AXINTE OCTAVIAN

8/2/2019 AXINTE OCTAVIAN

http://slidepdf.com/reader/full/axinte-octavian 1/24



2012

Iasi

PLAN DE AMELIORAE

A EFECTIVELOR DE TAURINE RASA

B.N.R. DIN CADRUL FERMEISC.ZOOCTAV.SRL



INTRODUCERE

Ameliorarea este un complex de măsuri organizatorice, de dirijare şi folosire a unor

metode şi tehnici ştiinţifice, cu aplicare practică, în fermele de animale, prin care se urmăreşte

modificarea genotipică a populaţiilor, urmărită în succesiunea generaţiilor, în scopul şi direcţia

utilă omului, proprietarului crescător de animale, pentru obţinerea unor exemplare cu caractere

de producţie superioare celor ale înaintaşilor.

Ameliorarea animalelor este ştiinţa care se ocupă cu studiul factorilor, sistemelor şi

metodelor de modificare a structurii genetice a populaţiilor de animale de la o generaţie la alta

în direcţii utile omului

Ameliorarea unei populaţii se realizează printr-o combinaţie deliberată a acţiuniifactorilor ameliorării (selecţie, încrucişare, consangvinizare). Această combinaţie deliberată de

către om se numeşte program de ameliorare. Un grup de programe de ameliorare asemănătoare

constituie o metodă de amelioarare, iar un grup de metode asemănătoare un sistem de

ameliorare.

Programul de ameliorare priveşte specia, în întregul ei, şi rasele care o alcătuiesc, de pe

întreg teritoriul ţării, fiind detaliat în planuri de ameliorare, pentru zone sau areale mai strânse,

având în vedere caracteristicile diferenţiate ale populaţiilor, cadrul tehnic şi organizatoric propriu fiecărei zone.

Ameliorarea genetică a efectivelor de taurine reprezintă o activitate cu caracter prioritar

în strategia de dezvoltare a zootehniei şi se realizează prin lucrări de selecţie - efectuate pe baza

controlului oficial al peformanţelor (C.O.P.) şi prin reproducţie dirijată, cu precădere prin

însămânţări artificiale (I.A.). Orientarea lucrărilor de selecţie la taurine este în strânsă corelaţie

cu direcţiile de exploatare a raselor, care condiţionează atât obiectivele ameliorării, căt şi

ponderea diferitelor criterii în evaluările genetice ale populaţiilor resiale.Pentru realizarea acestui obiectiv, selecţia taurinelor deţine o pondere însemnată şi un

loc central în activitatea esenţiale, Agenţia Naţională pentru Ameliorare şi Reproducţie în

Zootehnie (A.N.A.R.Z.), a Oficiilor pentru Ameliorare şi Reproducţie în Zootehnie (O.A.R.Z.)

cu scop de îndrumare şi inspecţie şi a Organizaţiilor pentru Controlul Oficial al Producţiilor cu

scop lucrativ.

Ameliorarea genetică a populaţiilor de taurine se situează în domeniile de vârf ale

zootehniei având o contribuţie inegalabilă la modificarea potenţialului productiv, a caracterelor

ereditare, a genofondului populaţiilor de bovine la nivele la care acum 50 de ani nu era posibil.



Pentru a ajunge la aceste deziderate specialistul zootehnist-amelioratorul, a conceput,

elaborat şi pus în practică o serie de metode, care au evoluat odată cu modernizarea proceselor

tehnologice.

Factorii creşterii producţiei globale de lapte şi de carne la taurine sunt ameliorarea

genetică, îmbunătăţirea condiţiilor de exploatare şi sporirea numărului de animale. Încomparaţie cu efectul ameliorării condiţiilor de exploatare la un moment dat, ameliorarea

genetică are un efect “modest”, dar este un factor major de menţinere şi de creştere a producţiei

pe termen lung.

În cazul producţiei de lapte, progresul genetic anual poate reprezenta 1 -2% din medie

pentru întreaga populaţie. Conform calculelor efectuate de Robertson şi Rendel (1950), dacă se

consideră progresul anual în populaţia activă de 100%, la aceasta contribuie selecţia taţilor de

tauri cu 43%, selecţia mamelor de tauri cu 33%, selecţia taţilor de vaci cu 18% şi selecţiamamelor de vaci cu 6%.

Ameliorarea în rasă curată are ca direcţie majoră selecţia pentru îmbunătăţirea

caracterelor (însuşirilor) cantitative, numite şi metrice şi se întemeiază pe conceptul de valoare

genetică aditivă, denumită şi valoare de ameliorare. Caracterele cantitative sau metrice au

variaţie continuă, sunt observabile şi măsurabile.

Măsura caracterului cantitativ se numeşte valoare fenotipică sau performanţă. Caractere

cantitative importante pentru selecţia taurinelor de lapte sunt producţia de lapte, grăsime sau proteină, conţinutul de grăsime sau proteină, producţia sau conţinutul în substanţă utilă.

Sunt remarcabile ca importanţă şi vârsta la prima fătare şi intervalul de fătare, caractere

cantitative care reflectă precocitatea şi aptitudinea de reproducţie, care condiţionează

randamentul producţiei de lapte şi carne, precum şi viteza procesului de ameliorare, dar

posibilităţile de selecţie pentru aceste caractere sunt modeste.

Caracterele cantitative care descriu exteriorul vacii, în virtutea realaţiei dintre formă şi

funcţie, sunt importante pentru selecţie şi nu pot fi ignorate. Totuşi, pentru a realiza un progres

genetic semnificativ, conduita selecţiei trebuie să fie dictată de caracterul principal de selecţie

(producţia de lapte), restul caracterelor pentru care se determină valoarea de ameliorare fiind

destinate unei utilizări mixte, pentru selecţie şi potrivirea perechilor. Caracterele producţiei de

lapte, sunt atribute ambelor sexe, dar manifestarea acestora este limitată de sex. Calitatea

taurilor de a transmite descendenţilor aptitudinile pentru producţia de lapte, la fel de bine ca

vacile, şi însuşirea acestora de a lăsa mulţi urmaşi permite intensificarea procesului de

ameliorare prin selecţia masculilor pe baza performanţei descendenţilor (testul descendenţei).

