FEREASTRARevistă editată de Asociaţia Culturală „Agatha Grigorescu Bacovia” - Mizil

Anul IXNr. 6 (70)

August 20125 lei

Emil PROŞCAN

Întoarcerea în noiÎntoarcerea în noiPoporul nostru aşezat la răscrucea mari-

lor imperii, a avut de-a lungul istoriei sale mile-nare multe perioade grele, mult mai multe decâtcele de linişte. Bogăţiile şi acumulările făcute prinmuncă, frumuseţea deosebită a locurilor, a ano-timpurilor, a femeilor, poate şi altceva..., au făcutca aceste meleaguri să „ispitească”, mereu, hoar-dele năvălitorilor sau armatele celor ce se visaustăpânii lumii, sau măcar ai Europei. Istoria, ceaadevărată, dă în vileag faptul că aceste cotropiriau fost posibile datorită unor scenarii puse cuminuţiozitate la punct, cu mult înainte de petre-cerea lor. Se instruiau personaje care urmau să ac-ceadă în funcţiile ce le puteau permite înstră-inarea bunurilor pământului nostru, pe care îltrădau, cărându-i bogăţiile în Fanarul intereselorpersonale.

Deci am putea afirma că în mai toateperiodele grele în care am fost jecmăniţi, furaţi,jefuiţi, au fost percedate de trădare! Să luăm caexemplu ce s-a întâmplat după înfăptuirea Ro-mâniei, ca stat unitar. Alexandru Ioan Cuza a în-făptuit o reformă agrară, a secularizat averilemănăstireşti, şi a reformat sistemul fiscal. Con-secinţa: a fost detronat şi izgonit din ţară de către „monstroasa” coaliţie, în „ovaţiile mulţimii”.

Aceiaşi mulţime care, atunci când trupul i-a fostadus în ţară, pentru a fi înmormântat la Rugi-noasa, l-a plâns ca pe un mare erou al neamului(ceea ce şi era, cu toate defectele lui ştiute şi ne-ştiute). Au urmat domnia lui Carol I şi modern-izarea statului român; au fost războaiele balca-nice şi primul război mondial; românii au plătitun tribut greu de sânge pentru realizarea Ro-mâniei Mari şi ţara devenise, în preajma celei dea doua conflagraţii mondiale, un stat Europeanîn plină dezvoltare. Vremurile tulburi ale răz-boiului au stopat această evoluţie, dar, încetul cuîncetul, se părea că ne revenim. S-a construitmult (chiar dacă haotic şi la standarde precare),piaţa muncii a devenit accesibilă tuturor, şcoalaromânească a devenit performantă iar sistemulsanitar asigura, de bine de rău, acoperirea servi-ciilor de sănătate către întreaga populaţie.

Apoi a venit revoluţia... Şi odată cu eaindustria (mormanul de fier vechi al lui PetreRoman) a fost vândută pe... nimic, agricultura afost abandonată ca şi finalizarea celui mai mareproiect de irigaţii, asistenţa medicală în mediulrural s-a prăbuşit iar învăţământul şi-a schimbat

(Continuare n pag. 2)

Editorial

Dan Puric

RROOSSTTProbabil n-au rămas decât lacrimi.Oare putemrâde?

Când te desparţi din vina ta, în-cerci o vreme să te lupţi cu ireversibilul, îţidai seama că n-are sens, te lamentezi de for-mă şi renunţi. Când te desparţi din vina ce-luilalt, ai nevoie de o perioadă de timp ca săînţelegi ce s-a întâmplat. Iei povestea de lacapăt, pas cu pas şi te chinui să pricepi cen-a fost bine şi unde ar fi trebuit ca lucrurilesă apuce pe alt drum.

La fel se întâmplă şi atunci când tedesparţi de ţara ta. Dezamăgit, înşelat, mâ-nios, îndurerat. Nu ţi-e uşor s-o laşi. Ţara şimama nu ţi le alegi. Te aşezi pe celălalt malal lumii şi cauţi răspunsul: ce s-a întâmplatcu ţara mea de-am fost nevoit s-o părăsesc.

României i-a dispărut rostul. E oţară fără rost, în orice sens vreţi voi. O ţarăcu oameni fără rost, cu oraşe fără rost, cudrumuri fără rost, cu bani, muzică, maşinişi ţoale fără rost, cu relaţii şi discuţii fărărost, cu minciuni şi înşelătorii care nu ducnicăieri.

Există trei mari surse de rost pe lu-mea asta mare: familia, pământul şi cre-dinţa.

Bătrânii... România îi batjocoreştecu sadism de 20 de ani. Îi ţine în foame şi înfrig. Sunt umiliţi, bruscaţi de funcţionari,uitaţi de copii, călcaţi de maşini pe trecereade pietoni. Sunt scoşi la vot, ca vitele, mo-miţi cu un kil de ulei sau de mălai de care,dinadins, au fost privaţi prin pensii de rahat.Vite slabe, flămânde şi bătute, asta au ajunsbătrânii noştri. Câini ţinuţi afară iarna, fărămăcar o mână de paie sub ciolane.

Dar, ce e cel mai grav, sunt nefolo-siţi. O fonotecă vie de experienţă şi înţe-lepciune a unei generaţii care a trăit atâteagrozăvii e ştearsă de pe bandă, ca să tragemmanele peste. Fără bătrâni nu exista fami-lie. Fără bătrâni nu există viitor.

Pământul... Care pământ? Cine maie legat de pământ în ţara aia? Cine-l mai areşi cine mai poate rodi ceva din el? Majes-tatea Sa Regele Thailandei susţine un pro-gram care se intitulează „Sufficiency Eco-nomy”, prin care oamenii sunt încurajaţi săcrească pe lângă case tot ce le trebuie: unfruct, o legumă, o găină, un purcel. Foarteinteligent. Dacă se întâmplă vreo criza glo-bală de alimente, thailandezii vor supra-vieţui fără ajutoare de la ţările „prietene”.

La noi chestia asta se numeste a-gricultura de subzistenţă şi lui tanti Europanu-i place. Tanti Europa vrea ca ţăranii să-şi cumpere roşiile şi şoriciul de la hyper-marketuri franţuzeşti şi germane, că d-aiaavem UE. Cântatul cocoşilor dimineaţa, lă-tratul vesel al lui Grivei, grohăitul lui Ghiţăpână de Ignat, corcoduşele furate de la ve-cini şi iazul cu sălcii şi broaşte sunt imaginipe care castraţii de la Bruxelles nu le-au tră-it, nu le pot întelege şi, prin urmare, le ca-

lifică drept nişte arhaisme barbare. Să dis-pară!

Din beţivii, leneşii şi nebunii satu-lui se trag ăştia care ne conduc acum. Neamde neamul lor n-a avut pământ, că nu erauîn stare să-l muncească. Nu ştiu ce înseam-nă pământul, câtă linişte şi câtă putere îţidă, ce poveşti îţi spune şi cât sens aducefiecărei dimineţi şi fiecărei seri. I-au urâtîntotdeauna pe cei care se trezeau la 5 di-mineaţa şi plecau la câmp cu ciorba în su-fertaş. Pe toţi gângavii şi pe toţi puturoşiiăştia i-au făcut comuniştii primari, secretaride partid, şefi de puşcării sau de cămineculturale. Pe toţi ăştia, care au neamul în-gropat la marginea cimitirului, de milă, desilă, creştineşte.

Credinţa... O mai poartă doar bă-trânii şi ţăranii, câţi mai sunt, cât mai sunt.Un strai vechi, cusut cu fir de aur, un straivechi, greu de îmbracat, greu de dat jos, ca-re trebuie împăturit într-un fel anume şi pusla loc în lada de zestre împreună cu bu-suioc, smirnă şi flori de câmp. Pus bine, căpoate îl va mai purta cineva.

Când or să moară oamenii ăştia, osă-l ia cu ei la cer pe Dumnezeu.

Avem, în schimb, o variantă mo-dernă de credinţă, cu fermoar şi arici, princare ţi se văd si ţâţele şi portofelul burduşit.Se poartă la nunţi, botezuri şi înmormân-tări, la alegeri, la inundaţii, la sfinţiri de se-dii şi aghesmuiri de maşini luxoase, la po-menirea eroilor Revoluţiei. Se accesorizea-ză cu cruci făcute în grabă şi cu un „Tatălnostru” spus pe jumătate, că trebuie să răs-punzi la mobil. Scuze, domnu părinte, e ur-gent.

Fugim de ceva ca să ajungem ni-căieri. Ne vindem pământul să facă ăştiadepozite şi vile de neam prost pe el. Ne su-năm bunicii doar de ziua lor, dacă au maiprins-o. Bisericile se înmulţesc, credin-cioşii se împuţinează, sfinţii de pe pereţi segândesc serios să aplice pentru viza de Ca-nada.

Fetele noastre se prostituează pânăgăsesc un italian bătrân şi cu bani, cu carese mărită. Băieţii noştri fură bancomate,joacă la pokere şi beau de sting pentru căştiu de la televizor că fetele noastre vorbani, altfel se prostituează până găsesc unitalian bătrân cu care se mărită. Părinţiinoştri pleacă să culeagă căpşuni şi să-i spe-le la cur pe vestici. Iar noi facem infarct şicancer pentru multinaţionalele lor, condusede securiştii nostri.

Sună-ţi bunicii, pune o sămânţăîntr-un ghiveci şi aprinde o lumânare pen-tru vii şi pentru morţi.

Pagina 2 FEREASTRA, august 2012FEREASTRA, august 2012

(Urmare din pag.1)

Întoarcerea în noiÎntoarcerea în noiprofesorii cu suplinitori sau absolvenţi ai „fa-bricilor” de diplome.

Cum putem caracteriza, aşadar, siste-mul politic, care a reuşit să distrugă şi să în-străineze avuţia naţională, acumulând – pedeasupra – şi datorii ce vor trebui plătite de câ-teva generaţii. Tot ce s-a întâmplat după 1990a fost copie la indigo cu perioadele din istoriecând am fost furaţi şi trădaţi, diferenţa con-stând în strategie! Nu a mai fost nevoie de răz-boaie de cotropire! Nu a mai fost nevoie de„perdea” pentru a ne integra în „satul mon-dial”, căruia i-am devenit cătunul sărac. Amrenunţat la ideea de a produce, (importurile fi-ind mult mai „profitabile” pentru oportuniştiidin politică şi economie) fără să ne uităm lanebunia planetară care ne aşteaptă (încălzireaclimei, o mare criză alimentară, un haos eco-nomic fără precedent, terorism şi instabilitate) Şi totuşi... putem să ne revenim?!

Poate că da, cu o strategie economicăpredictibilă, pe termen mediu şi lung, cu in-vestiţii inteligente şi cât mai puţine împrumu-turi, cu respectarea valorilor şi reluarea îndem-nului „Prin noi înşine!”, fără ca asta să însem-ne o „evadare” din Europa, pentru că izolareane poate fi fatală.

Dezgustat de ceea ce se întâmpla înjurul lui, în 1916 Octavian Goga spunea: „Ţa-ră de secături, ţară minoră, căzută ruşinos laexamenul de capacitate în faţa Europei...

Aici ne-au adus politicienii ordinari,hoţii improvizaţi astăzi în moralişti, miniştri

care s-au vândut o viaţă întreagă, deputaţiicontrabandişti...

Nu ne prăbuşim nici de numărul duş-manilor, nici de armamentul lui, boala o avemîn suflet, e o epidemie înfricoşată de menin-gită morală.”

*Întâlnesc zilnic oameni, fel de fel de

oameni în diferite locuri, în diferite ipostazeale anotimurilor şi ale stării mele sufleteşti.Trăiesc alături de milioane şi miloane de oa-meni Le privesc în fotograma statică trecereaşi încerc să mă raportez la realitatea împietrităşi totuşi mişcătoare a privirilor ce vin din toatepărţile pământului. Privirea cerului e cea caredă certitudinea încrederii şi speranţei.

Le privesc zilnic ordonata trecere şiîncerc, fără să reuşesc, să aflu legăturile mele cuei, cu gândurile şi trebuinţele lor netulburate,cu graba paşilor amestecaţi cu aşteptarile lor.O mare de întrebări fără răspuns se zvârco-leşte în mine. Privesc mulţimea de oameni tre-când cu figuri încarcerate în disperare şi necu-noaştere! Sunt contemporanii mei, ne-a fostdat să trăim laolaltă, să împărţim acelaşi aer,aceleaşi zile cu soare, ploi sau vânt! Încerc săgăsesc conexiuni care să ne uniformizeze po-vârnişul aşteptărilor. Le privesc mâinile, ochii,părul, hainele.... Oare ce-a mai rămas ade-vărat, în neprihana crampoanelor colorate? Îndorinţa de a desluşi adevăruri alerg cu gândulla satele româneşti şi întreb văzduhul comun:„Ce mai faci Ioane?” De atâţia ani te întreb as-ta şi-ţi ţipi peste munţii descarnaţi, în acelaţifel tăcerea apocaliptică.

În mersul meu prin viaţă am cunoscuto mare de oameni care s-au supus blând şi ne-

şovăitor regulilor de val înspumat ale vieţii din-tre naştere şi moarte.

Amintirea copilăriei celor mai mulţi afost răstignită întru sfinţenie şi dorinţă de în-viere în cărările mute ale paşilor nedesculţi.Cohortă de paşi târşâitori, blajină supuşenieise împietreşte în clarul de lună al unei nopţice-şi caută bâjbâind în vinovată complicitatecu tăcerea, dimineaţa! Bătrânii îşi ascund înpoalele roase ale deşertăciunii, tristeţea! Ni-meni nu plânge! Plânsul este pentru împlinireaşi mângâierea suferinţei!

Acum nu mai există suferinţă! Lacri-mile s-au împietrit în feţele înrâurite de sfin-ţenie ale celor ce împuţinează aşteptarea di-mineţilor. Dincolo de suferinţă există doar re-semnare! Dar şi liniştea şi motivaţia existenţeiCerului!

Este noapte! Uriaşa noapte care îşiexersează înţelepciunea milei în fărădelegileîntunericului! Visele s-au ridicat de mult încer!

Este linişte! Zbuciumul s-a transfor-mat în linişte!

Copiii se plimbă prin lumile din careau venit, improvizând zâmbetul şi nevinovă-ţia! Puterea întunericului amăgitor!

Noaptea este pentru vise! Întoarcereaîn dinaintea naşterii! Cărăm realitatea pămân-tului în dinaintea naşterii şi ne întoarcem obo-siţi de albastru! Deschidem ochii şi bunătateanoastră ne obligă să înţelegem, să acceptăm şisă mergem mai departe.

Deschidem ferestre, deschidem uşi, des-chidem porţi şi totdeauna există o întoarcere!

Aproape fără de voie, ori de câte oritranscriu – printre multiplele ei cărţi – numeledelicatei poete Victoria Milescu (V.M.), nu măpot abţine să nu desfac din clasicitate şi dinstrania ei singurătate, dubletul iniţiatic V.M. alVeronicăi Micle, dar mai cu seamă stanţa sigi-liului de aur greu al spătarului Milescu – ex-ploratorul intercontinental. Fiind vorba de sim-bol, poezia Victoriei Milescu pare a creşte caiedera, cu o marcantă originalitate, pe arbori se-culari.

Asemenea asocieri nu le poţi ocoli înviscolul sugestiv al poeziei sale de astăzi, biciu-

ită parcă de anume flăcări inspirate într-un manej prelung al fortificăriilirice.

Poeta s-a desprins independent şi definitiv dintr-un plutoncongener, continuându-şi cursa într-o tonalitate unică.

Sub steaua câinelui este un volum excelent, dar şi perfectprefaţat de plurivalentul Horia Gârbea – şi subtil esenţializat într-oscurtă postfaţă de Gabriel Dimisianu. Pentru mine, Sub steaua câine-lui este o subtilă concentrare a înţelesurilor active şi dureros în-volburate din sfera neodihnită a existenţei: ,,când plouă cu sudoare dezeu/ cresc şi descresc/ cu gust de cireaşă amară’’.

E o carte de robustă metafizică, circumscriind spaţiul citadinexplorat în toată adâncimea lui, cu: ,,stelele şampanizate ale unorlacrimi de la mezanin la subsol’’. Adică din celestitatea palpa-bilă,strălucitoare, până în terestrul intermediar.

În paginile volumului găseşti risipite şi înrudite mici ca-podopere – ca dimensiune – abandonate cu nepăsare. Poeta traverseazăun univers mecanizat şi dur – ea însăşi fiind posesoarea unei purităţiprovocatoare, dostoievskiene. Penetrează agresivitatea, absurdul, gro-tescul, teroarea de sine şi masivul unei identităţi claustrate. În terifianţaunei astfel de trăiri, poezia pare ,,un mort divin purtat pe braţe de la unbanchet la altul’’. Terestritatea e un câmp minat prin care ,,porumbeii

ciugulesc oasele înfipte bine în adânc’’.Un ecou reciclat, bacovian, răzbate în lirica doamnei Victoria

Milescu, ,,ca vântul cu un braţ de aripi proaspăt smulse şi unse cuceară’, care i se aruncă pe fereastră, provocând-o să evadeze precum,,clinchetul unui bănuţ căzând în gura ştirbă a zilei’’. Perforând acestunivers monstruos, poeta practică, totuşi, ritualic, cascadoria ermetică,sintagmatică, până în străfundul unei metafore unice, ori al unui afo-rism izbitor.

Ea nu se ascunde niciodată, laşă, pe după parapetul morţii – ciiese în faţă cu o nespusă forţă, cu alchimii de cuvinte puternice, des-chise – deseori – în formule memorabile. Pe scara liftului etern, mă-runta fiinţă a Victoriei Milescu şi-a apăsat cu secretă înălţare degetulpentru etajul cel mai de sus (vezi poezia ,,Când eşti mic’’, pag. 34, pecare o citează admirativ şi Horia Gârbea în prefaţa sa).

În clasificările scolastice şi uscate ale criticii literare de astăzi,numele ei nu poate fi ocolit de pe claviatura poeticii înalte. VictoriaMilescu e autoarea unei lirici fără infirmităţi şi timidităţi inhibatoare.

Desfăcută, în discrete acolade beethoveniene, de o anume ca-denţă muzicală, furtuna versurilor poetei lasă în urmă crengi sfărâmate,pe care le reculegi la următoarea lectură. Fiindcă, ,,sub steaua câine-lui’’ nici nu se plânge şi nici nu se râde. Retrasă şi însingurată sub cerulei zodiacal, Victoria Milescu se ,,ascunde’’ în propria ei poezie de oputere vulcanică, nestinsă. Lirica ei va lăsa nu dâre şi nici poteci apro-ximative, ci va prelungi cărări durabile deja receptate în critica actuală. Acest aparent encomiastic cuvânt de (re)întâmpinare mi-l asum în toatăgama sa plurală.

O asemenea carte ar trebui reeditată într-o ediţie şi un tiraj delux – fiindcă merita şi merită.

Tumultul, convulsia, exactitatea cuvintelor ei dau mările pestecap, dezvelind stânci desculţe şi sculptate pentru totdeauna.

Gheorghe ISTRATE

O carte sub zodia perenităţiiO carte sub zodia perenităţii(VICTORIA MILESCU: Sub steaua câinelui, Editura Tracus Arte, Bucureşti, 2012)

Apărută la editura Editura EIKON,Cluj-Napoca/2012, cartea doamnei MagdaUrsache reprezintă o investigaţie lucidă pe„faliile” literaturii române de ieri şi de azi.Poate tocmai de aceea volumul debutează cuun „model”, un scriitor care şi-a dus cruceapână la capătul suferinţei, fără să facă concesiimicilor mai mari ai puterii de moment:

„S-a spus de prea multe ori că inte-lectualul român este crud, profitor, lacom deonoruri, că n-are clasă, că elita ţării a fost tri-misă în puşcării de însăşi elită. Dar cei căroranu le e ruşine că sînt scriitori români nu lasperjur se gîndesc, ci la martiriu. (...) Cred căbiografia exemplară a doctorului Voiculescutrebuie pusă sub ochii fiecărui şcolar. Caplantă de leac. Măcar în octombrie.”(Cămaşalui Voiculescu).

În economia cărţii un loc important îlocupă alte conştiinţe scriitoriceşti, care n-aufăcut pactul cu diavolul, plătind la fel de dra-matic atitudinea lor (chiar dacă scăpasem decomunism ...nu şi de comunişti!).

Autoarea îşi justifică atitudinea tran-şantă, scriind, de exemplu, într-un comentariudespre Ioana Pârvulescu (Autori care neseamănă): „Despre autoarea acestei revela-toare cărţi, mărturisirile sunt elocvente:Nedumeririle privind lumea secolului careare deja 10 ani deţin la Ioana Pârvulescu pri-mul loc. Vin apoi indignările, speranţele, me-ditaţiile, după propria-i enumerare. Indig-narea se află la mine pe primul loc” Şi în con-tinuare: „Cum merg lucrurile, semne rele sînddestule: scriitori importanţi au ajuns un fel decîini comunitari, marcaţi de putere la urechecu un număr. Curînd, o să aflaţi şi ce pierdeţicând vă pierdeţi identitatea. Cît despre opor-tunişti, o, ei n-au vîrstă: sînt identici şi ca şai-zecişti, şi ca optzecişti, şi ca douămiişti.”

Biografiile exemplare, de care aveamatâta nevoi, dacă nu ar fi fost îngrămădite îndebara, încep cu cea a omului „care a avut unmotor şi nu i-a folosit la nimic” – MihaiUrsache: „Gândul că Mihai Ursachi a plecatîn moarte, la 63 de ani, închinîndu-şi destinulomenesc nu-i uşor de dus.(...) Mistificările te-leviziunii (care ne-a smuls şi cărţile din mîi-ni), ticăloşia relaţiilor, stigmatizarea adver-sarilor de idei, acuzaţi că «perturbă», bio-grafiile spălate cu bani, tehnica re-instalăriica oameni de stat a vechilor activişti, dirijis-mul moştenit şi valorificat întru aceleaşi sco-puri şi foloase, realeşii, schimbările din rău înmai rău, ajutîndu-i pe impostori... fac partedin grapa tranziţiei. Cel mai greu cred că asuportat ştirea că la mormîntul lui Ceauşescuse aprid – pios – sute de lumînări, efect al

turtei amare plămădite de «tehno-craţi» şi demia de «specialişti»”. (Cristal de cuvinte)

„Ursachi s-a întors din SUA în ţaralui inconfortabilă, precizând că exilul politicnu-şi mai are rost după Căderea Tablourilor.«Trebuie să renaştem realmente», declaraimediat după acel decembrie. O renaştere ca-re n-a mai venit. Magistrul n-a ratat nici bă-taia minerilor, nici acuza «vîndut», dinspre neo-politicienii caricaţi după foştii activişti PCR.

În ultima vreme arăta ca un «zeuobosit», sintagma lui Mircea Elide. Epuizat,pustiit. Scîrbit de mal-formaţii politice, deacomodanţi, de huntingtoni obsedaţi de tra-sarea altor graniţe, de monştrii preocupaţi nude neam, ci de neamuri. De răul de România.Nu mai avea nici o Dunăre de trecut, iar dinmahalaua celestă Ţicău fusese expulzat. Dic-tatura – ştim – poate ucide şi a ucis, dar de-mocraţia? Ar fi murit la 63 de ani dacă nu semai întorcea? (Cetăţean al raiului)

Urmează răzvrătitul Cezar Ivănescucăruia: „I-a fost dată o Golgotă pe care a ur-cat-o singur... Nepeceristul Cezar Ivănescu,«anticomunist pe faţă» a fost dat afară de laLuceafărul. Minerii, chemaţi la Bucureşti săplanteze nu-mă-uita în Piaţa Universităţii,l-au bătut, să-i facă praf creierii. (...) N-asuportat să-i fie terfelită demnitatea. Cu cecost psihic nu mă întrebaţi. A şi spus-o : «nuexistă păcat mai mare în univers decît săbatjocoreşti sufletul unui om» Vă sună preapatetic? (...) Războiul scriitorului român con-tra scriitorului român a înscris cea mai ru-şinoasă filă din istoria lui. Şi cred că fila astae trecută în «catastihu lui Dumnezeu» lanumele Mircea Dinescu.” (Seismograma)

Elocvent este şi cazul Goma – lup-tând (aproape) singur cu un întreg aparat re-presiv, îşi subsumează viaţa şi opera uneuiconştiinţe revoltate, ştiind că: „Istoria fără omemorie corectă poate fi o catastrofă.”

„N-om fi avut un Havel – scrie, pe bu-nă dreptate Magda Ursache – dar avem unGoma, unul singur, numai că n-am ştiut ce săfacem cu temeritatea lui, cu jertfa lui.

Goma a rămas în disgraţia preşedin-ţilor postdecembrişti, tot din cauza roluluiasumat de memorie-conştiinţă: «Viaţa meaeste memorie». Monica Lovinescu şi Virgil Ie-runca au fost decoraţi postum de preşedinteleBăsescu. După Vladimir Tismăneanu, TraianBăsescu a cerut iertare de cel puţin două oriîn numele statului român victimelor terorii co-muniste. Lui Goma i-a cerut? E ca la noi înJormania. Trăim nu «un moment al adevă-rului» sau mai multe, ci Balul mascat (titlu alfostului şi actualului politolog), unde absol-venţii de şcoli superioare de Partid s-au de-ghizat în formatori de opinie, ne formulează«canonul libertăţii». Or, Goma nu-i în canon.Cartha lui nu se învaţă la şcoală.” (După 33de ani sau „Ce eşti – ce-ai fost... ce-o să fii”).

A fost lupta lui Goma una zadarnică?Da, din moment ce „dinozaurii din ideologic”au reuşit să bântuie prin jungla din noi, pânăam devenit uituci şi speriaţi! Nu, pentru căexistă, dincolo de realităţile efemere, marearecuperare a istoriei.

Este şi cazul lui Nicolae Breban, jus-tificând, şi acesta, aserţiunile doamnei MagdaUrsache:

„Trec în silă peste bătăile vechi decînd lumea ne-lume între ocupanţii de funcţiişi outsideri, ca să ajung la cea mai repro-babilă, după mine, sursă de vrajbă: vîrsta,ceea ce mă duce la spusa lui Gustav Mahler:«Parcă omul trebuie neapărat să moară casă fie lăsat să trăiască» Lupta firească, nor-mală între generaţii a căpătat forme patolo-gice, lupii tineri negînd înverşunat tot ce s-ascris până la ei: literatura obosiţilor şi defa-zaţilor. Se practică discriminarea de vîrstă,atacurile răzbite la generaţia precedentă. Ceitrăitori în comunism fiind, la hurtă, taxaţidrept tinichele şi lichele, cu convingerile lorînvechite, cu idealurile lor expirate, cu valo-rile lor vetuste. Ştiutorul de carte, omul culti-vat e ironizat ca desuet, demodat, şenilă”(Scene din democratură)

„Istoria României a ajuns, în liceu,dexteritate, ca lucrul manual. Noi trebuie săne cultivăm pacea sufletească într-o Româniedesmemoriada şi să ne ocupăm de îngerolo-gie, întorcînd spre călăi şi celălalt obraz, deşivinovăţiile lor sunt imprescriptibile. Resenti-mentul pare inuman. Dement chiar. Ura, lafel. Întunecă suflet şi minte. În formula ese-istului Breban, «farsa socială ca formă a tra-gicului»”; „Compromisurile (marile) şi adap-tările (micile) la ancien régim sînt puse înaceeaşi oală. «Toţi am fost vinovaţi», se totaude dinspre beneficiarii regimului roşu, din-spre cei cărora le convine să pună problemaîn termeni colectivi. «Vinovaţi mai mult saumai puţin». Ei, aici e aici! Mai mult sau maipuţin. Unul a fost în postura de a decide, altul– de a se conforma deciziei (...) «Avem,spunea Octavian Paler, nefericita capacitatede a pune un grătar cu mici pe orice Gol-gotă.»” (Exerciţii de conştiinţă)

Inversarea valorilor, confuzia întreţi-nută despre vinovăţia colectivă, prin semnulegal pus între călăi şi victime, oportunismulorgolios şi „bisericuţele” travestite în catedra-le ale „mântuirii” neamului (devenim tot maimult un neam de... mântuială!) sunt sem-nificative şi în ceea ce îl priveşte pe Luca Pi-ţu: „La noi, în târgul Ieşilor, dulcele, ierar-hiile oficializate anţărţ se păstrează: par de-finitiv construite, dacă pe lista celor indem-nizaţi pentru merit se află Liviu Leonte, atâtde abil propagandist pro Ceau, ca şi acel sta-linist mignon Al. Andriescu. Ce dacă revoluţiasau ce-o fi fost l-a dat jos din funcţia de decanşi Luca Piţu a revenit la catedră din domiciliuforţat? Conferenţiar a ieşit la pensie (Îşi spu-nea sieşi «doctor inocent» în timp ce «sur-sele» din dosarul său de urmărire sînt pro-fesori de mult.) Asta arată cum se învîrte roatasuccesului social pentru unii, neapărat în de-trimentul altora. În ograda USR nu-i altfel:membri cu carnet, a opinat Ana Blandiana,puteau primi cu toţii o indemnizaţie egală şinu în funcţie de pensie, mare în cazul răs-făţaţilor de socialism, foşti apartinici, mică încazul celor marginalizaţi.” (Dexul şi indexul).

În ultimă instanţă ne putem întreba,împreună cu autoarea: „Un om sănătos la caps-ar întreba de ce mai scriem când avem variinecazuri legate de tipărirea cărţilor noastre,în tiraje silenţioase şi prost difuzate, cânddăm din belea în belea. Notorietate – nu; bani

(Continuare în pag. 4)

REVISTĂ DE CULTURĂREVISTĂ DE CULTURĂ Pagina 3

Vieţile cărţarilor contemporanidupă Magda Ursache

Note de lecturăLucian MĂNĂILESCU

Pagina 4 FEREASTRA, august 2012FEREASTRA, august 2012

(Urmare din pag.3)

– nu; aplauze – nu. Indemnizaţii de merit – ştieDung (Dumitru Ungureanu, n.n.) – nu primescdecât 100 de scriitori (mulţi dintre ei adânc mi-nori, ca iaşioţii mei), iar premiile par, deseori,un remake, după Noaptea erorilor. Şi cum să nute cuprindă obsesia (dubioasă) a zădărniciei, sănu-ţi spui că totul e pierdut şi nimic de îndreptatdacă laude (c)orale obţin cei care re-deseneazăparadigma, oferind simulacre de literatură (...)Şi-i reconfortant să-ţi repeţi ce scrie apăsatDung: «Cartea este o marfă. Literatura, nu! »”.(În alambicothecă)

Din nefericire balcanismul nostru fun-ciar este şi a fost, în timp, un labirint de oglizi ce(de)formează caricatural lupta scriitorului cu Mi-notaurul: „Pare că-n literatura română nimeninu rezonează cu nimeni. Poate cel mai nedreptcu Bacovia a fost Bogza (sub pseudonimul AndreFar, în revista unu), considerându-l «închistat»şi «monoton»: «Îl primim cu multă simpatie, darca pe un şcolar întârziat». Pandrea a avut grijăsă noteze, în Memoriile mandarinului valah,că «Emil Cioran, ca student, nu se spăla nicio-dată. Era un Oblomov anti-aer, anti-geam, anti-apă». Iar Mircea Zaciu scrie: «Lui Liiceanu i-afăcut rost de casă Gogu Rădulescu» E ştiut căRegman i-a tăiat lui Buzura bucăţele Feţele tă-cerii. Buzura nu l-a iertat: şi-a numit Regman unpersonaj sinistru şi l-a făcut să se îmbolnă-vească de cancer.” (Certoteca)

Vom încheia cu un fragment din destăi-nuirile autoarei, încredinţale lui Mircea Dinutz,în cadrul unui interviu: „După ce m-au eliminatdin presă pentru o greşeală de tipar necorectatăde corectoarea revistei (da, în socialism a fostposibil ca o nenorocită de greşeală de tiparsă-mi tragă în jos destinul), P.U (Petre Ursache -n.n.) n-a mai putut publica nici el în Cronica (...)

Aproape că mă surpasem după ce amfost eliminată din Universitate şi din Institutul„Al. Philippide” de trei ori în doi ani, după titu-larizarea cu cea mai mare notă. Norma de unan în cercetatre am predat-o în 3 luni, ca să nufiu acuzată de „delăsare în muncă”, cum urlaagramatul director al Institutului, Alexandru Te-odorescu. Nu mi-a folosit la nimic, ca omului dinTecuci motorul.

Eram la Mănăstirea Neamţ şi încercamsă închei Astă-vară n-a fost vară... La un mo-ment dat, mi s-a părut crudă liniştea mănăstirii,crudă culoarea ierbii (atinsă de bruma dimineţiide septembrie), crud cîntecul unei păsări, crudsă respir. Am fost la un pas de sinucidere. Amfost la un milimetru de sinucidere şi şi atunci,şi-n alte dăţi. Dezastrul psihic l-am pus pe sea-ma personajelor mele. Cathartic.”

