Carte 14 15
-
Upload
nicoletta-hustiuc -
Category
Education
-
view
687 -
download
2
Transcript of Carte 14 15
Cartea online a Proiectului Educaţional “Magia iernii în ochii copiilor”
Deva, februarie 2015
ISBN 978-973-0-18835-6
Coordonatorii volumului online:
Prof. Ciurea Daniela
Prof. Petraş Adriana
Tehnoredactor:
Prof. Ciurea Daniela
Imagine copertă: elev Manta Rareş
Cartea online a Proiectului Educaţional “Magia iernii în ochii copiilor”
Deva, februarie 2015
Au participat cu materiale la realizarea cărţii:
- Prof. Uştea Fira, „Şi eu pot fi Moş Crăciun”- Proiect de voluntariat
- Prof. Suciu Veronica, Activităţile extracurriculare – “Mâini dibace” Cerc de abilităţi practice
- Prof. Cira Ioana, Proiect de lecţie
- Prof. Cioancă Ramona, Proiect didactic
- Prof. Bălăneanu Monica, Fantezie şi culoare în prag de sărbătoare – Cerc de pictură -Artă
- Prof. Bota Delia Mariana, Proiect tematic „Bucuria sărbătorilor de iarnă”
- Prof. Bordoiu Eugenia, “Bune practici în transformarea reciclabilelor în artă”
- Prof.Lăscuş Elena, Proiect didactic
- Prof. Bara Livia, Proiect de activitate
- Prof. Mureşan Doina Maria, „Desenul infantil – şi eu ştiu să scriu”
- Prof. Ignat Eugenia, Proiect de activitate integrată
- Prof. Cira Maria, Proiect de lecţie
- Prof. Neamţu Alexandra, Proiect de activitate integrată
- Prof. Bufnea Ana-Camelia, Activitate integrată DEC + DOS, „Scenă din povestea Scufiţa Roşie”
- Prof. Diaconu Ionela, Proiect educativ "Exprimă-te așa cum simți!"
- Prof. Munteanu Luminiţa, Proiect de activitate
- Ed. Burnete Corina, Ed. Gheza Ana, Testul “OMULEŢUL” folosit ca documentare în dezvoltarea
psiho-motrică a copilului
- Prof. Bordoiu Eugenia, Exemple de lucrări făcute cu copiii la grupă
- Prof. Şerban Ramona, Exemple de lucrări făcute cu copiii la grupă
- Ed. Păsconi Jenica, Serbare: Crăciunul – Sărbătoarea Naşterii lui Iisus Hristos
- Ed. Cândea Anuţa, Serbare – “Vine Moş Crăciun!”
- Prof. Caras Ana-Maria, “Dezvoltarea abilităților practice și artistice la Școala Gimnazială Specială
Pașcani - exemple de bună practică”
- prof. Hustiuc Nicoletta, Proiect Grundtvig
- Prof. Cramba Cristina, “Afirmarea creativităţii copilului prin abilităţi practice”
- Prof. Boșonea Georgeta, “Magia sărbătorilor de iarnă”
- Inst. Cîmpian Camelia Nicoleta, „Dezvoltarea personalităţii copilului preşcolar şi creativitatea”
- Prof. Manea Bălăşica, „Stimularea creativităţii preşcolarilor prin activităţile artistic-plastice”
- Prof. Lașiță Doina, „Importanța tradițiilor de Crăciun”
- Prof. Bordeu Georgeta, „Desene colective ale copiilor – suport pentru povestiri – Experienţa Reggio
Emilia”
- Prof. Liliana Hondola, “Dezvoltarea creativităţii copiilor în cadrul activităţilor practice din grădiniţă”
- Prof. Ivan Ramona Nicoleta, “Fărâme de vise în culoare”
- Prof. Costan Rodica Galeni, „Iarna – bucuria copiilor”
- Prof. Moldovan Felicia, “Iernile copilăriei mele”
- Prof. Nedelcu Corina Emilia, “Imaginea artistico-plastică – o imagine a lumii interioare a copilului”
- Prof. Decean Ioana Delia, “Noi abordări ale educaţiei timpurii în grădiniţă… Explorarea materialelor”
- Prof. Nicolae Valentina, “Plăcerea de a lucra“
- Inv. Mera Alexandra, “Magia iernii in ochii copiilor”
- Prof. Bregar Elena, „Activităţilor artistico-plastice- o bucurie în grădiniţă”
- Prof. Voicu Mariana, „Obiceiuri şi tradiţii de iarnă în Teleorman”
- Prof. Trif Mariana Gabriela, „Obiceiuri şi tradiţii româneşti”
- Prof. Ciurduc Maria-Isabela, “Educarea creativităţii la preşcolari prin activităţile artistico-plastice şi
practice în grădiniţă”
- Prof. Iosif Daniela, „Tradiţii şi obiceiuri de iarnă”
- Înv. Bumb Anuţa, “Magia iernii - Magia Crăciunului - Magia credinţei didactice”
- Înv. Oprea Ramona Mirabela, „Sărbătorile de iarnă în ochii copiilor”
- Prof. Tomele Voichiţa Alina, “Magia iernii la români”
- Prof. Balea Livia-Valentina, „Tradiţii şi obiceiuri de iarnă”
- Prof. Schiau Nicoleta, “Tradiţii şi obiceiuri populare în serbările preşcolarilor”
- Prof. Podean Marioara-Valerica, „Tradiţii şi obiceiuri de iarnă”
- Prof. Otilia Pîntea, “Tradiţii de iarnă din Moldova”
- Prof. Maria Violeta Pîntea, “Originile tradiţiilor de Crăciun”
„ŞI EU POT FI MOŞ CRĂCIUN”
Proiect de voluntariat
Prof. Uştea Fira
Grădiniţa cu P. P. Rândunica
Tg-Mureş
Tipul de proiect : Judeţean
Aplicantul: Grădiniţa cu P. P. Rândunica
Iniţiatori de proiect: cadrele didactice de la Grădiniţa cu Program Prelungit Rândunica
Coordonator de proiect : Prof. Uştea Fira
Argument
Sărbătorile de iarnă reprezintă pentru copii o perioadă de bucurie şi un prilej de exprimare a iubirii faţă
de copiii aflaţi în dificultate. Este perioada în care preşcolarii, alături de părinţi, pot fi implicaţi în activităţi
umanitare, încurajaţi şi stimulaţi să facă fapte bune, să fie darnici, aşa cum este Moş Crăciun. Spiritul
Crăciunului înseamnă bunătate, generozitate, dărnicie, bucurie.
În cadrul multor activităţi şcolare, cadrul didactic, transmite o vastă gamă de informaţii / noţiuni care au
un caracter moral şi care vizează formarea unor conduite morale, a unor comportamente care să fie în
conformitate cu cerinţele societăţii aparţinătoare. Formarea unor reprezentări morale, însuşirea unor noţiuni
şi norme morale, nu sunt suficiente pentru a forma la copii un comportament moral, acestea trebuie să fie
interiorizate, să devină motive interioare ale conduitei lor. Noţiunile morale cum ar fi: empatia,
generozitatea, respectul, responsabilitatea ş.a, nu pot fi înţelese de copii decât treptat, concomitent cu
creşterea experienţei lor sociale şi a dezvoltării lor intelectuale.
A trezi şi a dezvolta spiritul de întrajutorare la copii, dorinţa de a face bine, de a ajuta pe cei aflaţi în
dificultate, este o sarcină importantă a educatoarelor iar aceasta se va realiza participând direct la activităţile
umanitare. Astfel, a apărut dorinţa noastră, a cadrelor didactice, de a pune preşcolarii, alături de părinţi, în
situaţia de a face un gest nobil, o faptă morală în prag de sărbătoare şi de a le îmbogăţii experienţa socială.
Este bine ştiut că primele deprinderi morale însuşite de copii, se datorează imitării persoanelor din jur, de
aceea ne-am dorit, ca noi cadrele didactice, cu sprijinul părinţilor precum şi al altor cetăţeni din comunitatea
locală, să oferim un bun exemplu copiilor
Nu numai în prag de sărbătoare, lumina şi zâmbetul ar trebui să fie pe feţele celor de lângă noi. Este
recomandabil să desfăşurăm mai des activităţi umanitare pentru că ele constituie o experienţă bogată de
învăţare, facilitează dezvoltarea de capacităţi şi competenţe sociale şi contribuie la dezvoltarea la copii a
sentimentului de solidaritate, de generozitate. În calitate de cadru didactic, este recomandabil să formezi
copiilor gustul pentru activităţi care să le facă bine din punct de vedere sufleteşte şi de pe urma cărora să
beneficieze şi alţii. Astfel, intensitatea trăirilor afective simţite de copii în preajma sărbătorii Naşterii
Domnului se va răsfrânge în comportamentul lor moral de zi cu zi.
Scopul proiectului
Cunoaşterea unor obiceiuri şi tradiţii româneşti specifice sărbătorilor religioase,
Dezvoltarea unor atitudini pozitive faţă de semeni: generozitate, bunătate, toleranţă,
Cultivarea interesului copiilor pentru acţiuni umanitare, în folosul unor copii defavorizaţi;
Obiective specifice
Educarea sensibilităţii copiilor prin implicarea lor în acţiuni caritabile venite în sprijinul copiilor
defavorizaţi
Combaterea discriminării pe motive de origine etnică, sex, religie
Formarea competenţelor de comunicare, implicare activă, munca în echipă
Cultivarea imaginaţiei, a creativităţii copiilor prin realizarea cadourilor şi a lucrărilor artistice
din cadrul proiectului
Grup ţintă
- Preşcolari
- Cadre didactice
- Părinţi
- Reprezentanţi ai comunităţii locale
Resurse materiale
- Contribuţii personale ale părinţilor copiilor Grădiniţei PP Rândunica: obiecte de îmbrăcăminte şi
încălţăminte, jucării, etc.;
- Cărţi şi rechizite şcolare pentru copii.
Resurse umane
cadrele didactice, copiii, părinţii, partenerii;
Beneficiari
Copiii preşcolari de la Grădiniţa Curcubeu din Tg-Mureş
Copiii preşcolari de la Centrul de zi „Rozmarin”
Perioada de desfăşurare
Octombrie - decembrie 2014
Calendarul activităţilor
Octombrie
- stabilirea participanţilor, a scopului, a obiectivelor şi a locului de desfăşurare
- informarea copiilor şi a părinţilor depre acţiunea de voluntariat;
- pregătirea pliantelor, afişelor;
Noiembrie
- discuţii cu partenerii, părinţii;
- pregătirea psihologică a copiilor;
- discuţii, prelegeri pe teme de educaţie religioasă, voluntariat ;
Decembrie
- confecţionarea de felicitări şi podoabe pentru Crăciun în cadrul unei activităţi comune cu toţi copiii
implicaţi în proiect;
- colectarea jucăriilor, obiectelor de îmbrăcăminte şi încălţăminte;
- prezentarea programului de Crăciun de către preşcolarii Grădiniţei Rândunica la Grădiniţa Curcubeu
şi la Centrul de zi „Rozmarin”;
- donarea coletelor beneficiarilor în cadru festiv.
Evaluare internă:
Diseminarea proiectului în cadrul şedinţelor cu părinţii;
Dezbateri în Consiliul Profesoral al grădiniţei;
Fotografii;
Evaluare externă:
Mediatizarea acţiunilor cuprinse în proiect în presa locală;
Prezentarea proiectului în cadrul Cercului Pedagogic al educatoarelor
Bugetul:
surse de finanţare proprii;
activitatea se desfăşoară în regim de voluntariat;
ACTIVITĂŢI EXTRACURRICULARE -“MÂINI DIBACE”
CERC DE ABILITĂŢI PRACTICE
Prof.înv.preşc. Suciu Veronica – Grădiniţa P.P.nr.12 Alba Iulia
ARGUMENT
Cercul de abilităţi practice „Mâini dibace”, a fost organizat în cadrul activităţilor
extracurriculare derivat din Domeniul om şi societate, respectiv activităţi practice. Conţinuturile şi
activităţile de învăţare sugerate în cadrul acestui cerc pot avea o puternică influenţă asupra dezvoltării
copiilor atât prin câştigarea deprinderilor mânuirii obiectelor, cât mai ales pe plan spiritual, cognitiv
şi afectiv.
Copilul implicat într-o astfel de activitate va reuşi să-şi sporească încrederea în forţele şi
posibilităţile proprii, să-şi dezvolte aptitudinile practice şi, totodată, simţul estetic, să se manifeste
spontan şi dezinvolt, să se integreze într-un grup.
Un argument ce stă la baza alegerii acestui cerc de abilităţi practice, este faptul că
desfăşurarea lui nu implică o dotare materială specială a spaţiului în care se lucrează, fiind la
îndemâna tuturor educatoarelor.
În plus, produsele finale obţinute pot fi divers valorificate, atât de către preşcolari (ornarea
sălii de grupă, a grădiniţei, cadouri, obiecte pentru uz propriu etc.) cât şi de către cadrul didactic
(realizarea de expoziţii la nivelul grădiniţei şi nu numai, utilizarea produselor ca material didactic /de
sprijin în înţelegerea diverselor concepte de la alte activităţi, etc.).
SCOPUL:
Îmbogăţirea cunoştinţelor copiilor despre însuşirile caracteristice ale materialelor şi despre
modificările în prelucrarea acestora;
Precizarea şi îmbogăţirea reprezentărilor despre obiectele şi materialele folosite în activităţi practice,
dezvoltarea gândirii creatoare, îmbogăţirea vocablarului şi activizarea vorbirii;
Consolidarea şi perfecţionarea deprinderilor de lucru manual însuşite: tăierea, lipirea, îndoirea,
răsucirea, şnuruirea, îmbinarea, rularea, prin amplificarea acestora în conţinut şi în complexitate;
formarea altor deprinderi noi: tratarea suprafeţelor, ţesutul, cusutul, etc;
Dezvoltarea capacităţii de a realiza lucrări originale, în condiţii cât mai varíate, valorificând
experienţa acumulată: stimularea creativităţii copiilor în direcţia alegerii subiectelor, a materialelor şi
modului de executare a unei lucrări;
Dezvoltarea şi coordonarea mişcărilor mâinilor în vederea pregătirii copiilor pentru învăţarea
scrisului;
Cultivarea unor calităţi de voinţă şi caracter cum sunt: iniţiativa, perseverenţa, curajul, hărnicia,
spiritul de cooperare
GRUPUL ŢINTĂ: preşcolarii grupei “Voiniceii”
RESURSE: a. umane – preşcolari, şcolari, educatoare,
b. materiale: hârtie xeox, hârtie glasată, hârtie creponată, carton, aracet, lipici, faianţă,
beţişoare, materiale din natură, forfeci, fire de aţă, mărgele, gherghef, ace de
cusut, etc
METODE: explicaţia, demonstraţia, observaţia, conversaţia, exerciţiul, aprecierea, descoperirea, munca în
echipă.
STANDARDE DE PERFORMANŢĂ
Aplicarea tehnicilor simple de construcţie şi finisare a unor produse din diverse materiale;
Respectarea etapelor de realizare în pregătirea şi confecţionarea unor produse;
Aprecierea unui produs în funcţie de proiectul iniţial;
Realizarea unor produse complexe prin asumarea diferitelor roluri în cadrul unei echipe;
Găsirea soluţiilor de realizare şi valorificare a produselor obţinute.
MODALITĂŢI DE EVALUARE:
lucrări libere cu teme alese de copii – pentru evaluarea bogăţiei conţinutului de idei exprimate în
lucrările copiilor;
lucrări practice realizate prin folosirea unor tehnicide lucru învăţate ( lipirea, mototolirea, decupare,
tratarea unor suprafeţe, şnuruire, festonare, etc);
expoziţii cu diferite ocazii: Crăciunul, Ziua Mamei, Ziua Copilului, Paştele, diferite concursuri
(invitaţii), etc;
concursuri între grupe şi grădiniţe.
BIBLIOGRAFIE :
« Curriculum pentru învăţământ preşcolar (3 – 6/7 ani)», 2008 ;
« Programa activităţilor instructiv - educative în grădiniţa de copii», Ed. I. Integral, Bucureşti, 2005;
“Metodica predării activităţilor manuale în grădiniţa de copii”, E.D. Bucureşti, 1975;
D. Stoica, „Abilităţi practice” , Editura Carminis, 2004, Piteşti.
CERC DE ABILITĂŢI PRACTICE «MÂINI DIBACE»
Nr.
crt.
Data Tema Forma de realizare Forma de evaluare
1.
Septembrie
2014
„Coşuleţe din rotiţe festinate
pentru fructe şi legume”
- festonarea pe o linie
curbă
Afişarea lucrărilor la
panou
2.
Octombrie
2014
“Fesivalul toamnei” -îmbinarea tehni-
cilor învăţate
Expoziţie
3.
Noiembrie
2014
„Cutiuţa cu surpize”
- îndoairea unor suprafeţe
de hârtie (de formă pătrată,
dreptunghiulară) prin
suprapunere în diferite
direcţii
Expoziţie
4.
Decembrie
2014
“Invitaţii pentru părinţi
(serbarea de Crăciun) -
Plicul pentru invitaţie”
„Felicitări de Crăciun”
-tratarea de suprfeţe, lipire
material din natură
Alegerea invitaţilor
pentru fiecare grupă
5.
Ianuarie
2015
„Om de zăpadă realizat prin
tehnica Origami”
-pliere, îndoire, îmbinare Expoziţie
6.
Februarie
2015
„Iarna în oraşul nostru” -decupare, lipie Expoziţie în sala de
grupă
7.
Martie
2015
„Felicitări şi Mărţişoare”
-tehnici diverse Concurs între grupe
8. Aprilie
2015
„Suporturi pentru ouă”
„Ouă încondeiate”
-decupare, lipire,
încondeiere
Expoziţie
9.
Mai
2015
„Jucării realizate prin
tehnica Origami”
-pliere, îmbinare, îndoire
Expoziţie
10.
Iunie
2015
Obiecte pentru Festivalul
copiilor: măşti vesele şi
triste, ochelari, peruci,
pălării,coroniţe
-tehnici la alegere evaluare
Realizarea unui
album cu poze de la
activităţile
desfăşurate
PROIECT DE LECŢIE
Prof. Cira Ioana
Şcoala Gimnazială ,,Mihai Eminescu” Năsăud
Disciplina: Educaţie plastică
Tema lecţiei: ,,Tablou de primăvară”
Tipul lecţiei: Formare de priceperi şi deprinderi
Durata: 50 minute
Obiective specifice:
- informativ: formarea priceperilor şi deprinderilor de a picta un tablou de primăvară;
- formativ: dezvoltarea unor procese psihice: memorie, gândire, atenţie, voinţă, imaginaţie;
- dezvoltarea deprinderilor de a realiza o lucrare folosind tehnici combinate;
- educativ: educarea gustului pentru frumos şi stimularea creativităţii.
Obiective operaţionale:
Cognitive:
- să realizeze corect lucrarea dată folosind diferite tehnici, având ca suport modelul învăţătoarei;
- să precizeze corect semnificaţia anumitor culori pe baza cunoştinţelor anterioare;
- să respecte etapele de lucru cerute de tehnica aleasă;
- să răspundă corect la întrebările adresate de învăţătoare pe baza cunoştinţelor anterioare.
Psihomotorii:
- să-şi dirijeze efortul oculomotor spre centrul de interes vizat de învăţătoare;
- să adopte o poziţie corectă la masa de lucru;
Afective:
- să analizeze obiectiv lucrările colegilor, dar şi pe cele proprii;
- să-şi exprime dorinţa de a păstra aceste lucrări.
Strategia didactică:
a) Metode şi procedee didactice: - exerciţiul, conversaţia, explicaţia, demonstraţia, turul galeriei
b) Mijloace şi materiale didactice: lucrare model, tablourile de primăvară, acuarele, carioci
c) Forme de organizare: frontală, individuală
d) Tipuri de învăţare: operaţională, receptiv-reproductivă, creatoare
Sistem de evaluare:
Metode de evaluare: observare curentă, chestionare orală, probă practică
Forme de evaluare: evaluare curentă
Bibliografie:
● Aurel Dascăl, ,,Educaţia plastică în ciclul primar (ghid metodic)”, Editura Polirom, Iaşi, 2003
Etapele
lecţiei
Timp Activitatea
învăţătoarei
Activitatea
elevilor
Metode Mijloace M e
F e
Moment
organizatoric
1 min
Se asigură condiţiile
necesare optimei
desfăşurări a lecţiei:
pregătirea materialului
didactic necesar.
Elevii se pregătesc
pentru ora de educaţie
plastică.
M2
M3
m1
m2
m3
m4
Me1
Fe1
Reactualizarea
cunoştinţelor
dobândite
anterior
3 min
Le voi adresa elevilor
câteva întrebări:
-În ce anotimp suntem?
-Care sunt semnele
acestui anotimp?
-Ce flori sunt florile
caracteristice
primăverii?
-Ce sărbători
importante sunt în acest
anotimp?
-Ce se întâmplă cu
vieţuitoarele?
-Care sunt culorile
specifice acestui
anotimp?
Elevii răspund
întrebărilor adresate.
... primăvara.
... este mai cald, se
topeşte zăpada, apar
primele flori...
... ghiocelul,
zambilele, lalelele,
narcisele.
... 1 Martie
(mărţişorul), ziua
mamei, Paştele.
... se trezesc la viaţă.
... verde, galben, roz ...
M2
M3
m1
m2
m3
m4
Me1
Me2
Fe1
Anunţarea
2 min
Le spun elevilor că vom
Elevii ascultă
M2
m1
temei şi a
obiectivelor
picta un tablou de
primăvară, vom folosi
diferite tehnici, vom
utiliza carioci, acuarele.
precizările
învăţătoarei.
M3
m2
m3
m4
Me1
Fe1
Prezentarea
modelului
2 min
Le voi arăta lucrarea
model, le cer să o
observe, să precizeze
culorile folosite,
elementele regăsite în
acest tablou, modul de
realizare a acestora.
Precizez că pot utiliza
culorile preferate, dar să
respecte concordanţa
dintre elemente şi
nuanţe.
Observă modul de
realizare a lucrării,
culorile folosite,
elementele regăsite.
M2
M3
M4
m1
m2
m3
m4
Me1
Me2
Fe1
Demonstrarea
tehnicii de
lucru
Realizarea
independentă a
temei
3 min
30 min
Le voi explica modul de
lucru, cum trebuie să
realizeze fondul, ce
culori pot avea
elementele regăsite.
Voi picta o floare,
explicând care este
conturul acesteia.
Le spun elevilor să se
gândească cu atenţie ce
culori vor folosi, să aibă
grijă cum lucrează, apoi
îi voi lăsa să lucreze.
Voi supraveghea modul
de lucru al elevilor, îi
voi ajuta dacă este
Elevii sunt atenţi la
explicarea modului de
lucru.
Ascultă indicaţiile
date de învăţătoare.
Elevii realizează tema
dată.
M2
M3
M4
M1
M2
M3
M4
m1
m2
m3
m4
m1
m2
m3
m4
Me1
Me2
Fe1
Me1
Me2
Me3
Fe1
nevoie.
Obţinerea
performanţei
4 min
Le voi adresa elevilor
câteva întrebări: ce am
pictat, ce culori folosim,
care sunt semnele
anotimpului primăvara,
dar acţiunile specifice
acestui anotimp.
Elevii numiţi vor
răspunde la întrebările
adresate.
M2
M3
m1
m2
m3
m4
Me1
Me2
Fe1
Analiza şi
evaluarea
lucrărilor
3 min
Voi cere elevilor să
treacă pe la celelalte
băncuţe pentru a
observa modul în care
au pictat colegii lor. Le
cer să identifice
persoana care a lucrat
cel mai frumos, mai
îngrijit.
Elevii trec pe la
celelalte bănci, apoi
îşi analizează lucrările
proprii, dar şi pe cele
ale colegilor.
M2
M3
M5
m1
m2
Me1
Me2
Fe1
Încheierea
lecţiei
2 min
Le cer elevilor să-şi
adune toate materialele
şi să se pregătească
pentru a merge acasă.
Elevii răspund
solicitărilor.
M2
M3
m1
m2
m3
m4
Me1
Fe1
PROIECT DIDACTIC
Prof. înv. preşc. Cioancă Ramona
GRĂDINIȚA: Grădinița cu program prelungit nr. 12, Alba Iulia
GRUPA: mare
TEMA: Când/ cum și de ce se întâmplă?
SUBTEMA: Iarna văzută prin ochi de copil
SUBIECTUL: „Călătorie la Polul Nord”
CATEGORIA DE ACTIVITATE: Activitate integrată (DLC + DEC)
MIJLOC DE REALIZARE: lectură după imagini, pictură, colaj
OBIECTIVE DE REFERINȚĂ:
- Să-şi îmbogăţească vocabularul activ şi pasiv pe baza experienţei, activităţii personale şi/sau a
relaţiilor cu ceilalţi şi simultan să utilizeze un limbaj oral corect din punct de vedere gramatical.
- Să obţină efecte plastice, forme spontane şi elaborate prin tehnici specifice picturii;
- Să recunoască elemente ale limbajului plastic şi să diferenţieze forme şi culori în mediul înconjurător.
OBIECTIVE OPERAȚIONALE PE DOMENII EXPERIENȚIALE
DOMENIUL LIMBĂ ŞI COMUNICARE:
- Să identifice animalele care trăiesc la poli;
- Să integreze cuvinte noi în propoziţii;
- Să alcătuiască propoziţii pe baza imaginilor prezentate.
DOMENIUL ESTETIC ȘI CREATIV:
- să utilizeze diferite instrumente de lucru pentru a ilustra animale care trăiesc în zonele polare;
- să amestece culorile de pe planșetă cu cantități diferite de alb pentru a obține nuanțe noi;
- să realizeze lucrări plastice originale care se pot integra în lucrarea colectivă;
- să comunice impresii, idei legate de lucrarea realizată de el sau de colegi;
METODE ȘI PROCEDEE:, conversația, explicația, observația, exercițiul, expunerea.
MIJLOACE DIDACTICE: imagini reprezentând peisaje din zonele polare, eschhimoşi, animale, planşe
mari, carton, coli pentru pictură, şabloane, tempera, pensule, trafaleţi pentru pictură, bureţi, beţişoare, bucăţi
de hârtie colorată, aţă, bucăţi de materiale, planşe care ilustrează nuanțarea culorilor, etc.
EVENIMENT
DIDACTIC
ACTIVITATEA
EDUCATOAREI
ACTIVITATEA
COPIILOR
METODE ŞI
PROCEDEE
Momentul
organizatoric
Pregătirea sălii de grupă şi a
materialului didactic necesar
desfăşurării activităţii. Într-o
parte a sălii sunt pregătite patru
mese de lucru cu materialele
necesare activităţii artistice.
Captarea atentiei Educatoarea le propune copiilor
să pornească într-o călătorie
imaginară într-o zonă deosebit de
frumoasă, în ţinuturile zăpezilor
veşnice: zonele polare.
Educatoarea va iniţia un exerciţiu
creativ în care le cere copiilor să
închidă ochii şi să spună ce „văd”
imediat ce au ajuns acolo.
Copiii vor descrie
din imaginaţie
elemente pe care le
găsesc la poli.
Conversaţia
Reactualizarea
cunoştintelor
Educatoarea va prezenta planşe
mari cu peisaje impresionante şi
imagini cu vieţuitoare din zonele
polare.
Educatoarea le va cere copiilor să
descrie imaginile şi să prezinte şi
alte elemente pe care le cunosc
despre viaţa oamenilor şi
animalelor de acolo.
Copiii vor enumera
animalele pe care
le cunosc şi vor
descrie tablourile
care ilustrează
viaţa din acele
zone.
Conversaţia
Anuntarea temei
si a obiectivelor
Educatoarea le propune copiilor
realizarea unei lucrări colective
care să fie ca o amintire a
călătoriei lor. Ea le propune să se
organizeze în 4 echipe pentru a
realiza lucrări artistico-plastice şi
practice în care vor ilustra
elementele care i-au impresionat
Ascultă conştient.
Se îndreaptă spre
măsuţe.
Conversatia;
în „călătoria” de acolo. Fiecare
echipă va avea fulare de o
anumită culoare: albastru, roşu,
verde şi alb.
O echipă de pictori va realiza
planşa-suport pentru celelalte
lucrări folosind tehnici specifice
picturii şi nuanţe de albastru şi
gri.
O altă echipă va realiza animale
cu blană folosind diferite
materiale (aţă, vată, hârtie
creponată, etc.)
A treia echipă va realiza un iglu
din bucăţi de hârtie ruptă şi haine
pentru eschimoşi, iar a patra
echipă va realiza vieţuitoare care
trăiesc în apele îngheţate.
Explorează
materialele.
Explicatia;
Faza de
incubaţie
Copiii încep să lucreze, iar
educatoarea va realiza o
atmosferă de lucru cât mai
plăcută (fond muzical). Pe
parcursul defășurării activității,
educatoarea va îndruma și
încuraja permanent copiii.
Realizează lucrarea
încercând să
ilustreze cât mai
bine tema propusă
folosind diverse
instrumente şi
materiale.
Exerciţiul
Evaluarea
lucrărilor
Produsele activităţii copiilor vor
fi asamblate în lucrarea colectivă.
Evaluarea se va realiza pe tot
parcursul activităţii.
Educatoarea face aprecieri
asupra modului de lucru, a
exprimării corecte şi apreciază
originalitatea lucrărilor.
Observă lucrarea
finală.
Comunică impresii
din timpul
activităţii precum
şi aprecieri privind
elementele
realizate.
Conversaţia
Analiza.
Educatoarea face aprecieri asupra
Încheierea
activităţii
modului de lucru, implicarea
activa si pentru originalitatea
îndeplinirii sarcinilor de către
copii.
Ascultă conştient. Expunerea
FANTEZIE ŞI CULOARE ÎN PRAG DE SĂRBĂTOARE
CERC DE PICTURĂ - ARTĂ
PROF. ÎNV. PREŞC. BĂLĂNEANU MONICA
GRĂDINIŢA CU P.P. NR.12, ALBA-IULIA
Motto:,,Am început să desenez la vârsta când încep să deseneze toţi copiii, fără deosebire, adică la
vârsta când prinzi a sta ,,copăcel‟‟ şi poţi ţine, în degetele micuţe şi neastâmpărate, o aşchie de cărbune sau un
bulgăre de cretă.‟‟
Nicolae Tonitza
ARGUMENT
Culoarea este mereu un mijloc de înfrumuseţare a vieţii, un limbaj necesar simţirii şi expresiei
omeneşti , cale de întruchipare a idealului estetic caracteristic societăţii , unei clase, timpuri.
Copiilor le plac culorile – am constatat acest lucru nu o dată şi în primul rând cu ocazia unor
plimbări, a unor excursii în natură. Ajungând în parc, la pădure, natura ne învăluie cu aripa ei multicoloră
diferită de la un anotimp la altul, cu lumea ei măruntă de fluturi, gâze, păsări.
Desenul şi picturile trebuie luate la această vârstă, “ ca un întreg, copilul simţind culoarea şi
folosirea ei, aşa cum există şi un ” simţ al limbii”, chiar înainte ca aceasta să fie predată teoretic.
Pictura constituie o activitate prin care jucându-se, copiii ne dau posibilitatea să constatăm modul în
care înţeleg lumea, scot în evidenţă ce i-a impresionat mai mult din multitudinea aspectelor văzute, ce le-a
reţinut atenţia, să descoperim interesele şi năzuinţele lor.
Prin pictură, jocul cu pensula şi acuarelele, copilul capătă curaj în abordarea activităţii practice,
i se formează gustul estetic prin combinări de culori.
Prin desen copilul îşi exprimă mai liber gândurile, sentimentele, dorinţele şi ne lasă şi pe noi să i le
citim, uimindu-ne cu felul în care ştiu să ,,vadă” şi să redea realitatea începând chiar de la grădiniţă.
Redarea grafică cu ajutorul pensulei se face însă mai greu tehnicile depăşind puterea de redare a
copilului preşcolar din punctul de vedere al stimulării creativităţii plastice.
Din acest motiv propunem un proiect de optimizare la nivel de opţional cu tematică artistico –
plastică şi creativă, interdisciplinar, ce combină cele două mari tehnici de lucru: cu creioane colorate şi cu
acuarelă.
ARTĂ
FANTEZIE ŞI CULOARE ÎN PRAG DE SĂRBĂTOARE
EDUCATOARE : BĂLĂNEANU MONICA
GRĂDINIŢA NR.12 ALBA-IULIA
GRUPA: LICURICI
NIVEL DE VÂRSTĂ : II ( 5-6 ani)
DURATA: 1 an şcolar
OBIECTIV CADRU:
- Perceperea frumosului din realitatea înconjurătoare şi artă;
- Cultivarea capacităţii de exprimare plastică folosind elemente de limbaj plastic şi
tehnici specifice artei plastice ;
- Stimularea gustului estetic prin cunoaşterea semnificatiei culorilor;
- Formarea unei atitudini pozitive faţă de arta plastică.
OBIECTIVE DE REFERINŢĂ:
- să se familiarizeze cu opera de artă ( picturi);
- să respecte principii specifice artei plastice;
- să se familiarizaze cu modul de folosire corectă a instrumentelor de lucru specifice
picturii;
- să se pregătească în mod corespunzător materialele şi instrumentele de lucru;
- să clasifice culorile după anumite criterii, recunoscând grupele stabilite ( primare- binare,
calde-reci, nonculori);
- să obţină tonuri închise sau deschise prin combinarea culorilor cu alb şi negru;
- să folosească punctul şi linia ca elemente de bază ale limbajului plastic;
- să obţină forme spontane prin diferite procedee;
- să exprime propriile idei şi emoţii, sugerând aceasta prin simbolistica culorilor;
- să aplice culori şi semne plastice în diferite moduri, organizând într-o manieră personală
spaţiul plastic;
- să armonizeze culorile şi amestecurile lor într-o compoziţie plastică;
- să descopere posibilitatea de a utiliza şi alt suport de lucru în afară de hârtie: sticlă,
faianţă, piatră,scoarţă de copac,lemn,etc;
- să găsească soluţii de valorificare a lucrărilor plastice;
- să manifeste atitudine pozitivă faţă de opera plastică;
- să manifeste grija şi atracţia faţă de pictură ca modaliate de exprimare a unor sentimente
proprii;
- să înţeleagă semnificaţia unor evenimente tradiţionale, religioase şi culturale.
GRUPUL ŢINTĂ : - preşcolarii grupelor: ,,Licurici”, ,,Bobocei”, ,,Zambile”, ,,Raze aurii”, şcolari
- părinţi
- educatoare , învăţătoare.
RESURSE: - umane: copiii, părinţii,;colari, educatoarele
- materiale: hârtie, carton, faianţă, sticlă, pensule, acuarele, apa, cârpe de şters, căni
pentru apa, pânza rărită, lumânari, aracet, tuburi de plastic, paie, hârtie mototolită,
frunze, capete de creioane, fire de aţă.
METODE ŞI PROCEDEE: explicarea, demonstraţia, observatia, conversaţia, exerciţiul, aprecierea,
descoperirea.
MODALITATI DE EVALUARE:
o lucrări libere cu teme alese de copii – pentru evaluarea bogăţiei conţinutului de
idei exprimate plastic în lucrările copiilor;
o compoziţii plastice având ca suport : o poezie, un cântec, un fragment dintr-o
poveste, un fond muzical;
o lucrări care să se bazeze pe folosirea unor tehnici învăţate;
o expoziţii de pictură cu diferite ocazii: Festivalul toamnei, Moş Nicolae,
Serbarea pomului de Crăciun, Lucrări pentru copii de la Şcoala Generală Nr.7.,
Expoziţie-concurs ,,Eminescu şi copiii”.
BIBLIOGRAFIE : Programa activităţilor instructiv-educative în grădiniţa de copii, Ministerul
Educaţiei Naţionale ;
Ghid de bune practici pentru educaţia timpurie a copiilor între 3-7 ani , MECT ;
Educaţie plastică, Pavel,Victor, Ed.Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.
Album metodic, Inspectoratul şcolar al Municipiului Bucureşti.
PROGRAM DE ACTIVITATI
FANTEZIE SI CULOARE ÎN PRAG DE SĂRBĂTOARE
SEMESTRUL I
NR.
CRT.
DATA
TEMA SI SUBTEMA
ACTIVITATII
FORMA DE
REALIZARE
FORMA DE
EVALUARE
FORMATORI
1.
Octombrie
Culorile toamnei
-dactilopictură
Aprecierea
grupului
Ed. Bălăneanu
Monica
2.
Octombrie
Chipul toamnei
-îmbinarea
tehnicilor învăţate
Expoziţie pe
holul grădiniţei
Ed.Bălăneanu
M.
3.
Noiembrie
Familia mea
- pictură pe
faianţă
Aprecierea
grupului
Ed.Bălăneanu
M.
4.
Noiembrie
Scrisoare pentru
Moş Nicolae
-pictură Expoziţie
pentru părinţi
Educatoarele
5.
Decembrie
Cizmuliţa lui Moş
Nicolae
-tehnici la
alegerea copiilor
Cadouri
surpriză
pentru copii
Ed.Bălăneanu
M.
6.
Decembrie
Globuleţe fermecate
-suflare liberă
Expoziţie pt.
Moş Crăciun
Educatoarele
7.
Decembrie
Scrisoare pentru Moş
Crăciun
-desen din
imaginatie
Surprize pentru
copii
Educatoarele
Părinţii
8.
Decembrie
Cadoul visat
-desen din
imaginaţie
Recompense-
globuleţe
ciocolată
Ed. Bălăneanu
M
9. Decembrie Felicitări de Crăciun -colaj Expoziţie pe hol Ed. Bălăneanu
M.
10. Ianuarie ,,Iarna în poezie ” -picturi după
poezia lui
Eminescu
Pliante pt.expo-
iţia de pictură
Educatoarele
PROIECT TEMATIC - BUCURIA SĂRBĂTORILOR DE IARNĂ
PROF.ÎNV.PREŞC:BOTA DELIA MARIANA
GRĂDINIŢA CU P.P.NR.12 ALBA-IULIA
TEMA PROIECTULUI: CU CE ŞI CUM EXPRIMĂM CEEA CE SIMŢIM?
SUBTEME : 1.CIZMULIŢA LUI MOS NICOLAE
2.COLINDE, COLINDE...
3.VINE, VINE MOS CRĂCIUN
NIVEL: I
DURATA: 3 săptămâni
EVENIMENT DE DESCHIDERE
Pentru acest proiect am amenajat sala de grupă cu ornamente şi imagini specifice Naşterii
Domnului. Am expus la centrul tematic imagini care ilustrau obiceiuri şi tradiţii de iarnă, imagini cu Moş
Crăciun. Copiii grupei ,,Licurici” au fost foarte curioşi şi au adresat numeroase întrebări: ,,Cine este Moş
Crăciun?, De unde vine el?, Cu ce soseşte da la Polul Nord?, De ce împodobim bradul?
Ca urmare a discuţiei cu copiii, am derulat proiectul „Bucuria sărbătorilor de iarnă”, proiect în care
s-au implicat şi părinţii copiilor.
SURSA ALEGERII SUBIECTULUI: propus de educatoare
RESURSE UMANE: părinţi, educatoare, învăţătoare de la Centrul de Educaţie Incluzivă, învăţătoare
de la Şcoala Generală nr.7, directori, şcolari şi preşcolari
RESURSE MATERIALE: materiale reciclabile, hârtie glasată, tempera, lipici, carton colorat.
SCOP: Formarea unor deprinderi de lucru pentru realizarea unor desene, picturi, lucrări practice.
Înţelegerea semnificaţiei unor evenimente tradiţionale, religioase şi culturale.
OBIECTIVE DE REFERINŢĂ:
Să participe la activitatea de grup, inclusiv la activităţile de joc, atât în calitate de vorbitor cât şi de
auditor;
Să audieze cu atenţie un text,să reţină ideile acestuia şi să demonstreze că l-a înţeles;
Să efectueze operaţii cu grupele de obiecte constituite în funcţie de diferite criterii date: grupare,
comparare, clasificare, apreciere a cantităţii prin punere în corespondenţă;
Să cunoască elemente ale mediului social şi cultural;
Să trăiască în relaţiile cu cei din jur stări afective pozitive, să manifeste prietenie, toleranţă;
Să se familiarizeze cu importanţa organizării unor acţiuni şi vizite în centre pentru bătrâni şi copii;
Să-şi formeze un comportament moral-religios;
Să exprime prin mişcare starea sufletească creată de muzica audiată;
Să cânte cu dezinvoltură cântece pentru copii şi colinde româneşti;
Să redea teme plastice specifice desenului, modelajului, picturii;
Sã fie apt să utilizeze deprinderile însuşite în diferite contexte.
INVENTAR DE PROBLEME
CE ŞTIU COPIII? CE NU ŞTIM ŞI VREM SĂ AFLĂM?
Iarna vine Moş Nicolae şi Moş Crăciun.
Moş Nicolae aduce daruri, dar şi nuieluşe
în ghetuţele copiilor.
La Crăciun mergem la colindat.
Iarna împodobim bradul cu globuleţe,
beteală.
Moş Crăciun aduce daruri copiilor cuminţi
şi ascultători.
Iisus este Fiul lui Dumnezeu.
Facem daruri pentru copiii fără părinţi.
Cine este Moş Nicolae?
Unde locuieşte Moş Nicolae?
De vine Moş Crăciun ?
Ce înseamnă Crăciunul?
De ce colindăm?
Cu ce vine moşul ?
Unde cresc brazii ?
De ce se împodobeşte bradul ?
Unde sunt părinţii copiilor din centre de plasament ?
CENTRE DE INTERES
BIBLIOTECĂ
- reviste,cărţi cu imagini
despre iarnă,sărbători;
- jetoane,CD cu cântece de
iarnă,colinde
ARTĂ
- creioane colorate
- acuarele, pensule
- lipici
- plastilină,planşete
- fişe de lucru
- hârtie glasată, hârtie creponată
- cărţi de colorat
- coli albe şi colorate
JOC DE ROL
- brad,ornamente de brad
- păpuşi
- costume de spiriduşi
- costume de fulgi
- costume de îngeraşi
- sorcove, stele
CONSTRUCŢII
- cuburi
ŞTIINŢĂ
- jocul „Jocul anotimpurilor‟
JOCURI DE MASĂ
- puzzle
- lego
- personaje în miniatură
- rotodiscuri
- imagini cu tradiţii şi obiceiuri de
iarnă
- calculator, CD player
- jetoane cu imagini , obiecte
specifice
EVALUAREA PROIECTULUI:
Vizită la Centrul de plasament, la alte grădiniţe din mediul rural;
Participarea la slujba Sf.Impărtăşanii la Biserica Sf.Mina;
Cu colindul la Primărie şi alte instituţii;
Ornamente pentru brad confecţionate împreună cu copiii de la Centrul de Educaţie Incluzivă Alba-
Iulia;
Confecţionarea unor felicitări pentru copiii din centrele de plasament;
Colectarea unor jucării, seturi de jocuri pentru a fi donate copiilor de la alte grădiniţe;
Portofoliile copiilor;
CD cu poze;
Serbarea ,,Soseşte Moş Crăciun”
SCRISOAREA DE INTENŢIE
Dragi părinţi,
In perioada 02.12.2014- 19.12.2014, vom derula proiectul ,,BUCURIA SĂRBĂTORILOR DE
IARNĂ!” cu subtemele:
1.CIZMULIŢA LUI MOŞ NICOLAE
2.COLINDE, COLINDE...
3.VINE, VINE MOŞ CRĂCIUN
În acest scop, vă rog să discutaţi cu copiii dumneavoastră despre tradiţiile şi obiceiurile de iarnă , să
ne ajutaţi cu materiale din care putem învăţa lucruri interesante: cărţi, imagini, vederi, reviste, obiecte
pentru colindat, costume de colindat, etc.
Vă anunţăm că acest proiect se va finaliza cu serbarea de Crăciun.
Vă mulţumim,
Educatoarea şi copiii
SCRISOARE DE INTENTIE
CENTRUL DE EDUCAŢIE INCLUZIVĂ
Stimată d-nă învăţătoare,
In perioada 02.12.2014- 19.12.2014, vom derula proiectul ,,BUCURIA SĂRBĂTORILOR DE
IARNĂ!”.
Vă invităm în această perioadă la grădiniţa noastră pentru a organiza o activitate practică, în care să
confecţionăm ornamente de Crăciun pe care să le punem în bradul de Crăciun.
Cu stimă, educatoarea grupei Licurici
SCRISOARE DE INTENŢIE
Stimată d-nă învăţătoare,
In perioada 02.12.2014- 19.12.2014, vom derula proiectul ,,BUCURIA SĂRBĂTORILOR DE
IARNĂ!”.
Copiii cu suflet mare din grupa Licurici au dorit să dăruiască jucării şi seturi de jocuri copiilor din
grădiniţa d-voastră.Vă rugăm să stabiliţi o zi potrivită a vă face o vizită în scopul socializării copiilor. Vă
mulţumim!
Cu stimă, educatoarea grupei Licurici
Bibliografie:
Preda, V., (2005) – Metoda proiectelor la vârstele timpurii, Editura Miniped , Bucureşti
S.Breben, E. Gongea, Metode interactive de grup – ghid metodic -, editura Arves,2002
Proiecte Tematice Orientative - Smaranda Maria Cioflica – editura Tehno-Art 2007
M.E.C.T.Curriculum pentru învãţãmântul preşcolar-(3-6/7 ani), 2008;
BUNE PRACTICI IN TRANSFORMAREA RECICLABILELOR IN ARTĂ
Prof.inv .preşcolar BORDOIU EUGENIA
G.P.P.”JUNIOR”SLOBOZIA / IALOMITA
In grădinită, principala preocupare a educatoarelor este stimularea creativitătii copiilor prin
abordarea tematicilor diferite dar şi a materialelor variate .
Arta este principala modalitate prin care se infăptuieşte relaţia estetică intre om şi natură,intre copil
si educatoare,intre educatoare si părinti.
Pentru a transmite copiilor ce este frumosul, pentru a asigura un mediu educaţional atractiv in
functie de proiectele tematice derulate,educatoarele reuşesc să transforme deseori grădiniţa in adevărate
galerii de artă, desfăşurând concursuri ,expoziţii ,centre tematice ,cu obiecte din materiale reciclabile,atât in
timpul activităţilor pe domenii experenţiale cât şi in activitătile extraşcolare..
Astfel,in derularea acţiunilor ecologice ,in activitatea zilnică ,ajutaţi de părinţi şi educatoare ,copiii
colecţionează materiale din natură ,biodegradabile,obiecte reciclabile,deşeuri variate.Abordând tematici
diverse[Ziua Păsărilor,Ziua Pământului,etc.],sau in derularea proiectelor tematice”Toamna”,”Bucuriile
iernii”,etc.se realizează daruri ,obiecte ,costume postere ,albume ,din :dopuri de plută,cofrage şi coji de
ouă,flacoane de plastic,ambalaje de la dulciuri,fire melană ,textile,etc.
Copiii descoperă utilităţi noi ,tehnici noi de lucru,munca in echipă,simţul practic şi estetic,gustul
pentru artă,transformând totul, in mici opere de artă,alaturi de educatoare.
Educatoarele ,realizează astfel o educaţie interactivă,cunoştinţele eco imbinându-se cu
arta.Mânuţele iscusite,răbdarea şi fantezia copiilor,mesajele transmise prin arta lor,tuturor adulţilor,arată ce
important este ABC-ul conduitei ecologice.
Transformarea materialelor reciclabile in artă ,este parte a realizării cu succes a educaţiei estetice in
grădiniţă, conturând personalitatea complexă a viitorului adult.
Mediul educaţional in care se desfăşoară activitatea ,zilnic,devine atractiv pentru copii,dacă este gândit,dupa
proiectele tematice propuse spre derulare.Astfel,am realizat permanent machete din reciclabile ,adaptând
conţinuturile machetelor la continuturile şi obiectivele proiectelor derulate:”Primavara ,la bunici”,”Bucuriile
iernii”,”Darurile Toamnei”,etc.
