Referat la educatie plastica

Tema: Baletul si dansul

Elev: Vieru Raluca Maria clasa a IX-a I

Colegiul National Ion Luca Caragiale Ploiesti

1

Dansul

Dansul este un mijloc artistic de exprimare a unui mesaj printr-o succesiune de mișcări ritmice, variate și expresive ale corpului, executate în ritmul muzicii, având caracter religios, de artă sau de divertisment.

Originile dansului coincid cu începuturile comunităților omenești, având funcții rituale (mistice, războinice), de invocare a forțelor divine, pentru reușita la vânătoare, confruntări tribale etc. La unele popoare, caracterul ritual s-a păstrat, decantat și abstractizat, până în zilele noastre.

În Grecia antică, dansul făcea parte dintre disciplinele fundamentale ale educației, considerat eficient pentru sădirea, menținerea și întărirea sentimentelor de solidaritate socială. În acest scop, se practicau dansuri războinice (pirice), pacifice (emelii), de cules al viilor (epilenice) etc.

În Roma antică, exista dansul ritual saltatio, cu funcții invocatoare, dar acesta a degenerat odată cu decăderea Imperiului Roman.

În Evul Mediu, în ciuda tendinței clerului de a menține funcția religioasă a dansului, influențele laice a devenit din ce în ce mai puternice, accentuându-se în sec. 13, când în practica socială s-au genuri diverse de dans (denumite chorea, charola, carole, danse, estampie, ductia, pastourelle ș.a.), ca o expresie simplă și puternică a dragostei de viață a poporului.

Spre sfârșitul sec. 18, din Viena s-a răspândit valsul, un dans derivat din Ländler. În aceeași perioadă, au început să se impună și dansuri ale altor popoare, ca mazurca, polca, boleroul, jota, fandango, ceardașul ș.a. care au pătruns în toate mediile sociale, având rol de seamă în constituirea și afirmarea școlilor naționale.

La hotarul dintre sec. 19 și 20, s-au răspândit dansuri de origine americană, precum tango, samba, habanera, charlestonul, foxtrotul etc., care poartă amprenta muzicii de jazz, influențând creația unor compozitori moderni.

2

Tipuri de dansuri clasice

Tangoul este un dans și gen muzical care a apărut în orașele Buenos Aires, Argentina și Montevideo, Uruguay și s-a răspândit ulterior în toată lumea, dezvoltându-se diferite variante.

Orchestre precum au fost cele conduse în trecut de Juan D'Arienzo, Francisco Canaro și Anibal Troilo sunt definitorii pentru sunetul tangoului, așa cum îl cunoaștem astăzi.

Tangouri celebre El Choclo(1903) Tango compus probabil în anul 1898, a fost prezentat public în 1903 în localul “El Americano” din centrul Buenos Aires-ului ca “dans creol”, spre a evita posibile conflicte, tango-ul fiind considerat în acea epocă drept un produs inferior al claselor periferice. Partitura a fost publicată în 1905. Este unul din precursorii tango-ului. Traducerea titlului: „Știuletele de porumb“.(Muzica: Ángel Villoldo (compozitor argentinian, 1861-1919).)

La cumparsita(1916) Este probabil cel mai cunoscut și cel mai des interpretat tango din lume. A fost compus în anul 1916 de către tânarul student Gerardo Matos Rodriguez ca marș pentru o grupă (numită “Murga”) care defila la carnavalul din Montevideo. Traducerea aproximativă a titlului: “Defilare de carnaval”. Ulterior, muzicantul Roberto Firpo a preluat piesa, prezentându-o cu orchestra sa ca un tango tipic (premieră la “Café la Giralda” din Montevideo).( Muzica: Gerardo Matos Rodriguez (compozitor uruguyan, 1897-1948).

Caminito(1926) Textul, scris în anul 1903, descrie o străduță îngustă tipică din satul Olta din nordul Argentiniei (denumită “Caminito”). Titlul a fost extrapolat în 1926 de către compozitor și la străduțele înguste din cartierul “La Boca” din Buenos Aires.

Muzica: Juan de Dios Filiberto (compozitor argentinian, 1885-1964).

Text: Gabino Coria Peñaloza (1881-1975).

