1 / 11

111...    GGGEEENNNEEERRRAAALLLIIITTTĂĂĂŢŢŢIII    

1.1. CCAADDAASSTTRRUULL  ––  SSCCUURRTT  IISSTTOORRIICC  11..11..aa.. EEttiimmoollooggiiaa  tteerrmmeennuulluuii  „„ccaaddaassttrruu””  

Cuvântul cadastru  are  o  origine  care  nu  este  stabilită  în mod  cert,  existând mai multe ipoteze privind apariția acestuia. O primă variantă atribuie termenului origine greacă, potrivit căreia ar deriva din cuvântul compus „katastikhon” (prefixul „kata” înseamnă de sus în jos, iar „stikhon” are semnificația de registru de impunere, carte de însemnări, carte de comerţ).  

Potrivit  altor  opinii,  termenul  cadastru  ar  deriva  din  cuvântul  de  origine  latină „capitastrum”, care are legătură cu „capitionis registrum” sau „capitum registrum”, ceea ce ar însemna  impozit  pe  capul  familiei  („capitatio”).  Denumirea  apare  într‐o  formă  apropiată, folosită  cu  înțelesul  actual  ‐  „catastico”  într‐un  document  din  anul  1185  găsit  la  Veneția. Ulterior, a trecut şi  la alte state italiene sub forma „il cotastro”, apoi  în Franța sub forma „le cadastre” şi Germania „der(das) Kataster”.  

În  țara  noastră  apare  la  începutul  secolului  XIX,  adaptat  foneticii  limbii  române, sub  forma  actuală  „cadastru”.  Cuvântul  „catastif”  cu  varianta  „catastih”  are  în  mod  sigur origine  greacă  şi  înseamnă  condică  sau  registru,  cu  vădită  tentă  arhaică.  Din  perioada interbelică,  prin  Legea nr.  23/1933,  s‐a  adoptat  denumirea de  „cadastru  funciar”,  Legea nr. 7/1996 defineşte termenii „cadastru general” şi „publicitate imobiliară”, iar prin modificarea şi completarea acestei legi în anul 2004 s‐a creat un sistem unic de cadastru, preluându‐se şi activitatea de publicitate imobiliară. Din anul 2010 când a fost modificată ultima dată Legea 7, cadastrul  şi  cartea  funciară  sunt  privite  ca  sistem  unitar  de  evidență  a  proprietăților imobiliare din România. 

11..11..bb.. ÎÎnncceeppuuttuurriillee  ccaaddaassttrruulluuii  Măsurătorile cadastrale nu au fost şi nici nu sunt un scop în sine, ci de la început au 

servit  primelor  forme  de  impunere  fiscală  şi  au  avut,  încă  din  antichitate,  drept  sarcină importantă stabilirea limitelor proprietăților funciare.  

Cunoştințe şi confirmări legate de activitatea organizată de măsurare a terenurilor există şi se referă în special la zonele în care pământul era cultivat pentru agricultură, în lunca fluviului Nil, în Mesopotamia şi în Orientul Mijlociu.  

În  Egiptul  Antic  s‐au  ținut  evidențele  loturilor  repartizate  periodic  pentru agricultori, iar obligațiile față de faraoni erau plătite după  întinderea şi calitatea pământului. Măsurătorile  erau  de mare  importanță, mai  ales  pentru  gospodărirea  văii  Nilului,  deoarece granițele dintre parcele erau şterse datorită revărsărilor anuale şi era necesară refacerea lor.  

În  Grecia  Antică  împărțirea  pământului  s‐a  făcut  în  moduri  diferite  în  Sparta  şi Atena,  iar  populația  a  fost  împărțită  în  clase  în  funcție  de  avere,  lucru  care  a  necesitat măsurarea pământului şi aprecierea capacității de producție, precum şi ținerea unor registre de evidență.  

În  Imperiul  Roman,  măsurătorile  erau  executate  de  agrimensori,  care  redactau harta (forma) terenurilor pe care se arătau limitele (limites) parcelelor. Acestea erau trasate sub  forma  unei  grile  alcătuite  din  pătrate  (centuria)  şi  numerotate  pentru  a  putea  fi identificate, iar pe teren erau folosite pietre pentru marcarea colțurilor pătratelor, utilizându‐se  un  instrument  (stella)  din  lemn  pentru  trasarea  unghiurilor  drepte,  îmbunătățit  prin adaptarea unui  stativ  de metal  care  permitea  rotirea  (groma).  În  coloniile  nou  înființate  se întocmeau pe lângă hărți şi registre în care se înscriau parcelele,  iar pe baza lor se redactau cărți de impunere pentru siguranța perceperii impozitelor. 

În Europa medievală după o perioadă de instabilitate au apărut state cu organizare stabilă, capabile să‐şi procure veniturile din impozite. După toate probabilitățile, cel mai vechi cadastru  a  luat  naştere  în  oraşul  autonom  Milano.  Activități  specifice  cadastrului  s‐au desfăşurat în spațiul popoarelor germanice şi în Anglia, Elveția, Lituania, etc.. 

2 / 11

Măsurătorile  terestre  au  fost  influențate  de  progresul  tehnico‐ştiințific  din perioada  Renaşterii,  folosindu‐se  planşeta  topografică,  semne  convenționale,  măsurători  în sistem zecimal, rețele de triangulație locală.  

Data de naştere a cadastrului în Europa poate fi considerată 17 aprilie 1720, când au  început  lucrările  de  măsurare  pentru  principatul  Milano  aflat  sub  ocupație  austriacă. Documentația  întocmită  pe  parcursul  a  40  de  ani  conținea  registrul  parcelelor,  registrul caselor, mapa cu hărțile  la scara 1:2000 şi  la scara 1:8000 pentru ansamblu, câte a coală de proprietate pentru fiecare contribuabil şi harta topografică a principatului la scara 1:72000. 