Potenţialul creator al copiilor in timpul educaţiei timpurii este descoperit de educatoare
,astfel,reuşindu-se valorificarea pasiunii copilului ,in adevărate opere de artă.
Se dezvoltă in timpul actiunilor extraşcolare deprinderi practice ,indemânare ,pasiune pentru frumos,se
dezvoltă simturi şi abilitati estetice ,abilitatăti antreprenoriale..
In acţiunile ample derulate in mediul inconjurător ,cei mici reusesc să descopere noi materiale de
lucru ,deseurile si reciclabilele fiind sursa de materiale cu ajutorul cărora copiii dau dimensiuni noi artei .
Educatoarele cultivă acum nu numai gustul pentru frumos şi inventivitatea dar si deprinderi ecologice
,conştientizandu-se rolul achiziţionării si colectării reciclabilelor:un mediu mai curat si sănătos.Fantezia
copiilor este stimulată de cadre didactice ,realizandu-se machete ,pe teme diferite ,colaje,felicitari ,figurine
,obiecte decorative ,jucării .
Prin derularea Programelor Internaţionale ECOSCOALA si LeAF,educatoarele abordează activitati
extracurriculare variate,,cercetând si observând cu copiii mediul ,formând comportamente civice care să
acţioneze in folosul naturii .
Se formează atitudini eco,se corectează conduite ,se dezvoltă gustul pentru frumos prin realizarea de
expozitii ,la Ziua Pamântului ,Ziua Păsărilor,Ziua Pădurii .
Se identifică noi reguli de comportament ecologic in diverse situaţii ,sunt antrenati copiii in
colectarea de materiale refolosibile,antrenând si părintii in aceste actiuni ,dar si intreaga comunitate locală .
Proiect de activitate
Prof. înv.preşc.Lăscuş Elena
Colegiul Naţional ,,Sabin Drăgoi’’Deva,
Grădiniţa PN
Grupa: mare
Domeniul de cunoaştere: Om şi societate
Tipul de activitate : consolidare de priceperi şi deprinderi
Tema : »Săniuţa «
Forma de realizare: decupare după contur şi lipire
Scopul :
*formativ: dezvoltarea priceperilor şi deprinderilor de lipire
*informativ: îmbogăţirea cunoştinţelor despre materiale şi caracteristicile lor ,despre utilizarea tehnicilor
de lucru .
*educativ: dezvoltarea simţului practic şi estetic.
Obiective operationale :
*cognitive
O1 : să identifice, recunoască şi să denumeasca corect materialele şi ustensilele de lucru
O2 : să execute corect exerciţiile de încălzire ale muschilor mici ai mâinilor
O3 : să taie corect conturul trasat, deplasând hârtia în funcţie de forma conturului
O4 : să respecte etapele de lucru (decupare si lipire)
O5 : să precizeze corectitudinea produsului finit
O6 : să evidentieze lucrările cele mai reuşite
*afective
O7 : să participe activ şi conştient la activitate
*psiho-motorii
O8 : să păstreze o pozitie corecta în timpul lucrului
O9 : să lucreze îngrijit păstrand acuratetea lucrării
Metode şi procedee :conversaţia ,explicaţia ,munca independentă ,exerciţiul
Material didactic: foarfece ,fulgi, carton albastru , lipici, foi albe.
Bibliografie :
1. Curriculum pentru învăţământul preşcolar 2008
2.Maria Petricica, Metodica predării activităţilor practice în grădiniţa de copii, EDP ,Bucuresti ,1970
3.Aurelia Ana ,Smaranda Cioflica ,Proiecte tematice orientative, Ed Tehno Art ,2003
Durata activitatii :25 minute
Nr.
crt.
Secvenţe
instrucţionale
Conţinutul activităţii Strategii
didactice
Evaluare
1 Introducerea în
activitate
a)moment
organizatoric
Amenajarea sălii de grupă.
Asigurarea unor condiţii propice pentru
desfăşurarea activităţii.
Pregătirea materialelor de lucru.
Conversaţia
b)captarea
atenţiei
Se va realiza pritr-o surpriză şi aume telefonul
primit de la zâna Iarnă .
- Alo, alo...
- Da, da...
- Mă bucur să vă aud la telefon.
- Sunteţi zâna Iarnă…
- Da ,da, am să le spun copiilor.
- O să vă sun imediat după activitate.
- La revedere.
Ştiţi dragi copiii cine m-a sunat la telefon ?
(aştept răspus din partea copiilor în caz contrar
le spun eu că ma sunat zâna Iarnă) A vrut să ştie
dacă suteţi cuminţi şi răspudeţi frumos la
activitate.
2 Anunţarea temei
şi a obiectivelor
Astăzi la activitatea practică vom decupa o
sanie folosind ca tehnici de lucru decuparea şi
lipirea pe hârtie. (fulgilor,sănie )
Conversaţia Evaluarea
capacităţii
copiilor de a
asculta cu
atenţie
mesajul
transmis
3 Prezentarea
conţinutului şi
dirijarea
învăţării
Se intuiesc materialele de lucru repartizate
copiilor.
Copiii au pe masă: hârtie albă, lipici, hârtie
albastră, conturul unei săniuţe conturate pe
hârtie albă ,farfurioare foarfece.
Copiii trebuie să decupeze şi să lipească
Explicaţia
Evaluarea
capacităţii de
a intui
materialele de
lucru
conturul săniuţei pe hârtia albastră. Apoi să taie
hârtia albă, în bucăţi mici, din care vor realiza
fulgii de zăpadă.
Educatoarea le va explica şi demonstra
copiilor tehnica de lucru pe care o vor folosi
pentru realizarea temei propuse.
Educatoarea le va explica şi demonstra
copiilor: -mai întâi vom decupa după contur
sania iar după aceea vom lipi pe cartonul
albastru .
Pentru a lucra cât mai corect vom face câteva
exerciţii de încălzirea a muşchilor mâinii.
- Ninge,
- Adunăm zăpada,
- Facem bulgări de zăpadă,
- Aruncăm cu ei.
Demonstraţia
4 Desfăşurarea
activităţii
Educatoarea le va explica şi demonstra .
Realizarea lucrărilor de către copii
Pe parcursul lucrului educatoarea va
supraveghea activitatea copiilor şi îi va îndruma
dacă va fi cazul cu indicaţii suplimentare.
Educatoarea trece pe la fiecare copil în parte
şi îi ajută dacă este nevoie. Se va supraveghea şi
poziţia corectă a copiilor în timpul lucrului.
Analizarea lucrărilor realizate
După ce au finalizat lucrările, vor fi aşezate pe
tablou şi vor fi analizate atât de către
educatoare cât şi de către copii.
Se vor urmări:
*acurateţe
*corectitudine
*grad de finalitate
Educatoarea va aprecia pozitiv toate lucrările.
Demonstraţia
Exerciţiul
Conversaţia
Evaluarea
capacităţii de
a urmări cu
atenţie modul
de lucru
Evaluarea
capacităţii de
a lucra corect
folosind
corect
tehnicile de
lucru
Evaluarea
capacităţii de
autoevaluare
5 Încheierea
activităţii
Educatoarea va suna pe Zâna Iarnă să-i spună
cum au fost copiii. Îi apreciază şi le oferă
recompense.Activitatea se va încheia cu
,,Săniuţa fuge‟‟.
Conversaţia
Proiect de activitate
Prof. înv. preşc. Bara Livia
Grădiniţa P.P. nr.12 Alba Iulia
Nivelul II
Tema anuală: ,, Cum este, a fost şi va fi aici pe pământ?”
Subtema: ,, Obiceiuri străbune!”
Domeniul experienţial: Om şi societate
Tema zilei: ,,Podoabe pentru bradul de Crăciun”
Mijloc de realizare: Activitate practică
Tipul activităţii: consolidare de cunoştinţe, priceperi şi deprinderi
Forma de organizare: frontal, individual
Obiectiv cadru: Consolidarea cunoştinţelor acumulate şi exersarea deprinderilor dobândite în contextul
sărbătorilor de iarnă;
Obiective operaţionale:
- să denumească materialele şi să le utilizeze corect, mânuindu-le cu atenţie în vederea realizării temei
propuse;
- să execute şi să folosească corect tehnicile de lucru învăţate anterior;
- să adopte o poziţie corectă la masa de lucru, conform indicaţiilor primite;
- să aprecieze propriile rezultate dar şi ale colegilor.
Strategia didactică:
Metode şi procedee: conversaţia, Mâna oarbă, observaţia, explicaţia, exerciţiul, demonstraţia;
Mijloace didactice: jetoane în formă de globuri, foarfece, aracet, carton colorat, vată,
Forme de organizare: frontală, individuală
Bibliografie:
- Curriculum pentru învăţământul preşcolar (3-6/7 ani, ministerul educaţiei cercetării şi tineretului),
2008;
- Maria Calcii, Stela Cemortan - Dezvoltarea creativităţii la preşcolari., Editura Universitas, Chişinău,
2001.
- Silvia Breben, Elena Gongea, Georgeta Ruiu, Mihaela Fulga- Metode interactive de grup- ghid
metodic, Ed. Arves, Piteşti, 2002.
Eveniment
didactic
Conţinut ştiinţific Strategii
didactice
Evaluare
Moment
organizatoric
- asigurarea condiţiile optime pentru
realizarea activităţii;
- pregătirea materialului didactic necesar
pentru desfăşurarea activităţii.
- organizarea grupei de copii
conversaţia Observarea
comportamentului
iniţial- interesul
Captarea
atenţiei
În sală îşi face apariţia un brad care este
trist pentru că vin sărbătorile şi nu vrea
nimeni să îl împodobească şi pe el, la fel
ca si pe fraţii lui din parcuri.
El îi roagă pe copii să îi pregătească şi
lui podoabe pentru a arăta frumos şi
vesel, la fel ca ceilalţi brăduţi.
Înainte de începerea activităţii, copiii îi
cântă cântecul „Brăduleţ, brăduţ,
drăguţ”, după care se aşează la centrul
artă pentru a observa ce anume urmează
să realizeze.
Surpriza
Conversaţia
Explicaţia
Orală , frontală
Anunţarea
temei şi a
obiectivelor
Copiii sunt anunţaţi de tema activităţii şi
anume realizarea unor podoabe pentru
bradul de Crăciun.
Conversaţia
Explicaţia
Observarea
comportamentului
non-verbal
Frontal
Prezentarea
conţinutului
şi dirijarea
învăţării
După ce copiii au fost de acord ca să îl
ajute pe brăduţ, educatoarea îi roagă pe
copii să observe ce materiale au pe
măsuţă.
Folosind tehnica „Mâna oarbă” copiii
vor fi împărţiţi în trei grupe pentru a
Conversaţia
Mâna oarbă
Observarea
comportamentului
de cooperare şi de
relaţionare;
Aprecieri pozitive
ale răspunsurilor,
realiza podoabele. După ce se vor aşeza
la măsuţe, voi purta o scurtă discută
discuţie cu copiii despre instrumentele de
lucru pe care le vor folosi, realizându-se
intuirea materialelor. Înainte de
începerea lucrului pe echipe, voi executa
un joc de încălzirea muşchilor mici ai
mâinilor.
Batem palmele cu zor/ Batem palmele cu
spor /1,2-1,2/ Faceţi toţi la fel ca noi!/Pe
mânute ne spălăm,?/Curat noi ca să
lucrăm. 1,2/1,2/ Faceţi toţi la fel ca
noi!/La pian acum cântam, /Linişte!S a
ascultăm!
După încălzirea mâinilor voi trece pe la
fiecare grupă şi voi explica modul de
realizare al sarcinilor:
Grupa globurilor: unde fiecare copil va
decupa şi asambla elementele primite
pentru a realiza ghirlande pentru pomul
de Crăciun.
Grupa fulgilor: copiii vor trebui să
aplice aracet şi să decoreze globurile
primite, cu diferite materiale pe care le
au la dispoziţie.
Grupa îngeraşilor: copiii realizează
decoraţiuni în formă de moş Crăciun,
folosind suluri de hârtie igienică, pe care
trebuie să le coloreze şi apoi să aplice
aracet, vata şi alte elemente necesare
realizării lucrării.
Copiii vor fi supravegheaţi, îndrumaţi şi
ajutaţi doar când este cazul. Voi
interveni cu explicaţii suplimentare acolo
unde este nevoie, sugerând copiilor
Explicaţia
Exerciţiul
diverse soluţii.
Evaluarea
activităţii
Echipele trec pe la cele trei grupe pentru
a examina lucrările executate şi se vor
face aprecieri, fiind evidenţiat efortul
individual şi colectiv.
Ornamentele realizate vor fi aranjate pe
brăduţ începând de la vârf până jos în
timp ce vom cânta şi dansa în jurul
bradului cântecul „Brăduţul”. (Un brăduţ
mititel/ Astăzi am primit/ L-am privit şi
apoi l-am împodobit/ Globuri mici, şi
mai mari /Pe crenguţe-am pus.
Lumanări, jucării şi o steluţă sus./
Brăduţule, prietene/ Tu înveseleşti
sărbătorile/ Cetina ta, strălucirea ta/
Când le privesc, / Îmi tresare inima. /Tu
din munţi ai venit /Şi te-aş întreba: / -Nu
cumva îţi este dor de pădurea ta? / Dar
nu eşti singurel/ Şi eu îţi şoptesc. / Eşti
prietenul meu şi eu te iubesc/ Brăduţule,
prietene/ Tu înveseleşti sărbatorile /
Cetina ta, strălucirea ta /Când le privesc
îmi tresare inima.)
Exerciţiul
Turul galeriei
Aprecieri în spirit
critic şi autocritic;
Aprecieri verbale
privind
participarea
fiecărui copil,
asupra modului de
desfăşurare a
activităţii
Încheierea
activităţii
Ca recompensă copiii îşi păstrează
ecusoanele primite cu însemne specifice
sărbătorii de Crăciun şi sunt răsplătiţi cu
dulciuri din partea brăduţului pentru că l-
au ajutat.
Conversaţia Recompensarea
tuturor.
“ DESENUL INFANTIL - ŞI EU ŞTIU SĂ “SCRIU”
Prof. înv. preşc. MUREŞAN DOINA MARIA
Grădiniţa P.P. nr.12 Alba Iulia
În octombrie 2012 am făcut cunoştinţă cu filozofia abordării Reggio Emilia, precum şi cu
grădiniţele Reggio, din Italia cu ocazia participării la cursul de formare “Noi abordări ale educaţiei timpurii
în grădiniţe”. În filozofia Reggio i se recunoaşte individualitatea fiecărui copil, modul propriu de a descoperi
lumea şi de a se exprima, pune accent pe ceea ce copilul reuşeşte să facă după ce a parcurs un pas în
învăţare, cum foloseşte informaţia, cum o leagă de eperienţa anterioară, ce noi conexiuni se formează. Jocul
este văzut ca fiind principalul mod în care copiii învaţă şi înţeleg mediul înconjurător. Sistemul Reggio
Emilia orientează către colaborare între copii, între copii şi educatoare, şi un lucru important, între părinţi şi
educatoare.
Multe din aceste elemente le-am preluat şi eu, pentru că am descoperit o creştere a interesului
copiilor pentru învăţare şi în grupa mea îmi doresc copii cu un profil dinamic, activi, copii care pun
întrebări, iau atitudine şi au iniţiativă, copii cu puncte de vedere personale şi convinşi că pot.
O să prezint în acest material o eperienţă inedită, avută cu preşcolarii grupei mici, “Voiniceii”, de la
Grădiniţa P.P. nr.12 Alba Iulia, „ŞI EU ŞTIU SĂ “SCRIU” – desenul la 3 – 4 ani.
Domeniul desenului este abordat cu dezinvoltură oferindu-i copilului posibilitatea de a trăi
satisfacţia. Există la preşcolari o trebuinţă de exprimare creativă întreţinută de condiţiile de viaţă sau
solicitată de mediul social-creativ, de multe ori ca o compensare a mediului mai puţin ancorat în solicitări
artistice. Această trebuinţă creativă este legată de constituirea sinelui în jurul vârstei de 4-5 ani. Este dorinţa
de identitate manifestată, însoţită de trebuinţe afective, opoziţie, conflicte legate de existenţa şi poziţia
afectivă a copilului în familie. Copilul doreşte să fie apreciat, lăudat, admirat pentru creaţiile sale. Artele
plastice îl interesează mult pe copilul preşcolar. Îi place să combine culori vii, uneori ţipătoare, să încarce
bine pensula şi să traseze trasee largi. Amestecul obţinut îi sugerează teme, imagini cu rezonanţă afectivă,
soluţii de redare pe hârtie a formelor.
Desenul contribuie la dezvoltarea încrederii în sine şi are un rol important în cunoaşterea obiectelor,
a realităţii şi în educaţia estetică. Copiii doresc mai curând să deseneze sau să picteze ceea ce vor ei decât să
li se impună o temă anume. În această manieră ei ordonează lumea în care trăiesc şi sunt mult mai dispuşi să
coopereze cu educatoarea, cu colegii de grupă. Când copiii desenează liber şi fără nici o indicaţie, ei exprimă
o parte din propria lor personalitate, îşi eliberează propriile lor sentimente şi atitudini care ar fi putut fi
inhibate şi ascunse.
Sistematizarea stadiilor desenului infantil, devenită clasică, îi aparţine lui G.H. Luquet (1927).
Conform acestei sistematizări, evoluţia desenului infantil se caracterizează printr-un efort relativ îndelungat
şi constant al copilului de a reda cât mai realist obiectele din lumea înconjurătoare. Luquet indică
următoarele stadii în evoluţia desenului infantil:
a. faza mâzgăliturilor copilul descoperă întâmplător (după vârsta de 1 an), manipulând un instrument (de
scris, beţişor), că acesta lasă urme pe o suprafaţă (aptå pentru trasare); este vorba de un act pur motric.
b. realismul fortuit (întâmplător): începe între doi şi trei ani, spre sfârşitul fazei mâzgălelii. Trasând, fără
intenţia de a reprezenta ceva, copilul descoperă din întâmplare, o asemănare formală între linia sa şi un
obiect. (Această asemănare nu este obiectivă, nu e nevoie ca ea să existe în realitate). Retrospectiv, copilul
numeşte traseul său, după acel obiect.
c. realismul nereuşit (neizbutit/manquée): debutează între trei şi patru ani. Apare o „defazare“ între intenţiile
copilului şi capacităţile sale grafo-motrice şi de reprezentare. Elementele desenului apar juxtapuse datorită
unei incapacităţi sintetice.
d . realismul intelectual: începe în jurul vârstei de 4 ani şi se manifestă până la 10-12 ani. Copilul desenează
obiectul, nu cum se vede acesta, ci pe baza a ceea ce ştie despre acest obiect. Se manifestå: fenomenul de
transparenţă (elementele dinăuntru sunt reprezentate simultan cu elementele exterioare de exemplu, copilul
deseneazå faţada casei, dar şi mobilierul dinăuntru; profilul unei fiinţe are doi ochi, deşi în mod obiectiv nu
se vede decât unul – copilul însă ştie că acea fiinţă are doi ochi); fenomenul de
aplecare/culcare/orizontalizare (de exemplu, pomii aflaţi de-o parte şi de alta a unei alei sunt desenaţi culcat,
în acelaţi plan orizontal cu aleea). Se observă: utilizarea detaliului reprezentativ; acumularea de detalii;
utilizarea simultană a mai multor perspective.
e. realismul vizual: apare în jurul vârstei de 7-8 ani şi se instalează în mod dominant pe la 9-10 ani, uneori
mai târziu (12 ani). Copilul descoperă perspective şi elimină schemele grafice anterioare (transparenţă,
orizontalizare, aglomerare de detalii, simultaneitatea punctelor de vedere). El desenează obiectul aşa cum îl
vede.
Mă voi referi în acest material la perioada de 3 – 4 ani, realismul nereuşit.
În cursul celui de-al treilea an apare la copil desenul propriu zis. Copilul realizează un traseu grafic
căruia îi atribuie o identitate, un nume; această conduită reprezintă debutul intenţiei de a reprezenta un
obiect. Este vorba de ceea ce G.Luquet numeşte realismul fortuit.
Între trei ani şi jumătate şi patru ani începe să înţeleagă noţiunea de a reproduce un model, de a
respecta o asemănare. În termenii lui Luquet, la această vârstă el achiziţionează o “capacitate grafică totală“,
care înseamnă existenţa intenţiei, a execuţiei şi a interpretării corespunzătoare intenţiei.
Ultima subetapă a realismului fortuit, fază ce face tranziţia spre următorul stadiu important, este ceea
ce Luquet numeşte realism nereuşit (réalisme manquée).
Le-am dat copiilor să reprezinte grafic: numele, teama, frica, bucuria, şi spre surprinderea mea atunci
când le-am spus ce au de lucru nimeni nu mi-a adresat nici o întrebare şi toţi s-au apucat de lucru! Au
început să deseneze fără a se uita în jur la ceilalţi colegi, iar atunci când au teminat fiecare mi-a explicat ce
au lucrat “fără ajutorul meu” . Am fost foarte impresionată de lucrările lor, a fost o experienţă plăcută şi în
urma căreia m-am gândit să experimentez tema “ŞI EU ŞTIU SĂ “SCRIU”. Am explorat această temă „ŞI
EU ŞTIU SĂ „SCRIU”, prin trei subteme:1. Reprezentarea lumii înconjurătoare - Hai la joacă afară!,
Grădiniţa mea; 2. Reprezentarea figurii umane – Educatoarea mea, Familia mea, Mama; 3. Reprezentare
sentimente – Bucurie, Tristeţe, Frică.
Desenul copilului preşcolar constituie un mijloc de perfecţionare a activităţii mentale prin procesele
intelectuale şi puse în acţiune, prin exerciţiul de observaţie, analiză şi sinteză realizat. Acesta privit ca
limbaj, ca mijloc de comunicare prin intermediul formelor şi culorilor ne dezvăluie lumea sa interioară,
interesele sale, orizontul său de cunoaştere, raporturile sale cu realitatea înconjurătoare. Ne dezvăluie modul
particular în care se reflectă lumea în mintea copilului, ecourile subiective ale acestei lumi. Desenul devine
un mijloc de cunoaştere a copilului, de integrare a sa în mediu. Activităţile artistico-plastice am încercat să
le dirijez cu tact lăsându-i copilului sentimentul unei depline libertăţi, o activitate individualizată cu grijă,
stimulând în fiecare copil resursele sale proprii, o activitate diversă şi bogată, în care fiecare să-şi regăsească
lumea cu preocupările ei, doresc să cred că specificul activităţior artistico-plastice acesta ar trebui să fie.
Copiilor le place mult să “scrie”, să deseneze, şi atunci când termină desenul aşteaptă cu nerăbdare
să-mi explice ce au desenat. Am învăţat, că, deşi sunt doar de 3 – 4 ani pot să deseneze liber fără să le dau eu
un contur în care să coloreze.
Afişarea desenelor a avut un impact deosebit asupra părinţilor. Mulţi dintre ei doreau să le ducă
acasă, le-au făcut poză şi citeau cu interes ceea ce am scris pe desene (explicaţiile copiilor).
Prin activităţile pe care le desfăşor cu preşcolarii din grupa “Voiniceii” am ca obiectiv stimularea
creativităţii, a stimei de sine şi a mentalităţii învingătoare. De mici trebuie să ştie că pot reuşi orice dacă îşi
propun, prin curaj, încredere în sine şi disciplină.
BIBLIOGRFIE:
Enăchescu C., (1973), Elemente de psihologie proiectivă, Editura Ştiinţificå, Bucureşti;
Piaget J., Inhelder B., Psihologia copilului, E.D.P., Bucureşti
Roco Mihaela, (1979), „Creativitatea individuală şi de grup – studii experimentale”, Ed. Academiei
Române, Bucureşti.
1. REPREZENTREA LUMII ÎNCONJURĂTOARE - HAI LA JOACĂ AFARĂ!
GRĂDINIŢA MEA
2. REPREZENTAREA FIGURII UMANE - EDUCATOAREA MEA!
FAMILIA MEA
MAMA
3. REPREZENTARE SENTIMENTE – BUCURIE, TRISTEŢE, FRICĂ
PROIECT DE ACTIVITATE INTEGRATĂ
Prof. IGNAT EUGENIA
GRĂDINIŢA P.P. NR.12 ALBA IULIA
Grupa:MARE
Tema anuală: „Când, cum şi de ce se întâmplă?”
Tema proiectului: « Iarnă, iarnă eşti frumoasă ! »
Tema activităţii: „Hai la joacă afară !”
Domenii experienţiale: DŞ / DEC
Categorii de activitate: cunoaşterea mediului / educaţie plastică
Forma de realizare: activitate integrată
Tipul activităţii: evaluare
Forme de organizare : frontal, în grupuri mici, individual.
Obiectiv cadru: verificarea şi consolidarea cunoştinţelor referitoare la anotimpul iarna şi jocurile copiilor
iarna; stimularea curiozităţii pentru investigarea acestora şi perfecţionarea capacităţii de a stabili legături
între însuşirile caracteristice ale unui anumit anotimp; consolidarea deprinderii de a desena conform cerinţei;
dezvolarea gustului estetic, a imaginaţiei, creativităţii şi îndemânării.
Obiective operaţionale :
Să descrie imaginile cu ajutorul întrebărilor educatoarei;
Să comunice impresii pe baza imaginilor citite ;
Să alcătuiască o povestioară scurtă pe baza lucrărilor plastice realizate;
Să discute cu coechipierii atât pentru compoziţia plastică, dar şi pentru alcătuirea micii povestiri;
Să realizeze o compoziţie plastică cu subiect dat, prin desen,(colorare);
Să mânuiască materialele puse la dispoziţie;
Să ia parte la activităţile de învăţare în grup, sugerând ce este de făcut mai departe într-o acţiune;
Să-şi exprime propriile opinii, emoţii, sentimente şi atitudini;
Să treacă cu uşurinţă de la statutul de ascultător la cel de povestitor;
Să respecte regulile şi sarcinile date;
Strategii didactice :
a) Metode şi procedee: conversaţia, povestirea, explicaţia, demonstraţia, exerciţiul,
problematizarea, Posterul.
b) Mijloace didactice:
Foi xerox A3, creioane colorate, carioca, ecusoane, stimulente
c) Metode de evaluare:
Evaluare orală,
Evaluare practic – aplicativă
SCENARIUL ZILEI
I.SALUTUL
Când toţi copiii au sosit, cu zâmbetul pe buze, cu privirea curioasă, vor intra în sala de grupă cântând
cântecul ,,Săniuţa fuge ”(tranziţii).Apoi se vor opri în locul destinat Întâlnirii de dimineaţă în semicerc.
Copiii sunt invitaţi să se aşeze în semicerc şi împreună cu educatoarea se vor saluta între ei.
II.NOUTATEA ZILEI
Educatoarea va îndrepta atenţia copiilor spre Centrul tematic, unde sunt materiale despre iarnă:
jocurile copiilor iarna şi harta proiectului.
III.PREZENŢA
Se realizează prezenţa copiilor cu ajutorul catalogului zilei, se precizează numărul copiilor prezenţi şi
numărul copiilor absenţi.
IV.ÎMPĂRTĂŞIREA CU CEILALŢI
Un copil va povesti cum şi-a pertecut sfârşitul de săptămână la munte, iar ceilalţi vor asculta cu
atenţie, apoi dacă vor dori vor pune întrebări şi vor comenta pe scurt.
V.CALENDARUL NATURII
Copiii denumesc ziua săptămânii, data, luna şi anul, iar educatoarea indică jetonul pe care este scrisă
denumirea acestora.În continuare, copiii sunt îndemnaţi să spună ce au obsevat ei dimineaţă când au veni la
grădiniţă pentru a stabili cum este vremea şi cum ne îmbrăcăm în acest anotimp.
VI.MESAJUL ZILEI
“Ne place iarna, hai la joacă afară !”
VII.ACTIVITATEA DE GRUP
Educatoarea anunţă tema de discuţie : « Bucuriile iernii » şi cere copiilor să spună de ce le place
iarna. Chiar dacă este friguroasă iarna e frumoasă!
Întrebări posibile:
“De ce ne place iarna?”
“Ce jocuri de iarnă cunoaştem?”
“Care dintre jocurile de iarnă ne plac cel mai mult?”
“De ce?”
VIII.TRANZIŢIA
“Săniuţa fuge!”
La centrele de interes copiii vor realiza o carte de colorat « Jocurile copiilor iarna », vor construi o
trambulină pentru schiori şi se vor juca « De-a iarna ».
ACTIVITĂŢI LIBER ALESE – ALA
1. ALFABETIZARE - „Carte de colorat – Jocurile copiilor iarna”
să realizeze o carte de colorat;
să coloreze imaginile din carte;
să realizeze coperta cărţii;
să-şi cultive calităţi de voinţă şi caracter cum sunt: iniţiativa, perseverenţa, hărnicia, spiritul de
cooperare cu alţi copii;
2. JOC DE ROL - „De-a iarna”
să realizeze mini-dramatizări sau jocuri de rol pornind de la conţinuturi literare despre iarnă ,
cunoscute;
să utilizeze vorbirea dialogată, intonaţia, nuanţarea vocii, mimica şi gestica, cu sprijinul
educatoarei;
3. CONSTRUCŢII - „Trambulina schiorilor”
să redea cu ajutorul construcţiei modele apropiate de realitatea înconjurătoare în plan tridimensional;
să construiască modele originale;
Să descrie verbal modelele create;
să colaboreze cu partenerii de joc.
După desfăşurarea activităţilor pe centre de interes, copiii vor observa o planşă « Bucuriile iernii » şi
vor realiza tablouri cu jocurile copiilor iarna.
Bibliografie :
„Curriculum pentru educaţia timpuri a copiilor de la 3 la 6/7 ani”, MECT, 2008
Laurenţia Culea, coord., 2008, „Activitatea integrată din grădiniţă”, Didactica Publishing House,
Bucureşti,
S. Breben, E. Gongea, 2007, „Metode interactive de grup – îndrumător metodic”,
SECVENŢA
DIDACTICĂ
CONŢINUT ŞTIINŢIFIC STRATEGII DIDACTICE EVALUAR
E
METODEE
ŞI
PROCEDEE
MIJLOACE
DIDACTICE
FORME
DE
ORGANI
ZARE
INDICATO
RI
1. Momentul
organizatoric
Crearea condiţiilor necesare
bunei desfăşurări a activiţăţii:
- aranjarea mobilierului
în patru centre de
interes
- aranjarea materialului
didactic pe măsuţe
- introducerea copiilor în
linişte în sala de grupă
Frontală
2. Captarea
atenţiei
Se face printr-o ghicitoare:
Totu-i îngheţat în drum,
Florile-s pe geam acum,
În sobă focul trosneşte,
Spune, ce anotimp este?
(Iarna)
conversaţia Frontală Manifestă
interes şi
atenţie
3. Anunţarea
temei şi a
obiectivelor
- Am adus o planşă. Ce vedeţi?
- Astăzi vom observa cu atenţie
această imagine de iarnă iar voi
va trebui să fiţi foarte atenţi ca
să aflaţi mai multe despre
jocurile copiilor iarna, „Hai la
joacă afară!”.
Comunicarea obiectivelor într-
un limbaj adecvat vârstei.
observaţia Frontală Identifică
corect
4. Prezentarea
conţinutului şi
dirijarea
învăţării prin
Pentru a-i familiariza pe copii
cu elementele principale din
tablou, activitatea poate începe
cu o întrebare orientativă :
Explicaţia
Planşă
Frontală
Pe grupe
Manifestă
interes şi
observă,
analizează
abordarea
integrată a
conţinuturilor
«Ce vedeţi în acest tablou ? ».
Se lasă copiilor libertatea de a
identifica elementele din tablou
(pomi, case, copii, patinoar,
oameni de zăpadă, derdeluş).
După această enumerare liberă
se trece la intuirea dirijată - la
analiză şi descriere.
Conversaţia planşa cu
jocurile
copiilor
iarna
5. Obţinerea
performanţei
După sinteza parţială se face
sinteza finală printr-o scurtă
povestire : « E iarnă. Totul în
jur este acoperit de zăpadă.
Copiii au ieşit la joacă. Unii
patinează iar alţii se dau cu
sania şi schiurile pe derdeluş.
Toată lumea este fericită iar pe
derdeluş răsună glasul gingaş
şi vesel al copiilor».
Astăzi ne vom împărţi în patru
grupe şi vom lucra tablouri
« Hai la joacă afară!».
-Ce aţi primit pe măsuţe?
- Pe fiecare măsuţă sunt aşezate
jetoane la fel ca ecusoanele
voastre din piept. Fiecare copil
se va aşeza la măsuţa care are
jetonul asemănător cu ecusonul
vostru.
Conversaţia
Explicaţia
Povestirea
Exerciţiul
Foi xerox
A 3,
jetoane
ecusoane,
suporturi cu
creioane
colorate,
cutii cu
carioca
Pe grupe
VII.Exerciţii de
Încălzire a
muşchilor mici
ai mâinii
Mâna lebădă o fac,
Care dă mereu din cap.
Lebedele-n jur privesc,
Mâinile eu le rotesc.
Bate vântul ne-ncetat
Exerciţiul
Degetele le-am mişcat;
Spre stânga sau dreapta mea,
Ca să putem lucra.”
6. Asigurarea
retenţiei şi a
transferului
Se face intuirea rapidă a
materialelor de pe măsuţe şi
explicarea modului de lucru
prin trasarea sarcinilor:
Fiecare grupă a primit o foaie
A3 pe care trebuie să desenaţi
un tablou. După ce aţi realizat
tabloul trebuie să povestiţi ce
conţine tabloul pe care l-aţi
realizat.
Grupa schiorilor: desenează şi
colorează jocuri de iarnă
desfăşurate pe pârtie.
Grupa patinatorilor: desenează
alte jocuri sau bucurii
desfăşurate pe patinoar.
Grupa brăduţilor: desenează
un tablou cu aspecte de iarna,
jocuri si bucurii.
Grupa oamenilor de zăpadă:
desenează jocuri şi surprize ale
iernii.
Exerciţiul,
Conversaţia
Posterul
Foi xerox A
3,
jetoane
ecusoane,
suporturi cu
creioane
colorate,
cutii cu
carioca
Pe centre,
pe grupe
Realizarea
sarcinii de
la fiecare
centru
7. Evaluarea
performanţei
Afişarea tablourilor pe tabla
magnetică şi expunerea pe rând
a scurtelor povestioare de către
un membru al echipei ales de
fiecare grup de lucru.
Conversaţia
Povestirea
Turul galeriei
Tabla
magnetică
8. Încheierea
activităţii
Educatoarea face aprecieri
asupra modului în care au
participat copiii la activitate şi
Conversaţia Stimulente Individual Evaluare
orală
PROIECT DE LECŢIE
Prof. CIRA MARIA
Şcoala Gimnazială Romuli
CLASA: a III-a
DISCIPLINA: Abilităţi practice
TEMA LECŢIEI: ,,Tablou de primăvară”
TIPUL LECŢIEI: Formare de priceperi şi deprinderi
DURATA: 50 minute.
Obiective specifice:
- informativ – formarea priceperilor şi deprinderilor de a realiza un ,,Tablou de primăvară” utilizând
diverse materiale (hârtie, panglică, şabloane, lipici);
- formativ – dezvoltarea unor procese psihice precum: memoria, gândirea, atenţia, voinţa, imaginaţia;
- educativ – educarea unor trăsături pozitive de caracter: independenţă, perseverenţă, spirit de
colaborare şi iniţiativă.
Obiective operaţionale:
Cognitive:
- să realizeze corect tema propusă folosind diferite tehnici (quilling, origami, tehnica colajului) şi
materiale (hârtie albă, colorată, panglică cu floricele, şabloane);
- să respecte etapele de lucru cerute de tehnica aleasă;
- să răspundă corect la întrebările adresate de învăţătoare pe baza cunoştinţelor anterioare;
- să realizeze corect paginaţia lucrării respectând şi dimensiunea elementelor regăsite;
- să identifice corect culorile predominante ale acestui anotimp pe baza observării materialelor pregătite.
Psihomotrice:
OM1- să-şi dirijeze efortul oculomotor spre centrul de interes vizat de învăţătoare;
OM2- să-şi reprime tendinţa de a efectua mişcări inutile pe parcursul desfăşurării lecţiei.
OM3- să adopte o poziţie corectă la masa de lucru;
Afective:
oferă stimulente.
OA1- să analizeze obiectiv lucrările colegilor, dar şi pe cele proprii;
OA2- să-şi exprime dorinţa de a confecţiona cât mai multe lucrări pentru cei dragi.
STRATEGIA DIDACTICĂ:
a) Metode şi procedee: M1 - exerciţiul
M2- conversaţia
M3- explicaţia
M4- demonstraţia
M5- turul galeriei
b) Mijloace şi materiale didactice: m1 – hârtie albă
m2- hârtie colorată
m3- lipici
m4- hârtie tăiată fâşii
m5- panglică cu floricele
c) Forme de organizare: F1- frontală
F2- individuală
d) Tipuri de învăţare: Î1 - operaţională
Î2 - receptiv-reproductivă
Î3 – creatoare
Sistem de evaluare:
a) Metode de evaluare: Me1 - observare curentă
Me2- chestionare orală
Me3- probă practică
b) Forme de evaluare: Fe1- evaluare curentă
Etapele
lecţiei
Activitatea
învăţătoarei
Activitatea
elevilor
a) b) a)
b)
Moment
organizatoric
Se asigură condiţiile necesare optimei
desfăşurări a lecţiei: pregătirea
materialului didactic necesar.
Elevii se pregătesc
pentru ora de
abilităţi practice.
M2
M3
m1
m2
m3
m4
m5
Me1
Fe1
Activitate
introductivă
Le voi adresa elevilor câteva
întrebări:
-Ce materiale aveţi pe bănci?
-Ce credeţi că vom confecţiona cu
aceste materiale?
-Care sunt semnele acestui anotimp?
-Ce anotimp va sosi în scurt timp?
Elevii răspund
întrebărilor
adresate.
... hârtie colorată,
fâşii de hârtie,
floricele decupate.
... o lucrare de
primăvară.
...apariţia primelor
flori, încălzirea
timpului,
activităţile din
livadă, de pe câmp
...
... vara.
M2
M3
m1
m2
m3
m4
Me1
Me2
Fe1
Anunţarea
temei şi a
obiectivelor
Le spun elevilor că vom realiza un
,,Tablou de primăvară” utilizând
tehnica quilling şi origami, a
colajului.
Elevii ascultă
precizările
învăţătoarei
referitoare la tema
lecţiei.
M2
M3
m1
m2
m3
m4
Me1
Fe1
Prezentarea
modelului
Le voi arăta modelul. Le cer să
observe elementele regăsite (flori,
iarbă, fluturi), culorile folosite, modul
în care sunt aşezate elementele.
Precizez că pot realiza ce model
doresc ei, chiar şi mai multe modele
dacă timpul le permite.
Observă modelul
adus de
învăţătoare.
M2
M3
M4
m1
m2
m3
m4
Me1
Me2
Fe1
Demonstra-
rea
tehnicii de
lucru
Le voi explica modul de lucru, ce
hârtie pot folosi pentru şablon sau
pentru realizarea florilor, cum trebuie
tăiată / rulată aceasta pentru a obţine
forma dorită, cum lipim florile pe
şablon. Le cer să observe şi cum
Elevii sunt atenţi
la explicarea
modului de lucru.
Ascultă indicaţiile
M2
M3
m1
m2
m3
Me1
Me2
trebuie făcuţi fluturii, iarba, cum se
decupează şi se lipesc celelalte flori,
frunzele.
date de
învăţătoare.
M4
m4
Fe1
Realizarea
independentă
a temei
Le spun elevilor să se gândească cu
atenţie ce vor realiza, cum vor
împărţi farfuria de carton, să aibă
grijă cum lucrează, apoi îi voi lăsa să
lucreze.
Voi supraveghea modul de lucru al
elevilor.
Voi ajuta elevii la asamblarea florilor,
la conturarea unor elemente.
Elevii realizează
tema dată.
M1
M2
M3
M4
m1
m2
m3
m4
Me1
Me2
Me3
Fe1
Obţinerea
performan-
ţelor
Le voi adresa elevilor câteva
întrebări: ce lucrare am realizat, cu ce
materiale, care sunt semnele
anotimpului primăvara, dar acţiunile
specifice acestui anotimp.
Elevii numiţi vor
răspunde la
întrebările
adresate.
M2
M3
m1
m2
m3
m4
Me1
Me2
Fe1
Analiza şi
evaluarea
lucrărilor
Voi cere elevilor să treacă pe la
celelalte băncuţe pentru a observa
modul în care au lucrat colegii lor. Le
cer să identifice persoana care a
lucrat cel mai frumos, mai îngrijit.
Elevii trec pe la
celelalte bănci,
apoi îşi analizează
lucrările proprii,
dar şi pe cele ale
colegilor.
M2
M3
M5
m1
m2
Me1
Me2
Fe1
Încheierea
lecţiei
Le cer elevilor să-şi adune toate
materialele şi să se pregătească
pentru a pleca acasă.
Elevii răspund
solicitărilor.
M2
M3
m1
m2
m3
m4
Me1
Fe1
PROIECT DE ACTIVITATE INTEGRATA
Prof. înv. preşc. NEAMŢU ALEXANDRA
Grădiniţa cu Program Prelungit nr. 12 Alba Iulia
GRUPA: MIJLOCIE – GR. ZAMBILELOR
DOMENIUL ESTETIC SI CREATIV: Activitate practică
TEMA: « Cum este / a fost şi va fi pe pământ? »
SUBTEMA: “Călătorii de-a lungul vremii!”
TEMA: „Cu ce calatorim? ”
TIPUL ACTIVITATII: activitate de fixare, consolidare si relaxare
SCOPUL: - sistematizarea şi consolidarea cunoştinţelor despre mijloacele de transport ;
- Exersarea capacităţii de observare ;
- Dezvoltarea gândirii divergente ;
- Stimularea interacţiunii între copii ;
- consolidarea deprinderii de folosi materialele reciclabile puse la dispoziţie de a confecţiona un mijloc
de transport, dezvolarea gustului estetic, a imaginatiei, creativitatii si indemanarii.
DOMENIUL ESTETIC SI CREATIV:
Să prezinte materialele utilizate in cadrul activitatii practice;
Să realizeze tema utilizând corect tehnicile de lucru;
Să colaboreze în cadrul grupului pentru rezolvarea sarcinilor.
MATERIAL DIDACTIC:
Diferite materiale reciclabile adunate în timp, aduce de copii;
Jetoane cu diferite mijloace de transport;
Insigne pentru fiecare grup, cu simboluri diferenţiate (maşini de diferite culori) ;
Acuarele, aracet si beţişoare, pensule, apa, carioca, creioane colorate, etc ;
METODE SI PROCEDEE: observarea, conversaţia, povestirea, explicaţia, exerciţiul, lucrul în grup şi
individual, turul galeriei;
BIBLIOGRAFIE :
Programa activitaţilor instructiv-educative ;
Revista Invăţămantului Preşcolar, nr.2/2007
Breben S., Gongea E., Ruiu G.,Fulga M. Ghid metodic « Metode interactive de grup ».
Suport pentru aplicarea noului curriculum pentru învăţământul preşcolar, nivel 3-5 ani, G. Toma, D.
Petre, M. Ristoiu, M. Anghel ; Ed. Delta Cart Educational,
Suport de curs, Program de formare, « Noi abordări ale educaţiei timpurii în grădiniţă ».
SCENARIUL ZILEI
În cadrul întâlnirii de dimineată, educatoarea va adresa salutul: „Bună dimineata, Zambiluţelor!”
copiii vor răspunde la salut iar apoi, formând perechi, se vor adresa unul altuia folosind nume de maşini: ex.„-
Bună dimineata!”.
În continuare copiii vor recita poezia “Buna dimineata” executând miscarile sugerate de textul
poeziei, iar apoi vor completa “Calendarul naturii”. Educatoarea va initia o discutie cu copiii referitoare la
plimbarea de săptamâna trecută si vor răspunde apoi la întrebarea educatoarei „Oare cu ce călătorim?”
Noutatea (tema) zilei va fi adusa de agentul de circulaţie din colţul străyii, din faţa scolii vecine,
care le va da copiilor anumite sfaturi , de care trebuie să ţină cont. Educatoarea le precizeaza copiilor vor
trebui să extragă câte-un jeton din plicul trimis de agentul de poliţie şi în funcţie de jetonul ales se vor aşeza
la centrele de activitate, unde vor găsi diverse materiale pentru ce avem nevoie să afle cu ce au călătorit
bunicii noştri şi cu ce călatoresc ei si va preciza sarcinile de lucru pentru fiecare sector.
La sectorul Joc manipulativ, copiii se vor juca cu Puzzle cu maşini din diferite materiale şi vor
observa componentele asamblării unei maşini.
La sectorul Bibliotecă, copiii vor dispune de mai multe enciclopedii, în care sunt tot felul de povesti
despre modul cum au aparut mijloacele de transpot si până în zilele noastre.
La sectorul Artă, copiii vor desena maşina preferată, folosindu-se de model şi diferite tehnici de
lucru.
După realizarea sarcinilor în fiecare sector, prin tranzitie se va face trecerea spre activitatea pe
domenii experientiale. Aici, în cadrul pregătirii pentru călătorie copiii vor îndeplini sarcini cu caracter de
limbaj şi practic.
În cadrul programului distractiv, copiii se vor juca jocul „Concurs de maşini pe pistă”. Cu ajutorul
masinilor confecţionate de ei, vor face un concurs şi vom vedea care maşina va iesi învingătoare.
MOMENTELE
ACTIVITĂŢII
ACTIVITATEA
EDUCATOAREI
ACTIVITATEA
COPIILOR
METODE ŞI
PROCEDEE
I. Moment
organizatoric iniţial
- organizarea sălii de grupă
pentru desfăşurarea eficientă a
activităţii: aranjarea mobilie-
rului şi a materialelor, aerisirea
sălii etc.
- Îşi coordonează
comportamentul în
funcţie de situaţia
dată.
Explicaţia
- copiii venind de la baie vor
recita o strofă dintr-o poezie
cunoscută si se asază pe
amfiteatru:
„ Un’, doi, un’ doi...
Hai în autobuz cu noi,
Un’, doi, un’ doi...
Să vezi ce vedem şi noi...”
II. Captarea atenţiei Educatoarea propune copii-lor
să fie atenţi la ce le va spune:
« Vă anunţ cu bucurie
Că azi vom face o călatorie,
Cu masini, de tot felul
Pe care le vom asambla,
Ne vom juca, ne vom distra
Dar, sigur vom şi învăţa«
Copiii sunt atenţi
la cerinţele
educatoarei
Conversatia
Exerciţiul
III. Anunţarea
subiectului și a
obiectivelor
Cu ajutorul materialelor
trimise de agentul de poliţie,
mai de dimineaţă, ne vom juca
şi ne vom distra.
În funcţie de jetoanele pe care
le aveţi în piept vă veţi aşeza la
mesele corespunză-toare.
- Ascultă constient.
Expunerea
IV. Dirijarea
învăţării
La centru artă, copiii care au
în piept maşina roşie vor trebui
să confecţioneze maşini din
diferite materiale reciclabile.
La masa de lumină, copiii vor
avea modele de maşini de
culori diferite. În funcţie de
culoarea maşinii vor alege
mărgele de aceeaşi culoare şi
vor aşeza mărgelele pe masă,
redând conturul maşinii.
La centrul ştiinţă, copiii vor
avea pe o coală de hârtie
conturul unei maşini peste o
-Ascultă conştient.
Observatia
Conversatia
Explicaţia
Expunerea
Conversaţia
V. Asigurarea
transferului şi a
retenţiei
VI. Obţinerea
performanţei
coală de hârtie de calc şi cu
ajutorul cariocii vor trasa
conturul şi o vor personaliza
după cum doresc.
Copiii lucrează individual,
fiecare personalizându-şi
propria maşin după preferinţe.
