Baptiștii români din Ungaria, aleșii care trăiesc ca ... · culegere de Cântece religioase...

Baptiștii români din Ungaria, aleșii care trăiescca străini (1 Petru 1:1)

Romanian Baptists of Hungary, the Elect Livingas Aliens (1 Peter 1:1)

Conf. Dr. Mihaela BUCIN

University of Szeged

[email protected]

AbstractPresent writing is an ethnological research about the Hungarian evangel-

ical communities of Romanian nationality. Discussing evangelic commu-

nities is a very sensitive topic in Romanian ethnology. Indeed, their

world is very different then the one following the more traditional Ro-

manian way. But if we keep in mind that the first Baptist community on

Romanian land was created in 1856, and the first Baptist church in Ro-

manian language was founded in 1886, there is no doubt that these com-

munities have stabilized their own tradition, customs, their own cultural

specific cultural code, and an especially rich narrative over the past 130

years. I believe, that Romanian evangelists as an important cultural field,

and researching this field could lead to useful conclusions about contem-

porary society, or in re-evaluating the past. In conclusion, in my a;empt

to research these evangelic communities, first of all those Baptists, I

would like to use ethnology and oral history as my tools.

Keywords: ethnology, oral history, Romanian Baptists, evangelical

communities

Etnologia și comunitățile evangheliceNoțiunea ”etnologie” a fost folosită pentru prima oară în anii

1780, de către Alexandre César de Chavannes, în tratatul său Anthropolo-

gie ou science générale de l'homme: pour servir d'introduction à l'étude de la

philosophie et des langues, et de guide dans le plan d'éducation intellectuelle1..

Alexandre César Chavannes a fost teolog protestant și antropolog

elvețian, figură reprezentativă a iluminismului romand, născut într-o

familie hughenotă, în 1731 la Montreux, pe locurile pe care peste 200 de

ani se va stabili și va rămâne până la sfârșitul vieții Dumitru Cornilescu.

Vorbind despre o ”nouă știință despre om”, Alexandre César Cha-

vannes, a definit-o cu neologismul «ethnologie», un cuvânt creat de el în

limba franceză și preluat apoi de celelalte limbi europene. Chavennes

1. Antropologie sau știința generală despre om, pentru a servi ca introducere lastudiul filozofiei și limbajului și ca orientare în cadrul educației intelectuale

BUCIN, Mihaela / Jurnal teologic Vol 16, Nr 1 (2017): 25-48.

26

definește etnologia astfel: ”etnologia sau știința omului considerat ca

aparținând unei specii răspândite pe glob și divizată în diverse corpuri

de societăți sau națiuni ocupate să-și urmeze nevoile și gusturile proprii,

mai mult sau mai puțin civilizate” se ocupă cu studiul explicativ și com-

parativ al ansamblului caracterelor sociale și culturale ale grupurilor

umane2.

Etnologia românească se apropie cu greu de comunităţile

evanghelice. E adevărat, acestea reprezintă o lume specială, diferită de

cea tradiţională. Doar că, dacă ne gândim că prima comunitate baptistă

de pe teritoriul României s-a înfiinţat în anul 1856, iar prima biserică

baptistă de limbă română s-a înfiinţat în satul Cheşa, judeţul Bihor, în

18863, atunci nu e îndoială ca aceste comunităţi, în peste 130 de ani, au

cristalizat deja o tradiţie, cutume, un cod cultural specific, și mai ales, un

repertoriu narativ bogat. Consider că evanghelicii români pot fi un teren

etnologic important pentru cultura română iar cercetarea acestuia poate

duce la concluzii folositoare pentru societaea contemporană ori pentru

2. Essai sur l'éducation intellectuelle: avec le projet d'une science nouvelle De

Alexandre-André-César Chavannes, h;ps://books.google.hu/

books?id=HyMVAAAAQAAJ&printsec=frontcover&dq=inauthor:%22Alexandr

e-Andr%C3%A9-

C%C3%A9sar+Chavannes%22&hl=ro&sa=X&ved=0ahUKEwjfpOexvp3UAhWB

ZCwKHZXwBy0Q6AEIPTAD#v=onepage&q&f=false

3. h;ps://protulca.wordpress.com/istoric/


27

reevaluarea trecutului. În concluzie, în demersurile mele de cercetare a

comunităților evanghelice, în primul rând baptiste, îmi propun să folos-

esc instrumentele etnologiei și ale istoriei orale.

Despre învățământul superior în română din UngariaInaugurarea catedrei de română la Universitatea regească din Bu-

dapesta, prima catedră de română din lume, are loc acum 154 de ani, în

1863, cursul festiv e ținut la 27 aprilie, de profesorul Alexandru Roman.

