Capitolul l
-
Upload
pirvulescu-sorin -
Category
Documents
-
view
40 -
download
2
Transcript of Capitolul l
CAPITOLUL 1
CADRUL FIZICO- GEOGRAFIC
Aşezarea geografică şi limitele
Oraşul Piatra Olt este situat la contactul dintre Câmpia Olteniei şi Piemontul
Olteţului , zona de interferenţă unde P. Coteţ , C. Stănescu (1960) şi N. Aur (1975) au
reliefat întrepătrunderea între cele două unităţi.
Oraşul Piatra Olt este situat pe teritoriul judeţului Olt , în partea centrală a acestuia
, având următoarele vecinătăţi: comuna Milcov (E), comuna Brâncoveni SE şi S) ,
comuna Pârşcoveni (SV) , comuna Bârza (SV), comuna Bobiceşti (V) , comuna Găneasa
(NV) , comuna Slătioara (NE) .
Localizarea orașului Piatra Olt
Oraşul Piatra Olt se întinde pe o suprafaţă de 77 km2 , la o distanţă de 14 km vest
de reşedinţa judeţului Olt, oraşul Slatina .
Fiind situat la contactul a două unităţi de relief diferite , oraşul Piatra Olt valorifică
apropierea acestor două unităţi diferite ca structură , relief, climă , vegetaţie, sol şi
complementare ca profil economic şi potenţial de schimb.
Oraşul Piatra Olt în urma împărţirii administrative a teritoriului României din iunie
1968 are în componenţa sa fostele comune Piatra Olt şi Piatra , numărând cinci sate a
căror dispoziţie este următoarea : satul Bistriţa Nouă situat în partea de vest şi nord–vest
a gării Piatra Olt , la o distanţă de 4 km de aceasta, satul Enoşeşti situat la o distanţă de 2
km nord-est de gara Piatra Olt , de-o parte şi de alta a căii ferate Bucureşti- Craiova ,
satul Piatra Sat situat la est de gara Piatra Olt , la o distanţă de 3 km , de-o parte şi de alta
a şoselei naţionale Sibiu-Piatra Olt – Caracal-Corabia . Satele Criva de Jos şi Criva de
Sus sunt situate la o distanţa de 7 km nord-est de gara Piatra Olt de-a lungul drumului
judeţean Slatina –Piatra Olt. Zona urbană propriu-zisă Piatra – Olt este situată în nodul
feroviar Piatra Olt .
Prin aşezarea sa geografică oraşul Piatra Olt are legături permanente cu oraşele:
Balş situat la 13 km vest de gara Piatra Olt, Drăgăşani la 30 km nord, Slatina la 14 km
vest, , Râmnicu Vâlcea la 80 km nord şi Craiova la 48 km vest.
Distanţele relative scurte între Piatra Olt şi aceste oraşe au avut întotdeauna o
influenţă pozitivă asupra populaţiei din acest oraş , constituind şi centre de aprovizionare
cu diferite mărfuri.
Poziția orașului Piatra Olt în cadrul județului Olt
1.2 Alcătuirea geologică şi resursele de subsol
Sub raport structural zona studiată este amplasată pe fundamental Platformei
Moesice.
Contactul dintre Depresiunea Getică şi Platforma Moesică este situate cu
aproximaţie în zona de tranziţie dintre Dealurile Getice şi Câmpia Piemontană Getică .
Peste acest fundament s-a format o cuvertură sedimentară cu grosimi cuprinse între 1600
şi 3000 m care aparţine mai multor cicluri de sedimentare:
Paleozoic(Ordovician- Carbonifer): argile, calcare;
Mezozoic(Permian-Triasic şi Jurasic–Cretacic) : conglomerate , gresii, calcare , argile;
Neozoic(Cuaternar) : marne, argile, gresii calcaroase, nisipuri şi pietrişuri fluviatile.
Aceste cicluri de sedimentare sunt separate prin lacune stratigrafice , timp în care
regiunea evolua subaerian , cea din Cretacicul superior şi Tortonianul inferior având
grosimea cea mai mare.
Din această cuvertură sedimentară la suprafaţă apar doar depozitele cuaternare
care alcătuiesc unităţi de câmpie (pietrişuri şi nisipuri fluvio-lacustre , nisipuri , loess.
Depozitele de terasă (pietriş şi nisip) la Piatra Olt se întâlnesc la 20 m altitudine
relativă, iar grosimea lor variază între 6 şi 10 m .
