Cantemir, - Revista lunara editata de Fundatia Nationala pentru...

9 7 7 1 2 2 0 6 3 5 0 0 6

I S S N 1 2 2 0 - 6 3 5 0

9 7 7 1 2 2 0 6 3 5 0 0 6

I S S N 1 2 2 0 - 6 3 5 0

12 (278) / 2010

Cantemir,moralistul (III)

de Eugen Simion

Repere managerialeale politicii culturale

de Maria Moldoveanu

Ceremonialul poeticde şuLucian Chi

Simboluri na ionale ivaloarea competitiv

a na nilor

ţ

ţiu

şă

de Caius T. Dragomir

Exerci ii de stilţde George Neagoe

DaKINO 20,edi ie jubiliarãţ

de Călin Căliman

12/2010

FRAGMENTE CRITICE

Eugen SIMION: Cantemir, moralistul (III) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3

DISCUÞII

Victoria TROFIMOV: Dimitrie Cantemir ºi "Descrierea Moldovei" . . . . . . . . . . . . . . . . . . 10

CRONICI LITERARE

Lucian CHIªU: Ceremonialul poetic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 17

George NEAGOE: Exerciþii de stil . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 21

Irina GEORGESCU: Modernismul retro sau despre folosul teoriilor . . . . . . . . . . . . . . . . . 24

DOCUMENT

Emil CIORAN: Recuperare publicisticã (V) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 27

Simona ARANGHEL: Geo Bogza. Achitat . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 34

NEGRU PE ALB

Nicolae ILIESCU: Corecturi ºi corectãri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 38

1 DECEMBRIE

Tudor NEDELCEA: Schimbarea Imnului ºi a Zilei Naþionale a României

- douã propuneri îndrãzneþe -. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 41

Nicolae SARAMANDU: De la unitate de neam la conºtiinþa naþionalã.

Aromânii - istorie ºi actualitate. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 45

Caius T. DRAGOMIR: Simboluri naþionale ºi valoarea competitivã a naþiunilor . . . . . . . 53

1

CUPRINS

CARNET PARIZIANVirgil TÃNASE: Cum am devenit scriitor ..................................................................................57

on-lineDan Petru CRISTEA: O dizolvare care nu funcþioneazã în on-line ........................................60

CULTURÃ ªI ECONOMIEThierry de MONTBRIAL: "O lume post-americanã?" - Câteva trãsãturi semnificative

ale anului 2009-2010 (II) ............................................................................................63Maria MOLDOVEANU: Repere manageriale ale politicii culturale (II)................................69

ARTÃ ªI SPECTACOLECãlin CÃLIMAN: DaKINO 20, ediþie jubiliarã ..........................................................................76

Ilustrãm acest numãr cu lucrãri ale artistului plasticeTraian BRÃDEAN.

2

Acest numãr a apãrut cu sprijinulPrimãriei Sector 2 - Bucureºti,

primar Neculai Onþanu

3

Fragmentecritice

Eugen SIMION

Cantemir, moralistul (III)

The author discusses Dimitrie Cantemir’s personality, insisting on the moral characteristics of hiswritings. Ruller of Moldavia (1693, 1710-1711), he is very little known outside Romania, by Turksand Russian savants. The prince was a humanist, composing theological, scientific and historicworks. We examine the sources used by Cantemir in some of his books, highlighting the way herenewed Romanian language of the 17th century.Keywords: Dimitrie Cantemir, moralist, Ion Neculce, Moldavia, Berlin Acadeny, Peter II.

Abstract

Fineþea moralistului Cantemir se vedemai bine în Istoria ieroglificã, mai precis înnumeroasele paranteze din interiorul dis-cursului literar. Acestea formeazã un aldoilea roman, l-am putea numi, un metaro-man moralistic, care însoþeºte ºi în anumitelocuri dubleazã naraþiunea propriu zisã.Tehnica este simplã ºi, odatã fixatã, autorulnu se abate de la ea pe tot cuprinsul acesteilungi alegorii. Personajele þin discursuri ºi,comentându-le, naratorul pune în parante-zã opiniile sale numite „sentenþii”... Numã-rul sentenþiilor este, repet, foarte mare ºi sepot citi la rând ca un roman filosofic. Nutoate sunt, de bunã seamã, originale, dar ceeste cu desãvârºire nou ºi personal în cul-tura medievalã unde nu existã noþiunea deproprietate intelectualã? Aºa cã romancierul– moralist, preocupat sã-ºi judece perso-najele (pãsãrile ºi animalele care încearcã sãpunã la cale statutul unei împãrãþii co-mune), ia sentenþii de pe unde gãseºte ºi lecomunicã în limbajul sãu cãrturãsescîmpodobit pe care Nicolae Iorga îl gãseanepotrivit. Aceste maxime, în numãr de 760,dupã cum precizeazã chiar Cantemir în pre-faþã („putea-le-am dzice cuvinte alese”) cir-culau în epocã ºi, studiindu-le originea ºi

caracterul, Nicolae Stoicescu le împarte întrei categorii: 1) populare, 2) culte ºi 3) cre-aþii proprii*. Unele dintre proverbele popu-lare, aratã autorul citat, sunt turceºti sau deorigine polonã, cele mai multe sunt, evi-dent, româneºti ºi circulã ºi azi („cum îþiaºterni, aºa vei dormi”, „socoteala de acasãnu se potriveºte cu cea din târg etc.).Celelalte, maximele de origine cultã, suntscoase din Aristot, Cicero, Horaþiu etc.

În studiul de faþã, intereseazã mai puþinoriginea acestor „sentenþii”, cât limbajul lorºi, pe cât este posibil, fineþea gândirii mora-listice, nota personalã a zicerii. Vocabularulzicerii în roman cuprinde noþiuni cu pre-cãdere de ordin etic ºi altele din sferaretoricii, logicii ºi a filosofiei, cum ar fi „oaporie ipotheticã”, „polinodie ritoriceascã”etc. Sunt în Istoria ieroglificã, în seria sen-tenþilor din paranteze ºi chiar în textul ficþi-unii propriu zise, ºi construcþii lexicale pecare prozatorul le numeºte într-un rând„învãlãtucitele cuvintele hrismosului” (ora-colului). Pentru a le înþelege, trebuie sã cer-cetezi glosarul întocmit de editori. Le poþi,totuºi, apoxima din cotext. Toate intrã înscenariul ºi limbajul acestei naraþiuni ale-gorice care are, în afarã de dimensiunea

* Introducere la Istoria ieroglificã, cf. D. Cantemir, Opere, Academia Românã, Univers Enciclopedic, 2003.

moralisticã de care am amintit, ºi o laturãezotericã susþinutã de numeroasele aluzii,pilde, comparaþii complicate, hrism-uri(hrismos-uri) îmbrobodite, învãlãtucite. Cecomunicã ele ºi în ce mãsurã le puteminclude într-o antologie a literaturii moralis-tice pentru care românii au, în genere,predilecþie? Scrise cu grija, repet, de a nu„beteji ºi juli” cinstea ºi adevãrul, maximelelui Cantemir reformuleazã adesea prover-bele populare sau, când nu inventeazãaltele, nuanþeazã prin referinþe inedite pecele luate din scrierile clasicilor. Iatã, oprimã reflecþie, despre gâlceavã: „cã gâlcea-va lungã atocma iaste ca boala hronicã”, saualta despre gândul rãu care roade pedinãuntru: „cã precum iaste suflarea la cãr-bunele acoperit, aºa iaste certarea la inimaîntr-ascuns datã rãutãþii”.

Judecata filosofului atacã ºi statutulomului politic care, rãu vãzut de ai lui, nupoate aºtepta iubire ºi respect de la alþii: „cãcine niamului sãu iaste urâcios, cum poate fistreinilor drãgãstos? ªi a cãruia rãutãþi pã-mântul sãu a le sufferi n-au putut, cel streincum le va putea rãbda?”. O remarcã valabilãºi azi în lumea politicã. Despre efectele invi-diei asupra spiritului, Cantemir foloseºte ocomparaþie marinã: „cã precum arºiþa soare-lui peliþa mutã din albã în neagrã, aºa pizmainimii mutã gândul din bun în rãu”, iar în cepriveºte ideea cã vorba dulce care multaduce, el vede diferenþiat lucrurile ºi, pen-tru a fi înþeles mai bine, ia ca punct de refe-rinþã un element din câmpul medical: „cãcuvântul bun ºi neplãcut iaste ca doftoriagreþoasã, însã folositoare în trupul bolnavu-lui; ce la cel înþelept aºa, iar la nebun iaste caotrava în mãruntaiele sãnãtosului.”

Când vine vorba despre linguºitorii Cor-bului ºi, în genere, despre sinceritatea su-puºilor puterii, Cantemir noteazã cã aceºtiadin urmã spun, de fricã, numai ceea ce ºtiucã place stãpânului. Diplomaþie pãstratã ºiîn timpurile moderne: „cã mai toþi supuºiide fricã obiºnuiþi sint nu ce adevãrul, ce, cestãpânul pofteºte, acela sã laude ºi sãfericeascã”. Morala fabulei este ca omulînþelept sã nu se aºeze niciodatã pe „scãu-naºul minciunii”. Vituperatã este ºi „ne-ºtiinþa cuvintelor trebuitoare” ºi „împle-

ticirea cuvintelor”, adicã vorbirea fãrã rost,improprietatea termenilor, retorica indi-vidului fãrã minte. Cantemir pretinde caorice discurs sã nu iasã din „hotareleloghiceºti” ºi, tot el zice cã, precum „ºtiinþalucrurilor iaste lumina minþii, aºa neºtiinþalor iaste întunecarea cunoºtinþii”... O ma-ximã care trece de la o culturã la alta ºidintr-o epocã în alta. Cantemir mai dã ovariantã: „ce unde urechile adevãrului suntastupate acolea hrizmurile [profeþilor] sãpar bazne”, dar ºi cã:

„experienþa ºi ispita lucrului mai ade-vãratã poate fi decât toatã socoteala minþii,ºi argumenturile arãtãrii de faþã mai tari sîntdecât toate chitelile”.

*„cãci voia slobodã obicinuitã iaste mai

mult spre rãu ºi împotriva adevãrului, decâtspre bine ºi spre plãcerea adeverinþii put-erea sa a-ºi arãta”.

*„cã zvistia iaste jiganie cu multe capete ºi

cu toatele înghit pizmã ºi deodatã borãscgâlciavã ºi vrajbã”.

*„cã mai pre lesne iaste cuiva fãrã organ-

ul ochiului ºi fãrã lumina soarelui între albºi între negru a deosebi, decât fãrãcunoºtinþa lucrului de vrédnic sau denevrednic a-l alege”.

*„cã ºtiinþa înþelepciunii nu în scaunele

trufaºe ºi înalte, ce în capetele plecate ºiînvãþate lãcuieºte”.

*Oprim pentru o clipã seria acestor ma-

xime exprimate, cum zice chiar autorul, în„cuvinte cioplite ºi supt pilde oarecumacoperite”, pentru a face loc unui fragmentmai întins în care romancierul folosof,aducând vorba de „tartarul necunoºtinþii”,defineºte categoriile ºtiinþei (logicii) cu careopereazã, pornind de la principiul luiSocrate: „Iarã celora ce niciodatã pre sloveau cãutat, macar cã viderea ochilor mai as-cuþitã s-au pãzit, însã neºtiinþa în întuné-recul ºi în tartarul necunoºtinþii i-au vârât.Iar amintrilea de ar fi fost, dupã categoriia

4

Eugen Simion

ce o aþi întrebat, dupã acéia ar fi ºi rãspuns.Ce acmu ea la întrebarea ceinþii, dã rãspun-derea câtinþii ºi féldeinþii. Aºijderea voi oîntrebaþi ce iaste, iarã ea vã rãspunde câtiaste ºi în ce féliu iaste (cã rãspunderea cândnu sã dã dupã/ întrebare, puþin deosãbéºtedin voroava mutului cu a surdului). ªi iarãºivoi o întrebaþi ce dzice pentru sine, iarã eavã rãspunde ce cére, poftéºte ºi pune în sine.De care lucru socotesc urechile, de greþoasãcuvintele ei, cu alt chip sã vã curãþiþi (cã precât greu bucatele vârtoasã stomahului slabaduc, pre atâta nesufferire aduce ºi cuvântulnealcãtuit la uréchea bine ascultãtoare).Adecã, întâi, de iaste cu putinþã, aºéºi de totºi întrebarea voastrã ºi rãspunderea ei de totsã sã curme (cã sufletul înþelept pre cât guracuvinte réle a nu grãi, pre atâta ºi urechilevoroave fãrã folos a nu audzi îºi opréºte).Iarã aceasta de nu iaste cu putinþã, aºi sfãtuica nu dupã a voastrã cunoºtinþã, ce dupã aei prostime ºi neºtiinþã sã o întrebaþi, nici ceºi cine iaste, cãci bine ºtiþi (cã tot capul ºi

sfârºitul filosofiii iaste cineva pre sine ceiaste a sã cunoaºte), ce cum o chiamã oîntrebaþi ºi de-ºi va ºti numele, precumoarece sãmn de cunoºtinþã sã fie având iastenedéjde, de nu mai multã, încailea cât fîete-care dulãu numele de pe sunetul glasului îºisimpte. Iarã de nici a numelui hiriº însã-mnarea în fantazie nu va fi pãzit, aºéºi de totnedéjdea curmaþi, precum de la cel neºtiu-toriu ºtiinþã a vâna viþi putea (cãci vânãtori-ul ºtiinþii socoteala, iarã mãiestriile simþireaiaste).”

Cantemir lãmureºte aici conceptele pecare le traduce din filosofii greci (ceinþã, câ-tinþã ºi feldeinþã) într-o moldoveneascã decabinet, voind a delimita ºtiinþa de neºtiinþã,înþelepciunea de prostie, retorica adevãru-lui de ceea ce mai înainte numise laudelefãþarnice ºi „cu mascara în poftale” (fast ºibatjocurã). O paginã, oricum, esenþialã înromanul – filosofic din aceastã alegorie aluptei pentru putere... O noþiune care revineîn comentariile moralistului Cantemir este

5


aceea a pizmei, un rãu rãspândit ºi deosebitde pãgubitor. Într-un rând îi spune „obrin-teala pizmei împuþite”, considerând cã sem-nul unei inimi pizmuitoare ar fi „cuvinteleîmpungãtoare”, adicã rãutãcioase... Nu-iîndeajuns sã ai fire înaltã ºi sã spui multe,avertizeazã apoi Cantemir, dacã nu duci lu-crurile la capãt... Ca personajul sãu, Cuco-nos, care „din fire are socotealã înaltã [...]însã multe grãiaºte, darã puþine isprã-veºte”... Este vorba, desigur, de adamismulnostru, altfel zis, de larma de a începe cevaºi de lenea sau neºtiinþa ce ne împiedicã sãterminãm ceea ce începem pentru cã, scrieîntr-o propoziþie Cantemir, „precum cuvân-tul fãrã ºtiinþa gândului în zadar iaste, aºeîncepãtura lucrului fãrã cunoºtinþa sfârºitu-lui de râs ºi în deºert iaste”.

O însemnare din romanul acesta încãrcatde pilde ºi sentenþii ca un arbor falnic într-un decor auster atrage atenþia cã cinenu se lasã biruit de om poate fi biruit de vincare lucreazã cu mâna graþioasã a femeii:„cã de multe ori ce nu biruiaºte omul, bi-ruiaºte pomul ºi împãraþii, carii toatã lumeaîn robia sa au adus, pre aceiaºi, amintrileanebiruiþi fiind, vinul în robiia sa i-au rãpit ºibeþiia cu mâna muierii i-au biruit; ºi pre câtera întâi lãudaþi, pre atâta mai pre urmã s-au ocãrât”.

*Moralistul, sastisit de discursurile fãþar-

nice din cele douã partide care-ºi disputãputerea în fabula sa, laudã înþelepciuneatãcerii, vãzând în ea capul filosofiei: („O, fe-ricitã tãcere, cã întotdeauna cu tãcereaascultãm ºi învãþãm orice ar fi de învãþat, ºipururea din fântâna tãcerii cuvântul înþe-lepciunii au izvorât”). Firitiseºte cu precã-dere tãcerea Lupului care nu reprezintã„numai tãcerea inimoasã, ce ºi oarece sim-þire adulmecoasã”. Tãcere inimoasã – splen-dit zis! Simþire adulmecoasã? – formulã noro-coasã. De remarcat, totuºi, faptul cã tãcereaare ºi ea discursul ei, mai chibzuit, maipotolit, dar se exprimã printr-un discurs,altfel nu ar fi bãgatã în seamã. Lupul, ori-cum, exprimã bine filosofia tãcerii în ro-manul lui Cantemir.

Lãudând capul filosofiei (tãcerea), Can-temir ridiculizeazã „voroava glogozitã”,

adicã învãlmãºitã, împleticitã, pe scurt,vorba lungã, plicticoasã ºi inutilã: „cãvoroava glogozitã pânã mai pre urmã, saude tot în deºert, sau în gâlceavã iase, iarãtãcerea cu rãbdare sau în pace, sau în biruiresã sãvârºeºte”. Voroava frumoasã, înschimb, „la cei cunoscãtori de n-ar maisfârºi, încã mai plãcutã ar fi; iarã ceinecunoscãtori mai tare dulciaþã în basnelebãbeºti decât în sentenþiile filosofoºti aflã”.Este suficient ca „prin rost de bun ritor”,adicã sã fie cineva bun de gurã ºi viclean, casã câºtige inima prostimii ºi sã-þi impuipãrerea, cãci, scrie Cantemir: „la materiilegroase focul, iarã la inimile proaste limbabine vorovitoare mult poate”. Înþeleptul luiCantemir preferã, dar, sã tacã în adunãrilegãlãgioase cãci: „mai prea lesne s-ar audzivoroave între ciocanele cãldãrarilor, decâtîntre multe gloate a varvarilor”

ºi„sãmnul înþelepciunii iaste ca din cele

vãdzute sau audzite, cele nedvãzute ºineaudzite a adulmeca ºi viitoarele, din celetrecute a giudeca”.

*„cã ce iaste la muritori mai pre lesne

decât cuvântul rãu a grãi? ªi ce iaste mai cugreu la peminteni decât cuvântul adevãru-lui a dzice ºi pofta dréptei socotele a face”.

*Multe aforisme privesc, desigur, compor-

tamentul etic al omului ºi situaþiile de exis-tenþã fundamentale. Ce este fericirea ºi câtþine ea?, întreabã strategic Cantemir. Ce efericirea nu spune deocamdatã, dar spuneceva despre noroc ºi vechimea fericirii ade-vãrate:

„cãci fericirea adevãratã cu cât sãvecheºte, cu atâta mai mult sã fériceºte.”

sau„cã niciodatã norocirea ºi mãrirea unuia,

fãrã nenorocirea ºi micºorarea altuia a fi nupoate.”

*„cã pofta lãcomiei cu puterea împre-

unatã ca pojarul în iarba uscatã iaste.”*

„cã sula de aur zidurile pãtrunde ºilãcomiia îºi vinde neamul ºi moºia.”

6

Eugen Simion

*„cã de multe ori bucuriia mare glasul

astupã ºi/ ciuda peste mãsurã mintearãzsipã.”

*„cã mai pre lesne iaste firii la Cãmilã

coarne sã nascã, decât din inima rea cuvântsau gând bun sã izbucneascã.”

*„cãci capul plecat, nu numai pre cei

milostivi, ce ºi pre cei nemilostivi premilostivire porneºte.”

ºi cã„inima curatã mai pre lesne socoteºte a fi

focul cu apa a sã amesteca, decât cu strâm-bãtatea dreptatea a sã cãlca.”

*„cã unde talpa tiraniii calcã, acolo poala

dreptãþii sã calcã ºi unde sã rup legãturiledreptãþii stãpânii, acolo sã pun obedzilevrãjmaºii tiranii.”

*„cã cine spune minciuna, întâi obrazul îºi

ruºineazã, iarã mai pre urmã sufletul îºiucide.”

*„cã cine numai al sãu bine ºi fericire cia-

rcã, a tuturor rãul ºi bezcinicia [decãdere,ticãloºie] pofteºte”.

în fine, dupã ce dã atâtea sentenþii folo-sitoare, moralistul recunoaºte utilitatea dis-cuþiei, gâlcevii (dialecticii) ºi afirmã cãurmeazã, în tot ceea ce gândeºte ºi face,fãclia adevãrului:

„a tot lucrul pãrerea pãrere naºte – scrieel – iar ºtiinþa, fãclia adevãrului iaste”.

*Uneori seriosul, profundul Cantemir îºi

pune sentenþiile în fraze jucãuºe, în stilul pecare îl vor folosi mai târziu Creangã ºi, într-o replicã postmodernã, Nichita Stãnescu.Un exemplu:

„cã unde Leul vultureºte ºi Vulturulleuiaºte, prepeliþa ce va iepuri ºi iepurele ceva prepeliþi?”

iar când fecioara Helge este mãritatã silit(cãsãtorie de interes) cu Cãmila, moralistulmai gãseºte o datã prilejul sã evoce tãriilecerului ºi paradoxurile lumii într-un discurs

prefãcut în care introduce, pentru mai mareefect, o notã de disperare ºi profeþie: „O,doamne, ºi toþi cereºtii, lucru ca acesta cumºi în ce chip a-1 sufferi ai putut? Unde iastecumpãna ceriului cu carea trageþi si aºedza-þi fundul pãmântului? O, dreptate sfântã,pune-þi îndreptariul ºi vedzi strâmbe ºi câr-jobe lucrurile norocului, ghibul, gâtul flo-cos, pieptul, botioase genunchele, cataligepicioarele, dinþoasã fãlcile, ciute urechile,puchinoºi ochii, suciþi muºchii, întinsevinele, lãboase copitele Cãmilei, cu suleagettrupul, cu albã pieliþa, cu negri ºi mângãtoºiochii, cu supþiri degéþélele, / cu roºioareunghiºoarele, cu molceluºe viniºoarele, cuiscusit mijlocelul ºi cu rãtungior grãmã-giorul Helgii, ce potrivire, ce asãmânare ºice alãturare are? O, noroc orb ºi surd, o,tiran nemilostiv ºi pãgân fãrã lége, o giudeþstrâmb ºi fãþarnic, pravilã strâmbã ºi fãrãcanoane! Ascultaþi morþilor ºi priviþi viilor:Cãmila cu Helge sã împreunã, filul cu ºoare-cele sã cununã ºi dealul cu valea sã iau demânã. Ce uréche au audzit, ce ochiu auvãdzut sau ce gurã din véci lucru ca acestaau povestit? (Tacã, darã, pripitorile undecântã ursitorile, cã nici niam cu niam, nicichip cu chip, nici féliu cu féliu a potrivicautã, ce numai ce và face, þi lucreadzã ce-iplace.)”

Dupã ce face aceste douã portrete care,prin alternanþa de grotesc enorm ºi ele-mente inefabile anunþã tehnica de mai târ-ziu a lui Arghezi, Cantemir încheie descri-erea împreunãrii nefireºti dintre mon-struoasa Cãmilã ºi delicata fecioarã Helgecu o ceremonie rusticã formatã dintr-un alaide þânþari care cântã din fluiere, cu greieri cecomunicã prin surle ºi cu albine bâzâitoare,în timp ce în aer danseazã muºiþele ºi pepãmânt furnicile, iar broaºtele recitã acesteversuri batjocoritoare, nu lipsite, totuºi, deun lirism autentic:

„O, Helge, fîcioarã, frumoasã nevastã,Nevastã ficioarã, fîcioarã nevastã,Cãmila sã ragã, tâlcul nu-nþãliagã.Margã la Athina ce iaste s-aliagã.Ficioarã nevastã, nevastã fîcioarã,

Peste ºése vremi roadã sã-i coboarã,Fulgerul, fierul, focul mistuiascã

Patul nevãpsit nu sã mai slãvascã.”7


*Poetul Nichita Stãnescu a selectat din

Istoria ieroglificã un numãr din asemeneasentinþii, fantasme ºi palinodii (refrene)ritoriceºti ºi le-a transcris în versuri. Sau,cum zice el, le-a pus „la vedere”... Iatã cumsunã, în alcãtuire nichitianã, un mic poemmoralistic cantemiresc despre strãdaniaagonisirii ºi grija de a nu beteji cinstea:

„Numai precum toþi cei cu socotealãîn lume, aºé ºi eu,nu numai pentru agonisirea,ce ºi pentru paza cinstei mã nevoiesc(cãci spre agonisirea,ºi câºtigarea cinsteisudorile trupuluidestule sunt,iarã spre paza nebetejirii eilacrãmi de sângetrebuiesc)” .ori aceste însemnãri despre viteza cu care

umblã cuvântul prin lume ºi despreneputinþa de a-l mai întoarce:

„Cuvântul slobodzit mai iute decâtfierul împãnat sã duceºi piatraîn fundul mãrii aruncatãprecum vreodatã tot a mai ieºittot sã nãdãjduieºte,iarã cuvântul grãit,

precum va fi cu putinþã a sã dezgrãi,toatã nedéjdea lipseºte.”ºi tot despre cuvânt ca instrument peda-

gogic:„Socotesc cã de multe ori

ce nu se începe cu cuvântulsã sfârºeºte cu bãþul.”

*Când citim aceste reflecþii notate într-o

limbã ce îºi cautã încã vocabularul ºi flu-enþa, luptându-se cu paradigmele „loghi-ceºti”, ne întrebãm, inevitabil, cât de pro-fund ºi cât de european este autorul lor, nãs-cut, cum se ºtie, la începutul ultimuluipãtrar din veacul moraliºtilor?!... Când aapãrut pe lume Dimitrie (1673), anul morþiilui Molière þi al Cardinalului de Retz, mariimoraliºti ai secolului (La Rochefoucauld,Pascal, Marchiza de Sévigné, Madame de la

Fayette, Bossuet) muriserã sau se pregãteausã-ºi încheie opera, iar generaþia enciclope-diºtilor nu se constituise încã. Motesequieuse naºte în 1689, Voltaire în 1694, Rousseauîn 1712, iar Diderot în 1713. Dimitrie, fiulmoldoveanului Constantin-Voevoda, estecontemporan cu Ducele de Saint-Simon(1675-1755), ºi se formeazã spiritual înambianþã elinã ºi în tradiþie bizantinã îninteriorul unui mediu cultural cosmopolit,cum era atunci Istambulul. El nu i-a citit,desigur, pe cei numiþi mai înainte, a citit înschimb Biblia ºi pe filosofii vechi greci ºilatini ºi, pe cât i-a fost omeneºte posibil, peunii dintre înþelepþii rãsãritului. Sursa prin-cipalã a reflecþiilor sale morale este – cuprecãderea Noul Testament – completatã cufilosofia stoicilor. El discutã despre pizmã,trufie, priatin ºi nepriatin, despre cuvântulbun ºi vorovirea frumoasã, despre urechile ade-vãrului ºi scãunaºul minciunii, despre direaptasocotialã, zavistie ºi, citând ºcoala luiDioghenis (cu „filosofia ce-i dziccâneascã”), respinge individualismul agre-siv, considerându-l ticãlos...

Modelul lui este omul virtuos care, înbunã parte, este omul religios. Acesta, s-avãzut, „nu-i scãmos la minte ºi [nici]strâmþos la cuvinte”, ºtie sã-ºi plece capul lanevoie pentru a scãpa de o mare primejdie(moralã pe care românii au folosit-o des înistoria lor cruntã, moralã pe care moraliºtiisceptici de mai târziu o condamnã cu vehe-menþã ºi o considerã rãul capital în compor-tamentului naþional) este milos (milostivirea,tãcerea inimoasã, prudenþa, buna chivernisealãºi buna cumpãnire a spiritului – sunt temecantemireºti ce se repetã!), are inima curatã,nu se lasã ispitit de „spurcatele lumeºtipofte” ºi, în genere, de amãgirile lumii... Caorice spirit crescut în valorile creºtinismu-lui, omul cantemirist învaþã a muri...Deasupra tuturor însuºirilor, se aflã însãdragostea. „Pre toate biruieºte dragostea”,scrie Cantemir în Divan. Nu preþuieºte glo-riile pieritoare ale lumii, dar, când vãzândbiografia sa, remarcãm uºor cã nici el.Principele Cantemir, nu le-a dispreþuit detot din moment ce a luptat în douã rândurisã fie domnul Moldovei. Când mediteazã

8

Eugen Simion

însã la înºelãciunile lumii, observãm cãPrincipele devine sceptic si recomandafilosofia Ecleziastului. Aºadar: omul can-temiresc iese din învãþãtura Bisericii ºi viaþalui n-ar trebui sã fie decât o continuã pre-gãtire pentru întâlnirea cu judecata de apoi.

*Când compari acest model de existenþã

cu acela pe care îl propun, de pildã, mo-raliºtii francezi , remarci repede deosebiriledintre omul religios din rãsãritul european,aflat mereu sub vremi, aºa cum îl înfãþiºeazãCantemir, ºi modelul occidental (în nuanþãfrancezã), reprezentat de l`honnête homme.Despre acesta din urmã, La Rochefoucauldscrie cã „le vrai honnête homme est celui/qui ne se pique de rien”... ªi cã acela caretrãieºte fãrã nebunie (nebunia pasiunilor,desigur) nu-i atât de înþelept pe cât se credeºi cã „ipocrizia este un omagiu pe care viciulîl aduce virtuþii” sau cã „virtutea n-ar iritaatât de mult dacã ea n-ar fi însoþitã de vani-tate”. L`honnête homme trebuie sã aibã geni-ul conversaþiei, iar filosofia lui de existenþãse bazeazã pe iubire ºi onoare. Sunt temelece pasioneazã pe moraliºtii secolului alXVII-lea ºi-i determinã sã scrie propoziþiimemorabile despre l`amour în toate combi-naþiile ºi în toate situaþiile penibile .Cãcil`honnête homme este un om de lume ºi oricecuvânt pe care îl pronunþã trebuie sã fiememorabil .Sfinþenia nu este grija lui ceamai mare, nici moartea ºi nici judecata deapoi nu-i obsedeazã spiritul.

S-a observat demult faptul cã în maxi-mele lui La Rochefoucauld lipseºte, în ge-nere, reflecþia religioasã. ªi Cardinalul deRetz scrie în Memoriile sale mai mult despreconºtiinþa omului public decât despreconºtiinþa omului religios. Mãreþia celuidintâi se bazeazã pe ºtiinþa de a alege între„marile inconvenienþe” ºi pe maniera sub-tilã de a ironiza „les gens irrésolus” ºi „lavanité ridicule” a celor nãscuþi „dans labasse cour” ºi care n-au trecut, zice Car-dinalul, prin anti-camerã. N-au, altfel zis, oeducaþie aleasã.

Prin încercarea de a construi o moralã aomului religios, Cantemir s-ar putea înrudi,

pânã la un anumit punct, cu Pascal. ªi aces-ta detestã pe omul care abuzeazã de cuvin-tele frumoase („diseur de bons mots, mau-vais caractère”) ºi crede cã pe Dumnezeu îlsimþi cu inima, nu cu raþiunea. Deosebireadintre cei doi filosofi ai moralei creºtineeste, totuºi, mare, pentru cã Pascal e depãrere cã mãreþia omului este sã-ºi gân-deascã lucid condiþia lui mizerabilã în lume,în timp ce Cantemir crede cã singura dem-nitate a omului este sã se umileascã în faþalui Dumnezeu ºi sã urmeze neabãtut regu-lile bisericii. Pascal pune între individulpios ºi Dumnezeu pe Iisus, zicând cã” il estnon seulement impossible , mais inutile deconnaître Dieu sans Jésus Crist”. O propozi-þie pe care Cantemir n-ar fi putut-o scrieniciodatã. Nici pe cea care urmeazã: „Iisusva fi în agonie pânã la sfârºitul lumii: nutrebuie sã dormim în acest rãstimp”. Pascalse deosebeºte de Cantemir al nostru ºi înprivinþa tãcerii, zicând cã tãcerea este ceamai mare persecuþie, („jamais les saints nese sont tus”), în timp ce autorul Divanuluicrede cã tãcerea este semnul înþelepciunii.

Cantemir nu ajunge la aceste subtilitãþiºi, la drept vorbind, nici nu-i preocupat deele când este vorba sa defineascã virtuþile sislãbiciunile omului. El rãmâne la pãcatelecapitale – sã le numim astfel – ºi toate re-flecþiile sale vor sã desfacã binele de rãu ºisã readucã omul pe calea virtuþilor creºtine,vegheate, cum spun propoziþiile citate maiînainte, de înþelepciune, cinste ºi dragoste (însens larg). Conjugate, acestea asigurã ono-rabilitatea „celui înalt cu firea” (omul virtu-os, omul respectat, omul cucernic, pregãtitpentru marea încercare a morþii ) ºi trecerealui prin „dulceaþa lumii”.

Mi-ar trebui timp sã duc demonstraþiamea la capãt ºi sã vã conving cã PrincipeleCantemir, omul de litere ºi omul de arme pecare îl laudã Voltaire, este în epoca lui ºi custilul sãu fastuos barochist în culori rã-sãritene, un moralist de clasã ºi cã, împre-unã cu Miron Costin, el deschide un curentde gândire ºi un stil moralistic care ajungepânã în modernitatea ºi postmodernitatearomâneascã.

Bucureºti, 24 decembrie 2010 9


Necunoscute sunt cãile ºi mare e hazar-dul soartei, atunci când hotãrãsc calea ºidestinul oamenilor în istorie. Unii vin ºipleacã fãrã urmã, alþii ard scânteietor ºiapun uitaþi de tumultul anilor. Dar sunt ºidintre aceia care lumineazã la timpul lor ºirãmân sã sclipeascã misterios în timpurileviitoare, fiind apreciaþi de vremurile ce vinºi incitând noi ºi noi generaþii sã le dezlegeenigmele.

Un astfel de destin i-a hãrãzit soarta celuicare a fost „rege între filozofi ºi filozof întreregi” - Dimitrie Cantemir, cãrturar, savantumanist ºi domn al Moldovei, autorul uneiimense opere cu valenþe multiple - filo-zofice, istorice, geografice, artistice.

Au tot trecut peste trei sute de ani de lanaºterea domniei sale la 1673, dar personali-tatea-i contradictorie rãmâne sã ridice mul-tiple întrebãri pentru cercetãtori, deoareceatât viata, cât ºi opera sa se vãd oarecum alt-fel în zilele noastre. Reprezentant al nobili-mii, nu mirã pe nimeni cã a beneficiat de oeducaþie selectã. Dar din câþi nobili a avutneamul românesc, puþini au fost (ºi sunt)acei care sã fi posedat vorbirea în zece limbi,printre care ºi unele am spune exotice pen-tru meleagurile noastre ca turca, araba, per-

sana. Scria opere - în românã, latinã, greacã,turcã, rusã, fiind considerat drept primulsavant-orientalist european. Este cel care aºtiut sã fructifice experienþa nefastã deostatec printre strãini spre binele cunoaº-terii, utilizând învãþãmintele obþinute „îninima” societãþii otomane pentru a devoalaEuropei suflul ºi esenþa misteriosului im-periu. A ºtiut sã contribuie la dezvoltareaspiritualã a însãºi Imperiului Otoman, fiindcreatorul primului sistem de note al muziciiturceºti ºi a intrat în istoria muzicalã cafondator al muzicii laice turceºti ºi cercetã-tor al celei religioase [11]. Pe lângã toatemeritele în studiul artelor, a fost ºi un bunmatematician. Nu vom întrece mãsura, afir-mând cã Dimitrie Cantemir a fost ºi rãmâneîn istoria omenirii un enciclopedist, un veri-tabil reprezentant al secolului luminilorpentru naþiunea româneascã. A pretinde acunoaºte opera cantemirianã în integritateaei ar fi o încercare de a cuprinde infinitul. Încele ce urmeazã, ne vom opri doar asupra acâtorva aspecte, în opinia noastrã impor-tante, care au reprezentat o preocupare per-manentã a cãrturarului.

Un prim astfel de aspect se referã la idei-le ºi conceptele sale economice. Surprinzã-

10

Discuþii

VictoriaTROFIMOV

Dimitrie Cantemir ºi "Descrierea Moldovei"

The authoress discusses about Dimitrie Cantemir's "Descriptio Moldaviae" ("The Description ofMoldavia"), analyzing its compartments. The work was requested by the Berlin Academy(Brandenburg's Literary Society) in 1714, when the prince was elected among its members.Originally written in Latin, the book was never published during the humanist's life and the man-uscripts had obscure paths. There are several problems which Cantemir focused on: ethnic and lin-guistic origin, economy, policy, society, customs or traditions. He adopted an encyclopedic perspec-tive in the research. In addition to this, the intellectual draw the first map of this Romania histor-ical province. Keywords: Dimitrie Cantemir's, "Descriptio Moldaviae" ("The Description of Moldavia"), BerlinAcademy (Brandenburg's Literary Society), humanism, first map of Moldavia, encyclopedic per-spective.

Abstract

tor e faptul cã grijile domnitorului de acumtrei secole sunt uimitor de actuale ºi pentrurealitatea zilei de astãzi, multe din aceleaºiprobleme rãmânând la fel de acute ºi la felde greu de soluþionat. Gândirea economicãcantemirianã abordeazã mai multe ipostazedin viaþa economicã: schimbul ºi comerþul,necesitatea creºterii potenþialului financiaral þãrii ºi asigurarea unei balanþe comercialeactive, problema relaþiilor cu alte þãri,dotarea cu resurse ºi utilizarea lor ºi multe-multe altele. Marele cãrturar, fiind la curentcu gândirea economicã a timpului, subliniaîn mod deosebit importanþa comerþuluiexterior pentru þarã, aprecia ideile mercan-tiliste despre rolul banilor, respectiv al me-talelor preþioase, în sporirea avuþiei naþio-nale. în literatura de specialitate, opera luiCantemir este tratatã drept aceea unde º-au gãsit reflectare începuturile mercanti-lismului romanesc. [5, p. 21]

În contextul acestor idei economice, unloc deosebit în cercetãrile lui D. Cantemir îldeþine lucrarea „Descriptio Moldaviae”(„Descrierea Moldovei”), operã care a de-venit simbol al creaþiei marelui cãrturar ºiunde se descoperã în deplinã amploare di-mensiunile gândirii sale geopolitice ºi eco-nomice. Însãºi istoria apariþiei lucrãrii pareun fericit joc al împrejurãrilor istorice, eafiind elaboratã între anii 1714-1716, la rugã-mintea Academiei din Berlin [3, p. 254],membru de onoare al cãreia fusese ales D.Cantemir în 1714. Diploma conferitã cuaceastã ocazie, îl numeºte „...rege între filo-zofi ºi filozof între regi”, fiind consideratdrept unul din cei mai de seamã învãþaþi aitimpului.