Sunt afirmații conform cărora prima catedră de română, ca formă de în-

vățământ universitar din Europa a fost cea de la Torino, însă profesorul

românist Giovenale Vegezzi-Ruscala numai la 15 decembrie 1863 și-a țin-

ut cursul festiv4, deci după cel de la Budapesta. La vremea respectivă

încă nu se preda literatura română la nivel universitar nici la Iaşi, nici la

Bucureşti. Prima catedră de română din lume s-a înființat așadar la uni-

versitatea regească din Buda, după implicarea stăruitoare a unor români

4. Nagy Levente, A budapesti Román Filológiai Tanszék százötven éve/

Catedra de Filologie Română de la Budapesta: 150 de ani de existență, in:

INTER SCYLLAM ET CHARYBDIM Identitásképző stratégiák és a budapesti

román tanszék története, Europica Varietas Az Eötvös Loránd

Tudományegyetem Román Filológiai Tanszékének sorozata A sorozatot

szerkeszti: Miskolczy Ambrus és Nagy Levente, A Magyar és Román Történész

Vegyesbizo;ság magyar és román szekciójának közös konferenciája

Szerkeszte;e Miskolczy Ambrus, Hergyán Tibor és Nagy Levente, Budapest

2013.


28

precum episcopul greco-catolic de Oradea, baron Vasile Erdeli ori jurnal-

istul Iosif Vulcan, proprietarul revistei Familia din Pesta. Profesorii

români ai Catedrei de la Budapesta au fost, până la separarea din 1920,

în majoritate covârșitoare greco-catolici. Învăţământul superior de filolo-

gie română continuă la Universitatea din Budapesta și azi5, din 1863, fără

întrerupere.

Mai zăbovesc doar cu trei amănunte despre Universitatea din Bu-

dapesta. Cel dintâi se referă la teza de doctorat a Patriarhului Miron

Cristea (Elie/Ilie Cristea), primul patriarh al României. După studiile la

Institutul Teologic din Sibiu (1887 - 1890), Mitropolia din Sibiu l-a trimis

cu o bursă la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din Buda

(1891 - 1895), unde a obținut la 15 mai 1895, titlul de doctor în filologie.

Teza de doctorat a fost scrisă şi susţinută în limba maghiară şi poartă ti-

tlul "Viața și opera lui Eminescu". A văzut lumina tiparului la Gherla, în

1895. A fost tradusă în română în 2010.

Al doilea amănunt asupra căruia mă opresc este un studiu al pro-

fesorului Gheorghe Alexici, folclorist, doctor în literatură, profesor uni-

versitar la Budapesta, scris în colaborare cu Hiador Sztripszky. Studiul

are ca temă prima tipăritură în română, cu litere latine, care este o

5. Gheorghe Petrușan, Rolul Catedrei de Română de la Szegedin în viața

comunității românești din Ungaria, in: Conviețuirea – Együ;élés, revista

românilor din Szegedin, Număr special, Seria a doua, Anul III, nr. 1, 2016


29

culegere de Cântece religioase calvine, adică o carte de cântări. Sunt, de

fapt, patru file ce conţin imnuri calvine traduse din maghiară în română.

Au fost descoperite la 7 februarie 1911, de Sztripszky Hiador, etnograf şi

istoric literar maghiar, în coperta unei cărţi dintr-un anticariat din Bu-

dapesta. Filele cuprinzând cea mai veche tipăritură în română sunt

achiziţionate de colecţionarul din Budapesta, Iuliu Todorescu, un împă-

timit de carte veche, şi astfel vor fi identificate de filologi cu numele

„fragmentul Todorescu”. Filele s-au păstrat dintr-o întâmplare fericită.

Împreună cu alte foi tipărite în maghiară şi germană, au fost folosite ca

material de umplutură în coperta din piele de vită pentru legarea unui

volum în latină, tipărit în 1601. ”Fragmentul Todorescu” conţine zece

cântări religioase traduse din limba maghiară, sunt păstrate la Biblioteca

Naţională Széchenyi, din Budapesta. Imediat după descoperire, textul a

fost editat de Hiador Sztripszky şi de Gheorghe Alexici în volumul

Szegedi Gergely énekeskönyve XVI századbeli román forditásban. Protestáns

hatások a hazai románságra6, Budapest, 1911. Sztripszky şi Alexici notează:

„Hoèalter Rudolf, la Oradea, între 1570-1573 a tipărit această carte de

cântări valahe, ale cărei fragmente sunt traduse după cărtea de cântări

(calvine) de la Oradea, din 1566 şi după cea unitariană din 1568.” Partic-

ularităţile lingvistice ale acestui document indică faptul că textul fost tra-

6. Cartea de cântări din secolul al XVI-lea a lui Szegedi Gergely, în traducere română.Influenţe protestante asupra românilor din Ungaria