Loessul are grosimi de cca 6 m , complexul loessoid este alcătuit din loessuri
eoliene , prăfoase, nisipoase, argile nisipoase, deluviale.
Nisipul şi pietrişul extrase din albia Oltului sunt folosite în industria materialelor
de construţii.
1.3 Relieful
În general oraşul Piatra Olt se situează pe un relief de câmpie uşor ondulată şi
înclinată pe direcţia vest-est , dinspre dealurile Saru şi Dranovăţu spre satul Piatra si spre
Valea Oltului . Datorită situării la contactul dintre Câmpia Olteniei și Piemontul Olteţului
, zona de câmpie reprezintă două treimi din teritoriul oraşului Piatra Olt , iar zona de deal
o treime.
Altitudinea maximă a reliefului, 191,5 m se întâlneşte în partea de NV , în Dealul
Saru , iar altitudinea minimă este de 96,7 m în apropierea râului Oltişor, rezultând o
altitudine medie a reliefului de 144,1 m. Cea mai mare parte a teritoriului oraşului se află
la altitudinea ce variază între 115 şi 150 m.
Satele Criva de Jos şi Criva de Sus sunt situate în lunca şi prima terasă a Oltului.
Văile sunt de-a lungul principalelor ape: Oltul, Oltişorul, Jugalia şi Vaslui sunt
adăpostite de dealuri bogate în izvoare minerale.
Valea Oltului, asimetrica cu versantul stâng înalt si abrupt, iar cel drept prelung,
cu trasee întinse si neinundabile. Elementul cel mai dinamic al vaii – albia Oltului – se
remarca printr-o excesiva meandrare si despletire in brate care includ ostroave de
dimensiuni variabile.
Vatra oraşului Piatra Olt s-a dezvoltat pe terasele Oltului a căror prezenţă a fost
semnalată pentru prima dată de Emmanuel de Martonne.
În acest sector Oltul prezintă trei terase (P.Coteţ, "Câmpia Olteniei", Editura
Ştiinţifică, Bucureşti, 1975): terasa Hotărani, terasa Caracal şi terasa Stoeneşti.
Terasa Hotărani scade, ca altitudine absolută, de la 128 m în partea sa nordică la 50 m în
sud. Fruntea terasei vine direct în contact cu lunca de la nord de Brâncoveni. Spre vest
limita terasei poate fit urmărită prin muchia de deal pe care se află situată gara Piatra Olt,
deal care se pierde la nord de Brâncoveni. Depozitele de terasă (pietrişuri şi nisipuri) la
Piatra Olt sunt la 20 m altitudine relativă, iar grosimea lor este de circa 10 m. Această
terasă poate fi numită "terasa şoselei naţionale", întrucât merge în lungul ei, la fel şi calea
ferată începând de la Enoşeşti (P.Coteţ, "Câmpia Olteniei"', Bucureşti, 1957).
Satul Piatra este situat pe un mic fragment al terasei Stoeneşti. Ȋn cadrul terasei
Stoeneşti depozitele de bază sunt formate din argile, deasupra cărora sunt nisipuri şi
pietrişuri fluviatile ce ajung la 6 m grosime. Loessul nu depăşeşte 4 m grosime.
Terasa Caracalului apare la sud de Dealul Sarului. Spre vest, în regiunea nordică a
Podişului Getic, domină terasa Caracalului printr-un abrupt de circa 50 m. Contactul
dintre Podişul Getic şi terasa Caracalului în acest sector este pus în evidenţă de cotul
făcut de Valea Jugalia în zona terasei. Depozitele de terasă se află Ia 28 m altitudine
relativă, având în bază argile vinete şi galbene levantine.
Lunca Oltului are o direcţie de dezvoltare aproape meridiană, cu o uşoară deviere
spre SE.
Modul de dezvoltare al luncii este relativ uniform, lăţimea medie se menţine
aproape peste tot între 3 şi 4 km. Lunca Oltului este dominată de terase şi nu ia nicăieri
contact direct cu câmpul. Fenomenele morfologice şi hidrografice, precum şi elemente
biogeografice fac din această luncă o unitate aparte.
