CAPITOLUL 1. CADRUL NATURAL ŞI DATE DEMOGRAFICE mediului 2007(2).pdf · ecosisteme naturale,...

9

CAPITOLUL 1. CADRUL NATURAL ŞI DATE DEMOGRAFICE 1.1. Rezervaţia Biosferei Delta Dunării Teritoriul Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, delimitat conform legii, are o suprafaţă totală de circa 580.000 de hectare cuprinzând Delta Dunării propriu-zisă, Complexul lacustru Razim-Sinoie, Dunărea maritimă până la Cotul Pisicii inclusiv zona inundabilă Somova-Parcheş, lacul Sărături-Murighiol şi zona marină cuprinsă între litoral şi izobata de 20 m. Din suprafaţa totală a rezervaţiei, mai mult de jumătate (312.440 ha) o reprezintă ecosistemele naturale acvatice şi terestre incluse în lista zonelor cu valoare de patrimoniu universal (Convenţia Patrimoniului Natural Universal UNESCO) precum şi cele destinate reconstrucţiei ecologice, zone care constituie domeniul public de interes naţional. Restul suprafeţelor includ zone îndiguite pentru piscicultură, agricultură şi silvicultură (circa 80.000 de hectare), zone prevăzute în Legea 18/1991, cuprinzând suprafeţe de teren proprietate privată sau publică de interes local din intravilanul localităţilor sau teritoriile comunelor (circa 29.000 hectare) precum şi o zonă tampon marină de circa 103.000 hectare. RBDD este amplasată pe teritoriile administrative a 3 judeţe: Tulcea (87,73%), Constanţa (12,23%) şi Galaţi (0,14%). În perimetrul RBDD locuiesc circa 14.900 de persoane, cuprinse în 25 de localităţi. Acestea sunt incluse, administrativ, în 7 comune aflate integral pe teritoriul rezervaţiei (Ceatalchioi, Pardina, Chilia Veche, CA Rosetti, Crişan, Maliuc şi Sf. Gheorghe), în 2 comune învecinate RBDD (Mahmudia şi Murighiol), în oraşul Sulina şi în municipiul Tulcea. Principalele activităţi economice care se desfăşoară în RBDD sunt strâns legate de principalele resurse naturale regenerabile, pescuitul, creşterea animalelor, piscicultura, agricultura, silvicultura şi exploatarea lemnului, turismul şi transporturile fiind cele mai importante. Pe lângă aceste activităţi se mai desfăşoară şi activităţi din sfera serviciilor (comerţ, alimentaţie publică, prestaţii de servicii diverse) precum şi ale instituţiilor publice: învăţământ, sănătate, administraţie publică, cultură şi culte religioase. 1.2. Zonarea rezervaţiei Conform statutului de organizare al rezervaţiei, au fost delimitate trei categorii de zone caracteristice: zone cu regim protecţie integrală, zone tampon, zone economice (zone de tranziţie). În categoria zonelor cu regim de protecţie integrală au fost delimitate 18 zone naturale, a căror suprafaţă totală este de circa 50.600 hectare (8,7% din suprafaţa totală a rezervaţiei). Aceste zone sunt reprezentative pentru ecosistemele biomului deltaic prin structură şi stare a evoluţiei, şi vor constitui în principal, obiect de studiu pentru dezvoltarea cunoaşterii asupra stării şi tendinţelor de evoluţie a fenomenelor deltaice şi pentru elaborarea soluţiilor de conservare protecţie şi reconstrucţie ecologică.

10

Zonele tampon au o suprafaţă totală de circa 223.000 ha (38,4%) şi cuprind ecosisteme naturale, terestre şi acvatice, stabilite în jurul zonelor cu regim de protecţie integrală pentru a asigura, prin regimul diferenţiat de utilizare, reducerea impactului antropic în special asupra zonelor cu regim de protecţie integrală. Zonele economice (de tranziţie) au o suprafaţă de circa 306.100 hectare (52,9%) şi cuprind atât ecosisteme naturale în care se desfăşoară activităţi economice tradiţionale cât şi ecosisteme modificate antropic destinate unor activităţi economice intensive. În această categorie sunt incluse şi suprafeţele degradate de impactul antropic, destinate reconstrucţiei ecologice circa 11.425 hectare (2%). Prin definiţia elaborată de UNESCO, rezervaţia biosferei este locul unde factorii de

decizie, cercetătorii, managerii şi populaţia locală cooperează pentru dezvoltarea unui

model de administrare care satisface cerinţele umane, conservând totodată procesele

naturale şi resursele biologice, reprezentând un simbol al cooperării voluntare în

această direcţie şi un model de centru regional pentru activităţile de monitoring,

cercetare, educaţie şi instruire în domeniul gestionării ecosistemelor naturale.

Valoarea universală a rezervaţiei este recunoscută prin:

- includerea acesteia în reţeaua internaţională a rezervaţiilor biosferei, în cadrul Programului “OMUL ŞI BIOSFERA” lansat de UNESCO în anul 1970 (august 1990);

- includerea RBDD împreună cu Rezervaţia Biosferei "Dunărea" din Ucraina în reţeaua internaţională a rezervaţiilor biosferei transfrontieră România/Ucraina (decembrie 1999);

- recunoaşterea RBDD ca "Zonă umedă de importanţă internaţională, în special ca habitat al păsărilor de apă" în cadrul Convenţiei Ramsar (septembrie 1990);

- includerea RBDD în Lista patrimoniului mondial natural şi cultural - UNESCO (decembrie 1990).

Pentru a răspunde funcţiilor importante ale rezervaţiei biosferei de conservare a biodiversităţii, de dezvoltare a cunoaşterii mecanismelor funcţionării şi evoluţiei acestui biom şi de dimensionare a activităţii economice şi sociale în limitele de suport ale ecosistemelor naturale în vederea materializării conceptului de dezvoltare durabilă, ARBDD în conformitate cu prevederile Legii nr. 82/1993 privind înfiinţarea Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, ale Legii nr. 454/2001 privind aprobarea ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 112/2000 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 82/1993 privind constituirea Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării şi ale Statutului de Organizare şi Funcţionare a Administraţiei Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, aprobat prin HG 367/2002, desfăşoară acţiuni în domeniile: monitoring integrat şi dezvoltarea bazei de date, administrarea patrimoniului natural, reconstrucţie ecologică şi dezvoltarea infrastructurii, reglementare şi autorizare, informare şi educaţie ecologică, supraveghere şi inspecţie ecologică, relaţii publice şi cooperare internaţională, proiecte internaţionale.

11

1.3. Date generale. Caracteristici fizico-geografice. Rezervaţia Biosferei „Delta Dunării”, are o suprafaţă totală de circa 580.000 de hectare şi cuprinde unităţi fizico-geografice deosebite din punct de vedere morfologic şi genetic: Delta Dunării propriu-zisă, Complexul lacustru Razim-Sinoie, Dunărea maritimă până la Cotul Pisicii, sectorul Isaccea-Tulcea cu zona inundabilă, lacul Sărături- Murighiol şi litoralul Mării Negre de braţul Chilia până la Capul Midia, inclusiv marea teritorială până la izobata de 20 m (Fig. 1.1.1.) Poziţia geografică a rezervaţiei este definită de următoarele coordonate geografice: 28°10‟50” (Cotul Pisicii) şi 29°42‟45” (Sulina) longitudine estică; 45°27‟ (braţul Chilia, km 43) şi 44°20‟40” (Capul Midia) latitudine nordică. Din suprafaţa totală a rezervaţiei, mai mult de jumătate (312.440 ha) o reprezintă ecosistemele naturale acvatice şi terestre incluse în lista zonelor cu valoare de patrimoniu universal (Convenţia Patrimoniului Natural Universal UNESCO) precum şi cele destinate reconstrucţiei ecologice, zone care constituie domeniul public de interes naţional. Restul suprafeţelor includ zone îndiguite pentru piscicultură, agricultură şi silvicultură (circa 80.000 de hectare), zone prevăzute în Legea 18/1991, cuprinzând suprafeţe de teren proprietate privată sau publică de interes local din intravilanul localităţilor sau teritoriile comunelor (circa 29.000 hectare) precum şi o zonă tampon marină de circa 103.000 hectare. Repartizarea suprafeţelor din Rezervaţia Biosferei Delta Dunării: 1. Suprafaţă totală: 580.000 ha, din care: Suprafaţă terestră: 439.508 ha Suprafaţă marină 140.492 ha 2. Suprafaţă totală: 580.000 ha, din care: În judeţul Tulcea, total: 508.851 ha, (87,73%) din care: - Suprafaţă terestră (continentală): 410.359 ha - Suprafaţă marină: 98.492 ha În judeţul Constanţa, total: 70.313 ha, (12,13%) din care - Suprafaţă terestră: 28.313 ha - Suprafaţă marină: 42.000 ha În judeţul Galaţi, total: 836 ha, (0,14%) din care - Suprafaţă terestră, inclusiv Ostrovul Prut (62 ha): 836 ha.

12

Fig. 1.3.1. Rezervaţia Biosferei Delta Dunării – coordonate geografice, zonare

13

Fig. 1.3.2. Rezervaţiei Biosferei Deltei Dunării – Vedere satelitară

14

Principalele altitudini. Principalele cursuri de apă şi lacuri naturale Delta Dunării este o formaţiune rezultată din raportul dintre principalii factori care guvernează zonele de coastă, respectiv, variaţia nivelului mării, curenţii, mareele şi valurile, precum şi debitul de apă şi aluviuni transportate în zona de vărsare. La aceste condiţii se asociază şi configuraţia reliefului submers, costier, marin. Sub aspect morfologic, teritoriul RBDD este o regiune plană (câmpie aluvială în formare) cu o înclinare mică de la vest la est (0,006%) din care răsar mai pronunţat câmpul Chiliei, un martor de eroziune din Câmpia Bugeacului (sudul Basarabiei), grindul continental Stipoc şi grindurile marine Letea şi Caraorman. În raport cu nivelul „0” al Mării Negre, din teritoriul Deltei Dunării, 20,5% se găseşte sub acest reper, iar 79,5% deasupra acestuia. Cea mai mare extindere o au suprafeţele situate între 0 şi 1 m. Cele mai mari „înălţimi” se găsesc pe grindurile marine (Letea, 12,4 m, Caraorman, 7 m), iar adâncimile cele mai mari se întâlnesc pe braţele Dunării (-39 m pe braţul Chilia, -34 m pe braţul Tulcea, -26 m pe braţul Sf.Gheorghe, -18 m pe braţul Sf. Gheorghe). În depresiunile lacustre adâncimea nu depăşeşte 3 m, cu excepţia lacului Belciug, care are 7 m. Altitudinea medie a deltei este de +0,52 m. Principalele categorii morfohidrografice sunt reprezentate de:

- grindurile marine (circa 8% din suprafaţa deltei), reprezentate prin Letea, Caraorman, Sărăturile, Crasnicol şi altele, se găsesc în partea estică a deltei şi au o poziţie aproape perpendiculară pe braţele Dunării;

- grindurile fluviatile (circa 6%) însoţesc braţele Dunării, gârlele principale şi au o desfăşurare mai mare la vârful deltei cu aspect de câmpuri aluviale de 2-5 m înălţime, ce se subţiază către mare;

- câmpurile continentale (circa 6%) sunt martori de eroziune din Câmpia Bugeacului constituite din depozite loessoide, fiind reprezentate prin Câmpul Chiliei şi partea centrală a grindului Stipoc;

- terenuri mlăştinoase, acoperite cu apă, în funcţie de nivelul Dunării, şi de vegetaţie palustră, sunt situate între -0,5 – 1,0 m şi ocupă, în condiţii naturale, neamenajate circa 67,2%;

- lacurile ocupă depresiunile situate sub 0 m în partea vestică (delta fluviatilă) şi sub 0,5 m în parte estică (delta maritimă), unde se asociază în complexe lacustre; acestea ocupau la nivelul anului 1964, 31.260 ha (9,3%) iar după desecarea unora, ca urmare a unor amenajări agricole şi silvice, în 1990 mai însumau doar 25.800 ha (8%);

- braţele, gârlele şi canalele principale acoperă o suprafaţă de 9.959 (2,5%); - Dunărea şi braţele ei Chilia, Sulina şi Sf. Gheorghe; Dunărea drenează un

bazin hidrografic de peste 805.000 kmp, cu 120 de afluenţi şi cu un debit mediu de 6.453 m³/sec; braţul Chilia, cu multe ramificaţii şi ostroave, este cel mai tânăr şi mai lung (120 km) şi mai viguros prin faptul că transportă cea mai mare cantitate de apă şi aluviuni (58%); braţul Sulina a fost preferat de către Comisia Europeană a Dunării (1856) pentru navigaţia maritimă şi a fost scurtat (de la 92 km la 63,7 km) prin corectarea unor meandre şi adâncit în perioada 1862-1902, fapt ce a condus la creşterea debitului de la 7-8% la 18-20%; braţul Sf. Gheorghe, cel mai sudic şi mai vechi cu o lungime de 108,2 km, a suferit, în ultimii ani, modificări prin rectificarea meandrelor în număr de şase, scurtându-se la 69,7 km fapt ce a condus, deasemenea

15

la creşterea debitului tranzitat până la 23-24%; înainte de vărsare, braţul Sf. Gheorghe formează o deltă proprie, asemeni deltei formate de braţul Chilia (deltă formată pe teritoriul Ucrainei).

Prin poziţia sa geografică la 45º latitudine nordică, altitudine redusă (0-12 m) şi diversitatea peisajului, cu predominarea mediului amfibiu, clima este temperat-continentală cu influenţe pontice.

Valorile principalilor parametri climatici sunt: - radiaţia solară globală, ca principal factor al climei, atinge pe teritoriul RBDD,

cele mai mari valor medii anuale din România, ce cresc de la Vest (cca 130kcal.cm2) la Est (peste 135 kcal.cm2) sub influenţa Mării Negre; aceste valori depind de nebulozitatea toatală şi de durata de strălucire a Soarelui;

- temperatura medie anuală creşte de la Vest la Est, concomitent cu reducerea influenţei uscatului şi creşterea influenţei mării şi variază între 11 º C Tulcea şi Jurilovca şi 11,4 º C Gura Portiţei

- nebulozitatea totală are o medie anuală care se reduce trepata de la Vest (> 5.6 zecimi) spre Est (< 5,2 zecimi) ;

- numărul mediu anual al zilelor cu cer senin creşte de la Vest la Est (Tulcea 66 zile, Jurilovca, 69,4 zile, Sfântu Gheorghe 80,1 zile );

- durata medie anuală de strălucire a Soarelui este de 2500 ore/an; - precipitaţiile între 400-450 mm/an.

În anul 2007 regimul hidrologic al Dunării s-a caracterizat prin nivele scăzute comparativ cu nivelul cotelor înregistrate în anii 2001 şi 2006 (Fig. 1.3.3.).

Fig. 1.3.3. Evoluţia cotelor fluviului Dunărea pe teritoriul RBDD, 2005– 2007 (cote în cm)

16

În anul 2007 regimul hidrologic al Dunării înregistrat la Staţia hidrologică Tulcea, s-a caracterizat prin nivele cele mai scăzute în lunile mai, iunie, iulie, august, septembrie comparativ cu nivelul cotelor înregistrate în anii 2005 şi 2006 (Fig. 1.3.4.). Nivelul scăzut al Dunării, în special pe perioada verii a determinat nivele foarte scăzute ale apei în lacuri, japşe, canale. Circulaţie foarte redusă a apei şi temperaturile ridicate a influenţat eutrofizarea apei cu efecte asupra faunei acvatice. Astfel, s-au înregistrat mortalităţi la puiet de peşte din speciile babuşcă, şalău, lin, ştiucă, somn, plătică, biban şi la scoica de iaz (Anodonta cygnea).

Fig. 1.3.4. Evoluţia cotelor fluviului Dunărea la staţia Tulcea (cote în cm)

0

50

100

150

200

250

300

350

400

450

2005

2006

2007

Temperatura ambientală (media anuală, maxima şi minima anuală). Precipitaţii atmosferice (cantitatea anuală) În anul 2007 temperatura medie anuală a fost cuprinsă între 12°C (Staţia Jurilovca şi Mahmudia) şi 13 °C (celelalte staţii). Temperaturile maxime din acest an au fost apropiate de valoarea de 40°C, cea mai ridicată temperatură înregistrându-se în luna iulie la staţia Tulcea, 39,9°C, staţia Mahmudia 37,9°C şi staţia Gorgova 37,6°C. Zilele de vară definite ca având temperatura maximă diurnă > 25 °C, au fost distribuite de-a lungul unor intervale lungi de timp şi s-au caracterizat printr-o frecvenţă mai mare în perioada de vară, respectiv în lunile iunie, iulie, august, septembrie, octombrie, acestea fiind cuprinse între 116 zile/an la staţia Tulcea, 100 de zile/an la staţia sfântu Gheorghe şi Jurilovca, 108 zile/an la staţia Mahmudia, 98 zile /an la staţia Gura Portiţei şi 76 zile/an la staţia Sulina (tabel nr. 1.3.1).

17

Zilele tropicale, caracterizate prin temperaturi maxime ale aerului de peste 30°C, au fost înregistrate la staţia Tulcea - 56 zile/an, staţia Jurilovca - 36 zile/an, staţia Mahmudia - 35 zile/an, staţia Gura Portiţei – 34 zile/an, staţia Sf. Gheorghe – 30 zile/an şi staţia Sulina - 28 zile/an (tabel nr. 1.3.1). Temperatura minimă absolută anuală a fost înregistrată la staţia Mahmudia - 14,7 °C şi -12,8 °C la staţia Tulcea, în luna februarie, temperaturile menţinându-se negative şi în luna ianuarie, martie noiembrie şi decembrie cu mult superioare faţă de normala standard climatologică a mediilor multianuale. Fig. 1.3.5. Evoluţia temperaturilor medii înregistrate la staţiile meteorologice din RBDD, în anul 2007

0

5

10

15

20

25

30

Tulcea

Sulina

Sf.Gheorghe

Mahmudia

Jurilovca

Gura Portitei

Gorgova

Cele mai multe nopţi geroase, cu temperaturi mai mici de -10°C, au fost înregistrate în perioada de iarnă a anului 2007 la staţiile Mahmudia şi Tulcea – 2, iar staţiile Sf. Gheorghe şi Jurilova – 1 noapte, cu mult mai puţin faţă de anul 2006 când s-au înregistrat la staţiile Sf. Gheorghe şi Tulcea 16 nopţi, iar la celelalte staţii înregistrându-se între 12 şi 15 nopţi geroase (tabelul nr. 1.3.1). Tabel nr.1.3.1. Numărul zilelor cu temperaturi ce depăşesc anumite limite caracteristice

STAŢIA METEOROLOGICĂ

2007 Tulcea Sulina Sfântu

Gheorghe Mahmudia Jurilovca Gura

Portiţei Gorgova

Nopţi geroase m < -10gr.C 2 0 1 2 1 0 2

Zile iarnă m < 0 gr.C 9 6 5 17 34 7 6

Zile îngheţ m < 0 gr.C 68 30 47 51 58 38 64

Zile vară M > 25gr.C 116 76 100 108 100 98 114

Zile tropicale M > 30 gr.C 56 28 30 35 36 34 48

18

Nopţi tropicale m > 20 gr.C 12 63 9 32 17 56 7

Temperatura solului (medie la suprafaţă) 15 0 17 14 17 14 18

Temperatura solului (la 10 cm adâncime) 13 0 14 14 12 0 0

Precipitaţii (medie lunară, mm/mp) 508 160 356 399 352 374 366

Precipitaţii maxime/24h 239 71 148 170 244 138 174

Zile cu precipitaţii > 0.1 mm 93 65 70 77 77 81 64

Zile cu precipitaţii > 5 mm 29 12 21 25 24 21 20

Zile cu strat zapada, cm 9 0 8 9 0 2 5

Zilele de îngheţ au variat în limite destul de largi, cele mai puţine, 30 zile, revin staţiei Sulina, iar cele mai multe, 68 zile, staţiei Tulcea. Precipitaţiile atmosferice Media precipitaţiilor în anul 2007 înregistrate la staţiile meteorologice de pe teritoriul RBDD a fost de 359 mm, la staţia Tulcea înregistrându-se 508 mm/an, la staţia Mahmudia - 399 mm/an, la staţia Gura Portiţei - 374 mm/an, la Staţia Gorgova - 366 mm/an, la staţia Sf. Gheorghe - 356 mm/an, la staţia Jurilovca - 352 mm/an, iar la staţia Sulina - 160 mm/an. Luna cea mai săracă în precipitaţii a fost iulie, media lunii fiind cuprinsă între 0 mm (la staţia Tulcea) şi 3,6 mm la staţia Jurilovca. Cantitatea cea mai mare de precipitaţii a fost înregistrată la staţia Sulina în luna noiembrie (88 mm) şi staţia Gorgova în luna octombrie (81,8 mm).

Fig. 1.3.6. Evoluţia cantităţilor medii de precipitaţii în anul 2007

19

1.4. Resurse naturale

1.4.1. Resurse naturale neregenerabile În perimetrul RBDD au fost identificate diferite resurse naturale neregenerabile: nisip cuarţifer pentru siderurgie, minereuri de metale grele în nisipurile grindurilor litorale, turbă, etc. Nisipurile din grindurile fluvio-marine au constituit obiect de exploatare, cele din grindul Caraorman (nisip cuarţos – 90,8 % SiO) pentru a fi folosite la fabricarea sticlei şi în procesul tehnologic la Combinatul Siderurgic de la Galaţi. După declararea Deltei Dunării, rezervaţie a biosferei, au fost stopate lucrările de realizare a exploatării şi au fost abandonate instalaţiile şi construcţiile neterminate care, în prezent, nu se integrează în peisajul deltei. Nisipurile din cordoanele litorale au fost exploatate pentru extragerea unor metale grele. Acivitatea de extragere şi prelucrare industrială a metalelor grele din nisipurile grindului Chiuc, a fost oprită în anii ‟90 datorită incompatibilităţii acestor activităţi cu statutul de rezervaţie. 1.4.2. Resurse naturale regenerabile Condiţiile geografice şi climatice deosebite din Delta Dunării au favorizat dezvoltarea unor importante resurse naturale regenerabile: peşte, stuf, păşuni, păduri, plante medicinale, ciuperci, etc., care sunt valorificate prin activităţi economice tradiţionale de către populaţia locală. O resursă naturală importantă o constituie peisajul deltaic care are caracteristici specifice şi este deosebit de atrăgător. Resursa peisagistică este valorificată prin activităţi de turism, atât de către agenţi economici specializaţi cât şi de populaţia locală. Exploatarea resurselor naturale este reglementată de legi şi norme de aplicare a acestora, de către instituţii locale, judeţene şi naţionale. Conform reglementărilor în vigoare, populaţia locală beneficiază de dreptul de utilizare a resurselor naturale pentru consum propriu. Localnicii folosesc o cotă de peşte pentru consum familial, de circa 3 kg/familie/zi, precum şi o cotă de stuf de 2t/gospodărie pentru construcţii specifice (garduri, acoperişuri şi anexe gospodăreşti). Terenurile de păşunat sau terenurile agricole sunt folosite pentru creşterea animalelor şi agricultură. În satele fără terenuri agricole, (Mila 23, Crişan, Sfântu Gheorghe, etc.), localnicii folosesc terenul din gospodărie pentru grădinărit. Produsele obţinute nu sunt suficiente, însă contribuie la rezilienţa gospodăriei.

1.5. Date demografice

1.5.1. Procesul de urbanizare Dezvoltarea unui sistem urban este influenţată de aplicarea unui sistem de management adecvat axat pe următoarele ţinte principale:

- Îmbunătăţitea condiţiilor de viaţă prin eliminarea disfuncţionalităţilor, asigurarea accesului la servicii publice şi locuinţe;

- Utilizarea eficientă a terenurilor, în concordanţă cu planul de urbanizare;

- Extinderea controlată a zonelor construite;

- Protejarea şi punerea în valoare a patrimoniului cultural şi natural;

20

- Protejarea localităţilor împotriva dezastrelor naturale. Urbanizarea poate fi privită ca un proces global care implică transformări economice, sociale, compotamentale, determinând modificări ale cadrului natural şi construit, ale modului de utilizare a terenurilor. Totodată urbanizarea, definită ca fenomen de creştere accelerată a populaţiei urbane,de apariţia de noi oraşe şi de extindere în teritoriu a celor existente presupune şi necesită dezvoltarea unor facilităţi semnificative şi din punct de vedere al sănătăţii şi igienei mediului:

- Alimentarea centralizată cu apă potabilă;

- Racordarea la reţeaua de canalizare şi epurarea apelor uzate menajere;

- Colectarea organizată a deşeurilor. În perimetrul RBDD nu sunt aglomerări urbane. În jurul RBDD există un număr de localităţi rurale şi urbane (Isaccea, Babadag) şi Municipiul Tulcea însumând o populaţie de peste 150.000 locuitori.

1.5.2. Concentrările urbane Aglomeraţia urbană este forma cea mai dezvoltată şi dinamică a oraşului modern, efect al dinamismului economiei şi expansiunii în teritoriu a procesului de urbanizare. În perimetrul RBDD sunt 25 de localităţi organizate în 7 comune situate integral în acest perimetru: (Ceatalchioi, Pardina, Maliuc, Crişan, C.A.Rosetti, Sfântu Gheorghe, Chilia Veche) şi oraşul Sulina. De asemenea există comune care au parţial teritorii în perimetrul RBDD (Nufăru, Beştepe, Murighiol), precum şi suburbia Tudor Vladimirescu a municipiului Tulcea. Tabel 1.5.2.1. Evoluţia populaţiei în localităţile din RBDD.

Nr. crt.

Municipiu,Oraş,Comună Localitatea Nr.locuitori-2006

Nr. locuitori 2007

1 Tulcea T.Vladimirescu 381 380

2 Sulina Sulina 4630 4670

3 Ceatalchioi Ceatalchioi 396 375

4 Ceatalchioi Plauru 96 96

5 Ceatalchioi Sălceni 78 77

6 Ceatalchioi Pătlăgeanca 260 204

7 Chilia Veche Chilia Veche 2495 3539

8 Pardina Pardina 606 712

9 C.A.Rosetti C.A.Rosetti 300 295

10 C.A.Rosetti Sfiştofca 139 312

11 C.A.Rosetti Letea 437 404

12 C.A.Rosetti Cardon 27 27

13 C.A.Rosetti Periprava 297 141

14 Crişan Crişan 465 487

15 Crişan Mila 23 405 493

16 Crişan Caraorman 490 434

17 Maliuc Maliuc 320 296

18 Maliuc Partizani 440 483

21

19 Maliuc Gorgova 130 147

20 Maliuc Vulturu 55 70

21 Maliuc Ilganii de Sus 70 62

22 Beştepe Băltenii de Jos 90 92

23 Nufăru Ilganii de Jos 85 164

24 Murighiol Uzlina 6 3

25 SF.Gheorghe Sf.Gheorghe 880 971

Total 13.578 14934

Din analiza statistică a populaţiei din perimetrul RBDD, în anul 2007 se constată o creştere a populaţiei cu 9,9% faţă de anul 2006.

CAPITOLUL 2. AERUL

2.1. Introducere Aerul este factorul de mediu cel mai important deoarece constituie suportul pe care are loc transportul cel mai rapid al poluanţilor în mediul înconjurator. Substanţele emise în mediul atmosferic contribuie la schimbări climatice, distrugerea stratului de ozon, acidifierea aerului, formarea smogului fotochimic şi deteriorarea calităţii aerului. Sursele principale emitente de poluanţi în perimetrul Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării

sunt sursele mobile.

2.2. Cadrul legislativ În vederea aderării la Uniunea Europeană, România s-a preocupat să armonizeze legislaţia naţională cu cea europeană şi în acest sens a transpus şi implementat Directivele Uniunii Europene, inclusiv cele care privesc mediu înconjurător. În domeniul protecţiei atmosferei Directivele UE transpuse şi implementate sunt:

Directiva Consiliului 96/62/CEE privind evaluarea şi managementul calităţii aerului înconjurător şi directivele fiice (Directiva Consiliului 1999/30/CE privind valorile limită pentru dioxidul de sulf, dioxidul de azot şi oxizii de azot; pulberile în suspensie şi plumbului din aerul înconjurător, Directiva Parlamentului European şi Consiliului 2000/69/CE privind valorile limită pentru benzen şi monoxidul de carbon din aerul înconjurător şi Directiva Parlamentului European şi Consiliului 2002/3/CE privind poluarea aerului cu ozon), transpusă prin:

Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 243/2000 privind protecţia atmosferei aprobată cu modificări şi completări de Legea nr. 655/2001;

Hotărârea de Guvern nr. 586/15.04.2004 privind înfiinţarea şi organizarea Sistemului National de Evaluare şi Gestionare Integrata a Calităţii Aerului (SNEGICA);

Hotărârea de Guvern nr. 543/2004 privind elaborarea şi punerea în aplicare a planurilor şi programelor de gestionare a calităţii aerului în vederea atingerii valorilor limită sau a valorilor ţintă într-o anumită perioadă de timp;

Hotărârea de Guvern nr. 731/2004 pentru aprobarea Strategiei Naţionale privind Protecţia Atmosferei;

22

Hotărârea de Guvern nr. 738/2004 pentru aprobarea Planului Naţional de Acţiune pentru Protecţia Atmosferei;

Ordinul Ministrului Apelor şi Protecţiei Mediului nr. 592/2002 privind aprobarea Normativului privind stabilirea valorilor limită, a valorilor de prag şi a criteriilor şi metodelor de evaluare a dioxidului de sulf, dioxidului de azot şi oxizilor de azot, pulberilor în suspensie (PM10 si PM2,5), plumbului, benzenului, monoxidului de carbon şi ozonului în aerul înconjurător;

Ordinul Ministrului Apelor şi Protecţiei Mediului nr. 745/2002 privind stabilirea aglomerărilor şi clasificarea aglomerărilor şi zonelor pentru evaluarea calităţii aerului în România.

Principalele obiective ale acestor directive sunt:

evaluarea calităţii aerului înconjurător, bazat pe metode şi criterii comune UE;

obţinerea informaţiei adecvate privind calitatea aerului îinconjurător şi asigurarea că aceasta a fost pusă la dispoziţia publicului;

menţinerea calităţii aerului înconjurător acolo unde aceasta este corespunzătoare standardelor sau îmbunătăţirea acesteia în cazuri necorespunzătoare.

Directiva Parlamentului European şi a Consiliului 94/63/CE privind controlul emisiilor de compuşi organici volatili (COV) rezultaţi din depozitarea benzinei şi distribuţia sa de la terminale la staţiile de benzină – transpusă în legislaţia românească prin:

Hotărârea de Guvern nr. 568/2001 privind stabilirea cerinţelor tehnice pentru limitarea emisiilor de compuşi organici volatili rezultaţi din depozitarea, încărcarea, descărcarea şi distribuţia benzinei la terminale şi la staţiile de benzină, modificată şi completată prin Hotărârea de Guvern nr. 893/2005 şi Hotărâre de Guvern nr. 360/2007;

Ordinul Ministrului Industriei şi Resurselor nr. 122/2005 pentru aprobarea Normelor privind inspecţia tehnică a instalaţiilor, echipamentelor şi dispozitivelor utilizate în scopul limitării emisiilor de compuşi organici volatili rezultaţi din depozitarea, încărcarea, descărcarea şi distribuţia benzinei la terminale şi la staţiile de benzină;

Ordinul Ministrului Mediului şi Gospodăririi Apelor nr. 1244/2005 pentru aprobarea formatului de raportare a stadiului implementării măsurilor de conformare pentru instalaţiile de depozitare a benzinei la terminale, conform Hotărârii Guvernului nr. 568/2001;

Ordinul Ministrului Apelor şi Protecţiei Mediului nr. 781/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice privind măsurarea emisiilor de compuşi organici volatili rezultaţi din depozitarea şi încărcarea/descărcarea benzinei la terminale;

Ordinul Ministrului Economiei şi Comerţului nr. 612/26.10.2005 pentru modificarea Ordinului Ministrului Economiei şi Comerţului nr.468/2005 privind desemnarea organismelor de inspecţie a instalaţiilor, echipamentelor şi dispozitivelor utilizate în scopul limitarii emisiilor de

23

compusi organici volatili rezultaţi din depozitarea, încărcarea, descărcarea şi distribuţia benzinei la terminale şi la staţiile de benzină;

Ordinul comun al MEC nr. 716/2005 şi MTCT nr. 96/2006 pentru aprobarea Normelor privind inspecţia tehnică a containerelor mobile utilizate pentru transferul benzinei de la un terminal la o staţie de benzină, la un alt depozit sau terminal, în scopul limitării emisiilor de compuşi organici volatili rezultaţi din operaţiile de încărcare, transport, descărcare şi distribuţie a benzinei la terminale şi la staţiile de benzină.

Alte directive transpuse care vizează limitarea emisiilor în atmosferă sunt:

Directiva Consiliului 1999/32/CE privind reducerea conţinutului de sulf al anumitor combustibili lichizi– transpusă prin :

Hotărârea de Guvern nr. 470/2007 privind limitarea conţinutului de sulf din combustibilii lichizi;

Hotărârea de Guvern nr. 689/2004 privind stabilirea condiţiilor de introducere pe piaţă a benzinei şi motorinei;

Ordinul Ministrului Economiei şi Comertului nr.115/2004 privind aprobarea Procedurii de eşantionare pentru verificarea respectării condiţiilor privind conţinutul de sulf din combustibilii lichizi.

Directiva Parlamentului European şi Consiliului 2001/81/CE de stabilire a plafoanelor naţionale de emisie pentru anumiţi poluanţi atmosferici transpusă prin:

Hotărârea de Guvern nr.1856/2005 privind plafoanele de emisie pentru anumiţi poluanţi atmosferici;

Hotărârea de Guvern nr.1879/2006 pentru aprobarea Programului Naţional de reducere progresivă a emisiilor de dioxid de sulf, oxizi de azot, compuşi organici volatili şi amoniac.

Directiva Parlamentului European şi a Consiliului 2001/80/CE privind limitarea emisiilor în aer de poluanţi provenind de la instalaţiile mari de ardere transpusă prin:

Hotărârea de Guvern nr. 541/2003 privind stabilirea unor măsuri pentru limitarea emisiilor în aer ale anumitor poluanţi proveniţi din instalaţii mari de ardere, modificată şi completată prin HG nr. 322/2005 şi HG nr. 1502/2006;Ordinul comun al MAPAM nr. 712/2003, MEC nr.199/2003 şi MAI nr. 126/2004 pentru aprobarea Ghidului privind elaborarea propunerilor de programe de reducere progresivă a emisiilor anuale de dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi provenite din instalaţii mari de ardere;

Ordinul MAPAM nr. 1052/2003 privind organizarea şi funcţionarea Secretariatului tehnic pentru controlul activităţilor instalaţiilor mari de ardere.

Directiva Consiliului 1999/13/CE privind reducerea emisiilor de compuşi organici volatili (COV) datorate utilizării solvenţilor organici în anumite activităţi şi instalaţii transpusă prin:

Hotărârea de Guvern nr. 699/2003 privind stabilirea unor măsuri pentru reducerea emisiilor de compuşi organici volatili datorate utilizării

24

solvenţilor organici în anumite activităţi şi instalaţii, modificată şi completată de HG nr.1902/2004, HG nr.735/2006 şi HG nr.1339/2006;

Ordin al Ministrului Mediului şi Gospodăririi Apelor nr.859/2005 pentru aprobarea unor ghiduri pentru aplicarea HG 699/2003.

2.3. Progrese realizate în domeniul calităţii aerului Activităţile desfăşurate reprezintă o continuare şi o extindere a cercetărilor întreprinse în cursul anilor 2005- 2006 în Delta Dunării. Determinarea fluxului de gaze la suprafaţa unui ecosistem lacustru se face indirect, prin calcularea acestora pe baza înregistrărilor in situ ale concentraţiilor gazelor respective în apă şi aer, ţinând cont de o serie de parametri: coeficienţii de transfer ai diverselor specii gazoase la interfaţa apă/ atmosferă. Experienţa anterioară arată că hărţile fluxurilor de gaze sunt foarte asemănătoare cu cele ale concentraţiilor de gaze în apă, subliniind aceleaşi tendinţe. Metodele de achiziţionare a datelor au fost îmbunătăţite. Iniţial măsurătorile emisiilor se făceau în locaţii fixe cu reţele de staţii adecvate formei lacului, ulterior a fost pusă la punct o metodă nouă, bazată pe înregistrarea continuă a emisiilor de gaze pe profile. Măsurătorile s-au făcut atât între staţiile de prelevare a probelor cât şi pe profile transversale independente. Suplimentar, s-au realizat profile de-a lungul malurilor. Reţeaua de profile a fost destul de densă şi a acoperit uniform suprafaţa lacurilor cercetate. 2.4 Acidifierea Monitorizarea emisiilor de dioxid de sulf, oxizi de azot, amoniac, compuşi organici volatili, metale grele, poluanţi organici persistenţi, pulberi în suspensie, benzen şi ozon este realizată doar de Agenţia pentru Protecţia Mediului Tulcea şi doar pe teritoriul municipiului. CAPITOLUL 3. SCHIMBĂRI CLIMATICE

3.1. Cadru general. Cadru legislativ. La nivel european şi internaţional, poluarea atmosfericǎ a devenit o preocupare permanentǎ a ţărilor industrializate începând cu anii 1980, preocupare care s-a concretizat pentru început prin adoptarea la Geneva la 13 noiembrie 1979, Convenţia asupra poluării atmosferice transfrontiere pe distanţe lungi. Părţile semnatare ale Convenţia asupra poluării atmosferice transfrontiere pe distanţe

lungi, conştiente de nocivitatea poluanţilor atmosferici asupra sănătăţii umane şi

mediului, precum şi de faptul că aceştia sunt transportaţi în atmosferă pe distanţe lungi

şi pot avea efecte transfrontiere nocive, au adoptat la Aarhus la 24 iunie 1998,

Protocolul Conventiei referitor la poluantii organici persistenti şi Protocolul Conventiei

referitor la metale grele, iar la Gothenburg la 1 decembrie 1999 au adoptat Protocolul

Convenţiei referitor la reducerea acidifierii, eutrofizării şi nivelului de ozon troposferic.

Obiectivul Protocolului de la Gothenburg este de a controla şi de a reduce emisiile de

sulf, oxizi de azot, amoniac şi compuşi organici volatili, care sunt produse de activităţile

antropice şi care pot produce efectele nocive asupra sănătăţii, ecosistemelor naturale,

25

materialelor şi culturilor agricole datorită acidifierii, eutrofizării sau formării ozonului

troposferic. Fiecare parte semnatară a Protocolului are un plafon de emisie şi în scopul

atingerii acestuia trebuie să reducă şi să menţină reducerea emisiilor sale anuale în

conformitate cu acel plafon şi cu termenele stabilite.

România este angajată în îndeplinirea tuturor obligaţiilor asumate prin acordurile şi

tratatele internaţionale de mediu care privesc protecţia atmosferei, pentru protejarea

sănătăţii oamenilor şi a mediului. România a ratificat prin Legea nr. 271/2003,

protocoale Convenţiei asupra poluării atmosferice transfrontiere pe distanţe lungi,

adoptate la Aarhus la 24 iunie 1998 şi la Gothenburg la 1 decembrie 1999.

3.2. Emisii totale anuale de gaze cu efect de seră Gazele generate în mediile naturale joacă împreună cu emisiile gazoase industriale, un rol deosebit în procesul global de încălzire al climei, sub influenţa efectului de seră. Cea mai mare parte a emisiilor naturale este de origine biogenă, strâns legată de ciclurile carbonului şi azotului în atmosferă, însă generarea lor poate fi influenţată de intervenţia unor activităţi umane (modificarea destinaţiei terenurilor, construcţiile hidrotehnice, agricultura, creşterea animalelor s.a.) căpătând astfel şi o componentă antropogenă. Producerea gazelor cu efect de seră în mediile naturale apare ca efect al interacţiunii între ecosistemele acvatice, materia vie, substanţa organică, sedimente şi este controlată de către interacţiunea factorilor fizici, chimici şi biologici în mediul acvatic. Măsurătorile au fost efectuate în staţia R07-002 Lacul Razim şi R07- 050 Lacul Goloviţa şi au condus la obţinerea unei baze de date consistente a cărei exploatare se va face pe parcursul etapei următoare. Diagramele înregistrărilor scot în evidenţă modele diferite de variaţie diurnă pentru cele trei gaze măsurate(N2O,CO2 şi CH4). Diferenţa constă în nivelul general al emisiilor, în ecartul valorilor înregistrate în 24 de ore şi în poziţionarea momentelor de maxim sau minim. S-a observat ca protoxidul de azot atinge valori mai ridicate în Lacul Razim- 0.785ppmv decât în Lacul Goloviţa - 0.42ppmv. O tendinţă asemănătoare are şi dioxidul de carbon: 672ppmv în Lacul Razim şi 484ppmv în lacul Goloviţa. Pentru metan tendinţa este inversă: 440ppmv în Lacul Goloviţa faţă de 235ppmv în Lacul Razim. Pentru staţia din lacul Razim au fost efectuate în paralel şi câteva determinări ale concentraţiilor de oxigen. Variaţiile concentraţiilor de oxigen au evidenţiat destul de clar efectul activităţii biologice asupra dinamicii oxigenului şi implicit asupra evoluţiei concentraţiilor de CO2. Valorile cele mai mari de O2 s-au observat în a doua jumătate a zilei, până la ora 2000, când fitoplanctonul este încă acvtiv, producând oxigen şi consumând dioxid de carbon. Pentru N2O, mecanismele generatoare principale sunt procesele de nitrificare şi denitrificare, care acţionează cu intensităţi diferite pe timp de zi şi de noapte.

26

3.3. Emisii anuale de dioxid de carbon Determinările efectuate în cele două sectoare au scos în evidenţă că Lacul Razim se careacterizează prin valori mai mari, care acoperă un interval mai larg de variaţie ( 279-1122ppmv), în timp ce Lacul Goloviţa înregistrează concentraţii mai scăzute, distribuite pe un interval care porneşte de la valori comparabile cu minimele din Lacul Razim dar acoperă un interval mai îngust (267- 487ppmv). Pentru Lacul Razim se remarcă o tendinţă de concentrare a valorilor ridicate în partea de est a lacului, în zonele direct influenţate de aporturile dunărene, asociată cu o zonă de maxim localizată în zona centrală şi de est a lacului.

3.4. Emisii anuale de metan Concentraţiile de metan în lacurile Complexului Lagunar nu sunt foarte ridicate, în comparaţie cu cele din Delta Dunării. Metanul are valori mai ridicate în lacul Goloviţa, având şi un ecart de variaţie mai mare decât cel înregistrat pentru concentraţiile din Lacul Razim(61- 500ppmv, faţă de 19- 387ppmv). Zonele de maxim sunt în apropierea gurii Canalului Dunăvăţ şi se extind spre vest şi sud- vest până la Capul Iancina. 3.5. Emisii anuale de protoxid de azot Concentraţiile de N2O nu sunt mari, iar domenille lor de variaţie sunt comparabile în cele două lacuri. Ariile maximale se plasează în zona centrală a Lacului Razim şi în sud- est( Golful Holbina, Capul Coşburun, Gura Dranovului, Grindul Coşna). Există o tendinţă de grupare a acestor zone de maxim în ariile de influenţă ale canalelor Dunăvăţ, Mustaca şi Dranov care aduc, odată cu apă şi sedimente din Dunăre şi mari cantităţi de nutrienţi. În cazul Lacului Goloviţa concentraţiile mai ridicate se plasează în jumătatea sa vestică,

unde apar sedimente mai fine şi mai bogate în substanţă organică, însă nu se poate

face o corelaţie exactă cu imaginea cartografică a distribuţiei nutrienţilor.

Concluzii Strategia Naţională privind protecţia atmosferei promovează conceptul dezvoltării

durabile definit ca ”modul de dezvoltare prin care sunt asigurate necesităţile în prezent,

fără a compromite posibilităţile generaţiilor viitoare de a-şi asigura propriile necesităţi”.

Strategia urmăreşte stabilirea unui echilibru între dezvoltarea economico-socială şi

calitatea atmosferei, asigurându-se că dezvoltarea noilor politici se realizează cu

respectarea obiectivelor de dezvoltare durabilă.

Obiectivele Strategiei Naţionale privind protecţia atmosferei adoptată de România sunt:

menţinerea calităţii aerului înconjurător în zonele şi aglomerările în care aceasta se încadrează în limitele prevăzute de normele în vigoare pentru indicatorii de calitate;

îmbunatăţirea calităţii aerului înconjurător acolo unde aceasta nu se încadrează în limitele prevăzute de normele în vigoare;

27

adoptarea măsurilor necesare în scopul limitării până la eliminare a efectelor negative asupra mediului, inclusiv în context transfrontier;

îndeplinirea obligaţiilor asumate prin acordurile şi tratatele internaţionale la care România este parte şi participarea la cooperarea internaţională în domeniu.

Strategia implică derularea de acţiuni la diferite niveluri de competentă şi decizie a

autorităţilor cu responsabilităţi în domeniul protecţiei atmosferei, în acest sens fiind

implicate autorităţi publice centrale responsabile pentru domeniile protecţia mediului,

industrie, sănătate, transport, administraţie publică, precum şi autorităţile teritoriale

(regionale şi locale) pentru protecţia mediului, primăriile, consiliile locale şi consiliile

judeţene.

CAPITOLUL 4. APA

4.1. Introducere Apa reprezintă elementul preponderent şi în acelaşi timp de importanţă majoră pe

teritoriul RBDD. Având în vedere aceste lucruri, monitorizarea calitaţii apei este

obiectivul central al activităţii laboratorului de ecotoxicologie din cadrul ARBDD.

Directiva Cadru defineşte apele de suprafaţă ca toate apele interioare stătătoare sau

curgătoare de pe suprafaţa terenului, precum si apele tranzitorii si apele costiere

(Art.2(1) si 2(10)).

4.1.2. Cadrul legislativ Monitorizarea şi evaluarea calităţii apei pe teritoriul RBDD s-au efectuat în conformitate

cu următoarele acte legislative în vigoare:

- Directiva Cadru CE (apă)/2000; - Legea Apelor 107/1996; - Convenţia Dunării - Sofia 2003; - OM 44/2004 - calitatea apei pentru biotă; - SR ISO 5667/2002- prelevare, transport, conservare probe de apă ; - ORDIN 161/2006 - stabilirea claselor de calitate ale apelor de suprafaţa ; - HG 188/2002; - OM 245/2005 - metode de evaluare de risc şi de impact - procedura de

monitorizare ; - HG 351/2005 - substanţe periculoase şi prioritare/prioritar periculoase.

4.1.3. Resursele de apă 4.1.3.1.Resursele de apă teoretice şi tehnic utilizabile Suprafaţa Deltei Dunării cuprinde cele trei braţe ale Dunării: Chilia, Sulina, Sfântul

Gheorghe şi cinci zone hidrografice:

1. zona Chilia-Sulina între braţele Chilia, Tulcea si Sulina,

2. zona Sulina-Sf. Gheorghe, între braţele Sulina si Sf. Gheorghe,

28

3. zona Sf. Gheorghe-Razelm, la sud între braţul Sf. Gheorghe şi lacul Razim,

4. zona Complexul lagunar Razim – Zmeica - Goloviţa - Sinoe,

5. zona marină a Deltei Dunării (gurile Dunării, ţărmul mării şi fundul submers din faţa

litoralului Deltei), în care sunt incluse conform Directivei Cadru Ape, atât corpuri de apă

de suprafaţă care nu sunt puternic modificate (adică acele ape care sunt

reprezentate de ape naturale sau cvasi-naturale, sau cele modificate numai calitativ) cât

si corpuri de apă puternic modificate.

Resursele teoretice de apă din perimetrul RBDD sunt constituite din resursele de apă

de suprafaţă şi din cele subterane. Dintre resursele subterane de apă cele de mică

adâncime sunt folosite într-o măsură foarte redusă şi în exclusivitate de către puţine

gospodării ale populaţiei locale, calitatea acestor ape nefiind corespunzătoare.

În ceea ce priveşte resursele subterane de adâncime, acestea nu sunt corespunzătoare

şi nu sunt utilizate.

Resursele de apă de suprafaţă sunt cele mai importante şi sunt reprezentate, în

principal, de fluviul Dunărea, de Complexul Lacustru Razim-Goloviţa-Zmeica, precum şi

de lacurile Bababag, Obretin şi Dranov. Nu se cunosc cazuri de alimentări de apă în

scop gospodăresc sau industrial din lacurile celorlalte complexe lacustre din Delta

Dunării.

Principalii utilizatori sunt reprezentaţi de sectorul agricol care utilizează cantităţi

importante de apă pentru culturile agricole, pentru sectorul zootehnic şi pentru cel

piscicol.

Pentru culturile agricole, ANIF asigură apă pentru irigaţii prin pompare prin sistemele de

irigaţii alimentate din Complexul Lacustru Razim-Goloviţa-Zmeica şi lacul Babadag.

Capacitatea instalată de pomparea apei din aceste lacuri este de circa 94,5 mc/sec, dar

cerinţele anuale şi în special din ultimii ani fac ca această capacitate să nu fie folosită

mai mult de 20%. Amenajările piscicole care funcţionează în perimetrul RBDD,

utilizează apa lacurilor naturale în suprafaţă totală de circa 6.700 ha (Babadag, Obretin,

Dranov) sau apa din Dunăre intrată gravitaţional sau prin pompare în bazinele piscicole

amenajate care funcţionează în RBDD, în suprafaţă totală de circa 17.000 ha.

Sectorul industrial care foloseşte apa surselor de suprafaţă este reprezentat în

principal de unităţile industriale care funcţionează pe platforma vestică a Municipiului

Tulcea (SC ALUM SA, SC AKER), precum şi de alte unităţi industriale din Municipiul

Tulcea.

29

Cantităţi importante de apă din sursele de suprafaţă, respectiv din Dunăre, sunt utilizate

de unităţile care furnizează apă potabilă Municipiului Tulcea şi celorlalte localităţi din

perimetrul RBDD.

4.1.3.2. Prelevări de apă Din evidenţele ANAR, SGA Tulcea, în anul 2007 au fost prelevate cantităţi de apă de

circa 82.400 mii mc, distribuite în sectoarele de activitate menţionate la capitolul 4.3.1.

4.2. Ape de suprafaţă

4.2.3. Starea fluviului Dunărea, pe teritoriul R.B.D.D. Pentru condiţiile specifice din România, Administraţia Naţională “Apele Române” (2004) a stabilit tipologia abiotică (pe baza Schemei B recomandate de DCA - (ICPDR, Part02(ch3.1_3.2_3.3) 2005)) pentru apele de suprafaţă, cu unele adaptări la condiţiile specific locale ale teritoriului României. În cadrul acestei tipologii Rezervaţia Biosferei Delta Dunării are o poziţie aparte datorită

hidromorfologiei sale care include:

cursul de apă datorită braţelor Dunării şi a canalelor sale;

lacuri naturale datorită ghiolurilor şi japşelor sale;

apele tranzitorii (care pot fi fluviale lacustre şi marine).

Din punctul de vedere al statutului său de apă curgătoare Delta Dunării se încadrează

în tipul RO22 subtipul 10 si RO_TT01 datorită apelor sale tranzitorii fluviale (ICPDR,

Part02(ch3.1_3.2_3.3) 2005).

Apele tranzitorii fluviale sunt localizate pe braţele de vărsare ale Dunării în Marea

Neagră (braţul Chilia: 20 km – 0 km, braţul Sulina: 19 km – 0 km şi braţul Sf. Gheorghe:

7 km - 0 km).

Reţeaua de canale din Delta Dunării este reprezentată de 45 gârle în regim natural de

circulaţie a apei în lungime de 1742 km şi 26 de canale în lungime de 1753 km.

În conformitate cu tipologia abiotică în R.B.D.D. au fost identificate 7 tipuri de lacuri

deltaice ROLN04, ROLN05, ROLN06, ROLN07, ROLN08, ROLN09 şi ROLN14 şi un lac

(Sinoe) inclus în categoria de ape tranzitorii lacustre, a cărei tipologie a fost bazată pe o

combinaţie a sistemului A şi sistemului B prevăzut în anexa II a Directivei Cadru Ape.

Apele tranzitorii marine ale deltei sunt localizate în sectorul nordic al litoralului

romanesc, de la gura de vărsare a braţului Chilia la Periboina, ajungând până în dreptul

capului Midia, dacă se ia în considerare limita Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării.

Parametrii de calitate utilizaţi la caracterizarea stării apelor de suprafaţă din Delta

Dunării au fost abiotici si biotici. Până în prezent, nu este în vigoare la nivelul ţărilor

30

dunărene, dar nici la nivel naţional o schemă pentru clasificarea calităţii apelor naturale,

există doar reglementările cu privire la parametrii utilizaţi în stabilirea stării ecologice.

Analiza indicatorilor chimici determinaţi pentru încadrarea apelor de suprafaţă din

RBDD în clase de calitate în conformitate cu recomandările Ordinului 161 / 2006 relevă

încadraea în limitele clasei a II-a de calitate, deci ape de o calitate bună. Această

calitate a apei este specifică tuturor apelor fluviale şi Deltaice.

Dunărea, ecosistemul deltaic precum şi ecosistemele costiere, sunt puncte de

confluenţă ale unor puternice presiuni ecologice, ca rezultat al multiplelor activităţi

umane.

Starea de calitate a apei fluviului Dunărea din teritoriul rezervaţiei a fost urmărită pe o

lungime de 338 km, cuprinzând 5 tronsoane, având la bază măsurătorile analitice

realizate în 10 secţiuni de supraveghere în cadrul campaniilor trimestriale de recoltare:

- Cotul Pisicii-Ceatal Chilia (64 km): Cotul Pisicii, Am. Reni, Av. Reni ;

- Ceatal Chilia-Periprava (92 km): Ct. Chilia, Av. Periprava;

- Ceatal Chilia-Ceatal Sf. Gheorghe (18 km): Tulcea Mm 38+500;

- Ceatal Sf. Gheorghe - Sulina (60 km): Ct. Sf. Gheorghe, Sulina;

- Ceatal Sf. Gheorghe - Sf. Gheorghe (104 km): Sf. Gheorghe.

Din punct de vedere al chimismului apei, fluviul Dunărea se încadrează în clasa a-II-a

de calitate conform prevederilor ORDINULUI MINISTERULUI APELOR ŞI PROTECŢIEI

MEDIULUI Nr. 161/ 10 2006.

Activitatea laboratorului propriu al R.B.D.D. a constat în deteminări de produse

petroliere, pesticide organo-clorurate cât şi expertize fizico-chimice.

- Produse petroliere:

Evoluţia valorilor este prezentată în figurile 4.2.4.4. şi 4.2.4.10.

Din datele prezentate se constată că dacă în anii 2007 şi 2006 concentraţiile medii au

depăşit valoarea limită de 0.2ppm stabilită prin Ordinul 161/10 2006. Valorile medii ale

anului 2007 au fost de 0.341ppm comparativ cu 0.343ppm în anul 2006.

- Pesticide organo-clorurate:

Evoluţia valorilor este prezentată în figurile 4.2.4.6. (HCH total), 4.2.4.11.(lindan),4.2.4.7

şi 4.2.4.13. (DDTtotal), 4.2.4.8.şi 4.2.4.12.(DDT), 4.2.4.9(aldrin).

31

În ceea ce priveşte HCH total în anul 2007, concentraţiile medii s-au situat sub limita de

0.42 ppb pe tot teritoriul RBDD.

Valorile medii ale concentraţiilor de lindan se situează sub limita maximă de 0.02ppb,

concentraţia maximă fiind la Cotul Pisicii, amonte de intrarea în RBDD.

Concentraţiile de DDT şi DDT total se situează uşor sub limita maximă admisă (0.01ppb

respectiv 0.025ppb), concentraţiile medii ale anului 2007 fiind mult mai mici decât în

anul 2006.

Valorile concentraţiilor de aldrin s-au situat pe tot parcursul anului mult sub limita

admisă de 0.01ppb, valoarea medie fiind de 0.004ppb.

- Indicatori ai regimului de oxigen, respectiv oxigenul dizolvat şi consumul chimic de oxigen, se încadrează în limitele apelor bune (clasa a II-a de calitate). (fig. 4.2.4.14. –evoluţia mediilor anuale).

- Elemente biogene:

- azotul amoniacal a avut valori cuprinse între 1.216 – 3,22 mg N/L, încadrând astfel apele Dunării în clasa a II-a de calitate;

- fosforul total a avut în acest an concentraţii ce se încadrează în limita apelor din clasa a II-a de calitate, fară a depaşi limita de 0,4 mg P/lL, cu valori cuprinse între 0.009 ppm şi 0.031ppm.

4.2.4. Calitatea apei fluviului DUNĂREA pe teritoriul Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării În vederea monitorizării calităţii apei fluviului Dunărea pe teritoriul Rezervaţiei Biosferei

Delta Dunării, trimestrial sunt recoltate şi apoi analizate probe de apă din Dunăre în

secţiunile amintite în prima parte a acestui capitol.

În secţiunea de monitorizare a calităţii apei fluviului Dunărea, Tulcea, MM38+500, mal

drept, sunt recoltate probe de apă săptămânal. Astfel, valorile concentraţiilor lunare,

reprezintă media a minimum patru probe săptămânale.

0

5

10

15

20

25

30

ian. febr. mart. apr. mai iun. iul. aug. sept. oct. nov. dec.

2006

2007

Fig. 4.2.4.1. Evoluţia temperaturilor apei (2006 şi 2007)

32

Fig. 4.2.4.2. Evoluţia temperaturilor aerului (2006 şi 2007)

0

5

10

15

20

25

30

35

40

45


2006

2007

Fig. 4.2.4.3. Evoluţia valorilor medii lunare (ppb) de hidrazină (2006 şi 2007)

Fig. 4.2.4.4. Evoluţia valorilor medii lunare (ppm) de produse petroliere (2006 şi 2007)

-10

-5

0

5

10

15

20

25

30

35


2006

2007

33

Fig. 4.2.4.5. Evoluţia valorilor medii lunare ale lindanului (ppb) (2006 şi 2007)

Fig. 4.2.4.6. Evoluţia valorilor medii lunare (ppb) a HCH - ului total, (2006 şi 2007)

Fig. 4.2.4.7. Evoluţia valorilor medii lunare ale DDT-ului total (ppb), (2006 şi 2007)

34

0

0.01

0.02

0.03

0.04

0.05

0.06


2006

2007

val.limita

Fig. 4.2.4.8. Evoluţia valorilor medii lunare ale DDT-ului (ppb), (2006 şi 2007)

0

0.002

0.004

0.006

0.008

0.01

0.012


2006 2007 val.limita

Fig.4.2.4.9 . Evoluţia valorilor medii lunare ale Aldrinului-ului (ppb), (2006 şi 2007)

0 0.05 0.1 0.15 0.2 0.25 0.3 0.35 0.4 0.45 0.5

cotuPisicii

gura Prut

am.Reni

av.Reni

ct.Izmail

Periprava

Sulina

Sf.Ghe.val.limita

2007

2006

Fig. 4.2.4.10. Evoluţia valorilor medii anuale ale produselor petroliere (ppm)

35

0 0.005 0.01 0.015 0.02 0.025

cotuPisicii

am.Reni

ct.Izmail

Sulina val.limita

2007

2006

Fig. 4.2.4.11. Evoluţia valorilor medii anuale ale Lindan-ului (ppb)

0

0.01

0.02

0.03

0.04

0.05

0.06

cotuPisicii gura Prut am.Reni av.Reni ct.Izmail Periprava Sulina Sf.Ghe

2006

2007

val.limita

Fig. 4.2.4.12. Evoluţia valorilor medii anuale ale DDT-ului (ppb)

0

0.01

0.02

0.03

0.04

0.05

0.06



Fig. 4.2.4.13. Evoluţia valorilor medii anuale ale DDT-ului total (ppb)

36

0

5

10

15

20

25


2006 2007cls.a II-a cls.a III-a

Fig.4.2.4.14. Evoluţia valorilor medii anuale ale CCO-Mn (mg/l)

0

0,1

0,2

0,3

0,4

0,5

0,6

0,7

0,8

0,9


2006 2007 clasa I-a clasa II-a

Fig. 4.2.4.15 Evoluţia valorilor medii anuale ale azotului amoniacal (mg/l)

4.2.5. Starea lacurilor din Delta Dunarii În anul 2007 s-a continuat activitatea de supraveghere a stării ecosistemelor lacustre

din teritoriul rezervaţiei, prin monitorizarea evoluţiei parametrilor fizico-chimici în lacurile

reprezentative pentru cele şase complexe lacustre ale acesteia.

Variaţiile înregistrate pentru majoritatea parametrilor reflectă diversitatea condiţiilor de

mediu existente într-un areal atât de complex cum este Delta Dunării, distribuţia

valorilor fiind influenţată de obicei de tendinţele naturale de evoluţie ale ecosistemelor,

peste care se suprapun influenţele antropice prezente în special pe Braţul Chilia.

Din punct de vedere al chimismului apei, lacurile din componenta Deltei Dunării se

încadrează în clasa a-II-a de calitate conform prevederilor ORDINULUI MINISTERULUI

APELOR ŞI PROTECŢIEI MEDIULUI Nr. 161/ 10 2006.

- azotul amoniacal S-au inregistrat concentraţii cuprinse între 0,275 – 0,53

ppm (maxima inregistrată în lacul Merhei).

37

- fosforul total Ca şi în Dunăre, acest indicator a avut în acest an valori ale concentraţiilor aproximativ egale cu cele din anul 2006 cuprinse între 0.009-0.024ppm. Aceste concentraţii încadrează apele tuturor lacurilor în categoria apelor bune (clasa aII-a).

Evoluţia caltăţii apei lacurilor în anul 2007, comparativ cu anul 2006

0

0.1

0.2

0.3

0.4

0.5

0.6

0.7

0.8

0.9

1

Erenciuc Fortuna Merhei Rosu Oprio

2006

2007

val.lim.

Fig. 4.2.5.1. Evoluţia valorilor medii anuale la produse petroliere (ppm) în lacuri reprezentative din RBDD.

