Black Pantone 3389 UU- GGALBEN-VVERZUI TRIBUNA · TRIBUNA 95 Pantone 3389 UU- GGALBEN-VVERZUI 1...

TRIBUNA 95

Pantone 3389 UU- GGALBEN-VVERZUI

Pantone 3389 UU- GGALBEN-VVERZUI11

Black

Black

R e v i s t ã d e cc u l t u r ã • s e r i e nn o u ã • a n u l VV • 1 6 - 33 1 aa u g u s t 2 0 0 6 1,5 lei

ComentariiMarius Jucan

Nadia Pãcurariu

Francisc Lászlódespre

Festivalul de MuzicãVeche

de la Miercurea-Ciuc

Interviu cu balerinaSimona Noja

Judeþul Cluj

Liviu Antonesei, C

ãtãlin Bobb, A

urel Bum

baº,Lorin G

himan, Letiþia Ilea, Lucian M

aier, Oana

Pughineanu, Raluca V

idaProstia!

Ilustraþia numãruluiªtefan Socaciu

© ªtefan Socaciu

22 TRIBUNA • NR. 95 • 16-31 august 2006

TRIBUNADirector fondator:

Ioan Slavici (1884)

PUBLICAÞIE BILUNARÃ CARE APARE SUB EGIDA

CONSILIULUI JUDEÞEAN CLUJ,CU SSPRIJINUL

MINISTERULUI CULTURII ªI CULTELOR

Consiliul cconsultativ aal RRedacþiei TTribuna:Diana Adamek

Mihai BãrbulescuAurel CodobanIon CristoforMonica GheþVirgil MihaiuIon Mureºan

Mircea MuthuOvidiu PecicanPetru Poantã

Ioan-Aurel PopIon Pop

Ioan SbârciuRadu ÞuculescuAlexandru Vlad

Redacþia:I. Maxim Danciu

(redactor-ºef)

Ovidiu Petca(secretar tehnic de redacþie)

Ioan-Pavel AzapClaudiu Grozaªtefan Manasia

Oana Pughineanu

Nicolae Sucalã-CucAurica Tothãzan

Tehnoredactare:Mihai-Vlad Guþãªtefan Socaciu

Colaþionare ººi ssupervizare:Amalia Lumei

Camelia Manasia

Redacþia ººi aadministraþia:400091 Cluj-Napoca, str. Universitãþii nr. 1

Tel. (0264) 59.14.98Fax (0264) 59.14.97

E-mail: [email protected] Pagina web: www.revistatribuna.ro

ISSN 1223-8546

bour

22

Black Pantone 2253 UU


Vestea dispariþiei dintre noi a lui VirgilFlonda m-a izbit brutal, la intrareaTeatrului din Sibiu, la doar douã zile

dupã cumplitul eveniment. Actorul mã privea,din rama îndoliatã a unui tablou, cu o figurãdureros-spiritualizatã. ªocul a fost cu atât maiputernic cu cât ultima noastrã întâlnire a avutloc nu prea demult, chiar la Cluj, undeActorul jucase, la Zilele Harag, în Aºteptându-lpe Godot. Ca de obicei, am schimbat câtevacuvinte dupã spectacol. Pãrea mãcinat de unsoi de obosealã interioarã, întors în sine, darnimic nu lãsa sã se ghiceascã teribila mãcinarea trupului.

Pe Virgil Flonda l-am cunoscut prin 2000,când Constantin Chiriac m-a chemat la Sibiupentru a mã alãtura echipei Facultãþii sibienede Teatru. Proiectul, din varii motive, a eºuat,însã acea întâlnire mi-a îngãduit sã vãd pentruprima datã la lucru unul dintre cele mairedutabile cupluri manageriale ale României.

N-am fost prieten cu Virgil Flonda, nicimãcar amic, în sensul încetãþenit altermenului. Totuºi, încã de la început, întrenoi a existat un soi de flux empatic, ce sefãcea simþit de câte ori ne vedeam. Dialogurilenoastre erau economice, laconice chiar, ºistrict profesionale. Dar ne plãcea uneori, cândrãgazul era mai mare, sã tãcem împreunã.

Actorul mi s-a dezvãluit încã înainte de a-lcunoaºte, în spectacole faimoase. L-am vãzutîn Decameron 645 al lui Iulian Viºa, înPilafuri ºi parfum de mãgar ºi Cumnata luiPantagruel, montate de Silviu Purcãrete.Spectacole în care s-a vãzut nu doar harul ºiprofesionismul – sã nu ne ferim de cuvinte –cu care-ºi pregãtea rolurile, dar ºi capacitatea,rarã între actorii români, de a face echipã,indiferent de anvergura partiturii sale scenice.Se vedea, în jocul Actorului, felul în care îºiasuma fiecare rol. Virgil Flonda, îndrãznesc s-oscriu, fãcea parte din stirpea actorilor ce seconsumã cu fiecare prezenþã scenicã, aºa cumera ºi Emil Botta.

Se spune cã un om existã câtã vremecineva îºi aminteºte de el. Eu îmi voi amintimultã vreme de Virgil Flonda. ªi-mi va lipsinespus mai ales formula cu care mã întâmpinade câte ori ne vedeam: „Ce mai faci, copile?”

Dumnezeu sã te odihneascã, Actorule, pescena Sa cu îngeri!

Actorul a plecat...Claudiu Groza

in memoriam

Virgil Flonda 14.12.1948-27.07.2006Licenþiat al Institutului de Artã Teatralã ºi

Cinematograficã din Bucureºti (1977). Director artistic alTeatrului Naþional „Radu Stanca” din Sibiu. Profesor alUniversitãþii „Lucian Blaga” din Sibiu. Membru alUNITER.

A jucat în peste 30 de spectacole la diverse teatre dinRomânia ºi din strãinãtate, colaborând cu regizoricelebri, ca Silviu Purcãrete, Andrei Joldak, Tino Geirun,Iulian Viºa, McRanin, Matei Varodi. A avut 8 roluri înfilm. A efectuat numeroase cercetãri în domeniulteatrului ºi a iniþiat mai multe spectacole în spaþiineconvenþionale.

33



TRIBUNA • NR. 95 • 16-31 august 2006 33

C um sã abordezi prostia? Pentru un articolde revistã nu ajunge o simplã tacticã dejurnal intim: adicã nu-i de ajuns sã mã uit

în oglindã. Tocmai de aceea am hotãrât sã abordezsubiectul filtrându-l prin opusul sãu: înþelepciunea.Asta dintr-un respect adânc faþã de cititor, care nupoate fi decât deºtept, la fel cum clientul nu poatefi decât stãpân. Dintre multele definiþii aleînþelepciunii am ales-o pe cea aristotelicã, dupãcare preþioasa facultate revine celui care cunoaºteînþelesul cuvintelor ºi le foloseºte ca atare. Avândîn vedere subiectul, o mare dovadã de înþelepciunear fi datã de cel care ar putea indica prostia,îngrãdind-o, eventual prinzând în plasa logicii ºicauzele sale precum ºi metodele de a o ocoli.Dupã multe fâstâceli în alegerea unor înþelepþi amajuns sã mã opresc la Descartes. Deºi nu foloseºtecuvântul prostie, cel de eroare poate sã joace rolulde sinonim, cel puþin parþial. La o privire maiatentã, puritatea gândirii pãrintelui filosofieimoderne, raþionalist pânã în mãduva oaselor,obsedat de evidenþã ºi claritate, devine din ce înce mai tulbure, asemãnându-se în mod primejdioscu o vânãtoare de vrãjitoare. În mod ciudat (ºiruºinos pânã la urmã, pentru un mare raþionalist),chiar ideea de a pune bazele unei ºtiinþe unificatecare ar include toatã cunoaºterea umanã îi vinepornind de la o viziune ºi trei vise. În treacãt fiespus, pionierul marii schisme dintre trup ºi suflet,nu se deosebeºte în „metodã” de un spirit careîntruchipeazã chintesenþa epocii baroce: Berninivisa ºi el soluþiile pentru complicatele structuriarhitecturale pe care le imagina. Deºicontemporani, unul trãia în epoca lui ordo, iar altul în cea a lui Saturn.

Dar sã începem cu începutul. Descartespurcede la „obºteasca rãsturnare a pãrerilor”acumulate pânã atunci, deºi nu-i nimic mai puþinobºtesc decât rãsturnarea (filosoficã), ºi chiarrecunoaºte câteva pagini mai încolo cã „ar fi deruºine totuºi ca acela care ar dori sã cugete altfeldecât vulgul sã fi cãutat prilej de îndoialã înformele de vorbire nãscocite de cãtre vulg”1. Pe dealtã parte, „sunt înºelat totuºi de felul obiºnuit dea vorbi”. Complicatã treabã… mai ales cã derãsturnat forma obiºnuitã a vorbirii o fac ºinebunii, ba ºi cei care viseazã2, dar e înþelept sãlãsãm rãsturnarea pe mâna lor? Prin ce s-ar maideosebi filosoful de toþi aceºti saltimbanci?Trebuie sã recunoaºtem cã soluþia lui Descartes eingenioasã: el nu acþioneazã ca un nebun oarecare.E conºtient cã „poate se aseamãnã” cu ceitulburaþi de „fierea neagrã” ºi socotesc cã suntregi, ori cã au „capul de argilã”, ori cã „fiinþa lor eun dovleac”. Tocmai de aceea el acþioneazã invers:nu se identificã cu nimic, ci se face una cunimicul însuºi. Nu se îndoieºte de faptul cã are uncorp ca sã punã un dovleac în loc, ci se îndoieºteîn absolut. S-ar putea sã nu existe deloc! Nicimãcar ca nebun! Totuºi, Descartes nu-ºi lasãinexistenta panã din mânã ºi scrie mai departe.Simte cã îndoiala asta prea a luat-o razna ºi îlvedem fãcând concesii materiei chiar înainte de ao pune la stâlpul infamiei: „trebuie mãcar, sã seadmitã cã lucrurile vãzute în timpul somnuluisunt întocmai anumitor imagini pictate, care n-auputut fi plãsmuite decât prin asemãnare culucrurile adevãrate; ºi astfel mãcar acesteagenerale, ochii, capul, mâinile, trupul întreg, existãca lucruri adevãrate, iar nu închipuite”. Prinurmare lucrurile adevãrate existã, pentru cã le poþivisa/închipui ºi le poþi visa pentru cã existã. Cualte cuvinte… qed. Asta înseamnã cã „lucrurile

sunt îndoielnice într-un fel oarecare, dar nu maipuþin foarte probabile, astfel încât sã fie cu multmai chibzuit a crede în ele decât a le tãgãdui”.Încet, încet adevãrata problemã care-l preocupã peDescartes ia contur: nu faptul cã lucrurile existãsau nu, ci felul în care noi le gândim e important,cãci dacã picãm în eroare nici nu mai conteazãdacã existã sau nu ceva. Plãsmuirile noastre suntcele care aneantizeazã de fapt lumea. Îndoialatrebuie aplicatã din când în când tocmai pentru areduce numãrul de fantasme care ne copleºesc,pentru cã mintea „are chef sã rãtãceascã”. ªi cumpoþi sã o struneºti mai bine decât biciuind-o cuîndoiala? (Poate cu un masochism à la Luther?).Dacã nu existã nici o diferenþã detectabilã între visºi veghe atunci totul e înºelãtor. Prin urmaresingura garanþie a existenþei mele constã tocmai îna mã înºela. S-ar putea sã nu deþin niciodatãadevãrul, dar certitudinea înºelãciunii mã þine înviaþã. Eroarea e seva existenþei cãci tot ceea ce potgândi cu siguranþã e cã mã înºel ºi nu mã potînºela decât dacã exist. Desigur, Descartes esteconºtient de fundãtura în care a ajuns: cugetarea epânã la urmã o chestiune de proprietate, iarexistenþa un nume dat acestei proprietãþi. Cogito-ul nu instituie decât persoana I. Cugetarea nupoate sã se desprindã de mine, la fel cum nu sepoate tãgãdui cã „mâinile ºi întreg corpul de faþãsunt ale mele”. Prin urmare: ce e de cugetat dacãnu existã decât acest ºir nesfârºit de înºelãciunicare îmi aparþin numai mie? Cuget, dar conþinutulgândirii mele e plin de falsitãþi. Am plasa în caresã prind lucrurile, dar acestea lipsesc. Sã fie întreguniversul o mare plasã? Între un ego care gândeºtedeºi nu are ce ºi o existenþã ce s-ar putea sã fie înîntregime înºelãtoare ce-i de ales? Dându-ºi seamacã fundãtura asta nu poate fi depãºitã decât printr-o fundamentare, Descartes recurge ºi el laprejudecãþile vremii, aducând în scenã dumnezeulbun ºi ideea cã pot gândi lucrurile care nu existãîn naturã, adicã minunatele formule matematice,geometria. Ceea ce e cel mai interesant însã constãîn faptul cã acestea rãmân la fel de reale chiardacã le-am visa. Sã poatã fi anulatã starea de visprin conþinutul ei? Sau dacã ne-ar trece prin mintedoar teoreme nici n-ar mai conta cã visãm sau nu,ba, mai mult, nici nu ar fi important sã stabilim odiferenþã între somn ºi veghe? Îndoiala trebuieneapãrat însoþitã de o „reducþie fenomenologicã”:ar fi bine sã nu gândim decât despre lucrurileclare ºi distincte, sã ocolim pe cât posibil tot cevine de la simþuri, sã admirãm la nesfârºit legilemecanice ce guverneazã natura. Comportamentuluman, condus de „acte libere” nu poate fi decât oeroare, devreme ce sigure sunt doar ecuaþiile.Adevãrul constã în a nu-þi depãºi limitele, în a nuieºi din propria ogradã. Adevãrul e burghez, ba, aºspune, chiar provincial. Tot ceea ce pot cunoaºte ecã lucrurile sunt întinse ºi cã eu le gândesc, dar nule gândesc corect decât atunci când le mãsor. Iardacã se întâmplã sã le mãsor, asta nu are de-a facenimic cu faptul cã ele existã, ci doar cu ideile„sãdite” în mine. În mod bizar despre faimoasabucatã de cearã pe care filosoful o analizeazãîndoindu-se, se pot spune o mulþime de lucruri, pecând despre Dumnezeu ºi îngeri, doar câtevaeterne platitudini: cã existã ºi cã sunt buni.Rãmâne un mister filosofic prin ce s-ar deosebiplãsmuirile imaginaþiei, de idei, distincþie la careDescartes þine foarte mult, dar pe carecontradicþiile interne ale textului o submineazãconstant. Primele ar fi „de la mine” ºi-ar veni prinsimþurile deformante celelalte ar fi rupte de

naturã, dar – revenind la cearã – „care e bucata decearã pe care n-o percep decât cu spiritul? Desiguraceeaºi cu cea pe care o vãd, pipãi, imaginez, însfârºit aceeaºi pe care o socoteam de la început cãeste”. Peste aºa-zisele simþuri deformante, seaºeazã forma. Ea nu e extrasã din ele, ci pluteºtedeasupra, izbindu-le când ºi când de materie, la felcum literele izbesc foaia de hârtie. E imposibil dedemonstrat de ce ideile n-ar fi ºi ele simpleplãsmuiri. Pe de o parte Spiritul e prim-motorulcogito-ului fãcând ca lumea sã-i aparþinã,transformând orice senzaþie în senzaþia mea, iarpe de altã parte e depozitarul unor idei „inumane”prin perfecþiunea ºi detaºarea lor faþã de toatelucrurile asupra cãrora – culmea! – se aplicã. Dacãgândim corect o facem cu ceva care nu neaparþine, cu un soi de gândire implantatã in vitrode un Dumnezeu cu eroare de contacte preadirecte, iar certitudinea umanitãþii noastre e datãde eroare. Exist, deci sunt prost, cu alte cuvinte(sau sunt prost, deci exist, cu aceleaºi cuvinte).Totuºi, mai existã o ºansã: „când nu percepîndeajuns de limpede ce anume este adevãrat”prin afirmare sau tãgãduire „pot întâmplãtor cãdeaîn adevãr”. Caragiale ar spune probabil cã ºansape care fiecare o are de a nu fi prost (adicã de acombina în chip „fericit” sado-masochismulspiritului cu indiferenþa materiei) seamãnã teribilde mult cu cea a lui Lefter Popescu ºi a lui vice-versa. Poate de-aici ºi superstiþia de salon, dupãcare cine are noroc la cãrþi nu are noroc îndragoste.

Trecând însã peste sofisticãriile filosofice – ºiasta pentru cã sunt alþii mult mai deºtepþi sã ofacã – trebuie sã observãm, cu bunul nostru simþ(acest Eldorado pe care-l pãrãsim ca sã ne dãmdeºtepþi), cã pretutindeni, pe lângã oincontestabilã senzaþie de securitate, certitudineaprovoacã de asemenea ºi o intensã plictisealã. Sãne gândim numai cât de condimentatã devine orelaþie amoroasã o datã plasate anumite întrebãri:„Oare mã iubeºte cu adevãrat? Oare ar suporta sãstea toatã viaþa cu mine?”. Brusc, descumpãnit saueuforizat, subiectul va simþi cã are un scop înviaþã, cel puþin doi ani (conform Amurgului iubiriide Aurel Codoban, cam atât dureazã consumareaunei iubiri. Conform unui reportaj tv timpul„pasiunii” s-ar reduce la 3 sãptãmâni).

Flaubert, alt mare maestru în mânuireacuvintelor, dar ºi în indicarea prostiei (Bouvard ºiPécuchet), spunea într-o scrisoare cã prostia e„dorinþa de a conchide”. Din perspectiva aceasta,nici Descartes însuºi nu stã prea bine. Îmi ºiînchipui cete de metafizicieni þipând prin târgunicele trei cuvinte de care sunt absolut siguri:„Sunt întins! Gândesc!” (nu încercaþi sã puneþiaceste exclamaþii la genul feminin). Dar existã ºialte moduri de a „conchide”, mai postmoderne.Se numesc emoticons, logouri, sms-uri, bannere ºi,nu în ultimul rând, (preferatul meu) limbajultrupului. Ce tot atâtea reducþii hiperbolice? Ceîntrebãri sentimental-metafizice? Cãrþi precumSinergologia îþi pun pe tapet, gata reduse, toate„poziþiile” ºi tâlcul lor ascuns. ªi unde mai pui cãnici nu ai mult de citit. Dar mai bine dau un citat:

Rãtãciþi prin cunoaºtereeditorial

Oana Pughineanu

(Continuare în pagina 16)

OVIDIU PECICAN

Zilele ºi nopþile dupã-amiezeiArad, Ed. Hartmann, 2005

P rintre studii cvasi-preþioase, romane ºimonografii istorice, Ovidiu Pecican,universitarul zglobiu, de curînd pe post de

balaur–ºef, în cuplu cu Ion Mureºan, alproaspetei reviste clujene Verso, ºi-a exersat unrelaº de crochiuri prozastice o datã cu volumulZilele ºi nopþile dupã-amiezei. Un soi de “splitpersonality“ maniacal avalanºeizatã, în care eulauctorial acteazã frînt, individualizat in extremis,la modã, pozînd ºi disimulînd deopotrivã unpãpuºar diversionist, însã odorizat clasic într-aleomni-prezentului/-scientului de perspectivã.

Inducerea cu bunã ºtiinþã a erorii direcþiei deîngurgitare a cãrþii e identificabilã dintruînceput, chiar de la motto-ul ales cu intenþiaexplicitãrii titlului cãrþii: “I had over-prepared theevent(...)/With middle-ageing care…” (EzraPound) ºi se lasã propulsatã punctual în zvîcniriconfesiv-asumative vizibil alunecoase, ca depildã: “Nu mai vreau sã demonstrez nimic”, cãcitocmai eul transfigurat ºi fãrîmiþat în personaj,rostind sporadic ºi icnind în mini-crezuri plusatea mascã, personalizeazã, în esenþã,imponderabilul ºi genericul umanoid persiflat,pervertit miniaturizat, transgresînd varii registrede expresie ºi devoalare ironico-sictiritã ale unuiout-sider incorigibil. Sondarea sinelui nu seînscrie într-un pattern al declicului ºi nici într-unul al soluþiei; fãrîmiþarea înfulecã traiectul ºiabandoneazã eul fragmentat în derizoriu — de laaserþiuni absolutizate, comportînd marcapersonalului, la debarasarea stazei în minimal,ca artificiu formal oarecum iritant --, asistãm lao acutizare a simþurilor de-banalizate explorativ.Amprenta sinelui nuanþat ºi re-nuanþatinfinitezimal constã în strategia uneimetaforizãri excesiv sintetice, încrustîndsingularitatea de-a dreptul senzorialã a excluderiieului din propriul joc, precum ºi claustrofobareadeliberat-extremizatã ca tertip subzistentsurprinzãtor. (“Nici pentru lunetistul care i-aoprit þipãtul în gît, împroºcîndu-i cu sîngeleaceluia pe luptãtorii din jur, rãzboiul nu eraaltceva decît o chestiune personalã.”; ” Eu nucred în superstiþii- i-am mãrturisit. - Nu m-aconvins încã nimeni cã ar exista un crai de tobãºi unul de verde.”; ” Sunt absolut deprimat. Numai am de trãit decît vreo treizeci, maximumcincizeci de ani. (...) Îmi bubuie tîmplele ceva degroazã.Mi-am luat tensiunea, dar nu e din cauzaasta. (...)...mã doare piciorul de-nnebunesc. Sãnu fie o entorsã.”; ”Mi-am ales drept casã oconductã abandonatã în preajma blocurilor.Apartamentul pe care-l stãpîneam cu acte înregulã chiar peste drum mã sufoca ºi mãstrivea.”) O dialecticã volatilã a panicii ca incipitºi ca stare de fapt împãienjeneºte micro-paraboleale înþepenirii ºi ale retragerii sinelui semnificatapocaliptic drept epavã, schiþînd imago-uridublu-balansate-n corespondenþã, oscilînd întrecotidianul imediat, provocînd interogaþiiabscons-abisalizate, oniric deliberat radiografiatºi istoricizat imaginativ ºi pictorialuri sinteticecu tuºe impresionist-naturaliste; escaladareasenzorilor în imagine transpare într-un controlpseudo-distorsionat, sfîrºind în exacerbareasituaþiei în ficþionalul colportor al diferenþeinecesare de substanþã— “Bucuriile unui hannoaptea, printre ºoferi abrutizaþi de monotoniabenzilor de asfalt, (…) aproape cã reinventeazãsensul plãcerii de a cãlãtori.”; “Cu preºedintele

Academiei a fost puþin mai complicat, fiindcã else temea de crearea unui precedent periculos.Dacã, urmîndu-i exemplul, þara va începe sã vreasã repete clasa I?”; “Porniserãm deja pe undrumeag bãtãtorit, (…)cînd l-am observat lîngãmine, atent la drum, dar pãºind vesel ºi fãrãgriji, pe Caius Lentulus Morus (…)”; ”Într-unelan nestãvilit, el îºi cresteazã atunci burta cucuþitul ºi în tãietura proaspãtã înghesuie unrãsad cu flori colorate.”; ” Acasã nu e nimeni.Mã aºez în fotoliu ºi aºtept.Dupã cîteva ore,poate zile, voi ajunge, în sfîrºit, în apartament,regãsindu-mã teafãr ºi odihnit.”

Microbul auto-reflecþiei e ºtanþã a golurilorfiinþãrii, iar siguranþa notaþiei sinelui auctorialpigmenteazã jocul de-a ºoarecele ºi pisica,raþionalizat ºi el printre dîre de oniric ºi ficþiune,zeflemisind variabile minuscule inter-relaþionale,spaime genuin umane, astfel încît totul parerelativizat ludic-amãrui, migrîndu-se cãtre unimpersonal protejat ºi totodatã revelat deexerciþiul imaginativ; diluarea detaliului imprimãde-senzualizarea sa o datã ce antreurile desimbolisticã freudianã pasteurizatã au fostservite în tonalitãþi apropriate unui basm afon,reducþionist.Acolo unde Ovidiu Pecican alunecã-n lirism, cliºeul ºi desuetul se imprimã, fie ºifracþionar, pe irisul lectorului.

PETRU MOLDOVAN

Mosshe IIdel. DDinamica mmissticii iiudaiceCluj-Napoca, Ed. Provopress, 2005

I atã-ne în faþa unei lucrãri care nu poate fi evi-tatã sub nici o formã atunci când vine vorbade studiul aprofundat al fenomenului mistic

iudaic. Este vorba despre cercetarea riguroasãefectuatã de Petru Moldovan asupra operei unuiadintre cei mai importanþi cercetãtori în acestdomeniu, Moshe Idel.

Miza acestui studiu, aºa cum o rezumãautorul sãu, este identificarea acelor aspectemajore care au condus analizele efectuate deMoshe Idel pentru a sublinia faptul cã în cadrulcomplex al misticismului iudaic avem de-a face cuo dinamicã internã care pãstreazã aproapeneafectate concepþiile misticilor evrei de cãtreinfluenþele realitãþilor externe. Aceastã afirmaþieeste cel puþin una stranie, considerând felul încare de-a lungul istoriei diverse modalitãþi ºiconcepþii teoretice se infiltreazã în toate culturile,sunt recuperate ºi modelate pentru a se puteapotrivi modelului unei anumite concepþii.Influenþele fac parte din cursul firesc al istoriei,iar a afirma cã dinamica misticismului iudaic esteuna singularã ºi unicã, în sensul pãstrãriiidentitãþii proprii ºi al regãsirii în întreaga culturãa unei singure miºcãri mistice, cea iudaicã,rãmâne încã de dovedit. În fapt, ceea ce se afirmãeste faptul cã mistica iudaicã a înglobat în eaacele concepþii ce se potriveau liniei propriielaborate, ceea ce ar fi dus fie la o diluare aideilor iudaice originare, fie la o influenþare aconcepþiilor non-iudaice.

Tema abordatã de Petru Moldovan este unaprovocatoare, însã foarte dificilã, greu accesibilãchiar ºi pentru cititorul avizat. Autorul nostrumerge pe urmele lui Moshe Idel utilizând opluralitate de metode diferite pentru varietateasubiectelor aici înrudite, pentru ca atunci cânduna dintre abordãri poate eºua, o alta în mod

44




cartea

Eu-personajele...Ioana Cistelecan

O exegezã iudaicã

Andreea Bordaº

cert va putea oferi cheia. Astfel cã opera luiMoshe Idel este una de tipul work in progress, încontinuã descoperire de sine ºi evoluþie, iar acestparcurs îl are ºi studiul efectuat de PetruMoldovan, apelând când la metoda istoricã saufilologicã pentru analiza fenomenului studiat,când la pregãtirea sa filosoficã, folosind abordareafenomenologicã, în sensul cã “permite stabilireaunor scheme de dezvoltare a fenomenelor misticiiînspre totalitatea lor”.

Petru Moldovan afirmã reconstruirea gândiriilui Moshe Idel într-o manierã tematicã ºi numaiîn aparenþã cronologicã, prezentând subiectelesale majore de studiu, adicã “Cabala teozoficã,alãturi de curentul contemporan ei, cel extatic, arolului lor în cultura europeanã, aspectul mesianical acestor curente, hasidismul, hermeneuticacabalisticã ºi, nu în ultimul rând, modalitãþile depercepere a Torei ºi motivul Golemului.”

Primul aspect tratat în ordinea de idei esteCabala teozofic-teurgicã, care presupune o“structurã elaboratã despre lumea divinãînfãþiºând modalitãþile ritualice ºi experimentalecare permit intrarea în contact cu divinitatea,precum ºi crearea unei stãri de armonie”. Autorulilustreazã tranziþia de la decada divinãantropomorfã, folositã în procesul creaþiei, la ceizece Sefirot din Cartea Creaþiei ºi felul în careeste interpretat Arborele Sefirot în diferiteconcepþii în cadrul Cabalei teozofice.

Urmãtorul aspect studiat este Cabala extatic-profeticã, iar aici este imposibilã o tratare aacesteia fãrã raportarea la reprezentantul sãu demarcã, Abraham Abulafia. Cabala extaticã trebuieînþeleasã ca dobândire a profeþiei, sau a extazului,manifestarea revelaþiei ºi unirea cu Divinitatea. Sepot distinge douã tipuri principale de tehnicicabalistice: nomice si anomice. Practicile nomicese referã la tehnici legaliste (halahice) ce suntinteriorizate, pentru a fi urmate mai apoi în modintenþionat de cãtre cabaliºti, având ca scop aceaunio mystica (devekut). Practicile anomice suntcele ce nu implicã în cadrul lor practici halahice.Dintre tehnicile pentru obþinerea extazului laAbulafia sunt analizate recitarea numelor divine,combinarea literelor numelor divine, numerologia.În ceea ce priveºte Tora în sistemul lui Abulafia,acesta se foloseºte de concepþiile elaborate deMaimonide, deturnându-le apoi într-o nouãdirecþie; este ilustratã trecerea de la Tora vãzutãca instrument folosit de Divinitate în crearealumii sau ca fiind cartea pe care a consultat-oDumnezeu atunci când a creat lumea, la oidentificare a Torei cu Arborele Vieþii sauIntelectul Activ. Tora este conceputã ca mijloculprin care poate fi obþinutã viaþa veºnicã.

Continuând pe urmele lui Moshe Idel,urmãtorul aspect abordat este cel al hermeneuticiiîn Cabala. Astfel cã, la Abulafia va fi dezvoltatun sistem hermeneutic bazat pe ºapte nivele alesensului, care pot fi clasificate în trei categorii debazã. Prima categorie ar cuprinde metodele de la1 la 3, ca aspecte variate ale sensului simplu ºiaplicabile maselor. Cea de-a patra metoda,alegoria sau metoda filosofilor, constituiecategoria a doua. A treia categorie este formatadin metodele 5, 6 si 7, adica metodele Cabaleiextatice. Aceasta clasificare tripartitã corespundenivelurilor de perfecþiune ce este posibil sã fieatinse. Calitatea distinctivã a Torei este aceea de aputea sã conducã toate cele trei clase de oamenispre perfecþiunea lor. Tora are un caracter dublu,pe de-o parte de text care absoarbe lumea ºi peDumnezeu, apoi de text ce conþine ºi menþinetotul. Acestea sunt aspecte principale asupracãrora insistã Moshe Idel, alãturi de arcanizãrilemagice, infinitãþile interpretãrii în Cabala ºi

55



55TRIBUNA • NR. 95 • 16-31 august 2006

Horia Bãdescu scrie ºi publicã de aproapepatruzeci de ani: poezie, prozã, eseuri,traduceri. Este unul dintre echinoxiºtii

fondatori care are deja o operã constituitã, diversãºi pregnantã. E vizibilã ºi cu câteva elemente deimpact în jocul formelor ºi al ideilor literare.Astfel, Bãdescu a inventat o specie liricã numitãronset (o subtilã, melodioasã ºi expresivãorchestraþie între rondel ºi sonet), a „restaurat”balada ºi substanþa baladescului într-un orizont alspiritualitãþii bizantine, a repus în discuþie relaþiasacrului cu limbajul poetic. Dincolo de asta, liricaautorului îndeosebi poartã o marcãinconfundabilã. Existã în metafora lui Bãdescu oexpresivitate muzicalã ºi densã de o originalitateevidentã ºi imediat recognoscibilã, dupã cumexistã o gravitate vibrantã care face imposibilãruptura între semnificant ºi semnificat îninteriorul discursului. Desigur, avem de-a face cuo poezie a „substanþei” care valorizeazã categoriiprecum metafizicul, sacrul, transcendentul; un tipde poezie care, la limitã, exclude sau este exclusde modelul „tare” al celei postmoderniste. Ca toþiechinoxiºtii originari (Adrian Popescu, DinuFlãmând, Ion Mircea, Mariana Bojan, Aurelªorobetea), Horia Bãdescu evolueazã înparadigma unui modernism care, în literaturaromânã, nu ºi-a epuizat încã resursele ºi al cãruiprestigiu n-a putut fi compromis prin manifesteinsurecþionale. Dar nu aceastã problemã mãintereseazã aici ºi acum. Vreau doar sã spun cã,începând cu anii ’90, poezia profund liricã a luiHoria Bãdescu va fi receptatã cu suspiciune denoua criticã, în primul rând de aceea sedusã desupremaþia criteriului tranzitivitãþii în judecareacreaþiei poetice. Apoi, destinul operei lui Bãdescu,în special al liricii sale, a luat o întorsãturãneaºteptatã. Dupã 1990, scriitorul lucreazã mulþiani în diplomaþie, mai întâi la Centrul CulturalRomân din Paris, apoi la Ambasada României dinParis. Se adapteazã repede la ambianþa culturalãparizianã ºi va avea acces în diverse medii literaredin jurul unor reviste atât din Franþa, cât ºi dinBelgia. E un traseu complex ºi fecund, spectaculosca dovadã a unui succes pe cont propriu. Armerita o dezvoltare amplã, dar mã opresc lacâteva repere: dupã trei antologii de versuri înfrancezã, apãrute la Bruxelles, Troyes ºi Montreal– o performanþã care aparþine ºi literaturii românecontemporane –, romanul Zborul gâºtei sãlbaticeeste publicat la celebra editurã Gallimard în 2000sub titlul Le vol de l’oie sauvage. Tot în 2000, îºipublicã în limba francezã teza de doctorat Lamémoire de l’être. La poésie et le sacré, lucrare cuimpact în mediile intelectuale care n-au agreatdeloc postmodernismul. În Franþa, Bãdescu nudoar ºi-a promovat opera scrisã în limba românã.Marea surprizã a aventurii sale pariziene aceastaeste: el scrie ºi publicã acolo în francezã treivolume de versuri care au un surprinzãtor succesde criticã. E de precizat din capul locului cãaceastã poezie nu are nici un ingredient „exotic”ori politic; ea nu încearcã sã-i insoliteze pefrancezi cu imagini coºmareºti din universulcomunist. Este o poezie existenþialã în care marilespaime ºi interogaþii ale omului contemporanrãmân aceleaºi pretutindeni. Bãdescu intuieºte înlimba francezã filonul unui limbaj concentrat, darimagistic dens ºi chiar ºocant. El se pliazã foartebine pe o sensibilitate deceptivã, de difuzã

descendenþã psalmicã, dezvoltându-se într-unimaginar angoasant, mortificat aproape, evisceratbrutal de orice urmã a sacrului. Sentimentuldisoluþiei fiinþei ºi a universului iarãºi e copleºitor.În versiunea poemelor în limba românã, datoratãpoetului, îl regãsesc pe Horia Bãdescu cel dinFurcile caudine, încã mai sumbru parcã,radicalizat. Avem de-a face aici cu un fel depoezie a cruzimii, cu o biciuire a placiditãþii ºi„nesimþirii” noastre. O asemenea violenþã amesajului realizeazã ºi versiunea originalã,comentatorii francezi insistând tocmai asupraacestei sinceritãþi a poetului de a denunþadecãderea ºi lipsa de speranþã a unei civilizaþiidesacralizate. Pe lângã versiunile în francezã ºiromânã ale poeziilor (Les syllogismes du chemin/Silogismele drumului; Abbatoires du silence/Abatoarele tãcerii; Le vent et la flamme/ Vântul ºiflacãra), volumul D’un jour à l’autre/ De la o zila alta (2006) cuprinde ºi un „Dosar de lecturã”,cu toate comentariile apãrute în presa strãinãdespre acestea. Se observã numaidecât cã, în niciunul dintre cazuri, nu-i vorba de o întâmpinareconvenþionalã ºi protocolarã. Existã la toþicomentatorii un entuziasm elegant al descopeririiunui poet al experienþei tragice, dar curios efaptul cã tuturor li se pare firesc cã Bãdescu scrieîn francezã. Nici o mirare, nici o suspiciune.Aceastã acceptare fãrã comentarii echivaleazã atâtcu o judecatã de existenþã, cât ºi cu una devaloare a poeziei. Restul e nuanþã. Ar mai fi deremarcat cum, iatã, este încã valorizatã, ºi în altspaþiu cultural, poezia care se legitimeazã într-odimensiune metafizicã ºi care mai are „obsesia”sensului ºi a semnificaþiei. Lirica lui HoriaBãdescu exhibã chiar o anume disperare în a neface sã-i înþelegem disperata ei durere ºi milanesfârºitã, cum observa un comentator. Nu ºtiudacã poate fi integratã unei „direcþii”, respectivunei formule anume. În ciuda tuturor aparenþelor,aº spune cã este un soi de poezie sacrã, olamentaþie glacialã, de fapt, despre absenþasacrului în lume, dar ºi despre multe spaime aleomului, între care dominantã rãmâne moartea.

accent

Horia Bãdescu în limbafrancezã

Petru Poantã

formele radicale ale hermeneuticii evreieºti.Pasul urmãtor în lucrarea lui Petru Moldovan

este analiza modalitãþii de percepere ºi a legãturiidintre Cabala ºi cultura europeanã, felul în care afost preluatã de gânditorii Renaºterii ºicontinuitatea difuzãrii ei în mediile creºtine.Cabala nu mai avea o singurã semnificaþieesotericã, ci o multitudine de sensuri mistico-mitice ce puteau fi introduse sau extrase dintextele de bazã, iar din acest motiv se afirmãdespre Cabala cã s-a transformat într-o învãþãturãdirecþionatã spre producerea de secrete, mai multdecât o pãstrãtoare a unor tradiþii secrete. Dupãexpulzarea din Spania, Cabala înceteaza sã maifie o învãþãturã esotericã. E un proces lent princare Cabala dobândeºte un caracter exoteric.

Ultima temã abordatã este controversatulaspect al Golemului, adicã încercarea de a ajungela un contact creator cu Divinitatea. Aºa cummãrturiseºte ºi Moshe Idel, subiectul studiuluidespre Golem este componenta magicã a litera-turii mistice. Tehnicile legate de Golem sunt înconvergenþã cu celelalte practice anomice, iar atâtCabala teozoficã, cât ºi cea teurgicã prezintã oatare indiferenþã la tema omului creat artificial,cât despre Cabala extaticã, aceasta a dezvoltataceastã idee fie sub forma unei tehnici mistice,fie a uneia magice.

Am ajuns astfel la final. Nu putem decât sãadmirãm munca titanicã în care s-a antrenat PetruMoldovan. Studiul lui aprofundat deschide caleaspre altele mãcar la fel de minuþios ºi riguroselaborate, fãrã a cruþa cititorul de un veritabilefort hermeneutic.

CÃTÃLINA GEORGE

Cât aaºº aatinge cceaººca dde cceaiTimiºoara, Ed. Marineasa, 2005

C ãtãlina George, bãnãþeancã formatã încenaclul “Pavel Dan” din Timiºoara(acelaºi din care au pornit alþi câþiva

tineri scriitori ai ultimului val: Alex. Potcoavã,Tudor Creþu sau Adriana Tudor Gâtan)redebuteazã, dacã putem spune aºa, cu volumulCât aº atinge ceaºca de ceai, dupã ce publicase înanii liceului o plachetã de versuri adolescentinecu un pseudonim simpatic.

Propunând în acest minuscul volum o poeziegraþioasã ºi – pe întinderi mici – de-a dreptulfermecãtoare, Cãtãlina George este foarte departede gesturile provocatoare, de strigãtele ºi hãcuirileatât de la modã astãzi în poezia noastrãfemininã. Poeta se fereºte pânã la un punct ºi deexcesul calofil, de fulguranþa ºi diafanul pe carestructura ei nu are niciodatã nevoie sã le mimeze,dar ºi de înregistrarea pânã la capãt a“grozãviilor” viscerale, incapabilã cum pare de“mãscãri“, isterii sau mãrturisiri fãrã perdea.