După ce au terminat le voi
pune pe calculator un fragment
din desenele lor preferate
Fulger McQueen. Pe tabla
magnetică voi avea câteva
personaje, la care copiii, vor
trebui să le recunoască şi să le
atribuie câte-o însuşire. De
exemplu maşina Fulger
McQueen este iute.
Educatoarea va nota cuvântul
iute, iar un copil va venii şi va
reprezenta grafic ce înseamnă
pentru el cuvântul iute. Aşa
vom proceda cu încă trei
maşini din desenle animate.
Apoi fiecare grup vor realiza
câte-o poveste creată chiar
despre propria maşină
construită de ei. Fragmentul
din desene animate va fi doar
un model în conceperea
poveştii.
Copiii la sfârşit vor merge pe
la fiecare centru şi vor observa
ce au lucrat colegii de la
celelalte centre.
Lucrul
individual
Conversatia
Activitatea
independentă
Povestirea
Turul galeriei
VIII. Încheierea
activităţii
Educatoarea apreciază
realizarea obiectivelor propuse
la centrele de lucru .
Se fac aprecieri asupra
efortului depus de copii pentru
finalizarea produselor la ariile
de stimulare. Se oferă
recompense.
Aranjează
materialele la locul
lor.
Conversaţia.
Am încercat ca în urma unui curs de formare „Noi abordări în educaţia timpurie” să aplic cât mai
multe cunoştinţe noi, lăsând libertatea de creaţie a copilului, observând prin activităţile desfăşurate ce
concepte şi-au format copiii, aplicând noi strategii de învăţare, punând accentul pe proces, nu pe produs.
Această săptămână s-a desfăşurat ca la Reggio, unde copiii s-au jucat şi au învăţat totul prin
descoperire.
Activitate integrată DEC + DOS
„Scenă din povestea Scufiţa Roşie”
Prof. înv. preşcolar: Bufnea Ana-Camelia
Grădiniţa P.P. Nr. 12, Alba Iulia
Mijloc de realizare: aplicaţie
Tipul de activitate: consolidare
Scopul: dezvoltarea priceperilor şi deprinderilor privind utilizarea diferitelor tehnici de lucru;
Stimularea colaborării în vederea realizării sarcinilor propuse; exprimarea originalităţii.
Obiective operaţionale:
Să efectueze exerciţiile de încălzire a muşchilor mici ai mâinii;
Să observe cu atenţie materiale de lucru primite;
Să explice modul lor de folosire;
Să picteze materialele primite prin tehnica ştampilării;
Să coloreze personajele;
Să aplice forme pe personaje;
Să realizeze macheta din poveste;
Să colaboreze în cadrul grupului
Stategii didactice:
Metode şi procedee: conversaţia, demonstraţia, exerciţiul, problematizarea, observaţia
Mijloace didactice: coală mare de carton, acuarele, pensule, aracet, siluete cu personaje din poveste, suluri
de carton, forme de copăcei, o căsuţă îmbrăcată în coli albe, creioane colorate.
Demers didactic ADE (DEC+ DOS)
“Scenă din povestea Scufiţa Roşie”
SECVENŢA
DE
ACTIVITAT
E
CONŢINUTUL
STRATEGII DIDACTICE
EVALUARE METODE ŞI
PROCEDEE
MATERIALE
DIDACTICE
1.Moment
organizatoric
Se creează condiţiile necesare
desfăşurării activităţii în bune
condiţii:
- aerisirea sălii de grupă;
- aranjarea măsuţelor,
scăunelelor şi a periniţelor;
- pregătirea materialelor
necesare desfăşurării activităţii;
- introducerea copiilor în sala de
grupă;
2.Captarea
atenţiei
Se realizează cu ajutorul păpuşii
Ioana cea Încrezătoare care le
prezintă copiilor materialele de
lucru de pe mese: siluetele
personajelor, căsuţa, pomişori,
coală mare de carton, acuarele,
bureţi pentru pictat, aracet,
pensule.
conversaţia
siluetele
personajelor,
căsuţa,
pomişori, coală
mare de carton,
acuarele, bureţi
pentru pictat,
aracet, pensule.
3. Anunţarea
temei şi
enunţarea
obiectivelor
Împreună o să realizăm o
machetă cu numele “Scenă din
Scufiţa Roşie”
conversaţia
4.Dirijarea
învăţării
Copiii vor fi dirijaţi la mese
unde vor lucra pe grupe: grupa
conversaţia
siluetele
personajelor,
copăceilor, grupa personajelor,
grupa poieniţei, grupa căsuţei.
Fiecare grupă are pe masă
materialul de lucru, iar
educatoarea trece pe la fiecare
grupă şi le explică ce au de
făcut.
Grupa personajelor va colora
personajele din poveste, apoi va
aplica pe fiecare personaj
anumite forme.
Grupa poieniţei va realiza
poieniţa prin tehnica picturii
prin ştampilare.
Grupa căsuţei va picta căsuţa
prin tehnica picturii prin
ştampilare.
Grupa pomişorilor va picta
pomişori prin tehnica
ştampilării şi îi vor asambla.
explicaţia
exerciţiul
căsuţa,
pomişori, coală
mare de carton,
acuarele, bureţi
pentru pictat,
aracet, pensule.
5.Asigurarea
retenţiei şi a
transferului
În finalul activităţii toate
grupele se reunesc la o singură
măsuţă şi vor realiza o machetă
mare cu toate elementele
realizate sub denumirea “Scenă
din povestea Scufiţa Roşie”
conversaţia
observaţia
6.Evaluarea
activităţii
Se fac aprecieri asupra
activităţii şi asupra colaborării
copiilor. Se scoate în relief
faptul că munca în echipă aduce
multe beneficii şi că poţi realiza
într-un timp scurt lucruri pe
care de unul singur nu le poţi
realiza.
aprecieri
verbale
7.Încheierea
activităţii
Activitatea se încheie cu o
expoziţie a lucrării comune
realizată şi cu părerile copiilor
conversaţia expoziţie
privind munca în echipă şi
impresiile pe care le au în urma
acestei activităţi.
Bibliografie:
1. Bâte, G., (2008), Managementul conflictelor, Revista învăţământului preşcolar, nr.3-4, pp. 63-66,
Bucureşti
2. Bernard, E., M., (2009), Programul educaţional DA, POŢI!: Un curriculum preşcolar pentru
dezvoltarea socio-emoţională, Editura RTS, Cluj-Napoca
3. Botiş, A., Mihalca, L., (2007), Despre dezvoltarea abilităţilor emoţionale şi sociale ale copiilor, fete
şi băieţi, cu vârsta până la 7 ani. Ghid pentru cadrele didactice din învăţământul preşcolar,
Editura Alpha MDN, Buzău
EXPRIMĂ-TE AȘA CUM SIMȚI!
PROIECT EDUCATIV INTERJUDEȚEAN
Domeniul cultural-artistic, arte vizuale
Prof. Diaconu Ionela
Șc. Gimnazială "M. Eminescu", Corabia
Structura G.P.N. Celeiu-Corabia
Jud. Olt
REZUMATUL PROIECTULUI
a. Număr de elevi şi număr de cadre didactice implicate: 200 copii(înv. primar și preșc.) și 25 cadre did.
b. Beneficiarii directi vor fi elevii,cadrele didactice participante, scoala iar cei indirecti parintii elevilor si
comunitatea
c. Activităţi propuse, în ordinea în care se vor desfăşura:
1. Constituirea echipei de implementare a proiectului și a activităților ce urmează a fi derulate
2. Stabilirea activităților ce urmează a fi derulate în proiect
3. Expoziție de globulețe și felicitări cu vânzare în scopuri caritabile- activități plastice și activități
practice
4. "Dar din dar de Crăciun" - Vizită la Centrul de tip familial "Sfânta Elena", Corabia
5. "Atelierul de teatru" - Activitate de confecționare a siluetelor și decorului pentru teatru de umbre -
activitate practică
6. "Povești în umbre la gura sobei" - Punerea în scenă a unor povești propuse și selectate de copii prin
tehnica teatrului de umbre
7. Evaluarea proiectului: Simpozion județean EXPRIMĂ-TE AȘA CUM SIMȚI!
Descrierea activităţii principale:
Toate activitățile propuse converg spre realizarea unor obiective care vizează dezvoltarea componentei
emoționale și sociale a personalității copilului, utilizându-se metode, activități, mijloace de învățare, tehnici
de lucru comune cadrului formal și non-formal educațional.
Impactul educativ estimat asupra grupului țintă
Activitățile propuse vin în întâmpinarea copilului, în satisfacerea nevoii lui de socializare, de trăire a
emoțiilor pozitive prin utilizarea și abordarea diverselor strategii caracteristice domeniului artelor vizuale și
dramatice.
PREZENTAREA PROIECTULUI
Argument justificare, context
Parteneriatul educativ urmăreşte transformarea reală a copiilor în actori principali ai demersului
educaţional, urmărindu-se atingerea unor obiective de natură formală, informală, socio-comportamentală.
Colaborarea dintre copiii diferitelor unități școlare și preșcolare este o activitate organizată, susţinută,
conştientă, direcţionată spre problemele educative ale tinerei generaţii. Aceste activităţi întregesc activitatea
educativă, aducând un surplus informaţional copiilor şi completând condiţiile concrete ale educaţiei
acestora. Astfel, experienţa de învăţare non-formală şi informală întregeşte şi lărgeşte experienţa de învăţare
formală.
Copiii devin capabili să înţeleagă lumea în care trăiesc şi să o transforme așa „cum simt ”, să se
cunoască pe sine , să recepteze şi să transmită mesaje, exprimându-şi gândurile şi sentimentele fie prin
comunicare verbală, utilizând un limbaj bogat şi nuanţat, fie prin plastică și practică. Ilustrând realităţile
vieţii lor cotidiene, activităţile specifice şcolii, familiei şi comunităţii din care fac parte, variatele forme de
exprimare ale copiilor dobândesc atât rol formator, cât şi informator.
Copiilor trebuie să li se permită jocul,visul, exprimarea realitatii așa cum o percep ei. Susținând
aceasta idee,am ales să desfășuram acest proiect, urmarind valorificarea potentialului creator al celor mici
prin utilizarea unor tehnici variate,specifice artei vizuale și dramatice.
Prin implicarea copiilor în activitati cultural-artistice, concursuri, expoziții urmărim să dezvoltăm
abilitati de comunicare, munca in echipa, intelegerea si valorificarea diversitatii dintre noi, pregatirea pentru
viata intr-o societate in continua schimbare. Bazându-ne pe aceste coordonate, ne-am propus derularea și
continuarea proiectului educativ, centrat pe o varietate de teme atractive.
Scopul proiectului
Dezvoltarea socio-emotională din perspectiva mai multor roluri, în diverse contexte sociale ,
dezvoltarea capacitătii de receptare a mesajului artistic şi a trăirii asociate acestuia prin intermediul artei
(vizuale si dramatice)
Obiectivele specifice ale proiectului;
Planificarea proiectului de către cele două școli aplicante în perioada septembrie 2014-octombrie
2014
Indicator: proiectul educativ EXPRIMĂ-TE AȘ CUM SIMȚI!
Stimularea creativităţii și a abilităților socio-empatice ale copiilor școlari și preșcolari din unitățile
partenere prin derularea unor ateliere de creație și activități sociale în perioada noiembrie -
decembrie 2014
Indicator: număr de copii, cadre didactice , părinți, lucrări realizate, sume colectate în cadrul
expoziției cu vânzare
Dezvoltarea abilităților copiilor de a confecționa și mânui materiale specifice tehnicii teatrului de
umbre în cadrul atelierelor de teatru în perioada ianuarie - februarie 2015
Indicator: număr de copii, cadre didactice , părinți, cd-uri cu înregistrarea pieselor de teatru
Valorificarea experienţei pozitive a cadrelor didactice în abordarea dezvoltării socio-emoționale prin
valorificarea artelor în cadrul simpozionului județean cu aceeași temă, desfășurat în februarie 2015
Indicator: număr lucrări cadre didactice, număr cadre didactice participante la simpozion
Descrierea grupului ţintă căruia i se adresează proiectul;
Grupul tinta este format de elevi din două cicluri : prescolar și primar.
Beneficiarii direcți și indirecți;
Proiectul vizează participarea unui număr de 80 de preşcolari din două unităţi de învăţămant şi 120 elevi
din ciclul primar, părinţi şi cadre didactice.
Durata proiectului: septembrie 2014- februarie 2015;
Descrierea activităților
Activitatea nr.1
a.Titlul activitatii: Constituirea echipei de implementare a proiectului și a activităților ce urmează a fi
derulate
b.Data/Perioada:1 septembrie 2014 -15 septembrie 2014
c.Locul de desfasurare: Scoala Gimnaziala “Virgil Mazilescu”, Corabia
d.Participanți: cadre didactice
e.Descrierea activitatii: In perioada1 septembrie 2014 -15 septembrie 2014 se vor contacta cadrele didactice
coordonatoare din scolile partenere din județelul Olt și celelalte județe participante la proiect si se vor
discuta amanuntele proiectului.
Activitatea nr.2
a. Titlul activităţii:Stabilirea activităților ce urmează a fi derulate în proiect
b. Data/perioada de desfăşurare: octombrie 2014
c. Locul desfăşurării: Școala Gimnazială "M. Eminescu", Corabia
d. Participanţi: cadrele didactice coordonatoare în proiect
e. Descrierea pe scurt a activității: Cadrele didactice coordonatoare în proiect vor propune diferite tipuri de
activități în concordanță cu tema proiectului și se vor selecta un număr optim de activități subsumate fiecărui
obiectiv specific
Activitatea nr.3
a. Titlul activităţii: Expoziție de globulețe și felicitări cu vânzare în scopuri caritabile
b. Data/perioada de desfăşurare: 15 decembrie 2014
c. Locul desfăşurării: școlile partenere participante la proiect, Muzeul orașului Corabia
d. Participanţi: preșcolari, elevi, cadre didactice, parinti, reprezentanți ai comunității locale
e. Descrierea pe scurt a activității: Copiii implicați în proiect, coordonați de cadrele didactice, vor
confecționa mărțișoare și felicitări dedicate sărbătorii Crăciunului prin utilizarea diferitelor tehnici de lucru
specifice vârstei, antrenându-și astfel creativitatea și îndemânarea. Acestea vor fi prezentate spre vânzare
părinților și membrilor comunității în cadrul unor expoziții organizate în școli și grădinițe și în holul
Muzeului orașului Corabia, unde vor fi expuse spre vânzare cele mai reușite lucrări selectate de copii din
toate unitățile participante la proiect.
Activitatea nr.4
a. Titlul activităţii: "Dar din dar de Mărțișor" - Vizită la Centrul de tip familial "Sfânta Elena", Corabia
b. Data/perioada de desfăşurare: 20 decembrie 2015
c. Locul desfăşurării: Centrul de tip familial "Sfânta Elena", Corabia
d. Participanţi: copii, cadre didactice, angajații Centrului de tip familial "Sfânta Elena", Corabia
e. Descrierea pe scurt a activității: Un grup restrâns de copii (10), reprezentanți ai unităților participante,
însoțiți de cadre didactice vor oferi copiilor din Centrul de zi cadouri cumpărate din sumele colectate din
vânzarea mărțișoarelor și felicitărilor.
Activitatea nr.5
a. Titlul activităţii: "Atelierul de teatru" - Activitate de confecționare a siluetelor și decorului pentru teatru de
umbre
b. Data/perioada de desfăşurare: ianuarie 2015
c. Locul desfăşurării;
d. Participanţi (elevi, cadre didactice, parinti, reprezentanți ai comunității etc.);
e. Descrierea pe scurt a activității: În urma vizionării împreună cu cadrele didactice a unor filmulețe în care
sunt prezentate spectacole de teatru de umbre, copiii vor selecta povești pe care urmează să le pună în scenă
și vor identifica elementele componenete acestei tehnici în vederea procurării și confecționării lor: siluete,
decor, pânză, panou, lampă.
Activitatea nr.6
a. Titlul activităţii: "Povești în umbre la gura sobei" - Punerea în scenă a unor povești propuse și selectate de
copii prin tehnica teatrului de umbre
b. Data/perioada de desfăşurare: 29 ianuarie 2015
c. Locul desfăşurării: unitățile participante la proiect
d. Participanţi: preșcolari, elevi, cadre didactice, părinti
e. Descrierea pe scurt a activității: În fiecare unitate care participă la proiect se vor organiza spectacole de
teatru de umbre având ca subiect poveștile cunoscute de copii. Părinții vor fi invitați în calitate de spectatori.
Activitatea nr.7
a. Titlul activităţii: Evaluarea proiectului: Simpozion județean EXPRIMĂ-TE AȘA CUM SIMȚI!
b. Data/perioada de desfăşure: 20 februarie 2015
c. Locul desfăşurării: Școala Gimnazială "M. Eminescu", Corabia
d. Participanţi: cadre didactice, reprezentanți ai comunității locale
e. Descrierea pe scurt a activității: Proiectul se va finaliza prin derularea simpozionului județean cu aceleși
titlu în care se vor prezenta participanților activitățile și rezultatele proiectului ,realizându-se astfel o
diseminare directă a informațiilor . Întâlnirea include de asemenea schimbul de informații teoretice, precum
și exemple de bună practică prezentate în format PPT.
– Rezultate calitative și cantitative aşteptate ca urmare a implementării proiectului
1. privind copiii
- realizarea unor lucrări practice concretizate în felicitări, globulețe, siluete cu personaje din delicarton,
decoruri
- expoziții cu lucrările copiilor
- dezvoltarea abilităților socio-empatice și emoționale ale copiilor
- dezvoltarea spiritul critic, autocritic;
- îmbunătăţirea relaţiilor de comunicare între copii
- dezvoltarea unor deprinderi practice specifice diferitelor tehnici de lucru caracteristice domeniului artistic-
creativ
2. privind cadrele didactice
- implicarea cadrelor didactice în elaborarea unor activitati formative originale in vederea stimularii
interesului elevilor pentru artele plastice și dramatice
- abilitarea cadrelor didactice de a construi un ambient educaţional care să motiveze copilul să abordeze arta
ca formă de expresivitate;
- facilitarea schimbului de bune practici în rândul cadrelor didactice
- participarea cu lucrări a unui număr cât mai mare de cadre didactice la simpozionul din cadrul proiectului
3. privind părinţii şi alţi factori educaţionali din comunitate
- creşterea implicării părinţilor şi a comunităţii locale în activităţile unităților școlare
4. privind produsul finit al proiectului
- realizarea unei expozitii cu lucrarile elevilor si a unui CD cu activitatile proiectului.
D.10. Modalităţi de monitorizare şi de evaluare ale proiectului
- întâlniri de lucru ale membrilor echipei de proiect pentru evaluări intermediare;
- raport de evaluare finală şi prezentarea acestuia în comisia metodică
- fotografii din timpul activităţilor realizate,prezentate în power point;
- portofoliul de activităţi al unităţilor şcolare implicate în proiect;
- expoziție
- CD-ul proiectului
Profesor: Munteanu Luminiţa
Grădiniţa „Zori de zi” Hunedoara
Iarna ne aduce cele mai îndrăgite sărbători. Luna decembrie este încărcată de surprize, sărbători şi multe
emoţii pentru cei mici. Sărbătorile iernii încep, pentru copii, odată cu sosirea Moşului Nicolae. Decembrie
este cea mai aşteptată şi mai îndrăgită lună a anului de toată lumea, dar în special de copii.
Marile bucurii pe care ni le aduce această ultimă lună a anului sunt Sărbătorile Crăciunu- lui, cu toate
credinţele şi datinele care le însoţesc.
Primul semn că se apropie Sărbătorile este dat de Sfântul Nicolae: în fiecare casă, copiii (dar şi unii
adulţi) îşi pregătesc ghetele, lustruindu-le şi punându-le lângă uşă.
Vine în noaptea de 5 spre 6 decembrie, atunci când Moş Nicolae trece pe la toate casele,
pentru a lăsa câte ceva în ghete: cadouri pentru cei care au fost buni şi cuminţi sau câte o nuia pentru cei
neascultători.
Cu pricepere, pasiune şi dăruire, prin intermediul multor activităţi, putem cultiva la preşcolari trăsături ale
sufletului Sf. Nicolae, ocrotitorul copiilor: mila, blândeţea, toleranţa, iubirea, bunătatea.
Data: 5.12.2014
Grupa: Mare
Categoria de activitate: Activitate practică
Tema: lipire: Cizmuliţa lui Moş Nicolae
Scop: formarea deprinderii de a mânui şi lipi corect materialele primite în vederea realizării
temei propuse; reactualizarea cunoştinţelor despre anotimpul iarna (fenomene specifice,
sărbători de iarna); dezvoltarea, educarea şi sensibilizarea gustului estetic; dezvoltarea
îndemânării, a memoriei vizuale şi a capacităţii de a duce la bun sfârşit tema începută.
Obiective operaţionale:
O1: să răspundă corect la întrebările educatoarei referitoare la anotimpul iarna;
O2: să realizeze corect tema propusă respectând tehnica de lucru şi indicaţiile
educatoarei:
O3: să execute corect exerciţiile pentru încălzirea muşchilor mici ai mâinilor:
O4: să lucreze curat, îngrijit, păstrând ordinea la locul de muncă:
O5: să aprecieze critic şi autocritic lucrările colegilor precum şi propria lucrare;
O6: să manifeste interes pentru activităţile practice.
Strategii didactice:
Metode şi procedee: explicaţia; demonstraţia; conversaţia; exerciţiul, audiţia
Materiale didactice: planşa model; cizmuliţe de diferite culori, lipici, fulgi decupaţi, cadouri
(dulciuri), nuieluşe.
Forme de organizare: activitate frontale şi individuală.
Evaluare: formativă.
ETAPELE
ACTIVITĂŢII
CONŢINUTUL ŞTIINŢIFIC AL
ACTIVITĂŢII
STRATEGIE
DIDACTICĂ
(METODE SI
PROCEDEE)
EVALUARE
1. Moment
organizatoric
2. Captarea
atentiei
3.Reactualizarea
cunostintelor
4. Anunţarea
temei şi a
obiectivelor
5. Explicarea şi
demonstrarea
Se pregăteşte materialul didactic pentru activitate;
copiii intră ordonaţi în sala de grupă.
Voi anunţa copiii că astăzi am primit o scrisoare
de la Moş Nicolae. Chem un copil să desfacă
plicul. Le voi citi scrisoarea. Copiii află că astazi
Moşul o să treacă pe la grădiniţă să vadă cum
lucrează ei şi ce au învăţat.
În ce anotimp suntem ?
Cine îmi spune lunile de iarnă?
Noi în ce lună suntem?
Cum putem numi această lunĂ?
Ce sărbători cunoaşteţi?
Cea mai aşteptată pentru început este cea a
Sfântului Nicolae.
Ştiţi ceva despre Sfântul Nicolae?
Specific sărbătorii lui Moş Nicolae sunt
cizmuliţele şi nuieluşele.
-Astăzi la activitatea noastră vom
decora cizmuliţa lui Moş Nicolae. Le prezint
cizmuliţa model.
Le voi explica şi demonstra modul de lucru. O să
Conversaţia
scrisoare
cizmuliţa model
Analiza
răspunsurilor
tehnicii de lucru
6. Executarea
independentă a
temei
7. Analiza şi
aprecierea
lucrărilor
8. Încheiere
intuim ce au primit pe măsuţe. Mai întâi trebuie să
lipiţi fulgii pe cizmuliţă, punând lipici numai pe
cizmuliţă, apoi lipiţi fulgii pe ambele feţe ale
acesteia. Apoi veţi lega o fundiţă în partea de sus a
cizmuliţei. In cizmulita vom aşeza apoi cadoul şi
nuieluşa.
Voi cere unui copil să repete modul de lucru.
Înainte de a trece la realizarea temei o să facem
câteva exerciţii de încălzire a mâinilor: cântăm la
pian, ne spălăm pe mâini, morişca etc.
Voi trece pe la fiecare pentru a-i ajuta sau corecta
dacă este cazul. Le voi mai oferi indicaţii şi le voi
mai reaminti unele lucruri ca: poziţia în timpul
lucrului, curăţenia la locul de lucru etc.
Vom alege mai multe lucrări pe care copiii le vor
analiza, motivând alegerea făcută.
Toate lucrările vor fi puse la expoziţie.
Voi face şi eu aprecieri globale şi individuale
referitoare la modul cum au participat la
desfăşurarea activităţii.
La sfârşitul activităţii voi deschide uşa şi acolo voi
găsi un săculeţ de la Moş Nicolae cu dulciuri
pentru copii.
Toţi copiii vor primi recompense.
În încheiere vom audia cântecul „Ghetuţele
fericite” şi vom recita o poezie despre Moş
Nicolae.
explicaţia
demonstraţia
exerciţiul
conversaţia
audiţia
exerciţiul
Aprecierea
comportamen-
tului
Analiza
răspunsurilor
Aprecierea
comportamen-
tului
Analiza
lucrărilor
Cadouri
Cântec
Poezie
Secvenţe de la activitate
A mai trecut un an și iar am ajuns la voi.Știu că vă doreați să
vin mai devreme, dar sunt bătrân- mai bătrân decât anul trecut, și numai acum am reușit!
Am încercat și de această dată să aleg pentru voi ceva care
să vă bucure și să vă surprindă-să-mi scrieți și să-mi spune-ți dacă mi-a ieșit.
Evident că voi nu veți primi niciodată tradiționala nuielușă,
pentru că sunteți buni și cuminți,învăța-ți bine și sunteți ascultători.
Vă mulțumesc pentru scrisorile voastre care-mi plac foarte mult și le voi pune la colecția
mea,a copiilor cuminți!
Ne vedem la anul care vine!
Cu drag ,Moș Nicolae!
Testul “OMULEŢUL” folosit ca documentare în dezvoltarea
psiho-motrică a copilului
Educatoare Burnete Corina - Grădiniţa P.P. Nr.12 Alba Iulia
Educatoare Gheza Ana - Grădiniţa P.P. Nr.12 Alba Iulia
În anul şcolar 2012-2013 am participat la un curs de formare în Italia, la Reggio Children, pentru o
săptămână. Am avut posibilitatea de a cunoaşte cel mai bun sistem de educaţie preşcolară din lume,
sistem pus la punct de pedagogul Loris Malaguzzi, unde se pune accent pe utilizarea unor metode
pedagogice care să cultive respectul pentru diferenţe, particularităţile specifice şi expresia personală a
copiilor prin limbaje variate, să dezvolte libertatea şi independenţa de acţiune a preşcolarului şi posibilitatea
unei observări sistematice a copilului şi a unui dialog eficient cu părinţii.
Programul de formare care a urmat în ţară, a venit să împlinească experienţa din Italia, experienţă
care a fost realizată prin cursuri la Reggio Children şi o vizită la o grădiniţă din apropierea oraşului Reggio
Emilia.
O modalitate de a face vizibile procesele de învăţare pe care copiii le parcurg alături de adult o
reprezintă ”documentarea pedagogică”, element cheie în abordarea realizată de Loris Malaguzzi.
Documentarea pedagogică este folosită ca instrument de cercetare pentru studierea copiilor în
timpul procesului de învăţare. Documentarea se referă la la ceea ce fac copiii, la ceea ce ei învaţă,
manipulează, ating, produsul documentării fiind o reflectare a interacţiunii dintre educatori şi copii, precum
şi a interacţiunii dintre copii.
Documentarea este folosită pentru a analiza înţelegerea copiilor asupra conceptului studiat, pentru
a revizui modul în care aceştia au gândit. Revizuirea oferă copiilor ocazia de a descoperi răspunsuri la
propriile întrebări şi probleme şi de a stabili împreună cu educatorul, care ar putea fi următorii paşi. În
acest proces de revizuire, creşte înţelegerea modului în care copiii învaţă, se colectează mai multe date,
îmbunătăţindu-se activitatea viitoare. Aşadar, prin documenare, educatorul obţine o perspectivă asupra
gândirii copiilor, ceea ce determină investigaţii suplimentare pe anumite teme, creează o istorie a
activităţilor, generând sensul demersului ulterior.[3]
Pornind de la cele ce am aflat despre documentarea pedagogică, despre rolul ei în ghidarea copilului
în propria învăţare, am folosit testul „Omuleţul” ca un exemplu transferabil şi în grădiniţele din România.
Exemplificăm felul în care am folosit documentarea pornind de la testul „Omuleţul”, aplicat de-a
lungul a doi ani şcolari: grupa mică şi grupa mijlocie, pentru doi copii de la grupă. Precizăm că primul copil,
X, se incadrează la grupa de vârstă, în timp ce al doilea copil, Y, este mai mic cu un an, decât restul
colegilor. Testul „Omuleţul” a fost aplicat în fiecare lună a anului şcolar, dar imaginile prezentate mai jos
sunt cele pe care le-am considerat reprezentative în ceea ce priveşte saltul pe care îl face copilul în
dezvoltarea psiho-motrică.
Analiza desenelor din punct de vedere al numărului de elemente:
COPIL X: 6 desene
- primul desen este o mâzgălitură, următorul reprezintă un salt, are cap cu ochi, nas, gură, păr, trunchi şi
picioare, mâini;
-următoarele trei nu denotă o evoluţie în dezvoltarea copilului;
-ultimul desen are elemente în plus: sprâncene, gene, gât, bazin, zâmbet, coafură;
-elementul care se păstrează neschimbat la cinci dintre desene sunt mâinile.
COPIL Y : 5 desene
-primele patru desene sunt omul-mormoloc, în primele două, ochii nu ţin cont de relaţiile spaţiale;
elementele se îmbogăţesc în următoarele două desene: apar ochii, gura şi părul;
-în ultimul desen, omuleţul are expresie, trunchi;
-elementul care se păstrează în ultimele trei desene sunt ochii şi mâinile.
Analiza desenelor din punct de vedere al siguranţei liniei
COPIL X
-mâzgălitura de la început evoluează în desene în care siguranţa liniei demonstrează controlul oculo-motoriu
din final: liniile nesigure din primele desene se perfecţioneză în ultimul, activitatea de la clasă a ajutat-o să
evolueze.
COPIL Y
-linia este nesigură în primele două desene, evoluează la următoarele în mod gradat, arătând siguranţă în
ultimul, un bun control oculo-motoriu.
Analiza desenelor din punctul de vedere al copilului
1
2
3
4
5
6
1
2 3
4 5
COPIL X
“Primul desen nu îmi place. N-am ştiut să fac omuleţul.”
“Sunt frumoase, dar nu au gene şi sprâncene.”
“Ultimul este cel mai frumos pentru că are părul lung. Când cresc mare o să am părul lung.”
COPIL Y
“Desenele mele seamănă cu omul, nu chiar primele, pentru că au cap, mâini şi picioare. Îmi place când le
văd.”
CONCLUZII
Educatoare:
-realizează etapele de dezvoltare ale copiilor;
-poate cunoaşte copilul din puncte de vedere diferite;
-îl poate sprijini în dezvoltare;
Copil:
-repetând desenele îşi formează reprezentări stabile despre corpul omului;
-prin analiza desenelor realizează că a crescut, că poate mai multe, îşi construieşte încrederea în sine;
Părinţi:
-văd evoluţia copilului în timp;
-învaţă să aprecieze efortul copilului în învăţare;
-învaţă să-şi cunoască mai bine copilul.
Bibliografie:
1. Piaget, Jean- Psihologia copilului, E.D.P., Bucureşti, 2008
2. Roco, Mihaela-Creativitatea individuală şi de grup – studii experimentale, Editura Academiei
Române, Bucureşti, 1979
3. Suport de curs-Noi abordări ale educaţiei timpurii în grădiniţă, Editura Foton, 2012
Exemple de lucrări făcute cu copiii la grupă
Prof. Bordoiu Eugenia
Exemple de lucrări făcute cu copiii la grupă
Prof. Şerban Ramona
CRĂCIUNUL- SĂRBĂTOAREA NAŞTERII LUI IISUS HRISTOS
Educatoare Păsconi Jenica
Colegiul Naţional ,,I.C. Brătianu”
Grădiniţa cu Program Normal Nr.1 Haţeg
Jud.Hunedoara
Serbare - Grupa mare
(Pe scenă sunt: un brad împodobit ,staţie cu microfoane, scăunele aşezate în semicerc pe care stau
copiii. În mijlocul scenei, pe paie, este aşezată o covată cu o păpuşă bebeluş reprezentând pruncul Iisus.
Fetiţele sunt îmbăcate în îngeraşi iar băieţii cu cămaşi albe , pantaloni negri şi papioane. Patru copii sunt
îmbrăcaţi în costume populare şi cu traistuţe la gât).
Educatoarea: Copii, am primit scrisoare de la Moş Crăciun. Haideţi să v-o citesc.
(Se aşează pe un scaun în centrul semicercului.)
Dragi copii,
,,Eu ştiu că voi mă aşteptaţi. Şi ştiu tot despre voi: cât de cuminţi sunteţi, cât de atenţi sunteţi, ce
frumos vorbiţi , cât de ascultători sunteţi faţă de părinţi. Vă întrebaţi de unde ştiu? Ei…spiriduşii mei ştiu
tot! Dar mai ştiu că voi sunteţi buni artişti şi aţi pregătit o serbare.Dar voi ştiţi ce sărbătorim noi de
Crăciun?... Eu voi veni la voi dacă voi ştiţi ceva despre sărbătoarea Crăciunului.Ce sărbătorim de Crăciun?
Ei…. Aşteptaţi-mă ,voi veni!,,
Copiii bucuroşi ,,Ştim ce sărbătorim,,
Educatoarea: Să arătăm ce ştim despre această sărbătoare.Să-l chemăm pe Moş Crăciun.
Toţi :Moşule…Moşule…..
Educatoarea: Nu aude.Ce putem face ?
Toţi Să-i cântăm.
Colindă: ,,Moş Crăciun ,,(acompaniament la acordeon)
(Intră moşul şi se aşează pe un scaun lângă brad. Educatoarea conversează cu moşul lăudându-i pe copii ce
buni artişti sunt)
Începe serbarea
Fetele se ridică în picioare şi se prezintă :Noi suntem artişti îngeraşi.
Băieţii: Noi suntem băieţi veseli şi poznaşi.
Toţi: Serbarea noastră se numeşte : „Crăciunul, Sărbătoarea naşterii lui IIsus Hristos”
(Educatoarea se retrage pe marginea sălii.)
Toţi
Din cer ninge liniştit
Iarăşi fulgii ne-au şoptit
Că e vremea de serbare
Aici , la noi , la grupa mare.
Copil 1
Când ceru-ncepe cu argint să cearnă
Şi îmbracă în mantie pomii grei,
Veniţi să ne amintim de altă iarnă
Veniţi şi bucuraţi-vă cu noi.
Copil 2
Când vine vremea rea
Cu primii fulgi de nea,
Se scutură de nori
De sfinte Sărbători
Poveşti cu îngeraşi,
Pentru copii poznaşi
Poveşti cu Sfinţi Părinţi
Pentru copii cuminţi.
Aflaţi-le acum
În prag de Moş Crăciun.
Copil 3
Jucăuşi din nori coboară
Câţiva fulgi de nea
Povestesc –a câta oară?
Sărbători cu stea.
Copil 4
Prin fereşti se văd în case
Brazi împodobiţi
Cântă-n zori colinzi frumoase
Îngeri fericiţi.
Copil5
S-a născut în miez de noapte
Prunc drăguţ , frumos…
Îngerii ne spun în şoaptă
Că-i Iisus Cristos
Colind : Astăzi s-a născut Cristos
Copil 6
Afară Ninge liniştit
În casă arde focul,
Iar noi pe lângă mama stând
De mult uitarăm jocul.
E noapte. Patul e făcut
Dar cine să se culce?
Când mama spune de Isus
Cu glasul rar şi dulce.
Copil 7
Cum s-a născut Iisus în prag
În ieslea cea săracă
Iar boii peste el suflând
Căldurăca să-i facă.
Cum au venit în ieslea lui
Păstorii de la stână
Şi îngerii din cer cântând
Cu flori de măr în mână.
Copil 8
Copii dragi în grabă
Cu toţii veniţi,
La Betleem veseli
Spre iesle grăbiţi.
Căci dulce e vestea cerescului cânt,
Iisus se coboară la noi pe pământ.
Copil 9
Priviţi-l în iesle cum râde de blând
Şi peste a lui frunte o stea luminând.
Sărac e veşmântul cerescului crai
Dar chipul orbeşte oştirea din rai.
Copil 10
Dar pe paie pruncuşorul,
Doarme dulce caun miel.
Maica sa, de drag răpită
Nu-şi ia ochii de la el
Copil 11
În genunchi, mai la o parte
Sta Iosif gândind mereu
La adâncul din misterul
Dragostei de Dumnezeu.
Copil 12
Pe ploaie doarme copilul ceresc
Iosif şi Maria cu drag îl privesc
Păstorii adoră un prunc Dumnezeu ,
Iar carul de îngeri Îi cântă mereu.
Colindă : Trei păstori
Copil13
Un păstor cu gluga-n spate
Intră-n grajd şi el sfios
C-o mioară ce-o aduce
Pruncului Păstor-Hristos.
Iar mioara Bucălaie
Merge drept la pruncuşor
Şi cu botul ei dezmiardă
Drăgălaşul lui picior
Copil 14
Şi-acum IisuseDoamne,
Pentru anul care vine,
Calda noastră rugăciune
O îndreptăm numai spre tine
Să-ntăreşti dorinţa noastră
De-a rămâne până la moarte
Purtători ai veştii bune
Mai departe, mai departe.
Copil 15
Rugăciune
Sunt copil, Iisuse
Şi-aş dori să-ţi spun
Tu mereu mă ajută
Să devin mai bun.
Tu îmi eşti prieten
Cel mai bun păstor,
Mă condu la bine
Scump cârmuitor.
Copil 16
Rugăciune
Ţine doamne în viaţă
Mulţi ani fericiţi
Pe ai mei prieteni
Şi pe ai mei părinţi.
Tu să mă însoţeşti
Să mă întăreşti
În primejdii şi ispite
Să mă ocroteşti.
Toţi copii:Amin
Dansul ,,Rugăciune ,,pe cântecul ,, Într-un grajd, într-o iesle,
Copil 17
A venit ,a venit iarna
Pe la noi pe la fereşti.
A venit , avenit iarna
Cu obiceiuri româneşti.
Intră educatoarea recitând versurile
Pentru că vine Crăciunul
Să mergem cu Moş Ajunul. Cine ştie ce obicei este în dimineaţa de Ajun? Piţărăii.(în unele sate se spune
pizărăi). Urmează o conversaţie între educatoare şi un copil care cunoaşte acest obicei practicat şi acum în
unele sate. (Copiii pleacă de dimineaţă pe la casele oamenilor şi spun poezii cu piţărăi prin care li se urează
acestora belşug în gospodărie. Copiii primesc nuci şi mere. Acum primesc şi dulciuri). Vin la microfon
copiii cu pitărăi îmbrăcaţi în costume populare şi trăistuţe. Ceilalţi copii îşi scot de sub scăunele zurgălăii.
Copil 18
Am căutat în lada mare
Ne-am pus strai de sărbătoare.
Şi-am venit şi pe la voi
Cu obiceiuri de la noi,
Din ţara Haţegului
Cu piţărăii din străbuni.
Iamaimânaţimăi,
Şisunaţi din zurgălăi……Hăi………………
Copil 19
Bună ziua lui Ajun
Că-I mai mare a lui Crăciun,
Dă şi mie un piţărău
Să-l bag în desagul meu. (Culeasă din satul Reea)
Ia mai mânaţi măi……
Şi sunaţi din zurgălăi…………….Hăi…………
Copil 20
Piţărăi, piţărăi
Cure baba după ei
Rod în grâu , rod în secară
Să aveţi la primavară! (culeasă din satul Reea)
Ia mai mânaţi măi……
ŞI sunaţi din zurgălăi……………Hăi…………….
Copil 21
Bună ziua lui Ajun
Că-I mai mare a lui Crăciun
Ce-I în casă să trăiască
Ce-I afară să sporească!
Oile şi vitele
Ce-I afară tot aşe.
Ne daţi,ori nu ne daţi?!
Dacă nu ne daţi
Bureţi pe pereţi,
Călcătură să aveţi. (culeasă din satul Coroieşti de la educatoarea pensionară Băbuşcă Milidora)
Ia mai mânaţi măi……
Şi sunaţi din zurgălăi…………….Hăi……………
(O mămică îmbrăcată în costum popular urcă pe scenă cu coşul cu mere şi nuci)
- ,,Vă dăm, vă dăm. Aşa cum este obiceiul de ajun v-am adus mere şi nuci. Iar voi să fiţi sănătoşi că ne-aţi
urat un an cu belşug şi bucurii. Mulţumim copii! Iaca pun coşul lângă moşul!,,
Urmează poeziile dedicate moşului:
Copil 22
Seara de crăciun când vine
Toţi ai casei sunt cu mine.
Iar la poartă cu-n toiag
Cine bate?-moşul Drag
El aduce daruri multe
Cine aleargă să-l ajute?
Să descarce sacul greu?
Nimeni altul decât eu.
Copil 23
Moş Crăciune, bun venit!
Că ţi-e frig demult o ştim,
Însă noi ne-am pregătit,
Cât mai cald să te primim.
Copil 24
Moş Crăciun
Moş Crăciun ,toţi îmi spun
Că eşti darnic şi eşti bun
Eu îţi spun mai dinainte
Că suntun copil cuminte
Şi-ţi mai spun aşa să şti
Că ,eu nu cer jucării
Cum ti-ar cere alţi copii.
Însă nu m-aş supăra
Dacă tot mai da ceva!
Copil 25
Şi acum
Să cântăm cu veselie
Să dansăm cine-o să ştie,
Să glumim ,să râdem tare,
Că moşul la fiecare,
Ne va oferi în dar
Tot ce are-n buzunar
Şi în sacul lui cel mare,
Chiar aici, chiar la serbare!
Sorcova- Se sorcoveşte moşul şi apoi se cântă ,,La mulţi ani!,, Se împart darurile.
Bibliografie :
Stanciu Geta, ,,La gradinita e serbare! Antologie de poezii si scenete, Editura Compania, 2000
Cormos Rodica, ,,Cantec, joc si voie bună în grădiniţa, Editura Imprimeriei de vest, Oradea 2001
Muntean Lucia, ,,Sebarile copilariei,, (scenete vol I), Edirtura Genesis – Petroşani 1999
Virginia Marin, ,, O serbare pentru fiecare sărbătoare”, Editura didactică şi pedagogică, R.A, 2007
Serbare - VINE MOȘ CRĂCIUN
Educatoare CÂNDEA ANUŢA
Şcoala Gimnazială Sîntămăria Orlea
Grădiniţa P.N. Subcetate
Jud. Hunedoara
Personaje:
Moș Crăciun
Fulgii de zăpadă
Piticii
Iepurașii
Iepurilă-poștașul
E iarnă. Acțiunea se petrece în poiana lui Moș Crăciun. În dreapta scenei, o măsuță și o bancă pe care
va sta moșul. Pe măsuță un telefon. În stânga este o oglindă. Se cântă o melodie și din toate colțurile intră
fulgii.
Fulgul de zăpadă I
Mama iarnă ne-a trezit,
Iar acum iată-ne am sosit!
Fulgul de zăpadă II
Cu zăpadă împodobim
Munți , păduri, văi și câmpii
Bucurați-vă copii!
Toți fulgii
Moș Crăciun azi se grăbește
Daruri multe pregătește
În saci plini cu bucurii
Pentru voi, iubiți copii!
Din culise se aud zurgălăi și chiotele lui Moș Crăciun: ”Dii, iepurașii moșului”. Moș Crăciun apare
într-o sanie trasă de iepurași. Moș Crăciun se dă jos și deshamă iepurașii, care sar și fac tumbe.
Moș Crăciun
Ați mers ca vântul, urecheaților!
Fulgii
Bine-ai venit, Moș Crăciun!
Moș Crăciun(către iepurași)
Așa iepurașii moșului, destul v-ați luptat cu vântul și nămeții, zburdați și vă jucați! Iar voi fulgișori
de nean împodobiți bradul cel mare.
Fulgii dispar din scenă. Moșul ia ocheanul și privește.
Moș Crăciun
Ce-o fi cu piticii mei? Nu-i văd pe drum. Nămeții-s mari și ei cam mici, dar vor răzbate, piticii sunt
voinici.
Moșul lasă ocheanul și ia telefonul de pe măsuță(formează un număr)
Alo! Alo! Meșteri pitici! Sunt eu Moș Crăciun! Veniți cu sacii plini de jucării, ne așteaptă mulți
copii(închide telefonul)
Din culise se aude:Poșta! Poșta copiilor(intră poștașul iepurilă)
Poștașul iepurilă
Sunt poștașul mustăcilă, din neamul lui iepurilă
Geanta-i plină de scrisori, de la mici și mărișori
(Salută și pleacă strigând): Poșta! Poșta!
Moș Crăciun- rămas singur citește o scrisoare.
A!, Uite o scrisoare îngrijită, cu desene colorate:
”Noi copiii te așteptăm cu drag, Nicușor s-a cumințit și ar dori grozav un avion reactor, iar Mioara o
păpușă”.
- Bravo, copii! Hei ce bine-ar fi să fie toți așa!
(Din culise se aude un zgomot. Apar piticii cântând cântecul lor)
Moș Crăciun
Bine-ați venit meșteri pitici!
Piticii
Bună seara Moș Crăciun!
Se așează jos în cerc, scot din buzunare un cub și un ciocănel și bat toți în ritmul cântecului.
Moș Crăciun
Ia să văd ce minunății ați lucrat pentru copii!
Piticul I
Saci-s plini de jucării pentru mic și pentru mare
Să împarți la fiecare, după merit, Moș Crăciun
Piticul II
Am aicea cărucioare, leagăne, mașini,trompete, camionete, vagonete.
Piticul III
Reactoare și tractoare și rachete ce-o să zboare tot mai sus, mai sus spre soare.
Piticul IV
Câte am și eu de spus…Dar de ce să nu ghiciți singuri voi ce v-am adus.
Piticul V
Cine este mai dibaci să ghicească dacă poate, câte daruri am în saci…
Piticul VI
Dar ia stați, mai aveți cumva copii leneși, neastâmpărați?
Moș Crăciun
Vreți să știți? E ușor de dovedit. O clipă...
(piticii se așează în fața oglinzii)
Moș Crăciun
Hai oglindă năzdrăvană să vadă și cei șapte pitici cum se poartă unii dintre cei mici!
(Se face liniște. În oglindă se vede umbra unui băiat cu o jucărie în mână. O zgâlțâie, odesface, o aruncă.
Copilul fuge.)
Moș Crăciun
Știți cine a fost?
Piticul VII
Strică tot, strică totul într-o zi,
Cel mai rău copil de-aici.
Moș Crăciun
El nimic n-o să primească.
(În oglindă apare mâzgălici mânjit pe haine, pe față. Cu o pensulă mare mâzgălește rama oglinzii. Apare și
ciufulici. Se strâmbă unul la altul, vor săse bată, apoi dispar.)
Piticii
Ciufulici și mâzgălici!
Moș Crăciun
Ce rușine! Ce copii!
Piticii
E păcat de jucării.
Moș Crăciun
Sunt atât de supărat că-mi iau sania și-am plecat.
Piticii
Moș Crăciun nu pleca, iată vine cineva…
(În oglindă apare un copil care plânge, fiindcă nu se poate îmbrăca. Sora lui, Rodica puțin mai mare decât el
vine și-l mângâie, îl ajută să se îmbrace. Dispar ținându-se de mână mulțumiți.)
Moș Crăciun
Pentru astfel de copi, bucuros rămân aici. Vedeți dar, oglinda mea toți copiii
să-nțeleagă, e-o oglindă năzdrăvană și-ntr-o clipă pot vedea ce se-ntâmplă-n lumea-ntreagă.
(Se aude din culise un cântec)
Piticii
Ce se aude? Cine cântă așa de frumos?
Moș Crăciun
Cântă copiii, ne așteaptă
Fulgii
Moș Crăciun, pomul este Gata împodobit!
Cântec: O brad Frumos!
