Eruptiile vulcanice

I. Introducere Hazardul reprezinta un fenomen extrem, natural

sau antropic, cu probabilitate mare de manifestare intr-un anumit teritoriu si intr-o perioada data, cu grave consecinte pentru mediul inconjurator si societatea umana, depasind masurile de siguranta pe care aceasta si le impune.

Hazardele naturale sunt manifestari extreme ale unor fenomene naturale, precum cutremurele, furtunile, inundatiile, secetele,care au o influenta directa asupra vietii oamenilor, asupra societatii si a mediului inconjurator, in ansamblu. Cunoasterea acestor fenomene permite luarea unor masuri adecvate pentru limitarea efectelor – pierderi de vieti omenesti, pagube materiale si distrugeri ale mediului – si pentru reconstructia regiunilor afectate. Hazardele naturale pot fi clasificate in functie de diferite criterii, cum ar fi: modul de formare (geneza), durata de manifestare, arealul afectat etc. In functie de geneza, hazardele naturale se diferentiaza in: hazarde endogene si hazarde exogene.

Hazardele endogene sunt generate de energia provenita din interiorul planetei, in aceasta categorie fiind incluse eruptiile vulcanice si cutremurele iar hazardele exogene sunt generate de factorii climatici, hidrologici, biologici etc.

Trasaturi ale hazardelor naturale • Vulnerabilitatea pune in evidenta gradul de

expunere a omului si a bunurilor sale fata de diferita hazarde, indicand nivelul pagubelor pe care le produce un anumit fenomen.

• Riscul reprezinta nivelul probabil al pierderilor de vieti omenesti, al numarului de raniti, al pagubelor aduse proprietatilor si activitatilor economice de catre un anumit fenomen natural sau un grup de fenomene intr-un anumit loc si intr-o anumita perioada.

II. Eruptiile vulcanice – cauze, mod de producere

Vulcanii reprezinta deschideri in scoarta terestra, sub forma de orificii sau de crapaturi, prin care sunt aduse la suprafata materiale incandescente, in special lave, cenusi vulcanice, fragmente de roca, gaze si vapori. Procesul de transfer al materiei din adancuri spre suprafata poarta numele de eruptie vulcanica. Eruptia vulcanica este una din formele cele mai cunoscute ale vulcanisului, manifestandu-se printr-o eliminare in cantitati foarte diferite de material provenite din camera sau rezervorul de magma, a vulcanului.

Cauzele eruptiilor constau, in principal, in acumularea energiilor in rezervoarele subterane de lave, presiunile exercitate de fortele tectonice, diferentele de densitate dintre lave si rocile pe care acestea le strabat etc..

In functie de compozitia chimica a lavelor, de continutul in gaze, de vascozitatea acestora, de temperatura lor si de pozitia ariei vulcanice, ascensiunea materiei incandescente la suprafata se realizeaza in mod diferit, putandu-se astfel deosebi mai multe tipuri de eruptii:

1.Eruptii de tip islandez si hawaian, caracterizate prin emisii linistite, cu lave fluide si care nu produc victime, dar pot afecta localitati, cai de comunicatie, terenuri agricole (ex., vulcanul Kilauea din Hawaii, vulcanii din Insula Réunion, din Islanda s.a.);

Vulcanul Kilauea din Hawaii

2. Eruptii de tip strombolian, cu lave mai vascoase, care se manifesta prin explozii moderate (ex., vulcanii Stromboli, Etna);Vulcanul Etna Vulcanul Stromboli

3. Eruptii de tip vulcanian, caracterizate prin lave foarte vascoase care se solidifica repede la suprafata; formarea unor dopuri de lava in cosul vulcanic determina acumularea gazelor si producerea unor explozii puternice, care arunca in aer o parte din conul vulcanului; eruptiile de acest tip sunt foarte periculoase, generand numeroase victime si mari pagube materiale (ex., vulcanii Vulcano, Vezuviu din Italia, Paricutin din Mexic s.a.);