Dupã cum am mai scris, fãrã sã surprindã sausã dea impresia cã va veni cu o schimbareradicalã de ton, ritm sau dicþie, Cãtãlina George(devenitã între timp jurnalist cultural la“Cotidianul”, în Bucureºti) scrie o poezie destulde plãcutã ºi de senzualã, cu unele versuri foartereuºite, de pe urma cãrora nu poþi spera cã veigãsi rezolvarea angoasei (de care se vede cã poetanu este câtuºi de puþin feritã), ci doar cã vei fiintrodus într-o stare de seninãtate vibrantã.

Debuturi 2005 (III)

Claudiu Komartin

D espre „venirea” americanilor în perioadaurmãtoare instalãrii regimului comunistîn România s-a vorbit ºi s-a sperat copios

în epocã. Mentalul celor ieºiþi dintr-un rãzboicald, aflaþi în anticamera unuia rece, a fabricatideea unei judecãþi a istoriei care sã le dea dreptulde a-ºi hotãrî singuri soarta. Dar, cu ajutorul unuimandat al puterii americane. Americanii au jucatîn acest vis, conform anonimei voinþe populare,rolul de salvatori necesari, însã din nefericire, într-un contrast evident cu situaþia politicã oriechilibrul sferelor de influenþã, care trimisese dejaRomânia dincolo de cortina de fier. Deºi s-asperat chiar cu deznãdejde (o expresie idiomaticãenglezeascã spune „a spera împotriva speranþei”),americanii nu au venit (citeºte, intervenit), ceea cea prelungit agonic timp de un deceniu speranþasosirii lor, împingând-o în cele din urmã înanecdotic.

Despre acest vis ori speranþã neîmplinitã,sau despre fenomenul „vin americanii” scrieconvingãtor Bogdan Barbu în Vin americanii!Prezenþa simbolicã a Statelor Unite în Româniarãzboiului rece (Editura Humanitas, Bucureºti,2006, 335 pagini). O carte necesarã ºi utilã, cepoate fi începutul unei cercetãri ample despreimagologia postbelicã americanã în Estuleuropean. Spre deosebire de cercetãrile privindVestul Europei, dupã cum observã autorul, înEstul Europei frapeazã lipsa unei analize deanvergurã privind imaginea Statelor Unite carefugiu temporar (ºi utopic) în „adaptarea” sau„normalizarea” gestionatã de ocupaþia sovieticã,mai apoi de regimurile comuniste. Îºi au utopiiledestinul lor, putem spune acum, lãsând în urmãeºecul comunismului. Cu atât mai pregnant cucât, alãturi de credinþe ºi sentimentele cu adevãratpopulare, ele au fost în timpul dictaturilorcomuniste vasul de expansiune al libertãþiistrangulate. În acest sens, una din prioritãþilecãrþii lui Bogdan Barbu este de a sublinia cã, deºiamericanii nu au pus piciorul în Europa de Est,prezenþa lor „simbolicã” s-a fãcut resimþitã cuprisosinþã. Deºi sensurile termenului „simbolic”nu sunt explicitate mai elaborat, în funcþiehabitus-ul unor culturi ce intraserã în modernitatecu moºteniri diferite, teza cãrþii, aceea cã româniinu au fost de fapt o masã pasivã care a înregistratcu indiferenþã schimbãrile istorice, dupã cum nuindiferenþa i-a determinat sã fie consumatori deinformaþie ºi, în general, culturã americanã, sesusþine într-o articulare pertinentã ºi documentatã.

Terenul conflictual al rãzboiului rece afavorizat negreºit invocarea Americii tocmaidatoritã absenþei ei „fizice”, iar spaþiul absenþei aexprimat pentru o vreme dorinþa multor românide a se separa de cei care îi obligau la obedienþaideologiei comuniste. În acest fel, America ademonstrat încã o datã excepþionalismul ei,arãtând cã influenþele culturale ºi simbolurileacestora sunt cele care decid în ultima instanþãsoarta hegemonismului unei puteri ori a alteia.Perioada cea mai atent analizatã a fenomenului„vin americanii” este cea cuprinsã între 1945-1956, când se face trecerea, rapidã ºi ºocantã, dela admiraþia faþã de marea putere democratã ladiabolizarea Americii. Repertoriul celor carecondamnau „cu mânie proletarã” America este cel

mai elocvent pentru a ilustra o altã laturã afuncþiei utopiei în totalitarism, anume cea apropagandei, a limbii de lemn ºi vocalizelor eiisterice.

Desfãºurându-ºi cercetarea într-un plancomplementar, politic, diplomatic, mediatic, dar ºicultural-artistic, autorul ambiþioneazã sã redeacomponentele mai puþin vizibile ale visului cuamericanii, dincolo de culisele diplomaþiei, îndiscursul politic ºi cel mediatic, în unele mãrturiiale unor transfugi. Un loc aparte este cel alinformaþiei independente, aduse pe calea undelorde posturile „Radio Europa Liberã” ºi „VoceaAmericii”. Partea sensibilã, remanentã afenomenului „vin americanii”, cea a culturiipopulare, este cuprinsã într-un consistent capitoldespre „filme ºi muzicã”, demonstrând cã armele„soft” le-au surclasat pe cele „hard”, pãtrunzândîn inima generaþiilor, nu doar tinere, care aurefuzat cu obstinare îndoctrinarea.„Americanizarea” românilor s-a fãcut prin filme ºimuzicã, dar, credem, ºi prin cultura „înaltã”, mai

puþin suprinsã însã în aceastã parte. Aderenþacvasi-unaminã la fenomenul cultural american,probatã fãrã putinþã de tãgadã mai ales între1962-1971, stã mãrturie cã românii nu au fostdoar „alergici la propagandã” cum spunea unreprezentant al ambasadei americane dupã rãzboi,ci cã au ales mesajul unei culturi a libertãþii.

Cu toate cã visul cu americanii se destramão datã cu eºecul revoluþiei maghiare (1956),rãzboiul rece a continuat însã cu actori ºi datenoi, aducând pentru români restalinizarea treptatãde dupã 1971, perioadã în care prezenþa„simbolicã” a Statelor Unite a continuat sã existe,chiar dacã diminuatã. Cultura americanã,traduceri, filme (videocasete), muzicã, informaþiide orice fel despre America, chiar dacã mai puþinedecât în perioada de „liberalizare”, au continuatsã fie absorbite de cei care, chiar dacã nu maispuneau „vin americanii” ca pãrinþii ori buniciilor, mizau pe sfera culturalã americanã pentru a-ºipãstra o minimã demnitate ºi autonomie.Simbolismul cultural ºi politic al democraþieiamericane a fost cu atât mai prezent, cu câtarbitrariul tiraniei comuniste a atins coteparoxistice.

A -þi propune sã oferi prolegomene la undomeniu precum lingvistica (studiulºtiinþific al limbajului omenesc) este un

act plin de îndrãznealã, datoritã vastitãþii acestuicâmp de cercetare. Lingvistica generalã se ocupãde teoria limbii, de filosofia limbajului, deraporturile dintre limbi ºi istoria lor. În ultimeledecenii ale secolului XX, aceasta se dezvoltã îninterdependenþã cu ºtiinþele culturii, semiotica,ºtiinþele exacte ºi acelea ale naturii, informatica.

Problematica lingvisticii suscitã din ce în cemai mult interesul cercetãtorilor români ºistrãini, ceea ce se vede ºi din faptul cã anultrecut au apãrut la noi douã cãrþi importantereferitoare la acest domeniu, ambele zicându-ºiintroduceri. Dintre acestea, una aparþine unorimportanþi teoreticieni elveþieni, JacquesMoeschler ºi Antoine Auchlin – Introducere înlingvistica contemporanã – ºi este apãrutã la Cluj-Napoca, Editura Echinox, în traducerea LianeiPop, iar cealaltã este autohtonã: Introducere înlingvisticã, de Eugen Munteanu, apãrutã laEditura Polirom din Iaºi.

Jacques Moeschler, profesor titular ladepartamentul de lingvisticã al Universitãþii dinGeneva, este coautor (cu Anne Reboul) la cãrþide referinþã în domeniu, deja traduse la noi:Dicþionarul enciclopedic de pragmaticã (Echinox,1999) ºi Pragmatica, azi (Echinox, 2001).Domeniile de cercetare ale profesoruluiMoeschler sunt semantica formalã, pragmatica ºianaliza discursului. Antoine Auchlin, conferenþiarla Universitatea din Geneva, este autorul unorlucrãri care dezvoltã o concepþie experienþialãasupra competenþei discursive, vizând integrareaîn analiza discursului a perspectivei cognitive.

De cealaltã parte, Eugen Munteanu esteprofesor la Facultatea de Litere a Universitãþii „Al. I. Cuza” din Iaºi ºi are preocupãri în

filosofia limbajului ºi teoria limbii, istoria ideilorlingvistice, semanticã, lexicografie, onomasticã,filologie româneascã ºi studii biblice. Deasemenea, este autorul a numeroase tratatededicate lingvisticii/limbajului ºi nu numai. Deºiprecizeazã, în cadrul prefeþei cãrþii la care nereferim, cã „lingvistica teoreticã este un câmp destudiu ºi de cercetare foarte vast” (p. 9), seîncumetã totuºi la aceastã incursiune înprezentarea temelor-cheie ale lingvisticii generale,reuºind o sistematizare foarte bunã, realizatãdupã criteriile tematic ºi cronologic.

Cele douã lucrãri în discuþie îºi propun sãtrateze lingvistica fie acoperind o perioadã detimp bine delimitatã, mai exactcontemporaneitatea în cazul primeia (ceea ce seindicã încã din titlu), fie realizând o introducereîn acest domeniu la modul general, fãrã odelimitare temporalã (în cea de-a doua lucrareamintitã).

Totuºi, ambele se ocupã de fapt în primulrând de lingvistica secolului XX: prima, dupãcum îºi ºi propune, fãrã incursiuni anterioare, iarcea de-a doua, pornind de la originile lingvisticiiîn tratarea diverselor aspecte, sfârºeºte prin a seocupa în special de aceastã perioadã, constrânsãfiind de faptul cã aici se gãsesc cele maiimportante ºi interesante teorii lingvistice.Deducem, din trecerea în revistã a principalelorcontribuþii teoretice la clarificarea problemelorlingvisticii, cã o pondere mai mare o au diferitelemetode care s-au impus în spaþiul academicmodern.

Prima jumãtate a secolului XX a fost erafonologiei, cea de-a doua jumãtate a aceluiaºisecol, era semanticii, iar în ultimele trei deceniise aflã în plinã expansiune pragmatica. Carteaelveþienilor, Introducere în lingvisticacontemporanã, urmeazã tocmai aceastã structurã,

66




comentarii

Visul cu americaniiMarius Jucan

Introducere în lingvisticãNadia Pãcurariu

77




cuprinzând, pe lângã Domeniile lingvisticii,ultimele douã probleme enunþate anterior, princapitolele: Sintaxa ºi semantica formalã ºiPragmatica (fiecare conþinând mai multesubcapitole); pe parcursul lor, ºcolile lingvisticesunt explicitate pe larg. Autorii îºi propun sãprezinte starea de fapt a lingvisticii la sfârºitulsecolului XX, dar pânã a ajunge acolo, trec înrevistã ceea ce a determinat apariþia acestei stãri.Se ocupã astfel de achiziþiile lingvisticiistructurale (de la Saussure la semanticã, trecândprin fonologie, morfologie ºi gramaticastructuralã), de ipotezele sintaxei ºi ale semanticiiformale, dar ºi de pragmaticã (teoria actelor devorbire, teoria inferenþei, a enunþãrii, aargumentãrii).

Obiectivul lucrãrii româneºti Introducere înlingvisticã a fost, de la început, unul didactic, aºacum precizeazã autorul însuºi, datoritã faptuluicã reprezintã materia cursurilor de lingvisticãþinute la universitate; totuºi, autorul îºi fixeazã cadestinatari pentru textul sãu atât studenþii, cât ºipe toþi cei interesaþi de problematica limbajului,indiferent de specializarea sau nespecializarea lorîn acest domeniu. Deºi forma acestei cãrþi esteuna de iniþiere, nu lipsesc spiritul antidogmatic ºiatitudinea criticã faþã de anumite idei ºi concepþiilingvistice (aceasta din urmã neavând tonul uneidezbateri polemice, ci un caracter constructiv).

În ceea ce îi priveºte pe Moeschler ºi Auchlin,perspectiva lor este una descriptivã, întrucâturmãresc sã ofere destinatarilor lor, cititorilor(chiar celor neavizaþi), accesul spre bazelelingvisticii contemporane, fapt care sã le permitãpe mai departe abordarea unor lecturi maicomplexe. Pe lângã acest obiectiv, teoreticieniimai fixeazã încã douã, anume, cel dintâi, sã aratecã lingvistica nu este doar o ºtiinþã teoreticã, ci ºiuna empiricã (datoritã scopului ei de a oferidescrieri ºi explicaþii fenomenelor lingvistice), iarcel de-al doilea, acela sã apere ºi sã ilustrezestatutul ºtiinþific al lingvisticii.

Dintre figurile remarcabile ale domeniuluiabordat, E. Munteanu lasã sã cadã accentul pereprezentanþii „lingvisticii funcþionale”, care s-amanifestat în cea de-a doua parte a secolului XX(continuând structuralismul francez), prin învãþaþiprecum L. Hjelmslev, A. Martinet, EugeniuCoºeriu. Pe acesta din urmã, autorul îlrecunoaºte drept principalul sãu maestru (p. 9).

Interesantã este pentru orice cititorclasificarea în detaliu a limbilor, în cadrulcapitolului VII, realizatã dupã criteriul tipologic

(cu tipuri de limbi: izolante, aglutinante,flexionare, incorporante) ºi dupã criteriulgenealogic, aceasta din urmã cu nu mai puþin decinsprezece familii de limbi, dintre care amintimdoar câteva: indo-europene, uralo-altaice,caucaziene, semito-hamitice etc. Limba românãaparþine astfel din punct de vedere tipologiclimbilor flexionare, întrucât are dreptcaracteristicã flexiunea („capacitatea majoritãþiicuvintelor de a-ºi schimba forma în timpulvorbirii în funcþie de necesitãþile de comunicare”,p. 158). Dupã criteriul genealogic, limba românãeste o limbã romanicã, adicã se trage din limbalatinã, care, la rândul ei, provenea din grupulitalo-celtic (grup lingvistic indo-european).

Dupã cum am sugerat ºi mai sus, J.Moeschler ºi A. Auchlin îºi structureazã carteadupã principiul diacronic, în sensul prezentãrii înordine cronologicã a principalelor teorii ºiprincipii lingvistice, de la cele clasice pânã la celeactuale. Noþiunile fundamentale ale acesteidiscipline sunt expuse cu claritate, cititorul chiarneavizat putând intra astfel mai uºor în acestdomeniu mai tehnic al lingvisticii.

ªi lucrarea lui Eugen Munteanu se bazeazã înmare parte tot pe principiul diacronic, un întregcapitol discutând chiar conceptul de diacronie, înopoziþie cu cel de sincronie. Diacronia stã labaza abordãrii unor aspecte precum: istoriaideilor lingvistice, metodele de cercetare specificeºcolilor lingvistice, semiotica, semnul lingvisticetc. Autorul trateazã istoria ideilor lingvistice(care face conþinutul capitolului V, Schiþã deistorie a ideilor lingvistice) pornind încã de laIndia ºi China anticã, lumea arabo-islamicã,ajungând apoi pe terenuri cu care suntem maifamiliarizaþi, precum Locke, Leibnitz, Vico ºiHumboldt. Titlul capitolului VI, Metode decercetare, este un pretext pentru realizarea uneitreceri în revistã a nodurilor din evoluþialingvisticii, cum sunt ºcoala Neogramaticilor,ºcoala sociologicã francezã (Meillet, Bally,Sechehaye, Vendryes), gramatica generativã etc.

Pentru perspectiva semioticã, Munteanuporneºte chiar de la Aristotel, care a dat primadefiniþie a semnului verbal ca „simbol al unorstãri sufleteºti” (p. 187), Locke urmând sãimpunã termenul de „semioticã”; cercetareavorbeºte apoi, desigur, de Ch. S. Peirce,Ferdinand de Saussure, Ernst Cassirer º.a.Abordarea semioticã/semiologicã a limbajuluiuman autorul o face în sensul definirii semioticiiºi al discutãrii principalelor tipuri de ipoteze

teoretice privitoare la natura semioticã alimbajului uman: structuralã saussurianã,glosematicã, logicistã, behavioristã,wittgensteinianã ºi funcþionalistã.

Cum e ºi firesc, cartea lui Eugen Munteanuse încheie cu prezentarea tendinþelor actuale dinlingvisticã, dintre care lingvistica computaþionalãºi traducerile automate.

Introducerea în lingvistica contemporanã a luiJ. Moeschler ºi A. Auchlin oferã în finalul sãu unglosar constituit din concepte ºi sintagme, a cãruiconsultare este absolut necesarã în vedereaînþelegerii adecvate a conþinutului extrem de densal acestui volum. La prezentarea clarã ºiaccesibilã a conþinutului contribuie ºi faptul cãtoate capitolele se deschid cu un sumar ºi cuprecizarea obiectivelor pe care le urmãresc, iarmajoritatea oferã la sfârºitul lor un rezumat,precedat de „lecturi recomandate” pentruaspectele pe care le-au tratat: o evidentã structurare a conþinutuluisub formã de „curs universitar”.

Cele douã cãrþi sunt complementare, amputea spune, iar pentru a avea o perspectivã maicomplexã asupra lingvisticii, trebuie consultateambele, cu cea mai mare atenþie.

Tot în seria introducerilor în lingvisticã,trebuie sã menþionãm faptul cã la EdituraEchinox a apãrut anterior, în douã ediþiisuccesive – 1995 ºi 1999 – cartea lui EugenioCoºeriu, Introducere în lingvisticã. Este vorba deo traducere din limba spaniolã realizatã de ElenaArdeleanu ºi Eugenia Bojoga a unei cãrþi scriseîncã din 1951. În cadrul acesteia, autorulurmãreºte în primul rând sã-ºi expunã propriateorie asupra lingvisticii.

Sã amintim cã revoluþia coºerianã constã înperspectiva cu totul nouã, radical diferitã faþã detoate abordãrile de pânã atunci în privinþa actuluilingvistic, pe care o promoveazã cercetãtorul:inversarea raportului tradiþional limbã-vorbire.Coºeriu remarcã incapacitatea de asimilare aconsecinþelor imediate ce derivã din distincþiarealizatã de Humboldt, prin care limbajul eprivit, pe de o parte, ca ergon – ,,ca ,,produs” sau,,lucru fãcut”, ca sistem realizat istoriceºte(,,limbã”)” – dar, pe de altã parte, ca energeia –„creare continuã de acte lingvistice individuale, ca© ªtefan Socaciu

© ªtefan Socaciu

O nouã plachetã elegantã de versuri, bineticluitã grafic de Loredana Târzioru, alansat pe piaþã timiºoreanul – prin

adopþie – Adrian Bodnaru. Ziua de Apoimâine(Timiºoara, Ed. Brumar, 2004, 104 p.) estesintagma cu aer frivol oximoronic ºi, totodatã,grav, însã burlesc, care contureazã perimetrul destare al volumului. Cununie imposibilã întremâine ºi judecata finalã, presentiment al ambelorîn universul de consecventã calofilie frecventat depoet, aceastã „zi” – de fapt un timp suspendat,revendicându-se de la ordinea interioarã ºi dinsprevirtualitatea sufleteascã abia actualizatã, înfrânturi, de câte un fragil semn exterior – rãmâne,de fapt, un spaþiu etanº, de care responsabil este,într-o tipologie sui generis, Zenon din Eleea.

Gesturile, aºadar miºcãrile, evenimentele oripeisajele sunt prinse în acele unui insectar liricprin cãutãturi ingenioase la nivelul expresiei, nulipsite de prospeþime, în unele dintre cazuri.„Stradã luminatã cu garsoniere”, zice Bodnaru închip fericit, „umbre de porumb/ se suie pe ploi”ori „un pumn de fete le-aruncã în faþã/ liceulscãrilor de bloc”. Echilibristica acestui manierismsubîntins, altminteri, de o sensibilitate realã,continuã ºi prin alte artificiozitãþi parfumate. Iatãun poem unde prietenia cu ªerban Foarþã devinecvasivizibilã: „Ce oftat, ce bluzã,/ ce broºã, peea,/ în care ce piatrã/ ce luminã vrea, -// din carece noapte,/ dintre zile care,/ un ce sân ridicã/ depiper ºi sare” (p. 56). Formula se resimte, prinaparentul ei hermetism de primã instanþã, ºi deapropierea lui Ion Barbu, poate. Dar maiimportant este cã nici Barbu, nici Foarþã nu îlconþin integral pe Adrian Bodnaru care, de altfel,este el însuºi ºi în alte locuri pe care letraverseazã mai mulþi pietoni. Alt Foarþã, dar cuun pic de Brumaru ºi iarãºi alter ego-ul poetic alprofesorului Dan Barbilian, parcã, îi dã cititoruluiîntâlnire la p. 17: „Cu fusta ta pe mânã/ unchelner ziua pânã/ sub mese de înaltã/ ducea, din

noapte-alaltã,/ salatei, pe o gleznã/ de rãsucit înbeznã/ (sã-nviu, dacã te mint!):/ oþet, ulei,argint.” Dincolo de finalul strofei, care-mi aduceîn minte faimoasa tripletã „ienibahar, piper ºiscorþiºoarã” a cântãreþului bucãtãriilor de varã dela Dolhasca, mãiastra parantezã din strofasecundã [„(s-am tête-[cu tine-]-à-tête!)”] e un Foarþãdin metal preþios. Ci iar zic: peste reminiscenþelece marcheazã trecerea mai multor tãlpi din poeziaromânã contemporanã prin imaginarul liric alpoetului-editor de la Brumar, silueta lui se întinde,paradoxal, întreagã.

În felul ei, lirica lui Adrian Bodnaru pare uncolaj pop art încrustat cu volute de un rafinatestet, arta acestuia din urmã fiind sã ascundãdezvãluind ºi sã marcheze cu precizie disipareasemnelor, dizolvarea lor în stãri. Nu este demirare cã nici un poem nu pooartã titlu. În Ziuade Apoimâine succesiunea aleatorie a stãrilor ºidiferenþele dintre ele, nu numai de nuanþã, nu leierarhizeazã definitiv ºi nici nu leindividualizeazã. Trimiterile culturale de careaminteam, ca ºi înfrângerea firescului prininstinctul sigur al ritmurilor, asonanþelor, alpotrivirii vocabulelor în maniere imprevizibile,conform unei sintaxe care nu se sinchiseºte preamult de mecanismele vorbirii directe, preferând sãle deturneze ºi sã le remodeleze prin intercalãri,respiraþii ori suprimãri, nu trimit, ca la blândulNichita, în direcþia raþiunii ºi a vreunei aforisticilirice. La Bodnaru chiar ºi micropoemele cu aeraforistic se dovedesc niºte haiku-uri; iar preferinþaemigrãrii înspre formele fixe nipone este odovadã cã sub afectarea poetului trebuie cãutatãsensibilitatea ca o lamã bine ascuþitã, periculoasã:„Azi stã sã ningã./ Doar o pasãre trece, - ºiretdezlegat” (p. 73).

Bodnar practicã, astfel, deghizarea cu ajutorulsculelor vocaþiei autentice. El se strãduie sã scrienumai pentru cei asemenea sieºi, neprecupeþindjocurile asianice. Într-un loc (p. 79-80) compune

strofe în exclusivitate din titluri de romane, dândun neaºteptat rãspuns jocurilor infantile, un pickitsch, din liceu, ca ºi Insulei lui Groºan,contrautopie de micã întindere unde replicilegenuine s-au terminat, lãsând locul unui dialogmanufacturat din citate.

Cea mai mare dificultate pare sã i-o ridicepoetului ideea cã adevãrul ce se doreºte revelatprin poem ar putea fi spus ºi simplu, direct,anodin chiar. Din acest punct de vedere, lirica luiAdrian Bodnaru ar putea fi interpretatã ca oreacþie la experienþele poeþilor timiºoreni germanidin anii ’80, astãzi emigraþi, ori la modurilepoetice ale unor clasicizaþi de tipul GeoDumitrescu, Marin Sorescu º.a. Nu este vorbadespre o opþiune cu consecinþe valorice, evident.Racordarea la filonul rafinat, manierist, ludicîntrucâtva pãstreazã deplin posibilitãþile devalidare ale autorului în eºalonul scriitorilor careconteazã.

88




imprimatur

Suspendare liricã Ovidiu Pecican

ceva dinamic care nu este fãcut o datã pentrutotdeauna, ci se realizeazã continuu” (p. 27).

Coºeriu precizeazã cã, mai târziu, Saussure vanumi cele douã aspecte esenþiale ale limbajuluilangue (limbã), respectiv parole (vorbire, actlingvistic), dar privilegiazã studiul limbii casistem ce se realizeazã în vorbire ºi aparþinesocietãþii, în detrimentul vorbirii care e apanajulindividului.

Un nou câºtig, noteazã Coºeriu, îl reprezintãapoi dezvoltarea componentei intersubiective,prin evidenþierea de cãtre germanul Karl Vosslera cuplului vorbitor-ascultãtor, fãrã de care nuexistã comunicare, finalitatea însãºi a actuluilingvistic.

Or, marele lingvist român reconsiderã acesteaspecte, privilegiind ceea ce, în opinia sa, e cuadevãrat esenþial, adicã faptul cã vorbireaconstituie un act de creaþie individual ce implicãînsã, în acelaºi timp, intersubiectivitatea –prezenþa la celãlalt capãt al comunicãrii a celpuþin unui interlocutor. În aceasta constãcomplexitatea vorbirii, considerã Coºeriu, ea fiind

concomitent act individual, dar ºi social, act decreaþie ce se supune însã unei norme venite dinafara individului, impuse decomunitate/societate.

În fine, tot o introducere în lingvisticã, deºipoartã un alt nume, este ºi cartea lui CharlesMorris: Fundamentele teoriei semnelor, întraducerea Deliei Marga ºi apãrutã la EdituraFundaþiei pentru studii europene (EFES), în 2003.Morris merge pe aceleaºi paliere: sintactic,semantic ºi pragmatic, dar privind mereu dinperspectiva ºtiinþei semnelor, a semioticii, al cãreifondator este, alãturi de Charles Sanders Peirce.Teoria lui Morris asupra semnelor se referã lafaptul cã procesul în care ceva funcþioneazã casemn (numit semiozã) are cele trei dimensiuni –sintacticã, semanticã ºi pragmaticã – încorespondenþã cu cele trei perspective din carepot fi studiate semnele: în relaþie cu alte semne,în relaþie cu obiectele ºi respectiv în relaþie cuinterpreþii lor. În acest sens, semantica,pragmatica ºi sintaxa sunt de fapt treisubdiviziuni ale semioticii.

Strict pe domeniul pragmaticii, mai amintim

cãrþile Introducere în pragmaticã (2000), de ElenaDragoº, ºi Pragmatica, azi (2001), de AnneReboul ºi Jacques Moeschler. În legãturã cuprima, trebuie sã-i menþionãm meritul de aîncorpora, pe lângã consideraþiile teoretice, ºi oconsistentã parte aplicativã (întreagã partea adoua), Pragmatica discursului literar, în careprincipiile ºi teoriile prezentate în prima partesunt aplicate pe texte din literatura românã. Ceade-a doua este, dupã cum precizeazã înºiºi autoriiîn Cuvântul înainte, o operã de popularizare,întrucât îºi propune sã deschidã marelui publicun domeniu încã slab cunoscut – pragmatica.

Cãrþi care îºi propun sã familiarizeze publicullarg cu lingvistica sunt, dupã cum observãm, totmai numeroase. Sã nu neglijãm meritul editurilorde a le publica. Nouã, în calitate de cititori, nune rãmâne decât, poate, dificultatea alegerii.

© ªtefan Socaciu

S unt unul dintre cei ce a luat parte lafuneraliile lui Camil Petrescu, în 1957.Student în anul penultim al filologiei

clujene, mã aflam la Bucureºti, în vederea primiriiunui premiu universitar. Premiat, vai, întâiul peþarã fiind, mi-am îngãduit a zãbovi în Capitalãcâteva sãptãmâni, fãrã teamã de noi represaliipentru „absenþe nemotivate“ la cursurile demarxism-leninism, din pricina cãrora m-ampomenit exmatriculat în anul precedent. Era unsfârºit de primãvarã, tensionat, pentrusubsemnatul, de un amestec de vise tulburi,tinereºti. Pe strãzi, acea delicat-asprã revãrsare desenzualitate bucureºteanã de care luam cunoºtinþãcu o dureroasã uimire. Frunzare tot maiconsistente îºi legãnau umbra pe asfaltul crãpat,mirosul vegetaþiei vag umede ºi ale mititeilor seîmpleteau, fete proaspete se iveau ca niºte nãlucisolare, limuzinele alunecau cu un plus de voioºie.Lumina însãºi se înceþoºa uºor din pricinapropriei sale intensitãþi. Dimineaþa citeam cunesaþ în ruseºte creaþia de început a luiMaiakovski, ºi în traducere pe cea a lui PabloNeruda, apoi cutreieram anticariatele, apoiumblam buimac pe strãzile centrale, compunândversuri. Versuri ce-mi zumzãiau în minte precumalbinele într-un stup. La un moment dat, am aflatdin Scânteia de moartea scriitorului pe care-ladmiram, ale cãrui cãrþi, cred cã pe toate, lecitisem pânã atunci (cu excepþia diatribeiîmpotriva lui E. Lovinescu, pe care n-am gãsit-o ºipe care n-am citit-o pânã azi). Ziua înmormântãriisale se anunþa înnoratã. În autobuzul în care m-am urcat, din faþa Studioului Sahia (locuiam pestr. Gãdina Bordei), a apãrut pe parcurs CiceroneTheodorescu, pe atunci un poet la modã, însoþitde un bãrbat pe care nu-l cunoºteam. Robust,nonºalant, autorul Cleºtarului, care, aveam s-oaflu mai târziu, fusese unui din tinerii apropiaþi

de autorul lui Danton, stãtea în picioare, al unpas în faþa mea. L-am auzit exclamând nepãsãtor:„cred cã o sã-l plouã pe bietul Camil!“. Vorbe ce,nu ºtiu cum, m-au stânjenit. Pãºind în urmajovialului bard – între timp ploaia se pornise uºor,ca spre a-i confirma grabnic prorocirea –, amajuns la Academie, unde, în sala de ºedinþe, eraexpus corpul defunctului. L-am, privit îndelung,cu emoþie. Lividitatea sa cãpãtase o tentã cenuºie.Deºi emaciat de suferinþã, chipul pãstra o rest deenergie virilã. Ceea ce m-a surprins îndeosebi eraînsã un soi de surâs, o arcuire a buzelor ce iradiaasupra întregii figuri, dându-i o notã bizarbonomã. O mascã ce nu pãrãsise de tot viaþa, cese încãpãþâna a se transpune în codurile ei.Întoarsã nu doar spre sine, ci ºi spre noi,comunicativã încã. Era un Camil oarecumasemãnãtor cu cel pe care-l ºtiam din pozareprodusã în Istoria ui Lovinescu din 1937. În jur,foialã de academicieni ºi înalþi oficiali, paºimãrunþi, priviri uºor absente, mici gesturi derecunoaºtere ori de curtoazie, precum cel alsupradimensionatului înalt demnitar (parcã umflatcu pompa) Miron Constantinescu, care, foarteprevenitor, îl ajuta sã înainteze pe mult maimãruntul, firavul C. I. Parhon. Am vãzut-o ºi pecelebra necunoscutã, acoperitã de voaluri negre,care a apãrut la rampã doar o clipã spre a depunepe pieptul decedatului un buchet de flori. A fost,de bunã seamã, ofranda, de speþã categorialã, afemeilor pentru marele lor adorator, pentru cel ce,în cinstea graþiei lor, ºi-a sublimat pasionalaatracþie în analitice poeme. Se cuvenea a rãmâneanonimã, impersonalã, precum o fiinþã ce oficiazãun act sacerdotal. Întrucât afarã ploaia se înteþiseºi eram doar în cãmaºã, fãrã umbrelã, ocomoditate prozaicã m-a oprit a-l mai însoþi peilustrul dispãrut pânã la locul sãu de veci.

Cu câteva seri mai înainte, îi fãcusem o vizitã,acasã, lui Vladimir Streinu, care tocmai sepregãtea sã meargã la Camil Petrescu, aflat înagonie.

De fapt, cu Camil Petrescu viu am avut(ne)ºansa de-a mã întâlni fãrã a-l recunoaºte. Întoamna lui 1954, ca student al ºcolii de literaturã,participasem la o pretenþioasã manifestaþie a„luptei pentru pace“ (reprezentaþie agitatoricã,frecventã în epocã), la care, dupã cum am aflatulterior din presã, a fost prezent, în prezidiu, ºiimportantul captiv al oficializãrii. A fost, desigur,una din persoanele de pe scenã pe care, deºi,aºezat în faþã, le scrutasem cu aviditate, nu amizbutit a le identifica. Am pãstrat, în schimb,clarã, imaginea din acea ocazie a lui CezarPetrescu. A fost unica oarã când l-am putut vedeape popularul romancier-vedetã al marelui publicinterbelic. Rubicondul cu faþa cãrnoasã din aniimai îndepãrtaþi devenit, abia trecut de 60 de ani,un bãrbat ros de boalã, cu chipul gãlbejit, osos,prelung, parcã strivit de-o presã. Dar cel maiizbitor lucru era transpiraþia abundentã ce-lcopleºea, ale cãrei râuri era nevoit a ºi le ºterge,din câteva în câteva secunde, cu o batistã pe careo scotea din buzunarul hainei sale de culoare grideschis. Chiar aflat la pupitrul vorbitorului, ºi-adus la gurã, cu mâna tremurândã, o pastilã.Oferea spectacolul în spectacol al unui uomofinito.

O observaþie ce se poate potrivi orgoliuluinoocratic camilpetrescian, eºuat în oportunism:„Cel mai rãu destin al unui profet: El a truditvreme de zece ani sã-ºi convingã contemporanii –ºi a ºi reuºit, însã, între timp, ºi adversarii sãi ºi-au ajuns scopul; l-au convertit de partea lor ºi elnu mai este convins de adevãrul doctrinei sale”.(Nietzsche).

99




telecarnet

Înmormântarea lui Camil Petrescu

Gheorghe Grigurcu

© ªtefan Socaciu

1100




O interesantã coincidenþã face ca douãziare bucureºtene sã abordeze, în aceeaºizi, din direcþii opuse, aceeaºi temã: scri-

itorul ºi politica. Într-o culturã ca a noastrã, undenimic nu s-a cristalizat ºi valoarea artisticã emereu pusã în discuþie – deoarece criteriile înseºide legitimare a valorii sînt încã negociate – împle-tirea dintre politicã ºi literaturã continuã sãînnegreascã paginile. Subiect fierbinte! E totuºistraniu sã vezi cît de divergente se dovedesc, întratare, soluþiile propuse.

În România liberã de sîmbãtã, 10 iunie 2006,Nicolae Prelipceanu rezumã cazul scriitorului aus-triac Peter Handke, recompensat de un juriu lite-rar cu Premiul Heine al oraºului Düsseldorf. Înciuda opþiunii “estetice” exprimate de juriu, con-siliul municipal, format dintr-o largã paletã deoameni politici (social-democraþi, liberali ºi ecolo-giºti), a refuzat sã valideze persoana premiatã:“catindatul” se dovedise, în ultimii ani, un parti-zan fervent al lui Slobodan Miloºevici ºi al acþiu-nilor sale barbare de purificare etnicã. În timp ceopinia publicã europeanã descoperea ºocatã, laperiferia continentului, cele mai ample masacrecomise de la al doilea rãzboi mondial încoace,Handke fãcea vocalize în presa vest-germanã, pen-tru a atenua oroarea, ºi publica volumul Dreptatepentru Serbia, unde oferea justificãri agresorului.Acelaºi Handke participa dezinvolt la funeraliilelui Miloºevici, pe care-l considerã un ºef de statstimabil, care ºi-a fãcut datoria ºi n-a comis nimicdeosebit.

Pus în faþa situaþiei iminente de a i se suspen-da atribuirea Premiului Heine (în valoare de50.000 de euro), Peter Handke a transmis cã re-nunþã de bunã voie la el. Tovarãºul de drum alcriminalului de rãzboi se dãdea gentleman. Con-cluzia formulatã de gazetarul României libere in-vitã însã la un gînd suplimentar: “Întrebarea carerãmîne este dacã pãrerile politice ale unui scriitor,ºi încã ale unuia foarte mare, pot influenþa jude-cata publicã asupra operei sale. Din pãcate (saunu?) rãspunsul este: da”.

Acestea fiind faptele, meritã sã ne dãm un pasmai în spate, pentru a le examina cu ochiul lim-pede. Ce fel de pãreri politice l-au privat oare pescriitorul occidental de rotunda sumã în valutãeuropeanã? Atunci cînd dreapta (liberalii), stînga(social-democraþii) ºi verzii (ecologiºtii) îºi daumîna pentru a striga la unison “nu!”, s-ar zice cãnu de o simplã problemã politicã e vorba.Complicitatea activã cu plãsmuitorii crimelor înmasã ºi cu specialiºtii în construirea de gropicomune þine nu de politicã, ci de atroce analfa-betism în sectorul eticã ppublicã. Aºadar întrebarealansatã de N. Prelipceanu se cuvine oarecum reformulatã: absenþa valorilor elementare de eticãpublicã la un mare scriitor influenþeazã oare jude-cata asupra operelor sale? Consiliul municipal dinDüsseldorf a dat un rãspuns explicit la aceastãchestiune.

E de toatã mirarea cum juriul “literar” care îlnominalizase pe Handke pentru bãnoasa recom-pensã nu ºi-a scos mai întîi bîrna din ochi. Iatãun prilej uluitor pentru a constata cã politicienii

se întîmplã uneori sã posede un simþ (est)etic maiaccentuat decît artiºtii.

În Ziua de sîmbãtã, 10 iunie 2006 (ºi cucontinuarea o sãptãmînã mai tîrziu), EugenSimion ia în discuþie un aspect – pentru el –stingheritor din Istoria… lui Alex. ªtefãnescu.Redactorul ºef al României literare consemnaseîn sinteza sa contemporanã – cu încãpãþînareacopilului rãsfãþat ce culege mai întîi boabele destafidã de pe friºca tortului – momentele decolaboraþionism politic ale unor scriitori românide frunte: Augustin BBuzura (“din faima descriitor independent, de altãdatã, nu mai rãmîneaproape nimic, din cauza relaþiilor cordiale pecare le are cu Ion Iliescu”), Fãnuº NNeagu (“senumãrã printre susþinãtorii lui Ion Iliescu”), D.Þepeneag (ºi-a pierdut credibilitatea “din cauzaapartenenþei la un grup de scriitori agreat de IonIliescu”), Marin SSorescu (s-a aflat “printrescriitorii puþini, dar vizibili, care l-au susþinut peIon Iliescu”), Valeriu CCristea (“îi contrariazã pecunoscuþi declarîndu-se, într-un stil patetic,partizanul lui Ion Iliescu”) ºi Eugen SSimionînsuºi.