30

dus de un român din Banat-Hunedoara şi că ar fi fost destinat credin-

cioşilor bisericilor calvine din acele zone. Fiecare cântec poartă drept

titlu primele cuvinte cu care începe cântecul respectiv, în versiunea

maghiară. După titlu se identifica textul pentru preluarea melodiei pe

care trebuia intonată cântarea. Iată facsimilul textului unei cântări

tipărite acum aproape o jumătate de mileniu. Textele originale sunt

scrise conform foneticii maghiare. Citind aceste cântări inspirate de psal-

mi, descopăr o limbă românească curgătoare perfect inteligibilă şi astăzi:


31

Catedra de română din SeghedinA fost înființată în 1949, în cadrul unei școli superioare din Bu-

dapesta și a funcționat pe lângă catedra de filologie a Universității,

pregătind profesori de română. A fost mutată la Szeged, în cadrul Școlii

superioare civile, și a supraviețuit până astăzi, când face parte din De-

partamentul pentru Naționalități al Facultății de Pedagogie Juhász Gyu-

la a Universității din Szeged. Am ajuns la Catedra de Română din

Szeged în toamna anului 1994, cu un contract de suplinitor, apoi ca asis-

tent. Erau la această catedră patru profesori. Mi s-a părut neobișnuit să

aflu cu timpul, că toate cele patru cadre universitare erau din familii neo-

protestante (acest cuvânt este folosit în maghiară pentru a desemna con-

fesiunile protestante evanghelice, mai noi și care nu se definesc reformat

- calvine respectiv luteran – evanghelice). În anii 1970-1980, în majori-

tatea funcțiilor de reprezentare a comunității românești din Ungaria erau

tineri români proveniți dintre baptiști și penticostali: la Oficiul pentru

minorități al Guvernului, la secția de minorități a Ministerului Educației,

la Editura Didactică, în învățământul superior și în cel public. M-am

gândit că cel puțin din două motive ajunseseră românii din Ungaria să

fie reprezentați de tineri crescuți în biserici, în perioada comunistă:


32

1. Pentru că ei vorbeau bine românește. Evanghelicii din Ungaria

au păstrat de-a lungul secolului XX o legătură vie cu frații de peste

graniță, din România. După 1920, dar mai ales după al Doilea Război

Mondial, pentru România, românii din Ungaria aproape că nu au mai

existat. Însă comunitățile creștine, atât evanghelice cât și gruparea Oast-

ea Domnului, au păstrat intens schimbul de informație și de literatură

creștină, comuniunea, părtășia, prietenia, colportajul de Biblii. Întâlnirile,

vizitele au dus la o întărire a identității românești, în ciuda interdicțiilor

politice. Un singur lucru nu a funcționat, din păcate: căsătoriile.

Datorită faptului că în bisericle evanghelice se vorbește, se cântă,

se citește, individual și cu voce tare, copiii au activități la școala de la bis-

erică, participă activ la viața confesională, baptiștii români din Ungaria

și-au format un idiom îngrijit, ”un limbaj de adunare”. Între timp, la

nivelul general al românimii din Ungaria, graiul s-a deteriorat rapid,

școala nu și-a îndeplinit aproape deloc rolul firesc, familiile au renunțat

tot mai mult la limba română. În deceniile socialiste, copiii pocăiților au

crescut și au ajuns să reprezinte comunitate românească în instituțiile

oficiale maghiare fiindcă ei erau stăpâni pe limba și identitatea

românească și aveau o educație potrivită cu respectivele funcții.

2. Dintr-o altă perspectivă însă, aceasta a fost modalitatea cea mai

eficace de a dezamorsa comunitățile creștine lipsindu-le de eventuali lid-

eri și îndrumători. Din copiii baptiștilor de generația a treia, s-au format


33

în general cadre românești conștiincioase, ascultătoare, de încredere,

care însă nu s-au mai întors în adunări.

Evanghelicii români din UngariaDupă 1920, românii din Ungaria alcătuiesc comunități reduse în

sud-estul Ungariei, izolate politic şi administrativ de masa românităţii

din Transilvania şi Banat. Prestigiul limbii şi al culturii proprii se dimin-

uează, mai ales în urma procesului de civizare ce destramă societăţile în-

chise, autarhice. De la bilingvismul natural, după desfiinţarea şcolilor

confesionale ortodoxe, românii din Ungaria pos;rianonică, încep să

treacă la bilingvismul cultural, şcolar, programatic. În acest proces nu-şi

însuşesc numai limba maghiară, ci şi codul cultural ungar7.

Despre numărul evanghelicilor de limbă română din Ungaria

contemporană, nu sunt informații precise. La mijlocul secolului al XX-

lea, în 6 localități existau comunități baptiste cu serviciu în limba română

sau și în limba română. Astăzi, Biserica Baptistă din Ungaria are o sin-

gură adunare numai de limba română, cea de la Micherechi.