Dezvoltarea abilităților practice și artistice la Școala Gimnazială Specială Pașcani - exemple de bună
practică
Prof. Caras Ana-Maria
Școala Gimnazială Specială Pașcani
Școala noastră nu este doar un loc de studiu ci și un loc unde elevii se simt iubiți, apreciați, valorizați
. Instituția oferă servicii copiilor cu deficiență mintală, fie ea severă sau ușoară, iar în prim plan sunt nevoile
copilului. Demersul didactic pleacă de la nevoile acestor copii speciali, care în perspectivă trebuie să se
adapteze în societate. Acești copii, care sunt considerați diferiți, pot ajunge membri activi ai societății în
condițiile în care le sunt puse bazele într-o școală în care beneficiază de terapii adecvate, în care li se dă
aripi, cum îmi place să spun. Dezvoltarea abilităților practice și a celor artistice sunt foarte importante în
formarea autonomiei personale, în dezvoltarea încrederii în sine, dar și în iubirea de muncă și de frumos.
Astfel, școala noastră a luptat pentru ca acești copii să aibă posibilitatea de a-și identifica, dezvolta și
perfecționa abilități practice din domenii diverse, pentru ca fiecare copil din școală să își găsească un
colțișor în care să lucreze cu drag. Avem așadar, trei ateliere funcționale, în urma depunerii unor proiecte cu
finanțare externă, iar copiii se îndreaptă cu drag spre ele . S-a dezvoltat astfel proiectul ”Artiștii speciali” un
cabinet de artterapie prin tehnica olăritului și modelajului, având ca scop dezvoltarea personală și
stimularea auto-exprimării creative a copiilor cu deficiență mintală, cu un impact deosibit asupra copiilor.
Lutul este materia primă pentru olărit dar în acelașii timp are și calitîți terapeutice , deoarece copiii,
odată cu modelarea lutului, își pot modela și emoțiile prin artă. Satisfacția lucrului bine făcut, îi
impulsionează pe copii, îi incurajează să spere mai mult, să se autodepășească, pentru că în școala noastră nu
este încurajată concurența între copii, sistemul de progres se centrează pe evoluția personală a elevului.
Copiii modelează decorațiuni pentru brad, mărțișoare, sau ceea ce le dictează imaginața sau starea de
spirit.
Un alt proiect al școlii este „Bucătarii Speciali”, în parteneriat cu Fundația „Vatra Pașcanilor”,
proiect care s-a finalizat cu amenajarea unul laborator de bucătărie, și desfășurarea unui curs de
profesionalizare a unui număr de 20 tineri şi 4 cadre didactice, în perioada 1 noiembrie 2011/31 august
2012. Proiectul este finanţat de Fundaţia Soros din „Fondul de urgenţă”.
În laboratorul de bucătărie copiii, învață de la alegerea rețetei, selectarea ingredientelor,aranjarea
mesei, respectarea etapelor de gătire la instrumentele folosite, ocazia servirii unui anumit preparat, dar și
menținerea curățeniei la locul de muncă.
Toate aceste laboratoare sunt gândite pentru dezvoltarea abilităților practice și de viață a copiilor
speciali.
Această activitate, corelează dezvoltarea abilităților practice , dar și coeziunea de grup, toleranța și
bucuria de a petrece momente speciale ale vieții împreună.
Odată cu venirea toamnei am inițiat în școală un proiect de parteneriat între clase și cu
voluntari, proiect care se numește ” Săptămâna toamnei” și își propune interacțiunea elevilor din școala
specială cu elevi voluntari de la alte școli pentru a-i ajuta să ”dea viață” legumelor și fructelor. Rezultatele
au fost minunate.
Tot pentru a-i valoriza pe elevi, aceștia au fost solicitați să participe la un concurs prestigios numit
”Ziua Europei”, concurs la nivel național unde fiecare copil exprimă plastic o temă propusă de
Reprezentanța Comisiei Europene la București.
Pentru a participa la un concurs de o astfel de anvergură, elevii au fost informați prin toate mijloacele
posibile despre Uniunea Europeană: simboluri, membri, steag, un pic de istorie, bineînțeles toate pe înțelesul
lor. Apoi am trecut la exprimarea acestora plastic, prin schițe și apoi s-au materializat în creații deosebite.
Unul dintre elevii noștri s-a calificat chiar în finală, unde dintre cele aproximativ 3000 de lucrări
primite din țară, și lucrarea sa a fost selecționată la categoria claselor primare.
Ca și finalist acesta a fost invitat la București la sediul Reprezentanței Comisiei Europene la
București, unde în cadrul unei ceremonii frumoase i-a fost înmânată o diplomă.
Tot acel moment festiv, faptul că mergea pentru prima dată la București, îmbrăcat la costum au
constituit lucruri minunate pentru el. Bucuria din privire, exclamațiile la văzul orașului mare , toate mă duc
cu gândul că tot efortul nostru merită pentru că ochii copiilor nu mint niciodată. Trebuie să menționez că
elevul finalist locuiește într-un centru de plasament, el neavând ocazia de a duce acea viață de familie pe
care fiecare copil și-o dorește.
Cu toate că limita de pagini este aproape a fi întrecută îmi permit să trag o concluzie : copiii mereu
ne uimesc cu o idee, o replică, un zâmbet, iar faptul că nouă ne pasă îi responsabilizează și îi mobilizează.
Nimic nu este mai prețios decât să vezi copilul de azi omul de mâine, și să te bucuri că o părticică din el este
și contribuția ta ca profesor.
Afirmarea creativităţii copilului prin abilităţi practice
Prof.înv.preşc. CRAMBA CRISTINA
Grădiniţa P.P.nr.12 Alba Iulia
Abilităţile practice contribuie nemijlocit la dezvoltarea, din toate punctelede vedere, a personalităţii
copiilor, împreună şi în strânsă legătură cu celelalte activităţi ce se desfăşoară în grădiniţă.
Preşcolarul manifestă interes spre nevoia de mişcare, spre manipularea obiectelor şi el trebuie
îndemnat spre creaţia constructivă şi dezvoltarea capacităţilor de confecţionare a unor obiecte, jucării, fapt
ce va trezi stări afective pozitive.
Abilităţile practice, prin caracterul lor recreativ – creativ - atractiv, vin să canalizeze eforturile de
învăţare ale copiilor, de la alte categorii de activităţi, fiind ca un„decantor” al tuturor cunoştinţelor
acumulate. De exemplu, dacă s-a derulat proiectul tematic „Iarnă, iarnă eşti frumoasă!”, preşcolarul va
realiza o machetă cu om de zăpadă, case, brazi plini de zăpadă, copii la săniuş, etc.
Abilităţile practice se îmbină armonios cu toate celelalte domenii de activităţi experienţiale din
grădiniţă, le sprijină în organizarea, desfăşurarea şi evaluarea atractivă a rezultatelor obţinute de copii.
În grădiniţă preşcolarii desfăşoară o activitate variată: în cadrul activităţilor de observare ei privesc
cu multă curiozitate obiectele şi fenomenele din lumea înconjurătoare, îşi lărgesc treptat cercul de
reprezentări şi participă în mod activ la viaţa care îi înconjoară.
În procesul abilităţilor practice cunoştinţele dobândite se adâncesc. Astfel în procesul execuţiei unui
peisaj de iarnă copilul îşi consolidează cunoştinţele privind forma, mărimea, culoarea şi aşezarea
elementelor şi proporţia lor.
Întreaga activitate de învăţare a copiilor se realizează în grădiniţă prin joc - activitate de bază
concepută ştiinţific, ce trebuie îmbinată cu un puternic sentiment de afectivitate, dar si cu exigenţe crescute
pentru dezvoltarea capacităţilor intelectuale, pentru cultivarea curajului de a întreba, de a se exprima, de a
gândi şi acţiona independent. În consecinţă, instruirea trebuie să-l facă pe copil să trăiască, să crească, să se
dezvolte, să se exprime pe sine, de a-l învăţa să înveţe, de a-şi construi o perspectivă activă. Activizarea
copiilor este înţeleasă aici ca o acţiune de educare şi instruire, de dezvoltare a personalităţii prin dirijarea
metodică a activităţii, prin trezirea interesului pentru cunoaştere şi acţiune, exercitarea simţurilor proprii şi a
inteligenţei prin activitate proprie, cultivarea capacităţii de orientare autonomă atât prin activităţile
organizate cât şi prin activităţile liber alese din grădiniţă şi din afara ei.
În momentul încheierii lucrării, copilul analizează produsul finit realizat de el,
cu realizările colegilor săi, poate să aprecieze critic calitatea muncii sale chiar dacă nu reuşeşte de fiecare
dată să verbalizeze acest lucru. Cu timpul, copiii reuşesc să manifeste un spirit critic foarte dezvoltat,
reuşind să selecţioneze din mai multe obiecte pe cele care prezintă reale calităţi artistice.
Abilităţile practice asigură confecţionarea unor obiecte care pot fi
utilizate în aranjarea vitrinelor, în înfrumuseţarea sălilor de grupă, în expoziţii pentru părinţi. Această
utilitate măreşte interesul copiilor pentru realizarea frumosului. Abilităţile practice au un loc bine precizat în
cadrul procesului instructiv-educativ, conţinutul fiind stabilit după criterii exacte, care îi asigură un caracter
ştiinţific, accesibil şi stabil.
În activităţile pe care le desfăşor cu copiii în cadrul acestor activităţi, predomină confecţionarea de
jucării, deoarece am observat de nenumărate ori că majoritatea copiilor se bucură în mod deosebit atunci
când sunt anunţaţi că vor realiza jucării sau obiecte folositoare din diverse materiale. La simplul auz al
cuvântului ,,jucării” zâmbetul larg le inundă feţele, iar ochii le strălucesc. Spre deosebire de jucăria
cumpărată din magazin, jucăriile confecţionate din materialele la îndemână, deloc costisitoare, cu
participarea educatoarei, oferă micului preşcolar, ocazia de a-şi descoperi propriile calităţi, satisfacţia de a o
vedea ieşind din propriile sale mâini, (un animăluţ, o păpuşă, o mască cu care apoi poate continua sau începe
un alt joc). Dacă jucăria se poate realiza relativ uşor, putând fi terminată până la încheierea activităţii
şi copilul o poate lua imediat acasă ,,să se joace” atunci va fi şi mai încântat.
Având în vedere toate acestea, precum şi faptul că materialele din care se pot confecţiona astfel de
jucării, am încercat şi am reuşit să realizăm cu copiii tot felul de obiecte, folosind diferite tehnici.
Am confecţionat:
- Jucării din hârtie sau carton (hârtie albă, glasată, din ziare sau reviste, carton, carton colorat).
- Jucării din materiale din natură (frunze, coji, seminţe, conuri de brad, ghindă, castane, coji de nucă,
boabe de porumb, etc).
- Jucării din materiale refolosibile (fire de aţă, lână, fâşii de material textil, blăniţe,
nasturi etc.).
Tot din astfel de materiale se pot realiza tablouri decorative, felicitări cu ocazia sărbătorilor –
Crăciun, podoabe pentru brad, 1 Martie, 8 Martie, sărbătorile de Paşti, invitaţii la diferite evenimente, etc.
Bibliografie:
- Herseni, I. - Curs: Strategii de învăţare prin cooperare, modulul I, II, III-Step by Step
- Grama, F., Pletea, M., Sesovici, A. - Aplicaţii ale noului curriculum pentru învăţământul preşcolar,
Ed.DPH, 2009
- Curriculum pentru învăţământul preşcolar (3 – 6/7 ani)
Magia sărbătorilor de iarnă
Prof. Boșonea Georgeta
Grădinița cu Program Prelungit Cozia, Rm. Vâlcea
Iarna este anotimpul magic, anotimpul sărbătorilor, iar bradul împodobit și colindele aduc în suflet
multă bucurie.
În imaginația copiilor iarna este o frumoasă zână care le aduce zăpadă și multe bucurii: săniușul,
bulgăreala, omul de zăpadă, bradul împodobit și pe mult așteptatul Moș Crăciun.
Crăciunul este sărbătoarea sfântă a Naşterii Domnului, timp al bucuriilor, al păcii şi al liniştii
sufleteşti. Este o perioadă în care primim şi dăruim multă iubire şi căldură sufletească.
Sărbatoarea Crăciunului a reprezentat dintotdeauna un prilej de bucurie pentru creștini și mai ales
pentru copii, care așteaptă cu nerăbdare, an de an, zilele în care merg să colinde, împodobesc bradul, se duc
la biserică si se bucură de venirea lui Moș Crăciun. Copiii știu că acesta este un bătrân prietenos și simpatic,
cu o barbă lungă și albă, îmbrăcat într-un costum roșu, are o burtă mare și împarte cadouri tuturor copiilor în
noaptea de Ajun. El locuiește într-o țară nordică (Finlanda), unde este foarte frig și multă zăpadă în jur și că
mulți spiriduși îl ajută la împachetarea cadourilor. Copiii mai știu că, dacă sunt cuminți, vor primi sub brad
cadouri frumoase.
Sfintele sărbători aduc cu ele un repertoriu neasemuit de bogat în datini şi credinţe, în realizări
artistice, muzicale, coregrafice. Colindele, urările de belşug şi recoltă bogată sunt doar câteva dintre
manifestările folclorice care fac parte din sărbătorile de iarnă, unele dintre cele mai spectaculoase
manifestări spirituale ale poporului nostru. În această perioadă copiii, care ţin locul păstorilor şi magilor,
cetele de colindători sfidează intemperiile vremii din dragoste pentru misiunea încredinţată lor pentru a
duce, mai departe, această misiune din generaţie în generaţie.
Dincolo de faptul că este una dintre cele mai importante sărbători creştine, Crăciunul e aşteptat cu
mare entuziasm de toată lumea, indiferent de vârstă. Sigur te gândeşti cu drag la cadourile lui Moş Crăciun,
la colinde, la mirosul de brad şi la vâscul din pragul uşii.
Copiii sunt fascinați de toate simbolurile Crăciunului. Percepția lor despre Crăciun trebuie să fie una
frumoasă. Craciunul este o perioada în care toată lumrea se îndreaptă spre religie, spre bunătate.
Copiii cred cu tărie în Moș Crăciun și îl văd ca pe un om bun, care îi recompensează pentru faptele
lor bune. În așteptarea darurilor de la Moș Crăciun copiii pot îndeplini sarcini pe care în mod normal le-ar
trata cu indiferență.
Bradul deţine un rol important în perioada Crăciunului. Împodobitul acestuia este cel mai îndrăgit
obicei de sărbători, datorită simbolurilor care i se asociază: iubire (pentru că este împodobit de întreaga
familie), bucurie şi fericire (pentru că sub el sunt puse cadourile), magie (se spune că Moş Crăciun nu vine
în casele unde nu e brad), viaţă, trăinicie şi sănătate (pentru că este mereu verde, chiar şi când afară e
zăpadă). Practic, bradul a devenit centrul sărbătorilor de iarnă.
Şosete tricotate, crenguţe de brad şi de vâsc, globuleţe, fundiţe, ghirlande colorate, oameni de
zăpadă, steluţe şi fulgi, toate ne ajută să intrăm în atmosfera de sărbătoare.
Dar cine nu a auzit de simpaticii reni care trag sania Moşului? Ei sunt nouă la număr şi au nume
amuzante: Dasher, Dancer, Donner, Vixen, Comet, Cupid, Prancer, Blitzen şi Rudolf. Povestea cunoscută a
renului cu nasul roşu, Rudolf, cel care luminează drumul pentru sania plină cu daruri a lui Moş Crăciun, face
ca aceste personaje să fie şi mai simpatice. Şi, pentru că sunt animale specifice zonelor reci, renii se
potrivesc de minune în decorurile de iarnă şi de sărbători. În plus, ei poartă clopoței care duc veselie,
anunțând celor care le aud clincheul că au sosit cadourile.
Aprinderea lumânărilor în perioada Crăciunului este o tradiţie veche ce reprezintă naşterea lui Iisus şi
reînnoirea vieţii, puritate, speranţă, găsirea drumului bun în viaţă.
Colindele sunt o parte importantă a spiritului Crăciunului. Grupuri de copii, fete şi băieţi, merg din
casă în casă să colinde, toată ziua de Ajun. Se spune că e bine să primeşti colindători, pentru că urarea lor
aduce noroc, iar dacă nu primeşti, colindul vei fi urmărit de ghinion. După ce colindătorii termină de cântat,
gazda îi invită în casă şi le oferă mere, nuci, dulciuri şi colaci. Nucul simbolizează belşugul şi longevitatea,
iar merele semnifică bunăstare şi bogăţie.
Perceptia copiilor despre Crăciun trebuie să fie una frumoasă. Crăciunul este o perioada în care toată
lumrea se îndreapta spre religie, spre bunătate. Această percepție depinde de atmosfera care se creează la
grădiniță, școală și în familie, ei fiind extrem de atenți și de sensibili la toate evenimentele din jurul lor. În
așteptarea Crăciunului este bine să se creeze armonie și o stare de bine generală.
În viata de adult copilul va purta în suflet valorile care i-au fost insuflate în copilărie. Pentru a îl ajuta
pe copil să aibă o percețtie frumoasă despre Crăciun, trebuie să îi povestim despre ceea ce înseamnă
Crăciunul. Poveștile despre Crăciun sunt minunate, iar împodobitul bradului îi duce pe copii într- o lume
mirifică. Copiii află că Moș Craciun este un personaj magic si bun, care îi privește tot anul și le adduce
daruri dacă au făcut fapte bune.
Copiii rebuie implicați în tot ceea ce înseamnă sărbătoarea Crăciunului: să confecționeze decorațiuni
pentru pomul de Crăciun, să participe la împodobirea bradului, să asculte și să învețe colinde, să asculte
povești religioase, să participe la acțiuni de binefacere, să meargă împreună cu adulții la biserică. Sunt
bucurii pe care copilul le va purta în suflet toată viața.
Colindele sunt cântecele specifice sărbatorilor de iarnă care se interpretează în cinstea lui Iisus. Sunt
cântece tradiționale în care se slăvește nașterea Domnului, se ureză de sănătatate, fericire, rodire, belșug.
Colindele sunt legate de obiceiul colindatului în care copiii merg să ureze de sănătate rudelor, vecinilor,
prietenilor.
Face parte din rolul nostru să vorbim copiilor ce înseamnă Crăciunul și să organizăm activități care
să implice copilul în activități specifice acestei sărbători.
Gradiniţa noastră și-a propus să organizeze un ,,Târg de Crăciun”. Au fost valorificate capacităţile
creative ale copiilor, iar cu ornamentele create s- a amenajat târgul. A fost o acțiune foarte frumoasă, care i-
a încântat atât pe copii, cât și pe părinți.
Copiii au fost învățați că este bine să fii generos, să-i ajuți pe cei nevoiași. Astfel, am organizat o
acțiune umanitară în care am implicat copiii și pe părinții acestora. Acțiunea a constat în strângerea de haine
și jucării pe care le-am donat la Centrul de zi. Copiii sunt receptivi la astfel de acțiuni și sensibili la
suferințele celor din jur.
Serbarea de Crăciun i-a adus pe copii mai aproape de tradiții și obiceiuri. Aceștia au îmbrăcat
frumosul port țărănesc, au cântat colinde, au colindat cu ,,Capra”, ,,Ursul”, ,,Steaua”, ,,Plugușorul”,
,,Sorcova” și au fost răsplătiți de către Moș Crăciun cu daruri.
Bibliografie:
1. www.creștin ortodox.ro
2. www.lumea-copiilor.ro
3. www.jurnalulcopilului.com
Dezvoltarea personalităţii copilului preşcolar şi creativitatea
Inst. Cîmpian Camelia Nicoleta
Grădiniţa P.P. nr.12 Alba Iulia
O definiţie largă a conceptului de creativitate, cu aplicaţii directe în procesul de învăţământ, vine din
partea unui pedagog şi scriitor italian, a cărui viaţă şi operă au fost dedicate pentru apărarea drepturilor
copilăriei şi pentru respectarea acesteia de către şcoală şi de către oamenii ei. “Creativitatea e un concept
alăturat celui de gândire divergentă, gândire capabilă, adică să rupă schemele experienţei. E creativă o
minte totdeauna în lucru, totdeauna pornită să întrebe, să descopere probleme unde alţii găsesc răspunsuri
satisfăcătoare, nestingherită în situaţiile fluide în care alţii presimt numai pericole, capabilă de judecăţi
autonome şi independente, care respinge ceea ce este codificat, care manipulează din nou obiecte şi
concepte fără să se lase inhibată de conformisme. Toate aceste calităţi se manifestă în procesul creativ“
(Rodari, 1979, p. 43 ).
Elementele esenţiale prin care se poate constata existenţa creativităţii sunt: flexibilitatea, noutatea şi
originalitatea, fluenţa, senzitivitatea (sensibilitatea senzorială), ingeniozitatea şi expresivitatea. In afară de
faptul că este o capacitate şi aptitudine (dispoziţie) a personalităţii, a
intelectului, creativitatea este în acelaşi timp, un produs şi un proces. Este un produs pentru că se
dobândeşte ca realitate de a realiza ceva nou (idee, teorie, model, metodă, tehnologie etc.) prin
activitate, prin experienţă, necesitând foarte multă muncă. Edison spunea că în creaţie este nevoie de 99%
transpiraţie şi 1% inspiraţie. Este totodată şi un proces, fiindcă presupune evoluţie în timpul dezvoltării şi,
adeseori, învingerea unor obstacole.
Creativitatea se poate manifesta în toate domeniile cunoaşterii şi vieţii sociale: ştiinţifică, tehnică,
economică, artistică, organizatorică (management), pedagogică etc. Creativitatea, ca rezultat al stimulării şi
activităţii, înseamnă acumulări de capacităţi, abilităţi şi posibilităţi de realizare a ceva nou, original, în plan
ideal - abstract, ca şi, după caz, în plan practic, deci inventivitatea ideatică şi practică.
Creativitatea înseamnă îndrăzneală: tot ceea ce e nou, e incert şi nonconformist. Pentru a se avânta în
necunoscut, individul trebuie să dispună de acea libertate interioară, de acel sentiment de siguranţă, provenit
din lumea înconjurătoare.
Educaţia estetică reprezintă „activitatea de formare-dezvoltare a personalităţii umane prin
intermediul frumosului din artă, societate, natură, receptat, evaluat şi cultivat la nivelul sensibilităţii, al
raţionalităţii şi al creativităţii umane”. Ea a fost şi este o componentă permanentă a educaţiei, a formării
omului pentru viaţă. Frumosul, cu semnificaţie largă de estetic, a fost întotdeauna considerat una dintre
valorile esenţiale, care trebuia cultivată în conştiinţa oamenilor, alături de adevăr şi de bine.
Educaţia estetică asigură condiţii propice pentru stimularea şi promovarea creativităţii în toate
domeniile de activitate, inclusiv în munca de învăţare.
La vârsta preşcolară, creativitatea copiilor este în stadiu incipient. Prima formă de exprimare grafică
a copilului mic este mâzgălitura. Aceasta are un înţeles pentru el, deşi adulţii nu percep reprezentarea.
Treptat, cu ajutor şi perseverenţă, copiii învaţă să redea obiecte sau chiar imagini respectând realitatea.
Desenul nu este doar o modalitate de autocunoaştere şi de autodezvoltare, ci şi un mijloc de
comunicare şi de intrare în relaţie cu alte persoane, prin utilizarea desenului în grup. Culorile alese, tipul de
instrument pentru desen, modul în care desenează, suprafaţa ocupată pentru a se exprima, toate acestea sunt
detalii foarte importante pentru cunoaşterea persoanei. Desenul îi ajută să comunice, să accepte şi să
colaboreze. Desenele şi picturile se pot utiliza în diferite moduri şi cu multiple obiective.
Prin desen şi pictură copilul îşi exprimă sentimentele, trăirile, nevoile, se exprimă pe sine,
descoperindu-şi astfel identitatea. Pictura, ca şi desenul, este un joc, un dialog între copil şi adult, este un
mijloc de comunicare.
Desenul rămâne întotdeauna un mod de a descrie povestea care nu poate fi spusă în cuvinte. Culorile,
hârtia, creta îl pot stimula pe copil să povestească diferite întâmplări, să scoată la iveală scene din viaţa sa,
pe care nu le poate exprima altfel. Povestea desenată de copil relevă foarte clar trăirile şi sentimentele
copilului.
Din punct de vedere psihologic, desenul poate fi utilizat, fie ca test de inteligenţă, fie ca test de
personalitate. Ca test de inteligenţă - testul omului - detaliile anatomice şi vestimentare calculează vârsta
mentală a copilului. Testul omului arată expresia de sine a copilului. Ca test de personalitate, desenul este
luat drept oglinda de reflexie a personalităţii. Copilul desenează spontan ceea ce consideră important pentru
el, fie acest lucru pozitiv sau negativ. Pentru copil, desenul exprimă un fel de proiecţie a existenţei sale.
Persoana desenată este copilul însuşi căruia, de multe ori, îi dă propria vârstă şi sex. Diferenţe semnificative
în reprezentarea grafică a omului pot indica tendinţe regressive sau tendinţa de a creşte. Persoana desenată
reprezintă expresia de sine şi imaginea corpului cu emoţiile trăite de copil. Modul în care îl reprezintă
depinde de dorinţele sau defectele acestuia. Prin acest proces de proiecţie, copilul poate să îşi prezinte
problemele sale, sentimentul de sine, anxietatea şi mecanismele sale de reacţie sau mecanismele de apărare.
Prin intermediul culorilor, formelor, proporţiilor acestora (prin limbajul plastic) se formează
deprinderile de prezentare a propriilor idei, sentimente, trăiri, stări interioare. De asemenea, prin pictură,
desen şi modelaj, adultul formează copiilor deprinderi de lucru, capacităţi de exprimare, îl ajută pe copil să
realizeze corespondenţe între elementele de limbaj plastic şi natură, stimulează expresivitatea, creativitatea
şi dezvoltă armonios şi multilateral personalitatea copilului.
Constituirea Eu-lui propriu ca parte integră a societăţii şi ca valoare inedită a mediului social
dinamizează procesele de formare a unei personalităţi creative.
Educaţia estetică poate avea o puternică influenţă asupra trăsăturilor morale prin trăirile afective în
faţa operelor artistice, în contemplarea peisajelor naturii, în observarea a tot ce este corect şi frumos ,în
comportarea şi activitatea celor din jur. Implicată în întreg procesul de formare şi autoformare a
personalităţii, educaţia estetică urmăreşte, în esenţă, dezvoltarea capacităţii de percepere şi înţelegere corectă
a frumosului din realitate (din natură, muncă, relaţii sociale, şi din artă), formarea conştiinţei estetice, a
gustului şi simţului estetic, a necesităţii şi posibilităţii de a participa la crearea frumosului în artă şi în viaţă.
Sau, mai concis, educaţia estetică urmăreşte pregătirea copilului (şi nu numai a acestuia) pentru actul de
valorizare – receptare - asimilare şi cel de creare a valorilor estetice.
Gustul estetic este capacitatea de a reacţiona spontan, printr-un sentiment de satisfacţie sau de
insatisfacţie, faţă de obiectele şi procesele naturii, faţă de relaţiile sociale, faţă de operele artistice.
Gustul estetic aparţine prin excelenţă sensibilităţii şi imaginaţiei, de aceea nu poate fi întotdeauna
argumentat. Ceva place sau nu place, fără a se putea argumenta. Prezenţa gustului se manifestă prin
sensibilitate la tot ce este frumos şi prin capacitatea de orientare şi alegere în conformitate cu legile
frumosului.
La preşcolari, gustul se manifestă prin atracţie şi placerea lor de a privi şi, mai ales, de a opera cu
obiectele viu colorate, prin preferinţa lor pentru luminozitate, ocolirea încăperilor întunecoase, etc. Gustul
lor este prin excelenţă spontan şi neargumentat cu puţine excepţii, când afirmă, de exemplu că”Imi place
rochiţa pentru că este roşie”, “câmpul pentru că este verde”, sau “îmi place că…aşa vreau eu”
Când vorbim despre influenţele formative ale artei, ne referim la:
dezvoltarea capacităţilor senzorio-perceptive, realizată prin intermediul imaginilor
artistice, lărgind totodată orizontul de cunoaştere al individului;
dezvoltarea aptitudinilor artistice;
dezvoltarea operaţiilor gândirii;
dezvoltarea posibilităţilor creatoare;
influenţarea bunei dispoziţii, prin crearea de noi imagini, ilustraţii;
formarea sentimentelor estetice, proces care începe în perioada preşcolară prin plăcerea
pentru a desena, a modela, a colora, a construi. Noţiunile estetice apar prin aprecierea propriei lucrări în
comparaţie cu lucrările altor copii;
observarea şi aprecierea frumosului din lumea înconjurătoare, care va fi redat în lucrările
proprii;
dezvoltarea atenţiei, iar aici ne referim deja la modul în care sunt organizate şi se
desfăşoară activităţile artistico-plastice, dar şi la felul în care realizează o lucrare;
dezvoltarea spiritului de observaţie, prin reprezentarea tot mai fidelă a mediului
înconjurător, a elementelor conţinute în realitate;
dezvoltarea imaginaţiei creatoare se exprimă prin imagini plastice, pline de fantezie;
formarea şi educarea dragostei faţă de muncă, mai ales prin crearea de noi lucrări;
formarea şi educarea spiritului de echipă;
dezvoltarea perseverenţei şi calităţilor voinţei;
formarea şi educarea spiritului critic, prin compararea lucrărilor realizate de alţii copii.
Acestea sunt câteva din influenţele formative, lista poate continua. Astfel se conturează profilul
moral al preşcolarului.
Este foarte importantă stabilirea de legături şi de interrelaţionări între educaţia estetică şi celelalte
dimensiuni ale educaţiei, în scopul realizării unei dezvoltări de ansamblu a personalităţii copilului, a unei
educaţii integrale.
Bibliografie:
Bîrsănescu Şt., Văideanu G. (1961). Educaţia estetică, Bucureşti, Editura de Stat Didactică şi
Pedagogic
Roco M., (1979) Creativitatea individuală şi de grup – studii experimentale, Editura Academiei
Române, Bucureşti.
Rodari G., (1983) Gramatica fanteziei Editura Univers, Bucureşti
Roşca A., (1981) Creativitatea generală şi specifică, Editura Academiei R.S.R., Bucureşti
STIMULAREA CREATIVITĂŢII PREŞCOLARILOR PRIN ACTIVITĂŢILE
ARTISTICO PLASTICE
Prof.înv.preşc. MANEA BĂLĂŞICA
,,Îmi plac copiii – orice copil e un mic Picasso, sunt bulgări de creativitate. Întotdeauna trebuie
întreţinută partea copilăreasca din noi.”( Francis Ford Coppola)
Procesul de învăţământ reprezintă un ansamblu complex şi variat în acţiuni instructiv-educative,
întotdeauna orientat spre atingerea unui scop comun. Fiecare dintre aceste acţiuni este decisivă în atingerea
scopului urmărit, îşi are propria ei tehnică de desfăşurare care conduce la realizarea ţelului propus, fiecare
implică în structura ei o modalitate practică de lucru, un mod specific de acţiune, un fel anume de a se
proceda, adică o metodă, un procedeu.
Copilul prin structura lui, este un foarte bun receptor, dotat cu sensibilitate şi discernământ pentru
diferite valori. Viziunea lui, acest potenţial activ si specific trebuie exploatat. Copilul trebuie format să
gândească vizual. Intensificarea antrenamentului de educaţie vizuală a copilului sub o îndrumare corectă îl
ajută să-şi îmbogăţească percepţia vizuală.
De-a lungul timpului, omul a găsit modalitaţi variate de exprimare a trăirilor, sentimentelor şi
aspiraţiilor sale prin gesturi, mimică, desen, muzică şi cuvânt.
La început, la varsta preşcolară copiii se exprimă mai greoi verbal, alegând varianta exprimării
grafice. Prin activităţi instructiv-educative structurate, copilul ajunge să se exprime corect gramatical si
cursiv, iar din punct de vedere plastic să se exprime prin desen, pictură şi modelaj. Această ultimă varianta
de exprimare este utilizată mai des de către copiii mai emotivi, care se refugiază în lumea culorilor.
Activităţile artistico-plastice (desen-pictură-modelaj) sunt concepute conform nivelului de vârstă al
copilului, de la 1,6 luni până la 6/7 ani. Prima formă de exprimare grafică a copiulului mic este
măzgalitură. Acesta are un înţeles pentru el, deşi adulţii nu percep reprezentarea. Treptat, cu ajutor si
perseverenţă, copiii învaţă să redea obiecte sau chiar imagini respectând realitatea.
Toţi copiii doresc să deseneze. De aceea ei trebuie sprijiniţi. Adultul trebuie să aprecieze desenul
copilului, să-l admire, să-l încurajeze, să-i creeze condiţii de lucru pentru activităţile plastice.
Activităţile artistico-plastice exercită o influenţă multilaterală asupra copiilor, ajutându-i să
dobândească priceperi si deprinderi elementare de a reda în imagini artistice realitatea, de a îmbina linii,
forme, culori, le cultivă gustul estetic, dragostea pentru frumos, pentru artă.
Procedeele folosite în activităţile de educaţie artistico-plastcă sunt diverse: fluidizare, fuzionare,
justapunere, transparenţă, modulare, modelare, iar modalităţile de exprimare trebuie să ţină seama de
interdependenţa plastică a elementelor de limbaj plastic, semnificaţia culorilor în conţinutul exprimării, de
ritmul, echilibrul şi armonia lucrărilor exprimate plastic.
Tehnicile şi procedeele se folosesc gradat, eşalonat pe teme ţinând cont de particularităţile de vârstă
şi individuale.
“Metoda adevărată cere să se procedeze întotdeauna în ordine, ca toate cele precedente să fie trepte
către cele următoare, şi toate cele următoare să adauge vigoare celor precedente” J.A.Comenius
Fiecare tehnică de pictură presupune materiale diferite şi altfel de modalităţi şi mijloace de realizare.
Dactilopictura este o tehnică simplă dar foarte importantă, folosită de la grupa mică cu rol în
dezvoltarea abilităţii degetelor mâinii.
Preşcolarii transpun în culoare bogăţia de informaţii de care dispune şi cu care operează, dau libertate
memoriei cromatice şi figurative. De asemenea cei mici învaţă cum să folosească degetul arătător în
decorarea unor obiecte familiare lui. Până se obişnuiesc cu pensulele, încearcă pastilele de culoare frumos
colorate cu degetul arătător, înmuindu-l mai întâi în apă apoi atingându-l uşor de culoare.
În momentul când degetul atinge foaia, se apasă uşor fără a-l mişca apoi se ridică repede şi
operaţiunea se repetă. În felul acesta desenul va ieşi curat, fără pete sau urme.
Surpriza este abia când amprenta colorată de pe deget ramâne pe foaia de hârtie (albă sau colorată)
realizând astfel teme diverse: Globuleţe pentru brad, Picături de apă, Flori, Mingea cu buline,, Fulgi de
zăpadă,Baloane mici, Bluza păpuşii, Căciuliţa cu buline, etc.
Această tehnică este foarte plăcută şi îndrăgită de toate grupele de vârstă, în special de grupa mică şi
se poate combina cu success cu alte tehnici.
Diversitatea materialelor cu care îi pun în contact pe copii contribuie în mod activ la îmbogăţirea
cunoştinţelor, le stimulează interesul, le dezvoltă gustul pentru frumos, armonie, compoziţii, simetrie, ordine
şi acurateţe. Astfel, căutând să îmbogăţesc gama posibilităţilor de decorare a unor suprafeţe, cu elemente
decorative obţinute prin diferite tehnici am folosit ustensile de lucru, obiecte şi materiale variate şi simple,
ca de exemplu: ştampile din cartofi, din plută, din gumă de şters, pieptene, perii de dinţi, tampoane, şabloane
decupate şi chiar amprenta degetelor sau palmelor.
Odată cu predarea unei tehnici noi am familiarizat copiii cu materialele cu care vor lucra, dobândind
noi cunoştinţe despre acestea, despre însuşirile lor, modul de folosire, de aplicare a culorilor. Familiarizarea
copiilor cu materialele noi pe care le-am introdus odată cu predarea unei noi tehnici de lucru am realizat-o
prin jocuri-exerciţii de forma “hai să ne jucăm cu …..”, “spune ce ai obţinut din......”.
În tematica propusă pentru tehnica ştampilelor, aplicată la grupa mijlocie am ţinut seama de nivelul
de cunoştinţe al copiilor, de particularităţile de vârstă şi individuale ale acestora. Pentru aplicarea acestei
tehnici am confecţionat ştampile pe care am desenat diferite modele: brazi, case, pomi, oameni de zăpadă,
flori, nori, frunze, şi altele. Ştampilele realizate din gume de şters s-au dovedit a avea o durabilitate mai
mare decât altele. Hârtia suport pe care a fost aplicată ştampila a fost albă sau colorată. Pentru colorarea
fondului şi a ştampilelor am folosit acuarelă, tempera sau guaşe.
Aplicarea ştampilei se face astfel: cu ajutorul pensulei şi a acuarelelor se pictează forma de pe
ştampilă, folosind culorile potrivite. După aceea această formă se aşează pe foaia albă sau colorată,
apăsându-se uşor. Apoi se ridică ştampila observându-se rezultatul obţinut. Aşezarea ştampilei se face de la
stânga la dreapta, şi de sus în jos, încât să nu ne murdărim şi nici să ştergem sau să întinăm culoarea aplicată
anterior.
În continuare voi prezenta aplicarea ştampilei în activitatea “Ambalaj pentru darul mamei”, activitate
ce a avut ca scop formarea de priceperi şi deprinderi de a aplica ştampila şi de a realiza un ambalaj cât mai
frumos pentru darul mamei. Pentru realizarea unor ambalaje cât mai variate am folosit ştampile cu diferite
modele. Aplicarea acestora am facut-o pe hârtia anterior colorată în cadrul jocurilor şi activităţilor alese.
După analizarea modelului meu, a urmat explicaţia şi demonstraţia tehnicii de lucru. În timpul executării
temei am observat cum copiii aplică alternativ ştampilele urmărind să armonizeze culorile cu fondul hârtiei
de ambalaj. Mulţi copii au realizat “ambalajul” întocmai ca modelul meu. Alţii, fiindcă observasem diferite
modele de ambalaj au aplicat ştampilele după plăcerea şi dorinţa lor, astfel: au format grupuri de câte 2 sau 3
flori, sau le-au dispus alternativ, variind culorile, sau numai forma. Ţinând seamă de tema pe care o aveau de
realizat, copiii s-au străduit să realizeze o lucrare cât mai frumoasă.
La vârsta preşcolară spiritul de imitaţie este specific. Metoda exerciţiului, constând în repetarea
conştientă a unei tehnici, urmăreşte formarea deprinderilor practice de lucru, acesta fiind şi scopul
activităţilor artistico-plastice “nici un elev nu va învăţa să deseneze privind la profesor” spunea Ioan Cerghit.
Exersând în cadrul activităţilor plastice comune, cât şi în jocurile şi activităţile comune alese copiii
şi-au consolidat deprinderea formată, şi-au dezvoltat imaginaţia creatoare, realizând şi alte modele. Dacă la
început au realizat numai modele decorative, folosind ştampile, apoi au realizat peisaje deosebite.
Iată un procedeu aplicat în care am îmbinat 2 tehnici. Am împărţit foaia de hârtie în 2, partea de sus
am colorat-o cu o culoare mai închisă, iar cea de jos cu aceeaşi culoare mai deschisă. Apoi am aplicat
ştampile (case, pomi, brazi, flori), obţinând acelaşi peisaj în 2 nuanţe(mai aproape şi mai departe). Fiecare
procedeu eficient sporeşte valoarea metodei în care se integrează, dar e posibil ca şi fiecare procedeu lipsit
de eficienţă să aducă prejudicii acesteia, contribuind la deprecierea ei.
În temele “Pădurea de brazi” sau “peisaj de iarnă” strădania copiilor s-a concretizat în cele mai
reuşite lucrări. Aplicând această tehnică am observat că preşcolarii îşi educă voinţa în scopul realizării celor
mai deosebite şi corecte lucrări, căci posibilităţile acestora de a-şi reprezenta scopul şi de a-şi mobiliza
forţele în vederea realizării lui sunt destul de dezvoltate.
În concluzie, aplicarea ştampilei dezvoltă atenţia, fantezia copiilor, îmbogăţeşte şi consolidează
cunoştinţele despre mediul înconjurător, clarifică unele lucruri înţelese greşit. Lucrările realizate indică
evoluţia intelectuală a copilului, ele pot fii socotite o oglindă fidelă a stadiului intelectual în care se găseşte
copilul.
Subliniind rolul pe care îl au activităţile plastice, menţionez că desenul copilului reprezintă un joc
plăcut, o activitate agreabilă, care dirijată cu mult tact are consecinţe dintre cele mai favorabile pentru
dezvoltarea sa ulterioară.
În concluzie, afirmaţia lui Jean Jacques Rousseau este cât se poate de pertinentă: ,,Copilul să nu ştie
nimic pentru că i-ai spus, ci pentru că a înţeles el însuşi, să nu înveţe ştiinţa, ci să o descopere”.
Bibliografie:
Cerghit Ioan- Metode de învăţământ, editura Didactică şi pedagogică Bucureşti 1980
Constantin Paul- Culoare, artă, ambient, editura Meridiane Bucureşti 1979
Mureşan Pavel- Culoarea în viaţa noastră, editura Ceres Bucureşti 1988
Şuşală Ion- Culoarea cea de toate zilele, editura Albatros Bucureşti 1982
Importanța tradițiilor de Crăciun
Prof.înv. primar Lașiță Doina
CT.E. ”D.Hurmuzescu”Deva
Sarbatorile de iarnă reprezintă un moment foarte special în viața fiecaruia dintre noi. În fiecare
familie există obiceiuri legate de aceste sărbatori sfinte care sunt transmise cu sfințenie din generație în
generație. În afară de acestea mai există obiceiurile calendaristice răspândite pe întreg teritoriul patriei
noastre. Obiceiurile și tradițiile legate de sărbătoarea Craciunului și de cea a Anului Nou sunt cele mai
răspândite. Printre obiceiurile și tradițiile românești păstrate și transmise de-a lungul timpului amintim:
colindul de “Bună dimineața”, Steaua, Plugușorul, Sorcova, Vihlaimul, Vasilica, jocuri cu măști (turca,
cerbul, brezaia), teatrul popular, dansuri (căluții, călușerii), specifice anumitor zone ale țării. Pe lângă
acestea și o seamă de practici și superstiții care își au originea în miturile străvechi creștine. Unul dintre cele
mai vechi obiceiuri legate de sărbătorile de iarnă este tăiatul porcului. În anumite zone ale țării acesta se taie
in ziua de 20 decembrie, adică de Iganat. Se zice că porcul care n-a fost tăiat în această zi nu se mai îngrașă,
căci și-a văzut cuțitul. Sângele scurs din porc după ce a fost injunghiat se pune la uscat, apoi se macină și se
afumă cu el, peste an, copiii ca să le treacă de guturai, de spaimă și de alte boli. În alte zone datina spune că
porcul se taie în ziua de Crăciun, după care gospodinele pregătesc o mâncare din carne macră de porc cu
ceapă și slănină, din care gustă primii oameni străini care le calcă pragul casei, prima masă pregătită după
tăierea porcului de cheamă "pomana porcului". În Maramureș, cu o săptămână înainte de Crăciun încep
pregătirile pentru colindat, culminând în cele două zile anterioare sărbătorii, când se pregătesc mâncărurile și
se împodobesc casele.
În Ajunul Crăciunului se leagă pomii cu paie, pentru ca acești pomi să lege rod bogat și se ung cu
muruială ca ei să fie încărcați de roade. În seara de 23 spre 24 decembrie, pană după miezul nopții și în unele
locuri până la ziuă, copiii merg din casă în casă la colindat. Colinda poartă nume diferite în funcție de zonă:
Mos-Ajunul, Bună-dimineața, Colindișul sau Bună-dimineața la Moș-Ajun. În unele părți din Ardeal, copiii
care merg cu colindatul se numesc pițerei sau pizerei. După credința populară, ei sunt purtatorii de noroc și
fericire. Prin unele părți, băieții, dar mai cu seamă cântăreții bisericești umblă cu icoana în ziua de Ajunul
Crăciunului - o icoană pe care este zugrăvită nașterea lui Iisus Hristos în mijlocul staulului. Începând cu
prima zi de Crăciun și în următoarele zile, copiii umblă cu Steaua, cântând colinde de stea prin care vestesc
nașterea lui Iisus Hristos. "Vicliemul" sau "Irozii" este datina prin care tinerii reprezintă la Crăciun nașterea
lui lisus Hristos, șiretenia lui Irod, care a poruncit uciderea pruncilor, de a afla Pruncul și adesea înfruntarea
necredinței, personificate printr-un copil sau printr-un cioban.
Oamenii se pregătesc de întâmpinarea Crăciunului prin curăţenie în gospodărie şi ţin post.În noaptea
de 24-25 decembrie este vremea colindelor .În ţara noastră acestea diferă de la o regiune la alta .Colindele
copiilor sunt scurte, vestesc sărbătoarea Crăciunului, urează belşug, sănătate şi daruri cuvenite ca răsplată
pentru urare. Colindele de ceată vorbesc despre înţelepciunea gospodarului, bogăţia gospodăriei, despre
viaţa de la ţară, despre vitejia flăcăilor, frumuseţea fetelor, dar şi despre naştere lui Iisus, întâmpinarea
noului an. Colindele sunt străbătute de optimism şi exprimă dorinţele şi speranţele oamenilor. Aproape de
ivirea zorilor vin cete de copii şi cântă pe la ferestre. În această noapte copiii primesc cadourile de la Moş
Crăciun. Ei aşteaptă cu emoţie noaptea darurilor.
Capra, Turca, Brezaia fac parte dintre datinile de Crăciun și Anul Nou. Datina împodobirii bradului de
Crăciun se pare ca își are originea în Germania, unde este cunoscută sub numele de Cristbaum. Pomul de
Crăciun este împodobit în anumite zone cu hârtie colorată și cu șiruri de boabe de fasole albă. Fasolea albă
simboliza "curățirea sufletului". În alte părti pomul este împodobit cu paie de grâu taiate scurt și înșirate pe
sfoară, delimitate de floricele de porumb.
În Ziua de Crăciun nu se mătură în casă, ci numai a doua zi pentru că se spune că "îți arunci
norocul!". A doua zi gunoiul se aruncă la pomi, că-i ajută să fie roditori. Și tot legat de pomi se mai spune că
cine plantează un copac în acestă perioadă a anului în grădină sau în parc va fi un om norocos. Pomilor le
sunt atribuite și anumite semnificații cum ar fi: bradul reprezintă teama de suferință; afinul semnifică nevoia
de libertate; alunul - bunatate, sinceritate; suferință; castanul - teama nevinovată; frasinul - amabilitate;
liliacul - iubire; mărul -invidie, nedreptate; nucul – însănatoșire; paltinul – atenție la libertatea pe care o ai;
piersicul – dificultăți; plopul - prietenie, devotament; prunul - fagăduieli uitate; salcia - respect; salcâmul -
pudoare; socul - pierderea unui prieten; stejarul - iubire sinceră; teiul - iubire conjugală; vișinul - lipsa de
inițiativă; vița de vie - petrecere; zmeurul - discordie.
În părțile Muscelului se crede că primele patru zile, începând cu 24 decembrie, corespund în ordine
celor patru anotimpuri: prima zi e de primavară, a doua de vară, a treia de toamnă și a patra de iarnă, și cum
va fi vremea în aceste zile așa vor fi și anotimpurile. În Maramureș în seara sfantă de Crăciun se ung cu
usturoi vitele pe la coarne și șolduri, și ușile de la grajduri pentru a alungă spiritele rele să nu ia laptele
vacilor. Cu usturoi se ung și oamenii pe frunte, pe spate, la coate și la genunchi, precum și ușile și ferestrele
casei pentru a îndepărta spiritele rele. Pentru a nu fi atinși de boală anul ce urmează se spune ca în dimineața
de Crăciun este bine să ne spălăm pe față cu apă curată de izvor în care să punem o moneda de argint.