Ieºind la contraatac, fostul ºef academician îlacuzã pe neo-istoricul literar cã “se înºalã înmodul în care gîndeºte democraþia ºi, mai grav,se înºalã amestecînd critica ºi politica”. Drapîndu-se de sus pînã jos în pelerina de mimosa pudica,el se întreabã feciorelnic: “ce relevanþã poate aveafaptul cã Marin Sorescu a votat în 1990 cu dl IonIliescu ºi n-a votat cu contracandidatul sãu? Îlîntreabã, azi, cineva în Franþa pe Michel Tournier(care se þine, de altfel, departe de orice politicã ºitrãieºte într-o fostã mãnãstire) dacã a votat, înanii ‘90, cu Mitterrand sau cu Jacques Chirac?Cine ºi-ar permite aceastã indiscreþie ºi ce impor-tanþã are, repet, opþiunea politicã a lui Tourniersau, în cazul nostru, a lui D. Þepeneag, Buzura,Valeriu Cristea, Marin Sorescu, Fãnuº Neagu ºi,cu voia Dvs., a celui ce semneazã acest articol?”.

Inocenþa ipocritã nu e totuºi în stare sã per-suadeze. Problema în discuþie nu are, în primulrînd, o relevanþã eteric-teoreticã (în ce mãsurã seîmpletesc, în ziua de azi, literatura ºi politica?),ci o înfãþiºare (i)moral-pragmaticã. Tîrgul s-a pro-dus la nivelul do ut des: în schimbul vocalizelorpropagandistice, s-au cules palpabile roadetelurice (les nourritures terrestres). Lui AugustinBuzura i s-a concesionat, pe ani de zile,monopolul relaþiilor culturale externe aleRomâniei. Marin Sorescu a fost uns ministru.Fãnuº Neagu a diriguit Teatrul Naþional dinBucureºti. Eugen Simion a tãiat ºi-a spînzurat înAcademia Românã (unde ºi-a înscris ciracii), precum ºi în toate comiteteleºi comiþiile pe unde s-a nimerit sã treacã. (Felulîn care i-a blocat de la promovarea universitarãori i-a amînat de la recunoaºterea oficialã atitlurilor ºtiinþifice pe adversarii sãi de idei

reprezintã un alt subiect lamentabil, care va meri-ta cîndva o tratare prelungã, în episoade la fel denumeroase ca Tînãr ºi neliniºtit.)

Fireºte cã nu cu o inocentã dezbatere de prin-cipii avem de-a face. Corecþia încruntatã a scrobi-tului academician, care ne asigurã cã “votul nu-iun concept estetic ºi nici un criteriu în judecatade valoare”, nu-ºi are nici locul, nici rostul.Discreditul de azi al unor scriitori români de vazãnu provine din faptul cã s-au deplasat pînã laurnele de vot, în ziua cu pricina, ci din faptul cã –în schimbul unor privilegii personale ºi pentru a-ºiflata mãruntele orgolii – au propulsat ºi au susþi-nut dupã decembrie 1989 un regim politic nefast.Care a întîrziat dezvoltarea þãrii. Care a încurajatconflictele sociale (mineriade etc.). Care a blocattimp de cincisprezece ani cunoaºterea realã a tre-cutului. Care a sprijinit selecþia valoricã inversã ºia determinat valuri întregi de tineri sã emigrezespre orizonturi unde “construirea fericirii” puteafi totuºi posibilã.

“În ceea ce mã priveºte – ne asigurã azi cu oseninãtate imperturbabilã Eugen Simion – nuascund faptul cã în 1990 am crezut cã Ion Iliescureprezintã o soluþie pentru România ºi nu cred cãm-am înºelat”. Sã-l întrebãm totuºi: cînd anume în1990? În iunie, cumva, atunci cînd studenþii erauciomãgiþi, iar Universitatea din Bucureºti era de-vastatã? Originea discreditului personal acolo tre-buie cãutatã: cînd unii îi snopeau în bãtaie peintelectuali, alþi intelectuali (de pildã: ValeriuCristea) îi felicitau cãlduros, la ziar, pe bãtãuºi.

Aºadar nu cu o aridã ºi abstractã dilemãfilosoficã avem de-a face: “politicã sau apolitismîn creaþia artisticã româneascã?”. Ci vorbimdespre flagrantul derapaj în decor, al unor scriitoride talie, de pe ºoseaua eticii publice.

Cît despre absurda comparaþie dintre“apolitismul” ex-preºedintelui Academiei Române,al ex-preºedintelui Fundaþiei Culturale Române, alex-Ministrului Culturii, al ex-directorului TeatruluiNaþional Bucureºti, pe de o parte, ºi al scriitoruluifrancez Michel Tournier, care îºi duce zilelebãtrîneþii într-o fostã mãnãstire, pe de altã parte,ce s-ar mai putea adãuga? Viclenia îºi rateazãþinta, atunci cînd alunecã în caraghioslîc. “Ofelia,du-te la mãnãstire!”

sare-n ochi

Poveºti despre funie, în casaspînzuratului

Laszlo Alexandru

© ªtefan Socaciu

1111




D oar despre douã cãrþi ale ultraproductivuluiOvidiu Pecican încerc sã mã aventurez încomentariul de faþã; ele îmi par mai fidele

sinelui proteic al universitarului-scriitor,jurnalistului, persoanei civic active. Pe cînd voisfîrºi articolul, aºteaptã, proaspete pe raftullibrãriilor, alte douã volume. N-apuci sã-i“isprãveºti” o lucrare, deja te întîmpinã altele.Omul e rabelaisian în lecturã, apariþii publice ºi --culmea!-- în redarea celor asimilate, gîndite oritrãite. Vai de capul monografilor viitorului(postumitãþii autorului -- fie-mi iertatã fireascaprevestire!) înotînd cu mintea în tsunamicele valuride litere coagulate în tomuri! La o vîrstã de nicimãcar cincizeci de ani, Ovidiu Pecican a publicat(deocamdatã!) 3 romane, 3 volume de povestiri, 5volume de interviuri ºi publicisticã – incluzîndPuncte de atac, -- de care mã voi ocupa aici – 11studii personale de istorie medievalã (specialitatealui) ºi altele în volume colective.

Hãrnicie, dibãcie, “paranormale” înzestrãri aleubicuitãþii? Ceva din toate, în plus o excepþionalã“mobilitate neuronalã”, memoria cît un fiºier P.C.ªi atenþia fertil distributivã. Sã luãm spre exempluPuncte de atac (Editura Tribuna, Cluj-Napoca,2006):

Autorul ne previne asupra programuluiautoimpus încã la apariþia comentariilor incluse învolumul Rebel fãrã pauzã precum ºi în cele ce vorurma!… El urmãreºte “o criticã sincerã, fãrã iluziavreunei ºtiinþificitãþi, dar nici absolutizîndimpresionismul”, un loc “important printreinstrumentele” la care apeleazã fiind“comparatismul”. În esenþã, Ovidiu Pecican neinvitã din nou la “o regîndire în parametri maimodeºti, mai puþin capitali, a criticii literare”Aceasta fiind “o specie de jurnalism ºi o eseisticãliterarã ce ia ca pretext lecturile personale alecriticului – dar ºi ale altor cititori, ale anilor cecompun o anume actualitate, ale unui arealcultural”. De asemeni, îl incitã operele literare cîndnu se închid, cele care invitã la “interogaþii ºiîndoieli, solicitã inteligenþa, perspicacitatea,participarea ºi gustul cititorului” – oferindu-i astfelcriticului “o cale a explorãrilor”. Grija ce-i îndrumãdemersul critic e evitarea “pãcatului injustiþiei,nedreptãþind pe autor doar pentru cã socotisepotrivit sã coteascã spre un alt orizont.”

Or, Puncte de atac se aliniazã consecventrespectivului deziderat. Scriitorii luaþi în discuþie nu sunt trataþi pãrtinitor, doar panoramaþi înevoluþia dominantei lor, iar rezultatul e unimpresionant tablou al intimitãþii lui OvidiuPecican cu literatura românã dintotdeauna, ocunoaºtere dinãuntru spre valorificarea exterioarã(comparatistã), cum teamã-mi este puþini istorici ailiteraturii autohtone au profesionalismul sã oîntreprindã ºi demonstreze. Repet, Ovidiu Pecicanse adevereºte în critica sa drept unul dintre cei maitemerari analiºti familiarizaþi cu literaturã românãdin toate timpurile.

Din 1991 pînã “ieri” (2005) tonul analizelor luiOvidiu Pecican nu se schimbã. Adicã nu deviazãde la programul timpuriu însuºit. Scriitura cîºtigãdoar în nuanþe ºi rigoare, cãci trebuie precizat:Ovidiu Pecican are metodã ºi nu cedeazã impulsu-rilor umorale. Argumentele demonstraþiei lui suntsolide din perspectiva pe care a îmbrãþiºat-o, ceeace face ca orice articol, de la cronica deîntîmpinare pînã la mai elaborate opinii, totul sã iacorpul unui studiu de caz într-un context binedelimitat (temporal ori stilistic). De la Paul Gomala Ivasiuc, ºi de la obsesiile lor spre “Gulagul”

literaturii lumii în panoramarea româno-centristã aRuxandrei Cesereanu, de la ªtefan Bãnulescu laAlexandru Cãprariu sau Nicolae Breban, Creangã,Slavici ori Mateiu Caragiale, unii ºi alþii vãzuþi deVartic ori Marian Papahagi, de Nicolae Manolescu,chiar Nicolae Manolescu însuºi citit drept prozatorcritic (împreunã cu Ion Vartic), Luca Piþu (CheiaCajvanianã), apoi echinoxiºtii (listã lungã), maiapoi basarabenii (Alexandru Vakulovski etc.), pînãla autori greu clasificabili (contradictorii) precumConstantin Zãrnescu, Florin Bãnescu, Cornel Robu,Petru Dumitriu – nu vã pot înºira întregul spectrual genurilor ºi stilisticii vizitate de Ovidiu Pecican –nu fãrã o oarecare ardoare a promptitudinii încompetiþie cu alþi amatori de opinie – toate scrierileºi toþi condeierii beneficiazã de o abordarejudicioasã, calmã, metodicã fie ºi în opoziþie cu ei.Tratamentul ce le aplicã nu e discriminatoriu ciselectiv, în cãutarea “vocii cu ecou”. Selectiv amspus, subînþelegînd dezgroparea grãuntelui de aurdintre tomuri asudate în praful bibliotecii/librãriilor. Însã autorii discutaþi “cad la zaruri” de-avalma. Toþi au ceva de spus, e loc pentru toatãlumea. Corect! Mã întreb numai dacã îi poþiîndrãgi pe toþi. Ei nu! “Chestia” cu îndrãgitul nufigureazã în registrul de “curãþenie ºi clasificare” allui Ovidiu Pecican. Programul sãu mai devremeamintit nu are tangenþe cu empatia, simpatia ºiamorul de autor – în cel mai bun caz cu amorul deliteraturã, unde vocile se armonizeazã finalmenteîntr-un cor al “specificitãþii cu valenþe universale”.

De aceea un cititor amator oboseºte niþel, iarcititorii profesioniºti (presupunînd cã se iau înserios) au de cîºtigat în metodã dacã se mulþumesccu enunþurile corecte, perfect juste ale lui OvidiuPecican, iar de nu, n-au decît sã riºte demolareaacestora de dragul agitaþiei de idei (gratuite).

Teoreticianul artist, deopotrivã convingãtor,adãposteºte un germene al suicidului – cel puþinaºa se crede ºi vehiculeazã. În ce-l priveºte peOvidiu Pecican, romancierul, nu este în pericol,odatã din pricina înzestrãrii, mai apoi fiindcã e unteoretician literar ºi un istoric cercetãtor, sub acãrui pojghiþã/strat de rigoare în paginã hohoteºteun ludic sau plînge un melancolic – ambii credibiliîn litera lor. Iatã, bunãoarã romanul Imberia(Cartea Româneascã, 2006). Cînd ai de-a face cuun istoric, în special medievist, numele datprozelor nu e îmtîmplãtor (vezi ºi JRR Tolkien).Imberia, prin urmare, mda…, aceastã ”naraþiuneatipicã” împrumutã titlul de la numirea ImperiuluiBizantin de cãtre macedoneni: Pravoslavna Imberia,rezultat prin divizarea Imperiului roman între Est(dominat de Arcadius) ºi Vest (Honorius) la 395 d. CHr. Centrul imperiului (Imberiei) rãsãriteanfiind socotit Macedonia, iar nu Italia. De ce mãstrãdui sã fac aceastã pedantã menþiune? Spuneamcã pentru un istoric specializat, totodatã artist,numele îºi au rostul lor -– cel puþin aºa cred… Pecoperta patru a romanului vom citi douã frazeconcludente: “Imberia surprinde, într-o manierãneconcesivã, rãscrucea existenþialã aprotagonistului, consumatã între silã ºi speranþã,tembelism ºi degradare, pe fondul contradictoriu altranziþiei româneºti.”

“Tembelism ºi degradare” la “porþileOrientului” îºi strecoarã gîndul frazarea, iarpersonajul feminin grotesc în exuberanþa formelortrupelnic avide lasã loc descifrãrii schizofreniei uneiþãri semi-orientale, bine divizatã în populaþie ºimentalitate. Juna Imberia (personajul deloccentral), amorezata înslãninatã ºi mioapã are oþintã precisã: devorarea, degradarea iubirii ºi a urei

– chiar dacã personajul (în slãninã ºi oase) nu pare,ori nu e redat tocmai conºtient de acest fapt.Imberia e dupã mine reuºita unui diagnostician caregizor al patologiilor de la banalitatea cotidianuluila viciile structurii administraþiei sociale.

S-a scris pînã la saþietate cã romanul lui OvidiuPecican este autobiografic. Nu ºtiu, ºi nici nu mãintereseazã. Foarte natural ca varii impulsuridinspre existenþã sã-ºi reclame rostirea. Cartea, decicreaþia, are un narator la persoana întîi singular,acel eu auctorial confundat cu persoana autorului.Insignifiant! Tînãrul ce se scrie la persoana întîi,insul culant, bun la toate, compãtimitor ºiadaptabil ºi-a cristalizat în adolescenþa provincialão personalitate, a “cristalizat”: “în lungii ani deadolescenþã am cristalizat în secret, precum banalaperlã de pe fundul unei mãri anonime, într-oformã durã ºi tãioasã, intransigentã. Acolo, vai, nuîncap jumãtãþi de mãsurã, nu e loc decompromisuri, iar exerciþiile mele zilnice deadaptare întreþin un conflict permanent,interminabil, cu mine însumi.” (p.33)

Imberia are, în mod disparat, fragmente devirtuozitate prozasticã egalã marilor scrieri, þesuteprobabil din “silã ºi revoltã”. De pildã suntnotabile disputele teologice dintre personajulauctorial ºi un foarte frecventat preot catolic de ritoriental. Numeroase referinþe vom gãsi la adresaºubrezeniei instituþiilor. Mai identificãm lesnegeografia culturalã a Clujului. În cãutare derectitudine – moralã, eticã, intelectualã – personajulse izbeºte mereu de lucirea tremurãtoare a gelatineidin fiinþa ºi carnea Imberiei. Pînã ce Imberia însãºidispare, uitatã inexplicabil (ori prea explicabil)printre pagini, ca alte femei (Femeia!), drama, adicãrãscrucea focalizînd moartea pãrintelui, moarteaTatãlui, transmiþãtorul “cristalizãrii”, al non-compromisului. Imberia e indecizia, ezitareaoricãrui tînãr în faþa provocãrilor la îndemînã ºiaspiraþiile “stelare” inspirate de un Pater universalisîntrupat de tatãl muribund, apoi definitiv absent înfiinþã.

Romanul Imberia în lectura mea e o durerepoate fertilã, dar tot durere se cheamã. Construcþiaeste vizibil “lucratã” de un abil critic literar. Nu enaraþiune “poveste clasicã”, deºi pare la început.Nu, Imberia e un strigãt de revoltã ºi silã. Demnde crezare, o sursã de inspiraþie ori meditaþie.Imberia e imbecilitatea ºi disperarea noastrã înconfruntarea cu non-forma ºi non-conþinutul.

profil de scriitor

Neobositul Ovidiu PecicanMonica Gheþ

1122




Undeva în ªora (de fapt, trebuie sãmãrturisesc; ºtiu exact unde) aflu cusurprindere, ceea ce deja ºtiam de la

Aristotel ºi într-o bunã mãsurã intuiamcopilãreºte, cã existã în fiecare dintre noidisponibilitatea, efectivã, de a face ceva foartebine. În alte cuvinte e vorba despreposibilitatea de geniu care mijeºte în fiecarecolþ al fiinþei noastre. Foarte clar spus, stã încodul potenþialitãþii (desigur aristotelice)noastre cã avem o ºansã în a deveni cizmar,bucãtar, soldat, filozof de geniu. Adicã, nutrebuie sã ne îngrijorãm, autenticitateadevenirii noastre stã într-un moment de graþiearondat perseverenþei. Perfect; însã ce ne facemcând simþim fiorul autenticitãþii ºi-l înºfãcãmviolent pentru a-l face al nostru? Ne spuneªora: perseverãm. Perfect în acord; însã ce nefacem când doar credem cã l-am înºfãcatsurprinzând de fapt ceva ce nu-i al nostru? Nune spune ªora, o face Ortega Y Gasset; anumecum cã existã o presiune socialã ainautenticului care-i forþeazã pe unii indivizi sãdevinã inautentici. Explicaþia culturalã amarelui filozof ne convine de minune, însãcredem noi cã dincolo de, bat-o vina, societate,care în absoluta ei inautenticizare ne forþeazãprin tot felul de presiuni proprii numai ei sãdevenim inautentici, trebuie cã rãmâne undevaºi o dozã de prostie proprie numai a noastrã.Prostia stã în credinþa posibilitãþilor noastreînºelate de propria noastrã persoanã ºi, cudeasupra de mãsurã, de societate, societatecare cumva crediteazã prostia în care ne aflãm.

Trei coordonate se pare cã putem distinge:graþia, perseverenþa ºi societatea. Desigur, ungeniu nu are nevoie sã distingã, însã noi,oameni a lui Gauss, avem. Se cere spusimediat, aproape instantaneu, cã cele douã tezese exclud. Limita inferioarã a clopotuluistipuleazã cã existã o serie de indivizi care nupot nicicum sã prindã ceea ce pe bunã dreptatenu le aparþine (logica indubitabilã a I.Q-ului).Acest fapt indubitabil/inexorabil (ºi alte câtevain-uri) demonstreazã adevãrul tezei lui ªora(împreunã cu a lui Aristotel) numai dacã vomputea afirma cã existã o autenticã graþie aprostiei, anume prostul de geniu. Câtã vreme

bunul simþ funcþioneazã, aceastã tezã nu poatefi sub nicio formã susþinutã, pentru cã oricâtãgraþie ar putea avea prostia ºi oricât deconvingãtor prostul de geniu ar persevera înea, societatea nu l-ar putea nicicândrecunoaºte. Desigur, cu totul altfel staulucrurile la limita superioarã a clopotului.Acolo, afirmaþii precum: „de ce sunt atât deînþelept”, „de ce sunt eu atât de inteligent”,„de ce scriu cãrþi atât de bune”, vor fi imediatrecunoscute ca fiind pline de graþie, veritabilemostre ale perseverenþei, evident, îmbrãþiºatede întreaga societate.

Pare-se, atunci, cã vom lupta mereu sãsimþim autenticitatea (care, oricum, se dã aºacând are ea chef), trãgând pe rupte prin muncãsã ne recunoascã societatea care, prin gura luiCaragiale, ar trebui sã afirme: Bãiete, eºtigeniu! Însã dacã cumva faci parte din grupulcelor care se ocupã cu atât de lipsitele deacurateþe epistemologicã umanioare problemacapãtã proporþii neaºteptate. Întrebat (într-unmoment când încã eram foarte tânãr, deºi,întrebarea e destul de recentã) dacã consider cãrepetiþia Identicului nu e nimic altceva decâtafirmarea Aceluiaºi (Gilles Deleuze, Diferenþaºi repetiþia, Ed Univers, Bucureºti, 1999), m-amgrãbit sã afirm: nu, întrucât Acelaºi, e mereuAcelaºi deoarece repetiþia vine sã modificestarea Identicului impregnând diferenþe desituare temporalã care deplaseazã structuraintimã a consistenþei identitãþii, transferând-oînspre un altul, care, deºi asemãnãtor la nivelulelementelor compozite, e profund diferit, cumspuneam, la nivelul structurii. Acesta înmãsura în care structura spune ceva laDeleuze.

Eficacitatea acestui tip de discurs, uneori,are mari ºanse de reuºitã. Douã posibileexplicaþii stau sã-i justifice succesul. În spateleoricãrui tânãr cercetãtor putem regãsicreditarea în exces a discursului plin deininteligibilitate, deoarece obscurul atrageexistând o întreagã misticã a cunoaºterii, uºoresotericã, care împinge capacitãþile intelectualepânã la limita inferioarã a clopotului dindorinþa absolut naturalã de a ajunge la cealaltãlimitã. Apoi, de fapt explicaþia pe care o

creditez din plin devine, uneori, insuportabil são afirmi: nu ºtiu, nu înþeleg. Probabil prostiainfatuatã, prostia deºteaptã, prostia prestigiuluiaºteaptã clipa în care dintr-un moment demaximã sinceritate va putea afirma lucrurigeniale pline de mister ºi graþie. Însã înrãspãrul prostiei de geniu va trebui sã afirm cã,în fapt, lucrurile cele mai la îndemânã, celemai vizibile, cele mai palpabile, vãzute de noitoþi, însã spuse numai de unii, sunt cele caremeritã efortul nostru intelectual1.

Acum, nu ne rãmâne decât sã aplicãmasupra propriului nostru discurs urmãtoareletrei grile interpretative. Explicaþia lui ªora înacest context ar miza asupra faptului cã încãcercetãrile mele ar trebui sã continue, cã încãnu ar trebui sã-mi pierd speranþa, însã ar fiindicat sã-mi schimb domeniul. Ortega YGasset, spirit latin, mai îngãduitor, ar blamasocietatea asupra insistenþei ei de a cere, prinonoarea pe care þi-o oferã prestigiul, ceva ceunii dintre noi, sub imperativul inautenticitãþiidãm fãrã a conºtientiza ceea ce dãm. TestulI.Q. ar avea foarte puþine lucruri de spuspentru cã nu ar putea comprehenda desãvârºitamea afirmaþie. Dacã, în schimb, îmi veþichestiona propria hermeneuticã voi puteaafirma doar atât; în acel moment eram teribilde prost.

P.S. Pentru o maximã sinceritate. Amîncercat de vreo douã trei ori sã citescDiferenþã ºi repetiþie, nu am reuºit niciodatã sãtrec de primele douãzeci de pagini. Apoi, “dece sunt atât de înþelept”, “de ce sunt eu atât deinteligent”, “de ce scriu cãrþi atât de bune”aparþin lui Nietzsche în Ecce Homo.

Notã: 1 “Spiritul uman evitã ceea ce i se dezvãluie în felul

cel mai inefabil, cãci, la fel cum slãbiciunea de care daudovadã ochii liliecilor faþã de lumina zilei este ºi aceea pecare în sufletul nostru o aratã mintea faþã de lucrurile care,în mod natural, sunt cele mai evidente din toate ”,Aristotel, Metafizica, apud, B. Fundoianu, Fiinþã ºiCunoaºtere, Ed. ªtefan Lupaºcu, Iaºi, 2000, p.31.

Exerciþii de prostie Cãtãlin Bobb

Când am propus realizarea unui numãr tematic despre Prostie (considerând-o o continuare fireascã la numerele

cu Plictiseala ºi Ratarea), redactorul-ºef Maxim Danciu mi-a spus aproape îngrijorat: „Dar greu subiect þi-ai mai ales”.

I-am rãspuns – îmi dau acum seama – în pripã, glumind: „Da? Eu credeam cã e doar vast.” Apucându-mã însã de

lucru mi-am dat seama de dificultate, prostia e ca mercurul: atârnã greu, poate lua orice formã, iar uneori se „ridicã”

la grade insuportabile, provocând adevãrate deliruri, unele dintre ele fiind confundate adesea cu originalitatea. (O.P.)

Prostia!© ªtefan Socaciu

1133




„Domnia ºi prostia se plãtesc!Asta nu înseamnã cã banii pot face

dintr-un prost un domn,la fel cum pot face dintr-un domn un prost.”1

D acã existã prostul satului atunci nu e cutotul exclus sã existe ºi prostul „satuluiglobal”. Cu siguranþã selecþia pentru

desemnarea unui asemenea unic ºi fabulosexemplar nu poate semãna cu un concurs demiss, cu toate cã ar aduce negreºit un câºtigfrumuºel multor agenþii media. Poate ar fi maiînþelept, cã de înþelepciune e mereu nevoie ca sãcircumscrii prostia, sã se acorde fiecãrei etniidreptul de a-ºi desemna prostul lor, abia pe urmãsã se delibereze în mod democratic asuprasupremaþiei unuia din proºtii aleºi pe criteriietnice sau, de ce nu, pe criterii naþionale. Teamãmi-e totuºi cã un asemenea demers s-ar lovi derezistenþa Asociaþiilor de Protecþie a Proºtilor,constituite evident din oameni înþelepþi ºisufletiºti, în numele dreptului la viaþã ºi la prostie.În felul acesta s-ar isca probabil cele maiinteresante dezbateri, în care filosofii, înþelepþii,oamenii de bine ºi evident proºtii ar susþine cuargumente, lacrimi ºi gesturi, cel mai autenticspectacol prin care în mod cathartic lumea s-arelibera, pentru câteva momente, de excesul deprostie ºi urã.

„Cred ºi mãrturisesc cu tãrie” cã acest cuvântde origine slavã are un mare rol cathartic prinambiguitatea universului sãu semantic, dar maiales prin modul insidios în care se strecoarã înformulãrile cotidiene. Prostia îºi creºte potenþialulsãu cathartic pe mãsurã ce se elibereazã dedeterminaþiile ei carnale ºi devine un duh plutitordeasupra apelor vieþii cotidiene, un duh alcreaþiei, a cãrui esenþã este mereu incertã ºi,tocmai de aceea, extrem de incitantã. Prostia celorincapabili biologic de a raþiona sau înþelege seîntreþese cu textura cãrnii, uneori în chiar scriituracare asigurã repetiþia singularitãþii corporale aunui individ, reiterând indiferent aceeaºi sintaxãde acizi nucleici legal responsabilã de fenomenulprostiei. Pentru prostia unor asemenea exemplareumane regãsim mereu un sentiment de milã ºiuneori fricã, le conferim o oarecare protecþiesacrã, în numele a ceea ce suntem noi ºi ei nupot fi, verificând mereu asemãnarea dezasimilantãdintre noi. Carnea prostului se dematerializeazãtreptat prin faptul cã înglobeazã un orizont încare timpul poartã cu sine o neîmplinire aposibilitãþilor ce ar fi dus la evitarea faptului de afi considerat prost aparþinând prostimii. O astfelde prostie are un caracter secundar, datorat unorintervenþii educaþionale defectuoase sau lipseiunor intervenþii rodnice, care ar fi putut duce laabsenþa persistenþei prostiei în comportamentulunui individ. Un asemenea prost, produs depracticile aberante ale lumii omului, este o figurãcare poate stârni vreo trei clase de trãiri: mila ºiregretul, uimirea ºi râsul sau dezgustul ºi revolta.Toate aceste trei clase survin în prezenþa unuispectacol cotidian sau extraordinar în care prostulsau proºtii sunt actori principali, secundari saufiguranþi. Milã ºi regret îþi stârneºte un prost lalocul lui, la care poþi observa risipirea unor timpifavorabili, care i-ar fi putut oferi o traiectorie de

evitare a unei asemenea locaþii depreciative. Unprost la locul lui e greu de gãsit, dar dacã îlgãseºti, intri în dialog cu el ºi te poate înþelege,începi sã-þi pui întrebãri serioase asupra proprieipersoane. Cu asemenea proºti e ca ºi cu nebunii,îi înþelegi, te înþeleg, doar cã nu sunt foarteconvinºi de inepþiile lor, în schimb þie îþi dã fiorigândul cã prea aþi reuºit sã comunicaþi bine. Sunt proºti care îþi pot stârni uimirea ºi râsul,simpatici, reconfortanþi, care pot fi autentici, genBecali, sau doar niºte buni actori, însã astfel deamãnunte nu conteazã prea mult, efectuldetensionat pe care îl produc e de apreciat înregistrul comicului. Proºti de-ãºtia poþi întâlni pestradã, prin canalele mass mediei sau în propriulapartament, uneori, poate nu rareori, în propriaistorie personalã. Oricum aceºti proºti deturneazãfuncþionalitatea obiºnuitã a spaþiului spre unregistru spectacular, deschid un spaþiu aldivertismentului. De aceea ei par inofensivi, cutoate cã efectul cathartic pe care îl produc eputernic ºi penetrant, tocmai pentru cã reuºesc sãsurprindã, sã uimeascã. Dupã gustul uºor dulceagal prostiei care-þi stârneºte uimirea ºi râsul,ajungem la excitaþia pe care þi-o oferã o tabletã dezaharinã, nimeritã întâmplãtor în cavitatea bucalã,excitaþie care îþi provoacã dezgustul ºi revolta. Peproºtii zaharinã îi întâlnim mereu, mai ales prinintermediul materialelor pe care mass media ni leoferã, de aceea tribuna parlamentului ºi culiselelui sau dezbaterile televizate ºi radiodifuzate neconving de omniprezenþa unor asemeneaindividualitãþi. Proºtii zaharinã recidiveazã mereuînaintea aparatelor de înregistrare a urmelorprostiei lor, tocmai pentru cã folosesc frecventspaþiile scanate de mass media ºi pentru cã suntconvinºi de adevãrul lor ºi de faptul cã prostia nu-i poate atinge tocmai pentru cã sunt acolounde sunt. Se vede cã n-au citit nici mãcar dincuriozitate murphismele despre proºti2.

Prostia se poate rafina atât de mult încât eaajunge o pelerinã magicã, care ascunde în invizibilinteligenþa ce opereazã fãrã a fi demascatã,

inteligenþã disimulatã, care prin actul rãsturnãriisituaþiei ºi recunoaºterii produce un momentdramatic reuºit. O asemenea prostie este ointerfaþã a unei inteligenþe demonice, înfiorãtoareºi captivante tocmai prin modul în care înºalã ºise dezvãluie ca înºelãtoare. Prostia e mereu legatãde un proces de catharsis, folosirea ei într-un actde disimulare menit unei dezvãluiri odematerializeazã excesiv, transpunând-o într-ununivers creator, fãcând din ea un obiect cultural,chiar o ocazie a reflecþiei asupra condiþiei umane.Natura genereazã proºtii ca pe orice fruct alpãmântului, cultura poate însã face din prostie unobiect al sãu, o creaþie care îl face pe om sã îºirepunã mereu întrebarea asupra propriei persoanesau asupra condiþiei umane.

Am uitat sã ne întrebãm totuºi dacã nu cumvaprostia este o stare de fapt discontinuã ºi deaceea poate fi întâlnitã în viaþa fiecãrui om. Altfelspus nu existã proºti, ci o recurenþã a prostiei, defrecvenþã variabilã, în funcþie de persoanã. Aº vreasã mãrturisesc cã cei care nu-ºi pot desemnamomentele de prostie în propria lor istoriepersonalã au douã ºanse: fie sunt supraoameni,fie trãiesc permanent într-un orizont al prostiei.Pentru a diagnostica starea de supraom am fi avutnevoie de singurul clinician abilitat, care a muritla 1900, Nietzsche. În acest caz nu ne rãmânedecât sã-i consultãm opera sau exegezele la operasa sau faptele apostolilor sãi zeloºi saucomentariile la faptele apostolilor sãi zeloºi. Unatât de lung ºir de intermediari n-ar duce decât laschismã în dreapta interpretare a operei, lareforme ºi contrareforme, iar în cele din urmã amrãmâne în ceaþa obþinutã prin pulverizarea înatmosfera umedã a materiei cenuºii a unui nor departicule numite adevãratele interpretãri la operalui Nietzsche. În cele din urmã, nu ne rãmânedecât sã înþelegem cã, în mãsura în care nu neidentificãm în istoria personalã episoade deprostie, suntem deja captivi într-un orizont alprostiei, aprioric pur, unde categoriile opereazã caºi cum materia sensibilã n-ar fi decât o emanaþiea lor. Altfel spus, suntem proºti pânã la mãduvaconºtiinþei, de la carnea materialului sensibil,pânã la conceptele pure ale conºtiinþei, pe careconºtiinþa de sine le însoþeºte în mod tacit cumagica ºi inconºtienta formulã: „Eu nu sunt prostîn nici un timp ºi sub nici un raport”.

Dacã ne putem totuºi recunoaºte episoade încare am fost proºti, atunci, chiar dacã nu suntemsalvaþi pe viitor de recãderi, putem reface înmemorie un one man show sau un one womanshow, în care actorul, spectatorul ºi criticulbeneficiazã de un episod cathartic în careeliberarea excesului de prostie se face printr-unhohot de râs nebunesc. Prin acel hohot de râsrefacem o cãlãtorie iniþiaticã pentru a ne putearedescoperi condiþia ºi comoara ascunsã în noi.

Reîntâlnirea cu propria prostie sub forma unuispectacol al memoriei, în care descãrcareacatharticã se fenomenalizeazã printr-un imenshohot de râs, este un semn de convalescenþã ºi denebunie a mereu aceleiaºi boli care se numeºteomul, omul cel de toate zilele, dat fiecãruia astãziºi pânã la moarte în fiecare zi.

Note: 1 Tratat despre ireversibilitãþi în viaºa oamenilor ºifemeilor, Editura Semnul ºi Consemnul, Barº/Olt, 19oo.2 „Hidrogenul ºi proºtii deºi nu au aceeaºi consistenþãsunt la fel de rãspândiþi pe Pãmânt.” „Numai morþii ºiproºtii nu-ºi schimbã pãrerile.”

Între carnea prostului ºitrãinicia prostiei

Aurel Bumbaº

© ªtefan Socaciu

1144




P rostia, o, Doamne, prostia! Ce subiectapetisant, pe vremuri! La mijlocul aniloroptzeci, m-a pasionat atît de mult tema

prostiei încît am abordat-o în mai multe vorbiri ºitexte. Mai întîi, am susþinut referatul principal ladezbaterea „Alma Mater – Dialog” pe tema„Ironie ºi prostie”, sub titlul Despre prostie,conferinþã publicatã ulterior în numãrul dinrevista Dialog care reunea referatele ºiintervenþiile din dezbatere. Avea sã fie, de altfel,ºi ultima dezbatere publicatã ºi penultimadesfãºuratã, pentru cã, dupã cea dedicatãMarchizului de Sade, la care au strãlucitfranþuzeºte Luca Piþu ºi Mihai Ursachi, avea sã setermine cu conferinþele ºi dezbaterile noastre,refugiindu-ne, ca un fel de grup cvasi-clandestin,sub pulpana d-lui Al. Zub, la Institutul de Istorie.Unde vorbeam între noi ºi scriam studii pentruvolumele pe care amfitrionul le pregãtea pentrudiversele congrese internaþionale. Fusesem, defapt, victime ale prostiei, ale prostieiinstituþionalizate, pe care o defineam acolo drepto stare de „mineralizare a spiritului”. Cred cã numã înºelam devreme ce, doar cîþiva ani mai tîrziu,distinsul filosof Gabriel Liiceanu avea s-odefineascã ca fiind o stare de „încremenire înproiect”. Iatã, spiritele mari se întîlnesc, se gãsesc,într-un fel sau altul!

În 1988, a fost chiar bine – am reuºit sã daudouã lovituri simbolice prostiei. Textul amintit laînceput a reuºit sã rãmînã în volumul meu dedebut, Semnele timpului, predat în 1986 edituriiJunimea, trecut în planul pe 1987 ºi apãrut cu unan întîrziere, dupã o luptã „corp la corp” cuprostia instituþionalizatã. Cea de-a doua loviturã –

un studiu mai amplu, pentru Analele Universitãþii,care dezvolta, cu trimiteri ºi note, chiar la autorinecitabili în România de atunci, precum MauriceClavel sau André Gluksmann –, ar putea fisocotitã chiar mai importantã, dacã nu ar aveainconvenientul de fi fost nãscutã direct în limbafrancezã! Desigur, în româneºte nu cred cã ar fi putut sã aparã nici mãcar în relativ anostele ºi practic invizibilele Anale universitare de pevremuri, care însumau ºi sumedenie de prostii.Ceea ce situa studiul meu, destul de ghiduº, într-un context mai degrabã amuzant ºi cumvasubversiv.

Mã întreb dacã mã mai intereseazã prostiaastãzi. Devreme ce, de bunã voie ºi nesilit denimeni, n-am mai simþit nevoia sã glosez înmarginea ei, aº putea conchide cã nu. ªi, totuºi,solicitarea amicalã sositã de la revista Tribuna m-afãcut sã tresar, m-a pus pe gînduri, m-a retrimiscumva, ca printr-un tunel al timpului, în trecutulde acum douã decenii. Da, iatã, prostia mai areceva de spus! Nu mã refer, desigur, la prostiaindividualã, care stã la locul ei, diagnosticabilãpsihologic ca intelect de limitã, debilitate,imbecilitate sau idioþie ci, ca ºi atunci, la „prostiafudulã”, care se instituie ca instanþã de judecatã ºise instituþionalizeazã ºi, prin chiar acesteprocedee, are efect asupra noastrã, ne afecteazãvieþile, ne conduce destinele. Prosteºte, de bunãsamã!

Ei, bine, ce distinge oare prostia de atunci deprostia de acum? La o primã privire, e limpede –democratizarea! Dacã prostia de pe vremuri eraunivocã ºi monoliticã ºi reuºeai sã te sustragi eidoar prin aluzie, parabolã, formule criptice,

prostia de astãzi este pe deplin democraticã ºipluralistã, multidoctrinarã ºi divers ideologicã.Dar ºi inteligenþa este la fel, ceea ce, mãcar, facelupta ceva mai simetricã. Mai simetricã, dar nuegalã, pentru cã niciodatã ºi nicãieri inteligenþa nu va beneficia de atît de multe resurse pe cîtprostia. Sã nu ne iluzionãm cã situaþia de acumþine de condiþiile îndelungatei noastre tranziþii, eaeste eternã ºi pretutindeninarã. Desigur, acum ºiaici, inteligentul poate dovedi cît este de inteligentfãrã riscurile foarte mari de pe vremuri, mai puþinacela, de bunã samã, de a fi înþeles foarte puþin ºide cãtre foarte puþini! Dar ºi prostia se poateafirma în deplina sa splendoare ºi, pe deasupra,nu cenuºiu, ci multicolor, curcubeic, în spectrul„rogvaiv”, ceea ce face lupta ºi mai dificilã.Democraþia ºi pluralismul au reuºit sã facã prostiaextraordinar de diversã, dar ºi atît de abilã încîtaceasta poate juca, cu talent, aproape perfect,atenþie!, am spus totuºi „aproape”, pînã ºi rolulinteligenþei. În fond, e bine, lupta e mai dificilã,dar e ºi mai interesantã aºa, mai pasionantã, maivie, mai bine sustrasã mineralizãrii. ªi e ºi maidrept astfel. Atît inteligenþa cît ºi prostia, atîtprostul cît ºi inteligentul, pot arãta ceea ce sînt ºicum sînt pînã la capãt, pînã în cele mai miciamãnunte, pînã în mãruntaiele gîndului, fãrã rest.Nici una, nici cealaltã, nici unul, nici celãlalt, ei,bine!, nu mai pot da vina pentru eventualele lorneîmpliniri nici pe „partidul e-n toate”, nici peSecuritatea cea atot-veghetoare. E foarte bine aºa.Mai rãmîne problema cã, în vreme ce prostia areo înnãscutã vocaþie gregarã, inteligenþa esteindividualistã ºi stãpînitã de vocaþia dispersiei.Poate e doar un dezavantaj aparent, poate cã,astfel, inteligenþa, de fapt, inteligenþele reuºesc sãloveascã din mai multe direcþii... Nu ºtiu, chiar nuºtiu. Probabil, nu sînt chiar atît de deºtept pentrua ºti asta!

