Cap VI Relatii Semantice
-
Upload
andreea-macovei -
Category
Documents
-
view
51 -
download
4
description
Transcript of Cap VI Relatii Semantice
Capitolul VI
Relaţii semantice identificate în textele polemologice
6.1. Premise teoretice
O analiză a claselor paradigmatice care se stabilesc la nivelul terminologiilor poate
pune în evidenţă relaţiile de sinonimie, hiponimie şi antonimie, ajutând la identificarea
sensului specializat şi la confirmarea apartenenţei la un anumit domeniu sau subdomeniu .
Dezvoltarea ştiinţifică şi explozia informaţională au determinat schimbarea teoriei lui
Wüster în care cuvintele căpătau calificarea de termen numai dacă întruneau calităţile unei
etichete, respectiv nu erau acceptate relaţiile de polisemie, sinonimie sau antonimie ; în
prezent teoreticienii lingvişti tind spre acceptarea ideii că unităţile terminologice împărtăşesc
numeroase trăsături cu alte unităţi ale limbii naturale şi cu alte sisteme simbolice non-
lingvistice. De altfel, comunicarea specializată nu e o formă complet diferită de comunicarea
generală, iar cunoştinţele ştiinţifice nu sunt nici uniforme şi nici total separate de cunoştinţele
generale. Termenii, ca unităţi lingvistice ale limbajului ştiinţific, sunt dinamici, au capacitatea
de a trece, cu uşurinţă, dintr-o specialitate în alta, mobilitate manifestată şi faţă de lexicul
comun (Cabré, M.T. – 2000 : 12-15).
Chiar dacă viziunea asupra problemelor legate de relaţiile semantice realizate la
nivelul termenilor s-a schimbat, trăsăturile specifice care îi diferenţiază de unităţile lexicului
comun (univocitatea, monoreferenţialitatea şi monosemia) sunt recunoscute în continuare,
fiind identificate la nivelul textului/contextului şi trimiţând la o realitate unic determinată
dintr-un anumit domeniu. Dezambiguizarea devine necesară pentru înţelegerea corectă a
sensului unităţilor lexicale.
Interdisciplinaritatea, calitate a domeniilor şi subdomeniilor apărute ca urmare a
exploziei informaţionale din ultimul timp, impune o nouă abordare a polisemiei. „Faptul că o
unitate lexicală corespunde mai multor (minim două) semnificaţii...este departe de a constitui
o imperfecţiune a limbilor naturale, este o proprietate caracteristică a vocabularului general,
fiind consecinţa normală şi obligatorie a vieţii limbilor : sensurile cuvintelor se nasc unele din
altele” (Niklas – Salminen, A. 2003 : 122-123 apud Tomescu, S. 2008 : 71).
Pentru domeniul polemologic analiza relaţiilor semantice va încerca să demonstreze
identitatea termenilor prin evidenţierea diferenţelor semice, să facă dovada dinamicii
conceptual-semantice a domeniului (care determină aparţia de noi sensuri odată cu evoluţia
conceptelor) şi să stabilească diferenţele faţă de elementele similare ale limbii comune.
98
6.2. Polisemia
Termenii unui domeniu/ ştiinţe se caracterizeză prin univocitate, precizie şi non-
ambiguitate. Cu toate acestea, există, în realitate, posibilitatea unei polisemii interne, fapt
remarcat de lingvişti ca modalitatea prin care se dezvoltă mai multe sensuri ale aceluiaşi
termen şi/sau o polisemie externă, atunci când termenii intră în relaţie cu limba comună sau
cu alte terminologii (Stoichiţoiu-Ichim, A. 2006:114).
În polemologie se poate observa existenţa unei polisemii interne care poate contribui
uneori la interpretări diferite ale conceptelor de către specialiştii din domeniul militar, dar şi
de către nespecialişti. Această polisemie se manifestă la cuvintele care denumesc conceptele
cu frecvenţă mare.
Ex. 1. RĂZBOIUL = un conflict (armat)
2. Deşi RĂZBOIUL propriu-zis înseamnă violenţă, angajarea în situaţii limită, în
el se încorporează întreaga ştiinţă a omenirii (Mureşan,M. 2006 : 125)
3. CONFLICTUL= o luptă care trebuie câştigată (Crăciun, I. 2006 : 21)
4. Din punct de vedere al locului de manifestare a actualelor CRIZE, sau de
apariţie a unor posibile surse de instabilitate, capabile de a genera CRIZE la nivel
european, putem avansa o nouă clasificare:
• surse de instabilitate/crize ce se manifestă în spaţiul/cadrul Uniunii Europene...
Studiile referitoare la polisemia internă au evidenţiat o tipologie a celor mai frecvente
relaţii de sens (Stoichiţoiu-Ichim, A. 2006:120).
Polisemia coerentă (după Cornu 1990: 68-75 apud Stoichiţoiu-Ichim, A. 2006:121) este
caracterizată prin relaţii logice evidente între sensuri ordonate ( Stoichiţoiu-Ichim, A.
2006:121) şi anume:
a) de derivare concentrică – „în care sensurile acoperă în succesiunea lor toate nivelurile
domeniului referenţial”- (Stoichiţoiu-Ichim, A. 2006:121):
Ex. RĂZBOIUL = un fenomen social complex, un seism social care duce la descărcarea unor
energii acumulate în timp (Mureşan,M. 2006 : 26) ;
RĂZBOIUL = un fenomen al expansiunii şi ciocnirii frontierelor (Mureşan,M.
2006 : 20) ;
b) de complementaritate – „sensurile se grupează în grupuri conceptuale (Stoichiţoiu-
Ichim, A. 2006:122), astfel:
- asociere între un sens concret şi un sens abstract:
PACEA este un proces ce are loc în sistemul internaţional (PCMC, 2006 : 19) ;
99
PACEA este acea perioadă de timp în care nu există nici război, şi nici disponibilitatea
oamenilor de a porni unul. (PCMC, 2006 : 19)
- sensuri paralele (care desemnează aspecte practice ale aceleiaşi noţiuni generice)1
VIOLENŢA este exercitată de un autor (subiect), violenţa este suferită de o victimă (obiect)
(Crăciun, I. 2006 : 28) ;
VIOLENŢA penetrează, în formă manifestă sau latentă, anumite ordini statale şi sociale,
toate relaţiile politice şi sociale (Crăciun, I. 2006 : 28).