Vulcanul Vezuviu

Vulcanul Mount Saint Helens

4. Eruptii de tip plinian, caracterizate prin expulzarea violenta a gazelor si a cenusilor vulcanice pana in

paturile inalte ale atmosferei de unde pot fi preluate si transpotate de curentii aerieni la distante enorme; pot cauza mari distrugeri si genera numeroase victime (ex., vulcanul Pinatubo din Filipine, Mount Saint Helens din SUA s.a.);

5. Eruptii de tip peleean, caracterizate prin explozii puternice, insotite de “nori arzatori” alcatuiti din amestecuri de gaze, lava si fragmente de roci incandescente care distrug totul in cale (ex., vulcanii Mt. Pelée din Martinica, la Soufr ière de Montserrat din Antile, Unzen din Japonia s.a.);

Mt. Pelée

6. Eruptii de tip ultravulcanic (sau freato-magmatice), caracterizate printr-o violenta deosebita datorita formarii unor presiuni uriase la contactul dintre apa marii si rezervorul subteran de lava; exploziile pot distruge conul vulcanic in intregime, imprastiind fragmentele pe distante mari, pot produce

valuri marine uriase (tsunami) etc. (ex., vulcanul Krakatoa, la Soufrière de Guadeloupe);

Vulcanii erup diferit, in functie de compozitia magmei ce se afla sub suprafata, cantitatea de gaz din magma, si tipul de ventru vulcanic din care erupe.In general, cu cat lava este mai vascoasa, cu atat eruptia va fi mai exploziva. Eruptiile explozive pot expuza atat lava lichida sau semisolida cat si fragmente solide de roca vulcanica sau nonvulcanica care au fost carate de-a lungul

magmei ce se ridica inainte de eruptie. Aceste eruptii pot dura de la cateva ore pana la cateva zile. Eruptiile nonexplozive sunt tipice pentru vulcanii din Hawaii, si produc rauri de lava. Lava iese afara prin rifturile din suprafata vulcanului sau prin ventre. Ele sunt caracterizate prin faptul ca lava produsa este de tip bazaltic, iar vulcanii ce sunt formati prin aceste eruptii sunt numiti vulcani scut.

III. Tipuri de vulcaniForma conica clasica asociata cu vulcanii se naste prin

suprapunerea succesiva de straturi de lava si cenusa ceerup dintr-un horn principal. Nu toti vulcanii au aceasta forma. De exemplu, lava subtire si fluida din Hawaii formaza vulcani-scut, aplatizati, pe cand lava fluida ce erupe dintr-o fisura si nu dintr-un horn formeaza podisuri in trepte cum e Podisul Deccan, din India. Domurile vulcanice sunt formate de eruptia lenta a lavei groase. Daca vulcanii au dormit sau au fost stinsi de ceva vreme, partea centrala a conului se poate prabusi spre interior, formand un mare crater circular numit caldeira.

1.Dom Vulcanic - Ridicat de eruptia lenta a lavei groase, vascoase.2.Vulcan-scut - Con de mica altitudine, tipic pentru Hawaii3.Stratovulcanii - Con clasic, abrupt de lava si straturi de cenusa.4.Caldeira - Con prabusit. In aceste cratere se formeaza deseori lacuri.

Domurile vulcaniceCupolele vulcanice sunt rotunjite, movile abrupte fata-verso construite de magma foarte vascoasa, de obicei, fie dacit sau riolit. Astfel de magme sunt, de obicei prea vascoase (rezistente la flux) pentru a se indeparta de aerisire inainte de racire si cristalizare. Cupolele pot consta din una sau mai multe fluxuri de lava individuale. Cupole vulcanice sunt, de asemenea, mentionate ca domuri lava.