Considerat  modelul  tuturor  cadastrelor  europene,  a  fost  preluat  de  Franța  sub Napoleon,  de  principatele  italiene  şi  statul  papal,  de Belgia,  Olanda,  Luxemburg,  cantoanele elvețiene, landurile germane şi tot Imperiul habsburgic. 

Transilvania  a  beneficiat  de  rigurozitatea  cadastrului  austriac  şi  prin  urmare, astăzi încă se mai găsesc planuri cadastrale întocmite la scările 1:7200, 1:5760 (pentru zonele cu mai puține detalii), 1:3600 sau 1:2880 (de 10 ori scara hărților militare 1:28800). 

11..11..cc.. EEvvoolluuţţiiaa  ccaaddaassttrruulluuii  îînn  RRoommâânniiaa  Activitatea de cadastru din România a parcurs următoarele etape: 

♦ Etapa de început a cadastrului  Lucrările  de  introducere  a  cadastrului  şi  a  cărților  funciare  s‐au  efectuat  în mod 

diferențiat  în provinciile  româneşti,  în  funcție de  împrejurările  istorice,  începând cu  secolul XIX, astfel: 

· în  Transilvania,  Banat  şi  o  parte  a  Bucovinei  lucrările  specifice  au  debutat  după sistemul austro‐ungar începând cu anul 1794 şi au continuat după anul 1850 sub forma „Cadastrului  concretual”  (consta  în  delimitarea,  descrierea  şi  reprezentarea  hotarelor localităților, a limitelor tarlalelor, a rețelelor hidrografice şi a căilor de comunicații); 

· în Muntenia  şi Moldova,  începând  cu  anul  1831,  respectiv  1832  se  fac  încercări  de introducere a cadastrului de către primii ingineri hotarnici pregătiți la Iaşi de Gheorghe Asachi (din anul 1813) şi la Bucureşti de Gheorghe Lazăr (din anul 1818); 

· în restul ţării constituirea cadastrului se va face după primul război mondial, o dată cu înfăptuirea reformei agrare. 

♦ Etapa de organizare a cadastrului în România (1919­1933)  

În  anul  1919  se  înființează  „Direcția Cadastrului  şi  a  Lucrărilor Tehnice”,  a  cărei activitate s‐a limitat în special la măsurarea moşiilor şi parcelarea lor pentru împroprietăririle făcute după primul război mondial. Măsurătorile s‐au făcut  în sisteme de referință locale, cu diferențieri legate de precizie şi conținut, deoarece nu exista o rețea de triangulație geodezică omogenă. Pentru executarea cadastrului au fost pregătite cadre tehnice la Şcoala de topografie (1919) de pe lângă Direcția Cadastrului.  

Un pas important a fost făcut în anul 1930 prin adoptarea sistemului de proiecție stereografică,  rezultat  al  conlucrării  dintre  Direcția  Cadastrului  şi  Institutul  Geografic  al Armatei.  

♦ Etapa începerii cadastrului modern şi a unificării cărţilor funciare (1933­1955) 

Momentul  de  referință  pentru  acest  domeniu  de  activitate  l‐a  constituit  „Legea pentru organizarea  cadastrului  şi  cărților  funciare”,  nr.23/1933,  care  reglementează pentru prima  dată  modalitatea  de  organizare  şi  realizare  a  cadastrului  funciar,  pornindu‐se  de  la rețele  geodezice  unitare  şi  elaborându‐se  planuri  şi  registre  cadastrale  după  primele normative tehnice şi economice.  

La început s‐a prevăzut executarea lucrărilor cadastrale în Muntenia şi Dobrogea, apoi în Moldova şi Oltenia, concomitent cu actualizarea celor existente în Transilvania, Banat şi Bucovina.  

3 / 11

În ceea ce priveşte publicitatea imobiliară, aceasta a fost temeinic organizată prin „Legea pentru unificarea dispozițiilor privitoare  la  cărțile  funciare”, nr. 115/1938. Lucrările începute în fostul județ Ilfov şi în comunele subordonate municipiului Bucureşti, care urmau să fie folosite drept model pentru restul țării, nu au putut să fie terminate din cauza războiului şi  au  fost  întrerupte  în  anul  1941,  când  se  executaseră numai  pentru 54  comune  (65% din volumul  total).  S‐a  folosit  experiența  tehnicienilor  din  celelalte  provincii,  au  fost  redactate instrucțiuni noi cuprinse în „Norme tehnice” (1943) şi începând  cu  anul  1940 s‐au pregătit ingineri în cadrul secției de cadastru din Şcoala Politehnică din Bucureşti. 

După  cel de‐al doilea  război mondial  au urmat  lucrări de măsurători  şi  parcelări pentru  împroprietărirea  temporară  a  țăranilor,  fără  ca  instituția  cadastrului  să  mai  fie finanțată de puterea comunistă.  

În  anul  1949  s‐a  hotărât  colectivizarea  agriculturii,  iar  legea  şi  măsurătorile cadastrale  au  devenit    desuete  pentru  regimul  totalitar.  Urmările  nefaste  ale  politicii comuniste de atunci nu au putut fi remediate nici până astăzi, deoarece au produs anomalii în percepția  proprietății,  au  creat  traume  şi  dezechilibre  sociale,  inechități  începând  cu  regele țării şi terminând cu țăranul cu câteva prăjini sau pogoane de teren. 