Despre democratizarea prostieiLiviu Antonesei

A flând tema acestui numãr al Tribunei, amspus iniþial cã eu nu am nimic de zis, nicidespre prostie nici despre proºti, pentru cã

m-am obiºnuit sã-i consider pe cei din urmã ofatalitate cu care trebuie sã trãim, vrem, nu vrem,aºa cum ar fi de pildã gropile din asfalt saumiresmele ºi duhorile din troleibuzul trei la oraamiezii... Mãrturisesc cã m-a incitat sã scriupentru acest numãr textul prietenului LiviuAntonesei, pe care l-am citit cu mare interes, aºacum citesc toate producþiunile poetului ºieseistului ieºean. M-am gândit cã spre deosebirede Liviu eu nu am încercat niciodatã sã mãrãzboiesc fãþiº cu dumnealor proºtii, pentru cã i-am considerat mai degrabã simpatici în prostialor, aºa cum simpatice ºi pline de savoare suntsinonimele cuvântului „prost” pe care le citez aicidintr-un dicþionar de sinonime electronic: bleg,nãtãfleþ, nãtãrãu, nãtâng, neghiob, nerod, netot,prostãnac, stupid, tont, tontãlãu, (înv. ºi pop.)nãúc, (pop. ºi fam.) háplea, (pop.) flaimúc, (înv.ºi reg.) nãtântóc, prostán, prostátic, prostãnátic,(reg. ºi fam.) ºui, (reg.) bleot, hãbãúc, mangosít,metehâu, meteléu, motofléte, motológ, mutãlâu,natantól, nãbârgeác, nãtãbâz, nãtânt, nãtrúi,nãtrúþ, nãvlég, nãvligós, nerodói, pliurd, ponc,pricãjít, puncâu, tãlãlâu, tãlâmb, tontán, tontoléte,tontológ, (prin Transilv.) balamút, (prin Olt.)bleomb, (prin Mold.) boblétic, (prin Munt.)bobléþ, (Mold.) cherapléº, (prin Transilv., Mold. ºiBucov.) chiomb, (Transilv., Ban. ºi Olt.) lud,(Transilv. ºi Ban.) nãhúi, (Transilv.) nebléznic,

(prin Mold., Transilv. ºi Maram.) ºuiétic, (Mold.)tanâu, (Bucov.) tãlãºmán, (prin Olt. ºi Munt.)tãrãntúc, (Munt.) tontován, (turcism înv.) budalá,(fam.) fleþ, gãgãúþã, gogomán, zevzéc... Vã asigurcã în acelaºi dicþionar sinonimele cuvintelor„deºtept” ºi „inteligent” sunt cu mult maipuþine... Ce sã însemne asta? Cã ei, proºtii, suntmulþi? Cã noi, deºtepþii (cãci, bineînþeles, noi toþicare semnãm în acest numãr suntem deºtepþi, nu-i aºa?) tratãm cu mult mai mare uºurinþã pecineva drept „prost”, „tâmpit” etc., pentru cã emai uºoarã ºi mai la îndemânã deriziunea ºibatjocura decât afirmarea unui act de credinþã saude admiraþie deschisã faþã de un seamãn alnostru? Oricum, pentru mine, ei, proºtii, au onuanþã de imuabil ºi de eternitate, ei sunt cevacare existã ºi dureazã pur ºi simplu, cam cum arfi Himalaya faþã de amãrâta de trestie a luiPascal. Unde trestia suntem desigur noi, deºtepþii,care ºtim. Ei nu ºtiu ºi nu vor sã ºtie, ºi de aceeaorice rãzboi cu ei nu poate aduce decât victoriiprovizorii, ºi oricum s-ar învârti pe lângã ei biatatrestie tot jumulitã iese. O altã conotaþie aprostiei ar fi aceea de ingenuitate, naivitate, poatechiar puritate. În acest sens, citez adagiul, evreiescparcã, „nu e prost, e tânãr”. Oricum am întoarce-o însã, prostia este datã o datã pentru totdeauna,ea este doar ºi nu poate deveni altceva, aºa cumnu ne putem schimba culoarea ochilor... Desigur,prostia poate purta lentile de contact, ºi asta seîntâmplã foarte adesea, o regãsim zilnic însoþitãde parºivenie ºi versatilitate sub diverse drapele...

Fie cã o întâlnesc în varianta ei naivã, fie în ceaagresivã, prostia îmi provoacã întotdeauna o starede perplexitate, de paralizie cerebralã temporarã,îndemnându-mã sã-mi pun serioase întrebãriasupra mea... Cred cã eu am o gravã problemã deînþelegere... Nu mai înþeleg... aºa, fãrãcomplement direct... Poate veþi înþelegedumneavoastrã cele douã exemple de mai jos: obunicuþã de optzeci de ani care privea eclipsa latelevizor....ºi care, la un moment dat, apucã de pemasa alãturatã unul din cioburile de sticlã princare restul familiei privise eclipsa de-afarã, de pebalcon.... ªi se uitã bunicuþa la eclipsa televizatãprin ciobul de sticlã... Sã nu îndrãzneascã cinevasã-mi spunã cã bunicuþa e proastã... Aºa ar trebuiprivite toate emisiunile de la televizor... Mai alescei mici, sã se uite la televizor printr-un ciob desticlã sau cu binoclul... Televiziunea stricã mintea,s-a demonstrat... Sau nu cumva sã-mi spuneþi cã eprost distinsul domn ºi tatã de familie francez, îna cãrui casã mã pripãºisem eu prosteºte acumcâþiva ani, ºi care mi-a spus cã noaptea musai sãînchid obloanele, cã razele de lunã stricãgeamurile... Geamurile sunt mai scumpe decâtobloanele, ºi mai bine sã înlocuiascã obloaneledecât geamurile... Sã fie oare domnul respectivvictima unei campanii mediatice în favoarea unuianume produs? Nu... el mi-a vrut pur ºi simplubinele... dacã eu, sub efectul razelor de lunã, aº filuat-o razna, ºi mã apucam sã visez feþi frumoºi ºiluceferi? Vã daþi seama? Aºa cã, spun încã o datã,proºtii sunt niºte tipi simpatici care trebuiecontemplaþi de la o anumitã distanþã, caexponatele de muzeu... De ce sã ne luptãm cu eiºi sã îi dispreþuim? Dar „De ce?”, vorba luiConstantin Noica, este o întrebare proastã...

Despre proºti numai de bineLetiþia Ilea

1155




Insuficienþele unei norme com-portamentale, ºi un cortegiude decizii inconturnabile

„Nu argumenta cu prostul – s-ar putea caceilalþi sã nu facã diferenþa.” Încerc de ani de zilesã ma ridic la demnitatea acestui comandament.Rememorez vreo cîteva momente cînd acestepioase gîndeme (prostia nu e pernicioasã, e doar„altfel”; prostul e cel mai bun prieten al omului,ca ºi ºopîrla, etc.) au fost scurtcircuitate ºi,pierzîndu-mi cumpãtul, m-am repezit sã lovescpãcatul în carnea cãrnii lui. Îmi sunteþi martori:nu mã urmãreºte nici o umbrã de remuºcare cã,odatã ce argumentele raþionale îºi arãtaserãineficacitatea, am trecut la executarea unor rutinemenite sã deprogrameze preopinentul la nivelhardware. Întãrit de acest sentiment de curãþenieinterioarã, pe care îl prefer dezgustului persistentde dupã o astfel de confruntare, am conchis cã înasemenea momente pune stãpînire pe mine omînie sacrosanctã (adjectivul are un sens foarteprecis ºi îl asum pe de-a-ntregul). Asemãnarea cuprostul mi se pare deci cu totul superficialã ºilipsitã de importanþã faþã de actul de reaºezare alumii în ordinea ei la care particip în acestemomente – ºi puþin îmi pasã de cei care nuînþeleg nici atîta lucru. Iar ceea ce spun nu poatesã nu vã aparã drept firesc: fiecare dintre noi areun puternic sentiment de posesiune a lumii încare trãieºte, sau, mãcar, conºtiinþa dreptului sãude uzufruct asupra ei. Proliferarea prostiei pune înpericol exercitarea acestui drept mai mult decîtîncãlzirea globalã, ameninþãrile teroriste, corupþiageneralizatã ºi lamele de ras din batoanele deciocolatã la un loc.

Asta m-a fãcut sã reflectez – nu asupraºubrezeniei voinþei ºi discernãmîntului proprii ci,cum aþi înþeles deja, asupra valabilitãþii normeicomportamentale mai sus enunþate în genere. Nusunt dispus, îmi spuneam -- dînd ruºinea faptei pecinstea raþionamentului -- sã urmez uncomandament dacã acesta nu are un caracteruniversalizabil! Am hotãrît astfel sã arãt cãeºecurile mele în a urma aceastã regulã se datorau(ºi se datoreazã) exclusiv insuficienþei ºiinoperabilitãþii acestei zicale. Mai mult:fenomenul prostiei mi se pare a fi parte acontextului originar al oricãrei decizii politice,înþelegînd prin asta orice act de instituire sau desalvgardare a unei ordini sociale.

Mai întîi: De ce proºtii nu potfi lãsaþi în legea lor sau înplata Domnului.

Cele spuse pînã aici ar trebui sã fie suficientepentru a convinge orice om de bunã credinþã.Cãci am expus experienþa personalã în modul celmai obiectiv cu putinþã, ºi oricine doreºte poatesã efectueze acelaºi exerciþiu ajungînd la aceleaºiconcluzii. Totuºi, pentru a nu deschide dispute deordin secund, sã spunem cã zicala noastrã e

inutilizabilã, pentru cã, dacã nu argumentezi cuprostul, ºi-l laºi în prostia lui, asta nu înseamnãdeloc cã ar exista o lege a prostului. ªi chiar dacãar exista, ea ne e nouã fãrãdelege.1

Revenind la miezul problemei,adicã ce-i de fãcut cu proºtii.

Prima decizie politicã vizeazã tocmai aceastãîntrebare: cum sã tratãm cu acest fel dedezordine? Ar lua mult timp sã explicãm de ceprostia ºi reacþia la aceasta e actul politic originar.Vom arãta doar pe scurt cum ar trebui sã arateplanul unei asemenea investigaþii, care ar însemnao reparaþie istoricã pentru toate formele ºi toþireprezentanþii prostiei, mereu succubizatã de alþidemoni ai vieþii în comun (natura rãu-voitoare,strãinul, bolnavul, nebunul, barbarul, needucatulº.a.m.d.).

Rãspunsurile la aceastã întrebare, de neevitat,ºi cu consecinþe atît de importante în istoriacivilizaþiei occidentale încît putem spune, alãturide Deleuze, cã prostia este o temã filosoficãcentralã, presupune rezolvarea unor ºaradeînaintea oricãrei puneri în practicã a deciziei: careeste sursa acestei devianþe? Este prostia oinfirmitate naturalã, sau o condiþie dobînditã(deci „artificialã”)? Apoi: este ea corigibilã, ºi,dacã da, prin ce mijloace?

Prostia: naturalã sau artificialã?

Dacã unii sunt proºti de la naturã, atuncimodul în care se constituie societatea va þine contde aceastã presupusã evidenþã. S-a putut vorbi cuîndreptãþire de pedeapsa sau de darul zeilor, depãcatele antecesorilor, care trebuie suportate de

niºte urmaºi stupizi, incapabili sã tenteze mãcarrealizãrile primului din spiþã, devenit, evident,personaj de legendã. Darul zeilor, adicã faptul dea nu fi prost, îi va face pe beneficiari sã-ºiproclame obîrºii ilustre, pentru a impresionaprostimea, altminteri puþin sensibilã la ºarjeargumentative, totul pentru a se instala pe opoziþie favorabilã în lupta pentru recunoaºtere. Odatã stabilit status quo-ul, nimic nu mai poate sãzguduie ordinea socialã: întîi deºtepþii, apoiproºtii.

Dacã prostia e privitã ca fiind ceva dobîndit înmod artificial, atunci lucrurile devin mult maicomplicate. Întîi ºi-ntîi, se deschide posibilitateaca acest fenomen sã fie eradicat, printr-o ingineriesocialã eficientã. Care ar putea fi mijloacele saucondiþiile pentru a eradica prostia? Platon, deja,suprapunea prostia unei amnezii temporare,problemã rezolvabilã, deºi cu diferenþe calitativeimportante. Pentru Kant, e nevoie de libertate înexerciþiul public al raþiunii, pentru ca sãrãntocii,îndobitociþi de tutori, sã pãºeascã încet, încet, din

Ce staþie vine dupã Caracal?sau Katechonul

Lorin Ghiman

© ªtefan Socaciu

© ªtefan Socaciu

1166




Îmi ºi închipui un viitor luminos în careomenirea nici nu v-a mai trebui sã vorbeascã, ciun nou soi de limbaj gestual-surdo-mut, concis ºiconchis, va pune stãpânire nu numai pe celulare,ci ºi pe inutilele conversaþii, fie cã au loc la colþ destradã, fie cã se produc în aule universitare. Dejaîmi închipui Fiinþa ca fiind un :P (în limbajulemoticoanelor asta “înseamnã” o faþã care scoatelimba, într-un fel de tachinare), iar dedesubtul ei s-ar perinda o mulþime de :)) (faþe plângãcioase).Oricum, ONG-urile, proiectele comunitare ºi unîntreg „sublim birocratic” concureazã pentruprimul loc în stabilirea unui limbaj cât mai„concis”. Se pare cã cel puþin visul pozitiviºtilor s-a împlinit.... limbajul e din ce în ce mai epurat demetafizicã, însã nu ºi de confuzie. Ce sã-i faci?Prea multe suflete transformate în capete seînghesuie în insuficiente liste.

Cunoaºterea nu e niciodatã definitivã, dar pelângã faptul cã o mare sumã de cunoºtinþe nu teajutã sã fii inteligent (a se vedea erudiþii), unora leprovoacã suferinþe de-a dreptul comice. Bouvard ºiPécuchet, conduºi de un entuziasm prostesc, începsã înveþe rând pe rând geologie, anatomie,psihologie, filosofia istoriei etc. dar toate acesteasunt roase de lacune ºi nu-i ajutã sã hotãrascã „odatã pentru totdeauna” în nici o privinþã. S-arputea spune despre ei cã folosesc metodacartezianã în rãspãr: vor sã reducã lumea la„certitudini” acumulând-o în citate. Unul dintre eiexclamã teatral „Oh! Îndoiala! Îndoiala! Aº preferaneantul!”. În cazul lor prostia e – ca sã folosesc uncliºeu - incapacitatea fatalã de a ieºi din „judecatã”pentru a o adapta vieþii. Morala însãºi nuînseamnã decât „sã-l coborâm pe Dumnezeu lanivelul utilului, ca ºi cum mãsura absolutului ar finecesitãþile noastre!”. Dacã ar fi terminat cartea,Falubert ar fi realizat, dupã cum mãrturisea, ceva„enorm ºi violent”, însã ºi aceastã lipsã de final esemnificativã: Bouvard ºi Pécuchet rãmân pierduþipe veci în „cunoaºtere”.

Dar, mai în glumã, mai în serios, prostia aremulte beneficii: în provincie ea þine loc de faptdivers, de originalitate ºi uneori chiar de dramã(dramã însemnând ceva în faþa cãruia burghezulexclamã: „ce tragedie!”). Existã o întreagã literaturãcare, având ca subiect provincia, are nevoie defigura imbecilului pentru a-ºi proiecta un subiect.Fãrã imbecilii care se încurcã în iþele ritualurilor

cotidiene nu se întâmplã absolut nimic. Încã dinDoamna Bovary observãm aceastã eficientãtehnicã narativã: Charles Bovary ºi operaþia pecare o experimenteazã pe un nenorocit e aparentreuºitã. Asta euforizeazã întreg târgul ºi o banalãapariþie în ziar zdruncinã din temelii mediocraexistenþã parmenidianã. Nici literatura românã nuduce lipsã de astfel de apariþii: nuvelele HortensieiPapadat-Bengescu (Romanþã provincialã,Sãrbãtorile în familie) se hrãnesc aproape înîntregime cu nimicurile existenþiale care înprovincie iau proporþii de cataclism. Îmi aducaminte de imaginea unei bãtrâne doamne care îºiîngrijea cu sfinþenie o plantã cu flori verzi. Cepoate fi mai provincial decât acest „verde peverde”, aceastã contopire între formã ºi fond carenu lasã nici un loc de „zbatere”?. Cred cã înaceeaºi nuvelã, la fel ca în Doamna Bovary,evenimentul „crucial” este o operaþie nereuºitã deextirpare a unui neg. Desigur, operaþia e fatalã.Dar nici asta nu alarmeazã pe nimeni, cãci înviaþã existã „aceste fleacuri care se cheamãnecazuri ºi care ne împiedicã sã râdem… moartea,aºa cum o vãd oamenii, este unul dintre acestefleacuri!”. Tocmai pentru a scãpa de acest destincare „opereazã” la scarã largã numai cuinsignifianþa, unele personaje sunt aduse încapitalã (Rãdãcini, Logodnicul). Ciocnirea etragicomicã, iar prostia devine sinonimul devenirii,de parcã o fiinþã oarbã ar coase cu un ac ruginitun goblen în culori ºterse. ªi-atunci poate fiînþelepciunea altceva decât crezul unei guvernantefranceze: „Consideraþiuni asupra vieþii! Nici maimult nici mai puþin decât un pãcat de tinereþe!”

Note:1 Toate citatele din René Descartes sunt extrase din

Douã tratate filosofice. Viaþa ºi filosofia lui René Descartes,de Constatntin Noica, ed. Humanitas, Bucureºti, 1992.Sublinierile îmi aparþin.

2 Pentru comentarii cu adevãrat deºtepte a se vedeacapitolul Cogito ºi istoria nebuniei din Scriitura ºi diferenþa,de Jacques Derrida, ed. Univers, Bucureºti, 1998.

epoca luminãrii într-o epocã a luminilor. În sensulromânesc al termenului ghicim fibra iluministã aproblemei: ar fi nevoie doar de educaþie, însensul cel mai trivial al termenului. Pentruîntreaga modernitate occidentalã, ca s-o luãmpauºal, trebuie doar ascultatã vocea raþiunii, care grãieºte într-un limbaj universal tuturoroamenilor; adevãrul ºi dreptatea, binele comun ºifericirea individualã încap laolaltã în oricetãrtãcuþã de burghez.

Eºecul anunþat, adicã sfîrºitulordinii globale

E evident cã tot ce putem spune cît de cît cusens despre prostie este cã ea rezistã oricãruitratament cu mijloacele raþiunii (mãcar aici aredreptate zicala de la care am pornit). Cãcieroarea logicã nu e decît un semn superficial alprostiei, ºi nici mãcar cel mai important. Prostianu-i o lipsã de culturã, de educaþie sau deexerciþiu al raþiunii. Ea e, mai degrabã, odisfuncþie a facultãþii de judecare, iar nu lipsatotalã a judecãþii, precum în cazul nebunilor. O potrivire anapoda a facultãþilor, fãrã substratfiziologic ºi fãrã posibilitatea de a sesizaregularitãþi în aceastã malfuncþionare (de aceeaprostia ne prinde mereu nepregãtiþi, precumdestinul). Prostia e o rudã îndepãrtatã ºi detestatãa sublimului. Oricum ai lua-o, prostia rãmîne onegativitate fãrã întrebuinþare, o patã pe obrazuldialecticii marxiste, spray-ul care paralizeazãgimnastica ideologicã ºi politico-socialã aprogresului. Prostul nu poate sã se lumineze.Punct!

ÎnapoiNimic mai firesc atunci, nu-i aºa, sã consideri

prostia o insultã la adresa pantocratorului, ºi sãte comporþi cu prostul precum cu o jivinã nãscutãdin împerecherea diavolului cu o obialã, veþispune. De aceea, mînia noastrã e sfîntã, cãci eprotejatã de zei; de aceea, ea e sacrã cãci ne facebraþul înarmat al ordinii divine, conformîndatoririi noastre de a o pãstra2.

Acest atribut (sfînt) ºi aceastã consacrare seregãsesc în decizia politicã, însã amestecate înmod arbitrar. La fel cum doar o minte sãnãtoasãar fi putut instrumentaliza ideea, cãreia i-am datcurs în schiþa noastrã de istorie filosoficã aeradicãrii prostiei, conform cãreia prostia ar þinede ordinea naturalã, cosmicã sau de ordinea,subiacentã, a naturii luminate (a umanitãþii).Prostia este însã glasul simplei vieþi3, pe care îlînãbuºim în noi înºine ºi pe care istoria îl revarsãpeste noi, în hohotele de rîs ale cavalerilorapocalipsei.

Note: 1 Cît despre plata Domnului – aici avem de-a face

cu o chestiune mai delicatã, ce implicã, între altele,decelarea relaþiei dintre prostie ºi nebunie, precum ºielucidarea noastrã în ceea ce priveºte puþin probabilaidentitate între figura juridicã a lui homo sacer ºi cea aprostului satului..Vezi Giorgio Agamben, Homo sacer,Idea Design&Print, Cluj, 2006.

2 J.J. Bachofen, Myth, Religion... and MotherRight, Princeton University Press, 1973.

3 W. Benjamin, Iluminãri, Idea Design&Print, 1999.

Rãtãciþi prin cunoaºtere© ªtefan Socaciu

(Urmare din pagina 3)

1177




Î n viaþa cotidianã prostia este de obiceiasociatã lipsei de inteligenþã, neseriozitãþii sauignoranþei care duc la rezultate imposibil de a

fi calificate în note pozitive. În linii generaleacestea sînt caracteristicile prezenþei prostiei înorice domeniu, fiindcã toate pornesc sau fac partedintr-o realitate comunã, însã fiecare sferã deactivitate comportã ºi elemente specifice aleinepþiei, în funcþie de specificitatea ºi intereseleacelui particular mod de rostire. Pentru mine,subiectul discutat aici cunoaºte cel puþin patruaccepþiuni demne de luat în seamã în lumeafilmului: frizarea imbecilului fictiv oferit însã ca realitate ºi ca mobil esenþial al dramei (I),proiectul blockbuster care nu convinge datoritãneinspiraþiei echipei (II), supraevaluarea inedituluivenit dinspre anumite nume (III). Primul punctaduce cu sine scoaterea spectatorului din diegezãîncât orice legãturã cu faptele peliculei sîntblocate, iar mesajul proiectului este desfiinþat dininterior. În urma împlinirii celui de-al doileapunct rãmîne un imens deficit pentru studio ºi unimportant semn de întrebare pe viitor asupracelui ce semneazã o astfel de catastrofã. A treiaaccepþiune vine întotdeuna din interiorulprivitorului, este profund subiectivã, astfel încît înlumi diferite poate oferi o multitudine de exempledeosebite.

Million Dollar Baby

Un antrenor de box îºi pierde unul dintre elevifiindcã îi amînã meciul pentru titlul mondial.Atunci hotãrãºte sã-ºi calce principiile ºi începe sãpregãteascã o fatã. O duce pînã în meciul pentrutitlul mondial, unde ea se prãbuºeºte. Însã nu ºivisul ei!

Daca ar fi sã pornesc de la ipoteza cã MDB eun film despre lumea boxului, atunci ar trebui sãfac abstracþie de faptul cã au fost realizate ºipremiate filme precum Cineva acolo sus mãiubeºte, Rocky ori, mai ales, Raging Bull.

Pe de altã parte, MDB este al treilea film care,de-a lungul unui an (2 ediþii consecutive),primeºte premiul Oscar pe marginea unei temeidentice: zbuciumul unei persoane aflate însituaþia de a prefera moartea. Celelalte filme sîntMar Adentro ºi Les Invasions Barbares. Deºi sîntnumeroase diferenþe de articulare a temei, virusuleste acelaºi. Iar dupã primele douã injecþii (LesInvasions ºi Mar) m-am trezit imun la povestealui Maggie F. ªi nu cred cã numai perioada scurtãîn care mi-am (mi s-a) administrat acest tratamentfilmic e de acuzat. În primul rînd este de vinafilmul lui Clint Eastwood; concret - mecanismuladucerii dramei pe ecran (partea a doua afilmului) îl gãseºte nerealist, elementul declanºatoral nenorocirii fiind de neacceptat ca posibil înlumea ºi la nivelul la care regizorul pretinde cãdesfãºoarã acþiunea: într-o luptã pentru titlulmondial la box profesionist, fie el ºi feminin,trîntele, loviturile cu cotul, chiar dacã vin dinspreUrsoaica germanã, nu sînt imediat sancþionate cudescalificarea agentului provocator? Iar reacþia luiMaggie la sfatul antrenorului ei: pumni in fund!?

Vãzînd cã suferinþa fetei se origineazã înaceastã luptã (mai repede parodicã, dar asumatãca realã de cãtre realizator), nu pot decît sã (mã)întreb: în ce lume trãim? Acolo unde realul esteceea ce prezintã filmul ca ipotezã? Sau

cinematografia americanã ºi-a epuizat inspiraþia peanumite teme în mainstream ºi demonstreazãprin MDB cã din nimic se pot naºte campioni? --evident, aici campionul e Eastwood, la el acasãfiind unul dintre cei mai nominalizaþi ºi premiaþiregizori.

Singurul element care m-a þinut în suspans de-a lungul peliculei, dorindu-mi sã nu fiedesluºit, sintagma „mo cuishle”, a fost explicat.Mã întreb dacã se va mai apropia cineva de Yeatsdupã ce a vãzut acest film.

Alexander

Viaþa regelui macedoniean, între mit ºirealitate umanã, povestitã de cãtre unul dintreapropiaþii sãi, Ptolemeu.

De ce a dorit Oliver Stone sã realizeze acestproiect?

Oare îl deranja faptul cã Spartacus, Cleopatraori Ahile au fost portretizaþi filmic? Iar dacã asimþit cã Alexandru cel Mare trebuie sã aparã peecrane, de ce filmul nu convinge, nu îºi prezintãargumentele, de ce nu îºi motiveazã existenþa?

Pentru cã scenele de luptã le-am mai vãzut înBraveheart, Gladiator, Troia sau Lord of theRings...

Pentru cã în afara lui Val Kilmer actorii sîntprea neinspiraþi...

Pentru cã naratorul vorbeºte de rãzboi degherilã în vremurile antice...

Pentru cã ne-am sãturat de epopei filmice... Pentru cã ºtiam de pe Discovery cine-i

Alexandru cel Mare... Pentru cã Oliver Stone e regizorul lui Natural

Born Killers, The Doors, Platoon sau JFK... Pentru cã are nevoie de trei ore pentru a nu

spune ceva... Pentru cã atunci cînd apare ipoteza unui alt

sfîrºit decît cel clasic-istoric al lui Alexandru,sîntem prea obosiþi ca sã mai conteze...

Raþiuni pentru a vedea filmul nu prea sînt.Una sau douã scene (omagiul adus lui Eisenstein -imaginea filtratã în roºu, de exemplu), cîtevacadre inspirate sau rarele replici înþelepte nu potînsufleþi un film de trei ore.

ªi, din nou, de ce a dorit Oliver Stone sã ducãpînã la capãt acest film?

Ca sã fie ºi el Ridley Scott... ori pentru aputea nimici un buget estimat la 150 de milioanede dolari americani...

Videodrome

David Cronenberg este un regizor pasionat debiologic ºi de diversele forme sub care acestapoate interacþiona cu tehnologia modernã, în aºafel încît sã producã mutaþii în fiinþa umanã. Insistasupra acestui film fiindcã este clasicul produs degen al regizorului canadian, dar aceeaºi metodã arputea fi aplicatã ºi asupra lui The Fly (într-unexperiment de teleportare o muscã se aflã într-unul dintre reactoare, iar în disoluþia materialã acorpurilor în procesul fizic cãutat genele celordoua entitãþi se combinã încît omul semetamorfozeazã), ExistenZ (pãtrunderea în lumeavirtualã), Crash (corpurile umane cautã jocurisexuale în preajma comportamentului rutierextrem) sau M Butterfly (unde un tînãr spionchinez trece drept femeie pe lîngã un diplomatfrancez ruinîndu-l).

Videodrome este povestea manipulãrilor prinintermediul media, însã nu într-o abordareanaliticã, la nivel conceptual, ci într-una sensibilã,sub formã fizicã: mesajele prin care eroul eraprogramat sã ucidã erau transmise prinintemediul unor casete video ce erau introduse înorganismul actorului printr-o fantã ce i sedeschidea în abdomen. Corpul sãu era un uriaºvideo-player ce prezenta în realitatea filmicã, înîndeplinirea misiunilor criminale primite, ceea cede obicei prezintã filmele de acþiune înregistratepe casete video ºi aflate pe piaþã. Este o criticã aconsumului socio-cultural, însã prin neîncetataevadare în resurse paranoice ale biologicului, prinlipsa oricãrui umor în înfãþiºarea distopicã a ceea-ce-va-fi media viitorului, totul culminînd înmoartea eroului declanºînd ºi exploziatelevizorului care-i prezenta faptele, filmul pareneserios, deplasat, ºi asta tocmai fiindcã nu aduceargumentele necesare acceptãrii unor astfel derezolvãri diegetice. În loc sã se apropie cu umorde fanatismul tehnologic al omului actual, filmelelui Cronenberg devin ele însele ridicole ºi stîrnescrîsul prin faptul cã nu reuºesc sã persuadezespectatorul în cea ce priveºte oportunitateasublinierii unor tare sociale actuale prin imensedeformãri ale biologicului uman.

Prostolãnia mediului filmicLucian Maier

© ªtefan Socaciu

1188




Mã întreb oare când ºi-au dat seamaoamenii pentru prima datã cã trebuiesã-ºi adauge la inventar (adicã la

colecþia de inventã(tu)ri) un cuvânt nou,prostia. Ori prost, dacã socotim cã în spateleunor abstracþiuni sufixat-generalizante s-auîngrãmãdit întotdeauna o sumedenie de cazurisau, cum le-ar spune un Aristotel de loc prost,accidente, în urma cãrora un om mai cu luareaminte1 s-a simþit nevoit sã tragã niºteconcluzii ºi sã-i mai facã prostului ºi o familiede cuvinte cu care sã-i rãsplãteascã fudulia binemeritatã. Dar mai apoi am stat niþel sã mãgândesc (oare asta mã exclude de la bunînceput din tagma lor?!) dacã nu cumva prost aapãrut mai întâi cu referire la o unealtã prostcioplitã, sau la un neam de sapienºi maineciopliþi ºi ei. Dar e de-ajuns sã-l traducem peprostul nostru în orice altã limbã – aici, vai,cunoºtinþele mele sunt mãrginite – hai sã zicemîn francezã (bête, imbécile, de ce nu stupide)sau englezã (stupid e primul care-mi vine-nminte, poate ar mai fi narrow-minded), ca sãne dãm seama cã, totuºi, prostul e prost cudeosebire printre oameni, înainte de a fi fostdeviat creator de cãtre românul poet înspreobiecte neînsufleþite care, culmea, nici nutrebuie sã poarte, la urma urmei, semnãturaunui om prost.

Spun asta ca sã mã pun la un eventualadãpost, subþirel ce-i drept, dacã unul dincititorii prezentului articol ar azvârli cu el într-un perete sau un coº de gunoi, fie el ºi virtual(internet oblige!), exclamând «Bã, da’ ce articolprost!». Nu-i, la o adicã, neapãrat sã fii prost,pe la români, ca sã-þi iasã un lucru prost. Semai întâmplã; o sumedenie de oameni îºi începziua prost pentru cã nu au reuºit sã-ºi deºartemãruntaiele înainte sã meargã la serviciu; astanu înseamnã cã, dacã nu ne dã ascultarecorpul, nu ne duce ºi mintea ; alþii scriuromane proaste doar pentru cã la romanul dedebut au dat tot ce-a fost mai bun din ei, ºiasta nu-i face peste noapte imbecili, ci doarneinspiraþi.

Iatã-l pe prost, dintr-o datã, opusul lui bun,eficient sau bine fãcut. Nu este prea rãu, neîndepãrtãm deja de îngustimea minþii care-lcaracterizeazã, printre strãini, pe bête (maiaproape de animale, aºadar) sau pe stupid. La

români, dupã cum se vede, cuvântul prost, fiecã apare de unul singur sau se aciuieºte pelângã alþi semeni de-ai lui, în chip de adjectivsau adverb, e tare îngãduitor cu clienþii-utilizatorii lui. Spun clienþi, pentru cã ºi-o fidat ºi el seama cã ne îndreptãm ºi noi, ameþitorde repede, înspre o economie de piaþãfuncþionalã în care pânã ºi cuvintele trebuie sãlupte pentru supravieþuire ca sã nu fie repedeînlocuite de surate mai deºtepte de prin altelimbi. Dar prost se pare cã se descurcã de minune: iatã-l strecurat unde nici nu te-ai gândi; s-ar zice cã nu-i prost deloc.

Prostia, pe de alta parte, nu poate fi decâtomeneascã; iatã unul din marile pleonasme aleliteraturii româneºti. ªi ca orice cuvânt pe care-lfoloseºte cu uºurinþã toata lumea lipindu-l defrunþile cele mai felurite, prostia a umplutpoate prea multe gânduri ºi rafturi ca sã maiîncerc si eu sã-i dau o definiþie bunã doar sã odescrie fãrã a o ºi conþine. Aºa cã o sã mãmulþumesc sã vã povestesc despre Caºu’, uncopil pe care l-am întâlnit fãcându-si de lucrupe lângã conac care a gãzduit timp de osãptãmânã o tabãrã de creaþie ºi pe care toþiscriitorii l-au declarat ca fiind de o prostienemãrginitã. Când stãteau minþile luminate lafel de fel de discuþii filosofice fãcând ºidesfãcând lumea (asta se întâmpla mãcar o datãpe zi), Caºu’ venea ºi întreba cu sfialã ºisperanþã in glas : “Acuma, dacã tot nu faceþinimic, pot sa dau drumul la muzicã?” Burþile secutremurau de râs ºi toþi ii mulþumeau în gândlui Dumnezeu cã au parte de aºa izvor nesecatºi nesperat de voie bunã; cãci prostia a stârnitîntotdeauna râsul (iatã un adevãr generalvalabil). Caºu’ nu-i dezamãgea niciodatã.Materia lui preferatã la ºcoalã este prelucrarealemnului; întrebat dacã a creat vreodatã ceva, ela rãspuns satisfãcut: “O scândurã”; când cinevai-a strigat “Dar ia spune-ne nouã, când ai fosttu cel mai trist?” Rãspunsul a venit prompt ºifãrã ocoliº: „Într-o sâmbãtã”. Asemenea celorcare se feresc a teoretiza, mulþumindu-se custudii descriptive, pentru a trage mai apoiconcluzii decente, deci prudente, o sã încerc ºieu sã vãd de unde iese prostia aceasta aCaºului pe care toþi, de la bucãtãreasã pânã lapoetul cel mai respectat, au ºtiut a o recunoaºtefãrã prea mari bãtãi de cap. Cea mai fireascã

remarcã ar trebui sã se refere poate laîngustimea puterii de pricepere a Caºului: acolounde marea majoritate ar înþelege, în modul celmai firesc cu putinþã, cã interogativul „când” sepoate folosi nu numai pentru a identifica unreper strict temporar, ci si o situaþie saucircumstanþã anume (precum în cazul de faþa),prostia despicã întelesul în fragmente desemnificat decalate, deci inadecvate unul altuia;o asemenea nepotrivire hipero-hiponimicãurmeazã parcã îndeaproape pilda poliþistuluicare a încercat, supus fiind unui test psihologic,sa potriveascã un cub într-o gaurã rotundãspãrgând, panã la urma, nervos din cale-afarã,plasticul în care se nimerise orificiul cu pricina.

Nu pot sã închei aceste modeste consideraþiidecât cu o vorbã de duh a bucãtãresei de laconacul unde-ºi fãcea de lucru Caºu’.Gândindu-se o clipã, þãranca a rostit rãspicatarãtând inspre sarmalele care o aºteptaucuminþi sa le bage-n cuptor: „Eu una n-am timpde prostii din-acestea, dar atâta lucru ºtiu : dinprost în veci n-o sa iasã un om deºtept”.

Note:1 Sã fie oare acesta unul dintre multele

antonime mai mult sau mai puþin parþiale alelui prost ?

Despre o tautologie româneascãRaluca Vida

No ccomment

„Manifestarea ce mai anostã a servilismului este imitarea. Sã gândeºti la fel ca domnitorul, sã te comporþi asemãnãtor cu el sau mãcar sã prinzi cevadin felul sãu de a se îmbrãca, ºi prin aceasta sã te apropii, în asemãnare de idol.

Când, în sfârºit Maria Antoaneta a ajuns ºi ea pe pragul bucuriilor materne, doamnele de la curte au creat, cu iuþeala unui pârjol, moda graviditãþii.Au agãþat pe ele niºte fuste care, cu ajutorul unor perniþe bine plasate dãdeau purtãtoarelor aspectul femeii gravide. S-au întrecut cumplit între ele, dornicede succes. Se strãduiau sã-ºi potriveascã pernele în conformitate cu stadiul de înaintare a graviditãþii reginei. [...] Sosind pe lume, primul lucru pe carel-a fãcut micul Dauphin a fost sã se scape în scutece, de faþã cu toateã nobilimea de la curte. N-avea ce face, deºi încã de pe etunci era cavaler al ordinuluiSfântul Ludovic ºi comandantul mai multor regimente. Înaltul act fiziologic a fost aplaudat cu mare însufleþire de cãtre curteni, iar a doua zi atelierelepariziene nu pridideau sã fabrice cea mai proaspãtã culoare la modã, caca Dauphin. Este un fapt real din istoria modei, nu o anecdotã.”

„Aºa-numitul scaun gãurit (chaise perchée) merita onoarea ce i se dãdea, pentru cã era ornat cu podoabe scumpe. Caterina de Medicis avea douãscaune gãurite: unul îmbrãcat în catifea albastrã, celãlat în catifea roºie. Dupã moartea bãrbatului ei, ºi-a comandat ºi un al treilea scaun, îmbrãcat, dinpricina doliului, în negru.”