Polisemia dezordonată este concretizată în juxtapunere de sensuri distincte
( corespunde unor referenţi diferiţi sau fenomenului de omonimie din vocabularul general -
Stoichiţoiu-Ichim, A. 2006-121) sau intersectare a sensurilor (se raportează, în general la
aceeaşi realitate, creând impresia de neconcordanţă sau chiar de contradicţie – Stoichiţoiu-
Ichim, A. 2006:121).
- Ex. CRIZA este:1. în SUA: un incident sau o situaţie/ ce implică existenţa unei ameninţări/ la
adresa Statelor Unite ale Americii,/ a teritoriilor sale, cetăţenilor, forţelor
militare, posesiunilor sau intereselor vitale americane,/ ce se dezvoltă rapid/
şi creează condiţii/ de o asemenea importanţă diplomatică, economică, politică
sau militară,/ încât determină angajarea forţelor armate/ şi a resurselor SUA /
pentru a realiza obiectivele naţionale2;
2. în Danemarca: o situaţie/ în care ţara/ se confruntă cu o tensiune surprinzătoare
şi acută/ ce poate conduce la izbucnirea unui război3;
3. în Franţa: situaţie/ în care indivizii, grupurile şi/sau instituţiile/ îşi manifestă
dezacordul faţă de normele, regulile şi valorile sociale/ şi se organizează pentru a
modifica ordinea socială existentă4 (Crăciun, I. 2006 : 33)
Observăm juxtapunere de sensuri distincte între: 1 şi 3 (situaţie ce implică
existenţa unei ameninţări/ la adresa Statelor Unite ale Americii şi situaţie/ în
care indivizii, grupurile şi/sau instituţiile/ îşi manifestă dezacordul faţă de normele,
regulile şi valorile sociale) sau intersectare a sensurilor între 1 şi 2 (existenţa unei
ameninţări care determină angajarea forţelor armate şi o situaţie/ ce poate
conduce la izbucnirea unui război).
Combinarea termenilor cu lexicul general determină „modificări contextuale,
ajungându-se la libertăţi sintagmatice cu consecinţe asupra sensului specializat” (Cabré, M.T
2000: 34; Bidu- Vrănceanu, A. 2007 : 147). Aşa sunt formate structurile de tipul: PACE
INSTABILĂ, PACE NEGATIVĂ, RĂZBOI MODERN, CONFLICT LIMITAT etc.
100
Una din metodele des folosite pentru identificarea sensului o reprezintă analiza
semică. Astfel pot fi găsite semele comune ţi cele variabile, poatând concluziona asupra
specificului semantic.
Sensul de bază al cuvântului RĂZBOI aparţine limbii comune deoarece el a intrat de
mult în uzul limbii datorită confruntărilor armate desfăşurate de-a lungul istoriei omenirii.
Mai mult, el este înregistrat ca termen şi în alte ştiinţe ca istorie, sociologie sau ştiinţe
militare. Ca urmare, el apare ca intrare în DEXI definit ca „fenomen social- istoric” /
„complex”/ reprezentat printr-un „conflict armat” şi desfăşurat între „două sau mai multe
grupuri, categorii sociale, state”... , iar în DSoc. definiţia este „conflict violent/ între diverse
forme de organizare politică/”. Se observă că definiţia dicţionarului specializat este mai
exactă, genul proxim fiind formulat prin sintagma „conflict violent”(faţă de dicţionarul
general care încearcă întâi să includă acest tip de acţiune într-o categorie mai largă –
„fenomen social-istoric”, apoi „conflict armat”), deşi lipseşte pecizarea „armat”şi lăsând la
latitudinea cititorului analogia „violent = armat”. Un sem comun îl reprezintă participanţii
care în DEXI sunt enumeraţi („două sau mai multe grupuri, categorii sociale, state”), iar în
dicţionarul specializat sunt denumiţi prin categorie („diverse forme de organizare politică”).
Definiţia formulată de G. Bouthoul este mai concisă şi acoperă aceeaşi arie semantică:
„ La guerre est la lutte armée/ et saglante/ entre groupements organisée”
(Bouthoul, Gaston 2006 : 56).
semele comune fiind [armat] şi [participanţi], diferenţa apărând la genul proxim. În
definiţiile analizate mai sus genul proxim face parte din categoria abstracte, iar în cazul
definiţiei specialistului francez el poate fi inclus în categoria numelor de acţiuni.
Cu alte cuvinte, în polemologie termenul RĂZBOI nu capătă alte trăsături distincte, ci
este preluat şi adaptat din nevoia explicitării amănunţite care se face uneori prin integrarea
lexemului în structuri sintagmatice specifice. Textele polemologice româneşti şi străine conţin
numeroase definiri ale aceluiaşi concept, dar nu pentru a rezolva problema polisemiei, ci
pentru a fi surprinse cât mai multe elemente specifice:
RĂZBOIUL = „un fenomen al expansiunii şi ciocnirii frontierelor” (Mureşan, Mircea
2006 : 20)
= „ un conflict armat de masă...” (Crăciun, Ioan 2007 : 34)
= „ un act de violenţă pentru a sili adversarul să ne îndeplinească voinţa”
(Clausewitz, von Karl 2005 : 9)
= „ forma cea mai violentă de manifestare a conflictului social...”( Chiriac,
Dănuţ – Pacea şi războiul în gândirea universală – studiu p. 14)
101
Polisemia termenului RĂZBOI în polemologie este dezambiguizată contextual prin
alăturarea de adjective, realizându-se astfel noi specializări precum: RĂZBOI LOCAL,
FRATRICID, ASIMETRIC, DOCTRINAR, INFORMAŢIONAL etc.
Pentru termenul FORŢĂ există valorizări semantice diferite între formele de singular
şi plural, fiind întâlnit în texte cu sensul de:
- grupări armate (pentru forma de pl.)- FORŢE MULTINAŢIONALE, FORŢE ALIATE,
FORŢE MILITARE, CONSTITUIREA FORŢELOR;
- modalitate de acţiune (pentru forma de sg.) – ACŢIUNE DE FORŢĂ , FORŢĂ DE
DESCURAJARE, AMENINŢARE CU FORŢA, PROIECŢIA FORŢEI.
Acest exemplu este edificator pentru polisemia internă a domeniului5.
