Arderea pruncilor - bibliotheca.ro fileREVISTÃ LUNARÃ DE CULTURÃ A SOCIETÃÞII SCRIITORILOR...

REVISTÃ LUNARÃ DE CULTURÃA SOCIETÃÞII SCRIITORILOR TÂRGOVIªTENIAnul XI, Nr. 8 (125) � august 2010

Arderea pruncilorPare cã suntem urmãriþi de un blestem care ne meneºte celor mai stupefiante recorduri.

Devenim adevãraþi artiºti ai superlativelor. Din nefericire, niciunul dintre superlativele noastrede datã recentã nu þine de sfera binelui, care, pe blândul plai mioritic nãpãdit de scaieþi, adevenit, vorba poetului, ceva mai înghesuit în sine decât însuºi punctul. Iatã, nici n-a trecuto lunã ºi jumãtate de la carnagiul de la Tuzla (pe care, potopiþi de tot soiul de ºtiri despre nimicurlate pe la televiziuni cãtre o populaþie ºi aºa nãucitã), cã la o maternitate bucureºteanãunsprezece copilaºi abia nãscuþi au fost pârjoliþi ca într-un cuptor de un incendiu sesizat, pecât se pare, abia la vreo jumãtate de orã de la declanºarea lui. În momentul în care tastezaceste fraze, impresionat de ceea ce am vãzut ºi am auzit, tulburat de suferinþa pãrinþilor careºi-au pierdut copiii sau îi ºtiu în primejdie de moarte (ºi pe care guvernul vrea sã-idespãgubeascã, drãmuind atent sumele, prin cinci sau prin trei mii de lei - dupã cum copilaºule mort sau doar ars!), cinci dintre aceºti îngeri nevinovaþi au murit. ªi este posibil sã moarã ºiceilalþi. Iar aceia care, printr-un miracol, vor scãpa, vor duce o viaþã marcatã de secheleleacestui accident. Deturnând ºi viaþa pãrinþilor lor, care aºteptau copii sãnãtoºi ºi vor primi,împreunã cu derizoria sumã aruncatã în bãtaie de joc, niºte infirmi. Veniþi sã ajute, câþivamedici israelieni declarã cã n-au vãzut ºi nici n-au auzit cã s-ar mai fi întâmplat aºa cevavreodatã în lume. Poate, zic eu, în rãzboiul din Vietnam, dar nu în realitate, ci în imaginaþiavreunui zãrghit de scenarist american.

Am luat cunoºtinþã, pe internet, de sute de reacþii indignate. Am ascultat, în dezbateritelevizate, opinii ºi am sesizat încercarea unora de a câºtiga capital politic prin tragediamicuþilor. Am ezitat îndelung înainte de a mã aºeza în faþa calculatorului, gândindu-mã cã, subimperiul emoþiei, aº putea sã judec greºit. Trag, totuºi, aer în piept ºi încerc sã fiu calm.

Aºadar, ce s-a întâmplat acolo? S-a întâmplat ceea ce se întâmplã peste tot în þara noastrãlãsatã în voia soartei, o þarã în care nicio regulã (de la cele de circulaþie la cea a bunului-simþ)nu e respectatã, unde fiecare face ce-l taie capul, o þarã în care pisica e acasã, dar are altepreocupãri decât pe cea de a prinde ºoareci.

Sã recapitulãm. O firmã de verificãri ºi mentenanþã încaseazã, cu o lunã înainte denenorocire, o facturã grasã, dar face lucrãri de mântuialã, pe care conducerea administrativãa instituþiei le valideazã. Incendiul s-a produs din pricina acestei neglijenþe iresponsabile.

O asistentã care trebuia sã se afle permanent în camera micuþilor umblã lela prin spital.Cum face ea ºi cum o fac ºi altele, mai mereu. Pompierului care a sosit când camera era deja înflãcãri i-au trebuit, în acele condiþii groaznice, doar cinci minute sã scoatã toþi copilaºii. Dacãasistenta era la postul ei, am fi vorbit acum de un incident minor.

Medicul de gardã se ocupa de ceva, ºeful de secþie n-avea idee, probabil, de ceea ce facepersonalul în timpul serviciului, cum asistentele stau la ºuetã ºi la cafele, deºi nu pentru astasunt plãtite (prost de cãtre stat, gras de cãtre pacienþi). În sfârºit, directorul maternitãþii, undistins specialist, responsabil cu ordinea ºi disciplina în instituþia pe care-o conduce, stãtea,probabil, mai toatã vremea, cu gândul la clinica lui particularã, iar nu la ce-i fac angajaþii.

Recunoaºteþi aceastã lume pe dos, acest lanþ al dezinteresului, al indolenþei, al lipsei deconºtiinþã ºi de rãspundere profesionalã? Evident cã le recunoaºteþi, pentru cã MaternitateaGiuleºti nu este alteva decât o imagine a României în mic. Iar unii dintre noi suntem bebeluºiicare stau în incubatoare ºi, într-o zi, vor fi pârjoliþi.

Existã, în toate, o vinã individualã (în cazul de faþã, penalã) ºi o vinã colectivã. Pânã înmomentul în care scriu, nimeni n-a fost arestat. Iar ministrul de resort încã nu ºi-a prezentatdemisia. Dimpotrivã, se spalã pe mâini (ºi chiar zâmbeºte stupid), ca Pillat din Pont.

Tudor Cristea

2 LITERE � Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni

Revistã lunarã de culturãa Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni

ISSN 1582-0289Distinsã cu ORDINUL ZIARIªTILOR CLASA I Aur

de cãtre Uniunea Ziariºtilor Profesioniºti din România

EDITORIAL: Tudor Cristea � Arderea pruncilor.............................................. 1ACCENTE: Alexandru George � 0 +0 = 0 ........................................................ 4LITERATURÃ DUS-ÎNTORS: Mircea Horia Simionescu � Un obiect zburãtor cam saºiu ..................................................................................... 6BREVIAR: Barbu Cioculescu � Casa Murineanu ............................................ 10VALENÞE LITERARE: Mihai Cimpoi � Rostirea de �tânãr zeu�..................... 12CRONICA LITERARÃ: Margareta Bineaþã � Proba morþii ............................ 14RECITIRI: Henri Zalis � Inconfundabilul Mircea Ciobanu .............................. 17�Serile Don Quijote� la Pietroºiþa .................................................................... 18STEIURI: George Anca � Bumerang mioritic. Literaturã românã în Australia .................................................................. 19SCRIITORI DÂMBOVIÞENI: Niculae Ionel � Respirând aerul poetului dintre coperte ............................................................................... 22LECTURI SUBIECTIVE: George Toma Veseliu � Daniel Drãgan. Un prozator modern ................................................................................... 24STAREA ROMANULUI: Dumitru Augustin Doman � Mahalaua româno-austriacã de la Viena .................................................................... 26NEGRU PE ALB: ªerban Tomºa � Întrebarea torþionarului (din carnetul unui bãtrân gardian) ............................................................ 27RIDENDO: Corin Bianu � Oraºul Emanoil Savin (fost Buºteni) ....................... 28ROMÂNUL A RÃMAS POET?: Liviu Grãsoiu � Natura a zâmbit... (II) ......... 30POEZIE: Vali Niþu � Rogvaiv ............................................................................. 32POEZIE: Cãlin Sãmãrghiþan � Marea evadare ................................................. 34POEZIE: Paul Blaj � Weed room......................................................................... 36CÂNTECE ÎN CULORI: Vasile Romanciuc � Dumitru Matcovschi �Eºti floare de dor, Basarabie...� ............................................................. 37POEZIE: Iulian Filip � Suntem o limbã .............................................................. 39PROZÃ: Liviu Nanu � Tragere de noapte (din ciclul �Cârciuma lui Bicuþã�) ........................................................... 40PROZÃ: Ion Mãrculescu � Jurnalul de la Marcona. Iulie ................................. 41PROZÃ: Dumitru Ungureanu � Magazia penetratã ....................................... 43PROZÃ: Eus Platcu � De viris illustribus ......................................................... 44GEOCIVILIZAÞIE ROMÂNEASCÃ: George Coandã � Post-scriptum. Caragiale faþã cu... reacþiunea (istoriei) ................................................... 47ETNOLOGIE: Iordan Datcu � Un etnolog din Republica Moldova: Tudor Colac ............................................................................................... 49FIRIDE BASARABENE: Nicolae Scurtu � Paul Gore ºi Academia Românã ..... 51RAFTUL DE SUS: Mircea Constantinescu � Despre sex (numai de bine...) Neºansa scriitorilor prea subtili � acum, despre John Updike ................... 54MARI POEÞI AI IUBIRII: Radu Cârneci � Léopold Sédar Senghor .............. 58PORTRETE ÎN PENIÞÃ: Florentin Popescu � Un pedant de peste munþi: Ioan Adam ................................................................................................. 62

3Anul XI, Nr. 8(125) � august 2010

R E D A C Þ I A

Potrivit art. 206 CP, responsabilitatea juridicãpentru conþinutul articolelor revine exclusiv

semnatarilor acestora ca persoane individuale.Revista poate fi cititã ºi on-line la adresawww.bibliotheca.ro/reviste/litere

În atenþia colaboratorilor: Materialele trimise vor avea 2 sau 4 pag. A4 cu literãde 12 la un rând sau 3500-7000 semne fãrã spaþii (4500-9000 cu spaþii).

Manuscrisele primite nu se returneazã. (Redacþia)

SUBREDACÞIA CHIªINÃUIulian FilipVasile RomanciucIanoº ÞurcanuTEHNOREDACTORIon AnghelPROCESARE TEXTIoan Alexandru MuscaluGRAFICÃ � Iulian Filip Alexandru Coman

SENIORI EDITORIAlexandru GeorgeMircea Horia SimionescuBarbu CioculescuMihai CimpoiNicolae NeaguMircea ConstantinescuHenri ZalisFlorentin PopescuLiviu GrãsoiuGeorge AncaRadu Cârneci

REDACTORI ASOCIAÞIDaniela-Olguþa IordacheDumitru UngureanuMargareta BineaþãVictor PetrescuMihai Gabriel PopescuGeorge CoandãNicolae ScurtuEmil StãnescuCorin BianuGeorge Toma VeseliuIon Mãrculescu

DIRECTORTudor Cristea

REDACTOR-ªEFMihai Stan

SECRETAR DE REDACÞIEIon Anghel

CALENDAR DÂMBOVIÞEAN

2.VIII.1933 - S-a nãscut Mihai Gabriel Popescu 3.VIII.1921 - S-a nãscut Radu Gioglovan (m. 1979) 4.VIII.1935 - S-a nãscut Gabriel Mihãescu 4.VIII.1941 - S-a nãscut Constantin Condrea 4.VIII.1948 - S-a nãscut Dumitru Radu Luca 4.VIII.1951 - S-a nãscut Virgil Voinescu- Orãºanu 4.VIII.1972 - S-a nãscut Simona Cristina Noveanu 5.VIII.1973 - S-a nãscut Veronica Dumitrescu 9.VIII.1948 - S-a nãscut George Piteº11.VIII.2000 - A murit Vivi Anghel (n. 1956)13.VIII.1982 - S-a nãscut ªtefan Peca14.VIII.1941 - S-a nãscut Alexandrina Dinu14.VIII.1969 - S-a nãscut Carmen Patraulea-Moraru16.VIII.1941 - S-a nãscut Victor Petrescu17.VIII.1944 - S-a nãscut ªtefania Viorica Rujan18.VIII.1937 - S-a nãscut Ion Coca18.VIII.1951 - S-a nãscut Marian Curculescu20.VIII.1924 - S-a nãscut Alecu Vaida-Poenaru (m. 2004)21.VIII.1915 - S-a nãscut Ion Crãciun (m. 2001)21.VIII.1916 - S-a nãscut Zoe Enãchescu21.VIII.1926 - S-a nãscut Mihai Constantinescu (m. 1987)24.VIII.1872 - S-a nãscut Raicu Ionescu-Rion (m. 1895)24.VIII.1938 - S-a nãscut Emil Vasilescu26.VIII.1948 - S-a nãscut Constantin Geambaºu30.VIII.1927 - S-a nãscut Radu Petrescu (m. 1982)30.VIII.1993 - A murit Valeriu Liþã-Cosmin (n. 1937)31.VIII.1985 - A murit Ion G. Vasiliu (n. 1910)

DICÞIONAR: Victor Petrescu � Vasile Florescu. Reabilitarea �ºtiinþei discursului� ............................................................. 64ETHNOS: Gabriela Þopa � Repere etnografice dâmboviþene (II) ...................... 66CLIO: Mihai Gabriel Popescu � Râu Alb � Dâmboviþa .................................... 68SEMNAL: Mihai Stan � Noaptea destinelor ....................................................... 69REVISTA REVISTELOR: Tudor Cristea � Arderea pruncilor ......................... 72


Alexandru George

0 + 0 = 0

ACCENTE

Am pus drept titlu la notaþiile ceurmeazã pentru cã exprimã nu doar câtmai succint, ci ºi foarte exact, ceea cevreau sã spun. Sã nu se sperie cititoriiscrisului meu crezând cã acum, când amdepãºit opt decenii de viaþã, am cãzut ºi euîn doaga matematizantã care a bântuit lanoi ºi în lume, ºi dupã care ceva artistic sepoate traduce în limbajul lui Euclid (ba chiarºi mai rãu). Nu, titlul acesta straniu sereferã la recentul încheiat CampionatMondial de fotbal care a emoþionat câtevasãptãmâni miliarde de oameni.

Aºadar: zero plus zero e egal cu zero.Scurt! dar nici mãcar pe doi: o nulã adiþionalãcu încã una dã tot o nulã. Acesta e rezumatulcel mai succint, dupã pãrerea mea.

Nu cred sã mai apuc ºi cealaltã ediþie,care se va þine în Brazilia peste patru ani;pentru mine, acum s-a tras cortina ºi sepot trage ºi concluziile.

Spectacolul urmãrit de mine la T.V. afost de multe ori jalnic (ceea ce e ºi tragediade când e lumea) dar ºi lamentabil, pânã lapenibil. Cred cã suntem pe o curbã abruptcoborâtoare cam la fiecare patru ani ºisituaþia a început sã devinã alarmantã, maiales pentru cei care, ajutaþi de vârstã, potface comparaþii. Eu am semnalat unelelucruri demult pentru cã apucasem sã letrãiesc. Am fãcut-o ºi în �Litere� într-odiscuþie (disputã) cu dl. Tudor Cristea, caremã provocase sã ies în arenã, afirmând cãun intelectual ca mine, de formaþie livrescãºi om de bibliotecã nu poate fi conceputdiscutând despre sport sau despre femei.

�Sunt ani de atunci; prozele mele(romane, povestiri, eseuri, paginimemorabile) sunt pline de dovadacontrarie: urmaºele Afroditei sunt prezente,înfãþiºate, analizate ºi chiar disecate înnenumãrate cazuri, ceea ce face din mine,pe urma unor iluºtri precursori, precumCamil Petrescu, Anton Holban dar ºiMircea Eliade sau M. Sebastian un spe-cialist în materie, un scriitor atractiv, dealt gen decât Ionel Teodoreanu sau Radu

Tudoran (dintre cei care se situeazãindiscutabil peste un anumit nivel).

Cât priveºte sporturile (pe care le-am ºipracticat dupã puterile mele reduse) ºi printrecare nu trec ºahul, pokerul ºi bridgeul, nicimãcar ping-pongul sau þurca, când amînceput sã public, m-am semnalat cu uncomentariu (�Agon & enthousiasmos�,1973) luând ca pretext anumite exagerãridintr-un eseu de Al. Paleologu; acolo afirmamcã partidele de fotbal sunt cu atât maifrumoase cu cât echipele ce se înfruntã suntmai egale ca valoare iar miza jocului e maipuþin importantã, mergând pânã lagratuitatea amatoristicã.

Or, eseistul mai vârstnic ºi mai celebrucomentase într-un mod cu totul inadecvatepisodul final al Cupei Mondiale jucatã înMexic ºi adjudecatã de Brazilia în dauna Italiei,care oferise însã publicului aztec spectacolulfantastic al eliminãrii Germaniei Federale.Mãcar din evocarea adevãratei situaþii de cãtremine oricine ar fi decis cã nu sunt chiar unnovice sau un strãin de chestiune; eu însã i-am dat amicului meu din Gãeºti lovitura degraþie prin evocarea bravului Biliboacã,portarul unei echipe din Craiova. Sã tenumeºte Biliboacã (adicã ceva mai presusdecât Caca, sau Kaka, eventual Kakau, cums-o fi spunând în portughezã) iatã ceea cene-ar fi recomandat ºi pe noi mondialitãþii�

Dar, n-a fost sã fie!Cei care-mi urmãresc scrisul s-ar putea

duce la un articol al meu ulterior �Adio,fotbal� în care, cu o nefericitã clarviziune,eu am pus un diagnostic sever: nu avemce cãuta în fotbal; suntem o rasãindoeuropeanã mijlocie-micã, or sporturilede mare popularitate sunt rezervate ginþiloratletice, brutalitatea fiind toleratã ºi cudiscreþie recomandatã. În cazul fotbalului,prin anii �60 a apãrut aºa-zisul catenacio,operã a unui antrenor argentinian (parcã)Herrera, care a transformat peInternazionale-Milano (care în copilãria ºiadolescenþa mea îºi zicea Ambroziana),într-o echipã a cãrei virtute principalã era


blocarea, împiedicarea adversarului de ajuca. (Avea pe un negru brazilian, Jair, careþâºnea din învãlmãºealã ºi se îndrepta sprepoarta adversã ºi uneori mai ºi marca, aºacum învãþase el pe Maracana).

În cursul ultimei supreme întreceri, înmeciurile decisive din calificãri toate echipelebine dãscãlite au jucat cu spatele la poartaadversã, cu pase interminabile pe metrulpãtrat, arta cea mare fiind de a �þine�mingea mai ales la centrul terenului de undeapãrarea survine cãtre un gol prin greºealaunui fantezist� Dar nu e nevoie de maimult. Cu un singur gol marcat câteodatãdintr-o fazã fixã, ajungi campion al lumii.(Sã-i informez pe cei ce nu ºtiu cum s-acalificat Italia, aflatã în perioada sa de glorieîn finala cu Brazilia la Ciudad de Mehico,cã în calificãrile cu trei echipe cu totulmediaºe, a înscris un singur gol, având ºidouã partide terminate cu 0-0. Cu asemeneaantecedente, ea a rezistat elanului realmentefotbalistic al Braziliei, cedând de epuizareîn final. ªi Squadra Azzura avea pe atunci ocolecþie de înaintaºi de superclasã care jucaula A.C. Milan, Internazionale, Juventus ºinu numai acolo!).

Noua devizã e acum: Fãrã goluri! (Cãciele produc probabil mai multã încurcãturã).

În schimb, au crescut cam de o sutãde ori faulturile, henþurile intenþionate,lovirea adversarului cu ºi fãrã minge, even-tual pe drumul spre vestiar, când luptãtoriise pot ºi scuipa. N-ar fi exclus nicipistolul, dar mã îndoiesc cã cel mairedutabil shoot-man cu piciorul în balonulde fotbal ar nimeri chiar de la un metruabdomenul vreunui partener de joc.

Tactica lui �na-þi-o þie, dã-mi-o mie!�a triumfat în Africa de Sud ºi ea se leagãde venerabilul Enrique Delbosque, dupã ceîºi uluise cu ea omenirea câºtigândCampionatul Europei� Cine va îndrãznisã încerce altceva? Dintr-o nãclãialã de 90

de minute la mijlocul terenului, eºti asiguratcu zero� Apoi, ce-o dat Dumnezeu, dupãprelungiri ºi lovituri de departajare�

ªi totuºi i se atribuie marelui învingãtorafirmaþia cã fotbalul e un joc, dar el per-sonal nu se joacã cu el.

�Numai cã, ºi dupã cele mai drasticereglementãri, un joc nu poate sã nu fie uneoriºi un joc, marcat de surprize plãcute saunu, dar în firea lucrurilor. Mai mult de douãsute de inºi înfierbântaþi nu pot sã rãmânãtotuºi apatici în decursul atâtor confruntãri.

Coreea de Nord a fost elementul ruºinosprin însãºi prezenþa sa; în final, dupã ce afost cea mai nulã formaþie care a evoluat, aînscris ºi ea un gol, ceea ce dupã câte amaflat a fãcut uitat tot restul ºi performanþa,consideratã o adevãratã victorie naþionalã,a fost sãrbãtoritã ca o grea loviturã datã lumiicapitaliste în descompunere, un pas înaintespre nimicirea ei totalã.

Revenind la sport, sã observ cu tristeþemarele progres pe care-l fac acþiunile deforþã, fãrã de care sporturile cele maipopulare nu se pot sustrage ºi pentru carenouã românilor ne lipsesc aptitudinile fizicenaturale ºi dotãrile cu stadioane, sãli degimnasticã ºi de antrenament în care sã sefacã selecþia spre performanþa cea mare,râvnitã. Nouã ne rãmân scrima, patinajulartistic (nu sporturile pe gheaþã) ºi în niciuncaz cele pe zãpadã.

Este limpede cã dacã n-avem sute demii de tineri cu înãlþimea de peste 2 m, nuvom avea ce cãuta în baschet ºi nici nuvom avea boxeri de categoria de la mijlocieîn sus fãrã atleþi care încã din adolescenþãau o forþã de taur.

E foarte greu de crezut cã pânã laproxima mare confruntare se vor prãsi ºila noi inºi cu posibile ºanse de a-i ajungepe cei ce ne depãºesc în clipa de faþã ºidespre care sã mai ºi presupunem cã nuvor creºte deloc.

Cãrþi primite la redacþie1. Georgeta Adam, Imaginarul poeziei feminine. O secþiune de aur, Editura Niculescu, Bucureºti,

2010, 304 pag.2. Mihai Cimpoi, Vasile Cârlova � poetul �sufletului mâhnit� [monografie], Colecþia �Biblioteca

Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni - 14, �Editura Bibliotheca Târgoviºte&Cartdidact Chiºinãu, 2010,222 pag.

3. Emanoil Toma, Miraculos, Cuvântul, Editura Premier, Ploieºti, 2010, 128 pag.4. Vasile Romanciuc, Bucurii pentru copii. Poeþi contemporani din Basarabia [antologie], Colecþia

�Biblioteca Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni - 15, Editura Bibliotheca Târgoviºte&CartdidactChiºinãu, 2010, 240 pag.

5. Valentin Emil Muºat, Texte, impozite, vãmi [versuri], Editura Verus, Bucureºti, 2010, 74 pag.6. Cornel Dimovici, Vremea trãdãrilor [prozã scurtã], Editura Sigma, Bucureºti, 2010, 240 pag.7. Ianoº Þurcanu, Cea mai frumoasã varã a iubirii [versuri], Colecþia �Biblioteca Societãþii Scriitorilor

Târgoviºteni - 16, Editura Bibliotheca Târgoviºte&Cartdidact Chiºinãu, 2010, 388 pag.


Mircea Horia Simionescu

UN OBIECT ZBURÃTORCAM SAªIU

LITERATURÃ DUS-ÎNTORS

�Te-am vãzut, te-am vãzut. Ai deschisfereastra, ai tras în piept aerul proaspãt alprimãverii, ai luat mãsura cerului (cum îþiplace sã spui), apoi privind îndelung norii,ai oftat: «iarãºi are sã plouã; sã bag bicicletaîn magazie.» Tocmai trimisesem oherghelie de Cumulus, adunatã cu destulãbãtaie de cap din spaþiul insulelor greceºti,frontul precipitaþiilor atinsese Ploieºtii ºiBreaza, în mai puþin de-un sfert de orãurma ca apele sã se reverse asupra dealuluitãu. Dacã te-am auzit oftând, am ridicatdegetul arãtãtor al mâinii drepte ºi am risipitdintr-o miºcare volbura ºi pânzeleMediteranei. Mi-am închipuit cã þi-am fãcutun mare serviciu, tu însã ai închisfereastra, bombãnind mai departe, ºi te-aiaºezat înaintea televizorului. Bicicleta aiuitat-o, te-a cucerit vorbirea graseiatã acomentatoarei blonde, n-ai dat nici o atenþiebuletinului meteo care a urmat. «E un idiot,mi-am zis, ºi nu e singurul. Într-o zi, cândvoi avea mai mult rãgaz, îi voi transformacostumul Prince de Galles într-untrening...» Acum nu vreau sã spun cãbuletinul te-ar fi lãmurit cine ºtie ce, dar aifi putut aprecia, dupã harta înþepatã cubãþul, cã mica mea lucrare nu era un gestoarecare, cã þinea de ceea ce voi,pãmântenii, numiþi � cam fãrã sã nuanþaþi� minuni. Mintea îþi e atât de încãrcatã cutot felul de adevãruri împrumutate de princãrþi, cã ai primit noutatea ca pe cel maifiresc lucru din lume: dacã ningea cugândaci, ai fi rãmas la fel de netulburat.Uite la ce servesc cãrþile: ca sã te facãnepãsãtor, de neclintit! Poate cã acesta aºi fost motivul pentru care te-am ales...Pregãteºte-te sã primeºti ºi alte semne.Fereºte-te de întrebãri, nu medita,însenineazã-te. Învaþã sã priveºti ofurnicã, o buburuzã, frunza înverzind peram... Abia aºtept dimineaþa de mâine sãvãd ce figurã vei face când, dupã ce veifi visat cãlãtoria prin fiordurile norvegiene

(cu blonda micului ecran), vei constatadispariþia bicicletei.�

�Îþi scriu în mare grabã. Deocamdatãnu-þi pot spune cu ce mã ocup: aici rubricaprofesiune n-o completeazã nimeni, preaar fi multe de scris: mici afaceri, minuni,minunele, învârteli cereºti, farse,experimente, boroboaþe, trageri la fit,întinderi de sfori, colecþii de pungi, biliard,þineri de balustradã, tumbe, confecþii deghirlande, scãlâmbãieli, versuri oca-zionale, târºâit de papuci, transporturiinternaþionale de frunze ºi mucuri deþigãri, lansãri cu paraºuta, leapºa, boabade piper ºi baba oarba, aduceri la acelaºinumitor, desfaceri de broaºte, dezlegãri depriviri încruciºate ºi de paftale. Între douãtreburi d-astea, declanºarea unei furtuni sauproducerea unei eclipse sunt pentru mineun simplu divertisment.�

�Eºti, desigur, curios sã ºtii cum arãt.Toatã fiinþa mea, din cap pânã-n tãlpi, eun cub de aer cu latura de aproape unmetru, translucid dar uneori vizibil lamuchii asemenea sticlei curate de Murano.Nici o parte a trupului meu nu econsistentã, astfel cã avionul sau luminasoarelui trec prin mine cu cea mai mareuºurinþã, chiar dacã una din laturi maiunduieºte câteodatã. Dezagrement: nu iesîn poze, drag mi-ar fi sã apar pe copertaunei reviste. Când am nevoie de-un deget,cum a fost cazul cu oprirea norilor, îl scotprecum melcul coarnele, dupã care îl tragla loc, ca sã-l încãlzesc (temperaturi cumai multe minusuri!); dacã am poftã sãmestec o bomboanã (îmi aduc berzele,rândunelele), scot limba ºi-mi inventezsalivã ºi danturã care sã o clãnþãne de colocolo, dupã un obicei de altfel urât; îmidoresc o migrenã? îmi fac pe datã un capatât ºi-l scot printr-o fereastrã a norilor,acolo unde bat curenþii cei turbaþi. Dar


rândunelele nu-mi plac peste mãsurã: îºiaruncã gãinaþul din zbor (rând ilizibil) di-rect pe geamul meu. Le-aº puteametamorfoza în muºte, le cruþ � au totuºiceva decorativ, seamãnã cu maicile de lamãnãstire. Voi, locuitorii strâmtelorvãioage ale pãmântului, n-aveþi habardespre câte se petrec în cer. Vã fierb încap fel de fel de închipuiri ºi credinþe, toatenu fac decât sã reproducã � la altã scarã,pe dos, pe rãsucitelea, în chip combinat ºiimbecil � aspectele lucrurilor ºi însuºirileînvãþate la ºcoalã, simþurile vi le înfundaþicu câlþi, nu le folosiþi nici un sfert din câtevã oferã. Mitologii � surogate!� �Scuzã-miscrisul mizerabil ºi iartã-mã cã te pun pedrumuri la domnul profesor Gament,pentru traducere: altã limbã decât greacaveche nu cunosc. Cubul vecin (dedeasupra mea) ºtie patru limbi strãine, nu-iservesc la nimic, ba îl ajutã sã înþeleagãniºte ºansonete franþuzeºti ºi înjurãturileitalienilor. Miºcã o sprânceanã, casetofonulse porneºte pe urlete, cuburile toate secutremurã, observatoarele seismograficedin California înregistreazã grade înalte pescara Richter, sã vezi ce s-o întâmpla cândlumea va deveni poliglotã (statisticile sem-naleazã tendinþa)! O cântãreaþã, cub delicatºi voce cubicã, învaþã spaniola de spargeplafonul atmosferei. Un vecin a pedepsit-o:i-a dat sã îngrijeascã un pui de fluture,moale ºi fin ca o molie, cântãreaþa îl pierdemereu, alergând sã-l prindã se loveºte dezidurile de cuburi ºi le rãstoarnã. Fluturaºulface mare haz, râde ca un clavecin. Aºaînvaþã fiinþele sã rãstoarne lumea, deformele cãreia se plictisesc.

Locuiesc la 8567 de metri deasupraoraºului Ploieºti, confortabil (nu mã potplânge), nu sunt cãsãtorit, n-am prieteni ºinici obligaþii. Mã bizui pe-o micã rentã (unvagon ºi jumãtate de grindinã) asiguratãde rãposatul meu tatã, care a funcþionatca fereastrã a unui iglu dincolo de cerculpolar. Pentru prietenia noastrã, sâmbãtã îþivoi trimite un curcubeu.�

�Un pictor francez, Magritte, mi-a fostprieten mai mulþi ani. I-am scris o sutã descrisori, i-am dat detalii despre existenþa,forma ºi puterea noastrã. L-am crezut bãiatdiscret. E drept cã n-a vorbit, însã a puspe pânzã tot ce i-am povestit. Departe dea fi la înãlþime. Într-un singur tablou s-aapropiat de idee (voi o numiþi realitateaconcretã, ceea ce e o prostie) când aînfãþiºat bolta cerului alcãtuitã din cãrãmizitransparente gata sã se prãvãleascã. Îireproºez cã din opera lui lipseºte omul,

adicã cubul, adicã viaþa, adicã drama. Eui-am procurat adevãruri, pe dânsul l-ainteresat mai ales culoarea. A pus albastruazur pânã n-a mai avut tuburi. Albastru sevede de jos, apare aºa din pricinaacumulãrii ºi îndesãrii aerului; de aproape� eu îi atrãsesem atenþia � cerul e negru cafuninginea. Las la o parte cã informaþiile melesunt toate secrete, cã nu trebuie împrãºtiate,dar dacã a fãcut-o, putea sã fie ateu. Tabloul,albastrurile abundente au încântat pe câþivasnobi, nici unul n-a pãtruns mai adânc ca sãpriceapã cã era vorba de un mesaj. Pãmântulse vede de aici ca un nisip. A înfãþiºat fidelnisipul. Dacã mi-o veni poftã, voi suflaîntr-o zi ºi, pulberea saturând spaþiul, seva aºeza în straturi de alte cuburi. În-mulþirea se face prin suflare, nici mãcarnu e un procedeu nou...�

�Asearã, pe când te întorceai de laprofesorul Gament, erai tare înciudat. Mãocãrai cum îþi venea la gurã: cã te plictisesccu mistere, de la care n-ai nici un profit,cã asta e metafizicã curatã ºi n-ai interesulsã, cã nici nu-i bine sã se afle, cã ãi de suscu ãi de sus ºi omul sã-ºi vadã de nevoilelui ºi câte ºi mai câte... M-ai înjurat, m-aijumulit... Tu ignori un lucru esenþial, fiule:dacã în univers sunt mai multe lumi, emusai ca una din ele sã se strãduiascã s-ocaute pe cealaltã ºi s-o aducã pe calea ceabunã � a ei, negreºit. Mie îmi trec pe lângãperete tot felul de sateliþi ºi alte corpuri,într-o zi o pereche de ochelari dintre ceice se purtau pe vremea bunicii: cele maimulte nici nu ºtiu de unde au pornit, alecui sunt ºi încotro se duc. Nu mã supãr,pentru cã ºtiu cã asta contribuie laîmbogãþirea cunoºtinþelor mele. Poate cãe mai cald pe Marte. Mã intereseazã, studiezproblema ºi limba care se vorbeºte acolo.Timp de-o sãptãmânã vei fi liniºtit: plec cuunul Ionescu la un concurs de popice, jocule foarte interesant pentru cã bilele se trimitde pe scaune, ºezând. Doresc din toatãinima sã devin campion.�

�De la zece mii de metri altitudine,deasupra Sibiului, primeºte salutãrile meleprieteneºti. Sper sã obþin titlul ºi sã nereîntâlnim sãnãtoºi. Organizarea lasã dedorit. îþi voi scrie ce se întâmplã. Salve.�

�Îþi scriam de proasta organizare: ne-au cazat în niºte cuiburi de ciocârlii, ca sãfaci o baie eºti nevoit sã mergi opt kilometripânã la o staþie Peco, cu pompã, sau sãcobori la Olt, cantina e la poalele Negoiului.Pista nu-i netedã, cum credeam, ci cu


praguri, crevase ºi ºãnþuleþe, o parte apublicului spectator (mulþi suporteri veniþidin stratosfera) stã chiar pe pistã, uniiturceºte, alþii cu pirostriile în faþã, pe careîºi fierb mãmãliga. Printre noi se învârt totfelul de ºmecheri, unii vând, alþii cumpãrã.M-am procopsit cu un ceas cu cuarþ ºi cuun vagon de vatã. Ceasul a stat dupã primapartidã, de fapt n-aveam trebuinþã de el:rãsãritul ºi apusul soarelui respectãîntocmai programul hotelului. În aceastãprivinþã organizatorii, federaþia, au lucratjudicios. Nu þi-am spus cu ce am plãtit: cucaiele ceasul, cu pungi de hârtie vata.Achiziþia m-a umplut de bucurie, am rudeprin diferite colþuri ale cerului, le vizitez,nu mã pot arãta lor sub înfãþiºarea de cub,ele nu mã iau în serios ºi-mi ironizeazãspusele; punându-mi barbã de vatã, capãtacel aer de trimis ceresc cu care convingiºi eºti invitat la masã. Oamenii au rãmas,mai ales la sate, cu respect pentru barbaalbã... De la înãlþimea Sibiului, priveliºteae încântãtoare: oriunde întorci privirea,numai cuburi, în straturi ºi faguri, aliniateºi bine îndesate de parcã cineva a vrut sãle zideascã. Bunã rânduialã, se cunoaºtecã pe-aici a fost imperiul.�

�M-am nimerit în echipã cu unul carea fost avocat la începutul secolului,Iovescu, ºi cu un englez taciturn, Bekettºi nu mai ºtiu cum. Coechipierul meu, cubla minte, a tras strâmb una dupã alta. M-ascos din sãrite ºi, cum mai eram ºi foarteobosit, pe deasupra ºi agasat de unii dinVinþul de Sus, care îmi solicitau (tocmaiîn asemenea momente!) ploaie, am zbârcitbilã dupã bilã. Au contribuit ºi denivelãrileterenului, striaþiile norilor Cirus ºiîndrumãrile fãrã ºir ale avocatului... Ampierdut, de bunã seamã. Cã am pierdutcampionatul, mai treacã de la mine.Niciodatã nu voi fi campion, mi-am zis,pânã nu se vor introduce bile cubice. Dar,la a treia manºã, nu ºtiu cum s-a fãcut, cuce râvnã ºi forþã m-am poticnit ºi m-amdestins, cã bila a sãrit ºi a ieºit de pe pistã,luând-o razna. Am vãzut-o cum serostogoleºte pe-o muchie de nor, cumcade într-un coº de senin (pe-acolo trecºi furtunile, au cãzut ºi avioane cândva),dracu� ºtie unde s-a dus. N-au trecut treiminute, cã un responsabil m-a luat depiept ºi a-nceput sã strige cã trebuie sã-igãsesc bila, cã bila era de aur ºi cã dacãn-aº fi de unde sunt, uite-aºa m-ar spargeîn bucãþi... Pentru noi, cei de sus, care amcunoscut câºtigurile mai mult decâtpierderile, dispariþia unei bile nu

însemneazã nimic. Organizatorii erau însãde mai jos, din zona ceþurilor, mai sãraciºi mai meschini. Bani nu voiau, acolofuncþioneazã exclusiv trocul, alte valorin-aveam. A depus garanþie Bekett: unbulgãre de zãpadã de mãrimea bilei. Vice-preºedintele m-a pãsuit pânã la campionatulviitor, dar sã nu închid ochii nici o noaptedacã nu i-o aduc. Doar în caz cã n-o aflu,a adãugat vice-preºedintele, sã mi se facãnota, imputarea, procesul, execuþia sau cedracu� s-o mai inventa...�.

�Declaraþie. Subsemnatul LaurianPopa, agent veterinar în comuna Toaca deSearã, mã aflam în ziua de 15 mai 1919 lagrajdul numitului Vasile Geamãnu, cãtocmai îi fãta vaca. Evenimentul s-adesfãºurat normal ºi numitul, mulþumit cãare viþea, m-a oprit sub nuc, la o canã cuvin. Pe când schimbam o vorbã, Geamãnuzicând cã o sã plouã, cã prea cântã cocoºii,am vãzut în partea de miazãzi cum noriise-nvolburau ºi-n josul vãii cum cade cevamare ºi greu ca o cãpiþã de fân luatã depuhoi. Eu am strigat cã uite mãgãoaia,Vasile cã e ca un cal cu picioarele în sus,ca orologiul de la primãrie când l-ar da de-adura un nebunatic de copil (cã s-au înrãitºi copiii!), ca o turtã rumenitã, ca o pisicãazvârlitã înaintea þugului, dar mai mare ºimai grea � ca douã pisici legate împreunãºi aruncate pe prispa vecinului; Geamãnus-a dezis, cã poate mi se pare, cã mãgãoaian-am vãzut-o decât eu, povestea cu pisicilee o expresie numai a mea, cã ce-ar zicevecinul sã se pomeneascã nu cu una ci cudouã pisici... Ploaia a început, cocoºii aucântat pentru a sta, a stat în cele din urmã.Am plecat pe când tatãl lui Vasile începusesã cânte. «Iar vine ploaia, mi-a strigat dinurmã Vasile, auzi-l pe tata cum cântã...»Drept care semnez cu mâna mea.�

�Observatorul meteorologic Mãcriº,judeþul Alba, cãtre Institutul de Fizicã,Bucureºti: «Vã rugãm sã ne comunicaþi deurgenþã ce interpretare sã dãm faptului cã,în ziua de 1 februarie a.c, pe cândîncepuse sã fulguie, ne-am pomenit veninddintr-un nor cu 1 (una) plapumã de mãtasedublã umplutã cu vatã, bine tighelitã, cuciubuce recent trase la maºinã, culoare vi-ºinie, nepurtatã, greutate rezonabilã ºi as-pect plãcut. Din cercetãrile noastre reiesecã nasturii de care se prinde cearºafulprovin de la firma Kepich ºi Feder dinSighiºoara, cã s-au vândut cu un leuduzina, de excelentã calitate... În pliulmãtãsii s-a gãsit un purice.»�


�Pe când altoiam grãdina (pãtlãgele,dovleci, fasole) ºi pliveam cireºii pe rod,m-am pomenit lovit în spate de un arici,care pãrea sã fi fost aruncat de vecinulmeu Marinescu Marin, pricinaº. Abia m-amridicat de jos, atât de grea fusese lovitura.Animalul, speriat, a luat-o la sãnãtoasaprin bãlãrii... A doua zi, adicã la 12 iulie,orele 14,32, când ºi dasem uitãriiîntâmplarea ºi trecusem la treieratulporumbului, am gãsit în butia în caretocmai rãsturnasem mustul proaspãt ocutioarã de parfum franþuzesc Piver ºinuºtiucum, fãrã flacon, cu miros per-sistent. N-am mai rãbdat: m-am dusglonte la Marinescu, i-am zis cã nu-miconvine, el mi-a rãspuns în chip crimi-nal cu un ciomag, mi-a produs cucuie ºim-a trimis unde nu se cuvine, adãugândcã oi vedea eu, mai bine sã greblezcastraveþii... Printre vorbele aruncate cuputineiul, a zis cã el a vãzut un paraºutistcum a cãzut cu capul în jos la mine înogradã, sã nu uitãm cã e rãzboi ºi cãasemenea fenomene sunt universale...�

�Consiliul ºtiinþific al LaboratoruluiCentral de pe lângã Comisia Interioarã deSupraveghere ºi Desfacere, cãruia i s-aîncredinþat obiectul cãzut pe raza comuneiDâmburile, din judeþul Argeº, a luat îndezbatere diversele ipoteze înaintate deexperþi ºi a ajuns la urmãtoarea concluzie,pe care v-o înaintãm: piesa în cauzã e unobiect zburãtor neidentificat, din lemn defrasin, ºlefuit de un meºter ªtefan dinMaramureº, numai el ºlefuia atât de fain,numai cã meºterul s-a mutat la Galaþi ºipe de altã parte vechimea lemnului ºilucrãtura aratã în chip precis cã provinedin secolul XVIII, lãcuitã pe deasupra cuoloi ºi pe jumãtate arsã. Din nefericire,trecând obiectul din mânã în mânã spre afi studiat, unul dintre cercetãtori l-a scãpatsub masã, bila a luat-o spre uºa consiliului,a spart-o, apoi s-a rostogolit pe scãri ºis-a îndepãrtat ca un bolid pe uliþã. Oameniiau urmãrit-o îndeaproape dar au pierdut-o.S-a fãcut nevãzutã. Martorul IoniþãGrigore, aflat la cârciuma lui Preoþescu,disputând acolo o partidã de popice,declarã cã a vãzut obiectul trecând printrepopicele pe care el se pregãtea sã leþinteascã ºi cã le-a doborât pe toate. Nu edispus sã susþinã mãrturia, publicitateal-ar vãduvi de gloria câºtigatã cu acestprilej. Jandarmeria e pe urmele obiectului.De îndatã ce-l vom recupera, îl vomînapoia pãgubaºului sau îl vom înaintainstituþiilor solicitante.�

�Agenþia O.Z.N. din Matera, provinciaPotenza (Italia), semnaleazã cã în ziua de1 aprilie 1981, la orele 10,43, în zona nord-vesticã a oraºului Gravina, la 18 kilometride aceastã pitoreascã localitate, mai mulþituriºti cãlãtorind în autovehiculele lor auobservat, de-a lungul ºoselei ce duce laBasilicata, o uriaºã bilã lucitoarerostogolindu-se cu mare vitezã ºi doborândtot ce întâlnea în cale. Un american a izbutitsã citeascã pe bilã o duzinã de litere romane,roase de secolele prin care obiectul atrecut. Dosarul afacerii a fost înaintatProcuraturii din Roma.�

�Mã numesc Locusteanu Gh. Virgil,locuiesc în Bucureºti, strada Lãcãtuºului9, bloc C4, etajul 1, apartamentul 410. Înziua de marþi, 3 iunie 1986, întorcându-mãde la cinema în jurul orei 18, am gãsit încada bãii alãturatul obiect � bilã din lemnmasiv, cu diametrul de 15 cm, în greutatede 345 de grame, arsã în mai multe locuri.Uºa ºi ferestrele apartamentului meu erauermetic închise, la aceastã adresã locuiescsingur ºi cheia yale se afla în buzunarulmeu. Vã solicit, tovarãºe preºedinte alcomitetului de bloc, sã cercetaþi ºi sã luaþimãsurile potrivite ca asemenea fapteantisociale sã nu se mai repete.�

�O lungã vreme nu-þi voi mai scrie.Nici n-aº mai avea ce. Fiindcã ciclulanotimpurilor s-a încheiat ºi o luãm de lacapãt: aceleaºi întâmplãri mereu ºi mereu.Dacã totuºi vrei sã ai noutãþi din parteamea, întoarce foile înapoi ºi ia-o de laînceput. Dar lectura fã-o mai încet, maibãtrâneºte, pentru cã de la un an la altulmiºcarea aºtrilor se mai domoleºte. Cos-mosul se uzeazã, ca orice maºinã, ºi meºtericare sã se priceapã la depanãri nu se maigãsesc... Al dumitale, Traian Cubaru.�


Barbu Cioculescu

BREVIAR

Nu ºtiu ce impozante instituþii deînvãþãmânt va fi exhibat metropolagãeºteanã pe vremea sãrmanului CilibiMoise � a cãrui includere în �Istorialiteraturii române� a lui Cãlinescu a stârnitfuria patrioþilor momentului � ºi cred cãnu sunt singurul. În Gãeºtii copilãriei mele,direcþia liceului, ornat între timp cu numeledoctorului Angelescu, îi fusese ridicatã luiªerban Cioculescu, rãmas însã la catedrã.Directorul desãrcinat îºi luã familia ºi semutã în oraº, într-o întreagã casã liberã.Era o vilã în toatã puterea cuvântului, înmijlocul unei curþi întinse. Dacã nu chiarlângã poartã. Amintirile mele nu sunt foartesigure. Casa era aºezatã pe o pivniþã ºi, eafoarte încãpãtoare, cu chepeng.