Solicitatã de contemporanii sãi, „Des-criptio Moldaviae” a fost ºi rãmâne una dinoperele de mare valoare ale epocii lui Di-mitrie Cantemir ºi a constituit prima lucrareenciclopedicã despre Moldova la rãspântiasecolelor XVII - XVIII fiind însoþitã de o har-tã - primul ºi singurul document cartograficdespre Moldova - folosit timp de un secol.

„Descriptio Moldaviae” scrisã iniþial înlimba latinã, a aºteptat mult pânã a vãzutlumina tiparului. Lucrarea se publicã în tra-ducere germanã abia dupã trecerea în eter-nitate a autorului, la 1769. Se traduce ºi se

11


publicã, de asemenea, în limba rusã - la 1789ºi în greacã - la 1819. În anul 1825 a fost pu-blicatã pentru întâia oarã în limba românã.

Ce e atât de uimitor în aceastã lucrare ºipentru ce au fost interesaþi despre Moldovamarile puteri europene? Oare nu vom gãsiîn ea ºi noi, actualii, unele rãspunsuri în per-spectiva definitivãrii locului nostru -geopolitic ºi spiritual - în spaþiul european?

Lucrarea structuratã în trei secþiuni, încãdin titlu spune cã e consacratã preponde-rent problemelor geografice. În realitate, e oabordare mult mai complexã, deoarece înlimbaj ºtiinþific ºi, totodatã, profund artisticreflectã cunoaºterea vastã a meleaguluinatal ºi dorul neîmplinit de acesta. Capi-tolul prim începe cu o frumoasã excursie înistoria þinutului, aduce aminte de sentimen-tala poveste din care se trage numeleMoldovei ºi faimosul cap de bour de pestema ei. Aceste file de istorie apar apoi ºi înalte pagini ale lucrãrii, intercalate cu aspecteeconomice, culturale, comportamentale.

Cantemir prezintã o vedere de ansambluasupra þãrii, caracterizând þinuturile ºi târ-gurile Moldovei. Se menþioneazã cã la Iaºise adunã bogãþii din întreaga þarã, cã Dunã-rea, cu toate cã udã numai o fâºie a þãrii, “...aduce cele mai mari foloase”, deoarece în-gãduie corãbiilor negustoreºti din diferiteþãri sã aducã mãrfuri la Galaþi, „dã putinþãmoldovenilor sã-ºi aducã mãrfurile pe Prutspre Constantinopol ºi spre alte cetãþi de laMarea Neagrã, aducându-le un câºtigînsemnat” [1, p.17]. Autorul menþioneazã ºifaptul cã la Galaþi, de douã ori pe an, sosesccorãbii nu numai din porturile Mãrii Negre,ci ºi din Egipt ºi chiar din Barbaria (Africade Nord) ºi pleacã de aici încãrcate cu lemnde Moldova - stejar, corn, brad dar ºi cumiere, cearã, sare, unt, salitrã ºi grâu, dincare toþi locuitorii Moldovei trag ºi ei însem-nate foloase [1, p.27].

Dar, nu e bine fãrã rãu ºi Cantemir men-þioneazã cã aceleaºi corãbii aduc cu elemolimele cele mari. E adevãrat surprinzãtorfaptul cum a desluºit Cantemir, la aceavreme plinã de superstiþii ºi de „pete albe”în ale ºtiinþei, sã sesizeze adevãrata cale depãtrundere a infecþiilor în þarã, dar ºi cumare atenþie a caracterizat specificul de ma-

nifestare a bolilor „importate” pe meleagu-rile moldave.

Caracterizând aºezãrile þãrii, pierderileteritoriale provoacã adevãratã/durere/Prin-cipelui, care menþioneazã cã þinutul Lãpuº-nei, cu centrul Tighina, prin viclenie ºi trã-dare a fost ocupat de turci ºi numit Bender.În acest þinut “... se mai aflã ... Chiºinãul, untârguºor de mai micã însemnãtate” ºi Orhe-iul, care nu e prea mare, dar “...are cu pri-sosinþã tot ce este trebuitor vieþii omului” [1,p.29-30]. O, ironie a soartei! Cine mai ºtie azide Lãpuºna ºi ce mai oraº a ajuns Chiºi-nãul...

Atinge D. Cantemir ºi dureroasa proble-mã a Basarabiei, menþionând cã astã„...parte de þarã a fost luatã de turci maiînainte ca þara întreagã, ºi din aceastã pri-cinã, nu se mai aflã sub stãpânire moldove-neascã”. [1, p. 35] Autorul spune cã tãtarii,„pe care turcii îi aºezaserã în Basarabia, autulburat Moldova, chiar în vremuri de pace,cu desele lor nãvãliri ºi au adus-o la sãrãciaîn care o vedem ºi astãzi” [1, p. 16].

Caracterizând rând pe rând þinuturile ºiaºezãrile, Cantemir trece cu drag în revistãmonumente istorice ºi culturale, vestigii dealtãdatã - cetãþi ºi chiar monumente natu-rale, care au constituit faima acestor me-leaguri ºi au marcat calea înaintaºilor. în“Descrierea Moldovei” o mare atenþie seacordã analizei resurselor naturale ale þãrii.Mare belºug aduc ocnele de sare, care“...sunt nesecate. Voievozii, însã, n-au îngã-duit ca ele sã fie toate deschise, ca nu cumvadin pricina belºugului sã scadã preþul sãrii”.Întreaga þarã, aratã Cantemir, trage marifoloase de pe urma resurselor de sare, de-oarece, în afarã de bãºtinaºi, ºi alte þãri înde-pãrtate îºi iau sarea de aici cu corãbiile [1].

Totodatã, autorul menþioneazã cã toatecelelalte bogãþii ale pãmântului moldavsunt întrecute de vii. Vinul moldovenesc,susþine Cantemir, “... este mai ales ºi maibun decât alte vinuri europeneºti”. [1]Autorul descrie cu mãiestrie de cunoscãtorrafinat nu doar calitãþile gustative ale minu-natului elixir, dar ºi secretele de producereºi pãstrare a lui. De asemenea, apare o con-cluzie absolut economicã, cã preþul scãzut alvinului din Moldova atrage negustori - ruºi,

12

Victoria Trofimov

polonezi, cazaci, ardeleni ºi chiar unguri,care duc la ei în þarã, an de an, mult vin.

Deºi menþioneazã apoi cã „... nu e treabanoastrã sã facem o lungã descriere a ani-malelor care sunt aceleaºi ca ºi în þãrile înve-cinate”, autorul descrie cu lux de amãnunteam spune astãzi, „cultura animalelor” caramurã a agriculturii: bãºtinaºii se ocupaucu creºterea oilor, vitelor, porcilor, cailor. Înpãrþile Moldovei de Apus, descrie autorul,creºterea oilor este singura care dã hrana defiecare zi þãranilor. Negustorii greci de viteduc an de an peste ºaizeci de mii de ovinespre Þarigrad. Cirezi mari de boi... sunt tri-mise în fiecare an (peste patruzeci de mii)prin þara leºeascã spre Dantzing. Se men-þioneazã cã prin þinutul Cernãuþilor se gã-sesc cei mai graºi boi, fiindcã acolo pãºunilesunt foarte sãrate ºi cu iarbã tare. Aici, pre-cizeazã autorul, se gãsesc atât de mulþi boi,încât ei sunt îndestulãtori nu numai pentruhrana locuitorilor de pe loc, dar ºi pentruplata tributurilor mari turcilor. Totodatã,Cantemir prezintã arealul ºi specificul detrai al animalelor sãlbatice în habitatul lornatural. El spune cã în Moldova se mai gã-sesc bivoli sãlbatici, trãiesc zimbri, porcimistreþi, dar ºi cai domestici alãturi de mariherghelii de cai sãlbatici etc. [1].

Când stai sã te gândeºti, toatã aceastãprimã parte a „Descrierii Moldovei”, dacãar fi sã o analizãm de la înãlþimea zilelor deastãzi, reprezintã un extraordinar atlasgeografic, descris cu mãiestrie ºi dupã acãrei lecturã þi se face dor de locurile - pecare fie le-ai vãzut cândva, fie ai auzit de ele.Indiferent de sursa de cunoaºtere, lectura teincitã sã le vizitezi, fiind descrise cu atâtaspor ºi dragoste1.

În urmãtorul capitol al lucrãrii - „Parteapoliticã: despre orânduirea de stat” - o mare

atenþie acordã autorul mai multor aspecteale organizãrii vieþii politice ºi sociale.Descrie curtea domneascã, succesiunea laputere ºi tradiþiile mai vechi ºi mai noilegate de aceasta. Aratã cã în Moldovaacelor timpuri exista, alãturi de proprietateadomneascã, boiereascã ºi mãnãstireascã, ºiproprietatea þãranilor. Autorul depune mãr-turie despre venituri ºi impozite, povesteºtecã pentru “cheltuiala curþii lor, domnii ºi-auoprit... veniturile ce veneau de la toatecetãþile ºi târgurile Moldovei, împreunã cudouãsprezece sate din apropierea lor, apoiocnele de sare, vãmile, zeciuiala la oi, porciºi stupi de albine de la þãrani ºi de la rãzeºi...pe toate celelalte le-au lãsat þãrii ºi boierilor,ºi au hotãrât ca fiecare casã þãrãneascã sãplãteascã în vreme de pace un florin, iar învreme de rãzboi, un taler împãrãtesc...” [1].

Însã cãrturarul nu se limiteazã doar laconstatarea realitãþilor existente, ci încearcãa contura tipologia conºtiinþei economice aneamului, bazatã pe mentalitatea sa tradi-þionalã. Astfel, D.Cantemir remarcã fastulcu care vor sã fie vãzuþi moldovenii când„ies în lume” [1, p.137], dar care se mani-festã ºi în obiceiuri, inclusiv funerare, atât laboieri, cât ºi la oamenii de rând. Autorulcondamnã mândria exageratã a moldove-nilor, care dispreþuiesc a se ocupa cu co-merþul ºi, într-o mai micã mãsurã, cumeseriile, considerându-le mai prejos dedemnitatea lor. Totodatã, subliniazã auto-rul, „...la moldoveni orice fel de negoþ - înafarã de vânzarea rodului de pe moºiile lor- se socoteºte necinstit, iar pentru boieri,necuviincios”. „Rareori afli un moldoveanneguþãtor, pentru cã semeþia le este nãscutãdin fire, încât orice neguþãtorie o socotesclucru de ocarã, afarã de neguþãtoria curoadele pe care le dobândesc de pe pãmân-

13


1 Noi, cei de azi, analizãm realitatea reieºind din experienþa pe care o avem, din timpul când ºefi de statreprezintã þãrile lor la concursuri pentru statut de þarã-gazdã olimpicã, iar regii moderni merg în week-end de rând cu toatã lumea ºi prin propriul exemplu atrag vizitatori pe meleagurile natale. Cine arputea azi sã spunã cã ºi domnitorul Cantemir, atunci când scria acele rânduri din „DescriereaMoldovei” pentru distinsa societate europeanã, nu avea un gând ascuns de a motiva potenþiali oaspeþi,vizitatori, negustori sã viziteze Moldova, spre binele ºi viitorul ei prosper? Iar dorind sã satisfacã curi-ozitatea Europei, dorea poate totodatã sã o aprindã ºi mai mult. Oare nu este acesta, indirect, un com-portament foarte economic ºi o finã, voalatã ºi incitativã, diplomaþie economicã? Manifestatã, sãrepetãm, în exil! ªi oare nu aceasta este adevãrata dragoste de þarã ºi adevãratul patriotism, când doreºtibinele chiar dacã nu eºti alãturi ºi chiar dacã nu ai speranþe de a reveni vreodatã?

turile lor” [1, p.179]. Au trecut secole, dar ºiastãzi mai sunt, pe alocuri, adevãrateobservãrile savantului.

În acelaºi context, Cantemir subliniazãfaptul cã negustorii strãini ... au apucat înmânã ... toatã neguþãtoria, ºi duc cireziîntregi de vite mari ºi mici, pe care le cum-pãrã în Moldova cu preþ foarte mic, iar laStambul le vând de douã sau de trei ori maiscump. ªi deoarece acestor înstãriþi nu leeste îngãduit sã aibã în stãpânire nicipãmânt, nici case în Moldova, „cei maimulþi bani se trec în afarã din þarã, preapuþini din aceºti se mai întorc îndãrãt pesteDunãre ºi abia de sunt îndestulãtori ca sã sepoatã plãti cu ei haraciul turcilor ºi ca sã seîmplineascã alte cheltuieli obºteºti” [1,p.180]. Savantul subliniazã cã sub ocupaþiaturcilor “ Moldova a cãzut într-o sãrãcie ºiticãloºie aºa mare, încât abia se mai scoate aºasea parte din veniturile de odinioarã “ [1,p.161], care nu sunt hotãrâte dupã puterilesupuºilor, ci dupã mãsura lãcomiei turcilor.

Cele menþionate denotã cã în „DescriereaMoldovei” Dimitrie Cantemir a cercetatmultiple aspecte cu caracter geopolitic(independenþa þãrii, problema integritãþiiteritoriului º.a.), care sunt puternic interca-late cu problemele social - economice: pro-prietatea feudalã ºi originea ei, relaþiile din-tre þãrani ºi boieri pentru pãmânt, impo-zitele la stat, rolul de frânã al dominaþieiturceºti pentru economia þãrii. În aceastãprivinþã, deºi D. Cantemir considera cãbirurile plãtite turcilor sunt cauza princi-palã a sãrãciei þãrii, ignoranþa faþã de comerþare ºi ea o influenþã negativã foarte mare.Incapacitatea de a folosi roadele muncii,indiferent prin ce se explicã aceasta, e con-sideratã a fi un motiv-cheie în frânarea dez-voltãrii þãrii.

D. Cantemir abordeazã ºi importanþa stat-ului în economia þãrii. Grija pentru veniturilestatului ºi colectarea lor era pusã pe seama aºapte boieri de frunte (boieri de stat).Vistiernicul era dator sã dea acestor boieri la

14

Victoria Trofimov

fiecare sfert de an socoteala veniturilor ºicheltuielilor.

Dar oricare din capitolele „Descrierii” le-am analiza - economice, sociale, politice,vom vedea cã autorul le cerceteazã în con-textul cauzal-determinativ al mediului încare se produce realitatea economicã, unuldin ele fiind ºi aspectul polietnic pronunþatal societãþii moldave: „Nu cred sã mai fievreo altã þarã de mãrimea Moldovei, în caresã întâlneºti neamuri atât de multe ºi atât dedeosebite” [1, p.178]. Din aceastã realitatedeloc simplã se trãgeau multiple probleme.Dar de ce sã nu o spunem cã le mai avem ºiastãzi. ªi tot mai încercãm ºi astãzi sã con-solidãm un neam care, câteodatã, mai poatecãdea pradã unor idealuri strãine, exploa-tate de profitorii istoriei.

Dacã primele douã pãrþi din „DescriereaMoldovei” au o pronunþatã tentã geo-eco-nomico-politicã, Cantemir nu odatã abor-deazã în paginile sale problemele culturii însocietatea moldoveneascã. Autorul revine înforþã asupra acestui subiect în partea a treiaa lucrãrii, întitulatã „Despre cele bisericeºtiºi ale învãþãturii în Moldova”. Se menþio-neazã credinþa creºtinã, puternic înrãdãci-natã în spiritul neamului, dar ºi toleranþafaþã de alte religii ºi rituri, fapt ce mãrturi-seºte odatã în plus caracterul paºnic al popu-laþiei bãºtinaºe. Nu putem sã nu trasãm pa-ralela cu ziua de zi ºi sã nu remarcãm faptulcã deºi timpurile au trecut, doar puþine s-auschimbat ºi însuºiri vechi au rãmas sã dãi-nuie în caracterul românilor de pretutindeni.

Cantemir abordeazã ºi problema prove-nienþei „graiului” moldovenesc ºi demon-streazã originile sale, încercând sã facã oalegere între cele latine ºi cele italiene. Dartot aici calificã drept „ctitor al barbariei” peAlexandru cel Bun care, cu toate buneleintenþii, dar cu „râvnã prea mare ºi nepo-trivitã”, a înlocuit scrierea cu grafie latinã cucea chirilicã [1, p. 229]. Totodatã, Cantemirapreciazã la justa valoare atenþia pe careîncep sã o atragã pãturile înstãrite ale soci-etãþii instruirii tinerei generaþii de nobili,unde un rol deosebit se acordã învãþãriilimbilor.

Prin aceste observãri exacte ºi profunde,creaþia lui Dimitrie Cantemir are o puter-

nicã laturã spiritualã, susþinând origineacomunã a tuturor românilor [11]. Mai multdecât atât, autorul demonstreazã originileeuropene ale moldovenilor, trecutul multpãtimit, dar european, imperativul unuiviitor european de þarã independentã, nece-sitatea formãrii unei mentalitãþi europene.Vorba lui Pompiliu Constantinescu: “Prinscrisul lui, Cantemir a adus neamului o glo-rie mai mare ºi mai durabilã decât aceea aarmelor - conºtiinþa europeanã româ-neascã” [1, p. 236].

Opera lui Dimitrie Cantemir ni-l desco-perã pe autor în multiplele ipostaze ale per-sonalitãþii sale extrem de polivalente. În ca-litate de domn al Moldovei, Cantemir în-cearcã, sã nu uitãm, aplicarea unor reformede suveran luminat, ca de exemplu, iniþie-rea reformelor fiscale în favoarea pãturilornevoiaºe.

Cantemir - voievodul a fost preocupat deconsolidarea puterii centrale a domnitoru-lui, de problema dezbinãrilor din societateafeudalã, pe care o apãrã, dar dezaprobãabuzurile boierilor ºi ale statului în relaþiilecu þãranii. Totodatã, Cantemir considerã no-civã lãcomia boierilor, care cereau þãranilorsã lucreze pentru ei fãrã nici o mãsurã, iarpolitica fiscalã a statului o califica ca arbi-trarã, deoarece dãrile percepute de la popu-laþie sunt o povarã mult prea mare.

Dimitrie Cantemir nutrea o urã necruþã-toare împotriva asupritorilor strãini, înprimul rând împotriva Imperiului Otoman.Deºi a locuit acolo circa 20 de ani ºi-i cu-noºtea ºi aprecia foarte bine trecutul,prezentul, cultura, el a fost un militant con-secvent pentru redobândirea independenþeiþãrii sale. De-a lungul istoriei personalitatealui Dimitrie Cantemir în materie de politicãexternã rãmâne puternic controversatã. Dinbune intenþii, dorind sã obþinã indepen-denþa þãrii, el se situeazã în conflictul ruso-turc de partea Rusiei.

În “Istoria românilor din Dacia Traianã”,A. D. Xenopol considera cã acesta a fost unact de trãdare, deoarece s-a asociat cuactorul estimat a fi mai puternic. Astãzi,înþelegem cã se conta pe o presupusã inde-pendenþã destul de iluzorie. GheorgheAsachi, B.P. Haºdeu ºi Al. Haºdeu, dim-

15


potrivã, în valorificarea operei sale scrise ºinescrise, au fost susþinãtorii fideli ai luiDimitrie Cantemir. Mihai Eminescu, studi-ind opera cantemirianã, se lasã fascinat deaceastã faimoasã ºi contradictorie personal-itate. Nicolae Îorga la început îl judecã, pen-tru a ajunge apoi la o înaltã preþuire a dom-nitorului moldav [1, p.248].

Dupã cum putem aprecia printr-o privireretrospectivã, multe dintre problemele stu-diate ºi descrise de cãtre Dimitrie Cantemirrãmân actuale ºi în prezent. Ne referim lacolectarea impozitelor, evaziunea fiscalã deproporþii ºi povara fiscalã înaltã, necesitateacreãrii unei pãturi de mijloc majoritare ºiprospere, neindependenþa economicã ºipoliticã a þãrii, problema integritãþii terito-riului º.a.

Deºi a trecut puzderie de ani, problemaindependenþei reale ºi a identitãþii naþionaleºi spirituale a Moldovei dintre Prut ºi Nistru(ca parte integrantã a Moldovei lui D. Can-temir), rãmâne crucialã ºi provoacã periodicserioase dezbateri intra ºi interstatale, dar ºiprobleme la nivel european actual.

Deºi departe de meleagul natal, deºiserveºte conºtiincios alte popoare ºi alte ide-aluri, ambiþiosul domn ºi îndrãzneþul sa-vant manifestã dragostea de neam ºi þarã calaitmotiv al creaþiei sale. Scrisã departe deþarã, „Descrierea Moldovei” reprezintã unveritabil panteon al dragostei pentru pro-pria patrie, iar limbajul ei bogat ºi artisticrelevã o nemãrginitã admiraþie faþã delocurile demult pierdute pentru autor.

Le-a regãsit, într-un sfârºit, deoareceplinã de hazarduri i-a fost soarta nu doar petimpul vieþii, dar ºi dupã apusul sãupãmântesc. Trecut în lumea celor drepþi la1723, printre strãini, un joc de împrejurãri aldestinului salveazã de la demolare loculodihnei sale de pe tãrâmurile de pribegie.

În 1935 revine în Patrie ºi este înhumat laIaºi, în biserica „Trei ierarhi”, gãsindu-ºiaici, printre alte morminte sfinte, locul odi-hnei sale de veci [3, p. 243].

Vorbind despre Dimitrie Cantemir, ana-lizând viaþa ºi opera sa, polivalentã ºi poli-lingvã, cuvântul-cheie este „primul”: primadescriere ºtiinþificã a þãrii Moldovei, primahartã a Moldovei, prima lucrare filozoficã

româneascã - „Divanul sau Gâlceava înþe-leptului cu lumea”, primul sistem de note almuzicii turceºti, prima lucrare dedicatã mu-zicii turceºti, primul membru din strãinã-tate al Academiei din Berlin, primul românmembru de onoare al Academiei din Berlin,primul savant-orientalist european.2

Prin ideile ºi concepþiile sale social-eco-nomice înaintate, prin datele ºi izvoarele decercetare concrete pe care ni le transmitesavantul enciclopedist referitor la economiaþãrii de la începutul secolului XVIII ºi prinmesajul sãu umanist ºi patriotic pentru pos-teritate, gândirea economicã a lui DimitrieCantemir rãmâne, dupã cum este apreciatãºi astãzi [6, p.256], o paginã de seamã dinistoria premodernã a Moldovei.

Deºi anii vin ºi trec, aducând cu ei dezle-garea a noi mistere din testamentul can-temirian, mai rãmâne suficient areal destudiu ºtiinþific pentru ca pe viitor sã gãsimalte numeroase laturi încã nesesizate înviaþa ºi opera sa, care deschid noi orizonturipentru tinerele generaþii de cercetãtori.

Bibliografie selectivã:1. Cantemir, D. Descrierea Moldovei, Chiºinãu,

Litera, 1997.2. Cartier. Dicþionar enciclopedic, Chiºinãu,

Cartier, 1999.3. Dinastia Cantemireºtilor, Secolele XVII-XVIII,

Coordonator - acad. A. Eºanu, Seria„Academica”, Vol. V., Chiºinãu, AªM,2008.

4. Moldovanu, D. Doctrinele economice,Chiºinãu, ASEM, 1998.

5. Pohoaþã, I. Doctrine economice universale. Vol.l. Predecesori ºi fondatori, Iaºi, 1995.

6. Sutã-Selejan, S. Doctrine Economice. O privirePanoramicã, Bucureºti, Evrica, 1997.

7. Trofimov, V. Bodeanu, S. Actualizarea ideiloreconomice din opera lui Dimitrie Cantemir:aprecieri ºi învãþãminte. // Materiale confer-inþã ºtiinþificã „UCCM la 10 ani”, Chiºinãu,U.C.C.M., 2003.

8. Þarãlungã, E. Dimitrie Cantemir, Bucureºti,1989.

9. Þvircun, V. Vitralii, Chiºinãu, 2006.1o. www.wikipedia.org

16

Victoria Trofimov

17

Carmen Veronica Steiciuc ºi-a lansat celde-al cincilea volum de versuri la TârgulGaudeamus 2010. Cartea se intituleazãVitrina cu dimineþi circulare /La vitrine auxmatins cirulaires1 ºi atrage atenþia prin urmã-toarea particularitate: poeta aparþine cate-goriei creatorilor cu implicare în strategiilemarketingului literar, având în acelaºi timppropensiune cãtre zonele de confluenþã alelimbii române cu marile arii expresive. Aºaîmi explic, pe rând, mai întâi faptul cã au-toarea este prezentã în numeroase revisteautohtone participând – cum se spune,activ – la diversificarea reliefului literar ac-tual, fie cã este vorba de Suceava, Timiºoarasau Iaºi. În al doilea rând, pe lângã vizibili-tatea asiguratã în mai toate centrele deiradiere literarã ale þãrii, Carmen VeronicaSteiciuc ne oferã alternativa liricii sale înlimbi de mare circulaþie. În 2003 îºi publica,la editura Cuvântul nostru, din Suceava,volumul de versuri Esenþa visului (The

Essence of the dream), în românã ºi englezã.În 2008, apãrea cartea de poeme Cu o perechede aripi noi, de aceastã datã în românã ºifrancezã, încredinþatã editurii Augusta(Timiºoara). Dacã adaug cã autoarea esteprezentã cu versuri în limba englezã în câte-va antologii publicate pe mapamond, dinStatele Unite pânã în Australia, rezultã cã,dacã nu este încã o militantã a „globalizãrii”actului poetic ca mesaj universal, cel puþinadeptã ar putea fi consideratã. CarmenVeronica Steiciuc se înscrie în curentuldeclanºat în special de tânãra generaþie, totmai vãdit, dacã nu cumva generalizat, alliricii noastre tinere, acela de a-ºi schimbapropriul veºmânt cu un altul, în scopul de aperegrina pe toate meridianele. Dar, aceastaeste o altã discuþie ºi mã opresc numaiasupra constatãrii cã avem – în cazul poeteiºi versurilor ei – o imagine despre cum, alã-turi de alþi tineri artiºti, ea þine sã-ºi pro-moveze creaþia în era informatizãrii.

Cronici literare

Lucian CHISU

Ceremonialul poetic

At the "Gaudeamus Fair" of 2010, Carmen Veronica Steiciuc published her 5th volume of poetry,"Vitrina cu dimineþi circulare/ La vitrine aux matins cirulaires" ("The Shopwindow with CircularMornings"). Written at the "Mont Noir" Cottage, the memorial house of Marguerite Yourcenar,situated in Saint-Jans Cappel (France), the volume is influenced by the figure of the female novel-ist. This can be observed from the way the authoress interacts with reality. She converts the exter-nal medium in an interior decor, in a state of spirit. The technique of Carmen Veronica Steiciuc issimilar to an oneiric ceremonial, in which the emotions are sublimated into the soul's mirror. Keywords: Carmen Veronica Steiciuc, "Vitrina cu dimineþi circulare/ La vitrine aux matins ciru-laires" ("The Shopwindow with Circular Mornings"), oneiric ceremonial, reality as an inner decor,Marguerite Yourcenar.

Abstract

1 Carmen Veronica Steiciuc, Vitrina cu dimineþi circulare /La vitrine aux matins cirulaires, Piteºti, EdituraParalela 45, 2010.

,

18

Lucian Chiºu

Dupã Suceava, Iaºi ºi Timiºoara, recentacarte de versuri apare la Piteºti. Nu ºtiudacã alegerea editurii poate fi consideratã opremeditare, sau reprezintã purul reflexsubliminal, în sensul cã gãzduirea ver-surilor de faþã cãtre o editurã din Piteºtiacoperã absenþa ...munteneascã a provinci-ilor istorice din panoplia liricii ei. Ceea ceºtiu cu siguranþã este cã volumul aparedominat de elanuri continentale (europene)inculcate propriei creaþii. Pe coperta inte-rioarã suntem informaþi despre concepereaºi apoi scrierea lui, prilejuitã de un stagiu decreaþie petrecut la Villa Mont Noir, casamemorialã a scriitoarei Marguerite Your-cenar, din Saint-Jans Cappel (Franþa). Faptulnu poate fi ignorat, fiindcã a-l trece cu ved-erea înseamnã a eluda o componentãmajorã a substanþei lirice venind din încãr-cãtura, deopotrivã livrescã ºi emoþionalã a

altui univers, acela aparþinând marii scrii-toare de limbã francezã. Se pare cã stagiulpetrecut într-un loc sacralizat a marcat-oprofund pe Carmen Veronica Steiciuc. Des-fãºurarea lui are loc sub forma unei adevã-rate cãlãtorii iniþiatice: „Poate cã trebuie sãiubeºti singurãtatea ca sã ajungi sã nu fiisingur”, spune undeva Marguerite Yource-nar. Carmen Veronica Steiciuc þine fãrã în-doialã cont de acest îndemn. Impresia cãtoate cele 47 de poezii au fost pãtrunse deatmosfera locului este, repet, foarte puter-nicã. Am sentimentul cã, locuind în VillaMont Noir, Carmen Veronica Steiciuc pri-meºte din partea marii autoare belgiene unfel de reconfirmaare a parcursului din pro-pria viziune existenþialã (liricã). Atmosferade care se împãrtãºeºte genereazã un formatliric cu numeroase puncte de identificare.Semnatarul prefeþei intitulatã Scrisori de

19

Ceremonial poetic

dragoste, regretatul Mircea Ghiþulescu, indi-ca dominanta tematicã a volumului, în caresentimentul iubirii devine copleºitor ºi prin,aº spune, prezenþa însemnelor heraldice alescriitoarei al cãrei oaspete poeta a fost, pestetimp.

Linia de continuitate a volumelor sem-nate de Carmen Veronica Steiciuc se con-cretizeazã prin reiterarea unora dintre sim-boluri. Între Esenþa visului ºi Cu o pereche dearipi noi, ligaturile sunt sigure ºi, de acea,puternice, preluate pe principiul propagãriipsihice, nu ...fizice, al ecoului dintr-un ori-zont existenþial (volum) în altul. Ele ne ajutãs-o plasãm pe autoare în categoria restrânsãnumeric a poeþilor onirici.

O caracteristicã importantã a volumuluide faþã survine în urma distincþiei pe careautoarea face între propria-i existenþã,diurnã, ºi „viaþa” interioarã, liricã. Suntemmartorii unei inversãri de raporturi: diur-nul, concretul, palpabilul devine simpludecor interior al sufletului, acolo unde viaþaeste (re)trãitã esenþial, însã cu o freneziecare amplificã enorm acest „spaþiu” intern.Relaþia cu mediul social, prezentã masiv încreaþiile lirice contemporane, este aproapeeliminatã în favoarea unei alte teritorialitãþipoetice, ademenitã prin mrejele visului.Toate formele de manifestare ale realuluiapar sublimate, spre a pãtrunde în stareapoeticã-vis. Momentele înalte ale acesteireverii plutitoare, fãrã contururi, se inter-secteazã cu luciditatea rece a unei poetedornicã sã exercite un control sever al pro-priei conºtiinþe. Imaginaþia coboarã în poe-zie luând forma unui lirism distilat. Aripiledeprinse a survola marile suprafeþe alevisului ºi realitãþii pânã la marginea zãrilor(unele exotice) îºi frâng brusc zborul, con-tras în simboluri. Planarea peste lumeaexterioarã seamãnã cu o scrutare, din înalt,a cãii de acces cãtre peisajele cristalizate îndimensiunea interioarã a fiinþei. Decorulnatural se insinueazã în solitudinea sufle-teascã luând turnura unor tablouri evanes-cente. Prin toþi porii deschiºi, poeta simteostilitatea provocatoare a realului: rãcealaeste umedã, ploile sunt contemplate în sin-gurãtate, emoþiile sunt albe, umbrele de

asemenea albe. Apar apoi cuvinte albe, fo-curi albe. Totul se manifestã în atmosfera ºipe fondul surdinizat al melancoliei provo-cate de sunetele discrete ale unor instru-mente muzicale între care dominant esteflautul. Alteori imaginaþia liricã se pierde înfaldurile muzicii simfonice.

Cuvintele joacã rolul predominat al dis-cursului poetic. Un discurs care se abate dela regulile semanticii (atât de ancoratã înraport cu realitatea) spre a se reconfigura peo altã axã. Carmen Veronica Steiciuc recon-struieºte discursul prin intermediul cunoaº-terii oferite de simþuri ºi senzaþii, pe ceea ceaº numi, forþând lucrurile, sintaxa senti-mentelor. În noul format, astfel constituit,lirismul se naºte din litere argintii, scrise pearpegii de alfabete, cu îngeri decorativi, cuhieroglife ºi reverii exotice (talismane indi-ene, druizi, ritualuri mayaºe), sorbite îndecorul interior. Dacã raportul cu lumearealã este drastic diminuat în ceea cepriveºte prezenþa sa în poem, accentul cadepe funcþia privirii, esenþialã în a descoperiferestrele ºi oglinzile onirice ale poemului.Alãturi de rolul nou ºi determinant pe careîl atribuie cuvântului, cuplul simbolic sin-gurãtate-iubire se contureazã în pasiuneaepistolarã faþã de absentul perpetuu.Iubirea/ iubitul au exclusivitatea amintirilor(„dacã aº ºti unde eºti þi-aº trimite ºi eu oîmbrãþiºare prin lebãda care doarme”),aspect sub care versurile devin meditaþii cir-culare, impregnate de ardori lucide ºi aspi-raþii cenzurate. Imaginile ºi relieful suntpretexte pentru cumpãtarea auto-impusã,sentimentele fiind acoperite de zãpezilenordice. În transparenþe reci, aerul împle-teºte ritualuri de neînþeles, în timp ce florilede câmp, ierburile proaspete ºi macii sen-zuali ºi somnoroºi insinuaþi pe retina înfio-ratã de emoþii, transmit ºi mai acut senti-mentul singurãtãþii.

Natura, invocatã în aceste versuri exclu-siv ca o stare de spirit, este misterioasã,himericã: noaptea are aripi greoaie, ploiledesfac memoria în particule de singurãtate,în timp ce spiritul uman se regãseºte însunetul flautului, rostogolind amintiri ºiliniºti peste ierburi. Dialogul mut cu iubirease prelungeºte în multe dintre poezii:

20

Lucian Chiºu

„ºtiam cã într-o zi forma ceea ciudatã depiatrã vom fi noi doi / valurile vor izbi cufurie materia înlãnþuitã din trupurile noas-tre / în care energii incolore îºi regãsescamintirile o datã la câteva milenii” CarmenVeronica Steiciuc descoperã cã propria-i sin-gurãtate este locuitã de poemul necunoscut.Ne place sã credem, acolo se aflã însãºi actulde creaþie generic „indisolubil, în careesenþele ard neobosit”. Explicitã este opoezie de mici dimensiuni, intitulatãFereastra: „fereastra este un câmp nesfârºit /de gânduri în care ploaia / ºi-a rãtãcit viseleºi fuge”. Aceeaºi fereastrã o priveºte dininteriorul paginilor deja scrise. Prin diafan-ul aceleiaºi ferestre, care separã cele douãlumi ale ei, Carmen Veronica Steiciuc simte,de dincolo, respiraþia, freamãtul sãlbatic detransparenþe cenuºii al cuvintelor virginepregãtite sã devinã poem: „în sanctuar literecu trup senin ºi rotunjimi / neatinse încã devoluptatea albã a paginii”. La fel se traducimaginile-senzaþii atunci când semneleiconice al capelei din pãdure sunt convertiteîn emoþiile albe, desprinse greu de ziduri,spre a deveni trupuri incolore. Scrise subforma unor respirãri „în pietre în ape ºi înlut” poemele se transformã în „elixirul dincare se hrãnesc arborii însinguraþi”. Naturadin aceste poezii pãtrunde în suflul creaþieica un ecou îndepãrtat.

Poezia care dã titlul volumului face, ºi ea,trimitere la precedentele apariþii editoriale:„cu perechea de aripi din volum trecut mi-am / construit un înger multã vreme l-amþinut ascuns în / vitrina u dimineþi circularezilnic îi dãruiam / câte un poem nescris iarîn loc de aurã îi lipeam / rãsãrituri decupatedin tihna lui Gayatri dupã prima / ninsoares-a ridicat deasupra dimineþilor ºi-a zâmbit// din acel moment întâmplarea a inundatcâmpul / în aripa lui apare zilnic un cerc lu-minos apoi / o panã se desprinde ºi pluteºtepeste grãdini // despre poemele nescrise numai spune nimic / dar în fiecare dimineaþãgãsesc pe masa de scris / foi strãvezii o panãde înger ºi un iris diamantin”

Volumul se încheie...circular ºi, poatetocmai de aceea, obsesiv: „în transparenþacircularã a literelor / ºi-n sunetul alb din

pasul inorogului // uneori din cuvintelemele puteþi decupa / incertitudini în formãde aripã”.

Carmen Veronica Steiciuc scrie poeziicare nu se lasã discursivizate. Ele redautrãiri atât de personalizate ºi implicate înzonele insondabile ale sufletului, încât oricetentativã de a le explica tulburã fragilulechilibru interior transformându-le instan-taneu în pulberile fine ale descompunerii înimaterial. Sentimentele înseºi par diafane,un abur ce se compune ºi recompune dupãlegi secrete. Singurele elemente de stabili-tate se referã la dialogul circular, anamorfo-tic de la un poem la altul, fiindcã substanþaliricã este pasagerã, liberã în volum. Eulpoetic se regãseºte în tentativa mereusporitã de se insinua într-un peisaj sim-bolizat ºi generator de emoþii. În conformi-tate cu aceastã stare interioarã, mai degrabãprovocatã ºi apoi atent consemnatã,Carmen Veronica Steiciuc îºi examineazãatent propriul disucrs, strunit la toatenivelurile. Îi controleazã pânã ºi dinamicainternã, atât de schimbãtoare de la un poemla altul ºi fixatã în vitrina circularã a timpu-lui prin repetiþii ale sentimentelor. Poemelesunt construite ca meditaþii pe margineaimpactului dintre cele douã lumi: realitateaºi visul, fiecare supravegheatã de cealaltã ºiredusã le elemente esenþiale capabile sãgenereze stãri interioare definibile numaisenzorial, emoþional. Aceste adevãrate pre-texte ale realitãþii existenþiale tulburã vãdituniversul interior ºi se adaugã memorieiafective, în care elementul de stabilitate estedat de formele perfecþiunii: circularitatea,sfera, concentricul, ca ipostaze ale multrâvnitului echilibru interior. Reuºita acesteiintrospecþii constã în translarea observaþieireci în discurs ...cald, totodatã prilej de aschimba jurnalul (liric) cu ceremonialul deaceeaºi facturã, adicã liric.