3

Valsul este un dans în măsura de trei timpi, cu mișcări relativ vioaie, care se dansează în perechi. Poate reprezenta și meloda după care se execută acest dans. A apărut pentru prima dată în Viena în secolul al XVI-lea. Face parte din categoria dansurilor standard și din lista celor 10 dansuri care se practică în dans sportiv. Este un dans cu un ritm linistit, care arată armonia dintre barbat și femeie (parteneri). În dansul sportiv este dansul cu cele mai putine figuri: întoarcere spre dreapta, întoarcere spre stanga și sweevle, o figura complexă.

. Valsul mirilor vals vienez Imagini vals

Valsul vienez numit astfel pentru a il diferentia de valsul lent este cel mai vechi stil de dans standard. A aparut in a doua jumatate a secolului 18 in Austria si pe cat a fost de popular pe atat de mult a fost criticat. Intr-o revista din 1799, valsul era descris ca fiind “un dans in care doamnele isi ridica rochiile sus astfel incat sa nu le taraie pe jos si pentru a nu le calca in picioare”. De asemenea valsul vienez se danseaza intr-o pozitie foarte apropiata, ceea ce a cauzat foarte multe controverse. O alta revista a public un articol cu titlul “Dovada ca valsul este principala sursa pentru slabiciune fizica si morala a generatiei noastre”. Si cu toate ca a fost privit foarte urat de unele persoane, a devenit foarte celebru, ca dovada in 1806 s-a deschis Zum Sperl si in 1808 clubul Apolli, locuri unde incapeau sute de dansatori. In Anglia a fost introdus in anul 1812 si a devenit cunoscut sub numele de Valsul German si a devenit din ce in ce mai celebru datorita compozitorilor precum Josef Lanner, Johann Strauss I si fiul lui Johan Strauss II.

Vals Lent (Vals Englezesc)

Istoria valsului lent La originea Valsului Lent a fost Boston-ul, dans care a disparut odata cu sfarsitul primului razboi mondial. Boston-ul (importat din SUA) a fost dansat pentru prima data intr-un club select din Anglia, in 1874. Dansul Boston nu seamana deloc cu Valsul Lent de astazi. Pozitia partenerilor era diferita: partenerii dansau unul langa celalalt.

4

Valsul Lent prinde contur dupa Primul Razboi Mondial, cand se decide ca miscarea sa fie: pas, pas, langa. Varianta moderna a acestui dans a fost creata in jurul anului 1910, de catre profesori de dans din Anglia.La campionatul din 1922, Victor Sylvester a castigat dansand o combinatie care era formata doar din figurile “Natural Turn”, “Change of direction” si “Reverse turn”, mai putin decat invata astazi un incepator.Dansul a fost imbunatatit incepand cu anul 1926, cand miscarea de baza s-a schimbat in: pas, lateral, langa. Apoi au aparut multe alte figuri, care au ajuns sa fie standardizate de Imperial Society of Teachers of Dancing (ISTD). Cele mai multe se folosesc si astazi in dansul sportiv.

Menuetul este un vechi dans francez grațios din perioada barocă, originar din Poitou, cu mișcări moderate în trei timpi. În secolul al XVII-lea a luat locul dansului Courante și a fost introdus de compozitorul Jean-Baptiste Lully la curtea regelui Ludovic al XIV-lea, care a devenit mare iubitor al acestui gen de dans. Menuetul este menționat pentru prima dată în 1664 de către Guillaume Dumanoir în tratatul său polemic împotriva maeștrilor de dans de laAcadémie royale de Danse. În 1706, Raoul-Auger Feuillet face o descriere amănunțită a mișcărilor de dans în VmeRecueil de danse de bal pour l'année 1707. Inițial, dansul era deschis de o pereche, căreia îi urmau alte perechi, în ordinea rangului nobiliar, în tempo măsurat, cu ținută solemnă și diverse înclinări și plecăciuni. Din Franța, menuetul s-a răspândit în întreaga Europă. După o lungă cădere în desuetudine, menuetul a cunoscut o scurtă revenire către anul 1880 sub o formă inspirată din cadril. În perioada barocă, menuetul a fost introdus în suită de către Johann Sebastian Bach și Georg Friedrich Haendel, dar cunoaște o largă răspândire în special înperioada clasică vieneză. În 1750, Johann Stamitz din Școala de la Mannheim introduce menuetul ca parte a III-a a unei simfonii. Acest procedeu este preluat de Joseph Haydn și Wolfgang Amadeus Mozart. Începând cu Simfonia a Treia ("Eroica"), Ludwig van Beethoven înlocuește menuetul cu mișcarea ceva mai viguroasă de scherzo.