7. Bucin, Mihaela (2005). O identitate difuză. Repertoriul narativ contemporan

al românilor din Ungaria. Philologica Jassyensia. An I, Nr. 1-2: 127-160.


34

Chitighaz, localitatea cu primii români baptiștiMomentul în care baptismul pătrunde printre chitighăzeni este

fixat în iarna anului 1891, când: „Gheorghe Şimonca o adus de la Curtici

o Biblie şi cetind din ea, chema mai pe mulţi oameni să asculte, iar luni

după Rusalii în anul 1893 s-au dus la Curtici la adunare şi din acea zi au

început a predica acea religie, pocăinţa. Primul baptist din Chitighaz a

fost Gheorghe Șimonca. El a fost botezat de Teodor Clepea din Curtici8.”

La rândul său, Teodor Clepea a fost botezat de un român din Ungaria,

Mihai Brumar, născut în localitatea Zsáka/Jaca, azi în Bihorul unguresc,

un talent muzical înnăscut, un pantofar poliglot și un misionar creștin

neobosit, atât printre români, cât și printre maghiari.

Din volumul lui Ștefan Cioca, el însuși chitighăzean, născut într-o

familie cu patru copii în anul 1945, pătrunde pe internet fotografia lui

Gheorghe Șimonca junior, fiul primului convertit din localitate, absol-

vent al facultății de drept de la Budapesta și redactorul primei cărți de

cântări în română, (pe care eu însă nu am reușit să o văd, deși ar trebui

să fie în localiate sau în arhiva adunării), în 1895 (după alte informații

1897), „Cântările Sionului”. Cartea cuprinde 200 de texte, traduse de Mi-

hai Brumar și revizuite de Gheorghe Șimonca.

8. Cioca dr., Ştefan (1993) Biserica Baptistadin Chitighaz. A Kétegyházi

Baptista Gyülekezet. 1891-1993, Kétegyháza, pag.11.


35

În jurul anului 1930, comunitatea baptistă din Chitighaz număra

în jur de 300 de membri botezaţi şi mai multe sute de prieteni care

frecventau adunarea, unguri şi români. În ultimele decenii, după le-

galizarea de facto a cultului baptist, asimilarea lingvistică s-a accentuat şi

în adunarea baptistă din Chitighaz, serviciul divin se desfăşoară în gen-

eral în limba maghiară. De fapt, adunarea baptistă din Chitighaz a

cuprins câteva familii, nu mai mult de 7-8, și pe aparținătorii acestora:

Szarka, Brád, Hodozsó, Pannonhalmi, Csóka, Pintér, Honfi. Acești

pocăiți din Chitighaz au un har care i-a făcut cunoscuți în întraga lume:

