Biografie, Opera Si Realitate

8/16/2019 Biografie, Opera Si Realitate

1/10

BIOGRAFIE, OPERĂ ŞI REALITATE

Relaţia dintre biografia scriitorilor, opera lor şi epoca în care au trăit intră atît în

preocuparea criticii biografice şi istorice, cit şi a celei sociologice. O distincţie netă între acestemoduri de exercitare a actului critic nu se poate face întotdeauna cu uşurinţă.

Din antichitate şi pînă astăzi, din considerente de natură diferită, biografia oamenilor decreaţie a fost considerată ca un depozit specific de experienţă umană acumulată pe parcursul uneivieţi, ca o zonă de proiectare a traumelor care au putut marca conştiinţa unui artist, ca unseismograf extrem de sensibil care a înregistrat anumite reacţii specifice determinate deevenimentele traversate de un scriitor sau alt tip de creator. De aceea, critici eu o formaţiediferită caută în biografie acei indici istorici, psihologici sau sociali, pe care i consideră prezenţila modul conştient sau inconştient în creaţia literară.

De la !erodot, "itus #ivius, $asari şi %. &randes, pînă la "h. 'arl(le, )t. *+eig, ndre-aurois, )artre, Roland &arthes şi )tarobins i, /reud, %. 'ălinescu, biografia creatorilor de artăa reprezentat o zonă permanentă de explorare, determinată însă de considerente foarte variate.

Dacă în unele cazuri domină criteriul istorist, în altele iese pe prim plan devenireaintelectuală a unui artist, iar în alte tipuri de biografii sînt căutate cu predilecţie fie fapteletraumatizante din anii copilăriei care se revarsă în mod inconştient în creaţia literară, fie aceleevenimente de ordin istorico social care au dus la cristalizarea unei concepţii despre lume,incorporată în cele din urmă în operă.

)e ştie doar că unul dintre exponenţii cei mar străluciţi ai criticii biografice din secolultrecut a fost )ainte &euve. Din toate eseurile sale rezultă că biografia

constituie cheia fundamentală de înţelegere a operei. Re ferindu se la tipul de criticăadoptat de autorul acelor Causeries du Lundi, 0ean 1ierre Richard scrie 2 31erspectiva lui )ainte&euve nu ne autorizează, cred, să stabilim nici o separaţie reală între cei doi poli, mai tîrziu antiteci, omul şi opera. Omul, pentru el, este cel care se vorbeşte prin operă, el este, la limită,limba4ul însuşi, limba4ul personal al acestei opere.5 60. 1. Richard, Sainte-Beuve et Vexperiencecritique, în Les chemins actuels de la critique, ensemble dirige par %. 1oulet, 1aris, 7niongenerale d8fîditions, 69:;9?


2/10

/laubert, biografia lui &arthes despre -ichelet sau aceea a lui )tarobins i despreRousseau, demonstrează interesul unor critici contemporani pentru psihobiografie, gen pentrucare Ram?n /ernandez pledează cu entuziasm în cartea sa arbre !usqu"aux racines 69> E=. -aimult, un adept al criticii tematice, ca 0ean 1aul Feber, verifică autenticitatea unor teme dinoperele scriitorilor studiaţi prin date biografice, fenomen frecvent întGlnit şi la 'harles -auron.

Dar dacă în aceste cazuri interesează doar datele biografice traumati#ante, cu precădere

din anii copilăriei,, reflectate în mod conştient sau inconştient în operă, cei mai mulţi adepţi aicriticii biografice contemporane privesc biografia scriitorului ca o totalitate prin care explicăgeneza operei, specificitatea mesa4ului sau apelul la anumite procedee artistice.

"ipul acesta de critică genetică, care pleacă de ia premise de ordin biografic, în careevenimentul social, epoca, patrimoniul de idei apar în mod direct sau sînt explorate princonsecinţele lor în actul de creaţie, este privit cu multe rezerve atît de partizanii autonomieiesteticului, cît şi de aceia ai primatului8 operei.