Aşadar de la trecerea anului vechi la cel nou se desfăşoară un ritual spectaculos ce urmăreşte renovarea
simbolică a lumii şi pentru a marca aceasta etapă, oamenii îndeplinesc diferite şi variate ritualuri în funcţie
de zona de provenienţă.
Bibliografie selectivă:
1. M. Radulescu-Codin, Sărbătorile poporului, 1909, p. 89, apud I. Ghinoiu, op. cit., p. 281
2. T. Pamfile, Mitologie românească, Ed. All, Bucureşti, 1977, p. 117
3. I. Nicolau, Ghidul sărbătorilor româneşti, Ed. Humanitas, Bucureşti, 1998, p. 64
4. Romulus Vulcănescu, Mitologie română, Editura Academiei, București, 1985
5. Sărbători şi obiceiuri , C.Brăiloiu,Ed. Enciclopedică, 2002
6..Obiceiuri şi tradiţii de Crăciun, M.Mitroi, Ed. Autorul,2004
DESENE COLECTIVE ALE COPIILOR – SUPORT PENTRU POVESTIRI
-experienţa Reggio Emilia-
Prof.înv.preşc. Bordeu Georgeta
Grădiniţa cu Program Prelungit Nr. 12 Alba Iulia
Experienţa educaţională de succes din Reggio Emilia este bazată pe expresivitatea limbajelor(atelierul
celor 100 de limbaje ale copiilor) care urmăreşte dezvoltarea la copii a unei gândiri divergente şi creative.Un
copil are 100 de căi de a gândi şi a învăţa, prin muncă la fel de bine ca şi prin joacă. Aceste sunt limbaje
simbolice care includ desenul, pictura, modelajul, scrisul, vorbirea, arta dramatică. Aceste limbaje ne
amintesc faptul că există multiple căi de a vedea şi multiple căi de a fi.
Atât desenul cât şi povestirea fac parte din cele 100 de limbaje pe care copilul le utilizează pentru a le
înţelege şi a-şi reprezenta lumea. Astfel, trecând de la un limbaj la altul, de la un domeniu experienţial la
altul şi reflectând asupra acestor treceri ale sale şi ale celorlalţi din grup, copilul îşi modifică şi îşi
îmbogăţeşte ideile, teoriile, caută sensuri noi, permite imaginilor şi acţiunilor sale să capete formă şi să
evolueze în emoţie, expresivitate, reprezentări iconice şi simbolice.
Dacă ne gândim la semn şi la reprezentarea grafică, în sens larg, realizăm că acest puternic mod de
exprimare a însoţit dintotdeauna istoria umanităţii. Limbajul grafic este unul dintre primele instrumente
fundamentale prin care se manifestă percepţia despre sine, despre lume şi care păstrează, în mod vizibil în
timp, prezenţa proprie şi comunicarea cu ceilalţi. Scopul nostru a fost acela de a gândi desenul (in cadru
educativ), nu atât şi nu numai ca dobândirea unei competenţe/abilităţi tehnice, ci de a-l privi ca limbaj şi ca
posibilă reprezentare mentală a întâlnirii copilului cu lumea.
Limbajul plastic (desenul, pictura) este unul din multele limbaje pe care copilul le poartă cu sine si care
se combină constant si continuu cu toate celelalte limbaje.limbajul grafic este in acelaşi timp un spaţiu de
intâlnire intre educaţie si cultura artistică. Am încercat să găsim acele experienţe de invăţare care sa-i ajute
pe copiii din grupa noastra să se apropie de aceste două forme de limbaj- limbajul plastic si cel verbal cu
scopul de a le dezvolta expresivitatea si creativitatea .
Am explorat limbajul artistico-plastic in câteva direcţii:
- Desenul ca reprezentare mentală a întâlnirii copilului cu lumea
- Desenul ca instrument fundamental prin care se manifestă percepţia despre sine şi despre lume
- Desenul ca formă de exprimare care păstrează vizibil în timp prezenţa proprie şi comunicarea cu
ceilalţi
Fiecare dintre aceste direcţii a fost abordată cu copiii în cadrul proiectului tematic „Din tainele naturii -
Iarna” Educatoarele au creat acele contexte de învăţare care le-au oferit copiilor şansa de a explora teme
preferate, dar şi oportunităţi de a exersa aceste forme de limbaj. Îmbinarea acestor tipuri de limbaj se
realizează într.o manieră foarte plăcută copiilor: educatoarele propun copiilor teme pentru desene colective,
pe baza acestora tot în grup se realizează o povestire.
Astfel, desenul ca explorare a realului a fost în atenţia noastră în cadrul activităţii “Lumini şi umbre
de iarnă”. Contextele de învăţare au avut în vedere cele 100 de limbaje ale copilului prin activităţi frontale,
în centrele de interes sau outdoor precum: Surse de lumină, Ziua şi noaptea, Călătoria pământuluiîn jurul
soarelui, Ce este şi cum se formează zăpada, etc.
Reflecţiile educatoarelor:
- trecând de la un limbaj la altul şi reflectând asupra acestei treceri copilul îşi îmbogăţeşte conceptele despre
lume; îşi restructurează propria cunoaştere;
- contextul de grup, adică împreună cu ceilalţi, a generat o confruntare de idei din care se naşte
conştientizarea;
- în urma împletirii celor două limbaje, copiii ajung să formuleze şi să argumenteze unele teorii, textele
copiilor având un veritabil caracter ştiinţific;
Pentru o altă direcţie de abordare- Desenul ca exprimare si naratie, am ales teme precum: “O zi
din viaţa iernii”, „La tîrgul de Crăciun”, „Plimbare în parcul îngheţat”.
Contexte de învăţare create de educatoare au fost experienţe prin care copiii şi-au construit propria
cunoaştere, activităţi în interior, dar mai ales în natură, 100 de limbaje ale copilului.
Reflecţiile educatoarelor :
- este evidentă evoluţia desenului,semnul grafic este folosit pentru a interpreta şi reprezenta realitatea;
- semnul grafic exprimă plăcerea copilului motorie, tactilă, vizuală, cognitivă, relaţională, estetică;
- grafica are valoare simbolică de comunicare;
- textele create pe marginea desenelor devin povestioare, se îmbogăţesc cu elemente narative , devin mai
ample, povestirea se sprijină pe desen, apare dialogul, surprind şi exprimă emoţii;
- orice naraţiune, de la cea mai simplă la cea mai rafinată , are nevoie pentru a exista de a fi comunicată şi de
a fi ascultată;
- activitatea de grup devine un context de învăţare, în care limbajele se îmbogăţesc, se multiplică şi se
rafinează;
O altă direcţie a demersului nostru a fost Desenul colectiv si povestirea- jurnal de dezvoltare a
unui proiect
Contextul de invăţare a fost derularea unor activităţi în colaborare cu Muzeul Naţional al Unirii Alba
Iulia – “Cum sărbătorim Crăciunul româneşte”. Copiii au putut să observe interiorul unei case ţărăneşti
împodobită pentru sărbătoarea Crăciunului, obiecte tradiţionale legate de sărbătoarea Naşterii Domnului, au
văzut imagini autentice despre datinile şi obiceiurile străbune. Aici au ascultat şi o poveste scrisă de Regina
Maria – Povestea Crăciunului. Preşcolarii au realizat apoi desene colective care au devenit exponate în
cadrul unei expoziţii din Sala Unirii.
Reflecţiile educatoarelor:
- în desenele colective copiii s-au reîntâlnit cu ceea ce au făcut şi au spus , adică au revenit asupra propriei
lor experienţe, si-au îmbogăţit sensul cunoaşterii
Povestirile create de copii au devenit contexte de mai multe ascultări(a educatorului, a grupului de copii
şi a copilului singur ce poate aculta şi se poate asculta), deplasează centralitatea acţiunii didactice pe auto-
învăţările copiilor.
”Povestirea desenată” este o premisă a unui raport de învăţare, o învăţare care este hotărâtă de subiectul
care învaţă şi care capătă formă în mintea sa prin acţiune (desen) şi reflecţie (povestire)
-învăţarea devine cunoaştere şi competenţă prin reprezentare şi comunicare.
Datoria educatoarelor nu este numai aceea de a permite diferenţelor să se exprime, ci, de a face posibile
negocierea şi alimentarea prin confruntare şi schimb. Sunt diferenţe între subiecţi, dar şi diferenţe între
limbaje(verbal, grafic, plastic, gestural etc.); în trecerea de la un limbaj la altul mai mult decât reciprocal or
interacţiune, vor fi premise creaţia şi consolidarea conceptelor şi a harţilor conceptuale.
Textele acestea în care se intersectează limbaje diferite sunt o tentativă de a trimite o privire complice
asupra evenimentelor, întâmplărilor trăite de copii, îndreptată spre o înţelegere mai profundă a acestora, a
„sensului” pe care copilul îl dă acestor evenimente. Povestirile copiilor după desene colective oferă
preşcolarilor posibilitatea de a ieşi din anonimat, le conferă vizibilitate. În ochii copiilor înseamnă că ceea ce
spun şi fac ei are valoare, sunt ascultaţi şi apreciaţi. Este un fel de interferenţă cu ei înşişi şi cu oricine citeşte
aceste texte. Iar cititorul poate fi educatoarea, colegii, părinţii sau oricare altă persoană interesată de procesul
instructiv educativ desfăşurat în grupa noastră.
BIBLIOGRAFIE:
Preda V., Copilul şi grădiniţa, Compania, Bucureşti, 1999
Voiculescu E, Pedagogia preşcolară, Aramis, 2001
Boca C, (coordonator), Educaţia timpurie şi specificul dezvoltării preşcolarului, PRET, Bucureşti, 2008
Noi abordări ale educaţiei timpurii în grădiniţă (suport de curs), Bucureşti, 2013
Dumitrana,M. Copilul,familia şi grădiniţa, Editura Compania, Bucureşti,2000
Vrăsmaş, Ecaterina, Educaţia copilului preşcolar, Elemente de pedagogie la vârsta timpurie, 1999, Editura
Pro-Humanitas.
DEZVOLTAREA CREATIVITĂŢII COPIILOR ÎN CADRUL ACTIVITĂŢILOR PRACTICE DIN
GRĂDINIŢĂ
Prof. înv. preşcolar: Liliana Hondola
G.P.P. Nr. 9 Alba Iulia
“Creativitatea presupune o dispoziţie generală a personalităţii spre om, o anumită organizare a proceselor
psihice în sistem de personalitate.” P.Popescu Neveanu
Activităţile practice pentru copii, inspirate din pedagogia Montessori, includ activităţi simple şi
cotidiene, care pentru adult şi-au pierdut valoarea, dar care pe copil îl dezvoltă foarte mult. Activităţile îi
sporesc dexteritatea, responsabilitatea, comuniunea cu natura, bucuria şi satisfacţia profundă.
La vârsta copilăriei ,,luminile” şi culorile umanului au multiple nuanţe şi ele dobândesc o mare
expresivitate, găsindu-şi ecou în revărsările de energie, de potenţialităţi şi virtuţi ale sale. Ele se exprimă nu
numai prin expansivitatea şi explozia de bucurie a copilului, afirmată în jocurile sale, prin ucenicia primilor
paşi şi afirmării independenţei umane, ci şi prin implicarea sa în desfăşurarea unor activităţi.
În activităţile pe care le desfăşor cu copiii în cadrul Domeniului Estetic şi Creativ, Domeniului Om şi
Societate, predomină confecţionarea de jucării, deoarece am observat de nenumărate ori că majoritatea
copiilor se bucură în mod deosebit atunci când sunt anunţaţi că vor realiza jucării sau obiecte folositoare din
diverse materiale, multe dintre ele reciclabile. La simplul auz al cuvântului ,, jucării” zâmbetul larg le inundă
feţele, iar ochii le strălucesc. De ce oare? Spre deosebire de jucăria cumpărată din magazin (care în multe
situaţii devine un bun consum ca oricare altul, pierzându-şi funcţiile sale primare, sociale şi afective, datorită
grabei cu care este oferită în trucul ,,dacă eşti cuminte ţi-o cumpăr”, sau „dacă mănânci tot”), jucăriile
confecţionate din materialele la îndemână, deloc costisitoare, cu participarea educatoarei, oferă micului
meşter, ocazia de a-şi descoperi propriile calităţi, satisfacţia de a o vedea ieşiind din propriile sale mâini, (o
sanie, un animăluţ, o păpuşă, o mască cu care apoi poate continua sau începe un alt joc cu roluri), etc., toate
aduc bucurie micuţului.
În activităţile în care se realizează compoziţii aplicative se creează în rândul copiilor o stare febrilă de
lucru, de căutare, de încercări mai mult sau mai puţin reuşite, toate acestea îmbrăţişate în buna dispoziţie şi
plăcere. Prin activităţile practice, copiilor li se dezvoltă gândirea creatoare, imaginaţia, interesul pentru a
realiza ceva. În general, îmbinarea activităţilor de muncă, cu unele elemente specifice contextului de joc şi
creaţie, generează o mare atracţie pentru copii şi are efecte formative multivalente în pregătirea armonioasă
a copilului pentru viaţă, pentru muncă şi creaţie.
Toate virtuţile active şi latente ale copilului se întâlnesc în acel fascicol luminos de forţe omeneşti care
se integrează în sfera creaţiilor sale - replica lui participativă la universul de valori ale culturii, ale
inteligenţei umane.
Având în vedere toate acestea, precum şi faptul că materialele din care se pot confecţiona astfel de
jucării nu costă nimic (sau costă foarte puţin, am încercat şi am reuşit să realizăm cu copiii tot felul de
obiecte, folosind diferite tehnici. În funcţie de materialele utilizate, aş putea clasifica jucăriile după cum
urmează:
a) Jucării din hârtie sau carton hârtie albă, glasată, din ziare sau reviste, staniol, carton duplex, carton
colorat pe o parte sau pe ambele părţi.
b) Jucării din materiale din natură (frunze, petale întregi, coji, seminţe, conuri de brad, ghindă,
castane, coji de nucă, boabe de porumb, etc).
c) Jucării din materiale refolosibile (fire de aţă, lână, PNA, fâşii de material textil, blăniţe, nasturi
etc).
Din astfel de materiale se pot realiza tablouri decorative, felicitări cu ocazia sărbătorilor de Crăciun,
sărbătorilor de Paşti, cu ocazia zilei de 1 şi 8 Martie, invitaţii cu diferite ocazii, podoabe, etc.
Activităţile practice solicită din plin atenţia copiilor, dezvoltă gândirea şi imaginaţia creatoare precum
şi memoria, coordonând gândirea creatoare cu mişcările de execuţie ale degetelor, mărim precizia şi fineţea
mişcărilor mâinii.
La grupa mare primele execuţii le-am început când au confecţionat, coiful, bărcuţa, paharul, apoi mai târziu
se pot executa obiectele care necesită mai multe împăturiri atente: broscuţa, pinguinul, etc.
Exerciţiile de pliere a hârtiei oferă copiilor pe lângă satisfacţii emoţionale şi pe acelea ale lucrului bine
făcut, a perfecţionării execuţiei.
Materialele din natură pe care le folosim şi foarte multe dintre ele colecţionate chiar de către copii
sunt: frunze, castane, ghindă, conuri de brad, scoici, boabe de fasole, diferite seminţe, paie, etc., cu ajutorul
cărora putem realiza diferite colaje, de exemplu: am realizat ,,Zâna verii”din petale de flori şi frunze,
,,Pupăza din tei”din pene de fazan, „Peştişorul”din seminţe, ,,Iepuraşul”din mărţişori de salcie, ,,Vaza cu
flori„ din flori, frunze de ienupăr, iar vaza din seminţe de bostan, „Barca” din scoici, „Casuţa
iepuraşului”din paie, etc..
Cu cât copiii vor realiza mai multe lucrări, cu atât o să li se dezvoltă mai mult creativitatea,
îndemânarea, atenţia, spiritul de observaţie, răbdarea, gustul estetic, imaginaţia creatoare.
Lucrările realizate la activitate practică din hârtie necesită şi mai multă îndemânare. Pentru a alcătui
o compoziţie reuşită este necesar să determinăm forma cea mai potrivită, s-o decupăm din carton, apoi să
potrivim culoarea, pentru fond. Cu această hârtie colorată acoperim forma aleasă şi o lipim pe ea, îndoind şi
lipind pe dos marginile care ies în afară. Toate aceste operaţii trebuiesc făcute cu multă atenţie şi grijă,
pentru a nu se păta sau şifona hârtia colorată.
În următoarea etapă aranjăm materialele pentru a putea realiza o compoziţie propusă, sau aleasă de
către copii de multe ori. Important pentru a dezvolta creativitatea copiilor este de a-i lăsa pe ei să-şi aleagă
modelul, forma şi culorile.
Cu cât copilul întâmpină mai multe probleme de aranjare a formelor în spaţiul dat, de potrivire a
culorilor, cu atât va fi mai mare mulţumirea pentru rezultatul muncii lui. Doar acum intervine rolul
educatoarei: de a conştientiza copilul că poate, dar trebuie un efort de voinţă din partea lui. Cu tact şi răbdare
am încurajat aceşti copii, i-am ajutat să-şi formeze deprinderile şi să-şi recapete încrederea în capacitatea lor
creativă.
Cu ajutorul materialelor refolosibile am confecţionat: „Brăduţul” din diferite ziare, ,,Măşti” din fâşii
din materiale textile şi lână, ,,Cocoşul moşului”din material textil, vată şi scobitori, ,,Păpuşa”din fire de aţă,
lingură de lemn, „Om de zăpadă” din sticle de iaurt, „Ceas” realizat cu ajutorul dopurilor de la PET-uri,
diferite rochiţe pentru fete, etc. Aceste jucării confecţionate de copii sunt cu atât mai importante, deoarece
multe din materiale sunt aduse de ei.
O altă tehnică folosită cu succes în cadrul activităţilor practice este tehnica modelajului. Această
tehnică îi ajută pe copii să perceapă în mod activ realitatea înconjurătoare şi să modeleze ceea ce ei au
perceput, gândit şi imaginat. În acest fel, ei dobândesc nu numai cunoştinţe, dar şi deprinderi durabile,
practice, productive şi creatoare.
La grupa mare realizăm lucrări relativ simple, care necesită nu prea mult material şi pot fi executate
uşor, al cărui efort de elaborare este redus, ceea ce determină copiii să lucreze cu multă plăcere şi le sporeşte
încrederea în forţele proprii.
Educatoarea ,,animatorul” activităţii practice, cunoscând foarte bine grupa, ştie cum să-şi conducă
copiii în activitatea lor de creaţie, respectând pornirea lor firească, dar învăţându-i să facă cu ,,artă” tot ceea
ce este rezultatul mâinii lor.
Caracterul practic al activităţilor practice permite îmbinarea muncii fizice cu cea
intelectuală, fapt ce contribuie la integrarea şi stimularea ,,eului‟‟ cu care se defineşte preşcolarul la
ieşirea sa din grădiniţă, spre un alt tărâm al educaţiei şi ştiinţei – Şcoala.
BIBLIOGRAFIE:
1977, Anamaria Smigelschi, Micii meşteri mari, facem singuri jucării, Editura Ion Creangă, Buc;
1991, Pavel, Victor, Educaţie plastică, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti;
2005, Piaget, Jean, Reprezentarea lumii la copil, Ed. Cartier polivalent, Chişinău.
Fărâme de vise în culoare
Prof.înv.primar- Ivan Ramona Nicoleta
Școala Gimnazială Nr.2 Stancea,jud.Călărași
Culoarea este viață , este “energie radiantă care ne influențează în mod pozitiv sau negativ,
indiferent dacă ne dăm sau nu seama de acest lucru”, afirma Johannes Itten , unul dintre marii practicieni
ai culorii.
Emoția pe care culoarea o exercită asupra sufletului este cu atât mai puternică “cu cât mai cultivat
este spiritul omului asupra căruia se exercită culoarea” (V. Kandinsky).
Culoarea magică a sărbătorilor de Crăciun înseamnă cadouri de la Moș
Crăciun,colinde,tradiții,brad împodobit,vacanță,povești la gura sobei.Pe tărîmul de poveste unde glasurile
de copii,chipurile vesele și îmbujorate se pregătesc de magia sărbătorilor sunt surprinse și în cadrul orelor
de educație plastică.
În procesul de predare-învățare, culorile influențează pozitiv percepția, atenția, memoria, sporind
gradul de întelegere și asimilare. Utilizarea unui câmp cromatic variat sporește randamentul activității
intelectuale și influențează conduita umană prin declanșarea de trăiri afective pozitive.
În ora de educație plastică , prin exerciții-joc ,elevul își însușește elementele limbajului artei
plastice , învață cum să procedeze pentru a stăpâni culorile , pentru a le face să-i exprime trăirile și ideile ,
învață să comunice cu ajutorul lor.
În micile lui compoziții , simple la început , cu forme sângace , uneori deformând realitatea, copilul
“povestește” prin intermediul celor învățate , impresiile lui. Chiar dacă “desenul” , forma , nu sunt fidele
realității , ele sugerează trăiri , impresii , gânduri , vise. De altfel , în clasele I-IV problemele de formă se
limitează la “elemente”: linii , puncte , semnificații. Problemele de culoare sunt preponderente.
Tehnicile plastice de lucru folosite în cadrul activităților de Crăciun , la educație plastică pot fi:
a)tehnica decolorării(cu pic sau clor).Se colorează mai întâi planşa suport cu cerneală (de culoare
diferită) , iar după uscare cu ajutorul unui instrument ascuţit (vârful unui beţişor , pensulă , scobitoare)
înmuiat în soluţie de pic sau clor se desenează forma dorită. Prin reacţia soluţiei de pic pe hârtia colorată
cu cerneală , urmele desenului devin albe şi creează o mare surpriză elevilor. Cu cât cerneala cu care s-a
colorat suportul este de diferite culori cu atât bucuria realizării lucrării este mai mare. Cerneala colorată
poate fi înlocuită cu tuşuri de diferite culori, iar în acest caz decolorarea se face cu soluţie de clor. Această
tehnică se poate folosi la toate clasele.Se pot realiza lucrări cu temele:,,Peisaj de iarnă”, ”Cer
înstelat”,”Hora oamenilor de zăpadă”.
b)dactilopicturaeste o tehnică simplă folosită atât la preșcolari cât și la școlari.Copiii transpun în
culoare, bogăția de informații de care dispun și cu care operează, dau libertate memoriei cromatice și
figurative.Dactilopictura, după cum se știe, este pictarea cu degetele. La clasa a II-a am realizat lucrări
cum ar fi „Copacii -iarna”, „Moș Crăciun” combinând dactilopictura cu acuarela.
c)tehnici diverse: Pe lângă tehnicile tradiţionale folosite în orele de educaţie artistico-plastică se
mai poate folosi o serie de tehnici diverse noi, nu atât prin modul de lucru, ci mai ales pentru materialele
folosite şi instrumentele de lucru. Aceste tehnici plac foarte mult copiilor pentru faptul că dau impresia de
joc, de libertate în creaţie şi mai ales pentru curiozitatea şi noutatea compoziţiei ce rezultă din folosirea
acestor tehnici.
În continuare, voi prezenta câteva din aceste tehnici pe care le-am folosit la clasă şi care au dat rezultate
destul de bune:
Desen cu baloane de săpun : Această practică este o îmbinare a picturii cu jocul foarte îndrăgit de
copiii de toate vârstele, jocul cu baloane de săpun. Pentru aplicarea acestei tehnici de lucru avem nevoie
de culori, detergent (fulgi de săpun sau şampon), vase de plastic, paie, hârtie (suport). În vasele pregătite
cu apă se dizolva culoarea (atâtea culori câte se doreste), apoi detergentul sau şamponul. Cu ajutorul
paiului, elevii suflă baloane de săpun de toate culorile pe planşa suport. Pentru a rămâne conturul colorat,
baloanele se suflă cu atenţie pentru a se sparge cât mai încet. Astfel, se obţin forme în linii şi puncte de
diferite mărimi şi culori.
În vasul cu săpun dizolvat împreună cu culoarea, copiii au suflat cu paiul sau cu beţişorul până
când baloanele s-au ridicat la trei centimetri deasupra vasului, apoi au rotit uşor foaia deasupra vasului cu
baloane, acestea spărgându-se sau lipindu-se de foaie. Se continuă în acest fel cu mai multe culori.Aceste
desene pot fi îmbunătăţite, elevii intervenind cu pensula cu culoare dându-le forme interesante după
imaginaţia şi inventivitatea fiecăruia.La clasa a III a am realizat lucrări cum ar fi: ”Ghirlande de
Crăciun”,”Instalații de Crăciun”:
Desen folosind hârtia mototolită.Se foloseste o coală de scris pentru confecționarea unei ștampile
(prin mototolire). Se înmoaie în culoare și se tamponează suprafața colii de hârtie, obținându-se subiectul
ales( ex.”Bradul de Crăciun”).
Desen folosind pasta de dinti.Se colorează coala de hârtie cu tempera sau acuarelă în culoarea
dorită și se pictează cu pastă de dinți , subiectul ales. Pasta de dinți poate fi folosită simplă sau în
combinație cu alte culori.
Prin metodele și procedeele pe care le-am folosit ,am urmărit să antrenez acele potențe creative ale
elevilor,potențe care duc la realizări artistice productive,nu reproductive, conștiente, personale și imediate
. În același timp,ele asigură și realizarea sarcinilor specifice instructiv-formative ale procesului de
educație plastică la clasele I -IV,fiind legate mai ales de dezvoltarea sensibilității și creativității artistice.
IARNA – BUCURIA COPIILOR
Prof. Costan Rodica Galeni
Grăd. P.P. Nr.7 Deva
Jud. Hunedoara
Din nou iarna s-a lăsat peste sat. Pomii sunt încărcaţi cu flori albe de nea căzute din înălţimile
cerului. Deasupra lumii flutură florile albe, aşezându-se, când obosesc din zborul lor, pe crengile copacilor şi
pe fața neagră a pământului.
Ninge, ninge mereu. Fulgi mari plutesc în văzduh și se aștern într-un covor din ce în ce mai pufos.
Zăpada scânteietoare împodobește copacii cu ghirlande și par ca niște figurine de zahăr.
Totul este alb, misterios, grandios şi zăpada este din abundenţă. A răsărit şi soarele care aruncă peste
sat oglinzile razelor salecare, parcă te orbesc. Copacii şi-au lăsat braţele în jos sub greutatea albului.
Tufişurile şi ceilalţi copaci creează o dantelărie misterioasă de toată frumuseţea. Cuşmele albe ale caselor se
sfârşesc în ţesuturi uriaşe. Monştrii cerului sunt norii cenuşii care cern zăpada. Un uriaş policandru îşi
aprinde rând pe rând luminiţele. Deși iarna este cumplită și viscolul frământă lumea, derdelușul este plin de
copii veseli cu obrajii aprinși.
Casele pitite sub caciuli mari și albe sunt înconjurate de un câmp de cristal. Este un peisaj mirific:
covorul moale și pufos de zapadă domină pământul care pare mort. Singurele urme de viață le reprezintă
copii zglobii și fumul care se ridică de asupra caselor. Acestea simbolizează sărbătorile de iarna care aduc
bucuria și iubirea în sufletele noastre.
Iarna este ca o zână albă ce soseste pe meleagurile noastre în sania ei de argint trasă de reni. Ca o
adevarată războinică ea pune stăpânire pe pământ. Cerul este posomorât și trist, iar soarele este prizonier în
spatele draperiilor de nori grei și amenințători. Iarna așează peste întinderi o dantelă albă strălucitoare, țesută
mărunt cu miliarde de cârlige și ace. Totul pare încremenit într-un alb fără de sfârşit. Marea de alb ce mă
înconjoară îmi trezeşte emoţie şi bucurie în acelaşi timp.
Flori de gheaţă s-au aşternut la fereastra mea. Închid ochii şi în faţa mea apare un lung câmp acoperit
cu mărgăritare sclipitoare. Glasul vântului de iarnă parcă îmi şopteşte povestea lui. Norii au început să se
cearnă în steluţe argintii. Fulgul – floare mică şi rotundă, o minune de-o secundă. Odată cu primul fulg căzut
vin și toate bucuriile copiilor.
Bucuros şi însufleţit de jocul vesel al fulgilor albi, am continuat să privesc cum neaua se aşterne ca o
plapumă. În doar câteva minute zăpada vopsise totul în alb. Copacii păreau daţi cu var, de la rădăcină până
la crengile golaşe. Asfaltul negru al străzilor nu se mai zărea de sub stratul de omăt, iar acoperişurile caselor
erau şi ele albe și strălucitoare. În câteva minute iarna reuşise să schimbe toată înfăţişarea.
Pe strada inundată de zăpada căzută din belşug a apărut prima săniuţă. Trasă de un copil vesel,
săniuţa lăsa în spate urme adânci în zăpada proaspătă. Pe aceste urme, alţi copii înfofoliţi cu alte sănii și-au
făcut apariţia şi se bucurau de prima zi de zăpadă.
Peste două zile s-a înăsprit vremea din nou, pământul s-a strâns puţin câte puţin până a îngheţat
binişor şi miercuri pe la prânz cu o săptămână înainte de Crăciun, a-nceput să ningă încet, încet, până când
tot pămîntul, toate casele, toate căpiţele, toate şirile, toţi pomii s-au îmbrăcat în alb. Noroiul, mocirlele
dispăruseră, le strînsese gerul şi le îmbrăcase zăpada într-o strălucire de basm.
Fulgi mari de nea pluteau prin aer şi se împreunau, încercam să-i urmărim şi să-i prindem în palme,
dar ei dansau şi se amestecau de nu mai ştiam care erau cei urmăriţi de mine şi care de Niculae sau de
Florica, pentru că ieşise şi ea afară, fată mare în toată firea, ieşise şi mama, ieşise şi tata şi ne miram toţi de
minunea albă care plutea şi se lăsa peste noi.
Încercam să privim fulgii pe albastrul cerului, dar ei erau mulţi şi deşi, pictase cerul cu alb, ne intrau
în ochi, umezindu-ne pleoapele, ne cădeau pe faţă, îi prindeam pe limbă şi pînă să ne dăm seama de ei, până
să-i vedem şi să-i admirăm, ei dispăreau, se amestecau şi formau, jos, covorul imens care îmbrăca totul în
alb. Încet, încet stratul care acoperea pămîntul creştea, zăpada era moale şi caldă, o strângeam în pumni
bătându-ne cu bolovani uşori şi călcam pe puful alb cu mare plăcere.
Ne lăsam ninşi până deveneam şi noi albi şi scoteam exclamaţii de încântare, antrenându-ne pe noi şi
încurajând şi pe alţi vecini, care ieşiseră şi ei să se bucure de albul ce schimbase atât de repede faţa lumii.
Tot satul începuse să vuiască, copiii se strigau unii pe alţii să iasă la săniuş să se bată cu zăpadă sau să
se tăvălească pur şi simplu pe frumuseţea atât de aşteptată.
Am luat săniuţa şi-am plecat cu Niculae în stradă, unde ieşise şi Viţă, şi Mitu, şi Panait, şi
Gheorghiţă, alergau toţi la deal spre casa lui Iancu Toroipan, cu săniuţele trase după ei.
Mergeam la rând, unul în spatele celuilalt, ca să ne facem pârtie, să putem aluneca uşor când ne vom
da drumul din deal. După ce noi am umplut strada, au început să apară şi flăcăii. Una câte una, fetele ieşeau
şi ele la gard şi priveau de după poartă zarva care se crease.
Toată lumea trăia mereu şi iarăşi bucuria primei zăpezi de parcă n-ar mai fi văzut niciodată aşa ceva.
Ştiam că asta va însemna începutul iernii celei adevărate, cu frig, cu picioare îngheţate, cu grija de a arde
soba, dar bucuria rămânea, mai ales la vederea primei zăpezi, care venea de obicei în decembrie.
Când a văzut atâta copilărime în deal, nea Vasale Toroipan a ieşit şi el în stradă să-i mai potolească.
- Luaţi-o încet mă, că iarna-i lungă şi o să vă săturaţi de ea, de n-o să vă mai trebuiască în veci!
Ca şi tata, nea Vasile vroia să ne aducă aminte că iarna are şi părţile ei neplăcute, dar cine avea timp
şi urechi să-l asculte! Pârtia se lărgise cât toată strada; pe-o parte urcam trăgând săniile după noi, iar pe alta
ne dădeam drumul la vale.
Ne urcam câte doi în săniuţa cui se nimerea şi zburam pe pârtie până la colţ la Untură, peste zece case
de la Toroipan spre noi, unde locul era drept şi săniuţele se opreau singure. Apoi le trăgeam iar după noi
până sus şi iar ne dădeam drumul la vale până când, frânţi de oboseală şi morţi de foame, începeam să ne
amintim de casă.
În ziua aceea de miercuri nu ne-a strigat tata să venim acasă aşa cum ne striga altădată, furios că
lipseam mai mult. Ne-a lăsat la joacă până cînd am plecat noi singuri.
Nebunia zăpezii intrată în noi de dimineaţă s-a consumat încet, încet, până când, unul câte unul,
renunţam să mai urcăm dealul şi ne retrăgeam trăgând sania după noi care, parcă, devenise mai grea.
Ninsoarea stătuse de mult, dar noi nu observasem. Larma încetase în tot satul şi din când în când
auzeam de pe strada ailaltă, câte o mamă strigându-şi odrasla să vie la masă. O auzeam ca prin vis şi nu
eram siguri dacă vocea nu ne chema şi pe noi.
Dincolo de oboseala plăcută care ne moleşise, de nu ne mai ştiam picioarele ude şi amorţite, simţeam
că şi pe noi ne strigă cineva, că şi la noi mâncarea se răceşte, că şi pe noi foamea ne mână acasă.
Mama făcuse de mâncare, dar, ca-ntotdeauna, aştepta ca tata să vie de-afară şi abia atunci aşeza masa.
Tata, însă, se luase cu treaba şi uitase de masă. Făcuse cărări cu lopata peste tot unde avea treabă, „să
nu se astupe drumurile", că, ştia el, va ninge şi la noapte şi dimineaţa „o să înoţi prin zăpadă până la brâu
când o să te duci la vite sau în altă parte". Dăduse zăpada din jurul căpiţelor cu fân, din jurul glugilor de
coceni, din jurul porumbarului, din jurul saivanelor, din jurul puţului. Făcuse drum chiar şi spre poarta aia
mare, drum larg, de ieşit cu sania cu cai, măturase prispele şi dăduse zăpada de după casă. Între timp, zăpada
se mai aşternuse şi el se lupta cu ea, mătura peste tot unde mai înainte dăduse cu lopata.
- Nu vezi că se pune iar, ce te omori atâta cu ea, încercă mama să-l smulgă de la treabă şi să-i şi laude
truda de o zi, acum când noi veneam de la joacă.
Ea se pune şi noi o dăm iar la o parte, că altfel ne-astupă, de nu mai putem ieşi din casă... La noapte
să băgăm lopeţile în tindă că mîine...
Tata ştia că prima zăpadă este pentru joaca tuturor, mai ales când venea după o vreme aşa de urâtă ca
acum. Şi-apoi şi el se jucase cu lopata şi cu mătura, era o plăcere să te lupţi cu zăpada, după ce ieri abia te
puteai mişca prin noroi. Ni se spălaseră ghetele chiar mai mult decât trebuia, ciorapii se udaseră leoarcă, dar
noi îi simţeam calzi în picioare.
Acest peisaj de iarnă, pare desprins dintr-un basm, se întâlnește tot mai rar și de aceea este ceva
neprețuit, ceva ce fiecare dintre noi ar trebui să experimenteze măcar o dată în viață.
Ne place anotimpul iarna foarte mult deoarece vin sărbătorile şi împreună cu familiile sărbătorim
naşterea Domnului Iisus Hristos, cântând colinde pe la casele oamenilor. Copiii se bucură de acest anotimp
care deschide sufletul oamenilor într-un alt an mai bun.
Bibliografie
George Radu - Funia de nisip, Editura Albatros, Bucuresti, 1987.
Iernile copilăriei mele
Prof. Moldovan Felicia
Mă gândesc cu nostalgie la copilăria mea, dar în acelaşi timp incursiunea în trecutul meu îmi trezeşte
o nespusă bucurie în suflet.Nu sunt învârstă, dar parcă iernile de când eram elev de primară şi apoi
gimnazială parcă erau diferite. Ele arătau cam aşa:zăpada venea devreme, undeva prin luna noiembrie
deoarece în decembrie stratul de zăpadă depus îmi îngropa ghetele; îmi amintesc că bunicul îmi croia o
cărare prin zăpadă pe străduţa lăturalnică pe care stăteam până să ajung la strada principală; dar şi aici
fiindcă circulau puţine maşini iar cele pentru dezăpezire veneau cu întârziere, noi copiii mergeam la şcoală
pe urmele maşinilor lăsate în zăpadă. Abia aşteptam vacanţa de iarnă pentru a merge la colindat. Împreună
cu verişoara primară, ne pregăteam colinda, iar în seara de colindat mergeam de-a lungul satului, la aproape
fiecare casă şi primeam ca răsplată: bănuţi, colaci făcuţi în cuptor de casă, napolitane şi turtă dulce, toate
aşezate în traista purtată pe umăr şi făcută de bunica.Abia aşteptam să ajungem acasa pentru a vedea ce am
primit şi a ne număra bănuţii.Cu acei bănuţi ne cumpăram ceva folositor la şcoală sau îmi amintesc că odată
mi-am luat mănuşi îmblănite pe care nu le aveam.
Ce-mi mai amintesc : despre venirea lui Moş Crăciun.Era o adevărată preocupare pentru familie , dar
pentru mine un mister deoarece câteodată nu-l vedeam pe Moş, nici nu-l auzeam, mi se spunea doar că
există o plasă mare pe pragul de la intrarea în cameră lăsată de Moş; altădată dădeam nas în nas cu Moşul,
dar când îi vedeam cu barba albă, cu cearceaful alb pe post de pelerină, cu căciula neagră şi bâta de cioban o
luam la fugă şi mă ascundeam ori sub masă ori sub pat de abia reuşea mama să mă înduplece să ies să-i
colind Moşului pentru a-mi da cadoul din sacul de cânepă; dar uneori Moşul nu se mulţumea doar cu o
colindă, trebuia să-i mai spun una s-au o poezie, dar de data aceasta stându-i pe picior, ceea ce pentru mine
era chinul de pe lume, de aceea o spuneam foarte repede pentru a scăpa.
O altă bucurie pentru noi, copiii, era mersul la săniuş. Mergeam pe un deal din apropiere unde ne
strângeam mai mulţi copii de diferite vârste.Şi aici era o regulă:băieţii mai mari porneau primii, apoi cei
mici sau cei mari îi însoţeau pe cei mici pe sanie; în coborâre strigam,,pârtie”, dar bineînţeles că mai existau
şi incidente, de pildă: ne ciocneam unii cu alţii şi cădeam de pe sănii; fiind panta prea mare şi alunecuş
urcam greu cu sania tot poticnindu-ne; fiind un iaz în drumul nostrum ne-am făcut o tranbulină pentru a sării
peste ea dar odată am sări direct în iaz , s-a crăpat gheaţa şi ne-am udat la picioare ceea ce a însemnat pentru
mine o răceală zdravănă; când veneam acasă mănuşile şi pantalonii până la genunchi erau plini de zăpadă
îngheţată.
Acestea au fost micile amintiri din copilăria mea, e adevărat relatate sumar dar la obiect pentru a
înţelege farmecul acelor timpuri, parcă mai liniştite şi mai plăcute.
Imaginea artistico-plastică – o imagine a lumii interioare a copilului
Prof. înv. primar Nedelcu Corina Emilia
Şcoala Gimnazială Nr. 8, Reşiţa, Caraş-Severin
În viaţa de zi cu zi, noi oamenii existăm nu doar pe baza legilor intelectuale şi practice, ci şi în strânsă
legătură cu legile frumosului, armoniei şi esteticului. Omul încearcă să găsească şi să creeze frumosul în tot
ceea ce-l înconjoară: în natură, în artă şi în societate. Această dorinţă este expresia unei atitudini estetice ce
se manifestă permanent, în toate compartimentele vieţii.
Cultura estetică este o parte a culturii generale şi cuprinde ansamblul ideilor, priceperilor şi deprinderilor pe
baza cărora omul este capabil să perceapă, să înţeleagă şi să aprecieze frumosul în toate manifestările sale.
Cultura estetică se concretizează în preocuparea de a introduce frumosul în viaţa cotidiană şi de a realiza
idealul estetic, ca o formă superioară a atitudinii estetice.
Educaţia estetică în şcoală înseamnă formarea şi dezvoltarea capacităţii copilului de a recepta, trăi şi crea
valorile frumosului. Esteticul este un mijloc de înfrumuseţare a vieţii, fiind deseori ilustrat prin diverse opere
de artă. Opera de artă reprezintă o expresie a trăirilor interioare ale artistului. Contactul constant cu opera de
artă va determina adoptarea unei conduite estetice în toate împrejurările vieţii.
Rolul şcolii este acela de a oferi noţiunile de bază necesare formării unei culturi estetice, de a descoperi şi
cultiva disponibilităţile artistice ale elevilor, precum şi de a-i îndruma pe cei talentaţi către activităţi
extraşcolare prin care îşi vor putea dezvolta potenţialul artistic. Desenul este unul din mijloacele cele mai
potrivite pentru realizarea educaţiei estetice a copiilor. Prin activitatea artistico-plastică copiii sunt ajutaţi să
vadă frumosul, să îl simtă şi să îl creeze la rândul lor. Dezvoltarea creativităţii artistice în cadrul procesului
de învăţământ presupune iniţierea elevilor în tehnicile specifice diferitelor arte, identificarea potenţialului
artistic al fiecăruia şi stimularea iniţiativei artistice.
Metodele folosite în educaţia estetică sunt metode comune cu cele folosite în întregul proces educativ. Însă,
pentru reuşita educaţiei prin artele plastice se impun anumite cerinţe: a-i lăsa copilului deplină libertate de
exprimare, educatorii stimulând şi sugerând, mai puţin impunând. Imaginea plastică creată de copil este
expresia trăirilor sale, este o imagine a lumii sale interioare. Desenul spontan exprimă personalitatea
copilului, interesele, preferinţele lui. Copilul trebuie îndrumat punându-i-se la îndemână materiale, tehnici,
modalităţi de exprimare, dar fără a i se înăbuşi creaţia personală.
Activitatea artistico-plastică este o activitate care produce plăcere copiilor şi este un cadru ideal pentru
descoperirea aptitudinilor artistice ale acestora. Orele de educaţie plastică se pot desfăşura şi în afara clasei,
în natură. Sunt deosebit de plăcute copiilor orele desfăşurate în curtea şcolii, în parc, pe deal. De asemenea,
pot fi desfăşurate într-un loc mai neobişnuit pentru o oră de educaţie plastică: în cabinetul de informatică.
Orele de desen desfăşurate aici mi-au dat posibilitatea ca, pe lângă formarea şi dezvoltarea priceperilor şi
deprinderilor specifice artelor plastice, să pot forma şi dezvolta elevilor mei preţioase deprinderi de lucru pe
calculator, acesta fiind un mediu atât de atractiv şi firesc majorităţii dintre ei.
Lecţia pe care doresc să o prezint este o lecţie de formare de priceperi şi deprinderi, a fost desfăşurată la
clasa a III-a şi a avut la temă „Rolul decorativ al liniei - „Covoraşul popular”.
Obiectivele operaţionale urmărite au fost ca elevii să definească linia ca element constructiv şi
decorativ al spaţiului plastic, să observe modele decorative formate din linii în lucrările de artă şi de
artizanat, să precizeze semnificaţia culorilor în arta populară, să realizeze o compoziţie decorativă cu titlul
„Covoraş popular”, să respecte cele trei principiile artei decorative (repetiţia, alternanţa, simetria), să
participe la evaluarea şi autoevaluarea lucrărilor. Dintre metodele şi procedeele folosite pot enumera :
conversaţia, observaţia, explicaţia, exerciţiul, învăţarea prin descoperire, jocul didactic, organizarea
colectivului fiind frontală şi în perechi. Mijloacele de învăţământ utilizate au fost: planşe, jetoane, albume de
artă, diferite obiecte de artizanat, fişiere de tip „Paint”, „Microsoft Power Point”, CD - fond muzical
"Rapsodia română" de George Enescu, iar pentru că lecţia s-a desfăşurat în mediul informatic, am folosit şi
resurse TIC: calculatoare, video-proiector.
ETAPELE
LECŢIEI
OB.
OP.
CONŢINUTUL
ÎNVĂŢĂRII
STATEGII DIDACTICE
EVAL
UARE
Intersubiectivitate
Metode,
procedee,
mijloace
Org. înv. Tip de
învăţare C G I
1.
Moment
organizatoric
2.
Reactualizare
a
cunoştinţelor
3.
Captarea
atenţiei
4.
Anunţarea
subiectului
5.
Prezentarea
cunoştinţelor
/
Dirijarea
învăţării
O1
O2
O3
Asigurarea celor
necesare bunei
desfăşurări a
lecţiei
Definirea liniei
ca element
constructiv şi
decorativ al
spaţiului plastic
Clasificarea
liniilor
Prezentarea unor
obiecte de artă
populară
Rolul decorativ
al liniei„Covoraş
popular”
Prezentarea unui
material PPT şi
analizarea unor
modele
decorative
Se pregăteşte
colectivul de elevi, se
deschid
calculatoarele, se
asigură liniştea.
Elevii vor defini linia
ca fiind urma pe care
o lasă un instrument
de scris în mişcare,
vor reaminti tehnica
folosită în construirea
liniei în duct
continuu, elementul
de bază al
compoziţiei.
Pe baza unui material
PPT, vor clasifica
liniile în funcţie de
diferite criterii.
Vor intra invitaţii
speciali: doi copii
îmbrăcaţi în costume
populare care vor
aduce un covoraş
popular.
Se va analiza modul
de decorare al
costumelor copiilor şi
al covoraşului
Conversaţie
Exerciţiu
Conversaţie
Explicaţie
Observaţie
Material PPT
Calculator
Video-
proiector
Observaţie
Conversaţie
Obiecte de
artă populară
Conversaţie
Explicaţie
Observaţie
Explicaţie
Conversaţie
Albume de
artă
Calculator
Video-
proiector
D
I
R
I
J.
D
I
R
I
J.
D
I
R
I
J.
D
I
R
I
J.
D
I
R
I
J
Recepti
v -
reprodu
ctivă
Operaţi
onală
Recepti
v -
reprodu
ctivă
Recepti
v -
reprodu
ctivă
Recepti
vă
Formati
vă
Formati
vă
Formati
vă
Formati
vă
6.
Aplicarea
cunoştinţelor
7.
Analiza şi
aprecierea
lucrărilor
O4
O5
O6
formate din linii
în lucrări de artă
şi de artizanat
Precizarea
semnificaţiei
culorilor în arta
populară
Realizarea unei
compoziţii
decorative cu
titlul „Covoraş
popular”
Respectarea
celor trei
principiile artei
decorative
(repetiţia,
alternanţa,
simetria)
Participarea la
evaluarea şi
autoevaluarea
lucrărilor
popular. Le voi
prezenta câteva
lucruri despre arta
populară.
Utilizând
calculatorul, elevii
vor evidenţia rolul
decorativ al liniei
prin realizarea unui
covoraş popular în
fişiere de tip „Paint”.
Elevii vor răsfoi
albume de artă în care
vor observa şi analiza
pasajele şi modelele
decorative realizate
din linii.
Într-un un material
PPT, le voi prezenta
elevilor o expoziţie
de artă populară:
costume populare,
vase, ştergare,
covoare.
De-a lungul timpului,
oamenii au transpus
în decorarea hainelor,
obiectelor şi caselor,
gânduri, trăiri şi
sentimente. Prin
diversitatea formelor
şi motivelor, arta
populară a imortalizat
Explicaţie
Observaţie
Exerciţiu
Calculator
Conversaţie
Conversaţie
Exerciţiu
Calculator
CD- fond
muzical
Explicaţie
Conversaţie
Exerciţiu
Calculator
A
T
D
I
R
I
J.