Valea Jugalia are maluri destul de înalte, unde apar la zi structuri lenticulare de
pietrişuri şi nisipuri aduse în neozoic. În cursul inferior, Valea Jugalia este foarte
meandrată, având tendinţa de a-şi forma o nouă albie minoră şi de părăsire a albiei vechi
pe care se schiţează o nouă luncă. Fenomenul de meandrare este vechi, dovada
constituind-o gâtuirea şi părăsirea vechilor meandre care au rămas astăzi sub formă de
belciuge.
Văile adăpostite de dealuri au oferit condiţii favorabile situării celor mai vechi
aşezări omeneşti. Dealul de la Jugalia se presupune ca ar fi avut primele aşezări omeneşti,
astăzi dispărute. Dovada existenţei lor o reprezintă unele descoperiri făcute cu ocazia
extracţiei de piatră din acest deal, necesară pentru asfaltarea şoselei naţionale Râmnicu
Vâlcea-Drăgăşani- Caracal-Corabia. Denumirea dealurilor, văilor provine fie de la apa în
preajma căreia sunt situate (Valea Oltului), fie de la cei care le-au stăpânit (Valea Iui
Caragea).
1.4 Clima
Clima constituie elementul natural de importanţă deosebită în organizarea reţelei
hidrografice, răspândirea asociaţiilor vegetale şi a solurilor. Nuanţele pe care le prezintă
se datorează diversităţii factorilor genetici, care se manifestă diferit în funcţie de
latitudine şi altitudine.
Prin poziţia geografică şi formele de relief pe care le prezintă, oraşul Piatra Olt se
situează în sectorul de climă temperat-continentală, (cu slabe influențe mediteraneene)
atât în regiunea de climă de deal şi podiş, cât şi în regiunea de climă a câmpiilor. Partea
de nord a acestei zone aparţine Subcarpaţilor şi Podişului Getic; partea de sud aparţine
Câmpiei Române.
Radiaţia solară are rolul principal în desfăşurarea proceselor atmosferice. Aceasta
diferă în funcţie de anotimpuri şi relief. Radiaţia solară totală atinge valori cuprinse între
125 kcal/cm2 în sud şi 120 kcal/cm2 în nord (după Clima R.P.R), cele mai ridicate medii
lunare înregistrându-se în luna iulie.
Circulaţia generală a atmosferei influenţează clima acestei zone, datorită
interferenţei curenţilor de aer din estul şi vestul Câmpiei Române. Totodată aici se
resimte influenţa aerului maritim din vest, aerului continental din nord-est, est şi nord.
Factorii geografici (relieful, vegetaţia, solurile, apele) contribuie la distribuţia
variată a elementelor climatice.
Temperatura medie anuală este circa 10°C, izoterma de 10°C trecând cu puţin mai
la nord de graniţa judeţului.
Temperatura medie a lunii iulie are valori mai mari în sud între 22-23°C, iar spre nord
21-22°C.
Temperatura medie a lunii ianuarie oscilează între -2°C şi -3°C în afara părţii de
sud-est unde se înregistrează valori mai mici de -3°C, datorită inversiunilor termice.
Odată cu scăderea temperaturii aerului se produce şi fenomenul de îngheţ.
Adâncimea maximă de îngheţ în sol în această zonă este de 70-80 cm, iar numărul zilelor
de îngheţ oscilează între 80-90 zile în nord şi 50-70 zile în sud.
Umezeala relativă a aerului este cu 30-40% mai mare iarna decât vara. Numărul
mediu al zilelor cu cerul acoperit este mai mare de 4 în zona colinară în luna iulie şi în
luna ianuarie cresc peste 14 spre sudul acestei zone. Cantitatea medie anuală de
precipitaţii atmosferice este de 550-600 mm în zona de câmpie (staţia Balş-544,5 mm) şi
600-700 în zona de piemont (staţia BăIăceşti-670,7 mm). Cantitatea medie a lunii iunie
este de 50-60 mm pe toată suprafaţa, iar a lunii ianuarie de 30-40 mm în sud şi 40-50 mm
în nord. Precipitaţiile cad mai mult sub formă de ploi dar şi sub formă de zăpadă, stratul
de zăpadă depăşind uneori grosimea medie de 15-20 cm şi durând în jur de 40-50 zile. Ȋn
această zonă secetele nu au caracter permanent. Nu în fiecare an cade aceeaşi cantitate de
precipitații, anumiţi ani sunt mai ploioşi, iar alţii mai secetoşi, iar în cursul aceluiaşi an
ploile cad în cantităţi diferite de la o lună la alta. Ca urmare a acestui fenomen au fost
extinse irigaţiile.