Cartea Doamnei Magda Ursache (354de pagini) abordează mult mai multe aspecte de-cât cele surprinse în aceste „note de lectură” (po-cirea limbii române, condiţia intelectualului,distruigerea reţelelor de difuzare a cărţii, nepro-fesionalismul unor edituri etc. şi reprezintă, înmod cert, un dar spiritual pentru orice cititor, darşi, credem noi, un motiv de implicare (la fel deautentică) pentru critica şi istoria literară actuală.

Magda Ursache - Compoziţiedigitală de Ştefan Arteni

Am impresia că râd de ignoranțamea. Până la urmă, chiar așa e. Acum mă șiobsedează un fel de semn, cu trei triunghi-uri, pe care l-am visat. (Cine știe ce mesajextraterestru o fi?) Ha! Ha! Ha!

Viața-i amuzantă, idioților! Eu nuînțeleg cum puteți trăi atât de pragmatic.Dacă nu râzi azi, când o să mai râzi? Mâi-ne? Mâine poate mori! N-am fost trimiși pePământ să ne reproducem, ci să râdem. Ce-iamuzant? Totul! Un câine constipat, o frezăturtită, două pisici care se gherează reci-proc, o gaură în parchet (te întrebi uneori ceva ieși pe-acolo... mațe!), tapetul ros de nu-știu-ce insecte microscopice.

Eh, da! Unii și-au dat seama de a-muzamentul vieții, alții... mai încearcă. Uncântec zice ceva de genul: „dacă nu reu-șești, scutură-te de praf și încearcă dinnou!”. Eu zic: „dacă nu reușești, scutură-tede lume și încearcă acum!” (că oricum îna-inte n-a fost o încercare, a fost o glumă preasobră; „sobru” are grad de comparație?).

Așa. De „lume” trebuie să scapipentru a fi fericit. Închipuie-ți ce viață amduce toți dacă nimeni nu s-ar preocupa debani, imagine, probleme. Chestiile umanene copleșesc! Cred că până și Dumnezeu afăcut o criză de râs când a văzut ce a creatși probabil a adăugat: „Bă, da' seamănă cumine! Ce tare!”. Cam ceva de genul că neapucăm noi să ne clonăm. Așa ca să nu ră-mânem numai în poze. Să meargă imaginea(sau poza, cum vreți), „live” mai departe.

Faceți așa mare caz când suntețibolnavi, de parcă ce-ar fi! Eu fac caz cândsimt că nu mai pot să râd. Asta chiar e trist.Boala e fizică, se vindecă sau nu. Sau mori.(Cele trei variante ale bolii: da, nu, moarte)Dar de râs, râd cu mintea, spiritul mai mult.Vei zice că fizic. Ce, n-ai văzut pe cinevacare râde în gândul lui? Vezi acum. Nu-iprea diferit, doar că nu fac zgomot. Dacă tegândești că ești serios (chiar cu tendințespre pesimism), chiar așa devii. Glumelebune nu mai funcționează în cazul tău. Ainevoie de terapie cu șocuri de detașare deviața reală. Stai liniștit că nu mori! Vrem săne zâmbești nouă, nu la Sfântu' Petru!

Nu prea mai pățesc chestii jenibile(jenant+penibil) de mult timp. Mi-e dor săcalc într-un rahat de câine și să umblu cu elmult timp, toți să-și dea seama de asta, nu-mai eu să mă prefac că habar n-am. Nu știude ce, dar am impresia că primul cuvânt pecare îl zicem după naștere (nu imediat dupănaștere) este „ha”, care tradus de niște pă-rinți analfabeți de limbi bebelușiene devineun plin de însemnătate „mama” sau „tata”.

Sunt lupte de orgolii pe cuvinteleastea două. De parcă ele contează! Poate căda, poate că nu! În original e HA! Ai înce-put să zâmbești? Hai că poți mai mult! Lu-mea pune prea mult preț pe seriozitate,

când ei nu știu că de fapt trebuie să pre-țuiască opusul. S-ar putea să și omoare rea-litatea infectă nedisturbată de razele albeale zâmbetului. Din seriozitate te adânceștiîn pragmatism, organizare, perfecțiune. Of!Și eu mă chinui aici să te conving că per-fecțiunea și răspunsurile pe care le cauțisunt în optimismul exagerat. Pesemne Gio-conda avea elementele de bază, dar maiavea de învățat. Ghinionul ei că a rămas în-țepenită așa! Ha! Ha! Ha!

De ce zâmbești când ți se face po-ză? (De ce?) Ca să nu semeni cu o varzămurată! Sau după caz, se pot lua și alte le-gume... chiar animale. Acum probabil te în-trebi de ce am venit eu aici, la tine în mână(sau pe masă, pat, iarbă, în format text, dac-tilografiată). Păi, sinceră să fiu, să te bine-dispun. Dacă nu privești viața ca o glumă,înseamnă că nu mi-am atins obiectivul. Darmai e mult până acolo. Acum îmi cer scuze,dar trebuie să dorm pentru că am rămas înpană (de parcă poți să rămâi și în puf!) deinspirație. (idei). Mai vorbim.

Patru colțuri de aracet. Aici a fostun afiș. Pe vremea când nu era rupt, scriaceva important pe el. Rahat întărit. Nu te-atinge de rahat că devii și tu unul! Fă-ți unpat din frunzele de toamnă și culcă-te. (ve-zi, ziceai că nu ți-e somn, dar ai început de-ja să caști...). Nani, nani, dinozauru' ma-mii... Închide cei zece ochișori și dormi,briza de toamnă te mângâie ușor, îți iese peureche, pe nas, pe gură. Dar toamna-i camîmpuțită, nu vi se pare? Miroase a putred.Miroase a pește (something smells fishy...).

Tocmai ți-ai dat unghiile cu ojă ro-șie, dar nu se vor usca decât atunci când ca-de varul de pe pereții proaspăt văruiți. Credcă încep să mă împac cu mine. Știu că suntfrumoasă cu trei ore de somn pe noapte.Dar să lăsăm asta. Merită să ne complicăm?Oare? Un anunț de la matrimoniale: tânăr,douăzecişitrei de ani, statură atletică, casă,mașină, etc... Traducere: mic, gras, chel, cuburtă (of course), stau în chirie (tot casa e șiaia, doar că nu-i a mea), am și datorii, ma-șină – Trabant, Lada, sau dacă e norocos,Dacia.

Nu suntem Homo Sapiens, ci Ho-mo Ludens. Ție nu-ți place să te joci?... Da.Te joci, dar nu îți dai seama că te joci.Logic ar fi să ne jucăm cu jucării. Definiție:ce înseamnă a te juca? A te juca = a te ju-cări. Ursuleț, păpușă, mașinuță, tractor (?),trenuleț, iepuraș, șopârlă (?), pistol (?) - eumă joc cu cuvinte și cărți.

A picat din cer o găină la mine pecasă. Am încercat să o prind, n-am reușit. Aprins-o mama și a tăiat-o. Când mâncamdin pieptul fript al găinii, parcă mâncamdin găina vie. Mi-a și rămas între dinți. Co-cos. Mac. Nucă. Alune. Popcorn. Revenimdupă publicitate...

Simona PORAICU

Viaţa-i amuzantă, idioţilor !

REVISTĂ DE CULTURĂREVISTĂ DE CULTURĂ Pagina 5

Jocuri: fiinţe călătoare

Se topeşte în arşiţa amieziiîndoiala amăruie a întrebării:ce ştii tu, fiinţă călătoare, despre sufletul înmiresmat al florii cândîl ameninţă tăişul secundelor oarbe?Inima înflorită a lumii acesteiasperie moartea, - răspund,şi lucrurile, arborii, casele, vietăţilemă îngână şi învaţă să-mi vorbeascăabia murmurând, murmurând...

Privire de înger

La marginea păduriidinspre miazăzi,apăruse îngerul şi te privea – un copil de argint,fără bucurie, fără somn,fără tristeţe,te privea –peste ierburi zvântate de rouă,curgeaprivire de înger.

Ritual de vânătoare II

În întuneric, o aud cum vine,în întuneric, oarbă,la fiecare paslăsând călcâie de argint,durere subţire de floare,ea împrumută chipul meu,nepăsătoare.O simt cum se apropie de mine –cu dorinţă şi spaimăîi aştept îmbrăţişareaa-toate-tămăduitoare,ca o mireasmă de iarbă înaltărătăcită în visşi năucitoare.

Clopoţelul lui Dumnezeu

Se apropie noaptea cea mai lungăpunând paşi de felinăsub o mie de vălurişi-mi numără oaseleşi-mi numără zilelepe când lumina tâmplelor meleorbeşte lumea.

Se apropie îngerul de zestrecu o mie de aripi gălbuiplutind printre steleşi-mi numără nopţileşi-mi numără visele – coastele dimineţii tăioase se înfigîn carnea întunericuluialbită de lună.

Pe nesimţitese apropie cucuveaua numităclopoţelul lui Dumnezeuşi-mi ciuguleşte fără grabăsufletul înfrigurat căzutîn prăpasta nopţii.Îngerul tace, eu abia mai murmur:Amin, amin...

Iarbă nemuritoare

Tu, care în răstimpuri plângicu larimi de piatră,stăpânul meu,te aud cum izbeşti cu amurgularterele de fier ale cosmosului.Frica îmbrăcată în păsăripoartă o mie de ochi ascuţiţigata să înjunghiebolta cerească presăratăcu mici monede învechitede aramă

Vin ploile lungi...Lângă oscioarele veşniciei,însămânţez cuvinte răsădite o viaţă pentruiubirea luminoasă din ultimelesilabe aşezate în juru-miîn loc de iarbă nemuritoare.

Oho, tu care plângi în zoricu lacrimi de ţărână,stăpânul meueu încă te aud cum te îndepărtezicălcând pe mici monede învechitede aramăşi peste gândurile mele împrăştiateîn iarba amătuie şi nemuritoare.

Beţi vinul acesta

Miroase a dulce carne de om,strigă smeul scuturându-şi solzii lui groşila trei poştii depărtare de casă,miroase a dulce carne de om,urlă foamea zmeului pofticioasă.

Dar eu vă spun vouă, prieteni dragi – nu mâncaţi mărul toamnei fiindcă elmiroase a dulce carne de om mai alescând pieliţa-i verde a sorbit cu lăcomiecăldura mâinii albe care l-a cules.

Dar eu vă spun vouă, prieteni dragi – nu beţi apa aceasta rece şi clară,miroase a dulce carne de om fiindcăîntr-o târzie şi vicleană primăvarărâul va fi îmbrăţişat cu veşniciefragede trupuri de copii.

Dar eu vă spun vouă, prieteni dragi – mai bine beţi vinul acesta care

e sângele meu înspumat,beţi vinul acesta ce inundă viaţarostogolită între noi,grăbiţi-vă, trageţi mai iute sorţii şibeţi vinul sângelui fierbinte cândse limpezeşte în marginea nopţii.

Dar eu vă spun vouă, prieteni dragi – dacă schimbaţi în pământ dulcevăpaia visului, cuvintele şi viaţa,gustaţi vinul sălciu din sângele meu fiindcădoar astfel veţi sorbi cu lăcomie setea în carese spală de tristeţe dimineaţa.

Înmulţirea oceanelor

Mă ocoleşte somnul,ducându-sespre înmulţirea oceanelordin veşnicie.În fiecare dimineaţă învăţsă merg cu umbra după mineaşa cum prizonierul îşitârăşte lanţul.

Dentimente lizibile II

Scăpase plânsul din cuşcă şiinundase cărările şi drumurile,se prelingea peste lucruri şi case,ca o leşie groasă,încercuise chiar şi grădina cu vise,unde se zbăteau subchipuri de lei turbaşitoate speranţele zilei ucise.

De pe creanga unui gutuimă striga o pasăre.Vremea adormise.

Cu degete de aguridă

Între cărămizile somnuluiîşi zidesc zborulcălătoarele înaripateşi năluca singurătăţiite atinge uşorcu degete de aguridă,lacrimile îngerului zileiîncet ţi se preling pe tâmpleiar mâhnirile venite dinspre copilăriese destramă în dantela înserăriicoborâte peste un ocean de linişte.

Gânduri aburite coloreazăpenajul amorţit al toamnei şinoaptea împrumută chip de odaliscăvrând să te bucure.

Strigarea numelor

Copilul de argint al viselor melevorbeşte o limbă veche, din anii bătrâni,strigă pe nume păsările, animalele, planteleca să le trezească în altă viaţădin somnul vieţii acesteia cu vorbe schimbate,ca să le aducă pe tărâmul soarelui verde,acolo unde lumina harnică îmbălsămeazăcu tinereţe veşnică sângele lumii.

POETUL LUNII AUGUST

Vicenţia Vara

Pagina 6 FEREASTRA, august 2012FEREASTRA, august 2012

Cioburi de vitraliiCioburi de vitraliiCartea de proză (foarte) scurtă –

Şobolani bine educaţi, Editura Casa Cărţii deŞtiinţă, Cluj-Napoca, 2012 –, semnată de dl.Alexandru Jurcan (doctor în filologie) este„prefaţată” de următorul „Argument” al au-torului: „Întotdeauna mi-am dorit proze foartescurte, cu sugestii şi imagini. Primul titlu pecare l-am ales pentru volum a fost „Filmeposibile”. Într-o lume a grabei, voiam să cap-tez cititorul virtual prin concizie, lăsându-i şilui rolul de creator. Sper ca micile filme de-clanşate de lectura prozelor să prindă viaţă peretina imaginilor dezlănţuite.”

Această „declaraţie” de intenţie paresă se confirme, la prima lectură: după un pre-text declanşator al prozei (durerea, neatenţia,revolta, cenuşiul cotidian etc), timpul este datpe „repede înainte”, conectând banalul la mi-racolul cosmic şi configurând, în final, ununivers paralel, sau dacă vreţi o altă povesteîncă nespusă. (Vis de sticlă)

Uneori proza (mini... roman, nuvelă,schiţă, tabletă...) se alcătuieşte din câteva tuşearuncate pe neantul alb al colii de scris, ce des-chide nebănuite porţi spre Dostoievski, AxelMunthe, Kafka sau cum l-o mai fi chemândacum pe marele prozator al lumii.

Un puzzle de lucruri, oameni, vietăţişi întâmplări, nebunie, resemnare viaţă şimoarte (Când lipseşte Camelia) care – clipăde clipă – se clonează în labirintul oglinzilor,transformându-se unele în altele, substituin-du-se realităţii sau imaginaţiei, după capriciileunui Dumnezeu autist. (Pizza la domiciliu, Uncadou însângerat).

Este însă mult mai mult decât atât înproza lui Alexandru Jurcan: o (aproape) per-fectă stăpânire a mijloacelor tehnice, o ironiafină, uneori amară (Câinele căzut din carte),alteori cinică (Vinovăţie cu ramuri, Descrie-rea bucătăriei mele) sau moralizatoare (Pernaşi Papy), o înţelegere profundă a vieţii, disi-mulată în cuminţenia oarbă a unui Homer, cevede mult mai multe decât majoritatea con-temporanilor săi. Iată exemplul edificator alRalucăi din Când noaptea plânge pe umărullunii, care preferă să trăiască în irealitate,exersându-şi singurătatea alături de un„Adonis” de ocazie: „ - Cum vrei s-o facem?a întrebat el./ - Aş vrea să stau lângă tine,să-mi imaginez că eşti iubitul meu.../ - Măi,dar eşti dusă rău cu pluta! Mă rog, pentrubani stau şi în patru labe!/ Raluca a scos baniişi i-a aşezat pe scaun. A mulţumit cu capulplecat, înecată în gânduri. Ajunsă acasă, aieşit pe balcon. (...) Noaptea plângea peumărul lunii”.

Este, dacă vreţi, un spectacol mărunţitîn cioburi de vitralii, pe care autorul reuşeştesă le armonizeze în catedralele imaginare.

De la fantastic (Criminali obosiţi,Strigoii blonzi, Zgomot cernut, Ghişeulblond, Câinele Krino etc.) la eternitatea lupteialcoolicului ce dă pe gât, mereu, ultimul pahar(Strada păsărilor gripate), de la dramei unei

târfe oarecare, numită viaţă (Notta) la ludiculunui pacient ce se crede evadat din ştiinţaperversă a lui Sigmund Freud, coridoarele la-birintice ale minţii sfredelesc universul, fără areuşi să-l descifreze (Colivia lui Adin).

Deosebit de interesant este, în maitoate textele volumului personajul (de regulăfeminin), construit într-o carcasă de înger,exersând candoarea perfecţiunii(Vizuca şi ta-bloul), sau probând înfrângeri menite să fiesărbătorite cu fast: „Valya s-a zbătut o vremesub apăsarea lui pătimaşă, apoi a izbucnitîntr-un plâns tăcut, slab, linător. Mai apoi oinvadă o fericire surdă, de parcă ar fi plouatcu miere peste ferestrele timpului” (În uleiulaltora)

Al. Jercan este – în opinia mea de citi-tor – „colecţionar de fapte rare ce trădeazăcanalia din om” (parcă Tudor Muşatescu aspus asta); omul, atât de contradictoriu, atât derăzvrătit, atât de dispus să vadă, cum spuneaSartre, infernul în ceilalţi: „Aşadar... ce e viaţa- îşi spuse el (...) Îţi plângi de milă uzitând denefericirea celor din jur. Spitale pline desuferinzi. Fetiţe cu chibrituri. Însetaţi carecaută apă în deşert.” (Lanuri de fericire)

Lucian MĂNĂILESCU

Un hoit tăios şi rebel

Pe bulevardul cel mare al oraşului aapărut într-o dimineaţă un hoit tăios şi rebel.Ceva animal nefericit, călcat de o maşină noc-turnă adormită. La primele semne de căldură,mirosul fetid făcea ravagii. După o săptămână,oamenii îşi puneau mâna la nas când treceauprin preajmă. Muştele de pe cadavru deveneautot mai grase şi verzui.

După o lună, s-a produs primul leşinjdin cauză de putoare. Ziasrele relatau cu sporincidentele, bolile, victimele. Unii locatarişi-au vândut apartamentele, cumpărând în altăparte a oraşului. După trei luni, mirosul sesimţea şi pe străzile învecinate. Totul deveneao tragedie incontrolabvilă. Mulţi locuitori auplecat definitiv din oraş. Hoitul era acolo, totmai lichefiat şi fantomatic. În câţiva ani numai erau oameni în oraş. S-au refugiat care în-

cotro, în lipsă de apă curentă, cei din păduriîncepură să pută încet şi sigur. Apoi s-a auzittunetul speranţei. O furtună înfiorată a curs câ-teva zile în şir. Apele au spălat adânc. Cinevaa adus vestea magică: hoitul din oraş a fostmă-turat de ape. Oamenii s-au întors la caselelor. Mirrosea a primăvară crudă.

Când plânge noaptea pe umărul lunii

O cheamă Raluca şi are peste 50 deani. A fost căsătorită, însă bărbatul a lăsat-opentru una mai arătoasă. Raluca nu s-a străduitsă se impună. Ştia că nu sare în ochi printr-unfizic atrăgător.

Acum nu vrea să rămână nemângâ-iată. Secolul oferă delicii sexuale: bani să fie!Da... e adevărat... – gândeşte ea – o oră de dra-goste cumpărată nu e acelaşi lucru cu... Să fimserioşi! – surâde Raluca. De parcă ai ştii ce eîn mintea bărbaţilor, când răvăşesc trupurilefemeilor! Plătit sau neplătit... contează ce seîntâmplă în capul ei. Mai bine zis, cum îşi îm-blânzeşte fantasmele. O prietenă i-a dat adresaunui gigolo tânăr. pe care nici în visele celemai turbate ea, Raluca, nu şi-ar fi putut ima-gina că îl va atinge.

A vorbit cu el la telefon. Vocea ei eraspartă, speriată. A luat un taxi pentru stradaPalmierului numărul 42. Era un capăt de car-tier. În dreapta, un imobil cu şase etaje. Ralucaa coborât nişte scări invadate de verdeaţă demai, luna ei preferată. Învăţase pe dinafarăadresa: scară, etaj, apartament.

Băiatul i-a deschis cu un zâmbet viril,spontan, prietenesc. Raluca a prins curaj. Stă-tea în picioare pe hol... El şi-a dat jos cămaşa.Un piept bronzat, puternic, tulburător. S-a aşe-zat lângă el pe canapea.

– Cum vrei s-o facem? a întrebat el.– Păi... adică...– Ştii cât costă o oră, nu? Acum de-

pinde de cerinţe. Eu fac aproape orice.– Aş vrea să stau lângă tine, să-mi

imaginez că eşti iubitul meu...– Măi, dar eşti dusă rău cu pluta! Mă

rog, pentru bani stau şi în patru labe!Raluca a scos banii şi i-a aşezat pe

scaun. A mulţumit cu capul plecat, înecată îngânduri. Ajunsă acasă, a ieşit pe balcon. S-acuibărit acolo pe fotoliul cel vechi şi a aşteptatluna. Greierii au început un concert molatic,profund, răscolitor. Noaptea plângea pe umă-rul lunii.

Disperare în formă de pisică

Nina conduce o firmă, are puţin timpliber, de aceea a angajat-o pe vecina Florelasă-i facă ordine în apartament, o dată pe săp-tămână. Niciodată Nina n-a făcut vreun con-trol ostentativ, premeditat, ca să vadă dacă nucumva Florela trişează, fură, subtilizează.

Acum a primit un telefon de la Flo-rela, care se amuza în timp ce făcea curat, de-oarece găsise sticla aceea de whisky ciudat, cao îngemănare de recipiente, cu dublă curgere.

(Continuare în pag. 7)

SCRIITORI ŞI CĂRŢISCRIITORI ŞI CĂRŢIAlexandru JURCAN

Şobolani bine educaţiFotografia autorului: Ştefan Socaciu

REVISTĂ DE CULTURĂREVISTĂ DE CULTURĂ Pagina 7

(Urmare din pag. 6)

Scriitori şi cărţiUn lichid alb, altul ruginiu... ha-ha!

râdea Florela, cred că m-am îmbătat, doamnădragă, nu vă fie cu supărare, apoi ...trebuie săva spun că nu sunt singură, am chemat-o şi penepoata mea, să guste puţin şi ea, doar aţi adussticla din Italia, nu? Am făcut gafa să-l invit şipe soţul meu, care a desfăcut o sticlă de vodcă,apoi... porcul!!- a spart vaza aceea imensă pecare aţi adus-o de la Milano... da, ştiu că nu efrumos, o să-l pedepsesc, vă jur! Apoi... nuştiu de ce nu mai pot închide robinetul... apa anăvălit peste tot, dar ne descurcăm, bem urcaţipe masa din salon, aceea din lemn de nuc. Pi-sica dumneavoastră e cam disperată, nu îi pla-ce ceva, miorlăie mereu. Am sunat la pom-pieri, dar nu ştiu cu ce să îi servesc. Să deschidvinurile din Franţa?

Nina a închis brusc telefonul. A cu-prins-o subit o disperare în formă de pisică.Astfel a urcat în maşină, a băut o pastilă şi s-arepezit spre casă.

Vinovăţie cu ramuriRoxy conducea cu atenţie, numai că

domnul Codrin visa cu ochii deschişi, pro-babil, şi a traversat aiurea. Transportat la spi-tal, el a murit, după care Roxy, deşi nevi-novată, a ajuns în tenebrele culpelor, în nopţifără somn, ca o smoală gelatinoasă întinsă pe

spinarea orelor.Se temea de reacţia văduvei. Doamna

Monica, însă, nu i-a adresat vreun reproş. Poa-te din multă durere, ori orgoliu. Aşa se fră-mânta Roxy fără încetare, până când a obţinutnumărul dorit de telefon. A început să trimitămesaje exaltate doamnei Monica, fără a primivreun răspuns. Mai apoi a rugat-o pur şi sim-plu să accepte o cafea.

Era o duminică nesigură de începutde primăvară timidă, cu multe ramuri dege-rate, umede. Barul de la intersecţie era pustiu.Doar ele două. Au cerut cafea. Monica purtapantaloni mulaţi, albaştri şi o bluză argintie.Roxy avea puloverul negru şi fusta roşie. Ames-tecau zahărul în cafea şi tăceau.

– Mi-ar plăcea să fim prietene - rupseMonica tăcerea.

– Credeţi asta posibil, când eu....Dumnezeule!!

– Tocmai de asta, draga mea.– Adică? întrebă uimită Roxy.– M-ai scăpat definitiv de boul acela.

Tu ai fost unealta divină, ca să revin la viaţă.Nu ştie nimeni ce javră era Codrin, ce libidi-nos, insuportabil ! Hai la un restaurant, trebuiesă bem, să serbăm ca lumea evenimentul!

În uleiul altoraValya ţine postul Paştelui cu multă credinţă însuflet. Trebuie să-i mulţumească lui Dumne-zeu că a scăpat de Paul, de o iubire nefericită,în care ea şi-a investit întreg sufletul, încât era

gata să-l piardă. Paul nu merita sacrificiile ei -aşa crede Valya, rugându-se în faţa icoaneiaurii din sufragerie. Mereu retrăieşte depen-denţele sterpe, zilele de aşteptări sulfuroase.Chiar i-a spus prietenei sale la o cafea:

– Când iubeşti, îţi anulezi viaţa. Teprăjeşti în uleiul altora. Iubirea îţi mutileazăeul. Îţi distruge simţul umorului. Cândva îicompătimeam pe cei care nu iubeau, însă eitrecuseră de fluviul dependenţelor şi trăiauadevărata fericire.

Apoi a urmat uimirea cea negândită.Într-o seară,Valya a aprins o lumânare lângăicoană şi, deodată, s-a înroşit aerul din jur peporţiuni jucăuşe, imprecise, rubinii. A ţipatuşor, însă era singură acasă, iar flăcările au ur-cat spre tavan, dispărând fără urmă.

Semnele erau clare, gândea Valya.Aşadar scăpase definitiv de Paul, de mofturilelui, de întârzieri şi neglijenţe. Cu toate că -trebuia să recunoască- numai Paul ştia să-iofere mângâieri totale, sărutări pătimaşe, atin-geri magnetice. Stop!! Fără amintiri!- se treziea la realitatea cea nouă. Cam stearpă... îşizicea Valya, dar curată, cinstită.

Într-un miez de noapte a simţit untrup alături. Dumnezeule! Era Paul. Desigur...uitase...el avea cheia apartamentului...de ce nui-o ceruse?? Valya s-a zbătut o vreme sub apă-sarea lui pătimaşă, apoi a izbucnit într-unplâns tăcut, slab, alinător. Mai apoi o invadă ofericire surdă, de parcă ar fi plouat cu mierepeste ferestrele timpului.

Câștigătorii Festivalului Național de Poezie„Ioan Budai Deleanu”

ediția a II-a,31.08 - 02.09.2012, Geoagiu,Jud.Hunedoara

Marele premiuFlorentina Loredana Dalian - București (media - 7,95)

Premiul IGeorge Bădăraru - jud. Iași (media 7,55).

Premiul al II-leaIonela Mădălina Grosu - loc.Todirești,județul Suceava (media 7,5).

Premiul al III-leaGianina Gheorghiu - jud. Iași (media 7,3).

Mențiunea IGeorgeta Muscă-Oană - jud.Galați(media 7,2).

Mențiunea a II-aFilip Cristinescu - județul Satu Mare (media 7,15).

Mențiunea a III-aMarian Dragomir - Ploiești (media 7,00).

Premiul special„Ion Budai Deleanu”Virgil Bălan - loc.Orăștie, jud.Hunedoara

Premiul special acordat de Asociația Florema Design OrăștieEnea Gela - Craiova,jud. Dolj

Premiul special„Traian Mihaiu”Galbăn Gabriela - jud.Neamț

Premiul special acordat de Societatea „Limba Noastră ceaRomână” Chișinău, filiala 43 OrăștieȚenea Georgeta Jeanina - Râmnicu Vâlcea, jud.Vâlcea.

Notă: premianții sunt rugați să confirme participarea până la datade 12.08.2012. Cazarea și masa pe parcursul desfășurării eveni-mentului,vor fi suportate de către organizatori.Transportul va fisuportat de către fiecare participant.

ASOCIAŢIA ,, RENAŞTEREA RÂMNICEANĂ’’ ŞI EDITURA RAFET

Premiile Festivalului Internaţional de Creaţie Literară„TITEL CONSTANTINESCU’’ - Râmnicu Sărat

F Marele Premiu „Titel Constantinescu” – se premiază cu pu-bli-carea volumului de teatru: O JUMĂTATE DE MOARTE - de D.R.POPESCUF Marele Premiu „Titel Constantinescu” – cu publicarea vo-lumului de proză: ÎN OSTROV LA MAREA ALBĂ - de EMILLUNGEANUF Premiul „Victor Frunză” – cu publicarea volumului de proză:CU TRAISTA DE BASME PRIN LUME - de TUDOR CICUF Premiul „Octavian Moşescu” – cu publicarea volumului deversuri: ECOUL TĂCERII - EPIFANII STELARE - de NICOLE-TA MILEAF Premiul ,,Alexandru Sihleanu’’ - cu publicarea volumului deproză: EL DESCONDOCIDO - de MARIN TRAŞCĂ (Spania)F Premiul ,,C.C. Datculescu” – cu publicarea volumului de versuri:LUNA ŞI LUMINA de OLIVER ROLAND (Germania) traducătorMIRCEA M. POP F Premiul „Florica Cristoforeanu” - cu publicarea volumului deversuri: CELE MAI FRUMOASE POEZII - de EMILE VER-HAEREN (Belgia) traducător ION ROŞIORUF Premiul „Dumitru Pricop” – cu publicarea volumului de critică:ANAMNEZE NECESARE - de MIRCEA DINUTZF Premiul ,,MIRCEA MICU” – cu publicarea volumului de proză:A UNSPREZECEA PORUNCĂ - de FLORENTINA LO-REDANA DALIANF Premiul ,, Slam Râmnic” – cu publicarea volumului de eseuri:AGGREGATOR - de MIRCEA V. HOMESCUF Premiul ,,FĂNUŞ NEAGU” – cu publicarea volumului de eseuri:HĂRŢUIREA MORALĂ de MARIE-FRANCE HIRIG0YEN(Franţa) traducător FLORICA IONEA

Vor primi premiul special al editurii Rafet (şi vor fi, deci, publicaţi înantologie): Petre Rău, Eduard Leahu, Popescu Mariusz, AnyDrăgoianu, Gruia Lucian, Ela David, Teo Cabel, Constantin Oprică,Ştefan Lucian Mureşanu, Jianu Liviu-Florin, Maria Pilchin,(Chişinău) Ion Drăgoian, Otilia Duma, Francisc Pal (Canada),Sorin Şirineasa, Kabbout Mariana, Andrei Velea, Liviu IoanMureşan, Popescu George Adrian, Mihai Posada.

Volumele vor fi lansatela festivitatea din 18 AUGUST 2012, ora11.00, la CASA DE CULTURA ,,FLORICA CRISTOFOREANU’’,din Râmnicu Sărat.

CONCURSURI LITERARE - PREMII

În anul 2000 am fost smulşi cu vi-olenţă din bula digitală în care pluteam princâmpul informaţional universal. La prima ve-dere ai fi zis că suntem reali de vreme ce demii de ani eram aruncaţi de colo, colo de fur-tuna nebună, nebună de legat care năuceşteeuropele, americile, africile, asiile, australiileşi antarcticile şi întreaga enciclopedie până de-parte, în adâncurile neştiute ale universuluiplin de universuri.

Depinde însă cum priveşti lucrurile.Linia mea de orizont, curbată de furtună, arputea fi marginea conţinătorului meu. Sau arputea veni înspre mine dinlăuntrul meu orga-nizând simetriile sau punând la cale ruperilede ritm. La prima vedere ai zice că suntemdoar puncte mişcătoare în plasa de puncte cucare ochiul pescuieşte realitatea.

Realitatea? E peştele acela dolofan ca-re se zbate aparent în plasele puturoase ale cu-terului săltăreţ pe valurile înspumate ale atlan-ticelor dar care te soarbe cu perversitate în-lăuntrul său transformându-te fie în confetti,fie în benzi luminoase. Ca şi cum ai fi tocatmă-runt, mărunt!

Enciclopedia a tocat mărunt, măruntmilioane de oameni. Numai ea, curveta, ha,ha, ha, i-a tocat, praf i-a făcut! I-a atomizat aşacum îi atomizează mulţimea masificându-i ilu-zoriu, dându-le un fals sentiment de aparte-nenţă.

Gata, gata şi eu să fiu atomizat! Gata,gata să fiu furtunizat de furtuna asta enciclo-pedică nebună, nebună de legat!

Click. Click. Iată-mă. Poate că sunt doar un cuvânt. Poate că

sunt o reprezentare. O imagine, ceva. O ful-guraţie. Un bip, bip. Bip. Bop. Bibula. Bibu-lala.