A fost raiul copilãriei mele, concomitentcu momentul necuprins în niciun docu-ment, când sinele luã cunoºtinþã de sine.Cu înzestrãrile ºi cusururile ce aveau cãcaracterizeze persoana maturã, nu preaadânc ascunsã în copil. Avantajul liberei ieºiripe poartã aratã cã atinsesem vârsta de patruani, când, de altfel, am ieºit din muþenie,începând sã vorbesc. Consemnez aici primulmeu punct comun cu Lucian Blaga. Desprecelelalte � mai încolo, poate.

De îndatã ce am început sã vorbesc n-am mai încetat sã o fac, sistemul educaþionalpãrintesc interveni, mai cu seamã în anii ur-mãtori când i se explicã fiului cã în preajmaoamenilor mari este tãcerea un semn de bunãcreºtere. A vorbi neîntrebat aratã proastãcreºtere � �când vorbeºti cu mine, sã tacidin gurã�, amenda tata, spre a îndulci regula.Anii petrecuþi în casa Murineanu au fost încea mai mare mãsurã fericiþi, cu aceastã

CASA MURINEANU

precizare cã, din naºtere m-am simþit bineîn pielea mea. Problema valorii mi-ampus-o târziu, prea târziu. ªi cu rezultateschimbãtoare. Dacã mã nãºteam într-unbordei, datele ar fi fost altele...

Casa Murineanu, cu podelele în roºuvopsite, avea încãperi spaþioase ºi obucãtãrie de pe al cãrei geam se putea ieºipe acoperiºul de tablã al casei vecine.Ieºeam cu plãcere acolo, simþind cã e in-terzis, iar întinzând mâna puteam apucasingura parã, uriaºã, din pomul vecinului.N-am îndrãznit, pânã la urmã, para a statacolo multã vreme, fiind din soiul care secoace în miezul iernii. Peste un potop deani am citit o izbutitã schiþã de-a lui IonelTeodoreanu, unde fructul vizat era o prunãmagnificã, singurã în pom, ºi culeasã deun altul. O renclodã.

Elegant era dormitorul pãrinþilor, lacare aveam un acces limitat. Un amplu pat,acoperit cu o velinþã lunecoasã de mãtasedomina odaia. Pe noptierã trona, înaltã, olampã cu picior pe al cãrei abajur circular,de sticlã matã ieºea în relief o cuprinzãtoarecrizantemã aurie cãrmâzie, îmbrãþiºându-imarginile cu despletite ºi spiralate firepãrând cã palpitã, încolãcitor. Ieºeam dintimp privind-o, de atunci crizantema arãmas floarea preferatã urmatã de bujor,pentru fantastica-i înfofolire de petale.Decenii mai târzii când televiziunea ne-aplonjat pe fundul oceanelor, în forfota co-ralilor, acolo unde, cu vorba lui ConstantTonegaru, naºte marea fãpturi de geamurimoi, am reîntâlnit mirajul acelor firedansânde în muzica undelor, plante ºi fiinþetotodatã, într-un perfect univers paralel.

Motto: Cãldurã în Giurgiu; foamete în Alexandria;han prost în Zimnicea; Vânt în Turn; noroi în Ruºii-de-Vede; bãtaie în bâlci la Mavrodin; fudulie în Caracal;gâlceavã la Slatina; oameni cu minte la Craiova;rãmãºiþa giubelelor la Cerneþi; pustiu la Râmnicu-Vãlcii;oameni milostivi la Piteºti; sãrãcie la Târgoviºte; la Mizilpod mare ºi apã nicidecum; la Buzãu credit mare de latejghea pânã la uºe; Cine voieºte sã studie sã meargãla Gãeºti; cine vrea sã se procopseascã sã meargã laPloieºti...� (Voiajurile lui Cilibi Moise, 1858).


În �Doctor Faustus�, Thomas Mann, sprea specifica un caracter tenebros � al mameilui Adrian Leverlduun, o înfãþiºeazãcoborând în submersibil, în abisuri, spre acontempla vietãþi monstruoase,teratologice, infernale.

Odaia mea era mare, tot cu podele roºii,prezentând, într-un colþ o adânciturãconicã, de scânduri rupte. Se spunea cãfostul locatar se spânzurase în aceastãîncãpere, iarna, nevãzut de nimeni ºi cã,îngheþat bocnã, trupul cãzuse din frânghieîn acel loc, provocând ruptura. Era loculmeu preferat de ºedere, de câte ori intra încamerã mama ºi mã gãsea acolo, mã ridicanumaidecât. Dar se prea poate cã toatãistoria sã fi fost o nãscocire. De un falimentfusese însã vorba. De-a lungul gardului,pe o laturã, se înºiruiau niºte barãciadãpostind mari fierãtãnii, prese, cazane.Se vroise � ºi se renunþase � a se construio fabricã de prune afumate, înainte sã iacasa cu chirie familia Cioculescu. Îmiamintesc ºi de o altã camerã mult mai micã,tot a mea, un dormitor cu patul la perete. Obãtrânã slujnicã îmi þinea de urât, cea maimare parte din timp fiind singur. O stârneamsã-mi spunã o poveste ºi ea începea basmulcu boul roºu aþipind pe loc. O trezeam,cerându-i basmul, ea îl anunþa din nou ºiadormea iar. Conþinutul basmului cu boulroºu mi-a rãmas strãin pentru restul vieþii.

Cea mai mare parte a timpului singur,fiindcã pãrintele, pe lângã lucrul la catedrãcãlãtorea mai zilnic la Bucureºti, unde-ºiscria articolele ºi le preda în redacþii, mama,ca profesoarã avea o normã întreagã.Tineri, pãrinþii, când erau împreunã, luauparte la petreceri cu familia Streinu, cãreiatocmai i se nãscuse o fetiþã � Ussy.

În curtea familiei Streinu apãru uncãluþ de lemn, alb-negru, ca legãnãtoare.În a noastrã, un elefant de pluº, înalt ºiscurt, pe care cãlãream. Nu eram, în curtetocmai singur. Într-o searã, tata adusesetremurãtor ºi nesigur pe picioarele subþiri,un ied, pe care mi-l dãrui, în respectulproverbului cã dar din dar se face raiul �proverb care, vai, în forma iniþialã sunase:dar din dar se face rar. Firava creaturãscoþând behãituri ascuþite supravieþui,devenind cu numele de Sisi, o trupeºã caprãroºie, vioaie, inteligentã ºi doar atâtumanizatã, cât sã nu-ºi trãdeze specia. Îmideveni prietenã apropiatã în relativa measingurãtate, cu adaosul porcului Ghiþã, liberîn curte, care mã cerceta cu ochii sãialbaºtri, grohãind întrebãtor. Menajeria secompleta cu douã gâºte mature, salvate dela sacrificiu, fãloase, nu ºi ostile. ªtiindu-

le vietãþi de apã, sãpam o gropiþã, pe mãsuralor ºi o umpleam cu gãleþi de apã. Bietelepãsãri se repezeau numaidecât, bãtând dinaripi, în apa care dispãrea cât ai clipi însol.

În dosul curþii creºtea la întâmplare unpâlc de floarea-soarelui, iar în iarbã, pepenirãzleþi. Cercetam mai cu seamã un tufiºunde prolifera o plantã fãcãtoare de bobiþealbe, ca de cearã, care nu conteneau sã-mi provoace uimirea, pe când le spãrgeampe rând. Nenumãraþi fluturi albi ºi galbenise împerecheau în acest frunzar care, înfapt ne aparþinea. Sexul vertical alfluturoaicelor mã îndemna sã rup în douãfãptura, fãrã idee de cruzimea isprãvii. Dacãnu ºi un început de perversitate, acela pecare educaþia îl eradicheazã, mã refer lacea umanistã. Din marii coceni de floarea-soarelui tânjeam sã-mi fac un bordei,repetate eºecuri inducându-mi întâiele undede melancolie în suflet. Doi-trei caiºi firavidin curte aveau sã sucombe, roºi de coajãde cãtre Sisi. Cãtre stradã sau poate afarãdin curte, dar foarte aproape de casãstrãjuia un plop centenar, plin de gândãceiverzi, puternic mirositori, de o aromã pecare o trãgeam cu nesaþ în nãri � se parecã din aripioarele gândacilor se extrãgeaîn trecut cel mai sigur afrodisiac. Numaiurmãrile erau letale: chiar ºi mãcinate,aripioarele secþionau rinichii.

În tot timpul anului copacul era plinde ciori, oare nu ele dãduserã numeleurbei? Abia ieºiþi din ou, cãdeau din cuiburipuii nevolnici, cu trupul mai mic decâtciocul deschis. În bãtaia soarelui, leºurilescoteau un miros dulceag, înainte de a seusca. De prin ºanþuri venea, concurândmustul balegilor în zig-zag, adierea celuimai familiar dintre mirosuri. Povestea tatacum sociologul Dimitrue Gusti construise,în vremuri mai bune, un sat model, cucanalizare ºi W.C.-uri, ca la oraº. La ovizitã, le gãsise atât de curate, cã se nãscuo suspiciune. �Domnule ministru,rãspunsese ruºinat primarul, ne mor câinii�!

În trecere prin Gãeºti, în turneu elec-toral, distinsul intelectual fusese prezentatastfel: �Dragi concetãþeni, avem cinstea dea avea în mijlocul nostru pe cel mai marecartofor al neamului romanesc!�. Sã fivãzut, spunea tata, ochii de ºoricel aiSavantului, rotind sub ochelari. În turneuelectoral, trecuse prin Gãeºti ºi profesorulIorga. Vorbise cu atâta patos, încât unþãran bãtrân strigase, entuziasmat: �Aveþidreptate, domnule general Averescu�!Conferenþiatul pãrãsise numaidecât tribuna,convins cã picase victima unei cabale.


Mihai Cimpoi

ROSTIREA DE �TÂNÃR ZEU�

VALENÞE LITERARE

Vasile Cârlova, considerat ºi decontemporanii sãi drept �tânãr geniu�, secade privit ºi astãzi � în perspectivãdiacronicã � drept tânãr zeu care rosteºteesenþial fiinþa (în cunoscuta accepþiune alui Heidegger: �Ctitoria Fiinþei este legatãde semnele zeilor�). �Prin faptul cãHölderlin ctitoreºte din nou esenþa poeziei,el determinã o epocã nouã�, spuneHeidegger. Ctitorirea din nou a Fiinþei orealizeazã, evident, marii poeþi, încâtafirmaþia heideggerianã i se potriveºte, lanoi, mai degrabã lui Eminescu.

Existã, însã, o categorie de poeþi, careau o viaþã scurtã, dar � în pofida �clipeirepezi ce li s-a dat� � se impun cu o perso-nalitate nuclearã ce se dezagregã cu oenergie imensã, orbitoare. Sunt tinerii zeiai Poeziei, cu chip frumos adolescentin-rimbaudian, cu ochi înrouraþi de noi-veniþiîn lume, cu urechi fine sensibile la ºoapteleamestecate ale lui Apollo ºi Dionysos, cuantene sensibile la �straneitatea� din jur ºila cosmica �muzicã a sferelor�, ºi modelaþide cea de �a treia memorie� (detectatã deLupaºcu, alãturi de cea �mecanicã� ºi�organicã� ale lui Bergson).

Chipul lor zeiesc e adesea împalidat deboalã romanticã ºi poartã stigmatul impla-cabil al (con)damnãrii. Sunt, prin urmare,copii fragili ai firii, logodiþi cu Moartea.

Ei merg, cutezãtori în deschis(deschisul rilkean), spre a cuprindepreaplinul existenþei în inima lor, alexistenþei de ordinul lumii, �de ordinullumii� însemnând � heideggerian � întregulfiinþãrii. Ei sunt �mai cutezãtori decât eviaþa�; sunt mai cutezãtori �decât esteînsãºi Fiinþa�.

Prin aceastã dezagregare de energii ºivalorizare de însuºiri încapsulatã înpersonalitatea lor excepþionalã ei îºidovedesc calitãþi rare de pionierat, dedeschizãtori de drumuri, de (re)înnoitoride paradigme. Determinã, prin urmare,epoci, direcþii noi de gândire, modernizeazãsensibilitatea, sunt altfel, novatori în raport

cu tradiþia, reactualizând eterna soartãdintre �antici� ºi �moderni�.

�Eu sunt un altul� este chiar devizaprogramaticã a lui Rimbaud, care ascultade �dereglarea simþurilor�; Villon dispãrutfãrã urmã la 32 de ani, este apreciat deLanson ca poet �completamente modern�,deci al unei alte epoci, decât aceea a EvuluiMediu în care a trãit.

Vieþile multor romantici germani, careau dat strãlucire curentului prin chiarimpunerea de ºcoli ºi direcþii (Novalis,Wachenroder, Graf Loeben), sunt scurte.Mai mult: Ricarda Huh remarcã faptul,generalizat, cã importanþa unora pentruromantism � a lui Tieck, Hofmann,Hölderlin, Kleist, Fouqué (care îºi scriecapodopera Undise tot în tinereþe) � selimiteazã la perioada anterioarã împliniriivârstei de treizeci de ani. Pragul bãrbãþieipare un munte inescaladabil pentruromantici, fapt care-l determinã peHölderlin sã afirme: �Evident cã am nãzuitprea de timpuriu cãtre lumea exterioarã,am tins prea curând spre ceva mare ºi vatrebui sã ispãºesc cât voi trãi: cu greuîmi va izbândi ceva, cãci nu am îngãduitfirii mele sã se maturizeze în liniºte ºiîntr-o frugalitate lipsitã de griji: �Puþintrãit-am, totuºi suflul serii / Rece îmieste. Tãcut, asemeni umbrei, / Ajuns-amdeci aici; înfioratã, inima / Îmi aþipeºte-npiept, de cântec amuþind�. Momentultrecerii de la adolescenþã la bãrbãþie,aceasta fiind �epoca nãduºelii ºi a mâniei,a insomniei ºi a neliniºtii, a furtunii, epocacea mai amarã din viaþã�, este momentuleºecului romantic, Hölderlin visându-semereu tânãr.

Înclinatã sã compare pe oameni cu ocamerã pentru a cãrei încãlzire existã oanumitã cantitate de combustibil, RicardaHuch spune cã �temperamentele romanticeard de la început prea repede ºi consumãprea mult: �...Sunt camere care seîncãlzesc de pildã cu sobe de fier; acesteaproduc repede o dogoare prea mare, care


nu þine, temperatura coboarã tot atât degrabnic pe cât s-a urcat, dupã care estenevoie de o nouã încãlzire ºi tot aºa maideparte. Ca urmare, înainte de prânz chiaraproape tot combustibilul este consumat.De acum încolo urmeazã sã se procedezecu parcimonie, economisându-se resturile,fie sã se opreascã cu îngrijorare aerul sãmai intre, fie sã se dea flacãra în trosnetnebun ultimelor vreascuri, pârjolulcuprinzând ºi prefãcând pânã la urmã toatãodaia în cenuºã� (Ricarda Huch,Romantismul german, Bucureºti, 1974, p.430). Pârjolul care cuprinde ºi preface încenuºã întreaga odaie este metaforaconsumului total, a trãirii preaplinuluiexistenþei ce þinteºte Absolutul. Romanticul,tânãr, se aruncã în foc, asemenea flutureluiîn flacãrã din credinþa sufistã.

Romanticul-adolescent înconjurat deaceastã aurã sacrificialã, predispus tem-peramental la ardere pânã la istovire, pânãla �pârjolire� totalã, cunoaºte toatepragurile sensibilitãþii, reprezentând�nedisimulat toatã splendoarea ingenuitãþii�,dupã cum spune Nichita Stãnescu carevede primul adolescent feminin înNausicaa, iar primul adolescent masculinîn Rimbaud: �Eternul adolescent Rimbaud,devenit el însuºi personaj creat de operasa poeticã, este un fapt târziu de psihologieºi de tipologie a adolescenþei� (NichitaStãnescu, Respirãri, 1982, p. 141). PoetulNecuvintelor concepe actul poetic ca cevaanalog degenerãrii vitezei luminii, care nepermite sã percepem cu ochii spectrul, sãreceptãm mirosurile, gustul, sunetul,vibraþia, pipãitul � toate dupã momenteintermitente, în care avem, undeva, ºisenzaþia de cãldurã.

Baudelaire ºi simboliºtii (morþi mulþi detimpuriu, adãugãm noi) nu au avut organestructurate care sã acopere hiatusulneînregistrat din procesul de degradare aluminii de la 300.000 km/sec la 0 km/sec.:�Ei au încercat sã stabileascã aºa-numitelecorespondenþe între auz ºi vãz, miros ºigust etc. Intuiþia lor a fost genialã, darexpresia primitivã. Evident cã a existatmetafora (de la începutul literaturii) dar,acum, pentru prima oarã, s-a încercattransmutarea ei într-o idee de fond. Înnumitul sunet alb cum ar spune tehnicieniielectricitãþii� (Ibidem, p. 151).

Romanticul, ca veºnic-tânãr, esteînzestrat, prin excelenþã, cu cea de-a treiamemorie. Cele douã memorii bergsoniene� mecanicã ºi organicã, înregistreazãmereu faptele care rãmân mereu aceleaºiºi le eterogenizeazã. Existã, însã, o a treia

memorie, bazatã pe interiorizarea relativpurã a psihicului pe imagini ºi concepte�în conºtiinþa conºtiinþei ºi a sub-conºtientului�. Din aceastã a treia memorieapar toate invenþiile imaginaþiei creatoare.�Dacã existã, noteazã filosoful, o creaþiefoarte puternicã ºi nu descrierea«realitãþii», nici fantezia irealã, lipsitã deverosimilitate � atunci universul elaborate mai profund ºi mai verosimil psihic, iarprin aceasta mai autentic artisticeºte,punând în valoare informaþiile celei de-atreia memorii ºi ale celor trei unitãþi ale sale,ale libertãþii ºi necondiþionalitãþii sale, aleconºtiinþei conºtienþei ºi ale subconºtienþei�(ªtefan Lupaºcu, Universul psihic, Iaºi,2000, p. 174).

Vasile Cârlova are un suflet jilav,rimbaudian prin excelenþã. Un atare sufletsimte natura cu toate fibrele lui, percepândcu acuitate visceralã foºnetul frunzelor,murmurele râului, cântecul privighetorii,ecourile rezonante ale �tristei vãi�, rãcorilecerului, lumina Soarelui, culorilecrepusculului, zefirul rece. Poetul audedesluºit glasul jalnic al �ruinurilor� ºi�geamãtul pãmântului�. E un sufletmilostiv; mila fiind atitudinea luifundamentalã faþã de lume.

Eugen Simion surprinde cu o intuiþiecriticã profundã �tristeþea fundamentalã�care însoþeºte demersul sãu liric;neatingând, totuºi, proporþiile disperãrii: �Otristeþe ºi o blândeþe care vor sã ocroteascão realitate fragilã, ea însãºi tristã,evanescentã (ruinurile, pãstorul întristat,filomela, supusã unei legi aspre: soarta):«Vin lângã dânsul, pãtruns de milã, / ªi cublândeþe îl întrebai...»� (Eugen Simion,Dimineaþa poeþilor, Bucureºti, 1980, p.55). �Poezia nu este, în astfel de condiþii,o cuprindere, o asumare (ceea ce arpresupune o modificare) ci doar o tânguire,remarcã în continuare criticul. A scrie este,pentru Cârlova, a plânge: �Fiinþã naltã,lungã vedere (...) / Dã ascultare, nu-þi fiesilã, / Unui glas jalnic ce cere milã, / Ce ase plânge are cuvânt� (Ibidem).

Jeluirea este tonalitatea dominantã,�coborâtã�, cãci ea este expresia uneirealitãþi interioare, preexistente experienþei.Întristarea e uºoarã, atingând doar pragulde jos al sensibilitãþii.

Deschiderea spre lume e directã,sincerã, fãrã complicaþii psihologice.Discursul liric este, în virtutea unui astfelde contact nedisimulat, colocvial,hipnotizant, curgãtor.

Gãsim, în fond, o textualizare fãrãnicio notã de contrafacere, de efort.


Margareta Bineaþã

CRONICA LITERARÃ

Poetã, prozatoare ºi publicistãprolificã, Dora Pavel este o autoare alecãrei volume de poezie (�Naraþiuniînâmplãtoare�, �Poemul deshumat�,�Creier intermediar�), povestiri(�Întoarce-te, Esthera�) ºi romane(�Agata murind�, �Captivul�, �Pudrã�)s-au bucurat, în genere, de întâmpinãricritice favorabile.

Indiferent de genul literarabordat, scrierile Dorei Pavelsunt axate pe o unicã ºiobsedantã temã, moartea,vãzutã în diversele ºideconcertantele ei întru-chipãri. Iatã de ce, recentapãrutul �Pudrã� (EdituraPolirom, 2010) nu faceexcepþie de la regulã. Maimult decât atât, el pare sã fielegat prin tematicã ºiatmosferã de romaneleprecedente (de exemplu,�Agata murind�, apãrut în 2007). Înambele scrieri, moartea este resimþitã caun eveniment imprevizibil ºi brutal, trezindîn individ acuta dorinþã de a-ºi recuperaîntr-un fel sau altul viaþa ºi propriaidentitate. Pentru tânãra cu grave problemepsihice Augusta Degan, personajul centraldin �Agata murind�, deshumarea surorii einu este un ritual, ci sursa uneispectaculoase mutaþii spirituale ºi sufleteºti,nevrotica incurabilã recâºtigând, prin�priveliºtea macabrã� oferitã de mormântuldeschis, însãºi �promisiunea vieþii� ºi eli-berarea de imaginea rudei decedate, care-obântuise pânã la obsesie; în �Pudrã�, mortulreînviat Vlad Carasiniu vede în teribilul ºocal trezirii printre sicrie unica ºansã de a-ºireconsidera viaþa, relaþiile cu familia,prietenii ºi mai ales cu propriul eu.

În esenþã, romanul din 2010 este omeditaþie asupra fragilitãþii graniþelor

PROBA MORÞII*

* Dora Pavel, Pudrã, Ed. Polirom, 2010, 241 p.

dintre viaþã ºi moarte în contextulreînvierii (spectaculoase ºi inexplicabile)a personajului principal, ºi asupra condiþieiumane, aflate sub semnul implacabil alsfârºitului. Titlul însuºi, cu evidentevalenþe simbolice, sugereazã acest lucru,pudra fiind folositã pentru a mascapaloarea cadavericã a decedaþilor, care,ulterior, prin descompunere, se

transformã ei înºiºi în�pudrã�, în pulbere, în�þãrâna veºnicã�.

Cartea nu are o structurãepicã foarte complexã,având în vedere faptul cãscriitoarea este preocupatãmai degrabã de sondarea trã-irilor ºi afectelor personajelorsale ºi de impactul pe care îlare, pentru fiecare dintre ele,revelaþia trecerii în nefiinþã .Acþiunea romanului, atât câteste, se deruleazã într-un in-

terval de 24 de ore.Vlad Carasiniu, tânãrrestaurator de artã ºi sportiv în timpulliber, intrã în moarte clinicã dupã obusculadã la rugby ºi îºi revine în modmiraculos , douã zile mai târziu, pentru ase vedea ferecat în capela familiei, alãturide alþi decedaþi. Îngrozit ºi oripilat, elevadeazã cu greu dintre sicrie ºi refuzãideea de a se prezenta în faþa familiei �caun strigoi amator ºi plicticos în care numai crede nimeni� , preferând sã-ºi facãun control medical la Spitalul de Urgenþã.Renunþã apoi la aceastã idee ºi seîntâlneºte întâmplãtor cu Gina, o fostãcolegã de ºcoalã, odinioarã batjocoritã ºimarginalizatã de toþi copiii din cauzã cãlocuia lângã cimitirul oraºului. Experienþacomunã, nemediatã a morþii, îi apropie pecei doi, angrenându-i chiar ºi într-o scurtãaventurã eroticã. Aflãm cu aceastã ocaziecã Vlad Carasiniu a rãmas vãduv dupã cesoþia sa, Graþia, ºi-a luat viaþa la vârsta de22 de ani. Dupã ce se desparte de Gina,


tânãrul hoinãreºte fãrã þintã prin parcuriºi este dus la secþia de poliþie, ca suspectîn cazul unei rãpiri. Victima nu-lrecunoaºte, aºa cã Vlad este eliberat,moment în care îl întâlneºte la ieºirea dincirca de poliþie pe Teodor Caba, fost pi-lot de curse, posesorul unei biografii pecât de tumultuoase, pe atât de interesante.El îl invitã acasã pe Carasiniu ºi începeîntre ei un lung ºir de confidenþe, care auca subiect atât femeile pe care le iubiserãamândoi (Graþia, soþia lui Vlad ºi pasionalaDavida ), cât ºi experienþa comunã a uneicopleºitoare proximitãþi a morþii ( Vlad,�mortul nemort cu totul� ºi Caba, scãpatla limitã dintr-un teribil accident cu maºinade curse). Tânãrul rãmâne consecventideii de a nu se reîntoarce în sânul familiei,astfel încât preferã sã-ºi reconstruiascãviaþa ºi identitatea pe cu totul altecoordonate decât ale vechii sale existenþe.

Ideea schimbãrii radicale a eului caurmare a unor factori exteriori a determinatunele recenzii critice sã apropie romanulDorei Pavel de �Metamorfoza� lui Kafka.O transformare-ºoc de nimic anunþatãeste punctul de plecare al ambelor scrieri,dar dacã Gregor Samsa se trezeºte într-obunã dimineaþã gândac ºi se vede nevoitsã gestioneze cum poate aceastãhalucinantã stare de fapt, Vlad Carasiniueste bulversat nu de o mutaþie fizicã,precum eroul kafkian, ci de una spiritualã,declanºatã de moartea clinicã. �Mortulindecis� al Dorei Pavel traverseazã overitabilã epopee a reintegrãrii în viaþasocialã, a reconsiderãrii valorilorindividuale ºi colective, a maturizãriipostume, a reconfigurãrii sinelui. Este unprilej pentru scriitoare de a evidenþia unadevãr trist: mult mai dramaticã decâtmoartea trupului este uitarea, abandonultotal al celui drag, trecut în nefiinþã, decãtre familie, cunoºtinþe, prieteni (�maimult obosiþi decât îndureraþi, eliminându-tedintre ei ºi începând sã-ºi punã viaþa pealt fãgaº, unul care te exclude, sã ºi-oordoneze altfel, sã-ºi facã loc acolo undespaþiul vital te încãpuse ºi pe tine pânã decurând�...). Carasiniu este copleºit desentimentul dezrãdãcinãrii ºi al pierderiireperelor într-o lume care, odatã cumoartea lui, s-a debarasat încet-încet deel. Experienþa-limitã trãitã îl determinã sãpriveascã într-o altã luminã relaþiile cuvechii cunoscuþi: se simte atras de fostalui colegã Gina în virtutea unei puterniceempatii, amândoi având destinul în mod

direct legat de moarte; pe aceeºi empatiese bazeazã ºi prietenia lui cu Teodor Caba,fostul pilot de curse pe care doar unmiracol îl salveazã dintr-un cumplit acci-dent în timpul unui raliu automobilistic;mutaþiile produse în sufletul sãu îl fac peVlad sã înþeleagã altfel felul în care soþialui, Graþia, a ales sã moarã, sinucidereatinerei femei fiind direct legatã deasasinarea tatãlui adorat.

Personajele din �Pudrã� (Gina,Davida,Graþia, Vlad Carasiniu, TeodorCaba) sunt figuri cu psihologii aparte, con-taminate de tenebrele lumii de dincolo, lacare au avut acces într-un fel sau altul.Destinele lor se împletesc ºi se comple-teazã, reprezentând tot atâtea trepte alere-iniþierii ºi re-formãrii personajuluiprincipal, pentru a oglindi metaforacentralã a cãrþii, aceea a �mortului viu�,a �omului care ºi-a pierdut umbra�, eºuatîntre douã lumi.

Creionarea acestor biografii vãdeºteo constantã preocupare pentru sondareazonelor abisale ale psihologiei umane ºireprezintã piesa de rezistenþã a romanului:viaþa de damnat a Ginei, unanimbatjocoritã ºi marginalizatã doar pentruvina de a avea casa neinspirat plasatã lângãcimitir; juna muzeografã Graþia, angrenatãîntr-un mariaj ratat cu Vlad Carasiniu, alecãrei traume din copilãrie (lipsa deafecþiune a mamei, compensatã de ceacopleºitoare, a tatãlui) o dezechilibreazãºi o împing spre suicid; Teo Caba,îndrãgostit de pasionala Davida, care,obsedatã de ideea permanenþei iubirii dupãmoarte, nu-l iartã atunci când reuºeºte sãscape din accidentul la raliu ºi preferã sã-lºtie departe, purtându-i o obstinatã iubirefunestã; Davida Despot, probabil figuracea mai izbutitã a romanului, femeiatrecutã de prima tinereþe, amestec defarmec tomnatic ºi îndelung cenzuratãdisponibilitate eroticã, iubitã pãtimaº atâtde vârstnicul Caba, cât ºi de tânãrul vãduvCarasiniu. Vlad devine depozitarulconfesiunilor acestor personaje care preiaupe rând frâiele naraþiunii pentru a spunecâte ceva despre învolburatele lor destine.

Incursiunile în meandrele sufletuluiomenesc sunt dublate de o viziune intensîncãrcatã emoþional, în a cãrei vibraþie seghiceºte sufletul Dorei Pavel-poeta.Notaþiile, descrierea locurilor, eveni-mentelor ºi personajelor sunt articulate înfraze ample, cu structurã poematicã, încare simetriile, repetiþiile ºi aliteraþiile


conferã textului o muzicalitate aparte.Edificatoare în acest sens suntrememorarea episodului în care DavidaDespot îºi pierde viaþa într-o explozie, lacâþiva metri de Vlad Carasiniu (p. 232-234) ºi schiþa de portret pe care DoraPavel i-o face Aidei, talentatã profesoarãde muzicã ºi mama Graþiei, în oglindaunei pânze de Theodor Palladyreprezentând o pianistã: �se pare cã totul,dar absolut totul la ea aducea cu femeiapictatã, între douã vârste, tolãnitã înfotoliul verde, totul: de la pãrul castaniu,cu cãrare pe mijloc, ondulat spre interiorla nivelul bãrbiei, pânã la gâtul încordat,mascat în parte sub colier�...

Autoarea reuºeºte sã strecoare o binedozatã undã de poezie chiar ºi în scenelede sex explicit, în a cãror incandescenþãnu este nimic vulgar, excesiv sau strident:sunt de remarcat în acest sens episodul�de hârjoanã sexualã a doi bãrbaþi�, Raus(prietenul lui Carasiniu) ºi graficianulLaurenþiu Vona, sau amorul fizic matri-monial dintre Graþia ºi Vlad, în care femeianu reuºeºte sã cunoascã plãcerea supremã.Cuplurile constituite în roman (Graþia-Vlad,Caba-Davida, Vlad-Davida sau Caba-Graþia)sunt dintru început sortite nefericirii,ratãrii, eºecului ºi par a sta sub semnul unordiscret sugerate complexe freudiene: soþialui Vlad suferã de o �frigiditate incurabilã�,a cãrei sursã pare sã fie ºocul psihologicprovocat de moartea tatãlui ei, care-i þinealoc de ambii pãrinþi, iar relaþia cu mult maivârstnicul Caba, lipsitã ea însãºi deplãcerea eroticã, nu îi aduce aºteptata liniºtesufleteascã ºi o împinge spre suicid;dragostea rãvãºitoare a lui Vlad pentrumatura Davida, rãmasã, în ciudaintensitãþii, platonicã, nu este strãinã desfâºierea lãuntricã a protagonistuluiprodusã odatã cu moartea mamei sale.Este evident faptul cã toþi aceºti oamenisunt fiinþe damnate, pentru care trecereaîn nefiinþã ar putea fi o soluþie salvatoareîntru ieºirea dintr-o viaþã neîmplinitã (aºacum se întâmplã cu Graþia, cu Davida)sau pentru o �naºtere de sine, nelegitimã,redundantã� (ca în cazul lui VladCarasiniu). Pentru aceste suflete aparte,�spectacolul viu al morþii� capãtã conotaþiiestetice, este ridicat la nivel de artã sause produce în vecinãtatea artei: tatãlGraþiei este asasinat în muzeul unde lucra,iar tânãra sa fiicã alege sã se sinucidã totacolo, sub tabloul favorit, pentru a-ºisublima în acest fel durerea pierderii

pãrintelui drag ºi pentru a conferi maimultã autenticitate �capodoperei de peperete�; Davida nu-l mai poate acceptape Teo Caba dupã ce a ratat o moarteînãlþãtoare ºi memorabilã, în toiul raliuluiautomobilistic; Gina vãdeºte un amestecde delicateþe femininã ºi rigiditatefantomaticã, purtând cu ea efluviile lumiide dincolo. Indiferent însã de câte valenþear putea cãpãta moartea, ea rãmâne acelaºidat inexorabil al fiecãrui individ: �..maidevreme sau mai târziu, pentru el, pentruCarola, pentru Boris Tissu,(...) pentru toþiceilalþi semeni ai lor, dar absolut pentru toþi,fãrã excepþie, undeva, la capetele oraºului,toate ferestrele sunt bãtute în scânduri�.

Romanul �Pudrã� se remarcã pringrija constantã a scriitoarei pentru detalii,pentru atmosferã, pentru luxul deamãnunte revelatoare în vederea redãriicât mai autentice a unui eveniment,personaj sau îndeletnicire (de exemplu,prezentarea specificului meseriilor demuzeograf, restaurator de artã sau ghid).Spaþiile mult prea generoase rezervate unorastfel de aspecte tind însã sã transformepasaje întregi ale cãrþii în veritabilediscursuri încãrcate de informaþii, detaliitehnice, reluãri ºi explicitãri, toate conden-sate în nesfârºite monologuri interioarecare sufocã materia epicã, dând impresiade uscãciune; prea multele teoretizãri,inclusiv la nivelul analizei psihologice,sufocã umanul, estompeazã trãirilepersonajelor, frâneazã dinamica internã acãrþii. Este drept cã Dora Pavel încearcãsã obþinã ceva variaþie, folosindu-se deperspectiva dublã atunci când vorbeºte,de exemplu, despre meseria de rastauratorde artã (din punctul de vedere al luiCarasiniu, apoi al prietenului sãu, Raus).Acest artificiu literar nu eliminã însãredundanþa, ba chiar derapajele digresivecapãtã ºi un neplãcut iz didactic atuncicând, dupã întrebarea retoricã �ceînseamnã sã fii ghid?�, urmeazã o seriede explicaþii, în primã fazã interesante, darcare, prelungite ºi excesiv amãnunþite,tind sã devinã trenante.

Dincolo de aceste neajunsuri, carteaDorei Pavel se remarcã prin încãrcãturasimbolico-emoþionalã ºi prin plasticitateaviziunii. Cu amestecul deconcertant depoezie ºi macabru, suavitate ºi tenebros,�Pudrã� reprezintã o ofertã de lecturãcaptivantã, în care sondarea individualitãþiiabisale se împleteºte cu meditaþia asupravieþii ºi morþii.


Henri Zalis

InconfundabilulMIRCEA CIOBANU*

RECITIRI

Mã întâlneam cu Mircea Ciobanu maide fiecare datã când veneam sã-l vizitezpe Florin Mugur, ambii fiind redactori laeditura �Cartea Româneascã�.

Îi gãseam într-o încãpere de la etajulclãdirii din strada Nuferilor (nu mai ºtiu cenume poartã azi) pe Florin Mugur sosit încãde la zece dimineaþa, absorbit de gânduri,neliniºtit, derutat în voinþa lui de a face bine,de ºtiri primite puþin înainte de la doamnaLungeanu, secretara redacþiei.

Între timp începeau sã sune telefoaneleºi din fiecare colþ de provincie era cinevadornic sã afle ce se mai întâmplã cu cartealãsatã pe mâini sigure.

Abia spre prânz venea ºi MirceaCiobanu. Era mai greu sã-l deruteze vreopoveste petrecutã în ajun, la Uniunea Scrii-torilor, cât de sumbrã sunau relatarea ºi deneînþelese concluziile. Se aºeza pe scaun,scotea un dosar din sertar ºi, în acelaºi timpsimþeam din gesturile lui o omeneascãsiguranþã de sine, se pregãtea sã înceapã dela capãt cotidiana aventurã de editor.Bãrbatul era bine crescut, uºor ironic,dispus sã-ºi fixeze atenþia spre spuseleceluilalt dacã i se cerea o soluþie la interesestrict personale sau de naturã mai extinsã.

Aveam sã colaborez cu fiecare, laînceput cu Florin Mugur, prin grija cãruiavolumul meu de versuri �Acoladã� ieºeape piaþã puþin înainte de sfârºitul anului1980. Peste un an depuneam lui MirceaCiobanu o carte de prozã intitulatã �Pânãla capãt�, denumitã roman fiindcã aveamimpresia cã sub presiunea faptelor chiarasta îmi ieºise de sub condei. O istorieînvãlmãºitã la ceva traversat fictiv, revelatfulgerãtor între iad ºi paradis.

Era în povestea celor doi protagoniºti,tineri amândoi, frate ºi sorã, cronica anilor1938-1941, descriºi cu o simplitate

înºelãtoare, ce mã derutase pe mineînsumi. În fapt nu sfârºeau bine, unul ucisde legionari, celãlalt nu mai þin minte dacãadus la limita rezistenþei sau, dimpotrivã,salvat prin întoarceri de resort narativ deprimejdii crescânde.

Mircea Ciobanu mi-a luat cartea, aîndosariat-o ºi m-a asigurat cã o va citi înmaximum douã luni. Avea pe ºantier osumedenie de proze de mãrimi variabile aºacã pânã la gândul unei decizii mai era cevade aºteptat�

La sorocul convenit mi-a spus cã estemulþumit ºi reþine povestea, doar cã nu seangaja total decât dupã ce are sã aibã ºiacceptul lui Cornel Popescu, redactorul luiºef dar ºi al doamnei Docsãnescu, cenzorulfiecãrui titlu inclus în planul de apariþii.Poate ºi al unui lector de la Institutul deIstorie al P.C.R., dat fiindcã dintre eroi,sora era ilegalistã iar, în acel caz,acumulãrile epice deveneau, implicit, ºipolitice. Nu erau de neglijat referirile lamiºcarea legionarã, inclusiv evocarearebeliunii din ianuarie 1941.