Fig. 4.2.5.2. Evoluţia valorilor medii anuale la produse petroliere (ppm) în sistemul lagunar Razim – Sinoe

Fig. 4.2.5.3. Evoluţia valorilor medii anuale ale Lindanului (ppb)

38

Fig. 4.2.5.4. Evoluţia valorilor medii anuale ale Lindanului (ppb), în sistemul lagunar

Razim – Sinoe

0

0.01

0.02

0.03

0.04

0.05

0.06

0.07

0.08


2006

2007

val.limita

Fig.4.2.5.5. Evoluţia valorilor medii anuale de DDT total (ppb)

0

0.01

0.02

0.03

0.04

0.05

0.06

0.07

Golovita Razelm Sinoe


Fig.4.2.5.6 Evoluţia valorilor medii anuale ale DDT total (ppb), în sistemul lagunar Razim

– Sinoe

0

0.005

0.01

0.015

0.02

0.025



39

0

0.01

0.02

0.03

0.04

0.05

0.06


2006

2007

val.limita

Fig.4.2.5.7. Evoluţia valorilor medii anuale la DDT-ului, (ppb)

0

0.005

0.01

0.015

0.02

0.025

0.03

0.035



Fig.4.2.5.8. Evoluţia valorilor medii anuale la DDT-ului, (ppb), în sistemul lagunar Razim – Sinoe

0

5

10

15

20

25


2006 2007 clasa II-a cls.a III-a

Fig.4.2.5.9. Evoluţia valorilor medii anuale ale CCO-Mn-ului (mg/l)

40

0

5

10

15

20

25

30


2006 2007 clasa II-a cls.a III-a

Fig.4.2.5.10. Evoluţia valorilor medii anuale ale CCO-Mn-ului (mg/l), în sistemul lagunar Razim – Sinoe

0

0.05

0.1

0.15

0.2

0.25

0.3

0.35

0.4

0.45


2006 2007 clasa I-a

Fig. 4.2.5.11. Evoluţia valorilor medii anuale ale azotului amoniacal (mg/l)

0

0.1

0.2

0.3

0.4

0.5

0.6

0.7

0.8

0.9


2006 2007 clasa I-a clasa II-a

Fig. 4.2.5.12. Evoluţia valorilor medii anuale ale azotului amoniacal (mg/l), în sistemul

lagunar Razim – Sinoe

41

4.3. Ape subterane Pe parcursul anului 2007 ARBDD nu a efectuat monitorizarea apelor subterane.

4.4. Apa potabilă Pe parcursul anului 2007 ARBDD nu a efectuat monitorizarea apelor subterane.

4.5. Apele uzate

4.5.1. Surse majore şi grad de poluare În RBDD nu sunt surse fixe cu rol determinant în poluarea apelor. Sursele majore de poluare a apelor din teritoriul rezervaţiei sunt reprezentate de agenţi economici situaţi în zona limitrofă a RBDD şi de activitatea de transport naval desfăşurată pe căile navigabile atât de ambarcaţiunile mici cât şi de navele maritime şi fluviale aflate în tranzit. Poluarea de la nave este determinată de faptul că nu toate navele sunt dotate cu

separatoare de reziduuri petroliere eficiente, de exploatarea necorespunzătoare a celor

existente şi de faptul că porturile dunărene de pe teritoriul rezervaţiei, nu sunt dotate cu

instalaţii specifice pentru preluarea şi reciclarea acestor reziduuri.

Pentru reglementarea acestei situaţii, ARBDD a impus societăţilor deţinătoare de

mijloace navale de transport, aplicarea recomandărilor POLDANUBE -1986 la fluviu şi a

Convenţiei MARPOL 73 - 78 de către navele maritime (ambele convenţii se referă la

colectarea, stocarea la bordul navelor a reziduurilor de hidrocarburi precum şi ţinerea

evidenţei predării acestora la unităţile colectoare).

Prin Programele de conformare s-a impus dotarea navelor mari cu separatoare de

produse petroliere sau tancuri de stocare cu predarea reziduurilor în portul Galaţi.

Se verifică periodic la nave Registrul de hidrocarburi cu evidenţa consumurilor de

combustibil şi a predărilor de reziduuri.

4.5.2. Reţele de canalizare Localităţile aflate pe teritoriul RBDD, nu au sisteme de canalizare centralizate care să

colecteze apele reziduale la nivelul întregii localităţi. Staţiile de epurare existente au fost

concepute pentru a realiza numai preepurarea mecanică a apelor menajere.

Din cele patru localităţi care au sisteme proprii de canalizare, două localităţi au staţii de

preepurare mecanică a apelor uzate: Maliuc şi Sulina. Localitaţile Sf. Gheorghe şi Chilia

Veche au câte o staţie de pompare ape menajere concepută pentru a deservi numai

blocurile şi nu au sisteme de preepurare.

Situaţia sistemelor de canalizare şi a modului de funcţionare a staţiilor de epurare, în

2007, se prezintă astfel:

42

În oraşul Sulina, sistemul de canalizare deserveşte în sistem unitar 70% din suprafaţa oraşului. Investiţia începută, în anii anteriori pentru reabilitarea şi extinderea reţelei de canalizare a fost sistată din lipsa fondurilor. Agenţii economici cu activităţi mai mari, nu sunt racordaţi la reţeaua oraşului, fiecare având sistem propriu de epurare mecanică şi evacuare proprie în Dunăre.

În Chilia Veche sistemul de canalizare existentă deserveşte 39% din localitate. Apele uzate sunt deversate direct în Dunăre, prin pompare.

În Sf.Gheorghe, sistemul de canalizarea deserveşte 10% din localitate, evacuarea realizându-se prin pompare în canalul colector care are legătură cu Dunărea.

În Maliuc, reţeaua de canalizare deserveşte 91% din localitate.

Celelalte localităţi din RBDD nu sunt prevăzute de reţele de canalizare. Epurarea apelor uzate menajere şi industriale este realizată numai printr-o treaptă

mecanică. În acest scop sunt folosite: grătare, deznisipatori, fose septice, separatoare

de grăsimi şi baterii de decantare. Modul de exploatare este deficitar, constatându-se

că fosele vidanjabile amplasate pe traseul reţelelor de canalizare sunt greu de întreţinut,

în majoritatea cazurilor ele sunt curăţate manual din lipsa vidanjelor, excepţie făcând

doar localităţile Chilia Veche şi Sulina care sunt dotate cu vidanje.

4.5.2.1. Ape manajere Principalele surse de poluare de pe teritoriul RBDD sunt: ASPL Sulina, ASPL Maliuc,

Chilia Veche şi Sf. Gheorghe, SC Piscicola Jurilofca.

În anul 2007 au fost efectuate determinări privind starea apelor uzate de tip menajer

luându-se în analiză parametrii ca suspensii totale, CCO-Mn, NH4 etc.

Rezultatele acestor determinări sunt evidenţiate în diagramele prezentate în continuare.

0

20

40

60

80

100

120

140

160

susp.tot. CCO_Mn cloruri

2006

2007

Fig. 4.5.2.1.1. ASPL Sulina, starea apelor uzate, substanţe organice (CCO-Mn), suspensii

totale şi cloruri (mg/l)

43

0

5

10

15

20

25

2006 2007

NH4+

NO3-

Fig. 4.5.2.1.2. ASPL Sulina, starea apelor uzate, evoluţia amoniului şi a azotaţilor

Fig. 4.5.2.1.3. ASPL Chilia Veche, starea apelor uzate, substanţe organice (CCO-Mn),

suspensii totale şi azotaţi (mg/l)

Fig. 4.5.2.1.4. ASPL Chilia Veche, starea apelor uzate, cantităţile de amoniu şi azotiţi (mg/l)

44

Fig. 4.5.2.1.5. ASPL Maliuc, starea apelor uzate , substanţe organice (CCO-Mn), suspensii totale şi azotaţi (mg/l)

Fig. 4.52.1.6. ASPL Sf. Gheorghe, substanţe organice (CCO-Mn), suspensii totale şi azotaţi (mg/l)

Fig. 4.5.2.1.7. ASPL Sf. Gheorghe, starea apelor uzate, cantităţile de amoniu şi azotaţi (mg/l)

45

Fig. 4.5.2.1.8. S.C. Piscicola Jurilofca S.A, starea apelor uzate , substanţe organice (CCO-Mn), suspensii totale şi azotaţi (mg/l)

0

0,2

0,4

0,6

0,8

1

1,2

1,4

1,6

2006 2007

NH4+

NO2-

Fig. 4.5.10. S.C. Piscicola Jurilofca S.A., starea apelor uzate, cantităţile de amoniu şi azotaţi (mg/l)

4.6. Zone critice sub aspectul poluării apelor de suprafaţă şi a celor subterane - Identificarea presiunilor si a impactului asupra apelor de suprafaţă din Delta

Dunării

Tipul si mărimea presiunilor antropogene semnificative la care sunt supuse apele de

suprafaţă din Delta Dunării ţin de:

- natura surselor de poluare (industriale, agricole sau activităŃile urbane) din afara

deltei propriu-zise;

- alterarea regimului hidrologic si modificările morfologice datorate regularizărilor

importante desfăsurate în decursul anilor în interiorul deltei.

46

Prin analiza tipului de presiuni exercitate aspura apelor de suprafaţă din Delta Dunării şi

a momentului în care acestea s-au produs s-au stabilit două etape distincte:

1. Etapa activităţilor tradiţionale care se derulează până la mijlocul secolului XX, când

presiunea umană nu afecta peste limite suportabilitatea ecosistemelor naturale.

2. Etapa activităţiilor moderne, care a început cu intervenţia statului în viaţa socială prin

desfiinţarea proprietăţilor private, colectivizarea, înfiinţarea întreprinderilor de stat de

toate profilurile, lansarea programelor de exploatare complexă a resurselor naturale ale

deltei si regularizarea braţelor Dunării.

În această etapă presiunea exercitată de om asupra mediului acvatic s-a datorat:

a) introducerii unor activităţi nespecifice deltei - amenajarea prin îndiguire si desecare a

marilor incinte agricole (Pardina, Sireasa, Carasuhat);

b) supradimensionarea exploatărilor economice specifice deltei prin realizarea de

amenajări piscicole de mare întindere (Popina, Chilia Veche-Hreblea etc.) şi a marilor

unităţi de exploatare a stufului ;

c) modificării regimului hidrologic natural al Dunării;

d) deversări de ape menajere sau industriale insuficient epurate în Dunăre.

- identificarea surselor semnificative punctiforme de poluare a apelor de

suprafaţă din Delta Dunării

Sursele punctuale de poluare a apelor sunt acelea unde poluanţii pătrund în apă prin

descărcări locale.

Definirea surselor de poluare semnificativă constituie o problemă foarte complexă.

Aceste nivele sunt dependente de factorii antropici, precum folosirea terenului şi gradul

de utilizare, dar şi de factori naturali, cum sunt clima, proprietăţile solului etc. Astfel de

factori influenţează căile de propagare a emisiilor difuze de nutrienţi şi de reţinere şi

diminuare pe traseul dintre zona de origine şi cea de descărcare în reţeaua

hidrografică.

Anumite criterii de selectare a presiunilor semnificative pentru surse punctuale din

Bazinul Dunării au fost recomandate de Grupul de Experţi EMIS de la ICPDR (2003,

2004). Rezultatelor monitorizării efectuate de Administraţia Naţională ‟‟Apele Române‟‟

– Direcţia de Ape Dobrogea-Litoral / Sistemul de Gospodărire a apelor Tulcea, Delta

Dunării evidenţiază următoarea situaţie la nivelul anului 2007:

Surse punctiforme la care s-au inregistrat depăşiri la concentraţiilor maxime admise.

47

• Consumul biochimic de oxigen: sursa urbană - Aquaserv - oraş Tulcea, sursa

industrial S.C. Aker SA Tulcea, sursele agricole S.C. Carniprod S.A. Tulcea şi S.C.

Pigcom Satul Nou.

Consum chimic de oxigen: sursa urbană Aquaserv - oraş Tulcea; sursa industrială

S.C. Alum S.A. Tulcea, surse agricole S.C. Carniprod S.A. Tulcea şi S.C. Pigcom Satul

Nou.

• Nutrienti:

- azot amoniacal: - sursa urbană Aquaserv - oraş Tulcea, sursa industrială S.C. Aker

S.A. Tulcea, surse agricole S.C. Carniprod S.A. Tulcea şi S.C. Pigcom Satul Nou.

- azot total: sursa industrială S.C. Aker S.A. Tulcea, surse agricole S.C.Carniprod S.A.

Tulcea si S.C. Pigcom Satul Nou.

- fosfor total: - sursa urbană Aquaserv - oraş Tulcea; sursa industrială S.C. Aker

S.A.Tulcea.

- cloruri: surse agricole S.C. Carniprod S.A.Tulcea si S.C. Pigcom Satul Nou.

• Ioni generali, salinitate:

- reziduu filtrabil 1050C: surse industriale S.C. Aker S.A. Tulcea, şi S.C. Alum S.A.

Tulcea, surse agricole S.C. Carniprod S.A.Tulcea şi S.C. Pigcom Satul Nou.

- sulfaţi: sursa urbană Aquaserv - oraş Tulcea, surse industriale S.C. Aker S.A. Tulcea

şi S.C. Alum S.A. Tulcea

- sodiu: surse industriale S.C. Aker S.A. Tulcea şi S.C. Alum S.A. Tulcea.

• Metale

- total fier : surse industriale S.C. Alum S.A. Tulcea şi S.C. Aker SA Tulcea.

- mangan total : sursa industrială S.C. Alum S.A. Tulcea.

• Substante toxice

- detergenţi sintetici: sursa urbană Aquaserv - oraş Tulcea, sursa agricolă S.C.

Carniprod S.A. Tulcea.

- fenoli antrenabil cu vapori de apă: sursa urbană Aquaserv - oraş Tulcea, surse

agricole S.C. Carniprod S.A.Tulcea şi S.C. Pigcom Satul Nou.

48

- impactul poluărilor cu substanţe organice a apelor de suprafaţă din Delta

Dunării

Cantitatea de materie organică ce ajunge în corpurile de apă a crescut în mod

semnificativ datorită activităţii umane în ultimul secol.

În conformitate cu ICPDR (Joint Danube Survey 2001), poluarea organică în bazinul

hidrografic al Dunări variază de la moderat la valori critice şi se datorează apelor

industriale netratate sau insuficient tratate si apelor menajere provenite din zonele

urbane.

În conformitate cu raportările efectuate de România (ICPDR – Annual Report 2006)

indicele de saprobitate înregistrat pe Dunăre în punctul situat în aval de Reni, la intrarea

în Delta Dunării a fost de 2,21 în anul 2006. Acest indice arată că substanţele organice

au un impact redus.

Rezultatele analizelor efectuate pe parcursul a sapte ani în perioada 2001-2007 arată

că deşi au fost înregistrate variaţii mari între valorile minime si maxime înregistrate,

clasele de calitate pentru parametrul CCO-Mn, în cazul apelor de suprafaţă din Delta

Dunării se încadrează în baza valorilor medii multianuale în calsele I si II.

- impactul poluărilor cu nutrienţi a apelor de suprafaţă din Delta Dunării

În conformitate cu rapoartele ICPDR concentraţia nutrienţiilor din apa Dunării şi din

cursurile de apă tributare acesteia sunt extrem de importante din punct de vedere

internaţional deoarece sunt responsabile pentru eutrofizarea fluviului şi a Mării Negre.

Informaţiile existente arată că concentraţia nutrienţiilor de-a lungul Dunării sunt în

prezent cu mult mai mari decât valorile naturale anterioare.

Dunărea transportă din surse difuze de origine naturală si mai ales din surse

punctiforme datorate activităţii umane (1/2 din cantitate din surse agricole, ¼ din surse

industriale si ¼ din zonele urbane), datorită debitului său mare, mai mulţi nutrienţi decât

oricare alt râu din Europa. Evaluările prin MONERIS (Modelling Nutrient Emissions in

River Systems) a emisiilor de nutrienţi ajunse în apele de suprafaţă din diverse surse

difuze au arătat că intrările de nutrienţi în bazinul hidrografic al Dunării se ridică la

68.000 tP/a şi 758.000 tN/a (http://www.icpdr.org/)

Cu toate că toată cantitatea de nutrienţi transportată spre Marea Neagră este extrem de

mare, s-a constatat că rolul Deltei Dunării în stocarea şi reţinerea nutrienţilor raportat la

încărcările totale ale Dunării este nesemnificativ, fiind estimat la 2-3 %.

Aproximativ 90% din debitul Dunării este transportat prin cele trei braţe (Chilia, Sulina şi

Sf. Gheorghe) către Marea Neagră, numai 10% din debitul Dunării ajungând în

complexele acvatice ale Deltei Dunării (ICPDR-Roof report, 2004)

49

Impactul concentraţiei de nutrienţi asupra corpurilor de apă poate avea două abordări

distincte în funcţie de problemele pe care le generează prezenţa acestora în

concentraţii mai mari decât cele reglementate prin legislaţia în vigoare. Din acest punct

de vedere, standardele de clasificare a calităţii apei pot creea confuzii în cazul în care

nu se face o astfel de precizare.

Prin urmare, estimarea impactului poluării cu nutrienţi în Delta Dunării s-a realizat în

raport cu:

I. modul de utilizare al apei,

II. termenii de referinţă specifici acestor parametrii (azot si fosfor),

În funcţie de aceste abordări impactul poluării cu nutrienţi a apelor de suprafaţă din

Delta Dunării prezintă două caracteristici distincte.

I. Impactul poluării cu nutrienţi raportat la modul de utilizare al apei

Prin evaluarea calităţii apei în conformitate cu ‟‟Normativul privind clasificarea calităţii

apelor de suprafaţă în vederea stabilirii stării ecologice a corpurilor de apă‟‟ (Ordin nr

161/16.02.2006 al MMDD), s-a realizat clasificarea lacurilor din RBDD în clase de

calitate.

La stabilirea claselor de calitate s-au utilizat valorile medii multianuale ale concentraţiei

de ion amoniu şi de fosfor total. Utilizarea fosforului într-o astfel de clasificare se

datorează faptului că, acesta este un element cheie care afectează ecosistemele din

bazinul Dunării, Delta Dunării şi Marea Neagră, care contribuie esenţial la accentuarea

fenomenului de eutrofizare şi prin urmare poate da o imagine clară asupra evoluţiei

calităţii apei. Acest argument vine în sprijinul acţiunilor şi măsurilor care pot fi luate în

vederea încetinirii procesului de eutrofizare. Astfel, în conformitate cu ICPDR report

"Removal of Phosphates from Detergents in the Danube Basin", utilizarea pe scară

largă a ‟‟phosphate-free detergents‟‟ poate contribui în mod semnificativ la reducerea

încărcăturii de nutrienţi de la suprafaţa apei. Desi extrem de importantă utilizarea

fosforului total în evaluarea calităţii apei, o analiză completă în sprijinul stabilirii stării

ecologice sau a potenţialului ecologic pentru apele de suprafaţă din Delta Dunării are

nevoie şi de estimarea impactului pe care îl are concentraţiile de amoniu. Din două

motive esenţiale din punct de vedere al atingerii obiectivelor de mediu:

1. datorită problemelor de mediu (în special legate de sănătatea umană) pe care

acestea le generază,

2. datorită valorilor foarte mari ale concentraţiei de amoniu (clasa de calitate V)

raportate către ICPDR de către România înregistrate în râul Argeş şi partea de jos a

50

Prutului ce pot influenţa în mod semnificativ calitatea apei pe sectorul românesc al

Dunării cu posibil impact asupra deltei.

Rezultatele obţinute în urma includerii apelor de suprafaţă monitorizate în clase de

calitate utilizând în evaluare fracţiunea amoniu din azotul anorganic depistat în

ecosistemele acvatice din RBDD, pe baza mediei aritmetice şi a deviaţiei standard arată

că, în cazul acestui parametru ţinta stabilită pentru stare bună a apelor de suprafaţă

este atinsă în toate cazurile analizate.

II. Impactul poluării cu nutrienţi raportat la valoriile termenilor de referinţă - EUTROFIZAREA Concentraţia ridicată de nutrienţi, provenită din întregul bazin al fluviului Dunărea, a

contribuit în timp (de la sfârsitul anilor ‟70, fenomen intensificat în perioada 1980 –

1990) la modificarea semnificativă a valorilor concentraţiei de azot şi fosfor dizolvat în

apele de suprafaţă din Delta Dunării.

Impactul acestor modificări ale concentraţiilor de nutrienţi a determinat amplificarea

fenomenului de eutrofizare, la care a contribuit şi cresterea debitului mediu al apei

preluat şi transportat de canale în interiorul deltei de la 359m3/s la 620m3/s, consecinţă

a activităţilor de dragare a canalelor din deltă, realizate în perioada 1961-1989.

În sprijinul evaluării stării ecologice a apelor de suprafaţă din RBDD s-au parcurs mai

multe etape. Una dintre cele mai importante fiind evidenţierea impactului poluării cu

nutrienţi a apelor de suprafaţă monitorizate prin programele de supraveghere a calităţii

apei din RBDD.

În acest sens, s-au efectuat mai multe tipuri de analize statistice după cum urmează:

1. s-au stabilit curbele de variaţie a nutrienţiilor (azot si fosfor) în lacurile din deltă, canale si braţele Dunării 2. s-au stabilit ecuaţiile de regresie,

3. s-au stabilit tendinţele centrale,

4. s-au stabilit gradele de determinare şi s-a efectuat transformarea acestora în coeficienţi de corelaţie, 5. s-au stabilit limitele de variaţie a concentraţiilor de nutrienţi din apă.

Din rezultatele obţinute rezultă că concentraţiile de nutrienţi înregistrate în 11 din cele

15 lacuri investigate au valoarea coeficientului de corelaţie ‟‟r‟‟ calculată pentru azot

total anorganic mai mare decât valoarea lui ‟‟r‟‟ teoretic pentru n-2 grade de libertate şi

P=0,01 (Fowler et al, 1998).

51

Desi relativ accentuată tendinţa de creştere a concentraţiei de azot total anorganic în

lacurile Isac (panta dreptei de regresie fiind ascendentă în proporţie de 49,7%) şi

Erenciuc (panta dreaptei de regresie fiind ascendentă în proporţie de 50,7%) acestea

manifestă o creştere a concentraţiei de azot total mineral mai scăzută decât în cazul

lacurilor Cuibul cu Lebede, Furtuna, Iacub, Merhei, Miazăzi, Nebunu, Roşu, Roşuleţ şi

Somova.

Se poate astfel concluziona că:

• lacuri aparţinând unor tipologi abiotice diferite ROLN04 (Somova), ROLN08

(Cuibul cu Lebede, Fortuna, Miazăzi, Nebunu, Uzlina) şi ROLN09 (Merhei, Roşu,

Roşuleţ) manifestă aceleasi tendinţe evolutive din punct de vedere al

concentraţiilor de nutrienţi din masa apei.

Prin aplicarea testelor statistice similare cu cele realizate pentru valorile concentraţiilor

de azot total mineral, în cazul concentraţiilor de fosfor total şi compararea valorilor

obţinute cu cele din tabelele statistice (Fowler et al, 1998) s-a constatat că nu apar

modificări semnificative ale tendinţelor de evoluţie (fie ea crescătoare sau

descrescătoare) ale concentraţiilor de fosfor total în Delta Dunării.

Evaluările concentrţiei de nutrienţi din masa apei arată că în perioada 2001-2007

acestia au variat în apele de suprafaţă între următoarele limite:

1. Lacuri:

• 0,17 – 10,21 mg/l azotul anorganic total

• 0,02 – 1,35 mg/l fosforul total

2. Canale

• 0,181 – 17,016 21 mg/l azotul anorganic total


3. Dunăre

• 0,369 – 15,14 mg/l azotul anorganic total


Concentraţiile ridicate de fosfor total înregistrate pe parcursul programelor de

monitoring arată că lacurile deltaice prezintă un grad ridicat de similaritate. Dacă în

perioada 2001-2003 s-a constatat că apare, ca urmare a conţinutului de nutrienţi din

masa apei:

52

1. o dezvoltarea explozivă a algelor fitoplanctonice (înfloririle algale);

2. o cresterea frecvenţei si intensităţii cu care apar înfloririle cu cianoficee în lacurile

Somova, Rotund, Erenciuc, Sinoe, Razim si Merhei;

3. o extindere a perioadei cu înfloriri algale dominate de cianoficee pe toată perioada

verii si începutul toamnei.

După această perioadă s-a constatat că efectele cel mai rapid vizibile ale eutrofizării,

înfloririle algale, au scăzut ca intensitate în majoritatea lacurilor din Delta Dunării, chiar

dacă frecvenţa cu care acestea au apărut se menţine relativ ridicată.

Înfloririle cu cianoficee si-au menţinut o frecvenţă ridicată doar în complexul lagunar

Razim- Sinoe şi în complexul lacustru Matiţa-Merhei.

Analiza comparativă a evaluării făcute respectând limitele pentru gradul de trofie din

legislaţia românească în vigoare şi limitele acordate pentru apele de suprafaţă de

adâncimi mici (cum este cazul lacurilor din Delta Dunării) folosite în alte ţări europene

(Moss, 2003) scoate în evidenţă faptul că România ar fi în dezavataj la atingerea

obiectivelor de mediu (stare bună) dacă utilizează clasificările existente în acest

moment.

- impactul poluărilor cu substanţe prioritare a apelor de suprafaţă din Delta

Dunării

Cresterea numărului de substanţe sintetice create de om constiute o problemă majoră,

atâta timp cât eliberarea acestora în mediu poate dăuna ecosistemelor sau sănătăţii

umane, datorită proprietăţiilor intrinseci ale acestora de a se acumula în lanţurile trofice.

Cu toate că monitorizarea substanţelor prioritare (metalele grele şi substanţele

organice) în Dunăre (JDS, 2001) arată că acestea s-au redus considerabil în anii

recenţi, problemele pe care acestea le generează încă mai persistă.

În mod regulat în cadrul programului TNMN-Trans National Monitoring Network sunt

analizate opt metale grele: arsen, cupru, crom, zinc, cadmiu, plumb, mercur şi nichel.

Dintre substanţele organice menţionate în Anexa X a Directivei Cadru Ape în urma

rezultatelor obţinute în programele de monitoring ale Dunării (Joint Danube Survey) s-a

constatat că următoarele substanţe: p,p‟-DDT, atrazina, „ 4-iso-nonylphenol, di2-ethyl-

hexylhthalate şi lindanul ar trebui monitorizate ca urmare a concentraţiilor ridicate

depistate în bazinul hidrografic al Dunării (http://www.icpdr.org).

53

Prin monitorizarea dinamicii metalelor: cadmiu şi nichel (în perioada 2001-2007), plumb

(în perioada 2003-2007), mercur (în perioada 2006-2007), a pesticidelor organo-

clorurate (DDT, lindan) s-au stabilit: valorile minime şi maxime ale concentraţiilor

semnalate în lacurile deltaice, modelele de variaţie, s-a calculat coeficientul de

variabilitate (exprimat prin raportarea abaterii standard la media aritmetică), gradul de

determinare (d=R2) si coeficientului de corelaţie ‟‟r‟‟ care a fost comparat cu valoarea lui

r teoretic pentru n-2 grade de libertate si P=0,01 din tabelele statistice (Fowler et al,

1998) în vederea stabilirii dacă tendinţele evolutive ale concentraţiilor de metale grele

sunt semnificative.

Rezultatele obţinute în urma analizei statistice arată că:

1. intervalul de variaţie a concentraţiilor de substanţe prioritare semnalate în corpurile de apă din Delta Dunării a fost larg. 2. coeficientul de variabilitate fiind în toate punctele monitorizate mai mare de 30%, ceea ce evidenţiază un caracter neomogen al distribuţie substanţelor prioritare în RBDD. 3. nu manifestă modificări semnificative ale evoluţiei în timp, în cazul concentraţiilor de cadmiu, nichel si mercur 4. tendinţe crescătoare, semnificative ale concentraţiilor de plumb s-au înregistrat în:

a. lacurile Cuibul cu Lebede, Iacub, Isac, Miazazi, Rosulet, Rotundu, Somova, Sinoie, Periboina, Uzlina b. braţele Dunării în punctele Ceatal Chilia, Ceatal Sf.Gheorghe, Aval Reni, Aval Izmail şi Periprava 5. tendinţe crescătoare semnificative ale concentraţiilor de lindan s-au înregistrat în: a. lacul Erenciuc b. canalul Lopatna c. braţele Dunării la Ceatal Chilia şi Sf. Gheorghe 6. tendinţe crescătoare semnificative ale concentraţie de DDT s-au înregistrat în: a. lacurile Merhei, Miazăzi si Rosu b. braţele Dunării la punctul Aval Izmail În urma efectuării analizei variabilităţii concentraţiilor de metale din apă, cu scopul de a clasifica corpurile de apă din RBDD în funcţie de impactul acestora asupra calităţii apei s-au stabilit clasele de calitate şi evoluţia acestora în timp. A rezultat că următoarele staţii monitorizate au înregistrat cu o frecvenţă egală sau mai

mare de 50% clasa IV-a şi a V-a de calitate a apei.

1. în cazul valorilor concentraţiei de cadmiu:

54

• toate lacurile monitorizate, din care cea mai mare frecvenţă a fost înregistrată în lacul

Miazăzi (78,25% )

• toate canalele monitorizate (cu excepţia canalului Perivolovca la care nu se întruneşte

condiţia minimală de 3 ani de monitorizare pentru a stabili starea ecologică). Cea mai

mare frecvenţă fiind înregistrată în cazul canalului Şontea

• în toate staţiile monitorizate pe Dunăre cu excepţia punctului Aval Reni. Cea mai mare

frecvenţă fiind înregistrată în cazul staţie Ceatal Sf. Gheorghe (86,88%)

2. în cazul valorilor concentraţiei de plumb:

• toate lacurile monitorizate, din care cea mai mare frecvenţă a fost înregistrată în lacul

Rotund (71,42% )

• în canalele Lopatna (68,4%), Şontea (68,4%) şi Perivolovca (80%)

• în toate staţiile monitorizate pe Dunăre cu excepţia punctului Aval Reni, cea mai

mare frecvenţă fiind înregistrată în cazul staţie Sf. Gheorghe (64,7%)

3. în cazul valorilor concentraţiei de nichel:

• în cazul lacurilor Roşuleţ (50%), Uzlina (55.55%), Rosu (60%), Cuibul cu Lebede

(61,53%) şi Erenciuc (77,77%)

• în staţiile amplasate pe Dunăre: Ceatal Sf. Gheorghe (54,54%), Periprava (58,33%) şi

Aval Reni (71,42%)

4. o similaritate ridicată a variaţiei concentraţiei de mercur pentru toate corpurile de apă monitorizate. Valorile înregistrate situându-se sub pragul limită al standardului de calitate (M.O., I. 5bis din 13/06/2006). Prin analiza valorilor medii multianule şi includerea apelor de suprafaţă în clase de

calitate în funcţie de concentraţiile de metale înregistrate s-a constata că în 64,28% din

cazurile analizate sunt încadrate în clasa de calitate V pentru cadmiu şi 60,71% din

cazuri pentru plumb. Nici una din staţiile monitorizate pentru aceşti parametrii nu ating

clasa II sau III de calitate.

În cazul plumbului 39,28% din cazurile analizate ating clasa de calitate II şi III restul fiind

în proporţie de 42,85% în clasa de calitate IV şi 17,85% în clasa de calitate V.

55

- alte tipuri de impact

Zonele naturale amenajate pentru îmbăiere sunt prezentate de Directiva 76/160/EEC

transpusă în legislaţia românească prin H.G. 459/2002. Aceste zone au fost desemnate

acolo unde îmbăierea este tradiţional practicată de un număr mai mare de 150 de

persoane. Zonele se afla sub jurisdicţia Ministerului Sănătăţii – respective Direcţiile

Judeţene de Sănătate Publică.

În zona costieră a litoralului românesc si spaţiul Dobrogea au fost identificate si

desemnate 16 zone de îmbăiere situate între Navodari si Vama Veche. Lungimea

acestor zone variind între 0,7 si 6,7 km, secţiuni în care calitatea apei a corespuns în

majoritatea cazurilor cu normele din C.F. H.G. 459/2002. Zonele de îmbăiere sunt

monitorizate de Direcţia de Sănătate Publică Constanţa si Direcţia Apelor Dobrogea. Pe

teritoriul Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării nu a fost desemnată până în prezent nici o

zonă pentru a fi utilizată în astfel de scopuri.

S-a constatat însă că, se utilizează în lipsa unor reglementatări 4 zone de pe

teritoriul RBDD-ului în astfel de scopuri si anume:

1. plaja de la Sulina

2. plaja de la Sf. Gheorghe

3. plaja de la Portiţa

4. plaja de pe Grindul Chituc, din dreptul localităţii Vadu

Aceste zone sunt utilizate în scopuri de recreere şi de îmbăiere în perioada estivală.

Perioada de desfăşurare variază, de exemplu în cazul grindului Chituc s-a constatat că

utilizarea zonei pentru îmbăiere are loc cu precădere în perioada sfârşitului de

săptămână.

Lipsa unui control adecvat si a normelor de utilizare a plajelor contribuie la

deteriorarea calităţii apei în zonele menţionate. Din acest motiv este necesară

elaborarea unui plan de monitorizare a zonelor menţionate în vederea delimitării unor

zone care să fie pe viitor folosite pentru îmbăiere si recreere.

Desemnarea corpurilor de ape de suprafaţă puternic modificate şi artificiale din

Delta Dunării

În conformitate cu Directiva Cadru Ape (Art.2(9)), corpurile de ape de suprafaţă puternic

modificate sunt corpurile de apă de suprafaţă care, ca rezultat al unor degradări fizice

(modificări ale caracteristicilor hidro-morfologice ale corpului de apă) cauzate de

activităţi umane, au un caracter substanţial schimbat (adică au avut loc, schimbări

semnificative, importante şi permanente faţă de regimul natural iniţial, ca şi cele

56

datorate unor folosinţe specifice) faţă de cum a fost desemnat de Statele Membre

conform prevederilor Anexei II. La desemnarea corpurilor de apă puternic modificate din

Delta Dunării în conformitate cu Planul de management al fluviului Dunărea, Delta

Dunării, spaţiul hidrografic Doborgea şi apelor costiere s-au aplicat criteriile din tabelul

de mai jos.

Criterii pentru definirea presiunilor hidromorfologice semnificative

Nr. crt.

Construcţii hidrotehnice (alterări hidromorfolog.)

Efecte Parametrii ce reflect presiunea

Corpuri de apă puternic modificate

1. Lucrări de barare transv. a) baraje, deversoare, praguri de fund

Asupra regimului hidrologic, transportului sedimentelor si migrării biotei 1)

Densitatea pragurilor (nr. /km) sau

≥ 3

Inălţimea obstacolului (cm)

> 50

b) lacuri de acumulare – evacuare unde pulsatorii

Asupra curgerii minime si biotei

Debitul minim în albie / Q*2) (%)

< 50

Asupra regimului hidrologic, stabilitatii albiei si florei

Gradientul (des) cresterii nivelului apei (cm) / ora

> 1003)

2. Lucrări în lungul râului a) diguri, amenajări agricole, piscicole,etc.

Asupra conectivităţii laterale, vegetaţiei din lunca inundabilă si zonelor de reproducere

Lungime diguri/Lungime corpuri de apă(%)

> 70

Suprafaţa afectată / suprafaţa luncii inundabile(%)

> 70

b) Lucrări de regularizare şi consolidare maluri, tăieri de meandre

Asupra profilului longitudinal al râului, structurii substratului şi biotei

Lungime lucrare de regularizare / Lungime corp de apă(%)

> 70

3. Senale navigabile Asupra Lăţimea > 70

57

stabilităţii albiei si biotei

senalului (dragat) / Lăţimea albiei (%)

4. Prize de apă, restituţii folosinţe (evacuări), derivaţii

Asupra curgerii minime, stabilităţii albiei si biotei

Debitul prelevat sau restituit / Debitul mediu multiannual(%)

> 50

Debitul minim în albie / Q*2) (%)

< 50

1) se consideră doar biota migratoare

2) Q* = Q95% (m3/s)+ 0,1 pentru Q95% > 200 l/s ; Q* = 1,25 x Q95% (m3/s)+ 0,05

pentru Q95% < 200 l/s

Q95% - debitul mediu lunar minim anual cu asigurarea de 95 % (mc/s)

3) frecvenţa > 1 / zi

În funcţie de raportul dintre lungimea digurilor şi lungimea sectorului, braţul Sulina este considerat puternic modificat. Descrierea corpurilor de apă puternic modificate ce apar în reţele hidrografice

RO

22

/10

Bra

ţ

Su

lina

Codul/Abrevierea cu codul ţării

pentru corpul de apă

Denumirea

1

Hidroenergie Utiliz

ari

prin

cip

ale

2

X Navigaţie

3

X Apărare impotriva inundaţiilor

4

Urbanizare 5

Baraje/stăvilare Alte

rări

fizic

e

sem

nific

ativ

e

6

X Canalizare/regularizări 7

X Consolidare de mal 8

58

Obstacole (stăvilare/baraje) pentru

migrarea

speciilor

Mo

tive

pe

ntru

ca

re

nu

se

atin

ge

SE

B

9

Modificare categoriei de apa 10

Barare cu reducerea semnificativă

a curgerii

11

X Intreruperea conectivităţii laterale 12

Lu

cră

ri de

reg

ula

rizare

Co

nso

lidare

malu

ri

Altele (care trebuie specificate) 13

Scurta descriere a fiecarei soluţii

date de expert

14

Observaţii 15

Caracteristicile corpurilor de apă puternic modificate

RO

22/1

0

Codul/Abrevierea cu codul

ţării pentru corpul de apă

1

Bra

ţ

Su

lina

Numele corpului de apă sau al cursului Lo

ca

liza

re

2

Du

nă

re

Numele râului 3

63

,7

Lungime (km) 4

Cea

tal

Su

lina

Limita amonte (km râu) 5

Km

0

Ora

ş

Su

lina

Limita aval (km râu) 6

59

Caracterizare geografică 7

45

Coordonatele punctului de inceput - X

Grade°

8

11


Minute’

9

14

,73


Secunde’’

10

28

Coordonatele punctului de inceput - Y

Grade°

11

53


Minute’

12

29

,6


Secunde’’

13

45

Coordonatele punctului de sfarsit - X

Grade°

14

8 Coordonatele punctului de sfarsit - X

Minute’

15

44

,14

Coordonatele punctului de sfarsitt - X

Secunde’’

16

29

Coordonatele punctului de sfarsit - Y

Grade°

17

46


Minute’

18

60

4,3

3


Secunde’’

19

Observatii 20

Conform criteriilor stabilite s-a constatat că nici un lac important al deltei nu intră în

categoria de puternic modificat (ICPDR –Part02(ch3.1_3.2_3.3), 2005).

Anumite ape tranzitorii din Rezervaţia Biosferei Delta Dunării intră în această categorie,

dar care datorită dimensiunii lor mici la nivelul Bazinului Hidrografic al Dunării nu sunt

de importanţă majoră raportată la dimensiunea bazinului ((ICPDR

Part02(ch3.1_3.2_3.3), 2005).

În conformitate cu Directiva Cadru Ape (Art.2(8)), corpurile de ape artificiale sunt

corpurile de apă de suprafaţă create prin activităţi umane (un corp de apă complet nou,

inexistent anterior; un corp de apă de suprafaţă care a fost creat într-o locaţie unde

anterior nu existau lucii de apă importante, sau un corp de apă de suprafaţă care nu a

rezultat prin modificarea fizică, mutarea sau modificarea unui corp de apă existent

anterior).

În Delta Dunării au fost desemnate corpuri de apă artificiale următoarele trei canale:

1. Canal Mila 35,

2. Canal Crișan-Caraorman,

3. Canal Sulina-Sf. Gheorghe

61

Corpuri de apa artificiale - canale, derivatii C

od

Localizare Principalele

Folosinţe

Ob

se

rvaţi

i

Nu

me

Lu

ng

ime

(km

)

Po

zit

ion

are

pe h

art

a

Hid

roe

nerg

ie

Nav

iga

tie

Ap

ara

re

imp

otr

iva

inu

nd

ati

ilo

r U

rban

iza

re

RO22 Canal Mila 35

11 45º12‟15,52‟‟N 28º51‟8,72‟‟E si 45º16‟39,89‟‟N 28º56‟5,97‟‟E

X

RO22 Canal Crisan-Caraorman

12 45º10‟30,92‟‟N 29º20‟39,01‟‟E si 45º3‟14,56‟‟N 29º27‟52,33‟‟E

X

RO22 Canal Sulina-Sf. Gheorghe

31 45º9‟49,35‟‟N 29º41‟53,75‟‟E si 44º53‟55,8‟‟N 29º34‟44,08‟‟E

X

Estimarea riscului neatingerii obiectivelor de mediu în cazul apelor de suprafaţă

din Delta Dunării

Evaluarea riscului neatingerii obiectivelor de mediu pentru corpurile de apă ţine cont de

criteriile pentru identificarea presiunilor, precum şi de criteriile pentru evaluarea

impactului acestora. În cazul acestei evaluări au fost luate în considerare urmatoarele:

poluarea cu substanţe organice;

poluarea cu nutrienţi;

poluarea cu substanţe prioritar / periculoase;

alterări hidromorfologice.

S-a stabilit din punct de vedere metodologic, în conformitate cu cerinţele DCA şi respectând principiile emise de ICPDR, că la evaluarea apelor de suprafaţă sub

62

aspectul adecvării pentru viaţă acvatică este necesar să se considere numai un număr redus de parametri, a căror prezenţă este semnificativă pentru viaţa acvatică (Warren, 2005) si că riscul neatingerii obiectivelor de mediu poate fi definit prin 3 clase: _ “la risc” (R)- în cazul în care unul dintre criteriile referitoare la presiuni sau/şi impact

este îndeplinit;

_ “fără risc” (FR) - în cazul în care nu este îndeplinit nici unul dintre criteriile referitoare

la presiuni sau /şi impact;

_ “posibil la risc” (PR)- în cazul în care nu există suficiente date pentru a evalua riscul

pentru un anumit tip de presiune si impact , atunci corpul de apă este “posibil la risc”.

Din categoria metalelor grele monitorizate prin programul de monitorizare

transfrontalieră a Dunării (TNMN), cadmiul, plumbul şi mercurul sunt considerate

celemai problematice datorită concentraţiilor ridicate depistate în bazinul hidrografic al

Dunării. Situaţie confirmată în cazul cadmiului si plumbului şi în cazul corpurilor de

apăde pe teritoriul RBDD-ulu, parametrii ce prezintă riscul neatingerii obiectivelor de

mediu.În cazul mercurului apele de pe teritoriul RBDD-ului nu prezintă riscul neatingerii

obeictivelor de mediu şi prin urmare acesta nu au mai fost luate în considerare. În ceea

ce priveşte substanţele organice, pp‟DDT ridică îngrijorare în sectorul inferior al Dunării,

deoarece valorile ţintă cele mai joase ale TNMN-ului sunt adesea depăşite, ceea ce

indică un potenţial risc al neatingerii stării de „‟apă bună‟‟ în acest sector al Dunării.

În cazul lindanului rezultatele programului TNMN arară că situaţia nu este aşa de alarmantă ca pentru DDT, situaţie confirmată şi prin analizele efectuate în Delta Dunării. Rezultatele analizelor efectuate în ecosistemele deltaice arată că în cazul Deltei Dunării şi al sectorului Dunării monitorizat pe teritoriul Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării nu apare riscul neatingerii obiectivelor de mediu în cazul pp‟DDT sau al lindanului. Caracteristicile corpurilor de apă la risc sunt prezentate în tabelul de mai jos:

63

RO

LN

09

RO

LN

08

RO

LN

06

RO

LN

04

Codul/Abrevierea cu codul ţării pentru corpul de apă la risc sau posibil la risc

1

Razim

So

mo

va

Rosu

, Me

rhe

i, Isa

c,

Rosu

let

Neb

unu

, Ia

cu

b,

Uzlin

a,

Cuib

ul c

u L

ebe

de

, R

otu

nd

u, E

ren

ciu

c,

Mia

za

zi, F

ortu

na

Nume corp de apă - se completează doar corpurile de apă la risc sau posibil la risc

2

Poluare organică Cate

go

rie d

e ris

c

3

Informaţii asupra criteriilor aplicate de evaluare a riscului

se indică presiunea și/sau efectul

4

Nutrienţi 5

Informaţii asupra criteriilor aplicate de evaluare a riscului - se indică presiunea și/sau efectul

6

X

X

X

X Substanţe prioritare

periculoase

7

me

tale

gre

le a

u

co

ncen

traţii

>d

ecât

va

l.

sta

nda

rd

me

tale

g

rele

au

co

ncen

traţii

>d

ecât

va

l. sta

nda

rd

me

tale

gre

le a

u

co

ncen

traţii

>d

ecât

va

l.

sta

nda

rd

me

tale

g

rele

au

co

ncen

traţii >

de

câ

t va

l.sta

nda

rd

Informaţii asupra criteriilor aplicate de evaluare a riscului – se indica presiunea şi/sau efectul

8

Alterări hidromorfologice 9

Informaţii asupra criteriilor aplicate de evaluare a riscului - se indică lucr.hidrotehnice

10

altele (se specifica) 11

Informaţii asupra criteriilor aplicate de evaluare a riscului - se indică presiunea şi/sau efectul

12

64

RO

22

/2

RO

22

/ 1

RO

22

/ Tip

10

RO

_T

T02

Codul/Abrevierea cu

codul ţării pentru corpul de apă

la risc sau posibil la risc 1

Lo

pa

tna

Pe

rivo

lovca

Litc

ov

Şo

nte

a

Su

lina

,Sf.G

he

org

he

,

Pe

ripra

va

,Cotu

l Pis

icii,

Cea

talS

f.Ghe

org

he

,

Cea

tal

Chilia

,Ava

l

Ren

i,

Ava

l Izm

ail,P

erip

rava

,

Cotu

l Pis

icii

Cea

tal S

f.Ghe

org

he

Cea

tal C

hilia

Ava

l Ren

i

Ava

l Izm

ail

Sin

oe

-Pe

ribo

ina

Nume corp de apă - se

completează

doar corpurile

de apă la risc sau posibil la risc

2

Poluare organică Cate

go

rie d

e ris

c

3

Informaţii asupra criteriilor

aplicate de evaluare a

riscului se indică presiunea

și/sau efectul

4

Nutrienţi

5



riscului - se indică presiunea

și/sau efectul

6

X

X

X

X Substanţe prioritare

periculoase

7

me

tale

gre

le a

u

co

ncen

traţii

>d

ecât

va

l.

sta

nda

rd

me

tale

g

rele

au

co

ncen

traţii

>d

ecât

va

l.

sta

nda

rd

me

tale

gre

le a

u

co

ncen

traţii

>d

ecât

va

l.

sta

nda

rd

me

tale

g

rele

au

co

ncen

traţii >

de

câ

t va

l.sta

nda

rd



riscului – se indica

presiunea şi/sau efectul

8

Alterări hidromorfologice 9

65



riscului - se indică

lucr.hidrotehnice 1

0

altele (se specifica) 11


aplicate

de evaluare a riscului - se

indică

presiunea şi/sau efectul

12

Concluzii Programul de monitoring stabilit în vederea evaluării calităţii apelor de suprafaţă în

Delta Dunării trebuie continuat pentru elementele de calitate fizico-chimice şi biologice

obigatorii şi recomandate de Directiva Cadru Ape cu frecvenţa desfăsurată până în

prezent, deoarece este nevoie de atingerea unui grad ridicat de încredere al acestei

evaluări. Programul de măsuri pentru realizarea obiectivelor de mediu stabilite pentru

Delta Dunării, rezidă tocmai din gradul de încredere asupra datelor de monitoring şi a

metodelor folosite pentru evaluarea calităţii apei.

Întrucât, în prezent România nu deţine o schemă de clasificare în care să existe relaţii

stabilite între elementele de calitate fizico-chimice si biologice ale apei, nu este posibil

să se asigure o corespondenţă între clasele fizico-chimice si clasele biologice. O

schemă de clasificare fizico-chimică ar trebui să fie aplicată numai cu caracter

temporar.

Dacă se va accepta să se folosească în acelasi timp o schemă biologică şi o schemă

fizico-chimică, se poate creea o confuzie. Din acest motiv este necesară începerea unor

demersuri pentru elaborarea unei metodologii integrative, pe modelul celor propuse de

Institutul Naţional de Cercetare Dezvoltare Delta Dunării în cadrul studiilor efectuate

pentru Ministerul Mediului şi Dezvoltării Durabile, pentru evaluarea impactului şi a stării

ecologice a apelor de suprafaţă.

Modele integrative datorită acurateţei lor mari, ar fi de recomandat să se utilizeze şi în

cadrul celorlalte instituţii (Apele Române) care deţin laboratoare de evaluare acalităţii

apei, pentru a putea începe demersurile de trecere la procedurile de inter-calibrare între

bazinele hidrografice ale României cerute prin Directiva Cadru Ape. Deşi nu au fost

semnalate surse punctiforme de poluare cu substanţe prioritare în interiorul Rezervaţiei

66

Biosferei Delta Dunării, pentru evaluarea impactului real al acestor substanţe este

necesară iniţierea unor teste ecotoxicologice, datorită amplasării Deltei Dunării la

capătul bazinului hidrografic al Dunării.

CAPITOLUL 5. SOLUL 5.1. Introducere Evaluarea calităţii solului de pe teritoriul RBDD are o importanţă deosebită deoarece modificările substanţiale ale parametrilor de calitate au o influenţă directă asupra faunei şi florei şi implicit asupra tuturor habitatelor protejate din această zonă. 5.2. Fondul funciar

5.2.1. Repartiţia solurilor din RBDD pe categorii de folosinţe (suprafaţa arabilă şi

cultivată, tipuri de culturi, tipuri de îngrăşăminte şi cantitatea utilizată la hectar,

suprafeţe scoase din circuitul agricol şi motivaţia scoaterii acestora)

Rezervaţia Biosferei Delta Dunării, în limitele stabilite prin Legea nr. 82/1993, cuprinde

o suprafaţă de 580.000 ha, structurată în ce priveşte destinaţia în trei categorii:

Zone cu regim de protecţie integrală .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 50.600 ha

Zone tampon . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . 223.300 ha din care:

- Zone tampon deltaice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. .. . . . . . . . . . . 120.300 ha

- Zonă tampon marină . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . 103.000 ha

Zone economice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . 306.100 ha din care:

- Zone de reconstrucţie ecologică . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 15.025 ha

- Suprafaţă amenajată agricol . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 39.974 ha

- Suprafaţă amenajată piscicol . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 36.567 ha

- Suprafaţă amenajată silvic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 6.442 ha

67

Fig. 5.2.1. Harta solurilor din RBDD

68

Categoriile de soluri din RBDD Conform lucrării „Harta solurilor din Rezervaţia Biosferei Delta Dunării elaborată de I. Munteanu şi colab., în 1996, principalele tipuri de sol şi folosinţe sunt: Solurile aluviale sunt soluri foarte tinere caracteristice în principal grindurilor din partea fluvială (vestică) a deltei, care în mod regulat primesc aluviuni proaspete. Aceste grinduri sunt suficient de înalte (2-5mrMN) pentru a fi moderat drenate şi aerate, cel puţin în partea superioară a profilului de sol (după inundări, apa freatică coboară la adâncimi de 2-3m). Aproximativ 35.000ha de zone cu soluri aluviale sunt îndiguite şi cultivate. În condiţiile unui management adecvat aceste soluri sunt productive pentru o gamă largă de tipuri de culturi pentru teren uscat, dar, din cauza climei uscate fără irigaţii, producţiile sunt mici şi foarte mici. Orzul, lucerna şi floarea soarelui şi în mai mică măsură grâul de toamnă, sunt cele mai potrivite culturi. În ecosistemele naturale, solurile aluviale au un procent relativ redus de acoperire cu vegetaţie, aceasta constând în principal din pajişti mezo-xerofile pe grindurile înalte, sau pajişti mezofile şi sălcete pe grindurile umede. Aceste soluri, însă, sunt foarte potrivite pentru pădurile de plop. Limnosolurile, includ depozitele lacustre/lagunare de pe fundul lacurilor. Aceste sedimente sunt în marea lor majoritate alcătuite din suspensii minerale aduse de apele Dunării şi cele provenite în urma proceselor chimice şi biologice care au loc la nivelul masei de apă şi sedimentelor. Biofuncţiile limnosolurilor în cadrul ecosistemelor acvatice sunt similare solurilor din cadrul ecosistemelor terestre, având rol de:

mediu de creştere şi suport pentru vegetaţia acvatică;

habitat pentru fauna bentonică;

stocarea şi înmagazinarea metalelor grele aduse de apele fluviului;

filtru, ajutând la protejarea apelor lacurilor şi a celor freatice împotriva poluării chimice, dar cu efect asupra apei din lacuri, prin producerea carbonului organic volatil (CH4 - CO2) şi emisii de H2S.

Gleisolurile, reprezintă principalul component al învelişului de sol caracteristic formelor de relief cuprinse între 0,0 şi 0,5mrMN. Sunt dezvoltate pe depozite aluviale, dar câteva dintre ele s-au format şi pe depozite de loess (Câmpia Chiliei). Dacă nu sunt drenate şi cultivate, gleisolurile sunt acoperite, predominant, cu stufărişuri, păpurişuri şi rogozuri. Pe grindurile fluviale acestea se găsesc sub păduri de Salix alba, Salix fragilis şi pajişti cu Agrostis stolonifera şi Carex sp. Psamosolurile şi nisipurile, sunt asociate cu grindurile şi dunele de nisip din delta maritimă şi din Complexul lagunar Razim-Sinoie. Psamosolurile sunt definite prin textura lor nisipoasă şi de un profil de sol slab dezvoltat. Nivelul general de fertilitate al psamosolurilor este foarte scăzut. Sunt folosite în special pentru păşuni şi plantaţii de plop. Numai pe porţiuni de teren foarte mici, în curţile caselor şi pe lângă sate, sunt cultivate cu porumb, cartofi, secară, orz. Solonceacurile includ toate tipurile de sol, care au limita superioară a orizontului salic în primii 20cm de la suprafaţa solului. Solonceacurile suportă un covor vegetal sărac, care constă din pajişti halofile de calitate foarte scăzută pentru vite. Prin natura lor, acestea au o biodiversitate scăzută. Pentru agricultură (exceptând păşunatul extensiv) este imposibil a fi folosite fără un drenaj artificial şi spălarea sărurilor. O problemă specială a solonceacurilor nisipoase, care au fost odată drenate, este faptul că prezintă un risc ridicat de eroziune eoliană.

69

Soluri bălane sunt caracteristice, prin definiţie, stepelor cu climat continental uscat, sunt singurele soluri zonale din Delta Dunării. Cea mai mare parte a solurilor bălane este folosită ca teren arabil de către locuitorii comunei Chilia Veche. Cele alcalizate sunt folosite ca păşuni. Cele de la Stipoc au fost incluse în fermele piscicole. Cu toate că solurile bălane sunt bune din punct de vedere fizic, ele au un nivel de fertilitate moderat din cauza conţinutului relativ redus de materie organică, N şi P. Dar principala cauză a obţinerii de recolte scăzute este lipsa umidităţii din sol. De aceea, irigarea este întotdeauna necesară pentru obţinerea unor recolte satisfăcătoare de pe terenurile arabile. Cernoziomurile sunt soluri puţin răspândite în partea de sud a zonei Chilia, unde se sfârşeşte câmpia de loess a Chiliei. Teritoriul ocupat de cernoziomuri este folosit în principal la păşunat; doar o mică parte este folosit la fermele piscicole. Din punct de vedere ecologic există pericolul creşterii salinităţii solului datorită creşterii nivelului apei freatice, toate acestea ca urmare a vecinătăţii crescătoriilor de peşte ce au înrăutăţit drenajul natural al zonei. Histosolurile constituie principala componentă nivelului pedologic al RBDD Conform SRCS, solurile clasificate cu acest nume conţin un orizont organic de peste 50cm grosime, cu limita superioară în primii 25cm de la suprafaţa solului. Modul de utilizare. În stare naturală, histosolurile sunt suport de bază pentru ecosistemele umede: stufărişuri, vegetaţia acvatică, submersă. Suprafeţe mari sunt utilizate pentru agricultură în incinte amenajate. Antroposolurile şi non-solurile sunt rezultatul diferitelor activităţi umane. Sunt în principal reprezentate de grămezi de pământ sau alte materiale rezultate din săparea de canale, pentru desecare în incintele agricole, pentru deschiderea unor căi navigabile (ex. Caraorman şi Mila 23) şi canalelor pentru îmbunătăţirea circulaţiei apei în părţile mai izolate ale deltei. Antroposolurile sunt constituite în principal din depozite aluviale, uneori amestecate cu materii organice. Suprafeţe mici - circa 500 ha - sunt folosite de locuitori pentru cultura legumelor, pepeni şi alte culturi de subzistenţă. Suprafeţe mai mari ce s-au înierbat natural sunt folosite ca păşune.

Repartiţia solurilor pe categorii de folosinţe

Terenurile cuprinse în limitele teritoriale ale Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării şi care formează fondul funciar din RBDD au folosinţe diverse:

Agricolă, total:. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 61.453 ha din care, în amenajări îndiguite. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 39.974 ha

Ape, stuf, total: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 344.553 ha din care, în amenajări piscicole: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 36.567 ha

Ape marine: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 140.492 ha

Forestieră, total: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 22.796 ha din care, în amenajări silvice îndiguite . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 6.442 ha

Curţi, construcţii, diguri, drumuri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3.143 ha

Neproductiv . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7.563 ha

70

Cea mai mare parte a suprafeţelor cuprinse în limitele Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, se găsesc în teritoriul administrativ al judeţului Tulcea, 93,6%, restul fiind în teritoriul judeţului Constanţa 6,3% şi în teritoriul judeţului Galaţi, 0,1%).

Suprafeţele de teren ce se valorifică economic, în special cele amenajate, se găsesc de regulă în delta fluviatilă, zonă cu condiţii fizico - geografice şi pedologice favorabile.

Evidenţa cadastrală nu reflectă fidel folosinţele terenurilor în anul 2006, an în care o

parte relativ mică de suprafeţe de teren din cadrul folosinţelor susmenţionate au fost

utilizate pentru alte folosinţe, respectiv:

- Suprafeţe cu folosinţă agricolă amplasate în incinte amenajate categoria „arabil”, au

fost utilizate pentru păşunat.

- Suprafeţe foarte mici cu diverse destinaţii iniţiale (piscicolă, diguri, curţi ş.a.) sunt

utilizate de către locuitorii ce nu au teren arabil în proprietate, pentru culturi de legume,

cartofi şi fasole, produsele obţinute fiind pentru autoconsum.

- Suprafeţe amenajate piscicol au fost utilizate agricol, pentru culturi sau păşuni.

- Suprafeţe cu folosinţă stuf sau forestieră au fost utilizate ca păşune.

Repartiţia terenurilor pe clase de pretabilitate Capacitatea de suport ecologic al solurilor din Delta Dunării este cuprinsă în limite foarte largi, studiile elaborate în zonă (I. Munteanu), stabilind limite de la foarte redusă la ridicată (Tabel nr. 5.1.). Tabel nr. 5.1. Valoarea ecologică a terenurilor din Delta Dunării*)

Nr. Tip de sol Suprafaţa

% din total

Valoare ecologică

crt. Ha Suprafaţă de la la

0 1 2 3 4 5

1 Soluri aluviale 53.900 13,3 redusă ridicată

2 Limnosoluri - sistem de clasificare nou - SRTS 2003

70.200 17,3 redusă ridicată

3 Gleisoluri 88.400 21,8 redusă ridicată

4 Psamosoluri şi nisipuri 63.500 15,6 foarte redusă

medie

5 Solonceacuri 8.100 2,0 foarte redusă

6 Cernisoluri (Kastanoziomuri) - sistem de clasificare nou - SRTS 2003

900 0,2 Medie

7 Histosoluri 110.600 27,2 redusă ridicată

8 Antrosoluri - sistem de clasificare nou - SRTS 2003

10.400 2,6 Scăzută

*) I. Munteanu - 1996 - „Harta solurilor din Rezervaţia Biosferei Delta Dunării”

71

5.3. Presiuni ale unor factori asupra stării de calitate a solurilor

5.3.1. Îngrăşăminte

Principalele substanţe folosite în 2007 pentru fertilizarea terenurilor din RBDD au fost îngrăşămintele azotoase, care nu au afectat starea de mediu. De mentionat faptul că din lipsa mijloacelor financiare, suprafeţele fertilizate au fost mici, în jur de 0.4% din suprafaţa agricolă totală. Nu există o evidenţă a folosirii îngrăşămintelor organice pentru fertilizarea solului şi nici în ceea ce priveşte tratamentele pentru amendarea terenurilor acide sau degradate. Ca o caracteristică a zonei se poate spune că în localităţile din RBDD nu există o practică a folosirii îngrăşămintelor organice provenite din fermele zootehnice deoarece creşterea animalelor se face preponderent în stabulaţie liberă, bovinele, cabalinele sau porcinele fiind lăsate libere pe grindurile deltaice sau pe terenurile proaspăt ieşite de sub inundaţie. Creşterea ovinelor este organizată în mod tradiţional şi se practică în principal pe păşunile (izlazurile) comunale. În aceste condiţii, cantităţile de îngrăşăminte organice produse prin creşterea animalelor nu pot fi utilizate pentru fertilizarea terenurilor agricole, iar cele produse în gospodăriile săteşti sunt nesemnificative, cantitativ. Nu se constată o preocupare a localnicilor pentru producerea compostului în gospodăriile proprii prin colectarea deşeurilor menajere de origine vegetală şi a gunoiului de grajd.

Tabelul 5.3.1. Utilizarea îngrăşămintelor în perimetrul RBDD în anul 2007

Nr. crt.

Tip îngrăşământ Suprafaţa fertilizată

(ha)

Cantitate (to.S.A.)

% din suprafaţa arabilă*

1. Organice 48 100 0.12

2. Amendamente 0 0 0

3. Chimice total - azotoase - fosfatice - potasice - complexe

104 104

- - -

9 9 - - -

0.27 0.27

- - -

5.3.2. Produse pentru protecţia plantelor( fitosanitare) Pentru combaterea bolilor, dăunătorilor şi buruienilor au fost folosite numai produse avizate pentru utilizare de către Administraţia Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării. Sunt avizate pentru utilizare numai produse care în urma testelor efectuate în cadrul Institutului Naţional de Cercetare Dezvoltare Delta Dunării Tulcea se dovedesc a fi nepoluante şi care nu au impact negativ asupra ecosistemelor. Ele sunt incluse în Lista produselor chimice de uz fitosanitar şi erbicidelor aprobate spre utilizare în perimetrul Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării. Această listă cuprinde produse chimice din grupele a III-a şi a IV-a de toxicitate (produse cu o toxicitate redusă). Produsele au fost testate asupra remanenţei şi încadrării în ce priveşte limitele de poluare. De asemenea, datorită puterii financiare scăzute a utilizatorilor de terenuri agricole din zonă, consumul produselor chimice este extrem de redus situându-se sub 1 kg de produs brut la 1 ha de

72

teren arabil. În anul 2007, în special producţia vegetală furajeră a fost o obţinută fără a se utiliza produse chimice. Tabelul 5.3.2. Tratamente de protecţie a culturilor aplicate în RBDD în anul 2007

Nr. crt.