Performanţele vacii şi performanţele fiicelor taurului nu pot reprezenta decât în condiţii

comparabile un criteriu de ierarhizare şi de selecţie În general performanţele asociate



reproducătorilor necesită un sistem complex de referinţă pentru o comparaţie corectă. Aceasta

impune dezvăluirea valorii aditive sau de ameliorare, din care o parte egală cu 50% se transmite

în medie descendentului (capacitate sau abilitate de transmitere ereditară, valoare

transmisibilă).

Valoarea de ameliorare este parte integrantă a fiecărei performanţe, precum şi acapacităţii reale de producţie, care reprezintă partea constantă (determinată genetic şi de

mediul permanent) a performanţelor repetate ale vacii. Spre deosebire de valoarea fenotipică,

valoarea de amelioare nu se poate observa şi măsura direct, ci se deduce prin mijloace

matematice pe baza performanţelor, redate prin modele lineare în raport cu componentele

cauzale.

În cele mai multe cazuri, din cauza complexităţii efectelor de mediu, performanţele nu

se utilizează ca atare în calcul, ci se transformă (corectează) pentru eliminarea unor efectenegenetice sau pentru a reflecta mai corect direcţia de ameliorare sau pentru a realiza o

“simplificare” a modelului.

Estimarea sau predicţia valorii de ameliorare pentru caracterele producţiei de lapte la

taurine este o problemă statistico-matematică complexă care se întemeiază pe conceptele de

bază ale geneticii cantitative.

Pentru fiecare caracter care face obiectul selecţiei, considerat în cele ce urmează

cantitativ (producţie sau conţinut de grăsime, proteină, substanţă utilă) şi pentru fiecare individal populaţiei supusă selecţiei se determină valoarea de ameliorare, care reprezintă criteriul de

ierarhizare şi eliminare a animalelor necorespunzătoare.

Această expunere de motive plasează problema evaluării genetice a vacilor candidate

mame de tauri pentru caracterele producţiei de lapte într-un context genetic, statistico-

matematic, dar şi informaţional.

În virtutea atributelor sale esenţiale, A.N.A.R.Z. constituie, menţine şi dispune de

utilizarea bazei informaţionale necesară activităţii de reproducţie şi selecţie a animalelor. În

această calitate organizează “producţia informaţiilor primare”, a căror natură foarte variată, în

principiu, se referă la “date de înrudire” şi “performanţe”, ceea ce presupune şi totalitatea

informaţiilor necesare prelucrării (identificatori ai populaţiei, ai individului, ascendenţi direcţi

cunoscuţi, data şi locul naşterii, identificatori ai factorilor de mediu importanţi etc).

ETAPELE DE ALCĂTUIRE A PROGRAMELOR DE AMELIORARE



În momentul trecerii la alcătuirea unui program de ameliorare se porneşte de la unele

elemente strict necesare acestui scop (condiţii de producţie, obiectiv, metode de creştere,

parametri actuali ai populaţiei, controlul producţiei, predicţia valorii de ameliorare, selecţia şi

alcătuirea perechilor, transmniterea progresului genetic).

Harris şi col.(1984) au prezentat un model de proiectare a unui model de ameliorare,care cuprinde 7 etape:

Etapa 1 - descrierea sistemului de producţie;

Etapa 2 - stabiulirea obiectivului ameliorării;

Etapa 3 - alegerea sistemului de ameliorare şi a populaţiilor destinate

încrucişărilor;

Etapa 4 - estimarea parametrilor genetici şi a valorilor economice;

Etapa 5 – alegerea metodei de evaluare genetică a animalelor;

Etapa 6 – dirijarea împerecherilor pentru descendenţii reţinuţi în matcă;

Etapa 7 – elaborarea unui sistem în vederea diseminării progresului genetic în

populaţie;

În general, un program de ameliorare la taurine are următoarele părţi componente:

controlul performanţelor şi estimarea valorii de ameliorare a taurilor şi vacilor

de reproducţie;

alegerea taţilor şi mamelor de tauri;

dirijarea şi nominalizarea împerecherilor;

selecţia şi creşterea viţeilor masculi proveniţi din împerecheri nominalizate;

selecţia taurilor în urma testării după performanţe şi caractere de reproducţie;

selecţia taurilor după descendenţi;

utilizarea raţională a taurilor testaţi amelioratori.

Testarea după descendenţi a taurilor reprezintă unul din principalele puncte ale

programului de ameliorare, deoarece determinismul genetic al caracterelor supuse ameliorării la

taurine este redus. Referitor la programele clasice de ameliorare prof. univ. dr. ing. GH.

GEORGESCU şi colab., precizează că, acestea acordă o importanţă deosebită progresului

genetic transmis prin tauri datorită capacităţii deosebite de producere a materialului seminal

congelat şi utilizarea acestuia în biotehnica însămânţări artificiale a unui număr apreciabil de

femele.

Programele clasice de ameliorare au următoarele părţi componente:



• testarea taurilor;

• selecţia taţilor şi mamelor de tauri;

• nominalizarea împerecherilor;

• producerea noii generaţii.

DIRECŢII ŞI OBIECTIVE ÎN AMELIORAREA RASELOR DE TAURINE

Cu o pondere de cca. 65% din totalul efectivelor domestice crescute pe glob, bovinele

reprezintă o sursă deosebită în realizarea fondului mondial de produse alimentare, asigurând

peste 95% din producţia de lapte, aproape 33% din producţia de carne şi aproximativ 90% din

totalul pieilor ce se utilizează în industria pielăriei, la care se adaugă şi alte produse şi

subproduse de largă utilizare.

Orientarea lucrărilor de selecţie la taurine este în strânsă corelaţie cu direcţiile de

exploatare a raselor, care condiţionează atât obiectivele ameliorării, cât şi ponderea diferitelor

criterii în evaluările genetice ale populaţiilor rasiale.

Problema direcţiei de ameliorare diferă de la o ţară şi zonă la alta, în funcţie de structura

de rasă, de nivelul de ameliorare al raselor, de gradul de acoperire a nevoilor de consum privind

carnea şi laptele, de tradiţiile şi de condiţiile naturale şi social – economice, etc.

În general, în obiectivul ameliorării taurinelor intră următoarele grupe de caractere:

1. Caractere de producţie (lapte şi carne), atât din punct de vedere cantitativ cât şi

calitativ;

2. Caractere de reproducţie şi de rezistenţă la îmbolnăviri;

3. Caractere de exterior (rol auxiliar în selecţie).

Direcţiile de ameliorare sunt specifice fiecărei rase.