O analiză contextuală a polisemiei poate contribui la diferenţierea/ dezambiguizarea
semantică. Aceasta se impune mai ales pentru faptul că unii termeni, în combinaţii libere,
ajung să desemneze concepte noi, fapt motivat de dinamica domeniului. Un exemplu
edificator îl reprezintă termenul PACE care intră în combinaţii urmat de determinanţi (PACE
STABILĂ, DURABILĂ, POZITIVĂ, SOCIALĂ) sau el este determinant:
RECONSTRUCŢIA PĂCII, APĂRAREA PĂCII, STAREA DE PACE etc.
Polisemia externă poate fi demonstrată în cazul termenului CRIZĂ care înregistrează
valori semantice precis diferenţiate în dicţionarele de uz general. Elementul comun celor două
sensuri îl reprezintă semul [dificultăţi], semele diferenţiatoare punând în evidenţă [domeniul
de aplicare]: economic, social, politic sau medical.
La fel ca şi pentru ceilalţi termeni, dezambiguizarea se realizează contextual sau
sintagmatic, prin combinaţii de tipul: CRIZĂ PUNCTUALĂ, FOCAR DE CRIZĂ,
GESTIONAREA CRIZELOR, OPERAŢII DE REACŢII LA CRIZĂ.
Dezambiguizarea contextuală este necesară şi pentru că unele cuvinte (în cazul nostru
substantivul RĂZBOI) intră în categoria omonimelor, deşi reprezintă unităţi semantice
diferite.
RĂZBOI = 1. conflict armat de durată între două sau mai multe state;
2. unealtă casnică de ţesut pânza; maşină de ţesut
Chiar dacă punctele de vedere ale lingviştilor diferă în ceea ce priveşte definirea
omonimelor (unii iau în considerare criteriul etimologic, alţii fac referire la forma grafică şi
fonetică identică - Popescu-Mihăeşti, Alexandru 2000 : 234), pentru studiul de faţă
interesează identificarea sensului specializat specific termenilor din polemologie. Pentru
substantivul RĂZBOI, în textele de specialitate nu se regăseşte în niciun context valorizarea
„unealtă casnică de lucru” ( în limba greacă polemos = război, iar unealta casnică este
realizată prin lexemul argalios).
102
Vom încerca să urmărim rolul contextului în definirea conceptului CONFLICT în
texte polemologice româneşti şi străine, evidenţiind caracteristicile specifice domeniului
analizat.
Analizat din perspectivă diacronică, termenul CONFLICT se regăseşte în textele
militare, de multe ori, ca fiind sinonim cu acela de RĂZBOI, mai ales în combinaţiile
CONFLICT ARMAT sau CONFLICT MILITAR. De aceea este dificilă impunerea sa ca sens
specializat în polemologie, cu atât mai mult cu cât aceasta a apărut recent în preocupările
specialiştilor .
Polemologia încearcă să direcţioneze spre o bună înţelegere a sensului termenul
CONFLICT prin definiri contextuale comparative şi prin metode analitice de identificare a
trăsăturilor specifice.
Adepţii curentului behaviorist susţin că pot fi înţelese natura şi rolul conflictelor dacă
se studiază „comportamentul fiinţelor umane/ atunci când ele acţionează /pentru a-şi procura
cele necesare supravieţuirii/ şi asigurării prestigiului în cadrul comunităţii/”, pe când cei ai
curentului psihologist consideră că fiinţa umană deţine „instinctul agresiunii”. După cum se
observă niciuna dintre cele două definiţii nu apelează la seme referitoare la (armat) sau (forţe
implicate).
În definirea contextuală a termenului CONFLICT remarcăm o mare varietate a
construcţiilor datorată necesităţii clarificării sinonimiei induse de specialiştii militari (datorită
economiei de limbaj) şi nespecialişti între termenii CONFLICT şi RĂZBOI, precum şi
polisemiei substantivului CONFLICT, definit în dicţionarele de uz general ca „1.
neînţelegere/, ciocnire de interese/, dezacord/;antagonism/; ceartă, /diferend/, discuţie/; 2.
Contradicţie între ideile, interesele sau sentimentele/ diferitelor personaje/ care determină
desfăşurarea acţiunii/ dintr-o operă epică sau dramatică/”( DEXI). Această polisemie
încalcă principiul univocităţii sensului specializat şi reprezintă elementul generator al
demonstraţiei de faţă.
Pentru polemologie monoreferenţialitatea termenului CONFLICT este condiţionată de
context: „CONFLICTUL este o manifestare/ a unor antagonisme deschise/ între două
entităţi/, individuale sau colective/, cu interese incompatibile pe moment/, în privinţa
deţinerii/ sau gestionării/ unor bunuri materiale sau simbolice”
( PCMC, 2006 : 24).
„ les situations /dans lequelles deux, ou plusieurs sujets collectifs/, groups et Etats/,
soufissamment comparables et homogènes entre eux/ pour entrer dans des rapports d C
antagonismes reciproques/, juges être porteurs d C intérêts , des motivations,
103
d C objectifs opposés et réciprociquement incompatibles - (Bilan de dix annees de gestion de
crises, L T Insitut Français des Relations Internationales, 2001).
Lb. română Lb. franceză
o manifestare toutes les situations
a unor antagonisme deschise rapports d C antagonismes reciproques
între două entităţi dans lequelles deux
individuale sau colective ou plusieurs sujets collectifs
cu interese incompatibile pe moment d C intérêts , des motivations, d C objectifs
opposés et réciprociquement incompatibles
în privinţa deţinerii/ sau gestionării être porteurs
unor bunuri materiale sau simbolice -
Din compararea celor două definiţii textuale observăm similitudini concretizate în
seme comune referitoare la [părţile implicate], [tipuri de participanţi], [relaţii între părţi] şi
[scopuri] , diferenţe apărând doar la numărul substantivului care desemnează genul proxim
(sg. pentru lb. română, pl. pentru lb. franceză) şi la [ valori]: „bunuri materiale sau simbolice”
în lb. română [ - ] pentru lb. franceză.