Vulcan-scutVulcani cu panta larga, blanda si formati de eruptia lavei de bazalt lichid sunt numiti vulcani scut. Lava de bazalt tinde sa construiasca conuri enorme, de unghiuri mici, deoarece traverseaza solul usor si poate forma tuburi de lava, care permite lavei sa curga zeci de kilometri de la un orificiu de eruptie cu racire foarte mica. Cei mai mari vulcani de pe Pamant sunt vulcanii scut. Numele vine de la o asemanare perceputa formei unui scut de razboinic.

StratovulcaniVulcani conici, abrupti formati de eruptia fluxurilor de lava vascoasa, tephra, si fluxuri piroclastice, sunt numite stratovulcani. De obicei, formate intr-o perioada de la zeci la sute de mii de ani, stratovulcanii pot erupe cu o varietate de tipuri de magma, inclusiv bazalt, andezit, dacit, si riolit. Toate, mai putin bazaltul genereaza frecvent eruptii extrem de explozive. Un stratovulcan este format de obicei din mai multe guri de aerisire separate, dintre care unele au mai erupt conuri de cenusa si cupole pe flancurile vulcanului. Un sinonim este con compozit.

CaldeiraO caldeira este o mare depresiune, de obicei circulara la summit-ul unui vulcan format atunci cand magma este retrasa sau a erupt dintr-un rezervor subteran de magma de mica adancime. Eliminarea unor volume mari de magma poate duce la pierderea de sprijin structural pentru roca de deasupra, conducand astfel la prabusirea solului si formarea unei mari depresiuni. Caldeirele sunt diferite de cratere, care sunt mai mici, depresiuni circulare create in principal de excavarea exploziva de roca in timpul eruptiilor. Aniakchak Caldera, in imagine, format in timpul unei eruptii explozive enorme care expulzat mai mult de 50 km3 din magma aproximativ 3450 ani in urma. Caldeira este de 10 km in diametru si 500-1.000 m adancime. Eruptiile ulterioare au format cupole, conuri de zgura, si gropi de explozie pe podeaua de caldeira.

IV. Distributia vulcanilor pe GlobPe Glob exista in prezent circa 640 de vulcani activi (un

vulcan este considerat activ daca a erupt cel putin odata in timpurile istorice), a caror distributie urmareste liniile tectonice care separa placile litosferice (zonele de subductie si zonele de rift), cat si asa-numitele “puncte fierbinti” din interiorul placilor litosferice.

Vulcanii din zonele de subductie sunt cei mai numerosi si totodata cei mai periculosi, eruptiile lor fiind insotite de explozii. Ei sunt grupati in marea majoritate in jurul Oceanului Pacific, in bine-cunoscuta “centura de foc a Pacificului” (cuprinzand Indonezia, Insulele Filipine, Japonia, Insulele Kurile, Insulele Aleutine, vestul Americii de Nord, America Centrala, vestul Americii de Sud). In aceeasi categorie se incadreaza si vulcanii mediteraneeni Vezuviu si Etna.

Vulcanii din zonele de rift sunt mai putin periculosi pentru om si activitatile sale. Majoritatea lor sunt localizati pe fundul oceanelor, dar se intalnesc si pe uscat (in lungul Marelui Rift din estul Africii, Islanda s.a.).

Vulcanii din punctele fierbinti constituie o categorie de vulcani activi intalniti in interiorul placilor litosferice, in locurile in care scoarta terestra este mai subtire. Vulcanii din insulele Hawaii apartin acestei grupe.

V. Dezastrele produse de eruptiile vulcanice Riscul reprezentat de vulcani este foarte mare

pentru om, tinandu-se cont de faptul ca la poalele acestora sunt deseori create mari concentrari de populatie atrasa de solurile fertile de pe versantii conurilor, de prezenta unor izvoare fierbinti si a emanatiilor de gaze favorabile dezvoltarii statiunilor balneare, de oportunitatile pentru turism etc.