Dar acum, când creierul se digitali-zează înlăuntrul comunicaţiei, eu capăt formă.A căpăta formă e ca şi cum ai primi un ajutorextern aflându-te într-o groapă de potenţial.Plin ochi de energie negativă.

Hazul nebun e că suntem şi confetti şibandă luminoasă în acelaşi timp. Iar realitateavine spre noi buluc şi ne înghite. Hap, hap!

Dar poate lucrurile nu stau chiar atâtde prost. Istoria, de exemplu, e un simplu cu-vânt, un şir de sunete care, ele însele, nu spunnimic. Numai că, atunci când pronunţi acestcuvânt, construieşti referinţa şi, exact acum şiaici, se naşte o simultaneitate. În ea sunt che-mate toate punctele-istorie din plasa digitalăcare inervează atât de sofisticat pielea şi car-nea universului plin de universuri. Şi asta

n-are nici în clin nici în mânecă cu ceea cecredem că trebuie sau ar trebui să fie istoria.

E interesant însă că am o dinamicăameţitoare şi că sunt, aproximativ, un instan-taneu. Mă gândesc privindu-mă. Dar mă aflufoarte departe de mine tocmai pentru că vitezacomunicaţiei este de-a dreptul nebună, nebunăde legat.

De unde primesc instantaneu infor-maţia potrivit căreia mă voi mişca într-o di-recţie sau alta? Sau se mişcă doar manipu-latorul meu? Şi, cum empatia lucrează cu sârg,creierul se digitalizează urmând întocmai în-truparea mea într-o formă oarecare.

Mă desfăşor potrivit unei infinităţi deprograme auto-executabile care mă deruleazăîn miimi de secundă în ritm îndrăcit dar ceeace mă preocupă este propria mea greutate.Chiar nu sunt greu? Biţii care mă compunchiar sunt aponderali? Care e răspunsul?

Suntem fiinţe digitale lipsite de timpşi insensibile la cântecul înşelător al atracţieigravitaţionale? Gravitaţia a făcut să vibrezebula mea digitală? Tocmai mă duelam cu Jediîntr-un inel magic când am auzit cea de-adouăsprezecea bătaie bubuitoare din turnul pri-măriei din Takla Makan. Limbile bătrânuluiorologiu s-au strâmbat de durere. S-au înroşit.Şi s-au topit în picuri strălucitori, rotiţi sprestânga. Şi picurii se aruncară în vârtejul unuitango c-un Iglesias de zile mari zăvorât de unşmecher de DJ din Hubba Dubba într-un haiosMP3, prins în vibraţia unor corzi digitale dinKebabo Ma.

Orologiul bate: Bing, bang, bing,bang în macrounivers. Tic, tac, tic, tac, în mi-crounivers. Tradiţia temporală în carne şi oase.Măcinând istorii desuete şi furişându-se per-vers în existenţa mea iluzorie.Cu figuri şi fi-gurine. Figurine mecanice, oamenii de zi cu zi.Animaţi de un manipulator pervers.

Ce figuraţie mai fac! Figurinele anun-ţară ora exactă cu lovituri de baros şi-apoi seprăbuşiră-n golul ameţitor al unui întâmplătorhttp-error. Cântând aleluia în ritm de samba.Dezbumbându-se. Şi sfărâmându-se de calda-râmul umed-digital. Crack!

Nu e samba! mi-a strigat Jedi schim-bându-şi armele. Pentru că manipulatorul luise plictisise să o tot încaseze de la demoniiaruncaţi de mine în joc, Jedi aduse din marelenimic o mulţime de pietre magice şi reptilefălcoase care m-ar fi înghiţit într-o clipită.

E house, fără îndoială! a răcnit Jeditunelând simetriile din proximitatea mea.

L-am pleznit cu raza mea cea verde.Şi chiar în clipa aceea digitală un uriaş glob defoc tăie nodul informaţional lunar fix în douăfelii strălucitoare. Harşti.

Printre digitali se stârni panica. Zi-ceau cu toţii că se schimbă nivelul de joc, să-racii de ei. Alergară de-a valma prin nodurileinformaţionale încercând să-şi schimbe po-tenţialul energetic, să se stabilizeze pe un nounivel digital.

Globul de foc se scufundă şuierând înapele ipoteticului golf din imaginarul PuertoPico, port în inima Oceanicului.

Oceanic. Ciao, Vangelis, ecumadorracompresador, puerto pico!mDacă vrei să teplimbi printr-un puerto pico numai al tău poţihoinări prin atlanticele înspumate. Numai săvrei. Harşti. Luna pe din două.

Ăsta e viul! Se dă în vânt după sime-trie, chipurile, dar face şi pe dracul în patru săle rupă atunci când te aştepţi mai puţin. Celedouă felii lunare îşi dezveliră cărnurile abu-rinde lăsând vârtejurile virtuale să agite atlan-ticele. Valurile lui Oceanic inundară de-pozitele din docurile digitale pe unde foşgăiaurăzboinici şi mafioţi clipicioşi şi o mulţime denăuci care tocmai se vânzoliseră prin maga-zinele virtuale din Takla Makan.

Ciao, Vangelis.Un gamelor din Gutumbe îşi aprinse

un trabuc cubanez, îşi lustrui ghetrele cu unuldintre faldurile mantiei sale înstelate şi spusenu ştiu ce chestie hazoasă dintr-o reclamă pen-tru detergenţi. Apoi pluti departe, departe ră-mânând agăţat într-un semafor din Mauna Lao.Semaforul prinse viaţă, rânji şi făcu semneporcoase unui pornozaur cerând webmas-terului său să fie transferat într-un site pentrugospodine şi bambine. Să-şi facă de cap poci-tania!

Asta la vista, astavista, eguardo pe-cator! Sirenele portului ţipară, despletitele. Dez-nădăjduite. Pleznind cu cozile lor strălucitoareun nod informaţional liber de influenţele câm-purilor magnetice. Care tot luau forme aiuri-toare. De nu mai înţelegea nimeni ce-i cu ele.Erau când Elvis într-un internet-café din NewEngland, când Barbao Cambo din Monte Ca-sella, când Godzila dintr-un chat pataggonez. Macaralele, ochioasele, şeniletele şi agregate-le săltăreţe se bălăngăniră sub rafalele puter-nice de vânt.

Bangala, bangal, bangalador. Vântul?Aiurea, digitalilor! O grămadă de biţi răstur-naţi din greşeală într-una din cele două feliilunare de un imberb cenaclist din Matungachiar la frontiera site-ului său. Ăsta era vântul.

Macaralele căzură printre şinele con-torsionate. Şinele se transformară în inelemagice, magice. Şi rotitoare. Inelele traversarănodurile informaţionale în mare viteză. Braţularmat al fierătaniilor dărâmară-n cădere aco-perişul unor magazii de carburant din Kum-paala. Acolo unde nişte conspiratori puneau lacale o criză internaţională. Criză petrolieră cuun preşedinte Fahad ucis într-un schimb defocuri şi cu un mic război local în Bankusai şicu o mie şi unul de ostatici ţinuţi în lanţuri încatacombele din Mauna Lao.

Carburantul prinse glas de soprană.Se metamorfoză într-o blondă sclipitoare carestârni un uragan digital. Uraganul se sfârşi cunumeroase pagube materiale şi cu sute de miide digitali aruncaţi care încotro prin câmpulinformaţional universal. Spermatozoizi aiuriţijinduind după marele orgasm, după cel mai

(Continuare în pag. 9)

Pagina 8 FEREASTRA, august 2012FEREASTRA, august 2012

Ovidiu BUFNILĂ

Luna pe din două

REVISTĂ DE CULTURĂREVISTĂ DE CULTURĂ Pagina 9

(Urmare din pag. 8)

Luna pe din douăUn pilot din Guaribo îşi resetă cal-

culatorul de bord şi sute de scântei ţâşniră prinîntuneric arzând câţiva digitali de rezervă afla-ţi într-o fundătură informaţională iar eu bân-du-mi cafeaua de dimineaţă pe o terasă dinBankusai m-am lăţit prin furtuna enciclope-dică pentru a-mi mări suprafaţa informa-ţională.

Butoaiele de nitroglicerină de pe bur-toasa caravelă Vavola Valé ancorată în PuertoPico săriră-n aer asemenea unor păstăi de fa-sole din reclama cu Johnson B. Johnson cucare fafalorii din Bandao au burduşit nodurileinformaţionale din arhipelagul Okasai, dinWangola Wole şi din Bitumbe.

O parâmă de oţel şfichiui văzduhuldigital încins de războiale semantice dintreMarele Case Informaţionale din Takla Makan.Decapită un hamal. Care alergă să se ascundăsub un banner de la Trigostar & comp. Um-plându-l de sânge.

Tipii de la Trigostar aveau un maga-zin virtual ca lumea. L-am decodificat atuncicând manipulatorii din Takla Makan mi-auataşat un program autoexecutabil performant.Demenţial!

Remorcherele din Gubanao loviră untanc petrolier. Care se duse la fund cât ai clipi.Într-un recycle bin, vezi bine.

Un helicobacter explodă pe un cargoueşuat în apropierea farului genovez din Kualopornind un război biologic în Gutumbe. Bas-tonul de la prova unui velier din largul medi-teranelor străpunse masele de aer incandes-cent şi se înfipse în gâtul unui docher care spi-ona pentru serviciile secrete din Burbansk.

O grămadă de fulgere globulare că-zură peste uzina electrică din Donga Baro.Jerbe de foc orbitoare se încolăciră printre ma-rile transformatoare din Kolula rupând sime-triile câmpurilor electrice. Cablurile de forţădin Gutumbe se aprinseseră pe rând.

Turnul de apă din Bulbona se surpăîntr-un nor de praf. Ambulanţele din Potoca-petlan stâlciră sub roţi mai mulţi muncitori ca-re alergau zăpăciţi încoace şi-ncolo.

Lămpile fluorescente de pe marilebulevarde din Guzon plezniră asemenea unorbaloane de săpun. Automobilele din Tululealergau brambura mânate de o forţă nevăzută.Un reporter de la postul local de televiziunedin Mauna Lao sfârşi într-o mare de flăcări.Magistralele informaţionale din Wale Wa setopiră instantaneu.

Un automobil din Tamora To nimeriîntr-o reclamă luminoasă. Un altul se făcufărâme. Chiulasa motorului său strivi capulunui poliţist. Luminile farurilor şerpuiră fan-tomatic printre şuvoaiele de apă sulfuroasăvenite de nicăieri.

În Burbansk un pumn de meteoriţisfârâi peste acoperişuri dărâmând hornurile. Omulţime de bărbaţi şi femei digitalizaţi încer-

cară să se salveze aruncându-se pe o fereastră.Se zdrobiră pe suprafaţa de lucru a unui câmpinformaţional din Takla Makan. Streşinile dinCretona se umflară şi pocniră asurzitor.Conductele de gaz din Hola Ha explodară vi-olent. Cărămizi incandescente umpleau trotu-arul din Maradar.

Vitrinele marilor magazine virtualedin Hemola Come se lichefiară şi se scurserăîn rigole. Capacele canalelor subterane dinFanfora Fofan zburară prin aer rotindu-seameninţător. Unele se-nfipseră-n zidurile carese desfăceau acum bucată cu bucată bulver-sând fişierele din profunzimile informaţionalede energie joasă.

În Morador un jet de apă fierbinte lo-vi două echipe de intervenţie. Urlete înfi-orătoare de durere şi de groază se înălţară înnoaptea digitală.

Cioburile unei vitrine din Oprah tă-iară beregata unui inspector de poliţie carechema ajutoare prin radio. Un autobuz dinJahabah Hahabah se învârti în loc măturândun chioşc de ziare şi două femei despletite.

Mănunchiuri de fulgere brăzdară ce-rul însângerat din Vaga Voga. Un tei din TaklaMakan, despicat fix în două de furtună, luăfoc. Simetria, ha, ha,ha!

Flăcările digitale înghiţiră cartiere-ntregi în Pasalo Posa. Valuri fierbinţi de vântloviră gara din Boma Bume smulgând peronulşi pasarelele. Câţiva lucrători feroviari încer-cară să degajeze liniile. Se treziră aruncaţidincolo de semnale de suflul unor puterniceexplozii. Geamurile sălii de aşteptare se fă-cură ţăndări. O locomotivă se puse-n mişcarede una singură şi pătrunse-n depou în mareviteză spărgând zidurile. Un vagon cu var se

crăpă-n două. Norul alb pluti pe deasupra găriişi omorî mai mulţi trecători.

Un alt pumn de meteoriţi căzu pesteaeroportul din Zamo Moza. O grămadă de ae-ronave luară foc. Arseră mai multe ore în şirscoţând vălătuci grei de fum. Turnul de con-trol se clătină şi-apoi se făcu fărâme. Un avionaflat încă în aer încercă să se îndrepte spre suddar un fulger globular îl traversă de la un capătla altul topindu-l ca pe o bucată de ceară. Be-tonul pistelor se crăpă. Ierburile uscate sefăcură scrum.

Undeva, în noaptea digitală, se auziun vaier sfâşietor. Biţii nodurilor informaţio-nale ţâşniră prin văzduh, se rostogoliră şuie-rând şi se prăbuşiră departe, printre ruinele fu-megânde ale unui cartier mărginaş din TaklaMakan.

Clopotniţele din Bulbona se umplurăde lumină. Zidurile bibliotecii digitale dinWamposa se zguduiră. Serverele luară foc. Fe-restrele zăngăniră. Unda de şoc smulse aco-perişul de ţiglă roşie al căpităniei din Langoa.Lumânările din templul Hotanor se pulveri-zară. Pământul se cutremură în Bankusai.

Duduiau întinderile nisipoase dindeşertul Doga Noga. Aburi verzi sâsâiră în-delung ieşind din nodurile informaţionale fu-rate de gombedadorii din Hucaronar.

Nori de pucioasă înfloriră printre clo-

potele care sunau ameninţător în inima mân-drei Guala Gale.

Prin văzduhul digital se simţi ovibraţie stranie. Masele de aer încins se izbirăunele de altele înghesuite de manipulatorii dedincolo de orizontul nostru vizibil. Pietrelefunerare din Kahalar începură să se încline şisă se prăbuşească pe alei. Capacele cavourilordin Gambo huruiră.

Lanţurile genetice care împrejmuiaunodurile informaţionale din Gastrobias zăn-găniră şi ele. Şi-atunci, nelămurit, se-auzirăvocile digitalilor. Prin întuneric se zăriră lumi-nându-se inele. Undeva, în adâncurile câm-pului informaţional universal, jucau luminiţeîndrăcite. Nodurile informaţionale se umflară.Din marele nimic ţâşniră cioturi însângerate.Apărură găvane lucitoare.

Valuri de sânge se ridicară dincolo desuprafaţa de lucru informaţională din TaklaMakan scurgându-se apoi printre burţile dolo-fane ale câmpurilor magnetice. Digitali des-cărnaţi mişunau acum peste tot.

Câte-un ghem de viermi informaţio-nali, roşiatici, se rostogoleau prin bălţile pu-turoase pe care le răscoleau o mulţime de fo-toni apucaţi de nebuneală.

Purtate de suflul exploziilor, vâjâiauprin văzduh o mulţime de ferestre digitale fă-cându-se bucăţi şi zdrenţuind enciclopedia.

Cerul se lumină pentru o clipă. Stele-le clipiră spasmodic. Spirale de foc alunecarăprin dreptul lunii. Digitalii se strânseseră la-olaltă pipăindu-se. Porniră spre lumină.

Pe-o bancă, la intrarea-n crunta rea-litate, se derula visul unui cerşetor. Cerşetorul,am văzut cu ochii mei, se visa undeva, cablatîntr-un site de pe coasta de azur a medite-ranelor. Nu-i păsa de nimic în visul lui aiu-ritor. Era îmbrăcat în pantaloni scurţi şi-aveape el un tricou de marinar cumpărat de la unmagazin de pe nivelul cinci cu doi al sub-câm-pului informaţional regional din Takla Makan.Buzunarele-i erau doldora de carduri verzulii,gălburii şi viorii. În port îl aştepta un iaht pân-tecos. Matrozii erau beţi turtă şi cântau demama focului tot felul de cântecele porcoasede pe vremea marilor războaie digitale dinGonga Matonga şi din îndepărtata Magalonia.

O mulţime de fete răpitoare se ţineaude capul cerşetorului. I se agăţau de gât. Pofti-cioasele! Sigur că-şi notase numerele lor demobil.Sigur că le invitase pe toate la internet-café. Ba chiar să-l însoţească toate într-o croa-zieră pe mediteranele sudice.

Erau şi blonde. Şi brunete. Şi roşcate.Scunde. Înalte. Grase. Subţiri. Cu sânii mici,mici de tot, cât o tabacheră sau, dimpotrivă, cusfârcuri uriaşe, cât un cap de copil. Şi vreodouă, trei fete de cauciuc. Ce nebunie!

Ah, viaţă tihnită şi lipsită de griji!Cât de departe erau foamea, setea şi frigul!Puturoasele celule ale puşcăriei! Şi bătăile dela poliţie! Şi păduchii de la azilul săracilor! Şicât de plăcut era parfumul năbădăioaselor fe-tişcane care-l acopereau de sărutări înfocate şineruşinate! Şi ce ca lumea se anunţa apropiata

(Continuare în pag. 10)

(Urmare din pag. 9)

Luna pe din douăŞi ce ca lumea se anunţa apropiata desecretizare a tuturor lu-milor şi marea digitalizare! Şi-un minut, un singur minut de ka-raokeeeeeeeeeeeee!

Parfum?! Aiurea! Ce era cu duhoarea aceea cumplită?!Şi care-i tulbura frumosul vis zgâindu-se la el cum râdea feri-cit prin somn?! Un digital! Doi digitali! Trei! Patru! O sută! Omieeeee!

Cerşetorul se dezmetici. Se ridică de pe bancă înspăi-mântat. Încercă să fugă. Unul dintre digitali îi rânji drept în nas,tuşi nestăpânit şi-i umplu faţa de sânge. Un altul îi atinse obra-zul privindu-l plin de interes. Alţi doi digitali încercară să-l dez-brace. Cerşetorul începu să ţipe îngrozit. Prinse un digital debraţ încercând să se elibereze din încercuire. Rămase cu braţulîn mână. Urlând ca ieşit din minţi, o luă la fugă spre stradă.Digitalii se năpustiră pe urmele lui gemând. O parte încercarăsă-i taie calea tunelând văzduhul încins şi plin de fum. Se ros-togoliră pe-un povârniş umplând iarba de sânge. Cerşetorul îiocoli sărind peste ei şi porni valvârtej la vale.

Preţ de o clipă, furtuna cosmică se potoli. Apoi se-auziun vuiet asurzitor. Mii de fulgere împunseră întunericul. Digi-talii căzură-n genunchi. Inelele luminoase începură să vâjâieprin văzduh purtând chipurile lor. O mare de sânge se revărsăpeste crunta realitate vuind şi sfărâmând ruinele construcţiilorvirtuale.

Cerşetorul zări în noapte o cabină telefonică şi se în-dreptă spre ea împleticindu-se şi ţipând ca din gură de şarpe.

– Alo! Aloo! Poliţia?– Care eşti acolo?! mormăiră nişte voci fără prea mult

chef.– Eu sunt, dom' comisar, Gambo Gamborino!– Gambo Gamborino?! se mirară vocile de la capătul

firului căscând zgomotos şi vrând să ştie care Gambo Gambo-rino o fi.

– Cerşetoru'!– Aha! Care-i şpilu', băiatule?! întrebă comisarul plic-

tisit.– Sunt în mare pericol! ţipă Gambo Gamborino iz-

bucnind în plâns.– Ţine-ţi firea, mă băiatule! De când cu furtuna asta

cos-mică, totu' s-a întors cu fundu-n sus! mormăi comisarul pemai multe voci. E o chestie de rupere de simetrii. Au rupt si-metria unui ficţional bufnilian. Înţelegi, băiete?

Ce să înţeleagă cerşetorul? Nici nu era cerşetor. Era unofiţer din serviciile secrete care umbla după un chilipir infor-maţional, ceva. Dar ofiţerul nu era ofiţer aşa după cum nici jaz-zolinul bufnilian nu era jazzolin şi aşa după cum nici realitateanu e realitate fiind un virtual de prima speţă.

După 2000 ar urma, în mod firesc, Epoca Renaşterii.Aşa se petrec lucrurile în domeniile virtuale acolo unde se con-struieşte aparenţa. Mă desfăşor potrivit unei infinităţi de pro-grame auto-executabile care mă derulează în miimi de secundăîn ritm îndrăcit dar ceea ce mă preocupă este propria mea gre-utate. Dacă voi avea suficientă energie aş putea căpătasuibstanţă într-o enciclopedie oarecare care face parte din bale-tul cosmic al universului plin de universuri. Aş putea fi Galileosau, dacă acest moment virtual lunar a cărui simetrie este ruptăde moreaugarin se va metamorfoza într-un alt timp enciclo-pedic ubicuu, aş putea fi un bidubozaur sau un gamelor dinGutmbe. E o problemă de alegere.

Timpul nu se adaugă. Nu e petală de trandafir. Nu e de-cât moment magnetic. Iar romanul, fiindcă e roman musteşte demomente magnetice. În 1567 egulabul de Mitombe mi-a spuscâte ceva despre arta romanului. Ne aflam pe malul oceanicu-lui. Obin Oba trecea cu submarinul lui galben spre Takla Ma-kan. Cu Obin Oba m-am întâlnit în 2789 în Bulla Bao. Sepregătea să dea o lovitură mortală clanului Jedi din Guande-luppa. Nu prea mi-a păsat de toată tevatura. Îl urmăream peîmpăratul Ogawa care voia să pună la cale un moment mag-netic ajutat de grupările oculte din Bankusai. Avea de gând săschimbe orientarea de spin a întrgului univers plin de univer-suri pentru a pune mâna pe enciclopedia Hakkodai.

Toate astea de fapt s-au şi întâmplat iar tu internautulenu eşti decât o aparenţă în jocul pervers al câmpurilor mag-netice. Îţi poţi construi proria ta istorie. Eşti liber. Dacă nute-ai convins că e ruptură de simtrie, priveşte luna. Sau trimiteun e-mail moreaugarinului

I.

Am ieșit pentru prima oară înafara țării după vârsta de patruzecide ani. Experiența aceasta a răscolit,așadar, prejudecăți sedimentate lent,în timp, dar și sentimente profunde,clar conștientizate.

Nu contează ce-am văzut din-colo. Contează, însă, ce-am simțitcând m-am întors. Parcurgand DN1din București spre Mizil, respirândîn arșița nopții praful autohton, con-templând casele urâte și sărăcă-cioase înșirate de-a lungul drumuluiși lanurile de buruieni crescute pețarina noastră roditoare, am avut ostare ciudată, aș spune mioritică. Ostare de dor și de jale. De dor ostoitcă m-am întors acasă, la „sărăcia șinevoile și neamul” meu, sau, maidegrabă, un sentiment de aparte-nență la acest pămant și la destinulacestui popor. Jale că într-o țară atâtde bogată noi suntem atât de săraci,jale că un popor atât de spiritual șide inteligent trăiește atât de barbar șide indolent. Jale că noi, care l-am datlumii pe Brancuși, nu (mai) avemsimț pentru artă, pentru simplitate,pentru frumos. Mai pe șleau spus,adică mai pe românește, suntem să-raci, murdari și lipsiți de simț es-tetic.

Totul este mic, prăfuit și urât.Ăștia să fim noi? Atât putem? Cu si-guranță că nu. În basmele noastre,fata cea frumoasă de împărat este le-gată cu farmece de vrăjitoarea cearea și nevoită să trăiască în zdrențe,exersându-și răbdarea și demon-strându-și calitățile în situații-limită,fără a se văita că este nedrept ce i seîntamplă (deși este), fără a uita cineeste ea cu adevărat, neabandonân-du-și demnitatea și noblețea interi-oară. Și, în final, este recunoscută,repusă în drepturi, ba chiar recom-pensată. Până la un punct tare maiseamănă destinul țărișoarei noastrecu cel al fetei de împărat. Doar pânăla un punct, în care s-a blocat. Cul-mea, chiar în punctul cu ghinionul,la povestea cu nedreptatea. Vrăjitoa-re de la Apus și de la Răsărit ne-auluat cununa împărătească, ne depo-sedează continuu de drepturile noas-tre, de valorile noastre spirituale, debogățiile noastre și, ce e mai grav,de identitatea noastră. Nu e cel mairău lucru că suntem în zdrențe, mairău e că suntem vrăjiți să uităm cinesuntem. Dar să citim mai atent po-vestea cu fata de împărat. Cum și-arecăpătat ea chipul împărătesc? Aș-teptând să fie salvată de un Făt-Fru-mos? Cerșind? Prin violență? Nu.Dar cum? Fiind în fiecare moment,indiferent de împrejurări, ceea ce es-te ea cu adevărat, adică o făptură no-bilă, bună, dreaptă, înțeleaptă, răb-dătoare, demnă. Vedeți de ce fatan-a uitat niciodată cine este cu ade-vărat? Vedeți de ce noi ne-am uitatobârșia nobilă? Fiindcă încetul cuîncetul am început să nu mai fim

noi. Apoi am uitat să mai fim noi.Am dat-o pe milogeală, pe compro-mis, pe șmechereală, pe manele, pefast-food-uri și alte chestii trendy,pe grija pentru imagine (falsă și goa-lă), pe vânătoarea de ciolan și pevânarea de vânt. Acum nu mai știmcine suntem noi. Am dat vina pe vre-muri și pe greutăți, dar tocmai înluptă se călește voinicul, tocmai gre-utățile verifică și confirmă niște ca-lități. Calități pe care le-am pierdut.Ne-am pierdut chipul nostru împă-rătesc. Cred că numai reamintindu-ni-l putem să ținem capul sus, putemsă sperăm la o șansă; șansa de a nufi desființați ca națiune. Dar pentruasta trebuie să ne trezim din vrajă, săne trezim din somnul cel de moarte!

II

E o mare diferență între răb-dare și renunțare. A răbda nu în-seamnă a accepta răul, a te resemna.A răbda presupune o perspectivă;rabzi, rabzi, dar până când? Nu lainfinit. A răbda - calitate creștinăesențială – înseamnă „a-ți duce cru-cea”, a aștepta cuminte, înțelept. Aaștepta ceva ce știi că o să vină pen-tru că tu, prin toată viața și atitudineata, creezi acel ceva..

Cred că noi, românii, am uitatsă facem diferența între rabdare șiresemnare. Cred că ne-am obișnuitîntr-o stare de așteptare cu mâinile-nsân să ne pice din cer (nu din Ceruri,că tot ar fi ceva) o pară mălăiață. Ca-litatea răbdării pe care au avut-o bă-tranii noștri s-a transformat în indo-lență, în „lasă că merge și-așa”. Arăbda are un sens activ. Înseamnă anu înceta să speri, să muncești, sălupți, să trăiești, să fii tu însuți, înciuda condițiilor potivnice. A răbdaînseamnă a rezista. Și „a rezista”este antonimul lui „a renunța”

III

Rezistența exclude compro-misul, exclude mica înțelegere. Ortocmai asta e una dintre problemelenoastre și anume că ne-am obișnuitsă tolerăm fapte și atitudini ce seabat de la morală, de la bunul simț,numai pentru că așa ne e nouă maicomod, mai „bine”. Dacă ne iese șinouă ceva, atunci de ce să nu lăsămlucrurile așa cum sunt? Uităm că ac-ceptând anormalități devenim noiînșine anormali. Trăim într-o starede anormalitate etică pe care o per-petuăm prin toleranță sau pasivitate.

Rezistența presupune uneoriofensiva. Trebuie să combatem ceeace ne distruge. Trebuie să luăm ati-tudine împotriva corupției, a min-ciunii, a șmecheriei, a tot ce distrugespiritul acestui neam care se tragedin dacii cunoscuți ca „cei mai vitejiși mai drepți dintre traci”. Să nu nemai învățăm copiii doar prima partea zicalei străbune și înțelepte „Capulce se pleacă sabia nu-l taie, dar nicisoarele nu-l vede”.

Pagina 10 FEREASTRA, august 2012FEREASTRA, august 2012

Luminiţa BURLACU

Paşi spre noi înşine

tu cât dai pe viaţa asta

un vuiet asurzitor pe colină departe aproape de mine viaţa călătorul înalt pe drum de munte oftează

spre apus încearcă să-şi ducă degetul arătător către sine

şi moarepe trepte de argint pasul nu se vede nu seaudee în tine şi moare

un dor cutremurător mă sapădeparte aproape de mine mă repeto curbă uriaşă îmi iese din piept ţipătul ia forma unui condur din catifeaneagrăîl scuip cu putere sub talpăacolo unde stă înfiptă pionezaochiul şi braţul e în tine şi moare

nu mă prinde nici umbra din urmăca să-mi ceară te miri ce pe viaţa astatu, cât dai?

alb cu manşetă

un glas se desprindea în noapte de pantofulunui trecătorascuţitul crivăţ îmi bătea rana din spatepoate mâine sau cine ştiesă dau drumul la câini să sfâşie ce-a mairămas din viaţa asta

săreau muştele pe cai sălbatici plesnindu-mivena de la gât

sângele dintr-o cascadă cât o respiraţie de ompriveam bolta cerească cum se rostogoleşte

peste carâmbîn pustiul din mine creştea o salcie

gândul otrăvit îşi lepăda gloria peste umărulcamaradului meuîn timp ce eu muream pe un alb cu manşetă

tablou cu oameni şi grenade

se coc strugurii cu aromă de mucegaimamei mele i-au dat lacrimile în fiertîl aşteaptă pe tata s-o scoată la o îngheţată

a încremenit ca o un păun sub pleoapevezi şi ele grele s-au lăsat pe umărul meudespre ce să-ţi mai spun

aşa veneam cu traista plină ochi de mere pe un fel de valemă rog de fapt erau nişte grenade mirosul îmi dezvolta nările subtil

de mâine intru în vacanţă îmi scrie maria pe mess

pe tricoul meu s-a aşternut linişteacineva şi-a pus o mască şi se crede elcopiii primesc medalii pentru fiecare eşec şcolar

mama şi tata se iubesc se aude în difuzorla cină a lipsit însă un tacâm

melci

tresăream la fiecare pasşi neclintita umbră mă urma

aveam corpul umplut cu inimi yo-yoîn dimineaţa în care ieşeam din portativ

ca să mergmă îmbătam coralineîmi duceam la tâmplă un pistolpe bancă o fetiţă mă certaaltă dată din palme îmi crescuseră lujericare mai de care mai îngâmfaţicu papionul scos la vedeream să-i îngrop în venepoate s-or înzdrăveni şi ei la capătul lumii cine să ne aştepteşi castorul scobea de zor o scorburădin tavan începu să curgă cu melci de casăcât pumnul

pelerin de suflet

mă găsiseră aşa searbădă şi fără suflet într-oprăpastie cât un omalinând întâmplător morţii altora şi nu pregetam şi nu ştiam că uneori fiinţele

astea mari dorun ostaş dacă aş fi înălţat din mine prin suliţăn-ar fi trecut decât inima străpunsăcând mă temeam când poate un roşu aprinsmi-ar fi îmbătat simţul ca dintr-o aripă de pasăre să-mi smulgă

dragul cu ghiara direct din piept să n-apuc a spune

dulce-amar de două oritu pelerin de suflete du-te du-te-n dumnezeii tăi

boema silviană

îţi scriu dintr-un alt timp în care toţi oameniidorm iepureştedintr-un pasaj în care el se sinucide pentrudreptatesunt un copil prins de vreme în singurătateaunei cucuvelesper departe că fluturii se vor întoarce îniarna asta mai blânzitu cum te mai simţi

se lasă ceaţa surdă coborând printre degeterăsfirate drum alb în strungăreaţămă mai iubeşti?şi aştept în nemărginirea cuvântului un răspuns

a nins mult în iarna asta cu flori de liliaciubito a nins

zâmbesc. uneori. mulţumesc.

cald în lumină ochiul îmi scaldă o parte din trupîn beznă îngrop ce-a mai rămas din oaseapoi întorc lopata în pământ dreaptă sub coastă fluturii dorm cu mama

zâmbesc

sub asfalt se dă un spectacol în care oameniijoacă rolul perfect de mortam să ţin candela aprinsă pentru sufleurîn mine concertul pentru pian în re major

s-a terminatcortina se ridică deasupra unui tir carespulberă cu graţie difuzorulmutul îmi cară cenuşa la groapă

din buze crăpate se ridică praf a ieşit urâtul din noi la plimbare

îmi aprind o ţigară şi ard prin mulţime ca o torţănu au decât să mă numere din partea stângă

uneori mulţumesc

oameni şi oamenii mei

silenţioasă ca un drac urcam pe trepte, cunorii în spinare, munţiişi munţii mei, nişte furnici dintre cele maiharnice, mă priveau, aşa, înalţiîmi venea să mă duc, coralinesă mă tot duc departe, sus, pe-o aripă

eu văd-strigam, tu vezi? apoi, ridicam mâna,eram la şcoală.

altfel, pictam păduri şi glezne subţiri defemei desprinse din îmbrăţişări fugareerau vremuri, coraline, ştiu, dar nimeni

nu m-a oprit din întâmplare cum s-a-ntâmplat s-o iau la goană printreicoane în ziua celui mai mare împăratsau când s-a croit lumea cu susul în jos de-atrebuit să împart creioane colorate la soldaţisă le amintesc de umbre, de forme, până laurmă de culoare, nu?

iubeam cum iubesc. felurit. oameni şioamenii mei.(cu trese de aviator pe umeri laţi, eroinaţionali ori cascadori decedaţi dar vestiţi)uneori mă vizita mama printre gratii cu un braţ de flori îmi plângea pe umărtinereţea-i pierdută

mai târziu apărusem în vogue cu florile de la ea îmbrăţişând un copac

fragment din vremea unui scribabandonat de minte şi de trup

am plătit cu preţul sensibilităţii luminaochilor străini de minte şi de trupcât să înalţ zmeul ăsta din memorieun teuton alb culcat între soriori care zeu să-mi pună mâna pe frunte înclipe de răstrişte când mirarea e desuetă ca bagheta unui dirijor de urşim-aş îndoi dintr-o pană de scribţi-aş recita versuri boemesuna-vor trâmbiţe sub coastă fluturiîn livezi floare de cireşe-n aripidacă zbori să zbori înalt cum ţi-e palmasupusă durerii peste vaiet

poezie pentru că…

pentru că îmbrăţişarea ta nu se vedeapentru că unghiul din care mureai era monosilabicîmi spuneai: sunt stăpână peste bucata asta

de scaunpentru că înainte să fii tu eram eu, cuierul

şi geanta din cuizi de zi agăţată în cui prinsese forma unică fix între sprâncene se formase o cută

din piele confecţionată cu tine pe umărtraversam, atunci, căi ferate pline cu păpădiecând să te mai risipeşti?

pentru că oricât te-aş fi iubit mai mult decâtrădăcină n-aş fi putut fide aceea ştii tu

REVISTĂ DE CULTURĂREVISTĂ DE CULTURĂ Pagina 11

Silvia BITERE

Tu cât dai pe viaţa astaTu cât dai pe viaţa asta

În scurtul preambul al volumuluisemnat de Calistrat Costin - Ironia moder-ată (Editura TIPOMOLDOVA, Iaşi, 2012),A.S. (Aurel Ştefanachi - bănuim) notează: „Întimp criticii i-au sesizat (lui Calistrat Costin –n.n.) «poza şi tandreţea ironică», «cinismul,fantezia, nonconformismul voios»,(...) uniil-au găsit «lumesc, dar meditativ» cu «vocaţiecertă de umorist», «apariţie insolită, relativfrapantă în contextul poeziei contem-porane»”.