talentul muzical. În ultimii ani, se organizează în biserică un concert de

Crăciun, susținut de fiii satului care evoluează în orchestre și filarmonici

din întreaga lume, ori sunt profesori la școlile de muzică sau conserva-

tor. Aceștia și-au început activitatea muzicală în copilărie, în fanfara bis-

ericii, azi cei mai mulți sunt suflători în diferite orchestre din Ungaria și

străinătate. Unii sunt încă studenți, alții profesori de instrument, câțiva

sunt deja pensionari. Dincolo de calitatea ireproșabilă a concertului de

Crăciun din biserica de la Chitighaz, este uimitor faptul că, de fapt, toți

acești muzicieni se trag din aceeași familie, au un strămoș baptist

comun. Unul dintre muzicienii octogenari, fost membru al Orchestrei

maghiare de stat și profesor de trombon la școala de muzică Liszt Fer-

enc, a avut o mărturie emoționantă, pe care o rezum aici: ”Era la în-

ceputul anilor 1950. Noi locuiam la sălaș (gospodărie aflată pe locul ex-


36

travilan, unde familia își avea pământul), în afara Chitighazului. Părinții

m-au trimis în sat, la bunicul, zicându-mi: '-Spune-i să-ți scrie o poezie,

pe care să o reciți duminică, în adunare!' Era primăvară. Moșu-meu s-a

bucurat de cerința mea și ne-am dus amândoi în grădină. Avea mulți

pomi, erau toți înfloriți. Adia vântul, se scuturau petalele florilor. Mi-a

zis: '- Vezi tu ce frumusețe avem noi înaintea ochilor? Toate acestea sunt

de la Dumnezeu, El a făcut această lume minunată...' Și s-a așezat în iar-

bă, a deschis caietul și mi-a scris o poezie lungă, în română, pe care am

spus-o apoi în biserică... El a fost strămoșul nostru înzestrat de Domnul

cu har artistic. Așa au fost și frații lui, oameni de bază în biserica aceas-

ta...” Apoi profesorul octogenar a dus la buze instrumentul care l-a în-

soțit toată viața și ne-a cântat una dintre cele mai profunde melodii creș-

tine, pe care o cunosc toți evanghelicii. Suedez la origine, textul e tradus

în zeci de limbi și vorbește despre cum un om se poate transforma în cli-

pa în care realizează că lumea în care trăiește e creația lui Dumnezeu iar

această revelație îi declanșează dorința de a înălța cântări de laudă Cre-

atorului. Nu e un text care vine din ”străfundurile istoriei, din moși-stră-

moși”, cum așteaptăm noi în general, se știe cu precizie cine și când l-a

scris: Carl Gustav Boberg, în 1885: O, Doamne mare, când privesc eu

lumea… Cred că în memoria fiecărui evanghelic, această melodie

derulează un anumit film. A fost clar că pentru maestrul Tivadar Stan,

român baptist din Chitighaz, înțelegera lumii ca minunată creație divină


37

s-a petrecut atunci, în copilărie, în grădina cu pomi scuturându-se de

floare pe caietul bunicului care scria o poezie de dragoste pentru Dum-

nezeu. Apoi surorile bătrâne m-au lămurit că bătrânul frate Stan scria,

citea Biblia, se ruga… în grădină. Eu zic că acolo se simțea el mai

aproape de Dumnezeu, dar surorile pretind că nevasta strămoșului

muzicienilor din Chitighaz nu era pocăită și era așa de rea, că nu îl su-

porta în casă pe bătrân cu poeziile lui…

Primele scrieri despre evanghelicii români, după 1990În anul 2005 apărea la Budapesta lucrarea lui Jakab A;ila, Több-

szörösen kisebbségben. A magyarországi román kisebbség vallási arcula-

ta és az ortodox egyház társadalmi szerepe9. Referindu-se la cultele neo-

protestante şi la relaţia acestora cu ortodoxia românească din Ungaria,

autorul lucrării menţionate face următoarele observaţii legate de modul

în care nevoia individuală de identitate spirituală influenţează relaţiile

tradiţionale, într-o comunitate etnică şi naţională minoritară: ”Pluralis-

mul religios care a apărut în cadrul minorităţii româneşti din Ungaria se

leagă, de fapt, de protestantism. Acest lucru reprezintă întreruperea per-

ceperii ortodoxiei ca îngemănarea religiei şi a identităţii naţionale, căci

9. De mai multe ori în minoritate. Profilul religios al românilor din Ungaria şi

rolul bisericii ortodoxe în societate.


38

alteritatea, respectiv, alegerea personală a modului de satisfacere a

nevoilor spirituale în societate, dovedesc nevoia de individual (...). Ast-

fel, se resimt acel progres şi acea schimbare de atitudine specifice peri-

oadei contemporane. Anumite culte şi religii îşi pierd efectul sau carac-

terul naţional exclusivist iar pentru omul care caută spiritualitatea

trecând dincolo de simpla afiliere sociologică, devine naturală adoptarea

acelui cult sau a acelei religii care îi îndeplineşte cel mai bine nevoile su-

fleteşti. Fără îndoială că localitatea majoritar românească Micherechi,

prin pluralismul său religios (ortodox, baptist şi penticostal) este exem-

plară pentru tipul de progres amintit. În plus, aceste comunităţi protes-

tante pot fi privite, de fapt, ca nişte minorităţi ale minorităţii, faţă de care

însă, ortodoxia trebuie să se comporte ca o majoritate tolerantă”. Orto-

doxia e recunoscută în diaspora istorică precum un indice identitar al

românilor, deşi comunitatea din Ungaria nu e singura în cadrul căreia o

parte a membrilor s-a convertit la un cult neoprotestant. Există puţine

studii de sinteză şi statistici referitoare la românii neoprotestanţi care

trăiesc în diaspora istorică din jurul României. Menţionez aci lucrarea

Aleksandrei Đurić Milovanović10, în care autoarea defineşte grupul

nazarinenilor români din Serbia ca fiind o „minoritate dublă şi inviz-

iblă”, ceea ce s-ar putea spune, într-o anumită perspectivă, şi despre neo-

10. Đurić Milovanović, Aleksandra (2009). Minorităţi duble şi invizibile: româninăzărineni din Voivodina Anuar 2009 – Institutul de Cultură al Românilor dinVoivodina, Zrenianin, Edit. ICRV: 201-216


39

protestanţii români din Ungaria. Ceea ce diferenţiază însă statutul celor

două minorităţi confesionale, este perceperea lor la nivel oficial în statele

în care trăiesc, precum şi atitudinea faţă de alteritatea lor la nivelul soci-

etăţii sârbe, respectiv, maghiare:

Imediat după revoluția din iarna lui 1989, în primele numere ale

săptămânalului Foaia românească de la Gyula a apărut o rubrică nouă:

Din viața creștină baptistă. Apoi, în fiecare săptămână, prezbiterul Ștefan

Cioca, din Chitighaz, de profesie farmacist, a trimis la redacție câte o

scurtă relatare despre evenimentele care aveau loc în bisericile baptiste

de limbă română sau în cele la care erau membri și români, cum e cea

din Gyula ori cea din Szeged.