Ràth-Végh István, Istoria culturalã a prostiei

© ªtefan Socaciu

1199




LUNISãlbãticiuni ascunse pândesc rãscrucea tãinuitãgheare colþi priviri ucigaºetãlpile goale sângereazã între pietre ºi spinie alb sângele smuls din aripa îmbrãþiºãriialb ºi tãcutnu-ºi recunoaºte întoarcereade parcã solzii albaºtri ai pãduriii-ar fi aruncat o umbrã peste trecutumbrã de-omãt sfâºiatã de vulturii scorpiilorumbrã de jar chinuitã de neiubireumbrã de moartesãlbãticiuni ascunse pândesc rãscrucea tãinuitãrespiraþia mea taie cãrare pânã la îngerii carepãzesc bacul

MARÞIMarþi cerºetori bat la uºã stau la colþurilestrãzilorpãsãri rãtãcite pe balta neliniºtii lângã mlaºtinazgomotelor de zgurãzvonuri de vânt rãpãit de ploi cãzute ca o tobãflaºnete în urechea trecãtorilorard lumânãri lucarne deschiseochiul dinlãuntru tresare înspãimântat o clipãde tãcerea care strigã se lipeºte de noivâscoasã atingere de melcne împiedicã paºiilipiþi deodatã de trotuarefulger sãpat în inima fãrã de merindeîn fiecare dintre noi sufletul e un cocostârccerºetor la porþile fãrã de lacãtede la cotitura cerului

MIERCURIîn mine zace liniºtea oceanului acoperit de vântfurtuna cu spuma-i amarã mi-a intrat în sângepe flãcãri am dansat toatã noapteainima mea a pãstrat miros de jãratecdin vifor de nisip te-am plãsmuitsãgeþi de mac au frântnegretãcereaîn plãmada oaselor te port ºi tainã mi-e þãrmulascunsã uimireanãvalnic ºuvoiul de lavãîn zorii din searãEphrata

JOIAbsenþa e spirala în care am fost învelitã înaintede naºteree linþoliul pe care l-am cumpãratla vama intrãrii în lumerugneatins de frontiera visului adâncitã în faptearbore trepte zãpeziabsenþa e vãzduhul în care te simt culegându-misilabele strigãtului dine sângele clocotind la atingerea-þi

viscere sfâºiate foºnetul pielii sunetele sunt nãvodul în care te-adunabsenþaeºafodul nostru de fiecare zi piatrã a lunii dinºarpe de focsolstiþiu pierdutcând liziera încã necoaptã a frunzei îmirãstãlmãceºte carnea printre semnele trecerii

VINERISingurãtateae masa la care aºtept în fiecare zivis de lut împrejmuindu-mi gleznelesosire niciodatã plecatãplecare niciodatã sositãsingurãtatea e fereastra din care privescpiaþa acoperitã de pãsãritãcerea statuilor peste care se aºeazã uitareasingurãtatea e îngerul cel noupe care vipere tritoni l-au adunatmireasmã de umbrã

în trupul meu de parcã l-ar fi aºternut pestecruce

SÂMBÃTÃLumina din lumina sângelui tãu mã þesemã-nvãluie mã ucidelumina din oasele tale mã vertebreazã din noude parcã ochii mei abiaacum ar învãþa culoarea esenþeimângâierea ta salamandrã albastrãde coacãze ºi muguri de pãdure mi-e descânt ºiplasmaticã platoºã prinsã dinainte ºi dincolo decarnecuvânt jãratec ºi tâlcuire bufniþei de pe umãrulluniimareea tãcerii albastrã clepsidrã

mã soarbe - resoarbe precum oceanul de lapicioarele taleclopot adânc în dangãt albastrude rugã sfâºietoare catapeteasmã absentãalbastra mea dragoste

DUMINICADincolo de noi s-au þesut ploiles-au destrãmat ceruri ceasurile ºi-au oprit pulsulpãºimpeste cioburi de timp scântei ale ferestrei dinrotondãmâinile noastreliane împletite cu sãbiicu faguri se-adunã tot mai strânspeste truppânã la completa dãltuire a unei singure umbre

ZIUA A OPTACuvântul sãgeatã frunzã pentru ochifiinþe din geneza trecutã se miºcã fãrã de vedere

în grãdinile insulei sirenele încã mai cautãumbra lui Ulisse pierdutã printre rãdãcinirisipirea e arma secretã a celui mal-aimé / trop-aiméþãrmul plin de paºi care îºi cautã umbrasomnul cocorului rãnitPãmântul se sparge în aºchii de foc privirea nuîl mai poate cuprindeconstelaþiile iscate din haoszãmislesc gãuri negre ale timpuluiscara se risipeºte printre oglinzile sângelui ºitacefiara din visîn luminã înfrunzesc pe neaºteptate cele ºaptebraþe ale inimii

poezia

Persida Rugu

© ªtefan Socaciu

2200




doctorului meu

ª i din cutia cu margarete am scos ilustratele,o colecþie întreagã cu imagini din Rusia,regãseam dintr-o datã cerul imens, luminos

(sã fi stat Dostoievski doar la lumina lãmpaºului,într-o locuinþã modestã de prin Sankt Petersburg,poate foarte aproape de parcul galben cu cari-atide?), dar pe la mãnãstirea Optina sigur trecuse,cãlugãrii mai-mai cã-ºi aminteau de el, rosteaucuvinte solemn, rar, “Dostoievski venea des peaici”, sã lãsãm numele noastre de pomanã, darneapãrat trebuie prenume de sfinþi, sfânta Lauranu înseamnã nimic, o altã sfântã, atunci, Andreea(“ce prenume frumos, mi-a spus Sergiu, de ce nu-þi place?”) Eu l-am privit în ochii sinceri, mãtemeam cã se va cãlugãri într-o bunã zi, el a zâm-bit aprobator, ca ºi cum l-aº fi întrebat asta ºi mi-ar fi rãspuns “da, tu eºti femeia cu cerceiiºerpeºti, dar nimic nu se comparã cu sfintelemoaºte. Sã le sãrutãm, aºadar, sã ne lipim buzelede sfintele moaºte. Atinge tu racla sfântã, maiîntâi, pe urmã am sã-þi simt conturul acolo, lumi-nos ºi-apoi “cuvine-se cu adevarat”. ªi-atunci amdeschis uºa bisericii, era deja searã, dar l-am lasatpe Sergiu în faþã, un cãlugãr îi arãta icoanele ºi elfãcea plecãciuni pânã la covor ºi cruci una pestealta. Am întors privirea, mã gândeam tot maimult la Dostoievski ºi la trecerea lui pe acolo. Ce îi plãcuse într-atât de mult? Vedeam aceleaºilucruri, doar cã acum doi bãrbaþi îmi spionaufiecare miºcare, unul era Sergiu, viitor cãlugãr, cupantalonii lui foarte albaºtri ºi bluza foarte albas-trã (în întunericul înserãrii), celãlalt logodnic, tristcum nu se poate. ªi peste toate astea, sfintelemoaºte, subþiri ºi îndelung sãrutate, batista bro-datã cu colþul umed ºi mirosul de spirt, toateurmele trebuiau ºterse, dar vai, afarã se lãsaseîntunericul, închideam uºa bisericii ºi cãlugãrul aînvârtit cheia, acum ultima razã de luminã sestinsese ºi vedeam doar reflectorul dintre ierburi,rotund, stingher, “Dostoievski adora liniºtea astade-aici, înºelãtoare totuºi (vorbea singur pãrintele),dar într-o noapte…”

Atunci n-am mai ascultat, am pornit pe aleeade pietre ºi paºii îmi erau mici ºi atenþi, un greieracompania mersul meu legãnat (dar într-o noaptes-au adunat oamenii la Înviere, sã fi fost Învierea?Da, mulþimea de oameni din toate colþurileRusiei, femei, mai ales femei cu dinþii de aur, cunãframele strânse dupã ureche, copii fãrã somn,blonzi, îmbrãcaþi în haine cãlduroase, pentru onoapte foarte lungã, sãrbãtoare, tinere cu cozileîmpletite, zâmbind aºa ca ºi Lila, în acea noapte avenit la mãnãstire ºi tânãrul acela tulburat, sufle-tul vraiºte, ca dupã rãzboi, Rusia întotdeaunaieºea învingãtoare ºi cu toate astea…) Cãlugãriiþinuserã slujba afarã, în curtea mirositoare (doarcã atunci plutea mirosul de cearã de la lumânãripe deasupra tuturor nãframelor ºi privirilor încor-date), “Gospodi pomiluj, Gospodi pomiluj,Gospodi pomiluj”, cruci peste mulþime ºi plecã-ciuni (poate cã ºi vântul îºi fãcea cruce printrefrunzele grele, poate), dar cert este cã bãrbatul ascos cuþitul ºi a închis ochii, ºi-a încordat cum nuse poate muºchii ºi a lovit. Mai întâi a cãzutfemeia din faþã, între vorbele pãrinþilor la micro-fonul care fãcea figuri (zumzete prelungi, stri-

dente). Sângele ieºea prin bluza ei neagrã ca opatã de ulei cald, plãcut la atingere ºi tot cu ochiiînchiºi bãrbatul a lovit a doua oarã. De data astalama tãioasa rupsese la fix vena cavã a unuidomn gras ºi femeile au început sã þipe, ca-ntr-otransã, “Gospodi pomiluj”, speriate fãcând paºi înspate, cãlcându-se pe picioare. Tânãrul a deschisochii, zâmbea spre noriºorul de fum (ºi-n mirosulde cearã) a ridicat pumnul, degetele se înroºiserã,strângeau cum nu se poate mânerul cuþitului ºiapoi ºi-a plecat pumnul, dintr-o datã, scurt ºi laobiect, o loviturã direct în inimã.

Dostoievski trebuie sã fi fost atunci înmulþime. Slujba s-a întrerupt, lucru rar, mulþimeas-a învârtit un pic în jurul celor trei, cãlugãrii îºiþineau trenele negre cu mâna ºi alergau cu oiuþime pe care rar o vezi în timpul unei slujbe (ºimai ales de Înviere, când totul se lungeºte lamaxim, cântecele, gesturile, absolut tot), unul aadus un lighean cu apã ºi atingea frunþile celortrei. Femeia avea spasme, trupul i-a tremurat pen-tru ultima oarã sub privirile ºocate ale mulþimii.Dostoievski vãzuse scena, privea fãrã sã spunãnimic ºi simþea în buricele degetelor pofta de-ascrie, “o întâmplare pe care-o voi întinde fãrãdoar ºi poate în tomuri”, “sã vinã un doctor”, stri-ga atunci patriarhul, “chemaþi un doctor” ºi prinmulþime se propaga din ce în ce mai stins “doc-tor, doctor, doctor” (toate în mi bemol). Un tine-rel ciufulit ºi-a fãcut loc printre trupurile greoaieale femeilor, printre puºtii care se zbãteau, subpalmele mamelor care le acopereau privirea, s-aapropiat de trupurile cãzute pe piatra aceea cuadevãrat frumoasã, “sunt morþi. Morþi de-a bine-lea” ºi s-a ridicat încet, tulburat, atunci cãlugãriiau adus paturi din chilii ºi-au aºezat trupurile pepaturi ºi-au vorbit nervoºi mulþimii speriate. Doarpatriarhul tãcea ºi se gândea sã continue slujba,ba chiar îi venise o idee genialã pentru predicã,mai ales cã microfonul era aºa de aproape ºinumai vocea lui ar fi putut sã acopere zumzetulacela enervant… Atunci a început sã vorbeascã,“cei care mor în noaptea de Înviere ajung înÎmpãrãþia Domnului”, dar lumea probabil se gân-dea la criminal ºi nimeni nu-l vedea intrând tri-umfãtor, viu, în Împãrãþia Cerurilor, ba chiar uniioameni au privit cerul parcã mai alb (în cerulRusiei e loc pentru toata lumea) ºi aºteptau sãvadã ce e dincolo ºi unii chiar vedeau, speriaþi,cum îngerii îºi întind aripile spre cei trei, ba nu,spre cei doi, femeia ºi bãrbatul ei, sau nu, era ºicriminalul acolo. Cum se poate? Cum se poateuna ca asta? “Pãrinte, asta nu e cu putinþã”, rostio voce din mulþime. Patriarhul întoarse atunciprivirea, se gândea la un rãspuns, la rãspunsulpotrivit, auzul celorlalþi era încordat cum nu sepoate, privirile cãlugãrilor poposeau când asupratrupurilor cãzute ºi din ce în ce mai frumoase (ofrumuseþe rarã, greutatea morþii intrând în fiecarepor ºi întãrindu-l, nimic sã nu mai miºte, nimic,nimic), când asupra Patriarhului în straie de sãrbã-toare (haina de brocart ºi pe cap coroana cunestemate. Cele roºii strãluceau spre frunteapalidã). Atunci Patriarhul s-a apropiat de trupurilemoarte ºi cu degetele sale butucãnoase le-a atinspleoapele ºi le-a lãsat sã se închidã (îmiînchipuiam sãrutarea doctorului meu pe pleoapeleînchise de bucurie, o bucurie nebunã, ca dintr-un

vis), doctorul rãmãsese printre cãlugãri, noapteacontinua lungã ºi cu mersul tot mai rapid însprebuna dimineaþã.

Câteva mame ºi-au luat plozii ºi-au plecat.“Dar de ce stãteau pe jos oamenii ãia? Eraumorþi?” ºi femeile trebuiau sã-i mângâie pecreºtetele blonzii ºi sã se prefacã, poate, cã nu seîntâmplase chiar nimic. Unii domni au mai rãmassã comenteze, printre ei ºi Dostoievski, nu ziceanimic, dar se gândea cã Optina, mãnãstirea aceeaatât de liniºtitã se confruntase cu una din celemai orbile crime despre care Rusia avea sãvuiascã. Ani în ºir.

ªi cu adevãrat toate gândurile astea îºi gãseauconcreteþea printre firele de iarbã, cât de liniºtitela atingere ºi cât de tãioase în acelaºi timp, amrupt un fir de iarbã ºi m-am tãiat la deget, Sergiumã spiona de la distanþã, logodnicul ascultapoveºtile ghidului ºi-atunci am îndrãznit sã-miridic privirea, o picãturã de sânge pe degetul meu,avea gustul sãrat ºi un fel de tristeþe, atunci toatãaleea mi s-a pãrut dintr-o datã foarte tristã, parcãvedeam cele trei trupuri înþepenite ºi parcã ar ficãzut în faþa mea ºi mã împiedicam la fiecare pas,oricât de mãrunt, mã împiedicam, mãîmpiedicam.

Greierii ºi mirosul de cearã de la lumânãri,noriºorul de fum, reflectorul care lumina cu obsti-naþie zidul alb al bisericii, Dostoievski care seîntorsese în fiecare an la Optina, ca sã-ºiaminteascã, sau ca sã uite, cine-ar fi putut sãspunã de ce se întorcea mereu acolo ºi oricumasta nu avea chiar nici un pic de importanþã.

Am înconjurat biserica, Lila ºi Vasilica se aler-gau prin curtea pustie, cãlugãrii nu mai aveauchef de poveºti, se pregãteau de culcare, alþii deplecare (ºi rimele curgeau fãrã voie, proaste),Sergiu uneori se gândea la prenumele meu desfântã (pentru el aveam sã rãmân Andreea ºi asta-mi dãdea o senzaþie de confort, pentru cã n-amfost niciodatã Andreea ºi nici nu voi fi, pentru cãnumele ãsta nu-mi spunea chiar nimic, pentru cãtipa de la surprize coboarã sâmbãta seara din tele-vizor, uneori se mai ºi împiedicã, pentru cã pemine nu mã mai surprindea nimic, nici mãcartãcerea, rugile cãlugãrilor pentru numele meu carenu exista, ºi pentru mine, care nu existam, saucine ºtie).

Dar Sergiu s-a cãlugãrit, nu dupã mult timp.Trecuse, poate, un an de la pelerinajul prin Rusia,un an sec, trist, ameþitor (cã vinurile seci teameþesc de nu te vezi). De-atunci nu l-am maiîntâlnit niciodatã. În microbuz mi-a atins umeriiºi-a întrebat dacã am fost cândva blondã, cu pãrullung, lung, cu cercei ºerpeºti ºi petalele detrandafiri (ºi erau trandafirii rupþi de la mãnã-stirea Optina) aveau sã-mi alunece pe bluza foartealbã (ca ºi cerul imens, ca ºi mestecenii înalþi, caºi tristeþea înfiorãtoare din care nu reuºeam sãmai ies). “Andreea”, mi se pãrea cã spune, “paºiitãi pe urmele lui Dostoievski, tu vei scrie fru-mos”, ascult nevroticul dans ungar ºi mã iaudracii, ridic cuþitul cu ochii închiºi, strâng pumnul(muzica urlã dement, din mine iese un nume desfântã), apoi mã blegesc, cuþitul cade pe birou,cuþitul nu existã, Andreea e doar la televizor, altãAndreea nu existã…

proza

ÎntâmplareLaura Husti-Rãduleþ

2211




DistanþaÎn interiorul percepþiei noastre despre

minoritate se aflã trei mari cercuri concentriceinterpolate în sentimentul de dezorientarecontextualã: distanþa, centrul ºi periferia. Acesteelemente ne þin într-o permanentã tensiune, neînglobeazã într-o lume ermetizatã de tradiþie ºi,în definitiv, ne contrazic. Fiinþa minoritarã ºi-agãsit justificarea în nevoia de a demonstra cãimaginea despre totalitatea factorilor ce oreprezintã nu poate rãmâne în cadrul unorprejudecãþi ºi stereotipuri. Minoritarul romândin Voievodina de la mijlocul secolului XX nueste acelaºi cu cel de astãzi. Prin anii ’60 aisecolului rãmas în urmã el a trecut prin astfelde deschideri care puteau sã-i prelungeascã viaþaspiritualã. Anii ºaizeci ne-au învãþat un lucruesenþial: sã nu ne fie teamã de necunoscut ºi sãnu ne mirãm prea mult în faþa lumii. Secolulajunsese la vârsta hippy; pentru prima datãdupã cel de-al doilea rãzboi mondial libertateaindividualã demonstreazã pe viu cã anumiteschimbãri sunt posibile; apare una din cãrþile dereferinþã ale lui Vasko Popa – Cerul secund, încare e reluatã tematica teiului; astronautul NeilArmstrong viziteazã un sat din Udzin! „Omulde pe lunã“ venise sã cunoascã faimoaselepictoriþe din Udzin! Minoritarul nostruparticipase la marile evenimente, obþinuse unanume orgoliu, nu mai era un oarecare. Viaþaminoritarului era integratã în zona cazurilortipice ale lumii. Micul dejun îl putea lua laBelgrad, iar dejunul la Paris. Versurile poeþilorminoritari miroseau a lãmâiþã de modernism.Dacã privim lucrurile cu ochii adevãrului vomspune cã minoritarul român din Voievodina erachiar expresia extremã a libertãþilor controlatedin Europa de Rãsãrit. Distanþa dintre noi ºialþii era atât de neînsemnatã încât ne simþeamabonaþi pe vecie la ghidul de admiraþie al lumiicivilizate. Ca printr-un miracol distanþa aceastaa dispãrut ºi din nou între noi ºi ceilalþi s-audilatat virtuþiile vieþii. Aceastã dilatare a apãrutprecum un cancer al non-sensului ºi degradãriisistemului de valori. Minoritarul român a intratîn vârtejul relativismului marginal. Distanþa i-amacerat iluzia despre sine ºi despre alþii.Imaginea sa nu mai era una de excepþie, adevenit una de dezintegrare cu realitatea. Astfelam intrat în secolul XXI.

CentrulDacã distanþa a râs de noi pe un portativ

istoric, mã întreb de ce a râs centrul.Minoritarul român din Voievodina dintotdeaunaa rãmas departe de centru. Ce este de faptcentrul? O zonã spre care tindem sau o iluziecolateralã? Poate cã minoritarul nici nu are unsingur centru! În tot cazul în centru nu seîntâmplã absolut nimic din ceea ce ar þine decreativitatea minoritarului. Din perspectivacentrului, viaþa intelectualã a minoritarului

român din aceastã zonã pare a fi fãrãcircumstanþã favorabilã. Mai ales imagineaartistului minoritar. Centrul vede aceastã fiinþãdifuzã ºi incomparabilã cu imaginea lumiimoderne precum un lucru static, steril ºideconcertant. Unicul aspect ceremonios carepoate satisface interesul centrului se sprijinã peun fel de emoþie etno. Cinismul sã fie maimare, unii chiar propun ca întreaga etnicitate sãse conserve la nivelul unui simbol tradiþional.Or impresia noastrã este cã aceºti indivizi încãnu au aflat cã vremurile pe care le trãimparticipã la topirea cliºeelor din trecut ºi cãistoria culturalã a acestui sufletist bilingv, numaiminoritar, nu mai poate fi stropitã cu spraypopulist timp de 24 de ore. Centrele valorificãtot mai rar ideile, logosul, talentul, ele suntpregãtite sã admire din ce în ce mai multspectacolele sub cer deschis ale celor care nuvor contribui prea mult la adevãrata noastrãimagine în lume. În centru de multã vreme nuexistã spaþiu pentru o lansare de carte a unuiscriitor minoritar, pentru o expoziþie de artã,pentru o masã rotundã unde s-ar încruciºapunctele de vedere ale omului aflat la rãscrucide drumuri. Noi nici nu ºtim dacã am ieºit dinsecolul XX sau am fãcut doi paºi dramaticiînapoi. Cu aceastã incertitudine am intrat însecolul XXI.

PeriferiaDincolo de ironie se aflã periferia:

reprofilatã, contestatarã ºi neiertãtoare pentruorice succes. Aceastã periferie improbabilãdoreºte sã ne reprezinte peste tot. Ea seconsiderã patrimoniul simbolic al strategiei

noastre culturale. De aceea îºi face act deprezenþã la balul mascat al discontinuitãþii, aldestinului minoritar local. Nici o instituþiepropriu-zisã nu se bucurã de atenþia ei, nici opersonalitate de vârf, nici o asociaþie civicã.Aceastã periferie, a suspiciunilor din noi, va facetotul posibil sã mãreascã distanþa dintrelibertatea de expresie ºi libertatea de cunoaºtere.Ea se va transforma într-o plasã aruncatã pesteficþiune. Orgoliul minoritar aflat în faþa uneimoºteniri tipologice va fi supus dezinteresuluitotal al periferiei. Ne vom întreba: de cedistanþa, centrul ºi periferia se confruntãperiodic cu mândria minoritarã? De ce valoareaºi importanþa socialã a minoritarului suntsecondate de un formalism claustrofobic? Etimpul sã înþelegem cã minoritarul nu mai esteun subiect necunoscut. Sã nu uitãm cã ºi el esteunul dintre cei care au participat ºi participã laistoria extremelor despre care vorbeºte EricHobsbawm. ªi el iubeºte valsul lui Strauss, ºi elstã ore întregi în faþa picturii lui Picasso,admirând cantitatea de sãnãtate a libertãþii decreaþie artisticã. Este oare imagineaintelectualului român din Voievodina subsemnul unui resentiment colocvial? De foartemultã vreme nimeni nu ne rãspunde la aceastãîntrebare. Destinul nostru enigmatic, ideeanoastrã generatoare de a exista dincolo dedialect, dincolo de amatorism, dincolo de exotic,de foarte multe ori se aseamãnã cu acordurilenocturne ale unui extaz. Minoritarul român dinVoievodina din bunã vreme a înþeles cã “tangouleste un gând trist care se danseazã”, dar se parecã totdeauna a înþeles ºi vibraþiile aplatizate aledistanþei, n-a ºtiut dialoga la timp ºi inspirativcu centrul ºi, spre mirarea omului poetic, aacceptat istorismul periferic. Dar, spre fericire,orgoliul nostru literar ºi artistic încã nu estedezorientat.

puncte de vedere

Distanþa, Centrul ºi Periferia,contra orgoliului minoritar

Slavco Almãjan

© ªtefan Socaciu

2222




Gabriela RRostaº: – Simona Noja, din nou laCluj… Nu foarte des însã pe scena Operei clujene.În aceastã searã publicul a putut sã te vadãdansând într-un recital care a marcat 20 de ani dela terminarea liceului de coregrafie. Cum te simþiacum, dupã acest spectacol?

Simona NNoja: – Cu mari emoþii a fost acestspectacol… cu o încãrcãturã emoþionalã probabilmai intensã decât orice alt spectacol – mi-amrevãzut colegi pe care nu i-am mai vãzut chiar de20 de ani; am revãzut un public pe care nu l-ammai vãzut de aproape 20 de ani… Da… cu mariemoþii, cu mare bucurie ºi cu fericirea cã a ieºittotul bine.

– Aþi plecat din România dupã Revoluþie…

– Am plecat din România în 1990, la câtevaluni dupã Revoluþie. Probabil cã, dacã aceasta nuse întâmpla, nu aº fi ajuns niciodatã la JacksonMississippi, la primul concurs internaþional undeam ºi obþinut un premiu ºi care a marcatdeschiderea cãtre marile teatre ale lumii.

– În afara faptului cã aþi ajuns în Statele Unite,ce altã semnificaþie, emoþionalã sau psihicã, a avutplecarea Dvs. din România?

– Pentru mine ºi copilãria ºi adolescenþa, pre-cum ºi întreaga educaþie pe care am primit-o laliceul de coregrafie ºi mai apoi la Facultatea deLitere au fost de bun augur ºi au reprezentat operioadã foarte fericitã din existenþa mea. Motivulpentru care am plecat, totuºi, a fost strict profe-sional. În cazul meu nu a fost vorba de un motivpolitic sau de altã naturã, a fost, pur ºi simplu,pentru cã am dorit în plan profesional, artistic,alte deschideri.

– În momentul în care aþi ajuns acolo,deschiderile au fost pe mãsura aºteptãrilor?

– Deschiderile au fost mult mai mari decât mãaºteptam. Mã aºteptam, eventual, sã primesc unpremiu în Statele Unite, mã aºteptam sã fiurecunoscutã sau, mai bine zis, îmi doream sã fiurecunoscutã. Nu mã aºteptam însã sã primesc atâtde multe oferte. ªi, bineînþeles, atunci nu am fostpregãtitã pentru pasul acesta, în sensul cã, înmomentul în care eºti asaltat, dintr-o datã, cu 6-7oferte, una mai bunã decât cealaltã, apare dilemaalegerii. S-a întâmplat cã am ales sã rãmân înStatele Unite ca invitatã ºi, dupã un an de zile, amajuns la concluzia cã este foarte important pentrumine, ca ºi pentru orice dansator tânãr, sã intreîntr-o companie mare ca sã poatã evolua pas cupas: sã acumuleze repertoriu, sã cunoascã diverseroluri, sã lucreze cu diverºi coregrafi. Acestea suntniºte aspecte fundamentale pentru educaþia unuiprim-balerin.

– Dupã experienþa americanã care a fost com-pania pe care aþi ales-o?

– Pentru mine a fost o alegere dificilã, atunci,în Statele Unite, pentru cã un an de zile amdansat atât acolo, cât ºi în Europa (în Suedia ºi înElveþia), ºi problema s-a pus sã rãmân în StateleUnite, unde se practicã cu totul ºi cu totul altdans decât în Europa, sau sã mã întorc pe vechiulcontinent. ªi aici elementul familial a jucat un rolimportant – fiind singurul copil la pãrinþi m-amreîntors în Europa, la Düsseldorf, la DeutscheOper am Rhein unde am rãmas patru ani ºi undeam lucrat, pentru prima datã în existenþa mea, cuWilliam Forsythe care este un titan al coregrafieicontemporane ºi care, de fapt, m-a propulsat într-odimensiune a dansului pentru mine total necunos-cutã pânã atunci. Eu am fost foarte pregãtitã înceea ce priveºte dansul clasic. Din cauza asta amºi câºtigat concursul de la Jackson. Însã am fosttotal nepregãtitã în ceea ce priveºte dansul con-temporan ºi dintr-o datã l-am întâlnit pe acestcoregraf, care venea de la cea mai puternicã ºcoalãde coregrafi din lume – ºcoala din Sttutgart, deunde proveneau ºi Neumeier, ºi Uwe Scholtz, ºiJohn Cranko, având o semnãturã foarte specialã.Întâlnirea a fost pentru mine ºocantã. De ce?Deoarece tot ceea ce însemna neoclasic nucunoscusem la vremea aceea. Existã mai multeetape: clasic, neoclasic; mergem dupã aceea înmodern ºi apoi în contemporan. Eu am sãrit toateaceste etape intermediare. Am sãrit de la A la Z ºibineînþeles cã a trebuit sã recuperez. Niciodatã nuam crezut cã voi fi capabilã sã fac faþã acesteiîncercãri. Însã rezultatul a fost uimitor, pe cât deuimitor pentru mine, pe atât de uimitor ºi pentruForsythe care mi-a oferit contracte de colaborarecu mari companii. William Forsythe m-a luat demânã ºi m-a dus la Opera din Paris, la FrankfurterBallet. Am avut foarte mult de câºtigat de peurma muncii cu acest coregraf.

– Au existat momente în cariera Dvs. în careaþi ales între clasic ºi contemporan sau aþi preferatcontemporanul clasicului?

– Continuând ºi întrebarea precedentã, dintr-odansatoare eminamente clasicã am deveniteminamente contemporanã, aºa, peste noapte.Dupã premiera cu baletul „In The Middle…Somewhat Elevated“, care a avut loc laDüsseldorf, Forsythe a spus: gata, este muza mea,ºi am devenit dintr-odatã prototipul balerineicontemporane. ªi iar m-am aflat în faþa uneialegeri, probabil cã existenþa mea se desfãºoarãîntotdeauna între extreme, dacã o fi zodie saudestin, nu ºtiu, sau coincidenþã pur ºi simplu, deciam avut de ales sã merg în compania lui WilliamForsythe – Frankfurter Ballet sau sã merg într-oaltã companie care are un repertoriu mult maivariat. ªi alegerea asta a durat doi ani, adicã mi-am luat tot timpul necesar ca sã fiu sigurã cã voiface alegerea corectã. ªi am fãcut-o pânã la urmã.Vãzutã din perspectivã temporalã, alegerea a fostcorectã, spre tristeþea lui William Forsythe, ºi chiarspre tristeþea mea pe undeva, nu am dorit sã

devin doar o balerinã de dans contemporan sau obalerinã tipic Forsythe ºi atunci am ales DeutscheOper Berlin ºi Opera de stat din Viena. Pentru doiani am avut un contract permanent în ambelelocuri. Sunt foarte fericitã cã am fãcut aceastãalegere pentru cã aici am dansat coregrafii ale luiNeumeier, Cranko, Balanchine, Zanella care afãcut pentru mine foarte multe creaþii în 10 ani.Aceastã ºansã nu aº fi avut-o dacã aº fi rãmas laDüsseldorf sau dacã aº fi ales compania luiForsythe.

– Urmãrindu-vã în acest recital pe Dvs., peNyakas Laszlo (Germania) ºi pe Daniela Lungeanu(Germania) am avut foarte clar impresia cã baletulse face altfel în Occident, cã pânã ºi felul în careatingi covorul de balet este altfel când vii de din-colo, se lucreazã foarte mult cu mimica, selucreazã foarte mult cu mâinile. Este sau nu ade-vãrat?

– Probabil cã diferenþa între dansatorii carelucreazã aici ºi cei care lucreazã în afara graniþelorþãrii este vizibilã. Eu cred cã diferenþa constã înfaptul cã dansatorii din strãinãtate sunt supuºiunui program mult mai intensiv decât cei dinRomânia ºi cred cã aici este cheia dezlegãrii între-bãrii. În ce sens spun asta? În sensul cã în strãinã-tate se danseazã foarte mult, foarte variat într-untimp scurt ºi se danseazã foarte multe spectacoleîntr-o stagiune în locuri diverse ºi atunci trebuie sãsari dintr-o searã în alta, dintr-un rol în altul într-un timp foarte scurt. E ca un cântãreþ care cântãVerdi ºi, la un moment dat, peste noapte cântãWagner. E aproape imposibil, la cântãreþi, acestlucru, însã dansatorii fac acest lucru, sunt obligaþidin cauza programelor teatrelor. ªi, în plus, dacãmai ai ºansa de a fi invitat în alte companii, înafara companiei fixe în care te gãseºti, atunci aiaceastã provocare la pãtrat. Intervin astfel schim-bãrile de rol ºi de coregraf ºi împreunã cu ele vinºi schimbãrile geografice: pleci astãzi din Viena,ajungi în Mexico City la o altitudine mult maimare decât cea vienezã, pe o scenã pentru 10.000de oameni… Trebuie sã fii foarte flexibil: flexibilcu propriul corp, cu propria gândire ºi cu propriamentalitate, trebuie sã dai dovadã de transparenþã.

– Cum credeþi cã se poate ajunge la un astfelde nivel ºi în România?

interviu

“Prototipul balerinei contemporane”

de vorbã cu Simona NojaÎntâlnirile cu Simona Noja, prim balerinã a Operei din Viena, reprezintã sãrbãtori ale sufletului, minþii ºi ochiului.

Deºi rare, apariþiile sale pe scena Operei clujene, momentele în care ea danseazã opresc timpul ºi ne duc în spaþii din care

cu greu ne putem desprinde, la graniþa sensibilitãþii, delicateþii, talentului ºi profesionalismului. Recunoscutã în plan mon-

dial, Simona Noja se întoarce întotdeauna cu plãcere acasã, ºi cu emoþie, sentiment care a fost vizibil ºi în recitalul sãu

ocazionat de întâlnirea de 20 de ani a absolvenþilor generaþiei 1986 (iunie 2006) de la Liceul de Coregrafie din Cluj.

© ªtefan Socaciu

2233




– Prin deschidere cãtre nou, cãtre informaþie,cãtre cel mai ridicat nivel artistic din strãinãtatecare se doreºte a fi adus aici. Este vorba despre ohotãrâre interioarã de a deveni mai bun.

– Baletul clasic este foarte frumos însã, pe dealtã parte, cel puþin în România el este puþin uzatºi cam prãfuit pentru cã nimeni nu încearcã alteabordãri, în afarã de cele clasice. Credeþi cã pub-licul din România este pregãtit ºi pentru un alt tipde dans?

– Cred cã publicul din România este un publicfoarte educat ºi cred cã este pregãtit pentru oricespectacol, pentru orice tip de spectacol de dans deînaltã calitate, indiferent cã este clasic sau contem-poran. Din câte citesc ºi din câte ºtiu, spectacolelelui Maurice Bejart de la Bucureºti sunt la fel debine vândute ca un spectacol cu soliºti la OperaRomânã din Bucureºti. Cred cã spectacolul trebuiesã fie de calitate ca sã impresioneze publiculindiferent de genul de dans.

– Poate ne lipsesc coregrafii?

– Cred, ºi acesta e un motto al existenþei mele,cã trebuie sã apreciem în viaþã ceea ce avem ºi nuceea ce nu avem. Revenind la întrebare, cred cãsunt ºi oameni talentaþi, ºi oameni binevoitori…Avem nevoie de o deschidere de gândire, de otransparenþã a mentalitãþii noastre.

– Sau poate ne lipseºte tradiþia?

– Tradiþia chiar nu ne lipseºte în dansul clasic.Avem nume. De exemplu, merg în Cuba, laHavana Festival ºi toþi mã întreabã de MagdalenaPopa, de Alexa Mezincescu, de Liana Iliescu,dupã, vorba aia, 20, 30, 40 de ani, nu? Tradiþianu ne lipseºte. Cred cã ne lipseºte un anume curajde a accepta în momentul de faþã cã ne putemîmbunãtãþi, cã nu ºtim tot. ªtiu cã nu ºtiu, cu altecuvinte. Cred cã acesta ar fi un bun punct depornire.

– Ce reprezintã în acest moment Viena înviaþa Simonei Noja?

– Viena reprezintã pentru mine, dacã doriþi,casa mea geograficã pentru cã locuiesc acolo de11 ani ºi pentru cã cunosc oraºul cu toate faþetelesale luminoase ºi mai puþin luminoase ºi mi-amfãcut-o prietenã. Viena înseamnã ºi fiul meu deopt ani, Alessandro, care merge în clasa a II-a laºcoalã ºi care este ca un cal nãrãvaº. Viena maiînseamnã pentru mine ºi o mare deschidere peda-gogicã. Împreunã cu partenerul meu de viaþã,prim solist al Operei din Viena, Boris Nebila, vomdeschide în septembrie cel mai mare centru dedans din Viena – 830 mp. Va fi un centru dedicatdansului ºi tuturor celor care iubesc dansul. ªi, nuîn ultimul rând, Viena reprezintã ºi Opera dinViena unde mã simt foarte bine.

– Planuri de viitor ale Simonei Noja?

– Publicarea unei cãrþi ºi cu elemente autobi-ografice dar nu numai. Este o carte ºi cu meditaþiidespre dans, despre întâlnirile mele cu parteneri ºicoregrafi deosebiþi. Doresc sã fac lansarea acesteicãrþi în toamna asta.

– Dacã ar fi sã daþi un sfat unui tânãr balerinîn devenire, care ar fi acest sfat?

– Un sfat nu… mai degrabã o sugestie: sãîncerce sã rãmânã viu în receptarea frumosului.

Interviu realizat de Gabriela RRostaº

Sandu Frunzã,Filosofie ºi iudaism. Un rãspuns laîntrebarea: „Ce este filosofia evreiascã”?Cluj-Napoca, Editura Limes, 2006.

D in puzderia de cãrþi ce apar pe piaþãmultora nu li se acordã suficientãatenþie. De obicei, ies în faþã cãrþile care

reuºesc sã ºocheze sau sã creeze polemici, oricãrþile al cãror autor are deja o imaginemediaticã. Mai existã o ºansã însã, ºansa pe carele-o oferã promovarea prin recenzii. Uneorirecenziile te fac sã descoperi cã dincolo deinterfaþa comercialã a titlului, conþinutul cãrþiimeritã toatã atenþia ta. În cartea Filosofie ºiiudaism. Un rãspuns la întrebarea: „Ce estefilosofia evreiascã” cãtre care vreau sã deschid ouºã prin textul de faþã, am descoperit nu numaiun rãspuns la întrebarea pusã în titlu, dar ºi oprovocare la reflecþie, care s-a materializat într-un lung ºir de întrebãri, dincare aº numi doar pe acestea: „Ce gândim, defiecare datã, atunci când rostim expresia filosofiea unui popor sau a unei tradiþii?” „Ce raport sestabileºte între o astfel de filosofie, care face apella o tradiþie specificã ºi universalismul filosofieica filosofie?”Existã oare filosofie ca filosofie sauexistã doar filosofii în care proiecþia universalã,totalizatoare, adeveritoare, absolutizantã e mereutributarã unei tradiþii?”