Acesta, ceremonialul, designat de reguliprecise în vitrina dimineþilor circulare do-minã atmosfera poeticã, prezentã mai de-grabã ca decor al vitrinei interioare, sufletul.Privire, fereastrã, oglindã, vis(e), emoþie,iatã firul ariadnic al acestei poveºti trãiteliric, într-un mod cu totul intens ºi distinct.

21

Despre sonetele lui Paul Miclãu mi-avorbit unul dintre mentorii mei, care mi-a ºioferit spre lecturã trei dintre volume: Puitsintérieur (realizatã în urma unei colaborãriîntre Editura Limes din Cluj-Napoca ºi Édi-tions Rafael de Surtis din Paris, 2008), So-netul despre sine (culegere cu poezii incluseîn cãrþi precedente, apãrutã la EdituraSemne) ºi cea pe care o recenzez în numãrulde faþã1. Încep comentariile cu o intenþiepolemicã. Nu la adresa scriitorului, ci a pre-faþatorului. ªi asta fiindcã Mihai Dinu – re-putat cercetãtor al versificaþiei ºi autor alunei dense ºi substanþiale monografii, preapuþin luatã în discuþie, „Bãtrânul poet din-tâi“: incursiune în poezia ºi poetica dosofteianã

(Editura Academiei Române, 2007) – judecãStarea de sonet exclusiv prin lentila aburitã ainovaþiei retorice: „Prezentatã pe scurt,ideea autorului nostru este aceea de aregândi schema metricã a versurilor sonetu-lui, astfel încât ea se apropie cât mai multprobabil de forma canonicã din poeziafrancezã. Dupã cum se ºtie, aceasta dinurmã presupune respectarea mãsurii stan-dard de douãsprezece silabe ºi segmentareaobligatorie a versului în douã emistihuridespãrþite de o cenzurã masculinã. Cu altecuvinte, dacã notãm poziþiile tari (accentua-bile) ale versului cu cifra 1 ºi poziþiile slabe(neaccentuate) cu 0, profesorul Miclãu nepropune un tipar metric de forma010101/010101“ (p. 7-8). Sunt de acord întotalitate cu remarca avizatã din citatulanterior. Numai cã, nu în ele constã valoareaversurilor. Dacã lucrurile ar sta aºa, atunci,poezia s-ar reduce la exerciþii de ritm ºi derimã, iar George Coºbuc (pentru a lua un

George NEAGOE

Exerciþii de stil

The author makes a book review about PaulMiclãu's collection of sonnets, entitled"Starea de sonnet" ("The State of Sonnet",2009). He emphasizes that the rhetoric inno-vation, remarked by Mihai Dinu in thePreface, does not influence the value of thesetexts, because thus each original stylistic exer-cise would mean a masterpiece. In order torealize a good sonnet, one must use adequatewords and create tropes which mediate thepoetic logic and the linguistic one. The rhythmis not the most important part of a poem andevery author should chose carefully his way ofconceiving it.Keywords: Paul Miclãu, "Starea de sonet"("The State of Sonnet"), stylistic exercise,improper words, rhythmic innovation.

Abstract

1 Paul Miclãu, Starea de sonet, Prefaþã de Mihai Dinu, Bucureºti, Editura MNLR, 2009, 176 p.

22

George Neagoe

caz mai rãsãrit) l-ar surclasa pe VirgilMazilescu. În literatura românã, puþini suntcreatorii care au izbutit sã îmbine cu iscus-inþã ºi dramatism forma ºi fondul. Vreau sãspun cã puþini sunt aceia care au reuºit sãstabileascã o legãturã indisolubilã întreorfevrãrie ºi combustie. Arghezi ocupãlocul întâi. Urmeazã – nu neapãrat înaceastã ordine – ªtefan Aug. Doinaº,Leonind Dimov sau Mircea Cãrtãrescu.

În cazul formelor fixe, metrica reprezintãcondiþia preliminarã, dar nu ºi pe ceaesenþialã. Conteazã mai puþin tipologia fac-torilor paraverbali ºi categoria morfologicãa termenilor care compun rimele cât cuvin-tele care þes poemele. Cãci, dacã situaþia s-ararãta inversatã, ar însemna cã desenul pehârtie ar întrece în frumuseþe croiala haineipropriu-zise. Primejdia pentru oricine seîncumetã sã redacteze specii supuse unorreguli este aceea de a nu gãsi tonul potrivitca sã parcurgã traseul semantico-sintactic.Un cuvânt devenit cliºeu, sau, dimpotrivã,preþios, epatant, poate distruge întreg tex-tul. Jocul lingvistic presupune riscuri, iareºecurile sunt evidente, în special când figu-ra s-a perimat odatã cu elementul lexical.Iatã, în continuare, un exemplu:

Mi-am iar expediat volumele-n eterºi foile-au zburat pe nevãzute undeacolo în tãrii doar gândul mai pãtrundecu verbele sãgeþi în arcul efemer

Naiv precum am fost cred totuºi cã în cerdin entropie scad un numãr ce ascundemisteruri cât de mici la capãtul de puntecu sensul suspendat în magic giuvaier

În metaarmonii cu vag ecou de sufletºi urme fãrã glas din amãrâtul cugetalunec cam abstract pe dâre de nadir

Deodatã slove cad ca niºte noi seminþedin brazdã vor ieºi luminile de fiinþecu flori ce vor câta pe buzã de potir

(Ecou de suflet, p. 21)

Cea dintâi deficienþã constã în neconcor-danþa registrelor. Cuvintele ºi structura sub-liniate ilustreazã tendinþa arhaizantã. Ale-

gere întrucâtva binevenitã, dat fiind cã uni-versul cãrþilor (biblioteca) reprezintã unmuzeu al antichitãþilor. Lexicul reflectãbãtrâneþea spaþiului livresc, vãzut ca odimensiune sacrã, în care umanitatea par-ticipã la taina euharistiei. De asemenea, nicipoetica lui Lucian Blaga nu trebuie ocolitãîn acest sens. Problemele încep când, dinpricina unei influenþe din partea lui IonBarbu, influenþã asimilatã în literã, dar nu ºiîn spirit, Paul Miclãu sãdeºte neologisme(marcate de mine cu ajutorul caractereloraldine) ºi nãscoceºte, din raþiuni stilistice,noþiuni pretenþioase, însã amendabile ºi ri-zibile în fond („metaarmonii“). Procedeelorle gãsesc totuºi o justificare. Poetul plãteºtetribut considerabil unei gândire literaredepãºite, considerând cã arta trebuie sã fienobilã ºi înnobilatã. Dar combinaþia întrearhaic ºi neologic duce la haloimãs. Pro-babil, cititorului ocazional i-au cãzut ochiiasupra hiperbatului „mi-am iar expediat“.Figurã a topicii, provenitã din limba veche,aceasta dobândeºte artificialitate în contex-tul menþionat. Aliajul între modalitatea teh-nicã ºi actualizare o priveazã de substanþã.Ajdectivele marcate cu italice, având funcþiede epitet, indicã din nou o poeticã vetustã,pentru cã atât „efemer“, cât ºi „magic“reprezintã gloanþe oarbe în arsenalul creatoral adolescenþilor.

Oricât de mult m-aº strãdui sã expliceºecurile lui Paul Miclãu, n-am cum sãegalez precizia catrenului secund dinCriticilor mei: „E uºor a scrie versuri/ Cândnimic nu ai a spune,/ Înºirând cuvintegoale/ Ce din coadã au sã sune“. Nu le gãs-esc sonetelor niciun alt merit, în afara celuisesizat de Mihai Dinu. Deºi s-ar pãrea cã neaflãm în faþa unui meºteºugar, ne lãmurimcã-i lipseºte priceperea. Abundã rimelefacile, sincategoriale. Totodatã, deranjeazãinsistenþa de a întrebuinþa sintagme formatedin „adjectiv + substantiv“, cu vãdite in-tenþii de a înfrumuseþa ºi de a respecta suc-cesiunea silabelor accentuate ºi neaccentu-ate. Sunt aproape convins cã tot ce cuprindeStarea de sonet a fost alcãtuit ca demonstraþiecã limba românã are proprietãþi similare cufranceza. Reciclând textura de peste 150 deori, poetul a considerat cã ºi-a îndeplinit

23

Exerciþii de stil

misiunea. A lãsat în urmã enorme greºeli,cauzate de confuzia între hermetism ºiermetism în cazul scriiturii barbiene. PaulMiclãu opteazã pentru a doua soluþie.Poemele sale se constituie în ºiruri deabstracþiuni, pe când autorul Jocului secundînlãnþuie imagini. Se repetã fãrã noimãcuvinte precum: „abstract“, „concept“,„vag“ sau „semantic“ „Mã las tras în risipe/de calde amintiri învãluite blând/ în pulberede-atomi cu prea semantic cânt/ din apeletrãite“ (Pat de clipe, p. 15). Groaznice devinsituaþiile când, cu ajutorul lor, scriitorulcompune comparaþii, în care acþiuni ale cor-pului uman sunt descrise ca lipsite de con-creteþe: „Abstract precum un gând pe scaunmã aºez” (Tãcere, p. 27); „Mã urc uºor în sal-cie ca un concept rãzleþ“ (Inversul ceas, p.45). Cu siguranþã, un viitor Maiorescu vadescoperi în Starea de sonet numeroasemostre pentru antologia negativã a litera-turii române. Nu mã feresc sã afirm cã n-am

citit de ceva vreme asemenea versuri rele.Comparaþiile defectuoase sunt ca pate depetrol în ocean. Rãmân la suprafaþã ºi seextind progresiv, distrugând orice emoþie:„Cobor din nou în sãrbãtoare/ ca peºte albîntr-un discurs“ (Clipe verzi, p. 41).

Strãdanii suficiente. Beþie de cuvinte.Izbânzi infirme. Poezia cu formã fixã e ºialtceva decât ritm. În primul rând, invenþiela nivelul tropilor. Cele 14 versuri trebuie sãfie ca tot atâtea fire de þãrânã care zgârâieglobul ocular. În al doilea rând, gãsirea uneimedieri între logica poeticã ºi logica lingvis-ticã. Dacã nu, ajungem la aberaþii de felulurmãtor: „Doar verbul meu în cod pulseazãca structurã/ în gheme rãsucind a meaciberfãpturã/ în care e cuprins divinul ritu-al“ (Salt, p. 33). În al treilea rând, zãbovireasupra înnodãrii textului. Orice pânzã sedeºirã dacã un fir al ei este cusut cu negli-jenþã. Starea de sonet nu-ºi poate ascundedefectele.

24

În ultima vreme, studiile despre moder-nismul românesc readuc în atenþia citito-rilor nu doar o epocã literarã, cât mai alesun proces cultural complex ce respinge cate-gorizãrile. Pe lângã cele douã volume ma-sive ale Gabrielei Omãt, Modernismul literarromânesc în date (1880-2000) ºi texte (1880-1949) (2008), care suprind cu acribie mutaþi-ile din interiorul fenomenului, prin raporta-rea la publicaþii, manifeste, texte ºi polemicigenerate, studiul lui Paul Cernat*, Modernis-mul retro în romanul românesc interbelic,

repune în discuþie tema modernismului,prin raportare la diverse romane. Modernis-mul retro... este o lucrare utilã în domeniulcriticii ºi teoriei literare româneºti din maimulte motive: autorul reuºeºte sã redea oimagine unitarã a unui fenomen culturalcomplex; deopotrivã, propune spre analizãtexte diferite, a cãror singurã trãsãturãcomunã pare sã fie perioada aproximativã ascrierii lor. Pe alocuri fragmentarã, carteareînvie multe dintre teoriile despre mo-dernismul românesc care riscau sã se an-chilozeze, aducând în atenþia cititorilor ºidirecþii de cercetare strãine, mai ales desorgine francezã. Multe dintre aceste teorii,deºi curajoase interpretativ, fac loc unorpiste concurente. Restituind o viziune uni-tarã despre triada modern – modernism –modernitate, Adrian Marino identifica înstudiul omonim mecanisme parþial dobân-dite ºi asumate, vizibile la niveluri diferite,cu efecte în asumarea criticã a unui discurs.Mai nou, în oglindã cu studiile francezedespre antimodernitate, apar ºi în spaþiulromânesc diverse cercetãri referitoare laromanele care se preteazã la o asemenea lec-turã. Raliindu-se la tradiþia interbelicã,„modernismul retro” permite reîntoarcereala o serie de romane moderne autohtone dinanii ’20-’30 ai secolului trecut, activând fienostalgii obscure, fie angoase literare. Anti-modernitatea teoretizatã de Antoine Com-pagnon se revendicã însã de la o tradiþiedificil de exportat în afara spaþiului francez,unde trãsãturile distinctive – figura istoricãsau politicã a scriitorului contrarevoluþio-nar, pesimismul, pãcatul originar, sublimul,vituperaþia – devin repere în definirea anti-modernului. Mai mult decât atât, „înmiºcarea modernã, cineva este mereu anti-modern în raport cu altcineva” (AntoineCompagnon, Antimodernii, p. 530). Prinraportare la cultura românã, Paul Cernatimportã viziunea lui A. Compagnon, con-siderând cã „existã, în definitiv, o moderni-tate antimodernã, aºa cum existã un mo-dernism nostalgic, paseist, «reacþionar» sauclasicizant; asemenea distincþii sunt valabile

Irina GEORGESCU

Modernismulretro sau desprefolosul teoriilor

The authoress discusses about Paul Cernat'sbook "Modernismul retro în romanul româ-nesc interbelic" ("Retro Modernism in theRomanian Inter-War Novels"), insisting onthe mutations of the concept of "retro authen-ticity", which means a fundamental character-istic when studying a few writers such as G.Ibrãileanu, Mateiu Caragiale, G. Cãlinescu,Mihail Sadoveanu, Ionel Teodoreanu andMircea Eliade. Thus, Paul Cernat follows adifferent road than the canonical realism or theomniscient narrative criteria. In addition tothis, he judges in a innovative pattern theexperiments made by the Avant-gardes and thelyric novels such as those realized by T.Arghezi, M. Blecher or H. Bonciu.Keywords: Paul Cernat, Romanian Moder-nism, Antoine Compagnon, Anti-Modernism,retro authenticity, novels from the Inter-Warperiod, photography.

Abstract

* Paul Cernat, Modernismul retro în romanul românesc interbelic, Bucureºti, Editura Art, 2009, 324 p.

25

ºi în spaþiul românesc” (p. 9). Criticul veri-ficã viabilitatea teoriei, propunând recitireamultora dintre romanele interbelice ca apar-þinând modernismului retro, fiind de pãrerecã modernismul retro nu se confundã cu„modernitatea antimodernã” în sensul luiCompagnon, deºi i se suprapune parþial.

Modernismul literar românesc suscitãcontroverse care þin mai ales de receptareafenomenului ºi de raportarea scriitorilorînºiºi la propriile texte. De la modernismulreceptat ca eliberare a formelor literare latransformarea acestuia în instrument cano-nic ºi reper al conºtiinþei literare în perioadainterbelicã, schimbãrile sunt esenþiale,deoarece explicã dinamica fenomenului.Sincopa sociologist-vulgarã a modernismu-lui din anii 1945-1955 are ca efect substi-tuirea canonului estetic cu cel politizat ºiabia în anii ’70-’80, are loc revalidarea mod-ernismului, destul de greoaie, dar cuizbânzi pe termen lung, pentru cã sunt recu-peraþi scriitori uitaþi, li se dedicã studii,începe sã li se reediteze o parte din operã.

Paul Cernat se opreºte asupra unor ro-mancieri interbelici pentru a arãta discre-panþa între diferitele stadii de creaþie, dar ºi„retroautenticismul” lor. De la G. Ibrãi-leanu, Mateiu Caragiale, G. Cãlinescu, pânãla Mihail Sadoveanu, Ionel Teodoreanu ºiMircea Eliade, autorul restituie coerenþamodernismului. Ionel Teodoreanu este un„antimodern în planul sensibilitãþii ideolo-gice” (p. 13), în vreme ce romanul lui Ma-teiu Caragiale este, „ideologic vorbind, anti-modern, nostalgic ºi fascinat de fantasmenobiliare premoderne” (p. 14), ultramoder-nist compoziþional, tocmai din „moderni-tatea pe care o respinge ºi pe care o interior-izeazã în negativ” (idem). „Modernismulretro” al Adelei se opune scrierilor lui Eliade,un „modernist radical (în plan estetic) ºi unantimodern (în planul atitudinii etico-ideo-logice)” (p. 15). Ataºamentul faþã de valorilesecolului al XIX-lea se reflectã în „romanelede atmosferã” ale începutului modernismu-lui românesc, vizibil imediat printr-un ecartestetic având drept consecinþã revitalizareauneori izbutitã, alteori forþatã a unor con-venþii literare perimate (balzacianismul,simbolismul decadent, idilismul postro-mantic) sau coduri de comportament desu-

ete (pudoarea, idealismul romantic, manie-rele „boiereºti”, patriarhalismul mic-bur-ghez). Modernismul retro are caracter nos-talgic, evazionist ºi fantasmatic, contribuindnu la destrãmarea unei atmosfere, ci la con-servarea precautã a ei. Singurul reprezen-tant al «modernismului retro» în criticã parea fi, între cele douã rãzboaie, G. Cãlinescu.Derogându-se de la scopul teoretic, PaulCernat reconfigureazã tipologia romanelorprin surprinderea elementelor de mentali-tate „retro”, pornind de la fotografii de fami-lie, portrete, obiecte-fetiº, gusturi literare ºimuzicale, pentru a restitui ritmul ºi stilul deviaþã, atmosfera ori recuzita vestimentarã.

În capitolele „Retroautenticismul” ºi„Între douã lumi”, Paul Cernat descrie artanarativã a fiecãrui romancier, iar person-ajele devin, la rândul lor, instanþe legitima-toare ale demersului critic. La G. Ibrãileanu,este vizibil raportul între artã ºi epos: „pen-tru «modern(ist)ul» Codrescu, Arta – ca for-mã de sublimare, mistificare ºi amânare arealului – se opune, prin excelenþã, vulgari-tãþii instinctuale, domesticind-o ºi con-trolând-o” (p. 34). Volumul lui Paul Cernatdã o nouã dimensiune termenului de mo-dernism, anexându-i, totodatã, ºi atributul„retro”, care nu indicã însã origineadesuetã, ci îl plaseazã într-o epocã literarãprecisã. Trãsãtura retro a romanelor discu-tate derivã din strategiile narative folosite.Unii scriitori, revizitaþi datoritã plãceriiestetice, alþii pentru a susþine ipoteza unuimodernism „retro” românesc sunt favoriza-þi de o lecturã atentã ºi precautã. Încercãrilecriticului de a plasa aceste texte în contextnaþional ºi european favorizeazã ºi nuanþa-rea nevralgiilor estetice. Este important sãvedem în acest studiu nu o direcþie teoreticãîn contrast cu demersul lui Antoine Com-pagnon, ci o selectare precisã a unor proceseliterare coerente din spaþiul culturii româ-neºti interbelice. Arta literarã este condiþio-natã de construcþia personajului, prin pris-ma unui „realism bastard”, în care fotogra-fia reabiliteazã naraþiunea retro. Cu toateacestea, cercetarea derapeazã în momentulcând direcþiile de analizã se dilueazã, iarpistele furnizate nu sunt aprofundate.Despre Craii de Curtea-Veche, Paul Cernatremarcã „anacronismul ei deliberat [care]

26

sare în ochi, ca ºi cel al autorului. Scriere cuadânci implicaþii biografice, Craii... s-a vruta fi, în fond, o ficþiune heraldicã, un blazonidentitar sau o monogramã artist-nobiliarã a«scumpului trecut». Mateiu face parte dinspeþa modernilor à outrance, ce se sin-cronizeazã cu prestigiile Trecutului, nu cuultimele mode ale prezentului” (p. 59). Înacest sens, sunt discutate, pe rând, motivulîntoarcerii refulatului familial, abordãrilebiografico-psihanalitice ale relaþiei dintretatã ºi fiu, preferinþa pentru uliþe, strãduþeîntortocheate de mahala, atmosfera deOrient decrepit ºi complexul „ilegitimitãþii”,prin care artificiul devine o formã de auten-ticitate, iar masca, adevãratul chip. În Craiide Curtea-Veche, persistã obsesia blazoa-nelor, a emblemelor heraldice, sugerând, înfond, „nevoia proiectãrii într-o identitatearistocraticã refuzatã [...]. Aflatã în crizã,stima de sine are, în chip acut, nevoie destemã” (p. 75). Consecinþa este cã romanulretro se gãseºte „sub semnul déjà-vu-uluispectral” (p. 92), iar fotografia reprezintã„un indice de modernitate al cãrþii, un reve-lator trimiþând la o esteticã a dispariþiei.Fotografia semnificã un exil al identitãþii«reale», refuzate în favoarea «derealizãrii»artistice prin deghizamentul bucureºtean«vremelnic» al lui Pantazi...” (p. 102).

Totodatã, criticul pune sub semnul „Fo-tografie ºi enigmã” romanul cãlinescianEnigma Otiliei. „de fapt, ca ºi Craii..., EnigmaOtiliei este un roman al modernismuluiretro autohton, nu o clonã balzacianã” (p.114), þinând cont de falsa impersonalitate avocii narative, pentru cã omniscienþa nara-torialã este ritmatã de subiectivitatea subli-matã a discursului, de atracþia vechiului, destilizarea decrepitudinii, din perspectivaauctorialã, patriarhalã, „condamnatã la de-generare ºi extincþie ca orice univers închis,autosuficient ºi meschin” (p. 119). Alãturide Adela ºi de Craii de Curtea-Veche, EnigmaOtiliei ilustreazã exemplar „o esteticã a dis-pariþiei” (p. 126). Într-o amintire a lui LiviuCãlin, este evocatã o întâmplare tulburã-toare la funeraliile lui Cãlinescu, legatã deapariþia unei doamne „ca dintr-un album cuimagini vechi, strigând: EU SUNT OTIL-IA!” (în Liviu Cãlin, Portrete ºi opinii literare,Editura Albatros, Bucureºti, 1971, p. 101).

Cu alte cuvinte, „în centrul iradiant alromanului se aflã, aºadar, un imago feminin,o fantasmã liricã, «lunarã», o anima impre-sionistã. Otilia este, de fapt, însãºi aura ºisubstanþa interioarã a acestui «roman re-tro»” (p. 136). Într-o notã de subsol, PaulCernat avertizeazã asupra unui model liter-ar al fotografiei, prin „urmãrirea implicaþi-ilor narative ale fotografiei în romaneleromâneºti interbelice ºi postbelice, de laFemeia în faþa oglinzei [sic!] la Adela, Craii deCurtea-Veche ºi Enigma Otiliei, de la bleche-rienele Întâmplãri în irealitatea imediatã laDimineaþã pierdutã ºi mai departe. În toateaceste cazuri, fotografia serveºte drept miseen abyme a naraþiunii ºi a identitãþii persona-jelor, dar ºi drept revelator al condiþiei lormoderne” (p. 136-137). Astfel, fotografiaprinde metaforic spectre reificate, genera-toare de atmosferã, prin tehnica inventaru-lui ºi a punerii în ramã. Pagini inedite suntcele consacrate discuþiei despre Olanda. Notede cãlãtorie (1928) ºi despre Locul unde nu s-aîntâmplat nimic sau Târg moldovenesc din 1890de Mihail Sadoveanu (text intitulat, în ediþiadin 1942, „nuvelã”), pentru care „raþion-alizarea vieþii implicã domesticirea naturiiºi dezvrãjirea” (p. 173).

Romanul La Medeleni de Ionel Teodo-reanu reface o epocã idilicã, iar „lumeaprezentatã trebuie, spre a supravieþui, sãsfârºeascã într-o carte. Sau, dintr-o perspec-tivã textualizantã, sã acceadã la propriaScriiturã ºi la propriul Text” (p. 232). Aºa-dar, lumea ca scenã care-ºi dezvãluie au-torul ºi personajul sub presiunea unor ade-vãruri degenerate se insinueazã în prozamimeticã a lui Teodoreanu.

Meritul lui Paul Cernat este cã reciteºteromanele interbelice fãrã sã-ºi propunã sãajungã la teorie cu orice preþ. Demersul sãuechilibrat revigoreazã atmosfera interbelicã,apelând la instrumente moderne de analizãcriticã. Teoria „retroautenticitãþii" se despar-te de „antimodernitatea" lui Antoine Com-pagnon ºi permite o nouã interpretare aromanelor româneºti aflate atât la graniþa curealismul dur ºi cu psihologia narativã, câtºi cu experimentele avangardiste ºi roma-nele poematice, mai des frecventate în post-modernitatea autohtonã.

27

Document

We publish the second sequence of articles (we began in "Caiete critice" no. 8, 2010, p. 16-25 andno. 9, 2010, p. 16-26, no. 10, p. 24-33), which E. M. Cioran had published in Romania before heleft the country. We specify again that these writings were not gathered into a volume. Thus, theywill interest researchers, teachers and students, but also those who are curious to know more aboutthe essayist’s youth opinions and ideas.Keywords: E. M. Cioran, journalism, rediscovered articles, German culture.

Emil CIORAN

Recuperare publicisticã (V)

Abstract

Hitler în conºtiinþa germanã

Nu existã om politic în lumea de astãzicare sã-mi inspire o simpatie ºi o admiraþiemai mare decât Hitler. Existã ceva irezistibilîn destinul acestui om, pentru care orice actde viaþã câºtigã semnificaþie numai prinparticiparea simbolicã la destinul istoric alunei naþiuni. Cãci Hitler este un om care nuare ceea ce se numeºte o viaþã privatã. De larãzboi încoace, viaþa lui este o renunþare ºiun sacrificiu. Stilul de viaþã al omului politicnumai atunci câºtigã o adâncime când dor-inþa de putere ºi voinþa imperialistã decucerire sunt însoþite de o mare capacitatede renunþare.

Mistica Führerului în Germania este pedeplin justificatã. Înºiºi aceia care se credadversari pasionaþi ai lui Hitler, care pretindcã-l urãsc, sunt în realitate prinºi în valurileacestei mistici, care a fãcut din personali-tatea lui Hitler un mit. Cu ocazia conspi-raþiei lui Roehm, când încã nu se ºtia nimicoficial, am întâlnit atâþia dintre aceia care cuo zi înainte nu aveau nici o rezervã îndeprecierea lui Hitler, exclamând: ,,Numaice nu i s-ar fi întâmplat ceva lui Hitler“.

Discursurile lui sunt strãbãtute de unpathos ºi de o frenezie, ce numai viziunile

unui spirit profetic le pot atinge. Göebbelseste mai fin, mai subtil, de o ironie mai dis-cretã, cu gesturi nuanþate ºi cu toate apa-renþele unui intelectual rafinat ºi stilizat, darel nu poate exploda vulcanic ºi torenþial,pânã la a-þi rãpi spiritul critic. Meritul luiHitler consistã în a fi rãpit spiritual critic alunei naþiuni. Nu poþi dinamiza ceva, nupoþi crea o efervescenþã decât în mãsura încare rãpeºti oamenilor libertatea distanþeidintre tine ºi ei. Numai în capacitatea deseducþie se reveleazã fecunditatea unei vizi-uni. Sã poþi face pe alþii iresponsabili dedrumul pe care au apucat, iatã destinul dra-matic ºi responsabilitatea oricãrui vizionar,dictator ºi profet.

La Hitler, capacitatea de seducþie este cuatât mai impresionantã cu cât nu este aju-tatã de farmecul unei fizionomii expresive.Faþa lui nu exprimã niciodatã altceva decâtenergie ºi tristeþe. Cãci trebuie sã se ºtie:Hitler este un om trist. O tristeþe ce rezultãdin prea multã seriozitate. Aceasta este car-acteristic pentru întreg poporul german,popor dezesperant de serios, în faþa cãruianaþiunile latine sunt naþiuni de scamatori.

În Berlin, am avut o datã ocazia sã asist laun fel de extaz colectiv în faþa Führerului.Cu ocazia unei solemnitãþi, momentul cândHitler trecea pe Unter den Linden, popu-

28

Emil Cioran

laþia a nãvãlit înconjurând maºina, fãrã sãpoatã spune un cuvânt, de înmãrmurire. Înconºtiinþa germanã, Hitler este atât deînrãdãcinat, încât numai decepþii mari arputea devia poporul de la un asemenea cult.Este cu totul curios cum, dupã criza recentãa partidului, Hitler a câºtigat în încredereanaþiunii.

Aceia care fac rezerve asupra lui Hitler sereferã la ,,incultura“ lui. Ca ºi cum pentru aconduce o naþiune trebuie sã citezi peGoethe în fiecare discurs! Esenþialul este ovibraþie nesfârºitã a sufletului, o voinþã derealizare absolutã în istorie, o exaltare inten-sã pânã la absurd, o pornire iraþionalã de a-þi sacrifica viaþa. Trebuie sã recunoaºtemcã în dictaturile Europei actuale existã cevadin aceastã mare tensiune. Pentru a devenio putere, o astfel de tensiune este necesarã,încât trebuie sã ne întrebãm serios dacã naþi-unile mici pot face un salt în afarã de formadictatorialã.

Este iarãºi adevãrat cã dictaturile repre-zintã crize ale spiritului. Orice dictaturãmarcheazã un gol în progresul istoric al cul-turii. Acest lucru îl recunosc mulþi dintrenaþional-socialiºti. Defectul culturii ger-mane este lipsa de universalitate. Cu naþio-nal-socialismul a dispãrut ºi iluzia de uni-versalitate. Judecând strict politic, naþional-socialismul este o miºcare de o amploareformidabilã. Un dinamism extraordinar apus stãpânire pe întreaga naþiune ºi i-aimprimat un ritm de o nemaipomenitãintensitate. Într-un singur an, naþional-socialismul a creat mai mult decât fascismulîn zece. Mussolini poate sã fie mai dotatdecât Hitler; nu trebuie sã uitãm însã, cãHitler a luptat mai mult, a întâmpinat difi-cultãþi incomparabil mai mari ºi cã destinulGermaniei este nesfârºit mai complex ºi maidramatic decât cel al Italiei. În Germania sepetrece o adevãratã tragedie socialã: ome-neºte este imposibil, în condiþiile actuale, de

29


a învinge ºomajul. Încordarea naþiunii esteatât de puternicã, încât, din imposibilitateade a gãsi soluþii imediate ºi concrete laatâtea probleme deocamdatã insolubile, sepersistã într-o atmosferã de ,,dinamicãeternã“, ale cãrei primejdii le-a semnalatvon Papen în discursul sãu de la Marburg,care a însemnat o criticã violentã la adresaregimului, fãcutã în numele opoziþiei cato-lice.

Opoziþia catolicilor este cu adevãratmare. Papa, interzicând înscrierea tinerimiicatolice în Hitler-Jugend, presiunea ºireacþiunea hitleristã a dus la un grav conflictcu catolicii. Bavarezii, care sunt catolici ºiextrem de religioºi, în faþa unei eventualealternative între catolicism ºi naþional-socialism, nici un moment n-ar ezita înconvingerile lor religioase.

Hitler însã înseamnã mai mult pentrupoporul german, decât nu ºtiu care papã cese amestecã în chestiunile interne ale unuipopor, în numele unui creºtinism care, triv-ializat de politicã, se numeºte catolicism.

Hitler a turnat o pasiune de foc în luptelepolitice ºi a dinamizat cu un suflu mesianicun întreg domeniu de valori, pe care raþion-alismul democratic le-a fãcut doar plate ºitriviale. Cu toþii avem nevoie de o misticã,fiindcã suntem cu toþii sãtui de atâtea ade-vãruri din care nu þâºnesc flãcãri

München, 4 iulie 1934

,,Vremea“, an VII, nr. 346, 15 iulie 1934, p. 3

(,,Impresii din München“) Text precedat de o notiþã a redacþiei.

Revolta sãtuilorN-am citit în viaþa mea ceva mai fad

decât comentariile presei strãine pe margi-nea evenimentelor din Germania. Inspiratãde un sentimentalism imposibil ºi uneorichiar dezgustãtor, reflexiile ei asupra valoriivieþii umane ºi asupra libertãþii sunt denaturã a mã scârbi de emascularea întristã-toare a Europei de astãzi. Este într-adevãr odeficienþã totalã a oricãrui simþ eroic înacest leºin nejustificat în faþa unor asasinatepolitice, este o lipsã de seriozitate în frica

generalã de a suporta intensitatea dramat-icã a unor evenimente. Umanitarismul estemai mult decât o iluzie, iar pacifismul este osimplã masturbaþie politicã.

Mã scârbeºte infinit când citesc ºi auddin toate pãrþile aceleaºi reflexii plângãtoareºi inutile pe marginea vieþii omeneºti.

Se spune: nimeni n-are drept sã ia viaþaaltuia, nimeni n-are drept sã verse sânge,nimeni nu poate dispune de viaþa altuia!Omul este o valoare în sine etc., etc… Darvoi întreba pe oricine: ce a pierdut omenireadacã s-a luat viaþa câtorva imbecili? Ar fi ocrimã sã omori pe un Richard Strauss, pe unFurtwängler, pe un Klages, dar nu mi separe a fi o crimã în a distruge existenþa unorindivizi în care dorinþa de putere nu-ºipoate gãsi nici o satisfacere. Conspiraþia luiRoehm în Germania nu-ºi are nici o justifi-care, în afarã de imperialismul nesfârºit almegalomaniei omeneºti. Un om completnedotat nu se mulþumeºte a fi simplu min-istru al Reichului, ci îºi trãdeazã pe cel maibun prieten, pentru a-ºi satisface o dorinþãnelegitimatã de putere. Ce meritã un astfelde om, în afarã de moarte?

Nu este nimic mai impresionant decât orevoltã din mizerie ºi nu este nimic maiimpresionant, ca dramã de conºtiinþã, decâtanarhismul. Dar revolta oamenilor sãtui,revolta ºefilor, revolta potentaþilor, este totce poate fi mai reprobabil ºi mai dezgustã-tor. În Germania a fost o simplã conspiraþiea ºefilor, o revoltã de sus, o nemulþumire acelor îmbãtaþi de putere. A lua viaþa unorastfel de oameni, a vãrsa sângele unor astfelde bestii, este o datorie.

Un dictator n-are drept sã înãbuºe revol-ta celor flãmânzi, dar este obligat sã dis-trugã ºi sã înãbuºe revolta celor sãtui.

Naþional-socialismului, pentru a fi omiºcare serioasã, îi lipsea sângele. Este cuatât mai bine cã sângele n-a curs de laadversari, ci de la partizani. O miºcare nucâºtigã o amploare ºi o seriozitate, decâtprin actele de sacrificiu ºi printr-o sumã deirevocabile. Ceea ce obiectez eu democraþieiactuale este lipsa de eroism, emascularea,iubirea de compromis din fuga de risc,absenþa de aventurã chiar în sensul prost alacestui cuvânt. O miºcare, un curent trebuie

30

Emil Cioran

sã aibã puncte negre ºi mai cu seamã roºii,pentru ca acþiunile sã fie mai solemne, maidefinitive, mai periculoase.

O miºcare este obligatã faþã de victimeleei sã fie serioasã. Adversarii pe care i-ai dis-trus ºi omorât te obligã la dramã ºi la infini-ta seriozitate. Revoluþia rusã a fost cu atâtmai creatoare cu cât victimele au stimulatpe bolºevici la un dinamism pe atât deintens, pe cât de rece a fost imobilitatea încare moartea i-a fixat pe adversari ºi petrãdãtori. Întâia datorie o ai faþã de duºmaniºi nu pentru prieteni. Dacã viaþa atâtoroameni este at6ât de neinteresantã, nu sedatoreºte faptului cã numai câþiva reuºescsã lase morþi în conºtiinþa lor, cã numai uniiau putut omorî spiritual, în ei, atâtea ºiatâtea fiinþe? Cu toþii avem prea puþine vic-time, prea puþine iubiri ºi prea puþine uri.Din acest motiv, este atât de greu sã iubeºtigenul uman. Dezgustul de om îºi gãseºte olegitimare atât de grozavã, încât nu te poateimpresiona moartea câtorva nulitãþi.

Pentru triumful unei miºcãri, pentru careel ºi-a ruinat viaþa, un dictator are drept sãtrimitã la moarte câteva fiinþe care îm-piedicã ascensiunea unei miºcãri, în numeleunor raþiuni pur subiective. Dacã eºti con-vins cã miºcarea în care eºti angrenat estevitalã ºi fecundã pentru destinul unei naþiu-ni, dorinþei de libertate nelimitatã a câtorvanu i se poate rãspunde decât cu metodeleireparabilului. Toatã viaþa o sã repet: nuorice om meritã sã fie liber. Este o ruºineprejudecata libertãþii pentru toþi.

Optimismul libertar nu rezistã la cea maimicã ºi neînsemnatã revelaþie a naturiiumane.

Când observi omul de fiecare zi, con-sumat fãrã sens în mediocritatea datoriei,incapabil de orice vibraþie, combinândmeschin planuri înalte ºi nobile intenþii vul-gare, acest om care nu poate muri pentrunimic, pentru o idee, o obsesie, o viziunesau o absurditate, care nu poate fi victimanimãnui ºi în primul rând a sa însãºi, teapucã un dezgust amar ºi otrãvitor de om îngenere ºi de om în parte.

Dacã din suma aceasta de imbecili su-primi o parte, care îºi face iluzoriu dingrandomania sa un minus de imbecilitate,

nu vãd în ce fel ai atenta la nu ºtiu ce valorimorale. Nimic nu este mai reprobabil caatunci când eticismul converteºte orice exis-tenþã, întrucât e existenþã, în valoare ca ata-re. Aceastã transpoziþie este cu totul nejusti-ficatã, deoarece majoritatea existenþelor nuºi-au depãºit legea lor de fiinþare imanentã,n-au reuºit sã fie altceva decât simple evi-denþe plate ºi materiale. A fi om, în modsimplu a fi om, nu înseamnã nimic. O lumeîntreagã se întreabã: dar omul?; o lumeîntreagã se întreabã: dar idealurile? ah!aceastã prejudecatã a valorii în sine a omu-lui! Un animal care în loc de pãr poartã ide-aluri!