Ca poziţie sintactică lexemul CONFLICT apare ca :
a) Nume predicativ al verbului a fi: - o stare endemică (a istoriei umanităţii)
- o confruntare
- un proces
- un fenomen universal
- o luptă
- o diferenţă ...de poziţii
- un fapt social
- o manifestare (a antagonismelor)
- un principiu
Pe lângă acestea apar combinaţiile de tipul: ind. a putea+inf. a fi + participiu vb.:
CONFLICTUL - poate fi definit ca...,
- poate fi interpretat ca...
- poate fi văzut ca...
Acestea reprezintă repere de identificare, fiind modalităţi de definire a conceptului
CONFLICT şi de corelare cu alte concepte polemologice. Corespondenţele găsite reprezintă
104
elemente abstracte, aflate uneori în opoziţie (antonimie) : o stare/ o confruntare, un fenomen
universal/ o diferenţă de poziţii sau în situaţia de sinonimie parţială: o confruntare=o luptă. În
definiţiile analizate se observă lipsa semului [armat], ceea ce determină atribuirea unei valori
semantice diferite de aceea a cuvântului RĂZBOI, ba chiar posibilitatea unei gradări
semantice, ceea ce conduce la desemnări conceptuale noi, realizate prin combinaţii
sintagmatice diverse.
Această situaţie este explicată de necesitatea abordării amănunţite a conceptului
CONFLICT, care este un fenomen complex, analizat în polemologie diferit faţă de ceea ce
desemnează definiţiile clasice regăsite în dicţionarele generale sau, chiar, în cele militare.
Dinamica polemologiei impune dezambiguizarea contextuală, deoarece pot apărea confuzii
ale nespecialiştilor (mai ales în textele de presă).
După cum se observă, în general numele predicativ de identificare este reprezentat, în
majoritate, de substantive abstracte.
b) CONFLICT se combină contextual şi cu alte verbe: a apărea, a se defăşura –
CONFLICTELE apar...
CONFLICTELE nu se mai desfăşoară ...
sau cu locuţiuni verbale : a avea loc
CONFLICTELE vor avea loc...
Acestea sunt mai puţin numeroase, dar au aceeaşi valoare semantică, de identificare
conceptuală.
c) Dinamica pe care o înregistrează vocabularul specializat polemologic duce la
realizarea unor combinaţii contextuale în care sunt evidenţiate elemente specifice
suplimentare pentru definirea corectă, lexemul CONFLICT având poziţia de subiect,
iar verbul cu valoare predicativă este utilizat la forma negativă:
CONFLICTELE nu se mai poartă între actorii clasici...
CONFLICTELE nu se mai desfăşoară între armatele inamice a două state...
d) O frecvenţă mare întâlnită în textele polemologice româneşti şi străine o are combinaţia
CONFLICT (subiect) + determinant (part. vb.):
CONFLICTE apărute...
CONFLICTE izvorâte...
CONFLICTE datorate...
CONFLICTE generate...
105
Aceste tip de combinaţii ajută la inventarierea unei serii cauzale care conduce la
identificarea genezei conceptului.
e) Cea mai creativă structură pentru denumirea noilor concepte este cea formată după modelul
N + det. Adj., în cazul nostru N = CONFLICT :
CONFLICT armat
CONFLICT asimetric
CONFLICT limitat
CONFLICT internaţional
CONFLICT social
CONFLICT ideologic
CONFLICT politic
CONFLICT militar
Preferinţa pentru combinaţiile bimemebre în care nodul central este reprezentat de
substantivul CONFLICT se manifestă atât în limba română, cât şi în limba franceză unde
adjectivul este postpus acestuia. Când intră în componenţa sintagmelor CONFLICT ARMAT
/ CONFLICT MILITAR apare sinonimia parţială cu termenul RĂZBOI, conform definiţiilor
date de DMil. sau de I. Kende (RĂZBOI = un conflict armat de masă” ) şi intră în categoria
sintagmelor interdisciplinare. O altă combinaţie, formată din lexemul substantival
CONFLICT (ce aparţine limbii comune) şi determinantul adjectival ASIMETRIC (ce
aparţine domeniului matematic) conduce la realizarea unei sintagme specializate
polemologice.
f) CONFLICT apare şi în poziţie de obiect direct:
„alţi autori au plasat CONFLICTUL...”
„împart CONFLICTUL...”
„prima clasă împarte CONFLICTELE...
„il faut utiliser LE CONFLIT devenu inévitable”
Verbele tranzitive îi atribuie substantivului analizat funcţia actanţială, de obiect
(complement) direct, cu rolul tematic de tip agentiv – „pacient”.
g) Atribut genitival:
derularea CONFLICTELOR
clasificarea CONFLICTELOR
aspecte ale CONFLICTELOR
rezolvarea CONFLICTULUI
106
evoluţia CONFLICTULUI
civilizarea CONFLICTULUI
îngheţarea unui CONFLICT
atenuarea unui CONFLICT
Preferinţa pentru forma de plural este datorată diversităţii şi gradualităţii semantice
generate de multitudinea definiţiilor contextuale de identificare. De altfel, regăsim în textele
polemologice afirmaţia că un CONFLICT reprezintă „un proces interactiv şi dinamic”
(Crăciun, I. 2006 : 26) şi că „un ciclu CONFLICTUAL va avea mai multe etape, de evoluţia
cărora depinde însăşi rezolvarea conflictului în ansamblu” (idem). Această evoluţie graduală
se realizează prin desemnare sintagmatică de tipul:
PREVENIREA CONFLICTULUI
REZOLUŢIA CONFLICTULUI
MANAGEMENTUL CONFLICTULUI
fiecare dintre acestea fiind definit contextual.
h) Rol de atribut substantival
tipuri de CONFLICTE
părţi în CONFLICT
Specializarea sensului substantivului CONFLICT este condiţionată contextual, prin
definiri de identificare a termenului simplu sau a sintagmelor din care face parte, monosemia
fiind astfel realizată prin intermediul textelor.