D
I
R
I
J.
I
N
D
E
P
E
N
D
E
N
T
Recepti
v -
reprodu
ctivă
Recepti
v -
reprodu
ctivă
Cogniti
vă
Operaţi
onală
Cogniti
vă
Recepti
vă
Formati
vă
Formati
vă
Formati
vă
Formati
vă
bucuria sau tristeţea,
teama sau curajul,
speranţa sau
deznădejdea, iubirea
sau ura ţăranului
român. Voi prezenta
elevilor un material
în care este expusă
semnificaţia culorilor
în arta populară.
Elevii lucrează pe
calculator. Deschid
un document „Paint”
şi realizează
covoraşul popular
decorându-l cu linii
de diferite mărimi,
grosimi, culori. Voi
asigura ca fond
muzical "Rapsodia
română" de George
Enescu.
Elevii lucrează
respectând principiile
artei decorative:
repetiţia, alternanţa şi
simetria. Salvează
apoi documentul
creat.
Se fac aprecieri
generale şi
individuale.
Elevii realizează un
tur al clasei,
observând lucrările
Bibliografie:
* Programe şcolare pentru învăţământul primar, M.E.C. Bucureşti
* Ilioaia , Maria ,Metodica predarii desenului la clasele I-IV , E.D.P.,Bucuresti , 1981
* Rotaru Maria, Dumbravă Maria, Educaţia plastică în învăţământul primar, Craiova, Editura "Gheorghe
Cârţu Alexandru", 1996
* Şuşală N., Bărbulescu O., Dicţionar de artă - termeni de atelier, Bucureşti, Editura „Sigma", 1993
* Şuşală N., Culoarea cea de toate zilele, Bucureşti, Editura „Albatros", 1982
Câteva lucrări ale copiilor:
realizate de către
colegii lor, făcând
aprecieri şi
autoaprecieri pe baza
criteriilor enunţate.
Noi abordări ale educaţiei timpurii în grădiniţă..
Explorarea materialelor
prof. înv. preşc. Decean Ioana Delia,
G.P.P. Nr.12, Alba Iulia
Am făcut cunoştinţă cu filozofia abordării Reggio Emilia, precum şi cu grădiniţele Reggio cu ocazia
participării la cursul de formare continuă desfăşurat: “Noi abordări ale educaţiei timpurii în grădiniţe”. Am
descoperit un sistem complex care respectă şi aplică multe aspecte fundamentale ale unor nume mari din
psihologia dezvoltării timpurii a copiilor, cum ar fi Piaget sau Vygotsky. În Reggio Emilia, copilul are rolul
central şi puternic, iar educatorul Reggio nu priveşte copilul ca pe un pahar gol care trebuie umplut de adulţi,
ci ca pe un om cu potenţial incredibil, capabil şi competent. În filozofia Reggio Emilia i se recunoaşte
individualitatea fiecărui copil, modul propriu de a descoperi lumea şi de a se exprima.
Principiile în jurul cărora este construit sistemul Reggio Emilia sunt extrem de benefice: copiii
trebuie să aibă control asupra procesului de învăţare; ei trebuie să aibă şansă să descopere lumea prin
atingere, mişcare, auz, văz şi ascultare; copiii trebuie să aibă şansa să fie înconjuraţi de alţi copii şi să aibă la
îndemână materiale pe care să le poată explora; ei au nenumărate căi de exprimare, de gândire şi nenumărate
feluri de a-şi manifesta creativitatea. Filozofia Reggio vede copilul înzestrat cu un potenţial uriaş, inteligent,
competent şi dornic să descopere lumea înconjurătoare, educatorul este privit ca un partener al copilului în
procesul de învăţare.
Departe de a putea afirma că abordarea Reggio poate fi preluată integral de grădiniţele din România,
înclin să crede că multe dintre elementele sale specifice de organizare şi funcţionalitate pot fi adecvate
situaţiei româneşti spre folosul copiilor preşcolari, dar şi pentru ca educatoarele să poată obţine satisfacţii
profesionale, unele dintre ele cu caracter inedit!
În cele ce urmează, menţionez câteva schimbări pe care le-am făcut la grupă, aplicând cele învăţate.
Am conştientizat importanţa creativităţii şi încerc să creez contexte care s-o dezvolte;
Introducerea unor noi materiale, a constituit o provocare atât pentru mine, cât mai ales pentru copii.
Atenţia le-a fost captată foarte uşor, fapt ce i-a stimulat să le exploreze şi să le găsească diverse utilităţi.
Colţul Artă s-a îmbogăţit cu un stand amenajat cu materiale ca: paste, mărgele, materiale din natură,
reciclabile.. toate la îndemâna copiilor. Atenţia le-a fost captată foarte uşor, fapt ce i-a stimulat să le
exploreze şi să le găsească diverse utilităţi..exersându- şi dexteritatea, răbdarea.
Am anunţat părinţii despre intenţia de a ne reorienta spre altfel de materiale: din natură, reciclabile,
paste diverse şi le-am solicitat sprijinul..care, nu s-a lasat aşteptat. Cu cât văd produsele muncii copiilor,
cu atât, se implică mai mult.
Masa cu lumină este o atracţie aparte. Aici, cu ajutorul luminii, copiii cercetează diverse materiale(griş,
orez, şabloane, mărgele, degeţele..) şi-şi dezvoltă creativitatea.
Bucăţi de hârtie, de forme şi mărimi diferite- resturi de la diverse activităţi- valorificate la Colţul de
corespondenţă “Poşta copiilor”. Incă din faza de proiect a stârnit curiozitatea copiilor. Le-au povestit şi
părinţilor despe ce vor face cu aceste cutiuţe poştale. Am constatat că îi ajută pe copii să dobândească
plăcerea si deprinderea de a scrie, de a citi.
Oferim copiilor cât mai multă libertate de exprimare;
Ne-am îndreptat, mai mult, atenţia spre copil, astfel că începem să-i cunoaştem şi să-i înţelegem mai
bine.
Acordăm mai multă importanţă desenului liber şi mâzgăliturilor copiilor- ca urmare, sala de grupă
începe să semene cu o grădiniţă pentru copii, nu doar una de copii;
Explorând materiale am realizat lucrări pe care le-am expus - acestea constituie urme vizibile, la care
copiii să reflecteze, să-şi amintească despre cum au explorat materialele, dar şi o valorizare a muncii lor
şi mai multă atenţie acordată rezultatelor muncii lor.
Am creat un mediu inconjurător unde talentele şi abilităţile native diverse ale fiecărui copil sunt
respectate pe deplin şi hrănite continuu. Masa luminoasă, colţul de corespondenţă, produsele muncii noastre,
materiale reciclabile, din natură şi nu numai..toate se găsesc în grupa “Voiniceii” acum şi copiii sunt foarte
încântaţi.
Au fost experienţe inedite şi extrem de folositoare, abordarea Reggio încurajând: colaborarea între copii,
colaborarea cu părinţii şi colaborarea între cadrele didactice, comunicarea, încrederea, originalitatea,
creativitatea, participarea activă.
Bibliografie:
„Noi abordări ale educaţiei timpurii în grădiniţă”- suport de curs;
Preda, V., Copilul şi grădiniţa, Compania, Bucureşti;
Iucu, R., „Managementul şi gestiunea clasei de elevi”, Ed. Polirom, Iaşi 2000
PLĂCEREA DE A LUCRA
Prof.înv.preşcolar Nicolae Valentina
Grădiniţa Nr. 7, Bucureşti
An de an cei mici aşteaptă cu nerăbdare sosirea iernii, iar când primii fulgi de nea îşi încep dansul lor
magic, bucuria le este nemărginită. Puful moale, alb şi rece îi îndeamnă la joc şi bună dispoziţie, la
manifestarea emoţiilor şi veseliei.
În clasă, la grădiniţă, copiii se manifestă zgomotos cu râs şi bătăi din palme. Cine-i poate opri ?
Chiar şi cei trecuţi de vârsta copilăriei se bucură şi încep să cânte. Ninsoarea place tuturor şi este aşteptată cu
multă nerăbdare.
Când vezi atâta bucurie în jurul tău este imposibil, ca educatoare, să nu îţi pui întrebarea : « Ce aş
putea face pentru a spori această bucurie copiilor ? » Răspunsul poate părea simplu : « Voi picta / desena sau
voi face o activitate practică. »
Atunci când lucrezi la o grupă mare, cu copii obişnuiţi cu diferite tehnici de lucru, problema este
uşor de rezolvat : pui la dispoziţie o multitudine de materiale şi laşi creativitatea celor mici să funcţioneze.
Vei avea sigur nişte surprize foarte plăcute. Dar ce faci când este vorba de copii de grupa mică, abia sosiţi în
grădiniţă din septembrie- octombrie ? În rândurile care urmează voi arăta cum am procedat eu anul acesta şi
la ce rezultate am ajuns în perioada sărbătorilor de iarnă.
După primele săptămâni de grădiniţă, perioada de acomodare, când nu au mai fost probleme majore
legate de despărţirea de familie, încadrarea în regulile şi cerinţele grupului etc. am început să lucrez cu cei
mici tablouri uşoare pentru realizarea cărora ei aveau doar de lipit nişte abţibilduri. Aşa am realizat
« Baloane colorate », « Mingea cu buline », « Rochiţa păpuşii ». Este foarte adevărat că, pentru ca şi copilul
să aibă satisfacţia lucrului împlinit, a fost nevoie ca eu să muncesc ceva mai mult pentru a pregăti materialul
necesar şi să caut abţibilduri potrivite, uşor de desprins de pe coală.
În primele activităţi de acest gen, unii copii au fost puţin speriaţi la gândul că nu vor putea desprinde
abţibildurile dar, după ce le-am demonstrat cât este de uşor, au căpătat încredere şi au terminat lucrările. Le-
am dat posibilitatea să îşi aleagă atât culoarea obiectului cât şi formele şi culorile abţibildurilor cu care l-au
decorat astfel că, la final, majoritatea copiilor şi-au recunoscut lucrarea pusă la expoziţie.
Pasul următor a fost lipirea unor forme decupate de mine cu ajutorul lipiciului solid. Acum a trebuit
explicată tehnica lipirii şi insistat asupra faptului că nu se pune lipici doar în mijlocul formei ci mai ales pe
margine, pe partea necolorată, iar după aplicarea formei pe foaia de hârtie se apasă uşor, uniform, dinspre
mijloc spre margine. Astfel s-au realizat teme ca „Mărul”sau „Morcovul” unde, după aplicarea formei
respective, pentru a face imaginile mai vesele şi vii le-am personificat, copiii punându-le ochi, nas şi gură.
După ce au învăţat să lipească forme mari am trecut la lipirea mai multor forme mici pentru
realizarea întregului. Pe un copac dat, desfrunzit, copiii au lipit frunze de toamnă atât pe crengi cât şi plutind
în aer sau aşezate pe pamânt.
Un alt pas în evoluţia lucrului cu copiii privind abilităţile practice l-a constituit decorarea într-un
spaţiu limitat,cu respectarea modelului ales( repetiţie, alternanţă). În acest sens am realizat mai multe rame
de tablou „Tabloul toamnei”sau „Prietenul meu” pentru realizarea cărora fiecare copil şi-a ales două culori
sau forme cu care să poată face alternanţa/ repetiţia.
Iată-ne ajunşi la momentul magic al începutului de iarnă cu ceva abilităţi practice însuşite, cu dorinţă
de lucru vizibilă, cu ambiţia de a arăta şi altora ce ştim să facem.
Combinând tot ce am învăţat până acum, introducând şi materiale noi de tipul: dischete demachiante,
pânză lipită pe hârtie pentru a se decupa uşor diferite forme, mărgele mici, ornamente colorate pentru
prăjituri etc. am încercat să realizez cu cei mici diferite colaje sub forma tablourilor, felicitărilor,
ornamentelor de Crăciun. Chiar dacă pentru unii ar părea de nerealizat sau mult prea complicat pentru
copilul de grupa mică pot să vă asigur că tot ce veţi vedea în imaginile următoare sunt lucrari realizate de
copiii din grupa mică, adevărat că nu într-o activitate de 10-15 minute ci în ceva mai mult timp pentru unii,
dar sigur sunt realizate cu plăcere şi bucurie.
Teme ca: „Bradul împodobit”, Fulgul de zăpadă”, „Omul de zăpadă” sau „Tabloul lui Moş Crăciun”
sunt abordate la orice vârstă cu multă plăcere şi de aceea le-am realizat şi eu cu copiii de grupa mică. Bradul
a fost asamblat din trei părţi diferite ca mărime, lipite uşor suprapus numai în vârful fiecărei părţi, ornat cu
buline mici abţibild şi rama din buline mai mari, iar omul de zăpadă a fost realizat din dischete demachiante
şi căciula din pânză lipită pe hârtie şi apoi decupată.
Sigur că exemplele pe care le-am dat în acest material sunt doar nişte idei ce pot deveni realitate şi
pot fi îmbunătăţite în funcţie de materialele pe care fiecare le are la îndemână dar şi de imaginaţia
individuală. Ce am vrut să arăt prin acest material este că, încă de la grupa mică se pot face lucruri frumoase
cu copiii dacă ne dorim şi muncim puţin pentru a pregăti materilul necesar. Activităţile practice sunt
importante în dezvoltarea copilului, sunt plăcute şi relaxante, iar dacă sunt desfăşurate sistematic şi constant
duc la dezvoltarea îndemânării, imaginaţiei, gustului pentru frumos, a unor adevărate aptitudini în domeniu.
Magia iernii in ochii copiilor
Inv. Mera Alexandra
ŞCOALA GIMNAZIALĂ “ SIMION BALINT”-Gura Minei
ROŞIA MONTANĂ
JUDEŢUL ALBA
,, Ceea ce e important in artă, e să vibrezi tu insuţi şi să-i faci şi pe alţii să vibreze.“
Arta în sine este un complex educativ într-o permanentă evoluţie . La nivelul copiilor , percepţia
artistică este în formare , iar conversaţiile , exerciţiile , sfaturile , toate au efect in vederea formării
conştiinţei de artist şi perspectivei artistice . Copilul este fascinat de culoare și de ce poate realiza cu ea.
Artele vizuale au menirea de a cultiva spiritual, iar înţelegerea artei începe din copilărie, prin înţelegerea
noţiunilor specifice, prin educaţie, prin limbajul şi gramatica artei.Prin activităţiile de educaţie plastică
putem foarte bine stimula creativitatea şi expresivitatea şcolarilor, putem cultiva sensibilitatea şi capacitatea
de a desprinde, cunoştinţe şi înţelege frumosul din natură, artă şi viaţa socială.Pentru copil, arta este un joc,
un vis, o realitate, culoarea fiind pionul principal:
- un joc - pentru că desenul nu exercită o constrângere pentru copil;
- un vis - pentru că pe foaia de hârtie apar dorinţele conştiente şi inconştiente;
- o realitate - pentru că preocupările de moment ale copilului motivează desenul său.
Copiilor trebuie să li se permită jocul, visul, exprimarea realităţii aşa cum o percep ei.
Învăţând, cunoscând formele de comunicare prin artă, copilul ajunge un mic critic, capabil să aprecieze
valorile artistice, reuşeşte să se împrietenească cu alţi copii prin lucrările elaborate.
Copilul de azi îşi însuşeşte cunoştinţe şi deprinderi practice utile adultului de mâine, care trebuie să facă
viaţa familiei mai frumoasă şi mai bună. Produsele realizate pot deveni, prin comercializare, o sursă de
venituri, care să contribuie la rezolvarea problemelor financiare ale familiei.
Lecţiile de abilităţi practice constituie un bun prilej de aplicare în practică a cunoştinţelor însuşite la
alte obiecte de învăţământ , de consolidare şi aprofundare a acestora. În procesul de predare - învăţare ,
abilităţile practice au o deosebită valoare educativă, contribuind la formarea trăsăturilor morale, la
dezvoltarea spiritului de observaţie , a atenţiei , la dezvoltarea gândirii , imaginaţiei , spiritului lor de
iniţiativă. Faptul că la lecţiile de abilităţi practice elevii vin în contact cu bogăţia de forme şi culori a
obiectelor pe care le execute contribuie la educarea gustului pentru frumos şi face ca ei să nu devină simpli
admiratori.Lucrările pot fi expuse pentru publicul vizitator care poate să vizioneze lucrări de pictură , desen
, colaj iar copilul poate să se evalueze , să constate dacă lucrările lui sunt apreciate sau nu . O astfel de
evaluare completează evaluarea de la clasă unde copiii sunt evaluaţi doar de profesori şi colegi .
Iarna , un anotimp al aşteptării , o vreme potrivită pentru reînvierea amintirilor de aur şi lansarea într-
o călătorie sentimentală , un timp în care te poţi bucura de fiecare oră aduce multe bucurii în sufletele
copiilor prin colinde, mirosul bradului, serbări şi jocurile de iarnă.Atmosfera de Crăciun ne aduce bucurie şi
ne aminteşte cu precădere de anii copilăriei, de emoţia aşteptării împodobirii bradului, de clipa la care visăm
să-l întâlnim pe Moş Crăciun.Dincolo de faptul că este una dintre cele mai importante sărbători creştine,
Crăciunul e aşteptat cu mare entuziasm de toată lumea, indiferent de vârstă, uneori chiar şi de religie. Sigur
te gândeşti cu drag la cadourile lui Moş Crăciun, la colinde, la mirosul de brad şi la vâscul din pragul uşii.
Şi, cu siguranţă, experienţele personale au încărcat astfel de clipe magice cu semnificaţii proprii. Dar mai
mult decât atât, tradiţiile legate de Crăciun aduc simboluri naturale vechi de sute de ani.
În acest sens am realizat o serie de lucrări pe placul copiilor:
OAMENI DE ZĂPADĂ
Taie dintr-o coală albă trei bucăţi in formă de cerc, bucăţile le puteţi lăsa rotunde sau le puteţi tăia pe
margini dăndu-le formă de floare(ca în model), alegeţi o altă coală de hărtie de o altă culoare, decupaţi
nasturii în orice formaă (inimioară, steluţă, cerc, fulg etc.), confecţionaţi o pălărie, crenguţe sau mătura, tot
din hărtie şi începeţi să le lipiţi între ele ,realizănd un frumos om de zăpadă.
BRAZI DE CRĂCIUN
Urmăriţi indicaţiile din imagine cu atenţie şi veţi observa cum se realizează brăduţul. Şablonul il
puteţi realiza cu o carioca pe o coală albă sau verde după preferinţă.
GLOBURI
Printaţi şablonul,după care decupaţi cercurile.Lipiţi 10 cercuri ca în imagine şi apoi uniţi capetele
şi lipiţi-le. Completaţi globul cu cercurile rămase.
În concluzie, se pot face multe pentru educarea spiritului creativ în şcoală şi în afara ei,
BIBLIOGRAFIE
1. Caiet de abilităţi practice
2. ANAMARIA SMIGELSCHI- Micii meşteri mari , facem singuri jucării, Editura Ion Creangă - Bucureşti,
1977
3. Ghid metodologic de aplicare a programelor de Abilităţi Practice şi Educaţie Tehnologică , primar -
gimnaziu ,Ministerul Educaţiei şi Cercetării, Consiliul Naţional pentru Curriculum - Bucureşti ,2001;
4.Descriptori de performanţă pentru învăţământul primar – Serviciul Naţional de Evaluare şi Examinare -
Bucureşti ,1998.
Activităţilor artistico-plastice- o bucurie în grădiniţă
Prof. înv. preşc. Bregar Elena
Grădiniţa P.P. nr.12 Alba Iulia
Educarea creativităţii la vârsta preşcolară este posibilă şi absolut necesară. Limbajul plastic al
copiilor reprezintă învelişul material al gândirii lor artistice, care face posibil schimbul de idei, sentimente şi
stări emoţionale. De aceea, activitatea plastică din grădiniţă este foarte îndrăgită de copii, ei fiind oricum
atraşi de culoare, de diversitatea tehnicilor de lucru, prin care îţi pot dovedi spontaneitatea, creativitatea şi
pot da frâu liber imaginaţiei şi fanteziei lor. De aceea, unul din scopurile acestor activităţi este de a-i face pe
copii să înţeleagă şi să respecte frumosul din natură şi artă şi de a fi chiar ei înşişi creatori de lucruri
frumoase. Prin aceste activităţi se realizează şi se antrenează la copii, coordonarea oculo-motorie,
dezvoltarea muşchilor mici ai mâinii, simţul proporţiilor, orientarea spaţială.
La vârsta preşcolară, creativitatea copiilor este în stadiu incipient. Prima formă de exprimare grafică
a copilului mic este mâzgălitura. Aceasta are un înţeles pentru el, deşi adulţii nu percep reprezentarea.
Treptat, cu ajutor şi perseverenţă, copiii învaţă să redea obiecte sau chiar imagini respectând realitatea.
Desenul nu este doar o modalitate de autocunoaştere şi de autodezvoltare, ci şi un mijloc de comunicare şi
de intrare în relaţie cu alte persoane, prin utilizarea desenului în grup. Culorile alese, tipul de instrument
pentru desen, modul în care desenează, suprafaţa ocupată pentru a se exprima, toate acestea sunt detalii
foarte importante pentru cunoaşterea persoanei.
Activităţile artistico-plastice constituie un important mijloc de dinamizare a vieţii psihice a copilului,
a proceselor sale intelectuale, afectiv-voliţionale şi motivaţionale. Artele plastice contribuie în mod deosebit
la educaţia estetică a preşcolarilor formând şi dezvoltând: spiritul de observaţie, atenţia, reprezentările
spaţiale, imaginaţia creatoare, interesul şi plăcerea de a desena, de a colora, de a modela. Desenul îi ajută să
comunice, să accepte şi să colaboreze. Desenele şi picturile se pot utiliza în diferite moduri şi cu multiple
obiective. Prin desen şi pictură copilul îşi exprimă sentimentele, trăirile, nevoile, se exprimă pe sine,
descoperindu-şi astfel identitatea. Pictura, ca şi desenul, este un joc, un dialog între copil şi adult, este un
mijloc de comunicare. Desenul rămâne întotdeauna un mod de a descrie povestea care nu poate fi spusă în
cuvinte. Culorile, hârtia, creta îl pot stimula pe copil să povestească diferite întâmplări, să scoată la iveală
scene din viaţa sa, pe care nu le poate exprima altfel. Povestea desenată de copil relevă foarte clar trăirile şi
sentimentele copilului.
Activitatea de pictură se desfăşoară diferit de cea de desen, prin faptul că se utilizează instrumente
diferite (pensula, acuarele, pasta de dinţi, paie, dopuri de plută etc.), păstrându-se aceleaşi teme sau se pot
alege şi altele, în funcţie de context şi de vârsta copilului. Prima formă de exprimare prin pictură la copiii
mici este dactilopictura sau pictura cu degetul. La această vârstă, copiii nu au bine dezvoltaţi muşchii mici ai
mâinii şi nu îşi pot coordona bine mişcările, fiindu-le foarte greu să picteze cu pensula. De aceea, învaţă să
picteze mai întâi cu degetul, picături de ploaie, sau fulgi de zăpadă, urmărind ca mai apoi să utilizeze
pensula sau alte instrumente (vată, ştampile cu dopuri si alte materiale). La vârsta de 6-7 ani copiii cunosc
culorile de bază şi le aplică în practică.
În cadrul activităţilor artistico-plastice referitoare la anotimpul iarna s-au folosit diverse tehnici în
realizarea lucrărilor pe diverse teme: “Bradul împodobit”, “Bucuriile iernii”, “Ninge cu fulgi mari” –
Pictura (dactilopictură, ştampilare cu diverse materiale), Felicitări de Crăciun, etc, folosindu-ne de
creativitatea şi imaginaţia copiilor. Tehnica desenului cu ceară presupune desenarea cu resturi de lumânari a
modeluilui dorit peste care se aplică uniform acuarela bine diluată pe întreaga suprafaţă. Se poate repeta
dupa ce s-a uscat desenând din nou cu ceară şi repetând aplicarea acuarelei cu o nuanţă din ce în ce mai
intensă. Această tehnică a fost aplicată în cadrul activităţii artistico-plastice, pentru realizarea fulgilor de
zăpadă, fiind foarte îndrăgită de copii. Copii au observat că în momentul în care aplicau acuarela pe partea
cu ceară, acuarela nu se aplica, astfel se puteau observa cu uşurinţă modelul fulgilor de zăpadă, realizând o
lucrare frumoasă de iarnă. O altă tehnică utilizată este tehnica amprentei sau dactilopictura care are o
deosebită valoare în realizarea unor lucrări deoarece fiecare deget are o altă amprentă. Aplicând aceste
amprente pentru a executa un model sau liber pe o suprafaţă, tabloul va fi cât mai reuşit. Aceată tehnică am
folosit-o la decorarea bradului de crăciun (globurile), sau la colorarea fulgilor de zăpadă. Tehnica picturii cu
palma se unge palma cu un strat de vopsea mai concentratăşi aplicând o apoi apăsat pe suprafaţa de decorat
se obţine o pată care sugerează un model oarecare ce poate fi completat cu ajutorul dactilopicturii sau cu
pensula, obţinându-se astfel difetite imagini.
Activitatea artistico-plastică este un cadru ideal pentru descoperirea aptitudinilor, este o activitate
care produce plăcere. Prin activitatea artistico-plastică copiii sunt ajutaţi să vadă frumosul. Perioada
preşcolarităţii constituie perioada de maximă receptivitate, sensibilitate, mobilitate şi flexibilitate psihică.
Vârsta preşcolarităţii este vârsta imaginaţiei, a fanteziei şi jocului, în care copilul are posibilitatea de a-şi
exterioriza sentimentele şi trăirile în mod imaginativ-creativ. Preşcolarul devine participant activ la propria
sa formare, se accentuează astfel caracterul formativ al învăţământului actual modern. Motivaţia copilului
pentru activităţile artistico-plastice şi practice este nevoia de exprimare a propriilor trăiri, nevoia de a reda
imaginea într-un mod artistic sau plăcerea de a povesti în imagini. Dintre limbajele artei, limbajul plastic
este cel mai apropiat preşcolarului. Acest limbaj are misiunea de a echilibra şi de a armoniza relaţiile
copilului cu natura, cu sine. Rolul educatoarei este de încurajare, de sensibilizare a copilului în faţa
frumosului, de instrumentare a acestuia cu limbajul şi operaţiile specifice artei plastice. Pentru reuşita
educaţiei prin artele plastice se impun anumite cerinţe: a lăsa copilului deplina libertate de exprimare,
educatorii stimulând şi sugerând, mai puţin impunând. Desenul spontan exprimă personalitatea copilului,
interesele, preferinţele lui. Acesta trebuie îndrumat fără a-i înăbuşi creaţia personală, punându-i la îndemnă
materiale, tehnici, modalităţi de exprimare.
Pentru mulţi copii, grădiniţa reprezintă o “prima şansă”- ocazia de a căpăta un alt sentiment al sinelui
şi o altă viziune asupra vieţii, decât ceea ce li s-a oferit acasă. Un cadru didactic care îi transmite unui copil
încredere în potenţialul şi calităţile sale poate fi un antidot puternic faţă de familie în care o asemenea
încredere lipseşte sau în care copilului i se transmite contrariul. Un educator, tratând copiii cu egală
consideraţie, poate să aducă o iluminare pentru copil care se luptă să înţeleagă relaţiile umane şi care provine
dintr-o casă unde o asemenea consideraţie este inexistentă. Arta are o mare forţă educativă. Aceasta face
apel la sentimentele copilului, îi antrenează activ aspectul afectiv şi îl pregăteşte pentru scris. Operele celor
mici transmit un mesaj emotiv, a cărei receptare este condiţionată de capacitatea oamenilor de a obţine
disponibilităţi de înţelegere a limbajului şi a intui starea creatorului.
Planificarea activităţilor artistico-plastice pentru realizarea temelor specifice anotimpului iarna
Data Obiective operaţionale Tematica Tehnici de realizare
Decembrie Să utilizeze corect culori pentru a reda
tema
„Artificii colorate” Stropire, suflare
Să realizeze o compoziţie decorativă
folosind: punctul, linia modulată, pata
de culoare, culorile calde si reci;
“Cizma lui Moş
Nicolae”
Pictură, ştampilare
Să aplice culoarea pe suprafaţa dată
cu degetul;
Să execute punctul într-un spaţiu dat.
“Bradul de Crăciun” Pictură, ştampilare
Să picteze şi să decoreze felicitări
folosind tehnicile învăţate.
„Felicitări de crăciun” Pictură
Ianuarie Să traseze linii orizontale într-un
spaţiu liber cu ceracolor;
Să aplice culoarea pe suprafaţa dată
cu ajutorul pensulei.
Bucuriile iernii Desen cu ceracolor
acoperit cu fond de
culoarea albastra cu
ajutorul acuarelelor
Să redea contrastul cald-rece; Oameni de zăpadă Pictură
Februarie Să aplice culoarea pe suprafaţa liberă
cu pensula pentru a obţine fondul;
Să obţină fulgii de nea prin
ştampilare.
(Fenomene specifice
anotimpului iarna)-
,,Ninge,,
Ştampilare cu diverse
materiale
Să picteze folosind tehnicile învăţate La săniuş Pictură
Bibliografie:
1. D.Lungu, ,,Tehnici de desen şi pictură aplicate în grădiniţă”
2. Elena Barboni, Maria Boşneag - Pictura mai mult decât o joacă - ghid opţional şi caiet de lucru pentru
copiii de 3-7 ani, Editura Emia, Deva, 2002
3. Gârboveanu, Maria, Desenul şi culoarea – activitate ludică, în Copilul şi jocul, E.D.P., Bucureşti, 1975;
4. Maria Calcii, Stela Cemortan - Dezvoltarea creativităţii la preşcolari., Editura Universitas, Chişinău,
2001.
5.Popa , V- Activităţi de educaţie plastică în grădiniţă, Editura V& I. Integral, Bucureşti, 2000
OBICEIURI ŞI TRADIŢII DE IARNĂ ÎN TELEORMAN
Prof. VOICU MARIANA
Cercetarea tradiţiilor şi obiceiurilor suscită adesea nu doar un interes ştiinţific al celui care s-a format
la „şcoala umanistă”, ci poate semnifica şi o anumită atitudine empatică a celui care nu s-a rupt definitiv de
„zestrea” moştenită de la înaintaşii noştri, depozitari ai unor valori perene.
A cunoaşte credinţele şi obiceiurile zonei în care te-ai născut şi format îţi lărgeşte orizontul cultural,
te plasează într-un alt context, îţi oferă un alt statut printre semeni, îţi dă dreptul la propria identitate.
Aceste tradiţii sunt mai pregnant prezente în zonele rurale deoarece au fost mai puţin atinse
de practicile economice moderne şi de dezvoltarea tehnologică.
Din păcate, unele dintre aceste manifestări ale bucuriei umane sunt pe cale de dispariţie, dar în zilele
noastre există o largă varietate de instrumente care ne pot ajuta să consevăm frumuseţea autentică a acestei
moşteniri culturale.
Şcoala este cadrul în care copiii învaţă să se poarte în societate, să ia contact cu personalităţi şi chiar
culturi diferite. Dirijarea lor spre o atitudine de promovare a valorilor naţionale vine în întimpinarea nevoilor
fundamentale ale societăţii noastre, şi anume acelea de a-şi păstra o identitatela care să se raporteze
permanent. Chiar dacă tendinţa epocii contemporane este de a se rupe de o parte dintre datini şi de valorile
pecare acestea le susţin, fiecare dintre noi avem o mare datorie - aceea de a ne şti tradiţiile şi obiceiurile.
Obiceiurile legate de sărbători fac parte din cultura tradiţională a neamului nostru, iar păstrarea
acestor datini este o mărturie vie a faptului că avem o conştiinţă a neamului din care facem parte.
Printre obiceiurile tradiţionale, cele ale sărbătorilor de iarnă ocupă, datorită amploarei lor, un loc
deosebit. Sărbatorile de iarnă sunt, înainte de toate, sărbătorile schimbării anului. Ele se desfăşoara între 24
decembrie şi 7 ianuarie şi au ca punct central Crăciunul şi Anul Nou.
Repertoriul lor bogat cuprinde : colindele - colinde propriu-zise, colinde de copii - urările de belşug şi
recolta bogată cu pluguşorul şi cu buhaiul; irozii, ieslea şi teatrul popular cu tematică haiducească. Prin
numarul lor mare, prin frumusetea muzicii şi poeziei lor, colindele domină sărbătorile Crăciunului.
Termenul „colindă” este de origine latină şi provine de la cuvântul latin
„calendae” derivat din verbul „călare”, „a vesti”.
Colindatul se desfăşoară, mai întâi, în noaptea de 24 spre 25 decembrie, fiind cunoscut sub numele
de „Moş Ajun”.
Noaptea de Ajun este noaptea bucuriei, căci este momentul când se naşte Mântuitorul. Acesta este
motivul pentru care colindătorii exclama: „Sculaţi, sculaţi boieri mari!”, „Că nu-i vremea de dormit,/ că-i
vremea de-mpodobit”.
De sărbătorirea Crăciunului şi Anului Nou, noi, românii, avem o mulţime de datini. Dintre acestea
amintim Pomul de Crăciun, Steaua, colindele, Vicleimul sau Irozii (un fel de teatru religios datând din
primele veacuri ale creştinismului) care contribuie la frumuseţea acestor zile, în care toate supărările şi
necazurile se uită şi toţi oamenii se bucură. De sărbătoarea Crăciunului, cel mai frumos obicei este colinda.
Colindele sunt cântecele cu care copiii, tinerii şi cei în vârstă întâmpină pe Hristos pe pământ. Aceste tradiţii
s-au păstrat de pe vremea romanilor. Vechile petreceri păgâne de la începutul lui ianuarie, aşa numitale
calende, s-au preschimbat cu timpul în sărbători creştineşti. Colindele de Crăciun narează viaţa zbuciumată a
Mântuitorului. Lumea întreagă are nevoie de colindele copiilor, de frumuseţea colindelor şi de chipurile
vesele şi frumoase ale colindătorilor.
Obiceiurile de iarnă au o largă răspândire, ele debutează la 24 decembrie şi se termină la 7 ianuarie,
marcând trecerea de la anul vechi la anul nou, fiind legate, de bunăstarea individului, a familiei şi a
colectivităţii. “Colindatul” se desfăşura, mai întâi, în seara şi noaptea dinspre 24 decembrie, fiind cunoscut şi
sub numele de “Moş Ajun”. Colindătorii aduc urale de belşug şi voie bună. Astăzi colindatul a rămas mai
ales pe seama copiilor. Colindatul se desfăşoară în după-amiaza şi seara zilei de 31 decembrie, de Anul Nou.
Copiii şi tinerii în cete mici, umblă pe la case cu “Bădica Traian”, cu “Buhaiul” şi cu “Steaua mascată”. Între
Crăciun şi Bobotează colindătorii umblă cu Steaua, obicei de demult. Cei care umblă cu Steaua cântă
colinde care amintesc de naşterea Mântuitorului, viaţa Domnului şi alte fapte din viaţa lui pământească.
Copiii trec pe sub fereastră şi strigă: “Cine primeşte/ Steaua frumoasă/ Şi luminoasă/ Cu colţuri multe/ Şi
mărunte/ De la naşterea/ lui Hristos/ Dăruite. Steaua este poftită în casă (ori la fereastră) şi atunci copiii
încep a cânta. Înainte de revărsatul zorilor, copii merg cu “Sorcova “, confecţionată dintr-o creangă de pom
înmugurit sau busuioc.
“Cloapetele”, o manifestare specifică unor sate teleormănene se practică şi în seara de Anul Nou,
când băieţii, în cete de câte 2-3, trosnesc din bice şi sună din clopote în faţa caselor.
“Pluguşorul” este un obicei cu caracter agrar, prin excelenţă, aspect demonstrat prin recuzita folosită
(plug, buhai, tălăngi, bice). Textul “Pluguşorului” evocă cultivarea pamântului şi muncile agricole: aratul,
semănatul, seceratul, legatul snopilor, treieratul, sfîrşind cu măcinatul şi coptul pâinii.
Tot în seara de Anul Nou, tinerii umblau pe la case pentru “Pusul căciulilor”, ”Învârtirea inelului”,
”Însemnatul oilor”. Pentru a afla cum va fi timpul în anul nou, cei vârstnici aşezau 12 foi de ceapă
(corespunzatoare celor 12 luni ale anului), pe care puneau puţină sare.
În categoria obiceiurilor de iarnă se înscriu şi cele gen spectacol practicate atât de Crăciun, cât şi de
Anul Nou cum ar fi ”Capra”, ”Ursul”, “Barza”. “Capra” este cel mai răspândit (în localităţile Plosca,
Conţeşti, Bragadiru, Roşiorii de Vede. Un spectacol de măşti este şi “Brezoiul”, întalnit la Tigăneşti,
Poroschia şi Brânceni. “Irodul”, “ Jianul” şi “Curcanii” sunt manifestări de tipul teatrului popular. Cu
“Irodul” umblă un grup format din 9 flăcăi, cu o costumaţie pentru acest obicei cu care se umblă de
Crăciun, Anul Nou, Bobotează şi de Sf. Ioan Botezatorul. Obiceiul are un subiect religios, în centrul căruia
se află regele Irod, cel care a încercat să-l omoare pe copilul Christos.
Cu “Jianul” se colindă de Crăciun şi Anul Nou, el fiind un spectacol de teatru haiducesc format din 9
sau 12 personaje (în localităţile Plosca, Buzescu, Poroschia , Cervenia). “Curcanii” reprezintă un spectacol
inspirat din Războiul de Independenţă de la1877-1878, el aparând pe la 1900.
Pe 7 ianuarie de Bobotează se desfaşoară ”Iordănitul”, iniţial o practică cu caracter religios, dar
astăzi este doar un pretext de apropiere între fete şi flăcăi.
Este nevoie de neobosită şi repetată întoarcere la „izvoare” sau de autocunoaştere prin lumina
sărbătorii care îl înalţă pe om la adevărata valoare a omenirii lui.
BIBLIOGRAFIE
1. Nicolae Constantinescu, Alexandru Dobre, ”Etnografie şi folclor românesc”, Editura Fundaţiei România
de Mâine, Bucureşti, 2005
2. Maria Bâtca, Vlad Bâtca, ”Zona etnografică - Teleorman”, Editura Sport- Turism, 1995
3. Mihai Pop, ”Îndreptar pentru culegerea folclorului” ,Editura Grai şi suflet, 2007
OBICEIURI ŞI TRADIŢII ROMÂNEŞTI
Prof. Inv.primar si prescolar Trif Mariana Gabriela
Gradinita cu P.P. Nr.3 Simleu-Silvaniei
Trăim într-o epocă în care adevăratele valori culturale, tradiţiile şi obiceiurile populare se pierd treptat,
iar noi dascălii avem datoria de a transmite generaţiilor viitoare portul si folclorul, tradiţia valorilor autentice
ale istoriei româneşti.O ţară fără istorie nu poate dăinui peste veacuri. Autori ca Alecsandri, Eminescu,
George Coşbuc, Ion Creangă, M. Sadoveanu au scris despre neamul nostru românesc şi ne-au îmbogăţit
spiritual, dăinuind peste generaţiile viitoare în mintea urmaşilor.Tradiţiile sunt tezaurul sufletului românesc
şi avem obligaţia să le păstrăm şi să le ducem mai departe fiindcă doar aşa vom fi demni să vieţuim pe
plaiurile unde s-a zămislit neasemuita alcătuire de cuvinte româneşti... „pe-un picior de plai, pe-o gură de
rai”.
La români sărbătorile de iarnă în special Crăciunul sunt sărbătorile de suflet.Amintirea copilăriei
ce ne revine puternic în suflet şi în minte ,zăpezile bogate şi prevestitoare de rod îmbelşugat,colindele şi
clinchetele de clopoţei,mirosul proaspăt de brad dar şi de cozonaci,nerabdarea aşteptării darurilor sub pomul
de iarnă toate crează în sânul familiei o atmosferă de linişte si iubire. Decembrie este luna cadourilor şi a
sărbătorilor de iarnă (Sfântul Nicolae, Crăciunul si Anul Nou) .
Probabil că nimic altceva nu poate defini mai bine spiritul unui popor decât străvechile sale tradiţii si
obiceiuri. Călătorul vestic va fi surprins să descopere în România un loc plin de legende, mituri şi tradiţii
păstrate de-a lungul secolelor.Definită dinăuntrul ei, subiectiv, mitologia este o încercare globală de
cunoaştere absolută a universului, deci o filosofie incluzând demersul mistic şi o ştiinţă generală excluzând
experimentul, şi care se constituie în orice cultură primitivă, operând cu mijloace magice şi manifestându-se
prin adaptarea concretă epică a abstracţiilor şi a fenomenelor superioare la situaţia psihosocială dată, ca şi
prin explicarea simbolică a acestora. Iată câteva din frumuseţea tradiţiilor românesti ce se ţin la sărbatorile
calendaristice sau la momentele importante din viaţa românilor care au rolul de-a ne îmbia cu farmecul lor.
Sfântul Nicolae: din luna decembrie e sărbatoarea, atât de aşteptată de copii, a Sfântului Nicolae. Câţi
dintre noi nu am aşteptat cu înfrigurare dimineaţa de 6 decembrie pentru a se uita dacă Moşu' a lăsat ceva în
ghetele pregătite de cu seară? Acest obicei al darurilor aduse de Moş Nicolae, s-a implementat mai mult la
oraş. Este posibil să fie un împrumut din ţările catolice, unde Moş Crăciun este cel care pune daruri în ghete
sau ciorapi anume pregătiţi. Copiilor din România li se poate întâmpla ca Moş Nicolae să aducă şi câte o
vărguţă (pentru cei obraznici). Rolul de ocrotitor al familiei cu care a fost învestit de religia ortodoxă Sfântul
Nicolae îi dă dreptul să intervină în acest fel în educaţia copiilor.Povestea lui Moş Crăciun începe cu un
bătrân numit Sfântul Nicolae, episcopul din Myra. Se spune că el posedă puteri magice şi a murit în 340 a.H.
şi a fost îngropat în Myra.Târziu, în secolul XI, soldaţii religioşi din Italia au luat rămăşiţele sfântului cu ei
înapoi în Italia. Ei au construit o biserică în memoria lui, într-un oraş port din sudul Italiei. Curând, pelerinii
creştini din toată lumea au venit să viziteze Biserica Sfântului Nicolae. Ei au luat legenda lui Moş Nicolae în
locurile lor natale. Legenda s-a răspândit în toată lumea şi a luat caracteristicile fiecărei ţări.O altă poveste
legată de Sf.Nicolae este aceea că acesta ar fi fost un rege care la un moment dat şi-ar fi împărţit averea
copiilor,de aici şi obiceiul să primească cadouri copiii în noaptea de Moş Nicolae.
Crăciunul mai este numit şi sărbătoarea familiei, este sărbătoarea când toţi se reunesc părinţi ,copiii
nepoţi îşi fac daruri,se bucură de momentele şi atmosfera din jurul mesei,cu credintă ca prin cinstirea cum se
cuvine a sărbătorii vom avea un am mai bun si mai bogat.La sate sunt pastrate mai bine tradiţiile si
obiceiurile specifice acestei sărbători .Repertoriul tradiţional al obiceiurilor şi tradiţiilor româneşti cuprinde
pe lângă colindele propriu-zise - cântece de stea, pluguşorul, sorcova, vasilica, jocuri cu măşti (ţurca, cerbul,
brezaia), teatrul popular, dansuri (căluţii, căluşerii) - şi o seamă de datini, practici, superstiţii, ziceri, sfaturi
cu originea în credinţe şi mituri străvechi sau creştine,care exprimă înţelepciunea populară, realul sau
fantasticul, fiind totodata esenţe ale bogăţiei noastre spirituale.
Colindatul: pentru cea mai aşteptată sărbătoare din decembrie, românii au apelat în egală măsură la
tradiţie, ştiind să accepte şi obiceiuri mai recente. Obiceiul colindatului a înglobat în el nu numai cântec şi
gest ritual, ci şi numeroase mesaje şi simboluri ale unei străvechi spiritualităti româneşti. El s-a păstrat
asociindu-se cu celebrarea marelui eveniment creştin care este Naşterea Domnului Iisus Hristos. În ajunul
Crăciunului, pe înserat, în toate satele din ţară, începe colindatul. Copiii cu steaua vestesc Naşterea
Domnului şi sunt primiţi cu bucurie de gazdele care îi răsplătesc cu mere, nuci şi colaci.Băieţii mari,flăcăii,
merg cu ,,Viflaimul”,adică îşi asumă nişte roluri:Irod,Magii,Păstorii.Ei umblă pe la casele oamenilor şi
susţin un mic spectacol în urma căreia sunt răsplătiţi ,în majoritatea cazurilor cu bani.
Anul nou: pentru cel mai important moment, trecerea în noul an, pregătirile se reiau. În săptămâna
dintre Crăciun şi Anul Nou, în toate satele cetele de flăcăi se pregătesc pentru "urat", sistem complex de
datini şi obiceiuri. Pe înserat, în ajunul anului sunt aşteptaţi să apară "Ursul", "Capra", "Bunghierii",
"Căiutii", "Malanca", "Jienii", "Mascaţii" ,,,Pluguşorul”, ,,Sorcova”etc.
Când se apropie miezul nopţii către noul an, ţăranii obişnuiesc să prevadă cum va fi vremea în anul ce
vine. Se folosesc de foile unei cepe mari pe care le desprind şi le aşează în ordine, numindu-le după lunile
anului. În fiecare din ele pun puţină sare. A doua zi, de Sfântul Vasile, cel ce dezleagă vrăjile şi făcăturile, ei
vor verifica cât lichid a lăsat sarea topită în fiecare foaie. Aşa vor şti (pentru că în mod misterios cantităţile
sunt diferite) dacă vor avea secetă sau ploaie şi în ce lună anume.
În dimineaţa de Crăciun e bine să ne spălăm cu apa curată, luată dintr-un izvor sau fântână în care
punem o monedă de argint, pentru ca tot anul să fim curaţi ca argintul şi feriţi de boli.
BIBLIOGRAFIE
1. Mică enciclopedie de tradiţii româneşti, Ion Ghinoiu, Ed. Enciclopedică, 2001
2. Sărbători şi obiceiuri, C.Brăiloiu,Ed. Enciclopedică, 2010
3. Obiceiuri şi tradiţii de Crăciun, M.Mitroi, Ed. Autorul, 2011
Educarea creativităţii la preşcolari prin activităţile artistico-plastice şi practice în grădiniţă
Prof. Ciurduc Maria-Isabela
Pe parcursul preşcolarităţii se înregistrează ritmurile cele mai pregnante în dezvoltarea
individualităţii umane şi unele din cele mai semnificative achiziţii cu ecouri evidente pentru etapele
ulterioare ale dezvoltării sale.
Recetivitatea şi curiozitatea copilului, bogăţia imaginaţiei, tendinţa sa spontană către nou, pasiunea
pentru fabulaţie, atmosfera sau climatul psihosocial în care îşi desfăşoară activitatea copilul pot fi
,,alimentate” şi puse adecvat în valoare prin solicitări şi antrenamente corespunzătoare care astfel pot oferi
multiple elemente pozitive în stimularea şi cultivarea potenţialului creativ propriu vârstei preşcolare. La
această vârstă copilul are tendinţa de a exprima în lucrările lui, bazându-se pe experienţa personală. De
aceea este bine să se acorde copilului libertatea de idei, de a găsi mijloace şi forme de prezentare a propriilor
impresii despre lume, în care să se reflecte emoţiile şi sentimentele trăite. Reprezentările plastice ale
copilului evoluează treptat spre o redare cât mai realistă, alteori intervine imaginaţia creatoare şi trece spre
fabulaţie, spre ireal.
Copiii de vârstă preşcolară creează cu migală şi pricepere, sub îndrumarea atentă a unui adult, lucrări
practice şi plastice originale, interesante prin multitudinea materialelor utilizate şi a tehnicilor de lucru
folosite.