Pentru a nu rămâne în afara istoriei, baptiştii români din Ungaria

şi-au scris propria istorie, pe comunităţi. Lucrările acestea întocmite cu o

febrilitate care pare a intui nu dispariţia bisericilor în sine, ci mai de

grabă a dimensinunii lor identitare româneşti, au fost finaţate de Fun-

daţia Ungară pentru Minorităţi.

Colportorii O parte însemnată a Bibliilor şi a literaturii creştine de colportaj

intra în România prin mijlocirea comunităţilor evanghelice româneşti

din Ungaria, în special din Micherechi şi Chitighaz. Repertoriul de pove-


40

stiri pe care pocăiţii români din Ungaria îl au în legătură cu anii în care

în satele lor veneau noaptea acele furgonete cu pereţi dubli din Germa-

nia descărcau sute de volume de literatură creştină, după care porneau

imediat înapoi este inedit şi fascinant.

Iată cum prezintă solidaritatea etnică şi confesională în faţa inter-

dicţiilor din România, o tânără de 28 de ani din Micherechi, care

cunoaşte relatările despre depozitarea şi trecerea peste graniţă a Bibliilor

din povestirile părinţilor (Elena Ruja): „În vremurile cele mai negre ale

comunismului, în adunarea baptistă din Micherechi s-au recitat poezii, s-

au cântat cântece pe versurile poeţilor români creştini (Traian Dorz,

Nicolae Moldoveanu), condamnaţi şi închişi în temniţe. Deseori, românii

baptişti din Micherechi s-au gândit, au discutat, dar, mai ales, s-au rugat

pentru fraţii lor din patrie, au participat, chiar punându-şi viaţa în peri-

col, la răspândirea cărţilor creştine printre fraţii din România. Din re-

latările verbale ale bătrânilor adunării ştim că în ciuda greutăţilor de cir-

culaţie, micherechenii au căutat să aibă relaţii cu bisericile baptiste

româneşti de dincolo de graniţă, în România. Mergeau în comunităţile

din România pe jos, cu trenul, cu bicicleta ori cu căruţa. Şi în perioada

hortystă, şi în cea comunistă, biserica a dus lipsă de literatură creştină:

carţi, Biblii traduse în limba română. Toţi acei fraţi de peste hotare care

au reuşit să ajungă la Micherechi, toţi aduceau cu ei şi publicaţii de

evanghelizare în limba română. În perioada comunistă, fraţii din


41

Micherechi făceau şi ei, la rândul lor, acelaşi lucru, fiindcă românii din

ţările apusene trimiteau literatură religioasă, românească în comuna

noastră, iar noi o introduceam în România. Deşi riscul era mare, căci au-

torităţile au interzis circulaţia cărţilor creştine, mai ales a celor în limba

română. În perioada comunistă, în anul 1975, conducerea Cultului Bap-

tist din România a trimis o invitaţie baptiştilor din Micherechi, chemân-

du-i să participe la congresul cultului, organizat la Bucureşti. Nici nu vă

puteţi închipui ce a însemnat acest lucru! Micherechenii au răspuns afir-

mativ şi au trimis o delegaţie la Bucureşti.”

Un centru importnat pentru românii evanghelici era în acei ani,

la Paris, unde se afla postul de radio numit ‘Glasul îndrumătorului

creștin’, condus de pastorul Ieremia Hodoroabă. Acesta era implicat nu

numai în realizarea și transmiterea de programe creștine cu caracter

evanghelic, ci si în publicarea de literatură de colportaj. Într-o broşură11 a

Ministerului de Interne se enunţă clar că pastorul Hodoroabă era în vi-

zorul securităţii: „Hodoroabă Ieremia – conducătorul comunităţii

române baptiste din Paris, Franţa, şi crainic la postul de radio Monte

11. În 1983, Serviciul editorial şi cinematografic al Departamentului securităţii

statului din Ministerul de Interne, editează în regim strict secret, o broşură de 48

de pagini intitulată „Aspecte din activitatea ostilă desfăşurată de elemente

autohtone incitate de emisari ai unor centre şi organizaţii religioase reacţionare

din străinătate. Măsuri întreprinse de organele de securitate pentru prevenirea

şi contracararea acţiunilor duşmănoase desfăşurate sub acoperirea religiei.