Povestea a luat ceva timp. Nu foartemult, probabil datoritã lui Mircea Ciobanu,foarte greu sã se lase derutat de ºerpuirileimpuse tuturor de evenimentele ce sepetreceau mai tot timpul, mai ales dupã1980, deceniu al crizei mereu agravate aregimului ceauºist.

Între timp mi-a cerut sã-i propun ungrafician pentru copertã. Doream sã-l alegpe Done Stan, numai cã, acesta � fiindfoarte bun profesionist � avea pe cap zecide solicitãri. Am primit sfatul sã-l vizitezpe Done Stan la atelierul graficianului. Mi-adat adresa lui de pe strada Eforie ºi dupãce l-am sunat sã ne cunoaºtem m-a primitla el, într-o garsonierã din blocul vecin cucinemateca. Nu pãrea grãbit sã afle cedoream de la el. ªtia de la Mircea Ciobanuce ºi cum dupã convorbirea celor doipetrecutã cu câteva seri înainte.* Din volumul în pregãtire La gura vulcanului.

Peisaj epistolar dupã erupþie.


Mi-a cerut sã-l conduc pe firul acþiuniila raportãri vizuale. Intenþiona o copertãde sugestie �ºarjatã�. Cum titlul spuneamulte (�Pânã la capãt�) Done Stan avea sãpropunã macheta unui drum ce se pierdeîn zare, cu protagoniºti cu tot�

Era exact în conturul acþiunii, iar pedeasupra excelent epuratã de amãnunteparazitare. I-am mulþumit, cu prilejul uneinoi vizite, lui Dona Stan pentru copertã. Amciocnit un pahar de vin de parcã un capitolse închidea esenþial. Habar nu aveam dacãºi definitiv în desfãºurarea oricând posibilãîn linie editorialã, ba chiar pânditã decontradicþii, oricum azi acceleratã, mâinefãrã ieºire, a cãrþilor cerând avize de laforuri extrem de diferite, mai mereu lacheremul ideologizãrii pragmatice.

Astfel am aflat mai încolo cã lectorulde la Institutul de istorie a P.C.R. a cerutsã fie eliminat un episod, nu grozav depalpitant, totuºi sugestiv, în cuprinsulcãruia o doamnã Blum, pe când tapiþerul îirepara o dormezã, expunea consideraþiidespre primejdiile la care erau expuºi evreiiîntr-un regim excesiv naþionalist. Pânã ce,de la un moment dat, mareºalul Antonescu,izbutise sã-l aducã sub controlul lui, câtde benefic rãmânea de vãzut�

Mircea Ciobanu a �croºetat� atât debine scoaterea episodului din text cã numi-am dat seama de eliminarea lui decâtdupã ce am fost pus faþã-n faþã cuversiunea iniþialã, într-o fazã ce depãºisetrimiterea la tipar ºi nu mai lua în seamãacceptul sau protestele autorului.

Dar fiindcã nu putea fi vorba denepãsare în cazuri ca acesta l-am întrebatpe Mircea Ciobanu dacã sã �ies� fãrãagresivitate din poziþia mea ºi sã chestionez�forurile� asupra intervenþiei operatechirurgical. M-a sfãtuit sã o las moartãdeoarece doamna Docsãnescu ºtia desprece este vorba ºi chiar prin luarea ei depoziþie mai salvase ºi alt moment �dificil�

din roman. În decursul lecturii supli-mentare, referentul de la Institutul deIstorie a P.C.R. considerase o extravaganþãafirmaþia mea cã nu comuniºtii au lichidatrebeliunea legionarã ci numai armata subdirecta conducere a lui Antonescu.Sacrificiul eroului principal în acele ziletulburi ale rebeliunii întruchipa un momentde încordare maximã, nicidecumrezolvarea dramei prin care treceasocietatea româneascã în întregul ei.

La propunerea mea ca editura sãprevadã ºi etapa, uneori scurtã, simplã,alteori mai complicatã, numitã �lansarea�volumului (cu doi-trei vorbitori, un bufetla final pentru participanþi�) mi s-arãspuns sec: aºa ceva nu e prevãzut.

George Bãlãiþã, noul director dupãdispariþia lui Marin Preda, s-a angajat sãridice punctele de suspensie ºi sã deschidãcalea, pânã la cele mai mici detalii, uneireuniuni la o librãrie modestã dintr-uncartier bucureºtean pentru a nu lãsa �Pânãla capãt� într-o pateticã obscuritate.

Nu ºi-a dus planul la îndeplinire. Nucunosc motivele. În definitiv de ce era nevoiede atâta tam-tam pentru o poveste trasã în3000 de exemplare a unui autor cu simþulmãsurii, obligat sã-ºi cunoascã lungul nasului?

Dar cartea s-a difuzat la timp, s-avândut biniºor. În paginile oficiosului�Scânteia� Ioan Adam i-a consacrat ocronicã de luminoasã înþelegere. Dacã mãgândesc bine întreaga moralã, întâi politicã,pe urmã literarã nu mi-a folosit însã lanimic. Un an mai târziu, din 1983 pânã lacãderea dictatorului, tovarãºul Dulea(satrapul din fruntea Consiliului Culturii ºiEducaþiei Socialiste)a interzis sã mai publicscrieri originale. Indicii vizibile, prea vizibilecã-n ciuda tonului just ºi veridic al prozeimele, ceva iritase, ceva misterios mãscotea din lotul scriitorilor publicabili,potrivit cu capriciile, bizareriile, umorilecuiva, deosebit de puternic.

�Serile Don Quijote� la Pietroºiþa�Serile Don Quijote�, iniþiate ºi organizate de tânãrul jurist Daniel Comãniþã, o

manifestare culturalã sui-generis, se adaugã unei suite de manifestãri menite a seadresa minþii ºi sufletului locuitorilor din Pietroºiþa ºi nu numai. De pildã, �ediþiamedievalã� � a VI-a �, care a avut loc sâmbãtã, 28 august a.c., în curtea iniþiatorului,ºi într-un peisaj pitoresc, oficiatã de amfitrioni, Daniel Comãniþã ºi Ana Rãducu-Comãniþã, s-a impus printr-un program interesant: piese religioase medievale puse învaloare de corul pãrintelui Ioan Corâu din Runcu, duetul vocal-instrumental DianaChiþescu, profesoarã � Cãtãlin Zamfir, elev, din Pietroºiþa, recitatoarea de-o ºchioapãMedeea Tãbârcã (elevã în clasa a VI-a, la ºcoala din localitate), naistul Nae dinSinaia. Brodând pe ideea donchijoitismului în vremuri de crizã moralã româneascã �în alocuþiuni ºi în versuri � ºi-au rostit gândurile ºi sentimentele ºi câþiva membri aiSocietãþii Scriitorilor Târgoviºteni: George Coandã, Gabriela Niþulescu, AlexandruManafu-Târgoviºte, Constantin Voicu ºi Ion Iancu Vale. (G.C.)


George Anca

BUMERANG MIORITICLiteraturã românã în Autralia

STEIURI

Bumerang (româno-)australian, saubuzduganul voinicului � gena scrisuluiliterar nu dispare nici în diaspora �noastrã�/a lor? de la antipozi, fie ºi în strai deantropologie creativ-identitarã. Dacã baciiromâni din Montana au avut de recompus,ajustând-o, Mioriþa, cei aterizaþi la canguriau gãsit-o de-a gata, Waltzing Matilda � înloc de crimã, sinucidere. Renumele lui Eliadesau Kaviar, vodcã ºi bye-bye de GeorgeAstalos n-au decât sã sporeascã, între Pa-cific ºi deºert, eul diasporeanului arhetipal,altfel pãscut de invizibilitate ºi manea.Reinventarea literaturii prin depãnarea celuimai lung traseu � jumãtate de planetã � spreo destinaþie oarecum impusã (de neprimireaîn America sau Canada, baºca Europa),unde, supravieþuind, mai fiecare îºi repetãdespre întâmplarea vieþii sale cã �este opoveste mai lungã�.

�Acea mânã nevãzutã ne-a împrãºtiatpe pãmânt ca un puf de pãpãdie...� � MihaiSicã, Lagãrul puiului de pãpãdie, Bucureºti,Ararat, 1997 ( p. 478). �Prima limbã, primaiubire, primele amintiri, primele vise rãmânperpetuu în control psiho-emoþional suprem,iar conºtiinþa care luptã împotriva acestornorme interioare alunecã, invariabil, îndisoluþie� � Aurelia Satcãu, Antipozi(online). �În literaturã avem nevoie deaventurieri, de vizionari, de sinceri, care sãschimbe direcþia ºi forma de exprimare dintext�. � Ben Todicã, Între douã lumi,Timiºoara, Atticea (p. 25.)

Se pare cã pe scena literarã australianãa avut succes, confirmat ºi de ecranizare(filmul a rulat ºi la noi, pe HBO, în iunie2010), cartea lui Raymond Gaita, Romulus,my father. Autorul, român din Banatulsârbesc, cu mamã nemþoaicã, este puternicrecunoscut în Serbia, nu ºi în România.Aºa, nici Vârtejul lui Radu Flora n-a ajunsîncã din Voivodina în patria dintâi. Altfel,cãrþile românilor australieni � AnamariaBeligan, Ioan Miclãu, Vasile Sicã, Ben

Todicã, George Miþiu Varieºescu, AnaVintilã Bogdan, Octavian Sãrbãtoare,George Roca º.a. � sunt publicate în þarade baºtinã, unde se aflã ºi publicul-þintã.Yet, cândva, chiar ºi australienii vor aflanoutãþi despre ei înºiºi descoperindu-se înpagini româneºti.

Ben Todicã a început un roman alpovestirilor ºi filmelor sale care, tradusîn englezã ºi chinezã, s-ar putea remarcaautentic ºi în afara limbii române (cuaccente ºi incluziuni australiene). Unpersonaj gãsit. �Numele lui e: Nigel Lowe.El nu îºi cunoaºte numele adevãrat. Pânãîn 1972, aborigenii aveau trecut încertificatul de naºtere la nume: Flora &Fauna. Copiii au fost luaþi de la pãrinþi ºidaþi familiilor albe ca servitori � bãieþii princurte, grajd ºi gradina iar fetele labucãtãrie, curãþenie ºi altele pentru stãpân.Din �72 încoace erau înregistraþi în cer-tificate cu numele proprietarului ºiprenumele pe care îl alegeau aceºtia. Nigell-a primit de la un suedez, iar prenumelede Lo, de la un chinez, la care mai târziuurmãtorul proprietar i-a alãturat literele�w� ºi �e� ca sã-l englezeascã un picdevenind astfel Lowe, deci Nigel Lowe.Din aceasta cauzã mulþi aborigenii nu ºtiucine sunt cu adevãrat ºi din ce trib se trag,ºi mai spune el cã sutele de sinuciderianual se produc din aceastã cauzã. Estecredibil ce spune Nigel þinând cont defaptul cã în Australia se înregistreazã douãmii de sinucideri anual.�

Alt personaj regãsit. �Acest om a fostun sfânt � sau sfinþi împreunã cu soþia.Parcã erau coborâþi din icoane, dintrechipuri. I-am zãrit de zeci de ani, cuminþi,prin biserica Sfinþii Petru ºi Pavel dinMelbourne . În anul 2000 a cumpãrat 4casete cu filmul Hramul de la mine, ca sãle trimitã în þarã sã se mândreascã cu ceavem noi aici. Eu am aflat de carte numaidupã ce a murit ºi aºa am ajuns sã-l cunosc


ºi pe el cum l-am cunoscut ºi pe Cioran.Te vezi cu ei..., ºi dupã moarte realizezi cãte vedeai cu �Dumnezei�. În alte bisericise declarã sfinþi, la noi nu s-a fãcutniciodatã nimic de acest calibru. Nici înRomânia ºi nici aici. Pãcat de pãrinteleComan cã nu-ºi foloseºte puterea, pe crucelângã HRISTOS.�

Dumitru Bordeianu, Mãrturisiri dinMlaºtina Disperãrii Editura Scara,Bucureºti 2001, Ediþia a doua. Fragment:

� Din momentul în care l-am cunoscutpe Þurcanu, n-am mai citit Vieþile Sfinþilorca pe o lecturã oarecare. Cunoscându-l peel, orice îndoialã, orice suspiciune cã auexistat ºi mai existã sfinþi pe pãmânt, a fostspulberatã pentru totdeauna din sufletul meu.Acest martir, cu fizicul lui de sfânt bizantin,a fost pentru mine modelul de neegalat a ceeace ar trebui sã fie si sã facã omul pentrumântuirea lui ºi a neamului care l-a conceput.

În urma unei torturi continue, deneînchipuit Dan Dumitrescu � student laIaºi, Pop Cornel � student la Cluj, PopescuAristotel � absolvent al Facultãþii de medi-cinã din Bucureºti, Nuþi Pãtrãºcanu � stu-dent din Bucureºti, Vasile (Licã) Pãvãloaia� student la subinginer silvic; Juberian,student la Timiºoara, au colaborat.

Dintre deþinuþii care mai trãiesc ºi autrecut prin procesul lui Þurcanu ºi ºtiunumãrul exact al celor care au fostimplicaþi, unul este Popa Tanu. Astfelsecretul acestei monstruoase crime ar fifost dus pentru totdeauna în mormânt deÞurcanu. Mai suntem apoi eu ºi camaraziimei încã în viaþã care rãmânem martoriide netãgãduit a ceea ce s-a petrecut atunci,în demascãri. Þurcanu nu era legionar!Înscenarea acestui abject proces a fostculmea ipocriziei, a minciunii ºi a diversiuniicomuniste, care a desfiinþat ideea de justiþieprin azvârlirea responsabilitãþii crimelorasupra victimelor.

Aceeaºi nelegiuire s-a petrecut laKatyn, aceeaºi în pãdurea Tâncãbeºti,unde a fost asasinat Corneliu Codreanuîmpreuna cu cei 13 camarazi ai lui înnoaptea sfântului Andrei, ºi tot la fel în 21-22 septembrie 1939, când a avut locmãcelul din lagãrele de pe tot cuprinsul þãrii.Optzeci la sutã din tineretul deþinut la Piteºtiºi Gherla au fost studenþi legionari.�

Vasile Sicã:�Ne este dor de casa pãrinteascã, de

strãzile pe care am copilãrit. De limbanoastrã, sã o auzim vorbindu-se peste tot.

Ne este dor de oamenii, în care pulseazãacelaºi sânge ca al nostru, de datinile lor,ce le-am avut ºi noi, din moºi-strãmoºi.

De atunci, am fost în þarã de multe ori.Am regãsit de fiecare datã ºi munþii ºi poieneleºi râurile tumultuoase ºi pãdurile falnice debrazi. Ne-am revãzut casa pãrinteascã ºistrãzile pe care am copilãrit. Am reîntâlnitoamenii pe care îi recunoºteam, vorbindcu ei aceeaºi limbã româneascã, ce neînvãluia acum de peste tot.

Dar ce am vãzut ºi auzit nu mai eraaºa cum ne-am închipuit. Erau parcã altelocuri ºi alþi oameni. Pânã ºi limba ni sepãrea alta, nemaisunând aºa cum o ºtiam.

Vroiam ca de fiecare datã sã plecãmcât mai repede. Eram atraºi de locurile deunde venisem. De casa nouã cu palmieriºi papagali.

Apoi, peste un alt an sau doi, ne apucaiar dorul de casa bãtrâneascã, de munþii ºipoienile unde ne-am nãscut...

Avem de acum mai multe case, darnu ne mai simþim nicãieri... acasã.�(Op.cit., p.475).

Am citat câteva pasaje pentru putea ficitite nature, comentariile nu le aglutinez,câtã vreme conceptele oficilizate se vor fivãdind poncife, inclusiv pe canale securist-comuniste. Corneliu Buzinschi aºteptanaºterea unei mari literaturi dupãacumularea memoriilor deþinuþilor politicidin vremea totalitarismului, când colo, abiacã au reintrat în tabu. La fel ºi adaosul desacrificiu ºi spiritualitate al diasporei la oglobalizare româneascã.

Voi încerca, totuºi, un colaj paracriticdin literatura lui Ioan Miclãu, ºi întru maidreapta cinstire a patriotismului literar dela antipozi. De numele sãu sunt legaterevista �Iosif Vulcan�, Biblioteca �MihaiEminescu� din Cringila, propria operã depoet, prozator, dramaturg.

S-ar spune cã Miclãu, bihorean ajunsîn Australia, în minte ºi suflet cu Vulcan,cu publicarea pentru prima oarã a luiEminescu, la Pesta (tot în diaspora),reporneºte un jurnalism naþional-patriotic,aproape rural, rapsodic, pentru româniidin pribegie ºi de acasã, dar mai alepentru sine ºi poate pentru istorie,nebaricadat de naivitãþi estetice sau chiarde fiºate improprietãþi lingvistice ºiortografice de peste deliciul maliþios alcercetãrii ezoterice. Tot Iosif Vulcan îidicteazã poetica, pânã la Alecsandri sauEminescu. În ce vreme ne aflãm? Laantipozi, departe (?) de comunismul dinRomânia, liber sã se exprime în ce secolîi vine mai la îndemânã.

Ioan Miclãu îºi scrie, umoral,muzical, neîntrerupt, trãirea româneascãîn Australia. Tipãrit în Malovãþ, Mehedinþi:


Teatru (2005), Poezii alese (2006),Scrieri în prozã (2006), Bunã ziua, badeIoane (2009). Taina unei astfel despovedanii este de împãrtãºit, aºa cumprimul Druþã, tipãrit în chirilice, a nãzãrit,nepermis, în plin comunism sovieto-românesc, cu Povara bunãtãþii noastre.Iar de la noi a ajuns în mâinile lui VasilePosteucã. Iar acest recenzent poatepredestinat al lui Ion Druþã în America apublicat ºi în �Iosif Vulcan�.

�Gata, ne facem singuri sfârºitul�.�Dupã «Floarea Criºurilor», «Cântareaprimãverii» ºi «Versuri de durere», toatetrei volumele fiind de poezie, respectîndemnul meu interior de a trece la prozã,aºa cum începusem de fapt carierascriitoriceascã prin 1986, cu antologia«Viaþa româneascã» ºi cu nuvela «Fiicazeiþei Vesta». Dar iatã, de aceastã datã mãatrage dramaturgia, astfel am adunat înaceastã carte, cele douã comedii tragic-comice: «Mitrea Sucitu ºi mireasa»,urmatã de o a doua, «Limbuþã Strugurelpe post de director» . Prima cu o temã dinagricultura colectivistã, ºi a doua dinindustria socialistã.�

�Conºtiinþa mea nu a reþinut niciodatãfumul ideologiilor trecãtoare ºi am rãmasom natural.� �Când bisericile se ceartã, esemn cã sunt în cãutare de Dumnezeu�.�În conºtiinþa emigranþilor, Eminescureprezintã însãºi limba maternã�. �Aici,în Australia, din literatura australianã m-au atras scrierile unor clasici de seamã,bunãoarã Henry Lawson, Miles Franklin,Marcus Clarke, Jack Bennet ºi alþii. Dintrecei pe care i-am cunoscut ºi am stat alãturide ei la întâlnirile literare, amintesc de: JeanDixon, Joyce Trickett, Stella Wilkes,Sylvia Agnes, Susan Yorke, AnnieMcNamara.�. Poeþi româno australieniamintiþi: Gheorghe Costea, VladimirNichita, Elisabeta Siladi, Andreea IrinaSima, Loredana Tudor Tomescu.

Discutã Simplitatea ºi Talentul, înecou. �Visele sunt felurite, nene! / Unorali se aratã iar, / Turbane, stele, pene�.�Un miºel din Hidiºel / I-a spus mândriicã-s cãþel.� �Grãdinã de Eden, / PãmântCanaanit, / Exemplu de iubire / ªi vatrãde dorit.��Prin ochiul ei de-azur deschis,/ Ca astronomu-n telescop, / Eacerceteazã-n largu-i vis / O lume doardin bani ºi scop�. �Veºnicia e spumaluminii, / Materia val de izvor, / Unirealor face sã-nmugure crinii, Deci n-amnicio ºansã sã mor.�

Parafrazele folclorice, parodiereapropriului, migrantului dialectalism,

didacticismul supravieþuirii în libertatea-antipod, clamate ocazii mai degrabã idilicedacã nu antipoliticianiste, sfãtos anti-represive, o cumsecãdenie planetar-bihoreanã versificatã. Deodatã, direct înantologie, fabula amplã, de 555 de versurilungi cât în �Scrisoarea III� sau �Cãlin�:Coþofana�, nemaihieroglificã istorie �fabulistul creºte pãsãri de rasã, urmãrindcrearea de noi specii, una româneascã-australianã. Ce specimene în vii color-sonore înaripate caractere politice de codru,bumerang românesc din Australia, bonomºi libertar, pe sub har epic-dramaturgic.... Coþofana îºi anunþã planul ei electoral.Ce ai, soro? zise Cioara, cârâind ca unþambal /.../ Suntem o grupare mare, harnice,nãscute-artiste, / Vrem de azi sã ne renaºtemºi sã devenim marxiste /.../ Zise coþofanaiute: ªoimule, ce stai pe fag,Crezi cã nu te ºtim de-o viaþã cã eºti unantropofag? /.../ Însã Corbul, opozantul,atins în filogenie, / Cu înþelepciune mare,rosti vorbe de urgie: / � Surioare aripate, sãluaþi bine aminte / De cuvântul ce-l rostiseCoþofana mai-nainte / Despre �ºaica�-n caredânsa are sã ne ospãteze; / Deci, ce când anoastrã canã altfel sã ne-o boteze? // ªtiþide când? Nu dau în petic, / E de când sehrãni dânsa la un vultur sovietic /.../Coþofana mincinoasã s-a pus cap ºi-ncheieliste, / Ca întreaga pãsãrime sã se facãcomuniste /.../ Pãsãrimea vrea sã deiespiritului înãlþare, / Prea se închisese lumeacu prea multe rãpitoare /.../ Dar nici bietelelãcuste n-au venit a fi mâncate, / Ci-a gãsicâmpii ºi codri viaþa lor sã ºi-o desfate, /Astfel, nici nu rãsãrise soarele de-a douazi, / Cãci ros pânã la tulpinã codrul nostruse trezi /.../ � Nu, striga pestriþa gângav,ca un boure de mare, / Ceste lãcuste roºiiaduc sfânta liberare! /.../........................................................Gheonoaia de îndatã vru partid arheologic,/ Pupãza îºi ºi formase altul bacteriologic,/ Gaiþa � pe cel al muncii, Ciocârlanul �þãrãnesc, / Liberal e Piþigoiul, toate vin, sedefinesc, / Încât greul e-a þine minte carecum se mai numesc, / Corbul jubila-nplãcere: toate-aduc fãrâmiþare, / Cãcicertându-se-ntre ele, eu îmi vãd de instalare/.../ Liºiþa de baltã tinde în orientãri spredreapta, / Uliul însã þine stânga de unde-ºiîncepe treapta /.../ªi-a pus pãsãrile din curte sã joacerevoluþia, de ce nu într-un teatru, pe când?Bumerangul mioritic l-am ilustrat aicideocamdatã prin puful pãpãdiei, o coþofanãºi mai hoaþã, Benedictus � martir sauromancier de film.


Niculae Ionel

RESPIRÂND AERUL POETULUIDINTRE COPERTE

SCRIITORI DÂMBOVIÞENI

Poetul Grigore Grigore � absolvent,dupã Liceul �Ienãchiþã Vãcãrescu� dinTârgoviºte, al Academiei de ªtiinþeEconomice din Bucureºti � s-a nãscut la 5noiembrie 1948, în comuna Finta(Dâmboviþa). Însemnat în istorie, la 1653,de bãtãlia dintre Matei Basarab ºi VasileLupu, acest loc al copilãriei sale, ferit dedrumurile mai umblate, a trãit de altfel liniºtit,cufundat pânã ºi astãzi într-o calmã ruralitate.Gheboaia, sat aparþinãtor comunei, e vechicentru de olãrit, încã activ.

Fire timidã ºi refractarã compromisuluivremii, Grigore Grigore s-a bucurat de lu-mina tiparului mai târziu. A debutat cupoezii în revistele �Flacãra� ºi �Tribuna�(1975). Colaboreazã de-a lungul timpuluila �Flacãra�, �Tribuna�, �Convorbiriliterare�, �Contemporanul�, �Sãptãmâna�,�Luceafãrul�, �Vatra�, �Litere� ºi la altele.Debutul editorial se produce abia în 1988,în antologia colectivã �Prier�. Urmeazã,începând cu �ªi nimeni mai bun� (1995),un total de ºaisprezece volume de poezie.Este membru fondator al SocietãþiiScriitorilor Târgoviºteni ºi, din 2009, aintrat în USR.

Spirit anticalofil, trece firesc de laversul liber la sonet ºi de aici la poemaadesea cantabilã, peste jocurile defracturare lãsând impresia de confesiv.Autorul prezintã texte destul de bine mar-cate formal, pentru a nu mai avea nevoiesã-ºi previnã lectorul în vederea pãtrunderiiîn imaginar. Cea mai mare parte dintrepoeziile sale au ca titlu versul iniþial,accentuând ºi mai mult introducereaabruptã, atât de frapantã în poezia modernã,cu dimensiuni de obicei reduse. �Luminalãcrimeazã lângã lac / Iau lacrima, cu mânatremurândã / Beau cât se poate bea, pentrucã blândã / Ea sperã cã aºa o sã mã-mpac/ Ridic apoi paharul pânã-n grindã / Citezdin Shakespeare ºi încep sã tac / Ah!Doamne, am murit sau nu mai zac / Pe

marginea prãpastiei flãmândã? / Am ameþeli.Tu cred cã vei pricepe / ªi vei gusta �pentru cã ãsta-i jocul // Aceastã clipã carea spart norocul / Riscând sã schimbi unom pe zece iepe / El prins în ºaua luicrepuscularã / Ajuns la þintã ca o ploaie-nvarã� (vol. �Clipele Eternelor Credinþe�, Ed.Macarie, Târgoviºte, 2002). Sonetul prindecontur fãrã încrâncenare prozodicã: �Cumpasãrea îºi lasã-n aer zborul / Oprindu-sepe-un ram sã se-odihneascã / Numai o clipã� clipa omeneascã // ªi tu când pleci îþi laºiacasã dorul / Te mânã în furtuna cealumeascã / Al vieþii sens, puterea ºi fiorul /Numai o datã, sã mai pui piciorul / Tocmaicând steaua stã sã strãluceascã / Iar cândîþi pare cã-i prea mare schija / Nu tocmaicãtre tine când se-ndreaptã / Tu nu te laºiîmpovãrat de faptã / Enoriaº pe care-l cul-cã grija / Ci peste toþi acei care se-nfruptã/ Un singur gând mai ai: sã intri-n luptã�(�Clipele...�).

Prozodierea nedificultatã nu impunebogãþie lexicalã ºi nu cere creaþie decuvinte. Surpriza vine din ingeniozitateaasociativã ºi sintacticã, din elipsã, mãrinddensitatea semanticã si înmulþinddeschiderile spre profunzimi. Originalitateastã ascunsã sub aparenta simplitate,sugeratã în genere de vocabule familiare.Impresia, la o lecturã grãbitã, e devetusteþe, dar puþine poeme lunecã în fa-cil, pe aceeaºi linie stilisticã totuºi.

Se adunã simboluri hotãrâte de simþulconciziei, nu foarte greu de descifrat fiecareîn parte, mai dificil de urmãrit în legãturilelor, acestea nu lipsite de imprecizii fertile.�S-au înmulþit umbrele � / pasãrea nu,pasãrea da, / zboarã, dar zboarã / de-acumacând vrea / una din umbrele ei / cautã hranã/ cealaltã care nu ºtie / pãzeºte mâinile mele/ în bucurie / închid un ochi / o umbrãdispare / cealaltã plânge / pânã în soare /s-au înmulþit umbrele / pasãrea nu, pasãreada / bea apã neînceputã din inima mea.�


(�Pasãrea�, în vol. antologic �Meseria deprieten�, Ed. Contrast, Bucureºti, 2004).

Întâlnim în cãrþile publicate un erotismfãrã sexualitate, epurat de imaginile rafinateale ispitirii ºi excitaþiei. �Se-ntoarce lacrima/ ªi râsul / ªi-n urma lor / Ne-ntoarcemnoi / ªi ne apucã unic plânsul / Cã am rãmasdoar doi / Doar doi / ªi ne apucã o durere/ Din care nu vom mai scãpa / Cã intri înfiinþa mea / ªi nu ºtiu cu a cui putere.�(�Meseria...�) Nu poate fi exclusã nici so-luþia ratãrii iubirii ca ºansã a poeziei. �Erammai tânãr / ªi mai trist / ªi floarea vârstei /Nu-mi cãdea / Mi se pãrea / Cã nu exist /Dar asta / Nimeni nu vedea / Mi se pãrea /Cã pe poteci / Pavate-n lacrimi / Precumeºti / Eºti invitatã / Doar sã treci / Ca opoveste / Prin poveºti.� (�Meseria...�).�Cuvinte de-aº avea / Cum n-am / Tãcericum încã / Nu prea sunt / Ca frunza m-aºlega / De-un ram / Ca litera de un cuvânt /ªi în durerea mea suavã / Rãstãlmãcind ºigând ºi grai / Spre tine aº lansa o gravã /ªi minunatã vorbã: Stai.� (�Meseria...�).Farmecul lapidaritãþii expresive � oreiterare a cuplului primordial, bãrbat ºifemeie, treziþi dupã, Facere: �Te joci cufrumuseþea ta / te joci cu tãcerea mea / ºicu uimirea în care / am fost ciopliþi / faþã-n fatã / ºi stropiþi cu viaþã� (vol. �Vânt deseptembrie�, Ed. Bibliotheca, Târgoviºte,2007). ªi doar tot în câteva versuri, ideeaoperei absolute, aspiraþia idealã de depãºirea lumii cãzute, opera deschisã, fragmentulridicat la rangul de simbol al perfecþiunii:�Cele mai frumoase cuvinte / începute ºi /Neterminate / Tocmai opera ta / Erau / Cuele am fi putut face multã / Dreptate / Ele/ ªi-ar fi putut atinge oricând / Unicul punctdin centrul þintei / Fluturând / Luminând /Eternitatea gurii care se întoarce / Timidãîn gând� (�Meseria...�).

Tema religioasã se clarificã în perimetrulîntregii creaþii poetice. Versurile urmãtoarelasã loc unei interpretãri largi, pe direcþiaadâncimii de credinþã simbolizatã a autorului.Dumnezeul din noi este paradoxal dincolo,pe dunga unei zãri intangibile. Ne însoþeºteîn imediatul lumii ºi ne asistã de aici zbaterea,fãrã a trece hotarele libertãþii noastre.Aºteaptã de la fiecare un semn al împliniriirostului omenesc (singura sursã a fericirii)� acela de a-L gãsi pe El, gândindu-L odatãcu lumea. Nu e cum ar pãrea, o convieþuirepragmaticã, a omului cu transcendentulcoborât, rezultând dintr-un autohtonismmistic (ortodoxism panteizat si pãgânismmagic totodatã). E, în esenþã, un dramaticefort ontic, în pãtimire, încununat derevelaþia unei cãi simple de comuniune.

�Dumnezeu care locuieºte în fiecare / Înacelaºi timp / Ne lasã liberi / Ziceþi, zice,compuneþi zice, construiþi / Eu aºtept / Unsemn de la voi c-aþi înþeles / Acel semn /Despre care vorbiþi / Eu aºtept / Visul pecare doar visându-l nu / Aþi putea sã-lîmpliniþi / Rana care se tot rãneºte / Atuncicând prea vreþi / Toþi sã fiþi fericiþi�(�Meseria...�). Simbolizarea durã implicã osubminare a narativului din interior, înaceastã reconstrucþie a imaginarului jertfeicristice, transpus metaforic în planul indi-vidual uman: �Când simþi deºertãciunea /care te înconjoarã / ºi eºti bob de grâu / nute duce la râu / du-te la moarã / fã-þieternitatea uºoarã� (�Vânt de septembrie�).

Sunt ºi versuri de tonalitate oracularã,de atmosferã suprarealistã. Productivitateapurã a limbajului care nu comunicã sau co-municã orice. Simplã bucurie a formelorgoale avide de sens. �Moara lui trece pebulevard / parcã ar fi o domniºoarã / încostum de mireasã / sau o mireasã încostum de domniºoarã / ºiruri de capeteîntoarse / peste ºiruri de umbre / folosescformule / sâmburii / în apa sfinþitã / cuintenþia, nemãrturisitã, / de a spuneadevãrul pe trotuar / eu vin cãtre mine uimit/ cã-n ceaiul meu s-au strâns / atâteanecunoscute / care fac ca pãmântul sã fie/ arhiva veºniciei� (�Val de septembrie�).Alteori versurile capãtã incifrãri abstracte,probând posibilitãþi generoase de exprimarepoeticã. �Când te dor palmele / ºi goluriledin tãlpi / aerul se sperie / aerul se vopseº-te / cu alt sentiment / ºi-ºi cautã peretele /ºi oglinda / aerul tãu / nenãscut saurenãscut / pe care nu-l poþi / sã-l sãruþi /cã n-a fost / n-a trecut: / nu-l vezi / nu-lauzi� (vol. �Noaptea miracolelor�, FundaþiaCulturalã Antarex, Galaþi, 2009).

Un gând thanatic lasã nãdejdea într-otrecere spre o libertate mai mare. Gãsimaici o incantaþie de descântec, rar caz deinspiraþie mai pregnantã din versificaþiafolcloricã. �Moartea aºteaptã la uºã / îngeneral uºile sunt încuiate / dar pentru moartenici cã se poate / la uºa, gardului / la uºacolibei / la uºa castelului / la uºa timpului /moartea ºi aerul / într-o combinaþieperfectã stau de veghe zi ºi noapte /aºteptându-l pe cel care / trece prin cori-dorul secret / vopsind pãsãrile / cu cântecullor / moartea n-aºteaptã / nici strâmbã nicidreaptã� (�Val de septembrie�).

Grigore Grigore nu disimuleazã înscrisul sãu realitãþi politizate totalitar.Biograficul e ca ºi inexistent.

(continuare la pagina 29)


DANIEL DRÃGANun prozator modern

George Toma Veseliu

LECTURI SUBIECTIVE

Despre Daniel Drãgan, scriitorulcare-ºi dona cãrþile cu ani în urmã prinGlodeni, comuna natalã, la ºcoala dinlocalitate sau organiza când ºi când lansãride carte la Biblioteca Judeþeanã �Ion HeliadeRãdulescu� Târgoviºte, aveam doar veºticare, ciudat, mã tulburau. Atât! Pânã în ziuaîn care ne-am întâlnit la Salonul literar alSocietãþii Scriitorilor Târgoviºteni. O apariþiecu totul neobiºnuitã: un bãrbat înalt, elegant,purtând un basc de culoarea untului, unvânjos lord de o bonomie specialã care, lafinele dezbaterilor, spre a-l cunoaºte, mi-aarãtat uºor contrariat direcþia bibliotecii,unde fireºte, cu sentimentul culpabilitãþii amajuns ºi, la întâmplare, am extras lozul�câºtigãtor� � romanul �Caravana�, ediþia aII-a revãzutã, Braºov, 2006, Editura Araniapurtând apostila: �Premiul UniuniiScriitorilor Braºov, 2005�. Revelaþie: unromancier de excepþie. Deocamdatã neoprim aici. E prematur sã scriu începândcu �Caravana�, dl Daniel Drãgan îºiconsiderã opera ca un întreg arhitectonicîn care pãrþile sunt teme adiacente ale uneisimfonii. Drept care devin îndatorat pestemãsurã prin amabilitatea domniei sale dea-mi trimite un prim set de cãrþi din multelepublicate de el. Desigur, cartea pe care amdevorat-o a fost, fireºte, �Adevãrul are coajatare� � Laurenþiu-Ciprian Tudor, Convorbiricu scriitorul Daniel Drãgan, Arania, 2009,interviu amplu în care scriitorul îºi dezvãluieideile literare, politice, economice, filozoficeºi, nu în ultimã instanþã, pe cele umane careþin de esenþa creaþiei.

În volumul al III-lea al romanului sãu�Jean Cristoph�, Romain Rolland defineaviaþa ca pe un fluviu, iar literatura luiromanescã era expresia sublimatã a acesteia.Daniel Drãgan mãrturiseºte opþiunea cãtreo lume care-l defineºte: �Am intrat în fluviulacela imens care se cheamã literaturã ºim-am simþit bine în volbura calmã a apelorlui. N-am mai putut ºi nici n-am mai vrut sãies. Cred cã mã reþine voluptatea con-strucþiei; romanul este o lume creatã de

autor, o realitate nouã ºi necunoscutã pânãatunci, o realitate care se înfiripã dinimpulsuri, sentimente, idei, dorinþe, mister,imagini ºi prelucreazã într-o formãsuportabilã experienþa personalã� (p. 34).Evident reacþie la lecturã. Carte captivantã:o experienþã de viaþã literarã (artizanul ºidirectorul cunoscutei reviste literare �Astra�,care a spart barierele cenzurii publicândscriitori strãini nepermiºi de culturatotalitaristã), un autor care scrie cu curajtextul vieþii moderne (proza scurtã), un omdeplin cãruia îi place enorm sã vorbeascã,gãsind în arta scrisului supapa revolteispiritului împotriva dezgustãtoarei opresiunispirituale. Cât priveºte partea esteticã,tehnica literarã, pe aceeaºi paginã, laîntrebarea poetului ºi mai tânãrului sãuprieten ºi colaborator, Laurenþiu-CiprianTudor: �Aveþi afinitãþi cu «ªcoala de laTârgoviºte»?� rãspunsul pare negativ dintruînceput: �Unii târgoviºteni spun cã da. Eunu cred�. ªi mai la vale: �Nu am cunoscutgruparea în timpul exerciþiului literar.Urmând traiectorii diferite (ei în grup, euindividual) inerent ne-am fixat pe formuleestetice diferite. Printre multe caracteristicicare mã apropie de «ªcoala de laTârgoviºte» existã ºi o diferenþã majorã. Eucultiv povestirea, lucrarea epicã, construcþianarativã. Ei ignorã povestirea ºi pun accentulpe text, pe þesãtura mãiestritã a scrierii. Leacord întreaga mea admiraþie, dar prefer sãscriu cum îmi dicteazã firea�. În plus, DanielDrãgan se situeazã ca vârstã, ca generaþieliterarã, mai degrabã alãturi de Nicolae Labiº,Gheorghe Tomozei, cursanþi ai ªcolii deLiteraturã �Mihai Eminescu�. Sunt adevãruricare nu contrazic laturile esenþiale alepersonalitãþii scriitorului vãzut în propria-ioglindã destul de obiectivã. Cum fiecarecarte este o faþã a autorului sau mai multepentru aflarea adevãrului, un adevãr allectorului onest care se auto-obligã sãdescifreze taina sinelui creator infuzat înpersonaje, caleidoscopic, confecþionatã încopilãrie din cioburi colorate de sticlã privite


prin luneta cu trei oglinzi, putem avea dateconcludente ale tehnicii romaneºti. Iatã, deexemplu, un preambul al romanului �Um-bra Marelui Protector�, Editura Minerva,Bucureºti 2008. Exegeza literarã îirecunoaºte lui Daniel Drãgan propensiuneacãtre personajele feminine, personaje pecare le-am întâlnit în �Caravana�, dar ºi înromanul în discuþie, absolut admirabile. Dedata aceasta, deºi pretextul romanului esteiubirea, cãci, fãrã îndoialã, �Umbra MareluiProtector�, ca roman al sentimentelor defrustrare este un poem al unei iubirineîmplinite. Mai mult, este romanul unuistudiu de caz psiho-patologic, MateiFilipescu, un personaj determinant din carecresc aidoma unor ramuri de copac celelaltepersonaje, deºi autorul þine morþiº sãinsinueze inversul prin apariþia fantomaticã,finalã � Jojo, cerºetorul/prinþ ca fiind celcare produce evenimentele ºi actoriiacestora, levantinul misterios GeorgeKretzulescu. Altfel spus, cartea, este opledoarie pro domo, pentru bãrbatul victimã,bãrbatul ca pradã, asaltat de femei, în gene-ral, ºi de Laura, în special, bãrbatul dulce,terorizat misterios de femeia absentã,femeia care nici nu e decât în dorinþademenþialã a bãrbatului. Romanul, polifonicprin partituri ºi registre muzicale asonante,are un patos �al zicerii�, e, prin excelenþã,o scriiturã a unei minþi speculative, deexpresie frustã dar, totodatã, rafinatã.Lirismul încãtuºat într-o observaþie densã,plasticã, izbucneºte, când ºi când, într-onãpraznicã dezlãnþuire de sentimente, detrãiri. Din perspectivã femininã, judecatîntr-o cheie domesticã, Matei Filipescu esteindividul fãrã cãpãtâi, un alcoolicinvoluntar, individ execrabil, care se poartãurât cu femeia care-l menajeazã, avocataLaura, un soi de sclavã prostituatã moral(care strãbate o zi þara spre a veni la el),alungatã, scârbitã ºi nerespectatã, necumiubitã. Altminteri, schimbând perspectiva,Matei Filipescu se victimizeazã prinînsingurare, pânã la divorþul total desocietate. El se cautã pe sine, acel ins fãrãviitor care doreºte imposibilul realizabildoar prin magia gratulatã de Umbra MareluiProtector Jojo, alias Marcel. Intrãm dejaîn zona fantasticului, dar nici pe departe aunui model din literatura universalã; unulautohton, mai degrabã cu adieri dinCaragiale, dar original. Marcel, apariþiestranie, e de fapt imaginaþia aproapemaladivã care construieºte monºtri,demoni. Sã nu uitãm cã gr. daimon aresensul iniþial de �divinitate protectoare� camai apoi sã capete o semnificaþie religioasãde �spirit rãufãcãtor�. Marcel este un fel

de purtãtor de cuvânt al Marelui Protec-tor, care împinge în scenã, de data aceastaîntr-un Eden sfârtecat de contradicþii,femeia ispitã, femeia ilustratã deMichelangelo Bounarotti, pe tavanul CapeleiSixtine, în izgonirea lui Adam ºi a Evei prinfemeia ºarpe. Faustic, asistãm la un con-tract cu diavolul. Marcel explicã: �ªtiind câtde neprevãzãtori sunteþi voi, cei din aceastãparte de lume (s.n.), cât de schimbãtori îndorinþe ºi idealuri, care ºi ele trebuieasigurate, Marele Protector a iniþiat Se-cret Love & Whishes Very Long Term In-surance Unlimited, oferind posibilitatea dea te proteja etc.� (p.262). Protecþieîmpotriva cui? �Umbra Marelui Protector�este romanul care debuteazã reiterândconflictele �domestice� ale relaþiei standard:El, bãrbatul �interesant� � aºa îl vede opresupusã iubitã, studenta Maria, ajutatãpentru lucrarea de licenþã, veºnica þintã deatac a concubinei Laura, posedat, silit sã osuporte pe Ea. De cealaltã parte, Ea, extremde posesivã, geloasã, agresivã princorectitudine, tãcere ºi slugãrnicie împinsãpânã la umilinþã. Scriitorul are o anumetehnicã de a-ºi prezenta personajele,retorica sa înregistreazã repetiþia, reluareaobsedantã a portretelor prin adãugiri, prinrenunþarea la anumite detalii obþinândcrochiuri în aqua forte.