♦ Etapa sistemelor de evidenţă funciară şi de cadastru funciar (1955­1990)  

Pentru  înregistrarea  şi  urmărirea  dinamicii  terenurilor  agricole  aparținând unităților de stat,  se  legiferează  începând cu anul 1955 organizarea şi executarea „evidenței funciare”,  un  sistem  care  a  servit  la  comasarea  suprafețelor  agricole  în  perioada  de colectivizare a agriculturii şi care a contribuit la îngrădirea drepturilor reale imobiliare. 

Între  1955  –  1968  s‐au  realizat  planuri  topografice  la  scara  1:10000  pe  cale fotogrametrică  pentru  13  milioane  de  hectare  şi  registre  de  evidență  funciară  de  către Consiliul Superior al Agriculturii.  

Din  anul  1968,  prin  Legea  nr.  12  privind  apărarea,  conservarea  şi  folosirea terenurilor  agricole  se  prevede  printre  altele  introducerea  cadastrului  funciar  pe  întreg teritoriul  țării.  Au  continuat  să  fie  folosite  vechile  evidențe  şi  dezinformările  cu  privire  la suprafețele agricole, pe fondul ignorării premeditate a ideii de cadastru de către conducerea politică totalitară.  

Inventarierea terenurilor începută în 1968 a continuat şi după 1974 prin Legea nr. 59,  întocmindu‐se  balanțe  anuale  ale  fondului  funciar,  dar  limitându‐se  circulația  juridică  a terenurilor la dobândirea lor numai prin moştenire legală. 

Întregul  domeniu  al  măsurătorilor  terestre  a  fost  supus  reglementărilor  prin Decretul  nr.  305/1972  privind  activitatea  geodezică,  topo‐fotogrametrică  şi  cartografică, precum şi folosirea datelor şi documentelor rezultate din această activitate.  

Dintre  documentațiile  cartografice  întocmite  începând  cu  anul  1965  trebuie menționat planul topografic de bază la scările 1:5000 şi 1:2000 care, din păcate, nu a putut fi actualizat la intervale de timp corespunzătoare, deşi acoperă aproximativ 90% din teritoriul țării.  

Acesta  şi‐a  dovedit  utilitatea  pentru  sectoarele  economice  care  dețin  suprafețe mari de teren (agricultură, silvicultură, căi de comunicații, sistematizarea localităților), dar şi pentru asigurarea  suportului  grafic pentru  lucrările de cadastru prin derivarea  conținutului său. 

♦ Etapa aplicării legilor proprietăţii şi a formării structurilor organizatorice (după 1991)  

Schimbările din ultimii ani sunt  legate  în primul rând de cadrul  legislativ general privitor la regimul juridic al fondului funciar, la proprietatea publică şi privată, la dobândirea dreptului de proprietate şi la circulația juridică a terenurilor.  

4 / 11

Reglementări  generale  în  domeniul  proprietății  apar  în  Constituția  României adoptată în 1991, în Legea administrației publice locale nr. 69/1991, modificată şi completată, în Codul civil român şi în Codul de procedură civilă, modificate şi completate. 

În  deceniul  1990‐2000  au  fost  promulgate  acte  normative  care  constituie fundamente  ale  instituţiei  dreptului  de  proprietate:  Legea  fondului  funciar  nr.  18/1991, modificată şi republicată prin Legea nr. 169/1997, care cuprinde norme juridice referitoare la proprietatea publică şi privată asupra  terenurilor,  la  regimul  juridic al acestora, protecția şi ameliorarea  terenurilor,  Hotărârea  Guvernului  nr.  834/1991  privind  stabilirea  şi  evaluarea terenurilor  deținute  de  societățile  comerciale  cu  capital  de  stat,  Legea  privind  circulația juridică  a  terenurilor  nr.  54/1998,  Legea  pentru  reconstituirea  dreptului  de  proprietate asupra terenurilor agricole şi forestiere nr. 1/2000.  

Pentru  instituția  cadastrului  din  România,  actul  legislativ  cel  mai  important  îl constituie  Legea  cadastrului  şi  publicității  imobiliare,  nr.7/1996  (cu  modificările  şi completările ulterioare), care asigură cadrul juridic necesar pentru elaborarea unui cadastru modern şi deschide porțile unei instituții de drept cu rădăcini europene, având la bază tradiții istorice.  

Din  punct  de  vedere  organizatoric,  la  nivel  central  a  fost  înființată  ca  instituție publică  cu  personalitate  juridică  Oficiul  Național  de  Cadastru,  Geodezie  şi  Cartografie (ONCGC),  ca  organ  de  specialitate  în  subordinea  Ministerului  Administrației  Publice,  iar  la nivel județean au fost organizate OJCGC.  

Din anul 2004 ONCGC s‐a reorganizat, a  fost preluată şi activitatea de publicitate imobiliară  care  aparținea  de  Ministerul  Justiției  şi  s‐a  înființat  Agenţia  Naţională  de Cadastru  şi Publicitate  Imobiliară  (ANCPI),  unica autoritate  în domeniu,  instituție publică având personalitate juridică aflată în subordinea Ministerului Administrației şi Internelor. La nivelul  fiecărui  județ  şi  în  municipiul  Bucureşti  s‐au  înființat  Oficiile  de  Cadastru  şi Publicitate Imobiliară (OCPI) prin reorganizarea OJCGC şi a Birourilor de Carte Funciară de pe lângă judecătorii. 

Activitatea  acestor  instituții  se  referă  la  organizarea,  conducerea,  îndrumarea  şi controlul executării lucrărilor din domeniu, la elaborarea normelor tehnice şi metodologiilor de specialitate, la organizarea fondului național de geodezie şi cartografie, a băncii de date a sistemului unitar de cadastru şi nu în ultimul rând, la autorizarea persoanelor fizice şi juridice care pot să realizeze şi să verifice lucrări de specialitate.  