Principalele efecte ale eruptiilor vulcanice, constuindu-se in tot atatea elemente de risc pentru om, sunt:

exploziile vulcanice, ale caror suflu provoaca mari distrugeri localitatilor, cailor de comunicatie, padurilor si determina numeroase pierderi de vieti omenesti pe areale largi in jurul craterului;

curgerile de lava pot acoperi suprafete intinse de terenuri (de ordinul sutelor de km2), afectand localitatile situate in imediata apropiere a craterului sau a crapaturii prin care lava apare la suprafata si provocand mari distrugeri obiectivelor construite si terenurilor agricole;

curgerile de piroclastite (amestecuri de lave, cenusi vulcanice, fragmente de roca, vapori si gaze cu temperaturi de 600-1000ºC) constituie cauza principala a producerii de victime omenesti; ele se desfasoara sub forma unor avalanse sau a unor nori arzatori care se deplaseaza cu mare viteza pe pantele conului vulcanic, cu efecte devastatoare ;

caderile de cenusi vulcanice afecteaza teritorii largi in jurul vulcanilor, ducand la distrugerea vegetatiei, a culturilor agricole, moartea animalelor, prabusirea cladirilor (cand grosimea si greutatea stratului de cenusa este considerabila) s.a.

gazele emise de vulcani sunt in unele cazuri toxice (in general au un puternic miros de sulf); foarte periculos este dioxidul de carbon care se poate acumula in zonele depresionare, provocand victime prin asfixiere;

cutremurele de pamant insotesc adesea eruptiile vulcanice, ca fenomene precursoare si ca indicii, ca elemente de prognoza a acestora;

lahar-urile sau curgerile noroioase constituie o categorie de efecte secundare ale fenomenelor vulcanice, insa deosebit de periculoase; ele se produc prin amestecul materialelor vulcanice, in special a cenusii, cu apa provenita din ploi, topirea zapezii si a ghetii ori din deversarea unor lacuri situate in crater si deplasarea cu viteza mare pe versantii conului, avand un potential distructiv deosebit (cazul vulcanului Nevado del Ruiz din Mexic, 1985, cand un torent de noroi a distrus 4500 de case si a ucis 25 000 de persoane);

alunecarile de teren pot, de asemenea, constitui efecte secundare ale fenomenelor vulcanice, producandu-se in urma ruperii unor parti din conul vulcanului datorita presiunilor uriase generate de lava in ascensiune si de gazele supraincalzite.

VI. Prevenirea unor catastrofe si prezicerea eruptiilor

a) Intrucat, ca si cutremurele de pamant, eruptiile vulcanice nu pot fi oprite sau modificate de catre om, cel mai eficient mod de aparare impotriva lor consta in evitarea concentrarii asezarilor omenesti si a desfasurarii de activitati economice pe conurile vulcanilor activi sau in apropierea lor.

b) O a doua maniera de abordare consta in realizarea de predictii. Acestea se pot realiza prin:

supravegherea permanenta a vulcanilor activi, prin instalarea pe con sau chiar in crater a unei aparaturi adecvate, care sa urmareasca si sa masoare diferiti parametri pe baza carora sa se poata determina in prealabil eruptiile si evacuarea populatiei;

observarea fenomenelor ce preced de obicei eruptiile (cutremurele de pamant, emisii de gaze si de vapori prin fisuri, modificari ale chimismului si temperaturii izvoarelor, uscarea vegetatiei etc.), pe baza carora este posibila apoi

prognozarea eruptiei cu cateva zile sau saptamani inaintea declansarii;

c) O a treia cale de abordare consta in adoptarea unor strategii defensive, cum ar fi:

interdictia de a se construi in arealele expuse riscului vulcanic;

intocmirea unor harti de risc vulcanic, in care sunt cartografiate arealele cu fenomene periculoase din timpul eruptiilor si arealele susceptibile de pierderi de vieti omenesti si pagube materiale;

stabilirea de planuri speciale de alertare si evacuare rapida a populatiei din localitatile existente pe conurile vulcanilor activi, construirea de cai de acces corespunzatoare si amenajarea din timp a unor locuri de primire a populatiei prin organizarea unor tabere de corturi, evacuarea preventiva a populatiei ramanand, deocamdata, singura masura fiabila. Din pacate aceasta masura ar ridica nenumarate probleme de natura tehnica pentru orasele suprapopulate. In plus, ea nu poate dura mai mult de cateva saptamani, fapt ce presupune existenta riscului de a o declansa prea tarziu, fie prea devreme, in acest din urma caz existand posibilitatea de a nu mai fi respectata in momentul eruptiei.