La Daniel Drãgan timpul acþiunii,timpul prezent, este condensat. Ceea cesurprinde, cu totul neaºteptat, estecapacitatea scriitorului de a trãi efectivtimpul tranziþiei, fãrã neputinþele generatede senectute, dovedind o cunoaºtereperfectã a lumii de azi manifestând oapetenþã extraordinarã a realului social. Deºificþiunea elaboreazã noi structuri, materialuleste al prezentului: Cartea are prin tehnici,prin scriiturã de o facturã ultramodernã,un discurs marcat intelectualizat.Preocupat de structura epicã, de naraþiune,în care exceleazã, romanul pare un soi dears poetica unde prozatorul pledeazã pentrusuperioritatea ficþiunii asupra realului, darºi pentru scriiturã. E o prelungire a uneiteorii care dominã literatura de un secol ºimai bine. Paradoxal este tocmai faptul cã,deºi teoretizeazã excesiv pe alocuri,comentariile capãtã substanþã epicã, omiºcare a ideilor devenite ele însele obiectal contemplaþiei, încât autorul, prinretoricã, face el însuºi parte din discurs.Uneori, jurnalistul, analistul politicsurvoleazã necruþãtor o societateindezirabilã, populatã de indivizi execrabili.Satira, caracterul polemic sunt însoþite, pealocuri, de sentinþe dure care, din fericire,nu aduc atingere construcþiei epice.


Radu Aldulescu, cel mai importantromancier român apãrut dupã revoluþia dindecembrie 1989, este ilustrarea perfectã amodului cum se trãieºte din scris în anii2000, mai bine zis cum se supravieþuieºte,ba ºi mai exact cum nu se moare din scrisîn fiecare dimineaþã. Radu Aldulescu estecopilul orfan al Uniunii Scriitorilor dinRomânia, asociaþie care încearcã sã-l ajutecumva, dar e un fel de femeie vãduvã derãzboi care, neputând face prea multepentru odraslele sale, le trimite la cerºit. ªitotuºi, Radu Aldulescu îºi publicã romaneleîn condiþii grafice de excepþie, ba chiar înmai multe ediþii în serie de autor ºi la oediturã de prestigiu: Cartea Româneascã.

La fel se întâmplã acum cu recentulsãu roman � Ana Maria ºi îngerii (CarteaRomâneascã, 2010). Doar cã de dataaceasta, la o primã vedere, avem de-a facecu un altfel de roman. De ce? Pentru cã, înfond, cartea este o comandã. Dupã cum neanunþã într-o notã Mãdãlina Ghiu, redactorulde carte, �pe adresa de e-mail a editurii soseaun mesaj cu totul neobiºnuit: o româncãstabilitã de multã vreme la Viena voia sã-ºiîncredinþeze drama cumplitã unui scriitorromân care urma s-o transforme în carte�.Altfel zis, o româncã din Austria striga: �Viaþamea e un roman. Cine-l scrie?� Ei bine, RaduAldulescu a acceptat provocarea. Darscriitorul nostru este �zugravul� neorealistal mahalalei bucureºtene din �epoca de aur�ºi din perioada de tranziþie. Ce roman puteascrie el cu acþiunea la Viena? Ei, dar cumþãranii lui Preda ajunºi la Bucureºti tot þãranicautã, ºi Radu Aldulescu ajuns la Viena totmahala ºi lume interlopã cautã; ºi chiargãseºte, de data aceasta o mahala româno-austriacã. Trebuie precizat cã lumeaaceasta nu e mahala propriu-zisã, cât olume amestecatã: nãpãstuiþi ai soartei,scãpãtaþi, interlopi, umiliþi ºi obidiþi,emigranþi numiþi auslanderi... Aici sedovedeºte mai mult ca niciodatã unprofesionist desãvârºit. Într-un an, din

Dumitru Augustin Doman

STAREA ROMANULUI

MAHALAUA ROMÂNO-AUSTRIACÃde la Viena

aprilie 2009 pânã-n aprilie 2010, fãcândnaveta Bucureºti-Viena ºi Bucureºti-Arad,s-a documentat ºi a ºi scris romanul AnaMaria ºi îngerii, în general cam cu aceeaºilume din cãrþile precedente. Destin?Întâmplare? Hazard? Premeditare?

Mariana Bejan, o tânãrã arãdeancã aanilor �80, fiicã de sudoriþã eroinã a munciisocialiste, îºi croieºte viaþa cât se poate degreºit de la început. Cântãreaþã amatoarede muzicã popularã, ea este sedusã demetodistul casei de culturã Remus Delea(supranumit Belea) care-i face viaþa un iad.Acesta are stofã de escroc, ia ºpãgi de launul ºi de la altul în numele ei, promiþândcã ea, din poziþia de economistã, le va facerost de obiecte electrocasnice sau de di-verse certificate de calificare. Ani de zilemunceºte doar pentru a despãgubinenumãraþi concitadini. Între timp, aducepe lume o fetiþã, pe Ana Maria, bucuria vieþiiei, dar ºi o frânã în intenþia de a divorþa deRemus. Când laþul se strânge ºi Marianaeste pe punctul de a fi condamnatã pentrumatrapazlâcurile soþului ei, îºi ia lumea încap ºi fuge din þarã. Urmeazã calvarul vieþiiei. Lucreazã câteva luni la negru în Ungaria,merge apoi în lagãrul de refugiaþi dinTraiskirchen-Austria, unde e violatã câtevanopþi la rând de un grup de kosovari, doarmeîn Gara de Vest a Vienei împreunã cuboschetarii, îºi gãseºte slujbe temporare, dare sechestratã, bãtutã ºi violatã de un grupviolent de interlopi români, acea faunãpestriþã, periculoasã ºi care dã imagineadezastruoasã a României în Occident.Reuºeºte sã-ºi rãpeascã fetiþa încã înaintede revoluþie ºi s-o ducã la Viena trecând-ograniþa ilegal prin niºte încercãri teribile.Cunoaºte mai mulþi bãrbaþi, ºi români, darºi austrieci, pe care-i adunã generoasã depe stradã ºi pe care-i întreþine, dar toþi otrãdeazã ºi-i fac aceleaºi probleme pe carei le fãcea Remus la Arad.



ÎNTREBAREA TORÞIONARULUI(din carnetul unui bãtrân gardian)

NEGRU PE ALBªerban Tomºa

Puºcãria funcþiona dupã regulistricte. Deþinuþii nu aveau niciun drept.Îndatorirea lor era sã munceascã pânã laepuizare, fãrã pretenþia de a le firecunoscute eforturile, talentele sau brumade valoare. Gardianul era cel care hotãrace merite are fiecare. Regulamentele deordine interioarã îi obligau pe oameni sã setoarne unii pe alþii, sã-l laude pe adminis-trator ºi sã presteze munci în folosulacestuia. Gardianul îi ura pe toþi. I-ar fiprãjit cu aruncãtorul de flãcãri ºi i-arfi fãcut bucãþi cu flacãra de sudurã, darlegile Republicii în care funcþio-na închisoarea îl împiedicau.

Zadarnic îi implora el pe superiori,pupându-le pingelele ºi elogiindu-le actelede eroism, sã-l lase sã le facã proºtilor depetrecanie. �Sunt niºte beþivi�, vocifera el,care se îmbãta pânã ajungea sã-ºi conducãmaºina mai mult prin ºanþuri decât pe ºosea,îºi fãcea nevoile pe el ºi adormea, beatmort, în timp ce îºi primea musafirii. Fiindalcoolic, vedea peste tot numai beþivi pe careîi critica straºnic, cãci se temea cã ãia sevor întinde la bãutura lui . �Exagerezi�,spuneau cu jumãtate de gurã ºefii, care niciei nu-i suportau pe condamnaþi, dar nu-lînghiþeau nici pe el. �ªi mai ºi minþi...Trebuie sã ºtii cã toþi cetãþenii Republiciinoastre au dreptul de a trãi.� �Puºcãriaºiimei nu þin deloc la ordine ºi disciplinã�,continua zelos delatorul, cunoscând bineslãbiciunea mai marilor pentru cuvintele carenu aveau nicio acoperire în realitate. �Aºa?�sãrea ca ars câte unul dintre ei. Pãi, nenicã,ãsta e un motiv serios sã te iei de ei. Aimânã liberã sã-i faci cârpe de ºters pe jos...Pãcat cã nu poþi sã-i mãtrãºeºti...� ªi atuncizbirul prindea aripi ºi nãvãlea peste amãrâþicu noi ºi noi constrângeri. La un momentdat îi veni în minte ºi ideea izbãvitoare : vascãpa de ei prin nenumãrate predicizgomotoase ºi traumatizante. Le fãceamoralã de trei-patru ori pe zi ºi gãsea mereumotive sã le þinã: dacã ploua, dacã ningea,dacã un subordonat nu-l saluta îndeajuns de

respectuos, dacã visa urât noaptea, dacã seculca târziu, dacã avea insomnii, dacãvreunuia îi pleca nevasta, dacã altuia i senãzãrea cã se pricepe la ceva, dacã nu i sescula burghiul, dacã un imprudent spusesecã el, micul dictator, a fost vãzut afumat lacarcerã, în timp ce încerca sã-l violeze peun deþinut care tocmai împlinise o sutã deani... Urla, îi porcãia, îi acuza de crimeîngrozitoare, le arãta cã n-au fãcut nimicpe lumea asta în comparaþie cu el,care muncea necontenit ºi se gândea numaila binele celorlalþi, fãcea spume la gurã, îistropea cu salivã, ochii i se boboºau, îºidãdea jos pantalonii, le arãta dosul, ºi-l bãteaîn faþa lor ºi într-un târziu, epuizat, seuºura peste feþele admiratorilor sãi. Fiindcãerau vreo douã putori care îl informau zilnicîn legãturã cu nenorociþii care îl vorbeau derãu: adevãrate conducte de mizeriiomeneºti... �O sã le vin de hac, or sã crapetoþi, pe rând�, se gândea el bucuros, în timpce bea cu gãleata ºi îºi turna ºi în cap, cãcii se pãrea cã are beregata prea micã.

I se dusese buhul în toate privinþele, iarprotectorii sãi ameninþau sã nu-l mai þinã înbraþe, aºa cã el se îmbãtã, de supãrare, caun porc ºi îi adunã din nou pe puºcãriaºipentru a le face moralã pentru ultima oarã .

� Eºti un nenorocit, þipã un vieþaº,întrerupându-i cazania de adio.

� Ceee ? strigã gardianul ca turbat,nevenindu-i sã-ºi creadã urechilor.

� Ce ai auzit ! Eºti un dobitoc! Tecomporþi ca ºi cum ar fi puºcãria ta!

� Pãi, chiar..., dãdu el sã zicã.Acuzatorul îi înºirã un milion de mo-

tive pentru care el, gardianul principal alînchisorii, ieºea din rândul oamenilor.

ªi atunci torþionarul rosti, totzbierând, niºte cuvinte care îi ului pe toþi,îi lãsã muþi ºi îi fãcu sã încerce o teribilãmilã faþã de el :

� Aºadar nu mã iubeºti! De ce nu mãiubeºti, mã? De ce?

ªi îºi scrâºnea dinþii ºi se agita. Darîntrebarea rãmase fãrã rãspuns.


ORAªUL EMANOIL SAVIN(fost Buºteni)...

Corin Bianu

RIDENDO

E vorba mai întâi de un festival cul-tural � 6/7 august a.c. � Ridendo DicereVero (Adevãrul se spune glumind), ajunsdeja la a XV-a ediþie!...

Organizatorul acþiunii culturale � decipublice ºi consumatoare de finanþe � bachiar ajunsã tradiþie pe meleaguribuºteniene, este Emanoil Savin, primaruloraºului, care oraº... are o casã de culturãunde se produc concerte simfonice aleunor mari ºi renumite orchestre dinBucureºti, Moscova, Beijing, spectacolecoregrafice cu ansambluri celebre, întâlniricu scriitori ºi alte personalitãþi culturale,toate pe cheltuiala autoritãþilor locale! Parcãe basm, în epoca noastrã cenuºie! Cum sepoate un asemenea lux? Explicaþia este lafel de publicã ºi la îndemâna oricui!... Legileinflexibile ale economiei spun cã,respectându-le, obþii rezultate economicemari, iar dacã economia produce, are ºicultura din ce trãi! Faþã de ieri, economiade piaþã oferã azi toate posibilitãþile, dacãvrei sã uzezi de ele, ºtiinþific! Sã fie acest E.Savin un superman?! Din p.d.v. politic ar ficel mai uºor rãspuns � ãla e extraterestru,nu ne comparãm cu el! Dar eu ºi electoriiromâni nu suntem extratereºtri ºi mai suntcazuri: Tudor Pendiuc de la Piteºti ºi încãdoar vreo câþiva!...

Sã faci concurs cu premii! Eemoþionant, e miºcãtor � precum s-a ºiîntâmplat! Aºa culanþã la primar/ Temiºcã, te înmoaie,/ Încât ºi munþii de cal-car/ Au plâns, puhoaie!... Întâmplarea eadevãratã, pentru cã noaptea dintre celedouã zile de �distracþie� a adus ceva apede sus peste capra vecinului, iar altora le-aspãlat casele ºi pe dinãuntru! Eu am vrutsã decriptez fenomenul, prin exprimareapãrerii mele din catrenul de mai sus, daram zis cã e mai înþelept sã nu-l sperii peamfitrion, pânã ce nu-ºi cheltuie cu noifondurile alocate! În economia noastrã ºila moravurile de-acum e catastrofic sã daibani pentru culturã ºi ar fi profitat de ocazieinºi tereºtri, sã-i reproºeze: �Vezi dom-le

la ce urgii naturale te expui, dacã te apucisã arunci cu banii? De ce sã ºtie ºi alþii,cã�... (aici ar trebui citat Hagi Tudose/Delavrancea)!

Participarea a fost elevatã, la MuzeulMemorial �Cezar Petrescu�: ilustrul ompolitic ºi de culturã, scriitorul MirceaQuintus; distinsa Lia Voicu � directoareaMuzeului Judeþean, Eugenia Teleanu �organizatoarea festivalului, prof univ.scriitoarea Elis Râpeanu, scriitorul GeorgeCorbu � preºedintele U. Epigramiºtilor, prof.univ. ªt. Cazimir, scriitorul N.P. Mihail-Nicomah, scriitorul G. Zarafu, maestrulIurie Darie ºi � pentru economie de spaþiu� toþi cei pomeniþi în continuare se înscriuîntre elite, ca ºi numerosul public!

Înainte de toate, aniversarea a 43 deani de la înfiinþarea Muzeului �CezarPetrescu�, a prilejuit evocarea mareluiscriitor român, care ne-a lãsat ºi nouãspaþiu locativ pentru evoluþii proprii.

O parte a programului a inclus lansãrilede carte (în ambele zile). �Mic îndreptarpentru nãravuri mari� � carte de rondeluriepigramatice, a lui M. Sãlcuþan, vice-preºedinte al U. Epigramiºtilor, înparticularul de toate zilele, avocat renumitîn Buzãu. Comentatorii au evidenþiatvaloarea de unicat ºi pionierat � poezii, cuimagini lirice proprii, dar ºi cu specificepigramatic, rezistând adicã la probe de focdin toate unghiurile! Efim Tarlapan, unuldintre autorii de frunte ai epigrameicontemporane, a pus în circulaþie douãcãrþi: �Râsul lumii la români� ºi �Zâmbetepentru export�. În prima recunoaºte totul,anume, cã a selectat autori strãini deepigrame celebre, iar între traducãtori, celemai multe aparþin gãeºteanului AurelIordache (precum, spre ex. Vã încredinþez� citând pe cei mai buni �/ Cã toþi poeþiilumii sunt nebuni;/ Citindu-vã, rectific,dragi bãieþi,/ Nu toþi nebunii lumii sunt...poeþi! � Scèvole de Sainte-Marthe)! Ceade a doua carte de epigrame personale(precum þi cea a urmãtorului) ilustreazã


perfect filozofia maiorescianã, conformcãreia trebuie sã suferi mult mai întâi, casã faci artã de valoare! Iar cu de-aldetarlapani care vin cu: Chiºinãu ºi Bucureºti,/Douã state româneºti/, Ar fi foarte fericite/De-ar fi Statele Unite! ; sau Basarabeniiºi cãderea Imperiului Sovietic: Doamne,da, imperiul cade/ Cu toþi ºoviniºtii, roi/O-ntrebare-însã mã roade/ � De ce cadepeste noi?! � ori Gãgãuzii din RepublicaMoldova// Gãgãuzii separaþi / Sunt totturci, dar turci absurzi;/ Ca sã fieadevãraþi,/ Dã-le Doamne, niºte... curzi!;al doilea discipol maiorescian din foartenumeroºii de peste Prut este GheorgheBâlici, care a venit cu �Coºul minim derâs� (Sãrbãtorile de iarnã la basarabeni//Cu atâtea sãrbãtori, în lung ºi-n lat,/ Oducem bine ºi ne veselim,/ Iar dacãne-mbãtãm cu-adevãrat,/ Nici la alegerinu ne mai trezim!). Etaleazã ºarmactoricesc ºi talent creator de invidiat, astfelcã de-ar fi fost actor, ar fi dat valoare,mãcar interpretativã, unor epigrame de-alecelorlalþi ºi ar fi baleiat din asociaþie deadmiratoare în uniune de asociaþii, lãsândpe seama confraþilor crearea de epigrame,pentru cã aºa cum se prezintã acum, sesitueazã numai în frunte! Ba mai aduce ºispectatori cu sine: Ne-am adunat o sutã-npiaþã,/ Sã protestãm cã nu e viaþã!/ Cândne-am uitat, ce bucurie:/ Cu securiºti eramvreo mie! Cu atâta spiritualitate

maiorescianã pe capul lor, cum sã mai aibãrivali printre noi, ceilalþi?!

Maestrul maeºtrilor, Mircea IonescuQuintus a pus cireaºa pe tort: Ce folosc-am fost un an/ În guvernul Stolojan!/Aº fi vrut sã fiu ministru/ De la Tisa pân-la Nistru!

A doua zi: recitãri ºi concurs cu premii,vernisajul expoziþiei de caricaturi, CostelPãtrãºcan ºi... aniversarea a ºapte deceniide viaþã a maestrului Corbu, care aniversarea fost mai scurtã în alocuþiuni decâttrebuia, dar l-am vãzut cum se bucurã,alãturi de primar, de reuºita manifestãrii,aºa cã omagiere mai bunã nu putea fi! Larubrica �ºi alþii�: câºtigãtorul concursuluide epigramã a fost redutabilul Gh.Constantinescu GECO din Braºov(Oportunistul// A ºtiut mereu în viaþã/ Sãprofite când e cazul/ Se schimba uºor lafaþã,/ Însã nu-i crãpa obrazul)!

Premiul al II-lea � Doamna ElisRâpeanu: La poale de Buºteni miroase-apin,/ Oraºul tot în floare se rãsfaþã,/ Decând e-aici, primarul E. Savin,/ Chiar ºiBuºtenii s-au schimbat la faþã!�. S-au maiacordat premiul al III-lea ºi câtevamenþiuni, dar mã opresc aici, deoarece...acum e acum! Aºa cum prosperã Buºteniulsub mâna primului om, Emanoil Savin,consider sincer ºi sobru, cã tot progresând,acest oraº cu nume comun sã preia pe celpropriu al primaºului (oraº-primaº, da)!...

ªi totuºi, în vârtejul unei exuberanþe, alpalpitului organic � o nãstruºnicie (curricu-lum vitae � scurtã tentaþie, o ochiadãbiograficului), descãrcare întâmplãtoare deumor subtil: �Septembrie îmi bucurã tãlpile/ Doamne, / îmi bucurã degetele mâinilor /îmi bucurã genele / îmi bucurã pieptul / ºipulpele / septembrie nebunaticul / îmi bucurãMarea Neagrã / Marea Mediteranã / ºiAtlanticul / ºi-mi bucurã CV-ul / prietenulcel mai bun / care supravieþuieºte / pentrucã-l adun� (�Noaptea...�). Dar îºi umbreºteadânc ºi sufletul, înfãþiºând extinþia,înstrãinarea crescândã... �A murit pictorulcare zâmbea norilor / au dispãrut norii care /au înghiþit pictorul / cu zâmbet cu tot / adispãrut ploaia / a înverzit poteca / a înfloritpãdurea / pe þãrmul pictat / cu iubirineîmplinite / douã tãceri / nu-ºi mai amintesc/ pe cine aºteaptã / ºi de ce între ele / creºteo linie dreaptã� (�Noaptea miracolelor�).

Iatã poetul, iremediabil abstras dincontingent, în voia unei biografii poetice,himerice � aºa cum se desprinde dindinamica unui monolog, în rostirea cãruia,rãzbate patosul iubirii. �Cuvintele tale, mi-aspus o tânãrã fatã, / Sunt prea tinere, tinere/ lecþia bãtrâneþii n-ai s-o înveþi niciodatã /Dacã n-ai sã greºeºti, dacã n-ai sã te temi/ Dacã sub aripa nopþii spurcatã /Îngenunchiat n-ai sã gemi / Am sã-þi maispun ºi-altãdatã / Am sã-þi mai spun, sã-þimai spun / Lecþia speranþei o cunoºti foartebine / Dar de unde eºti sigur cã nu te înºeli/ Cã nu te-otrãveºte tocmai carnea din tine/ Pe care-o mãnânci ºi n-o speli? / Oricum,îmi place ºi sunt împãcatã / Asta-i tot, asta-itot / Mâine poate vom merge-mpreunã /ªi vom bate din palme, iar eu voi striga, /Coboarã ancora ta, doamnã Lunã / Sã urcenebunul acesta pe ea.� (�Meseria...�).

Poetul Grigore Grigore pare sã se fiformat sub influenþa poeziei echinoxiste curãdãcina în Blaga. Ceea ce îl diferenþiazãînsã în chip hotãrât este tocmai caleaevoluþiei personale � concentrarea textualãºi restrângerea materialului lexical.

Respirând aerulpoetului dintre coperte

(urmare de la pagina 23)


Liviu Grãsoiu

NATURA A ZÂMBIT... (II)

ROMÂNUL A RÃMAS POET?

Cea de-a doua plachetã, �Umbre înlumina� (Ed. Regalã, Bucureºti 2000), afost dedicatã mamei ºi nu beneficiazã deniciun fel de precizare, de nicio mãrturie aautorului ori a vreunui comentator aºezatãpe post de prefaþã, sau de recomandare peultima paginã. De pe aceasta ne priveºteintens, hotãrât, un tânãrbãrbat maturizat, purtândplete ºi transmiþând forþã ºirobusteþe. Un tip modern,departe de angelizarea ce-istigmatizeazã pe unii slujitoriai Poeziei. De altfel artistulse autodefineºte în Opasãre albã: �Undeva, într-un vârf de catarg/ Biciuit destihiile oarbe/ Stã o pasãrealbã./ Calmã, indiferentã/Surâde parcã furiei cerului/ªi uriaºului ocean/ Muncitde întunecate gânduri�.Este imaginea celui fulgerat �în pustiullipsit de vlagã�, lãsând în urmã �o patãalbã� care �pluteºte pe cer�. Simbol altrecerii sale prin lume. O lume generândviziuni ample (�Cosmos, plete lungi,/Cozi de comete cu nucleu de aur� � Cos-mos) pentru poetul retras în izolare (�amajuns la o rãscruce./ În stânga oprãpastie,/ În dreapta un zid de granit/ªi în mijloc o floare de colþ� � Idem).Din �colþul unde nu pãtrunde lumina�(Natura a zâmbit) suportã suferinþa ºisperanþa: �mã înconjoarã o ceaþã densã,/Aproape fluidã/ ªi plinã de demoni /Nemãrturisite/ Gemete de neînþeles/Pãtrund în pieptul meu/ Irigându-misufletul/ Cu clipe de durere/ Care vortrece/ Când vei apãrea� (Când veiapãrea). Întrebarea sfâºietoare este: �Arerost?� (în spatele pleoapelor) cãci �zeiitãceau ca de obicei� (Frig) potenþânddisperarea (Meleag meschin). Cristalizareaautenticului sãu pesimism se descifreazãîn antologica poemã Undeva. Se explicãastfel predilecþia spre cultivarea unei poeziiaproape reci, cãci detaºarea de sine nu

poate avea alt rezultat: �Te uiþi ºi crezi cãvezi,/ Priveºti în faþa ta/ Dar acolo nu edecât un strãin/ Care vrea sã fugã�(Fugind). Zguduit totuºi de Adânci fiori,se surprinde Implorând: �Vino spre mine,întoarce-te,/ Nu îþi ascunde fiorii fierbinþi/ªi dã drumul viforului!�. Chiar dacã �Eu

singur/ Respir prin tãcereata� (Eu singur) adoptã oneaºteptatã pozã romanticã,uºor teribilistã (Anume)contrastând cu decorulexpresionist din Primitor ºiÎntre iluzii. Ambele piese armerita citate în întregime,sintetizând arta lui RobertIsac Steurer la cei 30 de ani,la fel cu antologica Amal-gam, viziune originalã asupraerosului ridicat la rang deforþã binefãcãtoare aexistenþei individuale ºi nu

numai. Copilul de stea strãbate �mirajulmulticolor� ºi ne invitã �la un discurs defapt inexistent� (Iluzie), cãci �în visul meue cald, e bine ºi e soare� (Învins).

Unitatea ontologicã, gnoseologicã ºistilisticã subliniatã mai sus se pãstreazãºi în volumul postum �Urme de gând�(Ed. Maxim, Bucureºti, 2003). Se impuneastfel o creaþie liricã atent articulatã, solidãîn concepþia esteticã, variind doarpedalarea pe un motiv ori altul: �Urme degând� transmite momentul dintr-o �maretrecere� al unui Noncomformist, încrân-cenat sã pãstreze �unealta de artist�, caredeclarã într-o tensiune savant strunitã:�Mã ridic ºi cobor./ Printre pale de vânt,/Doar în somn pot sã zbor,/ Sunt prizonierpe pãmânt� (ultimul vers dã ºi titlulpiesei). Metaforele se succed inspirat,poetul e �o aripã albã/ Sub o cascadã�,condiþia individului este acceptatã (Eºtidependent) deºi tentaþia nemuririi existã:�Mã odihneam/ Din timp în timp/ Doar înentitãþi/ Pustietate.//...// Dar poate/ Voilãsa o urmã/ Care va veghea/ Când se vaºterge� (O urmã).


Relativitatea existenþialã nu i se pareconvenabilã, poetul simþind cã arde �maiputernic decât Universul� (Cuvântulmagic) ºi deci �de disperare sunt plin/ Darnoaptea trece/ Zorilor mã închin�.Versurile dau ºi titlul emblematic pentrucel ce ar vrea sã se cufunde �în nucleulunei stele/ La clipa dinaintea exploziei�.Forþa imagisticã impresioneazã ºi în Iluziide un anotimp (de efect sugerareacontrariilor esenþiale) ºi în Goleºte-mã(acceptarea sacrificiului ca scop în sine)dar mai ales în Prãbuºit (veritabilãApocalipsã scrisã cu severã exaltare).

Aceastã a treia carte denotã ºi preferinþaspre jocul pur al ideilor, ca ºi strãmutareaconcretului în abstract, existând risculdiminuãrii sevelor lirice. Evitând ceea ce arfi Efemeritate, ori Blitzul constrângerilor,poetul opteazã, mai întotdeauna spreechilibrul datorat iubirii: �Eºti deja o femeie/Sunt deja un bãrbat/ Vom rãmâne noi doi/noi doi ºi lumina/ Noi doi ºi cãldura/ Numaitu, numai noi� (Numai tu).

Impresia finalã este aceea cã �naturaa zâmbit� din pãcate, doar pentru treizeciºi trei de clipe din care am moºtenit, noitoþi, un artist de rasã.

Este, însã, o fire puternicã ºi o ia mereuºi mereu de la zero.

Dar Ana Maria, �draga mamei� e maimereu bolnãvicioasã. Elevã eminentã,promiþând ca junioarã la tenis, apoidansatoare la o ºcoalã de artã, ea însãºiare parte de o viaþã destul de grea, navetândîntre clinicile din Viena ºi cele din Arad ºiTimiºoara, pentru a-ºi trata boala: LupusEritematos Sistemic. Autorul urmãreºteminuþios, pe zeci de pagini, evoluþia bolii,de la descrierea ºtiinþificã a maladiei pânãla subiectivismul în opinii al celor din juruleroinei ºi pânã la scenele onirice în careLupusul o urmãreºte pe fetiþã în chip deomuleþ sub formã de penis. Partea a douaa cãrþii este dedicatã preponderent AneiMaria, iar laitmotivul este reprezentat deîngeri � excelentã gãselniþã a lui RaduAldulescu. Ana Maria, fiinþã fragilã ºi de ocandoare dezarmantã, are nevoiepermanentã de îngeri. ªi de Serafimii cuºase aripi fiecare de dinaintea luiDumnezeu, ºi de Heruvimii �cei cusumedenie de ochi strãlucind neîncetat delumina înþelegerii ºi a cunoºtinþei luiDumnezeu�, ºi de îngerul Rafail, dar maiales de îngerii din jurul ei. Iar în jurul eisunt ºi îngeri pãzitori, dar ºi trãdãtori.Sebastian, fost coleg de clasã la LiceulGerman din Arad este iubirea ei neprihãnitã,îngerul nevinovat, ca ºi ea. Manfred,nevolnicul concubin al Marianei mama,este înger pãzitor o bunã perioadã, apoi unînger gelos, în cele din urmã un îngertrãdãtor. În sfârºit, mult cãutatul înger �desex contrar� apare în persoana lui Gabriel(nume de arhanghel, nu-i aºa?), unneisprãvit, un Oblomov contemporan,

odrasla unor români basarabeni caretrãiesc la Viena din meseria de hoþi demagazine. Acest înger parazit îi agraveazãboala Anei Maria, �draga mamei�, caremoare într-o clinicã vienezã la puþin timpdupã ce a împlinit 20 de ani.

Nu ºtiu în ce mãsurã romanul AnaMaria ºi îngerii este romanul vieþii MarianeiBejan din Arad, dar nici nu conteazã câtãrealitate ºi câtã ficþiune sunt aici, tot ceconteazã este cã romanul este unulremarcabil ºi aldulescian prin excelenþã. Laaceasta mã refeream când spuneam cãAldulescu este mai mult ca niciodatã unprozator profesionist. Autorul, printr-o notã,îºi ia mãsuri de precauþie: �Aceastã cartefiind o lucrare de ficþiune, autorul îºi declinãorice fel de responsabilitate moralã saujuridicã faþã de eventualele nemulþumiri,obiecþii sau reclamaþii ale persoanelor carese recunosc în spatele personajelorromaneºti ºi þin cu tot dinadinsul sã seidentifice cu ele�. N-are importanþã, deci,în ce mãsurã sunt reale personajele, ele sunt,deopotrivã pentru Aldulescu ºi pentru noicititorii, ficþiuni romaneºti. Mai conteazã,pentru bucãtãria cãrþii, cã Maria Bejan a in-tuit cã drama ei era demnã de a fi subiectde roman ºi cã acesta odatã scris memoriabunã a fiicei sale este asiguratã. Iar întâlnireasa cu romancierul Radu Aldulescu a fostuna admirabilã, în sensul lui Anton Dumitriual cuvântului.

Ca o concluzie, dacã Mariana Bejann-ar fi contactat editura CarteaRomâneascã ºi dacã nu i-ar fi povestit d�afir a pãr drama ei lui Radu Aldulescu, acestatot ar fi scris romanul Ana Maria ºi îngerii,pentru cã era lumea lui pe care, maidevreme sau mai târziu, o inventa. Miriinemuririi, precedentul roman, dãdea semnecã Aldulescu începe � firesc � sãoboseascã. Ana Maria ºi... este unreviriment, e de o prospeþime de nouînceput literar.

Mahalaua româno-austriacã de la Viena



Vali Niþu

POEZIE

rogvaiv

m-am tot cãutatºi am dat de mine cãzând din hamacpunându-mã la punctcu legea gravitaþieimi-am adunat gândurile împrãºtiateºi le-am þinut o lecþieîmpreunã cu cele ºapte stelearuncate pe o sticlã de metaxavorbeam singurcând ele îºi alegeau culorileverzui spre albastruchiar negru ºi griîn ton cu modaanului 2010

monoclul ºi seminþele

cãldurã mare mon cherla tarabele din piaþa centralãdoar o gâscã þine ritmulcu maneaua sã moarã tataa doua oarãla umbra nepãsãrii trec gradaþiiiar coana marede la taraba cu pepeni puºi pe pieptdã sã le zicã cevadar apare unul cu rangla gât cu lanþul gros de câineºi tacese aude un lãtrat de javrãdupã un geam întredeschisdintr-o limuzinã albão mânã pãroasã cu ceas auritºi ochelari cu rame sclipindaruncã fluent coji de seminþeprintre dinþii de viplãse duce ºi ziua sub tarabãsã vadã unde s-a pierduto lume demnã dintr-un alt timpcu ceas de buzunarºi monoclul ºic

scriu în puþinul rãmas

� sunt zoritºi-mi împletesc zilele ºi nopþile rãmaseîntr-o cununã purã fãrã sclipicinumai consoanele ºi vocalelemai vor sã-mi audultima dorinþãatârnatã de-un gând netivitsunã un ceas ºi-mi trag în grabãhalatul de postav cu glugãîmi adun mãrunþiºul din buzunarul ruptal hainei de stradãsecunda perpendicularã mã carãpe un capãt de potecãmereu slugafãrã stãpân ºtiutsepar hainele din cufãrul lãsatde bunicul din partea tateimai trag o linie ce se vrea spre plusdar dã ilogic cu minusce pot sã facdecât sã deschid ochii în mineºi sã scriumereu mereu mereudin puþinul rãmas

negru ºi roºu

îmi voi cumpãra ghete ciocatecu carâmbul din piele de porcºi o cãmaºã din pânzã de Damascsã pot fi în trendca fata mare de la semaforce-ºi trimite pozafardatã zilnic cu movîntr-un tabloidde mare tirajºi cândse strãduia sã-ºi bage rapidobiectele neprinseîn timpul prea mare de aºteptarede pe partea cealaltã a trotuaruluidesprins de casa cu felinarroºu roºu roºu


fost prezent ºi viitor

deunãzi m-am lãsat în braþele nepãsãriiºi am uitat deliberat în camera de oaspeþidiplomatul ºi o parte din minela îndemâna unor actualitãþice tocmai tunauai întârziat sã-þi lustruieºti pantofii de lacam privit spre geamul dinspre viitorºi mi-am ascuþit auzulîn marginea unei trepte urcate în fugãpe unghiul dreptconsiderat de purtãtormai mare de 90 de gradete-ai aºezat pe pãlãria mea din fetru!privesc spre geamul dinspre prezent ºi-i spune prea mare pentru capul tãuaccesoriul împotriva ploiiºi nu conteazã din ce anotimpte concedieza fulgerat suportul de pãlãrieam cãzut pe gânduriºi am plecat în camera de oaspeþiunde mi-am spus cu voce tarenu te mai certa niciodatã cu un prostcã te aduce la experienþa luifost prezentã ºi viitoare

echilibrul dintr-o salcie

claxoane asurzitoarela o trecere de pietoni proaspãt marcatãde evenimenteaflate pe ordinea de ziîn colþul din masa tãceriiunde florile nu mai au mirosca altãdatãun neuron cheamã în instanþão bãtrânã ce tocmai bãtuse coasaîn concubinaj cu toba lui manolofiindcã e coolsã afle tot satulcã a fãtat vaca vecinuluiun verdictla puþul cu salcia plânsãun copil îºi astâmpãrã seteaîn cãutarea unei cobiliþecu gãleþile electoraledin sentinþa definitivãºi irevocabilãdatã

666

vipieblocaj în traficclaxoane cocsatede râncezeala asfaltuluinici chiar agentul 006 nu mai are puteresã dirijeze mersurile pietonuluiîºi ºterge transpiraþia cu o liniede pe marcajul proaspãt vopsitun autobuz decapotabil peregrinîºi cautã un loc de parcare umbritde fluieratul agentului 06ce-ºi face apariþia cãlare pe bicicletacu cauciucurile vopsite în albla trecerea de pietoni marcatãoperaþiunea bani pentru bugeteste în plinã desfãºurareagentul 6 scrie scârbavnic un proces verbalpietonului uniccare se deplasala traversarea strãzii nezebrateinspirat de presiunea coloanei de mercuragentul 66 amendeazãpe ºoferul decapotabileitrezind invidia agentului 666coborât din singura maºinãcu girofar moþãind ce stârnea prafulºi privirile curioaseale ºoferului ghinionist pietoncu numerepare pe degetul mareridicat cãtre un dumnezeu

umerii cortinei

joacã viaþa o piesã de teatruîn aer liberºi-n fiecare garãpribegie

cortina grea este ridicatãpe umerii copiilordin spatele ochelarilor plânºi

actul întâi începecu un moment de reculegereîn memoria respiraþiei

din culise rãzbate un ºuierat prelungal unui tren mãrfarce ºi-a uitat cufãrul pe peron

cu palmele bãtãtorite se aplaudã freneticridicarea unui actor din propria-i cenuºãpe scara ultimului vagon

se pierde în zare propria iluzieaerul a devenit irespirabilpe fiecare cale feratãumeri


Marea evadare

Când ochii þi se destramãîn franjuriiar aerul þi-l vindela metru cub,coastele tale zâmbescpe dinãuntrudurerea þi-o lustruieºtica pe-o grãdinã,ultimul anotimp þi-l trimiþiîn vacanþã în IndiiNu trebuie sã câºtigide fiecare datãCe simplã aceastã lumeîmblânzitã!ce simplã aceastã soluþie finalãsã pleci!

Profetul

Timpul meu trece prin lãcusteºi þine pânã la sabie.Voi mã întrebaþicuvintele lumii voastreºi pe mine mã dorfirele de nisip din cutele vieþiiºi-n apã vãd umbre,voi mã încingeþi în fierºi pãrul cãmilei se roadeºi veniþi la minecu tava goalã a morþii.

Cântecul unei chemãrinerãspunse

I-aº da cu plãcereo bucatã de carne din mine.Apoi aº privi-o hrãnindu-seºi ºtiind-o aºamã va durea mai puþin.Mã va iertacã n-am aºteptat-o îndeajuns.

Accident

Cristalulpe care l-ai sparterau lacrimile meleîngheþate.

Soldatul pãrãsit de soartãºi iubita teiului înflorit

El îºi trase un fir de iarbãprin tâmplã,murise ºi se-nfigea în pãmântcu fiecare val de toamnãºi migratoare stoluri de schije.Niºte strãini semnaserã cândvaultimul tratat de pace,dar la el ploua cu noroiîn toate dimineþile,deasupra lui creºteaun câmp de lucernãalbastrã.A amintirice-ar fi putut sã fie,ea zgâria cu unghiape spatele frunzelor forme ciudate,o corabie îi þâºnea vara din pieptcu pânze umflate,toamna în rece siaj pe ºira spinãrii;nu ºtia de cenoaptea visa foi de lucernã,teiul grãdinii,volta de rochiide searãuitate;cântstors din pãmânt,cântecestoarse din pântece.Ploaia lui sãpa mai departenoi amintiri,scrisoarea de la pieptdescompusã, zicea:oricum, n-o sã vin,am nevoie de moartea asta singurºi de ziua de mâine.

Cãlin Sãmãrghiþan

POEZIE


Antielegie

O elegie se compune dintr-o moarte ºi oculoare.Moartea este a ta, a celui dinlãuntru,culoarea este a ei.Este a ei.O elegie nu plânge niciodatã.Uscatã ca un ºuierat de vânt,lacrima ei din sinapse directse evaporã.Elegia are viaþã în sine,îþi împrumutã gratuit o inimãîn trupul ei blândte zideºte.

Douã zile lungi

Va veni o vreme în care voi credecã luna doarme la mine în palme.Câmpurile-ºi vor scoate greierii uzi la soareiar tu mã vei privi cu ochi de catifea.

Sprint final, în gheare

Spre mâinile tale prelunginu se va mai întindenici un anotimp.Va fi o paginã goalãºi-atât,ochii vor decupa mereuacelaºi contur de întuneric.Simþicât de rece e apa tãcerii?Cât de aproape au trecut în astã searãantilopele uitãriigheparzi ocolind.

Mov

Inima se ridicã într-un cotºi spuse:azi noapte am visat un vis mov,un vis coloratca atingerea dimineþii de pleoape.E o dimineaþã dintre aceleacare îþi rãspund� cu limpede zâmbet -la toate întrebãrile.