Pe teritoriul zonei analizate are loc interferenţa maselor de aer din est (Crivăţul) cu
cele din vest (Austrul). Viteza medie a vânturilor variază între 2,1-5,6 m/s. Vânturile de
vest înregistrează viteza medie de 5,6 m/s, ele având frecvenţă aproape egală în
anotimpurile: primăvara, vara, toamna (5,4-5,5-5,2 m/s). Iarna bat cu o viteză mai mare
(6,2 m/s). Calmul atmosferic înregistrează valori cuprinse între 32,7-46,6% primăvara şi
vara. Calmul deosebit de mare se datorează frecvenţei ridicate a stărilor anticiclonale. Pe
direcţia vest se întâlnesc valori mari ale frecvenţei de 10,1% în timp ce în nord-vest ele
scad ajungând Ia 7,4% .
1.5 Hidrografia - Resurse de apă
Reţeaua de ape a zonei Piatra Olt este formată din râul Olt (care mărgineşte spre
est teritoriul oraşului ), pârâul Jugalia, pârâul Oltişorul, pârâul Vaslui şi reţeaua de ape
freatice, la care se poate adăuga şi linia de izvoare ce ies la suprafaţă din fruntea terasei I
a Oltului.
Prin intervenţia omului în peisaj s-a creat şi o reţea de canale pentru irigarea
terenurilor arabile , cu ape din Olt şi din Oltişor.
Râul Olt curge pe teritoriul oraşului Piatra Olt pe o lungime de 4 km (oraşul
situându-se pe dreapta râului). înainte de amenajările hidrotehnice aduse Oltului, acesta
se prezenta ca un râu monoton uşor meandrat, cu tendinţe de eroziune laterală în malul
drept (fenomen specific tuturor râurilor care curg în emisfera nordică pe direcţia nord-
sud), formând şi câteva mici ostroave. În acea perioadă, lăţimea medie a râului era pe
timpul verii (secetoasă în regiunile Câmpiei Române) de 120-130 m, iar în anotimpurile
ploioase ajungea la 175 m.
Viteza pe firul apei este de 0,5 m/s, iar la mal de 0,2 m/s. Dat fiind faptul că Oltul
avea o viteză atât de redusă, depunerile de aluviuni erau puternice, de unde şi instalarea
aici a unor unităţi de balastieră prin extragerea balastului cu excavatoarele, material
transportat apoi la staţia de cale ferată Slătioara precum şi la întreprinderea de
Prefabricate din beton de la Criva, din cadrul oraşului Piatra Olt.
În ultimii 15 ani, pe Olt s-au produs mari schimbări prin construcții hidrotehnice.
Barajul de la Slătioara a schimbat aspectul albiei minore a râului, creând în amonte un lac
de retenţie lat de 400 m şi lung de 5 km, iar în aval o regularitate a cursului râului,
anulând posibilitatea acestuia de a ieşi din matca sa la marile viituri (Oltul a produs mari
inundaţii pe lunca din dreapta, lată de 3-4 km, în anii 1941, 1971, 1975, aducând pagube
serioase gospodăriilor şi unităţilor agricole). Centrala hidroelectrică are o putere instalată
de 22 MW şi este dotată cu turbine Bule. Ỉn aval de Piatra Olt, în dreptul comunei
Ipoteşti, a fost construit un alt baraj de reţinere a apei, care a dus la crearea unui alt lac,
cu scopul de a crea o rezervă de ape necesare irigaţiilor (datorită perioadelor lungi de
secetă din sudul ţării).
Inundaţiile Oltului au avut şi un caracter pozitiv şi anume acela că au lăsat în urma
lor un sol fertil, care îşi manifestă valoarea în producţiile mari de porumb şi sfeclă
furajeră.
Pârâul Jugalia îşi adună apele de sub Dealul Sarului şi până la vărsarea în Oltişor,
străbate teritoriul oraşului Piatra Olt pe o lungime de 9 km. Este un curs de apă tânăr.
Debitul pârâului Jugalia este mic l-2 m/s şi suferă mari variaţii datorită climatului arid din
timpul verii, când o parte din puţinele izvoare pe care le are pârâul seacă. Pârâul a avut şi
debite impresionant de mari, dar aceasta numai în urma ploilor prelungite din toamna
anului 1975, când pârâul şi-a ieşit din matcă, revărsându-se şi aducând numeroase pagube
fostului I.A.S. Piatra Olt pe lângă care trece.