Devenită profesie liberală, activitatea specialistului în cadastru câştigă treptat locul pe care îl merită, pe măsură ce lucrurile tind spre normalitate, într‐o societate bazată pe valori democratice.  Sectorul  privat  creşte  treptat  ca  importanță,  iar  sectorul  public  garantează securitatea sistemului de publicitate imobiliară.  

Cadastrul  beneficiază  de  dezvoltarea  din  domeniul  tehnologiei  informației,  iar tehnicile  avansate  de  culegere,  prelucrare  şi  stocare  a  datelor  cadastrale  contribuie  la consolidarea  proprietății,  la  gestionarea  patrimoniului  imobiliar,  la  utilizarea  unui  sistem fiscal modern. 

Integrarea României în Uniunea Europeană a deschis noi perspective în domeniul cadastrului, care  este conceput ca o institutie fundamentală în construcţia UE şi anume, va consta  într‐o  bază  de  date  teritoriale,  deschisă  consultării  publice,  care  captează  informații spațiale, grafice şi alfanumerice,  făcându‐le accesibile  în egală măsură  instituțiilor publice şi private,  precum  şi  cetățenilor.  Cadastrul,  definit  ca  proprietate  publică,  va  servi  garantării principiilor  egalității,  securității  şi  justiției  pentru  toți  cetățenii  UE  şi  va  acoperi  ca  sistem informatic fundamental întreg teritoriul european.   Agenția  Națională  de  Cadastru  şi  Publicitate  Imobiliară  (ANCPI)  a  trecut  în  luna septembrie  2011  prin  Hotărâre  de  Guvern  de  la  Ministerul  Administrației  şi  Internelor  în subordinea  Ministerului  Dezvoltării  Regionale  şi  Turismului.  Prin  preluarea  ANCPI Guvernul  României  fundamentează  această  decizie  prin  faptul  că  se  realizează  unificarea 

5 / 11

practicilor, interoperabilitatea datelor, partajarea şi standardizarea lor, astfel încât să poată fi îndeplinite atât atribuțiile şi responsabilitățile MDRT în domeniul dezvoltării regionale, cât şi cele  ale  autorităților  locale  legate  de  buna  administrare  a  terenurilor.  Activitățile  MDRT  şi ANCPI sunt  interdependente  în ceea ce priveşte rezolvarea aspectelor  legate de dezvoltarea teritorială.  Problema  fundamentală  a  cadastrului  rămâne  slaba  finanțare,  şi  în  prezent  sunt căutate noi  surse,  care să susțină politici  integrate  în domeniul administrării  terenului. Prin această măsură, PUZ‐urile  şi PUG‐urile  se  vor  realiza pe harta  cadastrală  a ANCPI,  iar  toate informațiile  legate de aceste planuri vor  fi  integrate  la nivel național,  într‐o bază de date.  În prezent,  lipsa cadastrului general împiedică buna administare a terenurilor, având implicații în  creşterea  economică,  protejarea  mediului  şi  realizarea  programelor  de  dezvoltare  pe termen mediu şi lung.   Prin  Ordonanța  de  urgență  a  Guvernului  privind  stabilirea  unor  masuri  de reorganizare  in  cadrul  administratiei  publice  centrale,  nr.  16/2012,  publicată  în  Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 314 din 10 mai 2012, ANCPI a trecut din subordinea MDRT în subordinea Guvernului României.    In  Monitorul  Oficial  al  Romaniei,  partea  I,  nr.  506  din  data  de  24  iulie  2012  a  fost publicata  Legea  nr.  133  /  2012  pentru  aprobarea  Ordonantei  de  urgenta  a  Guvernului  nr. 64/2010  privind modificarea  si  completarea Legii  cadastrului  si a publicitatii  imobiliare nr. 7/1996.  

1.2. DDEEFFIINNIIŢŢIIEE,,   CCAARRAACCTTEERRIISSTTIICCII,,   RROOLL,,   SSCCOOPP,,   IIMMPPOORRTTAANNŢŢĂĂ,,   LLEEGGĂĂTTUURRAA   CCUU   AALLTTEE  DDIISSCCIIPPLLIINNEE  

  Cadastrul general este un sistem unitar şi obligatoriu de evidenţă tehnică, economică  şi  juridică  prin  care  se  realizează  identificarea,  înregistrarea  şi reprezentarea  pe  planuri  cadastrale  a  tuturor  corpurilor  de  proprietate, indiferent de destinaţie şi proprietar, de pe întregul teritoriu al ţării.  (conform Legii cadastrului şi publicității imobiliare, nr. 7/1996) 

  Cadastrul general este sistemul unitar  şi obligatoriu de evidenţă tehnică, economică şi juridică a tuturor imobilelor de pe întreg teritoriul ţării. (conform modificării prin Titlul XII din Legea nr. 247/2005) 

  Cadastrul şi cartea funciară formează un sistem unitar şi obligatoriu de evidenţă  tehnică,  economică  şi  juridică,  de  importanţă  naţională,  a  tuturor imobilelor de pe întregul teritoriu al ţării.  (conform OU nr. 64 din 2010 prin care se modifică Legea nr. 7/1996) 

  Cadastrul  este  “o  înregistrare  oficială  a  proprietăţii, mărimii  şi  valorii terenurilor 

(Webster’s Dictionary) Caracteristici  

Cadastrul are caracter: ♦ obiectiv: exprimă o realitate obiectivă, independentă de voința omului, indiferent 

de funcția socială sau tehnică a acestuia; ♦ unitar: se execută după norme şi instrucțiuni unice; ♦ istoric: reflectă legile societății (formele de proprietate caracteristice unei 

orânduirii); ♦ dinamic: exprimă realitatea naturală în continuă schimbare (impune necesitatea 

unei întrețineri permanente); ♦ general: satisface cerințe pentru diferite sectoare economice; 

6 / 11

♦ obligatoriu: se execută pe întreg teritoriul țării, pentru toți proprietarii de bunuri imobile, persoane fizice sau juridice. 