E firesc sã te întrebi, din nou, „ºi totuºi, de ceaº citi o asemenea carte cu specific filosofic?”Consistenþa rãspunsului nu se poate conturadecât dupã ce actul lecturii se încheie, dupã ce-ifi citit cartea ºi mai ales dupã ce-i fi avut rãgazulsã reflectezi asupra conþinutului ei. Câtevamotive ai putea întâlni încã din primele pagini.În ciuda faptului cã titlul are o deschidere extremde generoasã, iar subtitlul nu poate sã nu-þiaminteascã de cei peste 2000 de ani de filosofie,

dacã repeþi cu atenþie întrebarea din titlu,constaþi cã autorul nu intenþioneazã sã-þi ofere oistorie a filosofiei evreieºti, ci vrea sã te conducãspre a descoperi caracterul esenþial al filosofieievreieºti. Te-ai putea totuºi întreba: „Cum într-untext de 160 de pagini autorul poate da seamatemeinic asupra esenþei filosofiei evreieºti, cânddoar cãrþile „cãrãmidã” mai pot oferi astãziimaginea legitimatoare a tomului care nedezvãluie esenþialitatea unei probleme?” Dacã airãbdare sã stai în faþa raftului de librãrie ºi sãarunci o privire peste „Cuvânt înainte”, descoperilesne cã existã trei direcþii de rãspuns laîntrebarea formulatã în subtitlu ºi cã „sunt totatâtea pãrþi ale unui proiect mai lung” pe careautorul intenþioneazã sã-l concretizeze în „treivolume care au fiecare specificul ºi influenþa lor”.În felul acesta îþi dai seama cã rãspunsul laîntrebarea din titlu, care este cuprins în acestvolum, va reda esenþialitatea filosofiei evreieºtidin perioada anticã ºi medievalã. Oarecummulþumit de numãrul de pagini ºi extensiasubiectului, poþi arunca acum o privire pestecuprins ºi peste carte, neuitând sã-þi aþinteºtiprivirea ºi asupra fiºei bio-bibliografice aautorului, pentru a te informa asupracompetenþelor sale legate subiectul tratat.Descoperi cã autorul este cadru universitar, cãdupã cãrþile publicate se pare a fi binefamiliarizat cu probleme de filosofia religiei ºiteoria ideologiilor ºi cã are o veche pasiunepentru iudaism ºi ortodoxie, în special pentruteologul român Dumitru Stãniloaie. Din „Cuvântînainte” poþi afla cã autorul a efectuat stagii depregãtire la Universitatea Ebraicã din Ierusalim ºicã a avut discuþii cu specialiºti în spiritualitateevreiascã. Urmãrind notele de subsol ºi indexulde nume, constaþi cã eºti în faþa unei cãrþi c-obunã documentare. Dacã urmãreºti atent

religie

Cum aº fi putut descopericartea

Aurel Bumbaº

© ªtefan Socaciu

2244




cuprinsul cãrþii, descoperi cã rãspunsul laîntrebarea din subtitlu presupune urmãrirea unuidrum iniþiatic De la Ierusalim la Atena ºi înapoi.Sunt multe motivele pentru care aceastã cartemeritã cititã, unele þin de autor, altele destructura cãrþii, altele de bibliografie, altele depasiunea pentru filosofie sau iudaism. Iar dacãtoate aceste motive nu sunt suficiente, atuncipoate dorinþa de a-þi mai deschide un orizontcultural te poate mâna s-o citeºti, mai ales cãaceastã carte are în centrul ei o problemãesenþialã, cea a limitei dintre douã universuridiscursive deseori puse în opoziþie, religia ºifilosofia. Or, în special, în acest loc aflat la limitadintre câmpuri semantice diferite îþi poate prilejuidescoperirea esenþialitãþii ce structureazãcâmpurile semantice. Mai mult chiar, explorânddelimitãrile descoperi de ce ºi în ce fel poþi puneîntrebarea asupra a ceea ce se instituie cadiferenþã sau apare ca diferit. De ce te-ai întrebaasupra diferenþelor ºi diferitului? Rãspunsul eevident, pentru cã trãieºti într-o lumemulticulturalã, pentru cã poþi realiza extrem deuºor contacte cu reprezentanþi ai diferitelorculturi – o modalitate ne-o oferã internetul –, darmai ales pentru cã orice contact cu alteritateaaltor culturi este o ocazie pentru a te întrebaasupra culturii care îþi susþine propria identitateºi asupra modului în care este posibil dialogul ºiînþelegerea cu celãlalt. Dincolo de subiectul eispecific, filosofia evreiascã, cartea acesta ºi celede genul sãu te ajutã sã faci exerciþii de înþelegerea alteritãþii culturale, într-o lume multiculturalã,interconectatã, supra-acceleratã informaþional,plinã de endorfinã ºi adrenalinã, unde în fluxulde decizii instant, minimal deliberative,momentele de reflecþie sunt un lux, un sacrificiuºi un sacrilegiu.

Acum nu-mi rãmâne decât sã deschid uºacãtre cartea aceasta ºi sã vã arãt, din pragul ei,câteva alte uºi pe care veþi putea intra prinlecturã, pentru a vã lãmuri în ce fel poate fiînþeleasã sintagma „filosofie evreiascã” ºi ceimagine istoricã anticã ºi medievalã ne-a lãsat.Pentru a nu rãtãci drumul, autorul ne oferã ometaforã cãlãuzitoare, „metafora celor douãoraºe: Ierusalim ºi Atena”, între care filosofiaevreiascã este un drum iniþiatic, de ieºire dintradiþie ºi de reîntoarcere la ea. Linia deinterpretare deschisã de autor „este aceea cãfilosofia evreiascã poate fi definitã metaforic ca oexperienþã intelectualã ce presupune cãlãtoriaspiritualã de la Ierusalim la Atena ºi înapoi”.(p.9)

În primul capitol, unde se încearcã ocircumscriere a filosofiei evreieºti, descoperi câtde dificil este sã produci o definiþie în careuniversalul filosofiei ºi particularul tradiþieievreieºti trebuie sã fie înþelese împreunã, ca onouã entitate, filosofia evreiascã. Acceptarea uneiasemenea definiþii se loveºte de dihotomii sicontrarii greu de împãcat într-un act sintetic. Încazul definirii filosofiei evreieºti tensiunea ce senaºte între o formulare cu substrat formalist ºiuna cu substrat esenþialist nu poate fi depãºitãdecât „prin analiza diverselor sisteme de gândirece oferã o serie de modalitãþi particulare deinstituire a raportului dintre filosofie ºi religie”(p.19). Acest raport între filosofie ºi religie poateavea multiple stãri de echilibru, cea a filosofieievreieºti nu presupune un simplu împrumut, ci ointegrare în experienþa simbolicã a Ierusalimuluia trãirii pe care o ocazioneazã filosofia. „Nuputem înþelege raportul dintre filosofie ºi religie(cel puþin în perioada anticã ºi medievalã) decâtdacã sesizãm acest demers al gândirii ce porneºtede la sursele iudaismului, valorificã întreagaexperienþã filosoficã pe care gânditorul respectiv

o poate asimila ºi reintegreazã întregul efort decreaþie în tradiþia iudaicã pe care o asumã.” (p.25)

Cu toate cã filosofia evreiascã, în special ceaanticã ºi medievalã, îºi va dovedi o puternicãaderenþã la tradiþia religioasã, au existat analiºticare au încercat sã punã sub semnul îndoieliiconsistenþa legãturii cu tradiþia, propunânddiferite modele de interpretare, ce neagãcaracterul integrator al tradiþiei iudaice, în raportcu filosofia. Manfred H. Vogel „în încercarea sade reconstrucþie teologicã, ajunge la odeconstrucþie a creaþiei filosofice care ajunge sãlipseascã tradiþia iudaicã de o parte esenþialã atradiþiei evreieºti” (p.38). Leo Strauss fixeazã, înistoria privitoare la filosofia evreiascã, ideea „cãnu existã ceva ce ar putea fi desemnat ca fiindfilosofie evreiascã, aºa cum nu existã filosofiareligiei în general, ci putem vorbi doar desprefilosofi care utilizeazã în demersul lor religia sauteologi care folosesc filosofia pentru a-ºi atingepropriile lor scopuri.” (p.45). În rândul lor seînscrie ºi Abraham J. Heschel cu toate cã elpropune o soluþie de mijloc, închipuind filosofiaevreiascã ca o gândire care se miºcã pe o elipsãîn jurul a doi centri – filosofia ºi religia –, gândirepolarã care îºi defineºte specificul în raport cudistanþa faþã de cei doi centri. Autorul cãrþiiobservã cã inclusiv aceastã soluþie prezintãneajunsul „cã nu þine cont suficient de faptul cã,situaþi între Ierusalim ºi Atena, filosofii evrei faccel mai adesea opþiunea de a integra demersul lorîntr-o formã mai largã de creaþie. Dacã filosofiimoderni se situeazã confortabil între Ierusalim ºiAtena, filosofia evreiascã a epocilor anterioarecultivã relaþia dintre Ierusalim ºi Atena pe fondulnecesitãþii trãirii continue a tradiþiei.” (p.54)

Dupã aceastã introducere problematizantã îndificultãþile ºi soluþiile pe care le ridicã rãspunsulla întrebarea „Ce este filosofia evreiascã?”,autorul ne poartã, de-a lungul a douã capitoleconsistente, prin gândirea lui Philon ºiMaimonide, pentru ca sã putem înþelege cât maiexact relaþia ce se stabileºte între filosofiaacestora, tradiþia religioasã, filosofia dominantãîn timpul vieþii lor ºi care este moºtenirea pe careei o lasã tradiþiei iudaice, creºtine ºi filosoficeoccidentale. Cu aceste douã capitole autorul îºiargumenteazã teza conform cãreia lectura relaþieidintre filosofie ºi religie în cadrul iudaismului areo configuraþie aparte din cauza caracteruluiintegrant pe care îl dovedeºte tradiþia. SanduFrunzã nu-ºi propune sã expunã filosofia luiPhilon ºi Maimonide, ci sã surprindã ºi sãînþeleagã modul în care apar falii de delimitare ºiîn ce fel au fost ele înþelese de istoricii filosofieisau de comentatorii tradiþiei iudaice sau creºtine.Urmãrind relaþia particularã dintre filosofie ºireligia iudaicã autorul traseazã dupã coordonateistorice câmpul semantic pe care îl subîntindemetafora celor douã oraºe între care filosofiaevreiascã îºi desfãºoarã itinerariul.

Analiza desfãºuratã în capitolul despre Philonpresupune asumarea faptului cã: „Nu putemreflecta cu sens asupra gândirii filosofice aiudaismului perioadelor anticã ºi medievalã fãrã aavea în minte aceastã ritualizare a gândirii cepresupune adecvarea tradiþiei în câmpul filosofieiºi reîntoarcerea reflecþiei filosofice ºi religioase petreaptã creatoare a tradiþiei.” (p.78). Soluþia lacare conduce gândirea lui Philon presupune„întâlnirea armonioasã dintre demersul filosoficºi exigenþele tradiþiei ºi religiei iudaice” (p.67) subauspiciile a ceea ce Philon prefera sã numeascã„Înþelepciune”. Concluzia ce se desprinde cuprivire la filosofia evreiascã pe care Philon ofixeazã în istoria filosofiei se formuleazã astfel:„Ea [filosofia evreiascã] nu este subordonatã

tradiþiei, nu este menitã sã confere legitimitatetradiþiei, ci este integratã în tradiþie, ºi în felulacesta se constituie într-un domeniu distinct algândirii.” (78).

Capitolul despre Maimonide dezvãluiecititorului traiectul sinuos al filosofieimaimonidiene ºi contextul extrem de complex pecare l-a determinat, context în care se îmbinãdemersul raþional, demersul esoteric, gândireacabalei, trãirea misticã ºi experienþa profeticã.Autorul îºi întregeºte capitolul prin surprindereaimaginii pe care critica tradiþiei ºi cea filosoficãau creat-o gândirii maimonidiene. Întregul capitolne orienteazã spre ideea conform cãreia, în ciudarelaþiilor extrem de diverse ºi neunitare la care adus gândirea lui Maimonide „avem o mai bunãintuiþie a modului în care filosofia evreiascã senaºte tocmai în punctul de convergenþã,confruntare ºi interpretare reciprocã a tradiþieireligioase ºi a creaþiei filosofice”. (p.127)

În ultimul capitol al cãrþii autorul întãreºteargumentaþia sa de pânã acolo prin surprindereaunor trãsãturi esenþiale care fixeazã specificulfilosofiei evreieºti antice ºi medievale. Primatrãsãturã ar fi cã „filosofia evreiascã anticã ºimedievalã se identificã cu conþinuturile tradiþieievreieºti, în ciuda elementelor aristotelice sau acelor neoplatonice pe care le vehiculeazã”(p.142). A doua trãsãturã ar fi cã specificul iudaical filosofiei evreieºti este dat de „apelul la oanume tradiþie” (p.143). O a treia trãsãturã nefixeazã ideea cã filosofia evreiascã nu presupuneo „subordonare a filosofiei în raport cuScriptura”, filosofia nu e privitã ca o servitoare areligiei, fapt care nu este specific ºi filosofieicreºtine. A patra trãsãturã a filosofiei evreieºtieste datã de „forþa integratoare a tradiþiei” careasigurã situaþia de echilibru între filosofie ºireligie, forþã „potenþatã de forþa integratoare agândirii mistice” (p.146).

Filosofia evreiascã anticã si medievalã sepoate defini prin prisma metaforei celor douãoraºe, Atena ºi Ierusalim, ca o filosofie areîntoarcerii, a revenirii acasã dupã efectuarea unui druminiþiatic. „Astfel, putem spune cã filosofiaevreiascã porneºte în cãlãtoria sa dinspreIerusalim înspre Atena ºi nu uitã niciodatã sãrefacã drumul întoarcerii la Ierusalim, cu toatãexperienþa gândirii pe care o obþine prinîntâlnirea complexã cu gândirea filosoficã.”(p.153)

Dupã o asemenea cãlãtorie pe care ne-oprilejuieºte cartea lui Sandu Frunzã nu nerãmâne decât sã aºteptãm ºi editarea celui de-aldoilea volum în care filosofia evreiascã modernãva fi înþeleasã ca o reconstrucþie din „perspectivavalorilor seculare”. Reconstrucþie în care„normele religioase ºi credinþele iudaismului suntintegrate într-un sistem explicativ mai larg, carepoartã amprenta a ceea ce numim genericgândire occidentalã” (p. 149).

În încheiere aº vrea sã vã mãrturisesc cã nuam descoperit singur aceastã carte, ea mi-a fostoferitã cu generozitate de autorul ei, în cadrullansãrii ce a avut loc în 25 mai 2006, fiindînsoþitã de o frumoasã ºi emoþionantã dedicaþie.Însã, lectura cãrþii mi-a prilejuit reflecþia asuprafelului în care putem descoperi cãrþile care neîmbunãtãþesc apetitul pentru reflecþia ce sedeschide asupra alteritãþii ºi care îþi prilejuieºte omai bunã înþelegere a propriei tale condiþii. Altfelspus, prin lectura acestei cãrþi am redescoperitactualitatea interogaþiei „La ce e bunã filosofia în«vremuri de restriºte»?”.

2255




Î n prezenta analizã mi-am propus sã analizezfenomenul de extindere a Uniunii Europeneprin prisma Politicii Europene de Vecinãtate,

încercînd sã rãspund la întrebarea: este politica devecinãtate o pregãtire pentru o viitoare extinderesau aceasta se rezumã doar la o ‘bunã vecinã-tate’? În prima parte am analizat fenomenul deextindere, în partea a doua am descris PoliticaEuropeanã de Vecinãtate - ce presupune aceasta,mijloace, scop , principii, iar în partea a treia amvenit cu propuneri pentru o evoluþie viitoare arelaþiilor dintre Uniunea Europeanã ºi statele par-ticipante la Politica Europeanã de Vecinãtate.

Extinderea Uniunii Europene -fenomen controversat

Extinderea Uniunii Europene este un fenomencontroversat datoritã faptului cã pe de o parte, lit-eratura de specialitate trateazã extinderea ca pe osuccesiune de episoade mai degrabã decît ca pe unfenomen intrinsec procesului de integrare euro-peanã, iar pe de altã parte, la momentul actual niciºtiinþa politica, nici teoriile internaþionale nu oferãmijloacele necesare unei analize comparate în ceeace priveºte fenomenul de extindere ºi nici un con-cept convingãtor pentru ceea ce ar constitui o ariepoliticã optimã pentru integrare.

Extinderile succesive au conferit o notã apartecaracterului Uniunii Europene (UE), instituþiilor,proceselor ºi politicilor sale ºi de aceea cercetareafenomenului joacã un rol primordial în vedereaviitoarei evoluþii a UE. Extinderea stã în însãºinatura UE, fiind propulsatã de structurile acesteia.Totodatã este important de evidenþiat faptul cãextinderea este un proces al elitelor, iniþiat ºisusþinut de acestea. Extinderea UE se produce defiecare datã sub forma de ‘cercuri concentrice’,creîndu-se deja un model al fenomenului de extin-dere. Pe de altã parte, extinderea este în maremãsurã dependentã de capacitatea statelor membrede includere a noilor membri, iar pe de altã parte,de abilitatea de accedere a candidaþilor prinindeplinirea criteriilor de la Copenhaga.

Fenomenul de extindere este un proces asimet-ric în care statele membre au poziþia de conducã-tori, iar statele aspirante - de dependenþi, cu toateacestea calitatea de membru este un magnet puter-nic de atracþie pentru acestea din urmã.Preocuparea majorã a statelor membre þine demãsura în care aspirantele sunt sau nu parteneridezirabili ºi mãsura în care acestea se pliazã pe cri-teriile prestabilite de integrare. Existã o distincþieclarã între calitatea de membru ºi cea de non-mem-bru, iar accederea pentru candidate reprezintãdepãºirea distincþiei ºi angajarea într-un proces deconvergenþã.

Guvernanþa UE se bazeazã pe regimuri trans-frontaliere de interdependenþe funcþionale, teritori-ale ºi afiliaþionale1. Aceste interdependenþe sunt rel-evante pentru observarea extinderii, mai ales în

mãsura în care acestea au inclus de-a lungul timpu-lui ºi state non-membre UE, avînd în vedere faptulcã legislaþia, normele ºi valorile UE au un impactextrateritorial asupra statelor vecine ºi a celor asociate.

Interdepenþele funcþionale reprezintã inter-conectãrile instituþionale ºi politice, interdepenþeleteritoriale se referã la managementul relaþiilor cuvecinii, apãrare ºi securitate, iar interdepenþele afili-aþionale se referã la valori, norme ºi relaþii sociale.În perioada post-rãzboi rece regimurile vest-europene au oferit canale de extindere a interconec-tãrii spre est. Astfel, de exemplu, OSCE oferã uncadru pan-european de securitate, iar in ceea cepriveºte latura afiliaþionalã, Consiliul Europei esteconsiderat o uºã de intrare în familia liberal-democ-raticã europeanã.

Interconectarea are un rol important în ceea cepriveºte procesul de integrare. Angajarea în proce-sul de integrare implicã participarea într-o varietatede regimuri europene, iar implicarea de-a lungultuturor celor trei dimensiuni aduce o þarã maiaproape de o forma de integrare adîncitã. Pe dealtã parte, datoritã interconectãrii, extindereadevine o opþiune favorabilã atît pentru þãrile candi-date, cît ºi pentru cele membre. Astfel, statelemembre nu numai cã recunosc candidaþilor capaci-tatea de integrare, dar chiar ele însele sunt influ-enþate de interconectãrile cu statele candidate.Aplicantele, pe de altã parte, trebuie sã acceptecondiþiile dure de accedere la statutul de membru UE.

În ceea ce priveºte extinderea spre est, stateleest europene au dezvoltat între ele relaþii de inter-conectare mult mai slabe decît statele vesteuropene, ceea ce a permis o interconectare maiintensã a statelor aspirante cu statele membre. Pede altã parte, UE acordã o atenþie deosebitã laturiiafiliaþioanale în procesul de integrare, ceea ceuºureazã statelor aspirante calea de accedere.Astfel, interconectarea joacã un rol central în ceeace priveºte extinderea spre est a UE, inclusiv ºi

Politica de Vecinãtate are la bazã o serie de inter-conectãri a statelor membre cu cele partenere. Pede altã parte, interconectarea, dupã cum ammenþionat mai sus, stã la baza procesului de inte-grare, ceea ce de multe ori creeazã confuzii,neputînd fi stabilite limitele clare între procesul deintegrare ºi cel de extindere.

Prin lucrarea de faþã încerc sã evidenþiez faptulcã tocmai datoritã acestor neclaritãþi este greu atîtpentru UE sã îºi defineascã o poziþie clarã faþã devecinii sãi, cît ºi pentru vecinii sãi sã înþeleagã clarintenþiile acesteia.

Ce este Politica de Vecinãtatea UE ? Context

Politica de Vecinãtate a Uniunii Europene a fostprecedatã de o serie de evenimente care au marcatevoluþia UE. Primul pas în acest sens l-a constituitcu siguranþã Tratatul de la Maastricht din 1993 ºicrearea PESC. Un urmãtor pas l-a constituitProcesul de la Barcelona din 1995 prin intensifi-carea Parteneriatului Euro-Mediteranean încheiatintre 12 state din aceastã zonã. În 1998 are locConferinþa Miniºtrilor de Externe ai StatelorEuropene Nordice în cadrul cãreia se creazã Planulde Acþiune ‘Dimensiunea Nordicã’. Ca reacþie laacest parteneriat Franþa ºi Spania propun o‘Dimensiune Sudicã’ în acelaºi an. În 1999 laConsiliul European de la Cologne se stabileºteStrategia Comunã pentru Rusia. Tot în acest an secreazã Strategia Comunã pentru ZonaMediteraneanã sub denumirea ‘Carta Euro-Mediteraneanã pentru pace ºi stabilitate’ laConferinþa Euro-Mediteraneanã. În acelaºi an, înurma conflictului din Kosovo se creazã ‘Pactul destabilitate pentru Europa de Sud-Est’. Pe de altãparte, în vederea extinderii spre est în 2004 aparenecesitatea securizãrii frontierelor în sud ºi est, deaceea în martie 2003 Comisia Europeanã emiteComunicatul ‘Europa lãrgitã - vecinãtatea: un noucadru pentru relaþiile cu vecinii noºtri din est ºisud.

Mi s-a pãrut relevantã decalraþia Comisaruluipentru Politica Europeanã de Vecinatate (PEV),Benita Ferrero-Waldner pentru a ilustra poziþianeclarã a UE în ceea ce priveºte finalitatea PEV: ‘Politica Europeanã de Vecinãtate este o politicã

ideea europeanã

Politica de vecinãtate a Uniunii Europene - extindere sau ‘bunã vecinãtate’?

Olga Corochii

© ªtefan Socaciu

2266




nouã care invitã vecinii noºtri din est ºi sud sãîmpãrtãºescã cu noi în pace, stabilitate ºi prosperi-tate valorile de care ne bucurãm în UniuneaEuropeanã ºi care are ca scop crearea unui cerc deprieteni în jurul frontierelor Europei extinse’2.

PEV - scop, principii, instru-mente

Din declaraþiile ºi documentele oficiale putem,totuºi, identifica scopul PEV care prevede constru-irea în vecinãtatea UE a unei zone de prosperitatecrescîndã, stabilitate si securitate, de a oferi statelorpartenere o relaþie dincolo de o cooperare, legãturipolitice mai strînse, un element de integrare eco-nomicã, stimularea dezvoltãrii economice ºi sociale.Totodatã, scopul PEV este de asista aceste state laîntãrirea domniei legii, democraþiei ºi respectãriidrepturilor omului, la reformele economice orien-tate spre piatã, absorbþia forþei de muncã ºi coezi-unea socialã. Pe de altã parte, scopul PEV este de acoopera în ceea ce priveºte obiectivele cheie alePESC - lupta împotriva terorismului ºi ne-prolifer-area armelor de distrugere în masã. Alt scop alPEV ar fi cel de a preveni apariþia unor noi linii dedevizare în Europa ºi de a oferi ºansa statelorpartenere de a participa la diferite activitãþi ale UE.

La baza PEV stau trei principii-parteneriat, code-cizie ºi diferenþiere. Parteneriatul presupune cãtoate negocierile au loc de la egal la egal, codeciziapresupune participarea ambelor parþi la procesul deluare a deciziilor, spre deosebire de cazurile deaderare în care statele membre impun statelor aspi-rante condiþiile ºi deciziile proprii, iar diferenþiereapresupune un tratament diferenþiat al fiecãrui statfuncþie de nevoile ºi situaþia concretã a acestuia.Din aceste principii, dar ºi din seria de acte ºideclaraþii referitoare la PEV reiese clar cã partici-parea la PEV nu presupune ºi calitatea de potenþialmembru UE.

Principalele elemente care stau la baza PEVsunt - Strategy Paper, Rapoartele de þarã, Planurilede Acþiune, Instrumentul PEV ºi Parteneriat. În mai2004 Comisia adopta Strategy Paper care reprezin-tã, de fapt, cadrul legal al PEV. Aceasta oferãmijloacele necesare pentru o abordare ccoprehensivãa politicii UE faþã de vecinii sãi, aducînd împreunãprincipalele iinstrumente care stau la dispoziþiaUniunii ºi a Statelor Membre în vederea implemen-tãrii PEV. Stabileºte principiile, sscopurile ººimetodologia pentru iimplementarea PPEV ºi aspectelegate de cooperarea regionalã. Explicã modalitateaîn ccare vva ffi ooferit ssuportul ffinanciar pentru imple-mentarea PEV. Identificã direcþia îîn ccare vva ccontin-ua ccooperarea în sectoare precum dezvoltarea eco-nomicã ºi socialã, comerþ ºi energie. Stabileºte întermeni concreþi modul îîn ccare UUE vva ccolabora ccuvecinii ssãi ppentru aa îîmpartãºi bbeneficiile eextinderii.

Rapoartele de þarã reflectã progresul în imple-mentarea acordurilor bilaterale ºi reformelor, situ-aþia politicã, economicã, socialã ºi institutionalã înþãrile partenere ºi ariile prioritare ale PEV, sunt unpunct de plecare pentru elaborarea Planurilor deAcþiune care sunt documente politice cheie ce sta-bilesc, împreunã cu statele partenere, un set deacþiuni pentru urmãtorii 3-5 ani. Ariile prioritare decolaborare în PEV sunt dialogul politic si reforma,comerþ ºi pregatirea gradualã a partenerilor pentrua deveni parte a Pieþei Interne a UE, justiþie ºi afac-eri interne, energie, transport, societate infor-maþionalã, mediu, cercetare ºi inovare, politicisociale. Organismele de implementare a Planurilorde Acþiune sunt reprezentate de Consilii deCooperare ºi Parteneriat compuse din reprezen-tanþii statelor partenere ºi ai Comisiei pentru PEV.Pînã în 2005 au fost adoptate ºapte Planuri de

Actiune cu Israel, Iordan, Moldova, Maroc,Autoritatea Palestiniana, Tunisia, Ucraina.

Instrumentul PEV ºi Parteneriat ( IPEVP) esteun instrument financiar. În perioada 2005-2006acesta are rolul de a asigura tranziþia de la“Programele de vecinãtate” existente la “Programelede cooperare trans-frontalierã”. IPEVP va înlocuidin 2007 programele TACIS ºi MEDA în þãrilepartenere ºi Rusia. IPEVP va sprijini PEV, Planurilede Acþiune ºi parteneriatul cu Rusia în perioada2007-2013. IPEVP are un caracter inovativ princomponenta trans-frontalierã - va finanþa‘Programele de cooperare trans-frontalierã’ întreregiunile de la froniera ale statelor membre curegiunile de la fronierã ale statelor partenere. Pelîngã acestea, IPEVP va avea caracterul unor‘Fonduri Structurale ’ceea ce presupune programaremultianualã, parteneriat ºi cofinanþare.Componenta trans-frontalierã va fi co-finanþatã deFondul European pentru Dezvoltare Regionalã.

Procesul de implementare a PEV cuprinde cincimari etape: semnarea ºi ratificarea acordurilor deasociere, prezentarea rapoartelor de þarã, elaborareaPlanurilor de Acþiune, adoptarea planurilor de acþi-une ºi, în final, implementarea Planurilor deAcþiune prin intermediul IPEVP.

Pentru perioada 2006-2007 se prevedeadoptarea urmãtoarelor 5 Planuri de Acþiune cuLiban, Egipt, Armenia, Georgia ºi Azerbaijan,pregãtirea Raportului de Þarã pentru Algeria dupãratificarea Acordului de Asociere, adoptareaRegulamentului IPEVP în care sa fie specificatemodalitãþile de implementare ceea ce va presupuneºi reflecþii asupra unei perspecive pe termen lung aPEV. Se încearcã a se rãspunde la întrebarea ce vaurma dupa implementarea Planurilor de Acþiune?

PEV - extindere sau “bunãvecinãtate” ?

Politica Europeanã de Vecinãtate reprezintã ocale de mijloc între integrare ºi cooperare, oferindasa-zisul ‘ virtual membership’ statelor partenere.PEV este în mare mãsurã posibilã, aºa dupã cummenþioneazã M.Smith3, datoritã maleabilitãþii fron-tierelor UE, atît a celor geopolitice, cît ºi a celorinstituþionale ºi tranzacþionale, ceea ce oferã UEoportunitatea de a guverna chiar ºi în afara fron-tierelor sale.

Totuºi se impune o diferenþiere netã între PEVºi procesul de extindere, cele douã nu trebuie con-fundate. În acest sens este relevantã afirmaþia din2000 a lui G.Verheugen cu referire la relaþiile cuvecinii din est ºi sud: ‘Vom stabili o formã unicã ºistrînsã de cooperare, dar nu vom oferi calitatea demembru statelor vecine’.

Argumentele UE în susþinerea acestei poziþiisunt în primul rînd limitele geografice, avînd învedere faptul cã Europa geograficã deja este înmare parte cuprinsã în UE, limita instituþionalãeste un alt argument al UE, se pare cã instituþiileacesteia trebuie reformate în mare parte pentru aputea face unei extinderi ºi mai mari. Pe de altãparte, costurile unei noi extinderi ar fi mult preamari pentru ambele pãrþi. Un alt argument ar fiacela cã o nouã extindere va duce la conflicteinterne legate de distribuþie între statele membrepentru cã statele mãrginaºe vor avea de suportatcele mai mari costuri.

Deºi PEV nu este în sine o etapã de pre-ader-are, statele partenere vãd în aceasta un prim passpre o integrare viitoare în UE, perceputã ca fiind oposibilitate de ridicare a nivelului de viaþã, aducîndºi avantajul apartenenþei la un grup puternic.Argumentele statelor aspirante cum cã PEV ar fiun prim pas spre o viitoare integrare sunt susþinutede viziunea moralistã, conform cãreia satatele vest-

europene le-ar fi recunoscãtoare celor est-europenepentru revoluþiile din 1989, alt argument îl consti-tuie jocul sumei pozitive care presupune cã o extin-dere cît mai mare a UE ar pune capãt rãzboaieloreuropene, ar preveni crearea de noi linii de divizareºi ar crea o imensã zonã integratã economic. Unargument forte în acest sens este chiar modelul‘cercurilor concentrice’. Daca observãm statele caresunt cuprinse de PEV vedem o repetare a aceluiaºimodel de ‘cercuri concentrice’, iar declaraþia ofi-cialã a Comisarului B.F.Waldner în legãturã cu ‘cer-cul de prieteni’ în jurul frontierelor uniunii ali-menteazã ºi mai mult speranþele statelor partenerede a deveni membre pe viitor.

PropuneriLa momentul actual persistã o tendinþã de

absorbþie a statelor din jurul UE în structurile ºiregimurile sale. Asistãm astfel la un fenomen carese pare cã scapã de sub controlul atît al instituþiiloreuropene, cît ºi cel al autoritãþilor statelor aspi-rante, fenomen propulsat în mare parte datoritãlipsei de claritate în luarea de poziþie a UE faþã devecinii sãi ºi contradicþiile dintre declaraþiile oficialeºi politicile adoptate de UE.

Avînd în vedere aceastã situaþie ambiguã aºrecomanda în special statelor aspirante o analizãde tip SWOT în ceea ce priveºte integrarea înstructurile UE, în primul rînd datoritã faptului cãîn perspectiva unei extinderi viitoare este posibilã odiferenþiere internã între statele UE ºi crearea declase, categorii diferite de membri, noii veniþi fiindcu siguranþã cei mai dezavantajaþi, existînd posibili-tatea ca cetãþenii acestora sã fie lipsiþi de accesul laluarea deciziilor. Existînd aceastã posibilitate, aºrecomanda statelor partenere la PEV sã nu iahotãrîri pripite în tendinþa lor de aderare ºi sã ia înconsiderare ºi numeroasele dezavantaje ce ar puteaapãrea în urma acestui proces. Se pare cã, cel puþinpe termen mediu, statele partenere ar fi mult maiavantajate dacã s-ar rezuma la colaborarea intensãdin cadrul PEV, avînd în vedere faptul cã în acestcadru se bucurã de un tratament pe bazã departeneriat ºi nu unul de state aspirante la inte-grare ºi participã la procesul de luare a deciziiloralãturi de statele membre.

Bibliografie:1. Georg Vobruba, Debate On The Enlargement Of The

European Union, Journal Of European Social Policy, SagePublications, London, 2003

2. L. Friis, A. Murphy, The European Union AndCentral And Eastern Europe: Governance And Boundaries,Journal Of Common Market Studies, Blackwell Publishers,Oxford, 1999

3. L. Friis, A. Murphy, Enlargement: A Complex JuglingAct, Enlargement: Past, Present And Future, Oxford, 2003

4. Hellen Wallace, Eu Enlargement- A NeglectedSubject, Enlargement: Past, Present And Future, Oxford,2003

5. Ulrich Sedelmeier, Eastern Enlargement : Risk,Rationality And Role Compliance, Enlargement: Past,Present And Future, Oxford, 2003

6. WWW.EUROPA.EU.INT

Note:1 Hellen Wallace, EU Enlargement: A Neglected

Subject2 www.europa.eu.int3 Smith, M. ’ The European Union and a Changing

Europe: Establishing the boundaries of Order’. Journal ofCommon Market Studies, Vol. 43, No.1, pp.5-28

2277




C eea ce numim „filosofia diferenþei” nureprezintã un curent filosofic distinct,acest nume desemnând una dintre

orientãrile cardinale ale gândirii filosofice francezede la jumãtatea secolului trecut. Vorbim despreaceastã gândire filosoficã francezã ca despre cevaunitar, deºi în spatele etichetei existã ceea ce s-arputea numi o „logicã generaþionalã” – adicã o„solidaritate profundã ce a permis ca, în anii 60,proiecte filosofice ireductibile unele la altele sãpoatã fi reunite în jurul unor mari teme-cheie”1.

Desigur, conceptul de diferenþã apare deja înfilosofia greacã clasicã unde, la Platon, subnumele de diaphora, era prezent explicit înprocesul dialectic al diviziunii: forma genericã seîmparte în genuri, ºi nu în pãrþi. „Diviziunea,procedeu care nu-l interesa pe Socrate dat fiind cãinvestigaþia sa tindea spre câte un singur eidos,devine un element important în dialogurile târziiale lui Platon, unde acesta îºi îndreaptã atenþiacãtre problema raporturilor dintre eide”2.Diviziunea (diairesis) urmeazã unei reuniri(synagoge) ºi ea constã într-o separare a formelorspecifice (eide) gãsite în forma genericã (eidos),mergând pânã la infima species.

Acesta este exact exerciþiul logic la caresupune Aristotel diferenþa: „procesul de diairesisse desfãºoarã aici divizând genul cu ajutorul unordiaphorai specific distincte pânã când se ajunge lainfima species, unde activitatea se finalizeazãprintr-o definiþie”3. Se pare cã eide-le subzistenteºi indivizibile – o lecturã ontologicã, aºadar – nutrec testul procesului de diviziune: la Platon,diairesis-ul conduce cãtre o aporeticã, la Speusip,diairesis-ul are drept consecinþã negarea existenþeieide-lor, iar la Aristotel existã o incompatibilitateîntre eide-le subzistente ºi indivizibile ºi procesuldiviziunii.

O lecturã aporeticã a lui Aristotel estepropusã ºi de Pierre Aubenque; fiinþa nu este ungen pur ºi simplu pentru cã noþiunea de genuniversal este contradictorie, tezã pe care Aristotelo demonstreazã prin reducere la absurd: „dacãfiinþa ar fi un gen, atunci ea ar comportadiferenþe generatoare de specii; dar acestediferenþe ar fi ele însele fiinþe, pentru cã totul estefiinþã, ºi astfel, în cazul fiinþei, genul ar fi atribuitdiferenþelor sale. Or, aceasta este imposibil: dacãgenul ar fi afirmat de diferenþã, el ar fi de maimulte ori afirmat despre specie – mai întâi direct,apoi prin intermediul diferenþei”4. În joc estesoarta definiþiei, deci claritatea însãºi a procesuluigândirii: pentru a avea o definiþie veritabilã estenecesar ca diferenþa ce divizeazã genul sã fiestrãinã de genul respectiv; mai mult, „Aristotelvrea sã arate cã, în cele din urmã, diferenþa nuare sens decât în interiorul unui gen determinat(spre exemplu, diferenþa par-impar are sens doarprin raportare la numãr), de unde se poateconchide cã, aºa cum nu existã gen universal, nuexistã nici diferenþã universalã”.5

Fiinþa nu poate sã fie un gen universal,întrucât nu existã un astfel de gen (adicã un genfãrã diferenþe) aºadar, nefiind gen, ea nu poateesenþa vreunui lucru; „s-a arãtat cã fiinþa nu esteun subiect, o esenþã; aici se dovedeºte cã ea nueste nici mãcar un atribut, sau cel puþin cã este

un atribut vid: fiinþa nu adaugã nimic lucruluicãruia i se atribuie”6.

Ca o concluzie: în filosofia anticã existã ofuncþionare analogã între diaphora ºi metaphora,adicã între nivelul ontologic ºi cel limbii ceexprimã ontologicul. Dacã ceea ce numimconcept provine din metaforele „moarte”,determinarea conceptualã nu eliminã schiþasemanticã a enunþãrii metaforice, dupã cum nicinu o prelungeºte pe aceasta: „enunþareametaforicã nu constituie decât o schiþã semanticã,deficitarã în raport cu determinarea conceptualã.Ea este o schiþã din douã motive: pe de o parte,în ceea ce priveºte sensul, ea reproduce formaunei miºcãri într-o porþiune a traiectoriei sensuluicare excedeazã câmpul referenþial familiar undesensul s-a constituit deja; pe de altã parte, ea facesã aparã în limbaj un câmp referenþialnecunoscut, sub miºcarea cãruia proiectulsemantic se exercitã ºi se desfãºoarã. Existã deci,la originea procesului, ceea ce se poate numivehemenþa ontologicã a unui proiect semantic,miºcatã de un câmp necunoscut al cãruipresentiment ea îl poartã”7. Pânã la nivelulidentitãþii de sens întâlnim aºadar „asemãnãtorul”,care rãmâne în deficit faþã de „acelaºi”. „A vedeaceea ce este asemãnãtor, dupã spusele luiAristotel, înseamnã a-l sesiza pe „acelaºi” în„diferenþã” ºi în ciuda ei”8.

Dupã Vattimo, „gândirea diferenþei” –Derrida, Foucault, Deleuze – este un soi deapropriere ºi de epuizare a unuia dintre aspectelediferenþei ontologice heideggeriene, fãrã ca aceastadin urmã sã-ºi piardã din perenitate prin aceastãepuizare. „S-ar putea spune cã diferenþaontologicã, în gândirea contemporanã, a urmat ungrafic parabolic care a ajuns în curba sacoborâtoare; mai mult, pe planul banal al uneicronici ºi sociologii a culturii, tematica diferenþeielaboratã de autori ca Derrida, Deleuze, Foucaultsuferã, în timpurile cele mai recente9, un soi deofuscare a popularitãþii ei (posibil în legãturã cudeclinul modei structuraliste, cu care are niºteafinitãþi); dar pe planul elaborãrii teoretice caatare pare, dupã diferite semne, cã noþiunea dediferenþã a parcurs tot arcul propriilor eiposibilitãþi, dizolvându-se ºi asfinþind în altepoziþii de gândire”10.