VII. Vulcani celebri1.Cel mai inalt vulcan peste fundul marii - Mauna

Loa din Hawaii: Desi are doar 4 170 m peste nivelul marii, Mauna Loa se sprijina pe fundul marii. Masurat de acolo, este nu numai cel mai inalt vulcan din lume, ci si cel mai inalt munte cu 10 200m.

2.Cel mai inalt vulcan activ peste nivelul marii - Cotopaxi din Ecuador: Cu o inaltime de 5 911 m, Cotopaxi a erupt de 50 ori din 1738. Ultima eruptie cunoscuta a avut loc in 1904, iar in 1975 vulcanul s-a trezit pentru scurt timp.

3.Cel mai activ in prezent - Kilauea din Hawaii: Kilauea erupe incontinuu din 1983 intr-un ritm de circa 5 m cubi/sec de lava. Kilauea inseamna "cel care scuipa" sau "care imprastie".

4.Cel mai activ din istorie - Stromboli din Italia: Eruptiile slabe, dar continue ale lui Stromboli, situat pe

insulele Eoliene, au fost consemnate inca de pe vremea romanilor, care i-au dat porecla de "Farul Mediteranei".

5.Cele mai multe victime - Tambora din Indonezia: Eruptia lui Tambora din 1815 a ridicat o coloana de cenusa de 44km inaltime. 10 000 oameni au murit din cauza eruptiei, iar altii 82 000 au murit de foame si boli.

6.Potential cel mai periculos - Vezuviu din Italia: im 79 d.Cr. eruptia Vezuviului a distrus orasele romane Pompei si Herculane. O eruptie similara in prezent ar avea efecte devastatoare in acesta regiune dens populata.

7.Cea mai mare explozie - Krakatau din Indonezia: Krakatau, in stramtoarea Sunda, a explodat in 1883 distrugand aproape toata insula si formand un tsunami care a ucis 36 000 oameni.

VII. Vulcani ce ameninta EuropaCu toate ca cei mai multi dintre vulcanii Europei sunt

astazi stinsi, epuizati de indelungata fierbere si framantare in urma carora s-au format cateva dintre lanturile muntoase ale Batranului Continent, pe ici, pe colo mai exista cate unul activ, a carui misiune “eruptiva” pe acesta lume inca nu s-a incheiat si care dovedeste ca vulcanismul in Europa e inca un fenomen natural contemporan . Unii dintre ei sunt destul de agitati pentru a da de lucru vulcanologilor si motive de ingrijorare tuturor.

Trei tari europene mai au azi vulcani activi: Italia, Grecia si Islanda. In fiecare dintre ele, au avut loc, in ultimele cateva decenii, eruptii importante si in fiecare exista vulcani capabili sa produca necazuri in viitor.

Italia

ETNA: inaltandu-se deasupra Cataniei (al doilea oras ca marime din Sicilia), Etna e cel mai inalt si mai voluminos vulcan al Italiei, caracteristica datorata curgerilor de lava care, de-a lungul vremii, l-au tot imbracat succesiv. Eruptiile vulcanului Etna sunt mai ales de tip efuziv – adica manifestate prin revarsarea unei mari cantitati de lava, fara a implica neaparat un scenariu zgomotos, cu bubuituri si ploi de pietre si cenusa, asa cum se intampla in cazul eruptiilor numite explozive.