Rol  Cadastrul trebuie să furnizeze date reale cu privire la:  determinarea întinderii, configurației şi poziției imobilelor, a destinației şi folosinței lor;  identificarea proprietarilor de bunuri imobile şi înscrierea lor în registrele cadastrale;  stabilirea categoriei de terenuri după însuşirile calitative;  inventarierea suprafețelor mecanizabile şi nemecanizabile, a pantelor terenurilor;  bonitarea solurilor după gradul de fertilitate în funcție de categoriile de folosință agricole;  inventarierea terenurilor degradate care necesită lucrări de îmbunătățiri funciare, a celor care pot fi scoase din circuitul agricol, a terenurilor amenajate şi  ameliorate. 

Scop  Executarea lucrărilor de cadastru trebuie să pună la dispoziția celor  interesați,  în 

orice moment, date reale şi complete pentru: • asigurarea  suportului  tehnic  necesar  identificării  şi  garantării  proprietății  (terenuri  şi 

construcții)  prin  înscrierea  pe  baza  actelor  şi  faptelor  juridice,  în  cartea  funciară  şi,  totodată, garantarea creditului ipotecar cu proprietatea imobiliară; 

• crearea  cadrului  funcțional  pentru  aplicarea  unui  sistem  eficient  simplificat,  unitar,  corect  şi operațional de taxe şi impozite, pe baza datelor reale şi actuale despre proprietatea imobiliară; 

• dezvoltarea şi modernizarea pieței terenurilor; • furnizarea informațiilor şi sintezelor necesare luării unor decizii în dezvoltarea socio‐economică 

a localităților şi dezvoltarea infrastructurii; • determinarea stadiului şi evoluției fondului funciar pe județe şi pe țară; • coordonarea şi organizarea producției agricole; • cunoaşterea fondului imobiliar – edilitar şi starea acestuia; • întocmirea studiilor şi proiectelor pentru sistematizarea teritoriului şi localităților; • obținerea de date pentru întreținerea străzilor, drumurilor, căilor ferate, etc.; • alegerea amplasamentelor obiectivelor industriale şi social – culturale; • folosirea, amenajarea şi regularizarea cursurilor de apă; • amenajarea şi exploatarea rațională a pădurilor; • protecția mediului; • soluționarea litigiilor cu privire la terenuri dintre proprietari; • efectuarea  altor  măsurători  şi  lucrări  tehnice  de  specialitate,  necesare  pentru  satisfacerea 

nevoilor proprii ale ministerelor, instituțiilor centrale de stat, regiilor autonome şi altor persoane juridice; 

• realizarea bazei de date cadastrale necesare întocmirii sistemelor informaționale ale teritoriului (SIT). 

 Cadastrul şi cartea funciară formează un sistem unitar şi obligatoriu de evidenţă tehnică, 

economică şi  juridică, de  importanţă naţională, a tuturor  imobilelor de pe  întregul teritoriu al ţării, care este fundamental pentru: 

a) determinarea informațiilor tehnice, economice şi juridice referitoare la imobile;  b) asigurarea publicității drepturilor reale imobiliare, a drepturilor personale, a actelor şi faptelor juridice, precum şi a oricăror altor raporturi juridice, prin cartea funciară;  

c)  furnizarea de date  instituțiilor publice ale statului, necesare sistemului de  impozitare şipieței imobiliare; 

d)  contribuie  la  asigurarea  securității  tranzacțiilor  imobiliare  şi  la  facilitarea  creditului ipotecar.  

   Cadastrul realizează identificarea, măsurarea, descrierea şi înregistrarea imobilelor în documentele cadastrale şi reprezentarea acestora pe hărți şi planuri cadastrale. 

  Cartea  funciară  cuprinde  descrierea  imobilelor  şi  înscrierile  referitoare  la  drepturile reale  imobiliare,  la drepturile personale,  la actele,  faptele  sau  la  raporturile  juridice care au legăturăcu imobilele. 

7 / 11

Evidența  imobilelor  înscrise  în  planul  cadastral  şi  în  cartea  funciară  se  actualizează  la cererea persoanelor interesate sau la inițiativa autorităților publice ori din oficiu. Autoritățile publice  şi  titularii  de  drepturi  asupra  imobilelor  au  obligația  de  a  sprijini  crearea  şi actualizarea  cadastrului  prin  punerea  la  dispoziție  cu  titlu  gratuit  a  datelor  şi  informațiilor deținute.  Autoritățile  administrației  publice  locale  sunt  obligate  să  acorde  sprijin informațional,  tehnic  şi  de  altă  natură,  în  limitele  competențelor,  la  crearea  şi  actualizarea sistemului de cadastru şi carte funciară. Importanţa cadastrului general 

Cadastrul  s‐a dovedit a  fi de‐a  lungul  timpului un ansamblu de activități  tehnico‐organizatorice  menite  să  deservească  administrația  şi  pe  proprietarii  bunurilor  imobile  în problemele drepturilor reale de proprietate, iar din alt punct de vedere, cadastrul a constituit o instituție progresistă care a contribuit la dovedirea şi garantarea proprietății.  

Lucrările de cadastru sunt importante pentru realizarea sistemelor informaționale ale teritoriului, capabile să furnizeze rapid date reale administrației publice locale şi centrale, precum şi altor sectoare interesate.  Legătura cadastrului cu alte discipline 

Activitatea  de  cadastru  a  evoluat    foarte  mult  în  ultimele  decenii,  din  punct  de vedere  al  conținutului  şi  complexității,  pe  măsura  punerii  de  acord  cu  cerințele  mereu crescânde ale societății în ansamblu şi cu perfecționarea mijloacelor tehnice şi a metodelor de lucru proprii, sau a celor aparținând altor domenii pe care se sprijină sau cu care colaborează. Prin participarea mai multor domenii la realizarea cadastrului general, se poate afirma că i se conferă un caracter interdiscipilinar. 