Având în vedere, pe de o parte, tendinţele şi orientările pe plan mondial în creşterea şi

exploatarea taurinelor, iar pe de altă parte, conjunctura naturală şi economică favorabilă,

creşterii acestei specii în ţara noastră, precum şi necesităţile consumului intern şi cererea şioferta pe piaţa internaţională a iaptelui şi cărnii, ameliorarea taurinelor vizează, în esenţă:

Folosirea ca material biologic a raselor cu potenţial genetic ridicat în direcţia

producţiilor de lapte şi de carne, competitive pe plan internaţional şi adaptate condiţiilor pedo-

climatice din diferitele zone ale ţării;

Creşterea nivelului mediu al performanţelor de producţie pe cap de animal,

concomitent cu ridicarea continuă a potenţialului genetic pentru una sau ambele direcţii

productive în funcţie de rasă - şi cu îmbunătăţirea tehnologiilor de creştere, întreţinere şiexploatare.



PRINCIPII ÎN ELABORAREA PROGRAMELOR DE AMELIORARE A

ANIMALELOR

Aşa cum s-a arătat, ameliorarea animalelor a fost definită ca fiind un complex dirijat de

sisteme şi metode menit să modifice structura genetică a populaţiilor de la o generaţie la alta,

în sensul îmbunătăţirii potenţialului ereditar care deter-mină însuşirile morfoproductive ale

animalelor . Multitudinea aspectelor ce rezultă din conţinutul noţiunii de ameliorare ridică tot

atâtea probleme tehnice, organizatorice şi economice care trebuie rezolvate astfel încât întregul

proces să se desfăşoare ca un tot unitar, iar rezultatele obţinute să răspundă eficienţei şi

prevederilor preconizate.

Atâta timp cât mijloacele de acţiune ale ameliorării sunt populaţiile de animale

răspândite pe areale largi şi forţele umane şi mijloacele economice de realizare a acţiunilor

ameliorării sunt concentrate în centre de coordonare, cercetare şi decizie, este de ne-conceput ca

ansamblul problemelor pe care le ridică ameliorarea animalelor într-o zonă sau într-un stat să

fie rezolvate fără coordonare unitară.

Progresele remarcabile ale geneticii populaţiilor, necesitatea obţinerii, prelucrării şi

interpretării unui volum imens de informaţii în vederea aplicării celor mai adecvate procedee,

dezvoltarea reţelei de însă-mânţări artificiale şi cerinţele ritmice de asigurare a materialului

biologic capabil să răspundă tehnologiilor moderne de creştere impun şi determină organizareaîntregii activităţi de ameliorare, în mod centralizat. Instrumentul de bază al coordonării acestei

activităţi sunt programele de ameliorare elaborate pentru fiecare specie în parte, în care sunt

prevăzute pentru desfăşurarea procesului de ameliorare: direcţiile şi obiectivele, sistemele,

tehnica şi cadrul organizatoric.

Programul de ameliorare priveşte specia, în întregul ei, şi rasele care o alcătuiesc, de pe

întreg teritoriul ţării, fiind detaliat în planuri de ameliorare, pentru zone sau areale mai strânse,

având în vedere caracteristicile diferenţiate ale populaţiilor, cadrul tehnic şi organizatoric propriu fiecărei zone.

ETAPELE ELABORĂRII PROGRAMULUI DE AMELIORARE

Pentru elaborarea programului de ameliorare este necesară parcurgerea următoarelor

etape:1. stabilirea direcţiilor şi obiectivelor ameliorării;



2. definirea metodei de ameliorare;

3. stabilirea programului tehnic de desfăşurare a lucrărilor de ameliorare.

1. Direcţiile de ameliorare ale oricărei specii trebuie stabilite pe baza cunoaşterii:

materialului biologic;

disponibilităţilor de variaţie genetică în populaţie;

importanţei relative care trebuie acordată fiecărui caracter, mai exact a grupelor

de caractere ce vor desemna tipul de producţie şi principalele însuşiri biologice ale tipului.

Detalierea obiectivelor ameliorării, în funcţie de direcţia preconizată şi de rasele

considerate, trebuie să cuprindă principalii indicatori valorici pentru caracterele urmărite, cel

puţin, pentru o perioadă de 2-3 generaţii, fără a neglija stabilirea obiectivelor apro-piate în cazul

când sistemul de ameliorare preconizat, se referă la obţinerea efectului heterozis.

În lucrările pregătitoare, de maximă importanţă este cunoaşterea indicatorilor productivi

actuali ai populaţiei. Acţiunile de ameliorare nu pot fi începute fără să se ştie de la ce se pleacă

şi la ce se doreşte să se ajungă sau fără să existe prospecţiuni referitoare la parametrii fenotipici

şi genetici ai populaţiei.

2. Stabilirea metodei de ameliorare necesită mult discernământ, fiind fundamentată, în

primul rând, de însuşi materialul asupra căruia acţionează ameliorarea, în funcţie de ereditatea

şi variabilitatea genetică a materialului biologic pe care se lucrează.

Precizarea metodei de ameliorare (în rasă curată sau prin încrucişare) este determinatăchiar de direcţiile şi obiectivele stabilite.

Definirea metodei trebuie:

a) să aibă în vedere principiile de utilizare şi efectele rezultate în urma aplicării

diferenţiate a metodelor de creştere şi a sistemelor de împerechere;

b) să se sprijine pe cunoaşterea nivelului biologic mediu al populaţiilor;

c) să ţină seama de posibilităţile tehnice şi organizatorice existente şi de perspectivă

pentru realizarea acţiunilor ameliorării şi de nivelul tehnologiilor de creştere folosite înexploatarea animalelor.

Metoda de ameliorare la nivel naţional, referindu-se la o specie, trebuie să stabilească în

mod diferenţiat structura raselor pe teritoriu şi să preconizeze, pentru fiecare, particularităţile de

aplicare. De asemenea, metoda de ameliorare trebuie să precizeze principiile de bază ale

metodologiei cu referire specială la structura de ameliorare şi de reproducţie a populaţiilor.

Indiferent de metoda utilizată (în rasă curată sau prin încrucişare), unităţile de realizare a

materialului biologic, prin intermediul căruia se va acţiona în masa populaţiei, trebuie

structurate într-un sistem funcţional cu eficienţă maximă.



