Apararea antiinfectioasa

ApApărarea antiinfecărarea antiinfecţţioasăioasă

Create PDF files without this message by purchasing novaPDF printer (http://www.novapdf.com)

http://www.novapdf.com


Apărarea antiinfecţioasă

A. Apărarea antiinfecţioasă nespecifică

B. Apărarea antiinfecţioasă specifică:

- umorală- celulară




A. Apărarea antiinfecţioasă nespecifică

acţionează asupra oricărui microorganism, indiferent de specie;

mecanisme active la primul contact;

nu sunt amplificate prin expuneri repetate;

sunt innăscute, reprezentate de bariere antiinfecţioase externe şi interne.




1. Bariere externe de apărare nespecifică

funcţionează la nivelul suprafeţelor de înveliş(tegument şi mucoase);

reprezentate de bariere mecanice, chimice, ecologice şi celulare.




Mecanisme de apărare la nivelul tegumentului

- integritatea anatomică a învelişului tegumentar;- exfolierea celulelor superficiale;- condiţii de vieţuire neprielnice (keratina, umiditate

scăzută, concentraţii mari de săruri, secreţia de sebum, pH acid);

- lizozim prezent în secreţia glandelor sudoripare;- bariera ecologică reprezentată de microorganisme

comensale rezidente (predominent gram-pozitive).




Mecanisme de apărare la nivelul mucoaselormecanisme antimicrobiene complexe dar mai puţin

eficiente ca cele tegumentare;prezente la nivelul tuturor mucoaselor sau particulare

pentru anumite mucoase; mecanisme comune:

- integritatea mucoaselor;- prezenţa stratului de mucus care maschează receptorii

celulari pentru liganzii microbieni; conţine lizozim şi lactoferină;

- îndepărtarea microorganismelor prin spălarea suprafeţelor de către secreţii sau excrete;

- bariera biologică de la nivelul mucoaselor normal colonizate.




Mecanisme de apărare la nivelul mucoaselor

mecanisme particulareConjunctivă

- spălarea mucoasei prin secreţia glandelor lacrimale;- îndepărtarea microorganismelor prin mişcări ale

pleoapelor;- prezenţa lizozimului în lacrimi.

Tractus respirator- filtrarea aerodinamică;- sedimentarea; - transportul mucociliar; - macrofage alveolare.




Mecanisme de apărare la nivelul mucoaselorTractus digestiv• orofaringe

- descuamarea epiteliului pavimentos;- masticaţia şi deglutiţia;- prezenţa tiocianaţilor în salivă.

• stomac- secreţia de HCl (ph 2,5-3).

• intestin- mişcări peristaltice;- acizi biliari, enzime digestive.




Mecanisme de apărare la nivelul mucoaselor

Tractus urinar- spălare prin fluxul urinar unidirecţionat ;- pH acid şi osmolaritate crescută a urinii;- efect antibacterian al secreţiei prostatice şi a glandelor

periuretrale.Tractus genital la femeie

- descuamarea continuă a mucoasei vaginale şi periodică a mucoasei uterine;

- pH acid vaginal prin prezenţa florei lactobacilare;- dopul de mucus cervical;- transport mucociliar la nivelul mucoasei trompelor.




2. Bariere interne de apărare nespecifică

mecanice: ciment intercelular, membrane bazale, ţesut conjunctiv, fascii;

chimice:• constitutive: complement şi lizozim;• ca răspuns la infecţie: interferoni şi proteine de fază

acută;

celulare: fagocite “profesionale” (PMN şi macrofage), celule NK.




Complement seric- complex de substanţe proteice sintetizate de

macrofage (C2 şi C4), ficat (C3 şi C9), splină (C5şi C8) şi epiteliul intestinal (C1);

- activare prin reacţii enzimatice în cascadă (proenzime inactiveenzime active)pe cale alternativă/alternă (LPS, compuşi endotoxină-

like)pe cale clasică (proteina C reactivă, anticorpi);

- funcţii:• citoliza prin complexul C5, C6-C9;• opsonizare prin C3b • stimularea inflamaţiei prin C3a şi C5a.




Interferoni

- glicoproteine cu gr.moleculară mică de tip• alfa (sintetizaţi de leucocite),• beta (sintetizaţi de fibroblaşti),• gamma (sintetizaţi de limfocite T, ca limfokine);

- sinteza interferonului alfa şi beta este stimulată de virusuri (în special ARN);




Interferoni

- funcţii:• inhibă replicarea virusurilor prin blocarea sintezei

proteinelor virale (efect antiviral);• efect antiproliferativ;• acţiune imunomodulatoare – activează funcţional

macrofagele, celulele NK şi limfocitele T citotoxice; favorizează exprimarea MHC de clasă I.




Proteine de fază acută- reprezentate de proteina C reactivă (CRP), alfa1-

antitripsina, alfa 2 macroglobulina, fibrinogen, orozomucoid (imunomodulator ce se leaga de mediatori ai inflamatiei), amiloid A;

- majoritatea sintetizate în ficat, după efectul stimulant al citokinelor proinflamatorii (IL-1, IL-6, TNF-alfa);

- CRP (C Reactive Proteine), cel mai bine studiată, are efect opsonizant şi de activare pe cale clasică a complementului.