i) Formarea cuvintelor
Combinarea cu pseudo-prefixe constituie o altă metodă preferată de specialiştii
polemologi pentru impunerea sensului specializat deoarece acestea sugerează valoarea
semantică pe care o pot atribui lexemelor implicate:
PRECONFLICT
POSTCONFLICT
6.3. Sinonimia
Una din condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească terminologiile este absenţa
sinonimiei6. Un domeniu ştiinţific impune folosirea anumitor termeni ca fiind specifici ariei
107
sale de preocupări pentru identificarea conceptelor cu care operează. De aceea, monosemia,
moreferenţialitatea şi non-ambiguitatea sunt condiţii fără de care nicio disciplină nu-şi poate
delimita locul în diversitatea sferei ocupaţionale. Cu toate acestea, faptul că limbajul
specializat este o parte a limbajului general determină apariţia unor cazuri speciale de
sinonimie. Sursele sinonimiei în terminologie sunt:
- eforturile specialiştilor de a crea termeni
adecvaţi pentru situaţii/concepte noi care să exprime cât mai bine trăsăturile
caracteristice, scopul, funcţionarea acestora;
- împrumuturile din limbile străine – dacă
într-o limbă dată nu există unii termeni necesari, ei pot fi împrumutaţi din alte limbi,
urmând ca mai târziu, odată ce conceptul este fixat, să fie înlocuit prin termeni formaţi
prin folosirea radicalilor existenţi în limba pusă în discuţie;
- calculii, proveniţi din traducerea unor
termeni existenţi în alte limbi;
- tendinţa de economie verbală, concretizată
în eliminarea sau omisiunea unor secvenţe lingvistice din componenţa sintagmelor.
Polemologia se confruntă cu problema identificării referentului datorită prezenţei
sinonimelor sau a structurilor sinonimice în textele de specialitate. Aceasta se motivează atât
prin influenţa permanentă a factorilor extralingvistici, cât şi prin existenţa mai multor şcoli de
gândire care impun crearea de noi concepte.
Având în vedere că lexemele RĂZBOI şi PACE din polemologie se regăsesc şi în
limba comună, dicţionarele de uz general dau sinonime care, însă, nu pot substitui termenii
specializaţi. Astfel, în DS, pentru RĂZBOI apare corespondentul CONFLICT, ceea ce nu
corespunde definirii terminologice, putând fi un cvasi-sinonim în condiţiile în care acceptăm
teoria economiei de limbaj specifică limbii vorbite şi eliminăm adjectivul „armat” (deoarece
genul proxim din definiţiile termenului RĂZBOI din LMil. este „CONFLICT ARMAT”) sau
funcţia de diversificare a vorbirii prin evitarea repetării cuvântului (aici, termenului) de mai
multe ori în acelaşi enunţ sau la mică distanţă. Pe de altă parte, specializările pe care le capătă
termenul RĂZBOI face ca această sinonimie să fie doar parţială: în cazul sintagmei RĂZBOI
ELECTRONIC valoarea semantică de CONFLICT ARMAT nu poate fi acceptată decât la
nivel metaforic.
Alt exemplu de sinonimie este realizat prin transfer metaforic. Prezenţa dubletului
termenologic COMBATANTANT – ACTOR, unde al doilea termen este realizat prin
metonimie şi reprezintă o modalitate de inovare terminologică pentru identificarea
referentului.
108
Ex. „Ca actor/combatant pe frontul informaţional militarul...poate deveni imun şi
nereactiv la stimuli”.( Rotaru, N. 2003 : 66)
„ L ’ asymétrie ne doit pas se confronde avec le dissymétrie, simple disproportion des
forces ou des qualites entre deux acteurs.”( Huyghe, Fr. – Asymétrie)
În acelaşi mod este realizat şi termenul TEATRU (DE OPERAŢII/OPERŢIUNI),
sinonim pentru FRONT sau CÂMP DE LUPTĂ:
„acceptarea, în cele mai multe cazuri a subordonării forţelor unui comandament unic
de pe teatrul de operaţiuni, prin transfer de autoritate” (Dumitraş, D. 2004 – 50).
În cazul seriei RISC – PERICOL – AMENINŢARE se observă preferinţa pentru
specializarea lexemului RISC datorită omofoniei cu formele corespondente din limbile
engleză- risk şi franceză – risque. Ca seme lexico-gramaticale ele aparţin categoriei
substantivale. Pentru termenul AMENINŢARE este preferată forma de plural impusă de
factorii extralingvistici, putând funcţiona şi cu calitatea de hiperonim.
Această serie sinonimică creează un efect de gradare în textele polemologice: grad
minim- RISC, grad mediu – PERICOL, grad maxim – AMENINŢARE.
Ex. „totalitatea riscurilor, ameninţărilor...posibil a fi declanşate la un moment dat...”
(Rotaru, N. 2003 : 48)
„ L idée est très ancienne de jouer de cette peur pour désarmer l ’ adversaire et, au
total, économiser des risques, des perts et de la violence effective.” (Huyghe, Fr.- Terrorisme
et influence – 04.05.2008)
„ Decidenţii politico-militari au început să ia în calcul tot tipul de (noi)
ameninţări...”( Rotaru, Nicolae 2003 : 68).
Analiza contextuală este cea care rezolvă problema sinonimiei termenilor
polemologici. Astfel, substantivul RISC intră în combinaţii de tipul FACTORI DE RISC,
RISC DE DESTABILIZARE pe când lexemul AMENINŢĂRI realizează structuri de tipul
AMENINŢĂRI AUTORITARISTE, ~ TERORISTE, ~ CU FORŢA etc. substituirea lor
nefiind posibilă.
O situaţie similară (de aparentă sinonimie) o constituie seria ALIANŢĂ – COALIŢIE.