De ce valoare în sine? Cu ce drept? Cândvezi ce puþin se frãmântã majoritatea ome-nirii, ce puþin o doare sensul sau nonsensulacestei lumi, bolborosirea câtorva formuleabstracte n-o îndreptãþeºte la exigenþe ab-solute. Valoare în sine! Aceasta este o curatãlaºitate. Cãci sub ea se ascunde teama desacrificii. Oamenii mediocri, întreaga ome-nire se converteºte bucuros în finalitate pro-prie, pentru ca din ceea ce este drept la fiin-þare la fiinþele superioare sã-ºi facã un scutsau un paravan, pentru nimicul ei intern,pentru vidul acestei creaturi ce nu vrea sãredevinã animal, dar nici sã devinã tot.

ªi, întorcându-se spre spectacolul Euro-pei actuale, momentele epileptice în care sezbate un continent, sã ne ofere doar prilejuride verificare a rezistenþei ºi tãriei noastre, sãne îndemne a sta drepþi, a nu cãdea, chiarcând am pierdut totul. Iar dictaturilor sã fimrecunoscãtori cã dacã ne-au rãpit libertãþile,nu ne-au putut rãpi libertatea de a fi triºti.

München, 15 iulie 1934

,,Vremea“, an VII, nr. 349, 5 august 1934,

p. 2 (,,Scrisori din Germania“)

Dictatura ºi problema tineretului

Cã democraþia n-a reuºit ºi nu va reuºi sãrealizeze o convergenþã a tinerimii, o înca-drare organicã ºi mesianicã în destinulistoric al unei naþiuni nu este, desigur,pãcatul cel mai capital al democraþiei; el

31


constituie, însã, un reproº, pe care nu tre-buie sã-l uitãm niciodatã în ura noastrãîmpotriva unui sistem de care mai suntemlegaþi doar exterior. Ce rol poate juca tine-rimea ºi ce destin poate avea ea, într-o insta-bilitate de regimuri, într-o discontinuitatede acþiune politicã, reflectate, în plan moral,în cea mai condamnabilã labilitate a conþi-nuturilor de viaþã sufleteascã? Democraþia adeterminat politicul în autonomie de ima-nenþa unui destin naþional. Politicul s-a eli-berat ºi s-a detaºat de o sursã de elementeiraþionale, de o sumã de ireductibile mistice,atât de necesare pentru o unificare a tuturorplanurilor de viaþã naþionalã. Voinþa derealizare integralã a unei naþiuni ºi voinþa eide putere nu în democraþie îºi aflã expresia.În viaþa unei naþiuni, regimul democraticeste adecvat numai în perioadele clasice,când naþiunea se poate rotunji în libertate,când divergenþele nu sunt o destrãmare ºicând libertatea nu este un exces. În epocilelor clasice, naþiunile nu dibuiesc, nu secautã, nu se chinuiesc pentru alte rosturi ºipentru alte finalitãþi. Ar fi de vãzut dacãdemocraþia nu presupune o anumitã feri-cire, o atenuare a nivelului vital al omului.Istoriceºte, platitudinea optimistã a secolu-lui al XVIII-lea, în care s-au plãmãdit ide-alurile democratice, oferã o verificareinteresantã a afirmaþiilor noastre.

Epocile tulburi, nesigure, în care omuloscileazã turmentat, în cãutarea unui fana-tism care sã-l lege direct ºi fatal de ceva,aduc cu necesitate dictatura ca o formã ceoferã omului o ancorare durabilã ºi oconºtiinþã de mare stabilitate. Când coardavitalã a unei naþiuni ameninþã sã cedeze,atunci apare cu necesitate dictatura. Ea estenumai atunci fecundã ºi creatoare, când în-tinde la paroxism aceastã coardã vitalã. Odictaturã are un sens numai întrucât poatescoate ºi exploata dintr-o naþiune tot ceea ceea poate da la un moment anumit alevoluþiei sale. De aceea, o adevãratã dictaturãtrebuie sã punã naþiunea la teasc.

Dacã se va obiecta cã dictatura ar puteaface un cerc de interesaþi, cu intenþii deprovizorat, atunci voi rãspunde cã adevãra-ta dictaturã se preparã treptat, deºi în febrã,cã ea presupune un contact prealabil cu ceea

ce e anonim ºi ireductibil în organismul na-þiunii. O misticã a dictatorului nu este dealtfel posibilã fãrã un contact mai ascuns cuo zonã centralã ºi iradiantã, a cãrei vibraþiesã-ºi gãseascã simbolic o rezonanþã în recep-tivitatea intimã a dictatorului.

O dictaturã ce nu este un dinamism nes-fârºit, o febrã generalã ºi o tensiune conti-nuã este o tiranie, o formã abstractã deautoritate, o rigiditate exterioarã. Dar pen-tru ca dictatura sã fie un dinamism, o febrãºi o tensiune, ea trebuie sã fie expresia ma-selor, a unui flux anonim, o întruchipare avoinþei de convergenþã ºi de putere a naþiu-nii.

Numai într-un astfel de regim, tinerimeapoate fi organizatã, numai într-un astfel deregim ea însãºi e o putere. Acea tinerimecare nu renunþã la forma meschinã a vieþiiprivate, atunci când condiþiile istorice o cer,acea tinerime n-are instinct, n-are viziuneaintuitivã ºi directã a unei naþiuni. De ceatâta melancolie pentru limitarea unei liber-

32

Emil Cioran

tãþi inutile, când sunt momente în care nu sepoate crea în libertatea de formã clasicã,adicã în arbitrar? Toatã lumea ar trebui sãînþeleagã sensul adânc al unei renunþãri ºisã-i rezerve meditaþiile elegiace pentrufenomene mai puþin iremediabile ºi maipuþin fatale. Dictatura trebuie înþeleasã ca ofatalitate. Amor fati politic…

Este o iluzie sã se creadã cã tineretul arputea fi organizat într-alt sistem politic, prinintervenþii exterioare (educaþia preregimen-tarã, educaþia patrioticã etc.). Tineretul tre-buie legat prin interese ºi printr-o partici-pare vie de o formã politicã stabilã. Fana-tizarea lui este posibilã numai în misticaunui efort colectiv al naþiunii. Un tineret nupoate fi fanatizat decât în voinþa de trans-figurare a istoriei, în cultul iraþional al unuisalt mesianic. Un caracter semimilitar ºi oardoare mesianicã trebuie sã caracterizezemiºcarea tinerimii.

De ce numai un tineret în uniformã pre-zintã o garanþie de mari realizãri ºi pentruce aspectul semimilitar este necesar?

Nu se poate concepe o miºcare vie ºi con-vergentã fãrã o identitate de aspecte exte-rioare. Un decor cât mai puþin variat ºi operfectã sobrietate sunt condiþiile necesareale camaraderiei. O tinerime în uniformãeste o imagine de putere ºi de voinþã de put-ere. Aderenþa intimã pe care ea o are cu unsistem dictatorial o leagã strâns de viaþastatului. Democraþia a cultivat numai tend-inþele centrifugale ale tineretului.

Parþiala militarizare exprimã dorinþe delichidare cu închistarea într-o viaþã privatã,care a atomizat tineretul în aºa mãsurã,încât l-a fãcut nereceptiv pentru pulsaþia rit-micã a istoriei, pentru voinþa de realizare aunei naþiuni. Când se va obiecta cã sunt þãrirefractare spiritului de organizare, cã acesteþãri au un tineret detaºat de interesele naþi-unii, trebuie sã rãspundem cã vina þine maipuþin de deficienþe psihologice, cât de insu-ficienþa iremediabilã a unui sistem. Iar cândnici insuficienþa de sistem n-ar explica ma-rasmul tinerimii ºi ea ar continua o vegetarechiar sub semnul dictaturii, atunci se va gãsiun par pentru a o dezmetici…

Dictatura are cultul forþei. O þarã amor-þitã nu poate fi dezmeticitã decât prin forþã.

Apologeþii democraþiei numesc libertate ostare care în fond nu e decât pasivitate,marasm ºi indiferenþã. Dacã ºi tinerimeaînþelege libertatea în accepþia aceasta, atun-ci aceastã libertate trebuie distrusã.

Întreaga tinerime trebuie scuturatã ºitrezitã la viaþã. Dictatura, nu aceea care eimpusã, ci aceea ce se naºte, trebuie sã rea-lizeze nu numai o încadrare materialã, darºi una moralã. ªi încordarea tineretului, cutot complexul de organizare, trebuie sã facãsensibilã voinþa de putere a unei naþiuni.Aici rezidã sensul mai adânc al misiuniitinerimii. Ardoarea ei mesianicã trebuie sãfie expresia cãutãrii unui destin.

,,Vremea“, an VII, nr. 358,7 octombrie 1934, p. 3.

Text precedat de o notiþã introductivã a redacþiei.

Nichifor CrainicUn luptãtorReapariþia revistei ,,Gândirea“ ne în-

deamnã astãzi mai puþin sã ne gândim laatmosfera, ideologia ºi influenþele din cer-cul acestei admirabile reviste, decât la ani-matorul ei, la Nichifor Crainic.

Despre destinul domniei-sale în aceastãþarã se pot spune lucruri interesante ºidureroase, fiindcã ele ilustreazã încã o datãcondiþia dramaticã de existenþã a intelectu-alului militant de la noi.

Din cauza unei sistematice reacþiuni aforþelor adverse, omul acesta a suferit, înultimii zece ani, cele mai mari înfrângeri,când merita cel mai mare succes. O linieondulatã, cu variaþiile ei neobservate înascendenþã ºi cu degradãrile ei insensibileîn descendenþã, nu este grafica unei astfelde existenþe, consumatã în elanuri torenþialeºi cãderi vertiginoase, ci doar evoluþiile uneilinii frânte ar fi de naturã a reprezenta adec-vat acest destin dramatic. Adversarii luiNichifor Crainic au vãzut în aceasta o marcãde inconsecvenþã. În realitate, frecventaacestor rupturi în linia unei vieþi este chiarrezultatul unei mari consecvenþe. Un omconsecvent se poate menþine numai interiorla acelaºi nivel; exterior, fatalitãþile îl înalþã

33


sau îl rãstoarnã, independent de voinþa lui.Inconsecvenþa este, în fond, mult mailiniarã; cãci, prin inconsecvenþã mori trep-tat, fãrã sã te transfigurezi ºi fãrã sã teprãbuºeºti.

Aº vrea sã ºtiu câþi intelectuali de la noise pot lãuda a fi tras din întâile lor premisetoate concluziile ºi câþi au avut curajul uneiconstrucþii, al unei întregi arhitectonici ide-ologice dintr-o viziune iniþialã! Tot ce a gân-dit ºi a simþit Nichifor Crainic poartã omarcã personalã ºi rãsare dintr-o direcþiunelãuntricã, aºa încât elaboraþiile sale se rotun-jesc nu numai în splendoarea expresiei, ci ºiîn zona de iradiere spiritualã. Un intelectu-al are cu adevãrat un destin, cãci diversitateaplanurilor în care se realizeazã se unificã ºise substanþializeazã într-o corespondenþãmai adâncã. Politiceºte, Nichifor Crainic tre-buia sã gândeascã aºa cum gândeºte. Nupoþi gândi ºi trãi spiritual sub un unghi, iarpolitic sã te realizezi esenþial diferit. Dacãlumea þi se descoperã într-o luminã anu-mitã, într-o viziune determinatã ºi într-unsens spiritual, care te invadeazã irezistibil ºise leagã de pulsaþia vitalã a fiinþei, nu maipoþi fi liber sã trãieºti atâtea atitudini câteplanuri alcãtuiesc spiritul ºi viaþa. O per-sonalitate trebuie sã converteascã ideile înobsesii.

Gândirea esenþial religioasã a lui Nichi-for Crainic are un caracter mistic ºi profetic.Însuºi naturalismul din poezia domniei-saleare un caracter mistic, iar istorismul, ca sub-strat ºi determinant al unei viziuni politice,respirã ceva din cultul mistic pentru unorganism istoric. Elementul religios este atâtde predominant, încât se poate vorbi chiarde o teologie politicã la dânsul.

Misticism, tradiþionalism, antidemocra-tism sunt elemente implicate ale unei vizi-uni iniþiale. Raþionalismul are ca un corelatpolitic: democraþia, precum iraþionalismulmistic: forma politicã totalitarã ºi antidemo-craticã.

Naþionalismul lui Nichifor Crainic plea-cã din sentimentul organic al unei parti-cipãri la o totalitate istoricã. În deosebire denaþionalismul ardelenesc – naþionalism carese reclamã de la o conºtiinþã etnicã luatã însine, fãrã un sentiment istoric bine definit –,

naþionalismul lui Nichifor Crainic însumea-zã, într-o conºtiinþã mesianicã, valorile uneimoºteniri istorice. Un naþionalism pur me-sianic vede centrul de greutate al unei naþi-uni în viitor. Sentimentul unei moºteniriistorice lipseºte în mod fatal. Echilibrul întretradiþie ºi mesianism este central naþionalis-mului sãu. Prin aceasta se separã de Emi-nescu mai mult decât crede domnia-sa.Eminescu a fost un reacþionar. Neputândsuporta prezentul, în loc sã se transfigurezeîntr-o viziune profeticã a destinului nostru,s-a mângâiat în grandoarea iluzorie a unuitrecut. Lui Eminescu i-a lipsit complet me-sianismul ºi profetismul; revolta lui a fostincompletã ºi ineficace. Aºa pãþesc toþi aceiacare îºi iubesc romantic neamul. Este îngro-zitor sã te gândeºti cã-ntr-o þarã în naºteresingurul nostru geniu a vãzut aurora noas-trã într-un întuneric îndepãrtat ºi rece…

Coloratura mesianicã a naþionalismuluilui Cranic explicã în bunã parte rezonanþaactivitãþii jurnalistice, care i-a adus ºi celemai mari amãrãciuni ºi decepþii. Într-o þarãîn care intelectualul stã sau retras într-oviaþã privatã ºi inutilã, sau se avântã pentrusuccese imediate, Nichifor Crainic a fostprigonit pentru a fi rãmas consecvent unuinaþionalism iniþial.

Cã acest naþionalism n-a fost frazeologiepatrioticã ºi retoricã de circumstanþã, s-adovedit nu o datã în ardoarea atâtor sufletepasionate, care au riscat pentru o viziune,ceea ce alþii n-au fãcut pentru o pâine.

România nu-ºi poate permite luxul de aprigoni pe aceia care cred în destinul ei. Cãtotuºi s-a putut întâmpla ca în România pro-feþirea unei alte Românii sã fie sugrumatã,aceasta nu ne aratã decât nesfârºitul ce-lavem de cucerit în viitor pentru a uita nes-fârºitul infernal al unei moºteniri de care nusuntem responsabili.

Dupã rãzboi, naþionalismul lui NichiforCrainic s-a dovedit a fi cel mai efectiv ºi celmai vitalizant. Naþionalismul sãu a rãspunsla atâtea arzãtoare întrebãri. Dar sunt între-bãri, ultimele întrebãri ale unei naþiuni, ºi lacare va trebui sã rãspundã ea singurã…

,,Viaþa ilustratã“, an I, nr. 9, noiembrie 1934, p. 2-3

34

În 1933, când Bogza a publicat Poemulinvectivã, mulþi nu au înþeles cã aceastãapariþie nu avea intenþia de a fi un atentat labunele moravuri, o încercare de a rãsturnaordinea publicã ºi de a declanºa o revoluþiea imoralitãþii. Azi putem percepe mai bineintenþiile lui Bogza, care sunt mai simple ºi,probabil, mai inofensive, decât au crezutcontemporanii sãi. Poetul dorea sã facãvâlvã, pentru a destabiliza inerþia socialã:„Scriu despre tine poemul acesta/ Pentru aface sã turbeze de ciudã fetele burgheze/ ªisã se scandalizeze pãrinþii lor onorabili”(Poem ultragiant). Asistãm, odatã cu apariþiaPoemului invectivã, la o polemicã a lui Bogzacu opinia publicã. Un demers polemic simi-lar i-a aparþinut lui Eugen Ionescu, demers

concretizat în Nu, carte care îi rediscutã peCamil Petrescu, Ion Barbu ºi Tudor Arghezi,ca ºi pe toþi criticii contemporani impor-tanþi. Eugen Ionescu, un alt scriitor neînþe-les, ºi-a afirmat clar intenþia auctorialã de ascandaliza, doar de dragul jocului ºi a pole-micii. O scenã memorabilã din carte esteaceea în care ªerban Cioculescu „s-a speriatºi s-a zburlit”, când autorul Elegiilor pentrufiinþe mici i-a spus cã Patul lui Procust este celmai prost roman pe care l-a citit. Aceeaºireacþie trebuie s-o fi avut ºi detractorii luiGeo Bogza dupã ce i-au citit opera suscepti-bilã de promiscuitate. Sinceritatea ºocheazãpentru cã ceilalþi nu sunt sinceri. Poetul în-drãzneºte sã ridice perdeaua ºi sã priveascãindiscret spre fereastra „vecinului” – socie-tatea burghezã – vecin luat pe nepregãtite,surprins în ipostazele cele mai intime, dar ºicele mai naturale, în fond.

Pentru a discerne motivele ce l-au deter-minat pe Bogza sã scrie, nu ne vom referi laalte cazuri ale unor scriitori arestaþi în epocãsau în timpul dictaturii comuniste, ci vomrecurge la un exemplu relevant din liter-aturã. În plan literar, la bara acuzaþilor a maistat protagonistul romanului NineteenEighty-Four, Winston Smith. Ca ºi Bogza,acest personaj reneagã organizarea politicãºi socialã (chiar dacã în romanul lui Orwellnu societatea burghezã este cea vizatã, ciaceea comunistã) ºi este condamnat din(i)raþiuni politice. Ce ne intereseazã esteconºtiinþa acuzatului Bogza, pentru cã faptace i-a fost imputatã þine de intelect, nu defactual. Bogza s-ar face vinovat de crime-thought, în termenii lui George Orwell.

Rãmâne de stabilit dacã invectiva esteuna realã sau dacã, dimpotrivã, este doar ofarsã, o gratuitate. Am atins aceastã pro-blemã, când am comparat invectiva ºi spiri-tul rebel ºi gãlãgios al lui Bogza cu viziunealui Eugen Ionescu despre literaturã ºi criti-cã, prezentatã în Nu. Revenind asupra dis-cuþiei iniþiale, vom compara Poemul invec-tivã cu iniþiativa lui Winston Smith de a scrieîmpotriva societãþii ºi a lumii în care trãia.Personajul central al distopiei Nineteen

SimonaARANGHEL*

Geo Bogza.Achitat

This article discusses Geo Bogza's polemicrapports with the public opinion of his day,trying to reanalyze his juridical case in a lucidmanner in order to understand all that hasbeen so far misunderstood about him, whatwere his reasons to write "Poemul Invectivã"and why he entered in such a controversial dis-pute with society. Another discussion con-cerns Bozga's poetry, seen as an illicit materi-al by his contemporaries. The issues we areinterested in are the following: the marks ofnaturalism in his poetry, the use of paradox,the connection between man, nature and dis-ease. Keywords: purposeless polemic, conscience,self-defense, promiscuity, naturalism, paradox.

Abstract

* Debut. Studentã, anul al III-lea Facultatea de Litere - Universitatea din Bucureºti.

35

Geo Bogza. Achitat

Eighty-Four, ale cãrui miºcãri sunt urmãriteneîntrerupt de tele-ecran, începe sã scrie unjurnal secret despre ce se petrece în jurulsãu. Pe o jumãtate de paginã din acest jurnalscrie o singurã sintagmã: „down with BigBrother”.

ªi acum un caz real: Geo Bogza, acuzatde pornografie, atentat la bunele moravuriºi de ofensã profundã adusã societãþiiburgheze. Nu-l putem acuza pe poet depornografie, din simplul motiv cã nu avemde-a face cu un acuzat comun, scriitorulmeritã sã fie graþiat doar pentru cã este uncreator, nu un fãptuitor vulgar. Conºtiinþaartisticã percepe realitatea în ansamblul ei,în dimensiuni amplificate de o sensibilitateultragiatã ºi de un orgoliu vulnerabil.

Scrisul nu înseamnã, în fond, altcevadecât exercitarea dreptului de legitimã apã-rare. Bogza se aflã în defensivã pentru cã afost insultat în modul cel mai grav din per-spectiva unui scriitor: i s-a declarat cã nu aredreptul sã fie el (acel eu injurios, „porno-

grafic”, dar, înainte de toate, lipsit deipocrizie). Societatea îl expulzeazã. Comu-nitatea la care ne raportãm nu este departede distopia confecþionatã de Orwell. Ace-eaºi Ligã Anti-Sex, aceeaºi cenzurã susþin-utã cu febrilitate de autoritãþi ºi acelaºi slo-gan „ignorance is strength”, aparþinândcenuºiei lumi comuniste create de Orwell arputea fi împrumutate ºi integrate cu succesîn societatea vremurilor lui Bogza, într-odemocraþie în care mai exista încã firavailuzie a libertãþii de gândire ºi exprimare.

Invectiva este lansatã pe un ton lucid (ºiludic), ironic: „Nu rãmânea nici o murdã-rie,/ªi totul era atât de frumos, atât de pur”(Esseu), de multe ori grandoman: „Aerultare ca vorbele într-un poem de geo bogza”(ibidem) ºi aproape tragic când îºi dã seamade futilitatea vieþii. Un om impasibil în faþaideii sinuciderii, ca ºi în faþa parcului de cas-tani… Chiar din sumara dedicaþie de lafinalul volumului sãu, observãm cã tonulludic se combinã cu acela grav: „…ªi ca un

36

Simona Aranghel

zâmbet de provocare azvârlit continentelor,invectivele urmeazã mai departe sub dege-tul de gheaþã al profeþilor viitori.” transparedestul de clar intenþia ludicã ºi, în acelaºitimp, ironicã, a poetului. Sub „degetul degheaþã” al poetului, care nu-i iartã nimicsocietãþii pe care o descrie, se transcrieinvectiva din conºtiinþã pe hârtie, o invec-tivã care nu mai înseamnã insultã insolentãºi gravã, condamnabilã din punct de vederejuridic, ci se transformã în joc ºi în „zâmbetde provocare”.

Dacã I. L. Caragiale a fãcut literaturãdintr-un proces-verbal, Geo Bozga scriepoezie inspiratã de cazuri de infracþiuni(unele sunt încãlcãri ale conduitei moralepedepsite prin cutumã, altele sunt sucepti-bile chiar de sancþiuni penale). Avangar-distul prezintã varianta nefardatã a unorfapte ilicite, precum incestul: „Avusesedouã fete/ ªi trãise pe rând cu amândouã”(La închisoarea de hoþi de la Doftana), furtul„Furase de la stãpânã-su, un cârciumar hap-sîn” (ibidem) omuciderea „Gelos de tatã-su,îl ucisese ca pe un câine/Îl fãcuse bucãþi,bucãþi” (ibidem). De altfel, se remarcã tend-inþa actelor juridice (a procesului-verbal,spre exemplu) de a simplifica ºi a sintetizapânã la extrem, omiþând elementele inco-mode, jenante „ªi-l îngropase în pivniþã subputina de varzã.”(ibidem). Bogza este intere-sat chiar de aceste elemente care sunt omiseîn mod voit de documentele oficiale – înfond, variante trunchiate ale realitãþiiinfracþiunii – este preocupat mai ales sãpãtrundã în culisele faptei „Adulmecând penarã o simte lângã vatrã/ ªi bâjbâie prinbeznã, se-apropie – ºi-alaturi /Îºi trece toatãfoamea sub cãrpãcite pãturi” (Balada tatãluidenaturat), sã surprindã detaliile picante.Cazurile despre care „gura lumii” ºtie maimult chiar decât autoritãþile, sunt ilustrateîn: Femeia ºi raþele, Poemul destrãbãlatelor fru-moase, Balada tatãlui denaturat, Balada dom-niþei care s-a culcat cu câini, Anica nebuna.Numele celor implicaþi în aceste fapte suntlãsate de cele mai multe ori în indetermi-nare, tocmai pentru a sugera cã autoritãþilenu mai au acces la aceste cazuri periferice ºicã doar poetul le cunoaºte povestea.

Cât despre viziunea aºa-zis promiscuã ºipornograficã asupra societãþii, trebuie

remarcat cã, în poeziile lui Bozga, gesturilede exhibiþionism, de impudoare dusã pânãla extrem, comportamentele deviate suntasociate întotdeauna unei anomalii, uneiboli, unui viciu, unei stãri particulare (pu-bertatea). Comportamentele obscene suntdoar niºte simple „curiozitãþi”, niºte cazuriperiferice atribuite unor persoane caresuferã de un morb. Chiar ºi atunci când sevorbeºte despre sexualitatea femeii, se fo-losesc sintagme ca: „umeda ranã moºtenitãdin scripturi”, „vindecarea rãnii de subpulpe” (Poemul efebilor unºi cu untdelemn), „opulpã veche ºi-un sex cam paradit” (Poemulmarinarilor venerici ºi al femeii depravate),„venerice rãni (ca tãieturile crude ale briciu-lui)” (Poemul destrãbãlatelor frumoase), caresugereazã existenþa unei disfuncþii.

Obsesia pentru corporalitate, vizibilã înimagini ca: „un vaier de oase pudrate custele” (În anul acela vechile aºezãri se zdrunci-narã), „efebii cu oase subþiri, cu oase deflaut” (Poemul efebilor predestinaþi), „Îºi sunãoasele de silex ºi osul/ Obscurul os râvnit cudinþi rânjiþi” (Poemul efebilor unºi cu unt-delemn) ºi, mai ales, preocuparea pentruefectele produse de morb asupra organis-mului „Sângele ºi oasele mele îmi dicteazãce trebuie sã fac/ N-am sã mã dau în lãturide la nici o ticãloºie.” (Prefaþã la un roman dedragoste) pot justifica o interpretare în cheienaturalistã a poemelor lui Bogza. Multe din-tre acestea se pliazã pe o schemã tripartitã,constând în urmãtoarele faze ale bolii:prima etapã se manifestã prin stãri deinsomnie „Joc singur noaptea ºi cânt”(Prefaþã la un roman de dragoste), „Parcãvisînd porneºte clãtinata domniþã” (Baladadomniþei care s-a culcat cu câini), delir„Nicolae rugan/ Îºi delireazã soarta devãduv herdolan/ O sete mai acerbã contin-uã sã-l fiarbã” (Balada tatãlui denaturat),„Atâtea nopþi de chin, de febrã ºi delir”(Prefaþã la un roman de dragoste). În aceastãprimã etapã poate apãrea ºi visul, careanticipeazã actul nebunesc: „ªi leoarcã desudoare s-a deºteptat þipând speriatã/Visase un bivol roº cu sexul în coarne”(Falimentul comerþului biologic), „Visele prinddeodatã realizãri robuste” (Vis împlinit subrãsãritul lunii). Cea de-a doua fazã constã în

37

Geo Bogza. Achitat

consumarea faptului ilicit, în manifestareadirectã a nebuniei „Un bal i se oferã-ea îlconsumã crudã/ Cu pasul ºovãielnic dedatla despicãri.” (Vis împlinit sub rãsãritul lunii),„I-a dat prin cap sã-ncerce nebunãîmperechere/ Ar vrea sã intre-n humã lamoarta lui femeie”(Balada tatãlui denaturat).A treia fazã a bolii marcheazã, de fapt,întoarcerea la prima etapã. Astfel, bolnavulintrã într-un cerc vicios, din care nu maipoate evada. În locul în care îºi cautã leacul,bolnavul nu gãseºte decât moarte ºi spaimã.Aceastã ultimã etapã trebuia sã aducã elib-erarea tensiunii dupã consumarea nebuniei,însã ceea ce se obþine este exact reversul, ºianume o stare de greaþã. „ªi el dezgustat,fugi afarã din oraº peste câmpuri/ Sã-ºispele în roua ierbii faþa spurcatã” (Falimen-tul comerþului biologic), „clipa tragicã a ejacu-lãrii” (Poemul efebilor predestinaþi), „Apoi pri-viri de spaimã zvârlite peste zãri/ Cânddezgolita-i pulpã fu de sãmânþã udã ”(Visîmplinit sub rãsãritul lunii).

Mai trebuie spus cã influenþa bolii nu serestrânge doar asupra individului, ci seextinde ºi asupra mediului în care estecuprins acesta. Natura este, practic, contam-inatã de boala trupeascã a omului. Aºa s-arputea explica preferinþa poetului pentrudescrierea unor locuri fetide, mirosind aviciu ºi a moarte. Nu numai trupul devineimpur „Femeia vestejitã cu cãrãbuºi grefaþipe ovare”, „Un val de sânge putred i sesurpã atunci înãuntru/ªi trupul începu sã ise umple de miasme” (Falimentul comerþuluibiologic), ci ºi mediul suportã consecinþelebolii. Nu întâmplãtor, locurile descrise cupredilecþie sunt: „mocirlele de la margineaoraºului” (Falimentul comerþului biologic),„bãlþile din preajma caselor puhave”(În anulacela vechile aºezãri se zdruncinarã), „Cam depe la margine de oraº murdar/Au ieºit, mainegru, pe un fond de var”(Tam-tamul papa-rudelor apropiate), „Am fãcut dragoste într-un oraº murdar de provincie” (Poem ultra-giant).

Interesantã este ºi atitudinea poetuluifaþã de damnaþii societãþii. El nu aruncã cupietre în Anica nebuna, pentru cã nu judecã,nu þine predici, doar constatã. Bogza pare afi cuprins de acea ciudatã simpatie pe care

omul o simte când aflã despre nenorocirileunui necunoscut. Mila se îmbinã în modparadoxal cu o dozã de detaºare, deoareceimplicarea poetului în dramele unor necu-noscuþi nu poate merge prea departe.

În poezia lui Bogza, nu numai atitudineaauctorialã, definitã prin îmbinarea simpatieicu detaºarea, este paradoxalã. O altã seriede imagini contradictorii pot fi identificatela nivel tematic. Spre exemplu, eros-ul ºithanatos-ul formeazã întotdeauna o imag-ine hibdridã „[…] plãcere îngrozitoare/ Încare dragostea era amestecatã cu moarte.”(În anul acela vechile aºezãri se zdruncinarã).De altfel, oximoronul este procedeul stilisticfavorit al lui Bozga, ilustrat de imagini ca:„planta dulce ºi otrãvitoare a mamelortinere”, „flori montruoase ale sexualitãþii”,„tentative superbe de dragoste ºi moarte”(Poemul efebilor predestinaþi).

Comportamentul anormal nu este unulgeneralizat ºi nici încurajat, este privit ca orealitate care afecteazã o categorie restrânsãde oameni. Acuzaþia de pornografie ce i-afost imputatã lui Bogza ar fi justificatã doarîn cazul în care am citi poezia sa altfel decâtca pe o „curiozitate” ludicã ºi doar dacã amrãmâne inerþi la ironia sa.

Din punct de vedere juridic, poeziile luiBozga au fost catalogate drept „pornogra-fice”, însã nici aceastã etichetã nu pare a fijustã. Pentru a fi condamnabile din punct devedere juridic, poeziile ar trebui sã prezinteun anumit grad de pericol social. Dar undeeste pericolul social al unei invective gratu-ite, ludice, invectivã scrisã, pânã la urmã, dedragul artei ºi a jocului, nicidecum pentru aleza pe cineva? Aºadar, din perspectivã ju-ridicã, Bozga a fost neînþeles ºi din perspec-tivã esteticã discutat insuficient spre deloc.De fapt, nu cred cã putem supune poezia luiBogza vreunui criteriu tipic de evaluare aloperei de artã (estetic sau etic). Poezia tre-buie luatã ca atare, pentru cã se sustrageoricãrei judecãþi de valoare ºi oricãreiîncadrãri într-un canon.

În urma acestei pledoarii, suntem în-dreptãþiti sã credem cã speþa Bogza ar puteafi câºtigatã, ce-i drept, cu o întârziere decâteva decenii. ªi dacã Bogza n-ar avea niciacum câºtig de cauzã, cel puþin ar fi înþelesmai bine de ceilalþi.

38

Am revãzut toate articolele pe care le-ampublicat din 1990 pânã acum. Niciunul nu-mi mai place, în întregime, dar mai fie-care posedã câte o imagine, câte o vorbã,câte un citat, câte o trimitere. Am susþinutrubrici îndelungate, în afara revistei aces-teia, la Timpul 7 zile, al lui Adrian Riza, înCotidianul de pe vremea lui Ion Cristoiu, înAdevãrul literar ºi artistic de sub conducerealui Cristi Tudor Popescu, în Cronica Românã,cea mai lungã colaborare sub diverse con-duceri, începând cu „Nea Fane”-FãnuºNeagu, George Cuºnarencu, Rãzvan Voncu,Grigore Arbore, Horia Alexandrescu, regre-tatul Mircea Micu. Mi s-a reproºat, mai di-rect, mai indirect, mai ales de cãtre prietenipe care, nu-i aºa, la nevoie îi cunoºti, cã amfãcut uneori niºte comparaþii dezastruoase.Poate, deºi nu cred. Când l-am comparat peBecali cu Liiceanu m-am referit la publici-tatea agresivã în care se bãlãcea fiecare din-tre ei. Dar pe când unul înãlþa case ºi biseri-ci, celãlalt înãlþa vorbe dogite. Unul o facepe Berlusconi de Dâmboviþa ºi a ajuns dinîncãtuºat la televizor, deputat european,graþie ajutorului dat de Vadim Tudor, altulse dã filosof de cafine ºi de televizie, un felde guru elitist-propagandist. Am mai intro-

dus ca termeni de comparaþie pe Teo ºi peN. Luciu. Care era problema ? Teo a ajuns ºia trecut razant prin Parlamentul României,deci i-am intuit potenþialul ! Luciu ori Liciua ajuns vedetã teve într-un serial despreþigani, ba a mai fost luatã ºi în niºte filme ºiîn niºte clipuri bãºtinaºe, cu ce am greºit ?ªi, dacã nu mã înºel, pe ambele le opuneamlui Z. Petre. Acum, sincer vorbind, care din-tre astea trei vi se pare cã a iscat mai multevaluri mediatice pe merit, mã rog, oarecumniþel justificat ? Cea mai reproºatã apropierea fost cea dintre un personaj dintr-o carte pecare am publicat-o în 1995, Distribuþia a fosturmãtoarea, premiatã de Asociaþia scriito-rilor din Cluj-Napoca ( igur, orice premiuare valoare perisabilã ºi de grup, numai laelitiºti se mediatizeazã planturos !), perso-naj identificat de un cronicar politic cu C. Coposu ºi pandantul sãu, Fane Spoitoru.Apropierea Coposu-Spoitoru nu am fã-cut-o, sunt acolo personaje luate din pieselelui Shakespeare care împrumutã metehnepostdecembriste. Chiar dacã sunt trãsãturisau elemente caracteristice comune celordoi, ele se referã strict la faptul cã ºi unul ºialtul au fost boxeri ºi sau bodyguarzi. ªi cenu e adevãrat aici ?

Negru pe alb

In his monthly feature, Nicolae Iliescu remembers a few echoes about the articles he wrote in the1990s. Although the novelist reckons that he likes very little from those texts, he is sure that thecomparisons he used were justified. He feels that he was not wrong to make analogies betweenGeorge Becali and Gabriel Liiceanu or Nicoleta Luciu and Zoe Petre, because this was a way toshow our cultural mediocrity. Nicolae Iliescu asserts that everybody who becomes a mass mediaproducts in not a genuine intellectual. These televised spectacles prove that our cultural is verypoor.Keywords: mass media, televised spectacles, cultural mediocrity, political weaknesses, intellectualsimulacrum.

Nicolae ILIESCU

Corecturi ºi corectãri

Abstract

39

Corecturi ºi corectãri

C. Coposu mi s-a pãrut mereu un limitatºi o nulitate politicã. Vechi activist peneþe,partid care a ieºit din istorie, cum de altfeltrebuia sã se ºi întâmple într-o societateoarecum modernã, a preluat ceea ce vãzuseºi el la defensivul ºi retrogradul Maniu,cãruia i-a deschis uºa ºi i-a purtat servieta ºide grijã. Am dreptul sã-mi placã ºi sã-midisplacã orice fiinþã sau orice carte cititã, amdreptul meu la opinie, chiar dacã societatearomâneascã de astãzi nu þi-l îngãduie. Vortrece cred cã, din pãcate, iarãºi vreo cinci-zeci de ani pânã se va putea vorbi perfectsenin despre orice personaj politic, despreorice fapt social, despre orice scriitor.Observ cã pe Wikipedia nu sunt trecutedecât tot umorile ºi prejudecãþile noastre.Eugen Barbu, de pildã, unul dintre cei maiimportanþi prozatori români, nu beneficiazãde tonul ºi de amploarea pe care le meritãcãrþile sale, mai puþin viaþa, cãci viaþa este

perisabilã ºi deseori bicisnicã, în vreme ceniºte plumitivi de calibrul lui Pleºu (unul,Andrei, nu râul Pleºu, afluent al Siretului)sau al altora au toate cãrþile pe web ! Mãrog, toate sau aproape, oricum ar fi ºi greuîn cazul lui Eugen Barbu sã le pui pe pdf, laPleºu se poate, cã nu are decât vreo douã,trei, toate subþirele ºi proaste.

Alt bun prieten mã întreabã dacã amauzit cã unul sau altul sunt demascaþi încutare carte sau volum de amintiri. Nu ºtiu,nici nu-mi pasã, dar nu mã mirã. Noi, pevremea noastrã ºcolãreascã ºi de navetã,deci postºcolãreascã, ne minunam cum toþiardeleneii ãºtia veneau în Bucureºti, oraºînchis de altfel, direct în redacþii pe la ViaþaStudenþeascã – Amfiteatru, Scânteia tineretu-lui, chiar Flacãra, diverse case de culturã ºimai primeau ºi apartament prin Crângaºi,de cele mai multe ori. Fireºte, proveneaudin familii foarte modeste, ca noi toþi, erau

40

Nicolae Iliescu

fie copchii de agricultori, fie de zidari –cazul lui Itemoraru, de exemplu. Îºifãcuserã un cerc al lor, mai scriau cuvântãripe la diferite congrese ale uteceului, fãceaubrigãzi artistice de agitaþie, prezentau spec-tacole prin þarã, „Serbãrile Zãpezii” ºi multealte „Cântãri ale României”. Pe urmã, sigurcã am fost atent la evoluþia unora dintre ei ºimi-am explicat traseele. Noi sã fim sãnãtoºi! Cert este cã erau simpatici, cu umor, darînaintau în pluton, compact, se trãgeau uniipe alþii. Aºa procedeazã ºi acum, nu-i nicioproblemã ºi nicio tainã. Nu vã minunaþi !