De la 'roce, "itu -aiorescu, 1roust, pînă la -ihail Dragomirescu, Bugen #ovinescu şi%eorges 1oulet, se configurează o altă direcţie critică, cu premise filozofice de natură foartediferită, care pleacă de la premisa că opera în sine este aceea care trebuie interogată asuprasemnificaţiilor sale, ea fiind în acelaşi timp unicul document autentic care permite înţelegerea

personalităţii artistului.Ostili faţă de critica biografică, criticii de acest gen privesc creaţia literară ca un act de

ruptură în raport cu biografia artistului şi contextul epocii în care a fost realizată. Hi dacă criticulromGn -ihail Dragomirescu avansează ideea unei duble personalită$i, dintre care una îlreprezintă pe artist şi cealaltă pe omul obişnuit, -arcel 1roust combate critica biograficăcultivată de )ainte &euve, pornind de la existenţa eului dublu al omului de litere. 3O carte este

produsul unui alt eu decît acela pe care îl manifestăm în habitudinile ntfastre, în societate, înviciile noastre. cest eu, dacă vrem să încercăm să 9 înţelegem, este în adîncul nostru şiîncercînd să 9 recreăm în noi, putem a4unge la el.5 6-arcel 1roust, Contre Sainte-Beuve, 1aris,%allimard, Cdees, 9>?I, p. 9I =

Jeatestată de nici un fel de cercetări psihologice, ideea dublei personalităţi sau a dubluluieu, duce la o separare arbitrară a conştientului de inconştient, a artistului de omul obişnuit, ca şicînd între aceste zone ale vieţii psihice nu ar fi nici un fel de vase comunicante. 1ornind de laconsiderente de alt ordin, &oris de )chloezer respinge şi el critica biografică. Despărţită defundalul ei diacronic în mod arbitrar de către &oris de )chloezer în eseul său, %pera, autorul şi omul, critica biografică este concepută de acesta ca o suită de secvenţe, decupate între ele, nu cao devenire organică în care se înscrie fiecare operă.

De fapt, &oris de )chloezer nu neagă relaţia dintre biografia scriitorului şi creaţia literară.Bl nu acceptă însă critica explicativă genetică, derivată din biografie, deoarece socoteşte cănumai opera este aceea care pune în lumină adevărata personalitate a individului creator. 3 stfel,omul de cultură este acela care ni 9 revelează pe omul naturii, pentru că primul este acela care ne

vorbeşte de al doilea, şi acesta nu există pentru noi decît situat, proferat de omul de cultură.5 6&.de )chloezer, oeuvre, Vauteur et l"homme, în Les chemins actuels de la critique, p. >>=cceptarea primatului operei ca punct de plecare în vederea explicării personalităţii

artistului reprezintă un procedeu metodologic posibil. Dar eludarea influenţei reciproce dintreautor şi operă, separarea acestora de anumite structuri mentale care reprezintă emanaţia unuigrup sau a unei clase cu o viziune specifică despre lume, ni se pare o aberaţie. Bste adevărat căindicii sociologici pot fi deduşi din.lectura imanentă a textului literar. Dar neintegrarea acestoraîntr o structură socială mai largă care permite comprehensiunea unor aspiraţii comune,cristalizate într o concepţie amplă despre lume şi socie

tate, nu i permite criticului să situeze creaţia literară într o anumită diacronie sau într un

context social care i a dat amprenta specifică. 'hiar şi în cazul cînd opera apare ca un act de&deformare' a unei realităţi, ca o tentativă de distanţare faţă de aceasta, ea nu poate fi înţeleasă prin toţi indicii informaţionali pe care îi însumează decît printr o raportare la aceasta.


3/10


4/10

existenţă face ca personalitatea lor să fie influenţată în cele mai diverse feluri, fapt ce se vaoglindi în mod inevitabil şi în operele lor. precierile lui -ehring despre #eibniz, #essing,%oethe şi )chiller, ca şi acelea despre geneza unor curente ca naturalismul şi impresionismul,sînt formulate din acest unghi de vedere. Dar şi genetis mul sociologic, aplicat de -ehring înliteratură şi artă rămîne în exclusivitate pe planul ideilor, negli4înd motivaţia mai largă a opţiunii

pentru anumite forme de expresie.

Din acest punct de vedere, considerăm că criticul romGn 'onstantin Dobrogeanu %hereaa realizat unele progrese remarcabile. 'unoscător al operelor lui /aguet şi "aine, la curent cuunele principii formulate de &randes, familiarizat cu scrierile revoluţionarilor ruşi, precum şi cuunele texte ale lui -arx şi Bngels, 'onstantin Dobrogeanu %herea era de asemenea animat deidealul fundamentării unei critici explicative ştiinţifice, care tindea spre formularea unor principiicît mai riguroase. De aceea, el pleacă în mod firesc de la anumite rezultate ale criticii sociologiceobţinute pe plan european.