5

Menuetul a fost inca din secolul 17 un dans al elegantei deorece se practica la curtile aristrocratiei. Valsul a fost destul de popular la vremea lui dar si destul de controversat din cauza tinutei foarte apropiate dintre cei doi parteneri de dans.

Dansuri latino-americane Dansurile latino sunt o denumire generică (și un termen din cadrul jargonului pentru competiţiile de dans sportiv în perechi) care se referă la o gamă variată de dansuri de societate și dansuri populare originare dinAmerica Latină. Sunt moștenitoarele culturii latino-americane, cum ar fi cea a Cubei, Venezuelei, Brazilieietc, unde muzica și dansul înseamnă ceva mai mult decât distracție, este un stil de viață, o formă de expresie și comunicare.

Samba este un dans brazilian și un gen muzical original din Bahia care are rădăcini braziliene (Rio de Janeiro) și africane prin intermediul comerțului cu sclavi din Africa occidentală și al tradițiilor religioase africane. A devenit un simbol mondial al Braziliei și al carnavalului brazilian. Considerat una dintre cele mai populare expresii culturale

6

braziliene, samba a devenit o icoană a identității naționale din Brazilia. Samba de Roda (dansul în cerc) din Bahia, care a devenit un Patrimoniu al Umanității UNESCO în 2005, reprezintă principala rădăcină a sambei carioca, care este cântată și dansată în Rio de Janeiro.

In forma ei originalã, samba este un dans de grup si se danseazã fãrã contact între parteneri. Bãrbatii si femeile danseazã samba în maniere diferite. Pentru femei dansul constã în miscãri simetrice si rapide ale picioarelor însotite de rãsuciri ale soldurilor si ale umerilor, generând astfel un dans care face tot corpul sa vibreze. Bãrbatii realizeazã aceeasi miscare a picioarelor, însã fãrã miscãrile energice ale bazinului si ale umerilor. Ei danseazã în jurul femeilor, sãrind, rotindu-se si lovindu-si calcâiele cu palmele. Pattern-ul cel mai simplu de samba este o formã de bãtut din palme, remarcatã de J. Debret la sclavi si care se mai întâlneste si azi în Bahia.

Originea cuvântului samba este neclarã: acesta ar putea proveni din cuvântul „semba”, desi alte pãreri spun cã ar fi derivat din „zambo”, cuvânt care desemneazã rodul iubirii dintre un bãrbat negru si o bãstinasã. De asemenea, în limbajul Umbundu este cunoscut termenul “esemba sau olisemba”, care înseamnã “a dansa si a bate din palme”. Kimbundu cunoaste de altfel si termenul „Sesemba”, „a dansa târând picioarele”. Pentru partizanii religiei afro-braziliene, Candomble, „samba” înseamnã “a-ti invoca propriul sfânt (orixa)”. Candomble pãstreazã si azi aceste ritmuri care au influenþat muzica brazilianã, facând din samba un gen unic.

Merengue este un dans tipic din Republica Dominicană. Originea sa rămâne oarecum incertă, deşi este cunoscut faptul că provine din Contradanza Cubaneză, are influențe ale Mazurkăi și Vals European .Merengue a fost însoţit de instrumente tradiţionale, cum ar fi Tiple, Bordona de patru, şase şi douăsprezece, mai târziu, cu tambur, tărtăcuţă şi

7

mandolina.Originea cuvântului Merengue merge înapoi în timpurile coloniale şi vine de la cuvântul muserengue, numele unuei culturi africane, întâlnite la coasta Guineei.

În ciuda creşterii popularității în rândul maselor, clasă superioară nu a acceptat merengue pentru o lungă perioadă de timp, din cauza relaţiei lor cu muzică africană şi texte literare care le însoţesc, de obicei vulgare.