Istoria se repetã, chiar dacã nu o ia peacelaºi fãgaº, nu calcã fix pe aceleaºi urme,ca un cauciuc sau ca o ºenilã pe nisip sau înnoroi, ceea ce a fost, va mai fi, cum bine ziceEccleziastul. Chiar revoluþia, etimologic,înseamnã o întoarcere, se opune evoluþiei.Toatã lumea spune rãspicat cum cã dupã ’90ne-am arãtat adevãrata faþã, cã înainte eraun fel de solidaritate, cã singurul inamic erasistemul ºi „Secooritatea” atotputernicã.Aiurea, acelaºi lucru era ºi pe atunci, carac-terele oamenilor nu s-au schimbat câtuºi depuþin, scriitorul român este ºi rãmâne îngeneral un primitiv, cu trãiri intense ºi une-ori inexplicabile, cu paranoia la purtãtor, cudorinþa de glorie nechibzuitã ºi cu pofta deºefie sau de câºtig. Un bun prieten observacã autorlâcii românaºi au fost mai mereudistruºi de doi factori exogeni: banii ºialcoolul. Aceleaºi metehne îi macinã ºiastãzi, toþi s-au aburcat în cãruþa publicis-ticii bine ºi intens remunerate, atent dirijatãºi corectatã politic, s-au pus în slujba câteunui „sponsor” ideologic sau doar monden,au început sã tãmâieze persoanele influenteºi s-au îndepãrtat de literaturã. Sigur, ºiînainte vreme aceastã îndeletnicire era unmijloc de locomoþie socialã, nicidecum ovocaþie. De aceea nici nu au mai produsnimic altceva decât reluãri ºi reeditãri. Deaceea literatura românã se aflã în lume exactacolo unde se aflã, la genunchiul broaºtei ºichiar sub el ! Astfel ºi conceptul de gener-aþie, de prietenie, de interes comun au dis-pãrut sau tind sã disparã. Un amic deºcoalã, Floricã, îºi aminteºte pe un blog desingurãtate de o vorbã spusã de mine prinanii ’90, vrând sã se disculpe de eticheta de

slugãrnicie neghioabã la un responsabil dedebit de tutun. Nu-mi amintesc sã-i fi spusceea ce zice el cã i-aº fi spus, dar anii respec-tivi erau cât se poate de parºivi ºi violenþi.Poate cã la vreo acuzaþie de-a lui sã fi ripo-stat, cã nu-mi place sã rãmân dator. ªi dacãl-am fãcut profitor ce mare scofalã, cã doarera gestionar al depozitului editurii CarteaRomâneascã ºi mai executa vreun oarecematrapazlâc. Mãcar pentru noi sau poatepentru familie, cã ºtim cu toþii cum ne des-curcam atunci, ºi eu aveam elevi la seralcare mã umileau în fel ºi chip pânã când îmidãdeau câte un articol greu de gãsit. Rãmânºi bune ºi rele dupã fiecare dintre noi, e binesã nu le dai mai mare importanþã decât me-ritã. Vorba lui Jules Renard, ãl cu Morco-veaþã, dar asta-i scoasã din celebru-i Jurnal :„Am o memorie foarte bunã ! Uit totul !”. ªieu uit sau, mã rog, mã fac cã uit. Cum uit cãpe vremea aceea Floricã o luase pe arãturapoliticii dâmboviþene, de-aia chiar ºi MirceaNedelciu a rãmas supãrat pe el ºi în lumeade dincolo ! Dar toate vorbele spuse, chiar ºicele scrise, sunt doar faze, neghiobii de-oclipã, schimbãri de privire ºi de vârstã. Ca ºiIstoria, zãpãcita aia cu majusculã, cuvintelese interpreteazã ºi cheamã alte cuvinte, maimult, ele nu au valoare decât luate cu toatãfelia de context, cu aerul de moment ºi cucerul de atunci, decupat cu foarfeca. ªi Mir-ciosu, prietenul meu din copilãrie, îºi aduceaminte hodoronc-tronc, pârându-mã, cum îlavertizam cã la Cenaclul de Luni era plin deterchea-berchea. Nici asta nu-mi amintescsã fi zis, dar acolo e adevãrat cã era un fel declub studenþesc al întregului centru univer-sitar, nu unul numai al Facultãþii de Litere,unde se vãrsaserã ºi era plin cu lume detoatã mâna, iar Don Manolo însuºi nu pãreaatât de serios precum Crohul nostru, de alt-minteri primise cam în silã sarcina de acoordona un cenaclu estudiantin, sarcinã re-fuzatã pare-mi-se de Don Silviu Angelescu,primul coordonator desemnat ! Ei ºi ? Carear fi marea problemã cu acel imbold sau cuacea opinie uºor pioniereascã ? ªi de ce vorsã aibã memorie aºa de bunã bãieþii ãºtia ?Sã fie vreun început de Alzheimer, Doamnefereºte, cã aici îþi aminteºti secvenþe de latrei, patru ani ºi uiþi ce-ai fãcut ieri !

41

Interzis în epoca comunist-ateistã, cân-tecul Deºteaptã-te, române! devine, din 1990,imnul naþional al României. Dacã paterni-tatea versurilor este incontestabilã – poetulºi ziaristul paºoptist Andrei Mureºanu(1816-1863) – compozitorul este încã contro-versat. Prof. Vasile Oltean a demonstrat cãdascãlul de cântãri, profesorul ºi cântãreþulGeorge Ucenescu, ucenicul lui Anton Pann,este adevãratul creator al muzicii, dupãînsãºi mãrturia sa: „Sosind furtunosul an1848, poetul [Andrei Mureºianu] cãuta omelodie dupã care sã compunã un sonet,care sã cânte între amicii ce erau sã se adunela grãdina parohului pentru o petrecere.Am cântat mai multe cântece de probã, iarsosind la ultimul cânt Din sânul maicii mele,iar cã vine poetul [Andrei Mureºeanu],împreunã cu patru domni români [N.Bãlcescu, I. Brãtianu, Gh. Magheru, V.Alecsandri]; [...] îmi dete d. Andrei Mureºanpoesia fãcutã [...] îi probãm puþine rânduriºi vãzând cã în tot melosul este o minunepotrivit, l-am cântat cu vocea mea tânãrã ºiputernicã pânã la fine [...] Din ziua aceea,

cântecul Deºteaptã-te, române! s-au fãcut celmai plãcut ºi familiar, iar eu eram poftit întoate pãrþile ca sã-l cânt ºi sã învãþ tinerimeasã-l cânte bine ºi regulat”. Deci, compozi-torul imnului este G. Ucenescu ºi nu AntonPann (între timp, Ucenescu devine cursan-tul lui A. Pann la ºcoala sa de psaltichie ºitipar psaltic de la Seminarul Mitropoliei,profesorul popularizând cântecul ucenicu-lui sãu). Cel care face confuzie între cei doicompozitori este episcopul, apoi mitropolit-ul Iosif Naniescu, confuzie care s-a perpetu-at pânã azi.

Deºi n-are notorietatea lui Anton Pann,G. Ucenescu este un merituos compozitorde muzicã bisericeascã ºi culegãtor de fol-clor românesc, autorul volumelor Carte decânturi cu note de Psaltichie, Cântece de stea ºicolinde de la copii adunate ºi ceva mai îndrep-tate, iar altele adãugate ºi înapoi la copii date(1856), Cântãri la Naºterea Domnului NostruIisus Christos ºi alte stihuri pentru trebuinþapruncilor (1857), Cânturi morale la sãrbãtorileîmpãrãteºti (1859), Victor ºi Camila (povestepopularã, 1860), Sonorul sau rãsunãtoarele

The author proposes that Romania's national anthem should be changed. Firstly, the actual hymn,"Desteaptã-te, române!" ("Awaken, Romanians!") dates back from an era previous to M.Eminescu. Thus, the language is obsolete, making the lines hardly to be memorized. Secondly, themessage suffocates the aesthetic value. Thirdly, the message is anachronistic, speaking about real-ities that do not exist anymore: the independence from the Ottoman Empire, the fight for free cir-culation on the Danube, the barbarian menace. Now, that we are part of OTAN and EU, ouranthem should be a happier song, such as "Hora Unirei" ("The Unity Dance") by V. Alecsandri,easier to learn and more musical. In addition to this, Tudor Nedelcea sustains that Romania'sNational ay should be celebrated no more on the 1st of December, but on the 9th of May. Thiswould agree with the actual politic context: the end of the Second World War or Europe's Day.Keywords: national anthem, "Desteaptã-te, române!" ("Awaken, Romanians!"), "Hora Unirei"("The Unity Dance"), national day, 1st of December, 9th of May.

1 decembrie

Tudor NEDELCEASchimbarea Imnului ºi a

Zilei Naþionale a României- douã propuneri îndrãzneþe -

Abstract

42

plânso-cânturi (1862), Magazin de cânturivechi ºi noi (1863), Versurile naºterii (1869), In-troducerea elevilor în cunoaºterea orânduielilorbisericeºti (1870), Canonul Sfintei Cumine-cãturi (1874), Tratat teoretico-practic de muzicãecleziasticã (în manuscris, postum).

Imnul Deºteaptã-te, române!, izvorât dinvremurile zbuciumate ale istoriei naþionale,a fost, ca ºi Treceþi batalioane române Carpaþii!,pe placul milioanelor de luptãtori pentrulibertatea ºi dezrobirea românilor de subimperii strãine ºi de convieþuire laolaltã(„Români din patru unghiuri, acum oriniciodatã / Uniþi-vã în cuget, uniþi-vã-n sim-

þiri!”; a fost ecoul dorinþei deºteptãrii con-ºtiinþei unitãþii de neam ºi limbã, a iden-titãþii naþionale, idealuri realizate în cele dinurmã, cu eforturi conjugate ºi vãrsare desânge, pe câmpiile libertãþii. Notorietatealui s-a menþinut ºi chiar a crescut în perioa-da postbelicã (1945-1989) ºi prin faptul cã afost interzis, astfel încât readucerea lui înactualitate în acele zile fierbinþi ale Revo-luþiei din decembrie 1989 a fost legitimã ºifireascã.

Dar, judecând la rece, considerãm – ºi neasumãm consecinþele acestei afirmaþii – cã,azi, acest imn este oarecum vetust.

43

În primul rând, versurile sunt greoaie,specifice epocii preeminesciene, marele poetridicând stacheta acurateþii limbii româneliterare, astfel încât versurile imnului cugreu se pot memora. Acesta este ºi motivulpentru care imnul nostru naþional nu secântã la manifestãri publice, stadioane etc.,aºa cum se întâmplã cu imnul naþional alaltor þãri.

În al doilea rând, valoarea esteticã esteabandonatã în favoarea mesajului imnului.

În al treilea rând, conþinutul nu mai core-spunde realitãþii României actuale, þarãmembrã în structurile euroatlantice. Astfel,nu mai putem vorbi, azi de „barbarii detirani”, „cruzii tãi duºmani”, de voiniciicare „sar ca lupii în stâne”, „pizmã rãutate”,„de fulgere sã piarã, de trãsnet ºi pucioasã”cei care se retrag din luptã, pe duºmani sã-i„trecem prin sabie ºi foc”, „iataganul bar-barei semilune” (suntem independenþi deImperiul )toman din 9 mai 1877!), purtãmjugul despotismului „ca vitele”, „strigaþi înlumea largã cã Dunãrea-i furatã” (când, decine?!). Deviza „Viaþa-n libertate orimoarte”, pentru care sunt chemaþi „preoþi,cu crucea-n frunte, cãci oastea e creºtinã”este superbã, dar nu mai este actualã.

Nu vrem sã fim înþeleºi greºit: imnul Deº-teaptã-te, române! a fãcut carierã, a mobilizatatât masele, cât ºi elitele, a strãbãtut epocileºi a contribuit deci ºi la fãurirea unitãþii ºiindependenþei naþionale, dar el numai estede actualitate. Ne-am recãpãtat libertateadeplinã, independenþa este parþial refãcutãîn hotarele române, de barbari n-avem de cesã ne mai temem, cãci sub aceastã noþiunenu mai existã, iar România, este apãratã deînsãºi statutul sãu de membrã cu drepturidepline în NATO ºi UE.

Actualã nu mai este nici deviza „Viaþa-nlibertate ori moarte”, ci unitatea în cuget ºisimþiri, cum spune ºi A. Mureºanu. Lipsaunitãþii tuturor românilor a fost ºi este re-simþitã dureros. Herodot semnala cã strã-moºii noºtri, tracii, sunt cei mai numeroºi ºiviteji, dacã... ar fi uniþi. Eminescu, creatoruldoctrinei naþionale, cere poporului românsã tragã învãþãmintele istoriei: „Dacã fiii tãiar fi uniþi, totdeauna, atunci ºi pãmântul tãu

strãmoºesc rãmânea unul ºi nedespãrþit”.Tristã ºi actualã constatare! ªi astãzi atât încomunitãþile româneºti din jurul þãrii noas-tre, cât ºi în diaspora, lipsa de unitate ºi sol-idaritate a românilor este evidentã, astfelîncât se poate spune despre cosângenii cândse ceartã ºi se dezbinã cã sunt, cu siguranþã,români. ªi în afara graniþelor þãrii, când doiromâni discutã sau disputã o problemã suntemanate cel puþin trei pãreri.

Pentru aceste motive, propunem înlocui-rea cântecului Deºteaptã-te, române! cu HoraUnirii de Vasile Alecsandri, ca imn naþional.Alte argumente; poezia, publicatã în„Steaua Dunãrii” în 1857, pusã pe note deAlexandru Flechtenmacher (1823-1898), aintrat deja în conºtiinþa publicã din perioa-da pre ºi post unionistã; poate fi mai uºormemoratã, se recitã ºi se cântã cu însufleþireîn locuri publice (stadioane, manifestãricolective etc.). Unirea românilor din þarã ºide pretutindeni este mai strigentã ca ori-când, dupã modelul altor popoare (maghia-rii, armenii, evreii, de pildã).

Sã mai menþionãm cã autorul ei, VasileAlecsandri, a fost un militant al Unirii Prin-cipatelor, ca membru în Comitetul Centralal Unirii, cã a renunþat sã candideze la dom-nie în favoarea lui Costache Negri, apoi a luiA.I. Cuza, iar ca ministru al AfacerilorStrãine din Moldova, începând din mai1859, a îndeplinit misiuni diplomatice pen-tru recunoaºterea europeanã a Unirii pelângã împãratul Franþei, Napoleon al III-lea(marele prieten al românilor), a guvernelorAngliei ºi Italiei.

A doua propunere vizeazã înlocuireazilei naþionale. 1 Decembrie rãmâne o zideosebit de importantã în istoria României:Marea Adunare Naþionale de la Alba Iulia(circa 100.000 de români) decreteazã unireaTransilvaniei cu Þara, dupã ce, anterior, la27 martie 1918, Sfatul Þãrii de la Chiºinãu, ºila 15 noiembrie, Consiliul Naþional Romândin Cernãuþi hotãrãsc unirea Basarabiei,respectiv a Bucovinei cu Þara, realizând ast-fel reala Românie. Un eveniment la fel deimportant ca cel din mai 1600, când MihaiViteazul realizeazã prima uniune din istoriaþãrii, proclamându-se „domn al Þãrii Româ-neºti ºi Ardealului ºi a toatã þara Moldovei”.

44

Din unirea, liber consfinþitã a românilor,din 1918, în actualele graniþe ale þãrii fi-gureazã doar Transilvania, celelalte douã,Basarabia ºi Bucovina, fiind obiectul unuirapt ordinar al lui Stalin.

Dincolo de manifestãrile de masã dinzilele Revoluþiei din Decembrie 1989, sãrbã-torirea Zilei naþionale s-a fãcut cu marecaznã, vremea rea, posomorâtã, dar mai alesvremurile au determinat ca dintr-o sãrbã-toare naþionalã, veselã ºi optimistã, sã asis-tãm la o atmosferã tristã, cu puþini partici-panþi ºi aceia încovoiaþi de frig ºi de nevoi,cu pomeni penibile pe care guvernanþii lefac alegãtorilor: fasole cu ciolan, sarmale,vin fiert servit în pahare de unicã folosinþãºi... înghesuialã mare. Fiind în postulCrãciunului, prin aceste mâncãruri, româniisunt nevoiþi sã comitã un pãcat creºtinesc.

Propunem, aºadar, înlocuirea sãrbãtoririiZilei naþionale de la 1 Decembrie la 9 Mai.Argumente: în aceastã zi sunt sãrbãtoritetrei mari evenimente: 1) proclamarea Inde-pendenþei de Stat a României; 2) capitularea

necondiþionatã a Germaniei hitleriste ºi ter-minarea celui de al Doilea Rãzboi Mondial,în care a fost implicatã ºi România; 3) ZiuaEuropei, România fiind membrã activã aUniunii Europene. Pentru nostalgicii mo-narhiei, ziua de 9 mai este în apropierea fos-tei zile regale. Pe lângã toate acestea, lunamai este plinã de viaþã, natura este favora-bilã pentru tot românul care iese din casãspre a asista la parada militarã, la alte man-ifestãri culturale ºi ºtiinþifice conjucturale,ºi, în cele din urmã, la firescul picnic dinparc sau din pãdurile din apropiere. Sunttemeiuri ca românul sã se bucure, în sensuldeplin ºi profund al cuvântului, de ziua sanaþionalã, iar verdele crud al primãverii sã-i dea speranþe de viitor.

Supunem, deci, aceste douã propuneridezbaterii publice de cãtre mass-media, eli-ta româneascã, politicieni ºi, mai ales, aomului de rând pentru a provoca o discuþieîn acest sens, cu calm, fãrã emoþii ºi idei pre-concepute. În fond, sunt doar douã pro-puneri.

45

În Romanitatea românilor. Istoria unei idei(Bucureºti, 1972), istoricul Adolf Arm-bruster a urmãrit – ca una din liniile direc-toare – „ideea unitãþii de neam a românilordin întregul teritoriu locuit de ei” (p. 6).Autorul îºi îndrepta atenþia îndeosebiasupra românilor din nordul Dunãrii, fãrãa-i ignora pe cei din sudul Dunãrii –aromânii –, îndeosebi pentru perioada deînceput a atestãrilor în izvoarele bizantine.Cercetarea „unitãþii de neam” nu s-a conti-

nuat, în ceea ce-i priveºte pe aromânii, pen-tru perioadele istorice care au urmat. Esteceea ce ne propunem în prezenta expunere:sã urmãrim principalele momente ale unuiproces istoric care, având la bazã unitatearomanitãþii orientale, a condus la afirmarea„unitãþii de neam” a românilor din nordul ºidin sudul Dunãrii ºi la naºterea conºtiinþeinaþionale la aromâni. Este vorba de un pro-ces istoric intern care, începând cu secolul alXIX-lea, a fost potenþat de contactele directeale aromânilor cu confraþii lor din Prin-cipate ºi din Transilvania ºi de formare uneidiaspore aromâneºti în Austro-Ungaria. Din adoua jumãtate a secolului al XIX-lea Româ-nia s-a implicat direct, prin ºcoalã ºi biser-icã, în susþinerea elementului românesc dinþãrile balcanice, iar ulterior, între cele douãrãzboaie mondiale, a sprijinit stabilirea înþarã a unor importante contingente dearomâni.

Unitatea romanitãþii orientale

În perioada care a urmat retragerii aure-liene, contactele dintre romanicii din nordulDunãrii ºi cei din sudul Dunãrii, rãmaºi înImperiu, nu au încetat. Ele au fost favorizatede iniþiativele de recucerire a Daciei,datorate îndeosebi împãraþilor Constantincel Mare (secolul al IV-lea) ºi Justinian (sec-olul al VI-lea). Prin Edictul de la Milano dinanul 313 Constantin cel Mare recunoºteacreºtinismul, care s-a extins în Dacia „carezultat al misionarismului iniþiat ºi susþin-ut de comunitãþile ºi episcopatele din sudulDunãrii. […] Sudul romano-bizantin apotenþat apoi rãspândirea noii credinþepeste tot în rândurile autohtonilor vorbitorial limbii latine” (Ist. rom. 2001/II: 611).

Izvoarele istorice din secolele IV–XVatestã prezenþa continuã a populaþiei roman-izate în nordul ºi în sudul Dunãrii, în teoriilestãpânite de romani, unde s-a format un con-tinuum romanicum. Despre populaþia roma-nizatã din nordul Dunãrii gãsim informaþiila autori latini din secolele IV–V, ca Hie-ronymus (345–420) ºi Salvianus (390–484),precum ºi la Priscus Panites, istoric ºi diplo-mat bizantin, care, la anul 448, face parte

Nicolae SARAMANDU

De la unitate de neam

la conºtiinþanaþionalã

Aromânii - istorie ºi actualitate

The author aims to demonstrate the unitybetween Romanians and Macedo-Romanians.The contacts of these two parties of a singlenation were frequent from the 4th century,owing to the emperor Constantine the Great.After that, Nicolae Saramandu discussesabout the identity of the Southern Vlachs inthe Byzantine Empire. In addition to this,based on scriptural sources, he states that thehistorian of the Eastern Roman Empire wereaware of the unity between the Romanian fromthe North and the South of the Danube. In the18th century, the first Macedo-Romaniandeveloped their activity. In the 19th century,Romanians were interested in their brothers,considering them a part of a single nations.Keywords: Macedo-Romanians, Romanians,nation, national consciousness, unity.

Abstract

46

Nicolae Saramandu

din misiunea imperialã trimisã din Bizanþde împãratul Theodosie al II-lea la curtea luiAttila pentru a încheia pace cu acesta.Trecând prin teritorii din Moesia Superior ºiPanonia de sud, Priscus se întâlneºte culocuitori ai acestor þinuturi ºi relateazãdespre limba ausonilor, despre care se ºtie cãera denumirea datã de greci limbii vorbiteîn Italia. Limba ausonilor este în textul luiPriscus limba latinã, vorbitã de locuitori dinþinuturile nord-dunãrene ºi care era, la aceadatã, limba oficialã a Imperiului Roman deRãsãrit (Imperiul Bizantin), folositã lacurtea lui Attila în relaþiile ºi contactelediplomatice, în cazul de faþã cu bizantinii.

O mãrturie importantã privind folosirealimbii latine în Imperiu, adicã în sudulDunãrii, chiar în zona de influenþã culturalãgreacã (la sud de „linia Jireèek”), dateazã dela mijlocul secolului al VI-lea ºi provine dela un înalt funcþionar bizantin, IoannesLydos. Aflãm din opera acestuia, Despremagistraturile statului roman, cã în dioceza

Tracia „locuitorii, deºi cei mai mulþi sunteleni, vorbesc limba italienilor [= limba lat-inã]” (Ioannis Lydi, De magistratibus, III: 68).Reþinem ºi menþiunea pe care o face autorulîn legãturã cu „cei care au îmbãtrânit subarme”, pe care bizantinii îi numesc veterani(âåôåñÜíïc), termen de origine latinã preluatde la populaþia romanizatã.

Aºadar, în paralel cu abandonarea limbiimaterne de cãtre autohtonii traco-daci, pro-ces încheiat în secolul al VI-lea, continuãatestãrile privind limba latinã vorbitã înnordul ºi în sudul Dunãrii, pe un teritoriuvast, limbã asimilatã celei vorbite în Italia,numitã limba ausonilor (Priscus Panites, sec-olul al V-lea) sau limba italienilor (IoannesLydos, secolul al VI-lea).

În acest context se înregistreazã, pentruanul 587, în dioceza Tracia, cuvintele torna,torna, rostite în „limba locului” (Theophy-lactus Simocatta) de un soldat din trupeleauxiliare (grec. ôïýëäïò), recrutate la faþalocului, în zona munþilor Haemus (Balcani),

47


din rândul populaþiei autohtone romani-zate, de cãtre generalul bizantin Comen-tiolus.

În tratatul despre Arta militarã al lui Ma-uricius (primul sfert al secolului al VII-lea) emenþionatã, printr-un termen de origine la-tinã, ñåöïýãïò (< lat. refugus ‘fugar’), catego-ria juridicã a refugiaþilor, elemente romanicedin nordul Dunãrii care se retrãseserã însudul Dunãrii, în Imperiul Bizantin, unde,cãpãtând statutul juridic de cetãþeni aiimperiului, serveau drept cãlãuze trupelorbizantine în expediþiile din nordul Dunãrii.

Atestarea neîntreruptã, în sursele isto-rice, a romanitãþii orientale în nordul ºi însudul Dunãrii îndreptãþeºte afirmaþia luiSextil Puºcariu: „Pânã la proba contrarã, tre-buie sã considerãm deci pe români caurmaºii romanilor pe locurile unde segãseau odinioarã ºi unde îi gãsim ºi astãzi,cu revãrsãri dincolo de limitele de pe vre-mea Imperiului Roman” (Puºcariu 1940:324).

Unitatea romanitãþii orientale e datã de uni-tatea limbii latine ºi de caracterul unitar al lim-bii de substrat (traco-daca), fiind pãstratã princontactele permanente dintre romanicii din nor-dul Dunãrii cu cei din sudul Dunãrii.

Romanus ºi valachus. „Vlahiile” sud-dunãrene

La Constantin VII Porfirogenetul apare,pentru prima oarã, în opera sa, Despreadministrarea imperiului roman (scrisã îngreacã în anul 945), termenul Romani (grec.‘Pùìá~ õïé) ºi distincþia între Romani,urmaºii coloniºtilor romani, ºi Romei (grec.‘Pùìáßïé), grecii bizantini. Pânã la aceastãdatã, la autorii bizantini apãrea numai ter-menul Romei, prin care erau desemnaþi –indistinct – atât romanii (romanicii) cât ºigrecii bizantini. Acelaºi autor afirmã cãaceºti Romani sunt urmaºii coloniºtiloraduºi de la Roma de împãraþii romani(Diocletian) ºi de aceea „se numesc romani ºiacest nume l-au pãstrat pânã astãzi” (apudArmbruster 1972: 18). O nouã realitateetnicã este desemnatã, aºadar, în secolul al X-lea, prin termenul Romani, pãstrat depopulaþia romanizatã, fiind vorba, în cazulromanicilor rãsãriteni, de români. „În cursul

celei de a doua jumãtãþi a mileniului I s-aîncheiat procesul de etnogenezã atât aromânilor nord-dunãreni, cât ºi a celor dinsudul Dunãrii” (Ist. rom. 2001/III: 287).

Noua realitate etnicã este desemnatã,pentru aceeaºi perioadã, ºi prin valachus,termen preluat de bizantini de la slavi.Folosirea lui e anticipatã, în secolul al IX-lea,în Geografia atribuitã scriitorului armeanMoise de Choren, unde e menþionatã „þara[...] cãreia îi zic Balak [= Valahia]” (Ist. rom.2001/III: 10), fiind vorba de þinuturile dinnordul Dunãrii. În tratatul încheiat în anul927 de împãratul Constantin VII Porfiroge-netul (913–959) cu bulgarii apare o referirela „transportatori cu caravanele ºi nomazi”(cf. Winnifrith 1987: 100). Este, foarte proba-bil, vorba de vlahi, pe care, pentru anul 976,îi va semnala istoricul bizantin Kedrenos(secolul al XI-lea) ca vlahi cãlãtori (grec.ÂëÜ÷ïé Òäßôïé) într-o zonã situatã întreCastoria ºi Prespa (Macedonia), unde îigãsim astãzi pe aromâni.

Începând cu secolul al XI-lea menþiuniledespre români, numiþi de obicei vlahi, suntfrecvente la scriitorii bizantini, de exemplula Kedrenos ºi Kekaumenos. PentruKekaumenos vlahii din Imperiul Bizantin,ca ºi cei din nordul Dunãrii, sunt urmaºidacilor lui Decebal, învinºi de Traian.Descendenþa lor romanã e confirmatã însecolul urmãtor, al XII-lea, de Ion Kinna-mos, care spune despre vlahi cã „sunt colonide demult [aduºi] din Italia” (FHDR III:239). Adãugãm amplele relatãri ale unui altscriitor bizantin, Nichita Honiates, desprerolul important de vlahilor nord- ºi sud-dunãreni în perioada Imperiului Româno-Bulgar al Asãneºtilor (sfârºitul secolului alXII-lea – începutul secolului al XIII-lea).

Reþinând constatarea cã „primele ºtiriscrise despre români se referã la populaþiaromâneascã din sudul Dunãrii” (Arm-bruster 1972: 16), este important sã menþio-nãm semnalarea þinuturilor sud-dunãrenelocuite de vlahi, numite pentru prima oarãcu termenul Vlahia, în a doua jumãtate a se-colului al XII-lea, de rabinul spaniol Benia-min de Tudela, care, vizitând Tesalia în anul1166, precizeazã: „Aici e începutul Vlahiei, aicãrei locuitori ocupã munþii, iar ei înºiºi

48

Nicolae Saramandu

poartã numele de vlahi” (apud Murnu 1913:119). Vlahia aceasta este „întâia þarã româ-neascã cunoscutã în istorie” (Murnu 1913:72). Acelaºi þinut e numit ceva mai târziu, laînceputul secolului al XIII-lea, în anul 1206,Vlahia Mare de Nichita Honiates: „MareaVlahie se numeºte cuprinsul muntos alTesaliei” (cf. Murnu 1913: 131). În afarã deVlahia Mare (Tesalia), alte þinuturi locuitede vlahi ºi menþionate de autori bizantinidin secolul al XIII-lea sunt: Vlahia Micã(Acarnania ºi Etolia), Vlahia de Sus (în Pind),Vlahia de Jos, Vlahia Albã (între munþiiHaemus ºi Dunãre).

Românii în nordul ºi în sudulDunãrii. Unitatea de neam

Rezultã din cele de mai sus cã încã de laapariþia lor în textele bizantine termeniiromanus (folosit de populaþia romanizatã) ºi valachus (folosit de strãini pentru a-i numipe români) îi cuprind atât pe românii nord-dunãreni cât ºi pe cei sud-dunãreni – urmaºi ai coloniºtilor romani ºi ai autohtonilor romanizaþi –, evidenþiind uni-tatea lor etnicã ºi lingvisticã, unitatea deneam.

Aceastã unitate devine o constantã înrelatãrile istorice. În Anonymi DescriptioEuropae Orientalis (operã scrisã în limba lat-inã la anul 1308) autorul anonim, un cãlugãrdominican francez (care cãlãtorise, se pare,în þinuturile descrise) semnaleazã origineacomunã a românilor nord- ºi sud-dunãreni:„în Macedonia, Ahaia ºi Thessalonic se aflãun popor foarte mare ºi rãspândit, cunumele de blazi [vlahi], care odinioarã aufost pãstori ai romanilor ºi, datoritã terenu-lui roditor ºi plin de verdeaþã, trãiau înUngaria, unde se aflau pãºunile romanilor.Dar mai apoi, fiind izgoniþi de aici, au ajunsîn acele pãrþi” (Românii 1997: 123).

Aceeaºi unitate ni se relevã, la începutulsecolului al XV-lea, într-o altã scriere cu car-acter geografic, din anul 1404, Notitia Orbis,datoratã unui alt cãlugãr dominican, cãlãtorîn þãrile române, arhiepiscopului Ioan deSultanyeh. Sub denumirea de Volaquia[Valahia], autorul descrie þinuturile din nor-

dul ºi din sudul Dunãrii locuite de români,numiþi Vulgari, care vorbesc „linguaVulgarica romana” ºi spun despre ei cã sunturmaºii romanilor, pãstrând limba acestora,latina: „Ipsi habent linguam propriam etquasi latinam et, ut fertur, ipsi exiverunt deRomanis. Ipsi vocantur Vulgari e lingnaVulgarica romana. Ipsi ideo jactant de esseRomanos et patet in linguam quia ipsilocuntur quasi Romani; et in spiritualibussequerentur Latinos et (non) Grecos” (cf.Armbruster 1972: 43). „Pasajul despreVolaquia dovedeºte cã Ioan de Sultanyehtinde sã cuprindã sub aceastã denumire […]toatã comunitatea etnicã-lingvisticã româ-neascã din sud-estul european […]: Vulgarinu sunt numai aromânii, ci ei cuprind toatã romanitatea orientalã” (Armbruster1972: 44).

Cea mai pregnantã mãrturie o datorãmunuia dintre ultimii scriitori bizantini,Laonic Chalcocondil (secolul al XV-lea),care evidenþiazã unitatea de neam aromânilor din nordul ºi din sudul Dunãrii.Vorbind despre „neamul care locuieºte dinDacia pânã în Pind, Laonic precizeazã:„vlahi se numesc ºi unii ºi ceilalþi”. Relatânddespre românii din nordul Dunãrii, pe careîi numeºte ºi daci, cãrturarul bizantin relevãoriginea lor romanã: „Dacii vorbesc o limbãapropiatã de a italienilor […]; au aceastãlimbã ºi obiceiuri de-ale romanilor […]; ei seaseamãnã cu italienii ºi în celelalte privinþeºi în felul de viaþã obiºnuit” (FHDR IV: 455).

În aceeaºi perioadã, Demetrie Chalco-condil, frate sau vãr cu Laonic, stabilit înItalia în preajma cãderii Constantinopo-lului, este numit în anul 1463 profesor degreacã la Universitatea din Padova.Trecând, anterior, prin Þara Româneascã,profesorul relateazã elevilor sãi italienidespre latinitatea limbii române. Se realiza,astfel, o legãturã directã cu Italia, asigurân-du-se continuitatea informaþiei istorice, dela sursele bizantine la cele occidentale.„Existenþa comunitãþilor latinofone (sauromanofone) în Balcani este o «descoperire»bizantinã, care urcã în sec. X–XI [...], dar carea fost comunicatã bizantinilor de cãtre mem-brii acestor comunitãþi, de ei înºiºi [...]

49


Aceste date bizantine au trecut în Italia”(Niculescu 1999: 37–38).

Ajungem, astfel, cu atestãrile la umaniºtiiitalieni din secolul al XV-lea: PoggioBracciolini, Flavio Biondo, Enea SilvioPiccolomini, Antonio Bonfini ºi alþii. Este oetapã superioarã în afirmarea latinitãþii ºi aunitãþii limbii române din nordul ºi dinsudul Dunãrii, continuatã apoi, în planintern, prin cronicele româneºti ºi cãrturariiromâni din secolele al XVII-lea ºi al XVIII-lea: Miron Costin, Constantin Cantacuzino,Dimitrie Cantemir. Mãrturiile acestora seînscriu în ideea unitãþii de neam. Amintimrelatãrile stolnicului Constantin Cantacu-tino, întemeiate pe un contact direct caaromânii, despre a cãror limbã „rumâ-neascã” spune cã „lesne” o poþi înþelege:„Sunt darã aceºti cuþovlahi [= aromâni],cum ne spun vecinii lor ºi încã ºi cu dânºiiam vorbit, oameni nu mai osebiþi, nici închip, nici în obicine, nici în tãria ºi fãpturatrupului, decât rumânii” (Cantacuzino,Istoria: 45–46).

Sentimentul alteritãþii în mediul balcanic

Din mãrturiile amintite se desprinde, înafarã de ideea unitãþii de neam a aromânilorcu dacoromânii, un puternic sentiment alalteritãþii, în cazul aromânilor, faþã de cele-lalte popoare din Balcani. Acest sentimentse afirmã cu pregnanþã chiar de la primeleatestãri scrise ale aromânei, din secolul alXVIII-lea.

Cel mai vechi text aromânesc dateazã dela 1731 ºi este o inscripþie pe o icoanã delemn – descoperitã la mânãstirea Ardeniþadin Albania (lângã oraºul Fier, arom.Fearicã) –, care o reprezintã pe fecioaraMaria cu pruncul Iisus. Inscripþia înaromânã, pe una din cele patru laturi aleicoanei, este: Viryirã, muma-l Dumne’ã, orãtrã noi pecãtoºl’i (Fecioarã, muma luiDumnezeu, roagã-te pentru noi, pãcãtoºii)se datoreazã ieromonahului NectarieTãrpu, care a redat-o, de asemenea, în lat-inã, greacã ºi albanezã (pe celelalte treilaturi ale icoanei). Semnificaþia acestui text

scris în aromânã de Nectarie Tãrpu este pro-fundã: ieromonahul are conºtiinþa alteritãþiiîn raport cu grecii ºi albanezii, de care sedelimiteazã, identificându-se prin limba samaternã (dialectul aromân). Reþinem ºi tex-tul în latinã, care nu e lipsit de semnificaþie,evidenþiind nivelul de instrucþie al ieromon-ahului ºi sugerând filiaþia geneticã aidiomului matern.

Din secolul al XVIII-lea dateazã ºiprimele texte religioase aromâneºti: unLiturghier, pãstrat în manuscris ºi editat în1962, ºi o amplã culegere de texte de cult,rãmase, de asemenea, în manuscris ºi publi-cate la sfârºitul secolului al XIX-lea sub titlulCodex Dimonie. Era evidentã manifestareaaceluiaºi sentiment al alteritãþii ºi a iden-titãþii prin limbã în planul vieþii religioase,prin delimitarea de limba greacã, limba decult în biserica ortodoxã.

Acelaºi sentiment se degajã ºi dinprimele scrieri literare.

50

Nicolae Saramandu

În a doua jumãtate a secolului al XVIII-lea îºi desfãºoarã activitatea primii scriitoriaromâni – Theodor A. Cavallioti, DaniilMoscopoleanul ºi Constantin Ucuta –, careîºi publicã lucrãrile la Veneþia ºi Viena. Eierau produsul puternicei activitãþi desfã-ºurate la Moscopole, metropola renaºteriiculturale a aromânilor, ecou întârziat alepocii luminilor. Este vorba, la cei treiautori, de cãrþi cu caracter didactic, dintrecare cea a lui Constantin Ucuta, Noua peda-gogie (Viena, 1797) era destinatã „a-i învãþape tineri carte romano-vlahã în uzul curental romano-vlahilor” (cf. Papahagi 1909: 59).Este un act de conºtiinþã excepþional, princare Ucuta, recunoscând romanitateaaromânilor, considerã cã ei trebuie sã seinstruiascã în graiul matern. Este, de aseme-nea, o nouã afirmare a conºtiinþei alteritãþii(faþã de greci, bulgari, albanezi) ºi deautoidentificare prin limbã: „Primeºte lumi-na aceasta puþinã spre folosul copiilornoºtri, cãci cred cã de mult îþi doreai sã veziacest început pentru neamul nostru, pentruca lesne sã priceapã copiii noºtri ceea cumultã pierdere de vreme ºi cu multã trudãpricep în altã limbã” (cf. Papahagi 1909: 65).Aceeaºi conºtiinþã a alteritãþii apare ºi laceilalþi doi scriitori. Th. A. Cavalliotitipãreºte la Veneþia în 1770 o carte de citirescrisã în greceºte (Protopeiria), care are, lasfârºit, un vocabular, unde cuvintelegreceºti sunt traduse în aromânã ºialbanezã. O carte de lecturã în greceºte pub-licã la Veneþia în 1794 ºi Daniil Mosco-poleanul, care o însoþeºte, la sfârºit, de unmanual de conversaþie în greacã, albanezã,aromânã ºi bulgarã.