Bste evident de la început că atenţia lui 'onstantin Dobrogeanu %herea se îndreaptă sprecritica genetică, derivată din anumite modele oferite atît de ştiinţele naturii, cît şi de sociologie."inzînd, ca şi confraţii săi din alte ţări, spre stabilirea unor legi care stau la baza procesului decreaţie, derivate din structura socială a epocii şi reflectate în biografia scriitorului, ca şi în operasa, criticul romGn este însă deplin conştient de faptul că ştiinţele auxiliare care intră în alianţă cuactul critic explicativ nu aveau încă o dezvoltare mulţumitoare. 3)ociologia tinde a fi o ştiinţăexactă, dar pînă acum. n a a4uns @ tot aşa trebuie să zicem şi despre critică @ critica literară tinde aa4unge cu totul exactă şi ştiinţifică, dar, e încă departe, foarte departe de acest ideal şi acumintuiţia a4ută mai mult pe critic decît ştiinţa.5 6'. Dobrogeanu %herea, Studii critice, C, p. L9=

'onstantin Dobrogeanu %herea este un adept consecvent al criticii sociologice genetice.1reocupat de configurarea unei metodologii cît mai adecvate, se întreabă şi el care este calea ceamai potrivită de explicare a unei opere sau a unui curent literar. Bxaminînd cu rigoare opiniileemise de "aine, &randes, !enneKuin şi %u(au, criticul romGn a4unge la concluzia că, în pofidaunor exagerări, sistemul tainian permite elucidarea unor cauze prime atunci cînd este examinatun curent literar, dar atunci cînd cercetătorul are în vedere un text izolat, el poate pleca de laoperă pentru a a4unge spre indicii iniţiali care trimit spre contextul social şi biografic.

)inteza acestui traiect critic genetic este formulată foarte limpede. 3'înd critica areînainte o operă literară, se întreabă care este pricina ei cea mai apropiată. &ineînţeles, această

pricină este artistul, creatorul operei, deci cea dintîi gri4ă a criticii este de a statornici o legăturăde cauză între opera artistică şi artistul creator. 'ritica analizînd viaţa artistului, sufletul lui, neexplică de ce şi cum a făcut el această operă artistică, ne arată cum, luînd în seamătemperamentul artistului, psihicul lui, opera artistică a trebuit să fie aşa cum este, şi nu altfel...56%p, cit., p. M9= 1unctul iniţial de plecare pentru explicarea operei literare este reprezentat înconcepţia criticului romGn de biografie.

Dar trebuie să constatăm că aceasta nu mai este privită doar ca o sumă de date istorice.

Dimpotrivă, biografia este explorată prin acele, date care pun în relief viaţa psihică a scriitorului, structura satemperamentală, mai exact, toţi acei indici care dau nota specifică a personalităţii sale..Relaţionarea biografiei scriitorului, a structurii sale spirituale, cu structura matcă a epocii şi cuantagonismele care îi dau configuraţia specifică, reprezintă o altă preocupare a criticului romGn.De aceea, traiectul critic . metodologic, conceput de 'onstantin Dobrogeanu %herea, trebuie, sărăspundă la patru obiective fundamentale 2 3De unde vine creaţia artistică, ce influenţă va aveaea, cît de sigură şi vastă va fi acea influenţă, şi în şfîrşit prin ce mi4loace această creaţiune artistică lucrează asupra noastră5. 6%. Cbrăileanu, Scriitori şi curente, Bd. a Cl a, Caşi, Bditura $iaţaRomGnească, 9>M:, p. 9L= NNN

)tudiile.lui 'onstantin Dobrogeanu %herea despre e-cep$ionismul n literatura rom nă

sau despre /minescu ilustrează în mod elocvent felul în care criticul romGn explică un fenomenliterar de ansamblu, ca prezenţa pesimismului n romantismul romGnesc şi cel european, precumşi maniera în care analizează creaţia unui singur poet. Dacă in primul caz îl preocupă cauzele


5/10

care imprimă trăsăturile unui curent, căutîndu le cu precădere în structurile, mentale ale epocii şiapoi în matca originară a unei societăţi care începe să se destructureze, în studiul dedicat luiBminescu porneşte de la operă şi modalităţile sale artistice specifice, pentru a a4unge în cele dinurmă la structura mare a societăţii care a generat o literatură pesimistă şi polemică.

)ituat în context european, acest critic necunoscut în alte ţări apare prin înseşi datelefundamentale Gle sistemului săli ca un anticipator al lui #ucien %oldmann. 1rivit pe alt plan,

'onstantin Dobrogeanu %herea are de asemenea meritul de a fi studiat mesa4ul unei opere prinregistrul artistic specific care îl exprimă. De aceea, sistemul său sociologic genetic se găseşte îndeplină concordanţă cu preocuparea pentru 4udecăţile estetice de valoare. %herea se defineşteastfel ca un pionier al criticii marxiste romGneşti, ale cărui preocupări se sincronizează cu altestudii de acest gen, realizate în diverse ţări europene.