„Ironia moderată” ultima carte adomnului Calistrat Costin, demonstrează, încăo dată, că, între managerul meticulos al in-stituţiei scriitorilor băcăoani şi poetul răz-vrătit, hălăduind prin universuri imaginare,diferenţele sunt frapante. Lumea pe care şi-o„inventează” scriitorul este una a întâmplă-rilor existenţiale, a căutărilor şi a întrebărilorfără răspuns (de cele mai multe ori), părândguvernată de un „amurg al zeilor”: „Pământulşi-a pierdut busola/ punctele cardinale s-aurisipit în vânt” (Zei de criză); „Lume bolnavă,/viitorul a trecut/ fără speranţe”(Miniaturi);„rătăcim ne-am rătăcit/ în «pădurea desimboluri»” (Miniaturi).

„Aştept naşterea de-apoi”, mărturi-seşte autorul, cu reticenţă şi pesimism: „Zilelevieţii noastre, viaţa zilelor,/ şi nopţile şi anii şiveacurile,/ viaţa vieţilor noastre/ să nuînsemne nimic la scara infinitului?!” (Infinituşor)

Căutarea „Marelui Zadarnic”, „Atot-ăla” –se loveşte de ziduri cosmice: „ce este, ceare, ce poate, frate grecule,/ ori ce hram poar-tă?!”(Grea întrebare). Schisma sinelui îm-parte singurătatea în două, în Dumnezeu şiZădărnicie, ceea ce ar putea avea semnificaţiaunui „tot” în disoluţie, prinzând fiinţa umanăîn vârtejul său: „Dar doare, ah, cum doare/ înacest joc alienant/ jertfa zidirii pe neant” (In-termezzo). Sigur: „Ecleziastul ne imploră săînţelegem,/ ce e şi ce nu e de înţeles/ noi facempe surzii convinşi că nu chiar/ totul e deşertă-ciune/ cum să fii Tu, Doamne, deşertăciune?!”

Cearta blagiană a clopotelor cu cerul,nu se poate reconcilia însă doar prin credinţapesimist binevoitoare: „s-accepţi că eşti in-fimă parte a prafului/ şi pulberii,/ nefericită«înţelegere»,/ dar nu te amăgi, atoateînţele-gătorule,/ neînţelesurile lumii sunt cu mult/mai multe/ decât acelea care se-ntrevăd înrosturile/ zidurilor Catedralei în purure sur-pare/ spre cele patru zări/ (sau câte-or fi...)/împacă-te cu gândul că-n acest colţ de uni-vers/ nu-i mare lucru de-nţeles” (Hipnoză).

Şi nici indiferenţa divinităţii (EL, TA-CITURNUL,/ se distrează pe seama neantu-lui,/ plăcându-i cum micii vorbăreţi/ bat câm-pii din mică mila sa...” - (Marele Taciturn şivorbele) nu atenuează ezitarea efemeridelorcărora li s-a dăruit zborul: „Învăţ superba lec-ţie a credinţei:/ necredinţa” (Efemeride)

Şi atunci?... – se va întreba retoric, ci-titorul – atunci când: „Miroase stătut a

răscumpărare/ a moarte care moare” (Cetă-ţuie în surpare), ce-i de făcut? Ce ne mairămâne. Ei bine, nu speranţa moare ultima, cicăutarea, pentru că, spune autorul „Vine ju-decata, izbăvirea/ şi n-am învăţat încă sămor!”. Iar a muri, chiar dacă nu credem aînvăţa vreodată, înseamnă a accepta condiţiaumană. Chiar şi într-o lume ce şi-a şters mi-turile esenţiale din memoria colectivă, înlo-cuindu-le cu reclamele colorate ale iluziei.

Reproducem, din partea a doua avolu-mului Ironia moderată, câteva frag-mente din microeseurile reunite sub genericul:

Taifasuri cu...

Omar Khayaam

„Voi merge-n rai sau în Gheena?!” -nu mai contează unde, ai dreptate: nimeni nuştie cu adevărat dacă „această stranie ţarăexistă”! Se va întoarce cândva, careva, de-acolo să ne spună ce şi cum?!... Slabă nădejde.

*Nu, nu, nu, de-o mie de ori nu, nu, nu,

filozofule, nu poete, nu matematicianule, nugândul tău (în final al nostru) nu el, gândulţine lumea cu florile, cu nectarurile, cu tisteţileei în fiinţă! Ea, lumea, chestia asta care ne-anăscut cum ne-a născut, ea este în fiinţă din-colo de gândurile! noastre omeneşti care, şiele, sunt cum sunt, bune, nebune, veninoase,haine, puterede, sălbatice, tăioase, infamante,omenoase, îngăduiotoare, negative, pozitive...Eroarea asta sublimă în care te-ai scăldat (şi)tu, Omarule, i-a sucit minţile şi unui european,unul Kant, de cugetarea căruzia nu m-am dez-bărat nici azi, cu toate că tânăr nu mai sunt,parcă n-am fost niciodată! Ai mai dat-o la în-tors, nemuritorule (vorba vine...) când ai re-cunosut că „ivirea mea n-aduce nici un adaoslumii” iar când te-ntrebi, ca omul necăjit, „cerost avu venirea, şi-acum ce sens plecarea?”,m-ai topit, m-ai făcut praf, aşa e, ai dreptate(de fapt, tu ai avut întotdeauna dreptate, chiarşi atunci când ai dat-o prea de tot pe poezie înmarile probleme ale rosturilor neantului)

Să-ţi pui cele mai neliniştitoare sem-ne de întrebare asupra fiinţării omului pe pă-mânt, la anul 1100, da, nu-i de colea...

Cioran

„Istoria - «ironie în marş»”! Nuuuuu!Istoria suntem noi oamenii, iar unii dintre noihabar n-au ce-i aceea «ironie»! Plus că s-astabilit nu (mai) există... Şi-apoi cum vineasta: «ironie în marş»?

Marş încotro?

Universul nu începe şi nu se terminăcu fiecare ins în parte, că-i el Shakespeare,Eminescu, Cezar, Cioran, sau oricare cerşetorla colţ de uliţă, oricât şi-ar trăi toţi la un locsau fiştecare pe barba lui nimicnicia în planulabsolutului.

Universul e altceva, nu se ştie ce, dar

totuşi... Începutul şi finele neantului n-are aface cu naşterea, viaţa ori moartea creaturilorbotezate cu tupeu de ele însele homo sapiens!

Epictet

„Va veni un timp când vei câştigavictoria, saclavule” - ai murmurat în pumniistrânşi ca o menghină, cu genunchii încă abu-rind a sânge de mulţi ani de robie! «Lăuntric»,tu, sclavul, ai fost liber mereu (părerea ta!),mai liber decât stăpânul, fiara în laba şi ghea-rele căruia stăteau biciul şi funia spânzurătoriitale!

Grecule, bunule stoic, măi, omul luiDumnezeu, la dracul cu soiul ăsta de liberta-te... lăuntrică – firava neghiobie a celor slabi!

Herr Zarathustra

Că raţiunea, gândirea cu chiu cu vai,chiar dacă e-n stare a înţelege realitatea, niciîntr-un caz n-are mijloace s-o îndrepte.

Punct... „Dincolo de bine şi de rău”,după unul Leonardo, nu-i decât „un soi detrăncăneală” - m-am răsconvins de... adevărulacesta pe piele proprie: „dincoace” da, o ficeva, „dincolo” nu, nu, nu! Cât despre MareleAnonim (Mortul, viul, eternul cine ştie?!)„EL, Arhitectul suveran” este sau nu este (paremai mult că nu!); noroc cu franţuzul care ţi-asărit în ajutor, Herr Zarathustra, de „florilerăului”:

„Dumnezeu este singura fiinţă carepentru a domni nu are neapărată nevoie săexiste”!

Ar mai fi ceva de adăugat?! Da: Nimic.

Nu mai înţeleg nimic

(...) Au tăcut armele, nu mai curgbombe, e pace, „muzele” nu s-au mai trezitdin somn, între fronturi domneşte calmul, lafilarmonică, un rest de pianist cântă printre dă-râmături un marş de Chopin, soldaţii în poziţiede drepţi, care teferi, care schilozi, ba şi morţi,atacatori, atacaţi, grămezi de carne vie în fostasală de concerte, ascultă cuminţi această muzi-că şi înjură printre dinţi, cât s-audă CEL-DE-SUS; un câine, victimă şi el ca şi oamenii (dincauza oamenilor) se gudură la toţi şi se tolă-neşte lângă nebunul de muzicant, îşi exa-minează propriile răni, răni de câine, îi plac,sângele are gust bun, câinele ştie el ce ştie , arînjura şi el pe „Cel” şi pe „CEI CARE” dar nugăseşte cuvintele potrivite, se abţine câine-câineşte, greaţa lui faţă de specia umană e ve-che, deocamdată îi miroase a sânge proaspăt,de câine, de om, sânge...”

Pagina 12 FEREASTRA, august 2012 FEREASTRA, august 2012

Calistrat CostinPoetul, traducătorul, eseistul şi omul de teatru Calistrat Costin, preşedintele Filialei Bacău a U.S.R., s-a

născut la 30 ianuarie 1942, în oraşul Bacău.Este absolvent al Facultăţii de Filologie din cadrul Universităţii ieşene „Al. I. Cuza” (1965) , lucrarea de

licenţă intitulându-se „Shakespeare în critica literară romaneasca”. Ulterior este repartizat ca asistent universitar la Institutul Superior din Târgu Mureş, dar renunţă la catedră,

revenind în oraşul natal unde este, pe rând, bibliotecar-bibliograf, asistent universitar, redactor al revistei „Ateneu”,secretar literar, consilier artistic şi director (Teatrul de Animaţie „Licurici” şi Teatrul Dramatic „Bacovia”).

Debutează editorial în 1974 cu volumul de poezie Plante urmat de Augusta lumină (1976). În 1998 i seacordă Premiul „George Bacovia” pentru poezie. Publică şi trei romane: La răspântii (1979), Arşiţa (1981) şi Oanume fericire (1989). De asemenea, traduce din Tristan Tzara şi Pierre Morency.

În 1971, atunci când publica Spec-tacol de pantomimă, la Editura Cartea Ro-mânescă, (debutase editorial în poezie cu Po-vestire cu fantome, 1968, la mai bine de 10ani după debutul în revistă) Modest Morariuera, totuşi, un nume în literatura noastră.

Născut la Cernăuţi (11 august 1929),descendent al unei familii de intelectuali, întrecare se număra şi Silvestru Andreevici Mora-riu, mitropolit al Bucovinei şi Dalmaţiei, alcărui fiu, Vasile a fost coleg la Viena şi prietenapropiat al lui Eminescu, Modest Morariu aabsolvit Facultatea de filologie a Universităţiidin Bucureşti în 1954. Patru ani mai târziu de-butează la revista Steaua (condusă de A.E.Baconsky), în ceea ce Mircea Scarlat consi-dera: „prima tentativă publică de a ieşi din în-chisoarea dogmatismatică”, alături de PetreStoica, Mircea Ivănescu, Liviu Călin şi CezarBaltag”, considerând, în acelaşi timp că:„...fără memorabila (şi riscanta...) deschidereculturală realizată de Steaua este greu deimaginat impunerea generaţiei lui NichitaStănescu şi întreaga resurecţie a lirici ro-mâneşti postbelice.” (Din postfaţa la volumulantologic Naşterea nostalgiei – Editura Car-tea Românească, 1984)

Desigur „motoarele” aluzive ale po-eziei lui Modest Morariu nu erau turate lamaximum, scriitorul exersându-şi harul în tra-duceri (Stendhal, Julien Green, Albert Camusetc.), în eseuri sau în editarea unor volume deartă (În 1969 devenise redactor-şef al edituriiMeridiane).

În Spectacol de pantomimă creaţiaeste o reluare obsedantă, o secvenţă repetabilăce se sustrage curgeri râului/timp, pe malul că-ruia a fost exilat cuplul primordial: „Aşa amredescoperit universul/ într-o dimineaţă pemalul unui râu./ Eu eram Adam şi tu erai Eva./ Şi nimeni nu ne-a mai alungat cu sabia defoc./ Arhanghelul ne-a adus un ulcior cu apă/şi tu ai rânduit pe şervetul alb prima roşie dinlume/ Eu am tăiat prima felie/ din prima pâinea lumii,/ iar după masă în timp ce priveam/cum zburdă scânteile pe apă/ am scris primulpoem” (Week-end)

Hoinărind prin Edenul imaginar, eter-nitatea devine posibilă, se reîntregeşte în clipăca într-o „mirabilă sămânţă”: „Şi deşi puţinplictisită, chiar de prezenţa mea,/ ai surâs cufostul tău zâmbet/ şi-un gust străvechi de mi-rodenii neştiute/ ne-a adus alături pe plajapustie/ să reinventăm o clipă eternitatea”(Moment de fericire); sau: „Să rămânemînchişi în veşnicia acestei secunde,/ ca într-unchihlimbar” (Nemurire)

Patetismul trăirii într-o mitologie mi-mată e subminat însă de „marea scenă” pe carespectacolul îşi impune propriile-i reguli deevoluţie: „Neaşteptat s-a ivit şarpele dintredune/ şi-a rostogolit între noi/ mărul de cu-loarea amurgului,/ şi noi l-am împărţit/ cuneîngăduită bucurie./ Umbra de tamarisc sechircea nevăzut,/ dar marea încă surâdea/ cudinţi albaştri./ Tăcerea a căzut dintr-o dată,/când marea s-a-ncruntat/ în verde veninos,/ şinoi ne-am privit înfricoşaţi./ Ne-am înbrăcatîn grabă,/ ascunşi în hăţişul ghimpos/ de

măslini sălbatici./ Şarpele s-a făcut vânt;/ se-ncolăcea pe dune/ şi arunca în noi cu nisip;/cu gurile pline de nisip/ am alergat spre casă,/şi marea ne huiduia din urmă.” (Izgonirea dinparadis)

Dacă volumul de debut „este dominatde lirica de dragoste”, în „Spectacol de pan-tomimă” apar şi „poeme de o subtilă implicareîn social” (M. Scarlat), disimulate sub un„prozaism” ironic, cu sensuri neaşteptate:

„Vizavi, pe antenă, stă un guguştiuc,/El şuieră, eu îi răspund, scaunul aplaudăşi-mi spune:/ „Ce frumos imiţi tu guguş-tiuci!”/ şi râdem împreună de cuvântul „gu-guştiuc”/ care-i foarte amuzant.” (cititoriigeneraţiei mele îşi imaginau, pe atunci, că ştiucine sunt „guguştiucii” de pe antenă”)

Există o raţiune a inimii numită patri-otism şi, în numele ei, se poate muri, dar nu şitrăi oricum: „Stau câteodată de vorbă cu ini-ma mea/ cum aş sta la taclale cu un veteranîncrustat de glorioase cicatrice./ Povesteş-te-mi rogute, îi spun,/ cum ţi-au fost izbânzilela Austerlitz, La Mărăşeşti, La Verdun? / şicum ţi-a fost apusul sîngeros la Waterlo?/ Eaîşi drege vocea şi sughite,/ mută paharul dinloc,/ se uită fix la mine cu ochi pîcloşi,/ dupăcare, stupid, începe să-mi recite/ toate frazelegata ticluite/ dintr-un plicticos manual de isto-rie.”

Precaritatea unei astfel de istorii esterelevată de valorile bulversate, de fuga omuluide sine, de ceea ce nu suntem dar ne obligăsocietatea să fim şi/dar mai ales de „cuvioase-le” predici ale marilor inchizitori: „Iacobiniiplângea,/ Girondinii plângeau/ plângeaumenşevicii şi cadeţii./ Hitler plângea,/Napoleon plângea,/ iar cot la cot cu ei/plângea amarnic Machiavel:/ Vai! de ce toateastea!?/ Nero plângea cu Torquemanda,/ IarŢepeş Vlad cu Asurbanipal/ plângeau şi ei:/Vai! de ce toate astea?! Ohrana plângea,/Gestapoul Plângea, Regele Soare plângea:/Vai! De ce toate astea!?/ Un fluviu, o mare, unocean,/ lacrimi de sânge, de foc, de crocodil/scaldă câmpiile lumii./ Baionetele plâng,/archebuzele plâng,/ bombele plâng,/ Jean-Paul Sartre plânge./ Vai! De ce toate acestea /Eu plâng, tu plângi, el plânge,/ noi plângemascuţind cuţite,/ cu cuţitele între dinţi, în burtăşi-n suflet./ Lacrimi de foc, de crocodil şi desânge/ îneacă buna, blânda noastră Terracare plânge” (Inocenţa)

Derizoriul dramelor omenirii surprinscu ironie amară de Modest Morariu trece însăde parodie, stârnind abisurile adormitei con-ştiinţei colective: „Dimineaţa la micul dejun/valeţi-i aduceau lui Napoleon/ obişnuitul cas-tron cu grenadieri,/ plutind în suc propriu şiînarmaţi până-n dinţi./ Napoleon îi culegeadelicat în furculiţă,/ îi contempla înduioşat./„Ce oameni minunaţi sunt grenadierii mei,/ şibuni, şi nobili, şi viteji,”/ gândea şi-i ronţăiacu ochi înlăcrimaţi/ scuipând baionetele./ Iarbunii şi vitejii grenadieri/ strigau cu voioşie:„Trăiască Împăratul!”

Antologică, deşi o spuneam pe atunciîn gând, poezia (dedicată lui A.E. Baconsky)De-a istoria: „Un hoţ deghizat în poliţist/

urmăreşte un poliţist deghizat în hoţ/ şi avândmisiunea să demaşte/ un hoţ deghizat în po-liţist/ şi având misiunea să demaşte/ un poliţistdeghizat în hoţ./ Cu infinite precauţiuni el sestrecoară/ printre poliţiştii în uniforme dehoţi/ care s-au infiltrat printre hoţi/ şi pun lacale stârpirea definitivă a hoţilor/ care în uni-forme de poliţişti/ s-au infiltrat printre po-liţişti/ şi pun la cale stârpirea definitivă apoliţiştilor./ Totul funcţionează impecabil./ doarcâteodată mai survin mici confuzii”

Amintind de fostul canibal din HiveHoa, care clama pe o plajă pustie: „Gauguin amurit, nu mai există nici un om”, în „Trans-substanţiere” poetul „teleportează” oamenii înlucruri: „E un adevărat exod de obiecte/ încare oamenii se mută zi de zi/ spre a devenicase, automobile, bibelouri,/ covoare sau bor-cane cu murături” – o înstrăinare totală, încare nici măcar cei „săraci cu duhul” nu maiau acces la „împărăţia cerurilor”: „...cei foar-te, foarte săraci/ se prefac în frunze de do-vleac/ şi se autoronţăie melancolici/ pe la col-ţuri de stradă,/ visând metamorfoze mira-culoase/ până ce vin măturătorii/ şi-i mătură.”

O oboseală ca o presimţire coboarăamurgul însângerat pe umerii poetului: „Des-tul! îmi spun./ Mi-s umerii zdrobiţi de povarapiramidelor/ care-mi slăvesc zilnic înjunghi-erea./ Destul! îmi spun,/ E vremea să-mi plă-tesc datoriile către iarbă” (Monolog matinal)

Premoniţie pentru o generaţie care şi-a plătit această datorie: A.E.Baconsky, PetreStoica, Cezar Baltag, Mircea Ivănescu etc.

L.M.

REVISTĂ DE CULTURĂREVISTĂ DE CULTURĂ Pagina 13

ANTICARIAT

Modest Morariu

SPECTACOL DE PANTOMIMĂ

Don Quijote învins„...Durerea mea e mai puternică decât mine.Mânia mea e mai puternică decât mine.Spaima mea e mai puternică decât mine.Mândria mea e mai puternică decât mine.Umilinţa mea e mai puternică decât mine.Bucuria mea e mai puternică decât mine.Biet suflet închis într-un cadavru,mă zvârcolesc în cuşca mea prea dureroasăsub cerul atât de adânc...

Imn

Nu, eroii nu poartă cununi de laurşi nu surâd cinegetic în triumfale cvadrige.Mint cărţile de istorie!Eroii au feţe scofâlcite,un ficat chinuit le mâhneşte privirea,iar zâmbetul lor silit dezveleştegingii cu negre cioturi.Eroii aşteaptă cu emoţieajutorul de şomajca să cumpere salamuri ieftinepentru copiii lor timizi,şi daruri umilepentru nevestele lor ofilite.Vai! dinţii eroilor nu sclipesc pe ecrane.Aceia-s dinţii celor care le joacă rolurileşi le dau putinţa să se vadăaşa precum şi-ar dori.Eroii n-au ce căuta în manualele de istorieprintre personaje atât de distinsecare se foiesc în paginile lor.Pentru că ei se usucă în mansardespre dispreţul pisicilor;pentru că mucegăiesc în subsolurispre scârba paianjenilor;pentru că putrezesc pe câmpul de bătaiespre înduioşarea viermilor.Pământul e culoarea eroilorpământul care-i înghite şi-i mestecă bineca să-i scuipe în piramide şi obeliscuri măreţe.

Modest Morariu

Livia Sfârâială

OOcchheellaarrii iiVântul îl izbi drept în faţă, făcându-l

să lăcrimeze. Învelite în pâcla aceea deasă, ca-re le înghiţea cu neruşinare detaliile, lucruriledeveneau enervant de ireale. Clipi des, încer-când să risipească ceaţa. În urma consultuluioftalmologic rezultase că suferea de miopie,cu dioptria de -5,5 la ochiul drept şi -0,75 lastângul.

Chiar astăzi era programat să ridiceochelarii. Intrând pe străduţa cu magazinul deinstrumente optice, se simţi deodată extrem deobosit. Înainte de a-i încerca, o pornire sadicăîl făcu să zăbovească un moment în faţa oglin-zii de perete, cercetând cu atenţie jalnica re-flexie a propriei figuri, înroşită de băutură şiumflată de nesomn, de parcă ar fi vrut să şi-oîntipărească bine în memorie.

În mod straniu, ochelarii îl întinereau. – Foarte bine vă vin, îi confirmă şi

vânzătoarea. Dar poate că asta le spunea tuturor cli-

enţilor. La primii paşi simţi un mic disconfort,o uşoară ameţeală.

– E normal în primele zile, îl liniştifemeia, o să dispară după ce vă obişnuiţi.

Nu trecură zile, nici măcar ore, cumieşi la aer, senzaţia neplăcută încetă. Afarătoate păreau schimbate, de parcă între intrareaşi ieşirea lui din magazin se derulaseră nu câ-teva minute, ci anotimpuri întregi. Strada eraproaspăt spălată, norii lăsaseră loc soarelui, iarîn faţa blocului, tufa de liliac înflorise.

Ca niciodată, urcă treptele degajat,fără să gâfâie. Smulse în fugă plicul alb, lăsatde cineva în uşă. Din bucătărie adia un miroscald şi îmbietor de friptură bine rumenită. Nă-rile îi fremătară, în timp ce se aşeza la masă.Tăie plicul şi deodată avu senzaţia că nimic nue adevărat, ceea ce se întâmpla nu putea fi re-al. „Visez”, îşi spuse ciupindu-se, „o să mătrezesc şi totul va dispărea”. Numără de câteva

ori bancnotele. Plicul conţinea nici mai mult,nici mai puţin decât 10.000 de euro. Îl luă cufriguri. De parcă ar fi câştigat la Loto, cu unbilet care nu-i aparţinea. Cine îl punea la în-cercare? Ce căutau banii aici? Îşi ridică năucochelarii, îşi tamponă fruntea, cu gesturi în-cete. Privirea îi reveni asupra mesei. Ceva nuera în ordine. Banii dispăruseră, înteţind con-fuzia. Pradă unei agitaţii profunde, căută submasă, răsturnă oalele din dulapul de perete, fă-ră a le da de urmă. Derutat îşi puse din nouochelarii. Plicul se afla la el în mână. Nu reu-şea să mai gândească coerent. Să fi ajuns în-tr-un asemenea hal de surmenare? Şi totuşi,putea jura că adineauri plicul nu era acolo.

Soţia apăru în pragul uşii, pe jumătatedezbrăcată. Părea mai afectuoasă decât de obi-cei. „Ce bine arată, aşa, languroasă. Ce şi-afăcut la păr? Şi când a slăbit aşa?” Ghicindu-iparcă gândurile, femeia îi zâmbi.

– Vai, ce bine-ţi stă cu ochelari! ob-servă ea.

– Vezi plicul din mâna mea? o întrebăel direct.

– Bineînţeles că-l văd. Ce-i cu el? Nute simţi bine, dragule? Ce ai?

Deci nu era nebun, plicul chiar exista.Se linişti pe moment.

– Cum a ajuns plicul ăsta în uşă? – Nu l-am mai văzut, ridică ea din

umeri. Lasă-l, hai în pat. Ce importanţă are?Nu-ţi mai face atâtea griji.

Îşi scoase ochelarii şi începu să mă-nânce. Friptura mirosea a ars şi-n mod ciudat,nevastă-sa purta acum un capot ponosit. Cândse schimbase? Nu observase să fi plecat delângă el. Capotul îi scotea în evidenţă defec-tele, nici vorbă să slăbească, era la fel de bu-hăită ca de obicei, iar grăsimea aceea scâr-boasă i se revărsa pe şolduri, atârna pe braţe...Îşi îndepărtă îngreţoşat privirea în alt punctal încăperii. Deodată înlemni. Plicul dispărusedin nou. Se ridică perplex. Pe masă nu se aflanimic în afara fripturii şi a ochelarilor.

– Unde l-ai pus? Tu l-ai luat? o în-trebă rugător, în timp ce nevastă-sa îl urmărea

dispreţuitor.– Ce să iau?! Iar te-ai îmbătat ca por-

cu’. Locul tău e la dezalcoolizare, nu aici,să-mi mănânci mie zilele.

– Jur că n-am mai pus alcool în gurăde trei zile, negă el, dar femeia nu părea preadornică să-şi schimbe convingerea.

Cu mare efort se întinse după oche-lari. Prin ei, nevastă-sa reapăru sub prima saînfăţişare.

– Eşti surmenat, soare, gânguri eadulce, aşa ca în vremurile bune, când abia seluaseră, hai să-ţi fac un masaj.

Repetând testul, îi scoase. Femeiamasivă îl apucă de guler, scuturându-l ca pe ungândac.

– Stârpitură ce eşti, blegule, puturosu-le! Treci şi repară balamalele alea, până nutrece ziua, beţivanule! De o săptămână îţi zic!

– Imediat, mormăi el, zvârcolindu-seîn strânsoarea ei şi necutezând s-o contrazică.

Nu se uită spre plic, ştia deja că numai era acolo.

– Nu imediat, tâlharule, acum, maiapucă el s-o audă tunând, înainte de a-şi punedin nou ochelarii.

Cu mult calm, luă plicul în mână.– Îl vezi? îşi întrebă el consoarta,

liniştită ca prin farmec.– Normal că-l văd.– Deci există? – Nu putem vorbi mâine despre plicul

ăsta? îl rugă ea, luându-l de mână şi trăgân-du-l spre dormitor.

Purta o lenjerie nouă şi provocatoare.Pielea îi era elastică şi fermă, nu fleşcăită, caîn ultima vreme şi pentru prima dată dupămulţi ani, simţi din nou că o doreşte.

În pat, ea încercă să-i dea josochelarii, dar el se opuse.

– Lasă-i, vreau să te văd.Ea râse subţire şi-i înconjură gâtul cu

braţele calde şi moi. Iar el se lăsă în voia lor. ---------

Păpuşarul adună marionetele şi închi-se cutia.

Pagina 14 FEREASTRA, august 2012FEREASTRA, august 2012

Lucian MĂNĂILESCU

„Să mi se facă dor de ţara mea”Atunci când scria Pe culmile disperării, Emil Cioran nu

bănuia că poporul român va urca mult mai sus pe Golgota, dar nu înnumele credinţei, nici măcar înveşmântat în lacrimi, ci amestecat înmulţimea curioasă ce stă la picioarele Crucii, dornică să-l aclame peCel ce poartă pe frunte coroana de spini. Printre ei sunt aşa de mulţiIuda care vorbesc de iubire şi împart săruturi slinoase celor mulţi, darproşti, cum ar fi spus Alexandru Lăpuşneanu... Cine să poată lupta cuvânduţii pe arginţi, cine să-i aşeze pe ceilalţi în genunchi, în faţaaltarului pe care nu-l văd? Pentru că şi puţinii care sunt altfel se ruşi-nează acum, când cocoşii cântă pentru a treia oară, şi nu fac decât săse re... semneze, în vagi şi autoconsolatoare cuvinte:

„Într-o ţară în care elitele sunt culpabilizate şi dispreţuite, încare tot felul de caraghioşi volubili, de semidocţi pociţi dau de pă-mânt cu minţile de calibru ale momentului, pentru că nu le plac op-ţiunile lor politice, într-o ţară în care Dan Diaconescu e tratat cudrăgălăşenie de oameni politici marcanţi, în care tabloidele triumfă şio publicaţie ca «Idei în dialog» moare, într-o astfel de ţară degeabaexistă tineri care citesc şi gândesc. Nu se văd. Nu ei fac rating, nu eidau tonul istoriei noastre contemporane.”, scrie Andrei Pleşu.

În „Scrisoare către ţara mea” regizorul Alexandru Toci-lescu îşi tratează disperarea cu sinceritatea brutală a omului obosit:

„Am obosit de ţara în care nu se întîmplă nimic. De ţara carem-a făcut să privesc cu lehamite drepturi la care am tînjit ani mulţi şigrei în comunism. Mie, omului simplu de pe stradă, îmi e lehamite dedreptul meu de a vota. De dreptul de a fi informat. De dreptul de aprotesta. De dreptul şi obligaţia de a-mi apăra ţara. De dreptul de amă asocia liber în partide politice, în sindicate, în patronate şi în alteforme de asociere. De dreptul de a avea acces la tratamente corecte

în spitale. De dreptul de a fi egal cu ceilalţi români în faţa justiţiei. Deaceea spun că nu-mi iubesc ţara. (Măcar atât dacă am iubi-o toţi şi amavea o şansă - n.n.) Mi-a mai rămas, totuşi, un singur drept: acela dea circula liber în străinătate. De a emigra. Poate c-a venit timpulsă-l folosesc. Ştiu bine că nici acolo nu umblă cîinii cu covrigi încoadă. Sper doar ca acolo, într-o limbă străină şi pe străzi curate, săam timp să mi se facă dor de ţara mea.”