Luc Ferry ºi Alain Renaut au explicat cupertinenþã modul în care ceea ce ei numesc„gândirea 68” (ºi care cuprinde numele autorilorfrancezi la acre ne-am referit) a urmat douã cãimajore, anume marxismul ºi nietzsceano-heideggerianismul; cele douã cãi, ce subîntindorientãri multiple ºi variate (ºi care pot fi totuºitratate ca un nucleu comun mai ales datoritã„logicii generaþionale” antemenþionate),împãrtãºesc câteva teme comune, dintre careFerry ºi Renaut propun ideea sfârºitului filosofiei,paradigma genealogicã, disoluþia ideii de adevãr,în fine, istoricizarea categoriilor ºi sfârºituloricãrei referinþe la universal; alãturi de acestea,componenþii „gândirii 68” au în comun ºi niºte„efecte de stil”, dintre care sunt enumerate cultulparadoxului, refuzul claritãþii, cãutareamarginalitãþii ºi fantasma complotului. Dincolo detoate acestea, este pe rol „procesul subiectului”:

„Motivul fundamental al gândirii 68 rezidã cusiguranþã în proiectul unei critici radicale asubiectivitãþii, subiectivitatea fiind asimilatã atâtde egoismul monadic burghez (din punctul devedere al marxismului), cât ºi de concepþiaomului – aºa cum este aceasta dezvoltatã înmetafizica modernã, ca metafizicã asubiectivitãþii, ce instaleazã omul în poziþia defundament ºi de termen de evaluare a oricãreirealitãþi (din punctul de vedere al nietzscheano-heideggerianismului, aºadar). Eforturile vor fiunite pentru a proclama moartea omului casubiect”11, în vederea eliminãrii a ceea ce Lyotardnumea „obstacolul umanist”. Aportul diferenþei laacest efort vor privi, astfel, disoluþia ideii desubiect ca ºi conºtiinþã (unitate) ca ºi critica ideiide identitate (ca prezenþã). Fundamentul acesteicritici fusese propus de cãtre Heidegger, însãexponenþii gândirii 68 se îndepãrteazã de punctulde vedere al filosofului german; „manifestulgândirii diferenþei”, care este conferinþa LaDifférence din 1968 a lui Jacques Derrida, expunecu claritate motivele acestei îndepãrtãri. PentruDerrida, diferenþa ontologicã a lui Heidegger esteîncã prizonierã a orizontului metafizicii, sau celpuþin a unei nostalgii metafizice, nostalgiereliefatã prin sarcina pe care Heidegger o traseazãgândirii, aceea de „a gãsi un singur cuvânt,cuvântul unic pentru a spune esenþa fiinþei” –adicã relaþia prezenþei cu ceea ce este prezent. Or,aceasta înseamnã a gândi încã în termenii deprezenþã deplinã. Aºadar, pentru Derrida gândireadiferenþei revine la a recunoaºte cã „nu a existatºi nu va exista niciodatã un cuvânt unic, unmaître-nom”.

„La început a fost urma, am putea spunerezumând într-o frazã poziþia lui Derrida;diferenþele ce structureazã câmpul experienþeiomeneºti îºi au originea ºi ele tot într-o diferenþã,care e în acelaºi timp divergenþã ºi diferireindefinitã, în care se dã dintotdeauna urma ºiniciodatã vreun original. Un astfel de original estecel ce ar trebui sã fie numit de cuvântul unic,termen suprem propriu, ºi nu metaforic”12.Conceptul de urmã, ca ºi, la Deleuze, cel desimulacru deconstruiesc textul metafizicii,demonstrând cã opoziþiile constitutive ale acestuiasunt pur ºi simplu diferenþe.

Note: 1 Luc Ferry, Alain Renaut, 68-86. Itineraires de

l’individu, Paris, Gallimard, 1987, p. 782 Francis E. Peters, Termenii filosofiei greceºti,

Bucureºti, Humanitas, 1993, p. 593 ibid., p. 644 Pierre Aubenque, Problema fiinþei la Aristotel,

Bucureºti, Teora, 1998, p. 1845 ibid., p. 1856 ibid., p. 1877 Paul Ricœur, Metafora vie, Bucureºti, Univers, 1984,

p. 4638 ibid., p. 4599 Textul dateazã din anul 197910 Gianni Vattimo, Aventurile diferenþei, Constanþa,

Pontica, 1996, p. 16211 Luc Ferry, Alain Renaut, La Pensee 68, Paris,

Gallimard, 1985, p. 4112 Gianni Vattimo, op. cit., p. 164

filosofie

Ce este filosofia diferenþei?ªtefan Rusu

2288




Eram mai obiºnuiþi cu Paºtele cailor. Daraceºtia se pare cã au ºi Boboteazã. Au cusiguranþã în unele sate dobrogene, dar ºi la

Bãileºti, unde imediat ce se scoalã þãranii daunãvalã la grajd ºi încep sã pregãteascã iepele capentru un concurs de frumuseþe. Sã vezi coziîmpletite, coame pieptãnate, ciucuri la urechi!Apoi o iau spre centru unde, în faþa bisericii,aºteaptã preotul cu mãturicea lui de busuioc.Preotul miruieºte caii cu apã sfinþitã din gãleatade ovãz, rostind probabil acelaºi text ca laoameni. Nu ºtiu dacã nu cumva nu se plãteºte otaxã pentru asta. Mai mult decât probabil, altfelcare preot ar sta în frig pentru niºte dobitoace?

Oricum e în acelaºi timp ºi un prilej de-a scoatecalul în lume – patrupedul fiind întrupareacabalinã a egoului de proprietar.

Acuma, suntem obiºnuiþi ca preoþii sãsfinþeascã totul, o prestare de servicii care nucunoaºe limite. Se sfinþesc statui, edificii, plãcimemoriale puse de primari atei, taximetre ºi, iatã,animale. S-or mai fi sfinþind ºi altele, discret – ceºtim noi, cei nu prea duºi la bisericã!

În aceste circumstanþe cine sã-ºi maiaminteascã faptul cã Isus a intrat în Ierusalim peun asin, totuºi, ºi nu pe un ditamai calul botezat.

Boboteaza cailorAlexandru Vlad

tutun de pipã

Î n troleibuz domneºte un aer gros, ca o ciorbãde roºii. Cu deosebirea cã asta din troleibuzpute zdravãn a transpiraþie.

Încerc sã deschid un geam, unul mic ºidreptunghiular, sã-l împing puþintel în speranþaunor fîºii de aer. Efortul meu e inutil, am nimeritîntr-un troleibuz cu toate geamurile înþepenite.Mã consolez, accept situaþia, n-am încotro. Nicimãcar nu mã mai enervez, nu scap înjurãturi pesub mustaþã. Dibuiesc un loc ºi mã aºez, cu risculde a mã lipi de scaun în urmãtoarele cinciminute.

La urmãtoarea staþie, în troleibuzul blindaturcã o femeie cu doi copii. Unul mic ºi înfofolitpe care-l þine în braþe, altul mai mãriºor care se

þine de fusta ei. Cîteva persoane doresc sã-i oferelocul dar femeia refuzã, hotãrît, întrebînd doarunde trebuie sã coboare pentru spitalul de copii.E o femeie micã de staturã dar robustã, cu un pãrfoarte lung, negru ºi bogat, legat în coadã. E prostîmbrãcatã însã are trãsãturi extrem de frumoase,chiar dacã înnãsprite de timpuri ºi necazuri. Ecreolã, ochi mari ºi negri, gura puternic conturatã.În general, are un aspect de nespãlatã, deneîngrijitã. Miroase a iarbã. Bãieþelul din braþe epalid ca o statuetã din cearã. Celãlalt, care s-aagãþat de fusta ei decoloratã, seamãnã înfiorãtorde tare cu bãiatul din reclama aceea care-þiproduce fiori pe ºira spinãrii. Cea mai sinistrãreclamã pe care am vãzut-o pînã acuma. Aia în

care un bãieþel aruncã un pui semicongelat în susiar acesta cade apoi ºi se fleoºcãie, greþos, degresia de pe jos. Scopul reclamei este sã-þideschidã pofta de a hali orãtãnii, dupã ce gripaaviarã a trecut prin patrie ca o boare...

Femeia (nu pare deloc deranjatã de cãlduranãucitoare, chiar dacã þine un copil în braþe ºi eîmbrãcatã gros) vorbeºte cu voce baritonalã cu obabã ai cãrei ochi sînt înecaþi în ºiroaie detranspiraþie:

-Tatãl l-a pãrãsit pe ãsta micu, nici nu-i pasã deel. Iar eu aºa am fost de proastã cã m-amîmbolnãvit ºi mi-am pierdut memoria ceva vreme.Tatãl copilului de lucrat lucrã dar nu poate lãsabãutura iar eu nu mai vreau sã vãd necazul,dracul sã-l ia.

Imaginea puiului de gãinã, zdrobit ca o balegãde gresie, din reclama doritoare de poftã bunã, numai vrea sã mã pãrãseascã, transpiraþia mi-a lipit-ode creier ca pe-un timbru.

-Eu am 38 de ani iar plodul l-am primit fãrãveste, ce era sã fac, l-am fãcut ºi nu l-am lepãdat.La noi un bãiat s-a îmbolnãvit de ciuperci, i-audat sã mãnînce ciuperci stricate...

Vãd mîinile bãieþelului aruncînd puiul congelatîn înaltul cerului, crezînd, ca un idiot, cã poatezbura ºi aºa jumulit de piele (ãºtia care au fãcutreclama îi considerã pe copii niºte cretini sadea!),apoi folia din plastic crãpînd, iar masa de carneînsîngeratã, lãbãrþîndu-se pe podea, ca un scuipaturiaº ºi gros...

-ªi al meu seamãnã cu el dar are ochii lu tat-sãu, cam holbaþi, ãla aºa îi are de bãuturã ºi i-augãsit ceva la maþe, lu ãsta micu nu lu tat-sãu, ºiacuma a ajuns la distrofici, aici trebuie sã cobor?

Femeia coboarã, cu cel mai mic în braþe ºicelãlalt agãþat de fustã. Noi continuãm sãtranspirãm ºi sã puþim precum hoiturile golaºe iartroleibuzul calcã un pui congelat, îl face terci,împroºcînd pietonii tembelizaþi de vreme ºivremuri cu stropi de sînge cleios.

PuiulRadu Þuculescu

ex-abrupto

© ªtefan Socaciu

© ªtefan Socaciu

2299




Filmul sud-african Yesterday este primapeliculã din respectiva þarã nominalizatã pentrupremiul Emmy, la categoria “filme pentruteleviziune”. Regizorul Darell James Roodtconsiderã cã nominalizarea este un semn deîncurajare pentru tinerele talente ale industrieicinematografice sud-africane. Producãtorul AnantSingh este deosebit de încântat cã acest film,turnat într-o limbã a bãºtinaºilor, isiZulu, intrãîn competiþie cu cele mai bune producþii dinlume, majoritatea în englezã, scrie South AfricaTimes.

Din acelaºi ziar aflãm cã o soap-opera peteme sud-africane, Isidingo, face furori pecontinentul negru. Eroina, Nandipha, a fostrãpitã ºi violatã, numai ca sã-ºi piardã copilulîntr-o explozie pusã la cale de teroriºti. Acum,scenariºtii au îmbolnãvit-o de Sida, dorind sãspargã liniºtea vinovatã care înconjoarã temutaboalã în Africa de Sud, þara în care un locuitordin zece suferã de aceastã maladie. Intenþiascenaristului Greg Coetzee este sã arate cã“oamenii pot trãi cu Sida ºi sã învingã boala,chiar dacã nu definitiv.” Isidingo se bucurã decele mai mari rating-uri dintre soap-urile sud-africane ºi se petrece într-un orãºel minier,urmãrind vieþile complicate ale unor personajede rasã albã sau neagrã, în legãtura lor cuiubirea, banii sau trãdarea.

Woody Allen s-a întors la Londra, de dataasta fãrã muza sa Scarlett Johansson, citim înpublicaþia Camden New Journal. Actriþa de ofrumuseþe rãpitoare a jucat în ultimele douãfilme ale cineastului american, ambele turnate încapitala britanicã: Match Point ºi Scoop (primul,proiectat ºi pe ecranele româneºti). De data asta,Allen va turna pe malurile Tamisei o “comedieromanticã având elemente din filmele luiHitchcock”, despre doi fraþi deveniþi criminali,interpretaþi de Colin Farrell ºi Ewan McGregor.Filmul nu are deocamdatã un titlu, fiindcunoscut numai drept Untitled Summer Project(Proiectul de varã neintitulat). Lui ScarlettJohansson se pare cã i-a fost preferatã tânãraactriþã britanicã Hayley Atwell, cunoscutã dinroul interpretat într-un serial BBC inspirat deromanul lui Alan Hollinghurst, The Line ofBeauty (Linia frumuseþii). Spre deosebire deMatch Point, un film despre tenis ºi despre clasaînstãritã, noul film al lui Woody Allen se vapetrece în East End (cartierul mai defavorizat alLondrei), iar regizorul a angajat instructoripentru dialectul Cockney.

Citim, în The Evening Standard, un interesantarticol despre revenirea în cinematografe aspectatorilor în vârstã, care, încet, dar sigur, tindsã ia locul adolescenþilor ca segmentul cel maiimportant al publicului cinefil. Fenomenul a fostdenumit de revista americanã Variety ‘MBA’(Movie Buff Adult, Adult mort dupã filme) ºi sereferã la creºterea semnificativã a frecvenþei cucare spectatorii între 40 ºi 60 de ani merg lacinema. Aceºti spectatori fac posibilã producereade filme care se bazeazã mai puþin pe cascadoriiºi efecte speciale ºi mai mult pe probleme realeºi sentimente umane, precum BrokebackMountain, Capote, Good Night and Good Luck,Thank You for Smoking, Marie Antoinette sau

remake-ul All the King’s Men. Cinefilii în vârstãsunt mai preocupaþi de conþinut ºi mesaj decâtde partea “sportivã” sau “abuziv-imaginarã” ascenariilor. Tot ei sunt rãspunzãtori de succesulîn SUA al unor filme din alte þãri, ca GoingSouth (cu Charlotte Rampling la fel deseducãtoare la 60 de ani pe cât era la 30), Cachéal lui Michael Hanecke sau filmul rusesc RussianArk (Arca ruseascã). Fenomenul semnalat nu vaduce la o schimbare esenþialã a orientãriifinanciare a Hollywoodului – se vor turna încontinuare filme ca Superman Returns sauMission Impossible 3, dar studiourile vor aveade acum încolo grijã sã se preocupe ºi de MBAs,luând în calcul ºi faptul cã tineretul este din ceîn ce mai absorbit de jocurile pe computer, blog-uri ºi alte forme de distracþie ce pot fi …download-ate.

Nu putem sã nu observãm succesul real pecare l-a avut la Londra premiera filmului luiCristi Puiu The Death of Mister Lãzãrescu.Derek Malcolm, cronicarul cinematografic alcotidianului The Evening Standard îl considerãnici mai mult, nici mai puþin, decât “ocapodoperã care-þi zgândãreºte toþi nervii” ºiconsiderã cã, dacã regizorul român îºi va duce labun sfârºit planul de a crea o serie de ºase filmedespre viaþa din suburbiile Bucureºtilor, aceastaar putea concura (dacã ºi celelate episoade vor fila fel de bune) cu Decalogul lui Kieslowski, înceea ce priveºte calitatea artisticã ºi relevanþa.

La construirea lor, se vorbea desprestudiourile de la Buftea ca despre replicasocialistã la cetatea filmului american,Hollywood. Potenþialul propagandistic al celei dea ºaptea arte a fost, de altfel, recunoscut ºi bineexploatat de toate regimurile totalitare:Mussolini a construit Cinecitta, regimul sovietici-a folosit pe Eisenstein ºi Ciuhrai, cel nazist s-amândrit cu o creatoare de excepþie ca LeniRiefenstahl. Iatã însã cã ideea de a concuraTinseltown a renãscut, de data asta în …Venezuela, unde, din însãrcinarea preºedinteluiHugo Chàvez, s-a construit un complex ºifuncþional “Sat al Filmelor”. Clara Long a scrispentru cotidianul britanic The Times uninteresant reportaj pe acest subiect, intitulat AVisit to Oléwood. Studioul, aflat la marginealuxuriantei pãduri tropicale de la periferiacapitalei Caracas, este proprietate de stat:guvernul a investit în el 7,1 milioane de liresterline din veniturile obþinute prin vânzarea depetrol. El este pe deplin echipat pentru aproduce filmele regizorilor naþionaliindependenþi, care trebuie sã contracarezemesajul subliminal al producþiilor americane,anume cã “fiecare om trebuie sã adere la modulde viaþã american” (Chàvez). În pofidaasigurãrilor cã statul nu-ºi va impune controlulpolitic asupra producþiilor studioului, mulþicineaºti venezueleni se tem cã exact asta se vaîntâmpla. Printre ei, regizorul JonathanJakubowicz, autorul celui mai popular filmvenezuelean, Secuestro Express (2005), carerãscoleºte problema violenþei urbane ºi acontrastelor de clasã. Directorul studioului,Lorena Almaza, e încredinþat însã cã datoritã“Satului Filmelor” industria cinematograficãvenezueleanã va înflori. Pânã acum, Venezuela

producea cam un film ºi câteva telenovele pe an.Primul proiect de anvergurã este o dramã epicãistoricã în patru pãrþi, despre un condotier dinsecolul XVIII, Francisco de Miranda (eroulpreferat al lui Hugo Chàvez) care a luptat înRãzboiul de Independenþã american, înRevoluþia Francezã ºi pentru neatârnareaAmericii Latine.

Rãpitoarea Monica Bellucci (foto) va fiprotagonista unui film biografic clasic despreviaþa Soniei Gandhi, fata al cãrei nume italianera Maino ºi care astãzi, la 59 de ani, conducedinastia indianã cea mai puternicã, familliaNehru – Gandhi, citim în Corriere della sera.Regizorul filmului Sonia este JagmohanMundhra, care naveteazã între Hollywood ºiBollywood. Filmul, turnat în India, Italia ºiAnglia, este programat sã aparã pe ecrane îndecembrie a. c. Este, însã, posibil sã fie oprit,întrucât magistratura din New Delhi a primit ocerere de interdicþie din partea PartiduluiCongresului, partidul de guvernãmând devenit ofeudã a familiei încã de pe vremea lui JawaharlalNehru, pãrintele independenþei indiene (1947) ºial Indirei Gandhi, care, la început, n-o avea lainimã pe Sonia. În parte, obiecþiile sunt faþã deprezenþa în film a Monicãi Bellucci, care a fostdistribuitã în multe thrillere erotice ºi a jucatrolul Mariei Magdalena în Patimile lui Christosal lui Mel Gibson, dar nici Sonia Gandhi nu eprea iubitã, cu toate cã poartã numai sari-uri, aînvãþat la perfecþie hindi ºi se considerãindiancã, renunþând chiar ºi la paºaportul italian.Petiþionarii continuã sã o considere ‘o strãinã ºio catolicã’.

Varã cinematograficãIng. Licu Stavri

flash-meridian

3300




„P rintre particularitãþile rãzboiului senumãrã ºi aceea cã este invadator ºiinoportun ºi cei pe care acesta îi amuzã

se cred, în general, îndreptãþiþi sã-l extindã ºi la ceipe care nu-i amuzã deloc”. Aceasta este temaesenþialã a oricãrei piese de teatru a lui Boris Vian,de la L’Équarissage pour tous pânã la Bâtisseursd’Empire; totuºi, a vorbi despre rãzboi este unlucru paradoxal, cãci înseamnã a-i acorda o„valoare” pe care nu o are, o demnitate de careduce lipsã; pentru a nu-i recunoaºte vreo„calitate”, Vian, în toate textele sale, a adoptat faþãde el singura atitudine cu adevãrat purã: negaþia;cea care constã în a da personajelor pe care lepune pe scenã detaºarea cvasiinconºtientã acopiilor. Printr-un limbaj în care umorul ºi angoasase împerecheazã întotdeauna într-un chip bizar, ela ºtiut sã arate toatã absurditatea rãzboiului înacelaºi timp în care îi sublinia prezenþa constantã,prezenþã cu atât mai invadatoare cu cât nimeni nupare a se preocupa de ceea ce reprezintã el cuadevãrat.

În L’Équarissage pour tous, „vodevilparamilitar într-un act lung”, scris în 1947, unhingher ºi familia sa se pregãteau sã celebrezecãsãtoria fiicei lor, Maria. Scena se petrece la 6iunie 1944 la Arromanches; ºi pregãtirile acesteinunþi ar fi fost compromise dacã aceastã familienu ar fi afiºat cea mai mare indiferenþã faþã de totceea ce nu o privea în mod direct, mai ales faþã dedebarcare ºi de Eliberare.

Dupã prima reprezentaþie a piesei, la 16 aprilie1950, unii (printre care ºi Elsa Triolet) au denunþatcu vehemenþã absenþa totalã a atitudinii patrioticeºi tonul „profanatoriu” al acestei tragedii în careRezistenþa era, chipurile, târâtã în mocirlã.

Astfel, în aceastã piesã, personajele, puþin sen-sibile la apropiata distrugere a satului în carelocuiau, noteazã, totuºi, câteva modificãri particu-lare:

„Catherine : …a fost vreun carambol pe-aici? Tatãl: Mai întrebi? Anul trecut, Moº Durosier

ºi-a tãiat cei trei ulmi.Mama: ºi doamna Lecoin a construit o cuºcã

pentru iepuri, în lungime de ºase metri.”În Le gouter des généraux, patru puºtani de

vreo cinzeci de ani, generali de felul lor, se vãdconstrânºi, între siropul de migdale ºi chifle, sã serãzboiascã pentru a remedia o crizã desupraproducþie între diferiþi termeni priviþi ca niºteþãri („Deºi nimic nu dezorganizeazã în asemeneamãsurã o armatã ca rãzboiul”). Dar, niciamericanii, nici ruºii, nici mãcar chinezii nuacceptã sã se batã cu Franþa, care se vedea obligatãsã atace Marocul ºi Algeria. Aici ca ºi acolo,patriotismul nu mai are nici o valoare ºi rãzboiuleste repede redus la dimensiunile unui joc debufoni ai cãrui generali vor fi, în acelaºi timp,victime ºi cãlãi.

Limbajul lui Vian este o negare a limbajuluiprin comic; dar în care valoarea negatoare aacestuia (idiotisme, false raþionamente, logicãfalsã) participã la eleborarea unui univers poetic.El încarneazã o formã de raþionament tautologiccu care Jean-Luc Godard ne-a obiºnuit de multtimp; în care singura identitate tautologicã areparticularitatea de a fi întotdeauna agresivã; eaeste o declaraþie de rãzboi împotriva

„gramaticienilor, controversiºtilor, adnotatorilor,oamenilor bisericii, scriitorilor, artiºtilor”. Easemnificã o rupturã furioasã între inteligenþã ºiobiectul ei, o ameninþare arogantã a unei ordini încare nu mai poþi gândi. În acest sens, toatepersonajele lui Vian sunt aproape întotdeaunalipsite de inteligenþã; cele care nu sunt, devinprimele victime ale unei lumi în care inteligenþa ºiclarviziunea fac figurã de anacronism. În acestrãzboi al limbajului, efectul nu mai este produsulunei izbucniri, ea însãºi nãscutã din opoziþiadintre termeni, ca la suprarealiºti, ci dintr-o cãderenãscutã din acumularea de termeni asemãnãtori.

În Le goûter des généraux personajele, redusela stadiul de fantoºe atinse de infantilismul celmai periculos, masacreazã oameni în loc decuvinte. Valoarea tragicã trece de la limbaj lacomportament în modul cel mai logic cu putinþã;ºtim cu toþii cã, de la unul la celãlalt nu existãdecât grosimea unei vieþi. Aceasta sfârºeºte repedeprin a deveni un gigantesc joc de-a masacrul,tragic ºi derizoriu, dupã chipul ºi asemãnarearãzboiului însuºi; un joc în care regulile,fundamental diferite de ale noastre, nu sunt toatecunoscute (nici mãcar de ei) ºi vor deveniinstrumentul morþii lor. Astfel încât generalii ºifamilia hingherului vor muri, unii victime aleregulilor ruletei ruse, ceilalþi victime ale regulilorpuritãþii. Cu toate acestea, aici ca ºi acolo,moartea nu capãtã dintr-o datã o valoare tragicã,nici importanþa unui fapt psihologic; corpurilecad, ele nu mor. Unele au puritatea asasinilor,celelalte cruzimea blânzilor.

Totuºi, la lectura acestui teatru, nu este nevoiede mai mult de câteva scene pentru a-þi da seamacã un fel de angoasã stã sã aparã, pentru a simþidin ce în ce mai precis cã jocul nu este amuzant ºicã, pânã la urmã, omul se lasã prins în capcanainconºtienþei voluntare.

Într-o lume în care fiecare gest, fiecareatitudine, fiecare replicã distruge tot ceea ce acelgest, acea atitudine sau acea replicã îºi propune sãarate („Mi-am lãsat barba sã creascã pentru avedea de ce este lãsatã barba ºi n-am vãzut altcevadecât o barbã. Barba este raþiunea de a fi a bãrbii”– Les bâtisseurs d’Empire, actul II), personjeledevenind obligatoriu fiinþe nemaiînscrise în timp,ci cvasiatemporale, destul de puþin diferite de celepe care Resnais ºi Alain Robbe-Grillet le puneaupe scenã la Marienbad. În ambele cazuri avem de-a face cu un univers în care nu existã decât ceeace este arãtat („Nu existã nici un motiv pentru calumea sã se întindã prea mult dincolo de zidurilecare mã înconjoarã; ceea ce este sigur este cã eusunt centrul” – Les bâtisseurs d’Empire, actul III),în care viitorul ºi trecutul sunt adesea amestecate(La întrebarea lui Cruche: „Ce zi este astãzi?Zenobie rãspunde: Luni, sâmbãtã, marþi, Paºte,Crãciun…” – Les bâtisseurs..., actul IV) ºi nureprezintã decât niºte ipoteze care nu sunt admise.

Cu excepþia piesei Derniers des métiers,„scenetã pentru asociaþiile de binefacere”, scrisãpentru a da o urmare la L’Équarissage pour tous ºicare ne povesteºte cochetãriile unui preot îmbãtatde succesul predicilor sale radiodifuzate, toatepiesele lui Vian se supun aceleiaºi scheme înreducerea progresivã a spaþiului scenic ºi anumãrului de personaje. Astfel, venind din spaþiul

scenic ºi, deci, scãpând de conducereapersonajelor, rãzboiul îºi regãseºte caracterulangoasant, adevãrata sa naturã „invadatoare ºiinoportunã”. Rãzboiul ca atare este rareori prezentîn conºtiinþa unui personaj. Aceastã schemã, carepoate fi regãsitã într-o piesã ineditã de-a lui Vian,„în argou ºi în alexandrini”, numitã Série blême,în care eroul, pe muntele sãu pustiu, îi eliminãunul dupã altul pe supravieþuitorii unui accidentaviatic refugiaþi la el ºi care îi stricã liniºtea, esteîncã ºi mai evidentã în Les bâtisseurs d’Empire;fãrã îndoialã piesa „cea mai terminatã” a lui Vian,cea mai frumoasã dar ºi cea mai angoasantã.

În primul act, o întreagã familie intrã pe scenãpe o scarã ºi tatãl încearcã sã bareze drumulcârdului care coboarã. Aflãm astfel cã familia fugede la un etaj la altul de fiecare datã când se audeun zgomot inexplicabil ºi ameninþãtor. Acolo semai aflã ºi o fiinþã mutã numitã Schmürz,acoperitã cu bandaje ºi îmbrãcatã în zdrenþe,asupra cãreia se abat toate loviturile pe carefamilia nu le poate da lucrului care le provoacã.Este „suferã-durere”, cel puþin pentru un timp. Înactul urmãtor, apartamentul este ºi mai strâmt ºifamilia mai puþin numeroasã. În sfârºit, în ultimulact, tatãl, „singur cu gândurile sale, adicã într-adevãr singur”rosteºte un lung monolog absurddespre necesitatea ca orice antimilitarist sã intre înarmatã înainte de a ceda ameninþãrii Angoasei,adicã a morþii. Aºa mor toþi eroii lui Vian, victimetragice ºi derizorii ale unei inconºtienþe voluntare,eroi fãrã voia lor...

Aceastã bãtãlie, pe care Vian o duce împotrivaAmeninþãrii sub diferitele sale aspecte, mai ales celal rãzboiului ºi a manifestãrilor sale imbecile, nuºi-ar afla în nici un caz locul în ceea ce senumeºte „teatru al contestãrii”, al „agresiunii” saual provocãrii. Boris nu este nici un suprarealistrãmas de cãruþã, nici un partizan al teatruluiabsurd. Teatrul sãu se situeazã în universulindividual pe care acest iconoclast cu suflet decopil, crud ºi tandru ca un personaj al lui Godard,logic ca Lewis Carrol, cinic ca Swift, l-a eleboratdupã inima ºi fantezia sa, în afara oricãrei ºcolisau mode, teatru în care va rãmâne întodeauna,aºa cum a spus Chris Marker, „politeþeadisperãrii”.

Traducere de Roland SSzekely

Teatrul lui Boris Vian - un teatru profanatoriu

Philippe Venault

meridian

3311




Î nfiinþat în 1980 de un mãnunchi de tinerientuziaºti, susþinut financiar de emisiuneamaghiarã a Televiziunii Române, interzis în

perioada de radicalizare a naþionalismului ceauºist(1986–1989), reînfiinþat în 1991, anualul Festivalde Muzicã Veche de la Miercurea-Ciuc este omanifestare artisticã unicã în felul ei în peisajulvieþii culturale din România.

În concepþia organizatorilor primelor ediþii,conceptul „muzicã veche” a însemnat creaþiamuzicalã a Renaºterii ºi a Barocului timpuriu, cupondere accentuatã a celei din Europa Central-Orientalã, interpretatã pe cópii moderne ale unorinstrumente de epocã, într-o manierã cât maiapropiatã de aceea a epocilor respective. Într-untârziu, a fost integrat în profilul artistic almanifestãrii ºi Barocul desãvârºit, reprezentat prinopera lui Bach, Vivaldi ºi a altora, dar fãrãabandonarea profilului original. Sub aspectulparticipãrii forþelor artistice, Festivalul „vechi” afost un prilej de întâlnire ºi afirmare a formaþiilorde muzicã veche din Transilvania. Neexistândcatedre de profil în oferta instituþiilor deînvãþãmânt din þarã, plecãrile în strãinãtate pentruperfecþionarea în domeniu fiind cvasi-imposibile,formaþiile participante au fost mai mult sau maipuþin „colective de autodidacþi”, doar unii dintretinerii participanþi având firave legãturi prieteneºticu artiºti de peste hotare, care i-au ajutat cusugestii, partituri ºi, eventual, cu câte uninstrument. Festivalul de la Miercurea-Ciuc aconstituit evenimentul de vârf al agendei loranuale.

Dupã reînfiinþare, în caracterul general almanifestãrii, a câºtigat din ce în ce mai multãpondere profesionalismul ºi s-au depus meritoriieforturi pentru transformarea ei într-una naþionalãºi chiar internaþionalã. Aparent paradoxal, procesulinternaþionalizãrii are ºi azi mai multe ºanse desucces, strãinãtatea muzicalã abundând în formaþiide muzicã veche cu valoare de model, dornice decolaborare, în timp ce în România, muzica vecheeste, încã, o specialitate transilvanã. (Laudãexcepþiilor!) Ediþia din anul 2005 (la care nu amfost prezent), aflatã sub direcþia artisticã aflautistului clujean Zoltán Majó, a constituit unînsemnat pas înainte sub semnul deschiderii dublespre profesionalizare ºi internaþionalizare. Prinrelaþiile personale ale domniei sale, au fostcontactaþi doi bucureºteni, cãrora li s-au acordatposibilitãþi largi de a-ºi aduce contribuþia laprimenirea manifestãrii. Aceºtia au semnat caietulprogram al ediþiei actuale, sub numele lui MihailGhiga apãrând precizarea cã este „conducãtorulartistic”, iar sub acela al lui Radu Rãdescu, acelade „consilier artistic al festivalului”. Primul, pecare îl cunosc de mai bine de douãzeci de ani,este un redutabil violonist, cadru didactic laUniversitatea Naþionalã de Muzicã din Bucureºti,unde predã vioarã barocã ºi conduce formaþiaCollegio Stravagante. Pe cel de-al doilea l-amcunoscut acum. Este un om de culturãmultilateral, cu valoroase preocupãri manageriale,care l-au fãcut recunoscut ºi agreat în viaþaartisticã. Prezenþa lor în team-ul care pregãteºte ºicoordoneazã Festivalul constituie o valoare

indiscutabilã. Anul acesta, numele lui Zoltán Majóa dispãrut din caietul-program, acesta fiind semnatde doamna Emese Karda, directoarea CentruluiCultural Judeþean Harghita, drept „directorulfestivalului”

Ediþia de anul acesta a fost, probabil, cea maiabundentã sub aspectul numãrului de participanþiºi de spectacole. În cele opt zile, circa 160 deartiºti s-au produs în zece localitãþi ale judeþuluiHarghita. Au fost momente în care numai înmunicipiul Miercurea-Ciuc au avut loc,concomitent, cinci evenimente, programate în totatâtea biserici, în continuarea slujbei de duminicã.Toatã admiraþia pentru zelul ºi efortulorganizatorilor! Creºterea spectaculoasã faþã deediþiile trecute a fost facilitatã de contribuþia unuinumãr mare de sponsori, în frunte cu sponsorulprincipal: megafirma Orange, reprezentatã laMiercurea-Ciuc prin însuºi directorul executiv de laBucureºti, dl Richard Moat.

Studiind caietul-program ºi prezent laevenimentele din primele trei zile, am constatat,nu fãrã strângere de inimã, cã amintirea„vechiului” festival abia dacã mai este evocatã prinparticiparea discretã a formaþiilor „Juvenalis” dinOdorhei, „Schola cantorum” din Lupeni ºi „KájoniConsort” din Baraolt. Nava-amiral a „miºcãrii” dealtã datã, municipiul Miercurea-Ciuc, a fostprezentã în program cu o valoroasã orchestrã decamerã, numitã „Ciuc”, alcãtuitã din studenþi ºitineri absolvenþi ai Academiei de Muzicã„Gheorghe Dima” din Cluj, respectiv ai Facultãþiide Muzicã din Braºov, instruitã de regulã deviolonista Melinda Béres, iar de data aceasta deviolonista Ulrike Titze din Dresda. Alãturi dedomniºoara Béres, Clujul a mai dat câþivaspecialiºti, soliºti ºi, respectiv, colaboratori în maimulte formaþii ca Ilse L. Herbert (viola da gamba),Erich Türk (orgã ºi clavecin), Ciprian Câmpean(violoncel), precum ºi formaþia „Passamezzo”,animatã în principal de flautista Maria Szabó(cunoscutã cu originalul hipocoristic „Maresz”),ansamblu alcãtuit din tineri muzicieni cu relativmultã experienþã în materie, care asalteazã cuºanse bune ºi dansul istoric. Din zonaBraºov–Sfântu Gheorghe, a avut o prestaþieremarcabilã formaþia „Codex”, avându-i caprotagoniºti pe flautistul Ignác Filip ºi clavecinistulPaul Cristian, iar ca oaspete pe valoroasa ºi foartetânãra sopranã Enikö Sebestyén-Lázár (pentrumine, o revelaþie a ediþiei). România de dincolo dehotarele Transilvaniei a fost reprezentatã deformaþia „La Follia” din Timiºoara ºi de numeroºibucureºteni, în frunte cu multilateralul MihailGhiga, convingãtor atât prin integrarea luiarmonioasã în contextul tradiþiei locale, cât ºi printributul lui personal ºi artistic, ºi managerial.

Din Ungaria, de unde, înainte de 1986, puteauveni la Miercurea-Ciuc doar impulsuri ºi încurajãri,anul acesta au venit valoroasele formaþii„Bourdon”, „Canlar” (formaþie de muzicã vecheturceascã), „Musica Historica” ºi cântãreþul-lautistul-cobzarul Tamás Kobzos Kiss, care aprezentat un recital de neuitat, cu un programalcãtuit din piese ale Cronicii lui SebestyénTinódi, tipãrite la Cluj în anul 1554.

Dintre cei veniþi de mai departe, din Anglia,

Italia, Franþa, Germania ºi Republica Cehã, întemeiul celor vãzute ºi auzite personal, menþioneztrei prestaþii de excepþie: concertul cameral dat dedoamna Titze, în colaborare cu „ai noºtri” Ilse L.Herbert ºi Paul Cristian, o lecþie model de stilisticãa viorii baroce, concertul de noapte oferit deansamblul ceh „Kvinterna”, care, sub titlulTroubadours and Medieval Pilgrims to Santiago diCompostella, ne-a fãcut o uluitoare demonstraþiede har ºi profesionalism în domeniul atât dedelicat al muzicii medievale, ºi spectacoluldoamnei Mary Collins, acesta din urmãdovedindu-se a fi evenimentul-vârf al ediþiei.

Maestra britanicã a dansului istoric a pus înscenã un spectacol care cu greu va putea fi depãºitîn ediþiile viitoare ale Festivalului de la Miercurea-Ciuc. Aplecându-se cu acribie asupra CodiceluiCãianu, cel mai important document muzical alTransilvaniei secolului al 17-lea, aºternut pe hârtieîn mare parte la ªumuleul Ciucului, editat în1993/94 în cadrul unui pilduitor proiect comunromâno-ungar, pe baza acestui material muzical,ea a creat un scenariu ingenios în care cãlugãriifranciscani de la mânãstire sunt vizitaþi de peleriniautohtoni ºi de diplomaþi de peste hotare, însoþiþide reprezentante ale sexului frumos, care cântã ºimuzicã laicã, ba chiar ºi danseazã, ceea ce nu paresã le deranjeze pe bravele slugi ai lui Dumnezeu,ci dimpotrivã. În decursul spectacolului se evocã ºinotoria voievodeasã Lupu din cântecul notat deCãianu în codicele sãu, al cãrei soþ este plecat înrãzboi, apoi ni se prezintã ºi acest rãzboi însuºi:un virtuoz dans al sãbiilor dupã tipíc baroc...Muzicanþii ºi dansatorii noºtri s-au încadrat maimult decât remarcabil în concepþia regizoralã ºicoregraficã a artistei britanice, care a dansat ºi ea,atât în ansamblu cât ºi solo, superb. Clou-ul serii afost prezenþa pe scenã, în diferite roluri, a„domnului Orange”, recte a lui Mr. Richard Moat,când ca abatele care conduce vecernia cãlugãrilor,când ca pelerinul care bate la poarta ªumuleuluiîn straie þãrãneºti româneºti, când ca unul dintrevajnicii luptãtori din dansul sãbiilor º. a. m. d. Oîntâlnire la nivel înalt a profesionalismului cuamatorismul serios (violonistul Ghiga, care, scenic,l-a personificat pe Ioan Cãianu, a apãrut ºi înipostaza dansatorului!), a moºtenirii culturalelocale cu marea culturã europeanã! ºi, nu înultimul rând, o revelaþie a „capitalismului cu faþãumanã”, al cãrui reprezentant pe þarã nu semulþumeºte cu susþinerea financiarã a actului deculturã, ci se implicã în el personal, cu empatie ºicu bucurie, stârnind simpatie ºi admiraþie!