Alte dansuri dominicane cu origini ale culturii negre nu au fost atacate de caracterul de dansuri rituale. Ceea ce s-au ciocnit cu concepţia religioasă a grupurilor de înaltă clasă. Caracterul său a făcut practica ritualul său se limitează la câteva locuri sau de zile pe an,ce a avut un caracter de răspândire foarte limitat în rândul populaţiei. Merengue prin contrast, un dans cu caracter de bucurie a fost introdus mult mai uşor în locurile unde se celebrau sărbători generale şi, astfel, reacţia de respingere a fost puternică, dar a fost copleşită de aroma ritmului.

Pasul de bază al dansului Merengue este un model în două etape care necesită o mişcare de şold drept în mod contrar sensului de mers , ceea cel face un pic dificil de a învăţa. Poziţia de pornire: bărbaţi şi femei sunt în poziţie similară ca de vals şi executa un pas într-o parte ceea ce se numeşte un “pas în gard(paso de la empalizada).” Acesta se poate executa apoi la dreapta sau la stânga. Aceasta se numeste Merengue Ballroom, în care cuplurile nu se separă. 1920: găleţi sau bidoane de dans, Bongo, guiro cubanez Cowbell, maracas, instrumentul de afro-latino-Conga, pian şi instrumente, bass, trompeta şi trombon.

8

Dansurile irlandeze

Istoria timpurie a dansurilor irlandeze dezvaluie o constanta deplasare a populatiei prin migratii si invazii. Fiecare popor, odata ajuns pe pamant irlandez a luat cu el din zona natala stilul de dans si muzica preferata. Exista doar cateva referinte despre istoria dansurilor irlandeze insa exista dovezi care ne arata ca printre primii practicanti ai artei dansului din Irlanda se numara druizii. Acestia aveau dansuri specifice practicate in timpul ritualurilor religioase ce serbau soarele si maretia stejarului. Urme ale dansurilor lor circulare inca traiesc in ringurile de dans si astazi. Cand celtii au sosit in Irlanda din Europa Centrala, au adus influentelor lor specifice.Cucerirea teritoriului irlandez de catre anglo-normanzi in secolul XII a contribuit la consolidarea stilului irlandez de dans. The Carol (colindul) este un dans popular normand in care conducatorul inconjurat de dansatori canta colindul, iar dansatorii reproduc acelasi cantec in timp ce danseaza. In secolul XVI sunt mentionate trei dansuri principale irlandeze: Irish Hey, Rinnce Fada (dansul lung) si Trenchmore. Primele referinte la dansuri apar intr-o scrisoare semnata de Sir Henry Sydney si adresata catre Regina Elisabeta I, in 1569.Sydney a continuat in scrisoarea sa descrie formatia de dans, ulterior specialistii stabilind dupa detalii ca acea trupa de dans a prezentat publicului o versiune timpurie Rinnce Fada. La jumatatea secolului XVI dansurile irlandeze erau prestatii obisnuite in castelele nou construite. In aceeasi perioada multe dansuri s-au adaptat mediului din Irlanda si au ajuns pana la curtea Reginei Elisabeta. Unul din aceste dansuri a fost Trenchmore. Acesta este o adaptare a unui dans taranesc irlandez. Din acest moment un alt stil de dans numit Hey a devenit popular si si-a pastrat pana in ziua de astazi stilul inconfundabil. Dupa ce in Irlanda s-a instaurat regalitatea, figurile oficiale erau primite la tarm de femei tinere dansand in ritmuri irlandeze inconfundabile. De asemenea, cand Regele James a ajuns in 1780 in Kinsale, regiune din tinutul Cork, a fost primit de dansatori. Trei oameni la brat, fiecare tinand in mana o batista alba, au avansat pe ritmuri lente, urmati fiind de trei cupluri unite de o batista alba, in semn de pace si puritate. Tempoul muzicii a urcat treptat, iar spectacolul a fost unul deosebit. Dansul in Irlanda a fost la inceput acompaniat de sunete de cimpoi si harpa. In casele aristocratiei anglo-irlandeze stapanul casei deseori dansa alaturi de servitori.