Metoda de ameliorare trebuie să definească pentru fiecare structură din cadrul populaţiei

metode de creştere şi de obţinere a materialului biologic.

3. Stabilirea programului tehnic de desfăşurare a lucrărilor de ameliorare

Acesta trebuie să precizeze, în detaliu:

• etapele de desfăşurare a acţiunilor;

• localizarea lor în timp;

• metodele utilizate pentru fiecare etapă în parte.

Bălţată cu Negru Românească. Rasa specializata pentru productia de lapte, cu precocitate

apreciabila, realizeaza prima fatare la 25-26 luni, cu viata economica productive.

Primiparele realizeaza peste 70% din productia lactatiei maxime, lactatiile avand un

caracter ascendent pana la cea de a III-a, a IV-a, dupa care descreste treptat. Durata lactatiilor

variaza in functie de zona de crestere intre 260-360 zile si se grupeaza in functie de varsta intre

300-316 zile. Potentialul de productie al rasei este de peste 5000 kg lapte, cu productii

individuale frecvente la vacile adulte de peste 8000-10000 kg lapte.

In directia productiei de carne, rasa intruneste insusiri destul de bune. Tineretul se

preteaza pentru ingrasare in sistem intensiv, realizand pana la varsta de 12-18 luni o rata zilnica

de crestere in jur de 0,9-1,1 KG. Randamentul la taiere variaza in functie de varsta si conditie,

intre 52-55%..Ca urmare a insusirilor deosebite pe care le intruneste , ramane si pe viitor una dintre cele mai

importante rase pe plan mondial., cu tendinte de extindere a arealului de raspandire.

In conditiile tarii noastre, rasa Holstein Friza si produsii sai de incrucisare este

principalul furnizor de lapte. Se preteaza exploatarii intensive in fermele specializate pentru

productia de lapte din zonele cu altitudini mici si mijlocii.

Extinderea rasei in intreaga zona colinara si de campie din Moldova, Muntenia, Dobrogea si

Oltenia s-a facut prin incrucisari de absorbtie, a raselor locale cu rezerve genetice de productiereduse, existente in aceste zone.

Datorita insusirilor valoroase de productie si a capacitatii de adaptare, taurinele Baltata cu

negru au dobandit un renume deosebit, fiind raspandite in intreaga lume. in tara de origine

reprezinta 74% din efectivul de taurine si respectiv 31,6% si respectiv 31,6% din totalul

taurinelor din Europa, cu pondere insemnata dar variabila in celelalte continente.

In unele tari, taurinele Baltate cu negru au patruns inca din secolul al XVIII-lea, care in functie

de conditiile create, tehnica de crestere si intensitatea activitatii de selectie aplicate, au condus

la formarea a numeroase rase, acestea inscriindu-se in marea familie BNR.



La noi in tara rasa a fost importata masiv, incepand cu anul 1960din diferite tari (Danemarca,

Olanda, Anglia, R F Germania, Canada, RS Polona), in prezent reprezentand, impreuna cu

metisii lor 25,9% din efectivul total de taurine (anul 1981).

Cu aspect exterior si dezvoltare corporala pronuntat armonioasa, prezinta o roba baltata

alb cu negru (respectiv cu rosu), cu proportii diferite intre zonele pigmentate si nepigmentate.Indiferent de ponderea acestora, in mod obisnuit se disting trei zone pigmentate,

corespunzatoare treimilor corporale, cu fata inferioara a trunchiului , membrele si coada

intotdeauna albe, iar regiunea fetei, botul si coarnele intotdeauna pigmentate. Pielea este subtire,

supla, moale si usor detasabila. Trunchiul este lung, larg si adanc, cu linia superioara dreapta si

orizontala, cu torace adanc, iar crupa larga si aproape patrata, iar membrele puternice si cu

aplomb corect. Ugerul este voluminos, cu baza larga si corect prins, extins apreciabil abdominal

si crural. Temperamentul este vioi, iar constitutia fin-robusta.Paralel cu aceste aptitudini pentru producţia de lapte, „tipul dorit" trebuie să se

caracterizeze printr-o mare viteză de creştere a tineretului, o bună dezvoltare a musculaturii,

special a trenului posterior, calitate comercială deosebită a carcaselor şi un consum redus de

hrană pe unitatea de spor în greutate.

STADIUL ACTUAL AL AMELIORĂRII RASELOR DE TAURINE

În evaluările principalilor parametri tehnici ai programului de ameliorare a fost luată în

considerare situaţia actuală cu privire la structura de rasă şi nivelul performanţelor de producţie.Ca urmare a activităţii susţinute de însâmânţâri artificiale cu material seminal congelat, de



control oficial al performanţelor şi de selecţie a populaţiilor de taurine, mai ales în perioada de

aplicare a programului anterior de ameliorare, structura de rasă a efectivului a cunoscut o

dinamică favorabilă raselor ameliorate, mai bine corelată cu cerinţele economiei naţionale

privind asigurarea cu lapte şi carne şi cu condiţiile pedo-climatice din diferitele zone geografice

ale ţării. Ultimul recensământ pe rase din anul 1997 şi estimările ulterioare pe baza rezultatelor catagrafiei efectuate de personalul tehnic al reţelei naţionale de ameliorare a animalelor, cele

trei rase zonate în ţara noastră (inclusiv metişii acestora) deţin aproximativ următoarele ponderi

în efectivul total de taurine: Bălţata românească -36%, Bălţată cu negru românească – 35% şi

Brună – 26%; diferenţa de 3% din efectiv o reprezintă rasa Pinzgau de Transilvania şi alte

populaţii de bovine.

Având în vedere nivelul actual al ameliorării genetice a rasei BNR, se vor urmări:

îmbunătăţirea însuşirilor de precocitate atât în producţia de lapte, cât şi în producţiade carne;

îmbunătăţirea rezistenţei organice, longevităţii, fertilităţii şi economicităţii.

ridicarea potenţialului genetic în producţia de lapte şi mărirea conţinutului de

grăsime şi proteină în lapte;

Cantitatea de lapte 5500 kg;

% de grăsime 3,80;

% de proteină 3,30.

masivizarea corporală a rasei pentru realizarea unei greutăţi corporale medii la

vacile actuale de cca 580-600 kg, prin creşterea taliei la 135 cm., a dimensiunilor de

lungime şi lărgime, cât şi printr-o mai bună dezvoltare a musculaturii;

spor de creştere 1100g/zi,

randament la tăiere 56%.