Pârâul Oltişor îşi adună izvoarele de sub fruntea terasei I a Oltului care se
desfăşoară pe distanţa de 10-12 km. Apa sa, care astăzi are un curs rectificat, a servit
totdeauna la irigarea grădinilor din satele Criva, Enoşeşti, Găneasa, iar astăzi o parte din
apă este bifurcată printr-un canal de irigaţii regulat care oferă cantitatea de apă necesară
irigaţiilor din Piatra Olt. Pârâul are un debit de 2-5 m3/s şi o viteză de 0,5 m/s.
Linia de izvoare de pe fruntea terasei I a Oltului, în număr de 22 în perimetrul
oraşului Piatra Olt a constituit din vremuri mai vechi surse de apă potabilă pentru
locuitorii satelor Enoşeşti , Criva de Jos şi Piatra, sate componente ale oraşului Piatra Olt
de astăzi. Sătenii au captat aceste izvoare şi le-au amenajat construind fântâni. Pânza de
apă freatică, fiind sursa de apa potabilă pentru satele Enoşeşti, Piatra, Criva de Jos,
Bistriţa Nouă şi chiar Piatra Olt-gara , se află la adâncimi variabile în funcţie de poziţia
satelor. În satele Piatra şi Enoşeşti situate pe terasa I, stratul freatic se află la o adâncime
de 15-16 m, iar în satele Bistriţa Nouă şi Piatra Olt apa freatică se află la 20-2l m
adâncime.
1.6 Vegetaţia
Se știe că vegetația naturală se diferențiază, în general, în funcție de climă.
Vegetaţia naturală, sporadică a oraşului Piatra Olt şi a zonei de influenţă aparţine
zonei pădurilor de foioase, reprezentate prin păduri de stejar (Quercus robur), cer
(Ouercus cerris) şi gârniţă (Ouercus frainetta ).
În aceste păduri se mai găsesc şi alte specii: carpenul (Carpinus betulus), teiul
(Tilia tomentosa), stejarul brumăriu (Ouercus pedunculiflora), stejarul pufos (Ouercus
pubescens), salcâmul (Robinia pseudocacia), paltinul de câmp (Acer platanoides), ulmul
de câmp (Ulmus minor) părul pădureț (Pyrus pyraster), mărul pădureț (Malus silvestis).
Arboretul este format din măceş (Rosa canina), părul-ciutei (Rhamnus cathartica),
păducel (Crataegus monogina), cornul (Cornul mas), porumbarul (Prunus spinosa),
sângerul (Cornus sanguineea).
Păduri de cer şi gârniţă sunt răspândite astăzi pe suprafeţe relativ reduse,
comparativ cu vremurile trecute. În afară de pădurile de cer şi gârniţă, în această zonă se
întâlnesc terenuri agricole şi pajişti secundare cu păiuşuri stepice.
Vegetatia ierboasa, este este reprezentata de numeroase specii, mai frecvente fiind:
mierea ursului (Pulmonaria officinalis ssp. officinalis), iarba deasa (Poa nemoralis),
firuta (Poa pratensis), bucatelul (Agrostis canina), aliorul (Euphorbia cyparissias),
vitelarul (Anthoxanthum odoratum), măturile (Centaurea phrygia), mărgica (Melica
uniflora), sor cu frate (Melampyrum bihariense), spalăcioasa (Seneciovernalis), vinarța
(Asperula odorata), fragii de camp (Fragaria viridis), capșuni de câmp (Fragaria
moschata), hatmatuchiul măgarului (Torilis arvensis), măzărichia de pădure
(Viciasylvatica), ochiul boului (Chrysanthemum leucanthemum), tătăneasa
(Symphytumottomarum), trestia de câmp (Calamagrostis epigeios), cerențelul (Geum
urbanum), obsiga (Brachypodium silvaticum), cucuta de pădure (Galium schultesii), iarba
moale (Stelaria holostea), cioroiul (Inula germanica), balbisa (Stachys silvatica), vâscul
de stejar (Loranthus europaeus), calcea calului (Cantha palustris), floarea Paștilor
(Anemone nemorosa), năpraznicul (Geranium robertianum), colțisor (Dentaria
bulbifera), mărgelușele (Lithosperum purpureo-caeruleum), potchivnicul (Asarum
europaeum), rotunjoara (Glecoma hederacea ssp hirsuta), leurda (Allium ursinum),
gălbășoara (Lysimachia numularia), bubericul (Scrophularia nodosa), sovarul (Carex
silvatica), șopârlița (Veronica spicata ssp. orchidea), trei rai (Hepatica nobilis), nu-ma-
uita (Myosotis silvatica), coada mielului (Verbascum phoeniceum), ciuboțica cucului
(Primula officinalis), clopoței (Campanula persicifolia), orastica (Lathyrus niger),crucea
pământului (Heraclleum sphondylium) etc.