9

Dansurile inrlandeze

Dansul irlandez s-a facut cunoscut prin renumitele spectacole Riverdance si Lord of the Dance in anii ’90, fenomene ce au contribuit la globalizarea dansului Irlandei. Desi a pornit de la un stil de dans folcloric, dansul irlandez a evoluatrapid in sportul de performanta pe care-l vedem astazi – un gen prin ale carui miscari dansatorul sfideaza gravitatia si limitarile fizice ale neinitiatilor.

Dansul irlandez este alcatuit din mai multe sub-ramuri prin care practicantii progreseaza pe masurace-si insusesc abilitatile fiecarui nivel de dificultate. Specificul dansului irlandez este structuracoregrafiilor: acestea sunt alcatuite din pasi (de unde si denumirea usor confuza de Irish stepdancing) ce sunt efectuati simetric, pe piciorul drept si pe cel stang, pentru a se potrivi pe structuramuzicii irlandeze.

Baletul

Baletul este un gen de dans artistic figurativ, spectacol teatral executat de de una sau mai multe persoane. Un corp, un ansamblu de balet compus din balerini și balerine, execută dansuri și mișcări mimice, după o compoziție muzicală.

În secolul al XV-lea în Italia, dansul - mod de exprimare artistică din cele mai vechi timpuri - s-a dezvoltat încetul cu încetul într-o formă artistică scenică. Domenico din Piacenza a scris un tratat în 1400 în care descrie cca 20 de dansuri pe care le-a compus. Dar baletul în adevăratul sens al cuvântului s-a dezvoltat mai întâi în Franța, la curtea reginei Caterina de Medici, care după decesul soțului, regele Henric al II-lea, a invitat dansatori, coregrafi și compozitori italieni (țara de baștină a Caterinei) la curtea regală franceză. Cu ocazia căsătoriei contelui de Joyeuse cu Mademoiselle de Vaudemont în 1581, Caterina de Medici i-a dat violonistului italian Balthazar de Beaujoyeux mână liberă să organizeze o petrecere. Rezultatul a fost Ballet Comique de la Reine, care este considerat prima încercare de a crea un tot dramatic prin integrarea muzicii, a dansului și a unei acțiuni.

10

Baletul clasic este cel mai metodic dintre cele 3 categorii ale baletului. Acesta adera la tehnica din baletul traditional. Exista mai multe directii in ceea ce priveste zona originara a baletului clasic, cum ar fi: baletul rus, baletul francez, baletul danez sau baletul italian. Baletul clasic este cel mai bine cunoscut pentru caracteristicile sale unice si pentru tehnicile sale, despre care veti afla mai multe in sectiunea Tehnica in balet clasic. Elementele de coregrafie ale baletului clasic au fost prezentate pentru prima data in lucrarea coregrafului Carlo Blasis, numita Tratat elementar de teorie si practica in arta dansului, in anul 1820.

Tehnica de baza in balet are numai variatii regionale minore la nivel global. Diferite metode de formare au fost concepute, acestea producand o performanta fizica diferita si rezultate estetice. Baletul, dar mai ales baletul clasic pune mare accent pe felul in care sunt executate miscarile. Tehnica in balet se poate referi la principiile fundamentale si pasii pe care pasii de balet sunt construiti. Aceste principii fundamentale si acesti pasi includ "pulling up" (un termen folosit pentru a descrie postura corecta si ridicarea muschilor, astfel incat sa creasca ceea ce se numeste turn-out(vezi regulile baletului clasic ), plus cantitatea si calitatea acestor miscari si o aliniere corecta), postura, intinderea degetelor de la picioare si flexibilitate. O trasatura distinctiva a baletului este rotatia exterioara a coapselor soldului, denumita "turn-out".

Ementele primare ale dansului constau in 5 pozitii de baza.Dansatorii tineri primesc o educatie riguroasa in scolile specializate pentru a practica balet clasic, educatie care incepe cand ei sunt foarte tineri si se termina odata cu absolvirea scolii. Studentilor li se cere sa invete numele, intelesurile si tehnica precisa a fiecarei miscati pe care o invata. Accentul este pus pe dobandirea unei musculaturi puternice, mai ales partea de jos a corpului, in special picioarele, dar si muschii abdominali, cei din urma fiind foarte importanti pentru toate miscarile practicate in balet. Accentul se pune totodata si pe flexibilitate in curs de dezvoltare si pe picioare puternice, care sa permita dansul in varful degetelor. In general, referitor la executia dansului, un dansator cu o tehnica buna necesita o postura

11

corecta a corpului(aliniere) si stapanirea a ceea ce este numit "turn-out". Alinierea se refera la capacitatea dansatorului de a pastra capul, umerii si soldurile aliniate vertical, iar turnout se refera la capacitatea dansatorului de a finaliza miscarile cu picioarele rotite spre exterior.