îmbunătăţirea aptitudinilor ugerului pentru mulsul mecanic: mărimea, prinderea,

simetrie morfologică şi funcţională, viteză de muls;

viteză de muls 1,7 kg/min,

indice mamar 46%,

consum specific 0,9 UN/l lapte şi 6,0 UN/kg spor.

Principiile de bază ale metodologiei de ameliorare genetică a rasei

Bălţată cu Negru Românească



Realizarea obiectivelor principale în ameliorarea raselor de taurine se prevede să aibă

loc în cadrul unui sistem unitar coordonat, care se desfăşoară pe bază de programe de

ameliorare.

Luând în considerare condiţiile climatice şi social economice ale ţării, direcţiile şi

obiectivele preconizate în ameliorarea raselor şi nivelul performanţelor realizate, sistemul de

ameliorare şi metodologia de lucru utilizate se bazează pe următoarele principii:

Realizarea progresului genetic maxim prin folosirea presiunii de selecţie prin taurii

reproducători. Aceasta presupune concentrarea lucrărilor de selecţie asupra plusvariantelor

populaţiei active în vederea producerii dirijate a generaţiilor de tăuraşi destinaţi la însămânţări

artificiale şi folosirea intensivă a taurilor testaţi amelioratori, dar şi a m.s.c. provenit din import.

Pentru a mări intensitatea de selecţie şi a micşora intervalul de generaţie mamă -fiu(fiică). se va extinde biotehnica ingineriei genetice, în special a transferului de embrioni de la de

mare performanţă.

Obţinerea unui progres genetic maxim ca urmare a presiunii de selecţie

exercitate prin masculi; aceasta presupune concentrarea lucrărilor de selecţie asupra

plusvariantelor populaţiei active a raselor în vederea producerii dirijate a generaţiilor de tăuraşi

destinaţi la reproducţie şi folosirii intense la însâmânţâri artificiale a taurilor amelioratori;

Structurarea efectivului de taurine pe principiul piramidei ameliorării în fermede elită şi ferme (efective) de producţie;

Folosirea cu precădere a sistemului de ameliorare în rasă curată în fermele de

elită şi în populaţia activă (efective cuprinse în controlul producţiei şi însămânţate artificial).

Fermele de producţie pot utiliza atât ameliorarea în rasă curată, cât şi prin

încrucişare, cu menţiunea că pentru aceasta din urmă, se recomandă respectarea arealului de

creştere al raselor.

Pentru fermele şi nucleele de elită se recomandă înmulţirea efectivului prinizolare reproductivă şi, deci, împerecherile înrudite, în vederea consolidării însuşirilor

valoroase, fără a exclude însă posibilitatea imigraţiei de gene valoroase prin folosirea

însămânţărilor artificiale cu material seminal de la cei mai buni tauri de rasă din ţară sau din

lume, precum şi transferul de embrioni de la aceste rase.

În unele nuclee de elită din zonă vor fi create şi omologate linii zootehnice şi sintetice

pentru producerea sistematică a unor populaţii „cross-breed" cu însuşiri de fittness şi producţii

superioare. Progresul genetic prevăzut în nucleele de elită se bazează pe folosirea taurilor testaţi



după descendenţi, amelioratori pentru majoritatea însuşirilor de selecţie şi pe nominalizarea

anuală a împerecherilor în funcţie de valoarea de ameliorare a taurilor parteneri.

În fermele de producţie pot fi utilizate atât creşterea în rasă curată cât şi prin încrucişare.

Pentru încrucişare, în cazul folosirii altor rase decât cele zonale, se vor face propuneri nominale

care vor fi avizate de ANARZ şi organismele zooveterinare zonale.Sugerăm folosirea raselor de carne: Blanc Belgian Blue, Charolaise şi Limousine în

încrucişare cu vacile BNR slab performante, în vederea producerii metişilor de primă generaţie

destinaţi producţiei de carne. Propunerea se bazează pe experimentul foarte reuşit de încrucişare

între rasa Blanc Belgian Blue cu Bălţată Românească şi Bălţată cu Negru Românească.

În scopul ameliorării raselor şi populaţiilor locale slab productive supuse precesului de

substituire , se va continua încrucişarea de absorbţie cu rasele zonate, dar se va păstra un nucleu

suficient de mare, care va fi crescut în rasă pură pentru a se conserva fondul de gene al acestor populaţii mici pe cale de dispariţie.

În zona Moldovei este vorba de nucleul de rasă Sură de stepă care este supus

reproducerii în rasă curată în vederea conservării fondului genetic, acţiune tehnică care se

desfaşoară în cadrul SCD-Dancu Iaşi, dar şi de rasă Pinzgau din Bucovina.

Ca urmare a importanţei pe care o prezintă taurii în procesul de ameliorare, datorită

presiunii de selecţie pe care o exercită, în inducerea progresului genetic în masa efectivului

rasei, prin folosirea însâmânţârilor artificiale, metodologia de ameliorare este subordonatăselecţiei acestora, fiind axată pe următoarele verigi de bază.

producerea dirijată a generaţiilor de tăuraşi pentru reproducţie, cu deosebire

destinaţi la însâmânţâri artificiale;

selecţia riguroasă, în etape succesive, a tăuraşilor destinaţi la însămânţări

artificiale prin aplicarea unei intensităţi ridicate de selecţie;

folosirea intensă a taurilor testaţi amelioratori prin utilizarea însâmânţării cu

material seminal congelat.

PRODUCEREA DIRIJATĂ A TĂURAŞILOR DESTINAŢI PENTRU REPRODUCŢIE

Se bazează pe următoarele acţiuni şi lucrări:

Stabilirea necesarului anual de tăuraşi pentru reproducţie având în vedere:

numărul de tauri necesari la însâmânţări artificiale şi la montă naturală: intensitatea de utilizare

a diferitelor categorii de tauri şi tăuraşi (în testare, în aşteptare şi testaţi după descendenţi)



admişi la însâmânţări artificiale şi rata anuală de înlocuire a taurilor folosiţi la însâmânţări

artificiale si la montă naturală.

Stabilirea necesarului de vaci -mame de tauri, alegerea cel puţin anuală a

acestora şi nominalizarea împerecherilor cu tauri parteneri amelioratori (taţi de tauri).