Când am citit prima oarã caietul-program, amremarcat lipsa unei mese rotunde dedicatetrecutului, imaginii actuale ºi, mai cu seamã,viitorului Festivalului de Muzicã Veche de laMiercurea-Ciuc. Cum sã se aducã la numitorcomun tradiþiile neaoºe ºi uriaºa experienþã aOccidentului în materie, cum sã se îmbine cât maiarmonios exigenþele înaltei mãiestrii artistice cuzelul iubitorilor de artã nespecializaþi, dar dorniciºi capabili de a se manifesta, cum sã se satisfacãnevoia de frumos a unui municipiu ºi a unui judeþîn condiþiile relativei sãrãcii a bugetului acestora?(A se vedea starea incredibil de degradatã aasfaltului din oraº!) Spectacolul înscenat demirabila maestrã a dansului istoric, Mary Collins,cu Maresz Szabo ºi echipa ei din Cluj, cu MihailGhiga ºi ceilalþi instrumentiºti precum ºi cuconcursul mai mult decât binevoitor al domnuluiMoat, mi s-a pãrut a fi un rãspuns categoric laacest pachet de întrebãri, mai convingãtor decât arfi putut rãspunde la el cea mai rotundã masãrotundã. Cum? AªA!

Mary, Maresz, Mihail ºi Mr. Moat la Miercurea

Francisc László

muzica

3322




Noua generaþie din EstoniaPe când Estonia era ocupatã de soviete, am

fost atât de uimit de prolificitatea ei jazzisticã,încât i-am consacrat un capitol în volumul meude “Eseuri despre jazz din perspectiva culturiiactuale”, Cutia de rezonanþã, apãrut la edituraAlbatros în 1985 (cu sprijinul regretatului MirceaSântimbreanu). La limitã, s’ar putea zice cã micarepublicã balticã (cu ai ei mai puþin de douã mil-ioane de locuitori) a rezistat asimilãrii (ºi) prinmuzicã. Astãzi, ca proaspãtã membrã a UniuniiEuropene, Eesti (cum se numeºte þara pe limbaei fino-ugricã) se prezintã cu fruntea sus pehiper-aglomerata scenã mondialã. Sã amintimdoar numele a trei compozitori, de maximãinfluenþã asupra tendinþelor muzicii contempo-rane: Arvo Pärt, Erkki Sven Tüür, Urman Sisask(toþi trei prezenþi adeseori în programele televiz-iunilor Mezzo sau Arte). Nu face obiectul acesteirubrici sã detalieze abundenþa de interpreþi, com-pozitori, concerte, turnee, festivaluri, instituþii,emisiuni radio & tv, case de discuri, reviste &edituri de specialitate, prin care muzica estonãîºi face simþitã prezenþa. Reamintesc însã cãprimul festival de jazz de anvergurã internaþion-alã de pe teritoriul fostei URSS s’a þinut în capi-tala Estoniei, la Tallinn, în 1967 (printre partici-panþi – legendarul pianist azer VagifMustafazade, dar ºi viitorul vrãjitor al claviaturii,Keith Jarrett).

Ca orice culturã care se respectã, ºi ceaestonã îºi afirmã identitatea jazzisticã prin celemai variate mijloace. Unul foarte practic (dinpãcate, “nedescoperit” la noi) îl reprezintãantologiile. Am în faþã un asemenea CD, editatîn 2001 de cãtre Radio Estonia, sub titlulDifferent Dreams 2/Estonian Jazz. Ei bine,aproape toate cele 16 piese selectate etaleazã unnivel calitativ perfect competitiv, raportat lapiaþa mondialã. Lucru firesc, având în vedere

antecedentele. Dar realmente surprinzãtor estefaptul cã marea majoritate a interpreþilor sunt deultimã generaþie. Se cântã la nivelul impus demarii predecesori de acum 2-3 decenii – TonuNaissoo, Lembit Saarsalu, Arvo Pilliroog, TiitPaulus, Rein Rannap, Paul Mägi º.a. – însã “dis-tribuþia” e întru totul nouã. Fãrã sã intru îndetalii, încerc totuºi sã vã familiarizez cu câtevanume.

Dupã debutul de la finele secolului trecut,cvintetul Villu Veski World Beat a realizatcoloana sonorã a serialului britanic de televi-ziune Ocolul pãmântului în 90 de zile.Atmosfera muzicalã e înruditã cu aceea a jazzu-lui norvegian actual (campion mondial înmaterie de utilizare a echipamentelor electro-nice), dar parcã intervenþiile sintetizatoarelorsunt ceva mai discrete. Tandemul MeelisVind/Raivo Tafenau reconciliazã improvizaþiaspontanã cu limbajele esoterice ale muzicii con-temporane. Primul dintre ei este un serios practi-cian al clarinetului-bas, instrument adus în prim-planul jazzului actual prin consecventa acþiune afrancezului Louis Sclavis.

Toivo Unt – contrabasist afirmat încã din anii1980 alãturi de Tonu Naissoo – se manifestã ple-nar în compania exoticã a ghitaristului japonezRyo Kawasaki (fost partener muzical al lui GilEvans, în anii 1970). Antemenþionatul VilluVeski reapare într’un interesant cvartet cu tentãethno, dominat de acordeonistul Tiit Kalluste.Preocupãri similare animã grupul Dagö (cu TiitKikas la vioarã), în timp ce cvartetul aceluiaºiMeelis Vind se distinge prin insolita utilizare aharpei (mânuite de Tatjana Lepnurm) în posturãde instrument armonic. Un trio de forþã – darparcã mai nuanþat decât numeroasele proiecte defuziune jazz-rock ale vecinilor finlandezi – estealcãtuit din basistul Raul Vaigla, ghitaristul RihoSibul ºi keyboardistul Aare Poder. O muzicã

plinã de prospeþime propune cvintetul condus debateristul Tanel Ruben.

Piesa de rezistenþã a antologiei e oferitã decvartetul pianistului Urmas Lattikas, cu un vibra-phonist fulminant – Terje Terasmaa – ºi un tan-dem ritmic de o elocvenþã de-a dreptul …caraibeanã: Raul Vaigla/bas, Toomas Rull/baterie(piesa interpretatã, Yatra-ta, poartã semnãturapianistei/vocalistei Tania Maria din Brazilia). Sãnu-l uit pe ghitaristul Jaak Sooäär, care a fondatrecent Federaþia Estonã de Jazz, dupã modelulhiperorganizatelor suratelor scandinave. Ar maifi de amintit ºi alþi muzicieni, dar ºtiu cã nu euºor sã asimilezi atâtea nume noi, mai ales cândnu le-ai ascultat muzica. Oricum, Estonia sebucurã de privilegiul unui impresionant coefi-cient de jazz pe cap de locuitor.

O funambulescã trupã danezãAsemenea tuturor þãrilor din spaþiul scandi-

nav, Danemarca beneficiazã de o viaþã jazzisticãexemplar organizatã. Între altele, FederaþiaDanezã de Jazz susþine din plin muzicieniilocali, îi promoveazã prin discuri ºi turnee, orga-nizeazã festivaluri, editeazã publicaþii etc. Nu ede mirare cã mulþi jazzmeni danezi au atinsfaima mondialã – dacã ar fi sã ne gândim doarla contrabasistul Nils-Henning Orsted Pedersen,trompetistul Palle Mikkelborg, violonistul SvendAsmussen, sau New Jungle Orchestra a ghitaris-tului Pierre Dorge. Acest din urmã ansamblucred cã meritã sã fie mai bine cunoscut de cãtreadmirabilul nostru public.

Aºa dupã cum sugereazã ºi denumirea,formaþia lui Piere Dorge se revendicã de lacelebrul jungle style, creat de Duke Ellingtonîncã din zorii epocii dominate de big band-uri(anii 1930-1940). Numai cã iconoclastul ghitaristdanez nu vrea sã se lase copleºit de modele,oricât ar fi ele de influente. În urma participãriiNJO la Conferinþa Ellington þinutã la Copenhagaîn 1992, liderul trupei declara: „Am ascultatfoarte mult Ellington, dar pentru mine eraimportant sã nu copiez niciodatã. Totul trebuia

Pe þãrmul Balticii - cât demult jazz

Virgil Mihaiu

Pierre Dorge's New Jungle Orchestra pe scena Operei din Copenhaga, 2004

Pianistul Urmas Lattikas din Estonia

3333




Deºi Edward Foster, unul dintre îngrijitoriiantologiei ( Locul nimãnui. Antologie depoezie americanã contemporanã. 36 de

poeþi americani contemporani, Bucureºti, EdituraCartea Româneascã, 2006. Ediþie coordonatã deCarmen Firan ºi Paul Doru Mugur) ne avertizeazãchiar în prefaþã asupra dificultãþii de a-i grupa întendinþe pe creatorii antologaþi, totuºi ceea ceizbeºte este tocmai unitatea de viziune a lor – unfel de „air du temps” circulã în versurile tipãriteaici. Sau ºi mai corect ar fi sã se spunã cã poeziaamericanã pare animatã de o tensiune puternicãîntre pe de o parte pierderea încrederii în lume,degradarea ei, reducerea sa la un fel de mixtumcompozitum de senzaþii incoerente paralel cu omarcatã aplecare spre ironie mergând pânã lasarcasm – ºi, pe de altã parte, o investirecompensatorie a universului cu atributelemisterului, ale profunzimii, tendinþa de sursãplatonicianã de a merge dincolo de fenomene,redescoperirea armoniei matematice a alcãtuiriilumii, dublatã de o pronunþatã aplecare spremisticã (nu întâmplãtor Joseph Donahue îl ºimenþioneazã pe „Don Juan de la Cruz”). Indiferentde diferenþa de valoare a poeþilor selectaþi (JosephDonahue, Edward Foster, Jorie Graham, RonaldJohnson, Robert Kelly, Eileen Myles, Alice Notley,

Geoffrey O’Brien, Leslie Scalapino, LeonardSchwarz, David Shapiro, Aaron Shurin ºi mai alesArthur Sze ºi Nathaniel Tarn) dând nota valoricã avolumului, totuºi toþi par sfâºiaþi de aceeaºicontradicþie pe care-o rezolvã în mod diferit. Unii,ºtiind cã în lumea de azi nu mai e loc pentrumiracole, vor sã „iubeascã noroiul” (pentru a-lparafraza pe Anselm Berrigan), sã ia imanentuldrept ceea ce este, înregistrându-l în notaþii fugare,voit fragmentare cum o face Ted Berrigan,dizolvându-l într-o imagisticã a vârtejului, afluxului, a zborului ca Will Alexander. Nu de altãzonã a imaginarului þin anamorfozele onirice alelui Leslie Scalapiro (Materia din faþã, Sufletemoarte – variaþie pe tema aceleiaºi imagini, definitãde autor ca „doar imagine vizualã per se”),panorama oraºului marcat de decrepitudine ºidezagregare din poezia lui Leonard Schwartz,Exiluri: sfârºituri) ce cheamã complementarevadarea într-un alt spaþiu („pâlcuri de nedumerirerezolvate doar prin plonjonul în mare” – Maree)ºaradele unui David Shapiro (una din ele,Propoziþii, aminteºte în mod straniu de koanurilebudiste ca formule de dezaxare voitã a minþii),suprarealismul sui generis al unor Fanny Horae sauAaron Shurin (al cãrui poem intitulat semnificativOraºul oamenilor se încheie totuºi cu o aluzie la

„ceva care rãmâne sã fie cunoscut”). Pentru ceilalþipoeþi, lumea este în primul rând o epifanie, unsimbol al unei realitãþi de dincolo, o realitateadevãratã; poezia este înregistrare a unor momenteprivilegiate când o asemenea transcendenþã sereveleazã – ceea ce nu exclude cãutarea eidureroasã, izolarea de lumea de aici ºi smulgereadureroasã din ea („fii altceva” proclamã RobertKelly în poemul sãu încãrcat de o simbolicãalchimicã ºi yogicã intitulat Rãzboiul de þesut –titlu ce trimite el însuºi la prelucrarea „dureroasã” amateriei) ºi nici noaptea misticã mai presus decunoaºtere (ca la Ronald Johnson în Patru poemeorfice, progresii tocmai spre aceastã„necunoaºtere”). Lumea e atunci invadatã de har(ca la deja amintitul Donahue) „strofele sunt vise aceea ce nu poþi vedea”, la Edward Foster, la JorieGraham lumea e atrasã mereu în sus, în zãri.Ronald Johnson într-un limbaj ce-l aminteºteuneori pe Daniel Turcea, cel din Entropiacelebreazã „Fântâna fãrã capãt”, simbolomniprezent ºi la alþi poeþi; o simbolicã a uºurinþeianimã poezia lui Alice Notley Geofffrey O’Briensau Michael Palmer, Arthur Sze cere tuturor„devino, fii”; în poemul capodoperã probabil alantologiei, Jurnalul lagunei de San Ignacio deNathaniel Tarn (pãcat numai cã acestui poetremarcabil ºi necunoscut la noi i se reproduce unsingur poem, în timp ce un John Taggart, de pildã,e mult mai generos reprezentat) – toatã naturadevine o epifanie a puterii la care eul aderã.Degradare a realitãþii ºi reinvestire a ei – o dualitatepe care poezia americanã pare sã ºi-o asume.

translaþii

Ultimele avataruri ale unei lirici

Horia Cãpuºan

reinterpretat ºi prelucrat în ceva nou. Dacãorchestra mea nu ar fi adãugat ceva special, nuar fi avut sens sã cântãm muzica mareluicompozitor ºi ºef de orchestrã.”

Un element-cheie al esteticii dorgeenerezidã în preluarea conceptelor dadaiste. Credcã asta conferã „Noii orchestre a junglei” uncaracter apropiat de sensibilitatea noastrã (nuuitaþi cã pãrintele dadaismului, Tristan Tzara,s’a nãscut la Moineºti). Pierre Dorge nereaminteºte cã printre poemele onomatopeiceinterpretate de dadaiºti la Zürich în 1917 senumãra ºi Karawane, semnat de Hugo Ball.„Partitura” textualã arãta cam aºa: „jolifantobambla o falli bambla / grossiga m’pfa hablahorem / egiga goramen / higo bloiko russulahuju / hollaka hollala / anlogo bung / blagobung / blago bung / bosso fataka / ü üü ü...”º.a.m.d. (bineînþeles, totul cules cu diferitecaractere grafice). Nu mai e necesar sãreamintesc aici cã una dintre cele mai vehiculateteme ale stilului jungle este tocmai piesa înspirit ellingtonian Caravan, compusã detrombonistul Juan Tizol.

Inevitabil, joncþiunea dadaism-jungle-Ellington avea sã-l conducã pe Dorge ºi sprestudiul operei lui Frank Zappa. Aº zice însã cãsarcasmul acestuia din urmã se nutrea dintr-unsubstrat protestatar asumat, pe când la NJOavem de-a face mai curând cu o formã dehedonism. Humorul e prezent în doze mari, darîn variante mai puþin încrâncenate decât la

Zappa. Dorge e fascinat de procesulinterpretativ din jazz, pe care îl aseamãnãexpresionismului abstract al lui Jackson Pollock:„Minunatele erori – din ele prind viaþã lucrurile:atunci când muzicienii profitã de apariþia unuielement neaºteptat ºi construiesc deasupraaceluia.” Dorge se prevaleazã de o calitatefundamentalã a jazzului: a prinde ºansa,oriunde ar apãrea ea ºi a-i urma pe partenerii descenã în mod intuitiv, refuzând interpretareaconvenþionalã. A improviza conºtient de otradiþie, dar ºi de fondul aperceptiv-muzical alfiecãrui interpret-creator.

Proclamat „ansamblu de stat”, NJO abeneficiat de ºansa unor lungi turnee pe glob(inclusiv la un festival de jazz alternativ de laChiºinãu, prin 2002). Bizareria e cã deºi aucântat adeseori în USA, cu notabil succes depublic ºi de criticã, „protecþionismul cultural”activ astãzi în patria jazzului continuã sã-itracaseze pe aceºti bonomi muzicieni. Într’uninterviu acordat revistei Special Jazz dinCopenhaga, Dorge se plânge de ºicanele cãroraformaþia sa trebuie sã le facã faþã de fiecaredatã când e invitatã sã cânte în State. Permisulde lucru e scump, taxele consulare aºijderea,birocraþia agasantã etc. Cum foarte mulþijazzmeni americani obþin venituri substanþialedin turneele lor europene, Pierre Dorge seîntreabã ce s-ar întâmpla dacã ºi autoritãþilebãtrânului continent ar practica asemeneaobstrucþii? ªi tot el rãspunde: „Asta ar

dezechilibra financiar o bunã parte a vieþiijazzistice americane. Embargoul de care nelovim ar trebui sã devinã un caz pentruparlamentul EU!”

© ªtefan Socaciu

3344




“G reºelile” sau arhaizantul “greºalele”?Veºtile bune din DOOM – 2 neliniºtesc, dupã cum i-au liniºtit pe

cei mai mulþi dintre vorbitorii derutaþi, care maiaveau dubii în folosirea unor forme alternativeluate drept dublete lingvistice provocatoare debâlbe (bâlbâieli?) sau opinteli (opintiri?) jenante.Semnalate ºi de campionul absolut al acribiilorexprimãrii, de apãrãtorul recunoscut ºi stimatdin aceastã cauzã al limbii române actualeameninþate de nãvala anglicismelor ºibarbarismelor, de sprintenul la minte uºorsastisit (în ultima vreme) de politicã, l-am numitpe inconfundabilul George Pruteanu,reglementãrile din DOOM – 2, nu-i aºa, suntmai laxe, admiþând folosirea în paralel avariantelor literare libere care nu diferenþiazã, depildã: coperte/ coperþi, nivele/ niveluri,ferãstrãu/ fierãstrãu, pântec/ pântece, tobogan/topogan, tumoare/ tumorã. Altfel spus, caiipriponiþi în odgoane excesiv scurtate, rigide,când se ºtie cã limba e un fenomen viu,imposibil de þinut în frâu de câþiva grãmãticiseveri, au fost sloboziþi pe pajiºtile comunicãriilibere ºi fertilizeazã gazonul de sub fereastraintransigenþelor lingvistice. Naturalia non suntturpia, vorba latinului. Apropo (apropos?) de caiºi de pripon: observatorii europeni au strâmbatdin nas când au vãzut pe plaiurile noastre cailegaþi în lanþuri de câte un pripon sauîmpiedicaþi la picioare pãscând. Aºa ceva nu semai practicã în Europa civilizatã! Se poate sãchinuiþi astfel animalele? Societãþile pentruprotecþia animalelor de la ei au rezolvat de multacest înjositor procedeu aplicat cabalinelor ºicornutelor mari.

Dacã unele dezlegãri la limbã din DOOM –2 picã bine, altele sunt amendabile ºi dau frâuliber perpetuãrii greºelilor ºi poticnirilor(poticnelilor) în exprimare. Din textele,

emisiunile postate pe saitul (nu site-ul, dupãavansata adaptare a termenului aparþinândaceluiaºi) www.pruteanu.ro rezultã cã s-a operatcu prea mare largheþe acceptând forme de pluralpentru substantive precum cireaºã (fruct) –cireºi; Eu mãnânc cireºi (pomi) sau cãpºunã –cãpºuni, ca sã nu mai vorbim despre verbul acontinua la care sunt admise acum ambeleforme la indicativ prezent persoana întâi (sepoate spune mai nou ºi întâia – iatã avemdezlegare ºi la numerale! – doar Ana Blandianaa folosit forma prohibitã în titlul primului eivolum de poezii): eu contiuu sau eu continui.Eu continuu sã mã întreb pânã la ce stadiu deincorectitudini admise se va ajunge. Pentru cãºtim bine cum e la noi. E greu pânã se faceprimul pas, cã pe urmã… Nu de alta, dar peposturile tv se vorbeºte uneori ca la piaþã, stâlcitºi agramat, mulþi vorbitori pocind ºi vulgarizândo limbã, în fond, frumoasã. Dacã tot am primitdezlegare din partea specialiºtilor, putem sã nepermitem mai mult, par a spune aceºtia, adicãcei care se mai sinchisesc cât de cât de felul încare se exprimã.

Cârcotaºii fiind în vacanþã, OTV-ul fãcând“zapping” pe greºeli mai largi de conþinut, deidei sau din lipsa lor, ochiul vigilent (public) ºiurechea interesatã (privatã) au apãrut la datoriepe un post de ºtiri unde te aºteptai mai puþin.La Realitatea. ªi culmea! Emisiunea realizatã deDalia Tãbãcaru Greºelile noastre nu se ocupã,ca suratele ei de greºelile altora, ci, dupã cumspune ºi denumirea ei, ia în discuþie greºelile delimbã fãptuite în propria bãtãturã. Ba mai mult,nu discutã greºelile invitaþilor, ci chiar pe celeale angajaþilor postului. Greºelile noastre serecomandã aºadar ca o emisiune de “atitudinelingvisticã” de o anume rigurozitate, careanalizeazã scãpãrile unor realizatori sau ºpicheri(spicheri?) împreunã cu un specialist în

domeniu. Ea propune soluþii pentru o exprimareîngrijitã tuturor telespectatorilor interesaþi defelul în care folosesc limba. ªi aceºtia nu suntpuþini. Nu e vorba despre recunoaºtereavinovatã (numai cine nu vorbeºte nu greºeºte),nu e vorba cã realizatorii de emisiuni îºi punacum cenuºã în cap, ci percepem rolul emisiuniica pe o deschidere, o propunere de a discutadespre corectitudinea în exprimare, pentru cã,nu-i aºa, “uzul vorbirii e mai puternic decâtnorma”.

Poate n-ar fi lipsite de interes, în viitor,intervenþiile în direct, aºa cum la emisiunilemedicale tot felul de bolnavi vor sã ºtie ce sãmai facã sã se tãmãduiascã. Pocitori de limbãsunt destui. E cazul sã dãm ºanse limbii noastresã se însãnãtoºeascã. Cei de la Realitatea par afi înþeles necesitatea acestui demers ºi se aratãpreocupaþi la modul serios de sãnãtatea limbii,ceea ce e mai mult decât îmbucurãtor.

“…ºi ne iartã nouã greºelilenoastre…”

Adrian Þion

zapp-media

© ªtefan Socaciu

© ªtefan Socaciu

P lin romantism – Chateaubriand, Musset,Benjamin Constant ºi al sãu Adolphe cuediþii succesive, cu prefeþe ale autorului,

unde se subliniazã ideea cã Adolphe nu eConstant însuºi, ci sinteza, prototipul, generalulsublimat în artã.

La 22 de ani Adolphe îºi terminã studiile launiversitate. Tatãl sãu, ministru, se ocupã deviitorul lui ºi se plânge tuturor cã Adolphe e preadistant, cã se închide în el însuºi. Povestirea sederuleazã la persoana întâi. Adolphe seconfeseazã, îºi dezvãluie caracterul, dorinþa de

independenþã, absenþa de abandon. Apoi,deodatã, vrea sã fie iubit ºi se întâmplã„nenorocita vizitã” la contele P., unde o cunoaºtepe Ellenore, metresa polonezã ºi foarte religioasã.Ea i se pare o cucerire demnã, de aceea Adolphese strãduieºte sã-i obþinã favorurile. Ea are 30 deani, renunþã la tot, îl iubeºte pe Adolphe,cunoaºte dezamãgirea, boala ºi moartea. Întregularsenal romantic e utilizat de Constant. Prietenie,dragoste, devotament, dar ºi convenienþele epocii,balurile, bârfa discretã, discreditarea elegantã,hãituiala politicoasã.

Dacã în secolul nostru primeazã forþaimaginii, la romantici dominã forþa cuvântului.Cucerirea se face prin fraze reuºite, meºteºugite.Literatura e primordialã. Regizorul Benoît Jacquot(Marianne, Par coeur, Sade, Tosca etc.) a realizatfilmul Adolphe (Franþa, 2002; sc. ªi r.: BenoîtJacquot; cu: Isabelle Adjani, Stanislas Merhar,Jean Yanne, Romain Duris), care nu se poatedetaºa de tutela literaturii. Vocea din off eomniprezentã ºi leagã toate secvenþele. Personajelese plimbã solitare cu aura gândurilor într-un vârtejcontinuu. Isabelle Adjani creeazã încã un rol deexcepþie, trecând de la indiferenþã la pasiune, dela disperare la boalã. Regizorul e atent laexterioare, cadru, muzicã, trãsuri, cai, costume ºiimediat insistã pe chipurile fluctuante ale pasiunii.În peisaje romantice, cu izbucniri ºocante, cucrize accentuate, jocul actorilor e modern,nuanþat. Poate cã aici se aflã meritul bizar alfilmului: pãstreazã întreaga recuzitã romanticã,însã personajele au o prestanþã modernã, reliefatãincontestabil. Imaginile filmice sunt coroborate cuimpactul cuvintelor („Mã domini cu durerea ta”,„Eu nu te mai iubesc”). ªi, imediat, plânsetulstingher al unei pãsãri, brazii imobili, zãpada,sania cu cai. O imagine extrem de percutantã esteaceea în care Ellenore, disperatã, se frãmântã întreperne, ca într-un relief cosmic nemãrginit în carebietul om, neputincios, încearcã sã-ºi domoleascãdisperarea.

Finalul înseamnã moartea, cortegiul funerar,iarna, dar ºi vocea Ellenorei, rostindu-ºi scrisorileei cãtre Adolphe: „Vrei sã te pãrãsesc? Nu vezi cãn-am putere? Tu, care nu mã iubeºti, trebuie sãgãseºti forþa, în inima ta plictisitã de mine”.

Regizorul a pãstrat înlãnþuirea clasicã ºicronologicã, atent la nuanþe ºi la adevãrul epic,însã n-a ºtiut renunþa la lungimile discursului detip voce din off, adicã nu s-a desprins total deputerea literaturii.

Adolphe ºi forþa cuvintelor

Copilul (L’enfant, Belgia / Franþa, 2005; sc. ªir. Jean-Pierre ºi Luc Dardenne; cu: JeremieRenier, Deborah Francois) le-a adus fraþilor

Dardenne o Palme D’or la Cannes în 2005. Oare dece? Un film „minimalist”, practic în douã personaje,despre paria societãþii, despre lumea marginalã,mizerabilã a unui oraº belgian; un film realizat cuminimum de mijloace (decoruri, actori etc.). ªitotuºi, ceva diferenþiazã acest film de producþiile „degen”.

Bruno (Jeremie Renier) este un tânãr „boschetar”,care trãieºte practic în stradã, câºtigându-ºi existenþadin furtiºaguri ºi expediente. Când prietena lui, Sonia(Deborah Francois) naºte un bãieþel, Bruno vede înasta ocazia unei afaceri rentabile: vinde copilul spreadopþie, pe considerentul cã „putem face altuloricând”. Refuzul Soniei ºi, mai ales, faptul cãaceasta anunþã poliþia, îl obligã sã recupereze copilul,dar rãmâne dator vândut celor care l-au cumpãrat laprima mânã, trebuind sã le restitue, pe lângã baniiîncasaþi, ºi o sumã considerabilã, respectiv procentulpe care l-au pierdut aceºtia neputând sã vândã larândul lor copilul. Începe o cursã disperatã dupãbani, în urma unui furt Bruno ajungând la

închisoare. Cu alte cuvinte: un subiect la modã –traficul de copii, un mediu aproape la modã –oamenii strãzii, o atmosferã neo-neorealistã, mizândpe impactul afectiv asupra publicului (ºi, dupã cum s-a vãzut, ºi asupra juriului). Sau, altfel spus, unLucian Pintilie lipsit de încrâncenare. Dar, spredeosebire de filmele româneºti cu subiect asemãnãtor(Lucian Pintilie e doar exemplul cel mai la îndemânã,dar nu singurul) fraþii Dardenne evitã politizareasubiectului, evitã cu abilitate sociolizarea problemei:ei nu acuzã direct, ei constatã; „rãzboiul” lor nu esteunul „eminamente” politic, ci artistic. ªi aici au câºtigde cauzã: o operã de artã (nu neapãrat ocapodoperã, nici nu poate fi vorba despre aºa ceva încazul de faþã) este implicit un act politic, social, nutrebuie sã fie ostentativ, pompieristic.

De altfel, Bruno trãieºte, pe parcursul avatarurilorîn care este implicat, o transformare: plânsul sãu dinfinal este (sau poate fi) unul eliberator, al cãinþei, unregret sincer. Un final destul de „luminos”,conformist: dacã nu poate schimba trecutul, suntemaproape siguri – noi, spectatorii – cã, pe viitor, Brunoîºi va reevalua viaþa ºi va deveni un bãiat „cuminte”.Uºor didacticist, uºor moralizator, dar nu forþat.

(Oricum, asta nu jutificã pe deplin Palm D’Or-ulcannez.)

Nici film psihologic, nici film de atmosferã,Copilul este mai degrabã o peliculã conjuncturalã,deloc blamabilã, dar nici pe departe un film în faþacãruia sã te extaziezi.

3355




Alexandru Jurcan

literaturã ºi film

CopilulIoan-Pavel Azap

film

A venturile operei “ascunse” a pictoruluiGernot Faber par a lua o turnurã fericitãîn momentul în care doi tineri pictori ger-

mani de certã perspectivã, Sebastian Reuss &Lutz Krueger se recunosc, stupefiaþi, în pânzelemisteriosului maestru (fost)-est-german. Ceea ce-iintrigã peste mãsurã pe cei doi colegi de generaþieeste faptul cã, deºi având temperamente artisticediferite, aproape ireconciliabile, se regãsesc ambiiîn mod bizar conþinuþi/reuniþi în cadrul pânzelorlui Faber. Maniera lor stilisticã, referinþele tehniceºi culturale, viziunile lor personale, pe care fiecaredintre ei ºi le credea extrem de singulare apãreauîn mod inexplicabil alãturate, avant la lettre, într-ostranie complementaritate. Atinºi de un grav fri-son existenþial, amândoi simt nevoia sã porneascãîn cãutarea acestui misterios autor/personaj carele-a rãscolit vieþile, bântuindu-le lumile de visare,subminându-le precarele certitudini. De comunacord, ei iniþiazã un proiect artistic prin caresperã sã reuºeascã sã-ºi reevalueze, cotrobãind înpliurile istoriei consemnate ºi imaginate, propriilearhive artistice ºi afective, tot ceea ce credeau cãºtiu despre sine ºi despre arealul lor – conglome-rat de date ºi trãiri reflectate, iatã, iluzoriu, înopera lui Gernot.

Stafia lui Faber, printre ruinele – sã zicem –Dresdei, focalizeazã interogativ privirea asupraremanenþelor artistice din perioade aparent dis-juncte - Renaºtere, romantismul german, expre-sionism, realism socialist – într-un amalgam stilis-tic ºi referenþial nãucitor. Elemente specifice arhi-tecturii gotice, ale perioadei celui de-al treileaReich, sau ale perioadei comuniste coabiteazã înpânzele pictorului cu vechi simboluri teutonicesau referinþe strict contemporane (o capsulãspaþialã americanã), ilustrând dramatic o povestecare se sfârºeºte pentru a reîncepe peste ose-mintele celor implicaþi, evocând urme sângeroaseale trecerii râului uitãrii.

Lucrurile se precipitã în momentul în care ceidoi îl descoperã pe autorul despre care începuserãsã creadã cã nici nu existase de fapt, existenþaacestuia ºi a operei sale fiind, dacã nu exclusã, deo infimã probabilitate.

Biografia lui Faber, jurnalul sãu plastic,experienþele sale marcând un timp extinct,destrãmat odatã cu zidul Berlinului, redeschid înengramele memoriei celor doi tineri imaginileunui secol XX de coºmar, traumatizate pentruconºtiinþele câtorva generaþii. Refluxurileimaginarului colectiv, experienþele directe, reperelelor culturale, stilistice, micile speranþe ºi marileaºteptãri ale autorilor proiectului serepoziþioneazã conforme picturilor lui GernotFaber. Sordidul existenþial, reminiscenþele unortimpuri revolute sunt dublate la Faber de ostranie viziune profeticã ce concurã la legitimareamodalitãþilor de exprimare plasticã cvasi-identicecu cele practicate peste ani de cei doi prospectori.Reuss/Kruger încep sã-ºi desluºeascã, transfiguraþi,limitãrile ºi servituþile de ordinul evidenþei, cât ºipotenþialitãþile ratate în oglinda spartãreprezentatã de aceste compoziþii neliniºtitoare –

puzzle a cãrui piesã decisivã pare a o reþine încã,cu îndãrãtnicie, sub masca sa impenetrabilã, desfinx, (homo) Faber. Cele câteva lucrãri pe care levizualizeazã înmãrmuriþi aduc la suprafaþã dinfalii temporale mari blocuri mobile de istorie(re)trãitã, ice-berguri în derivã, ciocnindu-se într-un ireal balans.

Fiarã ascunsã, rarã, G. Faber este hãitut,încolþit în propria sa rezervaþie de cãtre cei doitineri, adus în faþa reflectoarelor actualitãþii, silitsã dea seama de tot acest trecut devastat, demoºtenirea pe care o lasã în urmã. Ce rãmâne? O fotografie, oarecum tipicã marilor revoltaþi esti-ci, lucrãrile pe care negustorii de artã,colecþionarii – dacã au fler – pot sã le evalueze cuperspicacitate (L. F. Celine amintea, referindu-sela experienþa sa la castelul Sigmaringen, fervoareagermanilor presimþind sfârºitul celui de-al treileaReich, în a colecþiona timbre cu Hitler).

“Timbrele” lui Gernot Faber, cromatismul lordesuet, exactitatea desenului academic, rigoarea ºiacurateþea construcþiei sau voitele stângãcii, liris-mul izgonit în filigranul pânzei, nota suprarealistã– rãmân totuºi, chiar dacã aparþin unei persona-litãþi dedublate, unicate, acuzând schizofreniaunui sistem, a memoriei colective ºi individuale.Tragismul implicit al filonului expresionist ger-man tradiþional, farsa amarã a jocului funest al“dragostei ºi al întâmplãrii” împins înspre esteticapost-modernismului, impun polemic în viziunecontemporanã opera unui autor – Ger[man]notFaber – pe care, conform promisiunilor iniþiato-rilor proiectului, o vom putea aprecia – drept autenticã ºi validã artistic - în curând ºi la Cluj.

Acest proiect “suspect”, produce treptat, înmod paradoxal, revelaþia unei neaºteptatecoerenþe a evoluþiei unei teme de maximãgravitate, în rezonanþã cu preocupãrile ºi direcþiilede investigaþie a fenomenului plastic actual.

3366

Black Pantone 3389 UU- GGALBEN-VVERZUI

Black Pantone 3389 UU- GGALBEN-VVERZUI

plasticain memoriamClaudiu GrozaActorul a plecat… 34

editorialOana PughineanuRãtãciþi prin cunoaºtere 3cartea Ioana CistelecanEu-personajele... 4

Andrea BordaºO exegezã iudaicã 4

Claudiu KomartinDebuturi 2005 (III) 5accent Petru PoantãHoria Bãdescu în limba francezã 5comentarii Marius JucanVisul cu americanii 6Nadia Pãcurariu Introducere în lingvisticã 6imprimatur Ovidiu PecicanSuspendare liricã 8telecarnetGheorghe GrigurcuÎnmormântarea lui Camil Petrescu 9sare-n ochiLaszlo AlexandruPoveºti despre funie, în casa spînzuratului 10profil de scriitor: Ovidiu PecicanMonica GheþNeobositul Ovidiu Pecican 11

Prostia!Cãtãlin BobbExerciþii de prostie 12

Aurel BumbaºÎntre carnea prostului ºi trãinicia prostiei 13

Liviu AntoneseiDespre democratizarea prostiei 14

Letiþia IleaDespre proºti numai de bine 14

Lorin GhimanCe staþie vine dupã Caracal?sau Katechonul 15

Lucian MaierProstolãnia mediului filmic 17

Raluca VidaDespre o tautologie româneascã 18poeziaPersida RuguprozaLaura Husti-RãduleþÎntâmplare 20puncte de vedereSlavco AlmãjanDistanþa, Centrul ºi Periferia,contra orgoliului minoritar 21interviude vorbã cu Simona Noja“Prototipul balerinei contemporane” 22religieAurel BumbaºCum aº fi putut descoperi cartea 23ideea europeanãOlga Corochii Politica de vecinãtate a Uniunii Europene - extindere sau‘bunã vecinãtate’? 25filosofieªtefan RusuCe este filosofia diferenþei? 27tutun de pipãAlexandru VladBoboteaza cailor 28ex abruptoRadu ÞuculescuPuiul 28flash-meridianIng. Licu StavriVarã cinematograficã 29meridianPhilippe VenaultTeatrul lui Boris Vian - un teatru profanatoriu 30muzicaFrancisc László Mary, Maresz, Mihail ºi Mr. Moat la Miercurea 31

Virgil MihaiuPe þãrmul Balticii - cât de mult jazz 32

translaþiiHoria CãpuºanUltimele avataruri ale unei lirici 33

zapp-mediaAdrian Þion“…ºi ne iartã nouã greºelile noastre…” 34

filmIoan-Pavel AzapCopilul 35

literaturã ºi filmAlexandru JurcanAdolphe ºi forþa cuvintelor 35

plasticaLivius George IleaSindromul Gernot Faber 36

sumar

ABONAMENTE: Cu ridicare de la redacþie: 90.000 lei, 9 lei – trimestru, 180.000 lei, 18 lei – semestru, 360.000 lei, 36 lei – un an

Cu expediere la domiciliu: 144.000 lei, 14,4 lei – trimestru, 288.000 lei, 28,8 lei – semestru, 576.000 lei, 57,6 lei – un an. Persoanele

interesate sunt rugate sã achite suma corespunzãtoare la sediul redacþiei (Cluj-Napoca, str. Universitãþii nr. 1) sau sã o expedieze

prin mandat poºtal la adresa: Revista de culturã Tribuna, cont nr. R035TREZ2165010XXX007079 B.N. Trezoreria Cluj-Napoca.

Cititorii din strãinãtate se pot abona prin S.C. Rodipet S.A. cu sediul în Piaþa Presei Libere nr. 1, Corp B, Sector 1, Bucureºti, România,

la P.O. Box 33-57, la fax 0040-21-318.70.02 sau email [email protected]; [email protected] sau on-line la adresa www. rodipet.ro.

Tipar executat la Imprimeria AArdealul, Cluj-Napoca, Bulevardul 21 Decembrie 1989 nr. 146.

Telefon: 0264-413871, fax: 0264-413883.

Sindromul Gernot FaberLivius George Ilea

Black Pantone 3389 UU- GGALBEN-VVERZUI TRIBUNA · TRIBUNA 95 Pantone 3389 UU- GGALBEN-VVERZUI 1...

Documents

Transcript of Black Pantone 3389 UU- GGALBEN-VVERZUI TRIBUNA · TRIBUNA 95 Pantone 3389 UU- GGALBEN-VVERZUI 1...