Activităţile practice şi plastice sunt îndrăgite de copiii. Prin intermediul lor, preşcolarii intră în
contact cu unele forme simple de muncă fizică şi intelectuală, permiţând atât dezvoltarea capacităţilor fizice
ale copiilor, cât şi a celor intelectuale şi formara unor deprinderi practice de muncă.
Prin desfăşurarea activităţilor practice şi plastice putem educa şi dezvolta multe procese psihice şi se pun
bazele unor însuşiri de personalitate; spiritul de initiaţivă dorinţa de a lucra în colectiv şi creativitatea.
La vârsta preşcolară, tehnicile care se pot folosi în activităţile artistico-plastice şi în activităţile
practice sunt: tehnica firului de aţă, tehnica ştampilării, tehnica culorilor umede, tehnica petei de cerneală,
tehnica dactilopicturii, tehnica jetului de aer, tehnica desenului cu lumânarea, tehnica modelajului, colajului
şi a desenului cu creta, tempera, acuarela.
Prin folosirea diversificată a tehnicilor de lucru, copiii îşi dezvoltă capacitatea de expunere artistico-
plastică, având posibilitatea de a comunica prin mijloace diverse propriile idei, trăiri, sentimente.
Familiarizarea copiilor cu unele tehnici noi de lucru le măreşte curiozitatea şi imprimă activităţilor artistico-
plastice un caracter atractiv şi creativ.
Prima formă de exprimare grafică a copilului mic este măzgălitura. Aceasta are un înţeles pentru el,
deşi adulţii nu percep reprezentarea. Desenul nu este doar o modalitate de autocunoaştere şi de
autodezvoltare, ci şi un mijloc de comunicare şi de intrare în relaţie cu alte persoane, prin utilizarea
desenului de grup. Desenul îi ajută să comunice, să accepte şi să colaboreze. Desenele şi picturile se pot
utiliza în diferite moduri şi cu multiple obiective.
Culorile, hârtia, creta îl pot stimula pe copil să povestească diferite întâmplări, să scoată la iveală
scene din viaţa sa, pe care nu le poate exprima altfel. Povestea desenată de copil relevă clar trăirile şi
sentimentele copilului.
Copilul trebuie să înveţe cum să combine şi cum să îmbine. Copilul nu poate să înveţe prin
explicaţie, demonstraţie, ci doar prin activitate practică. A fi creator înseamnă a fi capabil să stabileşti
legături artistice noi, neaşteptate, între cunoştinţele dobândite sau între acestea şi cele noi, a face combinaţii
cu o anumită intenţie întrucât activitatea creativă are întotdeauna un scop clar conturat. Copilul trebuie lăsat
să exploreze lumea înconjurătoare ca apoi să poată să utilizeze ideile sale originale.
Activităţile incluse în Domeniul Estetic şi Creativ constituie cadrul şi mijlocul cel mai generos de
activare şi stimulare a potenţialului creativ. Arta îl pregăteşte pe copil să trăiască în frumuseţe, în armonie,
să respecte frumosul. Cuvintele, sunetele, culorile, formele plastice sunt mijloace de exprimare, de
exteriorizare, a dorinţelor, a aşteptărilor, relaţiilor cu ceilalţi, a problemelor.
Sensibilitatea artistică se construieşte pe baza afectivităţii, intuiţiei şi fanteziei, în funcţie de
măiestria educativă a educatoarei şi de caracteristicile mediului în care se formează.
În ceea ce priveşte evaluarea, activităţile artistico-plastice şi practice implică o analiză complexă,
deoarece se referă atât la produsul muncii copiilor, cât şi la cunoştinţele despre materiale şi caracteristicile
acestora, precum şi la utilizarea tehnicilor de lucru specifice vârstei în scopul prelucrării acestora şi realizării
unor produse simple, dar şi la o analiză a comportamentului şi atitudinii copiilor faţă de creaţiile lor.
Rolul educatoarei este de încurajare, se sensibilizare a copilului în faţa frumosului, de instrumentare
a acestuia cu limbajul şi operaţiile specifice artei plastice.
Întreaga paletă de activităţi desfăşurate în cadrul pocesului instructiv-educativ din grădiniţă, cu
precădere cele din Domeniul Estetic şi Crativ, sub atenta îndrumare şi măiestrie a educatoarei, contribuie în
mod deosebit la cultivarea capacităţii creative a copiilor, dându-le posibilitatea să perceapă frumosul din
artă, natură şi societate şi să-l redea într-o manieră original, îmbogăţindu-şi orizontul de cunoaştere.
Exemple de jocuri introductive şi finale ce vin în sprijinul activităţlor artistico-plastice
a) ,,Ce-ţi sugerează culoarea?”
Mod de desfăşurare: educatoarea ridică cartonaşul ( roşu) şi îi întreabă pe copii: ,,Ce-ţi sugerează această
culoare?” Ex: Roşu- măr, foc etc . Aşa se continuă cu diferite culori .
Necesar: Cartonaşe colorate
b) ,,Găseşte culorile potrivite!”- joc pentru cunoaşterea şi utilizarea culorilor caracteristice
anotimpurilor.
Mod de desfăşurare: copiii vor alege eşarfe colorate specifice anotimpurilor după cum urmează: de ex
primăvara : verde, roz , alb etc . Cu ajutorul lor vor realiza un mic peisaj specific respectivului anotimp.
Necesar: eşarfe de toate culorile specifice anotimpurilor.
c) ,,Recunoaşte culoarea !”
Mod de desfăsurare: copiii stau în cerc, în mijlocul cercului este aşezat materialul didactic. Educatoarea
spune: ,,Flutură fanionul de culoarea verde!, copilul indicat merge şi alege fanionul ce are culoarea indicată,
trage sârma prin el şi-l flutură . Jocul continuă până când vor fi fluturate toate fanioanele reprezentative
culorilor indicate.
Educatoarei îi revine sarcina de a încuraja orice încercare a copilului, utilizând metode de stimulare a
creativităţii, folosind cât mai multe procedee de obţinere a unor forme spontane.
TRADIȚII SI OBICEIURI DE IARNĂ
PROF. IOSIF DANIELA
GRĂDINIȚA P.P. NR. 7 DEVA
De la Sfântul Nicolae până la Sfântul Ion românii se simt în sărbători. Cel mai important este
Crăciunul considerat ca sărbătoarea naşterii Domnului nostru Iisus Hristos. Oamenii au adaptat-o creând
tradiţii si obiceiuri conform culturii lor specifice. Acest obicei din seara Sfântului Nicolae a luat naştere la
oraş şi s-a răspândit şi în mediul rural. Fiecare trăieşte din plin sărbătorile, însă nu toată lumea cunoaşte
adevăratele istorii şi semnificaţii ale datinilor de iarnă.
Legenda istoriei lui Moş Nicolae vorbeste despre un nobil sărac care avea 3 fete pe care nu le putea
mărita din cauza situaţiei financiare precare. Se spune că Nicolae de Mira, înainte de a deveni Sfânt, a decis
să-l ajute pe acest nobil lasând câte un săculeţ cu aur la uşa casei acestuia de fiecare dată când una dintre
cele trei fete a ajuns la vârsta măritişului. Vrând să ştie cine îi face aceste cadouri, nobilul a urmărit la cea
de-a treia fată uşa casei. Povestea spune că Nicolae s-a urcat pe acoperiş şi a dat drumul săculeţului prin
hornul casei în nişte şosete puse la uscat. Astfel s-a născut ideea ciorapilor atârnaţi la gura sobelor şi a
şemineelor în care se primeau cadourile.
Crăciunul mai este numit şi sărbătoarea familiei, este sărbătoarea când toţi se reunesc părinţi ,copii
nepoţi îşi fac daruri,se bucură de momentele şi atmosfera din jurul mesei,cu credintă ca prin cinstirea cum se
cuvine a sărbătorii vom avea un an mai bun si mai bogat.La sate sunt păstrate mai bine tradiţiile si
obiceiurile specifice acestei sărbători.Repertoriul tradiţional al obiceiurilor şi tradiţiilor româneşti cuprinde
pe lângă colindele propriu-zise - cântece de stea, pluguşorul, sorcova, jocuri cu măşti (ţurca, cerbul,
brezaia), teatrul popular, dansuri (căluţii, căluşarii) - şi o seamă de datini, practici, superstiţii, ziceri, sfaturi
cu originea în credinţe şi mituri străvechi sau creştine.
Dintre acestea, care exprimă înţelepciunea populară, realul sau fantasticul, esenţe ale bogăţiei noastre
spirituale, redau câteva specifice diferitelor zone ale ţării.Pe 20 decembrie in calendarul ortodox se
sărbătoreste ziua Sfantului Ignat. În această zi datina rânduieste să fie tăiat porcul de Crăciun. Pentru ca
ţăranii cred că un porc neînjunghiat în aceasta zi nu se mai îngraşă pentru că îşi visează cuţitul.
Nerespectarea acestui obicei poate provoca, dupa unii, incidente neplăcute. În mod evident, şi acest obicei
păstrează elemente de ritual păgân (în Egiptul Antic şi în Grecia Antică porcul era sacrificat în cinstea unor
zeităti. În Bucovina, în Ajunul Crăciunului se pun pe masă un colac şi un pahar de apă, deoarece se crede că
sufletele celor răposaţi vin în această noapte pe la casele lor, gustă din colac şi-şi udă gura cu apă.
Cu o săptămână înainte de Crăciun, în zona Codru din Maramureş încep pregătirile pentru colindat,
culminând în cele două zile anterioare sărbătorii, când se pregătesc mâncărurile şi se împodobesc
interioarele locuinţelor: masa cu faţa brodată, feţe de perne ornamentate, pe pereţi se pun ştergare şi blide
ornamentate,crengi de brad,baniţa,busuioc, brebenoc. Aluatul frământat în noaptea de Crăciun e bun de
deochi pentru vite.Se crede că la miezul nopţii, înspre Crăciun, apa se preface în vin, iar dobitoacele
vorbesc.La cele trei sărbători mari - Crăciun, Paşte şi Rusalii - să te speli cu apa în care au fost puşi bani de
argint şi vei fi bănos.
În ultimii 50 de ani Naşterea lui Iisus, simbol vechi al creştinismului, a fost treptat înlocuit şi la noi
de simbolul lui Moş Crăciun, un tip bărbos .Legenda spune că Maica Domnului , fiind cuprinsă de durerile
naşterii , i-a cerut adăpost lui Moş Ajun. Motivând că este sărac, el a refuzat-o, dar a trimis-o la fratele lui
mai mic şi mai bogat, Moş Crăciun. Se spune că Moş Crăciun ar fi fost o persoană rea , inumană.Soţia lui în
schimb era miloasă şi blajină. Ea i-a oferit adăpost Fecioarei Mariei când aceasta era pe cale să nască, dar
temându-se de mânia lui Crăciun, a ascuns-o pe aceasta în iesle. Crăciun, aflând de isprava soţiei, s-a
înfuriat şi i-a tăiat mâinile. Fecioara Maria a făcut o minune şi i-a lipit braţeleCrăciuniţei. Crăciun , văzând
această minune şi aflând că în grajdul său s-a născut Domnul Iisus, se căieşte şi îi cere iertare lui Dumnezeu,
devenind astfel ,,primul creştin ,,şi transformându-se în omul blajin, milos şi jovial pe care îl ştim astăzi. De
atunci , în fiecare an, în Ajunul Naşterii Domnului, Moş Crăciun vine să ne pună sub brad cadourile mult
aşteptate.
În seara de 23 spre 24 decembrie, până după miezul nopţii şi în unele locuri până la ziuă, cete de copii
merg din casă în casă cu colinda: Moş-Ajunul, Bună-dimineaţa, Colindişul sau Bună-dimineaţa la Moş-
Ajun. În unele părţi din Ardeal, copiii care merg cu colindatul se numesc piţărăi sau pizerei. După credinţa
populară, ei sunt purtători de noroc şi fericire.
Prin Transilvania, se înţelege sub numele de "zorit" datina de a se cânta colinde de către feciori şi
oameni însuraţi la "zoritul" în ziua de Crăciun. Începând cu întâia zi de Crăciun şi în următoarele zile ale
acestei sărbători, copiii umblă cu Steaua, cântând colinde de stea prin care vestesc naşterea lui Iisus Hristos.
Capra, Turca, Brezaia fac parte dintre datinile de Crăciun şi Anul Nou. Dimitrie Cantemir spune în
"Descrierea Moldovei" că "Ţurca este o joacă iscodită încă din vremurile bătrâne, din pricina ciudei şi
scârbei ce o aveau moldovenii împotriva turcilor". Cu ţurca, capra sau brezaia umblă tinerii începând de la
Ignat şi sfârşind cu zilele Crăciunului şi prin unele părţi în ziua de Sf. Vasile până seara.(Numele de Ţurca,
Capra sau Brezaia îl poartă unul dintre tinerii mascaţi.
Datina împodobirii bradului de Crăciun pare a fi de obârşie germană, aşa cum este şi cântecul "O, brad
frumos!". În Germania, această sărbătoare este cunoscută sub numele de Cristbaum.Împodobirea Pomului de
Crăciun a pătruns din Alsacia în Franţa la sfârşitul secolului al XIX-lea, precum şi în Ţările de Jos, Spania,
Italia, Elveţia. Tot pe la sfârşitul secolului al XIX-lea, această datină se întâlneşte în casele nemţilor din
oraşele româneşti şi apoi se răspândeşte pe cuprinsul ţării, odată cu cântecul bradului "O, Tannenbaum!" (O,
brad faimos!)
STEAUA-obicei care face parte din sfera urărilor augurale şi care se petrece în seara de ajun a
Crăciunului. De obicei, cei care merg cu steaua sunt copii în vârstă de 7 - 14 ani. Acest obicei are conotaţii
religioase referitoare la naşterea Domnului.
PLUGUSORUL - copiilor este un obicei stăvechi agrar, care se practică mai cu seamă în Moldova,
legat de manifestările augurale ocazionate de întâmpinarea noului an. În ajunul Anului Nou cetele de copii
intră din casă în casă să ureze purtând bice (harapnice) din care pocnesc, clopoţei, tălăngi,etc. Urarea este un
lung poem în versuri care prezintă succesiunea muncilor agricole - de la aratul ogorului până la coptul
colacilor.
"Mâine anul se-nnoieşte, Pluguşorul se porneşte
Şi-om începe a ura, Pe la case a colinda
Iarna-i grea, omătu-i mare, Semne bune anul are;
Semne bune de belşug, Pentru brazda de sub plug."
SORCOVA -obicei augural din ciclul manifestărilor închinate întâmpinării Anului Nou. Însemnul
ritual este alcătuit dintr-un băţ sau o ramură verde, împodobită. Obiceiul se practică de către un băiat, iar
gazdelor li se adresează urări de bun augur, invocându-se sănătatea, belşugul şi prosperitatea:
"Sorcova, vesela, Să trăiţi, să-mbătrâniţi,
Peste vară, primăvară, Ca un păr, ca un măr
Ca un fir de trandafir" Tare ca piatra,
Iute ca săgeata, Tare ca fierul,
Iute ca oţelul. La anul şi la mulţi ani !
BIBLIOGRAFIE
1.Constantin Eretescu –“Folclorul literar al românilor”,Editura Compania,2007.
2.Doina Virginia Ișvănoiu-“ Bun venit in România”-Ed. Emia 200
2.Narcisa Alexandru Știuca-,,Sărbătoarea noastră de toate zilele –sărbători în cinstea iernii”,Editura Cartea
de buzunar,2005
Magia iernii - Magia Crăciunului - Magia credinţei didactice
Înv. Bumb Anuţa
Scoala Generală “Ovidiu Hulea”Aiud
Structura Gârbova de Jos, jud. Alba
“Să nu râzi niciodată de visele cuiva. Oamenii care nu au vise nu au preamulte.”
-proverb chinezesc-
Copiii…copiii, uimitor univers interogativ, privescînjurenigmaticifăcându-ne datoriîn a-i lămuri.
Nici o societate sănătoasă nu poate trece cu vederea peste faptul că fiecare copil trebuie să aibă locul cuvenit
în cadrul ei, cu responsabilităţi, etică, optimism şi credinţă.Este binecunoscut faptul că o serie de procese şi
fenomene sociale, deşi de vârsta omului, au cunoscut şi continua să cunoască interpretări diferite in sfera
cunoaşterii, elaborării, aplicaţiei practice. Un astfel de proces social, ce influenţează şi călăuzeşte, este
educaţia. Având în faţă elevul, educatorul crează comportamente individuale şi colective cu sentimente şi
pasiuni pentru nou, pentru descoperirea ştiinţifică, inovaţia tehnică, creaţia artistică, revigorare socială având
la bază explicaţia profesorului.
Învăţătorul are un rol fundamental, începând cu exemplul personal şi terminând cu atitudinea plină
de tact în proces de transformare,de dispunere pe niveluri calitative distincte, de specializare interioară a
componentelor personalităţii, dar şi de modificare continuă a factorilor externi şi de mediu.El trebuie să
propună, nu să impună anumite învăţături, să găsească, elaboreze şi să aplice metode didactice pentru elev,
prin elev şi împreună cu elevul conferind astfel prin originalitate. Absorbiţi de obligaţiile didactice propriu
zise, constrânşi de răspunderea faţă de volumul informaţional al disciplinelor de învăţământ, se neglijează
adesea implicarea în crearea ambianţei stimulative necesare obţinerii performanţelor.
Un model de educaţie poate să nu fie amuzant, palpitant, dar poate fi o mare răspundere la final când
simţim că „Suntem ceea ce ştim! Suntem ceea ce putem face!” Nu trebuie să privim copiii ca pe nişte
recolte sau calculatoare. Singura cale de a forma copii buni este de a deveni noi mai buni. Intenţiile noastre
să nu deseneze teorii generale ci să disciplineze copilul pe ce cale să meargă; să creeze personalităţi
autonome şi creative pentru a nu se simţi prizonierii rutinei, autorităţii. Educatorul trebuie să se autoeduce şi
să se considere el insuşi elev, permanent pregătit să se perfecţioneze.
Din sistemul de valori nu trebuie excluse noţiunile de eroare, insucces, eşec. Copilul trebuie să le
cunoască pentru a le face faţă la momentul întâlnirii, să le dea de gândit unde mai trebuie lucrat ca să se
prevină astfel de situaţii. Victoria, reuşita seprezintă celor care-şi îmbogăţesc imaginea de sine. Acestea însă,
cumulate, nu trebuie să ducă la creşterea vanităţii, orgoliului. Adevăratului „creator de caractere” i se cer:
a) aptitudini didactice necesare munciide transfer de cunoştinte;
b) aptitudini necesare activităţii de formarea convingerilor morale, civice, estetice;
c) competenţă ştiinţifică;
d) competenţă psiho-socială;
e) competenţă psihopedagogică.
Profesorului STEVEN MULLER îi plăcea să spună: ,,Incapacitatea de a se bizui pe un set de valori
presupune crearea unor barbari bine pregătiţi.”Aceste „bogăţii profesionale” îşi au rădăcinile în credinţa în:
viitor-perspectivă-realizare-împlinire-obiectiv-speranţă-visare-recunoaştere-comunicare-argumentare-
căutare.
Climatul de lucrutrebuiesă se caracterizezeprinatmosferăpermisivă, nonautoritară, în care eleviisă-
şipoatămanifesta liber curiozitatea, spontaneitatea, iniţiativa, gândireadivergentă. Rigiditateaabordăriiideilor,
descurajarea, intimidarea, timiditatea, resemnarea, inhibiţiaînfaţaautorităţiişiprestigiuluicadruluididactic,
absolutizareagândirii convergente frâneazăcreativitatea. Creareauneiatmosfere de
lucruintensînclasătrebuiesăeliberezepecopii de tensiuni, teamă, frică de pedeapsăsauadmonestare.
Activităţile manuale, de atelier oferă copilului posibilitatea de a-şi satisface nevoia de activitate în mod
plăcut şi util. Sărbătorile religioase conferă o plajă de activităţi care favorizează exersarea senzorio-motrică,
o permanentă solicitare a inteligenţei şi a creativităţii în proiectarea, efectuarea şi evaluarea lucrărilor proprii
sau ale celorlalţi datorită implicării emoţionale aparte şi a materilaelor ce conţin direct sau indirect lumină,
strălucire, freamăt, aşteptare, dorinţă, putinţă, fidelitate, reuşită, răsplată. Practica ne arată că orice
deprindere se însuşeşte mai rapid, mai temeinic dacă copilul îşi explică scopul acţiunii pe care o desfăşoară.
Satisfacţia şi fericirea, care-l cuprinde pe copil în momentul în care-şi dobândeşte rezultatul efortului
depus,constituie un moment de o deosebită valoare educativă intucât cel care a reuşit să facă un lucru bun şi
util lui sau colectivului în care trăieşte câştigă siguranţă şi încredere în propriile lui puteri. „Copilul să nu
ştie nimic pentru că i-ai spus, ci pentu că a înţeles el însuşi; să nu înveţe ştiinţa, ci să o descopere “-ne
lămureşte practica pedagogocă.
Moş Nicolae, Moş Crăciun, Renul Rudolf, Îngeraşul, Maica Maria, Pruncul Iisus, Steaua, Craii sunt
elementele surpriză pentru copil. Ele au o finalitate specifică: moşii, cadourile, căldura şi pacea căminului în
vacanţa. Starea de bine determină resursele învăţării creative şi a înţelegerii relaţiei om-mediu-cunoaştere
prin învăţare.Oricărei fiinţe trebuie să i se acorde o şansă, iar atitudinea comunităţii în astfel de situaţii
reflectă atitudinea societăţii faţă de membri săi. Efortul social este consistent, de durată, îndepărtat şi cu
rezultate greu de estimat, dar drepturile fireşti ale fiinţei umane nu sunt negociabile.
Relaţiile umane sunt supuse totuşi unor transformări radicale sub impactul ofertei informatizate.
Aproapele este personajul de dincolo de ecranul calculatorului, prietenii sunt „monstruleţi” cu suspans
extrem în acţiune, părinţii-jucării manevrabile şi tratabile cu atitudini rebele ale copiilor lor pentru că nu mai
au timp sau banii rezolvă totul, iar bătrânii şi bolnavii materiale irecuperabile, nefolosibile.Greşelile
educative ale părinţilor, dascălilor, comunităţii se vor răsfrânge asupra generaţiilor viitoare. Ritmul
activităţilor, programul încărcat, abundenţa activităţilor extraşcolare, fuga după premii, diplome, cadouri,
bani, dorinţele exagerate ale părinţilor în raport cu posibilităţile propriului copil deteermină un
comportament superficial al unora, pierderea credinţei în reuşită şi realizare. Dezinteresul pentru momentele
cu adevărat încărcate de emoţieşi spirit umanist, de atingere a unui prag de maximă sensibilitate, cum ar fi
magia Crăciunului cu datinile şi obiceiurile autentice, perpetuează şi superficializează atât credinţa cât şi
formarea de esenţă a personalităţii copilului. Sebările şcolare şi-au pierdut din strălucire şi prin imaginea
opacă a unor educatori-formatori de frumos. Aceştia nu pot fi ei sesibilizaţi, căci s-au pierddut pe drumul
„scolii de date, informaţii, numere”. Este necesar ca să-l cităm tot mai des pe Albert Enstein: ,,Niciodată să
nu încetăm de a sta ca nişte copii curioşi în faţa Misterului în care ne-am născut. Studiul şi, în general,
urmărirea adevărului şi a frumuseţii este o sferă de activitate în care ni se permite să rămânem copii
toată viaţa." Fără să-şi dea seama autorul a supus atenţiei o adevărată filosofie existenţială, raportată la
comportamentul concret, veridic al individului.
O cerinţă importantă pentru a realiza o educaţie eficientă în ciclul primar este exemplul învăţătorului,
care trebuie să îndeplinească mereu el însuşi ceea ce îi învaţă pe elevii săi să fie. Unui dascăl i se cere mai
întâi de toate “să deţină averi” trebuincioase împlinirii misiunii care i-a fost hărăzită. Revitalizarea serbărilor
şcolare în momentele cheie, mai puţin importul de serbări sau cranavaluri, cum ar fi Halloween-ul sau
Valentine Days , atelierele de lucru în care crearea de costume dezvoltă implicarea, abilitatrea, stima de sine,
preţuitrea lucrului bine făcut, atenţia faţă de natură şi mediu curat, actul creaţiei în sine, imaginaţia
constructivă, expunerea lucrărilor şi valorificarea rezultatelor în spirit caritabil, , şi, de ce nu, un alt sens
timpului liber, sunt tot atâtea oferte pentru „creştere sănătoasă” cât şi oferte de realizare a deziteratelor
pedagogice.
Cum încurajăm acest proces?
- prin asigurarea unui mediu care permite copilului să exploreze şi să se joace-lucrând fără restrângeri
exagerate;
- prin adaptarea la ideile copilului, fără a încerca o structurare a ideilor lui astfel încât să se potrivescă cu
cele ale adulţilor;
- prin acceptarea ideilor neobişnuite ale copilului, fără a judeca modul divergent în care acesta rezolvă o
problemă;
- folosind modalităţi creative pentru rezolvările practice ce apar în viaţa de zi cu zi;
- alocând destul timp copilului pentru explorarea tuturor posibilităţilor, pentru trecerea de la ideile obişnuite
la idei mai originale;
- încurajând procesul, iar nu scopul.
La finalulproiectului personal copilulsă-ţipoatăspune:
“Eu sunt copilul…
Tu ţii înmâinile tale destinul meu.
Tu determini în cea mai mare măsură,
Dacă eu voi reuşi sau voi eşua în viaţă.
Dă-mi, te rog, acele lucruri, care
Să mă îndrume spre fericire.
Educă-mă, te rog, ca să pot fi
O binecuvântare pentru lume.” (cultura pedagogică)
Acceptarea responsabilităţii presupune cunoaşterea substratului moral–educativ ascuns de
povestioara cu cele 4 persoane care se numesc: TOATĂ LUMEA, CINEVA, ORICINE şi NIMENI :
,,….E ceva important de făcut şi TOATĂ LUMEA crede că e treaba lui CINEVA. Oricine ar putea să o
facă, dar NIMENI n-a făcut-o. CINEVA s-a supărat din cauză că TOATĂ LUMEA trebuie să o facă.
TOATĂ LUMEA crede că ORICINE putea să o facă, şi că o va face CINEVA. Dar nimeni nu şi-a dat
seama că TOATĂ LUMEA credea că o va face CINEVA. În final, TOATĂ LUMEA a dat vina pe
CINEVA, atunci când NIMENI n-a făcut ceva ce ORICINE ar fi putut s-o facă.
Concluzie:
“Lăsaţi copilul să vadă, să audă, să descopere, să cadă, să se ridice şi să se înşele. Nu folosiţi
cuvinte când acţionarea, faptul însuşi sunt posibile.” ( Pestalozzi)
BIBLIOGRAFIE:
CĂRĂŞEL, AUREL; LAZĂR, VIOREL, Psihopedagogia activităţilor extracurriculare, Ed. Arves,
Craiova, 2008;
CUCOŞ, CONSTANTIN, Educaţia. Iubire, edificare. Desăvârşire, Ed. Polirom, Iaşi, 2008;
ŞINCAN, EUGENIA; GHE.ALEXANDRU, Îndrumător pentru învăţători, părinţi şi elevi, Ed. Gheorghe
Alexandru, Craiova, 1993;
MARCELLI, DANIEL, Tratat de psihologie a copilului, Ed. Fundaţiei Generaţia pentru versiunea
românească, 2003;
UNIVERSUL ŞCOLII Revistă de informare, opinie şi cercetare pedagogică, Editura”Universul Şcolii” a
C.C.- Alba, 2007;
ROCO, MIHAELA, Creativitate şi inteligenţă emoţională, Editura Polirom, Iaşi, 2001;
ADELE FAREB si ELAINE MALLICA,(2002) - Comunicareaeficientă cu copiii, Familia la
CurteaVeche, 2002.
SĂRBĂTORILE DE IARNĂ ÎN OCHII COPIILOR
Înv. Oprea Ramona Mirabela
Șc. Valea Satului, Com. Grajduri, Jud. Iași
Obiceiurile tradiționale legate de sărbătorile de iarnă acoperă la cumpăna dintre ani două
săptămâni pline și au ca puncte centrale Crăciunul și Anul Nou. Acum se face cunoscut repertoriul lor bogat
și colorat ce cuprinde: colindele, plugușorul, umblatul cu steaua și cu sorcova. Prin aceste creații, sărbătorile
religioase sunt pentru întreaga creștinătate prilejul de manifestare a bucuriei, a recunoștinței, a credinței în
divinitate, momente de purificare spirituală și apropiere între oamenii de toate vârstele. Copiii însuflețesc
aceste sărbători pentru că ei sunt actorii și beneficiarii principali, chiar dacă sunt însoțiți și de adulții dispuși
să retrăiască vârsta neuitată a colindatului și rostirii plugușorului. Cei mici trăiesc din plin și sincer
sentimentul religios exprimat în creațiile amintite fiind influențați în credință și conduită creștinească. Rostul
tuturor colindelor este urarea transmisă de colindători spre destinatari. Colindele religioase sunt practicate
îndeosebi de copii. Copiii colindă cu drag aceste crreații în care Mântuitorul este portretizat la proporții
apropiate lor, folosindu-se diminutive accesibile. Din colindele învățate, copiii fac cunoștință cu familia
sfântă a lui Iisus și cu Părintele Ceresc. De asemenea, un personaj mult îndrăgit și așteptat de copii este Moș
Crăciun, care-i răsplătește cu daruri pe cei cuminți. La despărțire Moșul dă sfaturi în spiritul moralei
creștine: „Și acum te las, fii sănătos,/Și vesel de Crăciun/Dar nu uita când ești voios/Române să fii bun”.
Pentru copii, colindatul este un prilej de întărire a credinței, de purificare pe plan sufletesc, de conștientizare
a faptului că un bun creștin trebuie să fie onest, bun cu aproapele, să-și respecte părinții și bunicii, și să nu
fie răzbunător. Refrenul atât de cunoscut „Florile dalbe, flori de măr” trimite la calendarul roman când Anul
Nou se serba primăvara. Peste stratul arhaic s-au suprapus scenariile crștine. Textele colindelor sunt
narațiuni bazate pe Noul Testament. Pe lângă noțiunea de „colindat”, unii folcloriști au impus noțiunea de
„descolindat” prin care era exprimată nemulțumirea colindătorilor refuzați.
Nașterea lui Hristos este o veste care animă întreaga creștinătate. Ea este adusă în casele oamenilor
de colinda „O, ce veste minunată”, fiind aceea a nașterii Fiului Mariei, viitorul Mesia, trimis de Dumnezeu
spre mântuirea neamului omenesc. Copiii colindă cu drag acele creații în care Hristos este portretizat la
proporții apropiate lor, folosindu-se diminutive accesibile.
În timp ce colindatul se face auzit îndeosebi de Crăciun, Plugușorul domină sărbătoarea Anului Nou.
Rolul modelator al plugușorului se observă în viziunea ficțională a satului patriarhal cu ceremonia lui
naturală și cu tehnica agricolă rudimentară. De-a lungul vremii, poezia plugușorului a evoluat spre
reprezentări hiperbolice sau fabuloase prin care se conturează o imagine idilică a muncii agricole și o
descriere în culori oprtimiste a belșugului. Plugușorul tradițional conține elemente ale etnogenezei poporului
român, ceea ce constituie prin Traian și Dochiana pilonii de bază ai unuia din miturile fundamentale ale
poporului român. Partea finală a plugușorului se compune din urările de sănătate, de belșug și veselie la
adresa gazdelor care i-au primit cum se cuvine pe recitatorii plugușorului.
În comparație cu colinda și plugușorul, sorcova este o creație scurtă exprimând în propoziții eleiptice
urări de sănătate și viață lungă din care lipsesc atât narațiunile ample cât și descrierile amănunțite. Sorcova
este practicată cu predilecție de copii, urarea fiind rostită în dimineața de Anul Nou. Denumirea de
„sorcovă” vine de la bețișorul sau rămurica împodobită cu flori artificiale de diferite culori cu care copiii
lovesc ușor pe spate pe cei sorcoviți. Din punct de vedere stilistic, poezia sorcovei se bazează pe o
succesiune de comparații între universul uman și cel floral. Apelul la frumusețea și prospețimea florilor de
măr, păr și trandafir, se explică prin obiceiuri mai vechi ale mamelor de a rupe devreme din livadă crenguțe
de pomi pe care le pun în apă schimbată în fiecare zi pentru ca ele să înmugurească și să înflorească în
ajunul Anului Nou. Cu aceste crenguțe sunt împodobite sorcovele copiilor. Geneza plugușorului ține de
obștea patriarhală pe care s-a întemeiat satul românesc. Fiind un obicei agrar redat imagistic printr-o urare
de Anul Nou, el este simbolizat printr-un plug tras de doi sau mai mulți boi. În epoca modernă , plugușorul
este prezentat de colective mari, cu membri din mai multe generații, fiind stilizați pentru adulți, iar pentru
cei mici este redus la dimensiunile unor recitări, în funcțție de vârsta și componența cetelor de copii.
Recitatorul principal este completat de microrecitalurile altora și, periodic, alți copii pocnesc din bice, sună
din clopoței sau din tălăngi, pentru a accentua ritmul ceremonialului impus de propoziția imperativă cu rol
de refren: „Mânați, măi, hăi, hăi”.
Obiceiul apusean de a împodobi casa cu un pom încărcat cu daruri în sărbătorile Crăciunului, este
mult așteptat de copii, aceștia primind în funcție de comportamentul și acțiunile lor, minunate cadouri de la
Moșul.
Bibliografie:
Costin D., Ștefănescu I., (1998). Moș Crăciun cu plete dalbe. Iași: Editura Porțile Orientului;
Goia V. (2003). Literatura pentru copii și tineret. Cluj-Napoca: Editura Dacia
MAGIA IERNII LA ROMÂNI
PROF. TOMELE VOICHIŢA ALINA
ŞCOALA GIMNAZIALĂ NR.1 CURĂŢELE
G.P.N. NR.1 BEIUŞELE, JUD. BIHOR
,,Poţi să cutreieri lumea toată şi să te minunezi de rezultatele civilizaţiei,dar nimic nu-i mai
fermecător decât colţul de pământ pe care te-ai născut.‟‟
(Vasile Alecsandri)
Folclorul este pentru poporul român depozitarul a tot ceea ce înseamnă tradiţie,
obicei şi artă izvorâte din rădăcinile istoriei,cu specificul acestor meleaguri.
Pentru a ne păstra,ca români,identitatea nealterată,folclorul trebuie cultivat în inimile şi minţile
generaţiilor care se succed pe acest tărâm,ca o valoare autentică de creaţie.Aşadar,în cadrul procesului
complex şi îndelungat de formare a personalităţii copilului,cunoaşterea obiceiurilor,a tradiţiilor
populare şi etnografice locale,are o importanţă deosebită datorită conţinutului de idei şi sentimente pe
care le transmit.
Păstrarea acestor datini este o mărturie vie a faptului că avem o conştiinţă a neamului din care
facem parte. Obiceiurile ţin de conştiinţa poporului român pentru că exprimă înţelepciunea populară a
acestui neam, sunt esenţe ale bogăţiei noastre spirituale.
Se apropie cea mai frumoasă perioadă a unui an pentru creştinii români în care se vor simţi
mirosurile de brad şi de lumânări aprinse,arome de colăcei şi cozonaci ce parfumează inconfundabil
luna decembrie.Doar o dată pe an bradul coboară de la munte,pentru a-i face pe plac lui Moş
Crăciun.El aduce universul de turtă dulce şi alune,de globuri şi luminiţe scăpărătoare,ce se furişează
misterios prin colţurile
încăperilor.An de an,fără să se plictisească,bradul îşi alege un loc drag de popas-în grădiniţa de
copii.În jurul bradului,numaidecât se înfiripează o serbare.Şi nu numai de Crăciun,ci şi de Paşti ne
luminăm sufletele şi minţile împreună cu copiii,cu o bucurie amplificată mistic.
Trebuie însă să ne reamintim cu durere,că azi,în lume,este o diferenţă majoră între noţiunea de
Crăciun şi sărbătoarea naşterii lui Iisus.Milioane de oameni transformă sărbătoarea sfântă într-un prilej
de distracţie şi adesea în ceva foarte superficial,raportat la Iisus.Prea des Hristos este exclus cu
brutalitate din contextul acestei sărbători,care se presupune a fi ziua care-l serbează,dar să nu uităm că
dacă nu s-ar fi întrupat Hristos,astăzi n-am fi avut o sărbătoare adevărată.
De aceea,dragi educatoare ne revine menirea de a întipări în sufletele,,copiilor noştri‟‟imaginea
centrală şi definitorie a acestei sărbători:naşterea sfântului Iisus,o naştere din care decurg toate
celelalte tradiţii şi obiceiuri iubite de toţi.
Cele mai răspândite şi mai fastuoase s-au dovedit a fi cele legate de marele Praznic al Crăciunului
şi de sărbătorirea Anului Nou.
1
Repertoriul tradiţional al obiceiurilor şi tradiţiilor româneşti cuprinde pe lângă colindele propriu-zise
cântece de stea, vifleemul, pluguşorul, sorcova,vasilica, jocuri cu măşti (ţurca, cerbul, brezaia), teatrul
popular, dansuri (căluţii, căluşerii)- şi o seamă de datini, practici, superstiţii, ziceri, sfaturi cu originea
în credinţe şi mituri străvechi sau creştine.
Se spune că în seara de Ajun se deschid cerurile şi cei evlavioşi pot auzi glasurile îngerilor.
Sărbătorile de iarnă la români încep odată cu prinderea Postului
Crăciunului (15 noiembrie) şi ţin până la Sfântul Ioan (7 ianuarie). Este o perioadă bogată în
obiceiuri,diferite de la o zonă la alta, având în centru marile sărbători creştine prăznuite în această
perioadă. Reperele mai importante sunt: Postul Crăciunului, Crăciunul, Anul Nou,Boboteaza şi Sfântul
Ioan. În funcţie de acestea, grupele de tradiţii şi obiceiuri diferă.:
- SFÂNTUL NICOLAE: 5- 6 decembrie, Sfântul Nicolae În seara de 5 decembrie copiii îşi pregătesc
ghetele în care Moş Nicolae (Sfântul Nicolae) va pune daruri.
- SFÂNTUL IGNAT- 20 decembrie, În această zi românii taie porcii. După ce pârlesc, curăţă şi
tranşează porcul familia face pomana porcului la care participă toţi cei care au luat parte la tăiatul
porcului.
- AJUNUL CRĂCIUNULUI- cu 40 de zile înainte de Crăciun, începe Postul Crăciunului în timpul
căruia cei care ţin postul nu mănâncă produse din lapte şi carne.
De asemenea în această perioadă româncele fac curăţenie în casă şi în curte pentru a întâmpina cum se
cuvine marea sărbătoare.
În dimineaţa zilei de 24 decembrie până spre prânz, cete de copii între 5 şi 14 ani merg cu "Moş
Ajunul", un colind scurt rostit la fiecare casă şi care anunţă
deschiderea seriei de colinde. Seara, după ieşirea de la biserică, cete de copii merg cu "Steaua", un
colind religios.
- CRĂCIUNUL- este ziua naşterii lui Iisus Hristos. În România Crăciun este numele păstorului în al
cărui staul s-a născut Iisus. Pretutindeni acest cuvânt magic renaşte speranţele, readuce bucuria şi
lumina în case. Sărbătoarea de Crăciun ţine trei zile. În prima zi de Crăciun se oferă cadouri celor
dragi, iar familia se reuneşte la masa de Crăciun unde se servesc mâncăruri tradiţionale (sarmale,
caltaboş, piftie, cârnaţi, tobă, leber, cozonac),
- SFÂNTUL ŞTEFAN- După Crăciun vin diverse sărbători şi obiceiuri deosebit de frumoase care fac
ca plăcerile şi veselia să se simtă în orice suflet şi în orice casă: Capra, Sorcova, Pluguşorul. În ziua de
27 decembrie are loc sărbătoarea religioasă a Sfântului Apostol Ştefan, care a fost omorât cu pietre
pentru credinţa lui. Cei care poartă numele de Ştefan sau Ştefania îşi serbează în această zi
onomastica.
- PLUGUL ŞI PLUGUŞORUL- În ajunul Anului Nou (31 decembrie) cete de flăcăi şi de bărbaţi de
curând însuraţi pleacă cu Plugul - străvechi obicei agrar, care a ajuns o urare obişnuită de recolte
bogate în anul care abia începe. Acest obicei ilustrează una din principalele ocupaţii ale poporului
roman, agricultura. Pluguşorul copiilor- în ajunul Anului Nou cetele de copii intră din casă în casă să
ureze purtând bice din care pocnesc, clopoţei, tălăngi,etc
- SORCOVA- Este un obicei închinat Anului Nou. Însemnul ritual este alcătuit dintr-un băţ sau o
ramură verde, împodobită. Obiceiul se practică de către copii, iar gazdelor li se adresează urări de
sănătate, belşug şi prosperitate.
2
- CAPRA -capra a fost socotită de români ca animalul care dă semne dacă vremea va fi bună sau
rea.Jocul "caprei" a devenit un ritual menit să aducă rodnicie anului care urmează, spor de animale în
turmele păstorilor, succesul recoltelor.
- REVELIONUL-în noaptea de 31 decembrie românii sărbătoresc venirea noului an. Se organizează
petreceri şi mese festive. În ziua de 1 Ianuarie are loc sărbătoarea religioasă a Sfântului Vasile,
arhiepiscop din secolul al IV-lea, originar din Cappadocia (Turcia), care a stabilit primele reguli ale
călugărilor. Cei ce poartă numele de Vasile sau Vasilica îşi serbează în această zi onomastica
- BOBOTEAZA -5 ianuarie - Ajunul Bobotezei (Botezul Domnului), Preotul merge din casă în casă şi
stropeşte cu apă sfinţită casa şi pe cei ai casei. 6 ianuarie - în calendarul ortodox: Botezul Domnului.
Preotul sfinţeşte apa (aghiazma mare) şi odată cu ea sunt sfinţite toate apele pământului. Cu apa
sfinţită se stropesc vitele, se dă la cei bolnavi, se pune puţin în prima scaldă a copilului nou-născut, se
stropeşte cu ea prin casă în caz de furtună şi trăsnete.
- SFÂNTUL ION- pe 7 ianuarie românii sărbătoresc sărbătoarea religioasă ortodoxă a Sfântului Ioan
Botezătorul. Acesta a fost cel care boteza oamenii în vechea Galilee, anunţând venirea Domnului Iisus
Hristos. Tot acest sfânt l-a botezat pe Iisus în apa Iordanului. Pentru credinţa lui, regele Irod l-a
condamnat la moarte prin decapitare. Cei care poartă numele de Ion sau Ioana îşi serbează în această zi
onomastica.
Crăciunul se apropie,
Iarna se dezlănţuie:
Cu clinchet de zurgălăi
Şi cu frumuseţea ei.
E magie,e mister,
Au venit şi fulgi din cer;
Ei se-apropie uşor
La poarta inimilor.
Vin la inimi de copii
Ce-s pline de bucurii,
De pace şi de speranţă
Pentru o nouă viaţă…
Viaţa venită de sus
Prin naşterea lui Isus;
Care aduce mângâiere,
Oricărui suflet în durere.
3
CONCLUZII:
Sărbătorile de iarnă româneşti sunt multe, diverse şi spectaculoase. Au loc în
perioada 6 decembrie- 7 ianuarie şi sunt un amestec de laic şi creştin. Este perioada care prezintă cele
mai multe sărbători la un loc.
Crăciunul mai este numit şi sărbătoarea familiei; este ocazia când toţi se reunesc, părinţi, copii,
nepoţi îşi fac daruri, se bucură de clipele petrecute împreună în jurul mesei, cu credinţa că prin
cinstirea cum se cuvine a sărbătorilor vor avea un an mai bogat.
Bibliografie
1. M. Radulescu-Codin, Sărbătorile poporului, 1909, p. 89, apud I. Ghinoiu, op. cit., p. 281
2. T. Pamfile, Mitologie românească, Ed. All, Bucureşti, 1977, p. 117
3. I. Nicolau, Ghidul sărbătorilor româneşti, Ed. Humanitas, Bucureşti, 1998, p. 64
TRADIŢII ŞI OBICEIURI DE IARNĂ
PROF. ÎNV. PREȘCOLAR BALEA LIVIA-VALENTINA
GRĂDINIŢA CU PROGRAM PRELUNGIT NR.1 ABRUD, JUD. ALBA
Fără obiceiurile şi tradiţiile noastre, fără portul şi limba noastră, nu am putea să ne numim români.
Frumoasele obiceiuri şi tradiţii româneşti constituie o indiscutabilă carte a vieţii, un îndrumător pentru
demnitate, cinste, omenie, care duce la dezvoltarea mândriei naţionale.
Vechi datini româneşti te ajută în fiecare an să simţi şi să trăieşti atmosfera plină de căldură şi veselie
a Sărbătorilor de iarnă. Nu ştim întotdeauna cu exactitate care este semnificaţia sau originea lor şi ne gândim
că, în fond, nu este aşa de important.
Perioada Sărbătorilor de iarnă începe de la Sfântul Nicolae, sărbătorit de credincioşii ortodocşi pe 6
decembrie, şi se termină de Bobotează, pe 6 ianuarie. Aşadar, o lună plină în care tradiţia este la loc de
cinste.
Cu ocazia sărbătorilor de iarnă, în fiecare colţ din ţară reînvie datini şi obiceiuri frumoase care-i
unesc pe oameni. Cu această ocazie se fac urări de belşug, sănătate, bucurie, hărnicie. Sărbătorile de iarnă au
începuturi străvechi, diferite. Ele reînvie după mulţi ani de uitare, din vremea când, case care respectau
datina îşi făceau o plăcere din primirea colindătorilor.
Decembrie vine cu sărbătoarea, atât de aşteptată de copii, a Sfântului Nicolae. Câţi dintre noi nu au
aşteptat cu înfrigurare dimineaţa de 6 decembrie pentru a se uita dacă Moşul a lăsat ceva în ghetele pregătite
de cu seară? În noaptea de 5 decembrie Moş Nicolae vine pe furiş pentru a duce daruri copiilor cuminţi.
Toate ghetuţele sunt lustruite şi aşezate la gura sobelor, la ferestre sau la uşi. Moş Nicolae nu uită pe nimeni,
toţi membrii familiei sunt răsplătiţi cu fructe, dulciuri sau jucării în funcţie de vârstă. Tradiţia vorbeşte
despre obiceiul Moşului Nicolae de a lăsa copiilor care nu sunt cuminţi, o nuieluşă. În unele locuri, copiii
lasă moşului un pic din mâncarea lor preferată ca să-i ierte că nu au fost cuminţi.
Fetele profită de noaptea Sfântului Nicoale pentru a folosi ritualuri prin care să-şi afle viitorul. De
asemenea, există obiceiul să se pună în apă crenguţe de pomi fructiferi în casă, lângă icoane care să
inflorească de Anul Nou. În funcţie de ce crenguţă a înflorit, se preconizează recolta de fructe în noul an.
Sfântul Nicolae este protectorul pompierilor, marinarilor, tinerilor, copiilor, recoltelor. Se povesteşte
că odată un tată necăjit era nevoit să-şi vândă copiii ca să-şi salveze familia. Sfântul Nicolae l-a ajutat
aruncându-i trei pungi cu galbeni, pe geam, în casă. Una din pungi s-a oprit într-o gheată. Astfel s-a născut
obiceiul de a se pune ghete la uşă de Moş Nicolae. Se spune că sfântul călătoreşte pe un măgăruş încărcat cu
doi saci mari: unul cu dulciuri şi jucării, altul cu nuiele. Darurile sunt pentru copiii care se roagă, învaţă bine
şi sunt cuminţi, iar nuielele pentru copiii răi, neascultători şi leneşi.