Tip produs Suprafaţa

(ha) Cantitate (kg S.A.)

1. Erbicide 3.651 1.398

2. Fungicide 1.290 5.160

3. Insecticide şi acaricide - -

5.3.3. Soluri afectate de reziduuri zootehnice În perimetrul RBDD nu s-au înregistrat situaţii de afectarea solurilor cu reziduuri organice. 5.3.4. Situaţia amenajărilor de îmbunătăţiri funciare/agricole Din suprafaţa totală de 61.453 ha teren agricol, 39.974 ha (64 %) se află în incintele agricole îndiguite şi desecate. Terenurile arabile sunt utilizate în mare parte pentru producerea cerealelor. Suprafeţele cele mai mari au fost cultivate cu grâu, porumb, floarea soarelui, rapiţă. Faţă de anii anteriori este de menţionat faptul că s-a început cultivarea culturilor furajere, la finele anului în incinta agricolă Pardina fiind înfiinţate peste 300 ha de lucernieră. Nu sunt înregistrate terenuri arabile retrase din circuit agricol. Din suprafaţa totală de 61.453 ha de teren agricol existând, 39.974 ha (64%) se află în incintele agricole îndiguite şi desecate, restul fiind pe grindurile continentale (circa 25.000 ha), pe grindurile de mal a reţelei hidrografice interioare, pe grindurile fluvio-marine şi şesul deltaic în regim liber de inundare. Terenurile arabile sunt situate preponderent în delta fluvială. În delta fluvio-maritimă terenul arabil reprezintă doar 0,12 ha/locuitor şi este folosit preponderent pentru păşunat. Capacitatea de suport ecologic pentru folosinţa agricolă în principalele incinte indiguite (Pardina, Sireasa, Carasuhat şi Murighiol – Dunăvăţ) nu este mare (studii efectuate de Institutul de Pedologie şi Agrochimie Bucureşti). Tehnologiile de exploatare agricolă utilizate au fost stabilite de utilizatori, în funcţie de scop şi de posibilităţi. Aceste tehnologii nu au ca obiectiv prioritar asigurarea durabilităţii resursei naturale şi a fertilităţii solului. Asigurarea unor locuri de muncă pentru populaţia locală nu este prioritară în investiţiile din agricultură. 5.3.5. Poluarea solurilor în urma activităţilor din sectorul industrial (minier, siderurgic, energetic etc) În perimetrul RBDD nu s-au înregistrat situaţii de afectarea solurilor în urma activităţilor din sectorul industrial.

73

5.3.6. Poluarea solurilor cu emisii de la termocentralele cu cărbune În perimetrul RBDD nu este cazul de situaţii de afectarea solurilor cu emisii de la termocentrale cu cărbune. 5.4. Calitatea solurilor Calitatea solurilor cuprinde totalitatea însuşirilor solului care îi asigură acestuia un anumit grad de fertilitate naturală. Calitatea terenurilor cuprinde atât fertilitatea solului, cât şi modul de manifestare faţă de plante a celorlalţi factori de mediu, cum sunt cei cosmico-atmosferici (lumină, căldură, precipitaţii etc.), continuând cu cei geomorfologici şi hidrologici. Toate acestea au ca efect productivitatea diferenţiată a muncii umane în raport cu modul de satisfacere a cerinţelor fiziologice ale plantelor. Din acest punct de vedere calitatea terenurilor este reprezentată de favorabilitatea, respectiv nota de bonitare pentru condiţii naturale, privind o anumită folosinţă. 5.4.1. Repartizarea solurilor pe clase de calitate Nota de bonitare naturală se exprimă în puncte de la 1 la 100 şi se stabileşte pentru teritoriul cartat pe unităţi de teritoriu ecologic omogene (TEO) pentru categoria de folosinţă existentă în momentul cartării. Pentru categoria de folosinţă “arabil”, nota de bonitare naturală reprezintă media aritmetică a notelor de bonitare pentru 8 culturi cu aria de răspândire cea mai mare, şi anume: grâu, orz, porumb, floarea-soarelui, sfeclă de zahăr, cartof, soia şi mazăre/fasole, iar pentru “livezi” este media aritmetică a notelor pentru speciile măr, păr, prun, la care se adaugă, după caz, nota speciei cireş - vişin ori piersic sau cais. Pentru “vii” nota de bonitare naturală este media aritmetică a celor două categorii anterioare. Pentru folosinţe (arabil, păşune, fâneţe, vii şi livezi) se stabileşte clasa de calitate de la 1 la 5.

Gruparea terenurilor în 5 clase de calitate se va face în funcţie de nota de bonitare naturală pentru categoria de folosinţă existentă în momentul cartării, calculată pentru fiecare TEO: clasa a I-a: 81 - 100 puncte de bonitare; clasa a II-a: 61 - 80 puncte de bonitare; clasa a III-a: 41 - 60 puncte de bonitare; clasa a IV-a: 21 - 40 puncte de bonitare; clasa a V-a: 1 - 20 puncte de bonitare. Conform datelor Oficiului Judeţean pentru Studii Pedologice şi Agrochimice Tulcea, din lipsa bazei topografice, pentru suprafeţele din RBDD este considerată o clasă medie de calitate (a III-a). Această situaţie se referă la întreaga suprafaţă agricolă (cu cele 4 folosinţe: arabil, păşune, vie, livadă) şi este într-o continuă dinamică, justificată de programul de monitorizare a solurilor, în baza cărora se actualizează studiile pedologice mai vechi de 10 ani (Ord. MAAP nr. 223/2002). 5.4.2. Principalele restricţii ale calităţii solurilor Principalele restricţii ale calităţii solurilor din Delta Dunării sunt date de cei 17 indicatori de bonitare care contribuie la stabilirea notei de bonitare şi implicit a clasei de calitate a solului:

- temperatura medie anuală (circa 110 C); - precipitaţii medii anuale (circa 400 mm/m²/an);

74

- gleizarea; - pseudogleizarea; - salinizarea; - textura solului; - gradul de poluare; - panta terenului; - alunecările de teren; - adâncimea apei freatice; - inundabilitatea terenului; - porozitatea totală; - conţinutul de CaCO3; - reacţia solului (pH); - volumul edafic util; - rezerva de humus; - excesul de umiditate din sol.

5.5. Monitorizarea calităţii solului

5.5.1.Monitorizarea solurilor la nivel local Conform Ordinului MAAP nr. 223/2002, Anexa 4, Norme de Conţinut pentru studiile pedologice elaborate în vederea realizării periodice a sistemului naţional şi judeţean de monitorizare sol-teren pentru agricultură, acest lucru se realizează printr-un program pe perioada 2002-2011, program cuprins în Anexa 2, conform căruia în judeţul Tulcea sunt prevăzute studii pe o suprafaţă medie anuală de 32.261 ha. Pentru urmărirea evoluţiei stării de calitate a solurilor din RBDD, a fost elaborat în cadrul Institutului Naţional de Cercetare Dezvoltare Delta Dunării Tulcea, programul DeltaSol2, program compatibil cu programul de monitorizare a calităţii solului elaborat pentru întreg teritoriul ţării de către Institutul de Cercetări pentru Pedologie şi Agrochimie Bucureşti. Programul DeltaSol2 este operaţional, a fost experimentat, însă nu a fost implementat datorită lipsei de fonduri. 5.6. Zone critice sub aspectul degradării calităţii solurilor Solurile din perimetrul Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării sunt fragile, rezultate în principal din specificul pedogenezei: formare în mediu excesiv umed, maturare fizică redusă, materie organică uşor mineralizabilă, climat cu ariditate accentuată şi ape freatice cu mineralizare în general ridicată (I. Munteanu, Gh. Curelariu, 1994). Restricţiile privind calitatea solurilor sunt rezultatul unor procese care s-au declanşat şi au afectat învelişul de soluri ale deltei, urmare a acţiunii unor factori naturali locali sau a influenţei antropice directe, dar şi a acţiunii unor factori externi teritoriului deltaic. Principalele procese care s-au declanşat şi au afectat în diferite proporţii solurile din deltă în ultimii 30 - 40 ani, rezultat al factorilor naturali locali sau a acţiunii antropice directe, sunt:

- Dehumificarea (mineralizarea rapidă a humusului), proces ce se manifestă în special în incintele amenajate pentru agricultură. Contracararea parţială a efectului acestui proces s-a realizat prin respectarea rotaţiei culturilor pe suprafeţe relativ mari, acţiune facilitată de o structură de culturi destul de echilibrată, culturi de plante leguminoase: soia, lucernă, fasole, încorporarea în sol a resturilor vegetale: paie,

75

coceni, prin arătură, fertilizarea prin târlire a unor suprafeţe cu folosinţă „arabil” utilizate ca păşune în anul 2006.

- Salinizarea determinată de schimbarea bilanţului hidro-salin, favorizată de climatul secetos şi apele freatice predominant mineralizate. Este rezultatul în principal al acţiunii antropice directe: executarea amenajării piscicole Chilia a ridicat salinizarea pe grindul de loess al Chiliei, executarea digului de apărare C.A. Rosetti - Letea a condus la salinizarea unor suprafeţe din interiorul incintei apărate. Deşi iniţial s-a preconizat intensificarea acestui fenomen în incintele agricole, rezultatele cercetărilor desfăşurate evidenţiază în aceste incinte tendinţa de scădere a salinităţii solurilor, efect al precipitaţiilor, al desecării şi coborârii nivelului apelor freatice (I. Munteanu şi colab., 1991).

- Deflaţia este prezentă în regim natural în special în zonele fără vegetaţie ale grindurilor nisipoase, dar şi în amenajările agricole - zonele unde s-a ars turba. Efectul acestui fenomen a fost diminuat în zonele cu regim natural datorită efectului pădurilor de protecţie existente, cât şi al precipitaţiilor, iar în amenajările agricole, urmare a materializării recomandărilor Institutului Naţional de Cercetare Dezvoltare Delta Dunării Tulcea privind structura de culturi şi metodele de lucrare a solului.

- Poluarea este un fenomen de restricţie datorat în cea mai mare parte influenţei factorilor externi deltei: poluarea Dunării, poluarea atmosferică datorită activităţilor industriale din Tulcea şi Mahmudia (România) şi Izmail (Ucraina) şi mai puţin acţiunilor antropice directe. În anul 2006 acest fenomen a avut intensitate mai redusă comparativ cu anii anteriori, datorită inundaţiilor din primăvară care au împiedicat realizarea lucrărilor de înfiinţare a culturilor la timp optim, reducerii volumului irigaţiilor, a măsurilor de prevenire a poluării adoptate în industria municipiului Tulcea dar şi reducerii influenţei activităţilor antropice locale (în agricultură, piscicultură şi silvicultură se utilizează numai pesticide nepoluante, ş.a). 5.7. Acţiuni întreprinse pentru reconstrucţia ecologică a terenurilor degradate şi pentru ameliorarea stării de calitate a solurilor Incintele amenajate pentru agricultură Babina, Cernovca şi Sulina, au cuprins încă înainte de amenajare în perimetrul lor soluri improprii pentru agricultură – soluri salinizate, nisipuri semimobile şi soluri organice. Scoaterea de sub influenţa regimului natural de inundabilitate şi apoi abandonarea a acestor incinte a avut ca rezultat intensificarea salinizării în incintele Babina şi Cernovca, iar în incinta Sulina accentuarea fenomenului de deflaţie în partea de est a incintei şi accelerarea mineralizării materiei organice cu creşterea subsidenţei în partea de vest a incintei. Redresarea regimului hidrologic şi a funcţiilor hidrologice în incintele Babina şi Cernovca prin reconectarea acestora la regimul inundabil al Dunării, prin executarea de breşe în digurile de contur, a însemnat pentru aceste zone recâştigarea unor funcţii ecologice importante - habitat pentru plante şi animale tipice zonelor aluviale, habitat şi zone de reproducere pentru peşti, păsări acvatice şi limnicole, rezervor de biodiversitate şi resurse genetice, producţie biologică ş.a. şi reducerea gradului de salinitate a solului prin spălarea sărurilor - în cea mai mare parte solubile - de apa care circulă liber în incinte. În incinta Sulina renunţarea la cultivarea întregii suprafeţe – se cultivă suprafeţe mici cu legume în grădini familiale, a avut ca rezultat reducerea deflaţiei prin înierbarea solurilor

76

nisipoase, cât şi reducerea proceselor de mineralizare a materiei organice, respectiv a fenomenului de subsidenţă. Datorită unui regim hidrologic neadecvat în această incintă duce la accentuarea fenomenului de sărăturare. Concluzii Terenurile din perimetrul Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării au o vârstă redusă şi se caracterizează printr-o structură specifică zonelor aluvionare şi zonelor umede, cu soluri tinere în formare, cu fertilitate redusă şi vulnerabilitate ridicată. În zonele cu terenuri inundabile se practică utilizarea terenurilor în regim extensiv şi sezonier, atât timp cât permite regimul hidrologic, pe suprafeţe mici, practicându-se o agricultură de subzistenţă. Activitatea de agricultură în regim intensiv s-a dezvoltat după deceniile 6 şi 7 ale secolului trecut şi s-a practicat în incinte îndiguite şi cu regim hidrologic controlat. Perioada relativ scurtă de luare în cultură a acestor terenuri, precum şi tehnologiile folosite nu au condus la fenomene majore de degradare a calităţii solurilor. Situaţia existentă este într-o continuă dinamică, de aceea se impune reactualizarea studiilor pedologice, mai vechi de 10 ani. CAPITOLUL 6. BIODIVERSITATEA, BIOSECURITATEA, STAREA PĂDURILOR 6.1. Biodiversitatea

6.1.1. Habitate naturale. Flora şi fauna sălbatică

6.1.1.1. Habitate naturale

România este singura ţară pe teritoriul căreia se află cinci tipuri de regiuni biogeografice, dintre care cea stepică şi panonică reprezintă elemente noi pentru capitalul natural al Uniunii Europene. Reţeaua europeană de arii natural protejate Natura 2000 creată în baza Directivei Păsări şi a Directivei Habitate, este compusă din: Arii Speciale de Conservare - Special Areas for Conservation (SAC-uri) desemnate

pentru:

habitatele din Directiva Habitate (198 listate în Directiva Habitate)

specii (peste 800 listate în Directiva Habitate)

Arii Speciale de Protecţie Avifaunistică - Special Protection Areas (SPA-uri)

200 specii de păsări listate în Directiva Păsări

În Delta Dunării şi Complexul Razim-Sinoie, habitatele lacustre şi cele caracteristice grindurilor constituie suportul existenţei unei faune de vertebrate extrem de diverse, cu numeroase specii ocrotite la nivel naţional şi internaţional. Delta Dunării, partea de avant-deltă din dreptul localităţii Grindu şi pâna la Tulcea, cu tot complexul de lacuri

77

Crapina – Parcheş – Somova, complexul de lacuri Razim – Sinoie, inclusiv Grindul Chituc, găzduieste efective importante ale unor specii de păsări protejate - 95 specii listate în Anexa I a Directivei Păsări. Acesta este şi motivul pentru care RBDD a fost propusă în întregime pentru a intra în reţea europeană de arii naturale protejate Natura 2000. Situl este important pentru:

- populaţiile speciilor cuibăritoare (Pelecanus crispus, Aythya nyroca, Falco vespertinus, Phalacrocorax pygmeus, Gelochelidon nilotica, Plegadis falcinellus, Egretta garzetta, Nycticorax nycticorax, Egretta alba, Recurvirostra avosetta, Ardeola ralloides, Sterna albifrons, Porzana porzana, Haliaeetus albicilla, Sterna hirundo, Larus melanocephalus, Himantopus himantopus, Glareola pratincola, Pelecanus onocrotalus, Platalea leucorodia, Ixobrychus minutus, Charadrius alexandrinus, Chlidonias hybridus, Circus aeruginosus, Ardea purpurea, Botaurus stellaris, Asio flammeus, Coracias garrulus, Alcedo atthis).

- populaţiile speciilor migratoare (Phalacrocorax pygmeus, Gelochelidon nilotica, Larus minutus, Sterna caspia, Sterna sandvicensis, Philomachus pugnax, Recurvirostra avosetta, Himantopus himantopus, Charadrius alexandrinus, Puffinus yelkouan, Aquila pomarina, Phalaropus lobatus, Larus genei, Pluvialis apricaria, Tringa stagnatilis, Tringa erythropus, Limosa limosa, Larus ridibundus, Numenius arquata, Calidris minuta, Anas clypeata, Calidris alpina, Calidris ferruginea, Phalacrocorax carbo, Tringa totanus, Phalaropus fulicarius, Tringa nebularia, Vanellus vanellus, Larus canus, Gallinago gallinago, Calidris alba, Anas crecca, Calidris temminckii, Arenaria interpres, Chlidonias leucopterus, Charadrius hiaticula, Charadrius dubius, Anser fabalis, Anas querquedula, Tringa ochropus, Anas acuta, Larus cachinnans, Larus fuscus, Lymnocryptes minimus, Mergus serrator, Limicola falcinellus).

- populaţiile speciilor care iernează (Anser erythropus, Aquila clanga, Branta ruficollis, Phalacrocorax pygmeus, Cygnus cygnus, Egretta alba, Mergus albellus, Falco columbarius, Netta rufina, Aythya ferina, Aythya fuligula, Anser anser, Anas strepera). În perioada de migraţie situl gazduieşte mai mult de 20.000 de exemplare de păsări de baltă, fiind zonă Ramsar. Zona Mării Negre, aferentă Deltei Dunării şi Complexului Razim-Sinoie, constituie un culoar important de migraţie şi de iernare pentru păsările din nordul Europei, în apele marine de-a lungul coastei. Viaţa bentică şi pelagică extrem de bogată constituie suportul pentru populaţiile de păsări migratoare, sedentare şi de pasaj.

78

Foto 6.1.1.1. Colonie de pelicani

În categoria Ariilor Speciale de Conservare (Special Areas for Conservation SAC) au fost incluse Delta Dunării şi Zona marină a Deltei Dunării. Delta Dunării are anumite particularităţi datorate influenţei majore a apelor Dunării şi a aluviunilor depuse de acestea, aici existând habitate sedimentare unice în zona litoralului românesc. Este de remarcat frumuseţea şi bogăţia zonei, cu o varietate de biotopuri şi resurse, care o fac unică nu numai în Europa ci şi în cadrul ecosistemelor deltaice ale lumii. Acest sit găzduieşte efective importante ale unor specii protejate, dar în mod deosebit, tipuri speciale de habitate. Tabel nr. 6.1.1.1.1. Motive ale desemnării RBDD ca Arie Specială de Conservare (SAC)

Nr. tipuri de habitate protejate

Nr. sp. mamifere protejate

Nr. sp. amfibieni şi reptile protejate

Nr. sp. peşti protejate

Nr. sp. nevertebrate protejate

Nr. sp. plante protejate

Delta Dunării 457813,5 ha

29 5 5 14 8 5

Zona marină 121697,5 ha

3 2 - 2 1 -

79

Tabel 6.1.1.1.2.Tipuri de habitate specifice bioregiunii stepice

Codul Natura 2000

Denumirea habitatului

1110 Bancuri de nisip acoperite permanent cu strat mic de apă de mare

1150 Lagune costiere

1210 Vegetaţie anuală de-a lungul liniei ţărmului

1310 Comunităţi de salicornia şi alte specii anuale care colonizează terenurile umede şi nisipoase

1410 Pajişti sărăturate de tip mediteranean

1530 Pajişti şi mlaştini sărăturate panonice şi ponto-sarmatice

2110 Dune mobile embrionare (în formare)

2130 Dune fixate cu vegetaţie erbacee perenă (dune gri)

2160 Dune cu Hippophae rhamnoides

2190 Depresiuni umede intradunare

3130 Ape stătătoare oligotrofe până la mezotrofe cu vegetaţie din Littorelletea uniflorae şi/sau Isoeto-Nanojuncetea

3140 Ape puternic oligo-mezotrofe cu vegetaţie bentonică de specii de Chara

3150 Lacuri eutrofe naturale cu vegetaţie tip Magnopotamion sau Hydrochariton

3160 Lacuri distrofice şi iazuri

3260 Cursuri de apă din zonele de câmpie, până la cele montane, cu vegetaţie din Ranunculion fluitantis şi Callitricho-Batrachion

3270 Râuri cu maluri nămoloase cu Chenopodion rubi şi Bidention

40CO Tufărişuri de foioase ponto-sarmatice

6260 Pajişti panonice şi vest pontice pe nisipuri

62CO Stepe ponto-sarmatice

6410 Pajişti cu Molinia pe soluri calcaroase, turboase sau argiloase

6420 Pajişti mediteraneene umede cu ierburi înalte din Molinio-Holoschoenion

6430 Comunităţi de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor la cel montan şi alpin

6440 Pajişti aluvionale din Cnidion dubii

6510 Pajişti de altitudine joasă (Alopecurus pratensis Sanguisorba officinalis)

7210 Mlaştini calcaroase cu Cladium mariscus

91AA Vegetaţie forestieră ponto-sarmatică cu stejar pufos

91FO Păduri ripariene mixte cu Quercus robur, Ulmus laevis, Fraxinus, din lungul marilor râuri

92AO Zăvoaie cu Salix alba şi Populus alba

92DO Galerii ripariene şi tufărişuri (Nerio-Tomaricetea şi Securinegion tinctoriae)

80

Tabel 6.1.1.1.3. Tipuri de habitate specifice bioregiunii pontice

Codul Natura 2000

Denumirea habitatului

1110 Bancuri de nisip acoperite permanent cu strat mic de apă de mare

1140 Nisipuri şi zone mlăştinoase neacoperite de apă de mare la reflux

1160 Melele şi golfuri

6.1.1.2. Flora şi fauna sălbatică Începând cu anul 1991, s-a demarat inventarierea florei şi faunei din teritoriul RBDD, acţiune ce continuă şi în prezent, având două obiective majore: cunoaşterea unei importante componente a patrimoniului natural într-o rezervaţie a biosferei şi evidenţierea speciilor ce necesită măsuri de protecţie şi conservare. S-au inventariat calitativ şi cantitativ, în 300 de puncte de observaţie situate în cele 30

de tipuri ecosisteme din rezervaţie, speciile de floră şi faună, după cum urmează:

Număr total specii de floră şi faună: 5.380, din care :

FLORA: total specii ……………….. 1.839, din care:

Alge planctonice:……… 678

Licheni :………………….. 107

Macromicete :……………. 38

Plante vasculare :……….. 1016

FAUNA: total specii ………..……... 3.541, din care:

Nevertebrate 3061 specii, din care:

Rotifere :…………… 182

Viermi :…………..... 253

Moluşte :…………… 91

Crustacee :………… 115

Arahnide :…………. 168

Diplopode :………… 8

Insecte :……………. 2244

81

Vertebrate 480 specii, din care:

Peşti :…………… 86

Amfibieni :……… 10

Reptile :…………. 11

Păsări :………….. 331

Mamifere :………. 42

Dintre acestea, au fost inventariate următoarele specii şi subspecii noi, pentru:

FLORĂ FAUNĂ

RBDD........................... 285 1097

România....................... 34 260

ştiinţă ........................... 2 37

Tabel 6.1.1.2.1. Repartiţia numerică a speciilor nou înregistrate în RBDD

Grup investigat

Număr specii noi pentru :

RBDD România Ştiinţă

FLORĂ

Alge planctonice 9 2 -

Macromicete 35 3 -

Licheni 91 5 -

Cormofite 150 24 2

FAUNĂ

Viermi 161 46 1

Crustacee 16 - -

Arahnide 92 18 5

Doplopode 8 - -

Insecte 816 192 30

Peşti - 4 1

Amfibieni 1 - -

Mamifere 3 - -

82

Tabel 6.1.1.2.2 Lista speciilor noi pentru ştiinţă inventariate în RBDD

CORMOFITE 19. Homoporus sp.n.

1. Centaurea pontica 20. Lampoterma grahami sp.n.

2.Elymus pycnanthus ssp. deltaicus* 21. Tetramesa propodealis sp.n.

VIERMI 22. Invreia rufipes sp.n.

3. Proleptobchus deltaicus 23. Discodes myartsevae sp.n.

ARAHNIDE 24. Discodes psammophilus sp.n.

4. Mediopia halmiriana 25. Discodes termophilus sp.n.

5. Oppiella palustris 26. Discodes sp.n.

6. Graptoppia paradoxa 27. Chrysocharis sp.n.

7. Trachyuropoda dobrogensis 28. Sympiesis storojevae sp.n.

8. Trachyuropoda similicristiceps 29. Sympiesis sp.n.

INSECTE 30. Cirrospilus sp.n.

9. Pseudostachia sp. (Collembola) 31. Diaulinopsis deltaicus sp.n.

10. Isophya dobrogensis (Orthoptera) 32. Hemiptarsenus sp.n.

11. Mesopolobus salius (Hymenoptera)

33. Pronotalia oteli

12. Spalangia sp.n. 34. Pronotalia psamophila

13. Sphegigaster curticornis 35. Diachrysia chryson deltaica

14. Panstenon sp.n. 36. Gabrius sp. (Coleoptera)

15. Dinarmus cupreus 37. Philonthus sp.

16. Gastrancirtus sp.n. 38. Xantholiunus sp.

17. Halticoptera psammophila PEŞTI

18. Homoporus deltaicus 39. Knipowitschia cameliae NOTĂ: * Subspecie a genului Elymus identificată în RBDD.

De remarcat că majoritatea speciilor noi din rândul insectelor aparţin ordinului himenoptere, (Familia Calcidoidae), insuficient investigate în această parte a Europei. Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare Delta Dunării-Tulcea a elaborat un program de analiză a biodiversităţii specifice teritoriului RBDD, necesar furnizării informaţiilor privind managementul ecologic al RBDD privind:

- clasificarea sistematică (de la regn la subspecie); - obţinerea unei viziuni asupra repartiţiei teritoriale (corologie, mărimea şi

valoarea biodiversităţii pe zone şi tipuri de habitate, liste de specii etc.); - compararea cu datele anterioare, precum şi obţinerea datelor asupra speciilor

noi şi a celor alohtone, asupra speciilor endemice, protejate, periclitate şi răspândirea lor geografică generală.

83

Fig. 6.1.1.2.1 Starea biodiversităţii în RBDD

5380

1839

3541

285

1097

34260

2 370

1000

2000

3000

4000

5000

6000

Total specii

R.B.D.D.

Noi pentru R.B.D.D.

Noi pentru RomâniaNoi pentru stiinta

Flora

R.B.D.D.

Fauna

R.B.D.D.

Flora

Fauna

Tabel 6.1.1.2.3. Situaţia numerică a plantelor de pe teritoriul RBDD

Nr. specii înainte de 1991 Nr. specii după 1991

Alge 1159 678

Macromicete 8 38

Licheni 21 107

Plante vasculare 927 1018

Tabel 6.1.1.2.4. Situaţia numerică a faunei de nevertebrate de pe teritoriul RBDD


Viermi şi rotifere 135 435

Moluşte 150 91

Crustacee 61 115

Arahnide 0 168

Diplopode 0 8

Insecte 2.219 2.244

Tabel 5.1.1.2.5. Situaţia numerică a faunei de vertebrate de pe teritoriul RBDD


Peşti 132 86

Amfibieni 8 10

Reptile 11 11

Păsări 325 331

Mamifere 39 42

84

Structura actuală a florei şi faunei pe principalele unităţi sistematice În cadrul algelor planctonice se remarcă o diversitate mai mare de specii la clorofite şi

bacilariofite, urmate de cianofite (v. Fig. 6.1.1.2.2).

La plantele vasculare majoritatea speciilor înregistrate în RBDD aparţin încrengăturii

angiosperme, în timp ce gimnospermele înregistrează doar o singură specie, iar

pteridofitele 7 specii (v. Fig. 6.1.1.2.4).

Fig.6.1.1.2.3 Repartiţia numerică a macromicetelor în RBDD pe principalele unităţi sistematice

12

26

0

5

10

15

20

25

30

Euascomicete Holobasidiomicete taxon (clase)

nr. Sp.

85

Viermii deţin cel mai mare număr de specii prin încrengătura Rotifera, toate acvatice,

urmate de cea a nematodelor, dominând speciile tericole de litieră (v. Fig. 6.1.1.2.5).

Numărul speciilor la moluşte este de aproape dublu la gasteropode faţă de bivalve (v.

Fig. 6.1.1.2.6), majoritatea fiind acvatice.

86

La crustacee se detaşează ca număr de specii cele acvatice, prin cladocere şi

copepode, urmate de un ordin cu specii exclusiv tericole (izopode) (v. Fig. 6.1.1.2.7).

După cum era de aşteptat, insectele deţin cel mai mare număr de specii în cadrul

ordinelor himenoptere, coleoptere, heteroptere şi lepidoptere (v. Fig. 6.1.1.2.8). Cu

siguranţă că un număr mult mai mare de specii decât cel înregistrat de noi deţine

ordinul dipterelor, însă din multele familii ale acestuia s-au investigat numai 3.

87

La peşti, predomină ca număr de specii teleosteenii, prin fam. Cyprinidae.

La reptile s-a înregistrat o specie mai mult decât la amfibieni (v. Fig. 6.1.1.2.9), însă

aceştia din urmă domină prin frecvenţa şi abundenţa anurelor.

Mamiferele înregistrează cel mai mare număr de specii la rozătoare, urmate de

carnivore şi insectivore (v. Fig. 6.1.1.2.10), însă ca abundenţă şi frecvenţă domină

rozătoarele şi insectivorele. Cu siguranţă că şi chiropterele (liliecii) deţin un număr mare

de specii (probabil cca. 20 specii), însă acest ordin nu a fost suficient investigat.

Fig. 6.1.1.2.9- Repartiţia numerică a herpetofaunei în RBDD

pe principalele grupe sistematice

2 2

4 8

5

0 2 4 6 8

10 12

Reptile Amfibieni

nr.

sp.

Anure

Caudata

Serpentes

Sauria

Testudine

88

Specii şi subspecii periclitate Pe baza inventarului calitativ şi cantitativ al speciilor din teritoriul RBDD s-a putut aprecia gradul de periclitare al acestora. Criteriile de încadrare în diferitele grade de periclitare s-au elaborat după recomandările IUCN. În Lista Roşie au fost incluse şi speciile ce nu sunt deocamdată ameninţate în teritoriul RBDD, dar sunt protejate pe plan european şi chiar mondial, prin convenţii la care România a aderat (Berna, Bonn), figurând în situaţia noastră în categoria „nt” (nepericlitat). În Fig.6.1.1.2.11 se prezintă o analiză sintetică a diferitelor grupe sistematice, în care s-au identificat specii periclitate.

Fig. 6.1.1.2.11 Repartiţia numerică a speciilor din principalele categorii sistematice în RBDD incluse în Lista Roşie

1016

84

2244

86 10 11 42 15 12 59 10 11 28

382

0

500

1000

1500

2000

2500

Plante vasculare Moluşte dulcicole

Insecte Peşti Amfibieni Reptile Mamifere

nr. sp.

număr total de specii nr. specii incluse în Lista Roşie

1016

91

2244

132

89

Tabel 6.1.1.2.6. Numărul de specii protejate prin Convenţia de la Berna

Grupa sistematică Anexa I Anexa II Anexa III Total Plante superioare 4 - - 4

Insecte - 5 - 5

Peşti - 1 22 23

Amfibieni - 6 3 9

Reptile - 9 2 11

Păsări - 224 89 313

Mamifere - 7 15 22

Total 4 252 131 387

Se poate observa, numărul mare de păsări (313) ocrotite prin această convenţie, din totalul de 331 câte s-au semnalat în deltă, urmând apoi un număr de 22 de specii de mamifere dintre care 15 specii sunt strict protejate şi de asemenea un număr de 23 de specii de peşti din care 22 specii sunt strict protejate. În urma analizării detaliate a tuturor speciilor de plante inventariate din anul 1991 şi până în prezent, în teritiriul RBDD, coroborat cu datele inventarierilor anterioare, cu prevederile şi listele de specii din Anexa I (plante) ale Convenţiei de la Berna, s-au selectat şi propus pentru includerea în această convenţie a unui număr de opt taxoni de plante vasculare. Tabel 6.1.1.2.7 Speciile propuse pentru includerea în cadrul Convenţiei de la Berna şi localizarea lor pe teritoriul RBDD

Nr. Crt.

Taxon Încadrare geografică

Areal în România

Denumirea locului în RBDD

1 Artemisia tschernieviana

Endemit pontic Numai în RBDD

Grindul Palade Padurea Letea Braţul Sulina la vărsare Grindul Chituc Grindul Saele Grindul Lupilor

2 Astragalus dolicophylus


Cap Doloşman

3 Astragalus versicarius pseudoglaucos


Cap Doloşman

4 Astrodaucus litoralis

Pontic Numai în RBDD

Grindul Saele Grindul Chituc Gura Portiţa

5 Convolvulus persicus

Endemit ponto-caspic

RBDD şi jud Constanţa

Letea - Cardon, Lângă Cardon Sacalinul Mare Plantaţia Sf. Gheorghe

6 Silene thymifolia Mediteranean Numai în RBDD

Plantaţia Sf. Gheorghe Sudul oraşului Sulina

7 Stachis maritima Mediteranean Numai în RBDD

Gura Portiţa

8 Trachomitum venetum

Mediteranean Numai în RBDD

Periteaşca

90

Tabel 6.1.1.2.8 Numărul speciilor periclitate în RBDD (după criteriile IUCN-1990)

Grupa sistematică

Ex Ex?

E V R I

Plante superioare 51 24 21 42 216

Moluşte 87 1 3 0 1

Insecte 1 0 4 36 2

Peşti 4 2 4 12 14

Amfibieni 0 0 0 0 0

Reptile 0 0 6 0 0

Păsări 5 5 101 23 14

Mamifere 1 7 14 1 1

Total specii 149 39 153 114 248

Legendă: Ex (dispărute) = specii care nu s-au mai regăsit în habitatele naturale, după repetate investigaţii în zonele în care s-au înregistrat anterior sau în cele în care s-a presupus că au existat. Din această categorie derivă Ex?= nu a trecut mai mult de 50 de ani de la ultima înregistrare a speciei, deci este posibil a fi regăsită în viitor E (în pericol iminent) = specii în pericol de dispariţie iminent, dacă factorii cauzali continuă să se menţină. Populaţiile acestei specii au ajuns la un nivel critic din punct de vedere numeric V (vulnerabile) = specii în declin numeric, care pot trece în categoria E sau V, dar există riscul trecerii în acestea, prin faptul că arealul lor de răspîndire se reduce la zone geografice şi habitate limitate, sau specia în cauză poate fi răspîndită pe o arie mai largă, dar în populaţii reduse. I (statut indecis) = specii Ex, E, V sau R, dar nu există suficiente informaţii pentru a se putea nominaliza într-o categorie sau alta. După părerile mai multor autori, pentru a nu se crea confuzii s-a renunţat la categoria K (insuficient cunoscute), speciile din această categorie fiind incluse în categoria I.

Tabel 6.1.1.2.9 Specii de păsări din RBDD declarate Monumente ale Naturii

Nr. crt.

Specie

Act normativ de bază

1 călifarul alb (Tadorna tadorna) HCM 1625/1955

2 călifarul roşu (T.ferruginea ) Ibidem

3 corb (Corvus corax) JCM 734/1933

4 dropia (Otis tarda) JCM 600/1933

5 spurcaciul (O.tetrax) Ibidem

6 pelicanul alb (Pelecanus onocrotalus) Ibidem

7 pelicanul creţ (P.crispus) Ibidem

8 piciorongul (Himantopus himantopus) HCM 1625/1955

9 stârcul lopătar (Platalea leucorodia) Ibidem

10 egreta mare (Egretta alba) JCM 600/1933

11 egreta mică (Egretta garzetta ) Ibidem

12 vulturul hoitar (Neophron percnopterus) Ibidem

91

Foto 6.1.1.2.2. Lopătari Foto 6.1.1.2.3. Egreta mare

Natura 2000 desemnează o reţea de zone de pe teritoriul Uniunii Europene, în cadrul căreia speciile rare sau vulnerabile de plante şi animale, precum şi habitatele acestora sunt protejate. Scopurile programului sunt păstrarea naturii în toată diversitatea ei actuală şi promovarea activităţilor economice care nu dăunează biodiversităţii. Tabel 6.1.1.2.10. Specii de peşti care susţin desemnarea RBDD ca sit Natura 2000

Cod Natura 2000 Specia

2491 scrumbia de Dunăre (Alosa pontica)

4120 rezeafca de Dunăre (Alosa tanaica

1130 avat (Aspius aspius),

1149 zvârluga (Cobitis taenia)

1124 porcuşor de nisip (Gobio albipinnatus)

2555 ghiborţ de râu (Gymnocephalus baloni)

1157 raspar (Gymnocephalus schraetzer)

1145 ţipar (Misgurnus fossilis)

2522 sabiţă (Pelecus cultratus)

1134 boarţă (Rhodeus sericeus amarus)

1146 dunăriţa (Sabanejewia aurata)

2011 ţigănuş (Umbra krameri)

1160 fusar (Zingel streber)

1159 pietrar (Zingel zingel)

Tabel 6.1.1.2.11. Specii de amfibieni şi reptile care susţin desemnarea RBDD ca sit Natura 2000


Amfibieni

1188 buhaiul de baltă cu burta roşie (Bombina bombina)

1993 tritonul cu creastă dobrogeană (Triturus dobrogicus)

Reptile

1220 broasca ţestoasă de apă (Emis orbicularis

1219 ţestoasa de uscat dobrogeană (Testudo graeca)

1298 vipera de stepă (Vipera ursinii)

92

Tabel 6.1.1.2.12 Specii de mamifere care susţin desemnarea RBDD ca sit Natura 2000


bioregiunea stepică

1355 vidra (Lutra lutra)

2633 dihorul de stepă (Mustela eversmannii)

1356 nurca (Mustela lutreola)

1335 popândăul (Spermophilus citellus)

2635 dihorul pătat (Vormela peregusna)

bioregiunea pontică

1351 porcul de mare (Phocoena phocoena)

1349 delfinul cu bot gros (Tursiops truncatis)

Specii alohtone În perimetrul RBDD s-au identificat 69 specii alohtone (Tabel 6.1.1.2.13). Impactul antropic accelerează procesele de erodare a genofondului populaţional specific, creând habitate cu condiţii favorabile pentru invazia speciilor alohtone agresive. Tot mai rare şi mai vulnerabile devin comunităţile primare tipice ecosistemelor şi habitatelor de stepă. Tabel 6.1.1.2.13 Lista speciilor alohtone din RBDD

Nr. crt.

Specia Originea Localizare în RBDD

Impact estimat

P L A N T E I E R B O A S E

1 Azolla caroliniana America de N. Periprava, Împuţita, Furtuna, Lacul cu Coteţe

Înlătură flora natantă indigenă

2 Azolla filiculoides America de N. Idem, mai rară Idem

3 Amaranthus albus America de N. Culturi, diguri, rară Nedăunătoare

4 Amaranthus blitoides America de N. Culturi Intră în competiţie cu flora indigenă

5 Amaranthus emarginatus

Tropice Insula Sacalin, Sf. Gheorghe, Chilia Veche, foarte rară

Fără pericol

6 Amaranthus crispus Argentina În localităţi Fără pericol

7 Amaranthus deflexus America de S. În localităţi, rară Fără pericol

8 Amaranthus hybridus America de N. Culturi Impact negativ asupra speciilor de cultură

9 Amaranthus powellii America de N. Culturi Idem

10 Amaranthus retroflexus America de N. Culturi Idem

11 Helitropium curassavicum

America de N. Letea, Caraorman, Sulina

Fără pericol

12 Chenopodium ambrosioides

America tropicală

Locuri ruderale Fără pericol

93

13 Chenopodium pumilio Australia Partizani, rară Fără pericol

14 Ambrosia coronopifolia America de N. Sfiştofca Fără pericol

15 Bidens connata America de N. Caraorman, Sireasa, rară

Fără pericol

16 Bidens frondosa America de N. RBDD, frecventă ?

17 Brachyactis ciliata Asia Nisipuri umede şi sărăturate, foarte frecventă

Intră în competiţie cu flora indigenă

18 Conyza canadensis America de N. Zone nisipoase, foarte frecventă

Idem

19 Galinsoga parviflora America de S. Culturi Fără pericol

20 Xanthium italicum Europa de S. Zone inundabile, foarte frecventă

Dăunătoare mai ales pt. Agricultură

21 Xanthium spinosum America de S. Zone ruderale, foarte frecventă

Fără pericol

22 Xanthium orientale America Chilia Veche, Pardina, rară

Fără pericol

23 Coronopus didymus America de S. Sulina Fără pericol

24 Diplotaxis erucoides Europa S.V. Sulina Fără pericol

25 Eruca sativa pl.de cultură mediteraneană

C.A.Rosetti Fără pericol

26 Cuscuta campestris America de N. Culturi Dăunătoare anumitor pl. de cultură

27 Chamaesyce maculata America de N. Ruderală Fără pericol

28 Oenothera biennis America de N. Culturi, sporadică Fără pericol

29 Oenothera parviflora America de N. Idem, rară Idem

30 Oxalis corniculata Specie ornamentală mediteraneană

Sulina Idem

31 Veronica persica Asia de S.V. Culturi Idem

32 Datura stramonium America de N. Zone bogate în nitraţi (gunoaie)

Idem

33 Petunia parviflora America de N. Localităţi Idem

34 Solanum retroflexum Asia de S.E. Zone umede Idem

35 Acorus calamus Asia de S.E. Zone umede, rară Idem

36 Cyperus odoratus ? Letea, Sulina, Sf. Gheorghe

Idem

37 Hordeum jubatum America de N. şi Asia de E.

Grindul Letea, Stipoc, Periprava

?

38 Panicum capillare America de N. Culturi Idem

39 Paspalum distichum Tropice Letea, foarte rară Idem

40 Elodea canadensis America de N. Letea, Lacul s-a naturalizat

94

Somova, Lacul Potica, Căzănel

41 Elodea nuttallii America de N. RBDD, zone acvatice

s-a naturalizat şi a înlocuit-o E.canadensis

42 Vallisneria spiralis Tropice RBDD, zone acvatice

s-a naturalizat, fără pericol

43 Lindernia dubia America de N. Insula Sacalin, foarte rară

Fără pericol

44 Eclipta prostrata America tropicală

Insula Sacalin, foarte rară

Fără pericol

P L A N T E L E M N O A S E

1 Acer negundo America de N. În jurul localităţilor, plantaţii forestiere

Idem naturalizat

2 Alianthus altissima China Localităţi, Insula Popina

Idem naturalizat

3 Amorpha fructicosa America de N. Marginea canalelor, plantaţii forestiere

Idem naturalizat

4 Elaeagnus angustifolia Asia Cent. şi de V.

Grinduri, Insula Popina

Idem naturalizat rol antierozional

5 Fraxinus pennsylvanica America de N. Zone inundabile Idem naturalizat

6 Lycium barbarum Asia de V. Localităţi Idem fixează nisipurile

7 Morus alba China Cultivat în localităţi Idem naturalizat

8 Robinia pseudacacia America de N. Cultivat în localităţi Idem fixează nisipurile

9 Populus x canadensis Euro-americană

Culturi forestiere Fără pericol

10 Taxodium distichum SUA de E. Uzlina, cultivat ornamental

Idem

11 Amorpha fructicosa America de N. În lungul canalelor, plantaţii de plop

Intră în competiţie cu flora indigenă

12 Phytolacca americana America de N. Chilia Veche, Sf. Gheorghe

Idem

M O L U Ş T E G A S T R O P O D E

1 Rapana venosa Mările Japoniei, Coreei şi China

Marea Neagră se hrăneşte cu bivalve indigene

95

2 Phisa acuta vest Mediterana, nord Africa

Meleaua Sacalin, Gârla Turcească, frecventă

?

M O L U Ş T E B I V A L V E

1 Scapharca cornea mările Extremului Orient

Marea Neagră ?

2 Anodonta woodiana Bazinul fluviului Amur

Meleaua Sacalin ?

3 Mya arenaria Atlanticul de N. Marea Neagră, foarte frecventă

înlătură bivalvele indigene

P E Ş T I

1 Carassius auratus gibelio

Bazinul Amur RBDD, foarte frecvent

efect benefic naturalizat

2 Pseudorasbora parva E. Asia, bazinul Amur, Japonia

Unele ferme piscicole, unele bălţi dulci (Murighiol)

răneşte speciile indigene

3 Hypophthalmychthys molitrix

Idem Ferme piscicole Dunăre, rar, unele lacuri şi canale

efect benefic

4 Aristichthys nobilis Idem Idem

5 Ctenopharyngodon idella

Idem Ferme piscicole Dunăre, rar, unele lacuri şi canale, rar

Consumă intens vege-taţia acv. Macrofită

6 Lepomis gibosus America de N. Lacuri şi canale, relativ frecvent

fără pericol naturalizat

P Ă S Ă R I

1 Phasianus colchius Caucaz -Mongolia, până la fluviul Amur şi Marea Japoniei

RBDD, frecvent fără pericol naturalizat

M A M I F E R E

1 Ondatra zibetica N.E. Americii de N.

RBDD, frecvent distruge digurile naturalizat

2 Nyctereutes procyonoides

Estul Siberiei RBDD, relativ frecvent

Dăunător pentru ornitofaună acvatică naturalizat

96

Specii şi subspecii endemice În perimetrul RBDD înregistrăm în perioada actuală de investigaţie un număr de 35 endemite (Tabel. 6.1.1.2.14)

Tabel 6.1.1.2.14 Lista endemitelor din RBDD

ALGE 17. Homoporus deltaicus

1.Caetoceros insignis (Bacillaryoph.) 18. Homoporus sp.n.

2. Caetoceros similis solitarius 19. Lampoterma grahami sp.n.

CORMOFIT 20. Tetramesa propodealis sp.n.

3. Centaurea pontica 21. Invreia rufipes sp.n.

4. Centaurea jankae 22. Discodes myartsevae sp.n.

5. Elymus pycnanthus ssp.deltaicus * 23. Discodes psammophilus sp.n.

CRUSTACEE 24. Discodes termophilus sp.n.

6. Atheyella dentata (Decapoda) 25. Discodes sp.n.

7. Atheyella trispinosa 26. Chrysocharis sp.n.

8. Atheyella crassa 27. Sympiesis storojevae sp.n.

INSECTE 28. Sympiesis sp.n.

9. Isophya dobrogensis (Orthoptera) 29. Cirrospilus sp.n.

10. Mesopolobus salius (Hymenoptera)

30. Diaulinopsis deltaicus sp.n.

11. Spalangia sp.n. 31. Hemiptarsenus sp.n.

12. Sphegigaster curticornis 32. Pronotalia oteli

13. Panstenon sp.n. 33. Pronotalia psamophila

14. Dinarmus cupreus 34. Diachrysia chryson deltaica

15. Gastrancirtus sp.n. PEŞTI

16. Halticoptera psammophila 35. Knipowitschia cameliae

NOTĂ: * Subspecie a genului Elymus identificată în RBDD.

97

Zone cu valoare ridicată a diversităţii biologice În aprecierea valorii diversităţii biologice a zonelor din teritoriul RBDD s-a avut în vedere popularea acestora cu specii de interes ecologic deosebit (sau specii notabile), înţelegând prin aceasta în primul rând endemitele şi cele periclitate critic, apoi cele vulnerabile şi rare şi, nu în ultimul rând, cele cu valoare estetică deosebită. Teritoriile investigate au fost punctate în funcţie de numărul şi cantitatea acestor specii, putându-se face astfel o departajare. Astfel s-au obţinut de la 1 la 400 de puncte. Figura 6.1.1.2.13 Situaţia zonelor investigate în RBDD funcţie de valoarea biodiversităţii (exclusiv ornitofauna)

98

Se constată o valoare ridicată a biodiversităţii (floră vasculară, nevertebrate şi vertebrate, exclusiv ornitofauna) în mai multe zone de protecţie integrală, precum Letea, Caraorman, insula Popina, Portiţa, grindurile Chituc, Lupilor, Săele, Sacalin-Zătoane, dar şi în unele zone neintegrate în această categorie, precum nordul localităţii Sfântu Gheorghe, grindul Perişor (propus să devină zonă de protecţie integrală) etc. În iarna 2006-2007, temperaturile au coborât rar sub 00C, totuşi numărul de gâşte cu gât roşu şi de gârliţe a rămas sub nivelul anilor precedenţi. Cauzele împuţinării stolurilor ar putea fi schimbările în agropolitica fostei Uniuni Sovietice, care face posibilă recucerirea unor cartiere de iernare în jurul Mării Caspice, unde s-au îmbunătăţit condiţiile necesare unei iernări mai facile şi de ce nu, schimbările generate de climă. Unul din locurile tradiţionale de înnoptare este zona din nordul Lacului Razim, situat între insula Popina şi marginea golfului Fundea. Suprafaţa cuprinsă între localităţile Tulcea-Murighiol-Dunăvăţul de Jos-Sarinasuf-Agighiol, constituie de asemeni cartier de înnoptare, alături de zona situată în stufărişurile în formă de evantai din apropierea lacului Edighiol, din sud-estul lacului Sinoie. Condiţiile meteo-hidrologice specifice anului 2007(nivele relativ joase ale apelor) au influienţat dinamica unor ecosisteme acvatice, respectiv lacul Alb, lacul Meşter, lacul Nebunu, lacul Purcelu, lacul Obretinul Mic etc. Unele şi-au micşorat nivelurile ori au secat (Sărăturile Murighiol Plopu) total sau parţial, fiind părăsite treptat de speciile acavtice, care s-au aglomerat pe luciile rămase sau în zonele limitrofe. Astfel s-au creat condiţiile optime de hrană şi înnoptare în lacul Fotruna, lacul Isacova, lacul Uzlina. În perioada hibernală s-a putut constata prezenţa unor specii rare, periclitate critic la nivel european şi global, cum sunt pelicanul comun şi creţ, cormoranul mic, egreta mare şi mică, stârcul de noapte şi avoseta, care în mod obişnuit lipsesc. S-au înregistrat nu numai exmplare solitare ale acestor specii ci chiar grupuri şi stoluri. În perioada hibernală, o parte din păsări s-au retras în zona lagunelor, unde nivelele apelor au avut scăderi atât de puternice. În acest sens remarcăm păsările din ordinul Charadriformes dar şi Pelecaniformes, Ciconiiformes, Anseriformes, zonele preferate fiind cele din partea sudică a lagunei Sinoie şi Razim nord, între gura canalului Dunăvăţ şi până la Bisericuţa, unde curenţii favorizează menţinerea apelor neîngheţate şi producerea concentraţiilor de peşte. De remarcat este menţinerea pelicanilor creţi în zona Sinoie, unde s-au observat exemplare izolate dar şi grupuri mici pe toată perioada hibernală, astfel că în luna ianuarie, pe insula Ceaplace erau aglomerate efective de până la 60 exemplare. La stabilirea acestor zone cu valoare ridicată a biodiversităţii contribuie şi datele înregistrate la acţiunile de recensământ a păsărilor sălbatice, de către agenţii ecologi din cadrul Serviciului de Inspecţie şi Supraveghere Ecologică (Tabel . 6.1.1.2.15).

99

Fig. 6.1.1.2.14. Colonii de păsări acvatice în RBDD

100

Tabel 6.1.1.2.15 Situaţia recensământului păsărilor de apă din perimetrul RBDD

Denumire specie I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII

corcodel mare (Podiceps cristatus) 107 90 169 230 274 119 164 104 136 48 89 141

corcodel mic (Tachybaptus ruficollis) 71 17 17 83 36 37 37 30 19 21 133

corcodel cu gât roşu (Podiceps griseigena) 65 18 23 24 8 28 8 2 2

corcodel cu gât negru (Podiceps nigricollis) 3 360 158 36 5 1 20

cormoran mare (Phalacrocorax carbo) 2370 3002 5278 8525 11054 9060 10310 10465 3070 7090 2450 3412

cormoran mic (Phalacrocorax pygmeus) 365 553 463 1523 3285 1841 1997 1932 1116 2204 1110 1366

pelican creţ (Pelecanus crispus) 90 367 255 900 404 240 343 180 88 61 129 57

pelican comun (Pelecanus onocrotalus) 29 270 173 653 7696 7496 9895 11710 6781 450 10 24

buhai de baltă (Botaurus stellaris) 2 10 32 52 24 65 87 17 70 14 4 17

egreta mare (Egretta alba) 427 452 129 326 240 312 612 782 508 461 126 279

egreta mică (Egretta garzetta) 22 47 62 722 517 487 510 1025 515 636 17 16

stârc cenuşiu (Ardea cinerea) 154 165 128 311 341 701 421 2352 939 267 92 179

stârc de noapte (Nycticorax nycticorax) 123 161 89 748 863 1057 686 1263 575 487 83 69

raţa sunătoare (Bucephala clangula) 7 14 26 15 56 33

ferestraş (Mergus albellus) 640 248 13 2 2

ferestraş moţat (Mergus serrator) 3 3 2 43

ferestraş mare (Mergus merganser) 50 85

raţa cu cap alb (Oxyura leucocephala) 11

califar roşu (Tadorna ferruginea) 2 6

califar alb (Tadorna tadorna) 2 7 41 64 35 39 105 26 24 4 2

lebăda de vară (Cygnus olor) 2607 1169 1087 5944 3207 1915 4291 1180 1242 1551 859 1850

lebăda de iarnă (Cygnus cygnus) 425 267 3 100 100 100 10 80 255

lişita (Fulica atra) 23972 17002 2790 3031 8784 12777 2658 7459 6925 4140 9570 16335

raţe 1726 5900 350 3016 5024 6015 1700 5006 1125 125 840 1875

gâsca de vară (Anser anser) 1900 1778 543 699 797 305 2279 2968 2159 7410 1285 2897

gârliţa mare (Anser albifrons) 10018 7394 733 20 3310 1615 12820

gârliţa mică (Anser erythropus)

gâsca cu gât roşu (Branta ruficollis) 2757 2030 1740

101

cufundar mic (Gavia stellata) 10 7 150

cufundar polar (Gavia arctica) 8 2

raţa suliţar (Anas acuta) 70 6 2 10 55 46

raţa fluierătoare (Anas penelope) 15 54 34 8 60 60 20 20 20

raţa pestriţă (Anas strepera) 138 452 401 346 129 793 614 487 106 370 215

raţa mică (Anas crecca) 1256 3404 610 840 570 700 1360 1100 2100 2110 1830 2200

raţa mare (Anas platyrhynchos) 2459 2215 992 2487 1744 1071 3666 3121 2601 1890 1868 2365

raţa lingurar (Anas clypeata) 100 241 263 12 9 350 150 12 10 140 90

raţa cu ciuf ( Netta rufina) 120 122 54 41 38 47 252 11 8 8

raţa cu cap castaniu (Aythya ferina) 12982 10625 1763 418 756 98 66 161 1283 345 199 22367

raţa roşie (Aythya nyroca) 25 16 218 274 158 117 28 36 47 62 21

raţa cu cap negru (Aythya marila) 30 12 50 3

raţa moţată (Aythya fuligula) 390 710 100 6 20 12 65 10 26 418

eider (Somateria mollissima) 2

codalb (Haliaeetus albicilla) 28 37 13 26 28 18 20 16 38 22 22 34

erete vanăt (Circus cyaneus) 34 13 2 19 31 12 11 12 37 20 16 26

erete de stuf (Circus aeruginosus) 32 57 29 64 69 67 53 74 75 48 33 53

uliu porumbar (Accipiter gentilis) 1 1 1 3 1 2 6 1

uliu păsărar (Accipiter nisus) 2 8 3 5 1 6 15 3 7 11 3

şorecar comun (Bureo buteo) 31 25 25 8 12 18 7 27 18 23 43

şorecar încălţat (Bureo logopus) 2 2 1 1 2

acvila ţipătoare mare (Aquila clanga) 2 1 5 1 2 1 1

vânturel roşu (Falco tinnunculus) 2 4 7 16 12 14 31 17 11 7 2 9

şoim de iarnă (Falco columbarius) 3 4 1 2 11

şoim călător (Falco peregrinus) 2 1

potârniche (Perdix perdix) 30 40 40 20 5 33 18 41

fazan (Phasianus colchicus) 151 141 71 102 78 105 184 141 250 284 191

cârstel de baltă (Rallus aquaticus) 2 1 5 4 10

găinuşa de baltă (Gallinula chloropus) 63 62 56 189 313 346 202 228 398 93 56 54

ploier argintiu (Pluvialis squatarola) 21 11 20

nisipar (Calidris alba) 10

102

becaţină mică (Lymnocryptes minimus) 15 10 2

becaţină comună (Gallinago gallinago) 3 17 6 7 23 3 5 18

culic mare (Numenius arquata) 7 6 11 35 14 16 26 5 25 9 3 11

pescăruş râzător (Larus ridibundus) 2805 1927 1523 1974 1711 1397 5071 2588 3155 1537 1172 1979

pescăruş sur (Larus canus) 23 36 25 26 74 164 58

pescăruş argintiu (Larus argentatus) 1917 10602 984 1909 1212 1244 5268 3416 2764 748 237 2614

porumbel gulerat (Columba palumbus) 567 1545 35 38 108 105 20 46 652 14200 7093 10772

guguştiuc (Streptopelia decaocto) 156 90 487 142 76 171 141 173 311 158 142 231

cucuvea (Athene noctua) 2 6 6 6 6 2 9 4 5 8 8 4

pescărel albastru (Alcedo athis) 27 13 6 53 68 79 81 69 103 32 30 23

ghionoaie sură (Picus canus) 11 19 9 33 12 42 8 18 19 14 19 15

ghionoaie verde (Picus viridis) 2 5 3 13 1 1 2 3 1 3

ciocănitoare pestriţă mare (Dendrocopon major) 16 10 19 20 15 24 11 32 26 11 6 12

ciocănitoare pestriţă mică (Dendrocopon minor) 2 4 2 6 1 5 3 2 3 3

ciocârlan (Galerida cristata) 30 25 40 40 40 30 90 30 30 20

ciocârlia de câmp (Alauda arvensis) 40 2

codobatură de munte (Motacilla cinerea) 3

codobatură albă (Motacilla alba) 2 505 383 291 562 328 439 338 155

ochiuboului (Troglodytes troglodytes) 1 12 7 5 7 10 5 4 5 5 38

mierla (Turdus merula) 4 41 54 23 38 24 9 20 3 30 2

cocoşar (Turds pilaris) 3 7 3 7 11 5

piţigoi de stuf (Panurus biarmicus) 48 30 68 106 117 41 122 82 106 38 75

piţigoi albastru (Parus caeruleus) 36 96 89 73 76 96 35 86 38 58 16 54

piţigoi mare (Parus major) 315 373 244 202 233 213 84 243 197 402 395 178

boicuş (Remiz pendulinus) 13 17 16 4 8 11 10 8

sfrâncioc mare (Lanius excubitor) 6 11 11 7

gaiţa (Garrulus glandaris) 2 3

cioara de semănătură (Corvus frugilegus) 13993 42510 7066 1035 4485 7385 284 7190 21551 16963 11030 18485

103

cioara grivă (Corvus crone cornix) 498 1227 924 590 752 715 812 852 757 702 1013 656

corb (Corvus corax) 6 8 8 9 8 6 18 10 14

graur (Sturnus vulgaris) 7160 2211 3684 1048 1473 752 15770 903 1138 10728 17417 6290

vrabia de casă (Passer domesticus) 1413 793 1261 731 483 708 1198 742 705 510 591 669

vrabia de câmp (Passer montanus) 450 210 640 116 26 200 51 10 150

cinteza (Fringilla coelebs) 78 84 60 5 24 19 34 89 84

sticlete (Carduelis carduelis) 131 46 81 73 63 160 14 6 2 101 6 30

scatiu (Carduelis spinus) 6 2

cânepar (Carduelis cannabina) 1 6 3

botgros (Coccothraustes coccothraustes) 5 15 7 11

presura galbenă (Emberiza citrinella) 7 5 12 9

presura de stuf (Emberiza schoeniclus) 4 15 20 30 27 36 45 30 72 20 50

coţofana (Pica pica) 333 435 479 495 315 543 584 602 402 547 480 569

stancuţa (Corvus monedula) 192 267 569 279 349 500 128 411 206 313 378 342

stârc de cireadă (Bubulcus ibis) 1

barza albă (Ciconia ciconia) 6 3 4 14 10 20 500

lopătar (Platalea leucorodia) 16 18 126 145 7

ţigănuş (Plegadis falcinellus) 13 61 48 89 16 28

pupăza (Upupa epops) 8 27 20 2

chira de baltă (Sterna hirundo) 6 96 48 12

stârc galben (Ardea ralloides) 74 526 476 468 229 302

rândunica (Hirundo rustica) 146 450 2000 86

lăstun de mal (Riparia riparia) 1200 46

lăstun de casă (Delichon urbica) 340 5140

dumbraveanca (Coracias garrulus) 12 8

piciorong (Himantopus himantopus) 71 60

avoseta (Avoseta avoseta) 60 20

barza neagră (Ciconia nigra) 1 18 614

chira de mare (Sterna sandvicensis) 48 150

raţa cârâitoare (Anas querquedula) 16

104

În cadrul Centrului de Monitorizare Ornitologică situat pe Grindul Lupilor s-au desfăşurat mai multe campanii de marcare a păsărilor, prin inelare. Aceste acţiuni s-au desfăşurat în colaborare cu SOR şi INCDDD Tulcea. În ceea ce priveşte rezultatele activităţilor de marcare a păsărilor prin inelare, INCDDD Tulcea ne-a transmis informaţia primită de la Working Group Spoonbills International – Olanda, privind regăsirea unui lopătar (Platalea leucorodia), marcat de colaboratorii noştri pe teritoriul RBDD (Prundu cu Păsări) şi capturat în Nigeria, după 1310 zile. Aceasta este prima regăsire în Nigeria a unei păsări inelate în România, de remarcat fiind faptul că lopătarii de la noi, de regulă nu trec la sud de Sahara. Totodată, evenimentul este şi prima dovadă privind hibernarea în aceleaşi cartiere de iernare a populaţiilor de lopătari est-europene cu cele din Europa de vest, fapt ce nu a mai fost semnalat până acum. Rezultatele obţinute în perioada 2003-2007 în urma marcării la stârcii lopătari au subliniat deosebita mobilitate a acestora în spaţiu, într-un timp relativ scurt. În cursul anului 2007, situaţia regăsirilorla specia pelican creţ s-a îmbunătăţit simţitor, precum urmează. Tabel 6.1.1.2.16 Situaţia regăsirilor în zona lagunară a inelelor de plastic aplicate la pelicanul creţ (Pelecanus crispus)

specia data inelării

locul inelării

data regăsirii

locul regăsirii

După (n r. zile)

dist. (km)

Pelecanus crispus 11.05.2004 Ceaplace 13.04.2007 Ceaplace 1024 0








De remarcat este teritorialitatea acestor păsări, care se menţin nu numai în perioada

creşterii lor, dar şi în al treilea an tot în zona coloniei, chiar dacă sunt imature şi inapte

pentru reproducere.