Lucrările  tehnice  ale  cadastrului  (măsurători,  prelucrarea  datelor,  întocmirea documentației  cadastrale  –  hărți,  planuri,  registre  cadastrale)  se  bazează  pe  discipline fundamentale ca: geodezia, topografia, fotogrametria, cartografia. 

Pentru  latura  economică  a  cadastrului  sunt  necesare  cunoştințe  din  domenii complementare: pedologie, geobotanică, geomorfologie. Ştiințele agricole ajută  la  încadrarea terenurilor în categorii şi subcategorii de folosință.  

Dreptul  funciar  şi  alte  ramuri  juridice  sunt  necesare  la  stabilirea  în mod  legal  a posesorilor şi a proprietății, la data introducerii cadastrului general. 

Pentru  rezolvarea  anumitor  etape  de  lucrări,  cadastrul  general  poate  intra  în legătură  cu  domenii  auxiliare:  sistematizarea  teritoriului  şi  localităților,  urbanism, organizarea teritoriului agricol, protecția mediului, etc.. 

Pentru  automatizarea  lucrărilor  de  cadastru  (prelucrarea  automată  volumului mare de date din măsurători, crearea bazelor de date şi întocmirea automată a registrelor şi planurilor cadastrale) este nevoie de cunoştințe de informatică, programare, etc.  

Utilizatorii/beneficiarii  cărora  li  se  asigură,  prin  intermediul  documentelor sistemului de evidență cadastrală (în procesul decizional, de urmărire a stabilității economice şi  sigurantei  juridice),  o  bază  de  informare  şi  documentare  aproape  de  timpul  real,  în perspectiva dezvoltării socio‐economice a localităților, sunt: 

organele administrației publice, centrale şi locale;  organele statistice (INS);  organele juridice (BCF, instanțele);  instituții, societăți sau regii (care au în patrimoniul lor terenuri)  cetățenii. 

  Privitor  la  utilizarea  evidențelor  (documentelor)  cadastrale  pentru  rezolvarea unor probleme sau îndeplinirea unor obligații la nivelul organelor (consiliilor) administraţiei publice locale/judeţene, pot fi menționate următoarele: 

8 / 11

completarea  registrelor  agricole  (cu  date  certe  privind  suprafețele,  acolo unde există măsurători exacte); 

folosirea ca suport de date pentru stabilirea taxelor şi impozitelor locale (în cadrul  propriilor  organe  de  specialitate  teritoriale  cu  atribuții  fiscale, activitate  preluată  pe  bază  de  protocol,  la  sfârşitul  anului  1999,  de  la organele fiscale teritoriale ale MFP); 

autorizarea pentru construcții în perimetrele localităților;  delimitarea  hotarelor  (comunale  şi  ale  localităților)  şi  delimitarea islazurilor şi păşunilor comunale, care se arendează sau se dau în folosință. 

  Dacă registrului agricol i s‐a atribuit valoarea unui document ‐ rezultatul unei activități ca mijloc de evidență primară ‐ având un caracter economic predominant şi, pornind de la o bază declarativă,  cu riscurile şi precizia ei,  cadastrului  (general  şi  sistemelor  informaționale de  specialitate)  i  s‐a  conferit  valoarea  unui  document  riguros,  având  un  caracter  tehnic  şi economic prin excelență şi constând  în măsurători şi evaluări executate prin metode exacte. Este totuşi semnificativă şi existența caracterului său juridic, anume obligația specialistului în cadastru  de  a  identifica  proprietarul/posesorul  parcelei  şi/sau  construcției,  cu  ocazia măsurătorilor. 

  În ceea ce priveşte caracterul economic, acesta constă în evidențierea, pe de o parte, a destinației categoriilor de  folosință a parcelelor,  iar pe de altă parte a elementelor necesare stabilirii  valorii  economice  a  bunurilor  imobile.  Tot  astfel,  în  ceea  ce  priveşte  caracterul tehnic,  acesta  rezidă  în  evidențierea  următoarelor  principale  lucrări  de  cadastru  general întreprinse la nivelul unităților administrativ‐teritoriale:  

stabilirea şi marcarea pe teren a hotarelor;  marcarea pe teren a limitei intravilanelor;  măsurarea tuturor parcelelor din cuprinsul unităților administrativ‐teritoriale (specificându‐se destinația, categoria de folosință şi proprietarul/posesorul acestora); 

datele pentru terenurile cu diferite destinații, situate în intravilan sau extravilan, vor fi furnizate de sistemele informaționale specifice. 

  În prezent, cadastrul general reprezintă, sub aspectul asimilării tehnicilor de vârf, cea mai veche disciplină cu cea mai mare dinamică a creşterii parametrilor calitativi.  1.3.   AASSPPEECCTTEELLEE  CCAADDAASSTTRRUULLUUII    

Evidența bunurilor imobile se face complet şi sistematic după următoarele aspecte (laturi): 

a) Aspectul  cantitativ  –  se  realizează  prin  funcția  tehnică  a  cadastrului  şi  se  referă  la determinarea prin măsurători a poziției, configurației şi mărimii suprafețelor de terenuri pe  categorii  de  folosință  şi  proprietari  şi  la  determinarea  construcțiilor  în  funcție  de mărimea  suprafeței  de  teren  pe  care  acestea  sunt  amplasate,  numărul  de  nivele  şi  de proprietarii lor. b) Aspectul  calitativ  –  determină  cunoaşterea  potențialului  productiv  al  terenurilor, 

precum şi a caracteristicilor calitative ale constructiilor.  o Pentru terenuri se face bonitarea cadastrală a solurilor completându‐se cu 

date despre lucrări de îmbunătățiri funciare (irigații, îndiguiri, desecări).  o Pentru  construcții  se  face  cartarea  clădirilor  după  materialele  de 

construcție (beton, cărămidă, lemn), dotarea cu instalații, gradul de confort, gradul de uzură, etc.. 

c) Aspectul juridic – se referă la regimul juridic al terenurilor şi construcțiilor, la dreptul de proprietate. 