De la unitatea de neam la conºtiinþa naþionalã

Nu ºtim în ce mãsurã cãrþile amintite,îndeosebi abecedarul lui Ucuta, au fostfolosite de aromâni pentru a se instrui îngraiul matern. Un cadru organizat deînvãþãmânt apare, totuºi, dar nu în þinu-turile de baºtinã, ci departe de locurile lornatale, în diaspora aromâneascã formatã,dupã distrugerea Moscopolei (a doua jumã-tate a secolului al XVIII-lea), în fostul

Imperiu Habsburgic, îndeosebi în Viena,Buda ºi Pesta. Coloniile din aceste oraºe, ºidin altele, formate din pãtura avutã ºi culti-vatã a aromânilor refugiaþi din ImperiulOtoman, au avut un rol important în culti-varea sentimentului naþional: „aceºti aro-mâni [...], venind în atingere cu fraþii lor dinArdeal, s-au simþit imediat români, luândparte activã la toate frãmântãrile lornaþionale ºi dând Ardealului o seamã debãrbaþi care, prin genialitatea ºi dãrnicia lor,ºi-au creat un loc de frunte în istoria re-naºterii poporului român din Transilvania”(Capidan 1932: 40). Este suficient sãamintim faptul cã ªcoala Normalã a NaþieiRomâneºti din Pesta era frecventatã în primiiei ani de existenþã, la începutul secolului alXIX-lea, aproape exclusiv de elevi prove-nind din familiile aromânilor stabiliþi înacest oraº (cf. Saramandu 2003: 101–102).„Încã de la sfârºitul secolului al XVIII-lea, laPesta e atestatã o vie activitate culturalãromâneascã, mai întâi sub formã religioasã,apoi treptat cu un ton mai pronunþat de car-acter naþional. Baza materialã pentru susþi-nerea culturii româneºti în capitala Unga-riei, timp îndelungat o constituie coloniamacedoneanã de aici” (Berenyi 2000: 4; vezi,în aceeaºi carte, capitolul Colonia mace-doromânã din Pesta – focar de culturãromâneascã, p. 5–47).

Cele douã momente – Moscopole ºi dias-pora aromâneascã formatã din Austro-Ungaria dupã distrugerea Moscopolei –evidenþiazã faptul cã existã o continuitate înprocesul de formare a conºtiinþei naþionalela aromâni. „Aromânii au ajuns, printr-oevoluþie relativ continuã, de la conºtiinþa in-dividualitãþii limbii lor la conºtiinþa originiilor latine ºi, în cele din urmã, la o formãmodernã de conºtiinþã naþionalã, carecuprindea ºi ideea apropiatei înrudiri, dacãnu chiar a identitãþii lor, cu dacoromânii”(Peyfuss 1974: 30).

Aceastã conºtiinþã s-a manifestat cupregnanþã la cei doi reprezentanþi de seamãai diasporei aromâneºti, Gheorghe Constan-tin Roja ºi Mihail C. Boiagi, care s-au afirmatprin opere lingvistice ºi istorice influenþatede ideologia ªcolii Ardelene: „ei scriu subdirecta înrâurire a învãþaþilor români din

51


Ardeal” (Capidan 1932: 67). Activitatea luiGheorghe Constantin Roja (1786–1847) estelegatã de începuturile învãþãmântului înlimba românã în fostul Imperiu Habsburgicºi de trezirea conºtiinþei naþionale a aromâ-nilor. Nãscut la Bitolia (Macedonia), stabilitla Timiºoara la vârsta de 8 ani, Roja prove-nea dintr-o familie de aromâni mosco-poleni. În 1808, la vârsta de 22 de ani, Rojapublicã la Pesta, în limbile germanã ºigreacã, un amplu studiu istoric referitor laromânii din sudul Dunãrii, intitulatUntersuchungen über die Romanier oder soge-nannten Wlachen, welche jenseits der Donauwohnen [Cercetãri asupra românilor sau aaºa-numiþilor vlahi, care locuiesc dincolo deDunãre], în care prezintã originea comunã aromânilor nord ºi sud-dunãreni, aromâniifiind urmaºii populaþiei autohtone romani-zate în sudul Peninsulei Balcanice. Roja pre-cizeazã cã aromânii îºi spun Romani ºivorbesc aceeaºi limbã cu dacoromânii, pecare îi considerã fraþi. Aceastã idee o dez-voltã Roja într-o altã lucrare, Mãestriaghiovãsirii [= citirii] româneºti cu literelatineºti, care sânt literele Românilor ceale vechi(tipãritã la Viena în 1809), în care îºi exprimãconcepþia teoreticã, aplicatã în practicã,privind crearea unei limbi literare comunetuturor românilor.

În 1813 se tipãrea la Viena Romanischeoder Macedonowlachische Sprachlehre [Grama-ticã românã sau macedoromânã], primagramaticã a aromânei, scrisã cu caracterelatine, de Mihail G. Boiagi. Autorul se refe-rã, în prefaþa lucrãrii, la „limba noastrãromâneascã, vorbitã de patru milioane desuflete”, de unde rezultã cã îi are în vedereatât pe aromâni cât ºi pe dacoromâni. Textulgramaticii este scris cu caractere latine,explicaþiile fiind redactate, în afarã de ger-manã, ºi în greacã (la fel fãcea Roja înUntersuchungen), pentru a fi înþeles ºi deconaþionalii sud-dunãreni care cunoºteaulimba greacã.

În operele reprezentanþilor ªcolii Arde-lene – Samuil Micu Klein, Petru Maior,Gheorghe ªincai – gãsim numeroase infor-maþii despre aromâni, pe care i-au cunoscutdirect, ideea dominantã fiind de relevare aidentitãþii de limbã ºi de neam.

Momentul de redeºteptare naþionalã aaromânilor, sub influenþa ªcolii Ardelenedin Transilvania, are ecou în Principate. În1837 Mihail Kogãlniceanu scrie cã aromâniisunt „romani prin nume, sânge ºi curaj”, cã„se numesc ei înºiºi întotdeauna români ºiiau drept insultã celelalte nume ce li se dau”ºi cã „limba românã [...] se mai vorbeºte încãºi [...] în Macedonia, Tracia” (cf. Capidan1932: 90). În primele douã numere din„Curier de ambe sexe” (din 1837 ºi 1838),Ion Eliade Rãdulescu menþioneazã, pe lângãdialectul „românilor din Dacia”, pe cel „alromânilor din Macedonia”. La el reapareideea lui Roja ºi Petru Maior de a se crea „olimbã de obºte” comunã tuturor românilor,pe baza celor douã dialecte.

Preocuparea pentru aromâni, ramurasudicã a poporului român, e vie la paºop-tiºti. Redeºteptarea lor naþionalã era consid-eratã o necesitate de cãtre Nicolae Bãlcescu,care, într-o scrisoare adresatã lui Ion Ghicadin exil în octombrie 1848, îi mãrturiseaacestuia intenþia de a se angaja personal înacest scop: „Eu aveam hotãrârea, viind laConstantinopol, d-a mã aºeza între vlahiidin Balcani, cãci socot de neapãrat a devel-opa naþionalitatea într-acest avantpost alromânismului”. Aflat, de asemenea, în exil(de unde revine în 1857), Chr. Tell l-a întâl-nit la muntele Athos pe arhimandritulAverchie, aromân, care se va angaja ulteriorîn acþiunea de înfiinþare a ºcolilor româneºtidin Macedonia.

În 1854 Ion Ghica, în spiritul intenþiei ex-primate de N. Bãlcescu, îl trimite într-o cãlã-torie la Athos ºi în Macedonia pe DimitrieBolintineanu, care, prin tatãl sãu, avea origi-ne aromâneascã. Bolintineanu a intervenitla Poartã în favoarea aromânilor, printr-unmemorandum cuprinzând dezideratelepentru a cãror realizare guvernul românavea sã se angajeze ulterior.

În 1860 Costache Negri, reprezentantulPrincipatelor Unite la Constantinopol,înainteazã autoritãþilor otomane primaadresã oficialã privind situaþia aromânilorsupuºi Porþii, considerându-se cã „acestpopor de un milion, aruncat în Macedonia,catã sã aibã conºtiinþa naþionalitãþii sale”

52

Nicolae Saramandu

(Peyfuss 1974: 36). În acelaºi an, 1860, a luatfiinþã la Bucureºti primul Comitet Macedo-Român, condus de aromânul DimitrieCozacovici, din care fãceau parte mai mulþifruntaºi aromâni. Comitetul a publicat unprim Apel cãtre aromânii din Turcia în 1860ºi un altul în 1863 (printre semnatarii aces-tuia din urmã numãrându-se Chr. Tell, D.Bolintineanu, C. A. Rosetti, Cezar Bolliac),din care citãm: „Fraþilor români, pãrþile uneinaþiuni nu pot avea cunoºtinþã de ele înºiledecât numai studiind bine istoria naþiuneimume ºi cãutând a se aprupia cât se poatemai mult de originea lor . [...] ComitetulMacedo-Român din Bucureºti a luat însãr-cinarea a dirija introducerea limbei naþio-nale în toate oraºele ºi târgurile româneºti,astfel cum sã vedem într-o zi pe toate 14milioanele de români având o singurã limbãcultã, care nu poate fi alta decât cea dinDacia Traianã” (cf. Peyfuss 1974: 37).

Aflat la Constantinopol, unde era croitor,aromânul Dimitrie Atanasescu dã de unexemplar din acest Apel, vine în þarã, undeurmeazã trei clase la liceul „Matei Basarab”din Bucureºti, ºi se adreseazã domnitoruluiAl. I. Cuza pentru a-l sprijini în deschidereaprimei ºcoli româneºti în Macedonia, pecare o înfiinþeazã în 1864 în localitatea sanatalã, Târnova (lângã Bitolia), unde a fostînvãþãtor timp de 35 de ani.

Învãþãmântul în limba românã în Mace-donia se dezvoltã în a doua jumãtate a seco-lului al XIX-lea ºi la începutul secolului alXX-lea. El se conjugã cu introducerea limbiiromâne ca limbã de slujbã în biserici dinsate locuite de aromâni.

Eforturile României au condus la recu-noaºterea aromânilor din Imperiul Otomanca naþiune românã (turc. rum millet) prinIradeaua din 22 mai 1905 a sultanuluiAbdul Hamid al II-lea. Era confirmarea ofi-cialã, din partea autoritãþilor turceºti, aapartenenþei aromânilor la poporul românºi, totodatã, încununarea luptei pentru afir-marea conºtiinþei naþionale a aromânilor.

În þinuturile locuite de aromâni din sta-tele balcanice, o parte din ºcolile româneºtiau funcþionat pânã în perioada interbelicã(în Grecia, pânã în 1948). Între 1925-1938 aavut loc colonizarea în Cadrilater (Dobro-

gea) a numeroase familii (colectivitãþi) dearomâni provenind din Grecia, Albania,Bulgaria, Serbia de sud (actuala R. Mace-donia). În 1940, în urma cedãrii Cadrilate-rului, aceºti aromâni s-au stabilit, în marealor majoritate, în judeþele Tulcea ºi Con-stanþa, unde îi gãsim ºi în prezent.

Armbruster 1972 – Adolf Armbruster,Romanitatea românilor. Istoria unei idei,Bucureºti, 1972.

Berényi 2000 – Maria Berényi, Culturãromâneascã la Budapesta în secolul al XIX-lea,Jula, 2000.

Cantacuzino, Istoria – Stolnicul ConstantinCantacuzino, Istoria Þãrii Rumâneºti, înCronicari munteni, vol. I, Bucureºti, 1961.

Capidan 1932 – Th. Capidan, Aromânii.Dialectul aromân, Bucureºti, 1932.

FHDR IV – Fontes historiae Daco-Romanae, IV,Bucureºti, 1982.

Ist. rom. 2001/II-III – Academia Românã,Istoria românilor, II-III, Bucureºti, 2001.

Murnu 1913 – George Murnu, Istoria românilordin Pind. Vlahia Mare (980–1259). Studiuistoric dupã izvoare bizantine, Bucureºti, 1913(citat dupã: George Murnu, Sudii istoriceprivitoare la trecutul românilor de pesteDunãre, Bucureºti, 1984.

Niculescu 1999 – Alexandru Niculescu,Individualitatea limbii române între limbileromanice. 3. Noi contribuþii, Cluj-Napoca,1999.

Papahagi 1909 – Per. Papahagi, Scriitoriaromâni în secolul al XVIII-lea, Bucureºti,1909.

Peyfuss 1974 – Max Demeter Peyfuss, Die aro-munische Frage, Wien-Köln-Graz, 1974.

Puºcariu 1940 – Sextil Puºcariu, Limba românã,I, Bucureºti, 1940.

Românii 1997 – Românii de la sud de Dunãre.Documente, Bucureºti, 1997.

Saramandu 2003 – Nicolae Saramandu, Studiiaromâne ºi meglenoromâne, Constanþa, 2003.

Saramandu 2004 – Nicolae Saramandu,Romanitatea orientalã, Editura AcademieiRomâne, Bucureºti, 2004.

Winnifrith 1987 – T. J. Winnifrith, The Vlachs.The History of a Balkan People, Londra, 1987.

53

Valoarea competitivã înaltã a naþiunilor– în plan economic, sau cultural, sportiv,ºtiinþific, ori drept atracþie turisticã a spaþiu-lui lor de existenþã – dã penetrabilitate ºiîndreptãþire simbolurilor prin care este afir-matã prezenþa în lume, ºi în istorie, a respec-tivelor naþiuni. Adevãrul acestei observaþii,aserþiuni, constatãri, este tot atât de evidentpe cât acela al ideii sau afirmaþiei reciproce:simbolurile naþionale, atractive, solid sus-þinute, larg difuzate în legãturã cu acteleistorice remarcabile pe care un popor le-aîmplinit, sunt imediat recognoscibile ºicresc, poate uneori disproporþionat de mult,în raport cu adevãrul asupra capacitãþilor

unei þãri, forþa competitivã a acesteia. Unsimbol naþional nu motiveazã un popor, unstat, doar în relaþie cu alte state ºi în niciuncaz exclusiv pe terenul concurenþei – el dãsens unor acte de politicã internã, concen-treazã, formeazã puterea unei naþiuni, într-o miºcare, într-un efort specific, de schim-bare, de protecþie în faþa ameninþãrilor, deatingere a unui scop de o importanþã deci-sivã în istorie.

Nicolae Iorga scria, cu aproape o sutã deani în urmã, cã românii, în cele mai dificilemoment ale istoriei lor, la apropierea celormai mari primejdii, atunci când au avut defãcut faþã celor mai greu de suportat umil-inþe, au privit în sufletul lor, spre a gãsiacolo imaginea unui voievod, a unui dom-nitor, demn sã poarte asupra sa, în simbol,toate speranþele urmaºilor sãi, acel voievodnefiind altul, bineînþeles decât Mihai Vitea-zul. Acesta, Mihai Viteazul, a fost – ºi pen-tru unii, probabil din pãcate nu prea mulþi,încã este – un simbol naþional, un sprijinpentru construirea unei naþiuni, inteligibil,însã doar în interiorul acesteia, puternic îndeterminarea relaþiilor de forþã sau opoziþieîncercate de români în interacþiuni cu statestrãine. El, ca simbol, nu trece dincolo deromânism ºi, chiar în conºtiinþa naþionalãnu mai ocupã locul pe care îl deþinea în vre-mea vieþii marelui istoric, savant ºi anima-tor al ideii naþionale în cultura românã. Întimpul Revoluþiei din decembrie 1989, apoiîn zilele manifestaþiilor din Piaþa Universi-tãþii, simbolul românesc la care s-a recurs afost Mihai Eminescu. Atacurile la adresapersonalitãþii, operei ºi simbolului emines-cian au survenit de îndatã. De ce? Tocmaipentru cã un simbol dã putere unei comu-nitãþi, în timp ce de pe urma Revoluþiei dinRomânia se cãutau succese, ºi câºtiguri,individuale, obþinute prin divizarea, ºi frag-ilizarea, patrimoniului comunitãþii. Un sim-bol naþional nu este, cu necesitate, o valoareveºnicã în detaliile ei – „formaþi batalioane/unitãþi de luptã”, aceastã chemare aMarseillezei nu a fost ºi nu va fi în oricemoment utilã Franþei, dar Marseilleza esteun simbol etern al voinþei de libertate a unuipopor ºi al oamenilor de pe toatã întindereaplanetei. Popoarele au fãrã excepþie, mari

Caius T.DRAGOMIR

Simboluri naþionale ºi valoarea

competitivã a naþiunilor

A true national symbol is a cultural productwhich has the potential to be known by theentire world. In this process, economy has anessential influence, because we start to discov-er a country owing to its development(Switzerland for his baking system andAustria and France for their health system).Thus denigrating Eminescu because of hisphysical and intellectual defects and imperfec-tions would not change the poet's status ofnational symbol. Songs become easier com-mon goods, owing to their capacity to beretained by people. But, in order to be world-wide spread, Romania's anthem needs thatour country grows in popularity.Keywords: national symbols, economic influ-ence, cultural products' popularity, songs,accessibility.

Abstract

54

Caius Traian Dragomir

vinovãþii istorice – ele nu au dreptul la oidolatrie a sinelui. Când citim în Psalmi, sauîn Epistolele Sfântului Pavel, cã „niciun omnu este cu totul drept, niciunul”, ne putempermite sã adãugãm cã niciun popor nueste, nu a fost, ºi nu va deveni, istoric ino-cent, niciunul. A gãsi vicii în personalitatealui Eminescu, transferabile rolului sãu desimbol naþional român seamãnã, neuitând aþine cont de proporþii, cu a refuza SfântuluiPetre validitatea ordinului cristic, dat deIisus – „Paºte oile mele” – tocmai pentru cãPetru, anterior, în acea noapte a Patimilor, s-a lepãdat de trei ori de Iisus, înainte de acânta cocoºul prevestit. Simbolul – inclusivacela naþional – are totdeauna globalitate; else acceptã sau se refuzã odatã cu realitateape care o reprezintã întregul ºi nu prinreferire la detaliile sale, totdeauna „ome-neºti, prea omeneºti”. Aceste rânduri nuformeazã însã decât o parantezã între celecâteva reflecþii alcãtuind dezvoltarea unuiscurt eseu.

Ceea ce conteazã, în fapt, drept impor-tanþã a relaþiei simbol naþional – realitatenaþionalã este gradul de iradiere al simbolu-lui în conºtiinþa universalã ºi în inconºtien-tul colectiv general uman, pe de o parte, ºi,pe de altã parte, capacitatea practicã, înprincipal economic, de a împlini fie ºi într-un domeniu oricât de limitat maximumulcreaþiei mondiale sau, oricum, o valoare decirculaþie mondialã – fie respectiva împlini-re ºi nu neapãrat cu totul unicã, dar situân-du-se într-un grup restrains, la un nivel decalitate ºi importanþã recunoscute interna-þional. Pentru a preciza cele spuse este pre-ferabil sã se clarifice problema participãriipractice a unei þãri la producerea de valori,utilizabile dincolo de orice frontierã.

Economic o þarã va fi totdeauna aservitãdacã nu produce bunuri, obiecte, valori, so-licitate în întreaga lume pentru perfecþiuneaºi utilitatea lor, deci implicit pentru carac-terul lor inovativ, pentru o calitate specialãsau un raport avantajos calitate-preþ. Exem-plele care pot fi date sunt evidente: indus-tria elveþianã a ceasurilor ºi în general pro-dusele mecanicii fine elveþiene, întreaga me-canicã, industria chimicã ºi electrotehnicãgermane, electronica japonezã, produsele

de lux italiene ºi franceze, microelectronicaamericanã, automobilele germane, britani-ce, japoneze, italiene, toate acestea suntdomenii ale producþiei materiale în carediferitele þãri ale sistemului economiei mon-diale sunt inegalabile; astfel, economiile lorfuncþioneazã, în ansamblu, la un nivel multsuperior în raportncu producþia altor þãri.Domenii care, aparent, nu reprezintã priori-tãþi ale necesitãþilor umane dinamizeazã ariieconomice vaste în lumea actualã: vinurile,ºampania, parfumurile ºi industria francezãde lux dau Franþei o strãlucire incompara-bilã în civilizaþia gustului; turismul grec,turc sau ungur sunt elementele unor solidereputaþii; berile belgiene, sau þigãrile cuba-neze se dovedesc, în egalã mãsurã purtã-toare de prestigiu pentru þãrile lor de origi-ne. Produse într-un anumit sens abstracte,þinând de zona serviciilor, oferã întâietatemondialã naþiunilor care le-au generat –astfel, bãncile elveþiene sau luxemburgeze,serviciile medicale franceze, ori austrieceplaseazã þãrile respective pe primele locuriale interesului mondial într-unul sau altuldin grupul de servicii pe care le-au dez-voltat. Coreea de Sud ºi-a organizat indus-tria automobilului în sensul optimizãriiraportului calitate-preþ; China se îndreaptãcãtre poziþia de primã putere economicãmondialã, de care nu o mai separã decâtvolumul global al tranzacþiilor, superior înStatele Unite, ºi condiþia de cel mai impor-tant producãtor al utilajului industrial aGermaniei; ceea ce determinã acest successeste forþa de muncã ºi organizarea chinezã,marea þarã devenind astfel primul exporta-tor al lumii. La începutul Celui de la DoileaRãzboi Mondial, Rusia (Uniunea Sovietivã)era a doua economie a planetei; dupã o crizãa dezvoltãrii ºi modernizãrii, þara celor maimari rezerve naturale a lumii practicã o po-liticã abilã pentru redobândirea rolului sãude creatoare a unor valori materiale. Esteevident cã industria aeronauticã, spaþialã ºinuclearã a Rusiei este una dintre cele maiimportante ale lumii ºi, sub unele aspecte,chiar cea mai eficientã ºi importantã.Extinzând aceste remarci la încã un numãrsimilar de þãri ºi, astfel, de civilizaþii ºieconomii practic sunt luate în consideraþie

55

Simboluri naþionale

toate sistemele, ori centrele, care conteazã îneconomia generalã, care îºi susþin relativechilibrat societãþile pe care le alimenteazãºi statele care le structureazã ºi, la nevoie, leapãrã. Restul înseamnã eºec economic, spe-ranþe existenþiale neacoperite, ºi deci înºelã-toare, întrebãri cu rãspunsuri neclare,echivoce aºa cum nu ar trebui sã fie, aºezateîn faþa viitorului. Economiile, sistemele decercetare sau învãþãmânt în cadrul cãroranu se produc decât valori pe care oricine lepoate face, în toatã lumea la fel de bine, saumai bine, aparþin unor naþiuni, unor þãri,sortite sã meargã din eºec în eºec, sau sã îºiredirecþioneze activitãþile, sã îºi restruc-tureze instituþiile, sã înlocuiascã modali-tãþile de evaluare, selecþie, educare ºi con-trol al cadrelor administrative ºi politice.Nici o þarã nu va avea performanþe de nivelmondial, în domenii perfect definite ºi limi-tate – cãci nici un popor nu poate desfãºurao creaþie maximã în toate domeniile – fãrã adispune de oameni politici ºi administratoride nivel mondial ºi, totodatã, de nivel ge-neral istoric. Bismarck, Disraeli, De Gaulle,

De Gasperi, nu au fost cu nimic inferiorimarilor conducãtori politici ai Antichitãþiiclasice, latine ori elene; între dictatori, unStalin, un Mao, un Castro nu au arãtat a fide un succes mai firav decât acela al princi-palilor conducãtori discreþionari ai statelorantice sau moderne. Statele, naþiunile ºi sis-temele economice nu funcþioneazã la nive-luri de jumãtãþi de potenþial, de calitate, devaloare. Dar cu simbolurile naþionale ce seîntîmplã? Dacã vom enumera simbolurilepopoarelor vom constata cã ele au dobânditextindere universalã acolo unde se mani-festã explicit o cuceritoare, plinã de viaþã,voinþã de putere. Economia, forþa de afir-mare ºi prestanþa simbolurilor identitare seîntâlnesc împreunã, chiar dacã proporþilecontribuþiilor acestora la competitivitateanaþiunilor poate fi diferitã.

Ideea de a nota ce înseamnã simbolulnaþional pentru succesul istoric al unuipopor ºi al unui stat mi-a fost sugeratã dereacþia publicului occidental într-un specta-col de gen cabaret, difuzat de o televiziunecu douã zile înaintea celei în care, acum,

56

Caius Traian Dragomir

scriu acest text. Spectacolul, internaþional,într-o formulã curent reiteratã, era deosebitde atractiv, desfãºurându-se însã aºa cum seîntâmplã oriunde ºi oricând. La un momentdat, o trupã ruseascã de dans acrobatic aintrat în scenã, în sunetele „Catiuºei”. Laauzul melodiei care a însoþit – ºi stimulat –enorm de multe din emoþiile care au fostparte a implicãrii lumii în fantasticul efortde rãzboi din anii patruzeci ai secolului tre-cut, publicul vest-european al serii s-a ridi-cat în picioare, aplaudând ºi, dublând muz-ica lansatã din difuzoarele sãlii, a început sãcânte ori sã fredoneze. Iatã ce înseamnã unsimbol naþional – este un semnal emoþionalimparabil, impunându-se oricui; el înseam-nã demnitate, memoria unei istorii tragice ºistrãlucite, înseamnã o declaraþie devasta-toare a existenþei unei civilizaþii ºi unei vo-inþe. La fel de pasional este primit totdeau-na, în spectacolele de dans, „Cazaciocul”.Mi-am amintit cã aproape totdeauna când,într-o mare salã a unei filarmonici, oorchestrã celebrã, condusã de un dirijorexcepþional, încheie simfonia, din partea adoua a programului tipic de concert, iarpublicul insistã pentru bis, ceea ce se cântãeste, spre încântarea generalã, un „Dansungar” de Brahms. Marele compositor afãcut naþiunii maghiare un dar, cu siguranþãmeritat, însã într-adevãr inestimabil. Altesimboluri naþionale ruse: baletele de la„Balºoi” ºi „Marinski”, dar ºi nenumãrateprovenind din sfere ale culturii ºi existenþeicu totul diferite.

Am asistat, cu puþini ani în urmã, de lamasa unei cafenele de pe Rue de Rennes, înParis, la o demonstraþie, ºi grevã, a profeso-rilor, de la toate nivelurile învãþãmântului,însoþiþi de elevi, studenþi ºi familiile acesto-ra. Era dupã-amiaza. Marea capitalã erapractic invadatã ºi blocatã de coloanele demanifestanþi. Din timp în timp mulþimileîmcepeau sã cânte; în ordine se intonau„Marseilleza”, „Cântecul partizanilor” (deMaurice Druon ºi Joseph Kessel, declaratprin lege, dupã rãzboi, împreunã cu „Mar-seilleza” ºi „Cântecul plecãrii”, ca fiind unimn de „importanþã naþionalã”), iar apoi„Internaþionala”. Seara, ministrul educaþieial Franþei era eliberat din postul sãu. Este

evident cã simbolurile naþionale cele maiputernic emoþionale sunt cântecele sau, ori-cum, melodiile, muzica. Astfel din Greciasemnalele cele mai pãtrunzãtoare sunt„Cântecul Cãpitanului Zacharias”, care aanimat toatã rezistenþa antifascistã elenã, iarapoi „Cântecul lui Zorba”, ambele deMiklos Theodorakis. Cum s-ar fi desfãºuratlupta din 21 ºi 22 decembrie 1989 a tinerilordin Bucureºti fãrã „Deºteaptã-te, române”?Atât doar cã pe „Zorba”, „Catiuºa”, „Cânte-cul partizanilor” le poate intona, pe fiecare,cel puþin jumãtate a populaþiei mondiale.

Cele mai profunde simboluri naþionalesunt acelea marcând teritoriul unei þãri, alunei patrii (de exemplu: Fuji Yama, ºi pro-filul fabulosului vulcan pictat de Hokusai )dar mai ales marii oameni ai þãrii ºi operelelor. Statele Unite fãrã Benjamin Franklin,George Washington ºi Abraham Lincoln arcoborî trepte multe pe scara unui generalrespect. Din fericire pentru America, douãdintre aceste simboluri au fost preºedinþi ºitoate trei – oameni politici. Franþa este in-conceptibilã fãrã Ludovic XIV, Molière,Napoleon, Hugo; Germania – fãrã Goethe,Schiller, Kant, Beethoven, Bismarck; ºi aces-te menþiuni sunt fãcute doar spre a marcasensul termenului de simbol naþional. Ab-senþa unor simboluri reprezentative în-seamnã inexistenþã. Polonia este, mai ales,Copernic. Cehia nu este Schveik, este IanHus.

S-ar putea pune întrebarea care este legã-tura eventual între Goethe, Daimler, Sie-mens ºi Krup. S-ar putea spune cã trãsãturade unire este datã de voinþa excelenþei ºiexuberanþa geniului, care nu se acceptã pesine decât în calitate de forþã creatoare. Darîntre Stalin ºi „Catiuºa”? Evident, primul acãutat sã se serveascã de forþa atractivã aemoþiei muzicale ºi a cântecului, chiarnumind astfel una dintre armele cele maidevastatoare ale Armatei Roºii. Simbolurilenaþionale poartã semnul valoric al celui carele întrebuinþeazã dar, pânã la urmã, proba-bil, ele se impun timpului ºi oamenilor.Spectatorii care fredonau „Catiuºa”, aplau-dând, nu aplaudau comunismul ci, în modsigur, sufletul unei mari naþiuni, mai puter-nic ºi mai vital decât orice alienare dictatori-alã, fie aceasta cât de abilã.

57

Sunt iarãºi întrebat, ca de fiecare datãcând vorbesc unui public tânãr, cum amdevenit scriitor. Nu ºtiu exact rãspunsul darpovestesc cum s-a întîmplat.

La cinci ani tata m-a învãþat slovele.Doamne, ce bucurie sã trec de la cãrþile cupoze la cele scrise ºi care-mi îngãduiau sãconstruiesc, pornind de la niºte îmbinãrinãstruºnice de cercuri ºi de beþigaºe, fãrãnici o asemãnare cu ceea ce spun, propriilemele imagini. Acestea se adãugau altora casã constituie întâmplãri pe care le îndrep-tam unde-mi era voia.

Cam tot pe-atunci, când poate cã nici nueram încã la ºcoalã, am început sã merg lacinema – strada era fãrã primejdii: maºininu erau ºi pe nimeni n-a cãlcat cãruþasifonarului ! Filmele nu mã bucurau atâtatunci când le vedeam, cât mai ales dupãaceea, când continuam istoria, sau o reluamaltfel, dându-mi pentru o sãptãmânã saudouã, sau pentru o zi un rol croit pe mãsuraeroilor pe care nu-i invidiam, convins voi

avea o viaþã la fel de plinã de întîmplãriînãlþãtoare. Doi oameni se iubeau – pe-atunci nu era nevoie sã precizezi cã e vorbade un bãrbat ºi de-o femeie – ºi, fãrã sã ºtiuce înseamnã asta, lãcrimam de emoþie când,alungaþi care-ncotro de întâmplãri crâncene,dupã ce-ºi dãduserã întâlnire „la ºase searaîn prima zi dupã rãzboi”, se-ntâlneau înPiaþa roºie ! Am fost ºi eu pianist cu mâinilesfãrmate ca Vladimir Drujnikov din BaladaSiberiei, ºi leagãnul din curte a fost un avionîn care zburam luptându-mã cu nemþii,încercând sã dobor Messerschmittul care-lataca pe Meressev din Povestea unui om ade-vãrat (mai târziu, pe la ºapte-opt ani, roma-nul lui Boris Polevoi a fost una din cãrþilemele preferate, pânã când, înþelegând cãsuntem o þarã ocupatã, am refuzat sã maicitesc nu numai literatura sovieticã dar ºi pecea rusã – recuperând silitor, când mi-avenit mintea la cap, aceastã eroare prosteas-cã). Am fost, în jocurile mele de-atunci,învãþãtor la ªatrâi ºi plita veche de fier, ru-

Carnet parizian

Virgil TÃNASE

Cum am devenitscriitor

Question récurrente dans les rencontre avec les jeunes: comment devient on écrivain ? Difficilede répondre, à moins de raconter un itinéraire. Celui d’un petit enfant qui, en découvrant les let-tres, découvre aussi la lecture, la vraie, celle dont nous éloigne l’école qui veut nous faire com-prendre les textes au lieu de nous les faire vivre. La vraie lecture est celle de l’enfance, où l’his-toire avec ses personnages et ses conflits nous entraîne dans une aventure dont nous devenons leshéros. Un jour, l’envie vous prend d’inventer vous-même ces vies possibles qui servent de pierrede touche à la nôtre.

I am asked often by the young public: how did I become a writer? It is a difficult question toanswer, if one does not recover his life's road. When I was a child, I discovered the letters and alsoliterature. I became fond of reading. In my opinion, the true lecture is made in childhood, whenwe transform the history of our favourite character in our own one. One day, the writer needs torealize a similar story.Keywords: writer, reading, books, school, cinema, stories, Ion Creangã

Abstract

58

Virgil Tãnase

ginitã, lãsatã-n curte, într-un colþ dintre doipereþi, a fost pluta cu care cu alþi „prieteniadevãraþi” coboram un râu despre care pe-atunci nu ºtiam cã e Volga.

Între timp viaþa mi se umpluse cu câtevaalte ocupaþii neînsemnate. Am fost dus lagrãdiniþã ºi am ajuns la ºcoalã. Ceea ce mãuimeºte azi este totala absenþã a ºcolii dininventarul personalitãþii mele, ea neapã-rând decât în momentul în care a devenitinstrumentul unei puteri menitã sã mãsfarme, nu pe mine personal ci partea careiese din rând : dacã e piciorul, trebuia tãiatpiciorul, dacã e mânã trebuia tãiatã mâna,dacã capul e cel care depãºeºte, maºina tre-buie sã taie capul. Oricum la începutul viaþiimele ºcolare, cele câteva ceasuri ale zilei pecare le petreceam acolo, parcã nici n-ar fifost. Îndrãznesc sã spun cã ºcoala nu m-aînvãþat nimic ºi nu mi-a dezvãluit nimic,ierte-mã, postum, dascãlii mei dintre carenumai unii erau lichele ºi numai uniimãrginiþi la minte.

Descoperirile senzaþionale le fãceamacasã. Culcat pe burtã, la adãpost sub masadin sufragerie, rãsfoiam cele ºapte volumeale unui Larousse. Nu puteam citi, necunos-când limba, dar ilustraþiile îmi dezvãluiau olume de-o bogãþie infinitã ºi diversã. Mãuitam crucit la planºa cu reptile, la cea cufluturi sau la cele anatomice ºi mã fermecauuniformele diferitelor armate. Cam tot atun-ci, la începutul carierei mele de cititor – oºtiu pentru cã minunea s-a petrecut tot submasã –, foºnind cãrþile din biblioteca tatiiam dat peste o editie de lux a Odiseei careavea, la fiecare început de cânt, un rezumat; de cum am citit câteva linii, ademenitprobabil de luciul neobiºnuit al paginii ºi deilustraþiile protejate cu foiþã de mãtase,farmecul poveºtii m-a cucerit ºi reveneamregulat la aventurile vicleanului Ulyssepovestite în introducerile capitolelor, nicio-datã ispitit sã citesc textul adevãrat pe carenu l-am descoperit decât mult mai târziu, lafacultate. De la Homer la mitologia greacãnu era decât un pas, pe care l-am fãcuttrecând de sub masã în pat, unde citeamseara pânã mi-era stinsã lumina, dupã carecontinuam istoria în gând, aºteptând sã mãprindã somnul.

Când în 1972 strãbãteam Maramureºulîn tovãrãºia celui care avea sã fie primulmeu editor francez, uimit de numãrul decãrþi, unele în limbi occidentale, pe care ledescoperea în casele þãranilor care ne gãz-duiau peste noapte, Paul Otchakovski-Lau-rens m-a întrebat dacã aceºtia, care lucrau lacâmp ºi creºteau porci ºi vite, le citesc. I-amrãspuns cã nu, fireºte, dar cã înþeleseserã –ºi este unul din meritele „colaterale” aleunui regim altminteri semidoct – cât este deimportant ca pruncii lor sã aibã cãrþi în casãcând li se deºteaptã mintea. ªi cum – altmerit „colateral” legat de cel dinainte – cul-tura, subvenþionatã, devenise accesibilã ºi-ocarte costa cât un cornet de seminþe debostan (ºi-un bilet la operã cât o pungã dinaceleaºi seminþe), câteva generaþii au avutprivilegiul sã creascã în preajma rafturilorde bibliotecã ceea ce a fãcut ca, global, pop-ulaþia þãrii noastre sã fie, sunt convins, multmai „cultã” decât cea a multor þãri occiden-tale – la nivelul cãrora, pân la genunchiulbroaºtei, istoria se strãduieºte sã ne aducãastãzi, lovind cu toroipanul economiei depiaþã în singura activitate pe care n-o împãr-tãºim cu fiarele, preocupate ºi ele, în felullor, de „creºterea bunãstãrii lor materiale”.