6.1.2. Situaţia zonelor cu regim de protecţie integrală Monitorizarea celor 18 zone strict protejate din cadrul Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării s-a efectuat în urma deplasărilor în teren, urmărindu-se mai multe obiective:

- observaţii asupra stării habitatelor; - observaţii asupra factorilor biotici şi abiotici; - observaţii privind impactul antropic în zonă; - verificarea indicatoarelor de semnalizare a zonelor.

105

Fig. 6.1.2.1 Rezervaţia Biosferei Delta Dunării- zone cu regim de protecţie integrală

106

În urma analizei rapoartelor de deplasare în zonele strict protejate, a reieşit că principala prioritate o constituie starea indicatoarelor de semnalizare. Acestea sunt într-o avansată stare de degradare (găurite, şterse de soare) iar numărul lor nu este suficient. Pentru zonele cu regim de protecţie integrală Pădurea Letea şi Caraorman a căror delimitare este marcată de garduri, s-a semnalat că acestea sunt deteriorate pe alocuri, iar înălţimea este mică, de 1-1,20 m, fapt ce permite pătrunderea cailor sălbatici în zona cu protecţie integrală. Monitoringul biodiversităţii în aceste zone s-a făcut pe baza Fişelor de observaţie a zonelor strict protejate, completate lunar de către agenţii ecologi din zonă (Tabele 6.1. 2.1 – 6.1.2.18)

107

Tabel 6.1.2.1 Situaţia monitorizării biodiversităţii în zona cu protecţie integrală Arinişul Erenciuc

Luna

Specii observate I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII Total

bizam (Ondatra zibethica) 3 3 ciocănitoare neagră (Dryocopus martius) 4 4

codalb (Haliaeetus albicilla) 3 3 2 4 3 2 2 2 2 4 3 3 33 cormoran mare (Phalacrocorax carbo) 25 25

enot (Nyctereutes procyonoides) 2 2

mistreţ (Sus scrofa) 3 2 5 5 4 2 5 3 29

nurca (Mustela lutreola) 5 1 6

şacal (Canis aureus) 4 4 3 11

vidra (Lutra lutra) 2 2 3 4 4 3 3 2 2 2 2 29

Tabel 6.1.2.2 Situaţia monitorizării biodiversităţii în zona cu protecţie integrală Cap Doloşman

Luna


califar alb (Tadorna tadorna) 3 4 6 6 6 8 4 37

codalb (Haliaeetus albicilla) 2 2

egreta mare (Egretta alba) 12 12

egreta mică (Egretta garzetta) 18 18

erete de stuf (Circus aeruginosus) 4 6 4 8 5 27

erete vânăt (Circus cyaneus) 2 2 4

gârliţa mare (Anser albifrons) 1500 1500

gâsca de vară (Anser anser) 400 400

lăstun mare (Apus melba) 28 150 178

şarpe balaur (Coluber caspius) 2 2

stârc cenuşiu (Ardea cinerea) 20 20

108

Tabel 6.1.2.3 Situaţia monitorizării biodiversităţii în zona cu protecţie integrală Grindul Chituc

Luna


barza albă (Ciconia ciconia) 15 15

cocor (Grus grus) 25 25 cormoran mare (Phalacrocorax carbo) 200 100 400 700


egreta mică (Egretta garzetta) 25 10 35

fazan (Phasianus colchicus) 20 200 20 20 260

gâsca de vară (Anser anser) 400 400 800

lebăda de vară (Cygnus olor) 30 40 12000 12070

lişiţa(Fulica atra) 200 200

lopătar (Platalea leucorodia) 20 20

mistreţ (Sus scrofa) 20 20 pelican comun (Pelecanus onocrotalus) 400 400 200 1000

pescăruş argintiu (Larus argentatus) 300 300

pescăruşi (Laridae) 200 400 200 200 1000

pupăză (Upupa epops) 15 15

raţa mare (Anas platyrhynchos) 80 100 200 200 200 780

Tabel 6.1.2.4 Situaţia monitorizării biodiversităţii în zona cu protecţie integrală Grindul Lupilor

Luna


codalb (Haliaeetus albicilla) 1 1 cormoran mare (Phalacrocorax carbo) 2000 2000 cormoran mic (Phalacrocorax pygmeus) 20 20

fazan (Phasianus colchicus) 25 30 50 30 40 175


109

gâsca cu gât roşu (Branta ruficillis) 700 700


iepure (Lepus europaeus) 11 15 26

mistreţ (Sus scrofa) 20 70 70 30 190 pelican comun (Pelecanus onocrotalus) 6 6

pelican creţ (Pelecanus crispus) 175 175

raţa mare (Anas platyrhynchos) 150 150

şacal (Canis aureus) 11 15 30 20 12 88

Tabel 6.1.2.5 Situaţia monitorizării biodiversităţii în zona cu protecţie integrală Insula Popina

Luna


califar alb (Tadorna tadorna) 12 17 17 6 12 3 67

califar rosu (Tadorna feruginea) 5 5

codalb (Haliaeetus albicilla) 2 2 2 2 2 2 2 2 2 21 39

corcodel mic (Podiceps ruficollis) 6 6 cormoran mare (Phalacrocorax carbo) 17 75 28 11 41 180 38 21 17 428 cormoran mic (Phalacrocorax pygmeus) 11 33 44

egreta mare (Egretta alba) 11 20 2 21 21 4 1 3 6 89

egreta mică (Egretta garzetta) 6 2 4 12

enot (Nyctereutes procyonoides) 1 1 1 1 4 fluierar cu picioare roşii (Tringa totanus) 6 10 21 37 fluierar cu picioare verzi (Tringa nebularia) 2 6 8 fluierar de munte (Actitis hypoleucos) 8 16 21 45


gâsca de vară (Anser anser) 4 37 6 6 53

Lişiţa (Fulica atra) 110 75 185

110

pelican comun (Pelecanus onocrotalus) 5 5

pelican creţ (Pelecanus crispus) 3 1 2 6

pescăruş argintiu (Larus argentatus) 16 95 140 251

pescăruş râzător (Larus ridibundus) 120 44 164

raţa cu cap castaniu (Aythya ferina) 4000 3000 600 1500 9100

raţa mare (Anas platyrhynchos) 160 11 30 140 55 150 55 601

raţa moţată (Anas fuligula) 25 25

şarpe de apă (Natrix tessellata) 12 18 30

stârc cenuşiu (Ardea cinerea) 2 6 4 6 159 6 5 2 190

stârc galben (Ardea ralloides) 2 2

stârc roşu (Ardea purpurea) 1 2 3 Tabel Situaţia 6.1.2.6 monitorizării biodiversităţii în zona cu protecţie integrală Istria Sinoie

Luna


avoseta (Recurvirostra avosetta) 8 8

barza albă (Ciconia ciconia) 4 4 cormoran mare (Phalacrocorax carbo) 16 16

egreta mică (Egretta garzetta) 6 6

fazan (Phasianus colchicus) 5 3 2 2 3 3 4 22



lebăda de vară (Cygnus olor) 12 12

mistreţ (Sus scrofa) 3 5 3 3 4 6 12 6 42 pelican comun (Pelecanus onocrotalus) 18 18


pescăruş argintiu (Larus argentatus) 26 26

pescăruş râzător (Larus ridibundus) 5 5

raţa mică (Anas crecca) 16 16

şacal (Canis aureus) 2 1 3

111

Tabel 6.1.2.7 Situaţia monitorizării biodiversităţii în zona cu protecţie integrală Lac Belciug

Luna


bizam (Ondatra zibethica) 2 2 3 7

buhai de baltă (Botaurus stellaris) 7 7

căprior (Capreolus capreolus) 1 1 2 1 1 6

codalb (Haliaeetus albicilla) 2 1 1 4 cormoran mare (Phalacrocorax carbo) 20 10 30 22 8 20 18 128 cormoran mic (Phalacrocorax pygmeus) 2 2


egreta mică (Egretta garzetta) 4 4 8

erete de stuf (Circus aeruginosus) 3 3 gainuşa de baltă (Gallinula chloropus) 80 80


lebăda de iarnă (Cygnus cygnus) 16 16

lebăda de vară (Cygnus olor) 8 3 11

lişiţa(Fulica atra) 40 150 60 40 100 22 25 437

mistreţ (Sus scrofa) 1 1 pelican comun (Pelecanus onocrotalus) 1 2 2 4 1 2 12

pescărel albastru (Alcedo atthis) 6 6

raţa lingurar (Anas clypeata) 2 2


stârc cenuşiu (Ardea cinerea) 4 3 1 2 10

vidra (Lutra lutra) 1 2 1 1 5

112

Tabel 6.1.2.8 Situaţia monitorizării biodiversităţii în zona cu protecţie integrală Lac Nebunu

Luna


codalb (Haliaeetus albicilla) 1 1 1 1 1 1 1 7 cormoran mare (Phalacrocorax carbo) 10 30 15 70 100 25 30 50 330 cormoran mic (Phalacrocorax pygmeus) 3 3 50 17 73

egreta mare (Egretta alba) 7 7 1 1 30 3 1 50

egreta mică (Egretta garzetta) 3 3 10 1 3 20


lişiţa(Fulica atra) 500 100 100 1500 1000 150 50 500 500 4400 pescăruş argintiu (Larus argentatus) 10 10 pescăruş râzător (Larus ridibundus) 20 20 raţa cu cap castaniu (Aythya ferina) 500 500 1000 raţa mare (Anas platyrhynchos) 50 100 300 1000 30 70 1550

raţa mica (Anas crecca) 70 100 100 270

raţe 1500 1500

şorecar comun (Buteo buteo) 1 1


stârc roşu (Ardea purpurea) 5 1 6

113

Tabel 6.1.2.9 Situaţia monitorizării biodiversităţii în zona cu protecţie integrală Lac Potcoava

Luna


codalb (Haliaeetus albicilla) 2 2 4 5 4 4 3 4 3 3 12 46 cormoran mare (Phalacrocorax carbo) 20 150 50 220 cormoran mic (Phalacrocorax pygmeus) 100 150 150 50 100 50 50 650

egreta mare (Egretta alba) 66 30 18 50 15 20 30 22 525 720 1496

egreta mică (Egretta garzetta) 4 10 70 21 50 50 60 160 20 445 gainuşa de baltă (Gallinula chloropus) 16 16


lebăda de vară (Cygnus olor) 38 200 30 10000 50 16 3200 13534

Lişiţa (Fulica atra) 200 200 60000 200 200 200 150 200 150000 211350

raţa cu ciuf (Netta rufina) 50 50 raţa mare (Anas platyrhynchos) 300 300 100 200 50 30 250 200 150 120 1700

raţa mică (Anas crecca) 300 50 200 550


raţa pestriţă (Anas strepera) 150 60 210

şorecar comun (Buteo buteo) 1 1

stârc cenuşiu (Ardea cinerea) 3 4 11 11 11 11 30 70 151 stârc de noapte (Nycticorax nycticorax) 16 18 34

stârc galben (Ardea ralloides) 23 27 50 15 115

stârc rosu (Ardea purpurea) 2 2

114

Tabel 6.1.2.10 Situaţia monitorizării biodiversităţii în zona cu protecţie integrală Lac Răducu

Luna

Specii observate I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII Total cormoran mare (Phalacrocorax carbo) 100 100 7 207 cormoran mic (Phalacrocorax pygmeus) 60 60

enot (Nyctereutes procyonoides) 16 4 4 24



lebada de iarnă (Cygnus cygnus) 20 20

lebăda de vară (Cygnus olor) 200 200 100 10000 15 200 200 80 100 80 11175

lişiţa(Fulica atra) 200 100 200 400 25 100 25 30 1080

mistreţ (Sus scrofa) 1 2 2 2 2 2 11

nurca (Mustela lutreola) 2 2 2 1 1 8 pelican comun (Pelecanus onocrotalus) 25 30 55

pelican creţ (Pelecanus crispus) 10 6 16 raţa cu cap castaniu (Aythya ferina) 10 10

raţa mare (Anas platyrhynchos) 20 20 2 30 20 10 102

stârc cenuşiu (Ardea cinerea) 20 20

vidra (Lutra lutra) 1 4 1 1 1 1 1 10

Tabel 6.1.2.11 Situaţia monitorizării biodiversităţii în zona cu protecţie integrală Lac Rotund

Luna



corcodel mare (Podiceps cristatus) 8 10 22 20 20 30 22 16 18 8 8 182 cormoran mare (Phalacrocorax carbo) 40 40 100 150 180 20 40 6 8 200 12 796 cormoran mic (Phalacrocorax pygmeus) 40 50 40 25 12 167

115

egreta mare (Egretta alba) 18 8 6 16 14 14 22 8 6 6 118

egreta mică (Egretta garzetta) 22 17 10 49

lebăda de vară (Cygnus olor) 18 18

lişiţa (Fulica atra) 20 40 30 60 40 40 30 40 24 22 346 pelican comun (Pelecanus onocrotalus) 14 8 16 200 238


pescăruş argintiu (Larus argentatus) 16 10 14 12 8 8 4 72

pescăruş râzător (Larus ridibundus) 6 14 16 7 16 59

raţa mare (Anas platyrhynchos) 80 6 2 4 18 30 140


stârc galben (Ardea ralloides) 14 14

ţiganus (Plegadis falcinellus) 12 16 30 58

Tabel 6.1.2.12 Situaţia monitorizării biodiversităţii în zona cu protecţie integrală Pădurea Caraorman

Luna


căprior (Capreolus capreolus) 3 2 3 3 3 14 ciocănitoare neagră (Dryocopus martius) 1 1 1 2 5 ciocănitoarea pestriţă mare (Dendrocopos major) 2 2

codalb (Haliaeetus albicilla) 1 1 1 4 6 2 2 2 2 2 2 25

mistreţ (Sus scrofa) 1 1 2


viespar (Pernis apivorus) 1 1

116

Tabel 6.1.2.13 Situaţia monitorizării biodiversităţii în zona cu protecţie integrală Pădurea Letea

Luna


barza neagră (Ciconia nigra) 13 13

căprior (Capreolus capreolus) 10 11 6 4 3 4 5 10 4 15 10 82

codalb (Haliaeetus albicilla) 2 3 5 2 7 5 24

corb (Corvus corax) 2 2 4

dumbrăveancă (Coracias garrulus) 7 7

enot (Nyctereutes procyonoides) 7 1 8 3 19

fazan (Phasianus colchicus) 5 7 3 4 7 21 7 3 13 4 74

iepure (Lepus europaeus) 4 3 7 6 5 3 7 2 37

mistreţ (Sus scrofa) 3 4 7 porumbel galerat (Columba palumbus) 300 700 1000


vulpe (Vulpes vulpes) 2 1 1 1 1 1 1 1 1 1 11

Tabel 6.1.2.14 Situaţia monitorizării biodiversităţii în zona cu protecţie integrală Periteaşca Leahova

Luna


bizam (Ondatra zibethica) 10 10

califar alb (Tadorna tadorna) 60 40 120 45 265

Centaurea jankae 6 6

egreta mare (Egretta alba) 8 12 20

egreta mică (Egretta garzetta) 30 20 50 erete de stuf (Circus aeruginosus) 7 35 42

fazan (Phasianus colchicus) 80 80

gâsca de vară (Anser anser) 200 600 300 1100 lebada de iarnă (Cygnus cygnus) 180 180

lebăda de vară (Cygnus olor) 300 300 180 200 150 1130

117

lişiţa(Fulica atra) 80 300 380

mistreţ (Sus scrofa) 2 60 18 20 3 103 pelican comun (Pelecanus onocrotalus) 40 280 1000 250 1570 pelican creţ (Pelecanus crispus) 16 60 150 80 80 386 piciorong (Himantopus himantopus) 40 40 raţa cu cap castaniu (Aythya ferina) 1000 1000 raţa mare (Anas platyrhynchos) 500 150 150 300 1100

Stachis maritima 18 18

striga (Tyto alba) 2 2

vidra (Lutra lutra) 1 1 3 4 8 1 18 Tabel 6.1.2.15 Situaţia monitorizării biodiversităţii în zona cu protecţie integrală Roşca Buhaiova

Luna


buhai de baltă (Botaurus stellaris) 12 12

chira de baltă (Sterna hirundo) 500 500

codalb (Haliaeetus albicilla) 2 2 2 2 2 2 12 cormoran mare (Phalacrocorax carbo) 1000 10000 2000 13000 cormoran mic (Phalacrocorax pygmeus) 500 300 800

egreta mare (Egretta alba) 9 7 35 7 17 17 25 7 20 19 35 198

egreta mică (Egretta garzetta) 5 4 8 29 10 20 17 30 123 erete de stuf (Circus aeruginosus) 8 8 7 10 33 gainusa de balta (Gallinula chloropus) 10 12 22


lişiţa(Fulica atra) 5000 6000 9000 20000

118

pelican comun (Pelecanus onocrotalus) 300 7000 8000 8000 23300

pelican creţ (Pelecanus crispus) 9 60 60 30 20 7 186

raţa mare (Anas platyrhynchos) 80 80 39 100 100 100 200 150 250 1099

raţa mică (Anas crecca) 7000 3000 2000 5000 17000

raţa pestriţă (Anas strepera) 10 7 17

raţa roşie (Aythya nyroca) 7 7

stârc cenuşiu (Ardea cinerea) 8 9 20 10 12 11 9 7 12 14 20 132 stârc de noapte (Nycticorax nycticorax) 30 38 50 80 75 100 373

stârc galben (Ardea ralloides) 21 30 20 71

stârc pitic (Ixobrychus minutus) 9 9 Tabel 6.1.2.16 Situaţia monitorizării biodiversităţii în zona cu protecţie integrală Sacalin Zătoane

Luna


avoseta (Recurvirostra avosetta) 42 60 102

buhai de balta (Botaurus stellaris) 20 20

califar alb (Tadorna tadorna) 85 80 165

chira de balta (Sterna hirundo) 150 200 350

chira de mare (Sterna sandvicensis) 150 100 3 350 603

corcodel cu gât negru (Podiceps nigricollis) 40 40

corcodel mic (Podiceps ruficollis) 60 60

cormoran mare (Phalacrocorax carbo) 210 130 250 300 500 300 120 800 250 800 200 3860

cormoran mic (Phalacrocorax pygmeus) 120 80 200

cormoran mic (Phalacrocorax pygmeus) 150 200 300 200 4 200 120 500 150 1824

culic mare (Numenis arquatica) 25 25

119

egreta mare (Egretta alba) 25 25 20 80 90 100 60 400

egreta mică (Egretta garzetta) 13 30 30 140 80 70 363

erete de stuf (Circus aeruginosus) 7 25 32

erete vânăt (Circus cyaneus) 4 12 16

gainuşa de baltă (Gallinula chloropus) 10 35 200 245

gâsca de vară (Anser anser) 45 90 380 400 1500 0 2415

lebada de iarna (Cygnus cygnus) 15 6 21


lişiţa(Fulica atra) 40 65 40 500 1000 100 1745

pelican comun (Pelecanus onocrotalus) 8 17 110 400 220 150 65 700 250 50 1970


pescarita razatoare (Gelochelidon nilotica) 45 45

pescăruş argintiu (Larus argentatus) 90 70 160 450 350 1200 120 2440

pescăruş cu cap negru (Larus melanocephalus) 38 120 158

pescăruş razator (Larus ridibundus) 75 90 200 365

piciorong (Himantopus himantopus) 75 70 145

rândunica (Hirundo rustica) 60 60


raţa roşie (Aythya nyroca) 25 25

scoicar (Haematopus ostralegus) 40 40

stârc cenuşiu (Ardea cinerea) 35 28 38 100 80 281

stârc de noapte (Nycticorax nycticorax) 170 80 30 70 350

stârc galben (Ardea ralloides) 220 300 520

ţigănuş (Plegadis falcinellus) 50 50

120

Tabel 3.1.2.17 Situaţia monitorizării biodiversităţii în zona cu protecţie integrală Sărături Murighiol

Luna


avoseta (Recurvirostra avosetta) 14 6 86 79 74 259

bătăuş (Philomachus pugnax) 18 18 6 42

califar alb (Tadorna tadorna) 9 49 31 38 31 29 43 230


corcodel mare (Podiceps cristatus) 3 3

culic mare (Numenis arquatica) 3 2 3 8

fluierar cu picioare roşii (Tringa totanus) 12 11 23


gâsca cu gât roşu (Branta ruficillis) 60 60

gâsca de vară (Anser anser) 62 47 41 18 18 21 26 18 26 277

lebăda de vară (Cygnus olor) 74 71 14 240 260 350 190 200 198 12 1609

nagâţ (Vanellus vanellus) 11 11

pasărea ogorului (Burhinus oedicnemus) 3 8 4 2 6 23

pescăruş argintiu (Larus argentatus) 118 200 300 450 500 600 600 62 28 6 18 2882

pescăruş cu cap negru (Larus melanocephalus) 80 240 200 520

pescăruş râzător (Larus ridibundus) 61 900 900 800 600 3261

piciorong (Himantopus himantopus) 18 84 150 128 114 494

pupăză (Upupa epops) 5 5

raţa cu cap castaniu (Aythya ferina) 68 84 47 64 34 37 16 350

raţa cu ciuf (Netta rufina) 3 4 7

raţa fluierătoare (Anas 18 18

121

penelope)

raţa lingurar (Anas clypeata) 160 100 140 31 63 494

raţa mare (Anas platyrhynchos) 42 100 27 150 319

raţa mică (Anas crecca) 71 120 191


raţa pestriţă (Anas strepera) 15 11 12 38

raţa roşie (Aythya nyroca) 21 18 6 8 53

raţa suliţar (Anas acuta) 14 23 21 58

vânturel de seară (Falco vespertinus) 2 2

Tabel 6.1.2.18 Situaţia monitorizării biodiversităţii în zona cu protecţie integrală Vătafu Lungueţ

Luna


cormoran mic (Phalacrocorax pygmeus) 25 25

cormoran mic (Phalacrocorax pygmeus) 1 4 3 3 11

lebăda de vară (Cygnus olor) 200 9 209

Lişiţa (Fulica atra) 100 100 200

pelican comun (Pelecanus onocrotalus) 2 2 1 1 1 1 8

raţa mare (Anas platyrhynchos) 2 2 2 4 10

raţe 6 7 13

122

6.1.3 Specii de floră şi faună sălbatică valorificate economic, inclusiv ca resurse

genetice

Activităţile economice tradiţionale practicate de populaţia locală din perimetrul RBDD se bazează pe valorificarea unor specii de floră şi faună sălbatică ale căror populaţii formează importante resurse naturale regenerabile. Speciile de floră şi faună sălbatică contribuie la realizarea peisajului mirific din Delta Dunării şi la dezvoltarea durabilă locală, fundamentată pe calitatea resurselor genetice autohtone. Pe teritoriul RBDD valorificarea speciilor de floră şi faună sălbatică se face numai în limita capacităţii de suport (cote stabilite prin studii de evaluare de institute de cercetare acreditate). În felul acesta se realizează un management adecvat constând în reglementări biologice, şi conservarea resurselor naturale de bază, a resurselor genetice vegetale şi animale, şi a mediului. Valorificarea durabilă a speciilor de floră şi faună sălbatică, chiar dacă a generat nemultumiri în rândurile unor utilizatori, este cea mai completă modalitate de valorificare, asigurând resurse atât pentru generaţiile prezente cât şi pentru generaţiile viitoare. Resursa piscicolă care susţine activitatea de pescuit şi piscicultură este asigurată de un număr mai redus de specii de peşti. Ihtiofauna RBDD cuprinde circa 133 de specii, aparţinând unui număr de 43 de familii, majoritatea fiind specii de apă dulce dar şi specii eurihaline sau migratoare. Din numărul total al speciilor de peşti inventariate în RBDD, statistica înregistrărilor cuprinde circa 30 de specii comerciale de peşti, dulcicole, eurihaline şi marine, la care se adauga racii şi alte specii de apă dulce. Resursa cinegetică este formată din specii de păsări şi mamifere care fac obiectul activităţii de vânătoare sportivă. Resursele vegetale principale sunt formate din întinderea masivă de stuf (Phragmites australis), care formează cea mai mare întindere compactă de stuf din lume, din numeroasele specii de plante medicinale, ciuperci, fructe de pădure şi din flora sălbatică ce formează păşunile naturale. 6.1.3.1. Resursa stuficolă Stuful este catalogat ca o plantă cu mare valoare ecologică şi economică. În Delta

Dunării stuful este recoltat şi folosit în mod tradiţional pentru construcţia de acoperişuri,

rogojini, material pentru confecţionarea gardurilor, combustibil, furaj pentru animale dar

şi pentru alte activităţi economice. Stuful furnizează de asemenea un habitat pentru

numeroase vieţuitoare sălbatice, care îşi găsesc adăpostul în aceste formaţiuni

vegetale, şi implicit protejarea biodiversităţii în zonele unde această specie se dezvoltă.

Stufărişurile sunt apreciate în mod deosebit pentru varietatea de specii de păsări şi

mamifere care depind de acest habitat. Luând în considerare importanţa şi multitudinea

utilizărilor stufului, sunt benefice noile iniţiative de introducere în exploatare ecologică a

suprafeţelor înstufizate în vederea valorificării resurselor stuficole asigurându-se astfel

şi bunăstarea pe plan local. În general, preocuparea de recoltare a stufului şi a altor

plante însoţitoare, sunt îndeletniciri vechi pentru locuitorii din Delta Dunării. Recoltarea

stufului în scopuri comerciale s-a dezvoltat odată cu mecanizarea recoltării stufului,

inclusiv celelalte operaţiuni: înărcare, transport, balotare, până la expediere, etc. În

ultimii 20 de ani Delta Dunării este supusă procesului de eutrofizare. Cantităţi ridicate

123

de nutrienţi şi metale grele colectate pe tot parcursul european al fluviului Dunărea

ajung în Delta Dunării care este punctul terminal al acestui fluviu. Stufărişurile din

această zonă reprezintă un important filtru natural pentru apa poluată, constituind o

ultimă barieră pentru intrarea poluanţilor în Marea Neagră. Stufărişurile care se dezvoltă

de-a lungul canalelor, gârlelor şi lacurilor reduc efectele de eroziune ale malurilor şi

contribuie la reţinerea sedimentelor din apa de inundaţie.

Foto 6.1.3.1 Depozite de stuf

Exploatarea resurselor naturale este una din cele mai importante activităţi economice

coordonate de Administraţia Rezervaţiei, resursa stuficolă având cea mai mare pondere

în cadrul resurselor vegetale naturale regenerabile existente pe teritoriul Rezervaţiei.

Gestionarea durabilă necesită instrumente de lucru eficiente, precise. Un astfel de

instrument îl reprezintă evaluarea anuală a stării resurselor naturale şi a nivelului de

valorificare a acestora. Pentru o mai bună înţelegere a ecosistemelor iniţiale, a situaţiei

actuale şi a factorilor implicaţi a apărut necesitatea de a carta tipurile de vegetaţie din

Rezervaţie cu referire specială la stufărişuri. În urma cartărilor efectuate de către

specialiştii institutelor de cercetare a rezultat că suprafeţele stuficole din Rezervaţie

acoperă o suprafaţă de cca. 170.000 ha, din care cele potenţial recoltabile însumează

cca. 70.000 ha, corespunzătoare unui potenţial productiv de cca. 180.000 tone.

Potenţialul recoltabil al fiecărei zone stuficole variază de la un sezon la altul funcţie de

condiţiile climatice şi de managementul din sezonul anterior. Zone cu stuf

corespunzător pentru valorificare sunt acele zone cu stuf monodominant, în vârstă de

un an, caracteristică menţinută prin recoltare sau prin ardere în sezonul anterior.

O mare importanţă o au fenomenele meteorologice imprevizibile (inundaţii, colmatări,

căderi masive de zăpadă, chiciură, polei, etc.) care îngreunează sau face imposibilă

activitatea de exploatare şi pot compromite producţia stuficolă a unei zone cu până la

90-100%. În fiecare an se elaborează studii de evaluare a stării biologice a resursei

stuficole şi a potenţialului recoltabil al fiecărei zone. Studiile sunt expertizate tehnic de

comisia de specialitate a Academiei Române. Specialiştii precizează nivelul de

valorificare a resursei, pe sezon şi se transmite utilizatorilor prin autorizaţia de mediu.

124

Pentru o mai bună gestionare a resursei stuficole s-a impus necesitatea concesionării

activităţii de valorificare a acesteia. Procedura de concesionare s-a finalizat în urma

celor două licitaţii desfăşurate în 2002 şi 2003 pentru 7 zone stuficole din cele 12 zone

propuse pentru concesionare, însumînd o suprafaţă exploatabilă de 23.737 ha.

Socităţile comerciale care au concesionat activitatea de valorificare a resursei stuficole

îşi desfăşoară activitatea, in conformitate cu dispoziţiile contractelor de concesiune

încheiate, în zonele economice Cordonul litoral al Mării Negre, Roşu-Puiu-Împuţita,

Holbina-Dranov, Zmeica-Goloviţa, Sinoie, Buhaz şi Somova-Parcheş, restul zonelor

stuficole cu potenţial recoltabil sunt neexploatate. Conform studiilor de evaluare

realizate de specialiştii institutelor de cercetare, în sezonul de recoltare 2006-2007,

caracteristicile productive şi de exploatare a zonelor stuficole din perimetrul Rezervaţiei

în care se derulează contracte de concesiune sunt prezentate conform tabelului 6.1.3.1.

Tabel 6.1.3.1.Caracteristici productive şi de exploatare a zonelor stuficole concesionate din RBDD: Nr.

crt. Zona de valorificare

Denumirea societăţii

Suprafaţă perimetrală zonă-ha

Suprafaţă exploatabil. zonă-ha

Cant. recoltabil to

Potenţial recoltabil to/ha

Realizat to

1 Roşu-Puiu

SC Stuf Delta Production SRL

19584

4360 4360 1 685

2 Cordonul litoral

-“- 3037 690 1311 1,9 1200

3 Holbina-Dranov

-“- 36391 8100 8100 1 500

4 Sinoe -“- 6073 800 1440 1,8 1340

5 Buhaz -“- 1847 350 805 2,3 143

6 Zmeica-Goloviţa

SC PiscicolaTourSRL

8228 1880 3948 2,1 2989,12

7 Somova-Parcheş

SC Runteam SRL 9210 1300 1300 1 0

8 total 84370 17480 21264 x 6857,12

Cadrul legal privind exploatarea resursei stuficole: Legea 219/1998 privind regimul

concesiunilor, Hotărîrea Guvernului României nr. 216/1999 pentru aprobarea Normelor

Metodologice Cadru de aplicare a legii şi Hotărârea Guvernului României nr. 153/2002

pentru aprobarea concesionării valorificării resurselor stuficole din zonele domeniului

public de interes naţional aflate în perimetrul Rezervaţiei şi Legea 82/1993, completată

şi modificată ulterior, privind costituirea Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării.

Contractele de concesiune s-au încheiat pe o perioadă de 10 ani , cu posibilitatea de

prelungire prin simplul accord de voinţă al părţilor. Contractele prevăd realizarea

obligaţiilor contractuale:

- plata redevenţei;

125

- asigurarea garanţiilor;

- recoltarea stufului, incluzând atât recoltarea cantităţii de stuf acordată prin cota

de exploatare cât şi cantitatea de stuf rezultată în urma activităţii de igienizare a zonei;

- realizarea programului de investiţii:

A. Investiţii privind protecţia resursei şi asigurarea regenerării acesteia, constând

în:

a. finanţarea studiului de cartare a stufului şi de evaluare a zonelor destinate protecţiei

habitatelor naturale;

b. semnalizarea zonelor de habitate naturale, incluse în zona de recoltare şi delimitarea

zonelor care nu se vor supune recoltării sau igienizării în vederea protecţiei şi

conservării biodiversităţii zonei;

c. realizarea igienizării stufăriilor care conţin peste 25% stuf de peste 4 ani.

B. Investiţii conexe procesului de exploatare a resurselor stuficole, constând în:

a. amenajarea depozitelor de stuf;

b. dotarea cu utilaje specifice activităţii desfăşurate în rezervaţie.

- repartizarea profitului generat de concesiune(constituirea fondului de rezervă

pentru a fi reinvestit în concesiune);

- asigurarea pazei şi protecţia zonei stuficole;

- respectarea condiţiilor de exploatare incluzând respectarea perioadei de

recoltare precum şi respectarea tehnologiei de recoltare şi depozitare , respectarea

legislaţiei de mediu.

Din punct de vedere al obligaţiilor financiare prevăzute în contractele de concesiune,

SC Stuf Delta Production SRL şi SC Piscicola Tour SRL şi-au achitat în termen,

obligaţiile privind plata redevenţei. SC Runteam SRL a achitat cu întârziere redevenţa,

drept pentru care s-au perceput penalităţi de 0,1/zi la suma datorată.

Valoarea redevenţei care a alimentat bugetul de stat, pentru sezonul de recoltare 2006-

2007, este de 229.509,702 lei.

Din programul de investiţii propus pe toată perioada de 10 ani, în valoare totală de 3,0

miliarde ROL şi 6.611.500 euro, s-au realizat în primul an, lucrări în valoare totală de

8,581 miliarde ROL iar în anul a doilea, lucrări în valoare totală de 1,47 miliarde ROL,

reprezentând 10,30 miliarde ROL. Pentru sezonul 2006-2007 SC Piscicola Tour SRL

126

raportează investiţii în valoare de 24.629,95 lei din care investiţii pentru igienizare

stufării prin ardere în valoare de 16.625,97 lei.

În ceea ce priveşte profitul garantat societăţile nu au raportat profit.

Paza zonelor stuficole şi a stufului a fost asigurată de către angajaţii concesionarilor.

Pentru sezonul 2006-2007 s-au eliberat autorizaţii de mediu, în conformitate cu

dispoziţiile Ordinului nr.647/MMGA/2001 pentru aprobarea procedurii de autorizarea

activităţilor de recoltare, capturare şi/sau de achiziţie şi comercializare a florei şi faunei

sălbatice şi premise de recoltare.

Probleme de mediu-igienizare stufării. În sezonul 2006-2007, din suprafaţa totală de

17. 480 ha, s-au recoltat 4 119 ha din care 2 211 ha s-au recoltat mecanizat şi 1.908 ha

s-au recoltat manual. Suprafaţa totală recoltată şi igienizată este de 12.982 ha din care

8. 863 ha s-au igienizat prin ardere. Din suprafaţa de 8 .863 ha, doar 195 de ha s-au

igienizat prin ardere monitorizată, iar pe suprafaţa de 8.668 ha au fost semnalate

incendieri necontrolate. Suprafeţele de stuf arse prin incendieri necontrolate, de autori

neidentificaţi, nu intră la categoria activităţilor de igienizare deoarece nu s-au realizat şi

raportat investiţii.

În sezonul 2006-2007, s-au recoltat 6.857,12 to stuf faţă de 21.264 to (conform

studiului de evaluare), procentul de realizare este de 32,25%.

Pe teritoriul Rezervaţiei există încă suprafeţe stuficole neexploatate şi care sunt în curs

de degradare. Există zone unde resursa stuficolă nu a fost exploatată de peste 10 ani.

În general, zonele neexploatate sunt reprezentate de suprafeţe mai greu accesibile sau

de stufărişuri cu o productivitate scăzută. Pentru punerea în valoare a întregii capacităţi

productive a zonelor neexploatate se impune realizarea, într-o primă etapă, a unor

lucrări de igienizare a stufăriilor, prin recoltarea integrală a suprafeţelor stuficole şi

valorificarea cantităţilor de stuf care pot fi sortate din masa recoltată.

6.1.3.2. Plantele melifere Delta Dunării este folosită de crescătorii de albine an de an, datorită compoziţiei floristice complexe, obţinându-se o miere „polifloră”. Datorită perioadei mai mari de timp, în care plantele înfloresc, nu necesită manipulări şi deplasări la intervale scurte, unde apicultorii au cele mai mari pierderi. Prin cercetări în teren efectuate în perioada optimă de vegetaţie s-au identificat un număr de 64 specii de plante nectarifere, nectaropolenifere şi polenifere ce asigură o bază meliferă diversificată. Teritoriul R.B.D.D. fiind izolat de agenţi poluatori, flora meliferă din Delta Dunării asigură un nectar şi polen fără poluanţi, astfel că mierea obţinută este un produs ecologic. În funcţie de compoziţia florei melifere şi de suprafaţa ocupată s-a făcut şi o estimare potenţialului de producţie de miere (kg/ha), astfel că dacă producţiile cele mai scăzute se pot recolta pe păşunile deltaice (5kg/ha), pădurile

127

de salcie şi stufăriile pot asigura o producţie de 20kg/ha, în timp ce pajiştile naturale pot asigura până la 50kg/ha. Pentru sprijinirea apicultorilor interesaţi în orientarea spre zonele în care să-şi desfăşoare activitatea în condiţii de rentabilitate maximă, s-au realizat prin studiu de evaluare a resursei, 8 trasee apicole: - Traseul 1: Tulcea, Somova, Parcheş, Isaccea, Rachelu, Luncaviţa, I.C. Brătianu. - Traseul 2: Tulcea, Nufăru, Ilganii de Jos, Rusca, Litcov, Băltenii de jos, Murighiol, Canalul Dunavăţ, Canalul Dranov. - Traseul 3: Braţul Sf. Gheorghe (km54-km10), Gârla Perivolovca. - Traseul 4: Partizani, Ilganii de Sus, Maliuc, Vulturu, Gorgova, Crişan, Caraorman, Sulina. - Traseul 5: Canalul Stipoc, Băclăneşti, Canalul Iacubova din AA Pardina, Chilia Veche. - Traseul 6: Pătlăgeanca, Sălceni, Ceatalchioi, Plaur, Canalul Mila 36, Canalul Sireasa din AA Sireasa. - Traseul 7: Pardina, Tatanir, Canalul Tătaru, AA Pardina, Tatanir, Ostroavele Babina şi Cernovca. - Traseul 8: Mila 23, Dunărea Veche, Canalul Eracle, Gârla lui Iacob, Obretin, Ceamurlia. 6.1.3.3. Plantele medicinale În Delta Dunării, au fost inventariate 95 specii de plante medicinale din flora spontană. Din punct de vedere al răspândirii, speciile de interes medicinal ocupă suprafeţe importante în teritoriul RBDD, 97% din totalul speciilor inventariate fiind foarte frecvente, frecvente şi sporadice şi speciile rare fiind doar într-un procent de 3%. Anul 2007 a fost un an complicat din punct de vedere climatic, cu inundaţii primăvara şi cu secetă excesivă vara şi toamna. Nivelele ridicate de apă şi inundarea unor suprafeţe importante de teren în prima parte a anului a dus la restrângerea arealului multor specii de plante medicinale. Această situaţie a avut repercusiuni în special asupra speciilor prevernale. Totodată a avut loc şi frânarea dezvoltării tuturor celorlalte specii care nu au putut vegeta pe terenurile afectate de seceta excesivă de peste an. Revenirea la un regim hidric normal începând cu anul următor poate favoriza refacerea efectivelor plantelor medicinale. Această resursă nu se bucură de un interes deosebit din partea localnicilor care ar trebui să reprezinte principalii săi valorificatori, profitând de bogăţia şi diversitatea speciilor de plante medicinale şi cerinţa pe piaţă a acestora. Începând cu anul 2006 INCDDD Tulcea a iniţiat un proiect de realizare a unui atlas al plantelor medicinale de pe teritoriul RBDD care să fie de ajutor celor interesaţi cu informaţii despre speciile de interes medical cu potenţial recoltabil, răspândirea acestora şi calendarele de recoltare a părţilor ce conţin maximum de principii active pentru fiecare specie în parte. Atlasul este programat a se realiza în anul 2008.

128

6.1.3.4. Ciupercile comestibile Această resursă este influenţată de următorii factori: existenţa materiei organice în diferite stadii de descompunere, umiditatea din sol pentru germinarea sporilor şi formarea miceliului, temperatura din sol corespunzătoare germinării sporilor şi formării miceliului (aprilie – mai şi august – octombrie). Din cele peste 250 de specii de ciuperci identificate în deltă, cele care pot face obiectul colectării pentru consum în stare proaspătă sau conservate sunt în număr mult mai redus. Din punct de vedere taxonomic, ciupercile recoltate pe teritoriul RBDD se încadrează în familia Agaricaceae, genul Agaricus. Sunt ciuperci superioare saprofite tericole (cresc pe sol) ce preferă staţiuni cu material organic (celulozic) în descompunere. Dintre ele menţionăm: Ciuperca de câmp sau Ciuperca oilor (Agaricus arvensis Schaeff. ex Fr., syn. Psalliota arvensis Schaeff Fr.), Ciuperca de bălegar sau Ciuperca albă, Ciuperca de gunoi sau Şampinion (Agaricus campestris L. ex Fr.); Ciuperca de pădure (Agaricus silvaticus Schaeff., ex Secr.; syn. Psalliota silvatica Schaeff. Quél), Păstrăv Pleurotus ostreatus var. salignus Pers. ex. Fr. Konr. et Maubl. 6.1.3.5. Resursa piscicolă din RBDD Fondul de suprafaţă al sectorului pescăresc din bazinele naturale din Rezervaţia Biosferei Delta Dunării este variabil de la an la an fiind estimat la cca. 200-250 mii ha, suprafaţă la care se adaugă zonele de pescuit din Marea Neagră (până la izobata de 20 m). Pe teritoriul Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării există trei tipuri distincte de pescării:

- pescăria peştilor de apă dulce (Delta Dunării, Complex Razim-Sinoe,

Dunărea şi braţele ei);

- pescăria peştilor migratori: scrumbie şi sturioni (Dunăre şi braţele ei şi

Marea Neagră);

- pescăria peştilor marini (zona litorală).

Valorificarea resurselor pescăreşti se face în baza studiului de evaluare a acestor

resurse. Cota exploatabilă pe fiecare bazin piscicol natural este stabilită anual, prin

studiu de evaluare a resurselor pescăreşti din Rezervaţia Biosferei Delta Dunării, de

către consultanţi de specialitate şi avizată de Academia Română – Comisia

Monumentelor Naturii.

Conform Legii nr. 192/2001 cu modificările si completările ulterioare, accesul la

resursele acvatice vii, în vederea practicării pescuitului în scop comercial, se atribuie în

mod direct pescarilor, persoane fizice şi/sau juridice, organizaţiilor de pescari din

domeniul pescuitului comercial, legal constituite şi recunoscute pe baza criteriilor

stabilite de autoritatea publică centrală care răspunde de pescuit şi acvacultură.

Dreptul de pescuit în bazinele piscicole naturale se atribuie de către Agenţia Naţională

pentru Pescuit şi Acvacultură, în calitate de administrator al resurselor acvatice vii.

ANPA emite autorizaţiile de pescuit comercial care cuprind: zonele de pescuit cu

129

centrele de prima vânzare şi punctele de debarcare a peştelui, cota alocată, populaţia

de pescari, efortul de pescuit, gestionarul delegat. În baza acestor autorizaţii, şi conform

Ordinului MAPM 647/2001, ARBDD eliberează autorizaţiile de mediu pentru achiziţie şi

comercializare în stare vie, proaspătă sau semiprelucrată a animalelor din flora

sălbatică.

Foto 6.1.3.5.1 Captură de peşte

Resursa piscicolă care susţine activitatea de pescuit şi piscicultură este asigurată de un număr mai redus de specii de peşti. Ihtiofauna RBDD cuprinde circa 133 de specii, aparţinând unui număr de 43 de familii, majoritatea fiind specii de apă dulce dar şi specii eurihaline sau migratoare. Din numărul total al speciilor de peşti inventariate în RBDD circa 30 de specii de peşti, dulcicole, eurihaline şi marine fac obiectul pescuitului comercial. În anul 2007, pentru activitatea de pescuit comercial desfăşurată pe domeniul public de interes naţional din Rezervaţia Biosferei "Delta Dunării", a fost alocată o captură totală a resurselor comerciale pescăreşti de 3.395 tone şi a acoperit 10 bazine acvatice (Tabelul 6.1.3.5.1.). Captura totală realizată în anul 2007 a fost de 3.640 tone, conform raportărilor organizaţiilor/asociaţiilor de pescari autorizate pentru activitatea de pescuit comercial, în zonele piscicole din Rezervaţia Biosferei Delta Dunării (tabelul 6.1.3.5.1. şi tabelul 6.1.2.5. 2.). Capturile peştilor dulcicoli au fost dominate de caras, plătică, babuşcă, urmate de speciile de răpitori-somn, şalău, stiucă. Peştii migratori au fost reprezentaţi de scrumbie. Alte vieţuitoare acvatice au fost reprezentate de 632 kg raci capturaţi din bazinele acvatice Şontea-Furtuna şi Matiţa-Merhei.

130

Tabel 6.1.3.5.1. Repartizarea resursei piscicole pe zone piscicole şi captura realizată în anul 2007

Nr. crt.

Zona piscicolă

Captura aprobată

Captura raportată

Total (kg)

Specii dulcicole şi marine

(kg)

Scrumbie de Dunăre

(kg)

Total (kg)

Specii dulcicole si marine

(kg)

Scrumbie de Dunăre (kg)

0 1 3 4 7 8 9 12

1 Somova-Parcheş 60.500 60.500 45.301 45.301 -

2 Gorgova-Uzlina 516.800 516.800 708.924 708.924 -

3 Şontea-Fortuna 147.900 147.900 184.705 184.705 -

4 Mila 23 - - 82.310 82.310 -

5 Matiţa-Merhei 319.400 319.400 229.709 229.709 -

6 Roşu-Puiu 333.700 333.700 599.485 599.485 -

7 Razim-Sinoie 1.232.500 1.232.500 1.086.600 1.086.600 -

8 Crişan - - 174.971 174.971

9 Dunăre 486.200 235.500 250.700 324.956 224.325 100631

10 Marea Neagră 183.200 146.200 37.000 123.186 86.016 37.170

11 Insula Dranov (inclusiv AP Holbina-Dunavăţ)

97.000 97.000 78.964 78.964 -

12 AP Popina 16.100 16.100 - - -

TOTAL peşte 3.393.300 3.393.300 287.700 3.639.110 3.501.309 137.801

Raci (global) 100 - - - - -

Broaşte (global) 1700 - - 632

131

Tabel 6.1.3.5.2. Structura pe specii şi categorii a capturilor din RBDD în anul 2007

Nr. Crt.

Specia Captura autorizată

(kg) Captura realizată

(kg)

A. Specii de apă dulce, total din care:

3.085.000 3.484.861

1 Caras 1.692.300 1.879.413,5

2 Plătică 664.100 623.324,5

3 Babuşcă 168.900 307.089

4 Somn 109.200 177.536

5 Şalău 107.300 183.890,5

6 Ştiucă 91.800 96.513,5

7 Crap 126.400 99.298,5

8 Ciprinide asiatice 34.300 35.971

9 Lin 31.500 24.368

10 Biban 21.600 23.983

11 Batcă 17.900 11.541

12 Morunaş 14.400 5.624,5

13 Avat 4.200 4.408

14 Mreană 100 0

15 Sabiţă 300 11863

16 Alte specii de apă dulce 700 37

B. Specii marine, total din care:

20.600 16.448

1 Chefal/laban 16.600 5.300

2 Calcan 300 3.741

3 Rechin 300 2.263

4 Rizeafcă 400 387

5 PMM (Peşte marin mărunt) 4757

6 Alte sp. marine 3.000 0

C. Specii migratoare, total din care: 287.700 137.801

1 Scrumbie de Dunăre 287.700 137.801

Total general 3.393.300 3.639.110

Anul 2007 a fost un an foarte dificil din punct de vedere al condiţiilor climatice. Seceta

prelungită determinată de cantităţile foarte mici de precipitaţii şi de temperaturile

deosebit de ridicate, a generat reducerea, în unele locuri chiar la 0,20 m, a nivelelor de

apă, în canalele şi interconexiunile cu complexele lacustre din Rezervaţia Biosferei

Delta Dunării, în care inundaţiile din anii 2005 şi 2006 au introdus o cantitate importantă

de aluviuni. S-a creat un regim deficitar de circulaţie a apelor, care a condus la

deteriorarea stării ecologice a ecosistemelor acvatice, la imposibilitatea evadării faunei

piscicole din lacurile cu volum de apă redus în canalele şi braţele cu adâncime mare, şi

132

la accelerarea fenomenului de eutrofizare prin stoparea surselor de îmbogăţire a apei

cu nutrienţi.

Analizând capturile totale realizate în ultimii 10 ani în bazinele piscicole naturale din

RBDD, se constată că în anul 2007 captura totală este în uşoară redresare faţă de

perioada 2000-2006 (Figura 6.1.3.5.3). Noua formă de acordare a licenţelor de pescuit

nu a prevăzut limitarea uneltelor de pescuit prin permisele de pescuit, ceea ce e posibil

să fi generat creşterea capacităţii de pescuit.

Tabel 6.1.3.5.3. Dinamica capturilor de peşte din RBDD

Anul Cota an Total realizat % Dulcicoli Total Marini Total Migratori Total

1996 5848 3633 62 2662 482 489

1997 6444 3595 56 2592 254 749

1998 5835 3630 62 2604 502 524

1999 6716 2964 44 2711 218 35

2000 3094 3000 97 2568 324 108

2001 4597 2743 60 2490 102 151

2002 3806 3078 81 2629 162 287

2003 4906 2801 57 2504 66 233

2004 4280 2794 65 2307 86 400

2005 4111 3342 81 2793 34 515

2006 4369 3504 80 3277 14 213

2007 3393 3639 107 3485 16 138

Figura 6.1.2.5.3. Dinamica capturilor de peşte din RBDD

Dinamica capturilor totale de peste din RBDD (to)

0

1000

2000

3000

4000

5000

6000

7000

1996

1997

1998

1999

2000

2001

2002

2003

2004

2005

2006

2007

Cap

turi

(to

)

Cota an

Total realizat

Dulcicoli Total

Marini Total

Migratori Total

133

6.1.3.6. Resursa cinegetică din RBDD

6.1.3.6.1 Specii de faună sălbatică de interes cinegetic Resursa cinegetică este formată din specii de păsări şi mamifere care fac obiectul activităţii de vânătoare sportivă. Procesele evolutive ale ecosistemelor din Delta Dunării au prezentat în ultimii ani o

tendinţă tot mai accentuată de schimbare a stării funcţionale optime, atât sub influenţa

unor factori naturali cât şi datorită unor activităţi antropice. Cele mai profunde schimbări,

în sensul deteriorării mediului natural deltaic s-au produs constant în ultimii ani, 2003 şi

2007 fiind extrem de secetoşi, respectiv 2005 şi 2006 cu inundaţii grave.Trebuie

menţionat că în 2007 s-au observat similitudini cu anul 2003, când datorită debitului

foarte scăzut al apei a fost afectată desfăşurată modului de viaţă al diferitelor specii de

vieţuitoare din biomul deltaic. În 2007 s-au observat modificări ale distribuţiei diferitelor

elemente faunistice,acestea fiind determinate de reducerea suprafeţei acvatice, iar

odată cu acestea au fost afectate condiţiile optime de migrare, hrănire, de reproducere

şi adăpost pentru mai multe specii. Astfel zone întinse de mlaştini, smârcuri sau lacustre

au devenit terenuri parţial sau total uscate, concomitent, baza trofică compusă din

nevertebrate şi vertebrate a ornito-mamofaunei a dispărut sau s-a redus substanţial. Din

acest motiv multe zone caracteristice ornito-şi mamofaunei actualmente adăpostesc un

număr foarte redus s-au chiar deloc de păsări şi mamifere.

Evoluţia speciilor de faună sălbatică de interes cinegetic ca şi activitatea de

valorificare a acestor specii prin activitatea de vânătoare sportivă s-a încadrat în limitele

impuse de condiţiile ecologice specifice anului 2007.

Şi în acest an nivelul ridicat şi variaţiile de nivel al apei au afectat majoritatea speciilor

de păsări cuibăritoare în RBDD şi mamifere de interes cinegetic. Factorii naturali

(inundaţiile şi variaţiile de nivel al apei) au determinat perturbarea de cuibărit la mai

multe specii acvatice, asfel de raţe (raţa mare pestriţă, raţa cu ciuf, raţa cu cap castaniu

ş.a.), lişiţe şi găinuşe de baltă s-au observat la mijlocul lunii august pui eclozaţi de

cîteva zile. Această situaţie a ieşit observată în zona Sireasa, Şontea, Fortuna,

Băclăneşti, heleşteele de la Maliuc, Dunărea Veche, Can. Caraorman, L.Roşu, zona

Murighiolului precum şi în mai multe zone din sistemul lagunar Razim-Sinoie, însă cu

siguranţă cuibăritul a fost perturbat mai peste tot în deltă.

Cu privire la situaţia tendinţelor dinamicii marimii populaţiilor la principalele specii de

vînat din RBDD din cele 35 de specii (28 de specii de păsări, respectiv 7 de mamifere),

doar la 7 (5 specii de păsări şi doua de mamifere) s-au înregistrat creşteri la 17 specii

(14 de păsări şi 3 de mamifere) descreşteri 9 specii (8 specii si una de mamifere) cu

efective relativ stabile şi două specii cu variaţii mari de efective. Menţionăm că unele

valori de anul trecut la specii în declin sunt mai mari în acest an, situaţia se datorează

unei creşteri a atenţiei la observaţii de specii de interes ale colectivului temei. Similar

134

propunerile de specii pentru recoltare pentru sezonul de vînătoare 2006-2007 au fost

modificate faţă de cele din sezonul precedent fiind recomandate alte două specii,

becaniţa comună şi raţa lingurar care au fost propuse pentru recoltare sezonul trecut. În

total s-a propus pentru recoltare 15 specii de păsări (din 28) şi 4 specii de mamifere (din

7) restul de 13 specii de păsări şi 3 de mamifere din motivele expuse s-a recomandat

oprirea lor de la recoltare pentru sezonul de vânătoare 2006 -2007.

De asemenea şi propunerile de cote de recoltare au fost modificate consecutiv

modificării mărimii stocurilor de vânat evaluate în perioada de studiu. Inundaţiile din

ultimii ani au produs pe lîngă mortalităţile directe ale vânatului terestru şi perturbări

grave ale produselor de reproducere ce au determinat scăderea stocurilor de vânat.

Monitorizarea populaţiilor cuibăritoare ale speciilor de interes cinegetic a scos în

evidenţă reducerea efectivelor cu peste 60% la gâsca de vară, raţa mare, raţa cu ciuf,

raţa cârâitoare şi cu 40-50% la lişiţa, găinuşă de baltă şi raţa pestriţă.

Gâsca de vară (Anser anser) reprezintă una din speciile cu pondere mare în activitatea

de recoltare din 2007. Zonele preferate de cuibărit se găsesc în ariile depresionare în

care predomină stuful, cu ochiuri de apa, de tipul celor existente între grindurile Chilia şi

Pădurea Letea, pe grindul Ivancea precum şi în zonele cu suprafeţe mari de stuf din

preajma lacurilor Fortuna, Gorgova, Isac, Uzlina, Puiu şi Roşu. Din evaluările ARBDD,

rezultă o creştere a numărului acestora în ultimii doi ani – numărul mediu/observaţie

fiind 262 în anul 2006 şi 22839 în 2007.

Gârliţa mare (Anser alfibrons) este specia acvatică de interes cinegetic cu cea mai

mare pondere numerică, prezentă la noi numai iarna. Zonele de hrănire, de regulă, se

află pe culturile agricole din apropierea zonelor de înnoptare. Dintre zonele tradiţionale

de hrănire şi înnoptare amintim: Insula Popina şi zona sa adiacentă, malul lagunei

dinspre Calica, ca zone de odihnă, gârliţele hrănindu-se pe culturile din zonele

Murighiol, Plopu, Sarinasuf, Iazurile, Capul Doloşman în zona căruia gârliţele se menţin

în locurile ferite de îngheţ, amestecându-se cu stolurile de înoptare de la Lehova, iar

pentru acestea, ca zone de hrănire culturile din zonele Sălcioara, Jurilovca, Ceamurlia

de Jos, Baia, Mihai Viteazu etc...Lacul Zmeica ca zonă de înoptare şi cea de hrănire

câmpurile din zona localităţii Sinoie şi Chituc. Numărul mediu/observaţie a fost de 1597

în 2006 şi 54844 în 2007.

Raţele scufundătoare (raţă mare, raţă mică, raţa cu cap castaniu, raţă moţată etc..) au

avut zone de concentrare lacurile Razim, Sinoie, Leahova, Goloviţa, Bogdaproste,

Fortuna, iar pe perioada iernii au fost observate pe litoralul Mării Negre. În 2007

numarul mediu/observaţie a fost de 3666 la raţa mare, de 4304 la raţa mică, de 22367

la raţa cu cap castaniu, de 710 la raţa moţată.

135

Fazanul (Phasianus colchius) este întâlnit şi acesta pe zonele agricole, în zonele

forestiere, cât şi în ecosistemele semi-acvatice de plaur. Datorită numărului mare de

dăunători, cioară grivă şi coţofană, s-a remarcat o uşoară scădere a efectivelor de

fazani. Numărul mediu/observaţie în 2007 a fost de 284 exemplare.

Dintre mamiferele de interes cinegetic existente în RBDD au fost monitorizate speciile cele mai des întâlnite. Mistreţul (Sus scrofa Attila) a fost întâlnit preponderent în zonele umede cu stufărişuri, plaur şi zălog. Efectivele acestei specii se menţin relativ constant. Foto 6.1.3.6.1 Mistreţi pe Grindul Lupilor

Căpriorul (Capreolus capreolus), specie colonizată între 1960 -1961 pentru prima dată

în Pădurea Letea şi-a extins permanent arealul de răspândire. Scăderea efectivelor la

căprior poate fi pusă în principal pe seama păşunatului şi braconajului.

Iepurele de câmp (Lepus europaeus). Populaţia este în general în creştere, însă

datorită unor factori naturali limitativi creşterea efectivelor nu se realizează în acelaşi

ritm ca şi în zonele de vânătoare din afara RBDD.

Vânatul răpitor care include vulpea, pisica sălbatică, câinele enot, înregistrează o

uşoară creştere numerică a efectivelor. Evaluarea acestor specii este mult mai dificilă şi

nu dă suficiente date sigure. La bizami şi la hermelină, acţiunea de evaluare a acestor

specii este dificilă datorită particularităţilor de viaţă.

136

Pe fondul acţiunii conjugate a celorlalţi factori limitanţi naturali şi antropici s-a impus

luarea unor măsuri urgente în vederea utilizării durabile a vânatului din RBDD după cum

urmează:

Deschiderea sezonului de vânătoare 2007-2008 în RBDD pe data de 1 noiembrie 2007, procesele de reproducere fiind mult întârziate, la nivelul lunii august fiind încă în plină desfăşurare;

Introducerea obligativităţii însoţirii la toate partidele de vânătoare a unui agent ecolog din cadrul ARBDD care să vegheze ca toate prevederile legislaţiei cinegetice să fie respectate;

Introducerea obligativităţii realizării de evaluări a vânatului de catre asociaţiile de vânătoare pentru fiecare specie în parte, renunţându-se la evaluarea mai multor specii la comun cum este cazul raţelor şi gâştelor sălbatice precum şi a sitarilor şi porumbeilor sălbatici.

Scoaterea de pe lista propunerilor de recoltare, pentru sezonul 2005-2006 pentru RBDD, a următoarelor specii de păsări şi mamifere afectate de factorii naturali şi antropici şi/sau protejate de diferite convenţii internaţionale sau din alte motive: bătăuşul, ciocârlia de câmp, porumbelul de scorbură, potârnichea, prepeliţa, raţa cârâitoare, raţa fluierătoare, raţa pestriţă, raţa suliţar, raţa cu ciuf, sitarul de mal, sitarul de padure, ţurţurica, iepurele de câmp şi şacalul;

Introducerea obligativităţii ca asociaţiile de vânătoare să predea Institutului Delta Dunării evaluarile proprii precum şi propunerile de cote de recoltare.

Monitorizarea vânatului şi a factorilor limitanţi ai acestuia în perioada noiembrie – decembrie în vederea propunerii unor cote de recoltare corective, în cazul în care acestea se vor impune, asfel, propunerile de cote vor fi considerate drept cote preliminare.

Intensificarea controlului respectării legislaţiei cinegetice de cât mai multe organisme de pază şi control, astfel în afară de personalul ARBDD se impune ca angajaţii Poliţiei de Frontieră, Poliţiei de mediu şi altele să se implice în combaterea nenumăratelor abateri şi infracţiuni din domeniul cinegeticii.

Recoltarea în luna octombrie a unui număr scăzut de păsări migratoare şi testarea lor pentru virusul gripei aviare şi condiţionarea deschiderii vânătorii de rezultatele testelor de laborator.

Interzicerea activităţii de vânătoare extinsă asupra tuturor speciilor de păsări şi mamifere pe o durată de minim 3 ani pe toate fondurile de vânătoare din RBDD începând din sezonul 2006-2007 ar fi o măsură extrem de benefică pentru conservarea fondului cinegetic şi prevenirea dispariţiei unor specii valoroase din punct de vedere faunistic;

137

În conformitate cu Ordinul 378/2001 al Ministrului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor în

Rezervaţia Biosferei Delta Dunării au fost instituite 19 fonduri de vânătoare în suprafaţă

totală de 201820 ha.

S-a supus spre analiză şi aprobarea Consiliului Ştiinţific propunerea Administraţiei

Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării de desfiinţare a fondurilor de vănătoare din situl

Patrimoniului Natural Mondial, cât şi modificarea limitelor fondurilor de vânătoare

incluse parţial în situl Patrimoniului Natural Mondial al Rezervaţiei Biosferei Delta

Dunării.