Celule fagocitare

polimorfonucleare neutrofile (PMN)- prima linie de apărare celulară;- se mobilizează în focarul de infecţie sub efectul

chemotactic al unor compuşi de origine bacteriană, tisulară sau prin activarea complementului;

- prezintă receptori pentru structuri de suprafaţă ale microorganismelor;

- prezintă receptori pentru C3b şi Fc al IgG;




Celule fagocitare

- microorganismele fagocitate sunt omorâte şi digerate după fuzionarea fagozomului cu lizozomii, prin: • “explozie respiratorie” (radicali toxici de oxigen);• polipeptide bazice cu efect antimicrobian

(defensine), lizozim, lactoferină, hidrolaze, pH acid.




Macrofage

- celule cu viaţă lungă, care se mobilizează în focarul de infecţie după PMN;

- mai puţin eficiente în distrugerea microorganismelor fagocitate;

- bacteriile facultativ intracelulare (Mycobacterium tuberculosis, Listeria monocytogenes, specii Brucella etc) sunt omorâte numai după activarea lor prin limfokine.




Celule NK

- produc perforine care formează canale în membrana citoplasmatică, cu moartea celulei prin liză osmotică;

- distrug celulele infectate cu virus (independent de Ac);

- activitatea lor este stimulată prin interferoni.




B. Apărarea antiinfecţioasă specifică (imunitatea)

răspuns specific dirijat faţă de structuri recunoscute ca non-self (Ag) de către sistemul imunocompetent;

răspunsul primar (după un prim contact) necesită mai multe zile pentru ca efectorii imuni să devină operanţi;

răspunsul specific este intensificat prin expuneri repetate (răspuns secundar);




B. Apărarea antiinfecţioasă specifică (imunitatea)

răspunsul imun poate fi: - de tip umoral (sau seric), asigurat de Ac specifici

produşi de limfocite B;- de tip celular, fiind implicate limfocite T.




Clasificarea imunităţii după modul de obţinere: Imunitate activă naturală – postinfecţie;artificială - după vaccinări.

Imunitate pasivă naturală - Ac materni transmişi la nou-născut - transplacentar (IgG)- prin lapte (IgA)artificială – seroterapie sau seroprofilaxie.




8n oct




1. Răspunsul imun umoral

este asigurat de Ac serici specifici pentru un anumit tip de epitopi antigenici ( IgM, IgG, IgA, IgE, IgD), produşi de plasmocite;

limfocite B recunosc şi se leagă de un anumit Ag, maturarea în plasmocite şi proliferarea acestora fiind ajutată de limfocite T (răspuns imun T-dependent);




1. Răspunsul imun umoral IgM apar primele în cadrul rspunsului imun

primar;unele limfocite B devin celule cu memorie,

responsabile de răspuns imun secundar;unele Ag polizaharidice (Ag capsulare, LPS) pot

activa limfocitele B fără intervenţia limfocitelor T (răspuns imun T-independent).




Acţiunea antimicrobiană a Ac

- neutralizează toxine şi exoenzime (în special IgG1);

- blochează ataşara bacteriilor şi virusurilor la receptorii celulari;

- efect opsonizant (favorizează fagocitoza bacteriilor capsulate prin legare la receptori pentru Fc de pe suprafaţa PMN);




Acţiunea antimicrobiană a Ac

- efect microbicid prin activarea complementului pe cale clasică, IgM fiind de aprox. 1000 x mai eficiente decât IgG;

- Ac fixaţi pe determinanţi Ag de pe suprafaţa celulelor infectate le transformă în ţinte pentru complement şi celule NK, cu receptori pentru IgG (citotoxicitate dependentă de Ac);

- IgA asigură apărarea antimicrobiană a mucoaselor.




2. Răspunsul imun celular

- limfocitele T joacă un rol major în apărarea imună faţă de patogenii intracelulari;

- sunt implicate două subpopulaţii celulare:• limfocite T citotoxice (Tc – cytotoxic - killer) care

identifică celule infectate care exprimă pe suprafaţa lor Ag virale asociate MHC clasă I şi le omoară prin perforine sau inducerea apoptozei;

• limfocite T ajutătoare (Th - T helper)




2. Răspunsul imun celular

* prin subpopulaţia Th-1, activată de Ag asociate cu MHC clasă II de pe suprafaţa celulelor prezentatoare de Ag (Ag presenting cells - APC) (macrofage, celule dendritice), stimulează apărarea celulară prin producere de limfokine (o parte din aceste celule devin cu memorie);

* prin subpopulaţia Th-2 stimulează răspunsul imun mediat de Ac.




Particularităţi ale apărării imune la nou-născut

nou-născutul are capacitatea de a dezvolta răspuns imun dar nu are experienţă antigenică;

apărarea specifică în primele luni este asigurată de IgG materne transmise transplacentar;

rata catabolismului Ac materni depăşeşte rata de sinteză a Ac proprii, ceea ce explică hipogamaglobulinemia fiziologică între lunile 2-4 de viaţă extrauterină (fereastră imunologică);




Particularităţi ale apărării imune la nou-născut

consecinţe:• receptivitatea crescută la infecţii cu bacili gram-

negativi sau cu bacterii intracelulare;• prevenirea unor infecţii la n.n. prin vaccinarea

mamei;• programarea corectă a vaccinărilor;• diagnosticul serologic la n.n. a unor infecţii

congenitale (IgM – infecţia a nn.; IgG – transmişi transplacentar).




Apararea antiinfectioasa

Documents

Transcript of Apararea antiinfectioasa