Din cãrþile acelei perioade – Jules Vernedeja, povestirile lui Andersen ºi cele alefraþilor Grimm, Mark Twain, Fãt-Frumosdin lacrimã dar ºi un oarecare Unchiul Stiopaºi câteva altele al cãror titlu nu-l ºtiu, dacã-lvoi fi ºtiut vreodatã – pãstrez în amintiremai ales imaginea coperþii ºi-a ilustraþiilor;materia lor literarã am folosit-o ca sã mãclãdesc ºi, devenitã a mea, ºi-a pierdut iden-titatea ºi mi-ar fi greu acuma sã spun desprece vorbeau. De altfel, cred cã numai atunciam citit cu adevãrat, am citit aºa cum cã tre-buie cititã o carte, ceea ce nimeni dintre noinu mai reuºeºte dupã ce ºcoala ne-a înstrãi-nat de literaturã înlocuind trãirea cãrþii cuînþelegerea ei. Ca-n anumite muzee unde ta-blourile scumpe sunt acoperite de un geamîncât, oricât de priceput ar fi aºezateluminile, de cele mai multe ori sticla devineoglindã ºi-þi zãreºti silueta amestecatã print-re personajele altei epoci, între lecturilemele ºi viaþa mea care pe-atunci nu eradecât de jocuri, nu exista frontierã: citind,

59

Cum am devenit scriitor

deveneam nu doar unul din personajelecãrþii ci mã cufundam în ea cu toatã person-alitatea, istoria de pe foaie ºi a mea se-amestecau devenind alta, ceea ce-mi îngã-duia sã trãiesc o mie de vieþi posibile, dintrecare urma sã mi-o aleg pe-a mea.

Un loc aparte l-au avut Amintirile luiCreangã pe care le ºtiam pe dinafarã dincititul tatei ºi pe care am preferat multãvreme sã le-ascult. Nimic de mirare cã deîn-datã ce mi-am dat seama cã ºtiu sã pun înscris trei cuvinte unul dupã altul, am gãsitun carnet de reþete de-al mamei ºi m-amapucat sã redactez propriile mele amintiridin copilãrie, într-un spirit mai degrabãrealist : am indicat adresa, apoi dimensiuni-le curþii pe care am mãsurat-o cu pasul, ammenþionat existenþa vãrului Mihai care-miera ca un frate ºi la care mã uitam ca la soa-re, am spus cine erau tata ºi mama, am pre-cizat cã-n curtea noastrã trãieºte Pufi,cãþelul ca un imens scaiete de blanã care-miîmpãrtãºea jocurile..., ºi nu sunt convins cãam mers mai departe.

Dar aveam, zãu, conºtiinþa trebii ne-mplinite.

Nu terminasem cartea începutã ºi-aºaceva nu se face.

Aºa cum se-ntâmplã cu o floare sau unfluture puse într-o pastã de sticlã care apoi,întãrindu-se, le pãstreazã intangibile pentrueternitate, atunci s-a hotãrât odatã pentrutotdeauna, în mintea mea cea necopatã, c-am sã fiu scriitor. Asta mi-a luat o piatrãde pe inimã pentru cã în tot cursul ado-lescenþei – în ciuda tentaþiei pentru muzicã– drumul meu era trasat ºi neîndoielnic:când a fost sã-mi pun problema cariereimele, prilej de-atâta zbucium pentru copii ºipentru pãrinþii lor care vor sã-i îndrumebine, exista în mine o evidenþã cãreia nu-iputeam opune nici un motiv serios.

Filiaþia mea literarã se poate discuta –poate Thomas Mann, poate Gide în calitatealui de deconstructor al romanului, poateBalzac din Povestirile deºuchiete de la care amînvãþat nu numai construcþia narativã darºi, paradoxal, traducându-l, cât de min-unatã e limba românã, poate Gogol – dardin punct de vedere al carierei i-o datorezpe-a mea lui Ion Creangã, humuleºteanul,Dumnezeu sã-l odihneascã ºi sã-l ierte.

60

Acum mai mulþi ani scriam un articol1,din care redau, cu câteva ajustãri, mai jos,un fragment:

„... Dacã un profesor devine într-atât deºlefuit încât începe sã semene cu un produsindustrial perfect, prezentãrile lui în faþastudenþilor nu pot fi decât terne, monotone,fãrã viaþã. Cunoaºterea pe care o comunicãva fi una oficialã, garantatã ºi etichetatã. Eadevine un produs de serie, de larg consum,transmiþând consumatorului o anumitã cer-titudine indusã de lustru, însã tot atât depuþinã emoþie ca un tub de cremã de ghete.

La polul opus, un profesor poate fi totalimprevizibil ºi inegal ºi atunci cunoaºtereape care o transmite este nesigurã, superfi-cialã ori, cel puþin, supusã perimãrii imedi-ate. Impresia pe care o va face în clasã estede neseriozitate, în unele cazuri de boemie,de disidenþã extravagantã. El va fi fie opac,fie abrupt, în orice caz inegal, de suprafaþã,deºi poate uneori spectaculos, nesusþinut deun eºafodaj ºtiinþific ori cultural pe mãsura

anunþului pe care-l afiºeazã. În sfârºit, un al treilea tip de profesor

reuºeºte sã amestece într-o proporþie subtilãcunoaºterea ºi descoperirea, cuminþenia ºineastâmpãrul, forma ºi culoarea. În fiecarean cursul lui e numai parþial cel de anul tre-cut ºi, mult mai mult, unul nou. El foloseºtepartea adãugatã pentru a se dizolva acoloun pic. Plecând din sala de curs, studenþiilui poartã cu ei mai multã cunoaºtere desprelume dar ºi, nedefinit, ceva din personali-tatea profesorului, un ceva care nu e depo-zitat în memorie, ci undeva în fire ori carac-ter, un ceva care începe sã facã parte din eiºi se constituie în final în amprenta aceea pecare Universitatea nu o menþioneazã nicio-datã în actul de absolvire, dar care e eviden-tã. Autodidacþii ori prea-ocupaþii pentru afrecventa cursurile, pleacã din Facultate cuo anumitã ºtiinþã (acumulatã din cãrþi ori depe Internet) dar cu acelaºi tâlc în ei cu careau venit la înscriere. Personalitatea lor aîncremenit la nivelul de licean, fiind mar-

A professor cannot dissolve himself teaching online "Dissolving" is a metaphor which brings the idea of giving something of him to the classroom ofstudents a professor is teaching. This process, contrary to any other known dissolving process,does not diminish the constituency of the giver, while also bringing a lot to the receptors, the stu-dents, in a classical education setting - that of a professor teaching in front of a class of students.The article discusses the relation professor-student in the context of the classical university class-room compared to that of the modern concept of distant learning. It argues that distant, online,learning is effective only after the student has got his own personality and has acquired the sub-stantial professional knowledge, and it discusses some dangers of applying it inappropriately,before this moment is reached. Key words: education, distant learning, online education, professor-student relationship

on-line

Dan Petru CRISTEA

O dizolvare care nufuncþioneazã în on-line

Abstract

1 Consemnãri, Iaºi, 2003.

61

O dizolvare care nu funcþioneazã în on-line

catã eventual de cultura de televizor, de ceagãsitã prin site-urile sociale, de cea a strãziisau de cea auzitã de la colegii de serviciulângã care ºi-au câºtigat pâinea în anii destudenþie. De aceea studenþia trebuie fãcutãîn clasã, pe lângã profesori ºi de aceea eatrebuie plãtitã de cineva, în aºa fel încât stu-dentul sã nu aibã grija traiului.

Lucrul misterios în chimia actului depredare este cã, dându-se în acest fel lor înfiecare curs, profesorul acesta din urmã nuse împuþineazã, ci dimpotrivã se înmulþeºte.În el creºte o satisfacþie care e unica raþiunea perpetuei nebunii de a accepta o viaþã în-treagã sã fie mai prost plãtit decât cei maimulþi dintre absolvenþii lui, la mai puþin deun an dupã absolvire2. Din aceastã ecuaþie aparticipãrii trebuie sã se plãsmuiascã ºi ati-tudinea faþã de studenþi, care, la aceastãvârstã, pot fi pasionaþi, ori inteligenþi ºimuncitori, ori inteligenþi ºi fentoºi, ori ne-pãsãtori ºi aroganþi, ori ºmecheri ºi dezori-entaþi, ori pur ºi simplu încã foarte copii.

Profesorul lustruit este de obicei scorþos,rigid ºi arogant. El picã ºi-i dispreþuieºte pecei care nu ºtiu la examen. Pãrerea lui în pri-vinþa studenþilor este una precisã ºi defini-tivã. Studentul care nu a luat un exameneste iremediabil etichetat cu un respect în-doielnic, într-o branºã apropiatã de o cate-gorie inferioarã. Depãºirea acestei stãri,chiar atunci când nefericitul personaj începesã „înveþe”, nu poate fi deplinã în ochiiacestui profesor. Întotdeauna va rãmâne oneîncredere, o patã, o zonã cenuºie.

Profesorul boem e imprevizibil la exa-men. La el poþi sã pici când ºtii ºi te poþitrezi cu un zece când ai venit la noroc.Rezultatul poate fi corelat cu lungimeafustei, cu aglomeraþia din intersecþii, cuumiditatea atmosfericã, ori cu radiaþia cos-micã. Fiind un simpatic, studenþii îi acceptãuneori toanele. ªi fiind în acest fel depen-dent de vreme, sã nu ne mire dacã accidentepãcãtoase se nãpustesc uneori asupra lui.

În fine, cel de al treilea profesor din ceide mai sus e dispus sã fie atent la fiecarestudent în parte. El nu are prejudecãþi pen-tru cã ºtie cã un student care nu lasã loc nici

unei speranþe azi poate fi mâine la fel derealizat ca ºi cel mai isteþ. El ºtie cã o atitu-dine cooperantã ºi dispusã la o investiþie deîncredere e mai bunã decât una îmbufnatã.E dispus sã dea un proiect greu unui stu-dent care n-a dovedit prea mult interes lacurs, dacã simte în acesta o sclipire denãzuinþã. El ºtie cã succesul vine în primulrând din motivaþie, iar motivaþia poate fitrezitã dintr-o ambiþie, ca de exemplu dinaceea de a demonstra cã încrederea afiºatãde profesor a avut un temei. Din depen-denþe de acest fel izvorãsc uimitoareleschimbãri de personalitate ale vârstei ado-lescentine. Uneori acest profesor poatecadorisi un student cu o notã mai maredecât ar crede chiar el cã meritã. Studentulcinstit recunoaºte surplusul nemuncit ºi ºtiesã-ºi plãteascã datoria. E vorba de o ambiþiecare se manifestã în muncã ºi, de aici, potapãrea surprize dintre cele mai plãcute.

La profesorul lustruit studenþii sunttemãtori la examen, iar cei slabi – de-a drep-tul panicaþi. Ei se pot trezi cu aprecieri expe-ditive la o a doua prezentare, pe care nu ºi lepot justifica prin prisma a ceea ce ºtiu cãsunt ei acum.

În pofida a ceea ce s-ar putea crede însã,profesorul acesta lustruit, dar scorþos, e maidegrabã tânãr decât de o anumitã vârstã,veste îmbucurãtoare pentru cã ea înseamnãcã scorþoºenia se poate vindeca odatã cu tre-cerea timpului. Cei îngroºaþi în imobilitatedin frustrãri acumulate ºi care ºi-au fãcutdin neputinþa de a comunica adecvat unscut împotriva propriului lor eºec sunt mairari decât cei ce se ascund sub o carapace denestrãpuns chiar la începutul carierei, cândsunt încã stingheri în postura de profesor ºi,ca urmare, nesiguri. Ca sã fie clarã distincþiadintre ei ºi studenþii de care îi despart doarcâþiva ani, ei devin „importanþi”, crezând cãpoziþia de profesor abia câºtigatã îi obligãcumva la asta. Simt nevoia sã marcheze netdistanþa dintre ei ºi studenþi pentru a seapãra de atacurile cãrora nu ºtiu deocam-datã cum sã le facã faþã.”

ªi continuam sã relatez o întâmplare încare o atitudine de acest gen îl adusese pe

2 Contextul era cel al joburilor din zona IT-ului privat.

62

Dan Petru Cristea

un tânãr coleg, de altfel extrem de talentat ºicare, ulterior, devenise un om de treabã, înconflict cu un grup de studenþi, care îlacuzau de afiºarea unui comportamentinflexibil ºi arogant la un examen. Întâm-plarea de acum câþiva ani ºi articolul dincare am decupat câteva paragrafe mai susmi-au venit în minte gândindu-mã laînvãþãmântul la distanþã ºi la modul în caremodificã el relaþiile dintre profesor ºi stu-dent. Lipsa de experienþã a profesoruluitânãr stã de cele mai multe ori la bazaapariþiei de situaþii tensionate într-o clasãobiºnuitã. Ceea ce, desigur, reprezintã unargument în favoarea dãrii cunoºtinþelorprin mijloace electronice, adicã a ºcolii ladistanþã, ori chiar online. Separarea în fapt aprofesorului de student, care face ca „întâl-nirea” dintre ei sã fie de naturã virtualã, îltransformã pe profesor într-un fel de avatarfãrã riduri ori nãravuri ºi, ca urmare,împotriva cãruia ar fi ridicol sã încercivreun sentiment, darãmite vreo revoltã. Larândul lui, studentul devine un individ fãrãnume ori personalitate, dintr-o masã carenu e luatã în seamã decât prin numãr. Pestudentul aflat undeva pe planetã, în faþaunui terminal aflat pe masa lui de lucru deacasã, profesorul nu-l poate privi în ochi.Rostul profesorului se reduce la furnizareade informaþii ºi nimic din unda purtãtoare ainformaþiei nu are cum rãzbate. La examen,studentul nu este decât un formular care afost completat online, motiv pentru carenotarea e posibil sã câºtige în obiectivitate.Este evident cã incidente de genul celuirelatat de mine nu au cum sã se întâmple.Este, prin aceasta, ºcoala online mai bunãdecât cea fãcutã în clasã?

E clar cã participarea în acest tip de inter-conexiune e una distantã, fãrã implicarepersonalã. Ca profesor, nu mai sunt tentatsã-mi caut o pereche de ochi în salã care,vorba lui Oscar Wilde, deºi frumoºi, aratãcu prisosinþã cã stãpâna lor pricepe maigreu, ºi ca urmare, m-ar obliga sã mi-i sta-bilesc drept baseline ºi sã-i fixez tot cursulpânã vãd în ei cã actul înþelegerii s-a petre-cut chiar ºi în frumosul cãpºor al propri-etarei lor, ceea ce extinde de îndatã aceastãminunatã veste la întreaga clasa... Predândîn faþa unui ecran de laptop care îmi

capteazã vocea ºi imaginea ºi mã distribuieundeva în Internet nu-mi voi putea alege unstudent, dintre cei care mã ascultã, pe caresã-l oblig sã-mi punã o întrebare, pentru alansa astfel clasa la un lung lanþ de discuþiipe marginea celor tocmai predate. Pur ºisimplu nu-mi vine sã fac asta pentru cã nuvãd expresiile de pe feþele studenþilor mei.ªi clasa va pierde spontaneitatea actului depredare. Divagaþiile sunt eliminate, culoa-rea se pierde în favoarea desenului, care s-arputea, într-adevãr, sã devinã mai clar, mainet. Dar studenþii rãmân cu imaginea unorfapte date, imuabile, pe care nu ai voie sã leconteºti. Îmi închipui cã sunt domenii, cumar fi filozofia, unde un lucru de acest fel ar fiintolerabil. Dar eu cred cã el e dãunãtor înUniversitate, în general. Pentru cã Univer-sitatea pregãteºte specialiºti care ar trebui sãfie instruiþi în a interpreta noul, instabilul,remarcabilul. Ei trebuie sã fie capabili sãraþioneze corect în situaþii nemaiîntâlnite,capabili sã finiseze un argument pânã suntconvinºi cã e imbatabil. ªi abilitãþi de acestgen sunt formate prin dialog ºi flexibilitate,în atitudini didactice în care ineditul, spon-tanul este cãutat ºi apreciat.

Într-adevãr, nu sunt un partizan alînvãþãmântului online. ªcoala online esteminunatã într-o mulþime de privinþe, darnumai dupã ce studentul a copiat ceva dinmarii profesorii, adicã numai de la un anu-mit nivel încolo. Când personalitatea stu-dentului e formatã ºi meseria înþeleasã înesenþa ei, învãþãmântul la distanþã poatecompleta sumedenii de detalii de ordintehnic. Broadcastul didactic în online nu teîmbie la dizolvãri. Acest lucru nu se poateface decât faþã în faþã. Peripateticienii pre-dau plimbându-se. Studentul urmãreaatunci nu numai conþinutul discursului, nunumai gesticulaþia, expresia feþei ºi patosul,el putea aprecia paºii inegali ai profesoruluipe nisip. Statul în bancã a diminuat oare-cum din posibilitãþile de exprimare de altã-datã, dar esenþa a rãmas intactã. Didacticaonline ne obligã la concizie, precizie ºi efi-cienþã. Dar dacã ea ar fi fost singura cale dea preda, de la începutul învãþãmântului,cine ºtie dacã am mai fi avut acum filozofiipe care îi avem?

63

Problema indratorãriiMarea depresie nu a avut loc. Câþiva eco-

nomiºti renunmiþi, precum premiul Nobelºi editorialistul Paul Krugman , estimeazãfãrã sã greºeascã cã pericolul nu s-a înde-pãrtat.La acest nivel de gândire, ºtiinþa nuîºi permite sã tranºeze.În practicã, dez-baterea duce acum spre politicile economiceºi se reflectã, din punctul de vedere al gu-vernãrii, în comunicatele G20. Nu e nicioîndoialã cã acumularea de cheltuieli publicemasive de cãtre guvernele american, britan-ic ºi altele cât ºi politicile „neconvenþionale”duse de bãncile centrale, în principalRezerva Federalã Americanã (FED) ºi BancaCentralã Europeanã( BCE), au permis sãevite rãul între 2008 ºi 2009.

Câþiva amatori de simplificãri au cele-brat „intoarcerea lui Keynes”, ca ºi când

lecþiile celui mai important dintre econi-miºtii secolului XX au fost uitate vreodatã.Realitatea este totuºi mai complexã decâtuniversul „multiplicatorului keynezian’’,predat studenþilor din primul an al fac-ultãþilor de drept ºi de ºtiinþe economice.

Carmen Reinhart ºi Kenneth Rogoff austudiat sistematic sute de crize financiare ceau afectat 66 de þãri de pe 5 continente, peparcursul a 8 secole. Concluzia este fãrãappel: „Acumularea excesivã de datorii, fieale guvernelor, ale bãncilor, ale între-prinderilor sau ale consumatorilor, creeazãadesea un risc sistemic mai mare decât pareîntr-o fazã de expansiune. Asemenea acu-mulãri de datorii la scarã mare aduc riscuripentru cã fac economia vulnerabilã lacrizele de încredere, în particular când dato-ria este pe termen scurt ºi trebuie sã fie

Thierry de MONTBRIAL*

"O lume post-americanã?"

Câteva trãsãturi semnificativeale anului 2009-2010 (II)

Culturã ºiecomomie

Professor Thierry de Montbrial, founding director of the French Institute of InternationalRelations, member of the Moral and Political Sciences Academy, honorific member of theRomanian Academy, kindly accepted our proposal to publish the translation of his study ("A FewSignificant Characteristics of the Year 2009-2010"), which appeared in the "RAMSES, 2011"publication, under the generic title "A Post-American World". We published the first part of hisarticle in our previous issue, p. 70-74. In this second part of the study, the author discusses aboutthe debts that accelerate the financial crisis. In addition to this, he analyses the problems the USDollar and Euro had encountered since 2007. Probably, there are EU countries, such as Greece,who want to return to their national currencies, but this would mean the fall of the EuropeanCommunity.Keywords: financial crisis, debts, US Dollar, Euro, EU.

Abstract

* Profesorul Thierry de Montbrial, Director fondator al Institutului Francez de Relaþii Internaþionale,membru al Academiei de ªtiinte Politice si Morale, membru de onoare al Academiei Române, a avutamabilitatea sã accepte publicarea în traducere româneascã a studiului sãu (Câteva trasaturi semni-ficative ale anului 2009-2010, aparut in revista RAMSES, 2011, cu titlul general: Un monde post-améri-cain?

64

Thierry de Montbrial

mereu refinanþatã. Or, îndatorarea este ceamai mare absenþã în ecuaþiile keyneziene ,care se pierd în meandre în timp ce cãutãmsã rafinãm problema întârzierilor de reacþiela politicile bugetare ( în englezã, se vorbeº-te de fiscal policies). Se poate imagina cãaceastã crizã din 2007-2008 va inspira întimpul deceniilor ce vor urma teze în celemai bune universitãþi din lume, dar nu gre-ºim când afirmãm de acum înainte cã dera-pajele de economie financiarã cãtre munþiide datorii – cum se vorbea odinioarã demunþi de lapte sau de unt ai politicii agri-cole comune (PAC) – constituie o cauzã pro-fundã a acestei crize.Afacerea de prãbuºirea unui segment particular al pieþii ipotecaren-a jucat decât un rol declanºator. Diferenþaîntre universul financiar ºi PAC þine în ceeace este relativ uºor de distrus sau de scursdin excedentele agricole, în timp ce matri-cile de datorie nu pot fi reduse drastic într-un timp scurt fãrã sã întâlneascã riscuri sis-temice. În ceea ce priveºte datarea crizelorde încredere, nu mai este uºor sã se prevadãdecât cutremurele sau erupþiile vulcanice, îngeneral din aceleaºi motive (specialiºtiiteoriei sistemelor vorbesc de neutralitate).

Când este imposibil de datat catastrofele,Casandrele nu sunt auzite deloc. Dupã toateacestea, Statele Unite trãiesc bine de câtevadecenii cu o îndatorare externã considera-bilã ºi ele continuã sã susþinã creºterea remi-zând pe economia celorlalte state. În oricecaz, criza de subprime a început ºi a antre-nat progresiv prãbuºirea întregului castel decãrþi. Pompierii au intervenit judicios dar aucomis neplãceri, cum intervin mereu. Con-cret, asta înseamnã cã îndatorarea þãriloratinse de crizã s-a intensificat, mãrind astfelprobabilitatea de noi crize. Practicieniieconomiei vorbesc de curbe în W. Dar panãunde pot sã cadã curbele lui W ?

Probleme de guvernarePe plan operaþional, trebuie sã aducem

rãspunsuri la douã întrebãri.Prima se rezu-mã astfel : cum sã reglãm mai bine sistemulfinanciar ? A doua nu este mai puþin lapi-darã: Cum sã coordonãm politicile macro-economice (în practicã, cele de la G20 ?)

Prima problemã este tehnic mai com-plexã decât cea de-a doua ºi include cate-gorii mai diversificate de actori ale cãrorculturi ºi interese sunt parþial contradictorii:state, instituþii internaþionale , club al bãn-cilor centrale (al cãrui secretariat este laBale), burse de valori, mari întreprinderifinanciare, agenþiii de notare, etc. Pentru asimplifica, aceastã problemã se decompuneea însãºi în douã subprobleme de bazã: tre-buie sã ne organizãm pentru a supravegheariscurile sistemice ºi cum ? Trebuie sã con-solidãm regulile ºi cum ? G20 a rãspuns clarpozitiv la aceste douã subprobleme, dardiavolul se ascunde în detalii, mai ales cândeste vorba de cea de-a doua, care duce lamultiple interogaþii , la înþelegerea efectelornegative ale normelor contabile inter-naþionale de informare financiarã (IFRS), lanatura operaþiilor pe care întreprinderilefinanciare au dreptul sã le ducã, la condiþi-ile de fonduri proprii ºi mai specific la re-gulile prudente mai mult sau mai puþin ele-mentare.Soluþiile concrete nu sunt evidente

65

O lume post-americanã? (II)

ºi punctele de vedere variazã de la o þara laalta, în funcþie de culturi.Cel din StateleUnite exercitã evident un efect dominant, înciuda responsabilitãþii lor în criza din 2007-2008.Astfel consolidarea regulilor prece-dente poate sã aibã un efect de a apreciacreditul ºi deci sã penalizeze creºterea.Invers, imprudenþa genereazã crize ºi injus-tiþii. Alt exemplu: necesitatea de a încadraremuneraþiile operatorilor pe pieþele finan-ciare nu aduce doar consideraþii etice, dar ºio analizã aprofundatã a comportamentelorºi a riscurilor care cântãresc greu asupra în-treprinderii de-a lungul cursei de bonusuri.La final, pãrþile ce participã la instituþiiledecizionale din domeniul reglãrii financiaresunt trimise la atitudinile faþã de nesigu-ranþa sau risc , atitudini foarte variate de launele la altele. De aceea problema guver-nãrii în acest domeniu se înrudeºte cu cea aîncãlzirii climatice despre care vorbeam maisus. În ambele cazuri, în 2009-2010, „comu-nitatea internaþionala” a progresat un picdar poate nu suficient faþa de acumulareade tensiuni subterane, care, destinzându-sebrusc, ar putea provoca un nou seism.

Mã opresc acum la coordonarea politi-cilor macroeconomice, o problemã a cãreiimportanþa nu a fãcut decât sã se mãreascã.Multiplicându-se canalele, precum intensi-tatea interdependenþei , mondializarea neangajeazã în fiecare zi mai mult unii la alþiiîntr-un mod, îndrãznesc sã zic, orb. Pe planinstituþional, G20 se confirmã cã un gruppertinent, dar eficacitatea sã este discutabilãpe toate nivelele : metodele de pregãtire ,organizarea conferinþelor , luarea decizi-ilor.Suntem acolo tipic într-o guvernareuºoara , care privilegiazã discursul ( comu-nicate) faþa de acþiune.Din fericire, una dinprincipalele decizii ale lui G20 a fost sãtripleze resursele Fondului monetar inter-naþional ( FMI) , de a reechilibra puterile -inevitabil cheltuielilor Europei- ºi sã-i deaastfel mai multe metode , atât pentru a pre-veni cât ºi pentru a vindeca. Astefl FMI adevenit – sau a redevnit- un actor publicmajor al guvernãri economice mondiale ,faþa de statele ºi bãncile centrale.Nu mairãmâne mult ca legãturã entre G20 ºi FMI sã

nu fie clarã.Concret, faþa de riscul curbei în W, dez-

baterea macroeconomicã actualã duce lapoliticile bugetare.De partea lor, bãncilecentrale fac tot posibilul sã conducã politi-cile monetare care nu sunt din punct devedere structrural nici deflaþioniste, niciinflaþioniste. Ele cautã sã identificemomentele propice sã dezlege prudentmãsurile „neconvenþionale”, devenite nece-sare de la ºocul din 2007–2008. Deºi proble-ma deficitelor structurale ºi deci îndatorareaexternã a þãrilor lor începe sã îngrijorezeserios câþiva amercani, Statele Unite auprins obiceiul, de la cel de-Al Doilea RãzboiMondial, de a profita de statutul lor deprimã putere mondialã pentru a colectaexcedentele de cheltuieli a celorlalte state.Ele nu se vor gândi niciodatã cã într-o zi nuvor mai putea trãi mereu pe credit, adicã laun nivel mai ridicat decât au ei mijloace. ªicum am amintit anterior, nimeni nu poateprevedea când va veni acea zi. BarackObama se instaleazã deci pe termen scurt ºicere partenerilor sãi de a persevera în chel-tuielile bugetare, fãrã sã se preocupe dedatorii. Îl grãbeºte chinezii sã reevaluezeyenul ºi sã–ºi intensifice importurile. Înprimul rând, gazda de la Casa Alba n-a fosttotal satisfãcutã la summitul G20 de laToronto, câteva state precum Regatul Unital Marii Britanii ºi Irlandei de Nord sauGermania ce voiau sã priviligieze ieºireaprogresivã din datorii (în englezã fiscal con-solidation). Membrii zonei euro, speriaþi decriza greceascã, sunt, de altfel, condamnaþila prudenþã. Franþa însãºi, care dintr-o datãs-a alãturat pãrþii americane, se îndoieºte cãva vedea nota sa degradatã de agenþii deevaluare ºi încearcã sã îºi croiascã drumîntre „stimulare” ºi „consolidare”. Pe lângãcompromisurile actuale, realizarea uneiieºiri din datorii organizate este miza ceamai importanþa a guvernãrii economicemondiale pe termen mediu, dacã se pretin-de serios sã se reducã riscul megacrizelor deîncredere. În ceea ce priveºte problema ye-nului, Beijingul a destins puþin încordarea,pentru a da satisfacþie Washingtonului, darºi pentru propriul interes.

Aº închide acest scurt comentariu asupra

66


guvernãrii economice mondiale prin câtevaremarci mai teoretice. Economiºtilor cei maidependenþi de tradiþia keyneziana le estefricã „consolidarea fiscalaã”, pentru cã oînfãþiºeazã ca pe reversul multiplicatoruluikeynezian. Altfel zis, lor le este fricã de oreacþie în lanþ negativã care se referã launitãþile politice astfel tratate în recesiunedacã nu în depresie, ºi deci în ºomaj, cuexcepþia revoltei sociale. O altã metodã de aprezenþa lucrurile, un pic mai subtilã darconsolidatã de numeroase exemple este de aconsidera, cã mãrind încrederea în viitor, unplan credibil de întoarcere progresivã laniveluri de îndatorare rezonabile poatestimulã investiþia ºi în final creºterea Cumîn multe fenomene marcate de termene dereacþie, redresarea poate trece printr-o fazãde recesiune temporarã. Economiºtii vor-besc de o curbã în J. Acesta este preþul deplãtit pentru a evita fuga de dinainte.

Criza monedei euroMã refer acum la criza monedei euro, cu

adevãrat un fapt dominant al periooadei deanalizat în revista RAMSES. Pentru a oînþelege – ºi fãrã sã ajungem pânã la istoriaUniunii economice ºi monetare (UEM) ºi aSistemului monetar european (SME) – tre-buie sã ne raportãm la anul 1992, la a douazi de la disoluþia Uniunii Sovietice. În faþaacestor forþe centrifuge care se exersauatunci asupra Comunitãþii (nu i se zicea încãUniune) europene, preºedintele francezFrançois Mitterand ºi cancelarul germanHelmut Kohl au lansat ceea ce deveneatratatul de la Maastricht ºi s-au angajat peun drum a cãrui monedã diferã, dar e unicã.Astfel a fost conceput euro. El a fost oalegere politicã, iar pe un alt plan se aflãdecizia lui Kohl de a unifica Germania pebaza unui deutschemark pentru un markest-german, o paritate care nu avea niciunfundament real. Pentru guvernul de laBonn, înainte, era vorba de un cost tranzito-riu, sigur ridicat, dar asumat în numeleunui obiectiv superior. Crearea euro a înce-put printr-un demers de acelaºi ordin.

În condiþiile iniþiale , þãrile din zona euronu au constituit niciodatã ceea ce teoreti-

cienii numesc „o zone monetarã optimala”.În Statele Unite de exemplu, statele feder-aþiei se bucurã de o mare autonomie buge-tarã ºi fiscalã, ºi ajustãrile între ele se facdatoritã unei remarcabile mobilitate a capi-talurilor dar ºi a persoanelor. Dacã ºomajuldevine excesiv într-un stat, cei care îºi cautãde lucru, nu ezitã sã-ºi facã bagajele. ªiguvernele statelor sunt prinse într-o corectãconcurenþã structuralã de care beneficiazãîntreaga þarã. De-a lungul timpului, pro-gramele federale s-au multiplicat, dândnaºtere progresiv la efecte redistributive lacare conservatorii americani continuã dealtfel sã se opunã cu înverºunare, cum s-avãzut ºi anul acesta cu privire la reformasistemului de sãnãtate. În Europa, situaþiaeste foarte diferitã. Mobilitatea între statelemembre este foarte ºubreda ºi identitãþilenaþionale sunt puternice ºi funcþia redistrib-utiva a Comisiei a rãmas pânã aici indirectãºi în orice caz limitatã.

Iatã de ce, încã de la început, problemaviabilitãþii unei monede unice a fost asprudezbãtutã. Nu a fost dificil de imaginatscenãrii de potenþial al datoriei suverane cãaceea care s-a abãtut anul acesta asupraGreciei ºi deci, spectrul unui ºomaj masivalãturi de dezordini sociale majore, cu toatefelurile de externalitãþi negative directe ºiindirecte nu doar asupra celorlalþi membriiai eurozonei dar ºi asupra Uniunii înansamblul sãu. Arhitecþii monedei unice augândit sã minimalizeze riscurile impunân-du-ºi pactul de stabilitate ºi de creºtere(PSC) – faimoasele criterii de la Maastricht,cu limitarea deficitelor publice la 3 % dinPNB. Normal cã cifra exactã (3 mai degrabãdecât 2.5 sau 3.5) nu avea nicio semnificaþieparticularã. Importanþa este recunoaºtereariscului legat de orice îndatorare excesivã.Bancherii centrali, cu o experienþã de ani dezile , nu au auzit de cartea lui Reinhart ºiRogoff pentru a se arãta convinºi de necesi-tatea absolutã a unei anumite rigori buge-tare. Dar bancherii centrali nu formeazãdecât o micã grupare din lumea întreagã afabricanþilor de politici economice, undevulgata keynezianã a fost acceptatã deguverne ºi adesea de opinia publicã, pentrucã ea predicã facilitatea.

67

O lume post-americanã? (II)

Primii ani cu euro fiind relativ euforici,vigilenþa bugetarã ºi cea fiscalã s-au liniºtitîncetul cu încetul. Apelul la rigoare care semanifestã aici sau acolo era fãcut de cei carese proclamau „moderni” ºi care îi criticaupe cei „vechi”. În continuare, supraveghe-rea multilateralã a adormit, cu atât mai multcu cât statelor membre le este teamã cãaltcineva se va amesteca în afacerea lor.Germania însãºi s-a simþit puþin liberã.Criza financiarã din 2007–2008 a ridicatultimele bariere, deschizând drumul sprerealizarea scenariului atât de îndoielnic.

ªocul a venit deci de la Grecia, o þaraobiºnuitã, dacã îndrãznim sã spunem,dublei contabilitãþi. Speculaþia fãcându-ºioperã pânã la capãt, Atena s-a gãsit în faþacercului vicios ce a luat naºtere din taxele deinteres din ce în ce mai ridicate. În acest tipde situaþie, totul poate merge foarte repede.Europenii au aºteptat prea mult pentru aajuta Grecia ºi – pentru a spune lucrurilorpe nume – Berlinul are el o responsabilitatemajorã în derapaj? Regãsim aici problemafamiliarã a „hazardului moral” ( traducereobiºnuita a expresiei engleze moral hazard).

Cu o intervenþie mai rapidã, Grecia ar fi ieºitdin afacere la timp ºi dupã orice opinie nu s-ar fi implicat total. Dar lãsând sã treacã sãp-tãmâni dupã sãptãmâni fãrã sã decidãnimic, s-a pus în pericol moneda euro sauchiar Uniunea ? S-a asumat riscul de aprovoca o crizã monetarã mondialã, de carese temea Barack Obama care s-a invitat îndezbatere? Rãspunsul la aceastã întrebareeste o problemã de judecatã ºi nu de ºtiinþã,ca multe altele.

Poate cã Germania a cedat puþin maitârziu , dar adevãrul eºte cã, faþã de guvern,Grecia, ºub autoritatea remarcabilului Geor-ges Papandreou, º-a angajat într-un pro-gram de redresare credibil ºi de o amploarefãrã precedent.Pasok a fost singurul partidcapabil sã impunã o asemenea curã de aus-teritate populaþiei fãrã sã provoace revoltã.Dintr-o datã, alte þari probabil ameninþate,precum Spania, s-au simþit la rândul lorobligate sã punã în funcþiune o politicã rigu-roasã de „consolidare fiscala”. Franþa, carese aflã pe un drum înclinat, a simþit peri-colul iminent. Partenerii Germaniei ausuferit din brutalitatea lor. Opinia publicãgermanã s-a dezlãnþuit într-o manierãneplãcutã contra grecilor, ºi la nivelulguvernelor, tensiunile cu Franþa au atinsnivele ridicate cum rar întâlneºti. Nouadoamnã de fier, supusã la presiuni puter-nice într-un context de alegeri regionale, n-avea de ales. A acceptat într-un final sã îºidirecþioneze þara pe drumul solidaritãþii ,dar în schimbul unei guvernãri economice aUniunii altã mult mai riguroasã decât ceeace francezii îºi închipuiau când vorbeau de„guvern economic european”. Se poate dez-bate cu siguranþa anumite aspecte ale com-portamentului vecinilor noºtri de peste Rin,sã estimãm de exemplu cã ei nu consumãsuficient ºi sã munceascã mai mult pentru aexporta. Dar sã fim atenþi sã nu ne situãmsistematic de partea facilitaþii. Cine arîmpinge Europa cãtre exigenþã, dacã nu arexisa Germania?

Într-o anumitã mãsurã, BCE figureazãprintre victimile colaterale ale acestei crize.Jean Claude Trichet nu a fost urmat în luptãsa pentru cã europenii sã rezolve cazul grecprin ei înºiºi. Uniunea nu este încã suficient

de organizatã pentru asta ºi una din con-secinþele pozitive al episodului este chiar cãea va aduce salvare acestei lacune. JeanClaude Trichet a fost ºi criticat pentru cã aadus la bord subiectul cumpãrãrii directe decãtre BCE de titluri de stat ameninþate. Darîn circumstanþe în care totul merge foarterepede, avea ce alege? Trebuie sã ºtii uneorisã schimbi rapid arma de pe umãr. Fãrãîndoialã viitorul îi va face dreptate. BCEeste o instituþie colegialã. Cea mai neplãcutãa fost revelarea opiniei publice asupra deza-cordurilor interne , cu vocea disonanþã a luiAxel Weber, preºedintele de la Bundesbank,mereu citat cã viitorul preºedinte al bãnciieuropene.

În momentul în care scriu aceste rânduri,destinul monedei euro nu e autentificat, daripoteza de departe mi se pare cea mai prob-abilã cã eurozona ºi, mai pe larg , Uniuneaeuropeanã va ieºi mai puternicã din aceastãcrizã , ºi cu o guvernare economicã demnãde acest nume ºi cu mecanisme de solidari-tate precum rolul pe care îl joacã FMI pescara planetarã ºi chiar mai departe.Aceastã guvernare are toate ºansele sã fievirtuoasã, adicã compatibilã cu necesitatea„consolidarii fiscale”. Aºteptând , cãzândaproximativ la 1.20 dolari, cursul euro ºi-aregãsit un nivel satisfãcãtor din punctul devedere al „fundamentelor” economiei. Maimult decât niciodatã, UE rãmâne un labora-tor de guvernare care prefigureazã ceea cear putea sã devinã organizaþia sistemuluiinternaþional la orizontul a douã secoleviitoare. Nu putem depãrta evident completipotezele cele mai pesimiste, precum ieºireaGreciei din zona euro, cu excepþia dispariþeieuroului. Dar ne putem imagina cã Greciaar ieºi imediat din afacere revenind la mon-eda naþionala ºi cã restul Europei ar fi atun-ci mai puþin strãlucitã decât este astãzi? Înceea ce priveºte dispariþia euroului, loviturãar fi atât de durã încât ar suna ceasulUniunii însãºi, adicã ceea ce Mitterand ºiKohl au reuºit sã împiedice în 1992. Concret,fiecare ar trebui deci sã înceapã sã plãteascãpreþul exorbitant a unui schimb de sistem ºisã accepte sã se regãseascã mic ºi neputin-cios faþã de giganþii care ocupã de acumînainte spatele scenei mondiale.