Din suprapunerea suprafeţelor ce constituie fonduri de vânătoare pe

suprafaţa sitului Patrimoniului Natural Mondial al Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării

(harta anexă), se constată următoarele:

fondurile de vânătoare Păpădia, Ligheanca, Mila 23, Crişan, Uzlina, Ivancea, Sinoie, Ceamurlia sunt incluse integral în situl Patrimoniului Natural Mondial;

fondurile de vânătoare Popina, Sulina, Dunavăţ, Rusca, Săcioara sunt incluse parţial în în situl Patrimoniului Natural Mondial;

fondurile de vânătoare Somova, Sireasa, Tatanir, Stipoc, Bălteni, Heracleea sunt în afara sitului Patrimoniului Natural Mondial. Din suprafaţa totală a RBDD, mai mult de jumătate (312.440 ha) o reprezintă ecosistemele naturale acvatice şi terestre incluse în lista zonelor cu valoare de patrimoniu universal (Convenţia Patrimoniului Natural Universal UNESCO).

138

Fig. 6.1.3.6.1 Harta fondurilor de vânătoare din RBDD

139

Luarea unei decizii în acest sens, se justifică atât prin prevederile legislative menţionate

cât şi prin prevederile Legii 82/1993 privind constituirea Rezervaţiei Biosferei Delta

Dunării.

Conform raportărilor primite de la Asociaţiile Vânătorilor şi Pescarilor sportivi autorizaţi pentru recoltarea animalelor din fauna sălbatică din fondurile de vânătoare aprobate pentru sezonul 2007-2008, speciile recoltate pe teritoriul RBDD în sezonul 2007-2008 sunt următoarele conform tabelului 6.1.2.6.1 . Tabel nr.6.1.3.6.1 Specii recoltate pe teritoriul RBDD în sezonul 2007 - 2008

Fonduri de vânătoare aprobate pentru sezon 2007-2008

Vânat recoltat sezon 2007-2008 Total buc.

Nr.50Uzlina, Nr.40 Păpădia, Nr.53 Ligheanca, Nr.54 Crişan, Nr.56 Sinoie,Somova,Sireasa, Stipoc,Tatanir,Mila23, Popina, Sulina, Ivancea, Ceamurlia, Heracleea, Dunăvăţ, Bălteni, Rusca

Căprior 2

Mistreţ 97

Iepure 91

Fazan 51

Potârniche 19

Vulpe 42

Enot 2

Şacal 11

Bizam 0

Guguştiuc 55

Gâsca de vară 1306

Gârliţa mare 662

Raţa mare 115

Raţa mică 4827

Lişiţa 1867

Cioara grivă 20

Cioara de semănătură 10

Coţofana 10

Prepeliţa 40

Sitar 70

Becaniţă 13

140

Fig.6.1.2.6.1 Specii recoltate în perioada 2007-2008

1 10 100 1000 10000

caprior

iepure

potârniche

enot

guguştiuc

gârliţa mare

raţa mică

cioara grivă

coţofana

sitar

grafic specii recoltate

2007-2008

6.1.4. Presiuni antropice exercitate asupra biodiversităţii

Cele mai mari presiuni antropice se exercită asupra speciilor care fac obiectul valorificării comerciale. Se înscriu în această categorie speciile de peşti care fac obiectul pescuitului comercial şi în special asupra acelor specii care au valoare economică ridicată. Speciile dulcicole de talie mare (crap, şalău, somn) sunt cele mai afectate, mai ales că activitatea de valorificare comercială legală este dublată de activitatea de braconaj destul de consistentă. Vânătoarea influenţează nu numai speciile admise la vânătoare ci şi speciile rare, pericliate la nivel european sau global. Zonele de aglomerare, folosite ca locuri de hrănire sau înnoptare, trebuiesc ferite de factorii antropici disturbanţi care le pun în pericol. Ca presiuni antropice asupra biodiversităţii trebuie menţionate şi activităţile de turism şi circulaţia navelor. 6.2. Biosecuritatea Având în vedere prevederile legale privind activitatea de cultivare sau testare a plantelor superioare modificate genetic în ariile naturale protejate legal constituite, în RBDD se desfăşoară supravegherea activităţilor de cultură a plantelor în vederea respectării prevederilor legale. În perioada analizată, în perimetrul Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, nu au fost înregistrate culturi de plante superioare modificate genetic. 6.3. Starea pădurilor 6.3.1. Fondul forestier Fondul forestier însumează totalitatea suprafeţelor pădurilor, terenurilor destinate împăduririi suprafeţelor care servesc nevoilor de cultură, producţie şi administraţie silvică. Fondul forestier din Rezervaţia Biosferei Delta Dunării (RBDD) se află în

141

administrarea Regiei Naţionale a Pădurilor, Direcţia Silvică Tulcea. În conformitate cu Normele tehnice pentru amenajarea pădurilor încheiate în anul 2004 şi cu rapoartele Direcţiei Silvice Tulcea privind activitatea de silvicultură în anul 2006, suprafaţa fondului forestier din RBDD este de 23.204ha. Suprafaţa pădurilor din RBDD, adică suprafaţa de teren acoperită cu vegetaţie

forestieră (asociaţii de arbori sau arbuşti reproduşi natural sau plantaţi) este de

15.558ha. Din aceasta 45% sunt păduri naturale şi 55% artificiale.

În arborete, ponderea este deţinută de foioase, răşinoasele fiind slab reprezentate prin

specii de pin negru şi chiparos de baltă, care vegetează pe nisipuri şi respectiv pe

malurile braţului SF. Gheorghe km.63, fiind plantate artificial. Foioasele sunt

reprezentate în special prin clone de plop euroamerican, plop alb, plop negru, stejar,

frasin de Pensilvania, salcâm, etc.

Tabel 6.3.1.1 Structura pădurilor din RBDD pe specii

Tabel 6.3.1.2 Structura pădurilor din RBDD pe clase de vârstă

6.3.2 Funcţia economică a pădurilor Sub aspect ecologic şi economic, pădurile din RBDD au preponderent funcţie de

protecţie( 73% din suprafaţă) funcţia de producţie fiind reprezentată mai puţin (27%din

suprafaţa totală). În cceea ce priveşte funcţia de producţie pe primul plan este

producerea de masă lemnoasă, iar pe plan secundar ciupercile, plantele medicinale,

vânatul şi altele. Pădurile de interes economic sunt concentrate în delta fluvială.

Pe specii ha

salcie 2956

plop e.a. 2683

plop indigen 1179

salcâm 522

frasin 915

răşinoase 21

stejar 422

diverse tari 51

diverse moi 33

Clasa de vârstă Procent %

I 7,5

II 13,2

III 18,1

IV 10,5

V 26

VI 24,7

142

Indice mediu de creştere pentru păduri:

- naturale 3,5 mc/an/ha - artificiale 4,8 mc/an/ha

Potenţialul productiv al pădurilor din RBDD este structurat după cum urmează:

Posibilitatea anuală pe natură de produse şi grupe de specii:

- produse principale : 84 mc - specii - qvercinee 0 % - produse secundare : 11 mc - tei 0 % - accidentale : 2 mc - diverse tari 0,5% - igienă : 3 mc - diverse moi 99,5%

Economia forestieră absoarbe o mică parte din forţa de muncă disponibilă din RBDD.

Creşterea gradului de ocupare a populaţiei în acest domeniu se mai poate face prin

promovarea unor activităţi tradiţionale (împletituri din nuiele de răchită, etc).

6.3.3. Masa lemnoasă pusă în circuitul economic Volumul de masă lemnoasă exploatat în anul 2007 este de 114,8 mii mc, conform

tabelului 6.3.3.1.

Tabel 6.3.3.1 Volumul de masă lemnoasă exploatat în 2007

Produse Cumulat de la începutul anului (mii mc)

principale 64

secundare 1

accidentale 0,3

igienă 0,5

Exploatarea masei lemnoase se face preponderent prin firme private dar şi în regie

proprie de Regia Naţională a Pădurilor – pentru lucrările de igienizare şi pentru masa

lemnoasă neadjudecată la licitaţie/negocieri de catre agenţii economici. Beneficiarii

volumului de masă lemnoasă exploatată sunt agenţii economici cu capital privat.

Tabel 6.3.3.2 Volumul de masă lemnoasă exploatat pe beneficiari în anul 2007

Agenţi economici

Cumulat de la începutul anului (mii mc)

Cu capital de stat 0

Cu capital privat 64,0

Arboretelor afectate în ceea ce priveşte starea de sănătate, au fost exploatate în cadrul

produselor de igienă sau accidentale şi valorificate ca lemn de foc pentru populaţia

locală.

143

6.3.4 . Distribuţia pădurilor după principalele forme de relief Pe teritoriul RBDD predomină formele negative de relief, concretizate, geomorfologic, în

depresiuni, conturate de grinduri, a căror altitudine variază între 0-12 m (în zonele

dunelor înalte de pe grindurile Letea şi Caraorman) şi în Podişul Dobrogean în jur de 60

m din limita rezervaţiei. Urmare a acestor condiţii staţionale, pădurile sunt situate în

două zone fitoclimatice:zona silvostepei umede ce cuprind arborete de pe versanţii

imediaţi din vecinătatea Braţul Tulcea şi în continuare pe Braţul Sf.Gheorghe (partea

dreaptă) şi numeroase trupuri mici de pădure în zona nisipurilor continentale de la

Dunăvăţul de Sus şi Dunăvăţul de Jos, foste perdele de protecţie.

Pădurile din delta fluvială se găsesc în cea mai mare parte de-a lungul celor trei braţe

ale Dunării, dar şi pe gârlele şi canalele de legătură dintre acestea. Păduri se găsesc şi

unele areale din interiorul deltei. Acestea sunt reprezentate prin zăvoaie de salcie care

ocupă părţile mai joase şi plopişuri sau amestecuri de plopi şi sălcii pe părţile mai înalte.

Speciile forestiere din pădurile deltei fluviale sunt: salcia albă (Salix alba), salcia

plesnitoare (Salix fragilis), plopul alb (Populus alba), plopul cenuşiu (Populus

canescens), şi cele mai extinse arborete de plopi euroamericani de înaltă productivitate,

realizate prin plantaţii (97% din totalul speciilor). Se găsesc şi resturi ale vegetaţiei

naturale şi sunt reprezentate prin exemplare de frasin comun (Frasinus angustifolia) şi

de frasin pufos (Fraxinus pallisae).

Pădurile din delta fluvio-marină sunt deosebite faţă de cele din luncă şi din delta fluvială.

Aici se găsesc arborete naturale, pe grindurile Letea, Caraorman şi în luncile braţelor

Chilia şi Sfântu Gheorghe, precum şi plantaţii (plantaţii cu plopi negri şi sălcii), dar şi

unele plantaţii realizate pe nisipurile fluvio-marine de pe grindurile Sărăturile în

suprafaţă de 1.280ha. Pe suprafeţe restrânse , datorită diferenţierilor morfologice (dune

şi depresiuni interdune) şi ecologice pe grindurile Letea şi Caraorman, în repartiţia

vegetaţiei sunt caracteristice trecerile bruşte de la pădure la vegetaţia ierboasă

psamofilă şi chiar halofilă. Aproape 55% din păduri sunt artificiale şi 45% sunt naturale ,

iar cele din ultima categorie provin din renişuri. Din pădurile naturale 16% se găsesc pe

terenurile joase din delta fluvială.

6.3.5. Starea de sănătate a pădurilor Starea de sănătate a arboretelor poate fi influenţată de dăunători sau de condiţiile

naturale nefavorabile. Principalul factor biotic negativ care acţionează în pădurile şi

vegetaţia forestieră din afara fondului forestier, pe teritoriul RBDD, îl reprezintă omizile

defoliatoare ale dăunătorului Lymantia dispar. Acest dăunător a fost semnalat în

aproape toate pădurile.În zonele unde infestările au fost puternice şi foarte puternice iar

arboretele, conform instrucţiunilor de combatere,au permis aceasta, s-au combătut

omizile defoliatoare aviochimic, pe suprafaţa de 478 ha cu substaţa Rimon. În

144

plantaţiile tinere de plop euramerican în vârstă de 2-4 ani, pentru combaterea omizilor

defoliatoare s-au aplicat tratamente cu Decis, de la sol, cu aparate portabile stihl, pe o

suprafaţă de 214 ha. Pe o suprafaţă de 248 ha combaterea defoliatorului a fost tratata

cu preparat viral Inf-LD.

Tabel 6.3.5.1 Suprafaţă afectată de dăunători vegetali

zona S(ha) Dăunător Grad de atac

Păpădia 1500 Lymantria dispar Mediu

Crişan 90 Lymantria dispar Puternic

Sălceni 100 Lymantria dispar Slab

Tabel 6.3.5.2 Suprafaţă de pădure tratată pentru combatere dăunători vegetali

Up/ua S(ha) Dăunător Substanţa de combatere doza

I Sălceni 102 Lymantia dispar Inf-Ld-preparat viral -

VI Letea 96 Lymantia dispar Inf-Ld-preparat viral -

Dintre factorii abiotici vătămători, în anul 2007 inundaţiile au afectat plantaţii de salcâm

şi chiar a arboretelor mature. Fenomenul de uscare al arborilor s-a menţinut în limite

normale, manifestându-se mai accentuat în incintele îndiguite şi la specia salcâm

fenomen datorat apelor freatice,nivelului scăzut al apei, dar şi din cauza depăşirii vârstei

exploatabilităţii şi a limitelor fiziologice ale speciei. Suprafaţa afectată de fenomene de

uscare este 36 ha plantaţii de salcâm din cauza inundaţiilor din 2007 în zona Sălceni şi

Tudor Vladimirescu.

Tabel 6.3.5.3 Suprafaţa de pădure afectată de fenomene de uscare

Grupa de specii S(ha) Suprafaţa pe grade de uscare avansată

Răşinoase - -

Foioase 26,7 26,7

Tabel 6.3.5.4 Suprafeţe de pădure inundate în 2007

UP/ua S(ha) Faza de degradare

Factorul natural Specii afectate

I Sălceni ua 5 c 4,2 100% inundaţii salcâm

I Sălceni ua 5 f 1,4 100% inundaţii salcâm

I Sălceni ua 5b 1,0 100% inundaţii salcâm

I Sălceni ua 5 f 2,4 100% inundaţii salcâm

I Sălceni ua 5G 0,7 100% inundaţii salcâm

I Sălceni ua 42B

9,8 100% inundaţii salcâm

I Sălceni ua 47D


I Sălceni ua 0,6 100% inundaţii salcâm

145

51C

I Sălceni ua 51F


IIT.Vlad ua 55F 0,9 100% inundaţii salcâm

Majoritatea arboretelor afectate de dăunători au fost exploatate în cadrul acţiunilor de

igienizare şi valorificare ca lemn de foc pentru populaţia locală. Suprafeţele defrişate ca

urmare a acţiunilor de igienizare urmează a fi împădurite.

6.3.6. Suprafeţe din fondul forestier naţional parcurse cu tăieri Pădurile sunt administrate de Regia Naţională a Pădurilor. Sistemul de gospodărire şi

întreţinere a pădurilor este planificat şi efectuat sub supravegherea specialiştilor silvici.

Principalele tipuri de tăieri ale arborilor sunt: tăieri de regenerare, tăieri de produse

accidentale, operaţiuni de igienă şi curăţire a pădurilor şi tăieri de îngrijire în pădurile

tinere. Aceste lucrări au ca scop păstrarea stării de sănătate a arboretelor , conservarea

biodiversităţii, sporirea rezistenţei la acţiunea factorilor dăunători. În anul 2007 s-au

parcurs cu tăieri de regenerare 127 ha. Suprafaţa totală de pe care în urma tăierilor s-a

exploatat şi valorificat integral vehiul arboret este 492 ha.

6.3.7. Zone cu deficit de vegetaţie forestieră şi disponibilităţi de împădurire Din suprafaţa totală a fondului forestier din RBDD de 23.204 ha, sunt în clasa de

regenerare şi sunt prinse în programul de împădurire. Un program de refacere a

pădurilor din RBDD este în curs de derulare pentru o perioadă de 5 ani şi vizează toate

suprafeţele neplantate din fondul forestier.

Se constată dezvoltarea vegetaţiei forestiere în mod spontan în zone situate în afara

fondului forestier înregistrat.

Zone cu deficit de vegetaţie forestieră:

Ocolul Silvic Tulcea - suprafeţe goale - 1260 ha

Ocolul Silvic Rusca - suprafeţe goale - 1470 ha

Disponibilităţi de împădurire:

Ocolul Silvic Tulcea - 130 ha

Ocolul Silvic Rusca - 250ha

146

6.3.8. Suprafeţe de teren scoase din fondul forestier pentru alte utilizări

Tabel 6.3.8.1 Suprafeţe de teren scoase din fondul forestier

Suprafaţa (ha) cauza

1,5 S.C. Silvodelta S.A. HJ 1524/10.11.2005

2,5 Ministerul Transporturilor Ordin 81/07.06.2004 MAPDR

1 S.C. Nav Trans S.A Focsani Nr.4385/14.11.2005

0,8 AGVPS HJ 2186/14.11.2005

6.3.9. Suprafeţe de păduri regenerate în anul 2007 Suprafeţele de păduri regenerate artificial în anul 2007 reprezintă 127 ha iar valoarea

lucrărilor de împăduriri este de 341.515 lei.

- Suprafeţe regenerate total - 127 ha Din care: - regenerări pe cale naturală -

- regenerări artificiale - 127ha

Suprafeţe împădurite în anul 2007:

Total: - 127 ha cu valoare de 341.515 lei

- suprafeţe reîmpădurite - 127 ha cu valoare de 341.515 lei

- suprafeţe în terenuri degradate :

Evoluţia suprafeţelor împădurite în perioada 1999-2007

- 2003 -168 ha

- 2004 - 262 ha

- 2005 - 114 ha

- 2006 - 248 ha

- 2007 - 127 ha

6.3.10. Presiuni antropice exercitate asupra pădurilor. Sensibilizarea publicului. Presiunea antropică asupra pădurii şi fondului forestier se manifestă pe mai multe căi. În primul rând este păşunatul necontrolat al vitelor semisălbatice (bovine, cabaline), cu efective de mii de capete – estimate de DSVSA Tulcea, care produc pagube atât plantaţiilor nou înfiinţate de plop, salcie, salcâm, stejar, în zonele Maliuc, Gorgova, Tudor Vladimirescu, Pardina, Chilia, Uzlina dar şi în pădurile naturale cu specii valoroase autohtone cu regim de protecţie integrală Letea şi Caraorman. S-au săpat şanţuri de minim sanitar, împotriva păşunatului abuziv şi a sustragerilor de masă lemnoasă pe o lungime de 3,4 km.

147

Masurile imediate ce se impun pentru remedierea situaţiei trebuie să vizeze eliminarea animalelor lăsate fără supraveghere şi refacerea împrejmuirii zonelor strict protejate Letea şi Caraorman. Un alt factor de presiune antropică sunt incendiile, provocate sau iscate din neglijenţa pescarilor crescătorilor de animale sau a turiştilor. Incendiile constituie un factor de ameninţare a integrităţii fondului forestier. Multe incendii au putut fi oprite la limita pădurii datorită benzilor de protecţie contra incendiilor create şi întreţinute anual, prin arătură şi discuire la Ocolul silvic Tulcea şi Oculul Silvic Rusca. S-au întreţinut prin arat şi discuit liniile izolatoare împotriva incendiilor pe o suprafaţă de 126 ha. 6.3.11. Impactul silviculturii asupra naturii şi mediului Pornind de la conceptul că pădurea ca fenomen natural şi ca producătoare de resurse

economice este o parte a mediului, silvicultura este o activitate de ecologie aplicată.

Organele silvice în colaborare cu specialiştii din cercetare elaborează norme tehnice cu

caracter specific privind regenerarea pădurilor din cadrul rezervaţiei, instalarea şi

menţinerea vegetaţiei forestiere, asigurarea continuităţii producţiei de masă lemnoasă,

concomitent cu intensificarea funcţiilor de protecţie, lucrări prevăzute prin amenajament

silvic anual. Suprafeţele împădurite nu au fost modificate, ocoalele silvice efectuînd

doar lucrările de întreţinere şi exploatare planificate. Astfel, suprafaţa exploatată de

pădure este practic egală cu suprafaţa pe care s-au efectuat plantări. Pentru arboretele

artificiale din zonele Letea şi Caraorman planurile de amenajament silvic includ

executarea tăierilor de igienă. În zonele cu regim de protecţie integrală nu se intervine

cu lucrări de exploatare. Pentru protecţia fondului silvic dar şi pentru evitarea delictelor,

trebuie să se calculeze necesarul de lemn de foc şi de construcţii şi să se realizeze

plantaţii speciale în apropierea satelor. Au fost realizate deja în RBDD două plantaţii

pentru lemn pentru nevoi locale la Chilia Veche şi la Sf. Gheorghe.

Concluzii Rolul bioiversităţii în protecţia mediului are o importanţă primordială, având în vedere faptul că ne oferă atât produse cât şi servicii (hrană pentru populaţie cât şi pentru animale, medicamente, zone turistice recreative, participă nemijlocit la regenerarea componentelor mediului, asigură stabilitatea ecosistemelor, datorită capacităţii populaţiilor de plante şi animale de a se adapta diferitelor schimbări ale mediului etc). Datorită diversităţii deosebite de ecosisteme, ţara noastră contribuie semnificativ la dezvoltarea reţelei ecologice Natura 2000, fiind singurul stat membru al Uniunii Europene care include cinci regiuni biogeografice din cele 11 existente. Cele cinci tipuri de regiuni - alpină, continentală, panonică, pontică şi de stepă (ultimele două fiind exclusiv româneşti şi specifice RBDD) plasează România printre ţările cele mai importante din cadrul programului. Rezervaţia Biosferei Delta Dunării cuprinde aşezări umane, în care localnicii trăiesc de

pe urma naturii. Se poate spune chiar că această reţea ecologică este şi un lanţ al

oamenilor, care trăind de pe urma naturii, au tot interesul să o protejeze şi sa-i asigure

continuitatea.

148

CAPITOLUL 7 – MEDIUL MARIN ŞI COSTIER

7.1. Introducere Pe fondul restructurării activităţilor economice, creşterea exigenţelor în implementarea politicilor de mediu, instituirea de arii marine protejate (peste 71% din lungimea litoralului) precum şi noile reglementări privind exploatarea resurselor marine au determinat în ultimii ani un uşor dar continuu proces de refacere a ecosistemului marin. Această tendinţă de însănătoşire ecologică este resimţită atât la nivelul unor parametri de calitate a apelor dar şi la nivelul structural şi funcţional al unor etaje sistemice ale biotei.

Principalele motive care au condus la îmbunătăţirea situaţiei după 1990 pot fi sintetizate astfel:

Reducerea cu cca 50% a nutrienţilor transportaţi de Dunăre (săruri de azot şi fosfor) prin reducerea drastică a cantităţilor de fertilizanţi sintetici utilizaţi în agricultură, reducerea activităţilor în industria chimică, etc.

Creşterea capacităţilor de epurare ale localităţilor situate de-a lungul litoralului, dar şi a exigenţelor de calitate. De peste opt ani principalul indicator – încărcătura microbiologică – cunoaşte valori ce se situează sub limitele admise de reglementările naţionale dar şi sub normele UE.

Poluarea cu hidrocarburi cunoaşte un proces continuu de reducere în ciuda unor situaţii cu caracter accidental care se manifestă (tot mai rar) în bazinul dunărean. Cu toate acestea poluarea cu hidrocarburi continuă să-şi menţină caracterul cronic.

Se apreciază că ecosistemul marin, în ansamblul său, deşi urmează traiectul unei însănătoşiri lente, se află într-un moment ecologic care poate fi asimilat cu o stare de convalescenţă. În aceste condiţii de echilibru fragil, el devine vulnerabil la persistenţa impactului antropic, la accidentele ecologice, dar şi la efectele schimbărilor climatice globale.

Continuitatea procesului natural de redresare a stării de sănătate a mării depinde de continuitatea şi fermitatea implementării măsurilor pentrun conservarea, protecţia şi dezvoltarea durabilă a mediului marin, atât pe plan naţional cât şi internaţional.

149

Fig. 7.1.1. Harta RBDD inclusiv zona marină

7.2. Cadrul legislativ

Lista actelor normative de mediu aplicate uzual în activitatea de cercetare

ştiinţifică:

1. Legea 17 / 1990 Republicată - privind regimul juridic al apelor maritime interioare, al mării teritoriale, al zonei contigue şi al zonei economice exclusive al României publicată în M. Of. nr. 765 / 21 oct. 2002

2. Legea 67 / 1993 - privind constituirea şi utilizarea fondului special de cercetare-dezvoltare publicată in M. Of. nr. 244 / 13 oct. 1993

3. Legea 292 / 2002 – privind stabilirea modalităţii de aprobare a bugetelor de venituri şi cheltuieli ale institutelor de cercetare–dezvoltare publicată în M.Of. nr. 365 / 30 mai 2002

4. Legea 319 / 2003 – statutul personalului de cercetare–dezvoltare publicată în M. Of. nr. 530 / 23 iulie 2003

5. O.G. 57 / 2002 privind cercetarea ştiinţifică şi dezvoltarea tehnologică publicată în M. Of. nr. 643 / 30 aug. 2002

6. O.G. 38 / 2004 privind modificarea O.G. 57 / 2002 privind cercetarea ştiinţifică şi dezvoltarea tehnologică publicată în M. Of. nr. 92 / 31 ian. 2004

150

7. O.U.G. 78 / 2000 - privind regimul deşeurilor, publicată în M. Of. nr. 283 / 22 iulie 2000 cu modificări şi completări prin Legea 426 / 2001 şi alte modificări şi completări ulterioare

8. O.U.G. 16 / 2001 - privind gestionarea deşeurilor industriale reciclabile publicată în M. Of. nr. 66 / 07 feb. 2001, Republicată

9. O.U.G. 202 / 2002 - privind gospodărirea integrată a zonei costiere publicată în M. Of. nr. 965 / 28 dec. 2002

10. O.U.G. 130/ 2002 - pentru modificarea Legii 17 / 1990 Republicată - privind regimul juridic al apelor maritime interioare, al mării teritoriale, al zonei contigue şi al zonei economice exclusive a Romaniei publicată în M. Of. nr. 765 / 21 oct. 2002

11. O.U.G. 152 / 2005 - privind prevenirea şi controlul integrat al poluării publicată în M. Of. nr. 1078 / 30 nov. 2005

12. O.U.G. 195 / 2005 - privind protecţia mediului publicată în M. Of. nr. 1196 / 30 dec. 2005

13. O.U.G. 12 / 2007- pentru modificarea şi completarea unor acte normative care transpun aquis-ul comunitar în domeniul protecţiei mediului publicată în M. Of. nr. 153 / 02 martie 2007

14. O.U.G. 57 / 2007 - privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale şi a florei şi faunei sălbatice publicată în M. Of. nr. 442 / 29 iunie 2007

15. O.U.G. 68 / 2007 - privind răspunderea de mediu cu referire la prevenirea şi repararea prejudiciului asupra mediului publicată în M. Of. nr. 446 / 29 iunie 2007

16. O.U.G. 70 / 2007 - pentru modificarea O.G. 40 / 2006 privind aprobarea şi finanţarea programelor multianuale prioritare de mediu şi gospodărire a apelor, publicată în M. Of. nr. 441 / 29 iunie 2007

17. H.G. 686 / 1999 - privind înfiinţarea Institutului Naţional de Cercetare- Dezvoltare Marină “Grigore Antipa” Constanţa, publicată în M. Of. nr. 434 / 06 sept. 1999

7.3. Starea ecosistemului şi resurselor vii marine. Situaţia speciilor periclitate.

7.3.1. Starea litoralului şi a zonei costiere

7.3.1.1. Procese costiere Evaluarea magnitudinii proceselor costiere (eroziune / echilibru dinamic / acreţiune) s-a stabilit printr-o grupare statisticã a acestora în clase de intensitate, cu o mărime a intervalului fiecărei clase de 5 m pentru zona nordicã (Sulina-Corbu) şi de 2.5 m pentru zona de tranziţie Năvodari-Mamaia şi zona sudicã Eforie-Vama Veche. În aceastã grupare statisticã în categoriile eroziune şi acreţiune au fost cuprinse toate cele trei subcategorii folosite anterior în studii (relativã, medie şi puternicã). Astfel, au rezultat următoarele clase:

>2.5 m=acreţiune >1.25m =acreţiune

151

-2.5†+2.5 m= stabilitate relativã -1.25†1.25 m=stabilitate relativã

<-2.5 m=eroziune, pentru zona nordicã <-1.25 m=eroziune, pentru zona sudicã

Ponderea proceselor costiere exprimatã în procente si raportul eroziune / acreţiune, ca

modificare a liniei ţărmului, au fost raportate la lungimea corespunzatoare de ţãrm

monitorizat. Pentru o mai bunã caracterizare a proceselor geomorfologice s-a calculat

ponderea acestora separat pentru o perioadă medie de timp (2001-2006 ) şi pentru

perioada corespunzătoare intervalului 2006-2007.

În sectorul de ţãrm Sulina – Corbu, în lungime de 73.7 km monitorizaţi, situaţia se

prezintă în felul următor:

2001-2006 2006-2007

- Eroziune 29.13% - Eroziune 12.92%

- Acreţiune 22.48% - Acreţiune 62.60%

- Stabilitate 48.39% - Stabilitate 24.48%

Se remarcã din datele de mai sus cã, în perioada corespunzătoare intervalului 2006-

2007, s-a mãrit ponderea acreţiunii în detrimentul eroziunii şi al stabilităţii.

Raportul eroziune/acreţiune, pe lungimea ţãrmului studiat, ca indicator de stare a zonei

costiere, a fost de 0.21 pentru intervalul 2006-2007, faţã de 1.29 raport corespunzãtor

intervalului anterior 2001-2006.

Situaţia de ansamblu, pe întreg litoralul românesc, monitorizat, de 89 Km pentru

perioada 2001-2006 şi de 80 km pentru intervalul 2006-2007, se prezintă astfel:

2001-2006 2006-2007

- Eroziune 26.72 % - Eroziune 12.85%

- Stabilitate 50.87% - Stabilitate 24.77%

- Acreţiune 22.41 - Acreţiune 62.39%

152

Ero

ziu

ne

Sta

bil

itate

Acre

tiu

ne

2001-2006

2006-2007

0

20

40

60

80

%

2001-2006 2006-2007

Fig. 7.3.1.1. Ponderea proceselor costiere ale tărmului monitorizat (Sulina - Vama Veche)

Raportul eroziune/acreţiune, ca indicator de stare a zonei costiere a fost de 1.19

pentru intervalul 2001-2006 fată 0.20 pentru intervalul 2006-2007.

Scăderea accentuată a acestui raport este consecinta reducerii la jumătate a proceselor

de eroziune si a creşterii accentuate a proceselor de acreţiune în perioada 2006-2007

(Fig. 7.3.1.1.).

Măsuri pentru conservarea stării morfologice a litoralului românesc al Mării Negre:

1. Implementarea Masterplanului de protecţie costieră, “The Study on Protection and Rehabilitation of the Southern Romanian Black Sea Shore in Romania”;

2. Implementarea Masterplanului pentru zonele costiere cu regim sever de protecţie (în curs de adoptare);

3. Extinderea studiilor în vederea întocmirii unui Masterplan de protecţie costieră din zona nordică a RBDD (sectorul Sulina – Corbu);

4. Îmbunatăţirea fluxului de sedimente transportate de Dunăre, pe braţele Sulina şi Chilia, prin lucrări de amenajare.

153

7.3.1.2. Nivelul mării

-30

-20

-10

0

10

20

30

40

50

Ian Febr Mart Apr Mai Iun Iul Aug Sept Oct Nov Dec

cm

2007

1933 - 2006

Max 1933 - 2006

Min 1933 - 2006

Nivelul mării ca indicator de stare a zonei costiere a prezentat în 2007 trei perioade

distincte de abatere de la media multianuală (Fig. 7.3.1.2.1.). În perioada februarie -

aprilie abaterile au fost pozitive, în perioada iulie-septembrie acestea au fost negative,

redevenind pozitive în noiembrie şi decembrie. Media anuală a fost cu numai 1,6 cm

mai mare decât multianuala 1933 - 2006 indicând un an normal din punctul de vedere al

evoluţiei a acestui parametru.

Pe fondul unui regim eolian deosebit s-au înregistrat oscilaţii diurne largi ale nivelului în

perioada de primăvară, când pe o perioadă de câteva zile nivelul a crescut de la 12,7

cm la 53,7 cm. Opus acestei situaţii a fost apariţia nivelurilor medii zilnice negative în

februarie, septembrie şi noiembrie.

În concluzie se poate afirma că aceste abateri ale nivelului au determinat o migrare spre

larg dar şi spre interior a liniei ţărmului proporţională cu amplitudinea oscilaţiilor, fiind

afectată şi populaţia bentală din această zonă.

154

7.3.2. Starea ecosistemului marin

7.3.2.1. Indicatori fizico-chimici

7.3.2.1.1. Indicatori generali Temperatura apei mării in anul 2007 a înregistrat variaţii sezoniere importante de la 1.50 C în decembrie la 25.80 C în august, conform cu oscilaţiile temperaturii aerului. În acest sens trebuie menţionat faptul că în anul 2007 în condiţiile unei ierni deosebit de calde temperatura apei mării nu a scăzut la valori negative ca deobicei. Această situaţie este foarte bine evidenţiată de valorile medii lunare care în anul 2007, cu o singură excepţie, au fost mai ridicate sau cel mult egale cu mediile lunare multianuale din ultimii 11 ani. Cea mai mare diferenţă a fost înregistrată în iarna, în ianuarie, când media lunara a depăşit cu peste 30 C media multianuală din perioada 1996-2006 (Fig.7.3.2.1.1.1a). Media anuală, 13.30 C, s-a înscris în tendinţa de creştere usoară dar continuă din ultimii ani, fapt ce ar putea fi atribuit schimbărilor climatice globale.

a) b)

Fig.7.3.2.1.1.1. Evoluţia temperaturii (a) şi salinităţii (b) apelor marine costiere în anul 2007

Salinitatea a oscilat în limitele variabilităţii naturale caracteristice zonei, între 10.71g/l în

martie urmarea unui aport fluvial important şi 19.09 g/l în a doua decadă a lunii

septembrie, când a fost surprins fenomenul de upwelling, temperatura apei scăzând

brusc într-o zi cu aproape 10oC.

În ciclul anual mediile lunare au urmat tendinţa generală de scădere a valorilor din iarnă

în primavară şi de creştere a acestora în vară şi toamnă, marcând însă diferenţe

sensibile faţă de mediile multianuale, datorate în principal anomaliilor din regimul

hidrologic al Dunării. În acest sens cele mai scăzute medii lunare au fost înregistrate în

lunile martie şi aprilie când debitele Dunării au fost extrem de ridicate, iar cele mai

ridicate în perioada mai-septembrie când debitele fluviului au fost foarte scăzute mult

sub condiţia normală pentru această perioadă (Fig.7.3.2.1.1.1b). Media anuală,

155

15.55g/l, a fost uşor mai ridicată decât media multianuală din perioada 1996-2006,

reprezentând 14.99g/l.

Oxigenul dizolvat a înregistrat variaţii sezoniere importante determinate atât de

evoluţia temperaturii apei cât şi de amploarea proceselor biologice. Nivelul cel mai

ridicat a fost atins în luna aprilie când, datorită unei activităţi fotosintetizante de

amploare a fost înregistrat maximul de 565,1µM. Cea mai scăzută valoare, 176,8 µM, a

fost evidenţiată în a treia decadă a lunii august când temperatura apei în mod constant

a depăşit 250 C. Comparativ cu situaţia medie multianuală din perioada de referinţă

1996-2006, în 2007 apele marine din zona costieră au fost mai bine oxigenate aproape

pe tot parcursul anului (fig.7.3.2.1.1.2a).

a) b)

Fig.7.3.2.1.1.2. Evoluţia oxigenului dizolvat (a) şi a saturatiei în oxigen (b) în apele

costiere in anul 2007

Această situaţie a fost confirmată de valorile de suprasaturaţie care au caracterizat toate sezoanele şi care au depăşit cu mult mediile multianuale din intervalul de referinţă (Fig.7.3.2.1.1.2b).

7.3.2.1.2. Indicatori de eutrofizare Fosfaţii au înregistrat valori între 7.51 µM în aprilie şi valori sub limita de detecţie a

metodei de 0.01 µM în lunile ianuarie şi octombrie. Mediile lunare în anul 2007 s-au

înscris în tendinţa generală de descreştere a concentraţiei fosfaţilor din ultimii ani, cu

excepţia lunii aprilie, urmarea debitelor deosebit de mari ale Dunării din martie şi aprilie.

Cele mai multe valori medii au oscilat în jurul concentraţiei de 0.2µM (Fig.7.3.2.1.2.1a).

156

a) b)

Fig.7.3.2.1.2.1. Evoluţia fosfaţilor (a) şi silicaţilor (b) în apele costiere

Silicaţii ca şi fosfaţii au atins cote maxime în martie si aprilie, când mediile lunare au

atins 30µM, valoari apropiate de concentraţiile caracteristice anilor 60‟. Tot atunci a fost

înregistrată maxima de 48.4µM, valoare care a depăşit cu mult nivelul maxim din ultimii

20 de ani. Cu toate acestea în ciclul anual cele mai multe medii lunare continuă să se

situeze sub mediile perioadei 1996-2006 (Fig.7.3.2.1.2.1b).

Azotul anorganic total a avut o evoluţie asemănătoare celorlalţi nutrienţi, marcată de o

creştere apreciabilă în martie şi aprilie, când în condiţiile unui aport fluvial apreciabil

nivelul maxim a depăşit 30 µM. În restul perioadei de timp analizate mediile lunare au

oscilat uşor în jurul mediilor multianuale din perioada 1996-2006 (Fig, 7.3.2.1.2.2a).

a) b)

Fig. 7.3.2.1.2.2. Evoluţia azotului anorganic (a) şi a formelor acestuia (b) în apele costiere

În general, azotul anorganic a înregistrat o uşoară creştere în anul 2007, situaţie mai

bine evidenţiată de formele sub care acesta se găseşte în apa de mare. În acest sens

atât azotaţii cât şi amoniacul au atins niveluri superioare acelora din perioada anterioară

de referinţă (Fig.7.3.2.1.2.2b).

157

Clorofila a, indicator important al producţiei primare fitoplanctonice, a atins un maxim

de 75,9µg/l în aprilie, confirmând nivelul ridicat de nutrienţi din acea perioadă. În ciclul

anual evoluţia mediilor lunare evidenţiază două maxime de 26,1µg/l în aprilie şi 18,8µg/l

în septembrie, corespunzător maximelor înregistrate în distribuţia sezonieră a

fitoplanctonului (Fig.7.3.2.1.2.3).

Fig. 7.3.2.1.2.3. Evoluţia clorofilei a în apele costiere

7.3.2.1.3. Indicatori de contaminare Metale grele Metalele pătrund în mediul marin din surse diverse, naturale sau antropice, în formã

dizolvatã sau particulatã. Condiţiile fizico-chimice şi hidrodinamice din zonele

tranziţionale şi costiere influenţeazã cãile de transport şi distribuţie ale acestora.

Monitoringul metalelor grele de-a lungul zonei litorale în anul 2007 s-a efectuat prin

analiza eşantioanelor de apã marinã (orizont suprafaţa), sedimente superficiale

(izobatele 0, 5, 20 m) şi moluşte din zona cuprinsã între Sulina – Vama Veche.

Domeniile de variaţie a concentraţiilor medii anuale ale metalelor grele în apele de

tranziţie şi costiere au fost următoarele: cupru 8.47 – 11.64 μg/l; cadmiu 0.74 – 1.13

μg/l; plumb 0.54 – 1.70 μg/l; nichel 1.83 – 2.87 μg/l; crom 1.16 – 7.37 μg/l. În marea

majoritate a eşantioanelor, elementele investigate nu au depăşit standardele de calitate

pentru ecosistemele acvatice, prevăzute în Ord. 161/2006.

Concentraţiile cuprului înregistrate diferite sectoare ale litoralului românesc au fost

relativ apropiate, oscilând între limite înguste. În schimb, plumbul şi cromul au prezentat

valori ceva mai ridicate în faţa gurilor Dunării. (Fig. 7.3.2.1.3.1.). Valorile medii în apele

costiere în 2007 se menţin la nivele apropiate celor determinate în anul 2006 în cazul

cadmiului, plumbului şi nichelului, în timp ce alte două elemente – cuprul şi cromul,

prezintă concentraţii diminuate faţă de anul precedent.

158

0.00

5.00

10.00

15.00

20.00

25.00

30.00

35.00

40.00

45.00µg/l

min

max

medie

min

max

medie

min

max

medie

min

max

medie

Sulina-Portita Cazino Mamaia-

Est Constanta

Constanta Sud Eforie Sud-Vama

Veche

Cu

Cd

Pb

Ni

Cr

Fig. 7.3.2.1.3.1. Distribuţia valorilor de concentraţie a metalelor grele în apele

tranziţionale şi costiere in 2007

În sedimentele costiere din zona litoralului românesc, concentraţiile medii anuale au

fost urmatoarele: cupru 26.84 g/g s.u.; cadmiu 1.32 g/g s.u.; plumb 24.25 g/g s.u.;

nichel 36.87 g/g s.u.; crom 32.51 g/g s.u; litiu 28.74 g/g s.u; bariu 99.39 g/g s.u.

Aceste valori sunt comparabile cu cele înregistrate în 2006. În ceea ce priveşte

diferenţele de distribuţie spaţială, zonele de impact ale activităţilor antropice, precum

portul Constanţa Sud, sau sedimentele din faţa gurilor de vărsare a Dunării, s-au

caracterizat prin nivele mai crescute în comparaţie cu sectoarele învecinate (Fig.

7.3.2.1.3.2.).

0

20

40

60

80

100

120

140

160

180µg/g

Sulina-

Portita

Cazino

Mamaia-

Est C-ta

Constanta

Sud

Eforie

Sud-V

Veche

Cu

Cd

Pb

Ni

Cr

Li

Ba

Fig. 7.3.2.1.3.2. Distribuţia valorilor medii de concentraţie a metalelor grele in sedimentele

costiere in 2007

159

Bioacumularea metalelor grele în midii (Mytilus galloprovincialis) nu a înregistrat valori

care să reflecte un impact semnificativ asupra stării de sănătate a organismelor

monitorizate. Valorile de bioacumulare au oscilat între urmãtoarele limite: cupru 1.46 -

8.61 μg/g s.p.; cadmiu 0.11 – 0.98 μg/g s.p.; plumb 0.16 – 0.55 μg/g s.p.; nichel 0.38 –

2.49 μg/g s.p.; crom 0.20 – 1.83 μg/g s.p. Plumbul şi cadmiul, pentru care

reglementarea CE nr. 1881/2006 stabileşte limitele maxime în moluştele bivalve la

valoarea de 1.5 μg/g s.p., respectiv 1.0 μg/g s.p., au înregistrat valori situate sub aceste

praguri.

Hidrocarburile totale au fost identificate în toate eşantioanele de apă şi sedimente

studiate in 2007. Domeniile de variaţie ale concentraţiilor au oscilat intre limitele 200 -

1384 g/L în apa marină şi 36 – 6770 g/g.s.u. în sedimente superficiale.

Distributia procentuala a concentratiilor de

hidrocarburi totale determinate in apa marina

colectata din zona costiera in 2007

82,4

17,6

200-500ug/l 500-1384ug/l

Distributia procentuala a concentratiilor de

hidrocarburi totale determinate in

sedimentele colectata din zona costiera in

2007

19

56,8

24,2

0-100ug/g 100-500ug/g 500-6770ug/g

Fig. 7.3.2.1.3.3 Distribuţia procentuală pe limite de concentraţii a conţinutului de hidrocarburi totale determinat in eşantioanele abiotice colectate în 2007

Ponderea în proporţie de 100 % a concentraţiilor de hidrocarburi mai mari de 100 g/L

în apa marină şi 100 g/ g.s.u în sedimentele superficiale identifică presiunea generată

de acest tip de contaminanţi prin instalarea unui proces de poluare cronică . (Fig.

7.3.2.1.3.3)

Concentraţia medie de 670 g/L în apa marină şi de 407g/g.s.u. în sedimentele

superficiale indică nivelul mediu al intensitaţii acestui proces.

În cursul anului 2007 în apa marină din zona costieră Cap Midia-Vama Veche s-a

constatat cresterea de 1,8 ori a concentratiilor de hidrocarburi totale comparativ cu

datele obţinute în 2006 (Fig.7.3.2.1.3.4.).

160

Fig.7.3.2.1.3.4 . Distribuţia spaţială şi dinamica conţinutului total de

Hidrocarburi determinat în eşantioanele de apă marină colectate în perioada 2003 – 2007 din zona litorală

Hidrocarburile poliaromatice (HPA) au fost identificate în 100% din totalul

eşantioanelor abiotice analizate. Conţinutul mediu determinat în 2007 pentru

încarcatura totala de HPA a fost de 6481 ng/L în apa marină şi 3753 ng/g.s.u. în

sedimentele superficiale (Tab. 7.3.2.1.3.1.).

255,7

146,8

103,277,1

87,2 90,2

220,2

200,5

276,4267

676

271

301,4

198

236,2

267,9

227,9

253,1

302

206,8

373,8

289384

323288

382403

408

671

745

622645640

683687

0

100

200

300

400

500

600

700

800

Cazinou C-ta N C-ta S Ef. S Costinesti Mangalia Vama Veche

ug

/l

2003 2004 2005 2006 2007

161

Tabel 7.3.2.1.3.1. - Ordinul de marime al concentraţiilor pentru cei mai reprezentativi compuşi HPA determinaţi în eşantioanele abiotice

colectate în 2007 Veche

Compus Apa marină(ng/L) Sedimente(ng/g.s.u.)

Naftalina 4,6 - 10153 38 - 26461

Acenaftilena 0 - 1162 0 - 107

Acenaftena 0,9 - 3223 0 - 605

Fluoren 11,6 - 849 0 - 3424

Fenantren 0 - 4529 0,8 - 83

Antracen 3,2 – 4728 0 - 2945

Fluoranten 0,8 - 584 0 - 235

Piren 0 - 227 0 - 356

Benzoantracen 0 – 53,7 0 - 450

Crisen 0 – 86 0 - 197

S-a constatat creşterea frecvenţei şi a concentraţiilor compuşilor HAP cu număr mare

de nuclee benzenice condensate în moleculă , caracterizaţi prin remanenţa şi toxicitate

crescută, respectiv, antracen, fenantren, fluoranten, compuşi înregistraţi în LISTA DE

SUBSTANTE PRIORITARE/PRIORITARE PERICULOASE inclusă in ANEXA Nr. 1 a Programului

de acţiune pentru reducerea poluării mediului acvatic şi a apelor subterane,

cauzată de evacuarea unor substanţe periculoase aprobat prin Hotararea de

Guvern nr. 118 din 7.02.2002.

270 312

10,8

297 263

1554

24194

38216307

3287

72014582

111686104

287

1001 8601250

561612

2176

731

52661

10031

32304939 7119

3042

57396117

9524

1

10

100

1000

10000

100000

Mamaia C-ta N C-ta S Eforie S Costinesti Mangalia Vama

Veche

profil

Ng

/l

2003 2004 2005 2006 2007

Fig.7.3.2.1.3.5. Distribuţia spaţială a conţinutului total de HAP determinat în apa marină în perioada 2003-2007

162

Diversitatea compuşilor HAP identificati şi concentraţiile semnificative determinate

indică aspectul intens al procesului de modificare a poluantului petrolier sub influenţa

factorilor de mediu .

Perioada 2003 – 2007 se caracterizează prin dinamica ascendentă în timp a

încărcăturii totale de HAP-uri din apa marină cu efect de acumulare în masa

sedimentelor superficiale (Fig. 7.3.2.1.3.5 ).

Concentraţia pesticidelor organoclorurate în sedimentele superficiale şi apă reprezintă indicatori de stare ai contaminării mediului. În 2007, în zona litorală cuprinsă între Sulina şi Vama Veche au fost determinate pesticide organoclorurate (HCB, lindan,

heptaclor, aldrin, dieldrin, endrin, DDE, DDD, DDT) în concentraţii de până la 0,7 g/L

în apă, respectiv 0,9 g/g sediment uscat. Compuşii determinaţi mai frecvent şi în concentraţiile cele mai mari au fost HCB, lindan şi aldrin atât în apǎ cât şi în sedimente. Concentraţiile pesticidelor organoclorurate în sedimente sunt mai mici cu 25% faţǎ de cele mǎsurate în anul 2006, în timp ce în apǎ concentraţiile sunt similare. Concentraţia pesticidelor organoclorurate în organisme reprezintă indicatori de impact ai contaminanţilor asupra mediului. Analiza acestor parametrii în organismul bivalvelor a

arătat concentraţii cuprinse între 0,007 şi 0,56 g/g ţesut uscat, limita superioarǎ fiind de patru ori mai micǎ comparativ cu valorile maxime mǎsurate în anul precedent (Fig. 7.3.2.1.3.7.). Concentraţiile cele mai ridicate s-au măsurat în ţesutul bivalvelor din zona nordică.

163

0

100

200

300

400

500

600

ng

/g t

esu

t u

sca

t

Mya

(P

ort

ita 3

m)

Rapana (

Port

ita 3

m)

Rapana (

Port

ita 1

5 m

)

Myt

ilus

(Port

ita 1

5m

)

Myt

ilus

(Vadu 1

5 m

)

Sca

pharc

a (

Periboin

a 1

0m

)

Rapana (

Hanul P

iratil

or

15m

)

Myt

ilus

(Cazi

no 7

m)

Sca

pharc

a (

Cazi

no M

am

aia

17m

)

Myt

ilus

(Const

anta

N 1

6 m

)

Myt

ilus

(Efo

rie S

ud m

al)

Sca

pharc

a (

Efo

rie S

ud 2

0m

)

Myt

ilus

(Efo

rie S

ud 2

0m

)

Rapana (

Cost

inest

i 20m

)

Myt

ilus

(23 A

ugust

17m

)

Myt

ilus

(Mangalia

13m

)

HCB Lindan Heptaclor Aldrin Dieldrin Endrin p,p' DDE p,p' DDD p,p' DDT

Fig. 7.3.2.1.3.7. Situaţia poluării cu pesticide organoclorurate în organismul bivalvelor de la litoralul românesc al Mării Negre în 2007

7.3.2.1.4 . Indicatori de eutrofizare Fitoplancton Studiul structurii calitative şi cantitative a componentei fitoplanctonice, ca indicator de stare a eutrofizării, s-a realizat în urma analizei probelor prelevate pe parcursul anului pe profilele stabilite de-a lungul întregului litoral pe izobatele 5m, 20m şi 30m şi de asemenea pe analiza probelor bisăptămânale prelevate din staţia Cazino-Mamaia care asigură un flux de date continue (staţie de referinţă pentru evoluţia în timp a fitoplanctonului). În urma analizei celor 253 de probe (dintre care 113 probe prelevate din staţia Cazino-

Mamaia) au fost identificaţi 187 taxoni algali ce aparţin la 7 grupe taxonomice

(Bacillariophyta, Dinoflagellata, Chlorophyta, Cyanobacteria, Chrysophyta,

Euglenophyta şi Cryptophyta). Dominanţa, în ceea ce priveşte diversitatea specifică,

aparţine grupării Bacillariophyta care constituie 34% din totalul speciilor identificate,

urmate de grupele taxonomice, Dinoflagellata cu 23% şi Chlorophyta cu 23%. Speciile

marine şi marin-salmastricole reprezintă 50,8% dulcicole şi dulcicol-salmastricole

49,2%.

Valoarea procentuală caracteristică acestor două grupări ecologice s-a modificat faţă de

anul trecut, prin creşterea proporţiei speciilor dulcicole cu 14,41%.

164

Evoluţia multianuală a densităţii numerice fitoplanctonice din apele sectorului românesc

al Mării Negre s-a încadrat în tendinţa generală de scădere ca urmare a atenuării

procesului de eutrofizare, manifestat la intensităţi maxime în perioada anilor ‟80. Deşi

densitatea celulelor a scăzut faţă de cea înregistrată în anul precedent, biomasa a

crescut ca urmare a prezenţei speciilor de talie mare ce aparţin grupului Dinoflagellata

(Fig 7.3.2.1.4 .1).

0

2

4

6

8

10

12

1983

1984

1985

1986

1987

1988

1989

1990

1991

1992

1993

1994

1995

1996

1997

1998

1999

2000

2001

2002

2003

2004

2005

2006

2007

Den

sit

ate

(10

6 c

el/

l)

0

2

4

6

8

10

12

14

16

18

Bio

masa (1

03 m

g/m

3)

Densitate Biomasa

Fig 7.3.2.1.4.1- Mediile multianuale înregistrate pentru componenta fitoplanctonică în apele marine din zona Constanţa

în perioada 1983 - 2007

165

Compoziţia cantitativă pe principalele grupe taxonomice oscilează de-a lungul litoralului

în apele de adâncime medie, dominanţa revenind speciilor ce aparţin clasei

Bacillariophyta. Comunitatea diatomeelor a fost dominată de specii precum

Skeletonema costatum, Cyclotella caspia, Cerataulina pelagica şi Chaetoceros socialis.

Înfloriri algale Înfloririle algale, ca indicator de impact al eutrofizării asupra mediului marin, au înregistrat o tendinţă de scădere atât ca număr, cât şi ca amploare, tendinţă care se menţine constantă în ultimii ani. Dintre speciile care au îregistrat densităţi semnificative, se remarcă dinoflagelatul Gyrodinium aureolum cu o densitate maximă de 12210x103 cel/l în luna aprilie (Tab. 7.3.2.1.4.1).

Tabel 7.3.2.1.4.1. Principalele specii fitoplanctonice din apele sectorului românesc al Mării Negre

(Cazino-Mamaia) care au înregistrat densităţi semnificative în anul 2007

Specia

Densitate (103 cel/l)

II III IV V VI VII VIII IX X XI XII

Cyclotella caspia 380 830 210

Skeletonema costatum 910 400 620 230 760 190 580

Leptocylindrus danicus 100

Chaetoceros affinis 230

Chaetoceros insignis 250

Chaetoceros socialis 350 1220 280 100 100

Chaetoceros curvisetus 150

Chaetoceros rigidus 560 500

Rhizosolenia alata 190

Cerataulina pelagica 330 150 6230 830

Nitzschia delicatissima 180 140 350

Nitzschia tenuirostris 110

Navicula sp. 130

Prorocentrum minutum 1320

Gyrodinium aureolum 7970 12210

Heterocapsa triquetra 400 1640 100

166

Scripsiella trochoidea 140 150

peridinee std. veg 130 150

Crucigenia tetrapedia 280

Gloeocapsa crepidinium 260 630 600

Chroococcus minutus 590

Microcystis pulverea 300

Microcystis aeruginosa 230 540 160 190

Gomphosphaeria lacustris 120

Oscillatoria limnetica 490 490

Oscillatoria sp. 2000 300 400

Anabaena sp. 120 150

Emiliania huxleyi 1580

Apedinella spinifera 640 120

Eutreptia lanowii 950 500 1080 7450 3220 110

Hillea fusiformis 140 270

Zooplancton În anul 2007, biocenoza zooplanctonică a fost dominată de componenta trofică atat în perioada de primavară cât şi în perioada de vară si toamnă. Componenta netrofică a zooplanctonului şi-a facut simţită prezenţa în toate anotimpurile dar nu a influenţat major structura zooplanctonului. Valorile maxime de densitate şi biomasă ale anului 2007 au fost înregistrate în zonele de sud ale litoralului îin perioada de vara, la Costinesti, unde densitatea a atins o valoare de 12.211 ind/m-3 şi o biomasa de 993,6 mg/m-3. În structura calitativă a zooplanctonului au fost identificaţi 26 de taxoni, apartinând la 16 grupe taxonomice. Dintre speciile exotice a fost semnalate cele două ctenofore Mnemiopsis leidyi, si Beroe ovata specii patrunse mai demult în apele Mării Negre şi care în momentul de faţă au ajuns la un echilibru, prima specii fiind consumată de cea de a doua.

100-1000 x 103 cel/l 1000-10000 x 10

3 cel/l >10000 x 10

3 cel/l

167

Dintre cele cinci specii zooplanctonice cuprinse în Cartea Rosie a Mării Negre, în decursul anului 2007 au fost semnalaţi doar cei doi reprezentanţi ai faliliei Centropagidae, Centropages ponticus si C. spinosus. Evenimente importante semnalate la nivelul zooplanctonului în decursul anului 2007 au fost reprezentate de apariţia în zona de ţărm a meduzei scifozoare Rhizostoma pulmo si dezvoltarea excesiva a cistoflagelatului Noctiluca scintillans. Rhizostoma pulmo, specie de talie mare, reprezentativa pentru zona marină de larg, a fost prezenta în apele de mică adâncime în iulie şi august, datorită condiţiilor atmosferice cu vant predominant dinspre larg şi existenţei unui suport nutritiv suficient în apă (zooplancton). Biomasa totală a zooplanctonului trofic, inregistrată în anul 2007 se înscrie în tendinţa evoluţiei multianuale şi sezoniere de ciclicitate a dezvoltării zooplanctonului (fig. 7.3.2.1.4. 2 ).

0

50

100

150

200

250

300

350

2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007

mg.m

-3

Primavara Vara Tomna Zpk trofic total

Fig. 7.3.2.1.4. 2 – Evoluţia multianuală şi sezonieră a biomaselor

zooplanctonului trofic de la litoralul românesc al Mării Negre, în orizontul 10 - 0m

Fitobentosul Fitobentosul a cuprins, ca în anul precedent, 25 specii (10 Chlorophyta, 9 Rhodophyta, 5 Phaeophyta şi 1 Phanerogama). Variaţia diversităţii macroalgelor în ultimii patru ani arată dominanţa clară a algelor verzi (Chlorophyta) urmate îndeaproape de algele roşii (Rhodophyta), Cele mai frecvent întâlnite specii aparţin încrengaturilor Chlorophyta şi Rhodophyta

realizând biomase semnificative la adâncimi cuprinse între 0 şi 5m:

Algele roşii Lomentaria şi Corallina, specii ameninţate cu dispariţia, au fost observate

numai sub formă de fragmente izolate de tal aruncate de valuri pe plaja 2 Mai - Vama

Veche.

Alga brună perenă Cystoseira barbata, specie protejată în cadrul Rezervaţiei Marine 2

Mai – Vama Veche, a fost observată în această zonă, ca în anii anteriori, la adâncimi

cuprinse între 1,0 - 5m. În 2007 alga a fost identificată şi în alte locaţii din sectorul sudic,

la Mangalia, Cap Aurora, Venus, Saturn.

168

Fenomenul de dezvoltare a algelor marine pluricelulare în dreptul litoralului românesc a

continuat în mod exploziv şi în 2007, când cantitatea colectată în sectorul Cap Midia –

Vama Veche a fost de 39.375 mc. (cf. ANAR-DADL).

Acest fnomen reprezintă un proces natural cu conotaţii ecologice pozitive. Cauzele

favorizante majore ale declanşarii fenomenului au fost :

- temperatura pronuntată a apelor de mică adâncime ; - insolaţia si temperaturile din sezonul de iarnă superioare anilor trecuţi ; - conţinutul ridicat de substanţe nutritive (N si P) superior anilor

precedenţi în perioada de primavară. În mod obişnuit vârfurile de dezvoltare maximă a vegetaţiei sunt primăvara (aprilie- mai)

si toamna (septembrie –octombrie). În 2007, în special datorită temperaturii apei, vârful

de primavară a fost devansat în aprilie- mai. Starea de agitaţie a mării si indeosebi hula

prelungită au detaşat din nou biomasele algale de pe substratul dur propriu sectorului

sudic al litoralului românesc formând depozitele însemnate menţionate mai sus.

Zoobentosul Zoobentosul, indicator de stare a eutrofizãrii, s-a caracterizat în zonele litorale de micã adâncime (intervalul batimetric cuprins între 5m şi 20m), prin diminuarea numãrului de specii, evaluarea calitativã conducând la înregistrarea a 48 specii macrobentale, comparativ cu 51 - 60 specii identificate în perioada 2005 – 2006 (fig. 7.3.2.1.4.3). Reducerea calitativã a fost mai evidentã în sectorul marin din nordul litoralului (Sulina – Portiţa), situaţia putând fi generatã de instabilitatea substratului, dar şi de variabilitatea salinitãţii, zona fiind sub influenţa directã a Dunãrii. Raportând starea actualã a zoobentosului la cea a anilor ‟90, când structura faunei bentale era alcãtuitã din 16 - 28 specii, pe ansamblul zonelor marine de micã adâncime se poate vorbi de menţinerea unei structuri calitative bune, mai ales în sectoarele marine centrale şi sudice ale litoralului.

0

10

20

30

40

50

60

nu

mar

sp

ecii

1990-93 2005 2006 2007

perioada

Fig. 7.3.2.1.4. 3 – Evoluţia numãrului de specii macrozoobentale în zonele de micã adâncime (Sulina –Vama Veche), perioada 2005-2007

comparativ cu 1990-1993

169

Indicatorul cantitativ de densitate în din nordul litoralului (Sulina – Portita) s-a inscris

aproape în parametrii anului 2006, (4.599 ex/m2), fiind însã considerabil mai mic faţã de

2005 (aproximativ de 3 ori) când a înregistrat valori de pânã la 12.000 ex/m2,

dominanţa numericã fiind atribuitã prezenţei speciilor cu o largă valenţă ecologică,

polichetele Neanthes succinea, Polydora cornuta şi amfipodul tubicol Ampelisca

diadema.

Aceeaşi situaţie s-a observat şi la nivelul indicatorului de biomasã, înregistrându-se, per

ansamblu, o valoare medie de 342g/m2 comparabilã cu evaluarea fãcutã in 2006.

Macrozoobentosul din zona sudicã a litoralului a prezentat o structurã cantitativã

asemãnãtoare cu cea a anului precedent, biomasa fiind evaluatã la 2.052 g/m2 .Situaţia

s-a datorat şi de aceastã datã, contribuţiei ponderale a midiilor (Mytilus

galloprovincialis), prezente sub forma unor colonii heterogene, compuse din indivizi

apartinând generaţiilor diferite, fapt ce indicã o vitalitate mai bunã a populaţiilor speciei.