42

Carlo a vizitat de mai multe ori ţara noastră, cu sarcini din partea

organizaţiei Amnesty International, de a trata cu autorităţile competente

posibilitatea eliberării din detenţie a celor cinci creştini după evanghelie,

condamnaţi de judecătoria Rădăuţi, judeţul Suceava, pentru trafic de va-

lută şi difuzarea de materiale mistico-religioase.”

Povestirile despre acea perioadă eroică, în care pocăiţii din

Micherechi transportau cu diverse strategii, Biblii peste hotar, circulă în

cadrul comunităţii, generaţiile mai tinere le cunosc, şi încă le apreciază:

”Literaturi româneşti veneau de la Monte Carlo. A fost aşa, o predică. Şi

tânu a auzit-o. (Cine a fost tânu?) Bunicul, Teodor Petruşan. Şi la radio

Mote Carlo Ieremia Hodoroabă spunea totdeauna adresa: căsuţa poştală

numărul 41 – şi acum o ştiu. Că cine are nevoie de Biblii să scrie aice ş-

aice. Şi tânu o scris carte pă poştă. Că n-o știut el aşe scrie, că o avut 2

glase. Câteva propoziţii. Că la noi a fi lipsă dă Biblii şi dă cărţi dă cântări.

Ş-au primit scrisoarea, ş-apăi vinitu-o aciia, i-da? N-am adus chipurile,

avem chipuri cu grupa dă tineri care ne-o adus Biblii. Or vinit cu microbus,

până acole eu nici n-am văzut microbus. Or vorbit mnemţăşte, nu ne-am

înţeles, numai or arătat aşa, unde era ascunse… Şi în microbus o fost saci

şi saci plini dă Biblii şi dă Cântările evangheliei, alea negre. Şi Harfa

Evangheliei, că noi le-am legat keményifedő12 apoi. Microbusu avea tető-

tartó (vrea să spună tavan dublu). Şi Biblii d-aşte, noul-vechiul, nou tes-

12. copertă tare


43

tamenturi şi brosurák13 multe, multe… Le-am pus în casă, unde era cov-

orul cel mare, le-am golit ca p-o căpiţă dă fân. Noi eram tânăruţi, măăă

d-a cea fi, a veni poliţia pă noi… Ei pentru Români le-or adus mai tare,

că şi la noi o fost lipsă, da nu aşa ca la Românie. Şi un prunc al lui Mariş-

caş de la Salonta o lucrat la oloi, la sonda de petrol… Sonde erau pe

lângă graniţă. Când era de serviciu noaptea Teofil meream cu Lada până

la tablă, am astins lămpile, şi ne-am dus cu Mihaie prin iarba soarelui cu

sacu în spate, muult , până la zold hatar. Până la făşie… Întuneric,

greleeee. Într-on loc o fost nadă, un gropoi, ca norocu n-o fost apă. El ne-

a făcut semn cu lampa când treceau aşa grănicerii cu arma şi erau de-

parte, şi Teofil purta sacii cu motoru, avea o Mobră… Erea periculos, că

era tensiune maximă între România şi Ungaria, grănicerii aveau armă şi

poruncă să tragă… dacă pe noi ne prindeau, ne luau sama, pe noi ne îm-

puşcau şi spuneau ceva… Da nu numa odată, dă mai multe ori au venit,

şi tăt alţii. Pă bunicu l-o băntălit că în România nu este Biblii. Şi la alte

căşi erau depozite, cărţi, lemez14. Plăci de picup cu predici. Şi le-am zâs:

haida prunci, să vă culcaţi sau să mâncaţi ceva, dar n-au vrut au plecat

înapoi…”

”Literatura de colportaj distribuita în mod ilegal in Romania

comunistă după 1970 a jucat un rol esențial în edificarea spirituală a

13. broșuri14. discuri de bachelită


44

credincioșilor evanghelici în acea perioadă. A fost produsă și adusă în

România cu riscuri mari, de către credincioșii din Vest, și a fost dis-

tribuită în România de către oameni al căror curaj îl putem numi

eroism.”15

Baptiștii din MicherechiÎn 2001, la a 80-a aniversare a adunării baptiste din Micherechi, a

apărut „Istoria Bisericii Baptiste din Micherechi 1921–195016” de regretat-

ul Alexandru Hoţopan, care chiar dacă nu a fost membru al adunării, a

scris documentat despre biserica părinților săi.

La 90-a aniversare a adunării, apărut în presa locală un articol

scris de Gheorghe Ruja, secretarul bisericii baptiste din Micherechi17. Ur-

mătorul articol: să ne amintim de câteva momente interesante care pot fi

relevante în ce priveşte menţinerea acestei comunităţi şi ca biserică bap-

tistă şi ca comunitate românească.

