UNIVERSITATEA DE VEST DIN TIMIȘOARA

ȘCOALA DOCTORALĂ DE ȘTIINȚE UMANISTE

FACULTATEA DE LITERE, ISTORIE ȘI TEOLOGIE

Rezumatul Tezei de doctorat

ANTROPONIMIA SÂRBILOR DIN

CLISURA DUNĂRII

Conducător științific:

Prof.univ.dr. Mihai Radan Doctorand:

Sașa Mitrovici

Timișoara

2017

CUPRINS INTRODUCERE......................................................................................................................................... 6

CAPITOLUL I: SCURT ISTORIC AL CERCETĂRILOR DE ANTROPONIMIE ........................... 9

I.1. Cercetările de antroponimie românească ............................................................................................ 9

I.2. Cercetările de antroponimie sârbă și croată ...................................................................................... 16

CAPITOLUL II: METODOLOGIA CERCETĂRII. DEFINIRE CONCEPTUALĂ ȘI

TERMINOLOGIE .................................................................................................................................... 20

II.1. Onomastica ...................................................................................................................................... 20

II.2. Antroponimia .................................................................................................................................. 23

II.3. Relația onomasticii și antroponimiei cu alte discipline ................................................................... 24

II.4. Numele de persoană ........................................................................................................................ 26

II.5. Scurt istoric, semnificația și funcția numelor de persoană .............................................................. 28

II.6. Principii, metode și terminologie .................................................................................................... 30

II.7. Structura antroponimelor sârbești din Clisura Dunării .................................................................... 31

II.8. Originea semantică a antroponimelor sârbești din Clisura Dunării ................................................. 34

II.9. Stabilirea subiectului denominator .................................................................................................. 39

CAPITOLUL III: CONSIDERAȚII DE ORDIN ISTORIC, CULTURAL, GEOGRAFIC ȘI

LINGVISTIC............................................................................................................................................. 40

III.1. Aspecte geografice ......................................................................................................................... 40

III.2. Scurt istoric al sârbilor din România .............................................................................................. 48

III.3. Religie și învățământ la sârbii din România .................................................................................. 56

III.4. Sârbii din România și viața politică ............................................................................................... 60

III.5. Viața cultural-artistică a sârbilor din România .............................................................................. 62

III.6. Date etno-demografice referitoare la sârbii din România .............................................................. 63

III.7. Aspecte lingvistice ......................................................................................................................... 67

CAPITOLUL IV: CLASIFICAREA PRENUMELOR SÂRBEȘTI DIN CLISURA DUNĂRII ...... 71

IV.1. Clasificarea semantică ................................................................................................................... 73

IV.2. Clasificare tipologică ..................................................................................................................... 75

IV.3. Stratificare etimologică .................................................................................................................. 90

IV.3.1. Prenume tradiționale ............................................................................................................... 91

IV.3.2. Prenume biblice și calendaristice .......................................................................................... 106

IV.3.3. Prenume moderne ................................................................................................................. 110

CAPITOLUL V: CLASIFICAREA NUMELOR DE FAMILE SÂRBEȘTI DIN CLISURA

DUNĂRII ................................................................................................................................................. 112

V.1. Clasificare semantică .................................................................................................................... 115

V.1.1. Nume de familie formate de la prenume ................................................................................ 116

V.1.2. Nume de familie formate de la porecle / supranume.............................................................. 119

V.2. Clasificare tipologică .................................................................................................................... 122

V.3. Stratificare etimologică ................................................................................................................. 123

V.3.1. Nume de familie care provin de la prenume tradiționale ....................................................... 123

V.3.2. Nume de familie care provin de la prenume biblice și calendaristice .................................... 128

V.3.3. Nume de familie care provin de la apelative sârbești ............................................................. 132

V.3.4. Nume de familie care provin de la apelative sau de la prenume de origine străină ............... 132

CAPITOLUL VI: DERIVAREA PRENUMELOR ȘI NUMELOR DE FAMILIE SÂRBEȘTI DIN

CLISURA DUNĂRII .............................................................................................................................. 135