În vederea anihilãrii unor efecte negative ale influenţei antropice în zonele litorale,

pentru conservarea şi ameliorarea principalelor componente biotice din ecosistemele

costiere în sectoarele unde pãstrarea calitãţii mediului marin devine o condiţie esenţialã,

o soluţie importantă care se impune este cea de limitare a eutrofizarii, prin ţinerea sub

control a deversãrilor cu efect fertilizator şi restricţii speciale privind deversãrile apelor

reziduale mai ales, în sezonul estival.

7.3.2.1.5. Indicatori de biodiversitate Biodiversitatea marină de la litoralul românesc a fost caracterizată prin valori ale indicatorilor decizionali specifici. Starea biodiversităţii a fost definită prin numărul total de specii identificate la litoralul

românesc până în prezent, estimat la 2945 (Skolka, 2006) (bacterii – 113, ciuperci – 55,

alge microfite – 615, macrofite – 138, nevertebrate – 1730, peşti – 141, păsări – 150 şi

mamifere – 3) şi 29 de specii ameninţate (EN si VU).

Presiunea asupra biodiversităţii s-a exprimat prin existenţa a 20 de specii exotice, 8

specii care se exploatează în scop comercial (6 de peşti şi 2 de moluşte) şi 11 tipuri de

activităţi antropice cu impact asupra stării de conservare a biodiversităţii.

Impactul asupra biodiversităţii a fost apreciat prin raportul dintre numărul speciilor

periclitate/numărul total de specii adica 53/2945 şi prin numărul speciilor

dispărute/numărul total de specii, adică 10/2945; singura specie aclimatizată a fost

Mugil soiuyi. Numărul speciilor periclitate (53) cuprinde speciile încadrate în categoriile

CR, EN şi VU ale IUCN, considerate categorii de periclitare propriu-zisă.

Răspunsul înregistrat la nivelul mediului şi al politicilor de mediu a fost evaluat prin

raportul dintre numărul speciilor protejate/numărul total de specii si anume 12/2945. În

170

ceea ce priveşte resursele umane, în domeniul biodiversităţii în 2007 au activat cca. 55

de specialişti.

7.3.3. Situatia speciilor periclitate Lista Roşie a speciilor de macrofite, nevertebrate, peşti şi mamifere, indicator de stare pentru biodiversitatea din sectorul marin românesc a fost reactualizată în anul 2007 pe baza rezultatelor obţinute în ultimii 5 ani. Aceasta cuprinde 219 specii încadrate în 9 categorii IUCN (conform categoriilor IUCN v. 3.0 2003, precum şi ghidului de aplicare a acestora versiunile 2004 şi 2006) şi anume: 19 macrofite şi plante superioare (9%), 54 de nevertebrate (25%), 142 peşti (64%) şi 4 mamifere(2%) (fig7.3.3.1)

Macrofite

Nevertebr

ate

Pesti

Mamifere

Lista Rosie

RE CR

EN

VU

NT

LC

DD

NANE

Fig 7.3.3.1- Principalele grupe de organisme marine înscrise în Lista Roşie (stânga) şi categoriile IUCN în care au fost încadrate

(IUCN, v. 3.0, 2003, 2004, 2006)

Dintre algele macrofite şi fanerogamele înscrise în lista roşie au fost identificate în

2007 Zostera noltii (syn. Zostera nana) şi Zostera marina specii critic ameninţate (CR),

la nord de Constanţa şi în zona Mangalia, precum şi alga brună Cystoseira barbata,

specie ameninţată (EN), care prezintă populaţiii deocamdată discontinue, dar constant

prezente în perimetrul rezervaţiei marine 2 Mai – Vama Veche, în special în dreptul

localităţii 2 Mai. În urma reevaluării stării lor de conservare, încadrarea în categoriile

IUCN s-a modificat astfel încât în momentul de faţă ele au fost încadrate în şase

categorii (RE, CR, EN, VU, LC, DD): o specie (5,3%) este considerată Extinctă în

Regiune (RE), 3 (15,8%) – Critic Ameninţate (CR), 8 (42,1%) – Ameninţate (EN), 2

(10,5%) Vulnerabile (VU), 2 (10,5%) cu Preocupare Redusă (LC) şi 3 (15,8%) cu Date

Insuficiente (DD) (Tab.7.3.3.1)

171

Tabel 7.3.3.1 - Statutul sozologic al speciilor cuprinse în Lista Roşie reactualizată în 2007

Grup de

specii Statut conform categoriilor IUCN v. 3.1, 2001 şi v. 3.0, 2003

RE CR EN VU NT LC DD NA NE Total

Macrofite 1 3 8 2 0 2 3 0 0 19

Nevertebrate 6 10 7 6 3 7 13 2 0 54

Peşti 3 2 5 7 22 31 37 17 18 142

Mamifere 0 0 3 0 0 1 0 0 0 4

Total 10 15 23 15 25 41 53 19 18 219

În cazul nevertebratelor, după reevaluarea lor conform metodologiei regionale (IUCN

2003) şi uzuale (IUCN, 2004, 2006), au fost incluse în listă încă 9 specii şi anume:

moluştele Calyptrea chinensis (VU), Gastrana fragilis (EN), Paphia aurea (VU), Pholas

dactylus (CR) şi Pitar rudis (VU) şi decapodele Brachynotus sexdentatus (CR),

Clibanarius erythropus (CR), Palaemon adspersus (NT) şi Pisidia longicornis (NT). De

asemenea, statutul sozologic al majorităţii speciilor a fost reanalizat, iar încadrarea lor

în categoriile IUCN a fost modificată radical. Astfel, cele 54 de specii au fost încadrate

în următoarele categorii: RE (6 – 11%), CR (10 – 18,5%), EN (7 – 13%), VU (6 – 11%),

NT (3 – 5,5%), LC (7 – 13%), DD (13 – 24%) şi NA (2 specii – 4%). Cele patru specii de

copepode calanide Anomalocera patersoni, Labidocera brunescens, Pontella

mediterranea şi Centropages ponticus, datorită discontinuităţii datelor au fost lăsate

deocamdată în categoria DD, însă deoarece în ultimii ani au fost aproape permanent

înregistrate în probe este posibil ca la reactualizarea Listei Roşii acestea să fie trecute

în categoria LC (Preocupare Redusă). Dintre speciile de nevertebrate bentale înscrise

în Lista Roşie, în anul 2007 au fost identificate speciile: Gastrana fragilis (EN), Paphia

aurea (VU) şi Phasianella pontica (syn.Tricolia pullus) (CR).

Aplicând metodologia pentru evaluarea stării de conservare a speciilor la nivel regional,

peştii au fost încadraţi în prezent în 9 categorii: RE, CR, EN, VU, NT, LC, DD, NA, NE,

cele mai multe specii (37 – 26%) fiind DD, urmate de speciile cu o largă răspândire –

LC (31 – 22%). Speciile cuprinse în categoriile de periclitare (CR, EN, VU şi NT)

reprezintă împreună un sfert (25%) din totalul celor înscrise în listă, alte 25% dintre ele

fiind Neevaluate (NE) sau Not Aplicable (NA). Dintre toate aceste specii, anual se

identifică în capturi circa 20.

172

În ceea ce priveşte mamiferele marine, deşi în anul 2007 delfinii nu au făcut obiectul

unui program de monitorizare, au putut fi observate cârduri formate din 2 până la 50 de

indivizi atât în apropierea ţărmului, cât şi în zonele de larg, în special în sezonul estival.

Au fost capturaţi accidental în setci şi traule 71 de indivizi de Phocoena. De asemenea,

au fost înregistrate 10 exemplare eşuate la ţărm, dintre care trei Delphinus delphis, doi

Tursiops truncatus şi cinci Phocoena phocoena. În urma reactualizării Listei Roşii,

încadrarea celor trei specii de delfini Delphinus delphis, Phocoena phocoena şi

Tursiops truncatus a rămas aceeaşi ca şi în evaluarea anterioară, adică Ameninţat (EN)

atât la nivelul Mării Negre, cât şi la nivel

7.3.4. Habitate şi arii marine protejate Diversitatea habitatelor marine, caracterizată prin utilizarea sistemului de clasificare

EUNIS (the European Nature Information System of the European Environment Agency

- EEA) a evidenţiat existenţa a două tipuri de habitate în coloana de apă şi şapte tipuri

de habitate bentale, cu 37 de subtipuri (cu comunităţi biologice distincte). Se apreciază

că cinci tipuri dintre acestea sunt în stare critică: habitatul pietros infralitoral cu Pholas

dactylus, habitatul pietros infralitoral cu Petricola litophaga, nisipurile infralitorale cu

Donax trunculus, nisipurile fine infralitorale cu Solen marginatus şi câmpurile de

Zostera (Fig. 7.3.4.1.). Toate aceste tipuri sunt tipuri de interes naţional. Până în

prezent, nu s-a realizat evaluarea suprafeţelor acestor habitate de interes naţional.

Fig. 7.3.4.1. - Pajişte de Zostera marina la Mangalia (sept. 2007 – foto D.Micu)

173

Numărul de habitate de interes comunitar (definite în Directiva Habitate -

92/43/EEC) a fost evaluat la şapte tipuri (bancuri de nisip submerse de mică adâncime,

estuare, suprafeţe de nisip şi mâl descoperite la maree joasă, lagune costiere, braţe de

mare şi golfuri mari puţin adânci, recifi, structuri submarine create de emisiile de gaze,

peşteri marine total sau parţial submerse) cu 26 de sub-tipuri. În general, suprafeţele

reprezentate de acestea ocupă zone izolate de câţiva zeci de km2. Valoare

conservativă mare şi foarte mare o au următoarele tipuri / subtipuri:

- subtipul 1110-1: Nisipuri fine, curate sau uşor mâloase - subtipul 1110-3: nisipuri fine de mică adâncime: nisipuri fine terigene

(silicioase) în nord (de la Sulina la Constanţa) sau biogene în sud (Eforie, Costineşti, Comorova-Mangalia, 2 Mai, Vama Veche) amestecate cu resturi de cochilii şi pietricele, dispuse de la ţărm până la izobata de 3-4 m.

- subtipul 1110-4: nisipuri bine calibrate: Este bine reprezentat în zonele nisipoase din sudul litoralului: Eforie, Costineşti, Mangalia.

- tipul 1130: estuare: prezente la gurile de vărsare ale Dunării, împreună cu băile Musura şi Sacalin şi cu apele Mării Negre din faţa lor până la izobata de 20 m.

- tipul 1150: lagune costiere: în prezent habitatul este modificat prin lucrări hidrotehnice, aşa încât condiţiile tipice lagunare se întalnesc mai ales în laguna Sinoe. Aici salinitatea este foarte variabilă, linia de demarcaţie dintre apele dulci şi sărate putându-se deplasa cu sute de metri de mai multe ori pe zi sub influenţa vântului

- subtipul 1170-2: Recifi biogenici de Mytilus galloprovincialis (Fig. 7.3.4.2.): constituiţi din bancuri de midii ale căror cochilii s-au acumulat de-a lungul timpului, formând un suport dur supraînălţat faţă de sedimentele înconjurătoare (mâl, nisip, scrădiş sau amestec), pe care trăiesc coloniile de midii vii.

174

Fig. 7.3.4.2. - Recifi biogenici de Mytilus galloprovincialis (sept. 2007 – foto D. Micu)

- subtipul 1170-8: Stânca infralitorală cu alge fotofile: Cuprinde numeroase faciesuri (inclusiv cu algele macrofite perene Cystoseira barbata şi Corallina officinalis) (Fig. 7.3.4.3.) şi o mare diversitate algală şi faunistică. Acest habitat este cel mai bogat şi mai divers dintre toate.

Fig. 7.3.4.3. - Câmp de Cystoseira barbata la Vama Veche (foto INCDM)

175

- tipul 8330: Peşteri marine total sau parţial submerse (Fig. 7.3.4.4.): Peşteri submarine sau cu deschiderea cel puţin parţial inundată de mare. Planşeul şi pereţii adăpostesc comunităţi de nevertebrate marine (spongieri, hidrozoare, actinii, briozoare, tunicate coloniale) şi alge sciafile.

Fig. 7.3.4.4. - Peşteră submarină (foto D. Micu)

Starea habitatelor s-a apreciat prin numărul de tipuri de habitate, utilizând două tipuri de

clasificare.

Presiunea asupra habitatelor s-a exprimat prin 10 tipuri de activităţi antropice cu impact

asupra stării de conservare a acestora.

Tendintele de evolutie a habitatelor marine se inscriu in linia generală de refacere a

acestora, prin diminuarea presiunii activităţilor antropice cu impact.

Răspunsul înregistrat la nivelul mediului şi al politicilor de mediu a fost evaluat prin

numărul ariilor marine protejate / lungimea totală de coastă, adică 2 / 245 pentru

reţeaua naţională de arii protejate si 6 / 245 pentru reţeaua ecologică europeana Natura

2000. Cele două arii marine protejate din reţeaua naţională sunt: Rezervaţia Marină 2

Mai – Vama Veche (5.000 ha) şi zona marină a Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării

(103.000 ha).

În anul 2007, prin Ordinul nr. 776 / 05 mai 2007 s-a instituit cu caracter provizoriu,

regimul de arie naturală protejată, ca arie specială de conservare pentru următoarele

situri marine de importanţă comunitară:

176

- ROSCI0066 Delta Dunării - zona marină (se suprapune peste zona marina a RBDD, 103.000 ha)

- ROSCI0094 Izvoarele sulfuroase submarine de la Mangalia (cca 360 ha) - ROSCI0197 Plaja submersă Eforie Nord - Eforie Sud (cca 140 ha) - ROSCI0237 Structuri submarine metanogene Sf. Gheorghe (cca 6.000 ha) - ROSCI0269 Vama Veche – 2 Mai (se suprapune peste Rezervaţia marină

cca 5.000 ha) - ROSCI0273 Zona marină de la Capul Tuzla (cca 17.900 ha) .

Această listă se poate modifica în baza recomandărilor Comisiei Europene, ca urmare a

seminariilor biogeografice şi a negocierilor dintre autoritatea publică centrală pentru

protecţia mediului şi Directoratul general de mediu din cadrul Comisiei Europene.

Rezervaţia Biosferei Delta Dunării are un plan propriu de management care prevede

anumite cheltuieli pentru acţiuni de conservare a biodiversităţii.

7.4. Starea fondului piscicol marin

7.4.1. Indicatori pentru resurse marine vii În 2007, la fel ca şi în anii precedenţi, în sectorul marin românesc activitatea de pescuit industrial practicată de către pescarii profesionişti s-a realizat în două moduri: pescuitul cu unelte active efectuat cu navele trauler costiere la adâncimi mai mari de 20 m şi pescuitul cu unelte fixe practicat de-a lungul litoralului, în 28 puncte pescăreşti, situate între Sulina-Vama Veche, la mică adâncime (3-11 m). La aceasta se adaugă şi pescuitul costier la scară mică. În sectorul marin românesc au fost semnalate următoarele tendinţe în:

- Evoluţia indicatorilor de stare:

biomasa stocuilor, pentru principalele specii peşti (tabel 7.4.1.1.) arată că: la şprot care de regulă a prezentat o fluctuaţie naturală, aproape normală şi un efectiv relativ bun, în 2007, biomasa a fost estimată la 60.000 tone faţă de 45.000 tone, în perioada 2003-2005 şi 19.240 tone în 2006, când datorită existenţei unor condiţii hidroclimatice deosebite, specia s-a cantonat în alte zone ale mării. Biomasa de bacaliar a fost de 6.000 tone faţă de 8.000 tone în anii anteriori. Hamsia continuă să manifeste tendinţa de redresare, ajungând la o biomasă de 20.000 tone. Guvizii au stocurile în stare bună, aflându-se într-un echilibru relativ stabil. La calcan, biomasa a fost apreciată la 1.300 tone, iar la rechin de 4.300 tone faţă de 1.650 tone în anii precedenţi.

177

Tabelul 7.4.1.1. Valoarea stocurilor (tone) pentru principalele specii de peşti din sectorul românesc al Mării Negre

Specia 2003 2004 2005 2006 2007

Şprot 45.000 45.000 45.000 14.750 60.000

Bacaliar 8.000 8.000 8.000 6.000

Hamsie 19.000 19.000 19.000 20.000

Guvizi 600 600 600 600 600

Calcan 1.066 1.066 1.066 1.300

Rechin 1.650 1.650 1.650 4.300

intensitatea reproducerii şi completării stocurilor, arată:

în 2007 nu apar schimbări în ceea ce priveşte compoziţia calitativă a puietului de peşte din sectorul marin românesc, dar apar modificări din punct de vedere cantitativ;

la şprot, abundenţa relativă a icrelor din luna mai 2007 relevă o valoare mai mare a efectivului estimat decât în aceiaşi perioadă din 2006, dar mai mică decât media din perioada 2001-2007, în iunie, aceasta fiind mai mică decât în anii precedenţi. Abundenţa relativă estimată pentru puietul de şprot, în 2007 a avut o valoare mai mică de circa 20 de ori, faţă de 2006;

nivelul completării rezervei de şprot este apreciat ca fiind la o valoare medie pentru întregul bazin pontic;

la bacaliar, abundenţa relativă a icrelor a fost de 5 ori mai mică decât media perioadei 1995-2007. Comparativ cu 2006, în 2007, efectivul puietului bacaliar a fost de circa 4 ori mai mic decât în 2006;

hamsia, la fel ca şi în anii precedenţi, continuă să fie specia dominantă în ihtioplanctonul din perioada caldă a anului, atât pentru icre cât şi pentru larve, efectivele estimate având valori comparabile cu cele din anii precedenţi. Completarea rezervei de hamsie se situiază la un nivel scăzut, dar cu o uşoară tendinţă de revenire.

structura populaţională, indică la fel ca în anii precedenţi prezenţa în capturi a unui număr mai mare de specii (peste 20), din care de bază sunt speciile de talie mică (şprot, hamsie, bacaliar, guvizi). De remarcat, ponderea redusă a speciilor valoroase (calcan, rechin, stavrid, zargan, scrumbie de Dunăre, chefal, lufar) dar şi reapariţia sub formă de exemplare izolate a scrumbiei albastre şi pălămidei (Fig. 7.4.1.1);

178

Fig. 7.4.1.1 Structura capturilor (t) a principalelor specii de peşti pescuite în sectorul marin românesc în perioada 2004-2007

- Evoluţia indicatorilor de presiune:

efortul de pescuit, continuă tendinţa de reducere semnalată din 2000. In anul 2007, la pescuitul specializat de şprot cu traulul pelagic au activat numai trei nave, la cel de calcan cu setcile, cinci nave, iar în pescuitul cu unelte fixe s-au utilizat, 23 taliene, 2.500 setci de calcan, 850 setci de scrumbie, 200 setci de guvizi, 16 năvoade de plajă, 544 paragate (54.400 cârlige) şi 1.172 de volte.

nivelul total al capturilor a continuat trendinţa de reducere, semnalată după 2000, de la peste 2.000 tone, în perioada 2001-2002, la 1.390-1.940, în 2003-2006 şi numai la 836 în 2007 (Fig. 7.4.1.2.)

captura totală admisibilă (TAC), pentru principalele specii pescuibile de peşti, în perioada 2003-2007 s-a menţinut la acelaşi nivel (tabel 7.4.1.2.).

0

10

20

30

40

50

60

70

80%

Captura Totala

2004 - 1.812 to

2005 - 2.026 to

2006 - 1.389 to

2007 - 836 to

2004 6,4 2,3 2,3 0,1 4 7,4 0,1 0,9 73,7 0,8 2

2005 4,5 1,5 1,8 1,2 4,6 7,6 0,2 1,6 73,4 0,6 3

2006 5,8 0,3 3 1 3,5 1,6 1 2,7 78,85 1,3 0,95

2007 2,86 0,22 12,19 0,75 4,38 10,42 2,08 1,82 62,29 1,73 0,55

bacaliar barbun calcan chefal guvizi hamsie rechin scrumbie sprot stavridalte

specii

179

Fig. 7.4.1.2. Captura totală (t), realizată în sectorul românesc al Mării Negre, în perioada 2001-2007

Tabel 7.4.1.2. Valoarea TAC-ului (captura totală admisibilă) pentru principalele specii de peşti din sectorul românesc al Mării Negre

Specia TAC (tone)

2003 2004 2005 2006 2007

Şprot 10.000 10.000 10.000 10.000 10.000

Bacaliar 1.000 1.000 1.000 1.000 500

Hamsie 2.000 2.000 2.000 - -

Guvizi 100 100 100 100 200

Calcan 50 50 50 50 50

Rechin 50 50 50 50 50

0

500

1.000

1.500

2.000

2.500

tone

TOTAL 2.431 2.116 1612 1831 1940 1390 836

2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007

180

Evoluţia indicatorilor de impact:

procentul speciilor ale căror stocuri sunt în afara limitelor de siguranţă, a fost apropiat de cel din în anii precedenţi fiind de aproape 90%. Depăşirea limitelor de siguranţă, nu se datorează numai exploatării din sectorul marin românesc, majoritatea speciilor de peşti având o distribuţie transfrontalieră, fapt ce necesită un management la nivel regional;

procentul speciilor complementare din capturile româneşti, continuă să se menţină la un nivel asemănător cu cel din ultimii ani, fiind de 25%;

schimbări în structura pe clase de mărimi (vârstă, lungime), comparativ cu perioada 1990-2006, exceptând şprotul la care se remarcă o întinerire a cârdurilor sale, datorită unei completării foarte bune, la celelalte specii apărute în capturi, parametrii biologici s-au menţinut aproape la acelaşi valori.

CPUE (captura pe unitatea de efort de pescuit), la pescuitul cu unelte fixe, a fost apropiată cu cea din 2006, fiind de 14,61 tone/lună, respectiv 0,224 tone/zi. In pescuitul cu unelte active s-au înregistrat 168,5 tone/navă, 1,11 tone/zi, 0,37 tone/traulare şi 0,18 tone/oră, asemănătoare cu cele din ultimii ani.

7.4.2. Măsuri pentru soluţionarea problemelor critice

pe plan naţional

armonizarea strategiilor de dezvoltare durabilă din sectorul pescuitului marin românesc cu cele de protecţia mediului, prin implementarea conceptului de management al pescuitui bazat pe abordarea ecosistemică şi a Codului de conduită pentru un pescuit responsabil prin:

- evitarea înfiinţării unei capacităţi de pescuit excedentare; - practicarea unui pescuit responsabil; - conservarea diversităţii biologice a ecosistemelor marine iar speciile

ameninţate cu exticţia, să fie protejate; - să se intervină pentru refacerea stocurilor epuizate; - să fie reduse la minimum poluarea, capturile rezultate în uneltele

pierdute sau abandonate, capturilor accidentale de specii (altele decât cele vizate);

- punerea la punct şi utilizarea de unelte şi tehnici de pescuit selectiv-nedistructive, rentabile, care respectă mediul înconjurător şi protejează resursele marine vii;

- dezvoltarea mariculturii şi diversificarea produselor din maricultură.

pe plan regional

armonizarea la nivel regional a cadrului legal şi instituţional pentru utilizarea durabilă a resurselor vii;

îmbunătăţirea managementului exploatării stocurilor de peşti prin metodologii de evaluare agreate la nivel regional;

dezvoltarea de programe/proiecte de evaluare a stării stocurilor de peşti şi de monitorizare a condiţiilor de mediu şi factorilor biologici care le influenţează;

181

crearea unor parteneriate între institutele de cercetare, administraţie şi organizaţiile de producători pentru elaborarea unor programe comune de cercetare;

realizarea unei baze de date pescăreşti regionale;

abordarea unor acţiuni riguroase de combatere a pescuitului ilegal.

7.5. Presiuni antropice în zona costieră Principalele presiuni antropice identificate în zona costiera românească sunt în legatură

cu dezvoltarea accentuată a diferitelor activităţi socio-economice în spaţiul natural al

zonei costiere:

Pescuit marin

Agricultură şi industria alimentară

Industria extractivă de minereu

Porturi şi navigaţie

Porturi turistice

Turism şi recreere

Construcţii case de vacanţă

Activităţi militare şi de apărare

Pierderea iremediabilă a zonelor naturale prin expansiune urbană

Problemele de mediu identificate în zona costieră românească induse de factorul

antropic sunt următoarele:

Eroziunea costieră/Dinamica sedimentelor

Poluarea apei/aerului

Creşterea populaţiei

Dezvoltarea necontrolată a activităţilor de turism şi recreere peste capacitatea de suportabilitate a mediului

Transportul

Extracţia resurselor naturale/nisip de plajă

Exploatarea excesiva a stocurilor de peşti

Pierderea habitatelor/Specii periclitate

Alte activităţi cu impact asupra ecosistemlui costier Dezvoltarea urbană. Dezvoltarea aglomeraţiilor urbane pe coasta românească a Mării

Negre şi în imediata ei vecinătate reprezintă de asemenea o ameninţare directă la

adresa organismelor marine/costiere din zonele învecinate, care a continuat şi în anul

2007.

Se remarcă o deosebită presiune investiţională, atât în ceea ce priveşte dezvoltarea

turistică, cât şi dezvoltarea ariilor rezidenţiale permanente în apropierea plajelor

182

litorale.Tot mai multe localităţi au înaintat CNZC, planuri de urbanism prin care se

prevăd dezvoltări ale suprafeţelor reyiduale prin transferul în intravilan a unor suprafeţe

mari de terenuri agricole.

În afara infrastructurilor industriale si agricole existente, prezenţa unor comunităţi umane mari reprezintă în primul rând o mare cantitate de deşeuri şi de ape menajere. În cazul în care aceste ape nu sunt procesate adecvat, ele ajung în mare cu o întreagă încărcătură de substanţe chimice de genul toxice. Aceste substanţe organice produc creşterea locală a concentraţiei nutrienţilor, ceea ce duce la dezvoltarea unor anumite specii de alge unicelulare, însă prezenţa în apa de mare a substanţelor chimice nebiodegradabile reprezintă cel mai important aspect negativ. La litoralul românesc cele mai mari aglomeraţii urbane se întind între Capul Midia şi Vama Veche, însă din păcate, această zonă cu impact negativ asupra mediului marin tinde să se extindă spre nord, în zona tampon a rezervaţiei Delta Dunării. Din alt punct de vedere chiar dezvoltarea complexelor turistice/rezidenţiale pot provocat distrugerea unor suprafeţe apreciabile ocupate de vegetaţie caracteristică zonelor marine costiere şi pierderea specificităţii/atractivităţii peisajului natural, acesta din urmă fiind iremediabil pierdut. Industria. În zona Cap Midia, prezenţa până în anii ‟90 a combinatului de îngrăşăminte

şi acid sulfuric, ca şi funcţionarea rafinăriei Petromidia în imediata vecinătate a ţărmului

au ridicat probleme diverse, de la impactul direct al noxelor lichide sau gazoase

eliminate în mediu până la transportul pe mare al produselor petroliere sau cel al unor

eventuale accidente care pot produce deversări ale acestora. Existenţa până nu demult

a unor surse de deversare directă a unor ape reziduale în mare a dus la scăderea

biodiversităţii în zona din dreptul oraşului Năvodari. Datorită faptului că după 1990

industria petrochimică şi-a redus activitatea, dar şi ca rezultat al unor măsuri pentru

protecţia mediului pe care unităţile industriale au fost obligate să le introducă în

procesele tehnologice, efectele negative asupra mediului s-au diminuat în timp.

În prezent, impactul apelor reziduale este mai redus, cel mai important factor de risc în

zonă - ca de altfel în toate zonele de trafic naval cu produse petroliere – este

reprezentat de un eventual accident care ar duce la deversarea de produse petroliere

direct în mare. În acest caz, şi în 2007, datorită particularităţilor curenţilor marini din

zonă, precum şi prezenţei obstacolelor marine, comunităţile de organisme aflate la sud

de Capul Midia au suportat de asemenea o presiune importantă.

Agricultura. În general, poluarea a fost principalul fenomen „responsabil” de efectele

negative asupra ecosistemului marin. Dar poluarea a constituit doar un aspect din gama

factorilor declanşaţi de om care a dus la modificările care au făcut din Marea Neagră

una dintre cele mai afectate mări din lume. Agricultura de tip intensiv, chimizată,

practicată pe tot cuprinsul bazinului hidrografic al Dunării este cea care a produs în mod

indirect cele mai puternice efecte negative asupra Mării Negre. Efectele au început să

fie evidente începând cu anii ‟70 ai secolului trecut, când creşterea accentuată a

183

cantităţii de nutrienţi a produs frecvente înfloriri fitoplanctonice de amploare, succedate

de diminuări intense ale conţinutului apei în oxigen şi sporirea cantităţilor de substanţă

organică. Consecinţa: numeroase episoade de mortalitate în masă care au afectat în

primul rând peştii şi nevertebratele bentale, influenţând inclusiv organismele pelagice.

Fenomenele de acest tip au fost mai intense în special în zona gurilor Dunării. În 2007

nu s-au înregistrat fenomene excepţionale în acest domeniu

Pescuitul. Sectorul pescăresc reprezintă un factor important de presiune asupra

mediului prin faptul că influenţează direct una din componentele cele mai importante ale

biotei marine: resursele vii marine. Fie că este comercial sau de subzistenţă, pescuitul

are repercusiuni asupra ecosistemelor marine. În egală măsură, aproape toate tipurile

de pescuit sunt selective adică ele privesc anumite specii şi anumite zone. Astfel,

suprapescuitul practicat în anii '60, a condus la diminuarea stocurilor de pe;ti mari

migratori. În plus, pescuitul produce perturbarea ecosistemelor de la starea lor iniţială,

acestea modificându-se în funcţie de activităţile specifice ale pescăriilor.

Repercursiunile asupra compoziţiei speciilor şi mărimii lor precum şi a repartiţiei spaţiale

a acestora pot avea consecinţe asupra structurii şi funcţionării ecosistemelor marine.

Astfel, utilizarea traulului de fund, care are un contact permanent cu fundul mării, a

generat nemijlocit efecte funcţionale adverse asupra resurselor marine vii şi habitatelor

specifice acestora, prin răscolirea sedimentelor şi perturbarea organismelor bentonice.

Deşi astfel de practici sunt în prezent interzise, încă persistă problema pescuitului ilegal

(braconajul), care continuă să afecteze atât populaţiile de peşti, cât şi comunităţile de

organisme bentale.

Turismul de masa. Pe de altă parte însă, turismul poate provoca modificări majore în

asociaţiile de organisme marine sau litorale. Extinderea infrastructurilor turistice, uneori

în total dezacord cu cele mai elementare reguli de protecţie a mediului, a pot duceîn

zona din nordul Capului Midia la distrugerea unor zone cu vegetaţie şi faună

caracteristice zonelor litorale. Amplasarea unor construcţii diverse direct pe plajă sau în

imediata ei vecinătate reprezintă un alt factor de risc. Utilizarea ambarcaţiunilor de

agrement cu motor în apele de mică adâncime afectează toate organismele nefixate.

Însăşi prezenţa unui mare număr de oameni pe plajă reprezintă un factor de risc pentru

organismele marine. Apele menajere ale unor hoteluri sau al vilelor ridicate direct pe

coastă pot ajunge direct în mare şi ca urmare, în dreptul unor astfel de obiective

turistice flora şi fauna este reprezentată doar de speciile cele mai rezistente la impactul

antropic.

184

În 2007, o serie de proiecte turistice de anvergură intenţionează să transforme şi alte

zone ale litoralului. Este vorba, printre altele, de dezvoltarea unor staţiuni turistice în

zona grindurilor marine de la nord de Capul Midia.

Aceste proiecte importante pentru dezvoltarea turismului trebuie să includă obligatoriu

şi soluţiile ecologice de protecţie a mediului pentru prevenirea oricăror noi perturbaţii în

ecosistemul marin şi a biodiversitatii sale. Pe de altă parte, impactul pe care instalarea

unor noi aşezări umane (fie ele doar în scop turistic) îl va avea asupra asociaţiilor

vegetale şi animale din zona terestră litorală va fi ireversibil.

CAPITOLUL 8. DEŞEURI

8.1. Date generale. Cadru legislativ. Deşeurile, veriga finală a tuturor activităţilor antropice, reprezintă o mare problemă

pentru protecţia mediului, datorită acumulării lor în cantităţi mari de-a lungul anilor şi a

eliminării mai mult sau mai puţin corespunzătoare.

Categoriile de deşeuri generate în general, sunt clasificate în funcţie de natura lor (materialele din care sunt formate) şi originea acestora (ativităţile generatoare de deşeuri). Astfel, după natura deşeurilor avem: deşeuri menajere şi asimilabile (cuprind deşeuri de menaj şi cele de la instituţii); deşeuri inerte (moloz, construcţii şi demolări); deşeuri speciale (conţinute în deşeurile menajere ca rezultat a activităţilor de menaj cum ar fi: solvenţi, vopseluri, hidrocarburi, etc.). Originea deşeurilor permite localizarea producătorului de deşeuri, identifică responsabililul pentru eliminare şi tipurile de colectare şi tratare. Astfel, în perimetrul rezervaţiei se disting: deşeurile municipale (deşeuri menajere-activitatea casnică, grădinărit, aparate casnice scoase din uz, inclusiv deşeurile speciale, deşeuri ale colectivităţilor, deşeuri plutitoare - deşeuri solide ce plutesc la suprafaţa apelor (lemnul, resturi vegetale, plastice, resturi de cadavre); deşeuri din agricultură şi industria alimentară (deşeuri asimilabile deşeurilor industriale speciale - produse fitosanitare); deşeuri agicole sau agroalimentare propriu-zise (deşeuri organice care necesită procedee de coletare şi tratamente particulare - dejecţii de la animale, subproduse ale culturilor şi pădurilor, reziduuri din industria alimentară, etc.); deşeuri din ativitatea medicală (deşeuri provenite din cadrul ativităţilor medicale, a laboratoarelor medicale şi veterinare). În perimetrul Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării în anul 2007, cantităţile de deşeuri menajere generate de la agenţii economici şi administraţiile publice locale, au fost monitorizate conform H.G. nr. 856/2002. Cadrul legislativ general pentru protectia mediului în România este reprezentat prin

Aquis-ul comunitar în domeniul gestionării deşeurilor transpus în legislaţia romanească în totalitate, tabelul 8.1.1.:

185

Tabel 8.1.1 Cadrul legislativ general Nr.

crt. Denumirea actului legislativ comunitar Transpunere în legislaţia romanească

1.

Directiva 2006/12/CE privind deşeurile

Directiva Consiliului 91/689/CEE

privind deşeurile periculoase

(modificată prin Directiva Consiliului

94/31/CE)

OUG 78/2000 privind regimul deşeurilor, aprobată cu modificări

prin Legea 426/2001, modificată de OUG 61/2006 , aprobată

prin Legea 27/2007

Hotărârea de Guvern nr. 1470/2004 privind aprobarea Strategiei

naţionale de gestionare a deşeurilor şi a Planului naţional de

gestionare a deşeurilor, modificată prin HG 358/2007

Ordinul comun nr. 1364/1499 din 2006 al Ministrului Mediului şi

Dezvoltării Durabile şi al Ministrului Integrării Europene de

aprobare a planurilor regionale de gestionare a deşeurilor

Ordinul Ministrului Mediului şi Dezvoltării Durabile nr. 951/2007

privind aprobarea Metodologiei de elaborare a planurilor

regionale şi judeţene de gestionare a deşeurilor

2.

Decizia 2000/532/CE (modificată de

Decizia 2001/118/CE, Decizia

2001/119/CE şi Decizia 2001/573/CE)

de înlocuire a Deciziei 94/3/CE de

stabilire a unei liste de deşeuri în

conformitate cu art. 1 lit. a) din

Directiva 75/442/CEE şi a Deciziei

94/904/CE de stabilire a unei liste de

deşeuri periculoase în conformitate cu

art. 1 alin. (4) din Directiva Consiliului

91/689/CEE privind deşeurile

periculoase

Hotărârea de Guvern nr. 856/2002 privind evidenţa gestiunii

deşeurilor şi aprobarea listei cuprinzând deşeurile, inclusiv

deşeurile periculoase

3.

Directiva 94/62/CE privind ambalajele

şi deşeurile de ambalaje (modificată

de Directiva Parlamentului European şi

a Consiliului 2004/12/CE)

Hotărârea de Guvern nr. 621/2005 privind gestionarea

ambalajelor şi a deşeurilor de ambalaje, modificată prin

Hotărârea de Guvern 1872/2006

Ordinul Ministrului Mediului şi Gospodăririi Apelor nr. 927/2005

privind procedura de raportare a datelor referitoare la ambalaje

si deşeuri de ambalaje

Ordinul comun nr. 1229/731/1095 din 2005 al Ministrului

Mediului şi Gospodăririi Apelor şi al Ministrului Economiei şi

Comerţului, pentru aprobarea Procedurii şi criteriilor de

autorizare pentru persoanele juridice în vederea preluării

responsabilităţii privind realizarea obiectivelor anuale de

valorificare şi reciclare a deşeurilor de ambalaje, modificat şi

completat prin Ordinul comun nr. 194/360/1325 din 2006

Ordinul Ministrului Mediului şi Gospodăririi Apelor nr. 1281/2005

http://www.anpm.ro/afisareact.aspx?id_act=88





















186

privind stabilirea modalităţilor de identificare a containerelor

pentru diferite tipuri de materiale în scopul aplicării colectării

selective


privind aprobarea Nomenclatorului lucrărilor şi serviciilor care se

prestează de către autorităţile publice pentru protecţia mediului

în regim de tarifare şi cuantumul tarifelor aferente acestora

4. Directiva 1999/31/CE privind

depozitarea deşeurilor

Hotărârea de Guvern nr. 349/2005 privind depozitarea deşeurilor

Ordinul Ministrului Mediului şi Gospodăririi Apelor nr.757/2004

pentru aprobarea Normativului tehnic privind depozitarea

deşeurilor

Decizia Consiliului 2003/33/CE privind stabilirea criteriilor şi

procedurilor pentru acceptarea deşeurilor la depozite ca urmare

a art. 16 si anexei II la Directiva 1999/31/CE

Ordinul Ministrului Mediului şi Dezvoltării Durabile nr. 95/2005)

privind stabilirea criteriilor de acceptare şi procedurilor

preliminare de acceptare a deşeurilor în fiecare clasă de depozit

5. Directiva 2000/76/CE privind

incinerarea deşeurilor

Hotărârea de Guvern nr.128/2002 privind incinerarea deşeurilor, completată şi modificată de Hotărârea de Guvern nr. 268/2005

Ordinul Ministrului Mediului şi Gospodăririi Apelor nr. 756/2004 pentru aprobarea Normativului tehnic privind incinerarea deşeurilor

6.

Directiva Consiliului 2002/96/CE

privind deşeurile de echipamente

electrice şi electronice

Hotărârea de Guvern nr. 448/19.05.2005 privind deşeurile de

echipamente electrice şi electronice


Dezvoltării Durabile şi Ministrului Economiei şi Comerţului

privind procedura de înregistrare a producătorilor, modul de

evidenţă şi raportare a datelor privind echipamentele electrice şi

electronice şi deşeurile de echipamente electrice şi electronice,

modificat prin Ordinul comun 706/1667 din 2007 al Ministrului

Mediului şi Dezvoltării Durabile şi Ministrului Economiei şi

Finanţelor


Dezvoltării Durabile şi Ministrului Economiei şi Comerţului

privind aprobarea Procedurii şi criteriilor de evaluare şi

autorizare a organizaţiilor colective în vederea preluării


colectare, reutilizare, reciclare şi valorificare a deşeurilor de

echipamente electrice şi electronice, modificat prin Ordinul

comun nr. 910/1704 din 2007 al Ministrului Mediului şi

Dezvoltării Durabile şi Ministrului Economiei şi Finanţelor




















187


privind aprobarea măsurilor specifice pentru colectarea

deşeurilor de echipamente electrice şi electronice care prezintă

riscuri prin contaminare pentru securitatea şi sănătatea

personalului din punctele de colectare

Ordinul comun nr. 556/435/191 din 2006 al Ministrului Mediului

şi Dezvoltării Durabile, Ministrului Economiei şi Comerţului şi

Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor privind

marcajul specific aplicat echipamentelor electrice şi electronice

introduse pe piaţă după data de 31 decembrie 2006


pentru modificarea Ordinului Ministrului Mediului şi Dezvoltării

Durabile nr. 66/2006 privind constituirea Comisiei de evaluare şi

autorizare a organizaţiilor colective în vederea preluării


colectare, reutilizare, reciclare şi valorificare a deşeurilor de

echipamente electrice şi electronice, cu modificările şi

completările ulterioare





7.

Directiva Consiliului 2002/95/EC

privind restricţionarea utilizării

anumitor substanţe periculoase în

echipamentele electrice şi electronice

Hotărârea de Guvern nr. 992/2005 privind limitarea utilizării

anumitor substanţe periculoase în echipamentele electrice şi

electronice, modificată şi completată prin Hotărârea de Guvern

816/2006

8.

Directiva Parlamentului European şi

Consiliului 2000/53/CE privind

vehiculele scoase din uz

Decizia Comisiei 2002/525/CE pentru

modificarea Anexei II a Directivei

Parlamentului European şi Consiliului

2000/53/CE privind vehiculele scoase

din uz

Decizia Comisiei 2005/293/EC care

stabileşte reguli detaliate cu privire la

monitorizarea ţintelor de

reutilizare/valorificare şi

reutilizare/reciclare prevăzute în

Directiva 2000/53/CE a Parlamentului

European şi a Consiliului privind


Hotărârea de Guvern nr. 2406/2004 privind gestionarea

vehiculelor scoase din uz, modificată şi completată prin

Hotărârea de Guvern nr. 1313/2006


privind aprobarea Metodologiei pentru urmărirea realizării de

către operatorii economici a obiectivelor prevăzute la art. 15 alin.

(1) şi (2) din Hotărârea Guvernului nr. 2.406/2004 privind

gestionarea vehiculelor scoase din uz

Ordinul comun nr. 1224/722/2005 al Ministrului Mediului şi

Dezvoltării Durabile şi al Ministrului Economiei şi Comerţului

pentru aprobarea Procedurii şi criteriilor de autorizare pentru

persoanele juridice în vederea preluării responsabilităţii privind

realizarea obiectivelor anuale de reutilizare, reciclare şi

valorificare energetică a vehiculelor scoase din uz


pentru modificarea Ordinului Ministrului Mediului şi Dezvoltării


















188

Durabile nr. 816/2006 pentru constituirea Comisiei de evaluare

şi autorizare a persoanelor juridice în vederea preluării


reutilizare, reciclare şi valorificare energetică a vehiculelor

scoase din uz





9.

Decizia Comisiei 2002/151/CE privind

cerinţele minime pentru certificatul de

distrugere eliberat în conformitate cu

art. 5 alin (3) din Directiva

Parlamentului European şi a

Consiliului 2000/53/CE privind


Ordinul comun nr. 87/527/411 din 2005 al Ministrului Mediului şi

Dezvoltării Durabile, Ministrului Administraţiilor şi Internelor şi

Ministrului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului privind

aprobarea modelului şi a condiţiilor de emitere a certificatului de

distrugere la preluarea vehiculelor scoase din uz

10.

Directiva 75/439/CEE privind

eliminarea uleiurilor uzate (modificată

de Directiva Consiliului 87/101/CEE)

Hotărârea de Guvern 235/2007 privind gestionarea uleiurilor

uzate

11.

Directiva 91/157/CEE privind bateriile

şi acumulatorii care conţin anumite

substanţe periculoase (va fi abrogată

începând cu 26 septembrie 2008 de

Directiva 2006/66/CE privind bateriile

şi acumulatorii şi deşeurile de baterii şi

acumulatorii şi de abrogare a Directivei

91/157/CEE)

Directiva Comisiei 93/86/CE privind

etichetarea bateriilor

Hotărârea de Guvern nr.1057/2001 privind regimul bateriilor şi

acumulatorilor care conţin substanţe periculoase

12.

Directiva Consiliului 96/59/CE privind

eliminarea bifenililor şi trifenililor

policloruraţi (PCB şi PCT)

Hotărârea de Guvern nr.173/2000 (pentru reglementarea

regimului special privind gestiunea şi controlul bifenililor

policloruraţi şi a altor compuşi similari, modificată cu Hotărârea

de Guvern nr. 291/2005, Hotărârea de Guvern nr. 210/2007,

Hotărârea de Guvern nr. 975/2007


privind înfiinţarea în cadrul Direcţiei Deşeuri şi Substanţe

chimice periculoase a Secretariatului pentru compuşi desemnaţi,

modificat de Ordinul Ministrului Mediului şi Dezvoltării Durabile

nr. 257/2006 şi de Ordinul Ministrului Mediului şi Dezvoltării

Durabile nr. 1349/2007














189





13

Directiva Consiliului 86/278/CEE

privind protecţia mediului şi în

particular a solurilor când se utilizează

nămoluri provenite din epurare în

agricultură

Ordinul comun nr. 344/708/2004 al Ministrului Mediului şi

Dezvoltării Durabile şi al Ministrului Agriculturii, Pădurilor şi

Dezvoltării Rurale pentru aprobarea normelor tehnice privind

protecţia mediului în special a solurilor, când se utilizează

nămoluri de epurare în agricultură





14

Regulamentul (CE) nr. 1013/2006

privind transferurile de deşeuri

Regulamentul (CE) nr. 801/2007

privind exportul anumitor deșeuri

destinate recuperării enumerate în

anexa III sau IIIA la Regulamentul

(CE) nr. 1013/2006 în anumite țări în

care Decizia OCDE privind controlul

circulației transfrontaliere a deșeurilor

nu se aplică

Hotărârea de Guvern nr. 788/2007) privind stabilirea unor măsuri

pentru aplicarea Regulamentului Parlamentului European şi al

Consiliului (CE) nr. 1013/2006 privind transferul de deşeuri

Legea 6/1991 pentru aderarea României la Convenţia de la

Basel

Ordinul comun nr. 2/211/118 din 2004 al Ministrului Agriculturii,

Pădurilor, Apelor şi Mediului, al Ministrului Economiei şi

Comerţului şi al Ministrului Transporturilor, Construcţiilor şi

Turismului pentru aprobarea Procedurii de reglementare şi

control al transportului deşeurilor pe teritoriul României,

modificat prin Ordinul 986/2188/821 din 2006 al Ministrului

Mediului şi Dezvoltării Durabile, Ministrului Economiei şi

Comerţului şi al Ministrului Transporturilor, Construcţiilor şi

Turismului
















190

Faţă de conţinutul Acquis-ului Comunitar şi de legislaţia cadru pentru protecţia

mediului, legislaţia românească mai cuprinde o serie de acte normative ce conţin

prevederi referitoare la gestionarea deşeurilor, după cum urmează:

Legea 101/2006 privind serviciile publice de salubrizare a localităţilor, cu modificările şi completările ulterioare;

O.G. 21/2002 privind gospodărirea localităţilor urbane şi rurale, aprobată cu modificări şi completări prin Legea 515/2002;

H.G. 170/2004 privind gestionarea anvelopelor uzate; Legea 465/2001 pentru aprobarea O.U.G. 16/2001 privind

gestionarea deşeurilor industriale reciclabile. 8.2. Deşeuri municipale Termenul de deşeuri municipale include: atât deşeurile provenite din activitatea

casnică, de grădinărit, de construcţii aferente gospodăriilor, aparate de menaj scoase

din uz, deşeuri provenite de la automobile cum ar fi uleiurile cât şi resturile de solvenţi,

vopseluri, etc., aferente gospodăriilor populaţiei (fracţii colectate separat – 20 01 cu

excepţia 15 01); deşeuri stradale provenite din întreţinerea spaţiilor verzi publice,

operaţiuni de întreţinere a străzilor şi drumurilor (cod deşeu 20 02); alte deşeuri

(deşeuri plutitoare sunt cele care plutesc la suprafaţa apelor cum ar fi: lemnul, resturi

vegetale, resturi de cadavre, alte deşeuri din activităţile economice asimilabile

deşeurilor menajere: activităţile din comerţ, artizanat, unităţi de învăţământ, etc.,

nămol de la staţiile de epurare orăşeneşti).

8.2.1. Cantităţi şi compoziţie Cantităţi de deşeuri municipale generate Deşeurile municipale generate cuprind atât deşeurile generate şi colecate (în amestec sau selectiv) cât şi deşeurile generate şi necolectate. Deşeurile generate şi necolectate sunt reprezentate în cea mai mare parte de deşeurile menajere din zonele în care populaţia nu este deservită de servicii de salubrizare. Indicatorii de generare deşeuri menajere în mediul urban şi rural sunt cei utilizaţi pentru perioada în care nu au existat măsurători: 0,9 kg/loc/an în mediul urban şi 0,4 kg/loc/an în mediul rural. Cantităţile de deşeuri rezultate în anul 2007 pe teritoriul RBDD includ şi deşeurile de

ambalaje rezultate de la populaţie, comerţ şi instituţii.

În cursul anului 2007, din datele primite la ARBDD s-au generat 5854 tone de deşeuri, din care 25,4 % reprezintă deşeuri generate de către agenţii economici şi populaţia oraşului Sulina şi din zona urbană, iar 74,6 % sunt deşeuri generate din restul localităţilor aflate în perimetrul rezervaţiei, al agenţilor economici, deşeuri generate dar necolectate, deşeuri voluminoase. Situaţia cantităţilor de deşeuri generate, procentual (din cantitatea totală de deşeuri în anul 2007) pe teritoriul rezervaţiei, pentru principalele categorii de deşeuri, este prezentată în graficul nr. 8.2.1.1.

191

Grafic nr. 8.2.1.1. Situaţia cantităţilor de deşeuri generate în RBDD

Din totalul de 14966 de locuitori (Recensământ 2002) doar 25.7 % dintre aceştia beneficiază de servicii de salubritate în mediul urban, respectiv la Sulina (număr locuitori deserviţi fiind de 3850). Deasemenea, ţinând cont de faptul că 74,3% din populaţia din mediul rural nu beneficiază de servicii de salubritate şi de faptul că în aceste zone rurale nu există servicii specializate pentru colectarea şi transportul deşeurilor menajere, se poate estima statistic cantitatea de deşeuri menajere generate şi necolectate ca fiind de circa 1511 tone. Deasemenea având în vedere că în anul 2007 au fost înregistraţi un număr de 29 743 turişti (din datele înregistrate de către ARBDD de la agenţii economici care sunt autorizaţi să desfăşoare această activitate), practicând diverse forme de turism, luând ca sezon o perioadă de opt luni din an şi o estimare a cantităţii de deşeu de 0,4 kg/persoana/zi, a rezultat o cantitate de deşeuri de 2855 tone. Cantitatea de deşeuri generate, valorificate, eliminate pe întreg teritoriul RBDD înregistrate în anul 2007, este redată în tabel nr.8.2.1.1. Tabel: 8.2.1.1. Cantităţi de deşeuri generate, valorificate, eliminate în 2007 în RBDD

Tipul de Deşeu Cod Deşeu

Stoc

iniţial(ian

uarie

2007)

Cantitate generala (to) generata),

din care:

Ramasă

în stoc

(to)

Total

generat in

anul 2007

(to)

Cantit

ate

valorifi

cată

(to)

Cantitate

eliminată(to)

192

deşeuri de ţesuturi animale 02 01 02 0,0 1,0 0,0 0,7 0,3

deşeuri de ţesuturi vegetale 02 01 03 0,0 0,2 0,2 0,1 0,0

alte deşeuri nespecificate 02 02 99 0,0 0,1 0,0 0,1 0,0

materii care nu se pretează consumului

sau procesarii 02 03 04 0,0 30,7 7,4 23,2 0,0

rumeguş, talaş, aşchii, resturi de scânduri 03 01 05 0,0 1,3 1,3 0,0 0,0

uleiuri uzate de motor, transmisie şi

ungere 13 02 1,0 2,7 1,3 0,0 2,4

uleiuri uzate de motor, transmisie şi

ungere 13 02 04 8,1 3,5 0,6 0,4 10,5

uleiuri sintetice de motor, transmisie şi

ungere 13 02 06 0,0 0,2 0,0 0,0 0,1

alte uleiuri de motor, transmisie şi ungere 13 02 08 0,0 9,8 9,8 0,0 0,0

uleiuri de santină din navigaţia pe apele

interioare 13 04 01 30,3 0,9 1,1 0,0 30,2

ape uleioase de la separatoarele ulei/apa 13 05 07 0,0 0,1 0,0 0,0 0,0

ulei combustibil si combustibil diesel 13 07 01 4,3 3,3 0,0 0,5 7,1

ambalaje de hartie si carton 15 01 01 0,0 6,7 2,7 0,9 3,1

ambalaje de materiale plastice-PET 15 01 02 25,3 9,0 13,7 2,0 18,6

ambalaje metalice-doze aluminiu 15 01 04 13,2 1,0 2,7 0,1 11,5

metale feroase 16 01 17 19284,0 8,2 115,1 0,0 19177,0

deşeuri metalice neferoase 16 01 18 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0

deşeuri sticlă 16 01 20 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0

deşeuri organice 16 03 06 0,0 19,2 0,0 2,0 17,2

baterii cu plumb 16 06 01 6,3 41,5 5,3 8,0 34,4

acumulatori uzaţi 16 06 05 0,0 0,3 0,3 0,0 0,0

deşeuri lichide apoase, altele decat cele

menţionate la 16 10 01 16 10 02 6,8 1,6 0,0 0,3 8,1

span bronz 17 04 01 1,9 0,7 0,0 0,0 2,6

span oţel 17 04 05 29,4 0,1 0,0 0,0 29,5

deşeuri reţinute pe site 19 08 01 0,0 0,7 0,0 0,0 0,7

193

deşeuri capse metal 20 01 40 0,0 0,3 0,1 0,0 0,2

deşeuri biodegradabile 20 02 01 0,0 139,8 137,8 2,0 0,0

deşeuri municipale amestecate 20 03 01 0,0 18,2 0,3 17,9 0,0

nămoluri, dejecţii 20 03 04 0,0 28,0 0,1 15,5 12,5

ambalaje din sticlă 20 01 02 0,0 0,9 0,7 0,1 0,1

deşeuri bidegradabile de la bucătării si

cantine 20 01 08 0,0 0,2 0,0 0,2 0,0

deşeuri biodegradabile 20 02 01 0,0 0,2 0,0 0,2 0,0

deşeuri municipale amestecate 20 03 01 0,0 253,0 0,0 253,0 0,0

deşeuri municipale, fara altă specificaţie 20 03 99 0,0 300,0 0,0 300,0 0,0

deşeuri generate de populaţia din mediul

rural nearondată la servicii de salubritate,

cantitate deşeuri estimată

20 03 01 0,0 1511,0 0,0 1511,0 0,0

deşeuri rezultate din turism, cantitate

estimată 20 03 01 0,0 2855,0 0,0 2855,0 0,0

Din datele transmise de către Administraţia Serviciilor Publice Locale Sulina, în anul 2007 cantitatea de apă potabilă consumată a fost de 261436 mc, dintre care 218383 mc de la populaţie şi 42949 mc de la agenţii economici. Deasemenea cantităţile de ape uzate înregistrate au fost de 123604 mc, dintre care 90717 mc de la populaţie şi 32935 mc de la agenţii economici. Evoluţia deşeurilor municipale şi asimilabile generate şi înregistrate de către Administraţia Serviciilor Publice Sulina, în perioada 2005 – 2007, este redată în graficul nr. 8.2.1.2.

194

Grafic nr. 8.2.1.2 Evoluţia deşeurilor municipale şi asimilabile în perioada 2005 – 2007 pentru oraş Sulina

Principala caracteristică a deşeurilor menajere este marea lor eterogenitate, cu variaţii de la o localitate la alta în funcţie de anotimp, de poziţia geografică, de gradul de dezvoltare a societăţii, de specificul şi nivelul vieţii, de obiectivele şi formele de turism practicate. Deşeurile menajere se compun din următoarele matariale: resturi alimentare, hârtie-carton, textile, lemn, plastic-cauciuc, oase, cenuşă-zgură-moloz, fracţii fine, diverse. Nu există la nivel de judeţ şi Regiune analize recente privind compoziţia deşeurilor menajere care ar putea fi utilizate pentru verificarea datelor. Se poate face o estimare a componenţei deşeurilor menajere pe baza datelor primite de la agenţii economici şi de serviciul de salubritate din perimetrul rezervaţiei. Componenţa deşeurilor a fost calculată procentual, în funcţie de cantităţile de deşeuri totale generate estimate (Grafic 8.2.1.3.).

Grafic nr. 8.2.1.3. Componenţa deşeurilor menajere generate în 2007

195

Cunoaşterea părţilor componente a deşeurilor dă posibilitatea ca pe baza ponderii cu care intervine fiecare categorie să se stabilescă direcţiile către care trebuiesc îndreptate eforturile în vederea valorificării superioare a acestora. Deasemenea trebuie avută în vedere în mod deosebit, schimbarea în timp a componenţei deşeurilor menajere. 8.2.2. Deşeuri biodegradabile Termenul de “deşeuri biodegradabile” defineşte deşeurile de la populaţie şi din activiăţi

comerciale, deşeurile alimentare şi vegetale, hârtia şi cartonul (de calitate joasă). Deşi,

hârtia şi cartonul fac parte din grupa deşeurilor biodegradabile, este indicată reciclarea

şi recuperarea acestora, pentru atingerea obiectivelor propuse pentru reciclarea si

recuperarea materialelor reciclabile.

În RBDD, materia biodegradabilă din deşeurile municipale reprezintă o componentă majoră, în această categorie fiind cuprinse: - deşeuri biodegradabile rezultate în gospodării şi unităţi de alimentaţie publică;

- deşeuri vegetale din parcuri, grădini;

- deşeuri biodegradabile din pieţe şi deşeurile stradale;

- deşeuri de hârtie şi carton - teoretic, hârtia este biodegradabilă, dar din punctul de vedere al Planului Naţional de Gestionare a Deşeurilor, hârtia face parte din materialele reciclabile şi nu va fi inclusă în categoria biodegradabilelor, excepţie făcând hârtia de cea mai proastă calitate, ce nu poate fi reciclată. Cantitatea de deşeuri biodegradabile (deşeuri organice şi asimilabile deşeurilor menajere) raportată pentru localităţile din RBDD a fost în anul 2007 de 2254 tone, reprezentând 59,8 % din totalul deşeurilor generate. Pentru oraşul Sulina au fost raportate 1282 to deşeuri biodegradabile. Grafic nr. 8.2.2.1 Cantităţi de deşeuri biodegradabile

196

8.2.3. Deşeuri de ambalaje Deşeurile de ambalaje (cod 15.01 din Lista europeană a deşeurilor) pot proveni atât

de la populaţie, regăsindu-se în deşeurile menajere, precum şi din activităţile

industriale, comerciale şi de la instituţii.

Conform datelor din baza de date privind ambalajele şi deşeurile de ambalaje şi a

datelor statistice ale ţărilor europene cu o dezvoltare economică mai apropiată de cea

a României, la nivelul anului 2007 s-a estimat ca 60 % din cantitatea de deşeuri de

ambalaje provine de la populaţie şi 40 % de la industrie, comerţ şi instituţii.

Ponderea deşeurilor de ambalaje în functie de sursa de generare (%) pentru PJGD

elaborat în 2007 - 2008 se estimează a fi de :

- 40 % pentru industrie, comerţ, instituţii;

- 60 % pentru populaţie;

Din datele transmise de serviciile de salubritate şi agenţii economici care activează în perimetrul rezervaţiei, în anul 2007, s-au valorificat 2,7 tone de hârtie şi carton şi 13,7 tone de PET-uri. Consiliul Local din Sf. Gheorghe are în stoc o cantitate de 3,6 tone de PET-uri iar Administraţia Serviciilor Publice Locale Sulina, cantitatea de 15 tone PET-uri, 1,16 tone hârtie şi carton şi 0,03 tone doze aluminiu, la data de 31 decembrie 2007 (grafic nr. 8.2.3.1). Grafic nr. 8.2.3.1 Evoluţia cantităţilor de deşeuri de ambalaje valorificate, în perioada 2005 – 2007

8.2.4 Tratarea şi valorificarea deşeurilor municipale În perimetrul RBDD nu se face tratarea deşeurilor, iar pentru operaţia de valorificare a deşeurilor reciclabile cum ar fi hârtia-carton şi PET-urile din deşeurile municipale, se face doar parţial, la Sulina şi de Sf.Gheorghe.

197

Din cauza procentului scăzut de colectare selectivă a deşeurilor de la populaţie, componentele reciclabile din deşeurile menajere, (hârtie, carton, sticlă, materiale plastice, metale) nu se recuperează, ci se elimină prin depozitare finală împreună cu celelalte deşeuri urbane/rurale. 8.2.5. Eliminarea deşeurilor municipale Eliminarea deşeurilor municipale – depozitul Sulina, se face neselectiv prin colectarea deşeurilor menajere de la populaţie şi agenţii economici, acestea fiind diversificate şi împrăştiate pe toată suprafaţa ocupând o arie mult mai extinsă decât cea expusă. Conform HG 349/2005 depozitul de deşeuri menajere din oraş Sulina va fi închis în anul 2017. Depozitul de deşeuri nu este împrejmuit şi nu are autorizaţie de mediu. 8.3. Deşeuri de producţie 8.3.1. Deşeuri periculoase

Nu este cazul în RBDD

8.3.2. Gestionarea deşeurilor de producţie


8.3.3. Gestionarea şi controlul bifenililor policloruraţi şi ale altor compuşi similari


8.4. Deşeuri generate de activităţi medicale Deşeurile spitaliceşti sunt formate din: deşeuri provenite de la cabinete/centre medicale, deşeuri provenite de la laboratoare medicale şi veterinare. Pe teritoriul RBDD există mai multe cabinete medicale individuale, iar la Sulina Centrul de sănătate Publiă cu de 30 de paturi şi un număr de 23 angajaţi. Gestionarea deşeurilor rezultate din activităţile medicale reglementată de Ordinul Ministrului Sănătăţii şi Familiei nr. 219/2002 care aprobă Normele tehnice privind gestionarea deşeurilor rezultate din activităţi medicale, Ordinul 219/2002 privind gestionarea deşeurilor rezultate din activităţile medicale şi în conformitate cu Ordinul comun al MMGA şi MS nr. 698/940/2005 cu modificările şi completările ulterioare, echipamentul de neurtralizare a deşeurilor medicale din dotarea Centrului de Sănătate Publică Sulina, îndeplineşte nivelul III de inactivare microbiologică. Centrul de Sănătate Publică Sulina a primit aviz de închidere pentru incineratorul de ardere a deşeurilor medicale şi conform legislaţiei actuale acesta au fost respectate şi îndeplinite condiţiile impuse prin avizul de mediu. În anul 2007 au rezultat o antitate de 82 kg de deşeuri a căror colectare şi eliminare fac obiectul unor măsuri speciale privind prevenirea infecţiilor – cod deşeu 18 01 03 şi o cantitate de 70 kg deşeuri obiecte ascuţite – cod deşeu 18 01 01. Deşeurile infecţioase, înţepătoare-tăietoare rezultate în anul 2007 au fost neutralizate cu aparatul din dotare Medister 10, destinat dezinfecţiei deşeurilor medicale. După neutralizare acestea au fost preluate de firma SC Eco Fire SRL Constanţa pentru eliminare finală.