Tehnica baletului clasic este, in mod traditional, foarte stricta, deoarece perfectionarea in ceea ce priveste principiile de baza si pasii executati sta la baza infiintarii sale. Este indicat sa se practice de la o varsta frageda, pentru a construi obiceiuri bune si pentru a proteja muschii dansatorului, membrele, oasele si sanatatea. De exemplu, un tanar dansator este invatat sa se sprijine pe degetul mare de la picioare (mai jos este un exemplu "asa NU"), pentru a evita ruperea gleznei sale, in viitor, cand va dansa in varful degetelor.

Exista opt stiluri de formare(training) in balet clasic, cele mai comune fiind urmatoarele metode: Bournonville (daneza), Vaganov (rusa), Cecchetti (italiana), Royal Ballet School and Royal Academy of Dance methods (englez), Alicia Alonso (cubaneza) siBalanchine (americana). Tehnicile folosite in baletul clasic sunt un model pentru alte stiluri de dans, precum: balet modern, balet contemporan si dans de strada (din aceasta categorie, hip hop mai exact). Pentru femei, tinuta tipica pentru balet include ciorapi(colanti) de culoarea pielii, roz sau negre si un dres (care poate fi in diferite culori sau forme), plus optional o fusta scurta peste. Pentru barbati, tinuta tipica pentru balet include ciorapi(colanti) negri sau de culoare inchisa, impreuna cu o camasa alba sau dres purtat pe sub ciorapi. Acestia mai trebuie sa poarte si o centura, drept suport pentru imbracamintea lor. In multe cazuri, elevii pot purta o salopeta, un articol format dintr-o singura bucata, care combina colantii si tricoul, pentru a fi mai putin perturbator la linia artistica. Dansatorii porta pantofi moi de balet (vezi imaginea de mai jos), adesea denumiri flats in timpul orelor lor. Dansatoarele poarta de obicei pantofi roz sau bej, in timp ce barbatii poarta pantofi negri sau albi.

12

Imagine baletul majestic

Exemplu de Balet ( Lacul lebedelor)

Lacul lebedelor (rus. Лебединое Озеро, Lebedinoie ozero) este un balet de Piotr Ilici Ceaikovski (opus 20).

Libretul baletului (în 4 acte) este unul dintre cele mai cunoscute și a fost pus în scenă pentru prima dată în 1877 în Moscova la renumitul Teatru Bolșoi, coregraf fiind Julius Reisinger, având ca sursă de inspirație o veche legendă rusă (după alții, o legendă germană, dacă judecăm după numele personajelor principale: Siegfried, Odette - Odillia, Rotbart ș.a.) și a corespuns pretențiiilor compozitorului rus. Paradoxal nu a fost primit foarte bine pe moment. Totuși, în 15 ianuarie 1895, cu o nouă coregrafie realizată de Marius Petipa și Lev Ivanov a avut un succes enorm la Teatrul Mariinsky din Sankt Petersburg. Marius Petipa s-a ocupat de primul și al treilea act (de la castel), iar Lev Ivanov de al doilea și ultimul act (actele de la lac). Între timp, textul a fost de mai multe ori transcris și modificat, astfel că unele versiuni au un final diferit față de cel original.

Legenda despre prințese transformate în lebede de un vrăjitor rău, în care vraja lui poate fi spulberată numai prin iubirea unui prinț, se poate întâlni în basmele mai multor popoare.