Orele

Orele acestea acoperã tãcerea,cuvintele vor acoperitot ceea ce nu se va mai întoarceînapoi,în urma noastrã rãmâneîntotdeaunaatât de puþin.Voi striga la tinecu toatã disperarea tristeþii,sã scrii despre povestea zilei de ierie cea mai cruntã povarã.Ziua de azi nu mai existã demult.Ne vom privi rãbdãtoriprin porþile dimineþiidirect în suflet.Orele acestea, Francesca,anii aceºtia trecpentru ca tusã înþelegi.Fiecare cuvânte o pulsaþie a inimii,el scrie fiecare semicercal orei,fiecare rotund sentiment.

La margine (Profetul)

Tu sã ieºi la margineºi sã strigi,sã adulmeci urma din iarbã,sã te îndoieºti în luminã.Au trecut ºerpii mai-nainteatraºi de laptele inoroagei,pielea ºi-au lãsat-o în urmãcã e toamnã.Nu te va auzi nimeni,dar tu sã strigi.Eu te voi omorîca pe o lãcustã,ca pe o lãcustãte voi nimici.


weed room

cred cã ascultam jazz ºimuºcam dintr-o felie de pepene galbenmi-era lene(cum de altfel bunãoarã putea sã nu-mi fie)ajunsesem sã uit de ce sau pentru cedar mã simþeam bineaveam acel sentiment pe care îl ai cândajungi undevaºi îþi scuturi bocancii de zãpadãsau de praf cam asta simþeamîn camerã era ºi liniºte ºi toate pluteauºi mai era un pic soaredar eu nu mai priveam de multsoarele la apustoate continuau într-un modpe care îl doreamprizele musteau de energie însã mie mi-era lene aºa cãnu m-am uitat prea mult la eleinsistam pe o copertã decoloratãºi mare eracu un colþ îndoit uzatã pentru nimeniacesta e adevãrul îmi spuneam ºi oftamzeama mi se scurgea pe bãrbie galbenãºi dulcemã ºtergeam cu mâneca

din sensibilitãþile bãiatuluicare aduce pizza

nu mai ºtiu unde am dormit astã noaptetrist probabilpe o canapea marepe un cearºaf cenuºiu mototolitmã ridic leneº într-un cotmiroase a mâncare de ieridar cine îºi mai aminteºte când a fost ierisau de ce ieºi de la baie cu prosopul în pãrliniºtitã absentã,privesc pe fereastrãla fumul în vântca la un dansator desãvârºit ºi mortprin basmele cu ultima paginã ruptãa fost o poveste frumoasã spuneaiprivindu-mi îndelung frunteavreau sã pot pluti peste câmpiiîþi spuneam uneori aº numãra firelede iarbã, le-aº da nume

într-o dimineaþã cu lunã(testament I)

las tot ce iubesc unui om blândsupus visãtorde luminã nu am nevoiesau poate cã nu ºtiuînsã voi privi fascinat rãdãcinile algelorpentru prima datã fãrã gândurifãrã nimicpune tot ce am scris pe un raft prãfuitlasã pace între lucrurile meleînchide plaja nu privi lung perdelelevei simþi întinderi de ape calmepune-þi filme vechi sã oftãm împreunãnu te mai speria de casele negreele sunt oi împietrite ºi tristenu îmi închide ochii vor pleca ei încetpe aceleaºi drumuri visate la febrãvreau sã vãd nori creºtini creste verzide valurisã pâlpâi inofensiv pentru universde fapt vom fi singuriimperfecþi unul pentru altul mereuultima plutire e înspre comori de aceealas tot ce iubescunui om blând supus visãtorel te va gãsi într-o dimineaþã cu lunã

pe scene de plastic

de ce am în mine doi nori bursiericiudata durere a canã golitãplecaseºi o ploaie rotundã-n pãreriazi stau la fereastrã stingherca o mitãmai mânc pe ziare din resturi de raicãci poate-am greºit cu amprentede fluturialeea e lungã iar pãrul bãlaica praful de lunã spre mine îl scuturistrãnut aplecat într-o lume bizarãrãnesc o hârtie cu sânge-n creione foarte demult ºi eºti foarte afarãrãmân la fereastrã al nopþii baroniar dacã întârzii sau poate e glumãlas uºa deschisã ºirâd pânã mor vezi clipa ce ardeaºa mã consumãdeparte de tine e ostenitor

Paul Blaj

POEZIE


Vasile Romanciuc

CÂNTECE ÎN CULORI

DUMITRU MATCOVSCHI (20 octombrie 1939, comuna Vadu-Raºcu, jud. Soroca)

�EªTI FLOARE DE DOR, BASARABIE...�Cred cã printre basarabenii care simt ºi gândesc româneºte nu existã niciunul care

sã nu ºtie pe de rost celebrele versuri ale lui Dumitru Matcovschi: �Trecutã prin foc ºi prinsabie,/ furatã, trãdatã mereu,/ eºti floare de dor, Basarabie,/ eºti lacrima neamului meu.�Puse pe note de compozitorul Mihai Dolgan, ele au devenit un adevãrat imn al miºcãrii deeliberare naþionalã din Basarabia... Debutând în 1963 cu placheta de versuri Maci în rouã,Dumitru Matcovschi a publicat de-a lungul anilor peste 50 de volume de poezie, prozã,dramaturgie, traduceri. Talent ºi caracter incomod, a fost citit �cu lupa� de cãtre cenzuracomunistã (în 1969, cartea Descântece de alb ºi negru este interzisã imediat dupã apariþie).�Cuvintele scriitor ºi luptãtor sunt, într-o mare mãsurã, sinonime, considerã DumitruMatcovschi. A scrie înseamnã a lupta, a avea poziþie. O poezie scrisã numai de dragulîmperecherii cuvintelor nu mã miºcã�. Mihai Cimpoi, în 1995, nota: �...Dumitru Matcovschieste cu trup ºi suflet dedat procesului de renaºtere naþionalã. Este un scriitor-simbol înacest sens.� Constantin Ciopraga (în 2002): �...Dumitru Matcovschi a fost unul dintreîntregitorii prin cuvânt ai conºtiinþei româneºti din Basarabia, fiindcã aceastã conºtiinþã,jumãtate de secol abãtutã din matca ei, avea nevoie sã fie repusã în drepturi.� Poetul nu auitat nici de micii cititori, scriind pentru ei cãrþile Clopoþel, Greieraºul Puiu, Hora mare,Bunã dimineaþa, mamã!, Numai eu ºi numai cerul º.a. Versurile sale pentru copii, cuputernice rãdãcini în folclor, sunt limpezi, calde, duioase ºi �ascund� în miezul lor frumoasemelodii pe care compozitorii nu întârzie sã le scoatã la luminã.

Clopoþel

Bate vântul, spicul sunã:clopoþel,clopoþel.

Spicul sunã ºi ne-adunã:clopoþel,clopoþel.

Mugurelul creºte floare:clopoþel,clopoþel.

Soarele pe cer rãsare:clopoþel,clopoþel.

Roua-n iarbã strãluceºte:clopoþel,clopoþel.

Cocoºelul cocoºeºte:clopoþel,clopoþel.

De-ntuneric nu mi-e teamã:clopoþel,clopoþel.

Bunã dimineaþa, mamã:clopoþel,clopoþel.

Vin urãtorii

Vine-vine-vine-vine,vine Anul Nou, copii,cu zãpadã spulberatãºi cu multe bucurii...Joacã-joacã-joacã-joacã,joacã moº Martin în prag,ºi bunelu-i dã mãsline,iar bunica � un colac.Sare-sare-sare-sare,sare Capra mãrunþel,iar în jurul Caprei sare,ca un ied, un bãieþel.Ura-ura-ura-uraºi-ncã-o datã tot aºa:au ajuns ºi urãtoriila fereastra mea ºi-a ta!


Cântec de jalepentru Martinel

Aoleu, cã o furnicãl-a muºcat pe Martinicã,iar o viespe, o vicleanã,l-a-nþepat într-o sprânceanã,iar un negru pui de strechel-a surzit de o ureche,iar o vrabie ºireatãi-a mâncat pâinica toatã,iar un calul-popii, mare,i-a sãrit drept în spinare,iar un melc ascuns în iarbãl-a împuns cu cornu-n barbã...

Aoleu, cã-i mititel Martinel, dar creºte el!

Cântec de leagãnpentru pãpuºa Drina

Nani-nani, nani-nani,fata mamei, puia mamei,draga mamei, scumpa mamei,dorul, sufleþelul mamei.Nani-nani ºi iar nani,uºurel, pe braþul mamei,cã-i târziu ºi luna-i nouãºi cerul cu stele plouã.Cerul plouã, bate vântulºi se leagãnã pãmântulcu albinã ºi cu floare,cu furnicã ºi om mare,ºi cu pasãre voinicã,ºi cu pui de rândunicã,ºi c-un greier ce se pierdeundeva în iarba verde,ºi cu-o buburuzã-ruzãtotdeauna cãlãuzã,ºi cu Dobrea, supãratu�,care stã numai legatu,ºi cu doi cocoºi ca focul,ºi cu floarea, busuiocul,ºi cu mama, ºi cu tata,ºi cu dormi-adormi odatã...Nani-nani-nani-na,Drina, pãpuºica mea...

Greieraºul Puiu

Greieraºul nu mai cântã,greieraºul mamei, Puiu.ªi-a gãsit vioara frântã,greieraºul mamei, Puiu.Frântã-n douã ºi-aruncatã,greieraºul mamei, Puiu,ºi-acum plânge noaptea toatãgreieraºul mamei, Puiu.Plânge jalnic ºi suspinãgreieraºul mamei, Puiu,pe cãrare în grãdinã,greieraºul mamei, Puiu.Sub un fir de iarbã, veºted,greieraºul mamei, Puiu,plânge de se prãpãdeºte,greieraºul mamei, Puiu.ªi nimeni nu-l liniºteºte,greieraºul mamei, Puiu,ºi el plânge omeneºte,greieraºul mamei, Puiu.

Melcii

Seara, la apus de soare,umblã melcii pe cãrare:cu cãsuþele-n spinare,umblã melcii pe cãrare.Trop-trop-trop... încetiºor,melcii sar într-un picior:mai aproape de izvor,melcii sar într-un picior.Apa de izvor � nici caldã

ºi nici rece,ºi se scaldã melcii:

gâgâlici se scaldã.Abia luna când rãsare,melcii ies din scãldãtoare:cu cãsuþele-n spinare,melcii ies din scãldãtoare.

ªi se duc, se duc, se duc

la pãtucul de sub nuc,ºi-n pãtuc se alungesc,ºi cu cerul se-nvelesc,ºi le cântã la vioarãgreieraºul Puiu iarã,cum le-a mai cântat

ºi-asearã...


Iulian Filip

POEZIE

SUNTEM O LIMBÃ*

Suntem o limbã, care are toatecuvintele - de bine ºi de rãu.Printre strãini spui numai cât se poateºi doar acasã zici cuvântul greu.Iar noi suntem acasã ºi stãpâni.Acasã noi suntem, la noi acasã �când turbã câinii noºtri, dãm în câini,când ciumã-n casã-i, noi dãm foc la casã.Cãci ne rãmân copiii ºi bãtrânii.Bãtrânii locul potrivit ne-aratãpentru o casã nouã ºi salcâmiice-or sprijini mai îndelung o poartã.Copiii ne rãmân. ªi asta-i totul...Ne vor purta cuvintele de bine,dar ºi de rãu. Ne vor pãstra ºi portulºi vor avea ºi ei copii, ºi-un mâine.Suntem o limbã care ºtie toatecuvintele, dar nu le spui totunaprintre strãini ºi-acasã... Nu se poatesã spui lumii întregi ce-i pentru muma.Chiar de o taci, cu inima audcei de acasã sfânta ta durere,acasã niciodatã nu eºti surd,îi eºti cuiva din casã mângâiere.Chiar de îl taci, cuvântul tãu alinãpe cel ce-aude cu întreaga fire...Suntem acasã, limba ni-i luminãºi uºã casei când vin musafirii:� Intraþi pe uºã, oaspeþi dragi, noi ºtimsã creºtem pâine ºi avem ºi sare,ºi un ulcior de vin în beci gãsim,ºi-un loc de cinste-n casa noastrã mare!� Intraþi pe uºã, oaspeþi dragi! Suntemprea bucuroºi cã ne deschideþi uºaºi ne-nþelegeþi focul ce-l cântãmºi nu ne rãscoliþi pripit cenuºa.

Lui Leons Briedis

* Din volumul � �Puþinul (m)eu / Urmele frumoase�, în pregãtire la Editura Bibliotheca


Sãndel intrã în cârciumã ºi se aºezãcu grijã pe jumãtate de scaun. Bicuþã, atentla detalii, i se adresã, curios:

� Sã nu spui cã ai trânji. Ai trânji? Uite,ai lipsit o sãptãmânã de la datorie ºi deja aiprobleme. Da� tot cu niºte bere rece terepari, ai sã vezi. Micãle, ai scos berea dinprobagaj? Micãle dãdu din cap afirmativ,nu putea vorbi, tocmai mesteca ceva.

� N-am trânji, Bicuþã. Am fost la muntecâteva zile, m-a invitat nepotu-meu,Alexandru.

� Pãi, ar trebui sã fii fericit, noi ne-amfiert aici, la patruºunu de grade, cu bereacaldã a lui Bicuþã, zise Profesorul.

� Eu sunt de-a dreptul �individios�,spuse ºi Dan a lu� Naºu. Ãia bãtrâni auplecat sã facã bãi ºi mofete la Covasna ºi atrebuit sã mã sacrific io, cã nu avea cinesã aibã grijã de pãsãreturi ºi sã ude roºiile.

� ªi când îþi vine ºi þie rândul sã pleci,se stricã vremea, completã Poetul. Aºa seîntâmplã de fiecare datã, bine a zis-oMurphi ãla, ar fi trebuit sã primeascãNobelu�.

� ªi pânã la urmã, de ce te doare-ncur? întrebã ºi Miºu Electricianu�. Cã doarn-ai cãzut cu schiurile.

� Pãi, începusem sã vã spun cã amfost cu nepotu-meu, Alexandru. M-a luatmai mult sã-i þin companie la bere.Alexandru s-a apucat, mai nou, de tir cuarcul. Nu cã ºi-ar fi gãsit vocaþia în sportulãsta, dar are o prietenã sportivã care îl totcarã dupã ea la concursuri ºi uite-aºa, semai joacã ºi el de-a Robin Hood. Fãrã maripretenþii, cã el este mai mult bãgãtor deseamã. Nici nu-ºi permite, a realizat ºi elcã, în ritmul în care îºi pierde sãgeþile,rãmâne rapid fãrã muniþie. Aºa cã n-amstat mult pe gânduri ºi am plecat la con-curs. Cu maºina fetei, normal.

� ªi cum a fost? întrebã Profesorul.Cã n-am vãzut niciodatã pe viu un con-curs de tir cu arcul. Decât în filme.

� Cam plictisitor pentru spectatori.

TRAGERE DE NOAPTE(Din ciclul �Cârciuma lui Bicuþã�)

Adicã, dacã nu eºti implicat direct, nu teprea prinde. Eu m-am uitat vreo orã, maiprecis pânã ºi-a rãtãcit nepotu sãgeþile ºi aieºit din concurs, pe urmã ne-am luat niºtevin de la o cramã ºi am stat la ºpriþuri, s-ovedem pe fatã cum evolueazã. De la ºpriþurine-a venit ºi ideea.

� Ce idee? întrebã Poetul� Pãi, dupã concursul oficial, s-a

organizat ºi un concurs de noapte. Seînscria cine dorea, participa fiecare cu unmilion ºi cine cîºtiga lua tot bãnetul. Beznãca-n nucã, doar þintele erau luminate cureflectoare, dar ºi alea se mai stingeau dincând în când, sau luminau ca stro-boscoapele din discotecã. S-au fãcut ºipariuri, noi acolo ne-am bãgat, dar nu ne-a ieºit. Toatã lumea era veselã, unii chiarbeþi criþã, aºa cã, dupã ce s-a terminat ºiconcursul acesta, a venit nepotu� cu ideealui, sã se tragã ºi la þinte vii.

� Adicã în pisici ºi câini? întrebã Dana lu Naºu.

� Aºa trebuia iniþial, dar de unde sãgãseºti la doiºpe noaptea pisici dispuse sãalerge pe stadion? Aºa cã Alexandru apropus sã alerge unii dintre noi. Pe bani,normal. ªi cum toþi erau veseli, n-a trebuitsã insiste prea mult. Dupã câteva negocieris-au gãsit câþiva nebuni sã alerge în faþaþintelor în timp ce se trãgea. Cum fac copiiide mingi la tenis, dintr-o parte în alta. Maimult sportivi, cã ãºtia erau în penurie delovele. Ne-am bãgat ºi noi, câºtigul eragarantat, ne venea de fiecare cam cincimilioane. În total eram vreo opt �iepuri�.�Lasã, nea Sãndele, m-a asigurat nepotu�,cã ãºtia sunt mangã cu toþii, or sã tragãnumai în crãci. E primarul, niºte poliþiºticomunitari ºi niºte patroni de cârciumi. Noialergãm de-a buºilea. Am fãcut un calculstatistic ºi din o sutã de sãgeþi, nouãºcincise duc peste þintã�. Cu tactica asta în capam început distracþia.


Liviu Nanu

PROZÃ


Ion Mãrculescu

PROZÃ

Jurnalul de la MarconaI U L I E

Marþi, 6 iulie � Ceva mai devreme,am avut o discuþie cu Geo, pardon,Domnul Geo, despre dependenþa unorindivizi faþã de droguri ºi mi-am dat seama,dintr-odatã, cã mai existã atâtea ºi atâteaalte forme de dependenþã care sunt la felde periculoase. De exemplu, dependenþafaþã de alcool, despre care unii specialiºtitobã de carte spun cã trebuie socotit dreptun aliment. Bravo lor!

Dar aliment este ºi ceapa, chiar dacãusturã al dracului, ºi mãmãliga pe care oironizeazã toþi nãtãrãii, ºi pâinea pe care omãnâncã toatã lumea, fãrã de care nu poþitrãi decât dacã eºti lapon, locuitor algheþurilor veºnice ºi polare, care n-ai vãzutîn viaþa ta decât peºte ºi carne de focã pecare n-ai cum sã le mãnânci altfel decâtcrude. Stau ºi mã întreb ce dinþi tari trebuiesã ai ca lapon! ªi dacã mai iei în calcul cãpe la ei, prin cãldura aia polarã nu existãdoctori dentiºti, nu-þi rãmâne decât sã teîntrebi de ce nu pleacã oamenii ãºtia în altelocuri mai ca lumea.

Concluzia mea este cã laponii suntdependenþi de carnea de focã!

Numai cã, dacã aºa stau lucrurile ºialimentele produc dependenþã, nu înþelegde ce n-am auzit pe nimeni vorbind decontrabanda cu mãmãligã sau cu ceapã.ªi nici cã l-ar fi alergat poliþia pe carevapentru cã avea în traistã o funie de usturoi,un drog ºi mai al naibi decât ceapa! De ceo fi aºa, nu ºtiu! E un domeniu în carelogica mea stã în poziþia pe loc repaus.

Printr-o ironie a soartei, opiumul,cocaina, anilina, didina sau cum le-o maifi zicând, au ajuns mai cunoscute ºi maicãutate ca mãmãliga despre care prea puþiniºtiu adevãratele lucruri esenþiale.Da,mãmãliga e o mare anonimã! Deexemplu, am participat la o masã cu maimulþi invitaþi printre care ºi un francez.Acolo se servea produsul nostru naþional,sãrmãluþe cu mãmãligã. La un moment dat,l-am vãzut pe francez mâncând mãmãligãcu pâine. Nu-mi venea sã cred! L-am

întrebat dacã este bunã. Mi-a zis cã esteexcepþionalã. Cã aºa prãjiturã bunã n-amâncat în viaþa lui!

Acum, spre searã, iatã, m-au înconjuratþânþarii. Ia uite-i cum se mai agitã! Sunt cao perdea groasã în faþa mea. Dau cu mânasã-i alung, iau o mãturã ºi încep sã-i lovesc,îi aud cum pârâie de la lovituri. La noapteîmi vor intra prin plapumã ºi prin haine.Mâine aº vrea sã le povestesc prietenilor ceam pãþit toatã noaptea cu þânþarii, dar numã vor crede ºi mã vor bãºcãliza din nou.Unde sunt þânþarii? vor zice ei. ªi unde suntãia care zici cã au cãzut morþi dupã ce i-ailovit cu mãtura? Nicãieri!

Vineri, 9 iulie � De obicei, cam ladouã zile odatã, vecina mea dinapartamentul de deasupra iese la balcon ºiîºi scuturã unele lucruri de prin casã, uncearºaf, un pled, un pantalon, o cãmaºãde noapte, capotul de casã, sutienul etcet-era. Cam cincizeci la sutã din ce se scuturã,cade la mine pe balcon.

Astãzi am fost preocupat sã-i trimitacesteia o scrisoare pe care am pus-oîntr-un plic ºi am expediat-o prin poºtã.Operatoarea de la ghiºeu m-a întrebat dacãeste o scrisoare simplã ori una de mai mareimportanþã, întrucât taxele de expedierediferã de la caz la caz. Am ales sã plãtescsuma cea mai mare, care îmi dã cea maibunã siguranþã cã scrisoarea nu se va rãtãciºi va ajunge cu precizie la destinatar.

Aºadar, iatã conþinutul scrisorii! Dragãdoamnã, am gãsit pe balconul meu (ºi nue pentru prima datã),patru fire de pãrcârlionþat provenite, în mod sigur, din zonapubianã. Le-am recoltat cu grijã, folo-sindu-mã de o pensetã de foarte bunãcalitate pe care am primit-o cadou de ziuamea de la o mãtuºã, doctoriþã ginecolog.Le-am pus pe o coalã albã de hârtie, foartealbã, format A4, de 80 grame pe metrupatrat, am adus cât mai aproape o lampãcare sã-mi ofere o luminã foarte bunã ºimi-am pus cei mai buni ochelari pe care îiam. Dupã care, le-am studiat.


Trei dintre aceste fire au cârlionþiifoarte armonioºi. Culoarea lor este grialbicios, ceea ce ne aratã cã purtãtorul(purtãtoarea) nu mai este chiar la vârstaadolescenþei. Seamãnã, într-un fel, cuculoarea firelor de pãr din barba patriarhilor.La rãdãcinã prezintã o micã îngroºare.Fiind neînsemnate ca gramaj, nu am pututstabili nici mãcar cu aproximaþie, naturamirosului pe care îl degajã aceste fire. Darmi-l pot imagina uºor. De altfel, trebuie sãrecunosc cã, în ultimii ani, m-a cam pãrãsitsimþul olfactiv. Norocul meu este cã încãmai am imaginaþie! În schimb, am pututaprecia uºoarele strãluciri ºi irizãri aleacestor fire, mai ales din zonele unde erauuºor cleioase-uleioase. Mã gândesc cãaceste strãluciri metalice, amplificate cunu ºtiu ce aparat din ãsta modern pe bazãde laser, ar putea deveni mirifice ºistrãlucitoare ca lumina soarelui.

Ceea ce m-a lãsat nelãmurit, stimatãdoamnã, a fost cel de al patrulea fir, diferittotal de celelalte trei, mult mai viguros, bãþosaº putea spune, negru ca pana corbului (sãnu-mi fie cu supãrare, eu nu ºtiu de ce sefoloseºte expresia asta, pentru cã, la viaþamea, am avut ocazia sã vãd ºi corbi albi!),mai scurt si care, oricât am încercat sã-lîndreptez cu douã beþe de chibrit, fãrã sã-lating cu degetele, a rãmas totnedescârlionþat. Desigur, acesta aparþineunei alte persoane decât cea cãreia i-aunãpârlit celelalte trei despre care am discutat.

Dupã încheierea studiului, analizei ºicercetãrii amãnunþite a celor trei fire, amajuns la cea mai fireascã concluzie, anumecã trebuie sã vi le trimit în acest plic, cutoatã grija ºi rãspunderea. La primirea lornu rãmâne decât sã faceþi cu ele tot ce vãpofteºte inima ºi, dacã asta vã este dorinþa,sã le puneþi la loc, acolo de unde v-aucãzut. Mulþi procedeazã aºa dar, sincer vãspun, habar n-am cum ºi de ce o fac!

Vã urez succes! Cu stimã, vecinul desub dumneavoastrã.

Luni, 12 iulie � Am citit astãzidespre cum se spãlau englezii pe la anul1500. Nunþile lor aveau loc, de regulã,prin luna iunie, pentru cã singura baiedin an se fãcea în luna mai ºi, deci, îniunie, prima lunã a verii, oamenii încãmai miroseau acceptabil.

Dar ºi în iunie, corpul le era îmbibatde transpiraþie de te trãznea la olfactive.Ca sã mai mascheze cât de cât aceastãminunãþie odorificã, miresele purtau înbraþe un buchet de flori, obicei rãmas pânãîn zilele noastre. Vã daþi seama!

Aºadar, o datã pe an, tot omul seîmbãia! Pentru aceastã ocazie deosebitã se

folosea un butoi mare, plin cu apã caldã.Stãpânul butoiului se îmbãia primul. Apoi,în aceeaºi apã, se spãlau, pe rând,persoanele de sex masculin. Urmau femeileºi dupã ele copiii, în ordinea descrescãtoarea vârstelor. În final, apa era atât de murdarãîncât puteai pierde un bebeluº în ea. Evi-dent, acest ultim aspect a dat naºtere uneimari înþelepciuni tipic britanicã, rãspânditãapoi în lumea largã de cãtre moraliºti ºifilosofi, care spune sã nu arunci prunculodatã cu apa în care l-ai îmbãiat.

Având posibilitãþi mai mari ºi destuiservitori care s-o ajute în complicataoperaþie a îmbãierii, regina Elisabeta Întâiaa Angliei a rãmas celebrã prin declaraþiafãcutã cu emfazã unui ziarist al vremii: �ªidacã e nevoie, ºi dacã nu este, eu mã spãlo datã la trei luni!� Încheiat citatul.

ªi când te gândeºti câtã risipã de apãfac unii semeni din zilele noastre,spãlându-se pe dinþi uneori de mai multeori pe sãptãmânã!

Miercuri, 14 iulie � Astãzi am vorbitla telefon cu Grigore Doi, cãruia, în ultimultimp, eu îi zic Fratele Meu

Grigore cel Mare. Asta nu pentru cãeste cu vreo zece ani mai bãtrân ca minesau pentru cã mi-a fost ºef pe vremuri.Nu! Îi zic aºa pentru cã chiar el mi-adeclarat într-o zi cu soare, cã îi sunt maimult decât un frate, cã nici cu fraþii lui nuse înþelege aºa de bine. ªi cred cã aºa e,dovadã e faptul cã, chiar în momentul ãstael se aflã la Paºcani. A fost în vizitã pe laun frate de-al lui de-adevãrat, i s-a fãcutrãu ºi acuma este internat în spital cuperfuzii la ambele mâini. I-or fi zis fraþiiãia ceva ºi l-or fi enervat sau i-or fi puscine ºtie ce în mâncare, cine ºtie!

Acum e în spital! Are nu ºtiu ce,oricum ceva cu ozã, gen trombozã,scoliozã, artrozã, tractozã, nevrozã,cartofozã, popozã, pârþozã, cã are cammulte, ca tot omul bãtrân. Are multe boliºi eu îl cred. Zice, mãi, capul mi-e bun,dar m-a lãsat ºasiul!

Aºa zicem toþi când îmbãtrânim, cãavem capul bun!

Aºadar, am vorbit cu el la telefon. Casã fiu sincer, nu prea am vorbit, mai multne întrebam unul pe altul dacã ne auzim.De fapt, el nu prea mã auzea. Dupã untimp, mi-am dat seama de ce se întâmplãasta: în prima fazã el þinea receptorul laurechea cu care nu aude, iar în a doua îlþinea invers, cu microfonul la ureche ºi cureceptorul la gurã. De-abia în a treia fazãne-am mai înþeles câte un pic.



Dumitru Ungureanu

MAGAZIA PENETRATÃ

PROZÃ

Avertizare: Cine afirmã cã �povestitorulvalah� e o invenþie a lui Marin Preda, ãlatare greºeºte. Cârciumile-s pline de-aldeVintilã! Frecventându-le, am auzit destule�proze� memorabile. Din ele alcãtuit-amun opuºor de pus (la) în(de)mâna celoramatori de rãsfãþ. Titlul � HogeaculAncuþei � pastiºeazã voluntar demultuitatul capodop Hanul Ancuþei. Cuprinsulcoloreazã dreptunghiul lãsat alb deSadoveanu (din pudoare, desigur): patul,element esenþial al oricãrui han! Dreptaperitiv ofer, în stilu-mi consacrat, oistorie unde plãcerea se acupleazã cuprofitul în mod armonios.

De prisos a preciza împrejurãrile,atmosfera, �cadrul festiv�. Amãnuntelepunerii în scenã le rezerv Cetitorilorcãrþii. Acolo se va gãsi ºi portretulveterinarului Costel V., autentic povestaºdin nordul Câmpiei Dunãrii, numãrânddeunãzi 65 de ani frumoºi. Deocamdatã,iatã ce-mi (ºi ce vã)...

POVESTEªTE COSTEL V.La începutul anilor �70 eram veterinar

în Vãlmaºi. Bãrbaþii satului plecau cusãptãmâna la muncã pe ºantiere, sau zilnicîn uzina din Drãculeºti, cã tocmai seindustrializa ºi judeþul nostru, al sãrmanilor.Eu, umblând din curte-n curte sã injectezporcii contra pestei ºi-a altor boli, eramºi... pompier! La nevoie, stingeam foculvreunei arzoaice neglijate de soþul preaobosit sau prea beat. Odatã, într-o varã,m-am pricopsit cu o ibovnicã babanã, cam100 de kile în viu! Locuia la margineasatului, nu departe de hambarele CAP-ului.Acolo, magazioner era unul, Traian alSocotencii (nu al socotelii, deºi la asta sepricepea cel mai bine!), bãrbat falnic, ºiretºi tãcut. Fãcuse avere �învârtind� cerealeledin creion, mituind ºefii, ºi pe ºefii ºefilor,pânã la ºeful de-atunci al UNCAP, azisocrul ministrului Adrian Nãstase.

Prin septembrie, când încã nu porniseculesul porumbului, ajung într-o zi laibovnica mea grãsanã. Nu era singurã, ca-n alte dãþi, dar îi ardea tigaia sã frigã ceva,

cã bãrbatã-su lipsea de multiºor din ogradã,iar vecinii nu se bãgau. Unde sã punem de...omletã? Ne-am înþeles rapid � la magaziaunde stãpânea Traian! ªtiam cã în pod nuurcã nimeni, iar intrarea era feritã de niºtezarzãri. Zis ºi... admis. Fac porcului injecþie,apoi plec din curtea femeii, ocolesc douãuliþe, ies din sat, ajung la magazia plinã cugrâu (recolta colectivului, de împãrþit pe zile/muncã), ochesc o scarã la capãtul clãdirii,alãturi de camera folositã de Traian ca�birou�, mã uit în jur � nimeni... Mã uit pefereastrã, vãd bicicleta magazionerului,ºi-mi zic �O fi la câmp, cu vreo cãruþã�...Iau scara, o duc în capãtul celãlalt, oproptesc la uºa podului. Acum, trebuie sãºtii cã magazia rezista de pe vremea boieruluiBãlãnescu, era veche, dar bunã, cu acoperiºreparat ºi ziduri sãnãtoase. Numai scândurapãrea mâncatã pe colo ºi colo, ca orice blanãbãtrânã. Nu-º� de ce mã gândeam lachestiile-astea, pe când tremuram lângãscarã, aºteptând-o pe ibovnica mea ceagrãsanã, 100 de kile în viu! În fine, apare,tupilatã pe sub niºte duzi, ducând subþioarãun sac în care, cicã, vrea sã culeagã buruianpentru porci! O ajut sã urce în pod, urc ºieu, trag scara sus ca sã nu dea idei vreunuicurios, închid uºa. Podul plin de pãienjeniº,mizerie, praf, era gol. Gãsim un locºorpotrivit între douã grinzi, cam la jumãtate,aºternem hainele saltea ºi începem lucrarea.

Ibovnica mea grãsanã duduia cunãbãdãi. În toiul stingerii incendiului, ca sãzic aºa, izbea din cur de se zgâlþâiau cãpriorii.ªi deodatã � baffffff! Podina trozneºte, iarnoi ne pomenim jos, în boabe... Ale draculuiscânduri, nu cedaserã din cauza putrezirii!Fuseserã scoase înainte, pe urmã bãtute încuie de jos în sus, dar cu schepsis! Acolofuncþiona un fel de trapã, pe unde penetrau� aºa se zice azi, nu? � ...penetrau unii, sãfure grâu! Am aflat pe urmã cine erau ãia...Desprindeau chepengul, coborau înmagazie, încãrcau sacii, îi ridicau sus,trãgeau cu niºte sârme scândura la loc, oînþepeneau de ºmecherealã ºi plecau...


Eus. Platcu

DE VIRIS ILLUSTRIBUS

PROZÃ

11 iulie 1985[�] de bunicul matern nu-mi aduc

aminte decât ca de un bolnav a cãrui faþãera mereu acoperitã cu un ºtergar alb pecare mama îl schimba dimineaþa ºi seara.Numai ea avea voie sã intre în acea camerã.Am rugat-o insistent mai multe zile la rândºi într-o duminicã, toþi ai casei erau plecaþila bisericã, m-a luat cu ea: am rãmas lipitde uºã, el a simþit, a mormãit ceva careprobabil însemna cine-i fiindcã mama arãspuns, bãiatul; el a ridicat puþin mâna ºiºi-a miºcat degetele, mama a înþeles cãbunicul vrea sã mã atingã: m-a dus lângãpat ºi mi-a pus mâna într-a lui � eragrunjoasã ºi rece � am auzit un mormãitlung asemãnãtor cu cel când mãnânci oprãjiturã foarte bunã.

Aveam patru ani.Nu ºtiu nici când a murit ( un cancer

al esofagului? ) , nici când a fostînmormântat. Patul, cu aºternuturi cu tot,a fost scos din casã, dus în spatele grajduluiunde era groapa de gunoi, i s-a dat foc ( �sã ardã racul care l-a mâncat pe bunu-tu�,mi-a zis fratele mamei, Mitruþã).

În toþi anii poveºtilor zise de mama saubunica n-am ascultat niciuna pânã la sfârºit:le întrerupeam implorându-le, povesteºte-mi despre bunicu !

ªi când mã mãrisem, pe la nouã-zeceani, în momentele de graþie rugãmintea mearãmânea neschimbatã, mai povesteºte-midespre bunicu! Ostenitã, mama aþipea defiecare datã ºi-mi era milã s-o trezesc. Într-o zi mi-a rãspuns agasatã, las� cã þi le scriu,sã le citeºti cât îi vrea. Am crezut-o, darn-a scris.

A(urora), sora mea, care a rãmas lângãea pânã în ultima clipã, mi-a spus cã osurprindea uneori scriind într-un caiet �n-a dat de el dupã moartea mamei.

Într-un roman am pus pe seama unuipersonaj rãspunsul la întrebarea, care estecea mai mare dorinþã, nepoatele sã le cearãmamelor lor, povesteºte-ne despre bunicu.

M(ãdãlina) a descoperit aceastã replicã

ºi la o aniversare, când fiecare îºi cântapartitura, mi-a spus cã dorinþa la care mãreferisem nu putea s-o îndeplineascã

[ � ] de ce?[ � ] fiindcã nu ºtiu nimic despre

copilãria ta, nu poþi sã pretinzi cã aicunoaºte pe cineva dacã nu-i ºtii copilãria.

Una din grijile mele dintotdeaunafusese sã nu las sã iasã la suprafaþã nimicdin ceea ce se considerã a fi vârsta fericitãa copilãriei, fiindcã acei ani erau fietulburi (primii trei-patru) fie îndureraþi deamintiri triste, înlãcrimate în cea mai mareparte a lor; ºi când mã jucam cu alþi copiiun gol negru al înstrãinatului de baºtinãnu-l puteam depãºi: n-am cunoscutbucuria râsului invadând ultima fibrã ( aºacum o fac Lydia ºi Sandra); în spatesimþeam umbra rece a orfanului de tatã,de bunic, de casa noastrã în care am vãzut(o singurã datã) minunea braduluiîmpodobit de Crãciun.

Sentimentul unei nedreptãþi ce ni sefãcuse, al agresiunii sãlbatice împotriva atot ce era mai luminos ºi neprihãnit înexistenþa noastrã mi-a înfrânt cele maibanale bucurii pe care le-am trãit numai îndimensiunea lor de reflexe ale buneicreºteri.

Toate aceste gânduri au acum cevadin pustiul unui cimitir pãrãsit prin carete plimbi liniºtit, citeºti inscripþiile de pecruci cu detaºatã curiozitate ºi eºti atentsã nu murdãreºti pantofii. Între atâteaburuieni ale cãror rãdãcini jubileazã însolul gras ºi reavãn al mormintelor, ridicã,ici � colo, capul ºi câte una � douãfloricele inocent zâmbitoare.

3 august 1985Dupã canon morþii se dezgroapã dupã

ºapte ani, se adunã rãmãºiþele într-uncoºciug mic ( o cutie ), sãculeþ, se slujeºte,se îngroapã.

M-am decis sã dezgrop niºte imaginide acum aproape jumãtate de secol, sã lecercetez, semnificaþia ºi sã le îngrop în niºtepagini pentru eventualitatea cã va exista

aceastã dorinþã sã povestesc despre bunicu.La Siret am fost prima datã la cinci

ani, dupã ce fusesem deja de câteva ori laCernãuþi drept recompensã pentrubunãpurtare în diverse ocazii, dacã o sãfii cuminte, luna viitoare, te luãm cu noila Cernãuþi!

De Siret tata era legat prin numeroaserelaþii de rubedenie, prin colegii cu careurmase liceul, prin primele amoruri.

Scopul acestor vizite îl reprezentaperfectarea actelor pentru cumpãrarea unuiteren arvunit pe strada Vãºcãuþilor, la opt-nouã sute de metri de centrul oraºului, undeurma sã construiascã o casã pentruvremea retragerii de la ªipote, la care seajungea cu mare pierdere de timp deoareceera pe o linie de cale feratã lateralã,Adâncata � Berhomet. Siretul, în schimb,se afla pe ruta principala de cale feratãBucureºti � Cernãuþi.

Dar nu numai atât. În mai 1940, oraºulsemãna, mai ales în centru, cu multe strãzidin Cernãuþi: trotuare largi, una lângã altavitrine spaþioase, încãrcate cu toatemãrfurile pe care le ofereau niºtemanechine, femei cele mai multe, de caremã despãrþeam cu mare pãrere de rãu, trasde mâna energicã a tatei, te las aici, nuavem timp de asta, altãdatã; pãºeam cucapul întors dupã ele. Ani de zile ampãstrat o vedere cu imaginea centruluiflancat de primãrie, Biserica cu hramulSfântul Ioan, de fabrica de bere Kraft, deimobile cu etaje, cu firme, localuri... DELUX / foto de lux, restaurant, ceasornicãrie,parfumerie, croitorie, cizmãrie, blãnãrie,librãrie, pantofãrie, bijuterie, franzelãrie ºifrizerie unde am intrat pentru prima oarãºi un domn într-un halat alb m-a aºezat peun scaun special în faþa unei oglinzi imenseîn care îl vedeam pe tata dând din cap laîntrebãrile frizerului � la un moment datam dispãrut din oglindã ºi a apãrut un bãiatcu un cap fãrã pãr cãruia îi curgeaulacrimile pe obraz pânã în gurã. Încã nu-mitrecuse sughiþul când am intrat pe alta uºã:un domn într-un halat negru m-a aºezatpe un cãluþ de lemn ºi-mi arãta o pãsãricãpe care n-am reuºit s-o vãd. Am vãzut înschimb aceastã fotografie ani ºi ani de zileºi nu-mi venea sã cred cã eu aveam aceafigurã rotundã de dovleac în care scobeamochi, nas, gurã, aprindeam lumânãri ºi-lpuneam pe gard sã sperii strigoaicele venitesã fure mana de la vaci.

Pentru cã am fost bãiat cuminte amintrat pe o alta uºã: pe toþi pereþii erauoglinzi în care se reflecta un bostan caresemãna cu mine. Aici manechinele umblau

cu tãvi în mânã; la masa noastrã au venidouã care miroseau ca niºte cutii cubomboane de ciocolatã. N-am putut sãmãnânc decât douã dintre cele 5-6-7 câteor fi fost aduse pe o tavã de sticlã cum nuvãzusem pânã atunci.

Trecând pe lângã bisericã tata ºi-afãcut semnul crucii ºi am intrat: mirosea acearã de albine, a tãmâie, a curat. Ne-amînchinat la icoane, am aprins lumânãri, tataa stat de vorbã cu preotul, un uriaº chel caºi mine, dar cu o barbã cenuºie ce-i ajungeala brâu; m-a mângâiat pe cap ºi m-a întrebatdacã ºtiu Crezul ºi dacã îl ascult pe tata.

Lângã bisericã era un parc cu copacide tot felul, alei cu bãnci, srtaturi cu florifelurite. În faþa parcului, o clãdire lungã,înaltã, cu o mulþime de ferestre pe maimulte rânduri; la intrare, în faþa unor uºivopsite maro, ºedea pe scaun un om cupiciorul drept de lemn.

� Aici am învãþat eu. Acela-i portarul,nu ne da voie sã intrãm, dacã n-aveamghetele curate, lustruite.

Ne-am apropiat de el:� Bunã ziua, Samoilã, zise tata.Omul s-a uitat la noi de sus în jos ºi de

jos în sus, s-a ridicat cu greutate, ia te uitã!Dumitre, mai-mai sã nu te recunosc! Ãsta-ifeciorul tãu? Da cu cine seamãnã aºa balanla bostan?