Vegetaţia azonală de luncă, în condiţii de exces de umiditate, pe văile apelor
amintite, este formată din păduri de sălcii, răchite şi plopi. Pe lângă speciile lemnoase, se
mai găsesc şi cele ierboase ca: stânjenelul de baltă, limbariţa, rogozul şi altele. În
cuprinsul iazurilor şi lacurilor vegetaţia este alcătuită în special din stuf, broscariţă,
nuferi.
Localizarea Pădurii Sarului în partea de nord-vest a localității Piatra Olt
1.7 Fauna
Fauna este corelată cu vegetația care oferă hrană și adăpost.
Fauna (satelor componente oraşului Piatra Olt) aparţine următoarelor domenii de
viaţă: pădurii de foioase din regiunea dealurilor, podişurilor şi câmpiilor, zăvoaie şi
vegetaţie de luncă. Spre deosebire de vegetaţie, fauna este mult mai mobilă, încât anumite
elemente cuprind atât ţinutul pădurilor din Piemontul Oltului, cât şi regiunile mai joase de
câmpie, de tip silvostepic. Anumite mamifere cum ar fi: căprioara (Capreoles capreoles),
lupul (Canis lupus), mistreţul (Sus scrofa), iepurele (Lepus europaeus), vulpea (Vulpes
vulpes) se întâlnesc din zona muntoasă până în sudul Câmpiei Române.
Pădurile adăpostesc numeroase păsări ca: sturzul cântător (Turdus philamelles),
mierla (Turdus merula), ciocârlia de pădure (Lullul arborea pallida), gaița (Gurulus
glandarius) şi altele.
Spre sud sunt foarte răspândite rozătoarele: hârciogul, popândăul, orbetele,
şoarecele de câmp, dumbrăveanca, prepeliţa, potârnichea, fazanul, barza.
Pe lacurile artificiale din apropiere întâlnim: lișițe, rațe sălbatice, rațe cu ciuf și
lebede care găsesc aici adăpost în perioada de iarnă dar, care în ultimul timp au rămas
mai mult timp (am văzut lebede pe Olt în luna iunie 2012) .
Există şi numeroase insecte, reptile, batracieni, şerpi, gușteri, şopârle.
În lunca Oltului fauna este adaptată condiţiilor de viaţă pe care le oferă mediul
acvatic. Ca şi în celelalte domenii, foarte numeroase sunt păsările atât sedentare, cât şi
migratoare.
În apele râurilor, iazurilor sau pepinierelor speciale se dezvoltă mult fauna
piscicolă specifice fiind: crapul, somnul, bibanul, ştiuca.
Ca şi vegetaţia, fauna a suferit schimbări. Aceste schimbări se datorează vânatului,
pescuitului, poluării apelor, defrişării pădurii, cultivării terenului.
1.8 Solurile
Principalele tipuri de soluri întâlnite pe teritoriul oraşului Piatra Olt sunt: solurile
brun-roşcate cu o fertilitate relativ bună, pretându-se pentru cultivarea majorităţii
plantelor exceptând sfecla de zahăr şi bumbacul); soluri brun - roşcate podzolice, brun -
podzolice în partea de vest şi sud; cernoziomuri cambice şi soluri aluviale în partea
centrală şi estică deosebit de fertile, favorabile culturii legumelor, coluvisoluri pe văi,
având un conţinut de humus mai redus, necesitând îngrăşăminte organice şi minerale în
cantităţii mai mari.
Pe aceste soluri trebuie aplicată o agrotehnică adecvată care pe de o parte să ducă
la pătrunderea apei în sol iar pe de altă parte să o păstreze în sol în lunile secetoase.