'ritica sociologică genetică a avut în cultura romGnă şi alţi exponenţi al căror sistem are premise filozofice şi estetice care nu sînt de derivaţie marxistă directă decît într o măsură foarterestrînsă. în această categorie se situează %arabet Cbrăileanu. -etodologia critică adoptată deCbrăileanu are numeroase puncte comune cu aceea a lui %herea, pe care îl continuă dinnumeroase puncte de vedere. Hi el explică mesa4ul operei prin raportarea la biografia scriitorului.$iziunea despre lume a artistului reprezintă astfel în concepţia lui Cbrăileanu o derivaţie a uneiexperienţe umane individuale care, într un context social istoric dat, se identifica cu aceea a unuigrup în care scriitorul este integrat. 1entru a explica rezonanţa operei lui Bminescu în epoca încare a trăit, ca şi în sensibilitatea generaţiei care s a cristalizat după moartea poetului, Cbrăileanu

pleacă de la două întrebări fundamentale 2 3'ine a fost acest Bminescu N 'e a simţit şi a cugetatel NP 9 Răspunsul la aceste întrebări îl duce pe criticul romGn la unele consideraţii de ordin

biologic şi psihologic, care îl apropie atît de modul de gîndire al lui "aine şi )ainte &euve cît şide acela al lui !enneKuin, a cărui concepţie despre estopsihologie a studiat o în mod deosebit.3Bminescu a fost un om excesiv de sensibil, lipsit de voinţă. #a această suprasensibilitate şi laaceastă lipsă de voinţă, au contribuit şi ereditatea şi împre4urările vieţii lui.5 6 %p. cit., pp. 9LQ9I=

/ormarea structurii sale spirituale este explicată de criticul romGn prin reacţia poetuluifaţă de contextul social istoric în care a trăit 2 3 4uns la imposibilitatea de a se împăca cu viaţa,era fatal ca, printr o mişcare instinctivă de adaptare, să înceapă să urască viaţa şi să idealizezenimicirea vieţii5 6 %p. cit., p. 9I=.

'a şi unii adepţi ai structuralismului genetic din epoca noastră, %arabet Cbrăileanucorelează structura mentală a unei individualităţi creatoare cu cea a unui grup so cio cultural,fără să poată evita un sistem rigid de expli

caţii, care diminuează personalftatea specifică a poetului. 3'auzele lui Bminescu >v sînt, prin urmare 2 temperamentul înnăscut, împre4urările de tot felul ale vieţii sale materiale, morale,intelectuale, etc. şi nefericirea claselor de mici producători agricoli şi de breslaşi...5 9

)pre deosebire de alţi adepţi ai criticii sociologice din veacul trecut sau din primeledecenii ale secolului SS, esteticianul marxist maghiar %eorg #u Gcs pune un accent deosebit pe

procesul de cunoaştere, modul în care se stabileşte relaţia dintre conştiinţa artistului şi realitateducînd la o anumită configurare a operei literare. dept al teoriei reflectării, esteticianul maghiar demonstrează că raportul dintre subiect şi obiect poate să se concretizeze într o suită de atitudinifoarte variate. în faţa obiectului, subiectul poate avea o atitudine activă, caracterizată prin trăireaintensivă a procesului social. )pre deosebire de aceste atitudini, %eorg #u Gcs remarcă ipostazascriitorului care se comportă ca un simplu observator al lumii încon4urătoare sau a epocii pe careo reprezintă în opera sa. în acest caz, creaţia literară nu mai are un caracter profund realist,deoarece nu mai surprinde fenomenele obiective ale vieţii sociale. %eorg #u Gcs nu mai pleacăastfel de la biografia scriitorului, de la datele sale ereditare sau de la profilul său psihologic,

privit în ansamblu. -ediat de conştiinţă, raportul subiectAobiect pune în lumină un mod decomportament, determinat de cauze sociale extrem de variate. utorul nu stăruie asupra tuturor

factorilor care generează hipertrofierea subiectului, ca în cazul lui !ofmannsthal, nici asupradatelor ce facilitează hipertrofia obiectelor şi viziunea lumii reificate, ca în opera lui lainRobbe %ril let. Bl se mulţumeşte să ne atragă atenţia asupra faptului că anumiţi factori de ordin


6/10

social pot genera atît o atitudine, cît şi alta, ambele fiind însă incompatibile cu realizarea uneiautentice literaturi realiste.