Are dreptate Alexandru Tocilescu, dar străinătatea este în noiînşine şi de acolo nu ne putem întoarce. De aceea vă întreb, oamenibuni (câţi mai sunteţi buni, vorba unei poete): chiar nu vedeţi nimicdin ce se petrece în jur, chiar nu vă uitaţi în oglinzi (frica de oglinzi săfie mai rea decât frica de securitate odinioară?), chiar nu auziţi nimic?Ascultaţi-l, măcar, pe Academicianul şi istoricul Florin Costiniu înaceastă cutremurătoare înfrângere a sa şi a noastră: „Din nefericire,am rămas un popor de ţărani - spiritul civic se naşte la oraş! -, o tur-mă de oi, care se lasă exploatată, batjocorită, călcată în picioare, fărănici o tresărire de revoltă sau de demnitate (Goga observase, în 1916,acelaşi lucru). (...) Ce-mi doresc în 2011? Să scap cât mai curând dinaceastă lume de hoţie, ticăloşie şi nevolnicie, care este România deastăzi. Întrucât sunt prea bătrân pentru a mai emigra, cum nu existăla noi clinici de eutanasiere voluntară, cum procurarea Furadanuluisalvator e oprită prin lege, nu-mi rămâne decât să-l rog pe Dumnezeusă mă ia la El rapid şi uşor.” Şi Dumnezeu i-a ascultat ruga...

Da, noi - nu japonezii care stau la coadă, ordonaţi, pentru pâi-nea şi apa zilnică, care se duc în centralele nucleare avariate pentrucă ei ştiu să moară ca să trăiască - noi suntem „pe culmile disperării”.Deoarece, din nefericire, există şi această disperare stupidă a spec-tatorului ce asistă la filmul propriei vieţi, lăsând totul la voia în-tâmplării şi, mai ales, a grupurilor oculte de interese.

Şi nu avem nici măcar dreptul de a plânge, când ne adunămpe la porţile aşteptării şi sporovăim despre dreptate, adevăr lege, spe-ranţă... Dar nu despre curaj şi atitudine, despre implicare şi, mai ales,nu despre muncă...

REVISTĂ DE CULTURĂREVISTĂ DE CULTURĂ Pagina 15

Plâns cu repetiţii

De multe ori şoimulsimte nevoia să se ascundădupă umerii mei şi nu îndrăzneştesă cerşească nici măcar o privire

de multe ori încerc să lipesc pe gardumbra salcâmului în loc de afişe

de multe ori doar cu vorbapot vindeca rana unui zeu careînvaţă să plângă aciuat efemerlângă nevastă în bucătărie.

Veşnicia pierdută

La veşnicia celor patruzeci de zilecând sângele devine pentru totdeaunao amăgitoare nevrednică târâtoareiese tata în faţa casei şi tacecât îl ţin puterile în dreptul unui trandafirghiftuit de frumuseţe şi veşnicii trecătoare

merge apoi în spatele bisericii numărălacrimile unor rude şi prieteni după careîmpreună cu restul de lumânări le aruncă înlada de gunoi a lumii

frigul îi îmbată trupul şi urechile surdeîntre timp întunericul a început să facămultă gălăgie iar tata grăbit mai apucă

să spună:„Ce ştiţi voi dragilor cum îmi cheltui eu nopţileori deşertăciunea care nu îmi mai ajunge”

Vernisaj

Păsări şi bărci obositeplecate de bunăvoieîn naufragiu.

însoţit de plânsulpescăruşilor şi de ţigaraîmbătrânită între degete

în fapt misterul apartamentuluişapte împodobit cu adjectiveşi tablouri lăsate slobodeprin cameră.

Voroneţ

Din pereţiimănăstirii seninicu sufletul la gurăaşteptsă răsară soarele.

Poem scris cu asentimentul LunciiSiretului

Ştiu cineva fugăreşte luminaprin crânguri holbează ochiila făptura vântului căzutdin creangă în creangăţine socoteală

strălucitoarelor zvonurice păşesc repede pe sub tufe

cu preţul răsuflării deschidecărări în căutarea de noisensuri metaforiceşi de unghiuri mişcatecu frunţile femeilor sosite la scăldat

ce hărmălaie de chipuripentru un dumicat de soare

Sub semnul asfinţitului

Tot mai aproape audlocul unde se naştede fiecare dată înserarea:amestec ciudatde lună şi pasăreprintre brazi uit respiraţiacine s-o bănuiascăprin atâtea colivii de răcoaredin dangătul clopotuluirămâne doar teamăşi parcă toate sărbătorilecălătorescspre prăpăsti solemne

Ca o piatră

Despre dureremai nimic nu ştiuea cade în mineaşa ca o piatrăfăcând cercuricercuri

Broderii sub dinţii ferăstrăului

A şterge de lacrimi o pasărealungată cu pietre

a da umbrei dreptul să fie zidităfrunză cu frunză

a smulge mărturisiri apusuluide soare fără nici o precauţie

a da ferăstrului posibilitateasă muşte din lemnul lipsit de şiretenie

sunt tot atâtea posibilităţi de a te sinucidestropindu-te cu ageazmă pe faţă

O zi compromisă

Azi dimineaţăpe când traversam strada Republiciitârând după mine în lesă o floare de crinda domnule azi dimineaţă pe când desfundamde zor o canalizare în care tocmai căzuseun beţivan de îngertrăgând sudalme la adresa Primăriei

sincer să fiu azi dimineaţă am vrut să evadezîntr-o altă lume fără alcool şi sidafără cearşafuri îndesate pe ochidând noroc cu Poeziainvitând-o chiar la un pahar de vin fiertdar ca un făcut azi dimineaţă mă trezescluând de la capăt nimicnicia vieţii cu o zila fel de compromisă ca oricare altahai că fug s-o ajung din urmă.

Povârnişuri

Holbat la ochii de pisicăexperţi în a cultiva cu deamănuntulîntinse idealuri

povârnişuri desprinse din celebre pânzestau la taifas şi îmbătrânesccu imaginea unui zeu

- un mai vechi amic al meuce mă ia de mână şi mă conduce

la eşafod în uralele unei grămezide frunze

Gheară lipsită de moralitate

Porunceşte păcatului să fie vorbă dulceSingurătăţii să-şi caute adăpostZăpezii să fie exilată pe un stei de munteÎntâmplării să uite cine de fapt a fost

Porunceşte salcâmilor să-şi lepede mireasmaŞi satului să îmbătrânească între dealuriPrivirii pătimaşe să ştie uneori să tacăSufletului să sară pe fereatră în valuri

Punct şi de la capăt

Tu şi vorba ta a dracului de fireascăauzită desperecheată sâmbătaşi duminica în care mâinile pofticioaseale ploii înfloresc grădina

ţi-am spus despre iubirea de semenice umblă nevăzută pe străzipe lângă turnul clopotniţei desprecântecul greieruluice aprinde cu cântecul lampa din bucătărie

...păcate scumpe zburate odată cu visulce păstrează copilăria într-o limbădin ce în ce mai străină mie

Epilog sau Din amneziileunui condamnat la viaţă

Cauţi cunoaştere în tot ce înseamnăvremuri de odinioară închise în mansarda

casei,când doar mâinile mamei puteau să întârziecascada nisipului din clepsidră,când, grăbit, apusul de soare umplea fereastra

cu făgăduieli infantile şi culori stoarse devlagă,

dar şi când ea, disperarea, te strângea în braţe şi îţi şoptea la ureche că nu mai poate trăifără tine.

Azi,bucuriile îmbrăcate în mătase scumpănu mai au nici un preţ, iar zădărnicia nu mai înspăimântă nici măcar o creangă înflorită de cireş.Tot ce-i omenesc pare o rană din care se

scurgdin belşug nostalgiile şi simţi cum te umpli încet şi sigur şi fără scăpare, din ce în ce mai mult, cu pământ.

Fir-ar mama ei de viaţă!

Tot pe brânci, ca în armată,şi c-o floare-n colţul gurii,când uitarea mă răsfaţă,intru în poemu-acesta ca un hoţprin fânul şurii. Fir-ar mama ei de viaţă !

Unde-i oare poezia ?Nu mai dau pe ea un ban. Cu privireaşugubeaţă, chirăie pe lângă mine verbul, ca un şobolan.

Şi metafora, sărmana,chiar de-o-mbrac cu multe rochiişi aprinse flori de gheaţă, tot mirosulde fân proaspăt îmi închide seara ochii.Fir-ar mama ei de viaţă !

Pelerin printre cuvinte nici tu umbră,nici verdeaţă, doar cărări de vis cutreier şi adorm, strângând în braţe ţârâitul unui greier.

Cele maifrumoase

poezii

Pagina 16 FEREASTRA, august 2012FEREASTRA, august 2012

Cristina BÂNDIU

Viaţa - notă informativă

despredezamăgire

Apărut în 2011, romanul doamneiIleana Vulpescu, Notă informativă bătută la

maşină, se înscrie pe aceleaşi coordonate alesincerităţii abrupte, ale lipsei de iluzii asupraoamenilor şi a vieţii, în general, şi ale unei de-zamăgiri profunde.

Copil crescut cu tată vitreg – tatăladevărat, medic veterinar, murise foarte tânărîn urma unui infarct -, personajul principal fa-ce cunoştinţă de foarte devreme cu strâm-bătatea vieţii, învăţând să se bucure de fiecareclipă frumoasă şi să nu privească cu regretspre lucrurile pe care oricum nu ar fi avut pu-tere să le schimbe. Cu toate acestea, mărtu-riseşte că pentru ea „copilăria a–nsemnat lip-sa de întrebări asupra vieţii, o vreme în careparcă am trăit între cer şi pământ”. Privind înurmă, rememorează cu duioşie secvenţe dincopilărie, o copilărie în care conflictele cu to-varăşii de joacă nu ţineau mai mult de o zi, încare un dragon de pe capotul proprietăreseiunui magazin devine fascinant, dar în care spi-ritul critic i se accentuează suficient de multpentru a judeca la rece oameni şi fapte.

Unul din oamenii de care-şi aduceaminte cu o duioasă amărăciune este coana Ti-ti, vecina care–şi alină sufletul cu mirosul flo-rilor (Bine c-a lăsat Dumnezeu pe lumeflorile, că mai alină sufletul omului – îşi des-carcă sufletul coana Titi în faţa Sabinei, mar-când sufletul sensibil al copilei). În aceeaşi ga-laxie a oamenilor al căror destin i-a semnalatlipsa de echitate a vieţii se înscriu tatăl ei dreptsau mătuşa sa, Agripina, o fată de o frumuseţerară care moare la naşterea copilului şi a căreiobsesie faţă de curăţenie este ironizată, parcă,de păduchii de corp pe care-i ia din spital şicare-i părăsesc corpul abia la înmormântare.

Dacă sufletul copilei de odinioară sim-te acut că ceva este strâmb în viaţă, la bătrâ-neţe personajul nostru constată, cu amă-răciune, că lumea şi-a pierdut busola, iar bunulsimţ – componentă a comportamentului uman– este pe cale de dispariţie şi nu este apăratnici măcar într-o rezervaţie, cum se procedea-ză cu speciile animale ameninţate cu pieirea.Atentatorilor agresivi la bunul-simţ nu le apli-că nimeni nicio sancţiune.

Destinul Sabinei este marcat, aseme-nea tuturor personajelor feminine din roma-nele doamnei Ileana Vulpescu, de oamenii ală-turi de care o aduce viaţa şi mai ales de băr-baţii de care se îndrăgosteşte sau care se în-drăgostesc de ea. Într-o lume strâmbă şi ama-ră, dragostea este oaza de lumină şi pace, gurade aer proaspăt care îi dă putere să meargă maideparte şi să-şi accepte alegerile ca singureleviabile. Copilă încă, se îndrăgosteşte de tatălunei colege, ca adolescentă de profesorul deigienă, iar mai apoi de un pilot care moare

doar la o săptămână după ce se cunosc şi a că-rui dispariţie îi provoacă o durere nemărginită– iubiri sortite a nu fi ştiute decât de ea însăşi.Spaima de a muri fată bătrână o face să cedezeavansurilor unui farmacist, pentru care însă nuface nicio pasiune, refuzându-i cererea în că-sătorie, spre dezamăgirea mamei sale şi a far-macistului însuşi, care o urmează la Bucureşti,încercând s-o convingă să revină asupra hotă-rârii. Amăgirea farmacistului cu iluzia unei iu-biri pe care n-a simţit-o niciodată, este per-cepută de Sabina ca o greşeală majoră a în-ceputului de viaţă, astfel încât eşecul celor do-uă căsătorii ale sale îi pare o încercare a des-tinului de a echilibra durerea produsă în sufle-tul tânărului.

Studentă, îl întâlneşte prin interme-diul unor prieteni, pe Stere Caragiani, balerinde mare talent, persoană de o mare cultură şiun prieten de mare valoare, de care se va în-drăgosti cu toată setea adolescentei care nuşi-a trăit iubirile decât la nivel platonic. Pentruea, Stere îndeplinea cele trei condiţii ale iubi-rii: respect, admiraţie, atracţie fizică. Cândconstată, cu stupoare, că Stere este homosexu-al, Sabina îşi simte sufletul făcut zdrenţe. Cutoate acestea rămâne lângă el timp de patruani, prietenia dintre ei devenind din ce în cemai strânsă (Sabina, eşti suflet din sufletulmeu. – îi mărturiseşte Stere. Poţi să înţelegi căam nevoie de suflet de femeie lângă mine?M-am apropiat de tine fiindcă am simţit că aisă mă-nţelegi.). Nici plecarea lui Stere în stră-inătate, nici distanţa, nici timpul nu reuşesc sădistrugă legătura strânsă dintre cei doi.

La scurt timp după plecarea lui Stere,înainte ca acesta să-şi anunţe intenţia de a ră-mâne dincolo de graniţe, Sabinei i se propunesă se angajeze ca traducătoare la Ministerul deInterne, adică la Securitate. Ştiind la ce sepoate aştepta după ce se va afla că Stere nu semai întoarce, cântărindu-şi opţiunile, Sabinase angajează la instituţia care, în timpul regi-mului comunist, echivala cu însăşi teroarea.

Cu toate acestea, locul de muncă va ficel căruia îi va datora prietenia de-o viaţă acolonelului Endre şi pasiunea răscolitoare pecare o trăieşte alături de generalul Şerban Va-silianu. Ca angajată a instituţiei, Sabina se re-marcă prin conştiinciozitate, corectitudine, ca-lităţile ei umane şi profesionale fiindu-i re-cunoscute şi apreciate.

Cel care o va vindeca de Stere, va fiValeriu Veniamin, regizor talentat, om de o ra-ră cultură şi de o inteligenţă fină, rasată, alăturide care va trăi şapte ani de linişte şi împlinire.Sunt cei şapte ani în care va deveni mamă, încare îşi va da doctoratul, în care se va simţiechilibrată şi iubită. Ca şi Stere, Valeriu va ale-ge şi el evadarea dintr-o lume în care creaţiilesale sunt supuse cenzurii, în care i se interziceorice ocazie de a ieşi dincolo de graniţe, fiedoar pentru a-i fi înmânate numeroasele pre-mii câştigate de filmele sale la festivalurile in-ternaţionale. Rămasă cu un copil mic, Sabinaîşi asumă destinul de mamă singură fără să serevolte, fără să-şi blameze soţul, fără să seplângă. Suferinţa ei se vede doar în aspectul fi-zic, deoarece slăbeşte cu zece kilograme, iar în

centrul ei se află mai ales grija pentru copilulcare va creşte fără tată şi care se va revolta, întimp, împotriva celui plecat.

Cel alături de care personajul nostruînţelege ce-nseamnă cele două jumătăţi, des-părţite la-nceputul lumii, care, în sfârşit, se gă-sesc şi se-mpreună va fi generalul Şerban Va-siliu. Iubirea lor va dura până la sfârşitul vieţii,dar va sta sub pecetea tainei, pentru a nu rănipe nimeni.

Cea de-a doua căsnicie a Sabinei îi vacompleta viaţa cu oameni deosebiţi, ca soţulei, Alexe Gregorian, Irina, fiica lui din primacăsătorie şi fosta lui soţie, Simona. Alexe Gre-gorian, fire total opusă lui Valeriu Veniamin,seamănă cu acesta prin lipsa duplicităţii, ambiifăcând parte dintre bărbaţii care atunci cândtrăiesc o pasiune refuză să o împartă şi să seîmpartă. De aici şi cel de-al doilea divorţ.

Se spune că poţi cântări valoarea unuiom după prietenii pe care şi-i face de-a lungulvieţii. Din acest punct de vedere, Sabina se do-vedeşte o persoană deosebită, depunând măr-turie în acest sens prieteni ca Ileana Iovănescuşi soţul ei, colonelul – devenit in timp gene-ral - Endre, generalul Vasilianu, Simona, Iri-na, Stere şi chiar foştii ei soţi, care schimbă iu-bita, dar nu renunţă niciodată la omul Sabina.

Cea mai mare dezamăgire pe care i-ooferă personajului nostru viaţa se naşte din ră-ceala care intervine între ea şi fiii ei. Privindretrospectiv, aceasta încearcă să le justificecomportamentul, fără să-i acuze, ci doar încer-când să înţeleagă. Vorbele unei doctoriţe de lamaternitate, trecută de vârsta pensionării, decicu multă experienţă de viaţă (Cine face fată,îşi face copil pentru el, cine – băiat, face copilpentru alţii) par a dobândi caracter de adevăruniversal valabil.

Ca în majoritatea romanelor doamneiIleana Vulpescu, povestea de viaţă – construitădin flash-back-uri ale memoriei afective - esteprivită din perspectiva personajului principal,ajuns la o vârstă la care singurul mister rămânemarea trecere spre absolut, percepută ca o tai-nă a vieţii dincolo de care totul este zădărnicie.Şi tot ca în celelalte romane, personajele nu-şidoresc nici altă viaţă, nici oportunitatea de a olua de la capăt, având conştiinţa inechităţiivieţii, a inevitabilului în realizarea propriiloralegeri, a trecerii sub semnul căreia stau toate.Fundalul aparţine epocii comuniste. Nu răz-bate din el disperarea ce atinge cote tragice, caîn cazul romanelor Hertei Muller, dar faptelecare răsar ici şi colo ( arestarea oamenilor, tor-turile din temniţele comuniste, turnătoria careputea desfiinţa cariera şi viaţa unei persoane,supravegherea continuă) creează o atmosferăde continuă teamă, de permanent stres, de ne-siguranţă şi lipsă de încredere în oameni.

(Continuare în pag. 17)

VITRINA CU CĂRŢIVITRINA CU CĂRŢIVITRINA CU CĂRŢIVITRINA CU CĂRŢI

VVIITTRRIINNAA CCUU CCĂĂRRŢŢII

REVISTĂ DE CULTURĂREVISTĂ DE CULTURĂ Pagina 17

(Urmare din pag. 16)

Munca în calitate de traducător la Se-curitate este, pentru Sabina, dincolo de orice,o ucenicie la şcoala pesimismului şi a deza-măgirii, documentele şi emisiunile occidentaletraduse demonstrându-i că viaţa e la fel pestetot, pentru unii mumă, pentru alţii ciumă, dacăar fi să ne raportăm la un proverb românesc.Învăţămintele care se lipesc de ea în cei trei-zeci şi şapte de ani lucraţi la Securitate ( să numă mir de nimic, să nu-mi fac iluzii despre ni-meni şi despre nimic, să ştiu că nu există unbine absolut şi mai ales permanent) o fac să sesimtă absolventă de la cea mai dură şcoală arealităţii şi, ca urmare, a dezamăgirii. Într-unfel sau altul, se pare că prin şcoala dezamăgi-rii trecem fiecare pe rând. Singurele lucruri ca-re atenuează sentimentul inutilităţii şi al decep-ţiei în viaţă îl reprezintă oamenii care ne-aufost dragi, un tei înflorit, mirosul caprifoiului,cântecul păsărilor…

În rest…,vremuri sau istorie, totul ră-mâne în seama lui Dumnezeu, care n-a lăsatniciun copac să urce pân’ la cer.

Ion ROŞIORU

Sinceritatea şiardenţatrăirilorpoetice

Născută la Nehoiu în1962, poetaCarmen Tania Grigore s-a stabilit din 2007 înAnglia unde lucrează ca asistentă medicală.Chemarea poeziei a simțit-o de la foarte fra-geda vârstă de 12 ani. A obținut numeroasepremii literare prestigioase, dar debutul edito-rial s-a întâmplat abia în 2009 cu placheta,Pulsul țărânii. I-a urmat o carte de convorbiricu Alexandra Noica Wilson, fiica Gândito-rului de la Păltiniș, Pași spre comoara dinsuflet (2010). În anul 2011 a scos de sub tiparcea de a doua carte de versuri, Minutul desin-ceritate, pentru ca în anul următor să-șilanseze cel de al treilea volum de creații ori-ginale, Un sezon cât o viață.

La baza plachetei apărute la EdituraRAFET din Râmnicu Sărat, Minutul desinceritate, (în a cărei posesie am intrat grațiepoetului și publicistului Marin Ifrim) stă sen-timentul poetei că a ajuns la amiaza creațieisale, poate și a vieții, și că e deci musai să-șipersonalizeze la maximum vocea. În primelepoeme ale cărții ea pledează pentru o poeziede autentică și originală respirație, mimările șisimulările poeziei de dragul modelor, și așapasagere prin definiție, nemaiavându-și de aiciînainte rostul. Ea pune semnul egalității întrenașterea unui copil și elaborarea unui poem.Vârsta experimentărilor a trecut, cochetărilelirice cedau locul unei sincerități împinse pânăla limita extremă: „Mă retrag/ în dimensiuneamea/ încadrată de jugulare/ mă adun într-uncerc vitruvian/ mi-am spălat carnea de simu-lări/ mi-am stors epiderma/ de punctele vul-nerabile// m-am primenit ceremonial// nu maisunt femeia/ în haine ponosite// am devenit in-decent de sinceră/ gândurile îmi sunt la ve-dere/ ca un acordeon” (Am devenit indecentde singură). Poeta, căreia îi stă bine orice am-biție, își propune și ne propune o poezie ruptădin sufletul, carnea și sângele ei, o poezie îm-blânzită aidoma unui animal sălbatic care poa-te fi scos din lanț sau din cușcă fără teama căar mai putea ataca pe cineva. O asemenea po-ezie își are propria ei realitate sau, cum ar

spune Nichita Stănescu, se este. Un titlu pre-cum Poemul meu de identitate este elocvent înacest sens, ca, de altfel, și mesajul său progra-matic ori emblematic pentru o artă poetică.Poeta și poemul fac corp comun, contopirea fi-ind una androginică precum a îndrăgostițilorce se regăsesc după căutări febrile inimagina-bile: „mă grăbesc/ anticipez o fuziune contro-lată/ ca o lacrimă îngenuncheată/ peste o altălacrimă” (Fuziune controlată). Drumul aces-tor căutări nu este, cel mai adesea, unul pre-sărat cu lauri și el implică sacrificii și însin-gurare până la asceză: „mi-am strâns degetele/până când singurătatea/ mi-a transpirat înpalmă/ licăreau curcubee în amprente/ dar tun-ai știut// mi-am trecut hieratic/ mâna priniarbă/ fără să-mi pese că/ m-aș fi putut răni/în amintirile ciuntite” (Gest hieratic).

Devenirea exemplară întru poezie pre-supune o comuniune neprecupețită cu naturacare-i împrumută poetei ceva din măreția șidin misterele ei, acest transfer sau transfuzieefectuându-se cel mai adesea pe cale ludică.Eul liric se lasă cu stoicism lucrat, la rându-i,în chip rimbaldian, adică întru obținerea alte-rității eului creator și a virtuților sale vizi-onare: „Sunt lacrimă/ înainte de a fi mân-gâiere/ sunt plăsmuire/ înainte de a fi început/accelerează prin mine/ ritualul căderii/ dincortex/ în inima unei sibile și râd// și râd/ înmână cu nisipul/ împrăștiat din clepsidră/ li-pindu-mi urechea/ de un prun înflorit/ care-mioferă memorii/ înmiresmate// polenul îmi de-finește/ corsetul de carne/ și mă îmbracă/ înipostaze de joc” (Ipostaze de joc).

Poeta înaintează în genunchi prin cu-vinte și își făgăduiește „un sine fecund/ unde-va/ în insula unui dor semantic” (Insula unuidor semantic). Ca expulzare a gândurilor, po-ezia e direct proporțională cu tăcerile care obântuie sau pe care poeta și le impune ea însăși(Jocul absorbit de neant). Conștiința apro-piatei extincții o determină pe poetă să fie maicircumspectă sau mai avară cu timpul fizic cei-a fost hărăzit și pe care se simte obligată să îlexploateze cât mai judicios și mai eficient: „nuplâng// sufletul îl agăț/ cu o agrafă de-un în-ger/ se va usca/ de la sine curând// dacă aș fifost/ mai departe de moarte/ m-aș fi întors/ săiau sărutul uitat” (Jurnal de spital).

Toți comentatorii de până acum ai po-etei au observat în poemele ei motivul doruluiși au stăruit asupra lui socotindu-l unul centralși cu mari reverberații lirice: „știu un sat/ undepot să beau/ apă din clopot/ și gura mea ar pu-tea/ grăi memoria dorului” (Monologul cap-cană). Creația poetei, ca și cea divină dintruînceputuri, are printre funcțiile ei și pe aceea aabsorbirii durerilor din existența noastră de toa-te zilele, a temperării angoaselor ce ne cuprindatunci când cineva dintre cei dragi și apropiaținouă se mută la cele veșnice (Nesfârșita crea-ție). Spre deosebire de foarte mulți alți poețicare râvnesc o libertate fără margini, dar numai știu în ce s-o investească atunci când ea seivește, Carmen Tania Grigore se simte bine încondiția ei de femeie având nevoie de ocroti-rea pe care o acceptă liniștitor. Trebăluitulprintre cuvinte îi creează un sentiment de con-fort spiritual. Capcanele în care se lasă prinsăsau pe care și le întinde ea însăși pot fi multmai propice stării de creație. Uneori și certitu-dinile (pe care, conform unei aserțiuni filozo-fice, le au doar proștii, restul oamenilor avânddoar îndoieli) pot fi dăunătoare: „nici printrecărți/ nu mai trec neobservată/ toate perso-najele uită/ cât au suferit prin uitare/ și mă so-mează să renunț/ la certitudini/ dacă vreau săvăd/ partea a doua a compromisului/ succe-siunea lui temporală// adevărul e că Borges/ a

setat această ordine/ să dureze doar cât aiclipi/ restul trebuie plătit/ cu renunțări șimotive/ confidențe/ plus nebunii” (Ordinea luiBorges). Zisele Apostolului Pavel: „Dacă iu-bire nu e, nimic nu e!” îi smulg poetei tonurielegiace în care vechiul îndemn „carpe diem”sau „carpe rosam” e subînțeles de la sine:„dincolo de anatomia feminină/ așteaptădoar/ amurgul mascat” (Amurgul mascat).Aceeași melancolie care impregnează condițiaumană este emanată de poemele de dragosteunde se insinuează abia perceptibil un senti-ment de împăcare, fără reproșuri capitale saudisperări metafizice de anvergură: „Am crezutcă niciodată/ nu mă voi desprinde/ din lacri-ma ta/ era atâta înserare în mine/ încât m-aș fiputut transforma/ într-un meteorit// cuvintelemă provocau/ și eu tresăream activând primă-vara// am ieșit din noapte/ pentru a mă în-toarce/ în propria mea realitate// cum chipultău/ nu mai știa de mult cine sunt/ m-ai lăcri-mat inocent/ între două mărturisiri” (Des-prinsă din lacrimă). Savuroase sunt și acelemici parabole ingenioase despre truda neștiutăa făuritorului de slove: „Cum să diger/ carneamieilor de lapte/ tot mai dureros mă încearcă/o foame de cuvinte/ mă bate memoria între/ciocan și nicolvală/ până se lipește cerul gu-rii/ de foița inimii!” (Foame dureroasă). Cro-chiurile erotice, de o senzualitate remarcabilă,au carate și sclipiri diamantine: „Această cli-pă/ acest acum/ este o fereastră/ năpădită destrigăt/ eu nu mai pot ascunde/ sânii nebuni/sunt atât de transparenți/ încât privești direct/intimitatea mea” (Fereastra năpădită destrigăt). Ca și: „aștept închisă în strigăt/ caîntr-un clopot fioerbinte/ sânii mă ard/ și sezbat răscopți/ de singurătate!” (Invocare).

Poeta își gestionează trăirile cu totmai multă responsabilitate. Deși simte / intu-iește că în chiar clipa următoare ar putea faceun pas decisiv sau să demareze un zbor înalt,ea amână, retractilă, orice risc capital și-i ana-lizează/cântărește cu luciditate consecințele. Ostare de scepticism funciar o reține în mrejelelui amare (În gările ruinate). E o modalitatede a preveni viitoarele eșecuri, de a evita tră-dările oricum inerente din partea celor în careși-a pus cândva nebănuite speranțe. Nutreșteteama că visații ei nu vor fi la înălțimea aștep-tărilor și singura cale de preîntâmpinare a unordezamăgiri este de a nu-i da curs necondi-ționat primului impuls sau avânt romantic alsufletului pe cât de învăpăiat pe atât de credul.„Alteori îmi era/ atât de ușor să recunosc/ um-brele din cărarea încinsă/ încât golul dintre si-napse/ devenea o nouă speranță// acum visulmeu/ se răsfrânge în alb/ roua căzută din nu-duri/ se rostogolește spre întuneric/ lăsând casărut/ o eclipsă de lună” (Roua căzută dinnuduri).

Trecutul cu toată încărcătura lui psi-hică și afectivă i se pare mai bogat și mai in-tens decât prezentul în care experiențele acu-mulate par să tempereze/frâneze elanurile noi-lor vârste când poate normal ar fi fost să leaviveze. La rândul lui, viitorul care cade înprezent nu e niciodată cel scontat, dată fiindimprevizibilitatea lui de cele mai multe oridureroasă: „la ușă îmi plânge/ îmbătrânit șidesculț un amnezic// își caută timpul pierdut/ca pe o cheie monogramată// de prea multăsingurătate/ am ezitat să-l alung/ și a intrat di-rect în versul/ anume pregătit pentru tata”(Un semn și-o întâmplare). Curgerea timpuluie percepută cu acuitate sporită, iar singurăta-

(Continuare în pag. 18)

VITRINA CU CĂRŢI

(Urmare di pag. 17)

tea, chiar de-a fost invocată cândva, e din ce înce mai apăsătoare și mai greu de îndurat.

Într-un univers prin excelență fragil,răul și dezechilibrul pot să se declanșeze deoriunde și în orice moment. Poeta suferăefectiv că puritatea și paradisul copilăriei nusunt veșnice, tenebrele putând să se succeadăfără drept de apel luminii: „mieii de lapte/zburdă prin rouă/ fără niciun instinct deprecauție/ oricând/ ei pot stârni o înserare/răcoroasă/ oricând/ întunericul ar puteafrânge/ mugurii zemoși” (Plantații de cuvin-te). Există, însă, și momente de calm, de res-piro, de împăcare și de încredere a ființei ra-cordate la pulsul celest al iubirii netrădătoare,când ambii îndrăgostiți intră pe aceleași lun-gimi de undă astrală: „Zâmbești!/ E doar unjoc de rol/ îmi spui/ și clipa mi se arată dinnou/ îmbelșugată/ cu respirația ta” (Momentde reculegere). Poeta își evaluează/salută cuextaz evadările din timpul cosmic și plonjărileîn cel personal sinonim cu confortul unei oazede fericire, de iubire, de poezie și, mai ales, destare de invulnerabilitate: „am blocat minu-tarul/ fără a lua în calcul însă/ ceasul bio-logic// reglat de brațul tău înflorit” (Ceasulbiologic).

Cutie neagră a copilăriei, poezia oajută pe autoare să descifreze clipele de ră-tăcire nefastă, de ieșire din fluxul destinuluicare nu a fost întotdeauna lin, deciziile nein-spirate având, nu o dată, un impact regretabil(Cutia copilăriei). Poezia e percepută, așadar,ca un S.O.S., ca o pavăză împotriva agresivi-tății timpului și a spațiului ostil (Desculță învârsta de afară). De aici până la viziunileescathologice nu-i decât un singur pas: „Amvăzut șobolani morți/ la gura metroului/ întreargumente și/ contradicție/ câteva femei îșimăturau/ umbra spre/ un subteran fumuriu/mirosea a mlaștină/ și la fiecare stea/ atârnaun cordon ombilical/ din care picura/ o plas-mă fierbinte” (Vedenie apocaliptică).