15. Blogul Persona, Dănuț Mănăstireanu, h;ps://danutm.wordpress.com/

2014/05/06/literatura-religioasa-de-colportaj-in-perioada-comunista/

16. Hoţopan, Alexandru (2001). Istoria bisericii baptiste din Micherechi. 1921 –

1950. Giula.

17. Gheorghe Ruja, 90 de ani de mărturie baptistă la Micherechi in

săptămânalul Foaia Românească, 18 noiembrie 2011, Gyula.


45

Credinţa baptistă a ajuns la Micherechi dintr-o comună înve-

cinată care avea şi populaţie românească şi anume din Crâstor (Sarkad-

keresztúr). Cei care au adus credinţa baptistă la Micherechi erau tot

români.

Chiar dacă Biserica Baptistă din Micherechi încă de la începuturi

a aparţinut Cultului Baptist din Ungaria, ea a fost din totdeauna biserică

românească. În ce priveşte păstrarea caracterului românesc al bisericii, a

avut un rol decisiv cultivarea relaţiilor cu baptiştii din România atât în

perioada interbelică, cât şi după aceea. Din relatările verbale ale

bătrânilor adunării ştim că în ciuda greutăţilor de circulaţie,

micherechenii au căutat să aibă relaţii cu bisericile baptiste româneşti,

care erau dincolo de graniţă, în România. Aceste deplasări se făceau pe

jos, ori cu căruţa. Deşi deceniile de comunism au fost grele pentru biser-

ică, este interesant faptul că în această perioadă numărul membrilor bis-

ericii noastre s-a dublat. Această creştere numerică a avut loc concomi-

tent cu trezirea spirituală din România a anilor 1970–80, în special de la

Oradea, unde numărul baptiştilor a crescut spectaculos. Micherechenii

întreţinând bune relaţii cu fraţii din România, au fost atenţi la

„fenomenul” de la Oradea. Desele deplasări ale membrilor bisericii

noastre la Biserica Baptistă nr. 2 din Oradea, unde erau pastori Liviu

Olah şi Iosif Ţon, au adus un suflu nou, o înnoire spirituală şi la

Micherechi. Dar nu numai micherechenii s-au dus în România, ci de-a


46

lungul anilor Biserica Baptistă din Micherechi a fost vizitată de numeroşi

predicatori din România, Europa de Vest şi SUA, dintre aceştia doar câţi-

va putem aici aminti din lipsă de spaţiu. Din România ne-au vizitat Iosif

Ţon, Paul Negruţ, Ioan Bunaciu, Traian Grecu, Petrică Dugulescu. Din

Franţa a fost oaspetele bisericii Ieremie Hodoroabă. Din Elveţia: Warten

Iosif, realizatorul emisiunilor în limba română la IBRA Radio. Din SUA:

Alexa Popovici. Din 1990 încoace, relaţiile cu fraţii noştri de credinţă,

limbă şi origine din România au intrat în normalitate, s-au desfăşurat în

mod liber. Biserica Baptistă din Micherechi actualmente are 135 de mem-

bri înregistraţi, botezaţi. Cifra aparţinătorilor, a simpatizanţilor

nebotezaţi este însă mult mai mare. Biserica Baptistă din Micherechi se

autofinanţează, existând din donaţiile benevole ale membrilor bisericii.

Relaţiile dintre noi şi membrii celorlalte culte din localitate sunt bune. La

nivel clerical uneori apar disensiuni, dar acestea nu influenţează relaţiile

normale dintre oamenii, dintre familiile de rând. Noi trăim împreună,

muncim şi trecem prin greutăţile şi bucuriile satului nostru împreună.”

Terenul evanghelic/ neopreotestant românesc din țară, din comu-

nitățile istorice și din diaspora de emigrație, mai veche sau mai nouă este

puțin căutat, puțin cercetat de etnologi. Nu este un teren ușor, orice

culegător de povestiri, amintiri, istorisiri orale are nevoie de inițiere și de

cunoștințe speciale. Dar fără îndoială este un teren ofertant. Pentru mine

cercetarea fenomenului evanghelic românesc din punct de vedere etno-


47

logic este încurajatoare, căci nu o dată am întâlnit frați de la care am

primit sfaturi ca acesta, de care voi ține seama:

Ia seama fiu al jertfei prin lumea care treci,

Să-nveţi din tot ce piere, cum să trăieşti pe veci ! (Traian Dorz)


48

Baptiștii români din Ungaria, aleșii care trăiesc ca ... · culegere de Cântece religioase...

Documents

Transcript of Baptiștii români din Ungaria, aleșii care trăiesc ca ... · culegere de Cântece religioase...