Intr-un top al celor mai activi vulcani ai lumii, in ceea ce priveste cantitatea de lava adusa la suprafata, Etna ocupa

locul al doilea – dupa vulcanul Kilauea din Hawaii, tocmai datorita acestei masive “productii”. De cel putin 2000 de ani, Etna erupe aproape continuu, lava iesind la suprafata nu numai prin cele 4 cratere din varf, ci si prin sutele de fisuri de pe coastele muntelui. Ultimele eruptii au avut loc in 2005.

STROMBOLI: si el e in activitate de cateva milenii, scuipand, prin crater, pietre si “bombe” de lava, in eruptii explozive care, de obicei, sunt de mica amploare. Vulcanul e una dintre atractiile fermecatoarei insule Stromboli si e faimos prin spectacolul sau de lumini, impresionant mai cu seama in timpul noptii. Jerbe incandescente tasnesc din craterul lui, ca niste focuri de artificii si, ca o incantare suplimentara, pot fi admirate de aproape: la mica departare de Stromboli, exista craterul unui alt vulcan, astazi stins, iar de pe marginea acestuia poti privi, in relativa siguranta, de la o departare de cca. 200 de metri, magnifica reprezentatie.

Ocazional, Stromboli mai face si niste demonstratii de forta mai brutale, cum s-a intamplat in 1919, 1930 si 2003; totusi, in general, e considerat mai mult spectaculos decat periculos, de la el provenind numele de eruptii stromboliene dat acestor eruptii explozive slabe, care ii sunt caracteristice.

VEZUVIU: si-a castigat de multa vreme faima de vulcan periculos, faima cladita mai ales de eruptia din anul 79, cea mai distrugatoare din cate a consemnat istoria. In doua zile, doua orase romane infloritoare - Pompeii si Herculaneum - si alte doua asezari mai mici - Stabiae si Oplontis - au fost distruse, iar locuitorii care mai ramasesera in ele au pierit cu totii. Ne-a ramas o descriere a intamplarii (in doua scrisori adresate istoricului Tacit) de catre un martor ocular, Pliniu cel Tanar, la vremea aceea in varsta de 17 ani. Printre victime s-a numarat si propriul sau unchi, binecunoscutul scriitor, filosof si naturalist antic Pliniu cel Batran. Eruptia a fost precedata de semne de avertizare, dar nimeni nu a crezut ca acestea ar putea prevesti o asemenea catastrofa. La inceputul lunii august a anului 79, multe fantani si izvoare din tinut au secat brusc. La 20 august, a inceput un sir de mici cutremure pe care, insa, romanii nu le-a luat in seama. In regiunea Campania asemenea cutremure erau destul de obisnuite si nimeni n-a facut vreo legatuara intre ele si Vezuviu. Dar o legatura exista – cutremurele fusesera provocate de framantarile din maruntaiele muntelui. In dupa amiaza zilei de 24 august 79, a inceput eruptia.

De atunci, pare sa fi luat o pauza – cat de lunga, nu stie nimeni. Un institut specializat, Osservatorio Vesuvio,

monitorizeaza permanent zona, pandind orice semn care ar putea arata ca muntele se pregateste sa erupa. Ultimele cercetari nu au detectat prezenta magmei la adancimi mai mici de 10 km. Totusi, Vezuviul e inca vazut ca o mare amenintare, pentru ca se gaseste intr-o regiune dens populata, iar o eruptie de amploarea celei din anul 79 ar putea ucide astazi milioane de oameni. In jurul Vezuviului, a fost infiintat un parc national; nu se elibereaza autorizatii de constructie pe terenuri aflate in apropierea muntelui, autoritatile ofera stimulente financiare celor care doresc sa se mute din zona si demoleaza constructiile ramase goale. Totul face parte din planul de masuri menit sa asigure evacuarea rapida a populatiei in caz de eruptie, obiectivul autoritatilor fiind acela de a ajunge sa poata evacua pe toata lumea in 2-3 zile.