68


69

Un alt criteriu de evaluare a organizaþi-ilor culturale ºi programelor pe care acesteale iniþiazã, vizeazã locul pe care îl ocupã eleîn comunitãþile umane, nu atât prin relaþiilecu celelalte structuri ºi prin parteneriateleîncheiate, ci prin calitatea serviciilor ºi prinimaginea publicã pe care o au.

În acest sens, profesionalizarea acþiu-

nilor de promovare este o prioritate aechipelor manageriale. De pildã, în anul2009, Muzeul Naþional al Satului ºi-a diver-sificat strategiile de imagine prin acþiuni derelaþii publice realizate cu spijinul unorechipe de tineri coordonaþi de nou înfiinþat-ul birou de P.R. al instituþiei.

În contextul lipsei acute de personal cul-tural aceºti „animatori” sunt oameni „delegãturã” cu mediul social, sunt cei care sta-bilesc multiple contacte cu instituþii ºi liderilocali, sunt „purtãtorii de cuvânt” ai organi-zaþiei, cei care transmit mesaje grupurilor-þintã, dar ºi care înregistreazã feed-back-ulacþiunilor întreprinse. Ei culeg informaþiidespre nevoile ºi aºteptãrile culturale alepublicului fidel, ale diverselor segmente depopulaþie. Un segment predilect alproiectelor culturale îl reprezintã tinerii.

Ponderea tinerilor în rândul publiculuiconsumator de produse culturale esteincontestabilã. De aceea, managerii struc-turilor publice, ca ºi cei din sectorul comer-cial al culturii sunt interesaþi sã afle caresunt trebuinþele ºi aspiraþiile lor, pre-ocupãrile ºi satisfacþiile lor, motivaþia pecare o au de a frecventa anumite servicii ºianumite valori.

Studiile despre politica culturalã includîntre prioritãþile strategice obiectivul de asatisface trebuinþele tineretului.

În cartea „Pour une politique culturelle”,Jacques Charpentreau, cel care a coordonatcercetãrile despre „animaþia culturalã” ºidespre „cultura popularã în Franþa”, scria cã:„O politicã se judecã dupã realizãrile sale”.Dacã peste 50% dintre cititorii unei bibliote-ci, dintre vizitatorii unui muzeu de artã,dintre spectatorii unei instituþii de teatrusau clienþii unei librãrii au vârsta sub treize-ci de ani, rezultã cã echipele manageriale ºi-au creat strategia de acþiune þinând seamade interesele publicului-þintã (i.e. ale tinereigeneraþii).

Departamentul de cercetare ºi dezvoltarea Serviciului de politici ºi acþiuni culturale aConsiliului Europei a publicat o serie delucrãri metodologice (e.g. „La communica-tion interculturelle”, „Vers une gestion cul-turelle intégrée: pratiques et politiques”,

MariaMOLDOVEANU

Repere managerialeale politicii

culturale (II)

The following article discusses about manage-rial policies regarding Romania’s culturalpatrimony. The authoress makes an overviewof the actual state of facts, insisting on theway should be evaluated architectonic monu-ments, art galleries, festivals, spectacles andmuseum from an economic point of view. Sherefers mainly to the help received by ourCapital city by The Ministry of Culture andNational Patrimony ("Ministerului Culturiisi Patrimoniului Naþional"). Then MariaMoldoveanu analyzes the financial and theactivity of The Romanian Peasant’s Museum("Muzeul Þãranului Român"), highlightingthat this institution has a large range of proj-ects, including both tradition and (post)mo-dernity. In conclusion, it is very hard to eval-uate what feels a visitor/ spectator when goingto a movie, an exhibition or a representation.Keywords: economic evaluation, managerialpolicies, valorisation, cultural patrimony, effi-ciency.

Abstract

70

Maria Moldoveanu

„L’emploi cultural en Europe”) între care ºistudiul lui Ken Robinson – „Une politiquegouvernamentale en faveur de la culture, de lacréativité et des jeunes (s.n.)”. Autorul aratãcã, în zilele noastre, tinerii se confruntã cu olume foarte complexã ce se complicã zi dezi, cã evolueazã într-un spaþiu extrem deinstabil, unde mutaþiile sunt mai rapide caoricând, atât în plan economic, dar ºi îndomeniile social ºi cultural. De aceea esteesenþial ca structurile guvernamentale sãelaboreze politici ºi programe coerente pen-tru a susþine dezvoltarea culturalã ºi cre-ativitatea tinerilor. K. Robinson considerã cãimplicarea tinerilor în elaborarea politiciiculturale este beneficã atât pentru ei, cât ºipentru pertinenþa obiectivelor strategice.Cercetãrile preliminare întreprinse în þãrimembre ale U.E. s-au axat pe tema educaþieiartistice a tineretului urmãrind sã identificefactorii ce condiþioneazã creativitatea tiner-ilor, participarea la programele artistice, laviaþa culturalã din þãrile lor.

Studiile au arãtat cã tinerii vor sã fieascultaþi ºi sã le fie respectate opiniile. Ei nudoresc sã experimenteze formule artisticeimpuse de lumea adulþilor. Nu vor sã existeo imagine romanþatã despre ei, ci sã li serecunoascã, obiectiv, capacitãþile creative ºipotenþialul intelectual.

Ei aspirã sã devinã artiºti ºi sã fie accep-taþi în lumea artelor pentru ceea ce ºtiu cãcreeze. De asemenea, vor sã afle în cemãsurã activitatea artisticã ºi produsele cre-ate de ei rãspund aºteptãrilor generaþiei dincare fac parte.

Ei ºi-au gãsit locul într-un ampluproiect artistic- studiu de caz -

Sunt membrii trupei bucureºtene „Tourette”– tineri actori, regizori, scenariºti care, în ceicâþiva ani de la absolvirea studiilor, se aflãîntr-o continuã întrecere, cu timpul, cu eiînºiºi, cu visele lor studenþeºti, cu idealurilelor artistice. Au venit în lumea artei în ajunulcrizei culturale(!) ºi sunt condamnaþi sã-ºiîmpartã energia mentalã între „aplicaþiile” laproiecte cu fonduri europene sau alte licitaþiicinice de obþinere a finanþãrii ºi propriileproiecte artistice.

Cine îi cunoaºte îi apreciazã. Cine îi ascultãvrea sã-i revadã. Sunt uluitori pe scenã ºi înmijlocul tinerilor consumatori de artã – întretimp au învãþat sã organizeze workshop-uri ºiconcursuri de creaþie dramaticã impuse prinproiectele licitate de ei!În anul 2009 li s-a propus sã participe laFestivalul Naþional al Umorului „ConstantinTãnase” ediþia a XXI-a alãturi de colectiveartistice de prestigiu, de la Teatrele „MihaiEminescu” din Botoºani, „Toma Caragiu”din Ploieºti, „Victor Ion Popa” de la Bârlad,dar ºi în compania marilor caricaturiºti aiþãrii ºi ai scriitorilor care au lansat în acelezile cãrþi de referinþã pentru Festivalulvasluian etc.Este vorba de volumul de caricaturi „Râsu...Plânsu”, al cunoscutului grafician NicolaeViziteu, de cartea lui Lucian-Valeriu Lefter –„40 de ani de umor la Vaslui, în cuvinte ºiimagini. O cronicã a Festivalului...” ºi deFoto-albumul însoþit de Mãrturii ºiDocumente ale scriitorului D. V. Marin, dedi-cat acestui jubileu (vezi Anexa 3).Piesa”Ich Clown” prezentatã de Tourette aconfirmat ºi talentul ºi succesul la public altinerilor.Piesa este scrisã de Vera Ion ºi Sorin Poamãcare sunt ºi regizorii spectacolului ºi inter-preþii principali – avându-i alãturi pe actoriiAndrei ªerban, Alexandru Potocean, IlincaHãrnuþ, Iulia Verdeº. Creaþia lor pleacã de la experienþe reale pe carele-au trãit în vara anului 2007 ºi face partedintr-un proiect mai complex cu tema „Cumsã scrii despre tine”, pornind de la poveºtireale ºi crâmpeie de viaþã ale contemporanilor.Personajul principal este Adi „un tânãr actorromân fãrã job, bani sau proiecte de viitor.Trãieºte într-o fostã agenþie imobiliarãînchiriatã în Bucureºti, într-un mediu în caretinerii nu sunt sprijiniþi în nici un fel ºi încare eºti valoros numai dacã faci bani. Pãrãsitde prietena sa, se decide sã-ºi schimbe viaþa,mai exact sã plece prin Europa, împreunã cuprietenii sãi William ºi Dragoº, îmbrãcaþi toþitrei în clowni. Pânã la urmã, Adi ajunge cuWilliam la Berlin, dupã care cãlãtoreºte sin-gur la Londra ºi îmbrãcat în clown experi-menteazã în stradã o realitate la care nu segândise niciodatã.

71

Repere manageriale ale politicii culturale (II)

Punerea în scenã a piesei este un prilej pentrutinerii artiºti sã-ºi etaleze multiplele talente.Managerii Festivalului – Lucian Onciu,Directorul Centrului Judeþean pentru Con-servarea ºi Promovarea Culturii TradiþionaleVaslui, Vasile Pavãl, Primarul Vasluiului ºiPreºedintele Consiliului Judeþean, VasileMihalachi, cred în destinul artistic al trupeiTourette, cred în capacitãþile membrilor ei, aºacum cred în valoarea ºi creativitatea tinereigeneraþii.

Presa ºi spectatorii avizaþi au omagiatcutezanþa tinerilor actori de a experimentanoi stiluri artistice

Ich Clown – genial!

“Nu ºtiu cum se face ºi de ce dar IchClown mi s-a pãrut cel mai tare spectacolla care am fost în ultimii ani. Se dau niºtepersonaje. Le ºtim cu toþii. Sunt tinerii pa-triei noastre România. Adi (Sorin Poamã)– un tânãr actor care ºi-ar practica cupasiune meseria dar nu câºtigã nimic.Dragoº (Alexandru Potocean) – eternulstudent, bãgat de pãrinþii medici la facul-tatea de medicinã, ºi-ar dori de fapt sãstudieze la Politehnica (deºi e antitalent)ºi sã trãiascã lângã iubita lui – dar pãrinþiinu îl lasã. Iubita lui Dragoº (Ilinca Hãr-

72

Maria Moldoveanu

nuþ) – femeia standard în devenire care arface orice sã îºi þinã bãrbatul lângã ea înrelaþie. William (Andrei ªerban), þiganulmoldovean care trãieºte într-un fostCeAPe ºi care ”face” Germania, Anglia ºiorice altã þarã de unde se poate întoarcecu un bãnuþ de spart pe telefoane mobile,bolile unei mame care nu a ºtiut niciodatãde el sau amenajãri interioare ale garson-ierei cu baie în curte. Mai apare ºi person-ajul tinerei intelectuale plecate la studii inLondra – Andra (Vera Ion), personaj caretraseazã subtil diferenþa între scopul eiacolo (studiile) ºi realitatea concretã.

Personajele astea interacþioneazã între eleRE-construind o realitate incredibil defamiliarã ºi DE-construind mitul plecãriiprin alte þãri dupã cai verzi pe pereþi.Sunt luate pe rând toate problemele realeale generaþiei noastre. Sunt expuse cumare fineþe ºi umor rafinat. Cine va vedeaaceastã piesã peste 100 de ani va înþelegecum ne era nouã acum. Va înþelege per-fect, cum înþelegem noi acum epoca luiCaragiale.Un rol incredibil în acest spectacol îl are,dupã pãrerea mea, Andrei ªerban. Pelângã un text de excepþie care m-a fãcut sã

73


râd pe înfundate douã ore, interpretareaeste incredibilã.... ºi eu eram sigurã cãteatrul contemporan nu mai are capaci-tatea de a furniza asemenea personajecomplexe ºi cã actorii de acum nu mai potjuca decât minimalist.Ce sã vã mai spun, se mai dau câtevasoluþii curajoase pentru fixarea cadrului,o scenografie minimalã dar cu mare put-ere evocatoare, un costum de clown, lap-topuri, telefoane ºi tot ce e necesar pentrupãstrarea comunicãrii, o poveste înche-gatã cu cap ºi coadã ºi capacitatea de aîntreþine suspansul ºi interesul publiculuipe tot parcursul piesei (care nu e scurtã),se adaugã o echipã de actori talentaþi, unmarketing profesionist ºi interactiv, multentuziasm – ºi iatã un proiect contempo-ran impecabil.Regia: Vera Ion ºi Sorin Poamã, sceno-grafia: Andrei Ioniþã ºi Tania Cucoreanu,costume: Antonela Vulpe, multimedia:Andrei Ioniþã, Antonela Vulpe

nonaserbanescu.ro (19-20 iunie).

În studiul statistic al I.N.S. intitulat:„Activitatea unitãþilor cultural-artistice în anul2009”, referirile la activitatea artisticã ºi aorganizaþiilor de profil, la creaþia ºi pro-ducþia de bunuri artistice sunt relativreduse.

Sunt însã prezentate muzeele de artãcare deþin, restaureazã ºi expun pentru pu-blic lucrãri originale de picturã, sculpturã,graficã ºi fotografie artisticã etc.

Studiu menþioneazã:numãrul de unitãþi distribuite pe me-dii de rezidenþã (urban ºi rural) pemacroregiuni ºi regiuni de dezvoltareºi pe judeþe – dar ºi dupã forma deproprietate ºi importanþa patrimoniu-lui;numãrul de bunuri culturale deþinute;numãrul bunurilor mobile restaurate;numãrul de vizitatori (individuali ºigrupuri organizate);suprafaþa de expunere – m.p.;activitatea muzeelor:• expoziþii organizate;• publicaþiile muzeelor;• activitãþi destinate publicului de

specialitate (e.g. sesiuni ºtiinþifice,simpozioane, proiecte de cerce-tare);

• activitãþi destinate publicului larg(e.g. programe ºi proiecte educa-tive pe grupe de vârstã).

În anul 2009, cele 157 de muzee de artãau organizat 220 expoziþii de bazã ºi 564 –itinerante, au gãzduit 60 de expoziþii ºi auparticipat la 52 organizate de alte muzee dinþarã ºi strãinãtate. Pe lângã activitateaexpoziþionalã, muzeele de artã au editat, înanul 2009, 348 de publicaþii, într-un tiraj de192.760 exemplare.

Unele bunuri artistice (e.g. creaþii de artãpopularã – picturã naivã, icoane pe sticlãetc.) se aflã în patrimoniul muzeelor etno-grafice incluse în statisticile I.N.S., în aceeaºicategorie cu muzeele de antropologie.Aceastã situaþie face mult mai dificilã eva-luarea patrimoniului deþinut de acestemuzee pe baza datelor accesibile.

Aºa cum scrie Christopher Maden, „sta-tistica are un rol important de jucat în poli-tica culturalã ºi artisticã”. Indicatorii statis-tici conþin în egalã mãsurã informaþii de-scriptive ºi evaluative. Indicatorii înºiºi suntdefiniþi ca instrumente statistice necesareînþelegerii, monitorizãrii ºi evaluãrii unordomenii culturale (e.g. arta) dar ºi analizeipoliticii ºi a programelor culturale.

Dupã cum am vãzut, indicatorii statistici,ca ºi cei calitativi sunt folosiþi în egalãmãsurã la proiectarea þintelor strategice ºi laevaluarea performanþelor obþinute.

Dintre multiplele însuºiri ale indicato-rilor culturali unele sunt indispensabiledemersului de evaluare a pertinenþei obiec-tivelor ºi a practicii de realizare a þintelorstabilite ºi anume:

fundamentarea pe teorii ºi practici rel-evante;comparabilitatea longitudinalã, peperioade de timp bine definite;comparabilitatea în plan orizontal (cuindicatori relativi la alte spaþii socio-culturale).

Dupã opinia lui C. Maden, perfecþiona-rea indicatorilor culturali nu þine numai de

îmbunãtãþirea metodelor statistice, ci, maiales, de o mai bunã înþelegere a naturiifaptelor culturale, a relaþiilor complexe din-tre culturã ºi celelalte componente ale sis-temului social.

Aºadar indicatorii utilizaþi pentru evalu-area politicii culturale sunt relevanþi dacãfaciliteazã comparaþia cu alte spaþii socio-culturale, cu alte categorii de organizaþii - înfuncþie de nivelul investiþiilor, de dimensiu-nile pieþelor, de numãrul ºi pregãtirea spe-cialiºtilor, de sancþiuni premiale la diversecompetiþii, de donaþiile intrate în patrimo-niul organizaþiilor respective.

În condiþiile autonomiei instituþionale, aindependenþei artiºtilor ºi a structurilor aso-ciative, nu existã evidenþe accesibile cuprivire la casele de licitaþii, la evoluþia pre-þurilor în piaþa operelor de artã, la preþuireaunor bunuri în atelierele artiºtilor sau lacota de piaþã pe care o are un creator, la unmoment dat.

De aceea ºi reperele pentru identificareastrategiilor manageriale din lumea artei înintegritatea ei sunt neconcludente.

Cercetarea statisticã a I.N.S. conþine ºi uncapitol succint despre „Reþeaua ºi activi-tatea instituþiilor ºi companiilor de specta-cole ºi concerte”.

În anul 2009 au funcþionat în total, 161 deunitãþi, cu 5 mai mult decât în anul prece-dent întrucât s-au înfiinþat noi centre cultur-ale. A crescut ºi numãrul spectacolelor (cucca 50) ºi numãrul spectatorilor prezenþi laconcerte ºi reprezentaþii teatrale, cu cca100.000.

Cu excepþia regiunii Bucureºti-Ilfov ºiCentru, unde numãrul spectatorilor s-aredus, instituþiile de spectacole din celelalteregiuni au reuºit sã atragã în 2009 un numãrmai mare de consumatori.

Reducerea drasticã (15%) ºi arbitrarã anumãrului de artiºti ºi persoane cu funcþiitehnice din aceste unitãþi, va diminua, dupãopinia noastrã, performanþele instituþiilorde spectacole aºa cum, în ultimii ani, s-aredus activitatea din domeniul cinemato-grafiei, mai ales în localitãþile mici din me-diul urban ºi în comunitãþile rurale dinîntreaga þarã. Nu ne propunem sã analizãmîn acest context concurenþa televiziunii ºinici celelalte cauze ale reducerii numãrului

de sãli cinematografice (îndeosebi în pro-vincie), inclusiv reducerea proiecþiilor defilme artistice, dar transformarea cinema-tografelor din multe localitãþi în cele maiinestetice spaþii comerciale întregeºte dezo-lantul peisaj al aºezãrilor umane – cu totmai puþine biblioteci, teatre, librãrii, galeriide artã ºi alte instituþii culturale.

În ce priveºte creaþia cinematograficã din51 de filme româneºti pentru marele ecran,23 sunt filme artistice de producþie româ-neascã, la care se adaugã 7 filme realizate încoproducþie.

Aducerea în prim planul vieþii culturalea dezbaterilor despre filmul românesc sedatoreazã, credem, premiilor obþinute detinerii cineaºti (actori, regizori, scenariºti) ladiverse concursuri ºi festivaluri inter-naþionale.

Faþã de actorii de film ca ºi faþã de ceilalþiartiºti ºi creatori, managementul culturii tre-buie sã ducã o politicã activã: sã se pre-ocupe de condiþiile lor de viaþã, sã promo-veze legi care sã le asigure protecþia socialãºi libertatea de exprimare, sã stimuleze cre-aþia ºi circulaþia creatorilor, sã le recunoascãmeritele ºi sã-i recompenseze pentru succe-sele lor.

Dintre toate atribuþiile manageriale, scrieRensis Likert în lucrarea sa „The HumanOrganisation”, „managementul resurselor uma-ne este de importanþã capitalã, întrucât toatecelelalte depind de cât de bine este îndeplinitãaceasta”. Investiþiile în infrastructura cultur-alã sunt eficientizate numai prin perfor-manþele elementului uman. În acest sens,cheltuielile pentru renovarea ºi moderni-zarea unor instituþii de artã (teatre, sãli deconcerte etc.) au finalitatea doritã dacã ºiartiºtii din aceste organizaþii sunt retribuiþiîn concordanþã cu aptitudinile ºi perfor-manþele lor ºi sunt preþuiþi la nivelul valoriilor.

Salariul artiºtilor din instituþiile culturalenu reprezintã numai un mijloc de satis-facere a nevoilor lor materiale, ci, aºa cumsusþin specialiºtii în managementul organi-zaþional „este ºi principala modalitate de evalu-are a aprecierii de care se bucurã” (Nancy K.Napier).

74

Maria Moldoveanu

75


76

La festivalul cinematografic „DaKINO”,încã de la începuturile sale (când inimosulcineast Dan Chiºu a avut iniþiativa lansãriisale, imediat dupã revoluþia din 1989), m-am simþit, mereu, „de-al casei”. Nu dealta, dar organizatorii m-au invitat perma-nent, în câteva dintre ediþiile de început m-au inclus chiar în jurii ale competiþiilorrespective, am publicat, an de an, comen-tarii despre ediþiile manifestãrii (doardespre „ediþia de crizã” 2009 n-a apãrutnimic în presã, din pricina unor deficienþetehnice, deºi am scris, ºi pãstrez – laîndemâna organizatorilor – articolul despreacel festival cu profil ecologic desfãºurat înambianþa cam congelatã a cinematografuluibucureºtean „Scala”, în care ne-au încãlzitdoar toaletele estivale ale frumoasei prezen-tatoare Valentina Pelinel sau, sã zicem, fil-mul regizoarei Mihaela Rãdulescu Ostrovulmeu, despre destinele ecologice ale delteidunãrene (cu Dani Oþil în prim-plan), daram vãzut ºi mari filme ecologice din lumeaîntreagã, printre care C’est pas grave deYacine Sersar, filmul canadian Îngeriigunoaielor de Pierre Trudeau sau documen-tarul din Marea Britanie The Age of Stupid deFranny Armstrong). Am simþit, de la pri-mele ediþii, cã vom avea a face cu o mani-festare cultural-cinematograficã de duratã,substanþialã, ºi iatã cã nu ne-am înºelatdefel, „DaKINO” a împlinit, în 2010, douãdecenii de existenþã, a crescut an de an, per-fecþionându-ºi ºi îmbogãþindu-ºi structura,

trezind un interes din ce în ce mai marepeste hotare, contribuind în mod esenþial lapãstrarea în viaþã a filmului de scurt metrajromânesc, chiar ºi în condiþiile dificile alecrizei multilateral dezvoltate din ultimii ani.Cele douãzeci de ediþii ale festivalului,toate, fac parte din biografia noastrã, a tutu-ror care am însoþit, toamnã de toamnã, dru-mul incitantei manifestãri culturale care ne-a prilejuit atâtea ºi atâtea bucurii artisticede-a lungul anilor, lãsând în urmã amintiride neuitat. Fac parte din biografia noastrã ºiviscolele de noiembrie care ne însoþeaucând „dãdeam colþul” spre Palatul Naþionalal Copiilor sã vedem Kill Bill de QuentinTarantino, frumoasa înghesuialã de la fil-mul lui Nae Caranfil Dolce far niente, cuStendhal ºi Rossini printre personaje, toatetrofeele „DaKINO” acordate pânã acum,plãcutele ambianþe ale festivalului, desfã-ºurat fie în marile sãli cinematografice aleCapitalei, fie la Palatul Naþional al Copiilor,fie la Muzeul Naþional de Artã sau, pentru odatã, aproape de casa mea, la „LibertyCenter”, când ne-au întâmpinat, cu zâmbe-tul lor pentru toate anotimpurile, ManuelaHãrãbor ºi Mara Grigore...

Organizatorii au avut, de altfel, o ideefoarte preþioasã la ediþia jubiliarã, aceea de aprograma, în paralel cu competiþia propriu-zisã, filmele laureate de-a lungul tuturorediþiilor anterioare cu trofeul „DaKINO”sau cu alte premii importante, vizionãrilerespective beneficiind, în mãsura posibi-

Cãlin CÃLIMAN

DaKINO 20, ediþie jubiliarã

The twentieth edition of the Dakino International Film Festival gives the author the opportunityto make an overview of short film production, on international and national scale.Keywords: DaKINO Movie Festival, aniversary edition, laureats, Dan Chiºu, Goran Bregovic.

Abstract

Artã ºi spectacole

77


litãþilor, ºi de participarea principalilorrealizatori. Practic, am putut urmãri, pe par-cursul ediþiei 20, o istorie a festivalului, cuevidenþierea valorilor de vârf ale com-petiþiei. Din anul 1991 încoace (când a avutloc prima ediþie „DaKINO”), printre lau-reaþii festivalului s-au numãrat mulþi regi-zori – azi – de valoare mondialã ºi filme,cum spuneam, de neuitat, precum Zile albede Ionuþ Teianu (un eseu inspirat din jur-nalul regizorului Alexandru Tatos, care toc-mai se înãlþase la ceruri, într-a 40-a zi dupãrevoluþia românã din decembrie’89), HotelCiºmigiu de Florin Iepan (un regizor care ºi-a validat, prin timp, spiritul civic ºi va-lenþele artistice), Mimi de Lucian Georgescu(deasemenea un cineast „de clasã”), super-ba parabolã cinematograficã belgianãPendulul doamnei Foucault de Jean MarcVervoort, drama În fiecare zi e noapte deAlexandru Maftei (un apãsãtor destinuman, privit cu respect ºi compasiune), O sãfie bine de Titus Muntean (un regizor careavea sã devinã principal exponent al nouluival cinematografic românesc), filmelecineastului australian Jonathan Ogilvie

Acest film este un câine ºi The Tender Hook(prezentate la mari distanþe de timp, în 1996ºi în 2008, pe ecranul Festivalului), origi-nalul film suedez Ultimele ºtiri de PerCarleson (cu ºtiri radiofonice... interactive),filmele olandeze Aruncând copilul deLodewijk Crijns (povestea unui copil orfangãsit într-un coº de gunoi) ºi Heat(deasemenea prezentate la distanþe mari detimp, în 1998 ºi 2007, pe ecranul com-petiþiei), un poetic film francez, Aside animede Guillaume Breaud (istoria Annei carepierde un tren ºi se trezeºte singurã în Paris,ca pe vremuri Zazie) ºi alt film francez, maisarcastic, Bucãþi din nevasta mea de FredericPelle (un incitant studiu psihologic), docud-rama Ajutoare umanitare de Hanno Hofer(un alt cineast reprezentativ al noii gener-aþii), filmele regizoarei Ari Bafalouka dinGrecia See no Evil (a cãrui acþiune sedesfãºoarã în zona de confluenþã a visuluicu realitatea) ºi Afnea (prezentate la„DaKINO” în 2002 ºi, respectiv, în 2010), fil-mul maghiar Fluturele de Istvan Komar (onuanþatã analizã sufleteascã a doi oameni învârstã, tatã ºi fiu, trecuþi de ºaizeci de ani),filmul polonez Vatmanul de Peter Voigt(povestea antrenantã unui „justiþiar” con-temporan), flmele regizoarei suedeze StinaBergman Solkatten (Reflections of the Sun) ºiDie Beauty (prezentate pe ecranul festivalu-lui în 2004 ºi 2010), incitanta metaforã Înain-tea zorilor de Balint Kenyeres din Ungaria,emoþionantul eseu psihologic Lampa cu cãci-ulã de Radu Jude (încã o datã, festivalul aavut „mânã bunã”!), filmul din MareaBritanie Soft de Simon Ellis (confruntãri aleprezentului cu trecutul), un alt valoros filmmaghiar The Counterpart de Laszlo Nemes(surprizele reîntâlnirii, peste ani, a doi vechiprieteni) ºi filmul ecologic pe care l-amamintit, C’est pas grave al regizoarei francezeYacine Sersar, care a obþinut trofeul„DaKINO” în 2009. Toate aceste filme din-tr-o listã – nu-i aºa? – destul de lungã aurulat pe ecranul ediþiei jubiliare 2010, celemai multe dintre ele bucurându-se deprezenþa în salã a autorilor, printre cei maiaplaudaþi oaspeþi fiind australianulJonathan Ogilvie care a sosit din Australiaºi, respectiv, de la Otopeni direct la cine-

Cãlin Cãliman

matograful „Patria”, fiind aºteptat ºi reco-mandat cum se cuvine de o prezenþã mar-cantã din staff-ul ediþiei 20, Miruna Micu-Berescu. O secþiune importantã a ediþieijubiliare 20 a fost consacratã, aºadar, chiarediþiilor anterioare ale competiþiei, aºa cumse cuvine într-o ediþie aniversarã.

Programele desfãºurate în trei primi-toare sãli cinematografice bucureºtene (cin-ematograful „Patria”, cinematograful „Elvi-ra Popescu” ºi Noul Cinema al RegizoruluiRomân de la „Muzeul Þãranului” (în timpce concertul extraordinar Goran Bregovic cufaimoasa sa orchestrã „Wedding andFuneral Orchestra” a fost organizat la SalaPalatului) au inclus ºi câteva lung metrajeimportante. Pe lângã filmele din Gala dedeschidere ºi din Gala de închidere ºi pelângã un „film-eveniment”, în program afigurat un ciclu „Off Section”, cu titluriantrenante. În seara inauguralã (când aufost prezentaþi ºi numeroºii oaspeþi strãiniprezenþi la festival) a rulat tensionatul film127 de ore de Danny Boyle (producþie

S.U.A.-Marea Britanie), un film inspirat deun caz intens mediatizat în presa vremii,povestea alpinistului american AronRalston (James Franco) care, în aprilie 2003a rãmas blocat între stânci, într-un caniondin statul Utah, vreme de 127 de ore,recurgând la mijloace disperate pentru areuºi sã supravieþuiascã. În seara deînchidere a fost programat filmul regizoru-lui american Ben Affleck Oraºul (The Town),un thriller deasemenea dramatic cu „hoþi ºivardiºti”, dar care încearcã sã vorbeascãdespre multe altele, despre prietenie ºi trã-dare, despre dragoste ºi speranþã, despretrecut ºi viitor. „Filmul-eveniment”, prezen-tat cu participarea autorului, Emilio RuizBarrachina, a fost considerat filmul spaniolThe Disciple (o perspectivã nouã ºi sur-prinzãtoare asupra lui Iisus), dar caracterulevenimenþial al proiecþiei – deºi filmul aimpresionat prin valoarea sa artisticã – s-apierdut parþial, deoarece participarea laspectacol a protagonistei, Marisa Berenson,a fost ratatã (din motive, se pare, obiective).

78

79


Printre filmele incluse în „Off Section” a fig-urat ºi debutul în lung metraj al regizoruluiDan Chiºu cu filmul Website Story (prezent,în 2010, ºi la festivalurile internaþionale dela Mons ºi Valladolid), o originalã incursi-une în lumea de gând ºi faptã a tineretuluicontemporan, paralela cu „Westside Story”,un portret al tineretului american într-oanumitã zonã istoricã ºi temporalã, nefiinddeloc întâmplãtoare. Încã un film românesca figurat în programul secþiunii, Nuntã înBasarabia, cea mai recentã realizare a regi-zorului Napoleon Helmis (care, pe gener-icul acestui film îþi spune Nap Toader!), ocomedie amarã uneori, a cãrei acþiune esteprilejuitã de cãsãtoria unui dirijor dinBucureºti cu o pianistã din Chiºinãu. Printrecelelalte filme incluse în acest program s-aunumãrat filmul francez Yves Saint Laurent,l’amour fou de Pierre Thoretton (o incursi-une în biografia constructorului unuia din-tre cele mai apreciate imperii „fashion”), fil-mul american Temple Grandin de MickJackson (o altã incursiune biograficã, poves-tea unei profesoare la Universitatea Colo-rado care fusese diagnosticatã, la vârsta detrei ani, în 1950, cu autism), coproducþiaanglo-spaniolã How Much Does yourBuilding Weigh, Mr. Foster? de NorbertoLópez ºi Carlos Carcas (despre ascensiuneaunui influent arhitect de reputaþie mondi-alã, Norman Foster), filmul britanic NeverLet me Go (Sã nu mã pãrãseºti) de MarkRomanek (ecranizare a unui multipremiatroman japonez, de Kazuo Ishiguro, cu o tul-burãtoare poveste de dragoste, gelozie ºitrãdare) ºi filmul german Desperados on theBlock de Tomasz E. Rudzik (a cãrui acþiunedebuteazã în liftul unui cãmin studenþescdin München).

M-a interesat în mod special secþiuneascurt metrajelor româneºti (tocmai pentrucã una dintre misiunile prioritare ale festi-valului „DaKINO” mi se pare a fi tocmaimenþinerea în viaþã a acestui gen cine-matografic în condiþiile prelungitei conva-lescenþe a Studioului „SahiaFilm” ºi a altorinstituþii specializate), un program care aconþinut aproape treizeci de titluri de filme(de ficþiune, documentare sau de animaþie)realizate în ultimii doi-trei ani. Printre

autori, câteva nume pe care le consider „deperspectivã” ale cinematografiei naþionale,Paul Negoescu (autorul filmului Derby) sauTudor Jurgiu (reprezentat prin filmul Ela),tineri regizori care schiþeazã, în filmele lor,nuanþate portrete de tineri contemporani.Povestea unei adolescente din zilele noastreeste derulatã ºi în scurt metrajul OzaneiNicolau Eu ºi sora mea. Filmul semnat deAndrei Gheorghe Ciobãnilã abordeazã otemã sensibilã, „câinele, prietenul omului”.Am urmãrit cu interes filmele semnate deAndrei Cohn: Înainte ºi dupã 22/12/1989 (osemnificativã confruntare a trecutului cuprezentul) ºi Maica Domnului (cu eveni-mente, le-aº spune, supranaturale în viaþade fiecare zi a unei vãduve bucureºtene).Am revãzut, deasemenea, cu plãcerepovestea talentatului adolescent Lele dinMuzica în sânge de Alexandru Mavrodi-neanu (film premiat, recent, la festivaluri depeste hotare), cu bucuria de a o reîntâlni, înrolul mamei lui Lele, pe Dorotheea Petre.Douã dintre filmele programului românescvizeazã realitãþi ale televiziunilor actuale,Healing TV de Irina Lexiu se vrea o satirã(suprarealistã) a impactului emisiunilor TVîn rândul publicului telespectator, iar NoNews de Alexandru Stãnescu îºi îndreaptã„þepii” ironici spre goana dupã audienþã aunor programe de televiziune. Un umor debunã calitate degajã filmul Piscine, Germaniade Emanuel Vasiliu, o întâmplare hazliepetrecutã în timpul unei conferinþe organi-zate în scopul comercializãrii unor piscinedin Germania. Printre filmele animateprezente în selecþie au figurat, deopotrivã,filme ale unor autori cu experienþã precumMihai ªurubaru (O zi din viaþa lui Ionescu, un„metraj mediu” ambiþios, inspirat de real-itãþi cotidiene) sau Ion Octavian Frecea(Fresca – Blestemul lui Drãgulea, adaptareaunei legende), dar ºi creaþii ale unor cineaºtitineri, la început de drum, Oana-CãtãlinaGheorghiu (Obiceiuri proaste, o „parabolã”cu un fierar care descoperã, între douãrãzboaie, cã poate crea ºi altceva, în afarã dearme) sau Alexei Gubenco (Vive la crise!, unfilm metaforic, inspirat de realitãþi ale crizeieconomice mondiale). Printre celelalte scurtmetraje româneºti din program s-au numã-

80

Cãlin Cãliman

rat filmul poetic Prietenul meu e un nor deAnton Octavian, Repetiþie de AlexandraCojocaru (cu dilemele existenþiale ale uneiactriþe), Timi de Cristi Iftimie (povestea unuicopil de zece ani, ajuns pentru prima oarã lamare), „docudrama” Trenul foamei de ViorelTimaru sau 10 de Dorian Boguþã, în carevine vorba despre „jocurile dragostei ºi aleîntâmplãrii”...

Scurt metrajele strãine prezente la ediþiajubiliarã „DaKINO” au fost selectate pe uncriteriu prestigios: ele au obþinut mari pre-mii internaþionale în 2010, sau au fostincluse în selecþiile oficiale ale þãrilor res-pective la mari festivaluri cinematograficeale anului. Nu le-am vãzut pe toate (prinforþa lucrurilor), dar am reþinut ideea cã,printre filmele prezentate, a figurat ºi filmuldistins cu Premiul Oscar pentru cel mai bunscurt metraj de animaþie, Logorama deFrançois Alaux, Hervé de Crecy, LudovicHouplain. ªi în aceastã secþiune, intitulatã„Happy 20”, au figurat cam 30 de scurtmetraje, trecute în anul 2010 (cu mai mic saumai mare succes) pe la festivaluri mondiale

precum Rhode Island, Berlin, Clermont-Ferrand, Orleans, Paris, Melbourne, Tribeca,Cannes, Palm Springs, San Sebastian,Sundance, Veneþia, Rotterdam, Sarajevo...Printre secþiunile ediþiei jubiliare s-a numã-rat ºi ciclul de patru scurt metraje belgiene„Focus Belgia”, care a cuprins coproducþiilebelgiano-franceze La légende du chou de Pas-cale Hecquet, Mémoires fossiles de ArnaudDemuynck ºi Anne-Laure Totaro ºi Thermesde Banu Akseki, precum ºi coproducþiafranco-belgiano-camerunezã Les oreilles deGilbert Babena. Trei lung metraje de ex-cepþie au figurat în secþiunea specialã„Brilliant Docs”: filmul francez Deux de lavague de Emmanuel Laurent, filmul cana-dian How to Start your Own Country de JodyShapiro ºi filmul suedez Videocraþia de ErikGandini. Regizorul Dan Chiºu, care conti-nuã, de douãzeci de ani, sã fie „sufletul”prestigioasei manifestãri cinematografice, ºistaff-ul sãu organizatoric binemeritã recu-noºtinþa noastrã pentru modul elevat în careau conceput ediþia jubiliarã a festivalului„DaKINO”...

Cantemir, - Revista lunara editata de Fundatia Nationala pentru...

Documents

Transcript of Cantemir, - Revista lunara editata de Fundatia Nationala pentru...