  

9 / 11

Obiectivul  de  bază  al  cadastrului  general  este  cunoaşterea  completă,  sub principalele aspecte, a  fondului  funciar şi a construcțiilor, cunoaştere redată apoi sub  forma unei evidențe clare şi sistematice. Cadastrul trebuie să răspundă la trei "întrebări" principale, ce  urmăresc  "aspecte"  diferite  şi  generează  "funcţii"  corespunzătoare,  care  la  rândul  lor  se realizează printr‐o serie de "lucrări de bază"  (tabelul 1.1). 

Corp de proprietate (parcela) 

Întrebare  Aspect  Funcţia  Lucrări de bază 

Teren  sau/şi  

construcție 

"Unde şi cât de mare este?"  cantitativ  tehnică  măsurători, 

planuri, suprafețe 

"Ce fel este?"  calitativ  economică  caracterizare şi evaluare 

"Al cui este?"   de drept  juridică  identificarea proprietarului 

1.4. FFUUNNCCŢŢIIIILLEE  CCAADDAASSTTRRUULLUUII    Realizarea practică a cadastrului se face prin trei funcții corespunzătoare celor trei 

aspecte ale acestuia: a) Funcţia tehnică are ca obiect următoarele lucrări: 

o stabilirea şi marcarea pe teren prin borne cadastrale a hotarelor teritoriilor administrative (comune, oraşe, municipii); 

o identificarea şi marcarea prin borne a limitelor intravilanelor localităților; o delimitarea bunurilor  imobile din cuprinsul unui  teritoriu administrativ, a 

parcelelor  din  cadrul  acestora  în  funcție  de  categoria  de  folosință  şi  de posesorii acestora; 

o efectuarea măsurătorilor pe teren şi prelucrarea datelor cadastrale; o întocmirea sau reambularea planurilor cadastrale; o numerotarea  cadastrală  a  sectoarelor  cadastrale  şi  a bunurilor  imobile de 

pe cuprinsul unui teritoriu administrativ; o calculul  suprafețelor  pe  parcele,  bunuri  imobile,  sectoare  cadastrale  şi  pe 

întregul teritoriu administrativ comunal, orăşenesc sau municipal; o întocmirea registrelor cadastrale şi a situațiilor de sinteză; o întreținerea cadastrului. 

Documentele tehnice principale ale cadastrului sunt: • dosarul lucrărilor de delimitare (hotărnicie); • planurile şi hărțile cadastrale; • registrele şi fişele cadastrale. 

b) Funcţia economică are ca obiect executarea următoarelor lucrări: o încadrarea  terenurilor agricole în clase de calitate; o evidența terenurilor agricole  în  funcție de stadiul degradării, a  terenurilor 

amenajate prin lucrări de îmbunătățiri funciare; o evidența  clădirilor  după  materialele  de  construcție,  dotarea  cu  instalații, 

confort, gradul de uzură, etc.. c) Funcţia juridică trebuie să asigure identificarea corectă a proprietarilor de terenuri şi 

construcții  şi  înscrierea  acestora  în  documentele  cadastrului  general  şi  în  caretea funciară,  pe  baza  dreptului  şi  actului  juridic  pe  care  se  întemeiază  proprietatea.  Se asigură publicitatea imobiliară, adică ce deține fiecare cetățean pe teritoriul țării şi cui aparține un anumit bun imobil. 

10 / 11

1.5.   CCLLAASSIIFFIICCAARREEAA  CCAADDAASSTTRRUULLUUII  11..55..aa.. CCaaddaassttrruull    

Cadastrul este un complex de operații tehnice, economice şi juridice întreprinse în vederea  cunoaşterii  şi  inventarierii  permanente  şi  sistematice  a  fondului  funciar  şi  a construcțiilor sub aspect cantitativ, calitativ şi juridic.  

Fondul  funciar este constituit din totalitatea terenurilor de orice fel,  indiferent de destinație, de titlurile pe baza cărora sunt deținute sau de domeniul public ori privat din care fac parte (fondul funciar al unui județ, al României, etc.).   

11..55..bb.. SSiisstteemmeellee  iinnffoorrmmaaţţiioonnaallee  ssppeecciiffiiccee  ddoommeenniiiilloorr  ddee  aaccttiivviittaattee    Acestea  sunt  subsisteme  de  evidență  şi  inventariere  sistematică  din  punct  de 

vedere tehnic şi economic a bunurilor imobile specifice unor domenii de activitate, cu scopul administrării lor raționale.  

Evidențe  cadastrale  specifice  îşi  pot  organiza  şi  deținătorii  mari  de  terenuri,  cu condiția  să  folosească  drept  date  de  bază  numai  ceea  ce  este  prevăzut  pentru  cadastrul general. 

1.5.b.1. Sistemul informaţional al fondului agricol Are  ca  obiect  de  activitate  evidența  şi  inventarierea  sistematică  a  terenurilor 

agricole  pe  categorii  şi  subcategorii  de  folosință,  specificând  natura  solului,  panta, pretabilitatea  la  anumite  culturi,  clasa  de  calitate,  venitul  net,  etc..  Este  coordonat  de  către Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (MADR). 