)pre deosebire de înaintaşii săi, %eorg #u Gcs are însă meritul incontestabil de a fiinvestigat relaţia dintre autor, epocă şi societate prin acordarea unui rol fundamentalcomportamentului individual al artistului, factorilor psihici şi viziunii specifice a scriitoruluidespre lume.

Dar cu toate că critica sociologică are aspecte foarte diferite şi pleacă de la premisefilozofice contradictorii, există totuşi unele trăsături comune care dau o relativă unitate acestuisistem. 'ritica sociologică rămîrte astfel, prin excelenţă, o metodă preocupată de cau#e, care acceptă întotdeauna ca un postulat permanent ideea că opera este determinată de factori exteriori ei./aptul acesta face ca ea să se interfereze cel puţin pe anumite planuri cu alte ramuri ale criticiigenetice. )paţiul acesta de interferenţă de provenienţă diferită devine şi mai evident la criticii cuo formaţie eclectică pentru care filozofia marxistă reprezintă doar una din premisele teoretice cucare intră în alianţă alte sisteme de gîndire.

'onstatarea aceasta capătă un anumit relief specific în opera criticului romGn -ihaiRalea, care şi a desfăşurat cea mai mare parte a activităţii sale în perioada interbelică.

tenţia criticului romGn se deplasează de la biografia scriitorului spre personalitateaartistului şi spre modul de comunicare al acestuia cu grupul social din care face parte sau cuîntregul popor. 1entru el, creatorul de artă reprezintă o structură în al cărei mecanism deacţionare intră atît elemente de ordin biologic, cît şi de natură psihică şi libidinală. 'ititor al lui-arx, Bngels şi /reud, familiarizat cu sudiile de sociologie ale lui B. Dur heim şi %. "arde,criticul romGn pleacă de la ipoteza că arta este emanaţia personalităţii integrale a autorului. ..Baare la bază tot ce e uman 2 adică idei, credinţe, atitudini, sentimente. Omul serios e omulcomplet. 7nilateral nu e decGt dementul ori copilul întGrziat.5 6-. Ralea, *ntre două lumi, p. 9?M=

Dar personalitatea artistului nu se poate dezvolta în mod autonom faţă de grupul socialşi poporul în cadrul căruia trăieşte. Dependentă de o anumită personalitate, arta nu poate fi separatăde expresia sufletească a grupului, a naţiunii în care scriitorul este integrat. în eseul său /tnic 0iestetic, -ihai Ralea demonstrează că orice societate

se defineşte printr un grup de valori, care se constituie în fiecare epocă ca un adevăratideal cultural.

1reluînd de la Dilthe( conceptul de structură culturală, criticul romGn relevă faptul căartistul se înscrie în sfera acesteia atît prin ideile sale, cît şi prin stil, relaţia aceasta specificădintre fond şi formă fiind în cele din urmă expresia specificului na$ional. Bxistă astfel, dupăopinia sa, un 3stil al artistului determinat de specialitatea lui sufletească5, aşa cum există un 3stilal influenţei prin care mediul social îşi înscrie drepturile în opera de artă5 6Op. cit, p. E 9=.

Dialectica aceasta subtilă a relaţiei dintre individual şi social în artă este abordată mai cuseamă în eseul /xpresia individuală 0i expresia socială *n artă. Distanţîn du se de 'roce, care

pune un accent deosebit pe factorul individual, concretizat prin expresie, -ihai Ralea scoate înevidenţă semnificaţia actului de comunicare, realizat prin opera literară, care are prin excelenţăun caracter social. Or, modelarea tipului de comunicare artistică se realizează în funcţie degrupul social căruia opera îi este destinată. 'riticul romGn consideră aberantă ideea că operacreată nu are prin însăşi destinaţia sa o funcţionalitate publică 2 3în adevăr, oricGt se susţine într oestetică ideală că artistul creiază pentru el însuşi fiindcă are ceva de spus, în realitate el scrie

pentru o societate dată, adică pentru un anumit public5 6Op. cit, p. EEI=. De aceea, autorul subliniază convingerea sa 2 3'reaţiunea artistică ca şi orice expresie e adresată cuiva, ea are odirecţie socială56 )bidem1 .