Îl dai ºi pe el tot aici la ºcoalã?� Nu ºtiu, mai e timp sã ne gândim,

om trãi ºi om vedea ( N-a mai apucat sãvadã, a murit în 1945).

În spatele parcului erau clãdiri maiînalte decât biserica. În dreptul uneia tatam-a apucat de braþ ºi m-a tras lângã el. Pemijlocul strãzii mergea un domn bãtrânînhãmat la o cãrucioarã cu patru roþidesperecheate de bicicletã pe care sunt,pe o parte ºi pe cealaltã, câte trei coteþepline cu gãini. Domnul are pãlãrie cu borurilargi, cu panglicã tricolorã ºi insignã verdepe piept; plete sur-gãlbui îi ajung pe umeri.Costumul de varã e dintr-o stofã subþireîn pãtrãþele mãrunte verzi, maro, albe,roºii, albastre, galbene, carãmizii; e încãlþatpe piciorul gol cu sandale albe, fãrãcatarame; þine într-o mânã o carte din careciteºte cu voce tare într-o limbã ce parecunoscutã, dar n-o înþeleg. Patru bãieþidesculþi, netunºi, toþi cam de aceeaºi vârstã,cu cãmãºile ieºite din pantaloni, împing dinspate cãrucioara ºi strigã râzând: Hiii! Hi!Hi!, murgule! Hiii la trap!

În 1945, când am venit la ºcoalã amaflat cã domnul acela murise (sespânzurase). Poreclit �Calul COC� senumea Cezar Olimpius Cernicanu, fusese


profesor de latinã la Liceul �RegeleFerdinand I� din Storojineþ, fuseseîndrãgostit de fata unui evreu, directorulbancii, Mercur Verein f. Handel etGewerbe, care nu a fost de acord cucererea în cãsãtorie a unicei sale fete �aceasta s-a aruncat în fântânã, iar CezarOlimpius Cernicanu a fost internat într-unospiciu din Viena. Acum locuia împreunãcu sora lui, necãsãtoritã, oarbã. Duceagãinile la pãscut pe miriºte la Rogojeºti, pemoºia lui Flondor ºi le citea bãieþilor dinCezar � De bello galico; seara le plãtea înouã; cele care-i rãmâneau le vindeaduminicã în piaþã: ouã proaspete ºi cãrþivechi � marfa lui.

Intrãm pe strada care urcã pe lângãPrimãrie spre catedrala cu orologiu. Dupãcâteva clãdiri ne oprim în faþa uneia careare uºi deschise ºi într-o parte ºi în cealaltã.Coborâm câteva trepte tocite din cãrãmidãroºie. În prãvãlie nu e nimeni, în afarã deun om bãtrân care poartã kipã din catifeaneagrã; barba e rarã, fumurie, perciunii suntrãsuciþi din câteva fire sure; costumul dinstofã groasã, neagrã, e prost croit, mâneci

prea scurte, prea strâmte, prea nepotrivite.De dupã ochelarii rotunzi, cu ramã de

tablã, clipesc mãrunt sub arcade fãrãsprâncene doi ochi aproape albicioºi.

Când îl recunoaºte pe tata, îºi freacãpalmele a bucurie, dã într-o parte carteadin care citea, iese de dupã tejghea:

� Yisraeil, veimeru, n-o sã-mi spui cãminunea asta e bãietul tãu! Îþi seamãnãcum semãn eu cu Franþ Iozif! Wili are douãfete, mai mari, merg la ºcoalã.

Mã mângâie pe cap, mi se face fricã,mã lipesc de tata.

� Moºe nu mãnâncã copii mici! Câþiani ai fiºior?

� Cinci!Ia dintr-un raft o cutie metalicã: pe

capac, un bãiat, seamãnã cu mine,mãnâncã dintr-o ciocolatã mai înaltãdecât el.

Mi-o pune în braþe. � Deschide-o.E plinã de ciocolate mici, acelaºi model

cu cea de pe capac. Tata vrea s-o plãteascã:� Stai, bre, pi paºe! N-o sã dea Moºe

faliment din asta.

� Hai, nu mai spune! exclamã Bicuþã. Aiavut matale coraju� ãsta? Cã eu te ºtiu maitimid, mai ales când îþi aduc aminte de datorii.

� Bicuþã, îl apostrofã Profesorul, parcãeºti asistentul de la teleshoping care se mirãdin orice, tocmai când e mai interesant.Lasã omul sã povesteascã.

� ªi cum s-a terminat? A nimerit pevreunul? întrebã Poetul.

� Pãi, socoteala de-acasã nu sepotriveºte cu cea din târg, continuã Sãndel.Fãcurãm noi vreo douã ture dus-întors ºideodatã, pe la þinta ºapte, mã lovesc cuunul cap în cap. Se pare cã ºi ãla aveaaceeaºi tacticã, alerga tot de-a buºilea.Noroc cu mine cã am capul tare, dar ãluiai-am spart arcada. L-am vãzut a doua zi,cu bandaj pe ochi.

� ªi tu ai fãcut trânji, zise Bicuþã.� Pe naiba, trânji. Cum cãzusem acolo,

m-a lovit o sãgeatã în buca dreaptã. De aianu pot sã stau pe scaun.

� Sã nu spui cã pe ãla care te-a alicit îlchema Marcu, pentru cã ar fi prea de tot,zise Poetul.

� Ah, nu! Asta mai lipsea. Îl chema Puºcã.� ªi Alexandru? A scãpat sãnãtos?

întrebã Profesorul.

� N-a pãþit decât o fracturã la gleznã,când s-a împiedicat de mine. Acum stã cupiciorul în ghips, a început sã meargã totuºi,uºor, în cârje. Aºa cã, în final, ce-am luatpe mere am dat pe pere, cã am dat baniimedicului de gardã care mi-a scos sãgeatadin cur, sã nu cheme poliþia, sau mai rãu,presa. Mai am ºi acum pansamentul, davi-l arãt doar dacã daþi fiecare câte o bere.Chiar douã. Cã am scãpat de penicilinã,acum pot sã beau ºi eu ceva, deja m-amdeshidratat de când tot vorbesc. Dacãstau ºi socotesc bine, doar trei am fostaccidentaþi, ºi doar unul, adicã eu, desãgeatã. Nepotu� a avut dreptate custatistica lui.

� Da� pe mâini de ce eºti zgâriat?întrebã Bicuþã. Tot de la sãgeþi?

� De la colþii babei. Am ºi pe genunchi,dar nu se vede. Creºtea peste tot pestadionul ãla.

� Tribulus terestris! zise Micãle dinspatele barului.

Ceilalþi o privirã miraþi.� Aºa îi zice pe latineascã, explicã ea.

Fãcea bunica ceai din el, pentru bunicu.� Povestea asta îmi aminteºte de o

scenã dintr-un film vechi, zise Profesorul.Dar acolo trãgeau cu pistoalele când sestingea lumina, era mai palpitant. Juca ºiBrigitte Bardot, înainte sã devinãcrescãtoare de câini. Cã veni vorba, Bicuþã,adu o �Mioriþã� minorã.

Tragere de noapte



George Coandã

Post-scriptum. Caragiale faþã cu�reacþiunea (istoriei)

GEOCIVILIZAÞIE ROMANEASCÃ

Dupã ce am publicat în câteva numereconsecutive din revista �Litere� un � aºzice � �studiu de caz� despre I.L.Caragiale în ipostazã de istoric, amrealizat cã, de fapt, s-ar fi impus o maitemeinicã motivare a demersului meu. undemers care, pentru unii, ar putea pãreahazardant, pentru alþii o riscantãdemonstraþie, iscatã dintr-o vanitoasãdorinþã de a �lipi� pe travaliul publicistic alcreatorului miticismuluio dimensiune decare nu are nicio vinã, iar pentru mai ºtiueu cine altcineva, o gãselniþã.

De bunã seamã cã, respectând spiritulfundamental al democraþiei, ºi anume acelacã libera circulaþie a opiniilor este motorulcu multipropulsie al evoluþiei societãþiiomeneºti (dar depinde ce fel de evoluþie!),nu am cum sã pun stavilã acestor opinii.Aºa cã le voi primi/privi drept în faþã. Careva sã zicã, ochi în ochi. Chiar dacã voiface un puseu de hipertensiune. ªi în acestdomeniu, al confruntãrilor de opinii, sepoate spune, c�est la vie.

Ei bine, de ce Caragiale faþã cu�reacþiunea (�istoriei�)?

Bref. În demersul meu nu este vorba� mã credeþi sau nu, asta e � de nicioaventurã hazardatã, nici riscantã/sinucigaºã, nici de o gãselniþã.

Într-un moment al maculãrii imunde avalorilor eterne ale neamului românesc,maculatorii � mancurþi intelectualiºti/elitiºti/globaliºti � se sufocã a ne demonstra cãmarile efigii ale culturii naþionale(Eminescu, Caragiale, Creangã,Maiorescu, Conta, Enescu, Grigorescu,Brâncuºi) nu au �circulaþie mondialã�, cãsunt� victimele unei �culturi minore�, etc.,º.a.m.d.

Cu alte cuvinte, nu avem � dupãmintea lor împâclitã de �valorileglobalismului� � dreptul/accesul launiversalitate. Ne dãm peste mânã prinmancurþii noºtri de serviciu, deci.

N-aº spune � cu suficienþã fatalistã �cã ne meritãm soarta. Aº spune cã trebuiepuºi la punct aceºti mancurþi. ªi sãîncercãm a nu le mai da importanþã. Pentrucã, este cert, nu au aºa ceva.

De fapt, acest �studiu de caz� a fostgenerat de o revoltã la maculare. ªi amdorit sã relev un aspect mai puþin sesizatal publicisticii caragialiene. Acel aspectcare, într-un fel sau altul s-a manifestat înopera scriitorilor noºtri clasici ºi pe careaceºtia � în consonanþã cu developareaobstinatã a istoriei naþionale a fiecãrei þãrieuropene, mai ales occidentale, în ceea ces-a numit �secolul naþiunilor� � ºi l-auînsuºit/simþit, la rându-le, în fibra opereilor. Ca atare, nici Caragiale nu �a scãpat�de aceastã �direcþie de lucru� patrioticã.Numai cã autorul farsei �Conul Leonida�faþã cu reacþiunea a tratat istoria în felulsãu. Unul specific firii sale ironice. ªi pecontra. Citez �teoria� � de fapt, despreistorie � expusã de atotºtiutorul Leonidaconsoartei sale Efimiþa, cãzutã în mutaadmiraþie la zicerile omului ei în patul con-jugal într-o noapte terorizatã de o�revuluþie� fãrã �voie de la poliþie�, o zaverãbahicã, de altminteri de� lãsata-secului,agitatã doar de �Nae Ipingescu, ipistatul,beat frânt� ºi care, în drum spre casã�chiuia ºi trãgea la pistoale�:

�Aºa, cum îþi spusei, mã scol într-odimineaþã, ºi, ºtii, obiceiul meu, pun mânaîntâi ºi-ntâi pe «Aurora Democraticã», sãvãz cum mai merge þara. O duchiz� ºi cecitesc? Uite, þin minte ca acum: «11/23Fãurar� a cãzut tirania! VivatRepublica!...».

Dar, când am vãzut, am zis ºi eu: sã tefereascã Dumnezeu de furia poporului!...Ce sã vezi, domnule? Steaguri, muzici,chiote, tãmbãlãu, lucru mare, ºi lume,lume� de-þi venea amuþealã nu altceva�

Hei! te lasã reacþionarii domnule?Fireºte, nu le vine lor la socotealã sã nu


mai plãteascã niminea bir! e aproape demintea omului: de unde ar mai mânca eilefurile cu lingura?...

Treaba statului, domnule, el ce grijeare? pentru ce-l avem pe el? e datoria luisã-ngrijeascã sã aibã oamenii lefurile lavreme��.

Dupã miezul nopþii douã-trei detunãturide puºcã ºi chiote surde îl �spãimântã� peconu� Leonida, care �pierdut� emite oconcluzie: �Nu e revuluþie, domnule, ereacþiune�. ªi ºi-o argumenteazã cu un textde gazetã: �Reacþiunea a prins iar la limbã.Ca un strigoi în întunerec, ea stã la pândãascuþindu-ºi ghearele ºi aºteptândmomentul oportun, pentru poftele eiantinaþionale� Naþiune, fii deºteaptã!�.Apoi dezolat: �ªi noi dormim, domnule!�(I.L. Caragiale, Opere II, AcademiaRomânã/Univers enciclopedic, Bucureºti,2000, p. 80, 82, 86, 92).

Ce a voit sã ne transmitã Caragialeprin glasul conului Leonida? Un mod de apercepe/pricepe istoria românilor, unul înrãspãr, chiar când urcã pe Golgota istoriei� adicã n-au sentimentul tragic al destinului�, revoltele lor fiind agrementate de�steaguri, muzici, chiote, tãmbãlãu�, iargândirea lor publicã fiind etatistã, pentrucã � nu-i aºa � grija statului e sã dea�lefurile la vreme� ºi ca �reacþionarii�sã nu mai mãnânce �lefurile cu lingura�.ªi ca un corolar al perceperii/priceperiiistoriei este cã, românii pun semnul egalitãþiiîntre revoluþie ºi reacþiune. Ceea ce seîntâmplã ºi astãzi. Cu geniu, Caragiale aînþeles cu profunzime ºi cu ironie acestspirit românesc, astfel cã, pentru el, printr-oretorsiune de sensuri, istoria româneascã,mai ales aceea contemporanã lui, arecaracterul unei reacþiuni împotriva ei însãºi.De aici ºi atitudinea lui Caragiale �asumatã, de altfel � faþã cu reacþiunea uneiastfel de istorii. O reacþiune cu valoarehegelianã, adicã dialecticã de reacþie la ostare de lucruri. Deci, reacþiunea caîmpotrivire la anumite derapaje alesocietãþii, ºi reacþia ca manifestareatitudinalã la acele derapaje (sociale, mo-rale, economice, politice).

Dupã aceastã explicitaþie uºor savantã,iatã, îl citez din nou pe Caragiale care,credea cã �Noi românii, suntem o lume încare, dacã nu se face ori nu se gândeºteprea mult, ne putem mândri cã cel puþinse discutã foarte mult. Asta e frumos dinparte-ne � sã lãsãm încolo orice modestie;cãci e ºtiut cã din discuþie rãsare scânteiaadevãrului. Nu e vorba, adesea discutãmcam pe de lãturi; dar asta o facem tocmai

pentru cã voim sã alimentãm continuareadiscuþiei; dacã n-am da pe de lãturi, arînceta poate discuþia prea degrabã; ei!atunci, de unde ar mai þâºni adevãrul?�(I.L. Caragiale, Opere III, AcademiaRomânã/Univers enciclopedic, Bucureºti,2001, p. 49).

Ironia este evidentã. ªi este surprinsãaici viziunea leonidicã în raport cu istoriaromânilor. Percepþia/priceperea à rebroussea mersului istoriei. Am putea spune cã estevorba de o reacþiune la �scânteiaadevãrului�.

În fond � aºa am putea decodificamesajul lui Caragiale în cheie ironicã �,�reacþiunea/reacþia� românilor la�scânteia adevãrului� istoric este una defrondã retoricã, de hai sã� discutãmdiscuþii, iar când iau cu asalt strada ºipalatul obosesc repede ºi se �repliazã� laumbrã, continuând zavera la un mic, obere sau un ºpriþ.

(N.B. În zilele noastre vedem cã, de lavremea lui Caragiale încoace, nu s-aprodus nicio schimbare esenþialã pe fond.De pildã, marºurile de protest, mitingurileºi grevele sfârºesc cu hore, lambade ºidansul pinguinului, cu guvernanþimanechine traºi în þepe ºi arºi pe asfalt, caîntr-un spectacol de teatru ambulant dinbâlci � bâlciul deºertãciunilor �, jandarmiiºi poliþiºtii fãcându-se a apãra �ordineapublicã�, iar �sindicaliºtii� fiind �mândri cãcel puþin se discutã foarte mult�. Singuri,doar pensionarii, cu ultimele puteri, ºi scoºidin luptã cu �Salvarea�, luându-ºi pe contpropriu� �revuluþia�. ªi asta pânã la �oraînchiderii�� marºului sau mitingului. ªi,îndeobºte, cu� voie de la poliþie. Aºa cã,rãscoala de la 1907 ºi �revoluþia românã�de la 1989, teamã-mi e cã au fost puse lacale de� extratereºtrii, de serviciile secreteale Ocultei mondialiste ºi � nu am nicioîndoialã � cu voie, ei da, de la poliþie. Careva sã zicã, în ultimul caz, de la�Securitate ºi de la feseniºtii din lãuntrulPartidului Comunist Român. Vedeþi, adevãrgrãit-a Caragiale! De aia este eternã�scânteia adevãrului� lui care lumineazãcaracterul naþional moral al românilor).

Bref. Aºadar, Caragiale a fost (ºi esteprin acuta sa actualitate), faþã cu�reacþiunea, a istoriei ºi a moravurilorvalaho-mioritice, un analist ironic. Dar nuîn sens cioranian. El ºi-a iubit sincerneamul din care, asta e, fac parte ºi miticii/ hopa-miticii. Fãrã sã fi manifestat vreoabhorare evidentã. L-a fascinat. Însã, l-atomografiat extrem de atent pânã în stãrilesale abisale.


Iordan Datcu

ETNOLOGIE

Un etnolog din Republica Moldova:TUDOR COLAC

de Dimitrie Gusti, lucrarea de referinþã aacesteia fiind aceea a Xeniei Costa-Foru,�Cercetarea monograficã a familiei� (1945).

Tudor Colac cerceteazã familia dinperspectivã folcloricã, etnograficã,sociologicã, antropologicã, psihologicã,pedagogicã, istoricã, lingvisticã, teologicãºi filozoficã, tip de cercetare inter-disciplinarã ºi multidisciplinarã deprins dinstudierea lucrãrilor ºcolii sociologice de la

Bucureºti. Este interesat cudeosebire de familie cageneratoare de culturã ºicivilizaþie, de parametri eiculturali, de rostul pãrinþilorca modele generatoare deexemple, de rolul familiei întransmiterea tradiþiei, avalorilor familiei ºi a modelelorcomportamentale, sãrbãtorile,riturile de trecere fiind canalede transmitere a acestora.

Foarte informat (bibliografia lucrãriiînsumeazã 268 de poziþii), Tudor Colac îºiilustreazã consideraþiile teoretice cu o bogatãantologie (p. 207-281), în care a reþinutfolclor la naºtere, la cumãtrie, la logodnã,apoi oraþii ºi conãcãrii, în fine rituri funebre,culese din stânga ºi din dreapta Prutului,unele din colecþii clasice, ca ale lui F. Fl.Marian, altele din culegeri mai recente.

Tudor Colac n-a rãmas la stadiulteoretizãrii despre familie, ci a lansat douãchestionare, primul trimis la 330 de familii,cu scopul de a identifica cele mai dotatenuclee artistice, familiile dotate cu har ar-tistic, ºi un altul trimis organelor deadministrare publicã, rugate sã susþinã ºisã promoveze creativitatea artisticã.

Opera lui Tudor Colac mai cuprindevolumele: �Sãrbãtoarea izvoarelor� (1986),�ªezãtoarea� (1986), �Hronic de familie�(1987), �Sorcove de luminã� (2000),�Drag îmi e sã fac armata� (2002),�Rãdãcini eterne ale folclorului. RapsodulNicolae Botgros la 50 de ani� (2003),�Nistrule, apleacã-þi malul. Folclor poetic

�Eternitatea, sentimentul veºniciei mãvrãjesc când rãtãcesc pe ulicioarele satuluide odinioarã, pentru a contempla ca dintr-omaºinã a timpului clipa. La Rãculeºti ºiMãºcãuþi, Bãlãbãneºti ºi Dubãsarii Vechi,Iºnovãþ ºi Ohrincea, Drãsliceni, HârtopuMare, Oniþcani ºi Coºerniþa, dar ºi prin altepãrþi din þinutul Criulenilor, satele respirã aliniºte ºi înþelepciune. Pe-alocuri stau devorbã cu umbrele celor care au fost, pecare i-am cunoscut ºi care auplecat triºti în lumea fãrã dedor. Dar împãcaþi cã ºi-auîmplinit datoria: ne-au lãsat ungrai, o horã, un fluier, ocatrinþã, o baladã, o doinãdespre eternul nostru dor denemurire�. Este o mãrturisirede credinþã a lui Tudor Colac(s-a nãscut la 10 martie 1948,în comuna Costiceni, judeþulHotin, azi regiunea Cernãuþi),în care vedem depãºitã maniera extrem deprudentã de a se exprima a generaþiei deetnologi care-l precedeazã. Este, la TudorColac, un mod mai direct, mai dezinhibatde a aprecia tradiþiile populare basarabene.Nu este singura trãsãturã care-l defineºtefaþã de generaþia anterioarã de etnologi dinstânga Prutului. Spre deosebire, spreexemplu, de Grigore Botezatu (n. 1929),Andrei Hâncu (n. 1929) ºi Nicolae Bãieºu(n. 1934), care ºi-au dat doctoratul laMoscova, fiindcã altã cale de ales nu auavut ºi care au trãit toate restricþiile carese puneau în calea cercetãrii folcloruluiromânesc, Tudor Colac ºi-a dat doctoratulla Cluj-Napoca, unde conducãtor ºtiinþifici-a fost regretatul profesor Dumitru Pop.Faptul a avut pentru Tudor Colac avantajulde a beneficia în pregãtirea tezei sale dedoctorat, �Familia � vatrã a spiritualitãþiiromâneºti� (1999), de accesul larg labibliografia româneascã de specialitate ºide a reînnoda astfel cercetarea cu ceea cea înfãptuit, în domeniul cercetãrii familiei,ªcoala sociologicã de la Bucureºti, condusã


din Transnistria� (2004), �ªtefan cel Mareºi Sfânt. 500 de ani de nemurire� (2004),�Þinutul Criulenilor. Vetre etnofolclorice�(2005) ºi �Sub semnul cinegeticii. Istorie,mitologie, folclor� (ed. a doua, 2009).

Facem o menþiune specialã colecþiei�Nistrule, apleacã-þi malul�, care cuprindesecþiunile intitulate de Tudor Colac astfel:pãstoreºti, familiale, de viaþã grea ºiprotestare, de haiducie, de recruþie, dearmatã, de concentrare, de rãzboi, deînstrãinare ºi singurãtate, cântece satiriceºi umoristice, cântece meditative, dedragoste, de dor ºi jale, de petrecere,strigãturi, romanþe folclorizate, amintiri ºiscrisori versificate. O antologie necesarã,pentru cã multã vreme folclorul dinTransnistria nu putea sã iasã din arhivelebasarabene pentru cã este românesc.

O idee fericitã a avut antologatorul dea include în final un capitol de �Referinþeistorico-literare�, în care a selectat paginisemnate de T.T. Burada, Ioan I. Nistor,Constantin Brãiloiu, Gh. Pavelescu, Const.A. Ionescu, Gr. Botezatu, care au fãcutcercetãri în Transnistria. De la T.T. Burada� care scria în 2906, în studiul �O cãlãtorieîn satele moldoveneºti din guberniaCherson (Rusia)�, cã �credinþele, datinileºi nãravurile lor (ale transnistrienilor) le-amgãsit fãrã nicio deosebire de credinþalocuitorilor din Moldova: aceleaºi obiceiurila nunþi, peþitorii, vorniceii, conãcarii,iertãciunea, peteala pe capul miresii,cântecul �Taci mireasã, nu mai plânge�,casa mare, darea cu puºtile ºi altele��

pânã la Gh. Pavelescu, toþi folcloriºtii ºietnografii au fost unanimi în a afirmaromânitatea creaþiei populare dinTransnistria. Ar fi fost necesarã ºiincluderea unui fragment, sau a articoluluiîntreg (pentru cã este uitat în publicaþia�Transnistria�, nr. 17, 17 noiembrie 1941),articolul intitulat �Caracterul social almuzicii populare transnistriene�, aletnomuzicologului George Breazul în careacesta scria despre cântecul transnistrianca factor de rezistenþã exprimând un spiritcolectiv: �Impresionant este la transnistrieniºi semnificativ sub acest raport, întregceremonialul plecãrii recruþilor la moscãlie(militãrie)� Nicãieri nu pare ceremonialulmai cu grijã ritualã îndãtinat ºi pãstrat cala transnistrieni ºi nicãieri spiritulcomunitãþii româneºti nu apare mai viu ºimai clar manifestat ca în formele ºicântecele moldoveneºti determinate de acelprilej. Sub spectrul ameninþãtor aldespãrþirii de obºtea sãteascã a unuimembru al ei, tânãrul ce pleacã la moscãliemai strâns ºi mai intim simte spiritul desolidaritate ºi de unitate al grupului etnicºi mai caracteristic apar formele în careîºi aflã expresia acest spirit�. Sã maiamintim cã, pe lângã antologia lui TudorColac, cercetãtorii de la Chiºinãu aupublicat o monografie, �Folclorulromânesc de la est de Nistru, de Bug, dinnordul Caucazului� (Chiºinãu, I, 2007, II,2009), la care colaboreazã ºi Tudor Colac,cu texte folclorice ºi cu un studiuintroductiv foarte dens.

Zicea cã a vorbit la toatã lumea dinspital despre mine, cã una, cã alta, cã suntdeºtept, se vede asta de la ºapte poºte.Are dreptate!

La toatã lumea a povestit! ªtiu Paºcaniide mine. Iar eu mi-am zis cu mândrie cã ebine sã ai prieteni ºi, mai ales, sã seîmbolnãveascã, sã ajungã în spital ºi sãpovesteascã la toþi despre tine! Mare lucru!Parcã eºti alt om! Eºti cineva! Altfel, dacãn-ai prieteni, nu se mai îmbolnãveºtenimeni, iar Paºcanii sau oricare alt oraº dinlumea largã nu mai are sã afle cine eºti ºi,în consecinþã, rãmâi un mare necunoscut.Poþi sã fii cât de deºtept ºi de genial, cume cazul meu ºi...degeaba! Nu te cunoaºtenimeni. Nici chiar tu nu te cunoºti.

A trebuit sã întrerupem convorbireadeoarece Fratele Meu Grigore cel Mare

începuse din nou sã nu mã mai audã. Poatecã schimbase iar poziþia receptorului.

Joi, 15 iulie � Leana este o femeieevlavioasã. Îºi face rugãciunile curegularitate în zilele ºi la orele stabilitedinainte.

Joi, se ºtie cã este ziua ei de rugãciune.Numai cã tocmai a sunat-o o clientã cãreiaîi face, din când în când, curãþenie princasã. Clienta este o doamnã cumsecadepe care nu o poate refuza ºi pe care n-arvrea sã o supere.

Pusã la încurcãturã, Leana s-a adresatMarelui Stãpân al Universului ºi i-a zis,Doamne, nu ºtiu ce sã fac, sã merg sau sãstau acasã ºi sã-mi fac rugãciunea. Dã-miun semn, Doamne!

La scurt timp, a simþit niºte junghiuricare au pus-o la pat. De fapt, întâmplareas-a petrecut joia trecutã. De-atunci ºi pânãacum, durerile abia dacã s-au mai domolitun pic. Leana bãnuieºte cã n-o fi ºtiut easã punã întrebarea cum trebuie, cui trebuieºi când trebuie.

Jurnalul de la MarconaI U L I E



Nicolae Scurtu

PAUL GOREºi Academia Românã

FIRIDE BASARABENE

*Academia Românã Bucureºti Nr. 2176

20 decembrie 1912Prea onorate domnule,

Academia Românã a primit cu adâncã bucurie fotografia trimisã de domnia voastrã,care reprezintã partea de jos a patrafirului pe care sunt arãtate în cusãturã cu mãtasefigurile domnitorului Moldovei Alexandru cel Bun (1400�1432) ºi a doamnei sale Ma-rina, fotografie fãcutã dupã patrafirul original aflãtor în Mãnãstirea Ladoga (GuberniaNovgorod).

Atât vechimea acestei sfinte rãmãºiþe din trecutul de acum 500 de ani al þãrii noastre,cât ºi figura domnului înþelept care a pus temeliile organizãrii de stat a Moldovei, precumºi locul ºi persoana de unde ne vine acest dar, îi dau cea mai mare însemnãtate pentruAcademia Românã ºi pentru istoria neamului nostru.

Cu acest prilej vã rugãm sã primiþi câteva cãrþi publicate de Academie ca semnvãzut al mulþumirii noastre.

Dacã în catalogul, care vi se trimite veþi gãsi alte cãrþi pe care sã doriþi a le avea, vãrugãm sã le arãtaþi ºi ele vã vor fi trimise cu deosebitã bucurie.

Personalitate plurivalentã a culturiiromâne din Basarabia, Paul Gore (n. 27iulie 1875, Chiºinãu � m. 8 decembrie1928, Chiºinãu) reprezintã, azi, un repermoral, intelectual ºi ºtiinþific la care trebuiesã ne raportãm ori de câte ori ne gândimsau scriem despre cea mai frumoasã partea României, care, în timp, a cunoscut celemai îngrozitoare mutilãri, amputãri ºiinimaginabile drame existenþiale. Opera luiPaul Gore, redusã ca întindere, se bazeazãpe o cunoaºtere profundã a istorieiBasarabiei, pe care o studiase, din surseprimare, în chip exemplar, pânã în celemai intime ºi delicate momente ale ei.Cercetând, cu o rãbdare de benedictin,în arhive ºi biblioteci publice ºi particularedin Basarabia, Rusia ºi din alte însemnatemetropole culturale ale Europei, istoriaþinutului de dincolo de Prut, Paul Gore aavut bucuria ºi, totodatã, satisfacþia de adescoperi, de a descrie ºi de a decripta încuprinsul unor manuscrise, documente,cãrþi rare ºi preþioase unele menþiuni

privitoare la cea mai zbuciumatã þarã aEuropei. Contribuþiile sale în domeniulgenealogiei, heraldicii, numismaticii,bibliologiei, bibliofiliei, iconografiei ºiarhivisticii sunt fundamentale ºi sefolosesc, cu temei, în cercetãrile recenteîntreprinse în Basarabia ºi, evident, înRomânia. Istoricul Paul Gore era înzestratcu un inimitabil cult pentru tot ceea ceînseamnã informaþie, exactã, privitoarela Basarabia, pe care a investigat-o ºiiubit-o cu o minte cuprinzãtoare ºi, întot-deauna, lucidã. Avea, la un moment dat,în biblioteca sa toate, dar absolut toatecãrþile, documentele ºi publicaþiileprivitoare la Basarabia. Impresionase pânãºi pe Nicolae Iorga care nu era uºorimpresionabil. Însemnãrile acestea desprePaul Gore mi-au fost provocate de câtevaepistole, necunoscute, pe care le-a primitînvãþatul cãrturar din partea AcademieiRomâne, al cãrui membru a devenit, graþiecontribuþiilor sale fundamentale îndomeniul istoriografiei.


Vã rugãm, Prea Onorate Domnule Cavaler, sã primiþi cele mai cãlduroase mulþumiriale Academiei dimpreunã cu arãtarea cinstei celei mai deosebite din partea subscriºilor. Preºedinte, Secretar General,

I.C. Negruzzi D. Sturdza[Domniei sale Domnului Cavaler Paul G. de Gore, vicemareºal

al nobilimii, preºedintele comitetului savant al Arhivelor Basarabiei,Membru al Consiliului Provincial]


29 ianuarie 1913Prea onorate domnule,

Continuând a arãta interesul ce aveþi pentru Academia noastrã, aþi binevoit a trimitepentru colecþiunile ei Albumul ornamentelor de covoare moldoveneºti, artistic executatîn ediþia Zematvoului Basarabiei, ºi alte opt publicaþiuni tipãrite la Chiºinãu în anul trecut1912 asupra Basarabiei.

Adunarea covoarelor ºi punerea la cale de cãtre domnia voastrã a publicãrii Albumuluiinsuflã Academiei duioase simþãminte de frãþie ºi ea vã exprimã prin subscriºii mulþumirileei cãlduroase pentru darul preþios ce i-aþi fãcut.

Primiþi vã rugãm ºi cu aceastã ocaziune, Prea Onorate Domnule Cavaler,încredinþarea celei mai deosebite consideraþiuni din partea noastrã. Preºedinte, Secretar General,

I.C. Negruzzi D. Sturdza[Domniei sale Domnului Cavaler Paul G. de Gore, vicemareºal

al nobilimii, preºedintele comitetului savant al Arhivelor Basarabiei,membru al Consiliului Provincial.]


19/4 februarie 1919Prea stimate domnule,

Colegul nostru d[omnu]l D. Onciul a prezentat Academiei cele douã cãrþi ruseºti depaleografie slavã, pe care aþi binevoit a i le trimite spre a fi dãruite din partea domnieivoastre pentru biblioteca acestei instituþiuni.

Academia vã exprimã, prin mijlocirea subscrisului, cele mai cãlduroase mulþumiripentru bunele simþãminte ce-i arãtaþi, cãci mare este bucuria noastrã când vedemstrângându-se mult doritele legãturi culturale cu Basarabia, care a fost aºa de îndelungaproape cu totul despãrþitã de noi.

Primiþi, prea stimate domnule, salutãrile noastre frãþeºti. Secretar General,

I.C. Negruzzi[Domniei sale domnului Paul Gore � Chiºinãu]



Bucureºti, 16 iunie 1919Onorate Domn,

Academia Românã apreciind activitatea desfãºuratã de domnia voastrã pentruînãlþarea culturii neamului ºi întreþinerea sentimentului naþional, v-a proclamat în ºedinþade la 7 iunie curent membru de onoare al ei.

Aducându-vã la cunoºtinþã acest vot, vã rugãm sã primiþi onorate domn ºi ilustrecoleg, expresiunea simþãmintelor noastre de înaltã stimã.

Preºedinte, Secretar General,I. Al. Brãtescu-Voineºti I.C. Negruzzi

[Domniei sale domnului Paul Gore, Directorul Muzeului Naþional,Membru onorar al Academiei Române ~ Chiºinãu].


5 decembrie 1919Prea onorate domnule coleg,

Academia a primit cu adâncã bucurie noul dar preþios ce aþi binevoit a-i trimite.Cele douãsprezece hrisoave (urice) domneºti de la domnii Moldovei dintre anii 1462�1644 au fost înfãþiºate în ºedinþa solemnã þinutã duminicã, 30 noiembrie, când s-a cititcomunicarea colegului nostru ªtefan Ciobanu despre stãruinþa culturii româneºti înBasarabia în timpul ocupaþiei ruseºti începute la 1812.

În numele Academiei vã rog sã primiþi cele mai cãlduroase mulþumiri, atât pentruacele scumpe rãmãºiþe venerabile ale vieþii de stat a Moldovei din secolele al XV-XVII,cât ºi pentru preþioasele publicaþii ruso-basarabene din secolul XIX.

Al domniei voastre devotat coleg,Secretar General,

I.C. Negruzzi[Domniei sale domnului Paul Gore, Membru onorar al Academiei Române � Chiºinãu.]

Note* Originalele acestor epistole, inedite pânã acum, se aflã la Biblioteca Academiei Române. Cota 49(1 5)

CDL III

−∫ .

* Dintr-o eroare de procesare nu au fost date, în articolul �Zamfir Arbore ºi unii dintre contemporanii sãi�(�Litere� 7/124, iulie 2010, p. 69) cotele scrisorilor redate: �Originalele celor trei scrisori, inedite, se

aflã la Biblioteca Academiei Române din Bucureºti: 96

XI∫ cãtre Titu Maiorescu, 19

DCCCLIII∫ cãtre D.A.

Sturdza ºi 31(2)

DXCI∫ cãtre Ioan Bianu�.

Umanistul ºi cãrturarul Paul Gore ºtia,mai precis spus era înzestrat cu ºtiinþa dea dãrui. Cãrþile, documentele ºi materialeleiconografice pe care le-a dãruit AcademieiRomâne spre a completa ºi îmbogãþicolecþiile bibliotecii constituie o mãrturie,din cele rare, foarte rare, ale unui învãþatcare ºtie sã preþuiascã informaþia istoricãoriunde ar fi ea.

Gestul lui Paul Gore e temeinic motivatºi demonstreazã nobleþea fiinþei sale.

Imaginea pe care ne-o propune NicolaeIorga despre eruditul cãrturar Paul Goresurprinde, în câteva ºire, esenþialul: �Daratâta ºtiinþã fãrã nevoie de a se arãta, ºiatâta valoare dispreþuind a se dovediînaintea judecãtorilor pe care-i dã vremea,nu se va mai întâlni în acea þarã�.


Mircea Constantinescu

RAFTUL DE SUS

Sunt înregistrate cam trei duzini descriitori geniali... Oricât de mâncat-de-moliitrece azi substantivul geniu (ºi sergentul sãumajor, adjectivul genial), cred cã, pentruautorii încã vieþuitori pe Terra, aceºtia suntmult mai mãgulitori decât primirea unorpremii, fie ele ºi de teapa Nobel-ului; cums-a verificat, cu generozitate adãugatã,numai aproximativ 10% dintre laureaþi ar fiputut purta onest coroniþa din platinã agenialitãþii...! Un critic literar român, dispãrutprematur, a croºetat o listã paralelã de mariscriitori, raportatã la cei deja încununaþi culaurii Academiei Suedeze. Ins de-un leat cumine, ºi tot donator de licenþã abstractã, ºi-a permis un top paralel oarecum aleator,oarecum �trãdãtor�, pentru cã n-a avansatcititorilor varianta încununãrii celor maisubtili creatori de imaginar literar. Dinpartea lui � m-aº fi aºteptat. A fost sã fiepierdutã o ºansã...

Însã nu despre clasamente, mai multsau mai puþin rezonabile, vreau sã perorez,cât despre �excluderea� premeditatã dinsnopul acestora a autorilor subtili, preasubtili. �Graþie� duplicitãþii sexuale ºi a celei(politice) franco-sovietice, André Gide cadedrept unicul exemplu, pentru mine, descriitor subtil canonizat de Nobel. Mult maiinteligent, mai rafinat decât cititorul sãuburghez, Monsieur Gide. Artist dotat cusânge rece, batracian amplu cultivat, �confratele Jean Cocteau, afin, s-a mai salvatcumva... � Gide a putut impresiona adânco generaþie, chiar ºi dupã ce ºi-a cerut scuze,public, cã n-a fost apt sã depisteze geniulmai junelui Marcel Proust. Acum, dupã ceam parcurs sute de kilometri de cernealãtipograficã produsã de indieni, japonezi,chinezi, dar mai cu seamã de europeni-de-limes sau nord-americani ºi sud-americaniºi australieni ºi sud-africani, recunosc fermcã Gide e greu de a mai fi luat în seriosdecât de o fascie de fundamentaliºti aisubtilitãþilor literare; de aceea, iatã, l-amreadus pe tapet; pentru cã, în definitiv, mise pare o injustiþie ca, antum ori postum,

DESPRE SEX (NUMAI DE BINE...)Neºansa scriitorilor prea subtili � acum,

despre John Updikecreatorii subtili sã fie... subtil monitorizaþiîntr-o carantinã, într-un ghetto al aºa-ziºilor�neînþeleºi�, �ermetici� sau �samurai� aiLiterelor contemporane. (Pe acest palier sus-pus de zgârie-nori, dintre români, n-ar puteafi selectat decât poetul Ion Barbu, aliasmatematicianul Dan Barbilian, ºi dânsulprea inteligent, prea subtil pentru un lec-tor chiar multiplu licenþiat).

Cei din leatul primului meu prunc s-auputut desfãta � bine îndrumaþi, altfel nu!,� cu romanul �Centaurul�; cei din leatulmezinului meu s-au putut desfãta cu�Vrãjitoarele din Eastwick�, roman ºi film(notorii ambele). Eu, prunc întârziat, m-am desfãtat cu �O lunã de duminici� (�AMounth of Sundays�, 1974, ed. rom.2009), parcursã avid la puþin peste o lunãde la decesul autorului... John Updike s-aaplecat (cu toatã fiinþa) asupra pupitruluiunde dactilografia graþie insistenþelormamei sale, care, deºi copilul nu avea delocrapiditatea cuviincioasã a lecturilor curente,a intuit cã Ionicã al ei va ajunge mãcar unSaint-Simon al suburbiilor, cum l-au�apostrofat� unii critici.

Ar trebui sã amintesc, acum, cã existãmari soliºti care cântã de obicei la un in-strument-cu-surdinã, aºa cum, dinnefericire, existã asasini versaþi înîntrebuinþarea armelor cu surdinã. Multdincolo de revelaþiile unui John KennedyToole (în �Conjuraþia imbecililor�) � autorsclipitor al unui singur roman, apãrut (post-mortem) datoritã tot unei mame zeloase, �naraþiunile lui Updike vrãjesc prin subiect,viziune ºi scriiturã, deopotrivã; astadeoarece autorul este un subtil, un jolly-joker, un factotum, un Mesia ºi un SfântulIoan Botezãtorul laolaltã. Vina luiprincipalã: subtilitatea. Însã nu deKennnedy e apropiat acum Updike, dar deVladimir Nobokov, cel din �Ada ºiardoarea�, � Nabokov, alt subtil genialocolit de coroniþa din platinã...