198

8.5. Nămoluri Localităţile aflate pe teritoriul RBDD, nu au sisteme de canalizare centralizate care să

colecteze apele reziduale la nivelul întregii localităţi, ca atare nu sunt generatoare de

nămoluri. Staţiile de epurare mici cu care sunt dotate unle societăţi comeriale din

perimetrul rezervaţiei, datorită capacităţii de funcţionare reduse şi a posibilităţii de

stocare a nămolurilor, până în prezent nu au necesitat curăţarea acestora, ceea e

implicit nu au generat nămoluri.

8.5.1 Nămoluri provenite de la epurarea apelor uzate orăşeneşti Nu este cazul în RBDD

8.5.2. Nămoluri provenite de la epurarea apelor uzate industrial


8.6. Deşeuri din echipamente electrice şi electronice Tipurile de deşeuri de ehipamente electrice şi electronice care fac obiectul colectării în vederea recuperării/reciclării sunt conform HG nr. 856/2002: tuburi fluorescente şi alte deşeuri cu conţinut de mercur – 20 01 21*, echipamente abandonate cu onţinut de CFC (clorrofluorocarburi) – 20 01 23*, echipamente electrice şi electronice casate, altele decât cele specificate la 20 01 21 şi 20 01 23 cu conţinut de componenţi periculoşi – 20 01 35* şi echipamente electrice şi electronice casate, altele decât cele specificate la 20 01 21, 20 01 23 şi 20 01 35. Cantităţile de deşeuri de echipamente electrice şi electronice colectate la Sulina, în urma campaniei în care au fost implicate atât primăria, cât şi producătorii, agenţi de salubritate, populaţia, Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului şi Ministerul Mediului şi Dezvoltării Durabile, au fost destul de mici, de aproximativ 306 kg, conform tabel 8.6.1.: Tabel nr. 8.6.1 Cantitatea de DEEE colectată la Sulina

Categorii de DEEE Cantitate colectată (kg/an)

Număr DEEE colectate

Televizoare 200 8

Calculator, monitor, tastatură 100 5

Ventilator 6 1

Total 306 14

Preluarea deşeurilor de echipamente electrice şi electronice colectate la punctele

municipale precum şi valorificarea lor trebuie asigurată de către producători, conform

prevederilor art. 5 alin. 12 al HG 448/2005.

Primariile, prin agenţii de salubritate (sau companii private care au contract cu

primăriile) le vor colecta şi le vor transporta la punctele de colectare special amenajate

pentru aceste tipuri de deşeuri, iar modalitatea de colectare a aestora trebuie

199

amplificată pentru anul 2008 pe întreg teritoriul rezervaţiei, deoarece ţinta prevăzută la

art. 7 alin. 2 a Directivei 2002/96/CE pentru DEEE este de 100 %. Procentual,

cantitatea de DEEE colectate în anul 2007 în oraş Sulina a fost de 2,15 kg/locuitor.

8.7. Vehicule scoase din uz – agenţi economici autorizaţi pentru colectarea şi tratarea VSU, număr de vehicule colectate şi dezmembrate Nu este cazul în RBDD

8.8. Uleiuri uzate Directiva 75/439/EEC privind uleiurile uzate, amendată de Directiva 87/101/EEC şi de Directiva nr. 91/692/EEC a fost transpusă prin Hotărârea de Guvern nr. 662/2001 privind gestionarea ulieurilor uzate care stabileşte un sistem de colectare şi reciclare a uleiurilor uzate, precum şi obligaţiile producătorilor, colectorilor, transportatorilor şi regenaratorilor de uleiuri uzate. Uleiurile uzate generate pe teritoriul Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării provin de la navele fluviale în trafic, în categoria acestora intrând uleiuri uzate de motor, de transmisie şi de ungere cod deşeu 13 02 (uleiuri uzate de motor, transmisie şi ungere – 13 02 04, uleiuri sintetice de motor, transmisie şi ungere – 13 02 08, uleiuri de santină din navigaţia pe apele interioare – 13 04 01, ape uleioase de la separatoarele ulei/apă – 13 05 07, ulei combustibil şi combustibil diesel – 13 07 01. Cantităţile de uleiuri uzate şi apelor de santină colectate şi prelucrate în anul 2007 de către SC Econav Sulina au fost de 18 700 litri din care au rezultat 65 litri de hidrocarburi şi 18 635 apă cu conţinut de hidrocarburi < 15 ppm, care au fost evacuate în Dunăre. 8.9. Impactul activităţilor de gestionare a deşeurilor asupra mediului Actualele practici de colectare, transport si depozitare a deşeurilor din mediul rural şi

urban sunt necorespunzatoare, generând un impact negativ asupra factorilor de mediu.

Impactul generat de deşeurile produse şi depozitate necontrolat constă în afectarea

calităţii factorilor de mediu, a solului şi subsolului prin infiltrarea levigatului. Infiltraţiile din

depozitele de deşeuri afectează apele subterane şi apele de suprafaţă prin antrenarea

substanţelor solubile existente în deşeuri provenite din procesul de descompunere a

acestora, antrenarea de către curenţii de aer a deşeurilor uşoare cât şi emisia în

atmosferă a gazului de fermentare rezultat din procesul de descompunere a acestora.

Amplasate de cele mai multe ori în apropierea aşezărilor umane şi a resurselor de apă

de suprafaţă, depozitele de deşeuri poluează atât prin aspectul dezolant al zonei,

mirosuri neplăcute, cât şi prin răspândirea deşeurilor uşoare prin antrenarea vântului,

împraştiindu-le pe o suprafaţă apreciabilă în jurul acestora.

Efectele asupra omului sunt directe în cazul depozitării deşeurilor menajere, din cauza

conţinutului mare de microorganisme, printre care şi agenţii patogeni care, prin

intermediul apei, aerului şi solului ajung în organismul uman.

200

În perioada de vară, gazele nocive rezultate în urma descompunerii substanţelor

organice constituie o sursă de afectare majoră pentru sănătatea omului.

Riscurile majore rezultate din depozitarea necontrolată a deşeurilor, neaplicarea

măsurilor de reducere a volumului acestora, apar mai evident în situaţii cu precipitaţii

abundente, viituri, care antrenează cantităţi de deşeuri de toate categoriile, producând

poluarea apelor de suprafaţă.

Toate aceste considerente conduc la concluzia ca gestiunea deşeurilor necesită

adoptarea unor măsuri specifice, adecvate fiecarei faze de eliminare a deşeurilor în

mediu. Respectarea acestor măsuri trebuie să facă obiectul activităţii de monitoring a

factorilor de mediu afectaţi de prezenţa deşeurilor.

Închiderea depozitelor neconforme după un grafic bine stabilit şi desfiinţarea

platformelor rurale de depozitare a deşeurilor (de regulă de orice natură) în paralel cu

realizarea unei noi infrastructuri, conforme cu Normativul tehnic privind depozitarea

deşeurilor, pe lângă faptul că va elimina surse importante de poluare a solului şi

subsolului pe întinderi suficient de importante, constituie o certitudine a diminuării

impactului de mediu. Pe de altă parte, pe lângă diminuarea sau chiar eliminarea

substanţelor poluante care, în prezent afectează calitatea solului, se va restrânge

suprafaţa de teren scoasă din circuitul natural.

Foto 8.9.1 Dinozaur confecţionat din materiale reciclabile pe plaja de la Sf. Gheorghe

201

8.10. Iniţiative adoptate pentru reducerea impactului deşeurilor asupra mediului Reducerea impactului activităţii deşeurilor asupra mediului implică reducerea cantitativă a deşeurilor menajere depozitate provenite de la populaţie, agenţii economici, turişti, etc.. Obiectivele cele mai importante în reducerea impactului deşeurilor asupra mediului constau în: - Stabilirea unui sistem eficient de colectare selectivă a deşeurilor menajere - Implementarea acţiunilor prevăzute de noul sistem de colectare selectivă adoptat - Identificarea soluţiilor de valorificare a deşeurilor biodegradabile - Optimizarea metodelor de eliminare finală (transport la depozitul ecologic) pentru

deşeurile menajere ce nu pot fi valorificate - Promovarea principiilor reciclării, reutilizării şi producerii de compost în rândul

publicului larg Pe teritoriul Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării în perioada imediat următoare va fi implementat „Sistemul integrat de gestionare deşeuri în localităţile din Delta Dunării” având ca beneficiar Consiliul Judeţean Tulcea. În conformitate cu studiul de fezabilitate sunt prevăzute trei microstaţii de transfer la Sf. Gheorge, Chilia şi Crişan şi o staţie de transfer, cu multiple funcţiuni, dar de capacitate redusă în oraşul Sulina. Construirea microstaţiilor de transfer, a punctelor de colectare în fiecare sat/comună din perimetrul rezervaţiei, transportul acestora la depozitul ecologic din Tulcea, va asigura colectarea deşeurilor în proporţie de 10 % din teritoriu. Pentru deşeurile generate pe domeniul public de interes naţional administrat de către ARBDD, se are în vedere achiziţionarea serviciului de salubrizare, astfel încăt tot teritoriul rezervaţiei va fi acoperit de serviciul de salubrizare, eliminând deşeurile generate din perimetrul rezervaţiei. Foto 8.10.1 Acţiune de strângere a deşeurilor cu sprilinul voluntarilor

8.11. Tendinţe privind generarea deşeurilor Tendinţele privind gestionarea deşeurilor pe teritoriul rezervaţiei, sunt corelate cu obiectivele specifice şi ţintele propuse în Planul Regional de Gestionare a Deşeuirlor – Regiunea 2 Sud Est şi Planul Judeţean de Gestionare a Deşeurilor.

202

Tendinţele privind gestionarea deşeurilor se concentrează pe acţiuni de prevenire,

reciclare, refolosire şi valorificare a deşeurilor, care:

- limitează cantităţile de deşeuri eliminate pentru depozitare prin colectare selectivă,

- extinde durata de viaţă a depozitelor de deşeuri şi în acest fel se reduce suprafaţa de pământ condamnat la stocarea deşeurilor,

- limitează producerea emisiilor de gaze cu efect de seră cum ar fi metanul, şi - maximizează folosirea resurselor naturale.

Scenariile realizate prin Planul de gestionare a deşeurilor din perimetrul Rezervaţiei

Biosferei Delta Dunării pun în evidenţă prognoza evoluţiei gestionării deşeurilor pe o

perioadă de cel puţin 10 ani.

Pentru realizarea scenariilor s-a pornit de la o prognoză în domeniul generării

deşeurilor. La realizarea prognozei în domeniul generării deşeurilor s-a ţinut cont de

următorii factori:

Factori generali: factori demografici, evaluarea dezvoltării economice (industrie, evoluţia

venitului populaţiei, evoluţia ratei şomajului, etc.), evaluarea infrastructurii teritoriului

(transport-naval şi terestru, sisteme de alimetare cu apă şi canalizare), evaluarea

utilizării terenului (zone urbane, rurale, turistice, suprafeţe teren agricol, habitate

naturale – pajişti, păşuni, păduri), caracteristici fizice ale teritoriului( relieful),

caracteristici climatice (regimul precipitaţiilor şi temperatura), zone cu regim special (arii

protejate, etc.)

Factori specifici: aria de acoperire cu servcii de salubritate, cantităţi de deşeuri generate

de către populaţia locală, cantităţi de deşeuri asimilabile din sectorul economic,

stradale, din pieţe, grădini, din construcţii şi demolări, cantităţi de deşeuri colectate

selectiv, structura cantitativă a deşeurilor.

S-a ales scenariul optimist prin are factorii relevanţi aleşi au fost: populaţia stagnează,

aria de acoperire cu servicii de salubrizare creşte cu 5% pe an, creşterea economică cu

2% pe an (reprezintă o creştere a cantităţii de deşeuri asimilabile provenite din comerţ

datorită creşterii economice), venitul populaţiei creşte cu 2% pe an (reprezintă o

creştere a cantităţii de deşeuri menajere generate datorită creşterii venitului). Prin

alegerea acestui scenariu gradul de acoperiere a populaţiei cu servicii de salubritate

creşte proporţional cu creşterea populaţiei ceea ce implicit au determinat creşterea

generării cantităţilor de deşeuri.

8.11.1. Prognoza privind generarea deşeurilor municipale (aspecte care trebuie tratate - factori relevanţi, cantităţi prognozate etc.) În ultimii ani se constată o tendinţă de creştere a cantităţilor de deşeuri provenite de la populaţia ce locuieşte atât în mediul rural cât şi cel urban, în special ambalajele din

203

hârtie şi carton, PET-uri şi plastic uşoare, datorită faptului că produsele comercializate sunt preambalate astfel. Totodată se constată o creştere a materialelor provenite din demolări, reparaţii şi construcţii de locuinţe sau alte obiective. Prognoza de bază ia în considerare factorii de influenţă şi anume: evoluţia populaţiei; evoluţia economiei; racordare la sistemele centrale de canalizare/epurare; prognoza activităţilor de construcţii; schimbări în comportamentul consumatorilor; educaţia privind mediul înconjurător; nivelul de trai, afluenţa şi diversitatea numărului de turişti ce vizitează Delta Dunării. Pe baza cantităţilor estimate a se genera se vor calcula capacităţile de colectare,

transport, valorificare şi eliminare a deşeurilor necesare a fi realizate.

Pe baza prognozei de generare a deşeurilor vor fi cuantificate ţintele privind deşeurile

biodegradabile municipale şi deşeurile de ambalaje.

Unul dintre obiectivele prioritare în reducerea impactului deşeurilor (în special a deşeurilor ambalajelor de tip PET şi a plasticului uşor care constituie o sursă continuă de poluare, în special vizuală a solului şi apelor, oferind o imagine generală foarte neplăcută pentru turişti şi nu numai) asupra mediului este micşorarea cantităţii de deşeuri eliminate în final prin depozitare, prin colectarea selectivă în vederea valorificării deşeurilor reciclabile. 8.11.2. Prognoza generării deşeurilor de producţie (aspecte care trebuie tratate factori relevanţi, cantităţi prognozate etc.)

Nu este cazul. 8.11.3. Îmbunataţirea calitaţii managmentului deşeurilor Pentru îmbunătăţirea calităţii managementului deşeurilor în RBDD se impune

respectarea indicaţiilor din: Planul regional de gestionare a deşeurilor pentru Regiunea

2 Sud-Est, a Studiului de gestionare a deşeurilor la nivelul judeţului Tulcea, Planul de

gestionare a deşeurilor din perimetrul RBDD. Astfel, pentru a reduce substanţial

cantităţile de deşeuri generate este necesară, în prima fază, colectarea în vederea

reciclării a deşeurilor municipale şi cele asimilabile prin:

- colectarea selectivă a sticlei şi hârtiei, a cartonului şi ambalajelor (organizarea de

centre de colectare de ambalaje reciclabile pentru: hârtie-carton, sticle de plastic-PET,

metale, recipiente de aluminiu, textile, sticlă) la sursă sau la punctele gospodăreşti,

- colectarea selectivă la sursă sau la punctele gospodăreşti a materiei organice pentru

compostare, a deşeurilor biodegradabile din gospodării şi grădini (deşeuri verzi prin

încurajarea compostării în mediul rural în „spatele casei”)

- deşeurile din construcţii şi demolări (beton, cărămizi, ciment, tencuieli, ţigle, lemne)

nu vor fi admise decât în depozitele conforme şi se va încuraja reciclarea lor;

204

- elaborarea de materiale informative pentru o corectă eliminare a deşeurilor menajere,

atât din gospodării cât şi din sectorul comercial, instituţional, industrial privat sau de

stat, în special în ceea ce priveşte colectarea separată a diferitelor fluxuri de deşeuri şi

modalităţi de evitare a amestecării deşeurilor menajere.

CAPITOLUL 9. SUBSTANŢE ŞI PREPARATE CHIMICE PERICULOASE 9.1 Introducere Datorită riscului pe care îl reprezintă substanţele şi preparatele chimice periculoase pentru mediu şi sănătatea umană, activităţile desfăşurate care implică aceste materiale presupun un interes deosebit, din partea tuturor factorilor implicaţi. Agenţii economici trebuie să obţină documente care conţin prevederi pentru substanţele şi preparatele chimice periculoase puse pe piaţă, comercializate sau utilizate. În fiecare an, Administraţia Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării aprobă listele cu erbicidele şi a produselor fitofarmaceutice aprobate spre utilizare în perimetrul rezervaţiei.

9.2 Cadru legislativ 1. Legea nr. 360/2003 privind regimul substanţelor şi preparatelor chimice periculoase modificată şi completată de Legea nr. 263/2005 2. Legea 451/2001 pentru aprobarea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 200/2000

privind clasificarea, ambalarea şi etichetarea substanţelor şi preparatelor chimice

periculoase modificată şi completată de Legea 324/2005 şi de Ordonanţa de Guvern nr.

53/2006 3. Ordinul nr. 227/2002 privind inventarul european al substanţelor existente puse

pe piaţă –IESCE.

4. Hotararea de Guvern nr. 347/2003 privind restricţionarea introducerii pe piaţă şi a

utilizării anumitor substanţe şi preparate chimice periculoase modificată şi completată de

HG nr. 932/2005, HG nr. 498/2007 şi de Ord. nr. 1238/1461/718/2007

5. Ordin comun nr. 1406/191/2003 al Ministerului Apelor şi Protecţiei Mediului şi al

Ministerului Sănătăţii şi Familiei pentru aprobarea Metodologiei de evaluare rapidă a

riscului pentru mediu şi sănătatea umană

6. Ordinul MMGA nr. 1001/2005 privind procedurile de raportare de către agenţii economici

a datelor şi informaţiilor referitoare la substanţele şi preparatele chimice

7. Hotărârea de Guvern 124/2003 privind prevenirea, reducerea şi controlul poluării

mediului cu azbest modificată şi completată de Hotărârea de Guvern nr. 210/2007

8. Ordinul nr. 108/2005 privind metodele de prelevare a probelor şi de determinare a

cantităţilor de azbest în mediu

205

9. Legea nr. 159/2000 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 89/1999 privind regimul

comercial şi introducerea unor restricţii la utilizarea hidrocarburilor halogenate care distrug

stratul de ozon

10. Hotărârea de Guvern 58/2004 privind aprobarea Programului naţional de eliminare

treptată a substanţelor care epuizează stratul de ozon, actualizată

11. Hotărârea de Guvern nr. 697/2004 privind aprobarea Procedurii de consimţământ

prealabil în cunoştinţă de cauză pentru controlul importului şi exportului anumitor substanţe

şi preparate chimice periculoase - procedura PIC modificată şi completată de Hotărârea de

Guvern nr. 305/2007

12. Legea nr. 91/2003 pentru aderarea României la Convenţia privind procedura de

consimţământ prealabil în cunoştinţă de cauză, aplicabilă anumitor produşi chimici

periculoşi şi pesticide care fac obiectul comerţului internaţional, adoptată la Rotterdam la 10

septembrie 1988

13. Ordinul comun nr. 396/707/1944/2002 al Ministrului Agriculturii, Alimentaţiei şi

Pădurilor, al Ministrului Sănătăţii şi Familiei şi al Ministrului Apelor şi Protecţiei Mediului,

privind interzicerea utilizării pe teritoriul României a produselor de uz fitosanitar conţinând

anumite substanţe active modificat si completat de Ordinul nr. 574/952/911/2005

14. Hotărâre de Guvern nr. 956/2005 privind plasarea pe piaţă a produselor biocide

modificată şi completată de Ord. nr. 1173/2005 şi de HG nr. 584/2006

15. Ordinul nr. 1239/1338/1460/753/2007 al ministrului mediului şi dezvoltării durabile, al

ministrului economiei şi finanţelor, al ministrului sănătăţii publice şi al ministrului muncii,

familiei şi egalităţii de şanse privind modalităţile de realizarea exportului şi importului

produşilor chimici periculoşi, precum şi modalităţile de colaborare dintre autorităţi, conform

HG nr. 305/2007 privind unele măsuri pentru aplicarea Regulamentului Parlamentului

European şi al Consiliului (CE) nr. 304/2003 privind exportul şi importul produşilor

periculoşi.

16. Hotărârea de Guvern nr. 788/2007 privind stabilirea unor măsuri pentru aplicarea

Regulamentului Parlamentului European şi al Consiliului (CE) nr. 1013/2006 privind

transferul de deşeuri.

17. Hotărârea de Guvern nr. 803/2007 privind stabilirea unpr măsuri pentru aplicarea

Regulamentului Consiliului (CEE) nr. 793/93 din 23.03.1993 privind evaluarea şi controlul

riscurilor substanţelor existente şi a Regulamentului Comisiei (CE) nr. 1488/94 din

28.06.1994 privind stabilirea principiilor de evaluare a riscului pentru om şi mediu a

substanţelor existente în conformitate cu Regulamentul Consiliului (CEE) nr. 793/93.

206

18. Hotărârea de Guvern nr. 882/2007 privind desemnarea autorităţilor competente pentru

aplicarea Regulamentului (CE) nr. 1907/2006/CE al Parlamentului European şi al

Consiliului privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea şi restricţionarea substanţelor

chimice (REACH), de înfiinţare a Agenţiei Europene pentru Produse Chimice, de

modificare a Directivei 1999/45/CE şi de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 793/93 al

Consiliului şi a Regulamentului (CE) nr. 1488/94 al Comisiei, precum şi a Directivei

76/769/CEE a Consiliului si a Directivelor 93/155/CEE, 93/67/CEE, 93/105/CE şi

2000/21/CE ale Comisiei.

9.3. Importul şi exportul anumitor substanţe şi preparate periculoase Nu este cazul în RBDD 9.4 Evaluarea riscului utilizarii substanţelor chimice periculoase asupra sanataţii

umane şi mediului Nu este cazul în RBDD 9.5. Prevenirea, reducerea şi controlul poluarii mediului cu azbest - inventarul

cantitatilor de azbest detinute de către agentii economici si institutii publice Nu este cazul în RBDD 9.6. Substanţe reglementate de Protocolul de la Montreal (ODS)- inventarul

cantitatilor de ODS Nu este cazul în RBDD 9.7. Biocide (utilizare, import, export) Biocidele sunt substanţe chimice care ucid organisme vii şi se împart în patru grupe principale: dezinfectante şi produse biocide generale, conservanţi, pesticide, alte produse biocide. La nivelul Administraţiei Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării Tulcea, a fost eliberată o autorizaţie pentru prestări servicii privind folosirea de substanţe chimice periculoase pentru tratarea plantelor de cultură şi a dăunătorilor (grupa de toxicitate I-IV).

9.8. Poluanţii organici persistenţi Nu este cazul în RBDD

9.9. Produse fitosanitare – pesticide Produsele fitosanitare sunt substanţe chimice destinate protecţiei culturilor agricole. Datorită structurii lor chimice, aceste produse au efecte nedorite asupra sănătăţii oamenilor şi a mediului: penetrează în lanţurile trofice şi mediul înconjurător; sunt mutagene, teratogene şi cancerigene; produc efecte secundare necunoscute cauzate de interacţiunea dintre ele şi metaboliţii plantelor; distrug echilibrele naturale, pentru ca în afara organismelor dăunătoare sunt distruse şi cele utile; reduc sau distrug fertilitatea solului datorită efectelor secundare asupra micro- şi macroorganismelor

207

acestuia; provoacă reducerea speciilor dintr-un ecosistem; au remanenţă în alimente, putând dăuna sănătăţii umane. Tratamentele fitosanitare au fost realizate în anul 2007 de cele cinci societăţi comerciale care au activat pe teritoriul rezervaţiei, iar substanţele utilizate au fost cele prevăzute în lista aprobată de ARBDD Tulcea, conform Hotărârii nr. 437/2005 privind aprobarea Listei cu substanţele active autorizate pentru utilizare în produse de protecţie a plantelor pe teritoriul României, cu modificările şi completările ulterioare. Culturile cărora le-au fost aplicate tratamente fitosanitare au fost floarea – soarelui, grâu, rapiţă, orzoaică de primăvară, cânepă pentru fibră. Deasemenea în anul 2007 pe teritoriul rezervaţiei nu au fost cultivate plante modificate genetic.

9.10. Mercurul Nu este cazul în RBDD

9.11. Introducerea pe piaţă a detergenţilor Nu este cazul în RBDD

CAPITOLUL 10. RADIOACTIVITATEA Pe teritoriul RBDD, funcţionează o staţie pentru măsurarea radioactivităţii (Sf.Gheorghe), staţie aflată în coordonarea APM Tulcea. CAPITOLUL 11. MEDIUL URBAN

11.1. Aşezările urbane Urbanizarea este un proces deseori asociat cu industrializare, modernizare şi dezvoltare şi se referă la procentul dintre numărul locuitorilor care trăiesc la oraş şi populaţia dintr-un anumit areal. Rata de urbanizare se referă la procentul anual de creştere a populaţiei în zonele urbane. Dezvoltarea unui sistem urban este influenţată de aplicarea unui management adecvat axat pe patru direcţii principale: - dezvoltarea infrastructurii şi asigurarea accesului la aceasta; - asigurarea accesului la locuinţe; - protecţia mediului ambiant; - diminuarea sărăciei. 11.1.1. Amenajarea teritorială (dezvoltarea zonelor comerciale, rezidenţiale) Amenajarea teritoriului este expresia spaţială a patru tipuri de politici: economice, sociale, ecologice şi culturale. Amenajarea teritoriului şi urbanismul reprezintă un ansamblu de activităţi complexe care au drept scop organizarea fizică a spaţiului. În perimetrul RBDD, toate comunele au Planuri de Urbanism Genaral (PUG) aprobate care includ obiectivele principale ale amenajării teritoriale. Aceste obiective sunt:

- Dezvoltarea economică şi socială echilibrată a comunelor şi localităţilor; - Îmbunătăţirea calităţii vieţii oamenilor şi colectivităţii umane; - Utilizarea raţională a terenului; - Conservarea tradiţiilor arhitecturale şi culturale locale.

208

- Dezvoltarea şi utilizarea durabilă a resurselor naturale şi protecţia mediului. - Protejarea unor teritorii sensibile din punct de vedere ecologic. - Evitarea riscurilor naturale şi prevenirea efectelor unor catastrofe.

Foto 11.1.1.1 Casă tradiţională din satul Letea

Conform datelor deţinute din analiza evoluţiei suprafeţelor cuprinse în intravilan în perioada ultimilor zece ani se constată o tendinţă de creştere a suprafeţei în intravilan. În anul 2007 nu au fost realizate investiţii privind dezvoltarea zonelor comerciale. 11.1.2. Situaţia spaţiilor verzi şi a zonelor de agrement Scopul principal al amenajării spaţiilor verzi îl constituie ameliorarea stării mediului şi armonizarea peisajelor modificate sau amenajate cu cele naturale, asigurând condiţiile ambientale optime desfăşurării activităţilor sociale. 11.1.2.1. Parcuri Parcurile cuprind în perimetrul lor plantaţii de arbori şi arbuşti, gazon şi specii de plante decorative şi se constituie ca zone pentru odihnă şi recreere, pentru organizarea de manifestări culturale, sportive,etc. În mediul urban suprafeţele spaţiilor verzi sunt mici, însă această deficienţă este compensată prin întinderile mari de ape aflate în vecinătatea localităţilor din Delta Dunării (lacuri,gârle,canale.etc.) şi cele de uscat (grinduri, plaje, ostroave, etc.) ce au un imens potenţial peisagistic şi recreativ. În localităţile din perimetrul RBDD suprafaţa ocupată de parcuri este foarte mică,astfel că la nivelul anului 2007 suprafaţa totală a spaţiilor verzi din oraşul Sulina a fost de 4200 mp. Primăria oraşului a alocat fonduri pentru întreţinerea corespunzătoare a acestora. În localitatea Sf. Gheorghe, suprafaţa totală a spaţiilor verzi şi a zonelor de agrement de 7314 mp. este organizată în parc public (314 mp.), parc civic (980 mp.), parc pentru copii (420 mp.) teren pentru piaţă (1500 mp.), teren pentru sport (4100 mp.). În anul 2007 a fost amenajat un parc pentru copii în localitatea Chilia Veche în suprafaţă totală de 400 mp. De asemenea trebuie amintit parcul dendrologic de la Maliuc în suprafaţă de 4000 mp. 11.1.2.2. Scuaruri Nu există astfel de amenajări în localităţile din perimetrul RBDD.

209

11.2. Obiective şi măsuri privind situaţia spaţiilor verzi şi a zonelor de agrement Având în vedere suprafeţele reduse de spaţii verzi din localităţile urbane dar şi în cele rurale sunt necesare măsuri ferme pentru amenajarea de noi spaţii verzi în toate localităţile din RBDD. Mărirea suprafeţelor ocupate cu spaţii verzi, construirea de perdele forestiere de protecţie dar şi întreţinerea celor existente trebuie să fie o preocupare permanentă a consiliilor locale din localităţile RBDD. Acest lucru ar avea o influenţă benefică asupra mediului înconjurător şi implicit asupra populaţiei. Pentru punerea pe lista de priorităţi a acestor obiective un rol important poate să-l aibă atât şcoala cât şi populaţia din fiecare localitate prin sensibilizarea factorilor de decizie. 11.3. Poluarea sonoră (Zgomotul) – Hărţi de zgomot Cadrul legislativ general în domeniul zgomotului este asigurat de acte normative care reglementează zgomotul ambiental şi care cuprinde dispoziţii referitoare la obligaţia persoanelor fizice şi juridice de a lua măsuri specifice pentru izolarea şi protecţia fonică a surselor generatoare de zgomot şi vibraţii şi la atribuţiile şi răspunderile autorităţilor privind controlul surselor de poluare şi protecţia sănătăţii populaţiei. Actele normative reglementează zgomotul ambiental în timp ce directivele din aquis-ul comunitar de mediu se referă la controlul zgomotului la sursă. Domeniul de acţiune în ceea ce priveşte supravegherea calităţii mediului din punct de vedere al surselor de zgomot în perimetrul RBDD, cuprinde aspecte privind : - Zgomotul produs de nave şi ambarcaţiuni cu motor; - Zgomotul produs de diverse echipamente; - Zgomotul produs de aparatura electrocasnică. În perimetrul RBDD nu s-au efectuat măsurători privind aspectele menţionate şi nu au existat solicitări ale populaţiei locale privind abaterile de la normele de zgomot. 11.4. Mediu şi sănătate Conservarea mediului înconjurător reprezintă un ansamblu de măsuri ce trebuie luate pentru prevenirea şi înlăturarea poluării, a diminuării efectelor ei asupra mediului prin folosirea celor mai potrivite tehnologii nepoluante, prin acţiuni care să limiteze efectele distrugătoare. În cadrul interacţiunii dintre om şi mediul său ambiant, acesta exercită asupra omului influenţe multiple, cea mai importantă fiind acţiunea asupra sănătăţii. Din acest punct de vedere se ştie că mediul conţine factori care au o acţiune favorabilă asupra sănătăţii, cunoscuţi sub numele de factori sanogeni. Mediul conţine însă şi factori care au o acţiune nefavorabilă asupra sănătăţii determinând înrăutăţirea sau pierderea acesteia, denumiţi factori patogeni. Efectele acute au fost primele asupra cărora s-au făcut observaţii şi cercetări privind influenţa poluării mediului aspra sănătăţii populaţiei ele se datorează unor concentraţii deosebit de mari ale poluanţilor din mediu care au repercursiuni puternice sau brutale asupra organismului uman. Efectele cronice reprezintă formele de manifestare cele mai frecvente ale acţiunii poluării mediului asupra sănătăţii populaţiei. În mod obişnuit, diverşii poluanţi existenţi în mediu nu ating nivele foarte ridicate pentru a produce efecte acute, dar prezenţa lor continuă, chiar în concentraţii mai scăzute nu este lipsită de efecte nedorite.

210

11.4.1. Efectele poluării aerului asupra stării de sănătate În trecut se credea că atmosfera este extrem de vastă, substanţele emise putând fi difuzate rapid, efectul lor fiind minim. Astăzi poluarea aerului a devenit o problemă foarte importantă care afectează toate ecosistemele, neţânând seama de nici o frontieră. Industria metalurgică şi alte activităţi industriale produc o cantitate mare de plumb, zinc sau alte metale toxice care sunt eliminate în atmosferă. Ozonul şi smogul sunt de asemenea substanţe foarte periculoase pentru oamenii şi animalele care le-ar inhala, aşadar controlul poluării ar aduce beneficii directe oamenilor şi diversităţii biologice. Nivelul de poluare a aerului este influenţat de densitatea populaţiei şi de rata de industrializare. Speranţele în privinţa controlului poluării aerului în viitor depind de reducerea emisiilor la automobile, dezvoltarea unor sisteme de transport controlat al mărfurilor, eficientizarea filtrelor care să reducă emisiile industriale,etc. În perimetrul RBDD, cea mai importantă sursă perturbatoare care contribuie la determinarea efectului de seră este dioxidul de carbon produs de circulaţia navelor fluviale în trafic şi a navelor maritime în tranzit. În ceea ce priveşte problema emisiilor de particole fine pe teritoriul RBDD menţionăm faptul că pe teritoriul rezervaţiei nu sunt unităţi industriale cu potenţial de poluare cu astfel de particole. 11.4.2. Efectele poluării apei asupra stării de sănătate Ca şi aerul, apa este un factor indispensabil vieţii. În condiţiile poluării mediului, calitatea apei folosită de populaţie poate constitui un important factor de îmbolnăvire:

- Boli infecţioase produse prin apa poluată (boli bacteriene, boli virotice, boli parazitare)

- Boli neinfecţioase produse prin apa poluată (inoxicaţia cu nitraţi, cu plumb sau cu mercur).

Poluarea mediului poate conduce la poluarea apei prin ploaia acidă care schimbă ph-ul solului şi al apelor. Aciditatea are influenţe negative asupra plantelor şi animalelor, astfel dacă aciditatea apelor creşte multe animale subacvatice mor; multe specii de amfibieni depind de apă iar scăderea calităţii apei are corespondenţă directă în creşterea mortalităţii ouălelor şi larvelor sau indirect determinând apariţia unor boli la care organismele nu mai răspund imunitar.Toate acestea au repercursiuni asupra sănătăţii populaţiei care trăieşte în aceste areale. Folosirea apei direct din Dunăre pentru consum menajer,în condiţiile în care, calitatea apei s-a deteriorat mult faţă de perioada de referinţă 1950-1960, constituie un mare risc pentru populaţia din Delta Dunării. Este important de subliniat că pericolul mare îl reprezintă în continuare lipsa unităţilor de preparare a apei potabile în multe localităţi ceea ce face ca, în continuare,un număr însemnat de locuitori, circa 25%, să nu beneficieze de condiţii optime de alimentare cu apă potabilă. Totuşi având în vedere faptul că în perimetrul RBDD nu sunt surse majore de poluare a apei, apreciem că nu se poate vorbi de un impact negativ asupra stării de sănătate a populaţiei. Monitorizarea calităţii apei este importantă pentru diminuarea efectelor unor fenomene de poluare accidentală sau pentru stabilirea măsurilor de prevenire a evoluţiei necorespunzătoare a unor parametri de calitate.

211

11.4.3. Efectele gestionării deşeurilor asupra stării de sănătate Gestionarea actuală a deşeurilor în localităţile din perimetrul RBDD generează un impact negativ asupra factorilor de mediu iar prezenţa deşeurilor menajere şi industriale constituie factori de risc pentru sănătate şi mediu. Actualele practici de colectare/transport/depozitare a deşeurilor sunt necorespunzătoare, generând un impact negativ asupra factorilor de mediu,facilitând înmulţirea agenţilor patogeni. Ca urmare a lipsei de amenajări şi a exploatării deficitare, depozitele de deşeuri sunt considerate surse de risc pentu mediu şi sănătatea publică. Principalele forme de impact şi risc determinate de activităţile de gestionare, respectiv de depozitare sunt: - poluarea aerului; - participarea la generarea efectului de seră; - poluarea apelor subterane şi de suprafaţă; - modificări de peisaj şi disconfort vizual; - scoaterea din circuitul natural sau economic a unor terenuri. Analiza situaţiei salubrităţii localităţilor din mediul urban şi rural din RBDD a scos în evidenţă următoarele aspecte: - la nivelul gropilor de depozitare, deşeurile sunt depozitate direct pe sol; - depozitele (gropile) de deşeuri sunt neâmprejmuite şi nu se efectuează la nivelul acestora acţiuni de combatere a insectelor şi a rozătoarelor; - lipsa reţelei de canalizare pentru apele uzate; - nu se efectuează spălarea şi dezinfecţia mijloacelor de transport şi a recipienţilor de precolectare a rezidurilor la nivelul rampelor; - la nivelul localităţilor nu există platforme de gunoi betonate şi racordate la reţeaua de apă şi canalizare, pubelele fiind amplasate în locuri improvizate. Un alt aspect negativ este acela că multe materiale reciclabile sunt depozitate împreună cu cele nereciclabile fiind amestecate şi contaminate din punct de vedere chimic şi biologic, recuperarea lor fiind dificilă. 11.4.4. Efectele poluării sonore asupra sănătăţii populaţiei Potrivit cercetărilor efectuate de oamenii de ştiinţă, zgomotul poate reduce calitatea vieţii şi constituie un impact negativ asupra sănătăţii oamenilor. El este cel mai răspândit rezultat nedorit al progresului tehnic, al civilizaţiei. Cea mai gravă boală produsă de poluare fonică este pierderea auzului. Chiar şi la nivele la care nu există pericolul pierderii auzului, poluarea fonică produce probleme. Zgomotul face comunicarea între oameni dificilă şi reduce capacitatea de concentrare . În general se poate discuta despre o extindere a poluării sonore la nivelul global al mediului ambiant. În mod practic se consideră că limita de suportabilitate la zgomot pentru om este de 65 decibeli. S-a admis că valoarea de 80 decibeli reprezintă pragul la care intensitatea sunetului devine nocivă. În anul 2007, în perimetrul RBDD nu s-au înregistrat fenomene majore de poluare prin zgomot.Principala sursă a unei astfel de poluări o constituie traficul naval motorizat. Nu au fost efectuate determinări privind efectele poluării sonore asupra stării de sănătate a populaţiei locale şi nu au existat solicitări ale populaţiei locale în ceea ce priveşte abateri de la normele de zgomot.

212

11.4.5. Obiective şi măsuri privind poluarea sonoră Poluarea sonoră poate fi generată de surse naturale şi surse artificiale.Sursele artificiale de zgomot pot fi surse generatoare de zgomot în mediul ambiant ca: zgomotul produs de diferite instalaţii industriale, echipamente, claxoanele, zgomotul produs de traficul auto, naval, aerian, lucrări în construcţii, aparate casnice, aparate audio-video, oameni, etc. Pentru reducerea poluării fonice există metode variate ce ţin de autorităţile locale chiar de fiecare cetăţean în parte sau de instituţiile specializate: - plantarea perdelelor forestiere de protecţie pe marginea drumurilor, şoselelor, mai ales în zonele cu niveluri fonice ridicate; - întreţinerea perdelelor forestiere existente deoarece au capacitatea de a reduce zgomotul cu circa 10 decibeli; - devierea circulaţiei în anumite zone; - interzicerea claxonării în unele zone populate; - proiectarea maşinilor, agregatelor,vehiculelor cu un efect sonor redus. În concluzie nu se poate afirma că există o situaţie dificilă privind poluarea sonoră în perimetrul RBDD.Totuşi este necesar să se acorde o atenţie deosebită din acest punct de vedere, în special în vecinătatea zonelor cu regim de protecţie integrală, prin luarea unor măsuri care să conducă la reducerea nivelului de zgomot produs de sursele artificiale. 11.4.6. Animale abandonate şi influenţa asupra stării de sănătate a populaţiei Prezenţa animalelor abandonate în perimetrul RBDD reprezintă o problemă deosebită în special în zona comunei C.A.Rosetti. În evidenţele Direcţiei Sanitar Veterinare Tulcea sunt înregistrate circa 1500 capete cabaline care păşunează liber în zona pădurii Letea din comuna C.A.Rosetti. Acestea afectează negativ fondul forestier, prin accesul necontrolat şi neângrădit, dar şi prin faptul că animalele sunt bolnave de anemie infecţioasă. Este necesară o acţiune consistentă din partea autorităţilor responsabile pentru găsirea unor soluţii de rezolvare a acestei situaţii. În afara acestei situaţii speciale, în Delta Dunării mai sunt lăsate liber să păşuneze necontrolat şi numeroase capete de bovine sau de porcine, fapt ce pune în pericol stabilitatea păşunilor locale dar şi fondul forestier.De asemenea în zonele urbane şi rurale trăiesc în sistem neorganizat animale-câini şi pisici care produc o stare de disconfort a locuitorilor.

11.5. Obiective şi măsuri

11.5.1. Poluarea aerului Principalele surse de poluare a aerului in perimetrul RBDD sunt reprezentate de unităţile industriale situate pe platforma vestică a municipiului Tulcea (Feral, Alum,Tremag), ca surse externe, iar din interior de traficul navelor fluviale şi tranzitul maritim pe teritoriul RBDD. Obiectivele şi măsurile pentru prevenirea şi combaterea impactului negativ al acestor surse asupra calităţii aerului sunt: - îmbunătăţirea mijloacelor pentru realizarea unui monitoring performant; - diminuarea emisiilor de gaze şi pulberi în aer cu ajutorul filtrelor cât şi a unor tehnologii moderne aplicate în industrie; - dotarea echipamentelor industriale poluante cu instalaţii de reţinere (filtre) şi neutralizarea poluanţilor atmosferici;

213

- plantarea unor zone verzi de protecţie; - protejarea pădurilor; - extinderea şi protejarea spaţiilor verzi, a parcurilor, a gardurilor vii etc. - construirea de vehicule cât mai puţin poluante. 11.5.2. Poluarea apei Scăderea calităţii apei se datorează: - apelor reziduale industriale; - apelor menajere; - diferitelor substanţe folosite în agricultură; - îmbogăţirii cu substanţe organice ca urmare a depozitării de deşeuri şi resturi menajere. Poluarea apelor duce la diminuarea producţiei de biomasă, uneori afectând până la dispariţie unele organisme, iar o puternică dezvoltare a fitoplantonului poate duce la degradarea ecosistemelor respective ca urmare a lipsei de oxigen care se manifestă. Cele mai importante măsuri împotriva poluării apei sunt următoarele: - interzicerea depozitării sau deversării pe maluri şi în albiile râurilor a deşeurilor de orice fel şi aplicarea de sancţiuni care să descurajeze aceste practici care ameninţă echilibrul ecologic; - construirea de staţii de epurare a apelor reziduale ale localităţilor; - construirea de bazine speciale de colectare a deşeurilor şi rezidurilor, pentru a împiedica deversarea directă a acestora în apele de suprafaţă; - epurarea apelor reziduale cu ajutorul filtrelor sau a unor substanţe chimice. - controlul poluării industriale şi a substanţelor chimice utilizate în procesele industriale. 11.5.3. Deşeuri În gestionarea deşeurilor sunt necesare schimbări radicale constând în adoptarea unor măsuri specifice, adecvate fiecărei forme de eliminare a deşeurilor în mediu. Respectarea acestor măsuri trebuie să facă obiectul activităţii de monitoring a factorilor de mediu afectaţi de prezenţa deşeurilor. Prin depozitare se pierde o mare parte a potenţialului util din deşeuri datorită faptului că acestea sunt colectate şi eliminate în mod neselectiv. În acest sens se impune luarea unor măsuri în concordanţă cu normele europene, astfel: - amenajarea corespunzătoare a depozitelor existente (Tulcea, Sulina) pentru protecţia mediului, astfel încât acestea să nu conducă la poluarea apelor şi solului din zonele respective. - amplasarea depozitelor autorizate în locuri special amenajate la distanţe bine calculate faţă de aşezările omeneşti, apele de suprafaţă, zone de agrement,etc. - operarea corectă a depozitelor actuale, acoperirea periodică cu materiale inerte în vederea prevenirii incendiilor, a răspândirii mirosurilor neplăcute, împrejmuirea acestor depozite şi amplasarea de panouri de avertizare. - măsuri ferme împotriva tuturor celor care nu respectă legislaţia privind depozitarea deşeurilor în spaţii special amenajate punând în pericol habitatele de păsări protejate (zona de protecţie integrală Sărături-Murighiol)

214

- amenajarea şi întreţinerea malurilor fluviului Dunărea, canalelor şi luciilor de apă din perimetrul fiecărei localităţi. - depozitarea deşeurilor menajere în mod controlat. - colectarea rezidurilor menajere în recipiente speciale, pe sortimente (sticlă,metal,hârtie, material plastic etc.) şi reciclarea acestora. - măsuri de informare şi sensibilizare a populaţiei privind colectarea şi depozitarea deşeurilor asfel încât să fie cunoscute metodele simple de compostare în gospodărie, scopul fiind acela de a se reduce cantităţile de deşeuri biodegradabile. De asemenea în toate localităţile din perimetru RBDD în activitatea de colectare şi gestionare a deşeurilor se impun măsuri tehnico-juridice, adaptarea şi aplicarea celor mai curate tehnologii, construirea şi punerea în funcţiune a staţiilor de epurare, organizarea şi dotarea corespunzătoare a operatorilor de salubritate, etc. 11.5.4. Animale abandonate Reducerea numărului de animale abandonate sau chiar eliminarea lor este unul din obiectivele importante ale ARBDD pentru perioada următoare prin colaborare cu Direcţia Sanitar Veterinară Tulcea şi cu Consiliile Locale. În acest sens, ARBDD îşi propune în spiritul respectului faţă de om, mediu şi animale următoarele obiective şi măsuri: - găsirea unor soluţii de recuperare a acestor animale abandonate care să prevină răspândirea unor boli transmisibile la om sau la alte animale sănătoase; - sterilizarea văzută ca o soluţie la problemele pe care le generează aceste animale; - eutanasierea animalelor bolnave. - campanii împotriva cruzimii şi abuzurilor ca şi aplicarea unui tratament uman faţă de aceste animale. - program educativ de sensibilizare a comunităţilor locale. 11.5.5.Transportul Având în vedere iminenta creştere a traficului naval în special pe canalele din interiorul ARBDD cu ambarcaţiuni mici dar dotate cu motoare din ce în ce mai puternice, se impune adoptarea unor măsuri concrete privind limitarea efectelor negative ale acestui fenomen.În anul 2007 a fost aprobat primul regulament de circulaţie pe canalele din RBDD, care stabileşte reguli dar mai ales limite de viteză şi restricţii de acces. 11.5.6. Agenda Locală 21 În anul 1992, în cadrul Conferinţei de la Rio de Janeiro, 170 de state, printre care şi România, au recunoscut în mod unanim cerinţa urgentă de a adopta o strategie globală pentru secolul următor denumit Agenda 21 a cărei opţiune să fie aplicarea principiilor dezvoltării durabile. Obiectivele principale ale implementării programului AL 21 în România:

1. Asigurarea prosperităţii populaţiei. 2. Promovarea echităţii în cadrul generaţiei actuale şi între aceasta şi cele viitoare

privind resurselor naturale. 3. Protecţia biodiversităţii şi menţinerea sistemelor de suport ale vieţii.

215

În anul 2005, ARBDD împreună cu Consiliul Judeţean Tulcea au elaborat un program cadru privind obiectivele conservării diversităţii biologice şi dezvoltării durabile în perimetrul RBDD. Acest program (Master Plan) se concentrează mai mult asupra conceptului de dezvoltare şi managementul schimbărilor la nivel local şi regional pentru accelerarea creşterii nivelului de trai şi îmbunătăţirea sistemului de exploatare a resurselor într-un mod durabil. Planul Master al RBDD aderă la principiile dezvoltării durabile, împreună cu definiţiile impuse de Naţiunile Unite şi acceptate de majoritatea naţiunilor guvernamentale din lumea întreagă.În câteva cuvinte, dezvoltarea durabilă este explicată astfel: ,,.... dezvoltarea care asigură răspunsurile nevoilor prezentului fără să compromită abilitatea viitoarelor generaţii să îşi satisfacă necesarul lor‟‟(Comisia Mondială de Dezvoltare şi Mediu,1987). Planul Master-suport pentru dezvoltarea durabilă în RBDD a fost supus dezbaterii publice în cuprinsul său regăsindu-se obiective şi acţiuni cu termen de implementare imediată, termen scurt, mediu şi lung structurate în următoarele categorii: - îmbunătăţirea infrastructurii utilităţilor publice, transport şi comunicaţii în vederea reducerii poluării şi izolării comunicaţiilor umane pentru creşterea standardelor de viaţă; - prevenirea şi reducerea efectelor catastrofelor naturale; - programul lucrărilor de reconstrucţie ecologică; - obiectivele monitoringului RBDD; - promovarea creşterii economice şi a dezvoltării sociale; - ecoturismul-turismul durabil, recomandări pentru gestionare durabilă; - dezvoltarea culturală – modelul funcţional al conservării valorilor etno-culturale; - navigaţia în Delta Dunării- legislaţia şi controlul navigaţiei; - învăţământ, sănătate umană; - folosirea energiilor neconvenţionale.

CAPITOLUL 12. PRESIUNI ASUPRA MEDIULUI

12.1. Agricultura

12.1.1. Interacţiunea agriculturii cu mediul Agricultura este o activitate complexă cu acţiune directă asupra mediului; este o activitate care presupune introducerea în mediu a multor substanţe care pot afecta atât ecosistemul antropic unde se desfăşoară activitatea cât şi ecosistemele adiacente. Ecosistemele agricole din RBDD însumează o suprafaţă de 61.453 ha, reprezentând

12,9% din teritoriul acesteia. Aceste ecosisteme sunt concentrate în zona economică a

deltei fluviatile, mai evoluată sub aspect morfologic şi pedologic. Agroecosistemele din

delta maritimă sunt reduse ca suprafaţă dar şi ca potenţial agroproductiv. Ca structură

de folosinţă a terenurilor agricole, cea mai mare pondere o are terenul arabil (63%),

urmat de pajişti naturale (36,7%). Viile şi livezile ocupă suprafeţe nesemnificative pe

loturile private ale locuitorilor.

În economia agricolă a RBDD o caracteristică a terenurilor agricole, care determină

modul lor de folosinţă şi care a influenţat în mare măsură activităţile tradiţionale ale

locuitorilor este aceea că ele se găsesc în proporţie de peste 64% în incinte îndiguite şi

216

desecate (poldere), iar restul - preponderent pajişti naturale, sunt situate pe grindurile

continentale (circa 2.560 ha), grindurile de mal ale reţelei hidrografice interioare,

grindurile fluvio-marine şi şesul deltaic, în regim liber de inundaţie.

Pe teritoriul RBDD agricultura se desfăşoară în sistem privat şi cuprinde două activităţi

majore: cultivarea cerealelor şi a altor plante şi creşterea animalelor. Activitatea agricolă

se desfăşoară în baza autorizaţiilor de mediu pentru terenurile din categoria “terenuri

agricole” şi în baza permiselor de practicare a agriculturii pe terenurile ieşite temporar

de sub ape. În condiţiile unui management bun, ecosistemele agricole din delta fluviatilă

pot avea o mare capacitate de producţie pentru cereale păioase, porumb, legume,

cartofi, soia şi plante furajere.

12.1.2. Evoluţiile pe ultimii ani din domeniul agriculturii, estimările noilor efective

de animale şi perfecţionarea metodelor de reducere a emisiilor din sectorul

agricol

12.1.2.1. Evoluţiile utilizării solului în agricultură Conform datelor furnizate de utilizatorii terenurilor şi de DADR Tulcea, din suprafaţa totală de 38.797 ha de teren arabil cuprinsă în RBDD, în anul 2007 au fost cultivate 18.077 ha (47%). Procentul mic de cultivare se datorează condiţiilor climatice foarte nefavorabile din cursul acestui an, dar şi lipsurilor financiare. Nivelul ridicat al apelor din primăvară a generat umiditate sporită în sol şi nu a fost posibilă peste tot efectuarea lucrărilor în timp optim. Seceta cumplită care a debutat la începutul verii şi lipsa sistemelor de irigaţii a compromis culturile de floarea soarelui, porumb, rapiţă şi cereale păioase în procent de 70-100%. Utilizarea solului în agricultură s-a axat pe producţia vegetală în scop alimentar şi

furajer. În anul 2007 a fost cultivată o suprafaţă de 18.077 ha având următoarea

structură de culturi:

- cereale păioase 10.054 ha (55,5%);

- porumb 1.907 ha (10,5%);

- floarea soarelui 640 ha ( 3,5%);

- plante leguminoase (soia, fasole, mazăre) 1.139 ha ( 6,3%);

- alte culturi (rapita, coriandru,canepa, legume, cartofi, pepeni) 1.857 ha (10,2%);

- plante de nutreţ 2.480 ha (14 %);

217

Tabelul 12.1.2.1. Evoluţiile utilizării solului în agricultură

12.1.2.2. Evoluţia terenurilor arabile retrase din circuitul agricol În anul 2007 nu au fost terenuri retrase din circuitul agricol. Nu au fost cultivate anumite

suprafeţe din cauza condiţiilor nefavorabile din cursul anului 2007 (inundaţii în

primăvara, secetă excesivă în vară). Din cauza umidităţii sporite în sol - nefiind posibilă

efectuarea lucrărilor solului în timp optim, şi a secetei din perioada vară-toamnă

producţiile au fost mici iar efortul financiar mare.

12.1.2.3. Evoluţia suprafeţelor de păduri regenerate Din totalul de fond forestier de 22.675 ha administrat de Regia Naţională a Pădurilor,

15.261 ha este pădure. În anul 2007 s-au realizat 127 ha păduri regenerate artificial.

12.1.2.4. Evoluţia şeptelului Seceta care a afectat toată vegetaţia a redus posibilităţile de hrănire ale animalelor. Şeptelul a suferit unele modificări în 2007, comparativ cu anul 2006, înregistrându-se creşteri sau scăderi pe diferite categorii (Tabelul 12.1.2.4.)

Cultura

(hectare) 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007

cereale paioase 5.170 14.515 17.455 16.193 9.126 9.939 6.850 10.054

porumb 6.632 3.570 1.758 2.083 4.785 2.871 5.383 1.907

floarea soarelui 6.550 5.905 5.513 5.834 3.033 3.099 8.406 640

plante

leguminoase 4.500 879 858 250 431 155 27 1.139

alte culturi 55 1.866 991 3.140 3.312 2.297 6.815 1.857

plante de nutret 735 844 1.125 1.042 2.191 2.180 2.414 2.480

Teren cultivat 23.642 27.579 27.700 28.542 22.878 20.541 29.895 18.077

teren necultivat 15.155 11.218 11.097 10.255 15.919 18.256 8.902 20.720

218

Tabelul 12.1.2.4. Situaţia efectivelor de animale în anul 2007, comparativ cu anii anteriori se prezintă astfel:

Nr. crt.

Categorii

de animale

Efective (nr. de capete)

Evoluţie 2007 faţă de 2006

2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 %

1. Bovine total 13455

13770

14.233

12.418

13.131 15816 13595

-14

2. Ovine total 86389

95254

104.848

86.241

102.587

95885 66746

-30

3. Caprine 13694 5094 6808 33

4. Porcine 8059 10338

13.424

16.136

16.053 9711 4846 -50

5. Păsări total 247687

274150

270.114

306.870

293.691

138049

81509

-40

6. Cabaline 3839 4154 4.924 4.948 5.236 5626 4081 -27

Aceste efective de animale sunt cele existente în comunele ce au teritoriul administrativ cuprins în totalitate în Rezervaţia Biosferei Delta Dunării (Ceatalchioi, Chilia Veche, Crişan, C.A. Rosetti, Maliuc, Pardina, Sfântu Gheorghe, oraşul Sulina). Datele prezentate evidenţiază că în anul 2007 au scăzut efectivele de animale, exceptând caprele. Foto 12.1.2.4 Tineret bovin

219

12.1.2.5. Agricultura ecologică Sistemul de agricultură practicat anterior a asigurat obţinerea de producţii agricole ce au

rezolvat problema hranei populaţiei, cât şi livrarea unor cantităţi de produse, dar a adus

şi prejudicii mediului şi solului în incintele îndiguite şi cultivate (distrugerea florei,

distrugerea pădurilor şi a zonelor acoperite cu stuf, transformarea incintelor în ogoare

întinse deschise vânturilor uscate vara şi viscolelor iarna, eroziunea eoliană a solului,

poluare solurilor, scăderea fertilităţii).

Soluţiile concretizate care parţial se aplică, dar care ar trebui aplicate pe toate

suprafeţele ce se cultivă sunt:

- rotaţia culturilor care elimină problemele legate de boli, dăunători, buruieni şi contribuie la menţinerea fertilităţii solului;

- metode de combatere integrală a bolilor, dăunătorilor şi buruienilor cu utilizarea unor cantităţi mici de substanţe chimice nepoluante şi biodegradabile;

- culturi cu soiuri şi hibrizi de plante adaptate condiţiilor pedologice din RBDD; - tehnologii nepoluante de cultură; - executarea lucrărilor în perioadele optime şi cu respectarea normelor tehnice

funcţie de tipul de sol şi de cultură; - măsuri agro-fitotehnice pentru refacerea potenţialului de producţie al solurilor

organice degradate prin ardere.

Rezultatele cercetărilor efectuate în cadrul INCDDD asigură soluţii proprii agriculturii durabile, care aplicate permit să se asigure condiţii pentru ca în viitor să se aplice integral principiile acestui concept. Producţia agricolă este orientată spre extinderea a două preocupări cu multiple avantaje: nepoluante şi eficiente economic. Agricultura ecologică este abordată în incinta agricolă Carasuhat, unde două societăţi au obţinut certificatului de “fermă ecologică”. 12.1.3. Impactul activităţilor din sectorul agricol asupra mediului Nu au fost evidenţiate fenomene majore de impact asupra solului, datorate activităţii din agricultură. Fenomenul de salinizare specific unor soluri ca cele din deltă, nu se face simţit decât pe

suprafeţe mici şi pe ansamblu nu se pune problema creşterii conţinutului de săruri

datorită supradesecării incintelor.

Creşterea animalelor se face în sistem extensiv, taurinele şi ovinele fiind ţinute aproape

întregul an pe păşuni, în totală neconcordanţă cu resursele de bază furajeră. Păşunile

naturale deşi au o pondere însemnată în structura terenului agricol, sunt de mică

productivitate, unele inundabile, altele salinizate şi nu asigură decât un procent relativ

mic din necesarul de masă verde pentru efectivele de taurine, ovine şi cabaline

existente. De aceea presiunea de păşunat este mare, iar în unele zone populaţia îşi

dispută zonele de păşunat sau solicită păşuni în zone cu altă categorie de folosinţă.

220

În anul 2007 impactul activităţilor din sectorul agricol asupra mediului a fost mai scăzut,

prin necultivarea suprafeţelor pe care a fost exces de umiditate în perioada de

primăvară şi prin calamitarea culturilor din cauza secetei.

12.1.4. Utilizarea durabilă a solului Utilizarea durabilă a solului a fost respectată prin neutilizarea de produse chimice interzise şi prin utilizarea minimă a celor aprobate de ARBDD. Menţionăm că producţia vegetală furajeră a fost realizată în anul 2007 fără a se utiliza produse chimice. Utilizarea durabilă a solului constituie o preocupare permanentă pentru ARBDD,

solicitând celor care utilizează resursele de sol din RBDD să aplice recomandările

elaborate de Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare Delta Dunării Tulcea pentru

diferite activităţi desfăşurate în RBDD:

Agricultură. Realizarea unor structuri de culturi ce permit rotaţii încadrate în

asolamente specifice, respectarea de tehnologii nepoluante pentru cultura plantelor,

utilizarea de substanţe fitofarmaceutice şi erbicide nepoluante, avizate pentru folosire în

RBDD, în combaterea bolilor, dăunătorilor şi buruienilor din culturi, repartizarea

animalelor la păşunat funcţie de capacitatea de suport a pajiştilor.

Piscicultură. Inundarea eleşteelor folosite pentru piscicultură la cotele stabilite prin

tehnologii, menţinerea pe uscat şi cultivarea o perioadă de 4 – 5 ani a o parte din

eleşteele cu soluri compactate, menţinerea pe uscat a unor eleştee abandonate şi

înmlăştinite, trecerea în regim liber de inundaţie a unor eleştee amenajate pe soluri cu

conţinut ridicat de sulfuri şi materie organică.

Silvicultură. Executarea lucrărilor de împădurire numai în condiţii de umiditate normală

a solului, combaterea insectelor dăunătoare numai cu insecticide avizate pentru utilizare

în Rezervaţia Biosferei Delta Dunării.

Stuf. Recoltarea şi transportul stufului numai în perioade de îngheţ, când solul nu este

în pericol ridicat de degradare prin treceri repetate cu utilajele utilizate.

12.2. Industria

12.2.1 Poluarea din sectorul industrial şi impactul acesteia asupra mediului Majoritatea unităţilor industriale sunt concentrate în localităţile urbane din zona limitrofă a deltei propriu-zise. În perimetrul RBDD există şi unităţi de industrializare a peştelui care absorb un procent deloc neglijabil din populaţia Deltei Dunării sau localităţile periferice RBDD. Pentru diminuarea impactul asupra mediului unităţile de producţie, încă din faza de proiectare au luat măsurile necesare pentru epurarea apelor uzate şi pentru o gestionare ecologică a deşeurilor. Astfel industria se dezvoltă pe baza exploatării şi valorificării resurselor naturale, în primul rând a resurselor piscicole, agricole (legumicole, cerealiere, animaliere etc.), stuficole, a minereurilor nemetalifere şi a materialelor de construcţii.