'aracterul social al operei de artă se prelungeşte astfel şi prin actul de lectură. 'a şi'laude Bdmonde -agn(, criticul romGn este preocupat de un anumit mesa! con0tient, pe care

scriitorul îl introduce în mod deliberat în opera literară. Dar alături de acesta, el relevă prezenţaunui mesa! ascuns, care depăşeşte intenţiile autorului. De aceea 2 3O operă e totdeauna mult maibogată, dec t crede sau vrea creatorul ei' 2%p. cit, p. 9?


7/10

Dacă artistul este un individ integrat într o anumită colectivitate, criticul reprezintă şi el o parte din gama largă a cititorilor cărora le este destinată opera. în acest context 2 &Criticul e uncreator de puncte de vedere noui *n raport cu o operă"" 6#. %oldmann, Sciences humaines et

philosophie, 1aris CIdi tions %onthier, 9> 9, p. 9I9= .'u opera lui -ihai Ralea, critica sociologică romGnească înregistrează una dintre cele

mai semnificative contribuţii care tind să elucideze raportul dintre individual şi social în artă şi

dintre naţional şi universal în creaţia literară.Dar ca şi alte ramuri ale ştiinţei literaturii, critica sociologică actuală s a dezvoltat printr o

permanentă achiziţie de idei şi principii din domeniul antropologiei structurale şi al psihologieigenetice, ca şi din sfera sociologiei marxiste şi a metodologiei dialectice materialiste.

1rin această conexiune dintre mai multe domenii de cercetare, #ucien %oldmann a4ungela fundamentarea structuralismului genetic, metodă pe care el o consideră valabilă pentru toateştiinţele umane, dar care îşi găseşte o sferă deosebită de aplicare în domeniul criticii şi al istorieiliterare. /amiliarizat cu studiile de estetică ale lui %eorg #u Gcs, cunoscător al contribuţiilor lui1iaget în domeniul filozofiei şi al psihologiei, apt să mînuiascG cu o anumită subtilitate dialecticamaterialistă, #ucien %oldmann a4unge să abordeze dintr o nouă perspectivă relaţia dintre creator,operă şi societate.

Bl pleacă de la premisa că relaţia dintre eul individului şi realitate se defineşteîntotdeauna printr un anumit comportament. 1entru înţelegerea cauzelor şi a modului specific derealizare a acestui comportament, #ucien %oldmann îşi propune să elucideze problemasubiectului gîn dirii şi al acţiunilor umane. Distanţîndu se în mod evident de psihanalizafreudiană, ca şi de filozofia existenţialistă, criticul francez merge pe calea deschisă de gîn direahegeliană şi marxistă. în felul acesta, el a4unge la concluzia că subiectul gîndirii estecolectivitatea, concepută de autor ca reţea complexă de relaţii interindivi duale. în eseul săuStructuralismul genetic 0i crea$ia lite rară, filozoful francez afirmă 2 31e planul socio istoric careinclude creaţia literară, principalele descoperiri ale structuralismului genetic sînt acelea ale unui

subiect transindividual 6sau colectiv= şi ale caracterului structurat al oricărui comportamentintelectual, afectiv sau practic al acestui subiect5

#ucien %oldmann demonstrează că atît sociologia pozitivistă tradiţională, preocupată derelaţia autor operă, cît şi psihologia, freudiană, cantonată în teoria libidoului individului, nua4ung la concluzii edificatoare, privitoare la cristalizarea viziunii despre lume a grupului social şila modul în care aceasta capătă o expresie specifică în creaţia literară. Raportul unilateral operă

(autor permite, după opinia criticului francez, doar înţelegerea părţilor componente ale uneicreaţii izolate, iar explorarea exclusivă a psihologiei individuale poate cel mult elucida faptul dece un scriitor a realizat o operă într o anumită manieră şi nu în alta. Tinînd seama de acestenea4unsuri, #ucien %oldmann propune cercetarea cu precădere a relaţiei dintre operă, caemanaţie a unei anumite structuri mentale, şi grupul social căruia îi aparţine individul creator.

'riticul francez pleacă astfel de la ipoteza că, deşi individul este în ultimă instanţă

veritabilul subiect al crea$iei, înţelegerea operei nu se poate produce decît prin decelareastructurilor mentale ale grupului, care, cristalizate într o viziune despre lume, permit relaţionareaacestei viziuni globale matcă cu aceea din creaţia literară.

'ele cîteva exemple desprinse din istoria criticii sociologice pun în lumină modul variatîn care este abordată relaţia dintre autor, operă şi societate.

1reocupată cu precădere de cauze variate de ordin soci al istor ic şi psihic care duc la oanumită structurare a mesa4ului în opera literară, critica sociologică genetică nu cercetează decîtarareori fenomenul literar prin statutul său artistic specific.