Sentimentul morții nu mai poate fi es-camotat: „amurgul se plimbă prin poarta delut”, „lacrima cade îngenuncheată/ în așter-nutul de crini”, inima îi e „disputată de umbreflămânde”, săgeata letală se înfige în fruct șiiubitul ezită s-o smulgă: „Speram să înțelegi/foșnetul meu/ să-mi absorbi răsuflarea/ pliatăpe frunze// săgeata letală/ să o smulgi dinfruct// cu fiecare clipă/ speram să ridici/ cru-cea înflorită/ în nervii adânci// m-așteptamchiar/ să treci prin cortina/ îngreunată de frig/înveșmântat în aripi siderale” (Speranțe înregresiune). Faptul că verbele acestui ultimpoem citat integral sunt la timpul imperfectspune că, vorba lui Eminescu, pierdut e totu-nzarea tinereții.

Carmen Tania Grigore este întru totulo poetă temerară și care, în căutarea unui tim-bru liric inconfundabil, își reînnoiește/împros-pătează stăruitor expresia. Ne raliem, în finalulacestor impresii de lectură, concluziilor Ma-riei Diana Popescu, poeta, eseista și editorial-ista de la Agero Stuttgart, care salută, pe Blo-gul ei, „jocul subtil dintre confesiunea plină desinceritate și măiestria interesantă a registru-lui liric în care este surprinsă atmosfera deluptă permanentă cu sinele”. Respectiv: „Ad-mirabil este și jocul abil organizat între inspi-rație și ardența trăirilor, pe rugul cărora paresă ardă, pe de-a-ntregul, conglomeratul deimagini și de forță pasională a expresiei, fă-cându-l pe cititor complice raportului dintrefiorul liric și harul poetei”.

Lucian MĂNĂILESCU

Sub semnullimpezirilor

La lansarea o-ficială a volumului săude debut – Un sărutmai adânc (Editura Art

Book, 2011) Mirela Bălan a fost „etichetată”cu entuziasm (aproape): „O voce poeticăaparte, (... care) transformă universul încon-jurător în iubire” (Petru Scutelnicu); „Mi separe un debut matur, al unui talent autentic,care are conştiinţa creaţiei”( Petre Isachi).„Sînt rostiri interesante, e o carte de stări” (Gri-gore Codrescu)...

Dincolo de aceste aprecieri rămâneînsă poeta, cu universul ei, cu „tăcerile mono-silabice din nopţile albe/ de-atâta lună plinăde gânduri” şi, mai ales, cu o limpezime liricăce nu se lasă bruiată de ispite postmoderniste:„şi mai e doar o zi,/ o zi cât un anotimp,/ unanotimp cât o viaţă” (Săptămâna unui poem).

Uneori magma cuvintelor curge prin„galerii subterane”, murmurul adâncurilor pre-gătind momentul unei „erupţii” neaşteptate:„Crede-mă, nu există oameni singuri./ Pri-veşte!/ La mine ninge de la stânga la dreapta,/la tine de la dreapta la stânga./ E frumos pepământ şi tandru...” (Acuitate în anotimpurimai sonore decât par).

Cu toate că „anotimpul cât o viaţă” alcopilăriei nu pare o temă majoră a poeziei Mi-relei Bălan, tocmai această „economie de si-ne” în lumea lui „A fost odată ca niciodată”esenţializează pierderea tărâmului „primordi-al”, acceptată cu nostalgie revoltată: „în co-pilărie umblam la furat de cai verzi şi erasimplu/ acum aş avea nevoie doar de un vârfde aer/ curajos albastrul de metil colorează ungât strâns/ pe care nu mai încap poveşti/ înzadar închid şi ochii/ lumina sfredeleşteprecum tăcerile” (Lumina sfredeleşte precumtăcerile); Copilăria este, totuşi, atât de înde-părtată încât chiar şi amintirea ei devine o is-torie aproape străină: „vizavi/ cismele de ca-uciuc ale bunicii/ devenită copil/ îmi tropăieprin ţeastă/ să-mi dovedească evul mediu”(Încerc să-mi dovedesc evul mediu)

De multe ori poeta investighează pro-priile cuvinte şi stări, într-un monolog interiorpe tema creaţiei: „Prima dată scrii/ doar scrii/şi nu ştii de unde vine” (În oglinda retrovi-zoare); „Când scriu/ sunt asemenea unei fe-mei în durerile facerii” (O semiotică a fiinţei);„Iar tu, cel care aştepţi, nici nu ştii -/ să râzisau să plângi/ de această nenaştere/ de acestrefuz al memoriei” (Gustul uşor amărui alscrisului).

Căutarea propriei fiinţe în ireal, din-colo de oamenii „traversaţi de trenuri” devineo profesiune de credinţă: „Tărâmul născut/ edoar un pre-text/ de-a ajunge/ în nesfârşireaalbastră/ eu” (Autocunoaşterea). Chiar dacăaceastă relaţie tensionată dintre cele două euridevine un eşec, ce împrăştie sufletul în cioburimulticolore: „Am strâns de gât androginul./L-am izbit atât de tare/ de peretele sticlos algândului/ încât te-au străpuns cioburi.// Să fiusigură,/ cealaltă jumătate/ nu va mai privioglinda” (Episod final)

Lirica de dragoste a Mirelei Bălan es-te una nostalgică, bacoviană aproape. „De-ovreme ploile aveau mirosul tău” (Preludiu),deloc solară, strălucind mai curând ca o umbrăsub stelele incertitudinii: „Şi nu întoarce privi-

rea în sus,/ Nu ajunge.../ E pământ mult şigreu deasupra.” (Retoric)

Este o „fugă”, o dorinţă de evadare(„Dezleagă-mă/ de şarpele/ mirosind a măr! -Ursită) în aşteptări sonorizate de zăpezi în-gereşti: „prima ninsoare/ acoperă noroaielede pe umeri/ urmele şenilelor tale nu se maivăd/ par a fi liberă/ între alb şi negru/ azi/ portmodel de aripă gri” (Iubire neclară); sau:„Îmi aşez capul pe coastele tale/ e noapte şidin umerii tăi ninge” (pizzicato).

Între patimă („Dintr-o dată/ ţâşneşteatâta verde,/ toate animalele mele/ tedevorează/ ca pentru un început” – A roomwith a view – inside – !) şi resemnare („înbucătăria noastră/ mucegăită de rutină/ sescurge un sânge amnezic,/ înşelătoare ambro-zie” (reloaded): „omul, mirosind încă a divin,/îmbracă blestemul însingurării” (Blestem).

Este, credem noi, un început poetic cestă sub semnul limpezirilor viitoare şi, în egalămăsură, o confirmare a valenţelor unui debutpromiţător.

ValentinaBECARD

Să am de undecurge veşnic...

În primăvara anului 2009 poetaMaria Ileana Belean (pseudonim – HenrichMaria) publică, la Editura „Nico”, primul săuvolum de versuri intitulat Jumătate fărănume. În anul 2012 aduce în faţa cititorilor unnou volum de poezie Îngerii urcă la cer. Iatăcum o prezintă domnul Nicolae Băciuţ în vo-lumul de debut: „Belean Maria Ileana a des-coperit virtuţile cuvântului care poate con-serva emoţia, care poate vindeca nostalgii, ca-re poate mărturisi despre trăiri nebănuite înviaţa unui om. O întâlnire admirabilă cu cu-vântul care zideşte. Temele cărţii mele erau şitemele vieţii ei, trăirile din poemele mele seconfundau cu trăirile sale. Ceva s-a întâmplatîn adâncul acestei fiinţe, frumos şi înduio-şător, sublim şi tragic, încât nu pot decât sătreci cu înţelegere peste nesiguranţa sau ino-cenţa unor rostiri. Dincolo de poezia pe care oconţine, această carte este un document deviaţă, unul care confirmă că în fiecare dintrenoi există poezie, dar nu toţi o descătuşăm, nutoţi o eliberăm, mai degrabă o sufocăm întreatâtea tentaţii cotidiene”...

În atelierul unde „singurătatea um-ple/ căuşul palmei/ cu rămăşiţele şoaptelor”poeta şlefuieşte cuvinte din roca dură a imagi-narului – fiind într-o continuă căutare a nuan-ţelor şi formelor poetice: „Ieri/ ne plângeam/de prea mult alb/ Azi/ frunzele arse/ de la-crimi/ sărută pământul/ pe unde a trecut/ caun vis/ umbra ta/ zilele ascund/ la pieptulrănit/ cununa de spini/ a mai trecut o noapte/de atâta alb/ îngerii urcă la cer” (îngerii urcăla cer).

Privirea candidă, uimită nu poate în-ţelege risipa de „lumină” ce-i inundă retina.„Ieri” era prea devreme pentru a sesiza – învârtejul existenţei – şi umbra ce lăsa răni nevă-zute în fiecare gând care se dorea triumfător.

„S-a spus mereu că îngerii sunt du-blul ceresc al omului. Schelling, în Filozofiarevelaţiei, îi numeşte Potenzen (dynameis pegreceşte) ale sufletului omenesc, virtualităţilelui, variantele mai limpezi, mai structurate,ale identităţii sale. Cu alte cuvinte, suntem me-

(Continuare în pag. 19)

Pagina 18 FEREASTRA, august 2012FEREASTRA, august 2012

VITRINA CU CĂRŢI

(Urmare din pag. 18)

reu însoţiţi de modelul nostru, de portretul nos-tru îmbunătăţit. Şi suntem – sau în orice caz arfi bine să fim – într-un dialog permanent cuposibilul acestui portret. Îngerul oferă fiecă-ruia din actele noastre reperul aurei lui, adi-că desenul lui ideal. Lângă fiecare este, înge-rul aşează un cum ar trebui să fie. El conjugăneobosit, la optativ, curgerea vieţii noastre,aşa cum am face-o noi înşine dacă am fi încondiţia lui.” (Despre îngeri - Andrei Pleşu).

Poeta prinde „în tivul hainei unui vers”aducerile aminte când „amfore fine-n primă-vară pictau cerul infinit”…

Astăzi „paşii gândurilor” rătăcesc ori-zontul şi nu pot vedea decât cum „lacrima se-rii/ învaţă să moară/ în palmă”… (Altă... faţăa aşteptării).

Maturitatea expresiei artistice îşi pu-ne amprenta asupra versurilor cu rezonanţăimpresionistă. Păşind desculţă prin iarba plinăde rouă, când soarele începe să se înalţe la ori-zont, aceasta poate asculta „acorduri line”...mărturii ale fuziunii cerului cu pământul:„Acorduri line/ păşesc desculţe,/ rănind maideparte cenuşiul ulciorului.../ Copacul bătrânîmi era străjer/ de când eram de-o şchioapă,/acum e doar o amintire pe care o port în buzu-nar,/ să-mi aline somnul.../ Gândul se frân-ge.../ Cu tine,/ împărţeam aceeaşi potecă/ nuatingeam şoapta,/ doar firul ierbii,/ îl încli-nam alene,/ eram liberi în clipe de tăceri.../Acesta era momentul care urca pe treptelesufletului/ pentru a-mi fi mai aproape,/ mi-erafrică să-l ating,/ nu erau cioburi.../ Dragostea/ar trebui sculptată sub pleoapă,/ pentru a nu fioarbă...” ( Acorduri line).

„Eram liberi în clipe de tăceri...”spune poeta cuprinsă de nostalgia anotimpuluineviciat de tumultul cotidian, de „orgoliul” lu-ciferic al omenirii – omenire condamnatăsă-şi poarte crucea grea a „păcatului originar”.Scrierea este concentrată în metafore fecundecu profunzimi tulburătoare.

Experienţele trăite sunt fructificate înversuri ce ating o treaptă înaltă de puritate şirafinament. Cuvintele – prinse într-un „joc” alimaginarului şi fanteziei – se metamorfozează,curgând radioase în „fagurii” complexităţiisemnificaţiilor.

Dorinţa poetei de a se elibera de „ul-ciorul de lut” care se fisurează, se degradeazăcu fiecare zi ce trece… este acerbă! Doar în-gerii sunt eliberaţi de povara „formei” şi atransformării. Cine n-ar tânji după o existenţăangelică… dincolo de eroziunile şi cicatriceletimpului?

Profunzimea revelatoare a adevăru-rilor lăuntrice îi deschide porţi spre sferele ab-stracte, antrenând în ascensiunea sa, faliileconştiinţei.

Acaparată de taina cuvântului, poetaaduce în lumină forme noi şi stilizate ale ex-presiei poetice. De subliniat faptul, că întregvolumul stă sub semnul căutărilor neobosite,şovăielilor, intensităţilor în care sângele „ar-de” asemenea unui rug al suferinţei. Cu toatedurerile care persistă pe retină… ai senzaţia căîntreaga lume este concentrată într-o privire...Poeta îşi hrăneşte clipele cu iluzii, trăirile-iextatice căpătând gravitate în faţa întrebărilorinerente despre soarta omului în lume. Umbre-le lăsate de lucruri şi „pe fruntea schilodită deaşteptare” sunt motiv de nelinişte şi meditaţieasupra efemerului. Conştiinţa se ascute până la„ţipăt” disipat într-o curgere nisipoasă. Exem-ple ca: „atârnată de umbra ta”; „aceea clipăprevizibilă care planează alături de vulturi...”;„şi o las dezbrăcată în verdele fals,/ mimând

veşnicia...”; „adăpostul amurgului/ se năru-ie”; „Viaţa/ se sfărâmă/ ziua/ părăsită/ de soa-re/ va lumina/ pasul meu” etc. traduc stareapoetei aflată de veghe la vărsarea râului în ne-buloasa timpului.

Spaţiile pure, învăluite în lumină şislavă – sunt cele după care tânjeşte neîncetat –aceasta trăind cu credinţa „oarbă” că – odatătrecută în „nefăcut” – în stadiul cel mai înaltposibil, adică de „înger”, nicio suferinţă şi nicicurgerea implacabilă a timpului nu vor maiputea să-şi pună amprenta asupra Sinelui.

„Răspund singurătăţii:/ – Eşti singu-ra jertfă în oglindă,/ cum ar fi/ să-ţi smulgipomii din rădăcină,/ să-ţi sădeşti ecoul ur-melor de la malul mării,/ să strigi:/ – Măiubeşte lumina!/ Înainte să-i răspund inimii,/îi aşez sub picioare un preş alb/ – Inimă,/ Aiintrat de mii de ori pe porţile cerului,/ ai în-gheţat de mii de ori în aburul vierii,/ nu-ţi lăsavisul/ să zboare necontrolat,/ pune-i cununade frunze în timpul meu!/ Mă-nverzesc lângătine…” (Răspunsuri).

Găsim în aceste versuri „umbra” luiHolderlin, esenţe complexe ale gândirii aflateîn căutarea adevărului metafizic. Structura an-gelică este evidenţiată chiar de titlul volu-mului „Îngerii urcă la cer”.

Natura este mediul ideal, fundalul su-plu care contribuie la stările de reverie. În sâ-nul naturii sufletul se află mai aproape de cer,de armonia universului – comunicarea cu Di-vinitatea având toate drumurile deschise.

Vrăjită de culori şi nuanţe abia per-ceptibile, poeta şi-a încercat talentul şi în pic-tură. De altfel, pictează icoane pe sticlă, fă-când parte din anul 2003 şi din Asociaţia Ar-tiştilor Plastici Mureş, participând la nume-roase expoziţii de grup, festivaluri, cu icoanepictate pe sticlă.

Scrierea răspunde exigenţelor este-tice, elanul creator găsind mijlocul de a depăşianumite tipare. Imaginarul poetei Maria IleanaBelean se caracterizează printr-o adevăratăfascinaţie a ancestralului, prin năzuinţa şi spe-ranţa de a regăsi „oazele” originale ale vieţiispirituale. Reîntoarcerea spre sursele originaleeste adânc încrustată în fiecare gând: „m-aş-tepţi răbdător/ cu tava plină/ mănânc pe să-turate/ din margine de cer/ umbra unui înger/sprijină ochii obosiţi/...” (Şi seara are haină)Absorbită de mirajul după „paradisul pierdut”,aşterne pe hârtie cuvinte cu valenţe de o rarăfrumuseţe, cuvinte ce aduc în faţa cititoruluinostalgia poetei după timpul când „ulciorul delut” nu pusese stăpânire pe spiritu-i „înge-resc”: „iubirea o înalţ în ochi/ braţele le în-tind spre desăvârşire/ tu-mi iei tot cerul inimii/în palmă virtuţi de rouă cad/...” (Salsa – cerulinimii).

Cuvintele îşi împlinesc chemarea,versurile ţâşnind asemenea unor izvoare bo-gate în sugestii. Lirismul ia naştere din gân-duri primordiale, curate, rafinate, metaforeleoglindind lucrul migălos al poetei. Căutareadivinităţii implică frământare „ore albe”de aş-teptare şi iluzii: „merg desculţă până la colţulcasei/ privind cu jind drumul care urcă şer-puind…”

În fiecare vers se conturează nevoiaacerbă de lumină şi sublim: „nu mai simt greu-tatea amurgului/ lumina îmi pune aripi/ măvoi prelungi/ peste strigătul fluturilor/ ca într-o strălucire/ te recunosc!” (te recunosc!).

Poeta apelează adesea la memorie, latrecutul plin de amintiri şi oameni dragi (bu-nica...) „Sunt paranoică oare/ că pe bunica oaşez mereu în vârful ei?/ Ce să fac dacă ea arecel mai mult alb!/ Deschid ochii larg să-i vădchipul,/ respiră...” (Vârful peniţei), încercând

astfel să nu lase loc „vidului existenţial” săpună stăpânire pe clipa prezentă – „drumul eimă va ademeni în somn / într-un jar nounăscut/ luminii/ îi aştern la picioare un preşalb/ îi pun nume de fruct/ peste care aşez sus-pinul/…” (Stai, stai lângă mine).

Suspinul după iubirile ce şi-au pierdutcandoarea şi frumuseţea este silenţios, abiaauzit: „te văd parte din zori,/ stele-mi prinzi petâmple,/ tăceri atârni dincolo de râu,/ fără săîntrebi/ dacă şi mâine va ploua cu aceeaşiputere.../ Sărut/ adăpostul crinilor/ din fiecareungher al jurămintelor,/ cu speranţa/ că deazi/ voi intra în ploaia ta,/ să am de unde cur-ge veşnic.” (Voi intra în ploaia ta!)

Dincolo de „tăcerea toamnei”, de„cuvântul obosit” şi de „timpul care trece/ pelângă umbrele/ răsfoite-n/ firul de lumină/…”dincolo de tablourile în nuanţe gri, dincolo deorice ezitare, stă de veghe „visul”, acest minu-nat dar care te poartă într-o lume miraculoasă.În „vârful peniţei flămânde” rămâne credinţa,că odată cu risipirea nopţii, primii zori vor fimartorii renaşterii fiinţei: „umbra nopţii/ şuie-ră descătuşată/ strânge/ ultimele zvâcniri/pentru aduceri aminte/ sub mantia ei/ aerulalb/ prevesteşte/ încolţirea ierbii/…” (Vaesoli).

Coloana de sprijin a întregului volumeste timpul, „ochiul” impasibil care nu tresarela suferinţa şi dispariţia omului. Senzaţiile derostogolire şi destrămare întreţin şi accen-tuează stările de teamă şi tristeţe. Melancoliapală nu duce spre prăpastia disperării. Luminaapără de puterea întunericului, de abisul ne-văzutului. Poeta este conştientă că, fără o des-chidere spre transcendent şi o comunicare cuspaţiul celest totul s-ar destrăma, s-ar pierde înhaosul nemărginit.

REVISTĂ DE CULTURĂREVISTĂ DE CULTURĂ Pagina 19

VITRINA CU CĂRŢI

Any DRĂGOIANUMotivaţia sensului

pe culoar se îngrămădeau rapsodiile verziclapele pianului erau în flăcărimoartea vizita casele săracilorducea pungi cu aer pentru îngrijitorila prânz se auzeau cristalurile fine cum se ciocnesc între zidurile însemnate secundele coborau în pivniţe să deguste vinurile seci canicula sfâşia orice amintire care încerca să traseze linii pe crestele înzăpezite ale inimiidirijorul cu pieptul dezvelit lăsa notele să circule prin carnea timpului tăia partiturile cu mimica impusă de legislaţia în domeniul muzicalînvăţasem cum se lustruiesc oasele găsite pe marginea râurilor copiii trăiau în celule de criză cu visurile în galaxiile vecine sistemele de aerisire îmbâcsite până la refuz încetaseră să facă schimbul de păcate apăsau pe umerii anotimpului ce plagia

Taigu Ryokan (Yamamato Eizȏ)

(1758-1831)

De-s întrebat cummi-am înfrânat dorința,răspund că sub cercând cade ploaia - cadecând bate vântul - bate

#

Nimic specialsă vă ofer n-am decâtfloarea de lotuspusă-n glastra fragilăs-o contemplați îndelung

Teishin(1798-1872)

Doar o frunză delotus pusă-ntr-o vazăe tot sihastrăîn timp ce parfumul eicuprinde-ncăperea

Niji Fuyuno (Junko Yotsuya)(1943-2002)

Urc fără zgomot,tot fără zgomot cobor...Pretutindeni, praf,vai, praful primăveriimă-nvăluie-n mireasmă

Chômiyo Ichihara(1944, Hiroshima)

Chiar şi copaciice, totuşi, nu cer nimic,au fraţi şi surorimă încearcă tristeţeade a fi copil unic

Yuuko Suzuki(Osaka)

Tremur cu totulprins în strigătul roșupe Obasutéluna-i strălucitooare,teribilă și tristă

Marcus Heiger(1951, Zȕrich)

Cântul ceasuluiîn cel al andrelelorMina, tricotând,e mereu la fereastrănumărând anotimpuri

Lydia Pedellec(Paris)

Surâsul tău vesella capătul grădiniipe aripi de vântun fruct prăvălindu-seprintre frunzele moarte

Père Gomila(poet catalan)

Lumina clarătrece prin mobile vechi,prin jilțuri de stufpremonițiile dautârcoale misterului

Liam

Pană ușoarăpierdută de pasăreși-adusă de vântcând scriu cu ea mi-amintesccă nici eu nu strig deloc

#

Precum o frunză care cade din copaclăudând vidul,am cumva certitudinila intrarea în toamnă?

#

Rotundă, lunane trimite bezelesecretând ziua:care mână-a mea oare-ila fel c-un cântec de râu?

Daniel Py(Franța)

Luna coboarăsă mângâie muntele -îmi golesc încetpaharul de pe masăgândindu-mă la tine

#

Exact pe plajacu digul ei de nisipbătut de valuricopilul mi-a predatprezentul caduc

André Vézina(Canada)

Plimbare prin parc.La brațul unei mame albeo fiică neagră.

Pe pagina-ntâi: «Șoc alcivilizațiilor»

#

Scaune trase -uitate pe o masădouă cești goale

în jur miros de cafea:s-au făcut confidențe

#

Trandafiri uitați -la capătul grădiniiși-au găsit pacea

în grădina din sufletîmi caut încă locul

Nicolas Grenier(Canada)

Iarba-i în urmăîn amurgul auritpe-o șosea brutăscuterul meu albastrufofilat printre mașini

#

În fundul curțiiochi de geam întredeschisla orice orămotanul gri pe burlandoarme din zori în amurg

Danièle Duteil(Réunion)

Vânt rău de Brumardouă sute de luminideasupra punții -ai ieșit în larg într-odimineață de Gerar

#

Atât de mică-icasa copilăriei!Dau poarta-n lături:grădina ațipităne mai visează râsul?

Patrick Druart(Franța)

Luna de iarnăse-nvinețește privindsoarele-n amurg!Ce glacial e patulde când nu mai dormi în el!

#

Pe-un vârf de stejarîși trăiește eșeculun zmeu zdrențuit -dragostea ta ca și ele inaccesibilă

Patrick Faucher (Canada)

Drumeag povârnit pe sub umbra pinilorun om cocârjatși suvenirul prezental absentului bunic

Mike Montreuil(Ottawa)

Negură deasă învăluind zorile - și o luminăascunzând adevărulpatului dezordonat

Pagina 20 FEREASTRA, august 2012FEREASTRA, august 2012

PPeerriipplluu ttaannkkaaTraduceri de Ion ROŞIORU

Charles Cros (1842-1888)

Noroc

lui Théodore de Banville

RușinatăEști acu,Și culcatăCe vrei tu?

Sân în tremur,Plâns nervos,Rug de zmeur,Păr ciufos,

Albul bustCa lebăda,Bunul gustMi-l va-ncerca.

Prea rebelTrupul tău lasăSufletul din elSă iasă.

Altul vine,Cu nesațTu la tine-lPrinzi în laț.

Încă-o datăCa un lupTe vreau toată Duh și trup.

Eu sunt celCare te strângeCu mult zelLa el în sânge.

Prada mea,Îți sunt dresor,Nu fi reaCă te omor.

Nu știi cumDevin mai rău:Te sugrumÎn patul tău.

Traducere: Ion ROŞIORU

REVISTĂ DE CULTURĂREVISTĂ DE CULTURĂ Pagina 21

Constantin MIU

– ’Nea Dumi e acasă? întrebă femeia. Tânărul nu-i răspunse. Trase din ţigară, dupăcare apucă sticla de gât şi turnă alene în pahar.Bău cu sete, pe nerăsuflate. Se şterse cu dosulpalmei, luă apoi între degete câteva alune, pecare le aruncă în gură, dând capul pe spate.

Femeia se apropie din spate şi-i pusepalma pe umăr. Abia atunci acesta tresări şi,după ce dădu mai încet sonorul aparatului lacare asculta manele, întoarse capul.

– Marcelică, ’nea Dumi e acasă?– Doarme, tanti, doarme, repetă tână-

rul, părând deranjat de cea care îl întrebase detată.

– Cum o fi putând să doarmă pe hăr-mălaia-asta?! se minună femeia.

– Cu spume la gură, după ce-a dat ga-ta două sticloanţe de Săniuţă! veni explicaţia.

– Ia, dă fuga şi scoală-l!– Nu pot, bre, tanti Maria, că abia ce

a aţipit.– Şi ce dacă…– Face urât dacă-l scol înainte să-şi fi

făcut efectu’ Săniuţa! O ia ca medicament şi-itrece de toate alea!... Dacă nu-şi face efectu’siropu’, face urât moşu’!... Odată, am luat-o pecoajă, că tot aşa, m-a frecat la icre un vecin,să-l scol…

– Las’ că n-o iei pe coajă, că i-am aduspensia, lămuri poştăriţa.

– Tanti, ştii ceva?... Mai bine lasă-mimie cuponu’ şi banii, că moşu’ nu-şi face so-mnu’, ne ia p-amândoi la ture, iar pentru matanu răspund!...

Pentru că femeia nu dădea semne căs-ar învoi, Marcel Pestriţu insistă:

– Ai, că-ţi las de-o prăjitură şi-o cio-colată…

– La pensia lu' dom' colonel, zău c-armerge un Garone!... Mi-e frică, zău, să nu dauîn diabet, că pensionarii ăştilalţi din cartier,cân’ le duc pensia, în ziua respectivă, mă tra-tează ba c-o prăjitură, ba c-o şarlotă, cu multăfrişcă…

Marcel Pestriţu se uită atent la poş-tăriţă, de parcă ar fi vrut să-şi dea seama dacădiabetul decare-i tot vorbea şi-a arătat vreunsemn.

– Dacă-mi dai pensia lu’ moşu’, îţi lasşi matale d-un Martini, încercă el sănegocieze.

*– Ce tot mă baţi la cap, mă‚ nea Fi-

chiret, şi vrei să ştii unde-i Marcel? se răţoiGina Priboianu la cel care o sunase.

– Cocoană, am o urgenţă! insistă omul.– Ai greşit număru’. Sună la 112 ! Şi

îi închise în nas.De felul ei, Gina Priboianu era iute,

dar în acea zi, când a fost sunată de turc – cumîi zicea ea – era chiar nervoasă. Îi spusese so-ţului să nu-ntârzie cu transportu’-ăla, pentru căavea de gând s-o ducă în piaţă, să facă mai mu-te cumpărături. Telefonul sună iar.

– Ţi-am spus, abi, că nu ştiu pe undegolăneşte Marcel! ţipă femeia. O fi la biliard,cu golanii lui, dracu’ să-l pieptene!... La noivine numa’ cân’ are nevoie de ceva, şi nu facepui p-aci…

– Sigur nu ştii unde-o fi?– Alaltăieri, l-a rugat pe soţu’ să vină

cu furgonu’ la Altex, că voia să ia un frigiderpe cuponu’ de pensie a lu’ ‚nea Dumi… Nicinu l-am întrebat p-al meu dacă l-a rezolvat.

– Cocoană, e belea mare! AvertizăFichiret, d-aia întrebam la tine de Marcel.

– Ce dracu’ o mai fi făcut?! se speriefemeia.

– Nu el, moşu’…– La câtă votcă bagă-n el, o fi căzut

pe stradă. Nu e prima oară! vorbi sentenţioscea care fusese sunată.

– Căzut, căzut, repetă grav tătarul. Scu-lat la el, nu puteam!

– Ai dreptate, abi, cine să poată urnimatahala-aia?!

– Cocoana, nu puteam sculam… Emort, cocoană!

– E, pă dracu’!... A dat colţu’ ‚neaDumi?... ’Ai dă mine şi dă mine!

– Cocoana, vino repede, să iei ploco-nu’!... Io musuluman eram şi nu putem să-l ţinîn casă… L-am târât în curte. Aman-aman, ta-re greu era!

–’Ai dă mine şi dă mine! se văicărifemeia. Bine că m-ai sunat, ’nea Fichi… Vincât pot de repede, numa’ să dau dedeşteptu’-ăsta, al meu. Nu-ş’ pe unde umblă, că nu răs-punde la telefon…

*Gina se lăsă moale pe pat. Nepoata

lu’ ’nea Dumi (cum îi spunea omului toată lu-mea din oraş colonelului Dumitru Pestriţu,fost comandant al unităţii de rachete) era ceacare avea grijă de bătrân – de când aceluia îimurise soţia de inimă rea – şi de unicul fiu,care la aproape 40 de ani n-avea loc de muncă,mulţumindu-se să trăiască din pensia tatălui.Mergea o dată pe săptămână acasă la bătrân(impropriu spus „acasă”, căci după moarteasoţiei vânduse repede vila, iar banii îi băgaseîntr-un cont, la o bancă, mulţumindu-se să steaîn gazdă la un tătar, într-un cartier mărginaş),pentru menaj: gătit, spălat şi călcat. De mai bi-ne de un an, trecea tot mai rar – la două, treisăptămâni –, căci Dumitru Pestriţu, cicălitordin fire, stătea cu gura pe ea, cât femeia tre-băluia. „Decât să mă freci pe mine toată ziua,bună-ziua, mai bine-ai face instrucţie cu fi-tu,că l-ai scutit de-armată, repede-repede, şi-acu’a ajuns un necioplit cu burtă de popă!” îi maiîntorcea Gina vorba.

Puse mâna pe telefon şi sună la Proto-ierie.

– Săru’-mâna, părinte!... Te deranjez… Am dat de necaz… A murit ’nea Dumi…

– Dumnezeu să-l odihnească! Fi-suştie?

– De trei zile, nu-i de găsit! De când apus mâna pe banii de pensie ai moşului… Cineştie pe unde-i toacă?!...Părinte, n-am un’ să-lduc! Ajută-mă, că nici nu ştiu ce trebuie pen-tru înmormântare!...

– Adu-l la noi, la capela mortuară…Am acolo o rezervă, unde am toate facilităţile:îl îmbăiem, îl ferchezuim şi-l îmbrăcăm în pal-tonu’ de scânduri… Nu mai pierde vremea! Derest, ne ocupăm noi!...

– Da, părinte, aşa o să fac, săru’-mâna!

– Chiar dacă nu o să fiu eu, îl găseştipe administrator. Îi spui că eu te-am trimis…Nu-i dai nimic!... Ne socotim după aia, că şiaşa ai de alergat… Acu’ tre’ să merg la unbotez; naş e frate-miu şi mai schimbăm şi noio vorbă, două acolo…

Gina Priboianu se mai linişti. Preotulparoh era un om de inimă. Dar, după numaicinci minute o sună el pe femeie.

– Doamna Gina, să ştii că nu facemnicio scofală!

– Cum adică, părinte? se sperie femeia.– Păi, dacă zici că Fichiret l-ar fi găsit

după trei zile, tre’ să suni mai întâi la Poliţie,să preia ei cazu’… După aia îl aduci la noi…

– Da, părinte, bine că mi-ai zis. O să-l sun pe adjunct. E văr primar cu soţul meu şicre’ că până vii de la botez, ne rezolvă el.

*De trei ore stăteau la poarta de la

Morgă şi nu-i băga nimeni în seamă… SoţulGinei Priboianu aţipise. Îi dădu un cot.