�O lunã de duminici� cumuleazã, lapersoana întâi, spovedaniile unui reverend,


Tom Marshfield, pedepsit cu un exil�involuntar� spre a se pocãi prin tocmaimãrturisirea pãcatelor, celor cu gândul ºimai ales cu fapta... Principalul act deacuzare � adulterul. Unul probat chiar prinautoumilire emoþionalã-eticã-anecdoticãdinaintea propriei consoarte. Care, culmea,n-ar fi deloc una neglijabilã... Nu e inutilsã anunþ cã atitudinea scriitorului nu e aceeaa unui ateu, ci a unui satiric rafinat ºiprezumþios, cam cum fost-au, în epocilelor, Swift sau Rabelais. Nu e inutil ºi sãevidenþiez predoslovia spovedaniilor(convenþionale): �Iertaþi-mi credinþa ºioraºul; sunt un pastor creºtin ºi unamerican. Scriu aceste rânduri din vremeadegringoladei lui Rcihard Nixon. Deºipãcatul al meu, tentaþia aparþine altora:îngrijitorii mei mi-au pus în faþã un teancde hârtii albe � preþul unei luni de scris,dupã estimarea lor. Mâzgãlirea imaculatelorpagini ar trebui sã constituie unica meaterapie.... Luna de zile ar trebui sã fie unade recuperare � iar eu o socotesc una de<retractare>.....Mã îndoiesc (numele meue chiar Thomas� [echivalentul, pentruortodocºi, al lui Toma necredinciosul]�cãterapia va da roade. Diagnosticul meu ecã nu sufãr de nimic mai virulent decâtcondiþia umanã, cum, de altfel, aºpropovãdui-o, ca pe o pildã� (subl. mea).�Deºi maladia e magnificã, voi adãuga cuonestã nodestie cã propriul meu caz eneglijabil de purulent, menþionabil doar dacãexaminãm aºternutul. Masturbare!Salvarea unui sunet de graþie al corziiobnubilate a sinelui! Imnuri de slavãSfântului Onan, mai târziu.... Amãnunte!Motelul � rezist tentaþiei de a-l numisanatoriu, casã de recuperare sau centrude detenþie � are forma unui O sau, maiexact, omega. Cercul de camereînconjurînd piscina este mãrginit într-oparte ºi alta...� Stabilimentul punitiv econdus, vigilent de compulsiv, de o anumeMs. Prynne, �cu o faþã bogatã, albã, deþestoasã, inexplicabil de mulþumitã de sine.Gâtul întins de parcã ar dori sã ciuguleascãsau sã se elibereze de o rosãturã. Ne-a lãtratregulile, pentru noi toþi�.

Mãrturisile acestui popã, Thomas,durând treizeci de zile de consemnãridactilografiate, fac substanþa, dar mai alessubtextul romanului. Subtilitatea lui JohnUpdike rezidã în tocmai sperjur-afiºata starede neutralitate; e vorba de un afiº, sauposter, sau banner crud de realist, crud deevaziv, poate ºi oniric; ambiguitateacontinuã e pigmentatã cu trãirileprezenteismului reclamate de convenþiaclaustrãrii pacienþilor vinovaþi în aceastãcitadelã izolatã. Protagonistul mãrturisitor

este �reverendul Thomas Marshfield, 41de ani împliniþi în aprilie, 1,80 m, 75 kg,palid ºi neural... La un moment dat jucãtorde baseball, apoi un zglobiu jucãtor defotbal american. Acum chel. Rozaliu învârful creºtetului, dacã se apleacã înluminã, altfel un soi de aurã gibonã, de pufarãmiu. Smocuri de blãniþã de ºoriceldeasupra urechilor albe, moarte...� Dintrespovedaniile sale, obligate conjunctural,extrag � pentru spuma de realism agresiv,menitã sã acopere continuu realitatea realã,profundã, nemãrturisibilã, câteva fotogrameobþinute doar pe gaura cheii: �Se masturbasedin nou, imaginîndu-ºi dinadins o femeie dintrecut, o roºcatã din podul trecutei tinereþi,pãrul ei pubian frumos împachetat în jurulcomorii, asemeni rumeguºului fin protejîndun medalion ancestral. Pe moment, dupã cebietul complice sugrumat îºi slobozise dinnou povara potentã, patul se înmuiase sub eldintr-o absurdã recunoºtinþã, iar sãrmanul acrezut cã poate sã alunece în somn printresãbiile geloziei.� Claustrarea unui bãrbat cuapetit sexual viguros este inevitabilgeneratoare de re-trãiri, de reminiscenþemnemotehnice erotice care, însumate, audarul sã conturze un personaj iconoclast,reverendul Thomas. Permanent, Updikepãstreazã acelaºi ton, o aceeaºi distanþã, oaceeaºi falsã identificare cu un erou dintr-omidle class strecuratã sub computer-tomograful unei ironii subtile, fãrã cusur,dar � nota bene � fãrã discriminãri clasiale-ateiste specifice socialismului vulgar.

Subiectiv cum mã ºtiu, am deslipit dintapetul compozit al lui John Updike uneleporþiuni, suprafeþe poate pilduitoare pentrucei care-ºi tapeteazã scrisul cu mãtãsuri(închipuit) �asemãnãtoare�: �... Dungile deluminã lunarã tãrcau scara la fel ca înainte,ca spatele costeliv al unui sclav implorîndclemenþã�; �Sâmbãtã bãtea la maºinã �ejaculãri de ciocãnituri, dupã lungi preludiide agonie silenþioasã�; �... mã priveau cuo grimasã prudentã dar aprobatoare, caniºte specialiºti interesaþi, în timp cemirosul de mosc emana mai gros ca fumulde tãmâie dintre picioarele nevesteloraºezate în strane�; �Eram atât de grãbiþiîncât nu ne sinchiseam întotdeauna sã nedãm jos ºosetele ºi lãnþiºoarele ºi articolelede lenjerie care atârnau pe noi ca niºtecioburi sau epoleþi, tãvãlindu-ne pe patulei scund ºi pãtrat, la al cãrui capãt se aflao cutie rectangularã de lemn, cuverturaarãta ca o explozie solarã, ea mã împingeaîn jos, mâna pe burtã trãgÂnd în susblãniþa pubianã sã nu se încâlceascã, apoise lãsa împlântatã în falusul meu sculat, acãrui vânã fusese întãritã de degetele ºibuzele ei, apoi termina printre gemete, dupã


care ne mai foiam un pic, termina din nou,secreþiile vaginale zemuind atât de copiosîncât mãciulia, de regulã mult preasensibilã, aluneca în largul sãu, calmã caun peºte, refuzÂnd politicos sã ejaculeze,aºa cã ea termina din nou, iar nuda eibucurie împãrtãºitã îmi provoca un hohotde râs sãnãtos�; �Tocmai mi-am fãcut-osingur întins pe mocheta verzuie ca ungãinaþ de gâscã, ca sã nu pãtez pãtuþul meude holtei în care camerista Navajo ar puteaobserva cu sarcasm urma unei feþe paliderãnite. Sãmânþa mi s-a îmbibat în puful depoliester ºi particulele microscopice aledeºertului aduse de sute de pantofitranzienþi. N-ar fi trebuit s-o fac, pentrucã acum imnul adus amantei va fi moale ºifragmentat, muls de o mânã încãtremurândã ºi mirosind a lipici venerabil.La îmbinarea coapselor cu abdomenulAliciei puteam sã-i numãr flocii unul câteunul; deveneau tot mai deºi spre centruformînd o barbã virtualã, iar atunci cândfãceam duº împreunã înainte de a neîntoarce în lumea noastrã antisepticã mãlãsa sã i-o coafez cu sãpun într-un ciocobraznic. Îºi iubea pizda, o rãsfãþa ºi ogândurea de parcã n-ar fi fost un dispozitivpentru obþinut copii, ci chiar o copilã,delicatã ºi minionã ºi complexã ºi afurisitde îndãrãtnicã. <Necazul meu>, mi-a spusea, <e cã gândesc cu pizda>. <Mã pup înpizdã!, a suspinat ea odatã, atunci cândmi-am ridicat gura direct de jos ºi amsãrutat-o zemos pe-a ei. Amantul e un via-duct. Amantul ca zeu al norilor, reciclîndumezealã dinspre pãmânt spre nori sprepãmânt�; �Adulterul, prieteni, e condiþianoastrã inerentã: <Aþi auzit ce s-a spusdespre asta în timpuri strãvechi: Nu te veideda preacurviei, însã eu vã spun cã oricinese uitã pofticios dupã o femeie a preacurvitcu ea în inima sa>. Dar cine are ochi sãvadã ºi sã nu se abþinã de la a pofti? N-afost prima poruncã receptatã de urechileumane: <Fiþi roditori, înmulþiþi-vã>?Adulterul nu e o alternativã care poate fievitatã; e o ocazie care trebuie împlinitã.Astfel interpretez aceste texte�; �...Jane sedovedea alarmant de dibace în exercitareafutaiului sec (scuzaþi acest termen...)...Alarmant, deoarece dibãcia ei presupuneacã exersase înainte. În genunchi sau pe oparte, mâinile ei nu întâmplãtor plasate pefesele mele pentru echilibru ºi presiune, sefreca de mine pânã ce unul dintre noi, decele mai multe ori ea înaintea mea decâteu înaintea ei, nu mai rezista ºi termina.Cel rãmas de cãruþã se conforma curând.Ce poezie în virginitate! � gâfâitul firav allui Jane pe umãrul meu, glandele explodîndnevãzute în ea ºi revelaþia udã a sãmânþei

mele, gelatinoasã pe pãsãrica ei, saulucitoare pe burtica ei ca o celulã de salivãlunarã�; �Din toate colþurile, Ned, lumeane preseazã spre disperare ºi uitare a luiDumnezeu. Din niciun alt colþ, probabil,mai mult ca de aici, din aceastã bisericãpustie�; �<Nu existã Cezari mai buni saumai rãi?> <Tind sã mã încred în Cezarulaflat la putere, decât în cel care i-ar puteaurma. Cel prezent ne cruþã cel puþin vieþile,ceea ce urmãtorul s-ar putea sã n-o facã>�;�Ironia reprezintã stilul laºitãþii noastre�;�... a vexat-o pe draga mea organistã cutalie groasã ºi mâini ferme ºi pizdãcugetãtoare�; �ªi, apropo, ce judecatã defineþe e aceasta raportatã la preamãritanoastrã religiozitate americanã! De la primasãrbãtoare a Recunoºtinþei am adoptatpietatea stomacului ghiftuit; ne rugãm cuburþile noastre, în timp ce mâinilepãcãtuiesc, iar minþile denunþã universul�;�Încerc sã-mi þin gândurile departe de sâniiei pe care rochia croºetatã îi îmbrãþiºeazãatât de strâns încât ar putea sã încãlzeascãun sfânt�; �Predica de ieri, aproape de aputrezi ca blasfemie, încã îmi stã greu înstomac�; �Dupã ce-am trecut prin câte amtrecut, Domnul ne iartã pentru un pic deplaisir; un pic de uºurare animalicã. Trupºi suflet, suflet ºi trup, leul ºi mielul se vorîntinde pe jos împreunã, iar viaþa de apoi numai e. Orice fiu de preot poate sã-ºi deaseama de asta, citeºte-þi moleculele.Povesteºte-mi despre pizdulicea cu pãrnegru, s-ar putea sã mi-o pun ºi eu... Aºazic ºi broscoii de franþuji, le con este le cen-tre du monde. ªtii ce-mi zicea gagica cândºi-o trãgea � un compromis. Ai auzit? Com-promis! O pizdã promisã!�; �Urzirea ºiurzeala compun þesãtura unei parohii, iar eusunt fusul fornãitor�; �... soþiile cãrora leplãcea atât de mult s-o ia sus încât clitorisullor pãrea sã fie, asemenea feþelor pistruiatedin filmele mute, în fundul gâtului....Deoarece zeflemitorii au dreptate, religianoastrã e una potrivitã pentru femei ºisclavi... Cã cererea de prunci nu mai estece fusese odatã, deºi inerþia evolutivãmenþine orgasmul ca pe o mitã.... M-amgândit s-o posed aici, în podul parohial,unde lumina lichidã a unei lucarne turnaviaþã în ieslele ºi scenele cu naºtereaDomnului...�; �Eu sunt toþi, sunt Dumnezeutronînd pe singurul eu care existã pentrumine; ºi sunt þãrânã, îmi place gustul ei. Ceînseamnã toatã aceastã reducþie pe care amdescris-o, rãspopirea mea de demnitate,dreptate, respectabilitate, paternitate,bãrbãþie, chiar ºi de mândria ilicitã aperformanþei adulterine, dacã nu o formãde exaltare, o reacþie activã într-un tub ver-tical fix?.... Cuvintele sunt la fel pe


Magazia penetratã

sã zburãm! Ancuþa se învelise repede cu cergape cap, dar uitase frumuseþea de cur gol...Mi-era niþel ruºine, de ce � nu ºtiu! Amazvârlit-o pe grãsanã în pod, m-am cãþãrat ºieu, ne-am îmbrãcat, am coborât ºi-am tulit-ofiecare încotro a nimerit!

La vreo sãptãmânã dupã ispravã, daude Traian în bufet, unde intrasem sã iau þigãri.Îi þinea de urât o sticlã cu vin. M-a chemat.Drept sã spun, mi-a fost cam fricã. Bãtãi lacârciumã omul nu fãcuse, da� parcã poþi sãºtii? El a turnat un pahar pentru mine, am datnoroc ºi m-a privit în ochi cu ochii lui ca douãcuþite verzi:

� Bã, tu ºtii sã þii un secret?� Ce secret, nea Traiane? � am fãcut pe

prostul.� Hai, du-te dracului, cã eºti de-al nostru!

� a râs, ºi zãu cã mi s-a luat o piatrã de peinimã. Atâta ce-am bãut atunci, cã am ajunsacasã pulbere ºi-am dormit în curte, pe jos,fãrã sã simt pic de rãcealã. Peste un an, cândam început casa nouã, magazionerul m-a ajutatcu niºte grâu, cã pe vreme-aia trebuia sã predaiproduse agricole ca sã-þi vândã Cooperaþiatablã sau mai ºtiu eu ce materiale deconstrucþie. O cãruþã vârfuitã cu saci am dusla siloz, netrecutã în vreo socotealã de Traianal Socotencii. Era un fleac!

Dar dacã mie a putut sã-mi dea gratis ocãruþã, mã întreb câte i-a dat Ancuþei? (Sauinginerului Scoican, ce conteazã?!) Cã ºi-auzidit oamenii o casã boiereascã, de ingineriadevãraþi, cu zece camere ºi-o magazie-garaj-depozit, ce bate de departe pe-aboierului Bãlãnescu!...

Asta-i povestirea lui nea Costel V. Mãcredeþi sau nu, n-am inventat nimic din ce-aþiputea bãnui cã este inventat. Dacã omul afabulat, eu nu-l corectez. Este tentant, dar ºifacil sã construiesc un soi de Don Juan-þãran.Cum trãim în epoca deconstructivismului, iarindividul real pare personaj literar, ce rãmânede-scris?

dinãuntru, iar iubirea liberã nu e un scan-dal, ci o tautologie.... Femeile care veneaula mine ca niºte bocceluþe întunecate saunoduli de rezistenþã deveneau transparenteîn timp ce erau regulate. Le cunosc; nupoþi cunoaºte fãrã sã iubeºti. În acest sensgrecii nu erau atât de naivi presupunândcã a ºti ce e bine înseamnã sã fii bun....Dispersãm claustrofobia... ªtiind,dizolvãm furnirul pe care mâzga noastrãanimalã îl depune pe lucruri ºi empatizãmcu lucrarea lui Dumnezeu�. Etc.

Elocinþa eroticã ºi eretic-ecleziasticã,manifestã în romanul �O lunã deduminici�, este una cursiv-coerentmotivatã, Updike dealtfel nici n-a fost

apreciat vreodatã drept un scriitor deduzinã sau magazioner de pornografii,dimpotrivã. Aminteam, la început, de unNabokov; acum, la sfârºit, pot sã-iamintesc ºi pe William Burroughs ºiHenry Miller (cam întreg plutonul ieºindde sub mantaua unui D.H. Lawrence).�Pasiunea eticã, un drãcuºor alminþilor triviale�, decide scriitorul. Suntsau nu de-acord cu el, dar nu-l pot omite,nicidecum uita. A fi subtil scriind despreun autor extrem de subtil este a fitautologic, redundant sau, în rare ºifericite situaþii, superior lui. Mã retrag,adus de spate, în tãcerea literelor permisede un laptop de duzinã...

�Þi-nchipui ce spaimã am tras, cãzândcu ibovnica mea cea grãsanã de la un metruînãlþime, chiar în timp ce coþãiam mai cusârg! ªi ce noroc pe noi cã rãmãsese grâudestul! Dacã furau ãia tot ºi cãdeam pepardoseala cimentuitã, ce naiba se-alegeade oasele ibovnicei?

Ne ridicãm, ne dezmeticim, ne pipãim �eram întregi! Dar când privim în jur � cineînþepenise într-un colþ al magaziei, pe-o cergãaºternutã ca un pat? Ai ghicit! Traian alSocotencii (nu al socotelii, deºi el la asta sepricepea mai bine!) ºi (...sã cad pe jos, nualta! Da� norocul meu � cãzusem!) ...Ancuþa,specialista în �culturã mare�, nevasta lu�Scoican, inginer-ºef al CAP! Bãrbat domol ºiaerian, slab din fire, inginerul era foarte bunla cultivarea pãmântului, dar nu prea ºtia sã-ºi cultive... þarina proprie! Se cãpãtuise dinfacultate cu o muiere zdravãnã ca o magazieboiereascã nou-nouþã. Ancuþa avea carnemultã ºi tare, zguduia pãmântul pe undetrecea, iar beregata ca o acioaie. Când serãstea la vreun cãruþaº, o luau caii din loc cuhamurile nepuse! Dar avea o piele netedã ºialbã, ºi-un pãr negru, de-þi tãia respiraþia fãrãsã te-atingã! Iar la horã când juca, îi sãltauþâþele ca mingile ºutate de Dobrin � nu puteaipune mâna pe ele! Era tot inginerã, pãrea soiulãla de muiere fãrã patã, fãrã cãlcãturã strâmbã.Aºa o ºtia tot satul, ºi chiar eu, care n-amcheltuit puþin cu muierile, aº fi jurat cã aºaeste! Pânã în ziua aceea de pominã, când amvãzut-o aºezatã în patru labe, ca vaca la montã,iar pe Traian al Socotencii punându-i coadã!

Cãzãtura ne stricase coþãiala, dar nurupsese decât scândura podului. M-amsculat, am ajutat-o pe ibovnicã sã-ºi ridicesuta de kile, ºi-am vãzut cã Traian face semne

(urmare de la pagina x)


Poezii aºezate în limba românã de Radu Cârneci

MARI POEÞI AI IUBIRII

LÉOPOLD SÉDAR SENGHOR(1906-1996)

Nãscut în 1906, cunoscut om politic ºi scriitor. Preºedinte al Republicii Senegal (1960-1980). Poet, critic literar, eseist, autor de texte politice. Împreunã cu Aimé Césaire ºi LéonDamas, fondator al �Negritudinii�, miºcare pentru afirmare în plan mondial a valorilorspecific africane, având ca punct de pornire personalitatea omului negru. Studii de filologie(literaturã francezã, literaturã clasicã greacã ºi latinã) de etnografie ºi lingvisticã africanã(obþine titlul de Doctor cu o tezã privind dialectele vorbite în Senegal). Dintre volume reþinem:Les Chants d’Ombre (1945), Anthologie de la nouvelle poésie nègre et malgache de

langue française (1948), Etiopiques (1956), Nocturnes (1961), volumul de eseuri Negritude

et humanisme (1964), Lettres d’hivernage (1973), Poèmes (1974), Les élègies majeures

(1979). Din versurile lui Léopold Sédar Senghor au fost publicate douã volume antologice,sub titlul Jertfe negre (1969 ºi 1976), în traducerea lui Radu Cârneci. Marele scriitor L.S.Senghor este iniþiatorul miºcãrii francofone. Membru al Academiei Franceze. Strãlucitãpersonalitate a secolului 20. S-a stins în 2001.

ELEGIE PENTRU REGINA DIN SABA(Elegie pour la reine de Saba)

în acompaniament de mai multe kora, balafongs ºi un tam-tam)�... Sunt neagrã ºi frumoasã...�

(Cântarea cântãrilor)1

Da! Ea m-a sãrutat atunci cu dulceaþa gurii saleªi-n amintire mi-au rãmas miresme proaspete de lãmâiþãºi mimozã de IndiaCa un zvon parfumai în aprilie. Asta a fost demult îngrãdina copilãrieiAtunci fântânile erau curate, ºi atât de transparenþi zoriinimbaþi de rouã, cândSpãlam cu mâini nevinovate, mandarine în apa cea rece.Am zis dulceaþa gurii sale, a Iubitei, Maimouna, prietenamea ºi soraDa, Maimouna, amorul ºi iubita mea. Si privirea-i caremã alinta drãgãstos.Tu mi-ai venit minunatã, Negresa mea, în fiecareprimãvarã solemnãFrumoasa mea, când seva cânta dansând în picioarelemele, în ºalele, în pieptul ºi în creierul meuTu vei sta dreaptã, ca o mascã, asemenea unei margaretede aur peste farul frunþii tale, ca un foc în noapte.Vei pronunþa acel cuvânt; iar eu, fericit, þi-1 voi întoarceºi tu din nou spre mine, izvorul tãu de viaþãSpre dulcea dorinþã din grãdina copilãriei.O, dorinþã legãnatã în toamna vârstei mele, în care, ca unritm alb îmi incendiezi memoria!Trebuie sã-þi cânt frumuseþea spre a-mi alunga angoasaspre ColinaPe unde se intrã în împãrãþia Copilãriei pentru aîndeplini promisiunea lui ªira BadralAºa cum Mohamed El Habib Terrouzien a sãrbãtorit peDiombuett Mbodj în splendoarea-i de abanos


La fel cum Moise în noaptea numibianã, iritând-o peapriga Miriam, pe care, apoi, Dumnezeu a pedepsit-o culepra albã.Da, te cânt, cum regele blond Solomon intona dansuri ºiuºor fremãta-vor corzile korei.Iatã, din Rãsãrit, se aratã zorii de diamant ai unui timpstrãlucindNegresã, tu mereu Ceamaifrumoasã!2

O, Memorie! memorie care arzi în prea-albastra noaptepentru a cânta Primãvara ce-mi înmiresmeazã rãsuflareaCând coaja plesneºte iar gura-i e de dorinþe, umedãmireasmã-a seminþei, mireasmã-a cuvântului.Sã mã aºez iar sub imensa-þi boltã, stea sclipitoarespre-a-mi cãlãuzi paºii peste pãmântul îngheþat.Deci, caravanierii mi-au vorbit despre frumuseþea ta, fiicãa Ethiopiei, þarã a bogãþiei din fericita Arabie.ªi mai ºtiu: aici oamenii roºcaþi sunt mai înalþi de patrucoþi la fel oamenii de abanos albastruOamenii de ambrã ºi cei de culoarea uleiului, iar pãrulnegru uneori foarte aspru.ªi mi-au povestit, apoi, despre femeile zvelte asemeneapalmierilor, în veºmintele lor de mãtaseªi cã, fãrã-ndoialã, cea-mai-frumoasã este fiica RegeluiregilorRegina-copilã, Regina Sudului umbros ºi a Dimineþiirãcoros parfumatã.Mi-au spus cã are strãlucirea diamantului negru,prospeþimea zorilor si plutirea vântuluiCã zboarã ca o antilopã sãrind peste coline, iar cãlcâiulsãu în aer este ca un panaº luminosCã genunchii-s negri ºi picioarele-i de aramã roºie, suplu elan.Armonioasã-i miºcarea muzicalã pe care o cântã cu vocede aur verde trubadurul!Mi-au mai vorbit, apoi, despre bravura-i de amazoanã,despre glasu-i alintos ca mãtasea, pãstrãtor de enigme...Mi-am trãit dorul de ea pe þãrmul încântãrii. Lungi aufost pentru inima mea cele ºase luni de aºteptarePânã în ziua când m-am destãinuit Stãpânului-peste-Mistere supranumitul �Gura Leului ºi Surâs alînþeleptului.�Dar ºi ea a îndrãznit sã aºtepte de trei ori ºase luni,vibrându-minerãbdarea în nerãbdarea-i, timp în care doica sa,neagrã ºi ea ca Marea Preoteasã din Tanit mi-a adusdouã mici scrinuri:ªi am deschis gura leului cu parfumata cheie a surâsului.ªi am surâs surâsului «da», descifrând acest cântec debucurie:«O, Rege al înþelepciunii, tu eºti mult mai subtil decâtºarpele«ªi leu ascultãtor când i se porunceºte, ºi lup care îºidevorã prada în galop«Tu eºti mult mai tare decât arcul încordat de Etiopian;mirosul tãu fiind ager precum al lynxului.«Ah, ºi ce mândru eºti când dansezi! Tu eºti asemeneafluturelui«Asemenea pãsãrii regale, cu aripile desfãcute,te întorci uºor«Uºor, nu! ci, ca posedatul de Dumnezeu, pe care-1 cautãfãrã istov pretutindeni.


«Ce frumos eºti, asemenea soarelui la zenit pestetãcerea sfântã«O, Poet minunat, care dansezi aplecat peste struneleîncordate ale korei tale!«Din adâncul înþelepciunii sale Doica m-a hrãnit, m-aînvãþat sã lãcrimez limpede asemenea ghepardului«Da, tu eºti splendid în aurora juvenilã, ca iasomiasãlbaticã în dimineaþa sonorã«O, Poetul meu Înþelept, � ce faci sã danseze degetele-þipe încordatele strune ale korei tale.»3

Ziua promisã veni, aurora în sãrbãtoare despodobeaproaspãt arborii de miresmeEroii armelor, mulþimea clopotelor vuind înaltanunþându-i prezenþa la trei mii de paºiCând, sub corturile sclipitoare, o precedau ºaptezeci-ºi-ºapte de elefanþi împodobiþi, înaintând în paspachidermicCu cãlãuzele deasupra pe covoraºe înflorite în aur roºulegãnându-ºi prãjinile lungi în strigãte ritmate.Apoi, pe jos, rãzboinici negri, în rânduri strânse, cu pieilede leopard pe umeri.Urmau, la rând, cei care purtau daruri: ºasezeci de tineri,tot atâtea fete puternice cu sânii împingândÎnaintând mai surâzãtori ca nuferii din lacul Alizeelorªi nouã fãurari cu ciocanele pe umãr semnificândnumerele primordiale, toþi iviþi din ritmul tam-tam-urilorªi alte daruri � nu le mai numesc: ar fi prea lungã listaacestora.Aºa se desfãºurau planurile lui Dumnezeu, când logoditãurca spre colina sfântã.Îmi amintesc de seara festinului meuCând uºor, ca un flaming luându-ºi zborul, în rochia-þitrandafirie de boubouCu gâtul fraged sub podoaba pãrului, cosiþeîmpletite-n aur albUºor tu ridicându-þi bustul, chemãrii mele rãspunzândSpre a închide evantaiul dansurilor, în doi dansând alPrimãverii dans.Timp rece ºi uscat ºi iama, adio! ªi iatã ploaia Primãveriica o minune a cerului venind.Încetiºor, încet, o picãturã, apoi douã, graveªi sforãitul norilor apoi, ºi umeri zguduiþi spre-a câºtigaVirginul pântec, ºi izbind pãmântul apãsat, continuuÎn timp ce, întredeschisã gura ta, abia, cu braþele-notaiînchipuire, ca-ntr-un torent lianele prelungi.4

Cade bouboul! Ca-ntr-o sincopãªi bustul transparent sub bluza neagrã stropitã cu aurverde asemenea podoabelor bogate, iar fustaE deschisã-n pãrþi pe pulpele în strãlucire matã.Miºcarea a doua-iCea care începe-n sol când bat plantele picioarelorªoldurile fremãtând, ca muntele-vulcan legãnându-seªalele cabrându-seSpre-a exploda, ºi sânii rãsãrind în strãlucirea limpede aPrimãverii, parfumul adânc de gongo, pãmântul cãrnii.Apoi, sub cerul desfãcut, începe dansul polenurilor de aur.Sunt douã dansuri paralele, privindu-se respirând


miºcarea brizei.Ci, rotindu-se, avansând unul cãtre altul, tremurãtoareaundã ne cuprindeNe împinge unul spre celãlalt: tu ondulândCu braþele, ca un coºuleþ de flori drept ofrandã, iar euÎmprejurul tãu ca furtunã de nisip arzãtor pe timp desecetã � foc pârjolitã.Apoi alunecând spre mine, toatã fremãtând de la ceafã lacãlcâiele trandafiriiUºor coborând, peste genunchii tãi genunchii meiCântând acea melodie ce-mi zguduie rãdãcina fiinþei:«Spune-mi, spune-mi dragul meu înþelept, Poetul meu, ospune-mi acele cuvinte de aur«Ce-n inimã îmi înfloresc minunea!«Fã ca melodia ºi ritmul tãu sã-mi deschidã farmecul totcu numãrul de aur!»Ci eu te-am întors cãtre mine, stând faþã în faþãCa luna cu soarele, mâinile tale într-ale mele, fruntelângã frunte, respirând fiecare din celãlalt.ªi iarãºi genunchii tãi se îndoaie spre vârfulpicioarelor lungiNervoase sub unduirea umerilor, oh, miºcarea ritmatãa spateluiAº zice ca arãtura adâncã a pântecului în nisip.Îmi amintesc emoþia mea la chemarea ta, eram în extazChipuri de luminã fericitã, când tu ai primit în unghiuldeschis al pulpelor melodioaseImnul polenurilor de aur în bucuria de moarte nãscãtoarede viaþã.5

Deci aºteptarea noastrã a mai durat nouã nopþi ºi nouãzile pânã ce am intrat în împãrãþia Copilãriei.Dar iatã-ne proaspeþi, renãscuþi în grãdina atât de doritã.Iatã-te sub lumina lãmpii ºi pielea ta e ca mãtaseaEu la picioarele tale îmbrãþiºându-þi genunchii, în faþastatuiei mele din bazalt negru cu dungi roºii:Pielea ta parcã-i din bronz albastru, ca noaptea albastrãsub lunã parcã unsã cu mireasma uleiului de palmierSubsuorile tale � mici ºi dulci mãrãciniºuri � în carefumegã smirna dragostei mele.Îmi amintesc de corpul tãu: era ca un surâs de mãtasepradã mângâierilor ºi gingãºiilor meleAh! adâncul extazului, sãruturile la încheituri de tainã ºilâna vâlcelei întunecate la umbra sfântului munticel.Da, mi-ai surâs, ºi-atunci zãpezile temerilor mele s-autopit la soarele aprilinInima þi s-a deschis doar pentru mine, ºi ca vulturul pestemielul fraged, cu slava mea te pãtrund.Da, tu eºti pãdurea mea sfântã, templul meu înmiresmatleagãnul meu de liane, tu palmiera mea fragedã.Ah! talia ta cuprinzându-o, liniile tale armonioasefremãtând îndelungIatã, în grãdinã urc sã culeg minunatele fructe pe tinesprijinindu-mã ca pe scara lui Iacobªi-i gura ta aromã de parã sãlbaticã, iar braþele blânziºerpi de iubire mã strâng lângã inima ta dansând!Da, acesta-i poemul, aºa se creeazã poemul: noua lumeîn bucuria timpului învierii...Da! ea m-a sãrutat cu sãrutarea gurii saleCea mai frumoasã, neagrã ºi frumoasã între fiiceleIerusalimului...


Florentin Popescu

Un pedant de peste munþi:IOAN ADAM

PORTRETE ÎN PENIÞÃ

În cei vreo patruzeci de ani de cândani de când mi-a fost dat sã mã miºc prinlumea literarã, am cunoscut fel de fel deoameni, fel de fel de caractere, persoanecu obiceiuri, ticuri ºi virtuþi ce alcãtuiescun evantai cât se poate de larg ºi de variat.ªi pot spune cu mâna pe inimã cã maiaproape de la fiecare am avut câte ceva deînvãþat. Cei mai mulþi, vãzuþi din unghiuridiferite ºi pe parcursul amarului de ani decând îi ºtiam, rar m-au fãcut sã-mi schimbimaginea iniþialã pe care mi-am format-oîn ce-i priveºte.

În larga galerie de portrete pe care opãstrez în memorie, Ioan Adam,cunoscutul critic ºi istoric literar de azi,mi s-a fixat printr-o imagine caracterizatãprintr-o constanþã a virtuþilor ce n-a fostnici contrazisã ºi nici deformatã de-alungul timpului.

Ne-am cunoscut în vara cãlduroasã aanului 1964, cãtre toamnã, când amândoisoseam în Bucureºtii speranþelor ºi aiviselor tinereºti de dupã absolvirea liceului,hotãrâþi sã urmãm cursurile Facultãþii deLimba ºi Literatura Românã. Eu veneamdin Buzãu, iar el descindea de peste munþi,de la Mediaº, ºi-am înþeles cã fãcea partedintr-o familie dornicã � precum oricefamilie de ardeleni � sã-ºi vadã fiul cu studiisuperioare, îmbrãþiºând o carierã umanistã.ªi nu una oarecare, ci pe aceea de dascãl,ori de funcþionar cultural superior.

Pe atunci, amintita facultate era la marecãutare ºi nu e de mirare cã pentru celecirca o sutã ºi jumãtate de locuri concurauaproape o mie de candidaþi veniþi din toatecolþurile þãrii sã-ºi încerce norocul ºiºansele la Universitatea din urbea de pemalurile Dâmboviþei.

Într-o mai veche carte de amintiri (�Unmesteacãn rãtãcit în câmpie� � 2007) amrememorat pe-ndelete acele zile de vise ºide speranþe, aºa încât nu-mi rãmâne decât

sã aduc, aci ºi acum, decât câteva linii noi(eventual ºi câteva retuºuri) la portretulacestui coleg ºi prieten al meu, cu careaveau sã mi se încruciºeze paºii de zeci ºisute de ori în zilele ºi anii de mai târziu.

Ziceam ceva mai sus cã virtuþileomului au rãmas, de-a lungul vremii,neschimbate. ªi mã gândesc, în primul ºi-n primul rând, la o trãsãturã accentuatã lael mai mult decât la alþi tineri veniþi de pestemunþi, din Transilvania: pedanteria.

Pentru noi ceilalþi din Muntenia, dinOltenia ºi chiar din Moldova, inºi în gen-eral mai populari, mai puþin preþioºi înexprimare ºi mai spontani, necenzurându-ne în vreun chip vocabularul ºi expresiileîn dialogul cu ceilalþi, Ioan Adam fãceaîntrucâtva o notã aparte. Se vedea de ladistanþã ºi cu ochiul liber cã omul crescuseîntr-o familie bunã ºi cã primise o educaþiepe mãsurã. Deºi unii erau gata-gata sã-lironizeze pentru te miri ce gest, atitudinesau opinie, se abþineau totuºi, simþul inte-rior cerându-le sã se opreascã la timp ºi,la rândul lor, sã-ºi cenzureze cuvintele.

Este interesant cum trei tineri � el,Mihai Moraru venit din Oltenia ºisubsemnatul � trei tipologii, trei caractereºi trei persoane atât de diferite, purtândfiecare marca locului de descindere, ne-am împrietenit atunci ºi am rãmas prieteniºi mai târziu, indiferent de cãrãrile pe carene-a fost dat sã apucãm în viaþã.

La început, pedant în viaþa de zi cu ziºi-n activitatea universitarã, Ioan Adam s-a adaptat repede mediului, pedanterie luirefugiindu-se, dacã se poate spune aºa, înpropriile-i scrieri, putând fãrã prea maregreutate sã fie descoperitã ºi azi în textelelui de criticã si istorie literarã.

Escapadele la care ne-a fost dat sãparticipam îmrepunã sunt atât denumeroase încât ar fi greu, dacã nu cumvaimposibil, sã le rememorez pe toate.


Întâmplãrile din cãminul �Carpaþi�, apoi dela Grozãveºti, noaptea în care am mers cupluguºorul pe la profesorii noºtri,necazurile din sesiunile de examene etc.etc. au umplut o tolbã întreagã de amintiri.

Relaþia mea cu Ioan Adam þine, fãrãîndoialã, de o prietenie care n-a fost / nueste zguduitã de nimic. Dar ea, prietenia,mai þine ºi de altceva: de o solidaritate degeneraþie bazatã, desigur, pe afinitãþi ºipreocupãri comune.

În 1970, cam la un an dupã terminareafacultãþii, am debutat cu poezie în colecþia�Luceafãrul�, dar n-am avut rãgaz sã mãbucur prea mult de asta, fiindcã a trebuitsã plec în armatã. Ioan Adam, cãruia i-aparvenit micul meu volum, mi-a fãcutatunci o mare bucurie: a scris o recenziedespre volum. Iar bucuria a fost cu atâtmai mare cu cât textul cu pricina n-a apãrutoriunde, adicã într-o obscurã publicaþie,ci în �Scânteia�, ziarul cu tirajul cel maimare din þarã ºi care ajungea pânã ºi în celmai îndepãrtat cãtun. Îmi vine sã zâmbescºi acum cu duioºie amintindu-mi cumcolegii mei de pluton, într-o pauzã deprânz, citeau cu toþii ziarul în cauzã ºi cumdin ziua aceea �am crescut în ochii lor�,ca ºi în cei ai comandanþilor mei, din acelmoment mai îngãduitori, mai înþelegãtoricu �poetul�, cãruia nu-i mai refuzau biletelede voie în oraº ºi pe care nu-l maicopleºeau, ca pânã atunci, cu comenzilelor: �Culcat!�, �Salt înainte!�, �Pasalergãtor!� ºi altele asemenea...

Dupã 1970, odatã cu revenirea mea înBucureºti, am reluat, se înþelege, legãturilecu acest prieten ºi fost coleg de studenþie:ne-am întâlnit � fie întâmplãtor, fieprogramat dinainte � la diverse manifestãriculturale: vernisaje de expoziþii, lansãri decarte, spectacole. Ne-am oferit unul altuiacãrþile proprii cu autograf ºi, pe cât a fostposibil, am scris despre ele, eu despre alelui, iar Ioan Adam despre ale mele.

Cã a fost ºi a rãmas pânã azi unadevãrat prieten, m-am convins încã o datãde curând când am alcãtuit un volumbiobibliografic ºi am descoperit cã, alãturide Teodor Vârgolici, el este criticul carem-a onorat cu cele mai multe comentarii.Iar satisfacþia a fost atât mai mare cu cât,obiectiv, cinstit, nepãrtinitor, a scris fãrãa mã lãuda în exces ºi fãrã a mã menaja,semnalându-mi carenþe ale textelor oripuncte de vedere faþã de care a avut / areunele rezerve.

Cu Ioan Adam s-a întâmplat ceea ce

s-a întâmplat / se întâmplã cu mulþiabsolvenþi de Filologie � a avut o carierãdestul de sinuoasã: dupã ce ani mulþi alucrat la �Scânteia� a trecut la �Scânteiatineretului�, iar de acolo la EdituraEminescu, pe care a pãrãsit-o pentru ziarul�Vocea României� (unde hazardul ºi viaþaau fãcut sã ajungem colegi de redacþie),de unde s-a transferat la Radio. Cãtre aniipensionãrii ºi-a luat doctoratul (dacã nucumva mã înºel, cu o tezã despre DuiliuZamfireascu, cãruia i-a editat ºi opera) ºia început sã predea la vreo douãuniversitãþi din provincie.

Dincolo de avatarurile biografice,Ioan Adam rãmâne un critic important,cu o operã ce numãra mai multe studiidespre scriitori moderni ºi contemporani,ediþii ale acestora, însoþite de un aparatcritic corespunzãtor, caracterizat prin�rigoare documentarã, subtilitateaargumentãrii�, cum bine ºi exact se scrieîn �Dicþionarul general al literaturiiromâne�, editat de Academie.

ªi, mai mult decât atât, Ioan Adammanifestã o propensiune ºi cãtre altedomenii decât cel circumscris strict istorieiºi criticii literare. Bunãoarã, o suitã de tableteºi reportaje reunite sub genericul �Batclopotele pentru Basarabia�, urmatã de un�Panteon regãsit. O galerie a oamenilorpolitici români�, atestã în persoana autoruluiun bun analist ºi documentarist, dublat deun condei ascuþit, un scriitor cu oremarcabilã capacitate de sintezã.

Sã þinã, oare, toate aceste virtuþi destructura sufleteascã a ardeleanului, depedanteria de care aminteam mai laînceputul acestor rânduri, de seriozitateaºi tenacitatea omului de culturã sau de toatela un loc? Cine poate ºti?

26 Cuptor, 2010


Victor Petrescu

VASILE FLORESCU.Reabilitarea �ºtiinþei discursului�

DICÞIONAR

Filosoful, esteticianul, filologul,istoricul culturii, se naºte pe 4 aprilie 1915în satul Manga, comuna Voineºti, judeþulDâmboviþa ºi înceteazã din viaþã laBucureºti în 14 aprilie 1982.

Studii liceale la �Ienãchiþã Vãcãrescu�din Târgoviºte, absolvite în anul 1936. Dupãterminarea Facultãþii de Litere ºi Filosofiea Universitãþii din Bucureºti (1940),profesor suplinitor la liceele �Petru ºiPavel� (Ploieºti), �Ienãchiþã Vãcãrescu�(Târgoviºte), �Aurel Vlaicu�, �MihaiVitezul�, �Gheorghe Lazãr� (Bucureºti) ºila ºcoli elementare de la periferia Capitalei.Mai studiazã la ªcoala Normalã Superioarã(1942) ºi la Institutul Francez de StudiiÎnalte. Îºi formeazã temeinice cunoºtinþede lingvisticã, esteticã, teoria literaturii,teoria culturii, istorie, logicã, filosofie.Poliglot, cunoaºte latina, greaca, franceza,germana, italiana.