Chiar un dicţionar specializat induce confuzii prin definirile formulate:
ALIANŢĂ = legătură /între două sau mai multe state/, de obicei consemnată în
tratate/, prin care acestea convin/ să acţioneze în comun/, în mod permanent sau
temporar/, şi să se ajute reciproc/ în cazul în care anumite interese/ comune ori
anumite situaţii politice/ ar determina necesitatea sau utilitatea unei asemenea
cooperări /diplomatice, armate,generale/.( DDIP)
109
COALIŢIE = alianţă/ dintre două sau mai multe state/ tinzând la realizarea unui
anume scop/, de natură temporară/, general, politic sau militar/.(DDIP)
După cum se observă, genul proxim al celui de-al doilea lexem este formulat cu
ajutorul primului, ceea ce poate induce confuzii. Mai mult chiar, există şi alte seme comune :
[participanţi], [scop], [domenii], singurul sem variabil fiind cel legat de [+/- dovadă]. Textele
polemologice diferenţiază cele două intrări, introducând un nou sem variabil referitor la
[durată] şi făcând precizări referitoare la participanţi, ba chiar oferindu-i statut de hiperonim
termenului ALIANŢĂ:
„Alianţa poate fi generatoare de coaliţii, să coordoneze una sau mai multe
coaliţii, care să acţioneze pe teatrele de operaţii diferite, cu scopuri, obiective şi
misiuni diferite”. (Dumitraş, D. 2004 : 50)
Un alt caz de sinonimie identificat în textele polemologice îl reprezintă traducerile
termenilor sau sintagmelor specializate din limba engleză îndeosebi, deoarece factorii
extralingvistici au determinat intensificarea cercetărilor şi studiilor polemologice mai ales în
spaţiul anglo-american. Astfel, pentru conceptul PEACEBUILDING traducerea a condus la
sintagma CONSTRUIREA PĂCII :
„Construirea păcii reprezintă procesul de creare a legăturilor între oameni, ea
încearcă să evite sau să reducă escaladarea crizelor prin „contacte plus
disponibilitatea de a uita, contacte plus urmărirea unor ţeluri superioare, contacte
plus măsuri de întărire a încrederii şi contacte plus educaţia pentru înţelegerea
reciprocă...” (PCMC, 2006: 121)
„Conceptul peacebuilding se referă la toate acele acţiuni externe destinate a asista o
ţară sau o regiune din lume în tranziţia acesteia de la perioada de război la cea de
pace.” (PCMC, 2006 :126).
Prezenţa ambelor forme în acelaşi text este motivată de noutatea conceptului şi de
intenţia autorului de a oferi o definiţie cât mai clară, mai precisă şi mai cuprinzătoare. Aceeaşi
situaţie se întâlneşte şi pentru termenii PEACEMAKING (RESTABILIREA PĂCII),
PEACEKEEPING (MENŢINEREA PĂCII) sau sintagmele PEACE ACHIEVEMENT
1 Clasificare făcută de Stoichiţoiu-Ichim, A. (2006:120)2 US Department of Defense, Joint Publication 1-02. DoD Dictionary of Military and Associated Terms, 2004.3 Headquarters of Chief of Defence Denmark, the National Commissioner and the Emergency Management Agency, Denmark. Total Defence, 1993.4 BRÉMOND, J.; GÉLÉDAN, A., Dictionnaire économique et social, Ed. Hatier, Paris, 1990.5 „ ...studiul diverselor terminologii arată că este posibilă o polisemie internă, când un termen dezvoltă mai multe sensuri în acelaşi domeniu (sau în ramuri diferite ale lui), cât şi o polisemie externă, când termenii trec dincolo de domeniu, în relaţie cu limba comună sau cu alte terminologii.” (Bidu-Vrănceanu, A. 2007:112)6 Bidu-Vrănceanu, A. (2007:121)
110
(REALIZAREA PĂCII), PEACE ENFORCEMENT (IMPUNEREA PĂCII) sau PEACE
RESTORATION (REALIZAREA PĂCII). În cazul conceptelor care şi-au fixat deja locul în
ierarhia domeniului întâlnim calchieri de tipul MANAGEMENTUL CONFLICTELOR sau
GESTIONAREA CONFLICTELOR.
O ultimă menţiune referitoare la sinonimie este cea referitoare la relaţia dintre
structurile polimembre şi siglele corespunzătoare lor. Datorită economiei de limbaj (atât oral,
cât şi scris) am identificat în textele polemologice abrevieri care denumesc, în majoritate,
grupuri de lucru/grupuri militare pentru menţinerea păcii. Acestea pot fi sigle provenite din
prescurtarea fiecărui component al structurii sintagmatice din limba română (chiar dacă ea
provine din limba engleză) : South-East Europe multinational peace force= Forţa
Multinaţională de Pace din Sud-Estul Europei / FMPSEE sau, în alte cazuri, din prescurtarea
elementelor componente ale structurii din limbile engleză : Combined Joint Task Force
(CJTF)= Forţele Multinaţionale Interarme (CJTF) sau franceză : force interarmées
multinationale (FIM)= forţă multinaţională întrunită (FIM). O altă modalitate de abreviere o
constituie acronimele formate după modelul limbii engleze : European Maritime Force
(EUROMARFOR)= Forţele Maritime Europene sau informations security (INFOSEC)=
protecţia surselor generatoare de informaţii (INFOSEC)
6.4. Hiponimia
„Termenul de hiponimie nu face parte din fondul tradiţional al semanticianului, este o
creaţie recentă, prin analogie cu sinonimie şi antonimie. Deşi termenul este nou, noţiunea de
hiponimie este destul de veche şi a fost demult recunoscută ca unul din principiile constitutive
în organizarea vocabularului tuturor limbilor” (Cornilescu, A ; Ştefănescu, I. 1995 : 507). Mai
mult, Béjoint şi Thoiron (2000 : 32) apreciază că hiponimia este pentru terminologie ceea ce
reprezintă polisemia pentru lexicul general. Recunoscută ca o relaţie de incluziune a unui
termen subordonat (numit hiponim) de către unul supraordonat (numit hiperonim), hiponimia
este des întâlnită în lexicul specializat deoarece reprezintă o modalitate de ordonare lexicală.
Ea se concretizează în stabilirea unei ierarhii în care elementul supraordonat se numeşte
hiperonim, iar cele subordonate au statut de hiponim7. Relaţia stă la baza definiţiilor
lexicografice şi a celor terminografice şi contribuie la formularea genului proxim şi a
diferenţelor specifice deoarece este o relaţie de incluziune sau de implicaţie unilaterală8.
Hiponimia se manifestă prin două modalităţi de realizare:
7 Idem8 Forăscu, N. în Bidu-Vrănceanu, A. şi Forăscu, N. (2005 : 92)
111
a) exprimare simplă ( atât hiperonimul, cât şi hiponimul sunt lexicalizate printr-o singură
unitate);
b) exprimare compusă (când hiperonimul sau hiponimele sunt lexicalizări sintagmatice).
În polemologie întâlnim ambele situaţii. La nivelul termenilor simpli, care denumesc
conceptele de bază, considerăm termenul CONFLICT ca fiind hiperonim pentru
RĂZBOI, AMENINŢARE, RISC, PERICOL, CRIZĂ. Aceasta deoarece CONFLICTUL
poate subordona toate variantele sintagmatice pe care le realizează termenul RĂZBOI,
inclusiv cele realizate prin metaforizare (RĂZBOI SFÂNT, ~DE FALIE, ~ AL
IMAGINILOR etc.), precum şi toate lexicalizările care conduc la gradualizarea stării
conflictuale.