Moş Ajunul, 23-24 decembrie, este o sărbătoare îndrăgită de copii. Aceştia merg din casă în casă cu
un săculeţ şi un beţişor şi primesc de la gazde mere, nuci, colaci, covrigi, bani, după ce au cântat „Bună
dimineaţa la Moş Ajun”.
Pentru cea mai aşteptată sărbătoare din decembrie, Crăciunul, românii au apelat în egală măsură la
tradiţie, ştiind să accepte şi obiceiuri mai recente. Întâmpinată cu bucurie, Naşterea Mântuitorului aduce cu
ea şi o sumă de practici foarte vechi prin care se celebra Echinocţiul de Iarnă, momentul în care natura dă
speranţe că va renaşte. Obiceiul colindatului a înglobat în el nu numai cântec şi gest ritual, ci şi numeroase
mesaje şi simboluri ale unei străvechi spiritualităţi româneşti. El s-a păstrat asociindu-se cu celebrarea
marelui eveniment creştin care este Naşterea Domnului Iisus Hristos. În ajunul Crăciunului, pe înserat, în
toate satele din ţară, începe colindatul.
Colindele copiilor sunt scurte, vestesc sărbătoarea Crăciunului, urează belşug, sănătate şi daruri
cuvenite ca răsplată pentru urare. Colindele de ceată vorbesc despre înţelepciunea gospodarului, bogăţia
gospodăriei, despre viaţa de la ţară, despre vitejia flăcăilor, frumuseţea fetelor, dar şi despre naşterea lui
Iisus, întâmpinarea noului an. Colindele sunt străbătute de optimism şi exprimă dorinţele şi speranţele
oamenilor.
Crăciunul este o sărbătoare foarte importantă pentru creştini: este sărbătoarea Naşterii Domnului,
timp al bucuriilor, al păcii şi al liniştii sufleteşti. Este o perioadă în care primim şi dăruim multă iubire şi
căldură sufletească. Acest lucru se remarcă şi în entuziasmul cu care se fac pregătirile pentru această
sărbătoare. Timp de 40 de zile înainte de această sărbătoare creştinii respectă Postul Crăciunului când nu
mănâncă carne sau produse lactate pregătindu-se astfel pentru a sărbători.
Tăierea porcului este un moment deosebit de important ce anticipă Crăciunul. Apoi, pregătirea
mâncărurilor capătă dimensiunile unui ritual străvechi. Mâncărurile tradiţionale: cârnaţii, toba, răciturile,
sarmalele, friptura de porc şi nelipsitul cozonac vor trona pe masa de Crăciun, fiind la loc de cinste alături de
vinul roşu cinstit de toată lumea.
Unul din momentele cele mai importante ale serii de 24 decembrie este împodobirea bradului de
Crăciun, la care se obişnuieşte să participe toţi membrii familiei. În timpul nopţii, Moş Crăciun va aluneca
prin horn şi va lăsa cadouri pentru toată lumea în ciorapi sau sub brad.
Anul Nou a fost din timpuri vechi şi a rămas marea sărbătoare de după Crăciun. Obiceiurile mai
cunoscute şi practicate de Anul Nou pe la noi sunt acelea de a face daruri, felicitări, slujbe la biserică, colaci,
aprinsul candelei, pluguşorul, sorcova, jocurile cu măşti.
Există mai multe superstiţii despre această sărbătoare:
În noaptea de Anul Nou se spune ca este bine să ai paharul plin şi bani în buzunar. Aceasta pare să
fie rețeta pentru un an reușit, la care se adaugă și exprimarea unei dorințe care se spune că se va îndeplini cu
siguranță. Ţinerea aprinsă a unei lumânări sau a unei candele până în zori pentru a avea un an luminos, dar şi
lipsa datoriilor, care trebuie plătite înainte de venirea noului an pentru ca în anul ce vine să nu scoată prea
mulți bani din buzunare.
Din meniul de Anul Nou trebuie să lipsească carnea de pasăre pentru ca așa cum găina scormonește
în pământ și-l împrăștie, așa se risipește norocul şi bunăstarea casei, dar este recomandată carnea de pește,
pentru ca tot anul sa ne meargă bine, ca peștelui în apă.
Pe 1 ianuarie nu trebuie să stăm prea multe ore în pat pentru că se spune că cine va dormi în ziua de
sfântul Vasile va fi tot anul somnoros.
Dacă prima persoană care ne intră în casă este bărbat, vom avea un an plin de împliniri și bucurii.
Dacă pragul ne este trecut de o femeie, se spune că anul va fi unul cu multe neajunsuri.
În noaptea de Anul Nou, 12 cepe tăiate în jumătate și peste care se pune sare, se botează cu numele
lunilor de peste an. Dimineața, se va ști care dintre luni vor fi ploioase în funcție de cantitatea de apa
acumulată de fiecare ceapă.
În Ajunul Botezului Domnului preotul merge pe la casele oamenilor cu agheazmă pentru a le sfinți.
La Ajunul Bobotezei, care precede marea sărbătoare a Botezului Domnului Iisus Hristos, are loc o slujbă
deosebita şi se ţine post ca în Ajunul Crăciunului. De asemenea, în aceasta zi, in Ajunul Bobotezei se
oficiază slujba Aghiezmei celei Mari sau sfințirea cea mare a apei. Sfințirea apei mari se face numai cu
ocazia Ajunului Bobotezei şi în ziua de Bobotează. Este foarte important acest eveniment, pentru că se face
Botezul Mântuitorului, când toata firea apei se sfințește şi ceea ce este atins prin stropirea cu această apă
sfințită şi natura, și ființa umană se sfințesc.
După Bobotează, 9 zile nu se spală rufe, pentru că se consideră a fi un păcat să fie ”spurcată” apa
care a fost sfinţită. Apa sfințită luată acum are puteri miraculoase, ea nu se strică niciodată. În noaptea de
Bobotează, tinerele fete iși visează ursitul. Ele își pun sub pernă busuioc luat din buchetul preotului. Fetele
care cad pe gheață in ziua de Bobotează pot fi sigure ca se vor mărita în acel an. Numeroase practici de
purificare: stropirea, spălatul in apa Ozanei, strigături si zgomote făcute în grajdurile animalelor pentru a
izgoni duhurile rele care iau mana vitelor, afumarea vitelor şi a anexelor gospodărești mai păstrează doar
bătrânii. Chiar şi bucatele sunt numeroase şi gustoase, însă gospodinele gătesc şi câteva produse specifice de
Boboteaza, răciturile sau piftia și afumăturile din cârnați, tobă, chișcă, lapte acru.
Ca să îți meargă bine în anul ce vine se mai păstrează obiceiul ca în această zi să nu se împrumute
nimic din casă pentru că se dă astfel altcuiva belşugul din casă.
În această zi nu se ceartă nici în familie nici cu alții, se ține post negru iar spre seară se mănâncă
puțin și fără ulei, alcool sau vin. De obicei se consumă grâu fiert îndulcit cu miere și amestecat cu nucă,
vărzări, fiertură de prune uscate și afumate.
În dimineaţa de Ajun, înainte de aprinderea focului, se strâng cenuşa din sobă şi gunoiul din casă. Se
ţin undeva deoparte, până în primăvară, cînd se presară pe straturile cu legume, despre care se crede că vor fi
mai rodnice.
Cu Steaua merg copiii din prima zi de Crăciun şi până la Sfântul Vasile. Este un obicei cu caracter
religios, curat creştinesc. Ea simbolizează steaua care a condus pe cei trei magi la Bethleem, în satul unde s-
a născut Iisus Hristos. Copiii care merg cu Steaua se numesc stelari, colindători sau crai. Formula de
adresare gazdei este: primiţi cu steaua? Copiii sunt răsplătiţi cu bani.
Pluguşorul este un colind vechi de mii de ani, este una din datinile cele mai frumoase ce s-a păstrat şi
în zilele noastre. Îşi are originea în datele legate de începerea noului an agricol. Pe vremuri, Anul Nou venea
primăvara, odată cu renaşterea naturii. Atunci se mergea prin sate cu pluguri trase de boi, împodobite cu
brazi; de aici şi numele de pluguşor. Cu pluguşorul se merge în ajunul Anului Nou. Îmbrăcaţi în haine
groase, cu căciuli împodobite cu panglici colorate şi ţinând în mâini bice şi clopoţei, ceata de urători,
formată din doi până la zece băieţi sau bărbaţi pornesc să colinde pe la rude şi vecini. Unii poartă cu ei şi un
buhai, un instrument specific făcut dintr-o putinică de lemn cu fundul din piele de oaie, prin care se trage o
suviţă de păr de cal. Trasă printre degete, aceasta din urma produce un sunet dogit, similar mugetului de bou.
În funcţie de vârsta colindătorilor se poate vorbi de pluguşorul copiilor sau plugul flăcăilor. După urările de
rigoare, gospodinele îi răsplătesc cu mere, covrigi, nuci sau bani. Vorbind despre aratul pământului cu 12
boi, despre semănatul grâului, seceratul şi măcinatul lui, ca şi despre frumoasa morăriţă, Pluguşorul nostru
este colindul cu rugăciunea de ocrotire a semănătorilor din câmp.
Sorcova este un obicei vechi, întâlnit la mai multe popoare, însă în loc de băţ împodobit cu flori,
folosit la noi, la români se mergea cu ramuri de măslin sau de laur. Înainte , sorcova se făcea din mlădiţe
tinere care se puneau în apă de Sfântul Andrei, iar de Anul Nou dacă înfloreau, aduceau noroc. Azi se pune
în loc de crenguţe, grâu şi, după ce creşte frumos se dăruieşte de Anul Nou celor dragi cu urări, sau se
păstrează în casă ca semn al belşugului. Copiii merg câte unul sau în grup şi fac urări de sănătate şi
prosperitate.
Jocurile cu mască au ca punct central caprele cu bot de lemn care clămpăne, fiind acţionat printr-o
sfoară de cel care joacă şi care stă ascuns sub un covor. Capra este împodobită cu panglici lungi, multicolore
din hârtie colorată, clopoţei. Cortegiul prezintă diferite scene comice. Moşul e îmbrăcat cu un cojoc întors pe
dos sau cu o piele de capră sau cu zdrenţe. Pe faţă are o mască, are barbă, poartă o căciulă şi are cocoaşă. De
asemenea poartă clopoţei, tălăngi, şi o sabie. Diferite manifestări mimice şi dramatice populare îşi au
originea în străvechi practici primitive şi rituri magice. Capra este considerată în tradiţia românească,
animalul care arată dacă vremea va fi bună sau rea. Obiceiul "caprei" a fost, la origine, un ceremonial de
cult. În cadrul sărbătorilor, jocul a devenit un ritual menit să aducă rodnicie anului care urmează, spor de
animale, bogăţia recoltelor. Persoana care joaca capra este acoperită cu o ţesătură peste care sunt cusute
panglici, puse în diagonală. Tradiţional, capra era îmbrăcată în stuf, aspect întâlnit şi astăzi în unele sate. În
timpul jocului pot fi surprinse mai multe faze succesive: capra simulează că se urcă în copac, apoi se
îmbolnăveşte şi moare, căzând la pământ, moment în care ciobanul intră în panică, urmând un dialog straniu
cu animalul. În cele din urmă capra reînvie spre bucuria tuturor, glumele şi ghiduşiile animalului reluându-şi
cursul. Obiceiul şi-a pierdut pe parcurs încărcătura sa mitică, având astăzi doar aspect de divertisment.
Multe tradiții sunt asemănătoare poate cu cele din zona dumneavoastră, iar multe ne sunt foarte
cunoscute din operele marilor scriitori români care au încercat să le ducă mai departe prin scrierile lor.
TRADIŢII ŞI OBICEIURI POPULARE ÎN SERBĂRILE PREŞCOLARILOR
PROF. SCHIAU NICOLETA
Grădiniţa “Dumbrava minunată”-
structura P.N.”Zori de zi” Hunedoara
Oamenii dintr-o comunitate durabilă, scria sociologul Traian Herserei în “Sociologie. Teoria
generală a vieţii sociale”, învaţă tot timpul unii de la alţii şi în acelaşi timp primesc o mulţime de învăţături
de la înaintaşi şi transmit propria lor experienţă ca şi a altora, morţi sau vii, celor ce vin după ei. Se
acumulează astfel o experienţă uriaşă care constituie patrimoniul cel mai de seamă al umanităţii şi al fiecărui
popor în parte, care se numeşte, cu un termen etnic TRADIŢIE”.
Tradiţia se transmite de la o generaţie la alta sub forma unor experienţe de viaţă, a unor modele de
trai dobândite din generaţie în generaţie şi constituie piatra de temelie a oricărei civilizaţii. Fără tradiţii,
fiecare generaţie ar trebui să reia totul de la început. De aceea, este datoria noastră să păstrăm şi să
transmitem urmaşilor noştri tradiţiile poporului român. Societatea românească de-a lungul timpului a
conservat bine valorile tradiţionale şi cultural-spirituale. Românii pot fi mândri de originea, obiceiurile şi
datinile lor.
Transmiterea datinilor şi obiceiurilor românilor se poate face prin educaţia pentru receptarea
valorilor culturale, deoarece educaţia este o permanentă reconstrucţie a experienţei, fără însă a însemna că
orice experienţă este plină de valoare educaţională.
Arta noastră populară, manifestată sub toate aspectele ei, prezintă o bogăţie nepreţuită de comori
pentru toţi cei care-şi iubesc ţara şi neamul.
Începând cu obiceiurile prilejuite de fiecare eveniment important din viaţa poporului, continuând cu
frumoasele costume pe care le îmbracă în aceste împrejurări şi terminând cu cântecele, dansurile şi
strigăturile nelipsite la aceste datini, izvorul lor e nesecat pentru cel ce vrea să le cunoască şi să le adune în
mănunchi pentru a le dărui din nou, cum spunea Anton Pann “De la lume adunate/ Şi-napoi la lume date”.
În calitate de dascăli suntem obligaţi să facem din creaţia noastră populară o carte de vizită cu care să
batem la porţile cunoaşterii şi cu care vom fi primiţi şi apreciaţi fără îndoială oriunde în lume. În furtunile
veacului obiceiurile şi tradiţiile strămoşeşti au rămas neclintite păstrând valori autentice ale culturii populare
tradiţionale.
Valorificând frumuseţea tradiţiilor şi obiceiurilor populare în cadrul serbărilor cu preşcolarii reuşim
să înfrumuseţăm viaţa copiilor, îi ajutăm să cunoască tradiţiile româneşti şi rolul important pe care-l au în
viaţa oamenilor din cele mai vechi timpuri.
La vârsta preşcolară sunt greu de înţeles evenimentele petrecute de Crăciun Bobotează, Paşte. Astfel,
prin repertoriul serbărilor îi ajutăm pe copii să înţeleagă mesajul şi conţinutul acestor evenimente,
adaptându-le particularităţilor de vârstă şi aptitudinilor artistice individuale. Îi introducem pe copii într-o
lume frumoasă a cântecului, dansului, poeziei, glumelor, zicătorilor şi strigăturilor, având posibilitatea să
cunoască frumuseţea şi bogăţia folclorului, diversitatea tradiţiilor şi obiceiurilor româneşti, armonia limbii
române. Textele cântecelor şi poeziilor, a colindelor, pluguşorului, sorcovii transmit urările de bine în
legătură cu unele îndeletniciri străvechi ale românilor: uratul, semănatul, păstoritul.
Serbările sunt un izvor de bucurii şi satisfacţii care creează copiilor o stare de bună dispoziţie
favorabilă atât dezvoltării psihice, fizice cât şi estetice. Copiii trebuie să interpreteze diferite roluri: cântăreţ,
dansator, recitator, creator de obiecte artizanale, formându-şi sau perfecţionându-şi o serie de abilităţi
artistice.
Prin conţinutul lor, serbările transmit un anumit mesaj, împreună copiii se pregătesc şi depun eforturi
pentru realizarea unui scop comun – reuşita serbării. Încordarea gradată din momentul pregătirii serbărilor
culminează în ziua desfăşurării ei, când tensiunea afectivă a grupei ajunge la maxim. Astfel, pregătirea şi
participarea la serbări este acţiunea în care copilul se obişnuieşte să trăiască în colectiv, să se debaraseze de
timiditate.
Serbările aduc lumina în sufletul copiilor, dau aripi imaginaţiei, crează o atmosferă plină de plăcere,
de bucurie. În transmiterea obiceiurilor şi tradiţiilor populare am pornit de la ideea, că nu există un alt
element artistic care să poată fi aplicat multilateral în ansamblul procesului educaţional ca serbările. Pentru
copii ele reprezintă o distracţie, iar pentru dascăl constituie prilejul de a oferi mănunchiul bucuriei de-a
lungul unui şir întreg de repetiţii.
Prin interpretarea rolurilor şi pregătirea decorurilor pentru diversele serbări urmărim atât efectul
artistic, pedagogic, cât şi a trezi la copii dorinţa de a cunoaşte şi păstra tradiţiile şi obiceiurile strămoşeşti.
Pentru a avea o influenţă pozitivă asupra copiilor serbările trebuie să fie înţelese de aceştia şi să-i
afecteze psihologic. Sensul unui spectacol va depinde de calitatea lui, de folosirea adecvată a costumaţiilor
şi decorurilor, de participarea afectivă a copiilor.
Când bat la porţile sufletului Sfintele sărbători, ne bucurăm împreună cu copiii de neasemuita
frumuseţe a datinilor strămoşeşti şi scoatem din comoara inimii şi din lada de zestre a neamului, tezaurul
folcloric românesc: cântecul, jocul popular şi costumul popular specific sărbătorilor.
În atmosfera spirituală a sărbătorilor, interpretarea unor dansuri populare (Haţegana, Baraboiul,
Alunelul, etc.) dă copiilor posibilitatea de a cunoaşte sufletul ţăranului român, raritatea portului şi cântecului
popular.
Dans popular HAŢEGANA:
Fig. I. Pe prima parte a melodiei copiii strigă şi înaintează trei paşi spre stânga, apoi înapoi
“Mândru-I jocul Haţegana
Numai să iei bine seama”
Pe partea a doua a melodiei se învârtesc câte doi revenind apoi în cerc.
Fig.II Fata se învârte pe sub mâna băiatului. Strigătura:
“Înainte pe sub mână
Să tot joci o săptămână”
Fig. III. Prinşi de mâini fetele înaintează trei paşi spre interiorul cercului cu bătaie şi apoi
înapoi. Strigătura:
“Am arat ieri tot ogorul
Cu motorul, cu tractorul.”
Fig. IV. Copiii cu mâinile pe şolduri se învârtesc spre dreapta şi apoi spre stânga. Strigătura:
“Şi-acum vezi de bună seamă
Că-s voinic la Haţegana.”
Dansul popular împreună cu cântecul şi cu strigăturile ce îl însoţesc formează un tot armonios ce nu
poate fi despărţit. Strigăturile cântate după melodia dansului sau scandate în ritmul dansului au un character
satiric, anunţă începerea unui joc sau sfârşitul lui. Prin spontaneitatea şi dinamismul lor mobilizează copiii la
joc, acesta devenind mai dinamic. În pregătirea dansurilor populare cu copiii am folosit strigăturile şi sub
forma chiuiturii menite să antreneze dansatorii, să dea mai mult élan dansului.
Alături de dansuri populare copiii au fost învăţaţi şi cântece, rugăciuni şi colinde specifice anumitor
sărbători. Toate acestea antrenează, tonifică şi energizează gândirea, memoria, atenţia, imaginaţia,
creativitatea, spiritul de disciplină, prietenia. Dacă jocul şi cântecul nu este trăit, nu poate pune în rezonanţă
corzile sufleteşti ale fiinţei umane.
Şi dacă i-am învăţat pe copii versuri din cântecele vechi, paşi din dansul strămoşilor noştri, dacă i-am
făcut să înţeleagă că prezentul este valoros numai împreună cu trecutul fiindcă astfel îmbinate prezintă o
garanţie pentru viitor, înseamnă că am sădit în sufletele lor unul din cele mai alese sentimente.
Sentimentul dragostei faţă de ţară şi popor are un conţinut foarte bogat. El înglobează, pe lângă
dragostea de familie, de oraşul sau satul natal, de natura ţării, pe cea faţă de creaţiile folclorice, care pentru
fiecare copil constituie o mândrie. Mugurii acestui sentiment se trezesc atunci când copilul face primii paşi
în cunoaşterea creaţiilor populare.
Când veţi priviţi o serbare cu obiceiuri străvechi ale românilor, cu cântece şi dansuri populare,
gândiţi-vă că priviţi pentru un moment oglinda şi sufletul acestui popor ce a considerat păstrarea tradiţiei o
datorie şi o onoare.
BIBLIOGRAFIE:
1. Revista “Învăţământul preşcolar” nr. 1-2 , Bucureşti, 2000
2. Ion Apostol Popescu, “Studiu de folclor şi artă populară”
Tradiţii şi obiceiuri de iarnă
Prof. Podean Marioara-Valerica
Grădiniţa PP Nr.7-Structura Grădiniţa PN Nr. 2 Deva
Educaţia religioasă, parte integrantă a educaţiei copiilor, este cel mai frumos dar pe care trebuie să-l
primească toţi copiii, indiferent de confesiunea religioasă din care fac parte.
Familia este prima care vine în întâmpinarea acestui lucru. Adevăraţii creştini îi învaţă pe copii, de la
cea mai fragedă vârstă, cu primele simboluri şi manifestări religioase. Adesea vedem mamele cu pruncii în
braţe, care intră în biserică să primească pentru copiii lor împărtăşania din partea preoţilor. Acest lucru le
va aduce un prinos de binecuvântare şi de har divin.
La vârsta preşcolară educaţia religioasă este într-o strânsă legătură cu educaţia morală, deoarece
cunoaşterea, înţelegerea şi practicarea binelui este o latură importantă în pregătirea copilului pentru viaţa
socială.
Începută în familie, continuată în grădiniţă şi şcoală, educaţia religioasă va contribui din plin la
formarea în sufletul gingaş al copilului a unor impresii, trăiri, deprinderi de conduită şi sentimente creştine
cu ajutorul cărora să devină o persoană deschisă comuniunii cu Dumnezeu.
Sărbătoarea Naşterii Domnului este parte componentă a sărbătorilor de iarnă pe care creştinii, atât cei
mici, dar şi cei adulţi, o sărbătoresc în fiecare an în data de douăzeci şi cinci decembrie.
Crăciunul este una din cele mai importante sărbători religioase, este sărbătoarea Naşterii Domnului.
Pentru creştini este un pilej de mare bucurie, pace şi linişte sufletească. Cu toţii dăruim, dar şi primim multă
iubire şi căldură sufletească. Acest lucru se remarcă şi în entuziasmul cu care se fac pregătirile pentru
Crăciun.
Cuvântul ,,Crăciun” este interpretat diferit de lingvişti. Unii dintre ei susţin că el ar proveni din limba
latină..creatio” şi ar însemna creaţiune, naştere. Alţii susţin că e vorba de un cuvânt mult mai vechi, tracic,
dinaintea romanizării Daciei.
În fiecare an, în apropierea Sfintelor Sărbători de Crăciun organizăm în grădiniţă împreună cu
preşcolarii şi, cu părinţii acestora acţiuni de colectare şi strângere de produse alimentare neperisabile,
îmbrăcăminte, jucării şi dulciuri atât pentru copiii aflaţi în nevoi, dar şi pentru vârstnici. Am distribuit aceste
produse prin intermediul Organizaţiei ,,Salvaţi Copiii” Filiala Hunedoara prin acţiunea ,,Din suflet, pentru
suflet” copiilor din Petroşani şi Valea Jiului şi Centrului de Îngrijire şi Asistenţă Brănişca pentru persoanele
vârstnice prin acţiunea ,,De Crăciun, bucurii pentru bunici”.
Sărbătoarea Crăciunului este încărcată de tradiţii şi simboluri din cele mai diverse pe întregul
mapamond. La noi în ţară cele mai cunoscute tradiţii şi simboluri ale Crăciunului sunt: colindatul, mersul cu
Steaua, umblatul cu duba, ţurca, umblatul cu capra, Vicleimul, Pomul de Crăciun, ieslea, steaua, cei trei
Magi, vâscul, crăciuniţa, Moş Crăciun, renii, felicitările de Crăciun, darurile şi Colacii de Crăciun.
Colindatul este cea mai răspândită tradiţie a românilor. În Ajunul Crăciunului cete de copii cu o stea
în mână, confecţionată din lemn, carton şi hârtie, decorată sau pictată cu scene biblice, merg din casă în
casă, cântând colinde sau recitând poezii sau legende. Liderul duce cu el steaua decorată uneori şi cu
clopoţei şi panglici colorate. În centrul stelei este lipită Sfânta Familie compusă din Fecioara Maria, Pruncul
Iisus şi Blândul Iosif.
Cântarea colindelor este o parte importantă din festivităţile Crăciunului românesc. Acestea sunt
învăţate în şezători, seara, în perioada Postului Crăciunului. Unele colinde s-au transmis prin viu grai din
generaţie în generaţie. În fiecare zonă a ţării există anumite colide transmise astfel. De aceea există o
varietate mare de colinde româneşti autentice.
Colindul este una din cele mai cunoscute datini de iarnă. Mai ales în satele româneşti întâlnim cetele
de colindători care umblau din casă în casă aducând urări de sănătate, fericire şi noroc gospodarilor pe care
îi colindau. În zona noastră, a Transilvaniei, până la miezul nopţii de douăzeci şi patru spre douăzeci şi cinci
cetele de colindători sunt formate din copii şi tineri, iar după această oră participă şi adulţii şi cei în vârstă.
Se colindă fiecare casă, iar persoanele colindate se bucură din plin şi le oferă daruri colindătorilor: colăcei,
fructe, mere, nuci, dulciuri etc. Sunt puţini cei care nu primesc colindătorii, închid uşile şi nu oferă daruri. Ei
încalcă regulile acestui obicei, iar efectele sunt nefaste pentru ei.
Originea colindelor se pierde în vechimile istoriei poporului român. Evocând momentul naşterii lui
Iisus, când s-a ivit pe cer steaua care i-a călăuzit pe cei trei magi la locul naşterii, copiii formând cete de trei,
ca cei trei magi, merg din casă în casă cântând colindul ,,Steaua sus răsare”, purtând cu ei o stea. Ajunul
Crăciunului începe cu colindul ,,Bună dimineaţa la Moş Ajun!”. Gospodarii îşi împodobesc frumos casele şi
îi primesc pe colindători. Gazdele îi răsplătesc cu fructe, covrigi, dulciuri şi chiar bani.
Unele cântece de colindat au fost realizate de compozitori de muzică cultă, cum ar fi : ,,O, ce veste
minunată” de D.G. Kiriac, ,,Iată vin colindătorii” de Tiberiu Brediceanu, ,,Domnuleţ şi Domn în cer” de
Gheorghe Cucu etc.
Marele scriitor Ion Creangă descrie în ,,Amintiri din copilărie” numeroase aventuri ale mersului cu
colindele.
În grădiniţă am realizat o frumoasă scenetă cu Naşterea Pruncului Iisus, pe care am prezentat-o
părinţilor la serbare. Costumaţiile au fost adecvate, cadrul de desfăşurare a fost adaptat situaţiei, iar textele
au fost învăţate cu multă dăruire de către copii. Copiii au prezentat multe colinde, învăţate pe parcursul
Postului, pe care le-am interpretat cu întreaga audienţă.
Copiii au reprezentat cunoştinţele privind sărbătorile de Crăciun prin realizarea unor desene, picturi,
modelaje, picuri pe sticlă, aplicaţii, colaje, felicitări, confecţii, având ca temă principală Naşterea lui Iisus.
Cuvintele lui Iisus :,,Lăsaţi pruncii şi nu-i opriţi pe ei a veni la Mine, că a unora ca acestora este
Împărăţia Cerurilor” ne îndeamnă să-i educăm pe cei mici în credinţă creştină, în dragoste şi adevăr, în
dorinţa de a-l iubi pe Dumnezeu şi a face voia lui.
Începând ziua cu o rugăciune, deoarece acolo vom găsi ajutor, copiii vor face primii paşi în educaţia
religioasă, iar credinţa îi va face mai buni, mai iubitori, mai iertători, mai cinstiţi, mai curaţi în spirit şi mai
nobili prin faptele ce le vor înfăptui.
Bibliografie:
Bărbuţ, Gheorghe, 1991, Biblia ortodoxă românească în imagini, Editura Pelerinul Român, Oradea;
Calciu, D., Gheorghe, 1998, Rugăciune şi lumină mistică, Editura Dacia, Cluj;
Cioflica, S.M., Gavrilă, Doina, 2007, Ghid aplicativ pentru educaţia religioasă în învăţământul
preşcolar şi şcolar, Editura Emia, Deva;
Firan, Carmen, 1990, Vino, Doamne, mai aproape”, Editura Literatorul, Craiova;
Răducu, Ani, 1999, Îndrumător- Elemente de educaţie religioasă pentru învăţământul preşcolar, Editura
Grafika Print, Bucureşti (vol. I şi II).
Tradiţii de iarnă din Moldova
prof. Otilia PÎNTEA
Liceul Tehnologic Holboca, jud. Iaşi
Tradiţia măştilor. Măştile tradiționale românești se folosesc în cadrul unor ritualuri ale fertilității,
ale chemării ploii, ale vânătorii sau în dansuri ritualice şi reprezintă personaje din mitologia populară şi din
folclor. Jocurile cu măşti se desfăşoară în anumite momente ale anului (Crăciun, Anul Nou, Rusalii) sau cu
ocazia unor evenimente definitorii pentru viața omului (nuntă, moarte).
Acestea constituie întruchiparea fantastică a unor zeităţi arhaice ale vegetaţiei: Capra, Brezaia,
Cerbul, Turca, Ursul, Căiuţii, Frumoşii etc., simboluri ale fertilităţii şi fecundităţii, care, după aprecierea
etnografilor, leagă spiritualitatea românească de antichitatea greacă şi de civilizaţiile orientale. “La origine,
acestea erau ceremonii în legătură cu întoarcerea periodică a morţilor şi comportau tot felul de măşti
animale – cal, capră, urs (...). Avem destule probe ale moştenirii păgâne, adică geto-dacice şi daco-romane
la români. Este de ajuns să te gândeşti la cultul morţilor şi la mitologia funerară, la riturile agrare, la
obiceiurile sezoniere, la credinţele magice etc., care, se ştie, persistă abia schimbate de la o religie la alta,
timp de milenii”(Mircea Eliade – „Istoria Religiilor”)
În Vrancea, la priveghiul mortului, oameni cu măşti pe faţă dansează în curte, la lumina focului şi în
ritmul tobei, la ultima petrecere oferită celui care a trecut pragul dintre lumi. Doar bărbaţii sunt cei care se
maschează şi este interzisă divulgarea numelui celui mascat, obiceiuri derivate probabil din străvechile
ritualuri de inițiere.
Etnografii spun ca măştile erau folosite în satul românesc la priveghiul mortului, numai al mortului
bătrân care murise de moarte bună. Copiii sau sinucigașii nu erau privegheați. La priveghi apăreau sătenii cu
măşti pe faţă şi la lumina unui foc aprins în curtea mortului povesteau, sub acoperirea măștilor, păcatele
lumești ale decedatului.
Dacă era bețiv, i se spunea defectul şi la fel dacă era afemeiat sau dacă fusese om rău.
Măştile sunt rămăşiţe ale unei lumi stranii, simbolice, care se pierde din ce în ce în mai mult în lumea
industrializată de astăzi.
Cea mai cunoscută astăzi este tradiția măștilor de Crăciun şi Anul Nou, când grupuri de oameni mascați încă
mai ies pe ulițe, într-un ritual care, pe de-o parte, evocă încleștarea dintre viață şi moarte, iar pe de altă parte
simbolizează despărțirea de anul care tocmai s-a încheiat.Măştile sunt confecționate din diverse materiale şi
pot sa fie parțial colorate. Cele mai utilizate unelte pentru confecționarea măștilor sunt cuțitul, scoaba,
foarfeca, ciocanul, tesla, sfredelul şi cleștele.
Departe de a fi simple accesorii în cadrul unor activităţi ludice, măştile populare româneşti
reprezintă cel mai fidel o lume fantastică, izvorâtă din gândirea societăţii tradiţionale
româneşti.Personificând spirite ale strămoşilor, animale ale ecosistemului local sau animale fantastice,
spirite ale vegetaţiei sau ale apei, măştile populare şi activităţile în care ele sunt implicate reprezintă un mod
de viaţă ce se pierde în negura veacurilor, un mod de viaţă pe care gândirea omului modern nu-l mai poate
înţelege.
Jocul ursului. Jocul ursului este o tradiție românească specifică Anului Nou, cel mai des întâlnită în
Bucovina şi Moldova. Obiceiul are la origine rolul de a purifica şi fertiliza solul în noul an.Cultul ursului
este moștenit de la geto-daci, care îl considerau
un
animal
sacru.
Pregăti
rea
măştii-costum
de urs pentru
carnavalul de
Anul Nou se bucura de o mare atenție.
Ursul este întruchipat de un flăcău purtând pe cap şi umeri blana unui animal, împodobită în dreptul
urechilor cu ciucuri roșii. Alteori, capul ursului se confecționează dintr-un schelet de lemn acoperit cu o
bucată de blană, iar trupul dintr-o pânza solidă, astfel decorată încât să sugereze culoarea maro
caracteristică.
Jocul ursului
Masca este condusă de un Ursar, însoţită de muzicanți şi urmată de un întreg alai de personaje
(printre care se poate afla un copil în rolul puiului de urs). Condusă de ursar (Joacă bine, măi Martine,/Că-ţi
dau pâine cu măsline), în bătaia tobelor sau pe melodia fluierului, ținându-şi echilibrul cu ajutorul unui
ciomag, masca mormăie şi imită pașii legănați ai ursului, izbind puternic pământul cu tălpile.Rostogolirea
urșilor în cerc, bătutul şi moartea ursului, apoi învierea miraculoasă, ca şi urcarea acestuia pe bâtă (toiag),
redau în chip metaforic succesiunea anotimpurilor care, cândva, stăteau sub semnul acestui animal, capabil
să învingă iarna şi să vestească primăvara. Jocul de termină cu obișnuitele urări de sărbători.
Bibliografie
1. Niculiţă – Voronca Elena, Datinile şi credinţele poporului român , Iaşi, Editura Polirom, 1998;
2. Simion Florea Marian, Sărbătorile la români, Iaşi, Editura Polirom, 1995;
3. www.resursebiblice.ro
Originile tradiţiilor de Crăciun
Prof. Pîntea Maria Violeta
Colegiul Tehnic „Ion Holban”, jud. Iaşi
O atmosferă de tihnă şi căldură învăluie Sărbătoarea Crăciunului în fiecare an. Familia se strânge în
jurul bradului, se împart cadouri, alergarea de fiecare zi îşi încetineşte ritmul. Cu toţii, copii sau
adulţi,așteptăm cu nerăbdare vacanţa de iarnă, împodobim bradul, pregătim cozonaci şi ne bucurăm de
cadourile aduse de Moș Crăciun!
Dincolo de această atmosferă feerică, rămân însăcâtevaîntrebări insistente:
De ce sărbătorim Naşterea Domnului pe 25 decembrie?Ce legătură existăîntre MoșCrăciunşiNașterea
Domnului Isus Hristos?De ce oferim şi primim cadouri de Crăciun?De ce tăiem porcul în ziua de Ignat?De
unde vine tradiţia bradului de Crăciun?
De ce sărbătorim Naşterea Domnului pe 25 decembrie?Credem că pe 25 decembrie
sărbătorimnașterea Domnului nostru Isus Hristos, care, întrupându-Se din Fecioara Maria, a venit pe Pământ
pentru a salva lumea de păcat. Totuși,aceastădată ar trebui pusă sub semnul întrebării din mai multe motive.
În primul rând, pentru că, atunci când S-a născut Isus, “înținutul acela erau niște păstori care stăteau pe
câmp”, păzindu-şi turma în timpul nopții (Luca 2:8).Teologul britanic Adam Clarke, în cartea sa
“Commentary on the Bible”, scria: “Dat fiind că acești păstori încă nu îşi duseseră acasă turmele, se poate
presupune că luna octombrie încă nu începuse şică, prin urmare, Domnul nostru nu S-a născut pe 25
decembrie, când turmele nu mai stau afară pe câmp… Tocmai din acest motiv ar trebui să se renunțe la
aceastădatăca zi de naștere a lui Isus.”
Biblia ne mai oferăşi alte indicii cu privire la perioada nașterii Domnului. Știm că Iosif cu soţia sa
Maria, care era însărcinată, plecaseră spre Betleem pentru a se înscrie în evidenţele autorităţilor cu ocazia
recensământului. Mijloacele de transport din acea vreme nu puteau asigura confortul necesar călătoriei, mai
ales pe timp de iarnă, așacă putem deduce că acest anotimp nu era cel mai potrivit pentru un recensământ.
“Un anotimp mai potrivit al anului ar fi fost toamna, la sfârșitulsecerișului”.
Dacăașa au stat lucrurile, la Ierusalim ar fi avut loc Sărbătoarea Corturilor, fapt ce ar explica de ce Maria
l-a însoţit pe Iosif. Aceasta ar explica şi de ce chiar în Betleem nu era camera liberă la han. Potrivit lui
Josephus Flavius, Ierusalimul era în mod normal un oraș de 120.000 de locuitori, dar în timpul sărbătorilor,
câteodată se adunau până la două milioane de evrei.
Mulţimiatât de însemnate umpleau nu numai Ierusalimul, ci şilocalitățile din jur, inclusiv Betleemul,
care se afla la numai opt km spre sud. Raportul biblic ne demonstrează faptul cănaștereaMântuitorului nu
putea sa aibă loc iarna, fapt precizat şi de Enciclopedia catolică: “Crăciunul nu s-a numărat printre cele mai
timpurii sărbători ale Bisericii. Irineu şi Tertulian îl omit din lista lor de sărbători.”Pânăîn secolul al IV-lea
d.Hr., bisericile creștine nu au ajuns la un acord asupra unei singure date a sărbătorii, celebrândNașterea
Domnului în zile diferite: spre exemplu, Sfântul Epifaniu pune nașterea lui Hristos la 6 ianuarie, Clement
Alexandrinul, la 19 aprilie. Biserica Romano-catolică nu a sărbătoritCrăciunul pe data de 25 decembrie
decâtîncepând cu sfârșitul secolului al IV-lea, când, în anul 386, Sfântul Ioan Gură de Aurhotărăşte ca şiîn
Biserica Răsăriteană să se prăznuiască o zi a Nașterii Domnului.
De ce s-a hotărât tocmai pe 25 decembrie aceastăsărbătoare? Enciclopedia catolicăconsemnează:
“Binecunoscuta sărbătoareîn cinstea Soarelui, Natalis Solis Invicti (NaștereaNeînvinsului Soare), serbată pe
25 decembrie, poartăînesență responsabilitatea pentru data sărbătorii noastre din luna decembrie.” După cum
lesne se poate observa, originea Crăciunului trebuie căutatăîn era precreștină, atunci când în tot Imperiul
Roman se răspândise mithraismul, care sărbătorea pe 25 decembrie renașterea Soarelui, când ziua începea să
se mărească, iar Soarele era învingător asupra întunericului. În anul 354, data lui Natalis Solis Invicti a fost
pe 25 decembrie, în acest fel Papa Liberius stabilind pentru totdeauna data acestui solstițiu ca dată a
sărbătorii.
Enciclopedia Universală Britanică menţionează: „Crăciunul este o sărbătoare creştină celebrată pe 25
decembrie, amintind de naşterea lui lisus. Data de 25 decembrie fusese deja aleasă de Sextus Iulius
Africanus, în 221 d.Hr., ca zi în care să se celebreze Crăciunul. Această zi a fost sărbătorită la Roma în 336
d.Hr., iar data de 25 decembrie a fost probabil aleasă pentru că ea coincidea cu sărbătoarea romană a
solstiţiului de iarnă şi cu naşterea lui Mithra. Obiceiul oferirii de daruri a început în sec. XV, iar petrecerile
sunt moştenite de la sărbătoarea de Saturnalii (17 decembrie); obiceiul folosirii vegetaţiei verzi, a luminilor
şi a darurilor pentru copii şi pentru săraci era practicat de romani cu ocazia Anului Nou (1 ianuarie).
Buşteanul de Crăciun, prăjiturile şi bradul îşi au originea în obiceiurile germane şi celtice. Astăzi, Crăciunul
este privit ca o sărbătoare de familie, cu cadouri aduse de Moş Crăciun(vezi Sf. Nicolae). Devenind o
sărbătoare din ce în ce mai nereligioasă, a început să fie celebrat şi de necreştini.
De ce oferim şi primim cadouri?Sfârșitul lunii decembrie coincidea în Roma cu serbările date în
cinstea zeului Saturn,numite Saturnalii (17-24 decembrie). Câteva dintre obiceiurile actuale ale Crăciunului
sunt influențate de vechile tradiții specifice Saturnaliilor romane.“Este un fapt cunoscut pentru toți”, spune
Bailey în cartea “The Legacy of Rome”, “că foarte multe dintre lucrurile pe care le asociem cu sezonul
Crăciunului – atmosfera de sărbătoare, oferirea de cadouri şi sentimentul general de bine – nu sunt altceva
decât moștenirea lăsată de sărbătoarea romană de iarnă a Saturnaliei – rămăşiţe din păgânism”. Unii
motivează acest obicei prin exemplul darurilor care I-au fost aduse lui Isus de către magi. Nu este nimic
răuîn a oferi şi a primi cadouri, însă a face o legăturăîntre cadourile de Crăciunşi darurile aduse de magi este
o exagerare, pentru căaceștia nu şi-au adus daruri unul altuia, ci doar lui Isus, ca un act de închinare.
Cine este MoșCrăciun?Încercarea de a-l găsi pe MoșCrăciunîn Scriptură este sortităeșecului, pentru că
imaginea Moșului este o creațietârzie, bazatătotuși pe tradițiileşi obiceiurile legate de Sfântul
Nicolae.Sfântul Nicolae este unsfântcreștin care a trăitîn secolul al IV-lea în Myra, un oraș port la Marea
Mediterană. AșadarMoș Nicolae a fost inițial arhetipul lui MoșCrăciun. Despre Moș Nicolae se spune că ar
fi făcut foarte multe daruri oamenilor sărmanişi, din acest motiv, în Europa secolului al XII-lea, 6 decembrie
– ziua morțiisfântului – a devenit Ziua Darurilor şi a Activităților Caritabile.Sfântul Nicolae a “emigrat” în
America la bordul vaselor olandeze între secolele al XVII-lea şi al XVIII-lea. Se pare căsfântul trecuse
Oceanul chiar mai devreme, spre sfârșitul secolului al XV-lea, atunci când Columb a numit unul dintre
porturile din Haiti “Sfântul Nicolae”. Fizionomia morală a Sfântului Nicolae a fost înlocuită treptat de presa
americană cu caracterul generos-materialist al lui MoșCrăciun.
Thomas Nast, un caricaturist politic, născutîn 1840 înorașul german Landau, a creat prima schițăîn care
era înfăţişatbătrânelul îmbrăcat în haine roșii. Nast a realizat prima imagine a lui MoșCrăciun – așa cum este
el cunoscut în prezent – în 1862, pentru revista Harper’s Weekly, inspirându-se dintr-un personaj mitic
germanic, denumit Pelznickel (“Nicolae cel Bărbos”), despre care se spunea că le dădeatârcoale copiilor răi
în timpul somnului. În 1865, foarte multe dintre statele americane impun prin lege aceastăsărbătoare. În
secolul trecut, la sfârșitul anilor ‟20, Santa Claus devine pentru toțiîncarnarea generozitățiinaționaleşi un
mijloc de promovare comercialăfără precedent. Imaginea definitivă a noului Santa Claus a devenit
cunoscutăodată cu reclama creată de Haddon Sundblum pentru compania Coca-Cola, în 1931. Santa era
îmbrăcat în costum de culoare roșie, cu blănița albă pe margini, cizme negre şi o căciuliţăroșie, pufoasă.
Tradiția bradului de Crăciun. Folosirea copacilor, a coroanelor şi a ghirlandelor din brad şi a plantelor
cu frunze mereu verzi, ca simbol al vieţii eterne, era un obicei antic al egiptenilor, chinezilor şi evreilor.
Simbolul creştin este posibil să-şi aibă originea în piesa medievală germană despre Adam şi Eva, în care
apărea copacul paradisului, plin de mere.
Varianta modernă, bradul împodobit, era larg răspândită printre luteranii germani în sec. XVIII. Adus în
America de Nord de coloniştii germani, în sec. XVII, s-a răspândit repede şi aici, până la mijlocul sec. XIX.
În Anglia sec. XIX, obiceiul a fost popularizat de consortul reginei Victoria a Marii Britanii, prinţul Albert
de Saxa-Coburg.
Pânăîn secolul al XV-lea, obiceiul oamenilor de a-şi oferi cadouri unul altuia şi de a-şiîmpodobi casele
cu crenguțe de brad era considerat păgân. Obiceiul creștinat al împodobirii bradului a fost atestat întâia oara
în Lituania, în anul 1510, iar în 1521, prințesa Helene de Mecklembourg a adus obiceiul de CrăciunînParis,
după ce s-a căsătorit cu ducele de Orleans. În 1605, la Strasbourg a fost înălţat primul pom de Crăciun, într-o
piață publică. Nu avea încălumânărişi era împodobit cu mere roșii. La sfârșitul secolului al XIX-lea, în
saloanele germane, sărbătoarea era de neconceput în absenţa pomului de Crăciun, împodobitscânteietor.
Abia în 1776, tradiția ajunge şiîn Statele Unite, adusă de coloniștii germani şi de mercenarii plătiți să lupte
înRăzboiul de Secesiune.
De ce tăiem porcul în ziua de Ignat?Spre deosebire de bradul de Crăciun, prezent în orice ţară a lumii
care a importat sărbătoarea, Crăciunul românesc este bogat întradiții specifice locului, începând cu tăierea
porcului de Ignat, pregătireamâncărurilortradiționale, împărţirea darurilor şiterminând cu primirea
colindătorilor. Puţini știucă motivul pentru care în România oamenii vor săaibă pe masă preparate de carne
de porc este sărbătoarea păgâna a Ignatului – creștinată ulterior -în calendar suprapunându-se ziua de 20
decembrie cu cea a Sfântului Ignatie Teoforul. Originea păgână a sacrificării porcului este evidentă
dacăținem cont de faptul că, în Egiptul antic, porcul era adus ca jertfă zeului Osiris, în Grecia antică un ritual
similar săvârşindu-se în cinstea zeiței Demeter.
Colindele. Chiar şi repertoriul bogat al colindelor cu care ţara noastră se mândreșteeste puternic
impregnat de elemente de păgânismcreștinat. Calendele erau sărbători romane închinate Soarelui, iar
Calenda desemnează un obiect rotund, fiind o trimitere directă la discul solar. Acesta este motivul pentru
care colindele se cântăîntr-un cerc închis, se face un ocol, se împart colaci şi nuci – toate fiind simboluri
sferice ale perfecțiunii. Era vizatăîn mod principal protecția, abia mai târziuimpunându-se sensul unei
binecuvântărişi, cel evanghelic, al Nașterii Domnului.
Sărbătoarea Sfântă a Crăciunului este astăzi desacralizată prin goana după cadouri, brad sau după cele
necesare mesei festive, așacă tot mai mulțidintre noi îl văd ca pe o sărbătoare de familie sau ca pe un prilej
de a oferi sau primi cadouri.De ce nu privim oare mai mult spre Pruncul care ne-a fost dat, spre Fiul pe care
Îl numim “Părinteleveșniciilor, Domn al păcii”?
Bibliografie
1. Niculiţă – Voronca, Elena, 1998, Datinile şi credinţele poporului român , Editura Polirom, Iaşi;
2. ***, Biblia, 2003, Editura Doxologia;
3. www.resursebiblice.ro
4. ***, Enciclopedia Universală Britanică, 2010, Editura Litera Bucureşti
Mulţumim tuturor colaboratorilor !
Responsabilitatea pentru originalitatea şi conţinutul articolelor revine în exclusivitate autorilor acestora .