Debuteazã în revista �Cadran�. Maipublicã la: �Comentar�, �Universul literar�,�Luceafãrul�, �Gazeta literarã�, �Viaþaromânescã�, �Revista de filosofie� precumºi la �Philosophy and Rhetoric�, Pennsyl-vania (SUA), �Il Verri�, Milano (Italia). În1968 îi apare primul volum �Conceptul deliteraturã veche. Genezã ºi evoluþie. Rolulsãu în istoria artei ºi a teoriei literaturii�,urmat de �Retorica ºi neoretorica. Genezã.Evoluþie. Perspective�. Publicã ºi înstrãinãtate: �La rivolutazione dellaretorica nella filosofia contemporanea�,�Rhetoric and its Relabilitation inContemporany Philosophy�, �La retoricanel suo sviluppo storico�. Apreciat elogiosde specialiºtii români (Tudor Vianu, Al. A.Philippidi, Dan Simonescu, DanZamfirescu) sau strãini (Vittore Branco,Emilio Mattiali, Georgia Riccioli, James J.Murphy). Membru al Academiei de ªtiinþeSociale din Bologna, membru al SocietãþiiInternaþionale de Istoria Retoricii, core-spondent al Societãþii Americane deRetoricã, membru al Uniunii Scriitorilor din

România. Au rãmas în manuscris eseurile:�Poetica, genezã ºi evoluþie�;�Criticologia, bazele ei filosofice ºiistoriceºti�. Despre acestea el afirmã cã:�Dacã am sã mai trãiesc am sã termin o�Cronologie� ºi o �Poeticã�. Dacã am sãmai trãiesc�. (cf. Romulus Balaban. �VasileFlorescu � Retorica, un mare aliat al moraleiºi al naþiunii�, în �Români celebri�, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1979, p. 138). Înultimii ani ai vieþii doneazã cea mai mareparte a bibliotecii sale, cu unele lucrãriunicate în þarã, Bibliotecii Judeþene �IonHeliade Rãdulescu� din Târgoviºte ºiMuzeului Judeþean Dâmboviþa.

Într-una din scrisuri, destinateprof.dr. Victor Petrescu, din 15 noiembrie1981, face referiri la tinereþea sa,petrecutã la Târgoviºte, plinã de lipsurimateriale: �Aº mai putea adãugaurmãtoarele: m-am deºteptat greu, cãciam rãbdat mereu de foame pe la gazdelemizere din Târgoviºte, cu câte cinci ºichiar ºase colegi de camerã, fãrã foc, fãrãbaie. Câteodatã ne îngheþa apa în urcioruldin camerã de frig!�.

Marginalizat, deºi ajunsese opersonalitate pe plan mondial, îºi exprimãsintetic amãrãciunea: �Aºa se explicã dece sunt atât de sãrac ºi azi, de cestandardul meu de viaþã este atât de scãzut.Mi s-a propus sã rãmân în America sauîn Franþa, dar am refuzat. Poate cã num-aº fi îmbolnãvit atât de grav ºi aº filucrat mai mult ºi mai bine, dar pentru unbiet profesor de ºcoalã elementarã deþigani de la periferiile Andronache ºiVoluntari, am fãcut destul de mult�.

Continuã în acelaºi ton sarcastic, fiindconºtient de valoarea sa: �Aºadar, bietulprofesor de ºcoalã elementarã,dâmboviþean, este tradus de douã ori înItalia, o datã în America, apoi în Japonia,Franþa ºi Anglia! Dacã ºi ruºii o vorcumpãra voi fi cel mai tradus autor românde azi, la egalitate cu Iorga!!! Sã nu credeþi


cã e vorba de infatuare... un simplu norocºi atâta tot!�

Scrisul sãu, care propune dezbateriproblematice, dorea reabilitarea retoricii,înþeleasã nu atât ca o disciplinã literarã, câtca un complex de tehnici argumentative. Elsincronizeazã cercetãrile româneºti originalecu cercetãrile mondiale din domeniu,aducându-i noi contribuþii. În �Conceptul deliteraturã veche. Genezã ºi evoluþie. Rolul sãuîn istoria artei ºi teoriei literaturii�, urmãreºteacest concept din Antichitatea greacã ºilatinã pânã în Evul Mediu ºi epoca modernã.Permanent fãcea relaþia cu mediul cultural,dar ºi cu ideologia epocii respective.

În ceea ce priveºte retorica, originileei, pãrerea sa pentru început era cã: �Odisciplinã nu se poate naºte într-un anumitloc, la o datã anume ºi datoritã unei cauzeunice�, de aceea constituirea ca disciplinã aretoricii �coincide cu perioade caracterizatãde modificarea structuralã a societãþiicauzatã de prãbuºirea aristocraþiei gentilice�.Studiul sistematic îi provoacã o marerelevaþie: �Am descoperit graþie lui Aristotelºi lui Cicero, cã retorica e altceva decât seconsidera curent. De unde vroiam s-o atac,am ajuns la concluzie cã e o disciplinãnedreptãþitã�. (Romulus Balaban, op. cit.,p. 154-156)

Urmãrirea unui concept de la originea,dezvoltarea ºi apoi prãbuºirea lui, legãturaintrinsecã dintre retoricã ºi umanism,transformarea retoricii dintr-o disciplinãfilosoficã într-una literarã, sunt cele mainotabile dintre contribuþiile sale.

Scrieri:Conceptul de literaturã veche. Genezã

ºi evoluþie. Rolul sãu în istoria artei ºiteoriei literaturii. Bucureºti, Edituraªtiinþificã, 1968; Retorica ºi reabilitareaei în filosofia contemporanã. Bucureºti,Editura Academiei, 1969; La rivolutazionedella retorica nella filosofiacontemporanea. Milano, Feltrinelli, 1970;Rhetoric and its Relabilitation inContemporany Philosophy. The Pennsyl-vania State University Press, 1970; Laretorica nel suo sviluppo storico. Bologna,II, Milano, 1971; Retorica ºi neoretorica.Genezã. Evoluþie. Perspective. Bucureºti,Editura Academiei, 1973 (Tradusã înJaponia, 1979); La Rhetorique et laneorhetorique. Geneva. Ed. II-a,Bucureºti-Paris, 1982.

Referinþe:Liceul �Ienãchiþã Vãcãrescu�:

monografie 1874-1974. Târgoviºte, CasaCorpului Didactic Dâmboviþa, 1974, p. 114;

Popa Marian. Dicþionar de literaturã românãcontemporanã. Bucureºti, Editura Albatros,p. 225-226; Balaban, Romulus. VasileFlorescu. Retorica un mare aliat al moraleiºi al raþiunii. Români celebri. Cluj-Napoca,Editura Dacia, 1979, p. 138-168; Florescu,Vasile - In memoriam. Pliant editat de CasaCorpului Didactic Dâmboviþa, 1991, 8 p.;Dicþionarul scriitorilor români: D-L.Bucureºti, Editura Fundaþiei CulturaleRomâne, 1998, p. 285-286; Petrescu, Vic-tor. Scriitori ºi publiciºti dâmboviþeni.1900-2004. Târgoviºte, EdituraBibliotheca, 2005, p. 94-95; Petrescu, Vic-tor; Paraschiva, Serghie. Dicþionar deliteraturã a judeþului Dâmboviþa. 1508-1998, Târgoviºte, Editura Bibliotheca,1999, p. 95-97; Petraº, Irina. Panoramacriticii literare româneºti. Dicþionar ilustrat1950-2000. Cluj-Napoca, Casa Cãrþii deªtiinþã, 2001, p. 296; Dicþionarul generalal literaturii române, vol. II, E-K,Bucureºti, Editura Univers Enciclopedic,2004, p. 172; Petrescu, Victor. Pagini deistorie literarã. Târgoviºte, EdituraBibliotheca, 2006, p. 153-164.

Periodice:Vasile Florescu � Retorica ºi

reabilitarea ei în filosofia contemporanã.Dâmboviþa, nr. 1220, 27 ian. 1972, p. 2;Dinescu, Lazãr. Vasile Florescu (1915-1982), Buletinul Societãþii de ªtiinþeFilosofice, 1983, p. 111-113; Radu,Gloria; Vasile Florescu. In memoriam(1915-1982). Valachica, Târgoviºte,Muzeul Judeþean Dâmboviþa, 1984, p.189-192; Penescu, Lucian. VasileFlorescu -80 de ani de la naºtere.Târgoviºtea, nr. 2-3, 1995, p. 11;Petrescu, Victor; Paraschiva, Serghie.Vasile Florescu. Curier: buletinbiblioteconomic, Târgoviºte, BibliotecaJudeþeanã Dâmboviþa, nr. 2(3), 1995, p.29-30; Pildner, Jozsef. Interferenþe,Constantin Noica � Vasile Florescu.Realitatea dâmboviþeanã, nr. 105, 29 iul.1997, p. 7; Andronescu, A. Câtevaconsideraþii asupra personalitãþiiprofesorului Vasile Florescu. Valachica,Târgoviºte, Complexul Naþional Muzeal�Curtea Domneascã�, 16, 1998, p. 95-103; Petrescu, Victor. CorespondenþãVasile Florescu � Victor Petrescu. înLitere, nr. 8, nov. 2000, p. 26; nr. 11-12(56-57), nov.-dec. 2004, p. 40-41;Petrescu, Victor. Corespondenþã VasileFlorescu. în Diversitate ºi identitateculturalã în Europa, II, Târgoviºte,Editura Bibliotheca, 2005, p. 57-62.


REPERE ETNOGRAFICEDÂMBOVIÞENE (II)

Gabriela Þopa

ETHNOS

În numeroase localitãþi dâmboviþene,cultivarea inului, cânepei, a legumelor, afost preocuparea de bazã (Bãleni, Punteade Greci, Brezoaiele). Pomicultura, pentruzona subcarpaticã, a fost poate principalaocupaþie a locuitorilor acestei regiuni.Livezile de pomi fructiferi, fertilitateasolului, sunt menþionate în documenteistorice, foi de zestre ºi acte dotale, expresiiprecum delniþã cu pomet, locul casei culivadã, apoi statisticile care arãtau numãrulde pomi fructiferi existenþi certificã aceastãocupaþie ca o îndeletnicire esenþialã în viaþalocuitorilor zonei subcarpatice. (Cãprioru,Drãgãeºti, Bãrbuleþu º.a). De interes sedovedeºte a fi ºi viticultura; existau zonecu frumoase vii, iar italianul Franco Sivoriºi alþi cronicari ai vremii vorbesc despre oserie de tehnici, practici ºi obiceiuri ce sepracticau la culesul viei ºi la preparatulvinului. Argumente de ordin lingvisticcertificã Drumul Viilor, vâlcelul viilor, dosulviilor, feþele dealului, feþele Aninoasei, º.a.Se cultiva viþã-de-vie la Brãneºti, Glodeni,Lãculeþe, Aninoasa, Viforâta, ValeaVoievozilor, Gura Ocniþei.

Creºterea animalelor este o activitatefoarte importantã, regãsindu-se ca ocupaþieatât în zonele joase cât ºi în cele colinareºi de munte, fiind o ocupaþie oarecumgeneralizatã. Predominã creºtereaanimalelor mari însã în funcþie de tipologiasatului, de structura aºezãrii predominau:creºterea animalelor pe pãºunile dinapropierea satelor; creºterea animalelor înstânã pe platoul minþilor Bucegi; creºtereaanimalelor în pãºuni ºi iernate la sãlaºeledin cuprinsul hotarelor (Brebu, Meiºoare,Vãleni, Bilcuireºti, Dãrmãneºti).

Ca ramurã principalã a creºteriianimalelor este pãstoritul practicat în zonelede ºes ºi de munte ale judeþului,diferenþiindu-se în pãstorit local, sedentar,de pendulare simplã sau de pendulare

dublã. Munþii Bucegi ºi Leaota au fost ºisunt în continuare locuri de pãstorit cubogate pãºuni alpine, zone de întâlnire, undese fac schimburi de oi, ºi unde rânduialavieþii pastorale se respectã ºi astãzi.

O activitate economicã importantã, pecare o mai întâlnim ºi astãzi în sateledâmboviþene strâns legatã de valorificareresurselor naturale dar ºi umane estepracticarea unor meºteºuguri diverse.Prelucrarea materiilor prime; lemnul,piatra, fibrele textile, lâna, metalul ºi lutul,a determinat prezenþa în majoritatea satelordâmboviþene a meºterilor specializaþi peproducerea de unelte, obiecte de uz casnic,vase pentru depozitat, diverse forme demobilier, vase ceramice. În domeniulprelucrãrii lemnului, în afara zoneisubcarpatice, pe lângã oameni specializaþiîn tãiatul ºi fasonatul lemnului apar oamenispecializaºi în tâmplãrie, dulgherie,dogãrie, rotãrie, în producerea mobilieruluiþãrãnesc ºi a lãzilor de zestre. Satele audevenit centre meºteºugãreºti pentru unanumit produs: dogãrie (Adânca, Mãrceºti,Buciumeni); lãdari (Runcu, Brebu; Ludeºti,Valea Mare, Râu Alb).

Constructorii de case recunoscuþi eraudin zona Dragomireºti, Voineºti, Vãleni-Dâmboviþa, Brãneºti. Meºteri cioplitori înpiatrã: Pietrari, Pietroºiþa, Manga, DealuFrumos.

Prelucrarea lânei ºi a fibrelor textile sefãcea în toate zonele judeþului un loc im-portant deþinând pentru þesutul covoarelor:Pietroºiþa, Moroieni, Runcu, Valea Leurzii;pentru portul popular: Râul Alb, Bãrbuleþu,Vãleni-Dâmboviþa, Malu cu Flori.

Între meºteºugurile cele mai vechi,care constituie elementul cel mai veridic altradiþiei populare, olãritul este prezent înunele sate ºi astãzi. Olãritul ºi ceramicaþãrãneascã o mai regãsim ºi astãzi în zoneleîn care au existat vechi centre cu tradiþie:


Drãgãeºti, Gheboaia-Finta, Dãrmãneºti.Întreaga economie a satului tradiþional aavut ca activitate principalã câºtigareamijloacelor de subzistenþã, câºtigareamijloacelor materiale de trai. Aceasta apareîn formã primitivã, dependentã de nevoileºi dorinþele þãranului, de dorinþele ºi þelurilesale. În afarã de condiþia geograficã ºi decea a unei ordini sociale tranziþionale,economia þãrãneascã mai are nevoie deelementul de ordin spiritual pe care oricaredin economiile de tip capitalist îl ignorã.Þãranul nu poate fi înþeles în actul sãu deordin economic, fãrã a vedea ºi studiauniversul sãu, orizontul sãu spiritual, felulsãu de viaþã, pentru ca universul þãranului,spunea E. Bernea, este concret, viu ºiarmonios, având la bazã credinþa ºi mitul.

Satul tradiþional, care astãzi este pe calede dispariþie, era o aºezare omeneascãdefinitivã a cãrei structurã de echilibru ºiarmonie erau menþinute de o civilizaþiesãteascã cu o filozofie de viatã simplã ºiarmonioasã.

În peisajul dâmboviþean întâlnimdestule mãrturii care demonstreazã virtuþilepractice ºi artistice ale locuitorilor satuluiîncepând de la organizarea gospodãriei, darºi implicarea acestora în gospodãriatradiþionalã sãteascã prin ocupaþiile ºiîndeletnicirile specifice atât zonei de munte,deal ºi câmpie cât ºi prin practicarea unormeºteºuguri folosind resursele naturaleexistente. Pânã la apariþia produselorindustriale, trebuinþele oamenilor privindîmbrãcãmintea ºi încãlþãmintea, inventarulcasnic ºi mijloacele de transport au fostîmplinite de cãtre meºteºugarii þãrani.Din vremuri strãvechi meºteºugarul lucrapentru gospodãria þãrãneascã: ulcioare,cãni, strãchini, oale, linguri, putineie,blidare, furci de tors, tipare de caº, oriºtergare, scoarþe, cergi, pãretare, covoare,velinþe, pentru a servi treburilor casei oriînfrumuseþãrii odãilor. Civilizaþia urbanã,care aduce comoditatea noilor invenþiitehnice, face posibilã dispariþia unormeºteºuguri de tradiþie de mare valoare.În ultima perioada se remarca o revigorarea lor. Târgurile, expoziþiile de gen,bâlciurile înregistreazã un numãr sporit deproduse artistice ale meºterilor populari.

Meºteºugurile dâmboviþene, caresunt adaptabile în parte la condiþiilecontemporane, sunt legate de prelucrareafibrelor ºi firelor, confecþionarea manualãa covoarelor, a þesãturilor de interior, acusãturilor, împletiturilor, broderiilor,

prelucrarea lutului (ceramica smãlþuitã ºinesmãlþuita, utilitarã ºi artizanalã), alemnului (lemnãritul, dulgheritul, ºindrilitul,dogãritul ºi altele) ºi a fierului (mobilier degradinã ºi interior, obiecte decorative demici ºi mari dimensiuni.

Un reper etnografic important în jurulcãruia se þese întreaga culturã spiritualã asatului ºi care pune în valoare fapteleoamenilor, ocupaþiile ºi activitãþile lor.Acesta este obiceiul.

Dimitrie Gusti semnala cã, obiceiulîndeplineºte o funcþie socialã ºi culturalãimportanta pentru comunitatea în care sepracticã �forma sa rãmâne totdeaunaaceiaºi, în timp ce cuprinsul sau e cevafoarte relativ. Atunci când cuprinsulobiceiului nu mai corespunde cu progresulsocial ºi cultural, când scopul lui esteperimat sau în contrazicere cu progresulsocietãþii, atunci obiceiul se adapteazã, îºischimbã cuprinsul se transformã ºi semetamorfozeazã. Metamorfozarea aceastaeste o particularitate a obiceiului ºi prin eacuprinsul învechit ºi perimat al obiceiuluise transformã intr-un cuprins care sã fiela înãlþimea cerinþelor sociale ºi a timpuluiistoric în care se dezvoltã obiceiul�.

Obiceiurile tradiþionale sunt cel maibine cunoscute de persoanele în vârstã.Acestea pãstreazã un adevãrat cult pentruele ºi ca atare ori de cate ori evenimentelesatului o cer, în virtutea vechilormecanisme ale sistemului comunicãriiorale, scormonesc trecutul ca sã-ºireaminteascã ºi le transmit tinerilor pentrua le cunoaºte ºi respecta. Remarcilebãtrânilor satului sunt marcate de un re-gret profund �încã se mai crede în acesteobiceiuri dar tineretul le ia uºor nu le maidã seriozitatea de pe vremuri� (D-naNicoleta Mareº, 76 ani, Pucheni �Dâmboviþa).

Folcloristul Mihai Pop, preciza într-unadin lucrãrile sale programatice pentruoricare cercetãtor al culturii populare cã:�În colectivitãþile tradiþionale, obiceiurilebine fãcute dãdeau ritm propriei vieþi.Respectarea lor, practicarea lor dupãrânduialã, imprimã vieþii colective, familieiºi în general vieþii satului o anumitã cadenþã.Comunitatea tradiþionalã credea în obicei,ºi-l respecta. Când dupã natura obiceiuluiacesta se cerea practicat, orice membru alcolectivitãþii cãuta sã-l îndeplineascã, nuîncerca sã se sustragã, respecta tradiþia�.



Mihai Gabriel Popescu

CLIO

Aºezarea Râu Alb se aflã pe valea apeiRâu Alb de la care ºi-a luat numele, fiindatestatã documentar ca hidronim în anul1700, hotar 1713 ºi toponim în anul 1733,decembrie 7 când mãtuºa Paraschiva dinBãrbuleþu (sat vecin) dãruieºte preotuluiOprea o livadã în Râu Alb pentru sãrindar.Este un sat roi, matca fiind Bãrbuleþu, aiciaºezându-se ºi o serie de cetãþeni dinTransilvania sau din satele din jur. Daniamãtuºii Paraschiva este în punctul Colnicunde se va dezvolta o aºezare asemeneacelei din punctul Ciobãneºti. Satul estepomenit în Catagrafiile vremii, 1810, 1835ca având o populaþie de 77 suflete bãrbaþiºi 93 suflete femei rumâni, 8 suflete bãrbaþiºi 11 suflete femei, þigani (în 1810); în anul1835 � 1839 populaþia este de 267 locuitoriaparþinând de 52 familii, în anul 1912populaþia sã ajungã la 1570 locuitori, iar înanul 2010 la 1819 locuitori.

ªcoala funcþioneazã din anul 1841, iarCãminul Cultural a luat fiinþã în anul 1934,iar biblioteca în anul 1938. Este demn dearãtat cã viaþa culturalã în aceastã aºezare aexistat datoritã învãþãtorilor ºi preoþilor dincomunã care s-au preocupat de organizareaunor ºezãtori culturale, serbãri cu elevii ºcoliisau cu tinerii din sat, manifestãri prilejuitede anumite evenimente.

Cãminul Cultural înfiinþat în anul 1934a funcþionat în localul ºcolii, ca ºibiblioteca. În anul 1947 este reorganizat(conform actului) purtând numele deCãminul Cultural �Regele Mihai I� avândurmãtoarea componenþã: în sfatulCãminului: preot Grigore H. Mircescu, NaeGavrilã, Ion Damian Popescu, Ghiþã Em.Gavrilã, Gheorghe Alexandrescu, IacobBachios, Gheorghe N. Preda.

Sectorul social era format din preotSpiridon Mihai, Napoleon Mãrculescu, I.D.Popescu, Iacob Þâncu, Toma Mihai,Gheorghe Georgescu, Ghiþã Banu, Ion P.Stoica, Ion Rãdulescu, Constantin C.Neagoe (în perioada 1956 � 1968 a fostprimar al comunei), ConstantinGherghescu, Serghe Stan ºi Nae Chiþu.Cenzori au fost desemnaþi Marin Popescu

RÂU ALB � DÂMBOVIÞAºi Marin Nicolescu. Comisia de sãnãtateavea în componenþa ei pe dr. Marta Dan,Marin Nicolescu, Toma Burcea, Nae Gogu,Petre Stoica, Alex Gr. Moga. În comisiamuncii: Iacob, Þâncu, Ion Stoica, Ion Nae,Ion Gh. Rãdulescu, Alexandru D. Popescu.Aºa au înþeles locuitorii comunei sãorganizeze activitatea Cãminului Cultural.

În anul 1948 Cãminul va purta numelescriitorului Mihail Sadoveanu. Activitãþileculturale se vor desfãºura în holul ºcolii,apoi în clãdirea proprietarului GheorgheNecula, ca în anul 1979 sã fie inauguratãclãdirea modernã din centrul localitãþiiunde-ºi are sediul ºi biblioteca. Sat demunte cu locuitori dornici de culturã,formaþiile artistice ale Cãminului Culturalau devenit cunoscute pe plan naþional.Avem în vedere Cercul condus de VioricaBãdilã Georgescu, formaþia de teatrucondusã de Eugenia Codreanu, formaþiilede dansuri, recitatori, instrumentepopulare, soliºti vocali conduºi de GicãPopescu, Florin Georgescu, Elena Gavrilã,Mihai Alexandrescu, cadre didactice alecomunei. Nu se poate trece cu vedereaAnsamblul folcloric al comunei care în anul1967 la un concurs artistic, faza pe þarã,þinut la Braºov, s-a clasat pe locul III.Pentru prima datã au fost puse în evidenþãobiceiurile sãrbãtorilor de iarnã, colindeletradiþionale, fiind inclus ºi cântecul cerbului.Ansamblul a fost condus de învãþãtoareaIleana Popescu. Formaþia de buciumaºi erasolicitatã de autoritãþile comunale, raionale,regionale ºi naþionale sã cânte îndeschiderea unor spectacole.

Tot în cadrul Cãminului Cultural aufuncþionat cercuri pe diverse teme, for-mate de tinerii sau vârstnicii comunei.

O emisiune la televiziunea românã (în1967) a prezentat, filmând formaþiileartistice ºi frumoasele costume populare,peisajele aºezãrii. Majoritatea cadrelordidactice locuind în comunã îndrumauformaþiile artistice, conferenþiau în faþasãtenilor, întreþinând un climat cultural înlinia tradiþiei satului românesc. Astãzi toateacestea, din pãcate, au rãmas amintiri.


Mihai Stan

SEMNAL

Încã din început autorul � dacã nucumva este un artificiu stilistic �mãrturiseºte cã �scriere memoriiadevãrate� nu cãrþi scrise din alte cãrþi, cãnu scrie ficþiune fiindcã pentru el asta arînsemna �sã se mintã pe sine însuºi (...) ºi

pe cititorii sãi�. De altfel, Grigore Dominteare o biografie atât de senzaþionalã încâtîntrece cu mult imaginaþia, fantezia cea maidebordantã. Câteva repere suntedificatoare. La 12 ani (1944-1945) �trece�împreunã cu trei fraþi mai mici prin lagãrele

� ADRIAN MELICOVICINoaptea destinelorEditura Bibliotheca, Târgoviºte, 2010, 160 p.Dupã �Ecouri din Sodoma ºi Gomora�

(Ed. Independent Film, Bucureºti, 2009),�roman� lansat succesiv la Târgoviºte(Biblioteca Judeþeanã �I.H.Rãdulescu�, SocietateaScriitorilor Târgoviºteni) ºila Bucureºti (LibrãriaSadoveanu), un fel de �basmjurnalistic� (George Anca)care-l plaseazã în des-cendenþa lui Mihail Drumeºdar ºi a lui Vikas Swarup,Adrian Melicovici, parcãgrãbit sã nu piardã oarecepariuri cu sine, propunecititorilor sãi un nou roman� �Noaptea destinelor�.

ªi de aceastã datã, prozatorul alege sãplaseze eroii ºi întâmplãrile în strictarealitate. ªi în aceastã naraþiune firulnarativ principal se încheagã în jurul uneipoveºti de dragoste, o idilã al cãrei pro-tagonist este autorul, discursul acestuiafiind organizat într-o �construcþieparalelã�. Protagoniºtii se �întâlnesc� �cum altfel?! � pe messenger, relaþiaacestora evoluând rapid, fãrãcircumspecþie, transformatã rapid în�dragoste împãrtãºitã�. Pe acest fundal,autorul prinde cu pricepere un personajcolectiv � tinerii Târgoviºtei. Acte defilantropie reale (autorul este conducãtorulAsociaþiei Katharsis Moreni ºi tot ce s-avândut din tiraj la lansare s-a donat unei

fetiþe cu dizabilitãþi, ea însãºi �personaj� alromanului), �mistere� ale fondãrii oraºului,o crimã abominabilã cu investigare poliþistã

de rigoare, toate acestea suntmixate pe fundalul Târgo-viºtei contemporane.

Un critic sever i-arputea imputa autorului ooarecare lejeritate a construc-þiei, felul neverosimil încare-i parvin �dovezileistorice� ale atestãrii docu-mentare a oraºului, dar ºiungerea drept personaje aunor oameni politici locali,probabil sponsori ai sãi. Înschimb, în �Impact dâmbo-

viþean� (nr. 367), George Toma Veseliuconsemneazã: �Puþine mai sunt astãzicãrþile care se citesc pe nerãsuflate caacesta. Adrian Melicovici, autorulromanului �Ecouri din Sodoma ºiGomora� (Ed. Independent Film,Bucureºti, 2009), care i-a adus noto-rietate, este un scriitor al cãrui talent ignorãcu nonºalanþã exigenþele percepþiei criticiide strictã specialitate. Mimat anticalofilã,scriitura sa câºtigã prin limpezime ºiexpresivitate, simplitatea aparentã pãrândtrãsãtura de bazã a originalitãþii stilului sãu.Prin dramatismul situaþiilor, personajelesale, decupate din imediatul cotidian, devinextrem de vii ºi de convingãtoare, aceastaconstituind substanþa prozei sale.�

� GRIGORE DOMINTEPelerin într-o lume nebunã (ed. a II-a, revãzutã ºi adãugitã)Editura Marcona, Târgoviºte, 2010, 250 p.


de exterminare de la Dachau ºi Erfurt; pânãla 16 ani � mãrturiseºte autorul � nu vãzusecum aratã o prãjiturã de cofetãrie; totpentru prima oarã în viaþã fusesefotografiat faþã-profil înlagãrul de la Erfurt. Dupãrãzboi, absolvã ªcoalaNormalã �Vasile Lupu� dinIaºi (1946-1953) ºi apoiFacultatea de Istorie � SecþiaArheologie Bucureºti (1953-1958). Este profesor ºi di-rector adjunct la închisoareade deþinuþi politici ºi de dreptcomun din Ocnele Mari(1958-1962), director ad-junct la ªcoala de Corecþiecu Regim Restrictiv �Sf.Gheorghe� (1962-1966).Din 1966 pânã în 1972 este comandantmilitar al Institutului Special de ReeducareGãeºti, apoi ºeful serviciului de reeducaredin Direcþia Generalã a PenintenciarelorBucureºti. Pânã în 1987, când sepensioneazã, lucreazã ca ofiþer de poliþieîn direcþia judiciarã a IGP, ca profesor laºcoala de perfecþionare a poliþiei ºi ºef debirou la Circa 17 Poliþie Sector 5 Bucureºti.

A publicat volumele �De la Dachau ºiErfurt la director la corecþie ºi ofiþer depoliþie� (2006), �În faþa destinului� (2009).Ceea ce dã personalitate scrisului lui GrigoreDominte � fãrã îndoialã un talent nativ denarator pe linia iluºtrilor sãi moldoveni pe

care mãrturiseºte cã i-a avut drept model �este extrema sinceritate a insului pe care�istoria potrivnicã� nu l-a putut supune. Dinpaginile cãrþii sale rãzbate optimismul

înþeleptului neaflat în gâlceavãcu lumea pe care însã oamendeazã hâtru, fãrã aceaprefãcutã gravitate înlocuitã,atunci când este cazul cuumorul de calitate. Cândeditorul, prozatorul IonMãrculescu, afirmã cã:�Grigore Dominte este un omcare plânge în hohote, privindcum trage sã moarã unporumbel. Are opinii tranºanteizvorâte din ceea ce l-aînvãþat viaþa pe care încearcãsã o înþeleagã în timp ce viaþa

însãºi nu se înþelege pe sine. Împreunã cutrei fraþi ai sãi a trecut prin lagãrele deexterminare de la Dachau ºi Erfurt unde, înfiecare dimineaþã, lângã baraca unde eraucazaþi, vedea grãmezile de cadavre careaºteptau sã fie duse la crematoriu. Într-unfel, el este o legendã vie, îl vezi pe stradã ºinu-þi vine sã crezi. Acum scrie o carte nupentru vreun interes material, ci dimpotrivã.El vrea sã se convingã pe sine însuºi cãexistã ºi cã, de jur împrejur, existã o lumecu care sperã sã se poatã pune de acord�,el prinde memorabil personalitatea autorului,încã pelerin la cei 78 de ani ai sãi prin lumeanoastrã nebunã.

� LIVIU GRÃSOIUFerestre spre trecutEditura Bibliotheca, Târgoviºte, 2010, 168 p.Liviu Grãsoiu este un nume cunoscut

mai cu seamã pentru cei ce frecventeazãemisiunile literare � ºi nusunt puþini � difuzate peposturile de radio ºi tele-viziune. Au rãmas memo-rabile ciclul �Moºtenirepentru viitor� (1968-1985 laTVR) ºi emisiunile sãptã-mânale �Revista literarã ra-dio�, �Scriitori la microfon�(1986-2006 la Radiodifu-ziunea Românã).

Istoric ºi critic literar(�Poezia lui VasileVoiculescu�, Ed. Dacia,1977; �ªt. O. Iosif sauDoinirea ca vocaþie ºi destin�, Ed. Albatros,1985; �G. Topârceanu sau Chiriaºul grãbit

al literaturii române�, Ed. Crater, 1999;�Sub povara vremurilor: Emil Giurgiuca�,

Ed. Vestala, 2006; �V.Voiculescu. Poezii�, Ed.Minerva, Colecþia BPT,ediþie, prefaþã, tabel cro-nologic, 1983), LiviuGrãsoiu, disciplinat de timpulmãsurat afectat emisiunilorsale, scrie, de la Creangãcitire, �pe scurt�, fãrã aceleinutile paranteze menite la oadicã sã ilustreze aºa-zisulenciclopedism al unor criticide ocazie. Conºtient de forþape care o reprezintã audio-vizualul în modelarea, adesea

subliminarã, a ascultãtorilor, mai ales dingeneraþiile mai noi, L.G. îºi concepe


intervenþiile pe structura unor lecþii model,aº zice de sintezã, a cãror menire esteeducaþia literarã. Este o axiomã faptul cãmii de ascultãtori au devenit consumatoride literaturã realizate împreunã cu echipasa.

�Medalioanele� prilejuite de aniversãri,cifre rotunde � Vasile Alecsandri (180),Ioan Slavici (155), Barbu Delavrancea(150), Dimitrie Anghel (75), Tudor Arghezi(125), Ion Vinea (110), Ion Barbu (110),I.L. Caragiale (150), Vladimir Streinu(100), ªerban Cioculescu (100) º.a. �,semnalarea apariþiilor editoriale eveniment,evocarea unor scriitori (Ion Pillat, NichitaStãnescu, Alexandru Phillippide, OctavianGoga, Nichifor Crainic, Adrian Maniu,Radu Gyr) se constituie în momente defireascã evocare ºi de cumpãnire ameritelor creatorilor. Poate cel mai bine,apariþia cãrþii este justificatã de autorulînsuºi: �Am adunat laolaltã comentariidespre scriitori de prim rang, dar ºi desprealþii, de fundal, a cãror recitire rãmâneprofitabilã oricând, fapt dovedit ºi deexegezele ce i-au vizat. «Ferestrele spre

trecut», deschise neostentativ, se adreseazãoricãrui cititor interesat de evoluþia literaturiiromâne, dar mai ales colegilor dingeneraþiile mai tinere, a cãror apetenþã spreînþelegerea culturii naþionale nu poatedispãrea. Sunt destule ºi îmbucurãtoaresemnale în acest sens. Propun în cele ceurmeazã nu fraze sforãitoare, aducãtoarede aºa zis succes momentan, ci opinii con-solidate în peste patruzeci de ani dereflecþie ºi trudã asupra faptelorînaintaºilor. Demersul acesta se alãturãaltora, datorate comentatorilor oneºti, dela care toþi binemeritãm.�

Evoluþia umanã de la comunitateatradiþionalã la o comunitate cu tendinþemoderne, evoluate, a afectat atât forma câtºi conþinutul obiceiurilor, rolul tradiþionalal acestora, diminuându-se în zilele noastreîn satul dâmboviþean.

Ruralitatea rãmâne singura noastrãmare permanenþã.

Acad. Eugen Simion, întrebat fiind cemai poate reprezenta astãzi din punct devedere spiritual lumea þãrãneascã, a þinutsã precizeze: � ªtiu cã imensa ei tradiþie ºiceea ce a creat pânã acum reprezintãenorm în continuare ºi este ca apa sãratãcare ne þine la suprafaþã. Cu miturile ei, cumodul ei de a fi, cu mentalitãþile, cu istoriaei atât de bogatã în bine ºi rãu, în noroc ºinenoroc. Acestea sunt încã rezerve pentruspiritul românesc�.

Zona etnograficã Dâmboviþapãstreazã nealterate pe alocuri fapte deculturã tradiþionalã. Existenta acestorfapte, practicarea lor, în multe din sateledâmboviþene, pãstrarea lor în memoriacolectivã a satului ori în poveºtile orale

ale comunitãþii sunt o dovadã vie aprezenþei de-a lungul timpului a uneicivilizaþii sãteºti bine conturate. Astãzi,satul se destramã, realitãþile lui sunt alteleºi nu ne putem opune acestor realitãþi.Avem obligaþia moralã, deontologicãpoate, ca prin cercetarea, pãstrarea ºiconservarea valorilor materiale ºi spirituleale civilizaþiei sãteºti sã putem spune celorce vin de bogata noastrã identitateculturalã ºi spiritualã.

Ernest Bernea spunea cã �fenomenulromânesc, la nivel etnografic a fostconstituit dintr-un neam de oameni ºicondiþionat geografic de un teritoriupropriu. Dar peste biologic ºi geografic,unitatea naþionalã s-a pãstrat ºi s-amanifestat, prin felul cum a reacþionatvoinþa ºi s-a organizat activitatea omuluiîn ordinea material-economicã ºi în ceaspiritualã, întreþinutã de un sistem devalori, produs al unui mod de a gândi ºiexperimenta lucrurile, al unei atitudiniîn faþa lumii ºi a vieþii. Pentru istorianoastrã, satul romanesc tradiþional a fostmicrocosmosul material ºi spiritual,care a constituit fundamentul existenþialal naþiunii.

Pentru noi, cei de azi, el rãmâne undocument viu ºi autentic în tot ceea cevoim sã facem.�

Repere etnograficedâmboviþene (II)


Revista se distribuie: • în Bucureºti, la librãriaMuzeul Literaturii Române • în Târgoviºte,la librãria Gaudeamus. Abonamentele se facprin poºtã la redacþia Târgoviºte ºi la librãriaGaudeamus a Editurii Bibliotheca.

În �România literarã� nr. 29, la rubrica �Ochiul magic�, aflãm scrisorica indignatãa unui profesor, pe numele sãu Horia Haþieganu. * Domnul cu pricina a citit în nr. 24,tot la rubrica �Ochiul magic�, o notã intitulatã �Tatãl moþilor�, referitoare la un text allui Marius Oprea (din Observator cultural nr. 536/ 6. 08) privitor la povestea primaruluidin Rãchiþele, Cluj, un mic voievod al locului care, la venirea comuniºtilor, în 1945, s-arefugiat alãturi de trei fii ai sãi, în munþi, sfârºind prin a se sinucide, încolþit de trupeleSecuritãþii, pe 15 decembrie 1951. * De notat cã destinul fostului partizan, îngropatîntr-un loc pe care Marius Oprea l-a descoperit recent, i-a inspirat lui Augustin Buzuraromanul �Feþele tãcerii� din 1974 (dupã care s-a realizat, în 1991, filmul �Undeva înEst�). * Citind rezumatul din R.l. (dar nu ºi textul din �Observator cultural�), profesorulîºi face o pãrere doar pe baza interpretãrii subiective ºi redãrii lacunare a Cronicarului.* Aflãm (ca ºi Haþieganu) din R.l, cã dupã ce ªuºman a fugit în munþi, casa lui a devenitsediul Miliþiei ºi Securitãþii locale, iar soþia ºi fata i-au fost violate. Cronicar noteazã înîncheiere: �Marius Oprea a reuºit sã gãseascã groapa ºi sã aducã la luminã rãmãºiþelepartizanului. Grãitoare a fost rezerva sãtenilor la ideea dezgropãrii celui din cauza cãruiaasupra satului se abãtuse nãpasta Securitãþii. La fel ca în cazul Arnãuþoilor, localnicii îiurau pe partizani fiindcã le tulburaserã liniºtea. La Rãchiþele, preotul Teodor Boc aaprins lumânãri în altar ºi s-a rugat ca echipa lui Marius Oprea sã fie blestematã, iarpoetul Teofil Rãchiþeanu, membru al Uniunii Scriitorilor, om de-al locului, a scuipatpeste oasele lui Teodor ªuºman. Ce sã ne mai mirãm atunci cã am ajuns în halul în caresuntem?� * Citind aceste lucruri, Haþieganu se inflameazã ºi mai abitir: �Deopotrivã descandalos este blestemul la adresa lui Oprea rostit de preotul local Teodor Boc (sperãmcã fãrã nicio legãturã cu premierul!), care, în aceeaºi împrejurare, a aprins luminileîntunericului în altar ºi s-a rugat ca Oprea ºi ai lui sã meargã în iad. Aceste lucruri sepetrec nu în 1951, ci în 2010. Scandalos! Îmi permit sã sugerez conducerii USR sã-lexcludã pe T.R. din rândul membrilor sãi, membri pe care gestul lui necreºtinesc ºinevrednic îi dezonoreazã, aºa cum ne dezonoreazã pe toþi oamenii cinstiþi din aceastãþarã�. * Parcã am mai auzit undeva cuvintele astea! * Cum ºtiu, însã, cã lucrurile nusunt totdeauna aºa de simple cum par, am mers (spre deosebire de indignatul nostruprofesor) la textul lui Marius Oprea. * Am aflat de-aici cã povestea cu violul (doaral fetei) este îndoielnicã. Dar ºi cã ªuºman avea pe conºtiinþã cel puþin douã crime:i-a ucis pe Teofil Purcel, fost argat al familiei, ºi pe Suciu Paºcu, cel care a fostpus primar în locul lui ºi i-a luat, se pare, magazinul ºi o parte din avut � ambiibãnuiþi de a fi furnizat informaþii Securitãþii. * Preotul Teodor Boc (chiar vãr alprimului ministru) este nepotul lui Suciu Paºcu, în vreme ce poetul Teofil Rãchiþeanu(fost profesor de istorie al premierului!) este fiul lui Purcel, argatul ucis de ªuºman.* Iatã, dar, cã lucrurile sunt (ca ºi întâmplãrile istoriei) mai complicate decât cum leprezintã Cronicarul României literare. * Doar cã în toatã aceastã poveste bietul profesoreste victima (e drept, nu chiar inocentã) a unei mistificãri simpliste. * Care � culmea!� e greu de înþeles la ce-ar folosi. * Cãci, ca sã reiau cuvintele celor doi, suntem în2010, iar nu în 1951! (T.C.)

Revistã editatã de SC Bibliotheca [email protected] � www.bibliotheca.ro

72 pag. � 6,00 RON

La noi, în Est

REVISTA �LITERE�APARE CU SPRIJINUL FINANCIAR ALCONSILIULUI JUDEÞEAN DÂMBOVIÞA

ªI AL EDITURII BIBLIOTHECARedacþia Târgoviºte � Editura Bibliotheca, str. Nicolae Radian, bl. KB2/3, 130062, tel/fax0245212241; mobil 0765453089; e-mail: [email protected]; www.bibliotheca.roRedacþia Gãeºti � str. 13 Decembrie, bl. 30/C/6, 135200, Dâmboviþa, telefon 0245713234,0722686856, e-mail: [email protected]þia Chiºinãu � str. 31 August 1989, nr. 89, tel. 0037322234313; 0037369 129478, e-mail:[email protected]

Revista revistelor

Arderea pruncilor - bibliotheca.ro fileREVISTÃ LUNARÃ DE CULTURÃ A SOCIETÃÞII SCRIITORILOR...

Documents

Transcript of Arderea pruncilor - bibliotheca.ro fileREVISTÃ LUNARÃ DE CULTURÃ A SOCIETÃÞII SCRIITORILOR...