Grecia METHANA si golful Saronic. Methana e o peninsula, in

intregime de origine vulcanica, in care se gasesc peste 30 de centre de eruptie. Scriitori antici precum Ovidiu, Pausanis si Strabon au lasat marturii asupra puternicei eruptii petrecute aici in anul 230, iar in anul 1700, in acesta regiune a erupt violent un vulcan submarin. Geologii spun ca ne putem astepta ca, in viitor, aici sa mai aiba loc astfel de intamplari.

MILOS: pe insula n-au mai avut loc de multa vreme eruptii (nici una in timpurile istorice), dar dedesubtul ei exista un sistem hidrotermal in care temperaturile depasesc 300 de grade C, ceea ce ar putea indica faptul ca acolo se gaseste o camera magmatica (o “punga de lava”) activa. Sute de fumarole – deschideri in scoarta terestra, prin care ies la suprafata aburi si gaze fierbinti – impanzesc insula, demonstrand ca in adancurile ei exista o intensa activitate geotermala. In viitor, spun specialistii, aceasta activitate s-ar putea manifesta si in forme mai violente.

NISYROS: o insulita foarte nelinistitoare, cel putin pentru cercetatori. Studiile geologice au aratat ca exista o camera magmatica la o adancime de numai 3-4 km si care continua sa urce spre suprafata. Zona e tinuta sub supraveghere stricta de catre vulcanologi, in cadrul unui program numit GEOWARN. Mai multe cutremure au zguduit insula in ultimii ani, iar din 2000 si pana in 2004, temperatura fumarolelor a crescut de la 980 C la 1030 C.

SANTORINI: azi o insula cu mare faima turistica, Santorini mai are si o altfel de faima, una infricosatoare, caci vulcanul cu acelasi nume este “raspunzator” de distrugerea unei intregi civilizatii, cea minoica, una dintre cele mai infloritoare culturi ale preistoriei.

IslandaInsula vulcanica, ea se afla asezata deasupra unei

dorsale oceanice, in locul unde doua placi tectonice – cea americana si cea eurasiatica - se intanesc. Prin spatiul ingust dintre ele, magma iese la suprafata (la suprafata e un fel de-a spune; iese, de fapt, pe fundul oceanului unde, solidificandu-se, formeaza acea “creasta” - dorsala oceanica, practic un lant muntos submarin).

Islanda e un paradis pentru vulcanologi. Aici exista peste 30 de vulcani, ca sa nu mai vorbim de fumarole si gheizere – izvoare din care tasneste, uneori la mari inaltimi apa fierbinte, toate dovezi ale intensei activitati geotermale din maruntaiele insulei.

Zeci de eruptii mari au avut loc de la colonizarea Islandei de catre vikingi, in secolul al IX-lea. Recent, in 2000, a erupt spectaculos vulcanul Hekla, aflat in partea de sud a insulei. Cel mai activ vulcan din Islanda - ca frecventa a eruptiilor - este Grímsvötn. Este acoperit, in cea mai mare parte, de ghetarul Vatnajökull (cel mai mare ghetar din Europa) , iar adesea, in perioadele de activitate geotermala intensa, gheata se topeste si apa rezultata se scurge la vale, provocand mari inundatii. Cea mai recenta “activare” s-a petrecut in 2004, din fericire fara a provoca temutele viituri.

In urma cu doar cinci decenii, Islanda s-a imbogatit cu o noua insula: Surtsey, una dintre cele mai tinere insule ale lumii, rasarita din mare in urma unui sir de eruptii ale sistemului vulcanic Vestmannaeyjar (care e, in cea mai mare parte, submarin) intre noiembrie 1963 si 1967.

Asadar, desi Europa parea sa-si fi trait de mult traiul sau vulcanic si sa se fi potolit acum, iata ca marginile ei se mai zguduie uneori, ca o nelinistitoare amintire a activitatii vulcanice care a modelat continentul.