1.5.b.2. Sistemul informaţional al fondului forestier  Se ocupă cu evidența şi inventarierea sistematică a fondului forestier național şi a 

amenajamentelor  silvice,  specificând  suprafața,  esența  lemnoasă,  vârsta,  consistența  masei lemnoase, etc., precum şi informații referitoare la sol, relief şi climă. Se execută de MADR prin Regia Națională  a Pădurilor  „ROMSILVA”      pentru exploatarea  rațională  a pădurilor  şi  buna gospodărire  a  amenajamentelor  silvice,  la  nivel  local  fiind  coordonat  de  ocoalele  silvice  şi direcțiile silvice judetene.  

1.5.b.3. Sistemul informaţional al fondului apelor  Are ca obiect de activitate evidența şi inventarierea apelor, a terenurilor acoperite 

de ape şi stuf, a instalațiilor care le deservesc, organizate pe bazine hidrografice, specificând suprafața, calitatea, folosința, instalațiile de transport şi exploatare, de protecție şi ameliorare a  calității,  precum  şi  condițiile  de  relief  şi  climă;  Se  execută  sub  coordonarea  Ministerului Mediului  prin  Administrația  Națională  „Apele  Române”  pentru  evidența  cantitativă  şi calitativă a apelor prin lucrări de amenajare, folosire şi protecție a acestora. 

1.5.b.4. Sistemul informaţional al fondului imobiliar  Se  ocupă  cu  evidența  şi  inventarierea  corpurilor  de  proprietate  din  localități, 

specificând  pentru  construcții  folosința,  materialele  de  construcție,  structura,  regimul  de înălțime, fundația, suprafața, dotările, starea, etc. Se execută de Ministerul Transporturilor  şi Infrastructurii. Este sistemul informațional cu cele mai multe date specifice, alături de cele ale fondului edilitar, dezvoltat cu fonduri  locale de primării şi centrale prin ministerul cunoscut mai  mult  sub  vechea  denumire  de  Ministerul  Lucrărilor  Publice  şi  Amenajării  Teritoriului (MLPAT). Metodologiile de executare elaborate în anul 1997 sunt în vigoare şi au constituit o bază solidă de elaborare unitară a documentațiilor în domeniu. 

1.5.b.5. Sistemul informaţional al fondului edilitar Se  ocupă  cu  evidența  şi  inventarierea  rețelelor  edilitare  (apă,  canalizare, 

termoficare,  gaz,  electrice,  telefonice)  şi  a  instalațiilor  care  le  deservesc,  specificând amplasamentele, traseele, dimensiunile, materialele de constructie, parametrii tehnici, starea. Este executat  împreună  cu  sistemul  informațional  al  fondului  imobiliar după o metodologie proprie sub coordonarea MDRT. 

11 / 11

1.5.b.6. Sistemul informaţional al terenurilor cu destinaţie specială  Poate  fi  întocmit  de  mari  deținători  de  terenuri,  ministere,  departamente,  regii 

autonome, societăți comerciale, etc.. Sistemul  informaţional  al  căilor  ferate  –  se  ocupă  cu  evidența  şi  inventarierea terenurilor, construcțiilor, instalațiilor şi stării rețelei feroviare; Sistemul informaţional al drumurilor publice – se ocupă cu evidența şi inventarierea terenurilor, lucrărilor de artă şi amenajărilor rețelei de drumuri; Sistemul  informaţional  al  porturilor  –  se  ocupă  cu  evidența  şi  inventarierea terenurilor,  construcțiilor,  instalațiilor,  căilor de  transport,  rețelelor  subterane  şi supraterane, platformelor tehnologice, etc., care deservesc unitățile portuare; Sistemul  informaţional  al  aeroporturilor  se  ocupă  cu  evidența  şi  inventarierea sistematică a terenurilor, construcțiilor,  instalațiilor, căilor de transport, rețelelor subterane şi supraterane etc., care deservesc aeroporturile; Sistemul informaţional al reţelelor de metrou, Sistemul informaţional al fondului industrial,  Sistemul informaţional al fondului energetic,  Sistemul informaţional al fondului minier,  Sistemul informaţional al fondului petrolier,  Sistemul informaţional al monumentelor istorice,  Sistemul informaţional al fondului militar,  Sistemul informaţional al amenajărilor de îmbunătăţiri funciare,  Sistemul informaţional al spaţiilor verzi, etc. Toate  sistemele  informaționale  enumerate  sunt  importante  pentru  buna 

desfăşurare  a  activităților  în  domeniile  respective. Unele  dintre  ele  au norme metodologice proprii, iar altele au variante sub formă de proiect ce urmează să fie definitivate. 

După datele pe care le furnizează în documentația finală se deosebesc: 

11..55..cc.. CCaaddaassttrruull  aannaalliittiicc    Prezintă  toate  datele  cantitative,  calitative  şi  juridice  care  permit  cunoaşterea 

amănuntită a tuturor imobilelor.   Planurile cadastrale pentru cadastrul general se întocmesc la scările: 

- pentru intravilan: 1:500, 1:1000, 1:2000; - pentru extravilan: 1:2000, 1:5000. 

11..55..dd..   CCaaddaassttrruull  ssiinntteettiicc    Realizează centralizarea şi prezentarea datelor cadastrale de ansamblu pe unități 

teritoriale mari, prin hărți cadastrale de ansamblu şi prin registre sau situații centralizatoare de sinteză. 

Hărțile  cadastrale  pentru  cadastrul  general  se  întocmesc  la  scările:  1:10000, 1:25000, 1:50000 şi sunt obținute prin micşorarea planurilor cadastrale.