– Cum poţi să dormi cu mortu’ lângătine?

– Pe ’nea Dumi l-am pus în spate.Doar tu eşti lângă mine!... Io-te, s-apropie ci-neva, mai spuse omul, frecându-se la ochi.

Într-adevăr, cineva se apropiase depoartă şi le făcu semn să coboare din maşină.

– A sunat dom’ doctor şi a spus să vă-ntreb dacă aveţi hârtia…

– Ce hârtie?– Trimiterea de la Poliţie; fără ea nu

puteţi intra! avertiză paznicul.– Stăm aci de-atâta timp şi n-ai ieşit

să ne spui de treaba-asta?– Nu-i mare scofală, dar nu sunase

doctoru’!... Aşa că vă duceţi frumos la Poliţieşi veniţi cu hârtia-aia. Pân’-atunci, poate apareşi don’ doctor. Zicea că se duce să-şi cumpereun şorţ nou…

La Poliţie, era doar ofiţerul de servi-ciu. Îi spuseră pentru ce-au venit, iar acesta îiavertiză că mai întâi trebuie îndeplinite câtevaformalităţi.

– Nu-i bine c-aţi mişcat mortu’ dinloc! Mai întâi se cuvenea întocmit un proces-verbal de constatare… Nu vă mai uitaţi aşa lamine, că mă deochiaţi!... Vă duceţi înapoi,unde-aţi găsit mortu’ şi luaţi declaraţii de la ăiacare l-au văzut.

– Cu-atâtea referinţe, parcă-i facemdosar de angajare, fu de părere Gina.

– Să le luaţi în dublu exemplar: unrând la noi şi altu’ îl puneţi în coşciug, că poateo avea nevoie pe lumea-ailaltă…

*La poartă, a ieşit o persoană necunos-

cută.– Păi, unde-i 'nea Fichi? se interesă

Gina.– S-a mutat d-aci. A vândut de grabă

tot şi dusa fost! Unde anume, nu pot şti, că nua spus la nimeni!

– Ei, cum aşa?... A plecat… Şi n-aspus la nimeni!...

– Şi când a plecat?– Are câteva ore bune… A-ncărcat tot

calabalâcul în trei camioane şi p-aci ţi-edrumu’…

*S-au întors din nou la Poliţie şi i-au

spus ofiţerului ce-au păţit.– De, ce să-i faci; sigur n-aveţi noroc,

conchise acesta. Legea e lege!– Acu’, ce facem?– Fără declaraţii, nu po’ să vă dau ni-

mic la mână!... Să găsiţi nişte martori… Aşacă, faceţi săpături! îndemnă el. Da’, nu vă gră-biţi, că tot pe mine mă găsiţi. Aci sunt pânădimineaţă!

–’Ai, nevastă, să luăm un târnăcop şidouă lopeţi.

Gina Priboianu se uită la ceas.– Are dreptate omu’… La Fero-met-

ale n-a-nchis… Ai auzit ce-a zis – ne-aşteaptă.– Da, şefu’, facem săpături.– Şi nu ne grăbim…– Aşa e, oameni buni: Graba strică

treaba!... Eu v-aştept. Până dimineaţă suntaci!... Da’ numa’ să faceţi săpături!...

SĂPĂTURI

Pagina 22 FEREASTRA, august 2012 FEREASTRA, august 2012

George PAŞA

Din interstiţii(martor la falimentul

cotidianului)

Aici e o casă, prea puţin timp. Cu mărunţiş n-am cum plăti datoriile către secundele ce mi-au rămas. Rămăşag va rămâne poate sângele meu, poate vreo literă ce va pulsa liberă în cartea deschisă.

Acum, stropii de ploaie bat darabana pe acoperişul de tablă, se întorc în ţărână. Sunt aici, într-un cotidian îmbâcsit cu iluzii,nu vreau să mă strecor printre rânduri,nici să mă aliniez în şirul de morţi.Problema nu este cine-i mai viu,cine-i plantat mai rapid în zidul de oameni,e suficientă o bombă cu proştisă dărâme ce-ai construit altădată.Scaune peste scaune,grămadă la procopsirea cu fum.

Spuneam că aici e o casă, prea puţin timp.Nu contează: straturile cu legumeprimesc fericite apa din cer,vişinul îşi spală frunzele,se pregăteşte pentru roşeaţa din vară(cine va mânca din fructeva păstra şi dincolo povara gustului).

Parc-aş fi canibalulce muşcă din propria-i limbă,să înflorească literelepeste un peisaj al tristeţii,să se întoarcă în matcă apeleizvorâte dintr-un pământsfinţit cu sângele Domnului.

Câtă ţărână a rămas, câtă ţărână!Nimeni n-a prevăzutfalimentul de azi.

Făt-Frumos şi zmeul, ieşiţi din poveste

Am să vă spun de la-nceput:povestea nu urmează tiparul prescris,cu lupta între două forţe, în care cel mai bun învinge,cu donare de chestii din care să iasă pădure, piatră sau foc. Nu, povestea e simplă: de pădure a avut grijă Dumnezeu să ne-o lase,iar alţii, s-o taie din rădăcină. Din piatră seacă a ţâşnit apă,cu multă binefacere pentru omu-nsetat. Din foc a rămas numai fumul.

Zmeul e personajul dintâi, un trenţăros ce vine beat de la cârciumă;gaşca de zmei l-a părăsit, fiindcă nu mai are

parale, dovadă că nici nu arată a fi paraleu.Făt-Frumos e muncitor în cariera de piatră,musculos, bronzat, doar cu părul bălai

ca-n poveste.

Întâlnirea lor – gheaţă şi lavă.Unul sparge gheaţa cu un baroscălit vreo zece zile de fierarul Aliciu

din Ţara Mirunelor,altul varsă din coşul pieptului numai fiere şi sânge la puterea ursului.

Poate n-o să credeţi, dar între ei nu-i nicio luptă, nicio magie,nu-i vreun iepure să iasă din joben, chiar dacă spectatorii îşi lungesc urechile

în aşteptare,nici măcar vreun pitic n-a sărit de pe creier să danseze din buric în faţa măriilor voastre.Uitaţi-vă cum lava şi gheaţa-s totuna acum:prietenii stau liniştiţi la masă,joacă un şeptic şi savurează o bere.Ei n-au stricat orzul pe gâşte, l-au lăsat

să fermenteze,pân-au obţinut o bere originală pe care au băut-o în semn de-mpăcare.

(Naratorul se uită la mine uimit, îmi face semn c-am ieşit din scenariu,că binele şi răul – zice – nu vor sta niciodată împreună la masă.Îi fac semn să continue el.)

Deodată vine mama zmeilor, măsurând cu fălcile-i pământul şi cerul,îşi ia odrasla de-o mână, îi arde

vreo două scatoalce.„Nu ţi-am zis să nu te mai prind cu derbedeul

ăsta?Dă fuga şi-ajută-l pe tac-tu să aducă lemne

din pădure!”

Făt-Frumos pleacă şi el fluierând şmechereşte,îşi zice să treacă pe la Miruna sa, Cosânzeana cu părul de foc.

Poem cu vin învechit

De la Ţepeş citire, tot aşteptăm o lecţie dată nedreptăţii.

Până să vină, să ştii, nimic nu se pierde,ţepuşele sunt bune pentru araci în via ce va rodi la toamnă.

Da, ai dreptate, e primăvară; ştiu, nu toţi pomii au fost împărtăşiţi cu var,şi-or să intre viermii să-i roadă.Până s-o chemi tu pe Woody Woodpecker din benzile desenate,o să vină toamna şi-ai să mănânci nişte

mere cărnoase, vegetarianule!

Ţi-aduci aminte, era tot primăvară,când Magdalena dorea s-o ungem cu ulei

de măsline.Pe păşunea virtuală treceau taman atunci trei turme de miei, cu trei păstoraşi: unul călare pe măgar, altul – pe un câine,al treilea, înfipt în coarnele berbecului Samuel.Până la trecerea turmelor, se înserase de-a bineleaşi-am plecat toţi trei către casele noastre,cu proiectul rămas de poveste.

Şi-acum uite cum stau, mă gândesc la venireafantomei.

Naiba m-a pus să consum tot usturoiul aseară,când m-am fript cu ciorbă şi n-aveam iaurt

în frigider,să suflu în el până se-ncălzeşte frigida.Asta este! Nu am nicio teamă, doar în sângenu-mi curge vreo Busuioacă de Bohotin virtual,deşi vinul meu învechit (nu în rele) bate, prin tărie, orice premiat.

Mai bine să scot cenuşa, e timpul să încălzescsoba.Trezesc din somn butucii să înveţe lecţia arderii(de tot, de netot, nu contează).Ba contează cum arzi.

Marian DRAGOMIRpaharul

de câteva ZILE nu îmi pot explica de ce nimfă zburdă prin paharul cu bereși trăiește ca un rock-starcu părul vâlvoi apăsând paşii sacadaţisfidătoare față de toți

sunt bucuros că îmi arată viața în integrum/ cum e și nevroza care mă oropsește / dezmiardă adolescenţă trăităcu o o fată frumoasăce mă evita cu străşnicieca să nu caute cu mine vise prin nisip

când locuiam în raio fată mă pişca mereu de piciorși într-o zi la o chermezămi-a luat tălpile la dansînsă acumamintirile nu mai sunt verzinimfa nu-i fetiţa din tinerețeci anii ne(trăiți) ce danseazăsub perdeaua privirii eterne

tabloul

petrec anul nou la o femeie simțităîntins sub pereții cu icoanecu sentimentul că doarmeterminată de visele unui început/ mda / o icoană în perete/nu am altceva de făcut decât să sforăi ceas/

apartamentul vede o femeie în blocul vecinun fetiş al încăperii de a trage cu ochiulacolo locuieşte vechiul anînţelept închid ochiicu iluziile petrec pe străzi

aşa e probabil mereu adormind pe dată ce începe visul doar că de data asta va fi altfeltotul a început prea devremecasting-ul nu se mai face

din acel momentnu întreprind niciun gest de prisosdoar o mână mai acoperă chipulimagini derulându-se sub plasma noului veac

/ iată / trupul o flacără printre torţestă lângă femeia necunoscutădar poate însemna un nou început

cursul vieții

spunea că seamănă cu poza din buletin ochii și palmele desenează viselefluxului de aer din plămâni dar ea urcă scările din motelul jegosși întrebam dacă nu e sacrilegiu să tăvălesc cerul şi gândurile nevestei

acum doua zile am trecut pe stradă / viisau desenezi viața cu soția ta/ bănuia că nu am dorințe de zugrăvit m-a îmbrâncit cu roșul din poale şi am reușit să zburd sexul ce a mai rămas

mă vedeau flămând și nu trebuia să par profundam spune-i unde e şi ce faceobişnuită cu bărbații ratați îi stă perfect printre rătăciţiidupă căsătoriile avantajoase

cursul euro-leu a luat-o razna/de ce întrebi prostiile astea/ își aruncă jeanșii în dulap

Arcade lirice Arcade lirice Arcade lirice

REVISTĂ DE CULTURĂREVISTĂ DE CULTURĂ Pagina 23

VATRA VECHE – Anul IV, nr. 7(43)/ iulie 2012

F Un cuvânt şi o realitate, materialsemnat de Mircea Dinutz la rubrica „Ocheanîntors”, creionează perfect lumea „descurcăre-ţilor” mioritici, ajunsă un fel de meritocraţiecu… înlocuitori: „Descurcăreţii de altădată,bebeluşi / copii de mingi / îgeraşi au devenit –prin cultivarea răbdurie şi atentă a unor abi-lităţi dobâdite de pe ici, pe colo – niste tipigravi şi importanţi, cu anvergură şi un gradridicat de fudulie; au năpădit societatea, petoate palierele ei, cu tupeu şi aroganţă, mulţi,din ce în ce mai mulţi, de nu mai poţi scăpa deei! Cu timpul, au învăţat să se folosească deceilalţi, oameni pricepuţi, diligenţi şi cu simţulmăsurii, să se caţere pe umerii lor, pe muncaşi meritele lor, cât mai sus, atât cât le permiteinstinctul de parvenire şi gradul lor de incom-petenţă! Unii, cu o dotare mai modestă, ajungmăcar consilieri municipali, alţii avocaţi defirmă, directori de şcoală, dacă nu cumva sub-secretari de stat (cu stagii limitate, până cadeguvernul) ori chiar – nu vă miraţi – miniştri!!Ei, ca să zic aşa, fac „puterea” unui stat, încare toate instituţiile sale (aşa-zise fundamen-tale) şi-au erodat autoritatea, iar meritocraţiaa devenit o vorbă goală. Dar nu-mi fac marigriji pentru viitor: ne descurcăm noi!”

F Din „Biblioteca Babel” DorinaBrânduşa Ladén (traducere şi prezentare),deschide, pentru cititorii revistei, filele me-lancolice ale „cărţii” poetei suedeze KarinBoye: „Ştiu un drum ce duce spre casă,/ acestdrum este greu de parcurs./ Fiecare călătorajunge acolo un om/ sărac,/ mic şi urât şi ce-nuşiu./ Ştiu un drum ce duce spre casă./ Dru-mul acela este gol şi curat./ Este ca si cumţi-ai sprijini obrazul cald/ de piatra aspră./Dar cel ce a simţit piatra/ în sângele-ngheţatal obrazului/ va simţi cât de blândă duritateasa este,/ cât de credincioasă, de fermă şi bu-nă./ Îi va mulţumi pietrei/ şi-i va păstra greu-tatea dragă,/ va lăuda singurul joc al luptei/care a fost preţul victoriei sale.”

VATRA VECHE – Anul IV, nr. 8(44)/ august 2012

F „Ceea ce am simţit eu în Occident– spune Matei Vişniec, în interviul acordatCătălinei Popa – a fost următorul lucru: în ţă-rile totalitare era mult mai uşor de identificatrăul, prostia, imbecilitatea, manipularea... In-telectualul avea un duşman atât de evident,atât de uşor de recunoscut, încât era foartesimplu să te situezi pe partea cea bună. 2-3poezioare contestatare şi erai deja un erou.Ori, în Occident sunt două lucruri care se batcap în cap… Pe de o parte, răul care există nue aşa de uşor de identificat pentru că manipu-lările sunt de alt tip: prin societatea de con-sum, prin informaţie, prin alte forme de pre-siune ideologică, prin gândire politică co-rectă. Într-un fel, eşti mai înfricoşat în Occi-dent să nu perturbi formele de presiune denatură să te marginalizeze, decât în sistemultotalitar. (...) Când începi să-ţi dai seama ce

avalanşă de propuneri e pe capul bietului ce-tăţean sau pe capul bietului adolescent, în-ţelegi în ce extraordinară mutaţie am intrat:spălare de creier cu iluzia libertăţii şi a ale-gerii pe care o ai în orice... Sigur, bineînţelescă te poţi duce la bibliotecă să-ţi iei ThomasMann sau Dostoievski, numai că nu te maiduci, nu mai ai timp pentru că între tine şibibliotecă sunt mai multe baricade. E televi-zorul, e internetul, este telefonul mobil, suntmodelele, sunt aceste cărţi nefaste pe care eule numesc mondializate, sunt programele deştiri, în buclă, care te ameţesc, deşi ele nu îţiaduc nimic nou.”

ACTUALITATEA LITERARĂ –Anul III, nr. 21/iunie 2012

F „Voi pe voi gândiţi-vă!”, ne în-deamnă Nicolae Silade, în excelentul său edi-torial Despre vârstele şi vremea înţelep-ciunii:

„Toată strădania noastră în aceastălume e pentru cunoaştere. Dar cunoaşterea neîndepărtează de înţelepciune. «Unde este înţe-lepciunea pe care am pierdut-o în cunoaş-tere?», se întreba, în secolul trecut, T. S. Eliot.«Unde este viaţa pe care am pierdut-o cândtrăiam?», se întreba tot el. Şi răspundea Un-garetti: «Moartea se ispăşeşte trăind». SauMontale: «Dacă sfârşeşte ce-i viu, viu n-afost niciodată». Astăzi cine mai răspunde?Astăzi cine mai întreabă? Venim în lume plinide înţelepciune şi înzestraţi cu puteri de ne-înţeles. Undeva, pe drumul vieţii, acestea sepierd. Însă, prin tot ce facem, încercăm să re-cuperăm ce am pierdut. Înţelepciunea şi pute-rea. Puterea înţelepciunii. Dar cum?

Aşadar, nu mai gândiţi, gândiţi-vă. Voipe voi gândiţi-vă! Aşa cum eu mă gândesc pemine acum. Şi văd că nu pot fi şi că nu suntdecât cuvântul care singur, singurel se scrie,pe sine, din sine, prin sine şi pentru sine, celmai întrupat cuvânt.”

F Halucinantă „recapitularea” morţiidin grupajul de postume al lui Ion Zubaşcu:„toate primejdiile de moarte stau la pândă/ jurîmprejurul fragilului meu trup/ gol ca un stârvpe patul metalic al cobaltronului/ mă amuşinăcu ochi sticlind/ pe marginea cărnii mele dina-fară şi dinăuntru/ cu colţi sticlind de stră-lucirea razelor de cobalt/ moartea saliveazădeja în jurul bietului meu trup/ împrejmuin-du-mă din toate părţile cu poftele ei feminine”(Psalm pe patul cobaltronului).

Până la urmă e o moarte care ne pri-veşte pe toţi, acum, când Muntele-Dumnezeu,din cauza multelor ploi de lacrimi se năruiepeste lume. Este puterea din umbră, atât de ne-cruţător surprinsă pe placa (foto)sensibilă amemoriei poetului: „...în ţara asta totul secoace în umbră ca iedera zidurilor/ până şiumbrele de la Parlament, Guvern şi Preşe-dinţie/ au mai mare putere în ţara asta/ decâtParlamentul, Guvernul, Preşedinţia/ şi chiarumbra preşedintelui statului/ conduce cu maimultă autoritate şi putere destinele ţării/ decâtpreşedintele însuşi// vai, oamenii aceste ţărinu mai prididesc zi şi noapte/ să oblojeascărănile sfârtecate de umbrele lor/ (...)/ o, Dum-

nezeule mare, chiar împăratul David a spus-o/în Psalmul 23/ că umbrele morţii n-au ucisniciodată oameni/ ci numai umbrele oame-nilor l-au ucis pe Dumnezeu// da, umbrelemorţii n-au omorât niciodată atâta suflare deom/ câţi au omorât cei din umbrele României”

Dar nu e totul zădărnicie; o spune po-etul în Testament: „Ion Zubaşcu e numelemeu sânt de meserie poet/ şi vorbesc pentrulungul şir de strămoşi tăcuţi/ de pe Valea Izei/mi se pare un nonsens să duci flori la mormân-tul/ unui mare poet/ doar într-o zi anume şiîntr-un anume loc/ peste nişte oase goale/ cinevrea să-şi amintească de mine oricând şioriunde/ e destul să-şi ridice o clipă ochii şiinima spre cer/ să audă cum cântă cuvintelemele puternice printre stele”.

PLUMB – Anul VIII, nr. 63/iunie2012

F În evocarea semnată de Doru Ciu-cescu, dl. Academician Solomon Marcusdezvăluie o răscruce fabuloasă a destinuluiDomniei Sale: „Am fost un elev inegal. Înclasa a doua de liceu, am rămas repetent dincauză că nu am putut recita până la capăt opoezie destul de lungă, capotând astfel la odisciplină, limba şi literatura română, care,peste ani, avea să-mi aducă un succes pro-fesional deloc neglijabil. Tatăl meu, crezândcă nu sunt bun de şcoală, a vrut să mă antre-neze în meseria sa de croitor”.

F Sub o scurtă notă semnată de Ca-listrat Costin, sunt publicate două poemescrise de „franţuzoaica Rachel Hausfater”,(„Cu părinţi originari de prin părţile noas-tre”), ce stau mărturie: „pentru nobleţea şi cal-da umanitate a sensibilittăţii sale”. Iată unscurt fragment din poemul Noaptea: „Culcatăîn întuneric. E noapte,/ afară frigul trosneşte/şi vrea să mă pătrundă./ Mă tem de vânt, mătem de oameni./ Ascult nimicul cum umple to-tul./ Aştept un sfârşit dar n-a început nimic./Îmi vreau ursuleţul meu înapoi dar l-amaruncat”...

F Printre laureaţii concursului PrimaVerba, iniţiat de Catedra de Literatură uni-versală a Universităţii de Stat din Moldova încolaborare cu revista Plumb – concurs na-ţional de debut poetic pentru tinerii dinRepublica Moldova, figurează şi foarte tânăraşi talentata Maria Fărâmă, elevă în clasa a X-a la Liceul Teoretic „Boris Cazacu, din Nisipo-reni. Versurile laureatei nu au nevoie decomentarii: „timpul hilar/ epuizează anii dinflorile de cireş/ aripile fluturilor/ emană de-zamăgiri/ m-ai minţit, poezie,/ m-ai minţit căne vom iubi etern/ viaţa nu e decât o caisăcoaptă/ căzută pe jos” (Minciună).

CAFENEAUA LITERARĂ– Anul X, nr. 6(113)/iunie 2012

(Continuare în pag. 24)

RĂSFOIRI

REVISTA REVISTELOR CULTURALEREVISTA REVISTELOR CULTURALE

F În cadrul Târgului Naţional alCărţii de Poezie (16 – 20 mai 2012) s-adesfăşurat şi Colocviul Ziua optzeciştilor.Două „replici” subliniază sensul profund alacestei mişcări: „Optzeciştii au apărut înce-pând cu criza de sistem a regimului politic co-munist. Optzeciştii au inclus în creaţie, pentruprima oară, elemente de cotidian şi medita-tive. Ei au continuat literatura interbelică, darreprezintă în literatura noastră prima genera-ţie nouă. Solidaritatea generaţiei ’80 este con-secinţa ostilităţii politice, culturale şi editori-ale din acei ani” (Liviu Antonesei);„Inconştientul colectiv va inventa din nou undictator, aşa că vom avea motiv să scriem încontinuare. Istoria este circulară...”(NichitaDanilov)

F Revista editează şi un supliment,placheta Schimnic, despre care autorul (VirgilDiaconu) mărturiseşte: „Schimnic este carteape care am tipărit-o la maşina de scris Erika,într-un singur exemplar, în anul 1981. (...) Caşi revista literară samizdat RA, tipărită laaceiaşi maşină de scris (cinci numere, în anii1981 şi 1982), Schimnic circula doar printreprieteni, din mână în mână, ca manifestele. Ocarte destinată prietenilor şi potolirii ener-giilor mele ignorate de tiparniţele realist-so-cialiste ale timpului”. Este o surpriză plăcutăsă auzi, la megafoanele memoriei, vocea po-etului din urmă cu mai bine de 20 de ani:„Rochia colorată/ îmi taie orizontul// Eşti pa-tria dezastrelor mele,/ mahmudeaua pe care oţin ascunsă/ din pricina hoţilor// Te-am înălţatîn păsări,/ rochie colorată ce eşti!// Nu mă lă-sa să hrănesc/ câmpia cu oase.// Şi vezi să nuuiţi drumul către casă,/ colorato ce eşti!//Mâinile mele sunt catedrala absenţei”

BUCUREŞTIUL LITERAR ŞIARTISTIC – Anul II nr.7 / iulie

2012

F O soluţie... lirică pentru actuala cri-ză românească propune Coman Şova, în po-emul Acum: „Acum/ nu mâine/ Acum/ nu altă-dată/ nu în alt anotimp/ Acum// Ce ai de făcutacum/ trebuie făcut acum/ iar pentru mâinealtădată/ în alt anotimp/ vei face atunci, peloc, atunci// Acum spune ce ai de spus/ dărâ-mă ce ai de dărâmat/ înalţă ce ai de înălţat/trăieşte ce ai de trăit// Aşa şi în zilele urmă-toare/ toată viaţa/ Trăieşte ce ai de trăit/ Că defăcut nimic/ îţi rămâne// Toată moartea”

F Ocheanul prin care privim lumearomâneasă – avertizează în editorial FlorentinPopescu – este unul întors, prin care: „fapteleşi întâmplările bune sunt micşorate într-atâtîncât aproape nu se mai văd, în timp ce tot cee rău e supradimensionat, adus în prim-plan,căpătând importanţă de eveniment extraor-dinar”

F Fermecătoarea rubrică Viaţa în fi-şe de roman – susţinută de Vasile Szolga, nepropune, în acest număr „dilema” umbrelor:„A fost odată o lume în care oamenii, atuncicând ieşeau în lumină, le apărea şi umbra, ca-re, în loc să se aşeze pe jos, pe pământ, se ri-dica pe verticală – şi-i silea pe oameni să seculce ei pe jos. Astfel, omul era obligat să setâre prin praf şi noroaie – în timp ce umbrarămânea dreaptă, înaltă, însoţindu-l. (...) Dinaceastă cauză, oamenii îşi construiau case în-tunecate, unde umbra, abia perceptibilă, nu

avea putere să-i trântească (...) Din aceastăcauză au construit deasupra oraşelor şi sa-telor acoperişuri, unde umbra nu avea putere.Apoi s-au apucat să acopere câmpiile, pe caretrebuiau să le muncească. Dar au suferit uneşec tulburător: în întunericul de sub acesteacoperişuri nu creştea nimic... Şi astfelaceastă lume a început să se împuţineze, dis-părând treptat, fără a găsi o soluţie...”

ALGORITM LITERAR – nr.6 /2012

F Revista din Călan (director IonBarb), excelează la capitolul poezie (de bunăcalitate), dacă ar fi să-i amintim, din acest nu-măr, doar pe Ioan Evu („Drumul pieziş ascunsîn poezie/ îl suie-n pantă lacrima. Dar cartea//care pe sine singură se scrie/ va-ndupleca mă-car o clipă moartea?” – Balada noimei pier-dute); Paul Blaj; Dan Herciu („...râd ca unsomnambul pe acoperiş/ îmi e frică/ fumez/privesc ziua în ochi/ ea se uită la mine şi tre-ce” – Ziua cea mai lungă); Ioan Barb („sefăcea că era dimineaţă/ păşeam lângă tata peun ogor proaspăt arat/ lutul gras ne încălzeatălpile/ înaintam anevoios tata gâfâia din bar-bă i se răsfirau/ razele răsăritului într-un fu-ior/ când am încercat să răzbim mai departe/aerul era ca sticla tata s-a opintit dar nu pu-team trece/ atunci ne-am uitat în sus ni s-audeschis ochii şi am văzut Îngerul” – DrumulDamascului); Bianca Dan („te privesc ca peun umeraș gol/ camera asta ți-a moştenitobiceiurile/ pereţii îmi ţin de cald îmi îmbracăumbra/ o utopie în care apare şi dragosteapulsează pe un diafilm/ mesaje în alfabetulbraille în cutia poştala/ le păstrez în baza dedate cu asterix deasupra/ metastaze dintr-oiarnă prea roşie natura moarta/ copii cu bici-clete pe cer aleargă nemurirea/ iubite, nu ţi semai potrivesc hainele/ ne-am exterminatreciproc, nu încerca să te explici/ îmi tot spuică sunt incapabilă să iubesc, efectul invers/ aldurerii/ priveşte, soarele e verde, încă res-pirăm” – Copii cu biciclete pe cer)

F Consemnăm răspunsul scriitoruluiclujean Adrian Papahagi la o întrebare din in-terviul realizat de Dumitru Crudu: „Cred căliteratura ar trebui să revină la preocupărileesenţiale şi să redescopere un anume tip deumanism, aş spune, care astăzi pare desuet.Astăzi literatura este oglinda, să zicem, a frag-mentării sufletului european într-o groază decioburi care trimit imagini parţiale, caleido-scopice, interesante prin colorit, prin multitu-dine, dar care nu reuşesc să recompună armo-nia unui chip întreg.” Un punct de vedere asu-pra căruia ar trebui să medităm...

HELIS – Anul X, nr. 6 (110)/ iunie2012

F În eseul Despre cum l-am cunos-cut pe poetul Pithagora, bijutierul de lacurtea regelui Păr; despre cum m-a lăsat săîntreb; despre elide, scări şi despre ferestre,Dan Elias defineşte, cu fineţe şi inteligenţă,eterna himeră a artistului autentic aflat în faţasinelui din oglindă:

„Aşa m-am trezit gândind iubirea cafiind momentul de inspiraţie al unei vieţi. Dar

nimic mai mult. Al propriei vieţi! Iar aici nuvorbesc despre femei, deşi dacă aş face-o aşspune la fel; iubitele sunt şi ele bietele noastreîntâmplătoare inspiraţii! Nu le putem ameste-ca, nu ne putem ieşi din propriile substanţegeneratoare de dragoste. Beatrice este Dante,Diotima îl repetă pe Holderlin, Laura zâmbeş-te ca Petrarca, iar Isadora poartă prin Parisfularele croşetate de Esenin. Să fie şi invers?Atunci ar trebui să acceptăm că o piatră derâu poate duce cu sine, înlăuntrul ei, un munteîntreg. Aserţiune care nici nu poate fi infir-mată, nici confirmată.” (...)

Extrapolând, autorul încearcă să in-tuiască „inspiraţia artistică” punctând: „...nuexistă inspiraţie artistică, ci doar o acumularediformă de materie şi de gânduri, pe care laun moment dat cineva le aşează în arhitecturiuimitoare (...) Starea de inspiraţie nu poate fiun proiect uman coerent, cu instituţii, meto-dologie şi cutume, ci dor o rezonanţă fericităa propriei forme, sentimentul de a fi partedintr-o armonie dincolo de noi. Suntem viorilela care altcineva îşi cântă sonatele şi orice în-cercare de aflare a împricinatului sau a sco-purilor lui este o naivitate, aşa cum sunt şiaceste gânduri.”

F De câte opri îl citesc pe Ion Roşi-oru, mereu blândul, mereu tristul, mereu înse-ratul într-un răsărit de lacrimă-stea, reînvăţmurmurul izvoarelor din Curbura munţilor co-pilăriei noastre: „Ies în balcon. Dau teii-nfloare. Mireasma-n palme o adun./ Mă spăl cuea și dintr-odată mă simt mai tânăr și maibun./ Casa e parcă o nacelă. Un zbor de îngerio ridică/ Și sufletul care se-nalță în ea se vin-decă de frică./ Tămăduit de toate trupul îșidoarme somnul în nadir:/ Să-i umplu golu-ostea-n cădere mă strigă tot mai abitir./ M-a-trage paroxistic sorbul divin și-o să rămânme-reu/ Parfum al unui tei edenic sub careplânge Dumnezeu!”

CITADELA – Anul VI, nr. 4 - 7 (42- 45)/ aprilie - iulie 2012

F Editorialul Cărţi şi întuneric,semnat de Robert Laszlo invocă o nouă şi dra-matică „incendiere” a bibliotecilor lumii:

„Asistăm la un adevărat dezastru co-municaţional. Verbele împresoară agresiv toa-te frazele iar conţinutul dialogurilor se apro-pie alarmant de cel din epoca de piatră, chiardacă în loc de urlet spunem facebook, ori mes-senger. (...)

Nu-s vremuri prielnice pentru carte.Nu-s vremuri prielnice pentru om. Degrada-rea aceasta comatoasă, prevestită în urmă cucâteva secole de Giambattista Vico, filozofulcare vorbea despre sfârşitul epocii haotice, celpe care îl resimţim astăzi dureros şi straniu,poate că va fi un punct pentru o altă pornire.Şi din cenuşa acestei lumi va scăpăra o scân-teie şi pe cer n-o să mai ardă doar întunericul”

F Din grupajul de poezi semnat deIon Beldeanu semnalăm această bijuterie li-rică: „Ar putea fi capul meu/ pierdut înmoleşeala amiezii/ Nu zâmbi, eu sunt acolo şiobserv/ cum se apropie zăpezile/ năucind răs-crucile oraşului.// Motiv pentru care devin ne-împăcat/ întrebând:/ nu-i aşa că viaţa are gu-ra însângerată/ ceea ce vrea să însemne/ căpoezia bântuie străzile/ şi nimeni n-o aude/ până

(Continuare în pag 25)

Pagina 24 FEREASTRA, august 2012FEREASTRA, august 2012

REVISTĂ DE CULTURĂREVISTĂ DE CULTURĂ Pagina 25

nu cade izbită frumos?// Atunci de ce te miri şite-ntrebi/ ce-i cu urletul acesta/ în care nepri-cepuţi ne afundăm?”

OGLINDA LITERARĂ – Anul XI,nr. 127/ iulie 2012

F Prestigioasa revista focşăneanăcon-dusă de Gheorghe Neagu, pe lângă diver-sitatea tematică obişnuită (proză, poezie, eseu,critică etc) aduce în paginile acestui numărcâteva „reconstituiri” şi „controverse” inci-tante.