Pentru cazul al doilea există două situaţii:
- hiperonimul este un termeni simplu, iar hiponimele sunt realizări sintagmatice: pentru
RĂZBOI întâlnim hiponime RĂZBOI LOCAL, FRATRICID, ASIMETRIC,
DOCTRINAR, INFORMAŢIONAL etc.; pentru CONFLICT există hiponime de tipul
CONFLICT ASIMETRIC, CONFLICT LIMITAT, CONFLICT LOCAL, CONFLICT
REGIONAL etc. În polemologie, la fel ca şi în alte terminologii, elementul supraordonat,
hiperonimul, are mai multe lexicalizări subordonate, numite co-hiponime, care, la rândul
lor pot avea rol de hiperonim.
- atât hiperonimul, cât şi hiponimele sunt structuri compuse: pentru FORŢE ARMATE
există hiponimele FORŢE ÎNTRUNITE, FORŢE AERIENE, FORŢE
MULTINAŢIONALE, FORŢE DE APĂRARE etc.
Această relaţie semantică este întâlnită în polemologie cu predilecţie la nivel nominal,
mai puţin la nivelul verbelor (pentru A UCIDE, A OMORÎ există hiponimele A
EXECUTA, A ÎMPUŞCA, A ŢINTI).
Cele prezentate mai sus, referitor la relaţia de hiponimie, reprezintă un atu în favoarea
demostraţiei că în polemologie există o ordonare ierarhică a conceptelor lexicalizate prin
intermediul unităţilor simple sau a structurilor complexe, la fel ca în alte domenii
ştiinţifice umaniste.
6.5. Antonimia
În Glosarul Institutului Francez de Polemologie, definiţia propusă de G. Bouthoul
pentru termenul RĂZBOI este „absenţa păcii”. Observăm că definiţia apelează la un alt
termen polemologic, aflat în relaţie de antonimie cu primul.9 Dar această antonimie a fost
semnalată de lingvistul R. Sîrbu ca fiind parţială, când opoziţia se realizează numai printr-o
112
parte a conţinutului semantic al lexemelor cauzată de polisemia lor – „unui cuvânt
polisemantic, într-unul din sensurile sale, îi corespunde ca antonim un cuvânt monosemantic”
(Sîrbu, R. 1977 – 152). Cu toate acestea, fiind limita extremă a opoziţiei semantice şi
manifestând independenţă faţă de context, termenii RĂZBOI ŞI PACE sunt antonime
perfecte. Dacă luăm în considerare structura morfologică a celor două lexeme observăm că se
încadrează în categoria antonimelor cu radicali diferiţi, iar din punct de vedere lexico-
gramatical ele reprezintă substantive.
Antonimia este relaţia semantică des întâlnită atât în textele specializate, cât şi în cele
de uz general şi înregistrează frecvent situaţii în care gradarea sau ordonarea pe un anumit tip
de scară valorică ajută la ordonarea conceptelor. Pornind de la arborele noţional observăm că
în polemologie se înregistrează o antonomie de tip scalar, adică între cei doi termeni aflaţi în
opoziţie perfectă (RĂZBOI / PACE) pot fi intercalaţi alţii, cu valoare medie:
PACE – RISC – CRIZĂ – CONFLICT - RĂZBOI
În textele polemologice antonimia se manifestă şi la nivelul sintagmelor specializate
ce desemnează concepte de bază ale domeniului. Relaţia de antonimie totală10se realizează în
cazul sintagmelor PACE POZITIVĂ / PACE NEGATIVĂ; PACE STABILĂ / PACE
INSTABILĂ; RĂZBOI CLASIC / RĂZBOI MODERN.
În cazul primului dublet opoziţia înregistrată se datorează determinanţilor adjectivali
ai substantivului care reprezintă dimensiunea semantică comună celor două structuri, iar
semele diferenţiatoare sunt reprezentate prin „ +” şi „-”.
Al doilea dublet sintagmatic se realizează tot cu ajutorul determinanţilor adjectivali,
dar opoziţia STABIL / INSTABIL s-a format de la acelaşi radical, cu ajutorul prefixului
antonimic „-in”.
Ultima pereche de sintagme antonimice evidenţiază opoziţia referenţială diacronică a
conceptului RĂZBOI, punând într-un contrast parţial determinanţii adjectivali CLASIC /
MODERN, unde semele comune sunt „adjectiv”, „tip de desfăşurare”, iar semul incompatibil
este „prezent” vs. „trecut”.
O altă situaţie se înregistrează în cazul sintagmelor RĂZBOI GENERAL / RĂZBOI
LOCAL, deoarece conţinutul semantic se referă la un anume tip de opoziţe semantică.11
Semul care intră în opoziţie de la structura RĂZBOI GENERAL este „de mari dimensiuni”,
pe când cel de la RĂZBOI LOCAL este „de mici dimensiuni”. Ele pot realiza o opoziţie
9 „Cerinţa principală pe care trebuie să o satisfacă două cuvinte pentru a fi considerate antonime constă în aceea că ambii termeni opozabili – indiferent dacă sunt extremi sau intermediari – trebuie să fie dispuşi, în interiorul paradigmei, la distanţe egale faţă de un punct comun de referinţă...de unde începe gradarea unei însuşiri în sensuri diametral opuse” – (Sîrbu, R. 1977:146)10 „Antonimele totale sunt acele lexeme contrare care se opun reciproc prin întrgul lor conţinut semantic sau, în cazul cuvintelor polisemantice, care se opun în totalitatea sensurilor lor” –( Sîrbu, R. 1977 : 152)
113
graduală, sintagma RĂZBOI REGIONAL constituind elementul intermediar cu semul „de
dimensiune medie”.
Observăm că antonimia structurilor analizate, care reprezintă sintagmele specializate
polemologice, se realizează, de fapt, la nivelul determinanţilor substantivali exprimaţi prin
adjective . Antonimia este o modalitate importantă de organizare a vocabularului polemologic
deoarece se bazează, în primul rând, pe opoziţia dintre cele două concepte de bază: PACE
vs.RĂZBOI, care se diferenţiază şi se definesc mult mai bine în acest fel.