Nominalizarea periodică a fermelor şi nucleelor de elită ca principale furnizoare

de tăuraşi pentru reproducţie.

SELECŢIA TĂURAŞILOR DESTINAŢI LA ÎNSÂMÂNŢĂRI ARTIFICIALE

În cadrul căreia se efectuează: preselecţia acestora după ascendenţi prin identificarea produşilor obţinuţi din împerecheri nominalizate; testarea paternităţii tăuraşilor; testarea

tăuraşilor pe baza performanţelor proprii (TPP), în etapa I pentru producţia de carne (spor

mediu zilnic şi conformaţie corporală) şi în etapa a ll-a după aptitudinile de reproducţie

(comportament sexual şi pretabilitatea la congelare a materialului seminal); testarea taurilor

după descendenţi (TD) - în etapa I pentru determinarea valorii de ameliorare în direcţia

producţiei de carne (TDC) şi în etapa a ll-a pentru estimarea valorii de ameliorare pentru

producţia de lapte (TDL). Testele la care sunt supuşi tăuraşii, în etape successive, au ca scop

final stabilirea valorii de ameliorare globale şi a destinaţiei ulterioare.

Acţiuni tehnice principale pentru desfăşurarea în condiţii optime a

procesului de ameliorare al rasei

Odată cu schimbările profunde intervenite în strcutura de proprietate asupra pământului

şi efectivelor de animale, cu cca. 99% în favoarea sectorului privat, s-au înregistrat şi unele

neajunsuri şi diferenţe, printre care: schimbarea drastică a efectivelor totale şi matcă;



reducerea şi dispersarea mare a populaţiei active;

perturbarea unor acţiuni tehnice cu rol însemnat în procesul de ameliorare

genetică, cum sunt însămânţările artificiale, controlul oficial al producţiei, testarea

reproducătorilor.

Acestea justifică pe deplin preocupările pentru recuperarea şi aducerea la nivelul

standardelor europene a întregii activităţi de ameliorare genetică. În acest scop, pentru

susţinerea Programului naţional - cadru de ameliorare a raselor de taurine elaborat recent, au

fost revizuite şi analizate aproape toate acţiunile tehnice ale vechiului program, parte dintre

acestea aflându-se în curs de implementare.

Astfel, au fost, mai întâi, adaptate şi propuse pentru oficializare cadrul organizatoric -

instituţional, atribuţiile şi competenţele structurilor implicate în ameliorare, în conformitate cu

reglementările Uniunii Europene în domeniu. S-a realizat apoi: privatizarea serviciului(manoperei) de însămânţări artificiale (O.M. nr. 40/1997); noua metodologie de identificare a

taurinelor prin individualizarea şi înregistrarea în sistem unitar codificat pe ţară (O.M. nr.

27/1998); revizuirea sistemului de înscriere şi conducere a registrelor genealogice conform

Acreditării A.N.A.R.Z. nr. 1245 din 2 aprile 2006, criteriile de selecţie şi metoda de apreciere a

conformaţiei corporale prin descrierea lineară a caracterelor de exterior conform O.M. 17, 18,

19/2005.

Obiectivele şi parametrii de selecţie prezentaţi în sinteză, pe rase, (în tabelul 5) au învedere creşterea producţiei de lapte şi îmbunătăţirea calităţii sub raportul conţinutului în

grăsime şi proteine la toate cele trei rase, iar la Bălţată românească şi Brună - ca rase cu

producţie mixtă - sunt luate în considerare şi caracterele pentru producţia de carne, cu o pondere

de 35% şi respectiv 25% în valoarea de ameliorare globală a taurilor selecţionaţi.

Sunt incluse, de asemenea, în obiectivele de selecţie şi unele însuşiri de reproducţie

(fertilitate, uşurinţă la fătare, viţei născuţi ,născuţi morţi, etc) sub denumirea de „fittness", cu o

pondere între 5 şi 10% în valoarea de ameliorare globală a taurilor selecţionaţi.În calculul parametrilor de selecţie privind capacitatea de testare a taurilor pentru

producţia de lapte s-a pornit de la premiza extinderii controlului oficial al performanţelor în

următorii 2 ani la nivelul prevăzut în program, prin reorganizarea acestuia, iar pentru

eficientizarea programului şi accelerarea ritmului de ameliorare a raselor s-a estimat extinderea

însămânţărilor artificiale, în anii imediat următori, la cel puţin 46% la rasa Bălţată românească,

36% la Brună şi 45% la Bălţată cu negru românească.

Evident, în procesul de ameliorare genetică se pune un accent deosebit pe cele trei

pârghii de bază ale sale: însămânţarea artificială, controlul performanţelor şi testarea după



descendenţi, toate trei necesitând a fi cât mai grabnic reconsiderate de fond, restructurate,

extinse şi modernizate la nivelul practicii din ţările U.E.

Tabelul 5

PARAMETRII TEHNICI AI PROGRAMULUI DE AMELIORARE A RASEI BALTATA CU

NEGRU ROMANEASCA

Specificare U.M. BNR 1. Obiective Rasă mixtă pentru lapte-carne

a. Ponderea caracterelor în valoarea de ameliorare globală

- lapte % 70

- carne % 25

- fittness % 5 b. Producţia medie de lapte pe lactaţie normală, la echivalent maturitate

- lapte kg 4800

- grăsime%

kg

3.95

190- proteină

%kg

3.35160

c. Greutate corporală kg 550-600d. Înălţime - la greban

- la crupăcmcm

134-136

2. Vaci şi viţele însămânţate artificial cap %180.000

39

3. Vaci în controlul oficial de producţie cap %60.00013,0

4. Tăuraşi din împercheri nominalizate introduşi în testare după performanţe proprii

cap 40

5. Tauri introduşi în testare după descendenţi cap 30

- proprii cap 25-- din import cap 5

6. Capacitatea de testare lapte cap 24.000% 40

7. Tauri în testare după descendenti pentru producţia de carne cap 30

- capacitatea de testare carne cap 450

- tauri eliminaţi după testare carnecap%

516

8. Tauri urmăriţi în testare după descendenţi laptecap%

2575

9. Tauri reuşiţi la testare – acceptaţi la IAcap

%

6

2010. Necesar vaci mame de taur cap 26011. Vaci canditate mame de taur cap min. 52012. Tauri taţi de tauri folosiţi la împerecheri nominalizate cap 8-1013. Total MSC necesar doze 360.000

a. – De la tăuraşi în testare, totaldoze

%120.000

33,3

- în populaţia activă (800 IA1x2 doze x nr. tăuraşi)doze

%48.00013,3

- în restul populaţiei (1200 IA1x2 doze x nr. tăuraşi)doze

%72.00020,0

b. Tauri în exploataredoze

%222.000

61,7

c. Import MSC doze%

18.0005,0

14 T i t t ţi î l t 18



15. Rata anuală de înlocuire % 33,316. MSC în medie pe taur pe an în exploatare doze 12.300

Parametrii proiectaţi ai programului de ameliorare privind necesarul dereproducători şi efective selecţionate