F Spicuim din materialul semnat deTheodor Codreanu (Întoarcere la moartealui Cezar Ivănescu): „Moartea poetului a de-venit repede semn în marea textualizare a lu-mii. (...) Aşa că intrarea în mitologie a criticiipare să fi fost inevitabilă. Ion Murgeanu afăcut un tulburător bilanţ pe acest fir labirin-tic invocând sintagma poetului, «turcitulBucureşti»: «Este un dat tragic: marii poeţi aiRomâniei se nasc în Moldova şi merg sămoară la Bucureşti, mereu în condiţiisuspecte şi în veci neelucidate...» (...)...fenomenul CNSAS, în cazul lui Cezar Ivă-nescu este unul tipic pentru mimetismul victi-mar, ca regres secular în mitologic, rămăşiţă arăzbunărilor moştenite din perioada komin-ternistă a luptei de clasă, când delaţiunea stă-tea la baza ordinii din societatea comunistă.Valentin Predescu a intuit bine că CNSAS afost o ultimă redută comunistă, similară cu in-stituţia inchizitorială a vânătorii de vrăji-toare, iar Cezar Ivănescu a fost ultima victimăimportantă a acestui mecanism ocult...”

Secvenţa morţii poetului este una careţine de absurd şi, în context, ea trebuie să fiemenţionată: „.Cum îl supărau nişte hemoroizi,s-a dus luni, la Bacău, pentru o intervenţiechirurgicală minoră. Numai că medicul deacolo (Palade) nu s-a asigurat de potenţeleorganismului şi poetul a fost operat cu anes-tezie generală (...) Speriată că tatăl adoptiv nua mai răspuns la telefon, Clara Aruştei pleacăimediat la Bacău, la Spitalul Judeţean de Ur-genţă, unde l-a găsit într-o stare foarte gravă.I se pusese şi diagnosticul de embolie pulmo-nară. Greşit, şi acesta, ni se spune” După ava-tarurile unui transfer la Spitalul de urgenţăFloreasca „Cezar Ivănescu a murit joi, laorele 18,30...” (24 aprilie 2008 – n.n.)

(...) „Încercarea lui Dumitru Ivănescude a se face lumină asupra cauzelor morţii s-au dovedit zadarnice, căci ancheta, finalizatăabia în anul de graţie 2012, se dovedeşte ocapodoperă de ambiguitate «ştiinţifică» şi«juridică»” ...

F Oglinda literară publică controver-sata poezie a laureatului Premiului Nobel pen-tru Literatură (1999) Günter Grass, apărută încotidianul german Süddeutsche Zeitung,considerată antisemită. Iată finalul textului:„Şi recunosc, nu mai tac/ pentru că sunt sătulde ipocrizia Vestului;/ de asemenea, sper cămulţi/ se vor elibera de tăcere/ şi vor cere pro-motorului pericolului recognoscibil/ să re-nunţe la violenţă/ şi vor cere, totoidată, / cagu-vernele să permită/ un control liber şi per-manent/ al potenţialului atomic israelian/ şi alfacilităţilor nucleare iraniene/ de către o in-stanţă internaţională.// Doar astfel israelienii

şi palestinienii/ şi mai mult de atât, toţi oa-menii/ care trăiesc unul lângă altul, învrăjbiţi/în această regiune aflată sub ocupaţia ne-buniei,/ vor putea fi ajutaţi -/ şi noi, la urmaurmei, odată cu ei.”

13 PLUS – Anul XV, nr. 1-4(159)/ianuarie - aprilie 2012

F Revista de cultură 13 Plus , editatăla Bacău (redactor-şef Petre Isache) este opublicaţie de ţinută, cu un conţinut echilibratşi bine structurat.

Din Dilema exilului lui Caragiale(material semnat de Petre Isache) ne-am opritla câteva „argumente” legate de „exilul in-terior”: „În opinia noastră – scrie P.I . -, nucomandamentul unor forţe exterioare l-au de-terminat pe I.L.Caragiale să aleagă soluţiaBerlin. Cred că părintele Cetăţeanului tur-mentat ilustrează cazul special al aşa-zisului«exil interior» (...) Dilema exilării la Berlineste soluţia lipsei de soluţii (...) Un scriitorgenial, precul I. L. Caragiale se exilează, înprimul rând, în personajele sale, cărora apoile duce dorul. Exilul din dor de ţară. Asta e!Nu există exil, există exilaţi. Exilatul Ovidiu,Dante, Caragiale... Fiecare cu dorul său in-confundabil şi ireconciliabil.”

P.I. reproduce şi două opinii ale luiNenea Iancu, incredibil de... actuale:

„M-am exilat şi atâta tot. Aerul aiciîmi prieşte, sunt mulţumit cu ai mei şi nu amce căuta acolo unde linguşirea şi hoţia suntvirtuţi, iar munca şi talentul vicii demne decompătimit”;

„Această strânsură, care n-are nici onevoie mai presus de cele individuale, care nupoate avea o tradiţie şi, prin urmare, în nici oîmprejurare unitate de gândire şi simţire, estedeparte de a fi ceea ce se înţelege prin cuvin-tele «societate aşezată». Lumea aceasta seaseamănă cu un vast bâlci, în care totul esteimprovizat, totul trecător, nimic înfiinţat de-abinelea, nimic durabil”

F Sărutăm dreapta marelui poetOvidiu Genaru pentru acest colosal „De ce”:„Mi-au străpuns craniul cu raze x şi mi-auluat tensiunea/ Mi-au lovit genunchii cuciocănele de piculină/ le-am scos limbabifurcată/ am spus 33/ În sfârşit oculistul m-aîntrebat ce citesc/ în subtext/ Psihiatrul a foratîn subconştient/ Inima ficatul sunt în regulădegetele/ nu-mi tremură pe trăgaci ca laalcoolici/ Măseaua de minte e intactă/Recunoaşte mi-au spus că n-ai nici pe dracu/de ce simulezi fericirea?”

PAGINI ROMÂNEŞTI ÎN NOUAZEELANDĂ – Anul VII, nr. 84/

iunie 2012

„Din România, numai prostii, scan-daluri, inadvertenţe şi multă, foarte multă în-crâncenare. Uneori fără nici o urmă de dis-cernământ.” Astfel începe editorialul (Ro-mânia tulburată) semnat de Cristi Dumi-tra-che, un fin observator al realităţilor din ţară, înbeneficiul românilor trăitori la antipozi.

Şi se încheie cu speranţa (care moareultima): „... încă mai sper la politicieni cărorasă le pese de oamenii de rând, de româniinoştri, fără de care această ţară a noastră ardispărea de pe faţa pământului.”

Cronicar

Claudiu-Nicolae ŞimonaţiDecor

aripile păsărilor aștern amintiricoborâte în asfințitpe ramurile copacilor înfloriți

Femeie

femeie blândăvis cald al iubiriiai venit lângă minesă-mi iei durerea și teamadăruindu-miclipa...

Gânduri

lumină ștearsă, prelinsă ușorpeste somnul adânc;

suflet de piatră,flori negre,vise spulberate,aceleași gânduri

amintiri renăscute...

Sărut

Ţi-am strâns în pumn sărutul...voiam să-i pun aripi,să-i suflu viațăpentru a zbura măcar o zidar nu gândeam că-i plutitorca fulgul de neași-n palma mea o să moară

Valul

dâră de spumă a măriipe plaja presărată cu amintiri

Insula iubirii

sunt un naufragiat al timpuluice se scufundă în valurile caldedin ochii tăi purtându-măspre nisipul fierbinteal țărmului

Stare de spirit

ating norul și el se împrăștiedincolo de gândurilumina face ordine printre cuvinte

azi sunt tăcut ca un manuscrisuitat în sertar

Umbră pe mal

pe malul măriifemeia împrăștie nisipul udvalurile îi spală picioarele zveltedupă ea apar și euvenind ca o umbrădin trecut...

Tablou de primăvară

gândul îți zboară în neant...

e primăvarăpașii au începutsă alerge pe alei înverzite

afară s-a așternutalba mireasmăinconfundabilă

Pagina 26 FEREASTRA - august 2012FEREASTRA - august 2012

Eglantina Becheru.

SiroccoUneori se oprea din mers şi îşi aco-

perea urechile cu mâinile-i albe. Maşinile, oa-menii, totul îi părea un ţipăt asurzitor. Ura fe-meile pentru că purtau pantofi cu toc, nu su-porta copiii pentru că plângeau şi detesta băr-baţii pentru că vorbeau tare. Obosise. Trecu-seră câţiva ani de când se gândise pentru primadată la divorţ, însă niciodată nu avea suficientcuraj să meargă până la capăt. Se complăceaîntr-o căsătorie de formă în care obişnuinţa lua-se locul sentimentelor. Nu avea copii şi nicinu îşi dorise vreodată. De altfel, nici nu ar fifost posibil, datorită problemelor medicale alesoţiei sale.

– La Amsterdam? De ce acolo şi nu laRoma? De ce nu Viena sau Sinaia?

– Pentru că am nevoie de aer, Angela.Tu nu înţelegi că mă sufoc? Trebuie să plec, sămă îndepărtez de oraşul acesta, de urletul dis-perat al vieţii, de tine.

– De mine?... Angela se ridică de pe sofaua pe care

stătea şi soţul ei, Victor D., profesor de socio-logie la un colegiu din Bucureşti.

– Când pleci?– Sâmbătă.În momentul în care avionul se des-

prinse de pământ, un sentiment inefabil îi stră-bătu fiinţa. Se gândea la săgeata inversă a tim-pului, la punctul zero al vieţii, la toate lucrurilepe care le-ar face dacă ar mai avea ocazia şi laalegerile care îi hotărâseră soarta. Îl încântateoria reversibilităţii şi îşi zise cu voce scăzută: „Ce om mare, Einstein!”. Îşi aminti de soţiasa, care în ultimele zile se simţise foarte rău.Nu-şi mai vorbiseră din după-amiaza în care elo anunţase că vrea să plece la Amsterdam pen-tru câteva zile. Simţea că o rănise într-un fel,însă acum era prea târziu pentru lamentări şigânduri cenuşii.

Era deja seară când ieşi din aeroportşi luă un taxi care îl duse până la Aalborg, un-de se cază pentru următoarele două zile. Încameră atenţia îi fu atrasă de o pictură în stilrenascentist, ce ilustra o femeie privindu-se înoglindă. Pe hol se auzeau vocile turiştilor careieşeau în oraş. Era prea obosit şi ar fi vrut sădoarmă. Linişte, atât şi-ar fi dorit.

Dimineaţa se trezi devreme, luă miculdejun la restaurantul hotelului, după care seplimbă pe străzile aglomerate ale Amsterda-mului. Îi plăceau vapoarele. Aici găsise un altsoi de linişte. Se simţea bătrân. Un bătrân insu-portabil şi singur. Toată viaţa fusese aşa. Se năs-cuse astfel şi nu era nimic de făcut. Îşi amintide studenţie şi de „Un veac de singurătate”.Secundele treceau neîmblânzite.

Se trezi deodată în faţa unui geam dinspatele căruia o domnişoară îi zâmbea insis-tent. Scoase din buzunar telefonul mobil pen-tru a vedea cât este ceasul, dar în momentulacela un poliţist se apropie de el, spunându-i înmod repetat: „ No pictures, please!”. Victor îşiceru scuze şi îl asigură pe acesta că intenţia luiera alta. Îşi continuă drumul, oprindu-se în faţafiecărei vitrine timp de câteva minute, de par-că ar fi căutat ceva sau pe cineva. CartierulRoşu îi trezea amintiri. Nu era pentru primadată când venea aici. Când o văzu simţi că i setaie respiraţia. Nu mai auzea nimic, era doar oimensă linişte. Avea părul răvăşit şi era îmbră-cată sumar. Ţinea în mână un eventai de cu-loare neagră ce o făcea mai feminină ca ori-când. O privi îndelung, după care intră plin de

incertitudini. O altă fată se grăbi să îi ia locul,în timp ce ea îl însoţea într-o cameră de micidimensiuni, mobilată doar cu un pat, un cuierşi un scaun.

– Credeam că nu te mai găsesc.– Ce-ţi mai face soţia, domnule profe-

sor? îl întrebă ironic, în timp ce-şi aprindea oţigară.

– Ştii bine că n-am venit aici pentru avorbi despre Angela.”

– Şi? Aţi divorţat?”– Nu.– Să nu-mi spui că a murit. – Încetează, nu fi vulgară! îi răspunse

el enervat.– Aşadar, ai venit iar să-mi îndrugi

poveşti despre iubire, despre căsătoria noastră,despre fericire. Îţi mărturisesc faptul că la în-ceput te-am crezut naiv, te-am compătimitchiar pentru viaţa ta gri, însă acum sunt cât sepoate de sigură că eşti nebun. Întoarce-te lanevastă-ta şi uită de mine!

– Dar ai zis că mă iubeşti...– Pentru că o zic de fiecare dată atunci

când clientului îi face plăcere acest lucru.– Nu, nu vorbi despre clienţi, despre

bani, tu nu eşti aşa.– Domnule profesor, mă dezamăgeşti.

Faci mii de kilometri doar ca să mă vezi dez-brăcată în spatele unui geam şi tot nu accepţiideea că sunt o prostituată. Mai bine ai pleca.Locul tău nu e aici.

Deschise larg uşa, îl privi încă o datăşi dispăru. La fel cum dispăru şi imaginea pecare el şi-o crease despre ea.

Se întoarse la Bucureşti urându-se pesine. Totul îi provoca greaţă. Pentru o clipă,chiar, se gândise la sinucidere, dar era scârbitpână şi de ideea morţii. Nu mai exista Femeie,paradisul era doar iluzia celor slabi, Omul fu-sese ucis de universul ce se prăbuşise peste el.Totul dispăruse. Dumnezeu? Nu, el nici măcarn-a existat vreodată. Când ajunse acasă, găsipe masa din bucătărie un caiet deschis şi unpix lângă el. Nu-i dădu importanţă şi se în-dreptă spre dormitor.

– Angela? M-am întors. Ţi-am adusceva. Sunt sigur că o să-ţi placă. Dar nimeninu-i răspunse. Ordinea în care erau aşezate toa-te lucrurile îl neliniştea.

– Angela? Îşi dădu seama că ceva seîntâmplase. Se îndreptă tremurând spre caietuldin bucătărie.

„ Niciunul dintre noi nu mai poate trăiastfel. Ai avut dreptate atunci când spuneai căai nevoie de aer. Ne sufocăm unul pe celălalt.Ieri am depus cererea de divorţ. Sper ca înfinal, să îţi găseşti liniştea.”

Ieşi confuz din casă, îndreptându-secu paşi mărunţi spre staţia de metrou. Îşi cum-pără un pachet de ţigări pe care îl băgă în bu-zunarul interior al sacoului. O doamnă îm-brăcată într-o rochie roşie se aşeză pe scaunulalăturat. I se părea vulgară, îi amintea de Am-sterdam. La Romană, ea îşi trecu mâna prin pă-rul castaniu, după care coborî. El se ţinea dupăea. Se simţi urmărită şi îşi întoarse privirea. Olovi atât de puternic, încât aceasta se prăbuşipe cimentul rece. Oamenii îşi continuau dru-mul grăbiţi, de parcă nimic nu s-ar fi întâm-plat. Victor D., profesor de sociologie, urcă în-cet treptele, simţind cum liniştea îi pătrundeaprin pori. Era pustiit, ars pe interior, ca şi cândun vânt nimicitor i-ar fi uscat sentimentele.

Paul Mihalache

Universuri fără numitor comunDa, Alice, încerc să-mi aduc aminte

nopţile în care urcam până la Via dei Porta, deunde se vede aproape întregul oraş. Eram doistrăini improvizaţi pe coasta Adriaticii, pro-veniţi din universuri fără numitor comun, caremâncam cornuri şi beam cafea la trei dimi-neaţa pe Guardiello sau Chiadino şi, abia ce necunoscusem, despărţirea devenea iminentă,inevitabilă. Tu nu te gândeai la astfel de lu-cruri, veşnic pierdută în lumea ta – o lume si-nonimă visării, confuziei – iar eu realizând cumult înainte că destinul meu este căutarea,drumul celor ce pornesc noaptea pe străzile în-tunecate, cu Alice, cu Marta, cu Beatrice, sprecâte o crâşmă unde un negru cântă jazz lasaxofon şi fumul gros de ţigară pare un tavanfals deasupra meselor, spre ţărmul cine ştie că-rei mări, spre nici o destinaţie.

Ştiu că acum îţi este suficient să în-chizi ochii pentru a retrăi acele nopţi în careeram doar noi, marea, câte o pisică pe străzileîntunecate, căci întotdeauna ai preferat să tră-ieşti din amintiri – privirea ta mă durea în cear-şafurile îngălbenite ale câte unui motel de mâ-na a doua, când îmi mângâiai absentă părul,amândoi fumând extenuaţi, mult după primeleraze de soare şi nu mă lăsai niciodată să pă-trund în lumea ta ciudată, cu zeci de ecouri in-tersectându-se, cu lacrimi curgând din senin, şicu accese de fericire nereţinută şi săruturi pă-timaşe, care mă făceau să uit într-o clipă toateîntrebările pe care nu ţi le puneam.

Ci sono momenti in cui dovete essereai dolori, ma sembra essere l’unico senso de-cent, mi-ai spus într-o dimineaţă ploioasă,când ne îndreptam ţinându-ne de mână spreUniversitate. Ne-am oprit în Piazzale Europa,tu n-aveai nici un chef să intri la cursuri, iar eusă te mai las în pace, că prea te băteam la capde la un timp cu literatura hispanică şi cu căr-ţile alea din care nu pricepeai nimic. Dar nucărţile mele erau problema, ci distanţa dintrenoi, faptul că lumile noastre nu se puteau în-tâlni, deşi mergeam amândoi la cursuri, iarnopţile ni le petreceam aproape întotdeaunaîmpreună..

E totul atât de sterp aici, Alice, încâtnu am cum să nu-mi aduc aminte cu nostalgiede zilele însorite de pe ţărmul Adriaticii, şi to-tuşi mi-e atât de greu să vorbesc despre tine.Orice poezie este, în mod inconştient, aproapemistic, autobiografică, şi eu încerc acum săscriu despre tine, care m-ai fascinat din primaclipă pentru distanţa de netrecut care se impu-nea între tot ceea ce eram obişnuit să numescrealitate şi lumea visării de care te înconjuraiîn chip atât de firesc.

Eu aici, atent să nu-mi dea cafeaua înfoc, cu o jumătate de ochi pe agenda de confe-rinţe minuţios însemnate în ordinea impor-tanţei – întâlniri de la care nu pot lipsi sub nicio formă – tu în Quebec, ori în Montreal, înHong Kong, sau prin studiourile hollywoodi-ene, muză, mascotă, apoi curvă a vreunei trupede actori, pe care-i vei uita cu desăvârşire îndoar câteva săptămâni, căutând vreun cerşetorprin mahalalele pariziene pentru a-i zâmbi şi aiatinge părul cu degetele, depărtându-te apoifericită, convinsă că e imposibil să fi făcut alt-fel.

Mi-e frică să te întreb acum dacă m-aiiubit, căci în viaţa ta nimic nu părea să laseîntr-adevăr urme şi, abia târziu, am realizat cănu spre trecut îţi era aţintită privirea aceea caremă chinuia într-atât, ci spre o cu totul altfel devisare, paralelă oricărui timp, oricărui prezent.

Ceea ce pentru mine a fost de laînceput doar o sângerare trebuie să fie pentrutine atât: Trieste – o carte poştală cu doi pisiciîntr-o pălărie cu boruri negre.

PROZĂ SCURTĂ

REVISTĂ DE CULTURĂREVISTĂ DE CULTURĂ Pagina 27

Revista FereastraPublicaţie editată de: Asociaţia Culturală “Agatha Grigorescu Bacovia” - MIZIL

Cod fiscal: 230324460; Cod IBAN:RO60RZBR0000060010080523, deschis la “Raiffeeizen Bank” - filiala Mizil

Redacţia

Director: Emil Proşcan, Redactor şef: Lucian MănăilescuAutorii materialelor publicate răspund în mod direct de conţinutul acestora. Manuscrisele nepublicate nu se înapoiază

Str. Agatha Grigorescu Bacovia”, nr. 13ATelefoane: 0244251144; 0722653808 - director; 0769210763 - redactor şef;

E-mail: lucian_manailescu@yahoo.com

CC oo nn cc uu rr ss uu ll NN aa ţţ ii oo nn aa ll dd ee LL ii tt ee rr aa tt uu rr ăă„„ AA gg aa tt hh aa GG rr ii gg oo rr ee ss cc uu BB aa cc oo vv ii aa ””

(( EE DD II ŢŢ II AA AA VV II -- AA ))

u Asociaţia Culturală „Agatha Grigorescu Ba-covia” şi Primăria Oraşului Mizil organizează ediţia aVI-a a Concursului Naţional de Literatură „Agatha Gri-gorescu Bacovia”.

u RegulamentParticipanţii vor trimite, până la data de 15

septembrie 2012 (data poştei):Pentru SECŢIUNEA POEZIE - maximum 15

poezii, încadrate în format „A4” (cel mult 8 paginiculese cu Times New Roman, corp 14, obligatoriu cudiacritice), pe suport electronic (e-mail sau CD).

Pentru SECŢIUNEA PROZĂ - maximum 12pagini format „A4”, culese cu Times New Roman,corp 14.

Pentru ambele secţiuni textele se semnează cunumele real (dacă autorul doreşte să fie publicat subpseudonim va specifica acest lucru). Se anexează unCV, care va cuprinde, obligatoriu adresele de cores-pondenţă (domiciliul, e-mail, nr. de telefon) şi ofotografie (format carte poştală) în JPEG sau TIF.

CD-urile expediate prin poştă se trimit pe adre-sa: Asociaţia Culturală Agatha Grigorescu BacoviaAgatha Grigorescu Bacovia,str. Agatha Bacovia, nr. 13A, Mizil, judeţul Prahova.

Textele prin e-mail vor fi expediate la adresa:lucian_manailescu @yahoo.comlucian_manailescu @yahoo.com

Vom confirma primirea textelor imediat ce aces-tea ne-au parvenit.

Atenţie! – nerespectarea regulamentului atragedupă si-ne eliminarea din concurs.

Juriul va acorda Marele Premiu, câte trei pre-mii pentru fiecare secţiune şi mai multe menţiuni.

Câştigătorii vor fi anunţaţi din timp pentru aparticipa la festivitatea de premiere, urmând să con-firme prezenţa. În cazul neprezentării la festivitatepremiul se redistribuie

Vă rugăm să trimiteţi materialele de concurscât mai repede, pentru a evita situaţia din 2011, cândmembri juriului au fost nevoiţi să citească, în douăsăptămâni, câteva mii de pagini.

Succes!

Abonamentele pot fi făcute pe adresa redacţiei. Costul unui abonament este de 5 lei pe număr (minimum 3 numere),inclzând şi cheltuielile de expediere. Contravaloarea abonamentului va fi achitată fie prin mandat poştal (pe adresa redacţiei), fie

prin virament, în contul nostru, reprodus mai sus. În cazul în care aţi făcut abonament anunţaţi, prin e-mail, redacţia.

Cornel DIACONUŢaţa Veta

– Uite-o şi pe ţaţa Veta! Und’ s-o fi ducândă ea, la ora asta...E amărâtă rău, bre. Pi, dacă-i singură... I-a murit omu’; zic eu, dacănu greşesc, că să tot fie vro zece ani de-atunci. Lucra pă la pădure,săracu’!... Încărca nişte lemne într-o maşină şi-a căzut un buşteande-ăla pă el. A murit pă loc.

Şi ţaţa Veta asta are, propru-zis, pensie după urma lui; da-imică, bre. Vai de capu’ ei, amărâta!... Cu ce-o fi trăindă, nu ştiu. Omai ajută lumea, cu te miri ce. Greu e să stai la mila altuia... Că eii-a murit şi-un copil, când era ea mai tânără. Ce jale-a fost! Aci-ngârlă... Era vară. Şi Dorel ăsta, să fi-avut vro unşpe-doişpe ani, camatât să fi-avut, să scălda, că dacă era vară. Acu nici eu n-am priceput,cum di nu l-a văzut nimeni. L-a găsit cineva, coloşa mai jos; se-ne-case adică.

Mă duc într-o zi la biserică. Şi-a vinit şi ea. Ştiţi cum e,când să termină lirturghia, să face-un picuţ di harababură, adică;cum să mă esprim, trece-olecuţă di timp până-şi pregăteşte preotu’miruitu’. Totă lumea s-a aşezat la coadă, numa ţaţa Veta... pă lângăcastronu cu anafură. N-a fost nimenea atent la ce face ea acoloşa. Şicând s-a dus ăştia miruiţi să ia anafură, mai ia anafură dacă ai diunde. Pisemne că i-a fost foame, bre, săraca... A golit tot castronu-ăla di pâine.

Apăi a-început lumea să boscorodească. Atunci s-a sesizatşi părintele: „Ce făcuşi, ţaţă Veto?” „Luai şi eu anafură, părinte!”...A fost râsu’ draculi, ce mai...

Da’ ea, ţaţa Veta, nu s-a sinchisit, că-i cam dilie. Nici preo-tul nu i-a mai zis nimica. A chemat-o, după aia, şi i-a dat o sacoşă cudin ce primise el de la enoriaşi. Pisemne că i-a fost di folos colaciipopii, că de-atunci nu mai scapă nici o slujbă. Şi popa-i dă, că are diunde! Dar din dar să face rai, aşa-i?

E, bre, e cumsăcade şi părintile-ăsta-l nostru. Am auzit şi eucă nu peste tot ar fi aşa, adică e câte unii şi mai hapsâni, pă ici, păcolo. Nici eu nu prea-nţeleg... Pi, dacă tot te-ai făcut popă, normal arfi să esprimi bunătatea lu Dumnezeu, nu să te dai la alte matra-paslâcuri. Că, zău! e urât bre, să te vorbească lumea di rău... Pă minepoate să mă vorbească, că eu nu-s popă. Pi cum să mă mai duc labiserică, dacă ştiu că una zic şi alta fac? E ruşinos tare, eu aşa crez...Da’ al nostru, nu!... E cumsăcade, cum nu să ezistă.

Să vă mai zic una; tot cu ţaţa Veta asta... Că dacă-i camdilie... Era vară; ca acuma di cald. Mai dinjos di puntea asta pă caremerg eu acasă, s-a făcut un fel di lăstăriş. Cam izolat oleacă. ŢaţaVeta, ce-a făcut; s-a băgat în boscheţii-ăia, propiu-zis să se spele.Şi-a dat jos hain’li şi s-a băgat în gârlă. Cam măricică apa. unde s-abăgat ea. Un drac di copil, pisemne c-a urmărit-o, ce-a făcut: s-afurişat pă-n lăstărişu-ăla şi i-a luat babii hainili.E-hei! a fost circu’ de pă lume... C-a stat vro oră-n apă, săraca!Şi-apoi a văzut-o Geana, cum vă spusei, şi s-a dus acolo la ea.

Da’ şi copilu-ăsta-l lu’ Ciulin, nu trebuia să procedeze aşa.Eu crez că şi Săndel a fost cam nesimţit, adică.

Apăi şi-a primit-o şi el; cu vârf şi-ndesat a luat-o când aauzit tac-su di ispravă. Cum să vă zic? S-a făcut cuminte, ce nu săezistă, de-atunci.

Cei ce doresc să-şi procure vatianta tipărită a revistei o pot solicita pe e-mailul redacţiei. Prţul unui număr 5 lei (incluzândcontravaloarea cheltuielilor de expediere. Banii vor fi viraţi în contul Asociaţiei “Agata Grigorescu Bacovia”

Pagina 28 FEREASTRA, august 2012FEREASTRA, august 2012

Miruna ŞtefanaBelea

autoportret

eusunt strănepoata lucrețu-crețu, de făcea cu gură de lup.de făcea de bine ori de rău, n-am aflatși dacă nu mi-ar fi dragă legendam-aș îndoi chiar de faptulcă făcea cu gură de lup.

eu am crescut cu povești cu vrăjitoriși preoți care îi înving întotdeaunacu ajutorul sfinților,dar despre taica crețu nu am auzit să fi fost învins.pesemne era un vrăjitor aparte,cu o gură de lup strașnică.

sunt strănepoata unui mag!n-am talente vrăjitorești, ce-i drept,trăiesc secular, într-o casă cu gresie și cu faianțăcu părinți și cu animale de pluș.

nu am văzut niciodată o gură de lupașa cum mi-o imaginam la taica:uriașă, înspăimântătoare, mâncând orice cu oasele ei albe, mișcându-se tainic-cocor cu dinți ca niște degeteușoară ca o umbră-a unui nor.

crețu a murit de multdar se mai aude și acum prin sat de isprăvile luiși mulți săteni care mă văd pe drummă salută indiferent ca și cum n-aș fi decât o umbră,o amintire a lui crețu.

eunu sunt decâtgura de lup rămasă de la taica.

TincuţaHoronceanu

BernevicLumea lui Tudor

Dincolo de uşile albeLumea era o minge de plastilinăPe care Tudor o ţinea în mâinile miciŞi-i dădea formă de inimăCând era supărat îşi lipea lumea de obrazŞi-i asculta ticăitul inimiiSpunând că acesta este ceasornicul luiDumnezeuLumina curgea în el prin perfuzii albe cafirele de lunăÎntr-o zi Tudor a uitat să mai râdăApoi s-a făcut noapte şi râsul s-a transformat în pasăreA întins mâna şi a hrănit pasărea din palmăN-a putut s-o ajungă din urmăŢin în mâini o minge de plastilinăŞi ştiu că dacă-i dau formă de inimă

Ea va începe să bată ca un ceasornicLuându-se la întrecere cu inima mea.

Corina Ciucă

Exercițiu de întuneric

„Ajută-mă să mă târăsc!Mă doare pământul prietene.”N-ai vrut s-asculți nimic.Te prefăceai c-aduni linișteîntr-o pălărie veche,din urletele mute care se auzeau de peste tot,din guri de pământ care mă dureau.

„Ajută-mă să mă târăsc, prietene!”Noaptea s-a lăsat adânc peste oraș,iar eu te-am rugat să lași lumina aprinsă – știai cât urăsc să nu văd întunericul

când vine.

Pleoapă dupa pleoapă,Strat după strat,tu doar mi-ai cojit privirea,cum ai jupui o zi de lumina.

E al naibi de frig și întuneric.

Sunt singur prieteneși ce e mai tragicnici nu-ți simt lipsa.Noptea

nu mă

mai sperie.

Paula Cotoi

Galaxia JKI***

Copilul mi-a zâmbit de parcăMâna lui prea micăŢinea Carul MareŞi îl strângea cu putereDe ultima stea.Buzele lui uscateŞi ochiiZâmbeau,Câtă vreme degetul arătător muta stelele,Desenând frica.Copilul a văzut Soarele, noaptea.

Caliopi Dicu

Ultimul vers

Ultimul vers m-a părăsit în deşert

Risipit printre cactuşi.Atâţia ani obosiţi parcă- o întreagă adunare – o nuntă –Toate iubirile au un miez depărtatO sămânţă de coajă de perlă.Se face noapte!Sunt sora care nu vreasă uite de rudecare fuge după anotimpuricu plasa de fluturi,care aşteaptă pe cinevasă deseneze în jur un cercdin care să nu iasă până la Înviere.

Florina Isache

Prea mult zgomot pentru nimic

Lucrurile deveniseră străveziiîn jurul nostruşi ne era teamă să le spunem pe nume.

Ne priveam în ele.În fotografia mea cu tine, eram doar eu.

Cutia toracică rămăsese deschisă.Nisipul curgea printre coaste, cu zgomot.

Mihaela Manea

Cântec de leagăn

Uită-mă, iubitul meuobosit

ai căzutdar eu sunt cea care nu

mă mai pot ridica de nicăieri.Uită-mă, pentru că am fost doar un momentstrâmbce n-a ştiut că nu se poate oprică trebuie să curgă, mai departe,făcând loc marilor ceasuricărora nu le aparţine.Uită-mă de acolo de unde nu bate nici vântulnici privirea mea până la tine.Eu o să rămân aici,cu copilul nostru nenăscut în braţe,până când vei fi îndeajuns de departesă nu-mi mai poţi auzi cântecul de leagăn.

Silvia Goteansci

iepuri din pălărie

Când voi fi mare o să fiumagician,

aşa se gândea mihai şi se hrănea cu gândul acesta

şi răutatea corpului său se hrănea cu gândurile acelea,

nu ştiu, nu ştiu care va fi steaua lui, dar medicii spun că va cădea sigur

în câteva zile şi acolo unde va cădea, vom amplasa o arenă de circ,

va fi mare spectacol şi multe bilete vândute, cai arabi, urşi dresaţi,porumbei negri, mihai va scoate iepuri din pălărie şi spectatorii vor plânge.

AANNTTOOLLOOGGIIEE FFEERREEAASSTTRRAA

IMPORTANT !

Data de primire a textelor pentru

Concursul Naţional de Literatură

„Agatha Grigorescu Bacovia” se

prelungeşte până la 15 septembrie

a.c. - data poştei.