De aceea, trebuie să precizăm că critica sociologică, ca şi alte sisteme critice care nu maiau un caracter global, reprezintă o metodă de abordare parţială a fenomenului artistic, iar

concluziile sale nu pot avea decît un caracter parţial.


8/10

în această etapă de diversificare excesivă a sistemelor criticii literare, critica sociologicănu poate a4unge la o înţelegere totală a raportului dintre autor, operă şi societate decît princon4ugarea sa firească cu alte metode.

în acest context, credem că năzuinţa spre critica totală se va cristaliza în curînd ca undeziderat imperios al epocii noastre.

OPERA LITERARĂ ŞI DEMERSUL CRITIC

Cn discuţiile noastre cotidiene, ca şi în limba4ul critic, conceptul de operă literară apare8foarte frecvent. "rebuie să mărturisim însă că, atunci cînd încercăm să definim statutul specific alnoţiunii de operă literară, ne izbim de mari dificultăţi. )întem obişnuiţi să vorbim despre opere

bune şi opere slabe. "răim uneori tentaţia fericită de a califica unele scrieri de excepţie dreptcapodopere, dar atunci cînd sîntem obligaţi să distingem un text literar de altul cu o funcţiesemantică obişnuită, constatăm că ne lipsesc criteriile, fapt care ne sileşte să operăm cu principiifoarte labile.

O operă literară scrisă este în primul rînd o carte, aşadar un obiect de care putem lua actcă există prin unul din modurile noastre de cunoaştere. Dar acest obiect însumează o marecomplexitate de semne ordonate după un anumit cod, destinat să transmită un anumit mesaU.)tatutul ontologic al textului, perceput în această fază, nu presupune încă o conştiinţăvalorizantă, ci doar una constatatoare, menită să semnaleze o prezenţă.

'onştiinţa valorizantă este o relaţie între eul nostru perceptiv şi semnele unui text,mediată însă de ? lectură specifică. "ipul acesta de relaţie duce spre formularea unor întrebărifundamentale 2 9= din ce moment şi îri funcţie de ce criterii decretăm că un text este literatu ră NE= care sînt modalităţile prin care putem ates ta o asemenea decizie N P

Odată cu aceste întrebări, răspunsurile încep să se di 8 versifice, în funcţie de sensul cucare este învestit conceptul de operă literară. Cn impactul care se produce între conştiinţă şi textintervine în cele mai multe cazuri o 4udecată sumară, anticipatoare. "extul este în primul rîndacceptat ca operă literară, iar după aceasta este confruntat cu anumite norme, în funcţie de careeste stabilită valoarea sa. Referindu se la opera literară, Roman Cngarden precizează că niciaprecierea psihologică 6trăirea=, nici reprezentarea ca obiect ideal nu constituie dovezi de atestarea valorii sale estetice. 1rocedînd prin eliminare, savantul polonez semnalează cu mai multăuşurinţă ceea ce nu apar$ine operei literare, dar limba4ul său devine evaziv sau digresiv, atuncicînd încearcă să stabilească elementele care i conferă statutul specific, în cele din urmă, el

optează pentru concluzia 2 3)tructura esenţială a operei literare rezidă, după părerea noastră, înfaptul că ea este construită din mai multe straturi eterogene' 6R. Cngarden, as literarische 3unst4er5, "iibingen, -ax Jieme(er $erlag, 9>?I, p. EI.= .

ceste straturi se deosebesc unele de altele prin materialul specific, ca şi prin modul derelaţionare, ce duce spre sesizarea unei construcţii organice, unitare. După părerea lui RomanCngarden, cele patru niveluri ale operei literare sînt reprezentate de a= stratul sonor al cuvintelor,

b= unităţile semnificate, c= punctele de vedere, d= obiectele reprezentate. 6Op. cit, p. E?= /ărăîndoială că nu putem nega importanţa sau existenţa acestor straturi în configuraţia operei literare.Dar, în acelaşi timp, sîntem siliţi să constatăm că ele slu4esc, mai degrabă, la distincţia dintre textşi nontext, nu la fixarea frontierelor dintre literatură şi nonliteratură. Roman Cngarden pune însă,într o manieră convingătoare, în lumină caracterul polifonic al textului literar.

1e calea deschisă de Cngarden va merge şi Rene Fel le . Hi el descifrează în structuraoperei mai multe structuri, a căror enunţare este însă mai apropiată de litera litatea textului decît


9/10

criteriile indicate de cercetătorul polonez. Felle stăruie, pe bună dreptate, şi asupra evaluăriioperei literare, ca şi a integrării ei într o suită istorică.