Pentru perioada 2005 - 2010 vor trebui realizaţi următorii parametrii privind necesarul

de reproducători şi efective selecţionate la rasa BNR:

Efectiv matcă total = 66.677 capete

Efectiv matcă la IA (36 %), total = 24.004 capete

Efectiv matcă la montă naturală (64 %) total = 42.673 capete Efectiv matcă la IA cu tauri testaţi amelioratori (74 %), total = 17.763

capete

Efectiv matcă la IA cu m.s.c. de la tauri în aşteptare (26 %), total = 6.241

capete

Necesarul de tauri testaţi amelioratori (10.000 vaci/taur), total = 2 capete

Necesarul anual de tăuraşi din împerecheri nominalizate (1/12), total

anual = 24 capete

Necesarul de tauri candidaţi la testul descendenţei (1/2), total anual = 12

capete

Necesarul anual de tauri pentru montă naturală (70 vaci/taur), total = 610

capete

Necesarul anual de vaci mame de taur (1/6 MT) total = 72 capete

Necesarul anual de vaci în nucleele de elită (mame × 2), total = 144

capete

CADRUL INSTITUŢIONAL



Pornind de la actuala organizare şi păstrând realizările meritorii înregistrate în

ameliorarea genetică a efectivelor de taurine din ţara noastră, tranzitţia la economia de piaţă şi

cerinţele integrării României în Uniunea Europeană impun adaptarea structurilor şi legislaţiei

existente, la cadrul instituţional şi reglementările practicate pe plan internaţional, care permite,

printre altele:

protejarea şi susţinerea funcţionării fermelor de elită şi a celor care realizează

lucrări de conservare şi prezervare a patrimoniului genetic, cu participarea domeniului public;

asigurarea neutralităţii şi obiectivităţii în controlul performanţelor de producţie

şi a evaluărilor genetice, prin îmbunătăţirea serviciilor de măsurare, omologare şi certificare a

valorii zootehnice;

îmbunătăţirea serviciilor de reproducţie, în special prin utilizarea însămânţărilor

artificiale.În aplicarea programului de ameliorare sunt implicate următoarele instituţii şi

organizaţii:

ferme de elită, şi alte unităţi cu efective cuprinse în controlul oficial al

performanţelor;

unităţi de însământări artificiale ;

instituţii pentru coordonarea aplicării programului de ameliorare;

instituţii de cercetare;

asociaţii ale crescătorilor;

organizaţii pentru controlul oficial al performanţelor.

Fermele de elită şi unităţile cu efective în controlul oficial sunt deţinătoarele efectivelor

de animale în care, prin lucrări de selecţie se realizează progresul genetic.

Unităţile pentru însămânţări artificiale pot funcţiona ca societăţi independente, dacă sunt

acreditate, în conformitate cu prevederile legale. Au rolul de a asigura transmiterea rapidă a

progresului genetic în fermele de producţie.

Instituţiile pentru coordonarea aplicării programelor de ameliorare sunt reprezentate la

nivel central de Agenţia Naţională pentru Ameliorare şi Reproducţie în Zootehnie iar la nivel

judeţean, de Oficiile pentru ameliorare şi reproducţie în zootehnie. Atribuţiile lor sunt stabilite

prin actele normative de înfiinţare.

Instituţiile de cercetare elaborează metodologii moderne de selecţie şi estimare a valorii

de ameliorare şi programe de conservare pentru populaţiile reduse numeric. Asigură suportul

ştiinţific pentru realizarea de noi creaţii biologice.Asociaţiile crescătorilor, în cadrul acţiunilor de reprezentare a intereselor crescătorilor,



au următoarele atribuţii:

participă la stabilirea obiectivelor şi la elaborarea programelor de ameliorare;

sprijină crescătorii în procurarea materialului biologic de valoare şi în

organizarea reproducţiei prin însământări artificiale.

stabileşte relaţii de colaborare cu alte organizaţii din ţară şi străinătate.

Organizaţiile pentru controlul oficial al performanţelor execută lucrările de control

oficial al performanţelor. Aceste lucrări sunt de interes naţional, finanţate de la bugetul de stat,

în baza unui contract de concesiune.

CADRUL LEGISLATIV

Cadrul legislativ al lucrărilor de ameliorare a taurinelor are în vedere alinierea legislaţiei

din domeniu la normativele şi directivele Uniunii Europene.

Activitatea de ameliorare la taurine se desfăşoară în conformitate cu Legea zootehniei

nr. 72/2002 şi cu Normele tehnice privind aprecierea materialului de reproducţie la taurine

Însămânţarea artificială şi transferul de embrioni

În ţara noastră insămânţarea artificială la taurine s-a practicat pe scară largă (peste 75%).

însă după 1989 a scăzut extrem de mult, în prezent situându-se la o proporţie de 30- 40% IA 1

faţă de matca existentă în judeţele din arealul de creştere al rasei.

Biotehnica transferului de embrioni, deşi joacă un rol însemnat în procesul de

ameliorare, nu s-a extins în ţara noastră datorită dificultăţilor materiale şi financiare. Ea face

încă obiectul lucrărilor de cercetare, neputând fi luată în considerare ca o rezervă potenţială.



Controlul performanţelor de producţie

Început în ţara noastră cu multe decenii în urmă de către sindicatele organizate pentru rasa

BNR, dar întrerupt complet de cel de al 2-lea război mondial, controlul producţiei a fost reluat abia

în anul 1957

În prezent, ca şi mai înainte cu 40-50 ani, această activitate se desfăşoară printr-o reţea

oficială, cu rol de inspecţie de stat în ameliorare, reprezentată de A.N.A.R.Z., care funcţionează în

baza Legii nr. 40/1975 privind creşterea şi ameliorarea animalelor, (lege în vigoare încă) şi ale

instrucţiunilor tehnice de apreciere şi certificare a animalelor de reproducţie, aprobate cu O.M. nr.