221

Între resursele specifice, peştele şi stuful prezintă cea mai mare însemnătate, atât pe plan local pentru economia arealului deltaic, cât şi în funcţionarea unor ramuri industriale de interes naţional. Acestor resurse li se alătură, în proporţii mai mici, lemnul de esenţe moi (salcie şi plop), resurse agricole, vânatul, precum şi particularităţile peisagistice ca mijloc de punere în valoare prin turism. Amplasarea unităţilor cu activitate industrială este strâns legată şi condiţionată de existenţa resurselor de sol şi subsol ce constituie materia primă pentru ramurile industriale respective, ca şi de căile de transport (fluviale, maritime, terestre), de potenţialul uman al regiunii, gradul de urbanizare şi, de tradiţia meşteşugărească. În perimetrul RBDD funcţionează câteva unităţi economice ce reprezintă industria alimentară: ateliere de reparaţii, puncte de colectare peşte, centre de panificaţie la Crişan şi Sulina. La Şantierul Naval din Sulina se efectuează reparaţii de nave. Şantierul este autorizat cu program de conformare. Clădirile aflate în conservare au fos reabilitate. Şantierul este dotat cu separator de produse petroliere care colectează şi apele pluviale care spală platforma. La Jurilocva sunt 2 fabrici de prelucrare peşte conserve şi semiconserve realizate din fonduri SAPARD. Ambele sunt autorizate, respectă normele europene; apele uzate sunt evacuate după tratare în staţia de epurare. 12.2.1.1. Activităţi industriale care se supun prevederilor directivei privind prevenirea şi controlul poluării industriale Nu e cazul în RBDD 12.2.1.2. Registrul EPER – instrument de monitorizare a poluării industriale şi de încurajare a agenţilor economici pentru aplicarea măsurilor de protecţie a mediului Registrul EPER (European Pollutant Emission Register) are la bază Decizia 2000/479/CE privind crearea unui Registru european al emisiilor de poluanţi (EPER), cu date comparabile cu privire la emisiile instalaţiilor individuale cu activităţi aflate sub incidenţa Directivei 96/61/CE privind prevenirea şi controlul integrat al poluării. Registrul cuprinde la nivel european toate instalaţiile - IPPC şi cele mai importante emisii ale acestora. Registrul nu este un instrument de reducere a emisiilor dar prin informaţiile furnizate de acesta industria este încurajată să-şi îmbunătăţească performanţele. Nu e cazul în RBDD 12.2.3. Măsuri şi acţiuni întreprinse în sectorul prevenirii, ameliorării şi reducerii poluării industriale 12.2.3.1. Stabilirea condiţiilor din autorizaţiile integrate de mediu pe baza prevederilor Directivei IPPC În domeniul de aplicabilitate al Directivei 96/61/CE a Consiliului privind prevenirea şi controlul integrat al poluării (IPPC) sunt instalaţiile mari de ardere cu putere termica > 50 MW. Nu e cazul în RBDD.

222

12.2.3.2. Aplicarea celor mai bune tehnici disponibile conform documentelor de referinţă BREF/BAT În cadrul directivei IPPC cu privire la prevenirea şi contro-lul integrat al poluării, numeroase activităţi industriale vor fi autorizate să aplice „cele mai bune tehnici disponibile” (BAT- best available techniques). Nu e cazul în RBDD 12.3. Energia

12.3.1. Impactul sectorului energetic asupra mediului În perimetrul RBDD nu există unităţi producătoare de energie electrică. Pentru transportul energiei electrice din Ucraina în sistemul nostru, în extravilanul oraşului Isaccea este construită staţia de transformare 750/400 kv care este amplasată pe o suprafaţă de18 ha. Aspectele impactului sectorului energetic sunt următoarele:

- Efecte biologice ale câmpului electric de 59 Hz; - Producerea de ozon; - Impactul asupra terenurilor agricole; - Impactul vizual ( estetic ) şi impactul ecologic; - Impactul liniilor de transport asupra populaţiilor de păsări sălbatice de talie

mare. 12.3.2 Consumul brut de energie Nu este cazul în RBDD. 12.3.3 Generarea de energie şi încalzirea la nivel de unităţi administrative În perimetrul RBDD energia termică este asigurată în marea majoritate a cazurilor din surse individuale, centrale termice proprii sau sobe. Încălzirea este asigurată individual, cu sobe, la clădirile de locuit individuale şi chiar la cele colective. Sistemul de încălzire centralizată din oraşul Sulina nu funcţionează. Energia termică necesară pentru încălzirea tuturor spaţiilor construite din perimetrul RBDD se obţine prin arderea combustibililor lichizi şi solizi (biomasă). Societăţile economice, industriale, agricole, etc. îşi asigură încălzirea spaţiilor de producţie şi birourile prin instalaţii proprii, cu energie electrică, sobe cu acumulare de căldură sau în centrale termice proprii cu combustibil lichid sau gazos. Impactul cel mai relevant al acestei activităţi umane este asupra atmosferei în urma emisiilor de gaze de combustie. 12.3.4. Impactul consumului de energie electrică asupra mediului Impactul cel mai relevant al acestei activităţi umane este asupra atmosferei în urma emisiilor de gaze de combustie. 12.3.5. Impactul extracţiei de ţiţei şi gaze naturale asupra mediului

Nu este cazul în RBDD.

223

12.3.6. Energii neconvenţionale Utilizarea energiilor neconvenţionale în perimetrul RBDD are o amploare nesemnificativă, fiind reprezentată de iniţiative locale de folosire a panourilor solare pentru încălzirea apei menajere. Instalarea turbinelor eoliene nu este permisă pe teritoriul RBDD, fiind afectate principalele căi de migraţie a păsărilor. RBDD se afla pe lista siturilor "Natura 2000". Dobrogea este una dintre cele mai importante culoare de migratie pentru păsări din Europa, din acest motiv parcurile eoliene trebuiesc dirijate în afara perimetrului rezervaţiei şi doar în zone unde impactul este cât mai mic posibil. 12.3.7 .Evoluţia energiei în perioada 1995-2007 şi tendinţele generale de mediu în următorii ani Consumul de energie electrică la nivelul unităţilor economice din RBDD va cunoaşte o uşoară creştere în perioada următoare datorată dezvoltării turismului şi a unităţilor de prestaţii de servicii. Se constată şi tendinţa dezvoltării producătorilor de energie neconvenţională, bazată în principal pe utilizarea energiei solare şi fotonice şi mai puţin pe utilizare energiei eoliene.

12.4.Transporturile Această activitate se va dezvolta în concordanţă cu principiile dezvoltării durabile şi menţinerea biodiversităţii în RBDD. Pe termen lung aplicarea unui sistem managerial de reguli în navigaţia din RBDD, precum şi o strictă supraveghere a acestora crează premizele menţinerii stării de funcţionalitate a ecosistemele deltaice.Transporturile constituie nu numai suportul de dezvoltare a activităţilor economice din RBDD,dar şi modalitatea populaţiei locale de a se deplasa în interiorul deltei. Ministerul Transporturilor, Locuinţelor şi Turismului, prin Programul Naţional Strategic asigură fondurile necesare navigaţiei şi menţinerii rutelor navigabile. Prin implementarea Sistemului Integrat de Monitoring în RBDD, această componentă va beneficia şi de suport logistic satelitar-GPS. Regulamentul de navigaţie pe canalele şi lacurile din perimetrul Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării promovat la acest moment va asigura respectarea măsurilor de siguranţăpentru navigaţie, mediu şi desfăşurarea unui turism civilizat.

224

Foto 12.4.1 Barje cu cherestea

12.4.1 Impactul transporturilor asupra mediului. Emisii de transport. Din prelucrarea statistică a datelor oficiale primite de la Căpitănia Zonală Tulcea cât şi a celor de la SC Navrom Delta SA, s-a procedat conform metodei CORINAIR, la determinarea emisiilor de poluanţi în atmosferă produse de navele fluviale care au activat în anul 2007 pe teritoriul RBDD, a navelor maritime ce au tranzitat canalul Sulina, a navelor maritime ce au intrat în portul Tulcea şi au staţionat în anul 2007 precum şi a navelor de pasageri care au efectuat curse regulate în localităţile din perimetrul RBDD. Astfel în anul 2007,a fost emisă în atmosferă o cantitate de 580,2 tone de poluanţi la un consum de combustibil de 7570 tone/an. Cantitatea de bioxid de carbon estimată prin metoda CORINAIR a fost de circa 23.996 tone la acelaşi consum de combustibil iar emisiile anuale de bioxid de sulf au fost de 7,57 tone. Prin metoda CORINAIR au fost determinate emisiile anuale care au rezultat din traficul navelor de pasageri reieşind o cantitate de 2536 de tone/an de bioxid de carbon şi de 0,8 tone/an de bioxid de sulf.

225

Graficul 12.4.1.1. Emisii anuale de metale grele rezultate din traficul naval desfăşurat în anul 2007 pe teritoriul RBDD.

Grafic 12.4.1.2. Emisii anuale rezultate din traficul naval desfăşurat în 2007 pe teritoriul RBDD (tone/an)

12.4.2. Evoluţia transporturilor şi acţiuni desfăşurate în scopul reducerii emisiilor din transporturi Dezvoltarea transporturilor în perimetrul RBDD a cunoscut o creştere considerabilă, în ultimii ani în special, prin creşterea numărului de ambarcaţii motorizate de mică capacitate de transport (4-10) locuri şi puteri de propulsie variabile (10-100 CP). Totodată s-a constatat şi creşterea numărului navelor de transport pasageri în scop turistic de capacitate mică şi medie (10-80) locuri, şi totodată creşterea numărului motoarelor de propulsie în doi timpi.

226

Având în vedere pericolul creşterii impactului acestei activităţi asupra ecosistemelor naturale din rezervaţie, ARBDD a elaborat, împreună cu autoritatea navală din Tulcea un regulament privind desfăşurarea activităţii de transport naval. Acest regulament a fost aprobat prin Ordin al MMGA (Ordinul MMGA nr.111/2007) care a intrat în vigoare. Din datele preluate de la societatea comercială Navrom-Delta Tulcea în perioada 2004-2007 se poate observa în graficul de mai jos, evoluţia pasagerilor transportaţi pe toate relaţiile din perimetrul rezervaţiei, precum şi a mărfii ce a fost transportată cu navele fluviale din dotare. În anul 2007 numărul pasagerilor transportaţi a fost de 199.608 persoane iar cantitatea de marfă transportată a fost de 3.030.608 kg. Grafic 12.4.2.1.Evoluţia pasagerilor şi a mărfii transportate în anul 2007

Tabel nr. 12.4.2.1a Navele de pasageri care au efectuat curse în anul 2007 pe teritoriul RBDD.

Nr.crt. NAVA TOTAL CONSUM (kg)

TOTAL ORE FUNCŢIONARE

1 VRANCEA 92.656 790

2 BANAT 154.478 1.310

3 MEHEDINŢI 125.258 1.062

4 MOLDOVA 0 0

5 MARAMUREŞ 72.135 800

6 MIRCEŞTI 73.650 809

7 COTNARI 28.368 700

8 FIENI 21.096 811

9 DELTA EXPRES 1 99.966 100

10 DELTA EXPRES 2 132.288 188

- TOTAL 799.895 6.570

227

Tabel nr. 12.4.2.1b. Traficul naval şi tranzitul maritim prin porturile din teritoriul RBDD

Trafic naval/tranzit/maritim

Nave intrate în port

Nave ieşite din port

Nave tranzit Total

Nave maritime transport 897 892 2301 4090

Maritime pasagere 19 24 0 43

Nave fluviale transport 4152 4127 1469 9748

Împingătoare/remorchere 1952 1965 353 4270

Barje 2200 2162 1116 5478

Nave fluviale pasagere 3737 3810 72 7619

Tehnice 165 127 16 308

Servitute 1515 1476 3 2994

Alte nave 1053 1020 274 2347

Total 11519 11452 4135 27106

Grafic 12.4.2.1b. Traficul naval şi tranzitul maritim prin porturile din teritoriul RBDD.

Din înregistrările Căpităniei Zonale Tulcea a reieşit că în anul 2007 au fost efectuate un număr de 12928 curse pentru treceri bac, acestea transportând 28705 vehicule (intrate/ieşite) şi un număr de 57748 pasageri (intraţi/ieşiţi). De asemenea tot din aceleaşi surse a reieşit că în anul 2007 au intrat şi au ieşit din porturile Tulcea, Sulina, Mahmudia un număr de 467579 de pasageri, astfel: - Număr pasageri nave maritime-2364 (numai Tulcea) - Număr pasageri nave fluviale străine-16714 (numai Tulcea) - Număr pasageri nave fluviale româneşti-448501

228

Grafic 12.4.2.1c Dinamica traficului naval şi tranzitul maritim în anul 2007.

În continuare se observă că şi în anul 2007 a scăzut tranzitul naval maritim şi s-a

menţinut la un nivel ridicat traficul naval fluvial.

12.4.3. Situaţia parcului auto Utilizarea excesivă a mijloacelor de transport naval individuale în defavoarea mijloacelor de transport în comun este una din cauzele poluării sonore precum şi o sursă majoră de emisii de poluanţi în atmosferă. Având în vedere dispoziţiile din Legea 82/1993, cu modificările şi completările ulterioare, privind constituirea Rezervaţiei Biosferei „Delta Dunări” în ceea ce priveşte anumite atribuţii ale ARBDD Tulcea, respectiv atribuţii în ceea ce priveşte stabilirea împreună cu Ministerul Transporturilor de reguli de circulaţie şi acces pe braţele Dunării pentru bărci, şalupe, nave fluviale şi maritime s-a finalizat în cursul anului 2005 de către ARBDD Tulcea documentaţia pentru promovarea unui act normativ privind stabilirea unor reguli speciale de navigaţie pe teritoriul Rezervaţiei Biosferei „Delta Dunării” pe canalele şi lacurile navigabile, în vederea completării Regulamentului de navigaţie pe Dunăre. Nu se poate realiza o situaţie a parcului de nave, deoarece începând cu anul 2006 Căpitănia Zonală Tulcea nu mai înregistrază navele cu capacitate de sub 20 C.P. În perimetrul RBDD, navigaţia se desfăşoară atât cu nave de tonaj maritim (gabaritul maxim admis pentru navele maritime fiind de 200 m lungime, 28 m lăţime şi pescajul de 7,32 m) pe canalul Sulina (Dunarea Maritimă până la portul Brăila), cât şi cu alte tipuri de nave care pot circula atât pe cele trei braţe (Chilia, Sulina şi Sfântu Gheorghe), cât şi pe canalele interioare şi complexele lacustre, tabel nr.12.4.3.1.

229

Tabelul 12.4.3.1 Caracteristicile tehnice ale navelor fluviale care se deplasează în RBDD

Nr. Crt.

Tipul navei sau ambarcaţiunii şi puterea instalată

Caracteristici principale

L x B ( m )

Echipa

j

Capacitate

transport produse

( to )

Capacitate

transport persoane

Viteza econom

ică (km/h)

I Ambarcaţiuni agrement >250CP

2 - 3 - 10 cca. 25

II Nave profesioniste

1 Şalupă remorcher / remorcher >200CP

SR 65 CP 9,06 x 2,7 2 5 6 13-14

SR 150 CP 9,95 x 3,90 2-3 17 25 18

SR 180 CP

Şalupe servitute 180 CP

16,9 x 3,80 2 8 12 18 – 22

Şalupe inspecţie 150 P

12,64 x 3,24 2 6 10 18 – 22

Şalupe servitute tip jet 170 P

10,9 x 2,79 2 2 6 35

Remorcher 150 CP 15,6 x 3,80 3 6 12 18

Remorcher 180 CP

2 Remorchere >200CP

Remorcher 200 CP 21,5 x 4,20 3 - - 18

Remorcher 400 CP 32,2 x 5,80 5 - - 20

Remorcher 555 CP 33,4 x 6,3 5 - - 20

3 Bac Motor (BM): 150 CP, 180 CP, 215 CP

17,71 x 3,65 3 - - 17

4 Impingătoare >2400CP

Împingătoare 560 CP 20,8 x 7,7 3 - - 16

Împingătoare 1200 CP

34,57 x 10,09 5 - - 22

Împingătoare 2400 CP

34,5 x 11,01 5 - - 25

5 Hidrobuze şi nave de pasageri turistice

27,5 x 5,00 4 6 - 16 30, 60, 80 18 – 24

6 Nave transport pasageri

Navă clasică 840 CP 45,21 x 7,09 x

6 80 300 24

Navă clasică 1.640 CP

61,4 x 11,3 x 6 140 600 25

Navă cu aripi portante 1.000 CP

21,32 x 4,80 5 8 51 50

7 Navă de pescuit costier 385 CP

25,75 x 7,22 5 18 - 16

8 Nave tehnice

230

Ponton dotat cu greifer

24,28 x 9,6 1 - - -

Doc plutitor 41,5 x 16,16 4 - - -

Macara plutitoare 40,5 x 20 3 - - -

9 Nave tancuri

Nepropulsate 20 x 4 1 30 -200 - -

Propulsate 54,26 x 9,9 5 30 - 200 - 15

10 Nave nepropulsate pentru mărfuri solide în vrac

Gabară 100 to 28 x 7 1 100 - -

Ceam 100 to 26,7x7,2 1 100 - -

Ceam 500 to 49,9x7,51 1 500 - -

Barjă 1000 to 38,25 x 11 - 1000 - -

Barjă 1500 to 70,2 x 11 - 1500 - -

Barjă 3000 to 88,96 x 11 - 3000 - -

11 Nave nepropulsate destinate cazării pasageri

Ponton-Dormitor 28,2 x 5 1 18 - 40 20 - 42 -

12 Nave maritime cca. 6000 CP

130 x 18 x 9 21 4000 0 26

NOTĂ : L – lungimea; B – lăţimea. Prin Ordinul nr. 111/2007 pentru aprobarea Regulilor privind accesul şi circulaţia pe canalele şi lacurile interioare din perimetrul Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, s-au reglementat atât viteza maximă admisă a navelor şi ambarcaţiunilor de agrement cât şi traseele turistice din perimetrul rezervaţiei. 12.5 Turismul 12.5.1 Potenţialul turistic al regiunii (elemente turistice naturale) Statutul Deltei Dunării de arie protejată a determinat un proces de reorganizare a turismului ce se desfăşoară pe acest teritoriu în contextul valorificării durabile a resurselor naturale şi în special a resursei peisagistice cu impact minim asupra integrităţii ecosistemelor naturale. Activitatea de turism desfăşurată în RBDD nu este pe masura potenţialului deosebit de

ridicat al zonei.Pe lânga datele oficiale luate în considerare în aprecierea fenomenului

turistic din RBDD trebuie menţionat şi fenomenul turismuluineorganizat prin agenţi

economici autorizaţi, acest fenomen cunoscând în anul 2007 o creştere considerabilă,

în special în localităţile cu potenţial turistic real: Sf.Gheorghe, Sulina, Crişan, Mila 23.

Valorile naturale şi culturale ale Deltei Dunării constituie ceea ce se poate numi

generic resurse estetice ale RBDD, resurse valorificabile prin practicarea

turismului.Aceste valori constiuie în acelaşi timp atracţii turistice ce creează produsul

turistic RBDD, putând fi grupate după cum urmează:

231

Componentele principale ale peisajului din Delta Dunării sunt cele aproape 400 de

lacuri de diferite mărimi, stufărişurile, pădurile de stejar şi frasin, dunele de nisip, plajele

de pe litoralul marin deltaic, toate acestea conferă o diversitate şi varietate spaţială

deosebită.

Biodiversitatea deltei constă în aceea că aproape 1/3 din numărul de specii de plante ce

trăiesc în România se găseşte în rezervaţie. Tot aici se află cele mai multe specii de

plante medicinale, dar şi cele mai mari suprafeţe acoperite cu stuf de pe glob şi două

păduri unice în Europa, formate din stejari seculari şi liane mediteraneene (Pădurile

Letea şi Caraorman).

Cea mai mare bogăţie faunistică a rezervaţiei o constituie totuşi păsările care poposesc

pe acest teritoriu în timpul migraţiei sau care au ales delta ca loc de hrănire, cuibărire şi

creştere a puilor. Toate aceste caracteristici unice fac din Delta Dunării un laborator de

cercetare şi observare pentru cercetători din întreaga lume, dar şi pentru turiştii iubitori

de natură ca vizitează delta în căutarea unor zone naturale şi a unor specii deosebite.

Resursele naturale cum ar fi cele piscicole şi cinegetice ale RBDD sunt valorificate prin

turism, constituind o atracţie turistică pentru iubitorii de pescuit sportiv şi pentru

vânători. Regimul termic ridicat ,precipitaţiile reduse şi durata mare de strălucire a

soarelui, în general clima din RBDD favorizează practicarea turismului din primăvară şi

până în toamnă. Cultura şi istoria RBDD, elementele de etnografie şi folclor şi prezenţa

unui număr mare de situri arheologice reprezintă argumentele puternice în favoarea

diversificării ofertelor turistice pentru RBDD. Aşezările umane, specificul şi unicitatea

lor, precum şi arhitectura specifică reprezintă de asemenea atracţii turistice deosebite.

Delta Dunării este totodată un imens spaţiu de linişte şi tăcere, pe care mulţi turişti din

ţară şi străinătate martori activi ai unei vieţi trepidante, îl caută şi pentru a-şi

reîmprospăta forţele fizice şi psihice.

Principalele forme de turism care se pot desfăşura pe teritoriul RBDD sunt: sejur

pentru odihnă, practicat prin intermediul companiilor de turism în unul din hotelurile de

pe teritoriul RBDD sau folosind hotelurile plutitoare;

- turism itinerant, practicat fie individual sau prin intermediul excursiilor organizate;

- turism specializat – ştiinţific ( pentru ornitologi,specialişti,cercetători, studenţi);

- programe speciale de tineret, pentru cunoaşterea, înţelegerea şi preţuirea naturii;

- turism rural, în cadrul căruia turişti sunt găzduiţi şi ghidaţi de localnici;

- cura helio- marină, pe plajele de la Sulina Sf.Gheorghe, Gura Portiţei;

232

- foto- safari, practicat pentru cei care vor să imortalizeze pe peliculă peisaje din Delta

Dunării;

- turism pentru practicarea sporturilor nautice;

- turism pentru practicarea pescuitului sportiv şi a vânătorii sportive.

Foto 12.5.1.1. Complexul turistic Cormoran - Uzlina

Analiza dinamicii fluxului de turişti înregistraţi în RBDD conform datelor primite de la

o parte din agenţii economici care au fost autorizaţi să desfăşoare activităţi de turism în

Delta Dunării, arată că sezonul turistic 2007, a avut o perioadă de maxim în lunile mai –

septembrie, în celelalte luni numărul turiştilor fiind redus. Această caracteristică a

sezonului 2007 a marcat şi sezonul turistic anterior. Perioadele cele mai prielnice pentru

vizitarea deltei sunt primăvară (mai) şi toamna (septembrie), când nu este prea cald, nu

sunt prea mulţi ţânţari şi tăuni iar vreamea este frumoasă şi stabilă.în anul 2007 s-au

înregistrat din raportările primite de la agenţii turistici care îşi desfăşoară activitatea în

RBDD, un numar 29743 turişti , dintre care 21839 turişti români şi7904 turişti

străini.Faţă de numărul turiştilor veniţi prin agenţii de turism şi al căror număr a fost

raportat catre ARBDD, Delta Dunării a mai fost vizitată şi de turişti veniţi pe cont propriu

şi care s-au folosit de mijloacele de transport în comun sau mijloace proprii, au stat în

corturi amplasate în zone de campare stabilite de Direcţia Silvică Tulcea sau au fost

233

cazaţi în localităţile din perimetrul RBDD fără o evidenţă declarată. .Se constată o

repartiţie inegală pe cele patru zone analizate, braţele Dunării şi zona Dunării şi zona

Jurilovca, zona cea mai căutată şi cea mai accesibilă, de altfel rămânând zona braţul

Sf. Gheorghe. Centrele de informare şi Educaţie ecologică ale ARBDD (Centrul de

Documentare şi Educaţie Ecologică Crişan, Centrul de informare Sulina şi Centrul de

Informare şi Educaţie Ecologică Tulcea) au oferit în anul 2007 informaţii generale,

precum şi informaţii privind practicarea turismului în RBDD unui număr de 3765

vizitatori. În centrele de informare ARBDD, turiştilor le-au fost puse la dispoziţie pliante

şi hărţi. De asemeni pentru a veni în sprijinul turiştilor, a fost actualizată permanent

baza de date cu informaţii turistice (capacităţi de cazare, posibilităţi de agrement,

transport,etc)puse la dispoziţie de operatorii de turism cu activitate pe teritoriul RBDD, a

fost actualizat permanent domeniul “turism” (în lb.română şi lb.engleză din pagina web

a ARBDD, care cuprinde informaţii despre: formele de turism practicate în RBDD, reguli

de vizitare, centrele de informare din perimetrul RBDD, trasee turistice, posibilităţi de

transport în RBDD, agenţi economici care desfăşoară activităţi de turism.

Fig.1.2.5.1.1 Dinamica fluxului de turişti în RBDD în 2007

1

10

100

1000

10000

100000

turişti români turişti străini

2007

Tabel 1.2.5.1.1 Situaţia turiştilor care au vizitat RBDD în perioada 2002 -2007

Anul Turişti români

Turişti străini

2002 17575 15490

2003 16098 11134

2004 20804 5711

2005 22042 2034

2006 36270 12860

2007 21839 7904

234

Fig.1.2.5.1.2 Dinamica fluxului de turişti în RBDD în perioada 2002-2007

2002-2007

turişti români;

17575

turişti români;

16098

turişti români;

20804

turişti români;

22042

turişti români;

36270

turişti români;

21839

turişti străini; 15490






anul; 2002

anul; 2003

anul; 2004

anul; 2005

anul; 2006

anul; 2007

0 5000 10000 15000 20000 25000 30000 35000 40000

1

2

3

4

5

6

anul

turişti străini

turişti români

12.5.2. Impactul turismului asupra mediului

Impactul social şi economic Elaborarea princiipiilor pentru o dezvoltare durabilă, adaptată la zonele umede ale deltei, schiţarea şi elaborarea facilităţilor pentru un turism ecologic precum şi implicarea localnicilor în furnizarea de servicii turistice prin implementarea unui turism rural, ar trebui să ducă la beneficii egale pentru natură, turişti , tour-operatori

şi populaţia locală.

Cu toate că Rezervaţia Biosferei Delta Dunării a devenit din ce în ce mai atractivă ca

destinaţie turistică atât pentru turiştii români, cât şi pentru cei străini, populaţia locală

şi natura deltei nu beneficiază încă de pe urma practicării ecoturismului la întreaga

sa capacitate.

O mare parte a serviciilor turistice şi a pachetelor turistice este furnizată în RBDD de

catre companii de turism înregistrate în Tulcea sau în alte oraşe ale României. De

cele mai multe ori, aceste companii folosesc de obicei propriile mijloace de

transport,cazare şi facilităţi pentru desfăşurarea activităţilor turistice. O parte

semnificativă a venitului obţinut din valorificarea resurselor turistice este astfel

direcţionată spre companii de turism situate în afara RBDD.

Doar câteva dintre companiile turistice apeleatză la serviciile turistice locale pentru

întregul pachet turistic sau anumite părţi ale acestuia. Aceste companii organizează

235

pachete turistice în Delta Dunării bazate pe cazare la localnici, uneori în mai multe

sate, în timp ce altele oferă mese tradiţionale în pensiuni locale.

Dezvoltarea turismului în RBDD, înregistrată în ultimii ani, a afectat totuşi şi turismul

rural.Un număr tot mai mare de pensiuni şi gospodării situate în satele din RBDD

oferă acum servicii turistice precum cazare şi masă,plimbări cu barca, activităţi

recreative.

Cazarea la localnici este preferata în special de către pescari, vânători sau acei

turişti care vin la Sulina sau Sf. Gheorghe pentru plajă. Lipsa publicităţii şi a

informaţiilor despre posibilităţile de cazare fac o mare parte a pensiunilor rurale şi a

gospodăriilor să depindă de cunoştinţe, prieteni, clienţi fideli şi recomandările

acestora. Ultima iniţiativă de realizare a unui” Ghid turistic al judeţului Tulcea” care

cuprinde toate categoriile de furnizori de servicii turistice împreună cu ofertele

acestora va avea un impact important asupra unor astfel de furnizori locali.Unul

dintre aspectele care merită menţionate este acela că toate pensiunile nou

construite au strictul necesar de facilităţi sanitare(băi, grupuri sanitare, apa caldă) în

timp ce gospodăriile încă oferă “doar” toalete uscate, lavoare şi duşuri de vară.

Arhitectura specială a caselor din Delta Dunării a dat posibilitatea localnicilor să

cazeze turişti în casele lor, fără prea multe investiţii. Aproape toate gospodăriile din

Delta Dunării sunt alcătuite din două clădiri principale-una în care locuieşte familia şi

una separată-de obicei numită “casa curată ” sau casa de oaspeţi. Timp de foarte

mulţi ani locuitorii Deltei Dunării au găzduit turişti fără să aducă prea multe

îmbunătăţiri condiţiilor de trai şi/sau cazare. Numai în ultimii ani pătrunderea

civilizaţiei urbane şi a tehnologiei, cerinţele turiştilor pentru ceea ce înseamnă pentru

ei standarde “minime” şi un venit mai bun au determinat locuitorii Deltei Dunării ( în

special ultimile generaţii ) să-şi îmbunătăţească standardele de viaţă şi să

investească pentru a oferi turiştilor condiţii mai bune.

Ca şi în trecut, motivaţia de a găzdui turişti în propriile case este aceeaşi pentru toţi:

să câştige bani şi să crească venitul familiei. În funcţie de situaţia familiei, banii

câştigaţi sunt reinvestiţi în îmbunătăţirea ofertei turistice (extinderea locurilor pentru

cazare, cumpărarea de bărci), sunt folosiţi la plata taxelor şcolare ale copiilor (liceu

sau facultate) sau doar să acopere cheltuielile zilnice de trai, când nu există alte

venituri.

La nivelul comunităţii se observă câteva schimbări vizibile, reflectând dezvoltarea

economică şi socială. Câteva case au îmbunătăţiri, s-au extins, modernizat având

toate facilităţile sanitare precum şi mijloace de comunicare şi informare (telefoane

fixe şi mobile, computere, internet, televiziune prin cablu şi aşa mai departe).

236

Există totuşi un efect negativ al acestei dezvoltări economice şi sociale a

comunităţilor deltei: comunităţile locale tind să-şi piardă identitatea specifică,

tradiţiile şi arhitectura pentru a atinge criteriile cerute pentru obţinerea unor preţuri

mai mari ale serviciilor lor în timp ce cultura şi tradiţiile lor ca atracţii turistice sunt

lăsate în urmă.

12.5.3. Tendinţe de dezvoltare a judeţului/regiunii Planificarea durabilă a dezvoltării turistice într-o zonă protejată se bazează în

primul rând pe un parteneriat între managerii zonei protejate, firmele de turism şi

populaţia locală. În general, aceste planuri includ următoarele:

Stabilirea clară a scopurilor de protecţie, discuţii şi acorduri privind scopurile dezvoltării durabile a turismului cu toţi partenerii;

Inventarierea resurselor naturale şi culturale ce pot fi utilizate ca potenţial turistic, cu analiza informaţiilor obţinute;

Alcătuirea unor echipe de lucru cu populaţia locală, cu organizaţii regionale sau locale, guvernamentale sau neguvernamentale interesate în dezvoltarea turismului;

Identificarea valorilor şi posibilităţilor care stau la baza turismului durabil;

Aprecierea capacităţii de susţinere a diferitelor părţi ale zonelor protejate la nivelul standardelor de mediu şi care să fie menţinute în timp şi spaţiu;

Urmărirea şi analiza pieţei turistice şi a nevoilor turistice;

Acordarea de consultanţă în activitaţile turistice care sunt compatibile cu nevoia de protejare a arealelor sensibile natural;

Propuneri de lansare a unor produse turistice care să includa şi turismul educaţional pe diferite domenii:ştiinţific,cultural, protecţia mediului înconjurător;

Aprecierea impactului de mediu şi analiza setului de măsuri necesare în funcţie de situaţiile existente;

Politica de stabilire a căilor şi mijloacelor de circulaţie şi dezvoltare durabilă a sistemelor de transport;

Expunerea completă a strategiei promoţionale şi de comunicare pentru promovarea ideii de areale protejate în managementul tehnic al noilor produse turistice;

Stabilirea programelor de monitorizare a vizitatorilor şi a tuturor zonelor protejate.

Pentru sectorul turistic, participarea şi implicarea în elaborarea planului de dezvoltare

turistică a unei arii protejate, precum RBDD, are ca rezultat creşterea calităţii actului

turistic prin:obiective şi servicii turistice specifice zonei, protejarea resursei turistice şi

atragerea unei anumite categorii de turişti.

237

Fig. 12.5.3.1. Harta traseelor turistice din RBDD

238

Măsuri luate de ARBDD pentru implementarea ecoturismului

Trasee turistice pentru pasionaţii de ornitologie

- 10 trasee turistice în interiorul Deltei Dunării şi Complexului lagunar Razim Sinoe

Poteci de învăţare/vizitare

- 3 poteci de învăţare/vizitare în zona C.A Rosetti - 1 potecă învăţare/vizitare în zona Caraorman

Ghiduri pentru operatorii turistici

- Reguli - Restricţii - Ghiduri pentru un turism ecologic

Program de monitorizare a activităţii turistice

- Evaluarea fluxului turistic - Chestionare de opinie

Materiale pentru educaţie ecologică

- Broşuri - Pliante - Filme documentare

Materiale de informare turistică

- Ghiduri turistice - Pliante

Studii pentru implementarea ecoturismului rural

- Proiect pilot în C.A. Rosetti

Modalităţi şi căi pentru perfecţionarea dezvoltării resurse turistice

- Investiţii şi programe pentru promovarea activităţilor turistice cu impact redus asupra mediului;

- Facilităţi financiare asigurate investitorilor în domeniu - Programe de creditare a investiţiilor în domeniu - Realizarea unei bănci de gene a animalelor domestice (porc,bovine,cai,câini)

pentru păstrarea genofondului şi ca atracţie turistică - Realizarea unei infrastructuri corespunzătoare - Realizarea transportului rapid-cu elicopterul care să facă legătura oraşului

Tulcea, reşedinţă de judeţ şi zonele turistice din RBDD - Monitorizarea valorificării resursei

239

CAPITOLUL 13. INSTRUMENTE ALE POLITICII DE MEDIU ÎN ROMÂNIA

13.1.Cheltuieli şi resurse pentru protecţia mediului Cheltuielile pentru protecţia mediului realizate în RBDD cuprind cheltuieli pentru lucrări de reconstrucţie ecologică şi refacerea potenţialului piscicol în derulare, conservarea şi protecţia genofondului şi biodiversităţii şi lucrări de construcţii civile. Lucrări realizate:

1. Reconstrucţia ecologică a ostroavelor rezultate prin rectificarea Braţului Sfântu Gheorghe din Delta Dunării, jud. Tulcea ; S-au executat un număr de 5 canale în lungime totală de 5,0 km, care reprezintă

intrânduri în ostroavele rezultate prin rectificarea braţului Sfântu Gheorghe. 2. Reconstrucţia ecologică a amenajărilor piscicole abandonate din zona Holbina-

Dunăvăţ din Delta Dunării, judeţul Tulcea; S-a executat în această perioadă etapa a II a acestui obiectiv de investiţii, respectiv 3 deschideri de breşe în dig.

3. Staţia de monitorizare a peştilor migratori din Dunăre, localitatea Isaccea, jud. Tulcea;

Obiectivul de investiţie se apropie de finalizare, urmând ca în perioada imediat următoare să se execute recepţia la terminare a lucrărilor.

4. Lucrări de decolmatare a principalelor canale şi gârle pescăreşti din Delta Dunării în complexele acvatice : Roşu-Puiu, Dunăvăţ- Dranov, Somova-Parcheş, Razim-Sinoie, Matiţa-Merhei, Şontea-Fortuna, Gorgova-Uzlina, situaţii de urgenţă, conform HG nr. 665/28.06.2007-etapa 1 .

S-au decolmatat într-o primă etapă circa 10 km de canal, în regim de urgenţă, în toate cele 7 complexe acvatice ale Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării. Lucrările au fost executate în punctele cele mai critice pentru asigurarea circulaţiei apei şi a oxigenării acesteia şi pentru a preveni efectele negative asupra biodiversităţii determinate de perioada de secetă, când au fost înregistrate cote scăzute ale apelor din Delta Dunării.

Studii de fezabilitate:

Elaborate în cursul anului 2006 şi avizate în 2007: Studiile de fezabilitate elaborate în cursul anului 2006 au fost avizate în CTE ARBDD şi MMDD şi au fost obţinute avizele conform certificatelor de urbanism. De asemenea pentru o mare parte din aceste proiecte s-au organizat dezbaterile publice în vederea obţinerii acordurilor de mediu. 1. Amenajare trasee de acces şi observatoare ornitologice în zonele Sfântu

Gheorghe (Sacalin), Sărături Murighiol, Uzlina, Purcelu, jud. Tulcea; 2. Extindere sediu A.R.B.D.D. şi conversia centralei termice de la alimentare cu

motorină la gaze; 3. Centru de informare şi educaţie ecologică Caraorman; 4. Centru de informare şi educaţie ecologică Murighiol; 5. Centru de informare şi educaţie ecologică Chilia-Veche; 6. Centru de informare şi educaţie ecologică C.A Rosetti; 7. Centru de informare şi educaţie ecologică Sf. Gheorghe; 8. Lucrări hidrotehnice pentru îmbunătăţirea circulaţiei apelor în complexul Somova-

Parcheş;

240

9. Amenajări pentru îmbunătăţirea condiţiilor de mediu în zonele de reproducere naturală a peştilor autohtoni din R.B.D.D. – complexul acvatic natural Dunăvăţ-Dranov, jud. Tulcea;

10. Lucrări pentru prevenirea colmatării gârlelor şi canalelor din R.B.D.D. pentru menţinerea unui regim hidrologic optim, etapa 1 – decolmatare canal Sulina-Periprava-Cardon –Popina;

11. Reconstrucţia ecologică a amenajării piscicole Murighiol; 12. Lucrări pentru îmbunătăţirea condiţiilor hidrologice în zona Sinoie-Istria-Nuntaşi; 13. Reconstrucţia ecologică a amenajării agricole Murighiol-Dunăvăţ; 14. Reconstrucţia ecologică a amenajării agricole Carasuhat din Delta Dunării; 15. Reconstrucţia ecologică a amenajării piscicole Chilia I din Delta Dunării, jud.

Tulcea; 16. Lucrări de decolmatare a principalelor canale şi gârle pescăreşti din Delta Dunării

în complexele acvatice: Roşu-Puiu, Dunăvăţ- Dranov, Somova-Parcheş, Razim-Sinoie, Matiţa-Merhei, Şontea-Fortuna, Gorgova-Uzlina, situaţii de urgenţă, conform HG nr. 665/28.06.2007- etapa 1.

Studii de prefezabilitate şi de fezabilitate elaborate sau în curs de elaborare

S-au elaborat şi aprobat în cadrul C.T.E.-A.R.B.D.D. studiilor de prefezabilitate

şi fezabilitate pentru următoarele proiecte:

1. Lucrări hidrotehnice pentru îmbunătăţirea circulaţiei apei în complexul acvatic Şontea-Fortuna;

2. Lucrări pentru prevenirea colmatării gârlelor şi canalelor din R.B.D.D. pentru menţinerea unui regim hidrologic optim, etapa 2 – decolmatare canal Litcov şi gârla Şontea-Veche;

3. Reconstrucţia ecologică a amenajării piscicole Dunăvăţ; 4. Reconstrucţia ecologică a amenajării agricole Pardina; 5. Reconstrucţia ecologică a amenajării agricole Sireasa; 6. Reconstrucţia ecologică a amenajării piscicole Stipoc; 7. Proiect pilot pentru asigurarea energiei electrice pentru utilizarea altor surse de

energie neconvenţională: eoliene, solară, pompe de căldură etc; 8. Cantoane în zonele: Somova-Saon, Grindul Chituc, Grindul Lupilor- canal 5; 9. Adăposturi pentru ambarcaţiuni în zonele Somova-Saon, Grindul Lupilor, Roşca-

Buhaiova, bazin Murighiol, Gura Portiţei, Caraorman, Sulina, Gorgova, Sf. Gheorghe, Crişan;

10. Elaborarea documentaţiei şi introducerea regimului de Marcă înregistrată pentru produsele din R.B.D.D.;

11. Reconstrucţia ecologică în amenajarea agricolă Sulina; 12. Lucrări de decolmatare a principalelor canale şi gârle pescăreşti din Delta Dunării

în complexele acvatice : Roşu-Puiu, Dunăvăţ- Dranov, Somova-Parcheş, Razim-Sinoie, Matiţa-Merhei, Şontea-Fortuna, Gorgova-Uzlina, situaţii de urgenţă, conform HG nr. 665/28.06.2007- etapa 2 .

241

Valoarea prevăzută conform programului pentru elaborarea Studiilor de prefezabilitate şi fezabilitate propuse pentru anul 2007, era de 1.899.000 lei RON. Valoarea realizată: Pentru anul 2007 au mai fost prevăzute şi realizarea de proiecte tehnice, Caiete de sarcini, Documentaţiile de licitaţie pentru execuţie lucrări, P.U.D pentru proiectele:

1. Extindere sală de conferinţe şi spaţii de cazare la Centrul Internaţional de Instruire ecologică Uzlina;

2. Modernizarea şi diversificarea cantonului Gura Portiţei; 3. Reabilitare şi extindere centru de informare Sulina; 4. Reabilitare şi modernizare centru de de informare ecologică Crişan; 5. Extindere sediu A.R.B.D.D. şi conversia centralei termice de la alimentare cu

motorină la gaze; 6. Amenajare trasee de acces şi observatoare ornitologice în R.B.D.D.; 7. Lucrări hidrotehnice pentru îmbunătăţirea circulaţiei apei în complexul Gorgova-

Uzlina; 8. Lucrări hidrotehnice pentru îmbunătăţirea circulaţiei apei în complexul Somova-

Parcheş; 9. Amenajări pentru îmbunătăţirea condiţiilor de mediu în zonele de reproducere

naturală a peştilor – complexul acvatic Dunăvăţ-Dranov; 10. Împăduriri pentru consolidări de maluri; 11. Lucrări pentru refacerea fondului forestier natural; 12. Lucrări pentru prevenirea colmatării gârlelor şi lacurilor din R.B.D.D. pentru

menţinerea unui regim optim, conform modelului hidrologic – etapa 1 - decolmatare canal Sulina-Periprava-Cardon –Popina;

13. Reconstrucţia ecologică a amenajării piscicole Ceamurlia I, jud. Tulcea; 14. Reconstrucţia ecologică în amenajarea piscicolă Murighiol; 15. Reconstrucţia ecologică în amenajarea agricolă Carasuhat.

Valoarea cheltuielilor de capital realizată în anul 2007 se prezintă astfel: Realizat: Total investiţii 4.867.391,28 lei RON C+M 3.803.674,09 lei RON Dotări 908.203,19 lei RON Proiectare 155.514,00 lei RON

Tot în anul 2007 s-au organizat procedurile de achiziţie publică pentru următoarele

obiective finanţate din fonduri din cadrul Programului de vecinătate România-Ucraina

2004-2006 Phare CBC RO2004:

1. Navă laborator pentru activităţi de monitoring în R.B.T.D.D, România/Ucraina; 2. Aparatură pentru laboratorul mobil; 3. Inventarierea parametrilor relevanţi, biotici şi abiotici, ce caracterizează starea

mediului, situaţia biodiversităţii şi a resurselor naturale în Rezervaţia Biosferei Transfrontaliere Delta Dunării;

4. Inventarierea surselor existente de poluare şi al activităţilor cu impact negativ asupra mediului în Rezervaţia Biosferei Transfrontaliere Delta Dunării.

242

TABEL 13.1.1. SITUAŢIA INVSTIŢIILOR realizate de societăţi în 2007 şi prevăzute în programe de conformare

Total plan investiţii – 501900,00 lei; Total realizat - 396695,55 lei.

Nr.crt.

SOCIETATEA DENUMIRE INVESTIIŢIE PLAN INVESTIŢII ( Lei)

INVESTIŢII REALIZATE (Lei)

1. SC ECODELTA SRL

1. Utilizarea tehnologiilor de piscultură conform legislaţiei în vigoare, prin populări cu puiet de peşte preluat de la o societate specializată şi autorizată, creşterea peştelui de consum AP TOPRAICHIOI

2. Decolmatare canale, consolidare diguri şi stavilare

Total

45.000

15.000

60.000

12.870

15.000

27870

2. SC BLINKER TURISM SRL

1. Reabilitarea reţelor de canalizare şi instalaţii de epurare;

2. Organizarea spaţiilor corespunzătoare pentru depozitarea deşeurilor de orice tip;

3. Platformă deshidratare nămol; 4. Înlocuirea acoperişului cu azbest

Total

175.000 18.000 18.000 110.000

321000

148.000 5500 740 110000 264240

3. SC ALFAROM

COM SRL

1. Consolidarea digurilor şi decolmatarea canalelor drenoare interioare;

2. Reparaţia şi punerea în funcţiune a instalaţiilor tip călugăr

Total

70.000 5000 75000

70.000 5000 75000

4. SC RIG SERVICE SA

1. Înlocuirea bazinului vidanjabil din beton cu staţie de epurare cu treaptă mecanică, biologică şi chimică

Total

25900 25900

27750 27750

5 OCPI TULCEA

1. Dotarea Pontonului Dormitor nr. 1783 cu tanc pentru colectarea apelor uzate Total

20.000 20.000

1835,55 1835,55

243

13.2. Cheltuieli şi investiţii efectuate de agenţii economici în anul 2007 şi raportate la Garda Naţională de Mediu

TABEL 13.2.2. SITUAŢIA INVESTIŢIILOR DE MEDIU PE LUNA DECEMBRIE mii RON

Nr. crt. Plan de investiii de mediu pe anul 2007 Realizat la 31.12.2007 Observaţii

total buget local

buget de stat

surse proprii

alte surse total

buget local

buget de stat

surse proprii alte surse

Total Decembrie 0,00 0 0,00 0,00 0,00

TOTAL RBDD 23911,00 15725,00 0,00 8186,00 14567,94 0,00 13468,82 0,00 1099,12

244

TABEL 13.2.3. SITUAŢIA INVESTIŢIILOR DE MEDIU PE ANUL 2007

ANEXA 1 mii RON

Nr. agenţi Plan de investiţii de mediu pe anul 2007 Realizat la 31.12.2007

economici total surse proprii

buget de stat

alte surse total surse proprii buget de stat alte surse

AFDJ GALAŢI-total 22634,00 0,00 14448,00 8186,00 13858,74 0,00 12759,62 1099,12

1.AFDJ Galaţi luna Decembrie 0,00 0,00 0,00 0,00 1320,03 0,00 1319,91 0,00

1.1. Apărări maluri can.Sulina şi sistem de măsurători topohidrografice şi semnalizare pe Dunăre 22634,00 0,00 14448,00 8186,00 13858,74 0,00 12759,62 1099,12

ARBDD Tulcea-total 1277,00 0,00 1277,00 0,00 709,20 0,00 709,20 0,00

2. ARBDD Decembrie 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00

2.1.luna decembrie 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00

2.1.Reconstructia ecologică a amenajarilor piscicole abandonate din zona Holbina Dunavăţ 65,00 0,00 65,00 0,00 1,62 0,00 1,62 0,00

2.2.luna decembrie 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00

2.2 Staţie de monitorizare a peştilor migratori din Dunăre , loc Isaccea 921,00 0,00 921,00 0,00 244,88 244,88 0,00

2.3.luna decembrie 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00

2.3. Reconstrucţia ecologică a ostoavelor rezultate prin reciclarea braţului Sf. Gheorghe din Delta Dunării 291,00 0,00 291,00 0,00 462,70 0,00 462,70 0,00

Total decembrie 0,00 0,00 0,00 0,00

TOTAL RBDD 23911,00 0,00 15725,00 8186,00 14567,94 0,00 13468,82 1099,12

245

13.3. Fondul pentru mediu Fondul pentru mediu reprezintă un instrument economico-financiar destinat susţinerii şi realizării proiectelor de protecţia mediului, în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare în domeniul protecţiei mediului. Manualul de operare prezintă categoriile de proiecte de protecţia mediului care sunt finanţate de Administraţia Fondului pentru Mediu, instituţie care răspunde de gestionarea fondului pentru mediu, în conformitate cu O.U.G. nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu, aprobată prin Legea nr. 105/2006 şi modificată prin Legea 292/2007. Categoriile de proiecte eligibile pentru finanţare din Fondul pentru mediu sunt următoarele: a) prevenirea poluării; b) reducerea impactului asupra atmosferei, apei şi solului; c) reducerea nivelurilor de zgomot; d) utilizarea de tehnologii curate; e) gestionarea deşeurilor, inclusiv a deşeurilor periculoase; f) protecţia resurselor de apă, staţiile de tratare, staţiile de epurare pentru comunităţi locale; g) gospodărirea integrată a zonei costiere; h) conservarea biodiversităţii; i) administrarea ariilor naturale protejate; j) educaţia şi conştientizarea publicului privind protecţia mediului; k) creşterea producţiei de energie din surse regenerabile; l) reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră; m) reconstrucţia ecologică şi gospodărirea durabilă a pădurilor; n) împădurirea terenurilor degradate situate în zonele deficitare în păduri, stabilite în condiţiile legii; o) închiderea iazurilor de decantare din sectorul minier; p) lucrări destinate prevenirii, înlăturării şi/sau diminuării efectelor produse de fenomenele meteorologice periculoase la lucrările de gospodărire a apelor aferente obiectivelor din domeniul public al statului. În cursul anului 2007, în Administraţia Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării , nu au existat proiecte de mediu finanţate de Administraţia Fondului de Mediu. Conform art. 9 alin(1) din Lg. 105/2006 pentru modificarea O.U.G. nr.196/2005, privind Fondul pentru mediu, taxele şi contribuţiile la veniturile Fondului pentru mediu, pe teritoriul Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, se constituie din:

- taxele pentru emisiile de poluanţi în atmosferă încasate de la operatorii economici , deţinători de surse mobile şi a căror utilizare afecteză factorii de mediu;

- taxele încasate din greutatea ambalajelor introduse pe piaţa naţională, de la Fabrica de conserve Jurilovca.

246

13.4. Fondurile Uniunii Europene de preaderare Programul PHARE Programul Phare este primul instrument financiar nerambursabil conceput de Uniunea Europeană pentru a sprijini Europa Centrală şi de Est în evoluţia către o societate democrată şi o economie de piaţă. Programul PHARE este un instrument de pre-aderare, un sprijin instituţional ce se concretizează pe patru domenii cheie : - investiţii mari ; - investiţii în implementarea aquis-ului comunitar; - dezvoltare regională ; - sprijinirea inteprinderilor mici şi mijlocii. În România, Programul PHARE este activ din 1998, având trei component active în direcţia protecţiei mediului – PHARE „Naţional”, PHARE „Cooperare transfrontalieră”şi PHARE „Coeziune economică şi socială”. Obiectivele naţionale pentru fiecare an de funcţionare progresează de la pregătirea adoptării acquis-ului comunitar la aspecte practice de implementare. PHARE CBC (cooperarea transfrontalieră) reprezintă un instrument ce contribuie la dezvoltarea cooperării între state pentru ridicarea nivelului de dezvoltare în regiunile respective şi pentru stingerea de conflicte generate de anumite situaţii care pot să apară în context transfrontalier (ex. cazuri de poluare accidentală). Tip de proiecte ce pot fi finanţate:

Acţiuni de protecţie a mediului

Fluidizarea liberei circulaţii a persoanelor, serviciilor şi bunurilor în punctele de trecere a frontierei

Dezvoltarea regională socio – economice

În vederea realizarii proiectelor (investiţiilor) de mediu, beneficiarii eligibili (agenţii

economici, ONG-uri, administraţia publică locală, etc.) pot accesa Programele Phare

(care au componente de mediu) prin intermediul Agenţiei de Dezvoltare Regională

pentru Dezvoltarea Regiunii Sud-Est(ADR-SE). Astfel în cadrul acestui program există

două proiecte derulate de ARBDD:

1. Proiect Phare CBC RO 2004 /016.942.01.01 “Sistem integrat pentru monitoringul factorilor de mediu, biodiversitatii şi resurselor naturale din Rezervaţia Biosferei Transfrontalieră Delta Dunării România/Ucraina” ce se desfăşoară în perioada 2006 - 2008. Obiectivul principal este: Îmbunătăţirea nivelului de întegrare transfrontalieră în regiuni de frontieră (rezervaţii ale biosferei) pentru stabilirea unor baze bune privind dezvoltarea economică durabilă prin dezvoltarea unor sisteme de infrastructura transfrontalieră. Prin realizarea obiectivelor sale, proiectul îşi propune să îmbunătăţeascp managementul procesului (acţiunilor) de protecţia mediului în context transfrontalier. În acest scop se propune elaborarea şi implementarea unui sistem de monitoring integrat. Acest sistem va fi sprijinit de un program comun de monitoring, de un grup de lucru comun, de o baza de date comună, de un laborator mobil cu ajutorul căruia se vor organiza expediţii comune de supraveghere şi de prelevare a probelor necesare pentru cunoaşterea evoluţiei parametrilor factorilor de mediu. Proiectul va stimula atât

247

cooperarea regională internă cât si cooperarea transfrontalieră, în cadrul Euroregiunii « Dunarea de Jos » ca şi a cooperării bilaterale dintre România şi Ucraina.

2. Proiect Phare CBC RO-2005/017-539.01.01 „Cooperare transfrontalieră pentru demonstrarea multiplelor utilizări şi beneficii ale refacerii zonelor umede (polderele Zagen si Stensovsko Plavni) în Rezervaţia Biosferei Transfrontalieră Delta Dunării Romania- Ucraina” ce se va desfăşura în perioada 1 August 2007 – 30 Noiembrie 2008. Proiectul va contribui la realizarea obiectivului global al Programului, de a îmbunătăţi integrarea transfrontalieră între regiunile de granită punând bazele pentru o dezvoltare economică durabilă. Acesta va ajuta unui nou ciclu de dezvoltare durabilă, prin îmbunătăţirea protecţiei mediului şi a managementului în zonele de granit, prin demostrarea rolului reconstucţiei zonelor umede pentru ecologie, economie, agrement, implicarea comunităţilor, monitoring, cercetare şi educaţie. Obiectivul proiectului va fi realizat prin implementarea activităţilor sale principale: elaborarea unui studiu de fezabilitate şi a unui studiu de impact pentru reconstrucţia polderului Zagan în România, prin organizarea de vizite de studiu în scopul învăţării din experienţa reconstructiei Polderului Stensovsko Zhibrianskie Plavni din Ucraina, si a utilizarii multiplelor beneficii ce decurg din reconstrucţia zonelor umede din UE (zonele de graniţă), diseminarea rezultatelor prin intermediul materialelor informative (pliante, evenimente de presa, mass media). La final proiectul va produce un studiu de Fezabilitate şi un Studiu de Impact pentru reconstrucţia polderului Zagan din România. Pe baza acestor două studii, în etapa urmatoare, vor demara investiţii pentru activitatea de reconstrucţie, ce are în vedere transformarea unei zone umede fară importanţă economică, într-un loc pentru agrement, cercetare şi educaţie, care va fi introdus în oferta turistică pentru vizitatori. Acesta va servi la educaţia ecologică pentru copii şi studenţi, ca o demonstraţie practică a dezvoltării durabile pentru o zonă protejată. După reconstrucţie, zona de recreaţie va fi administrată de Primăria Tulcea, devenind o sursă de venit la bugetul local şi va oferi noi locuri de muncă pentru populaţia locală. Parteneri: Rezervaţia Biosferei Dunărea a Academiei Naţionale de Ştiinţe a Ucrainei, Sucursala Tulcea a Agenţiei Naţionale “Apele Române”, Consiliul Local Tulcea, Consiliul Judeţean Tulcea.

Programul LIFE

LIFE este un instrument financiar pentru trei domenii principale de acţiune: Mediu

înconjurator, Natura şi Ţările terţe. Cu toate că toate cele trei domenii de acţiune

urmăresc să îmbunătăţească situaţia mediului înconjurător, fiecare dintre acestea are

priorităţi specifice.

Acţiuni eligibile pentru finantare LIFE:

1. Mediul inconjurător :

248

- acţiuni inovative şi demonstrative pentru industrie; - acţiuni de demonstrare, promovare şi asistenţă tehnică pentru autorităţile locale; - acţiuni pregătitoare pentru sprijinirea legislaţiei şi politicilor comunitare. 2. Natura: - acţiuni care urmăresc conservarea habitatului natural si a faunei si florei salbatice de interes UE. 3.Ţări terţe: - asistenta tehnică pentru stabilirea unor structuri administrative pentru mediul înconjurator, actiuni de conservare a naturii si acţiuni demonstrative pentru a promova dezvoltarea susţinută.

Proiect LIFE NATURA (LIFE05NAT/RO/000169) „Salvarea Pelicanului creţ din Delta Dunarii” Proiectul se desfăşoară în perioada 2005 -2009 având ca beneficiar: Administraţia Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării şi parteneri: Societatea Ornitologica Româna şi Royal Society for the Protection of Birds. Obiective proiectului sunt: menţinerea efectivelor si protectia populatiei de Pelecanus crispus din Delta Dunarii; desemnarea a cinci locaţii ca Arii de Protectie Specială Avifaunistică; măsuri de conservare care vor îmbunătati conditiile de cuibarire. Proiectul LIFE Natura “Salvaţi Pelecanus crispus în Delta Dunării” este un proiect de conservare a speciei pe toată suprafaţa Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării (RBDD). În urma desfăşurării acestui proiect, crearea de condiţii optime de cuibărit va fi rezultatul înlăturării celor mai importante ameninţări la adresa coloniilor: deranjul şi degradarea locurilor de cuibărit.

Programul de Cooperare Descentralizată al Regiunii Veneto Programul reprezintă un instrument financiar, ce are drept obiectiv spijinirea autorităţilor publice locale din Euroregiunea ,,Dunărea de Jos” în procesul de aliniere la standardele UE în domeniul protecţiei mediului, biodiversităţii şi protecţiei naturii. În cadrul acestui program , pe 22 martie 2007, a avut loc lansarea ,,Proiectului de cooperare descentralizată între Italia, România, Moldova şi Ucraina”, având drept obiectiv certificarea şi protecţia mediului din zona Deltei Dunării, realizat pe baza experienţei italiene după standardele definite de Uniunea Europeană pe baza regulamentului 761/01-EMAS. Obiectivele specifice ale proiectului sunt:

analizarea detaliată într-o viziune complexă a problemelor de mediu existente;

sprijinirea implementării de modalităţi, tehnici şi tehnologii inovative în vederea realizării unei proceduri integrate de gestionare în domeniul protecţiei mediului, biodiversităţii şi protecţiei naturii în zona Deltei Dunării;

certificarea calităţii mediului ca instrument pentru dezvoltarea turismului sustenabil.

Proiectul a fost aprobat în luna decembrie 2006 şi implementat în 2007. Beneficiarii ai acestui proiect sunt : Administraţiile publice locale implicate în proiect şi Administraţiile locale din Regiunea de Sud-Est România.

http://ec.europa.eu/environment/life/life/nature.htm

249

Alte proiecte derulate de ARBDD:

Proiect „ Delta Dunarii – Peisajul anului 2007- 2009” derulat de ARBDD în parteneriat cu organizaţia International Friends of Nature (Austria), Prietenii Naturii din România, Institutul National Cercetare-Dezvoltare Delta Dunarii Tulcea.

Prin proiectul „Peisajul anului" organizaţia Prietenii Naturii, împreună cu reprezentanţii asociaţiilor, organizaţiilor si reprezentanţilor administraţiei locale, doresc sa aducă regiunea în atenţia europeană, să sprijine, să elaboreze si să implementeze proiecte de dezvoltare durabilă si iniţiative de viitor, respectiv să finanţeze proiecte deja existente sau în derulare. Lansarea oficială la nivel european reprezentată de festivitatea proclamaţiei va avea loc in data de 2-3 iunie 2007 în Tulcea cu diverse acţiuni şi manifestaţii.

13.5. Planul Naţional de Acţiune pentru Protecţia Mediului – PNAPM PNAPM, se concentrează asupra iniţiativelor care conduc la reducerea poluării şi poate fi caracterizat astfel:

defineşte problemele de mediu şi de ierarhizare în funcţie de priorităţi;

stabileşte obiectivele specifice de protecţie a mediului care trebuie îndeplinite intr-o perioadă limitată de timp;

stabileşte o ierarhizare de prioritate pentru activităţile din diferite sectoare economice;

stabileşte o listă de priorităţi pentru investiţiile urgente necesare.

La baza realizării PNAPM, stau strategiile existente: Strategia Protecţiei Mediului în România, Planul Strategic de Acţiune pentru Bazinul Fluviul Dunărea, strategiile naţionale ale sectoarelor economico-sociale pe de o parte şi convenţiile şi acordurile internaţionale pe de altă parte. În procesul de reactualizare a PNAPM, au fost implicate grupuri de lucru, cu responsabilităţi privind activităţile în domeniul protecţiei mediului. Din cadrul ARBDD, au fost selectaţe persoane cu expertiză tehnică în domeniul protecţiei mediului, membrii ai acestor grupuri de lucru, pentru diferite domenii specifice de mediu ( Protecţia naturii, biodiversităţii şi pădurii, Factor de mediu apă, Educaţie ecologică, Deşeuri şi substanţe chimice periculoase). Grupurile de lucru au participat la revizuirea propunerilor de proiecte şi la evaluarea măsurilor, a perioadelor de timp, a costurilor şi beneficiilor aferente. Propunerile de proiecte selectate au fost incluse în portofoliul de proiecte al Planului Naţional de Acţiune pentru Protecţia Mediului, aprobat de Comitetul Interministerial în cursul anului 2007.

250

Concluzii Cheltuielile pentru protecţia mediului în Rezervaţia Biosferei Delta Dunării, vizează refacerea biodiversităţii, reprezentând un obiectiv prioritar al A.R.B.D.D., iar reconstrucţia ecologică este singura modalitate de refacere a funcţiilor ecosistemelor. În cadrul MMDD, au fost alocate în 2007, fonduri bugetare pentru renaturarea amenajărilor agricole şi piscicole din Delta Dunării fără potenţial productiv. Pentru amenajărilor agricole şi piscicole aflate în administraţia Consiliului Judeţean Tulcea, în cursul anului 2007, nu au putut fi demarate proiecte, deoarece nu au fost aprobate protocoalele de transfer ale terenurilor către A.R.B.D.D.

CAPITOLUL 1. CADRUL NATURAL ŞI DATE DEMOGRAFICE mediului 2007(2).pdf · ecosisteme naturale,...

Documents

Transcript of CAPITOLUL 1. CADRUL NATURAL ŞI DATE DEMOGRAFICE mediului 2007(2).pdf · ecosisteme naturale,...