Actul I13

În prolog aflăm despre transformarea în lebădă a unei prințese, blestemată de geniul rău, Rotbart. Urmează o petrecere la majoratul prințului Siegfried, căruia mama îi propune ca a doua zi să-și aleagă o mireasă. Dansurile nu-l înveselesc; mai degrabă pleacă singuratic spre malul lacului din parcul castelului de unde se văd în zare ruinele unui vechi palat. Gândurile sunt întrerupte de zborul unui stol de lebede care poposește pe malul lacului, lângă ruine. Dornic să le vâneze prințul ia arbaleta și aleargă prin pădure.

Actul 2

Ajunse la mal, lebedele se transformă în prințese chiar în momentul în care Siegfried voia să o țintească pe cea mai frumoasă. Lebedele îl înconjoară, iar cea mai frumoasă dintre ele, Odetta, îi destăinuie blestemul lor. Siegfried este hotărât să lupte pentru nimicirea geniului rău, Rotbart, dar Odetta îl previne că nu prin luptă poate dezlega blestemul, ci prin iubire.

Actul 3

În sala de onoare a palatului îi sunt prezentate lui Siegfried mai multe tinere posibile mirese. El le refuză și se arată cucerit de o stranie pereche care intră neanunțată, recunoscând în trăsăturile fetei (de fapt fiica lui Rotbart) pe Odilia. Acceptă să se căsătorească cu ea, călcându-și astfel jurământul.

Actul 4

Trădată, lebăda-prințesă se vede condamnată la prelungirea blestemului. Siegfried vine, recunoscându-și greșeala și implorând iertarea. Iubirea celor doi este mai puternică decât Rotbart. Blestemul se risipește la cele dintâi raze ale aurorei.

14

Scena din baletul ,, Lacul Lebedelor”

Stiluri de balet

Exista trei stiluri principale de balet: clasic, neoclasic si contemporan. Au multe similaritati, dar le diferențiaza modul in care se danseaza, vocabularul si aspectul tehnic.

Baletul clasic este cel mai vechi si mai formal stil de balet si urmeaza tehnica de balet traditionala initiata acum cateva sute de ani.Frumusetea baletului clasic este ca desi are o structura data in ceea ce privește felul in care se danseaza si un limbaj specific, interpretarea si învățarea pot fi abordate in moduri diferite. Totusi, pentru ca este un stil rigid, baletul clasic lasa putin loc creativitatii artistice.Baletul clasic e caracterizat prin: gratie, miscari fluide, endehors, poante, balans si simetrie, accent pe poveste, costume si scenografie elaborate.Exemple de coregrafi de balet clasic: Petipa, Vaganova, Gorski, Lev Ivanov, Vainonen, Bournonville, Perrot, Saint-Leon, etc

Baletul neoclasic, introdus in secolul XX de coregraful George Balanchine, folosește vocabularul tradițional de balet dar este mai putin rigid. Balanchine a folosit mâini flexate si ocazional si picioare, endedans, poziții necentrate si costume cum ar fi costumele de balet de studii si tunicile. Se danseaza mai reped si in tempo mai dificil, mai tehnic. E un stil ce amintește de stilul de dans imperial rus, dar fara detaliile narativa si scenografia bogata.

15

El este caracterizat prin : viteza, energie, o manipulare a formei clasice, asimetrie, multe spectacole intr-un singur act, costume si decor simple.

Baletul contemporan este influentat atat de baletul clasic cat si de dansul modern. Împrumuta tehnica si folosirea poantelor de la baletul clasic desi permite folosirea unei Game mai variate de miscari si pași mai putin rigizi decat in tehnica clasica.

George Balanchine este considerat a fi fondator si al baletului contemporan, iar Mihail Baryshnikov este un exemplu strălucit de dansator care si-a construit o intreaga cariera bazată pe acest stil.El este caracterizat prin: dans la sol, endedans, o gama larga de miscari si linii ale corpului, poante dar si picior gol.

Ca si Balanchine, creațiile unor coregrafi sunt parte neo-clasice, parte contemporane. In scolile de balet, cele mai folosite sunt tehnicile Graham si Limon. Astăzi cele mai multe companii de balet si coregrafi se bazează pe dansul modern: Alonzo King cu Lines Ballet care au fost si la Bucuresti, Matthew Bourne, Nacho Duato care a fost si el la Bucuresti cu fosta sa companie, William Forsythe, Jiří Kylián, Angelin Prejlocaj, Christopher Wheeldon si multi altii.

16

17