41/1976 şi O.M. 17, 18, 19/2006, pentru aprobarea Normei cu privire la animalele de reproducţie

de rasă pură şi estimarea valorii de ameliorare a acestora.

Controlul producţiei de lapte se efectuează în conformitate cu metodologia şi

reglementările I.C.A.R. (Comitetul Internaţional pentru Controlul Performanţelor la Animale) şi

O.M. 17, 18, 19/2006. Până în anul 1990 s-a practicat numai metoda A4 de control (la interval de

28 zile), iar ulterior şi metoda A6 (la interval de 42 zile). Evident, standardele internaţionale de

control impun exigenţe sporite şi în acest domeniu, îndeosebi în ce priveşte determinarea

însuşirilor calitative ale laptelui, prin utilizarea de aparatură modernă de mare precizie şi

productivitate (de tip Milkoscane), amplasată în laboratoare zonale, amenajate cu toate dotările

necesare (inclusiv personal tehnic şi calculatoare). Din acest punct de vedere s-au înregistrat deja

paşi importanţi în ţara noastră prin punerea în funcţiune a cinci laboratoare zonale, la Bucureşti,

Iaşi, Arad, Cluj şi Bistriţa.

Din nefericire pentru importanţa şi perspectivele acestei activităţi tehnice indispensabile în

procesul de ameliorare, extinsă şi aşa insuficient, la mai puţin de 20% din matca existentă în

arealul de creştere al rasei (tab. 7), deci cu mult sub cerinţele optime, şi mai ales faţă de proporţiileînregistrate în principalele ţări care cresc populaţii de taurine din tulpina Schwyz, în luna iunie a

anului 2000 controlul a fost înjumătăţit, fără discernământ, numărul controlorilor de producţie

făcând imposibilă menţinerea actualelor efective de vaci în control. La nivel de ţară (tab. 7),

începând cu anul 2000, are loc o scădere permanentă, atât a numărului de vaci cuprinse în COP. cât

21



şi a numărului de tauri, astfel că la sfârşitul anului de control 2005-2006, se înregistrează cele mai

scăzute valori din ultimii 15 ani, respectiv 17,1% la vaci.

În ultimii ani, 2000 - 2006, producţia de carne de bovine a crescut cu cca. 10%. Una din

cauzele acestei creşteri poate fi ameliorarea performanţelor productive a animalelor supuse

îngrăşării (inclusiv la viţeii masculi aparţinând raselor specializate pentru producţia de lapte.

Controlul performanţelor de exterior se efectuează în prezent după noul concept adoptat

recent de Federaţia europeană a rasei Schwyz referitor la sistemul de descriere lineară a

exteriorului care cuprinde 16 caractere (specifice raselor mixte pentru lapte-carne), grupate în patru

segmente: dezvoltare corporală, tip morfologic, fundament şi uger.

Testarea după descedenţi

În acţiunea de modificare dirijată a structurii genetice a populaţiei, omul are posibilitatea de

a decide câţi descedenţi să reţină de la fiecare părinte şi cum să împerecheze indivizii selecţionaţi.

În acest sens, are loc producerea programată a descedenţei, care presupune difuzarea de

material seminal în populaţii diferite în perioade de timp limitate (3 luni), confirmarea paternităţii

descedenţei, controlul performanţelor descedenţilor şi contemporanilor (la testarea pentru lapte),

măsurători şi cântăriri (la testarea pentru carne), stabilirea valorii pentru aneliorare a taurinelor prinmetode matematice şi stabilirea destinaţiei acestora.

22



CONCLUZII

Sintetizând rezultatele cercetărilor efectuate în populaţiile de taurine Baltata cu Negru

Romaneasca din exploataţiile private individuale şi cele mai reprezentative societăţi comerciale cu

capital majoritar de stat se poate desprinde concluzia că taurinele sunt bine adaptate la condiţiile de

mediu specifice zonei, dar performanţele productive sunt deseori modeste şi foarte diferenţiate.

Acolo unde s-au asigurat condiţii apropiate de cele optime, rasa BNR a răspuns prin performanţe

productive bune, fără a-şi exprima în totalitate potenţialul genetic productiv.

Având în vedere rezultatele obţinute în creşterea taurinelor BNR, calităţile şi deficienţele

reieşite din studiul întreprins, considerăm că rasa BNR se profilează în viitor ca una din rasele de

bază pentru această zonă şi pentru toată zona extracarpatică a ţării, deficienţele putând fi corectate

în timp prin selecţie, îmbunătăţirea factorilor tehnologici de exploatare şi a managementului

fermelor.

Variabilitatea largă a însuşirilor morfoproductive şi de reproducţie oferă posibilităţi sporite

de ameliorare genetică folosindu-se criteriile şi metodele moderne cunoscute în prezent. Pentru

ridicarea potenţialului genetic şi implicit a însuşirilor productive este necesar a se folosi la

reproducţie numai tauri de mare valoare genetică verificaţi prin testul descendenţei. Totodată se

recomandă îmbunătăţirea tehnologiei şi nivelului creşterii tineretului, a managementului

reproducţiei, tehnologiei de ameliorare şi exploatare pentru lapte şi carne, gestiunii factorilor tehnologici şi economici.

23



BIBLIOGRAFIE

1. Drăgănescu C., 1979 - Ameliorarea animalelor ; Editura Ceres, Bucureşti2. Grosu H. 2003 – Programe de ameliorare, Editura Agrotehnică

3. Grosu H., Pascal A.O., 2005 – Programe de ameliorare genetică în zootehnie,

Editura. Ceres, Bucureşti

4. Ivancia Mihaela, 2007 – Ameliorarea animalelor , Iaşi

*** Concepte şi principii actuale privind ameliorarea taurinelor, care fundamentează

normele tehnice şi metodologice de testare a taurilor – A.N.A.R.Z.

*** O.M. 309/2003 Programe de ameliorare

5. http://www.holsteinro.ro

24

http://www.holsteinro.ro/

http://www.holsteinro.ro/

AXINTE OCTAVIAN

Documents

Transcript of AXINTE OCTAVIAN