Antonimia se regăseşte în definiri ale conceptelor prin:
- structuri verbale antonimice:
Ex. PACEA este acolo unde se termină violenţa şi unde
începe cooperarea…(PCMC, 2006 :18)
- utilizarea cuvintelor compuse prin antepunerea afixului „non-”:
Ex. PACEA este un mod nonviolent
(PCMC, 2006 :19)
- utilizarea formei verbale negative:
Ex CONFLICTUL armat nu este constituit din contre
spontane şi sporadice (PCMC, 2006 :23)
PACEA este situaţia în care armatele nu sunt angajate în
acţiuni militare (PCMC, 2006 :18)
- dublarea negaţiei de adverbul de negaţie „nici”:
Ex. PACEA este acea perioadă de timp în care nu există
nici război, şi nici disponibilitatea oamenilor de a porni
unul…(Crăciun, I. 2006 :19).
6. 6. Concluzii
Analiza întreprinsă în acest capitol asupra lexicului specializat din polemologie a
condus la formularea câtorva concluzii referitoare la trăsăturile semantice specifice.
Studierea polisemiei, sinonimiei, hiponimiei şi antonimiei la nivelul lexicului general
poate oferi date importante pentru lucrările lexicografice. În cazul limbajului specializat
11 Antonimele limbii române pot exprima următoarele tipuri de opoziţii semantice:- opoziţii graduale (aproape- departe)- opoziţii negraduale – complementarii (căsătorit – celibatar)- opoziţii direcţionale... care vizează acţiuni, însuşiri etc. orientate în direcţii diametral opuse (inverse) şi
care au referenţi diferiţi (a intra – a ieşi). – Sîrbu, R. (1977 : 144)
114
aceste relaţii semantice trebuie identificate în scopul dezambiguizării cu ajutorul contextelor
sau textelor şi pentru inventarierea corectă a sensurilor termenilor.
Polemologia reprezintă un domeniu nou, în curs de constituire, pentru care nu au fost
elaborate lucrări terminografice. De aceea, dezambiguizarea la nivelul textului are un rol
deosebit de important în evidenţierea calităţilor specifice termenilor, cu atât mai mult cu cât
mulţi dintre aceştia provin din lexicul comun şi capătă valoare de termen numai în anumite
situaţii în care sunt utilizate.12
Relaţia de polisemie este rezolvată contextual prin alăturarea determinanţilor nominali
(adjective, substantive genitivale sau precedate de prepoziţii) ceea ce determină apariţia
sintagmelor specializate, corespondent lingvistic al noilor concepte. Prin delimitarea
polisemiei interne de polisemia externă am scos în evidenţă sensul specializat pentru termenii
simpli proveniţi din interdisciplinarităţi. Termenii sunt potenţial polisemantici pentru că
semnificatul lor poate fi lărgit sau multiplicat şi în alte domenii de activitate. Denominările
utilizate în mai multe domenii (mai ales în cel militar), care sunt identice din punct de vedere
formal, pot fi parţial sau total identice şi în ceea ce priveşte valoarea semantică.
Prezenţa sinonimiei în textele polemologice este motivată prin dorinţa specialiştilor de
explicare a sensului ştiinţific şi se concretizează prin existenţa corespondenţilor sintagmatici
pentru termeni simpli : RĂZBOI = CONFLICT ARMAT sau FRONT = TEATRU DE
OPERAŢII ; de asemenea, existenţa unor serii sinonimice a termenilor proveniţi din limba
comună capătă valori graduale prin care se realizează ordonarea ierarhică a conceptelor (ex.
RISC = PERICOL = AMENINŢARE). Rezolvarea problemelor de sinonimie prin
dezambiguizări contextuale contribuie la definirea statutului de ştiinţă al polemologiei.
Hiponimia, ca relaţie de incluziune a unui termen subordonat de către unul
supraordonat (respectiv raportul hiponim – hiperonim), reprezintă şi pentru acest nou domeniu
o certificare a ordonării conceptuale, a monosemiei şi univocităţii referenţiale, conducând la
exprimarea clară a claselor unei taxonomii. Valoarea normativă a hiponimiei13 se regăseşte în
textele polemologice în forma grafică, schemele şi tabelele reprezentând şi o formă ştiinţifică
de definire. Hiponimia este realizată atât ca exprimare simplă (atunci când hiperonimul şi
hiponimul sunt lexicalizate printr-o singură unitate), cât şi ca exprimare compusă (când
hiperonimul sau hiponimele sunt lexicalizări sintagmatice).
O ultimă relaţie semantică supusă analizei în textele polemologice o reprezintă
antonimia care este mai puţin prezentă în unele terminologii. Pentru domeniul supus analizei
12 Béjoint, H. şi Thoirron, Ph. (2000:35) – „Selon notre conception du terme, le fait d _ affirmer que les termes ne sont pas polysémique mais que, par contre, les mots active son caractère de mot ou de terme en fonction de caractéristiques pragmatiques de la situation dans laquelle elles sont utilisées.” 13– „Ierarhia în clase este foarte importantă mai ales în terminologii, dat fiind că clasele inferioare su proprietăţile clasei imediat superioare, la care se adaugă trăsături specifice.” Bidu-Vrănceanu, A. (2007:137)
115
antonimia reprezintă chiar o modalitate de definire pentru evidenţierea prin opoziţie a
trăsăturilor specifice unui anumit concept14. Am constat realizarea acesteia atât la nivelul
termenilor simpli, dar mai ales la cel sintagmatic (PACE POZITIVĂ ≠ PACE NEGATIVĂ
etc.). De asemenea, antonimia se regăseşte în utilizarea formei verbale negative, în utilizarea
cuvintelor compuse cu prefixul non- sau în dublarea negaţiei cu adverbul nici.
In concluzie, relaţiile semantice supuse analizei au condus la formularea opiniei că
polemologia deţine un lexic specializat monosemantic, monoreferenţial şi non-ambiguu în
curs de delimitare, calităţile acestea fiind evidente la nivelul textului. În afara textului sau
contextului ei pot fi interpretaţi ca interdisciplinari (cu alte ştiinţe sau cu limba comună).
NOTE
14 „...antonimia există în diverse terminologii (juridică, economică, matematică) prezentând avantajul unei organizări conceptual-semantice riguroase.” Bidu-Vrănceanu, A. (2007:131)
116