7na dintre cele mai însemnate contribuţii la studiul specificităţii operei literare îi aparţinelui 0an -u a rovs (. )tudiul semiologic al artei îl duce pe esteticianul praghez spreconvingerea 2 3Opera de artă are caracter

de sernn. Ba nu poate fi confundată nici cu starea individuală a conştiinţei autorului sau aoricărui alt subiect care receptează opera, nici cu ceea ce am numit opera lucruV. Opera de artăexistă ca obiect esteticV situat în conştiinţa întregii colectivităţi. Opera lucru, realitate senzorială, este faţă de acest obiect imaterial un simplu simbol exterior @ stările individuale deconştiinţă, pe care le generează opera lucru, reprezintă obiectul estetic doar prin ce au elecomun.5 60. -u afovs (, Studii de estetică, &ucureşti, Bditura 7JC$BR), 9> L, p. 9IE=

0an -u afovs ( este tipul semiologului modern care nu renunţă la unele criteriitradiţionale, atunci cînd stabileşte statutul operei literare ca obiect estetic. 'onstatăm astfel cătipul acesta de evaluare are în vedere consensul general, acceptarea textului ca o valoare esteticăde întreaga umanitate. Cn acest caz, rămîne însă neelucidat rolul receptorului individual care,

privit ca o conştiinţă valorizantă 6deci şi criticul=, este o parte integrantă a colectivităţii umane.preciată ca semn autonom şi ca semn de comunicare, opera literară reprezintă în concepţia lui

0an -u afovs ( un amplu depozit de informaţii eterogene. "oate acestea se constituie în valoriextraes tetice, de natură psihologică, etică, sociologică, istorică etc. 1rezenţa valorilor eterogeneîn textul literar este cea dintîi care 4ustifică demersul plural spre operă, este aceea carelegitimează critica polivalentă a unei opere polivalente.

Bvident că în măsura în care aceste valori extraestetice sînt considerate autonome, fiecaredemers intelectual spre una din ele iese din sfera consideraţiilor de ordin estetic. Dar dacă avemîn vedere faptul că simpla lor prezenţă influenţează conştiinţa valorizantă, înseamnă că ele potspori valoarea estetică a unei opere, aşa cum ar putea o diminua. "rebuie să precizăm că nicivalorile estetice ale operei nu sînt autonome. Ble apar ca o rezultantă a unor valori eterogene, cao funcţie integratoare cu caracter global, ce are pe planul comunicării suporturi informaţionalefoarte diferite.

'ercetînd modul de transmitere şi receptare a informaţiilor semantice, ca şi a celor estetice, braham -o les atrage atenţia asupra marilor diferenţe ce intervin în înţelegerea celor două tipuri de mesa4e. 31rimul este mesa4ul semantic, constituit printr o asamblare de semne6cuvintele unei limbi, notele muzicale=, cunoscut în mod explicit şi enunţat atît de observatorulextern A psiho estetician sau lingvist A cît şi de către creator sau receptor.5 9 tunci cîndintervine o schimbare unitară a codului unui mesa4 semantic, valabilă şi pentru emiţător şi pentrureceptor, înţelegerea mesa4ului este integrală.

)pre deosebire de informaţia semantică, cea estetică nu poate fi receptată decît arareori

integral şi nu întotdeauna la fel. braham -oles ne atrage atenţia asupra faptului că în strategiareceptivă 3valoarea globală a operei de artă va fi în mod esenţial suma sau compoziţia acestor valori parţiale, legate de informaţie la fiecare nivel şi constituind un fel de portret metric aloperei5 E.

1osibilităţile limitate şi diferenţiate ale conştiinţei va lorizante a receptorului sîntexplicate de acest adept al teoriei informaţiei prin faptul că 3mesa4ul estetic nu este traductibil, cinumai transponibil în .mod aproximativ5 M.

'ele cîteva observaţii desprinse din estetica informaţională ne lasă să întrevedemconcluzia că opera literară, ca valoare estetică, nu este înţeleasă integral şi egal, anumite zonerămînînd multă vreme enigmatice. Cn acelaşi timp putem constata nivelul diferit de interpretare amesa4ului estetic, determinat de cantitatea de informaţii estetice pe care fiecare critic o poate

acumula şi înţelege într un moment istoric dat.


10/10

Biografie, Opera Si Realitate

Documents

Transcript of Biografie, Opera Si Realitate