VI.1. Derivarea prenumelor sârbești din cele trei localități din Clisura Dunării .................................. 136

VI.1.1. Prenume masculine derivate cu sufixe .................................................................................. 137

VI.1.2. Prenume feminine derivate cu sufixe .................................................................................... 145

VI.2. Derivarea numelor de familie sârbești din Clisura Dunării ......................................................... 154

CAPITOLUL VII: RAPORTURI ANTROPONIMICE ROMÂNO - SÂRBE ................................. 164

VII.1. Influența sârbească asupra sistemului antroponimic românesc .................................................. 164

VII.2. Influența românească asupra sistemului antroponimic sârbesc .................................................. 168

CAPITOLUL VIII: MIC DICȚIONAR DE PRENUME SÂRBEȘTI DIN CLISURA DUNĂRII . 172

VIII.1. Prenume tradiționale de creație populară, derivatele și hipocoristicele lor ............................... 172

VIII.2. Prenume biblice și calendaristice, derivatele și hipocoristicele lor ........................................... 193

CONCLUZII ........................................................................................................................................... 199

BIBLIOGRAFIE ..................................................................................................................................... 204

ANEXE .................................................................................................................................................... 225

ANEXA I: ABREVIERI LEXICALE .................................................................................................. 225

ANEXA II: ABREVIERILE LOCALITĂȚILOR ................................................................................ 226

ANEXA III: INDEXUL PRENUMELOR ............................................................................................ 227

ANEXA IV: INDEXUL NUMELOR DE FAMILIE ..................................................................... 234

ANEXA V: EXTRASE DIN REGISTRELE DE BOTEZE ................................................................. 237

Cuvinte cheie: antroponimie, antroponime, nume, prenume, sârbi, Banat, Clisura Dunării

Lucrarea de doctorat, intitulată „Antroponimia sârbilor din Clisura Dunării”, este alcătuită

dintr-o Introducere, opt capitole, Concluzii, Bibliografie şi Anexe și a urmărit obţinerea unei

imagini de ansamblu asupra aspectelor esențiale ce caracterizează antroponimia sârbească din

Clisura Dunării

Numele, în general, și procesul de numire se identifică, din punct de vedere temporal, cu

civilizația umană. Atribuirea unui nume duce la identificare, la confirmarea propriei identități, la

conștientizarea propriului eu. Cel care atribuie un nume denumește, creează. Acesta este unul din

instinctele primare ale omului. Astfel, funcția primordială a numelui este de identificare în spațiu,

timp și societate.

Caracterul dinamic al antroponimelor, spre deosebire de numele comune, face, uneori,

imposibilă stabilirea originii unui nume de persoană. Numele de persoană depinde de tradiția unui

popor, de caracteristicile graiului unei comunități, de voința individuală de a crea, alege sau

schimba un nume. Astfel, putem spune că antroponimia este una din științele umaniste care face

loc la cele mai multe interpretări, o știință în continuă evoluție, unde cercetarea diacronică suportă

mari dificultăți.

Am ales să abordăm acest subiect deoarece numele de persoană sunt singurele semne

lingvistice care au existat de la începuturile civilizației umane, există și vor exista și în continuare

și sunt într-o continuă evoluție și metamorfozare oferindu-ne informații valoroase în ceea ce

privește istoria culturală a unui popor, istoria evoluției limbii unui popor și, nu în ultimul rând,

situația economică de-a lungul istoriei a unui popor. Am ales, ca areal de cercetare, Clisura Dunării

deoarece cercetările antroponimice existente pentru acest areal nu sunt exhaustive și au doar un

caracter enunțiativ, dar și datorită faptului că eu sunt originar dintr-o localitate din acest areal.

Primul capitol prezintă un scurt istoric al cercetărilor de antroponimie românească, pe de-

o parte, precum și principalele studii de antroponimie sârbească și croată.

Printre primele cercetări românești din sfera antroponimie, nu putem să nu amintim de

Bogdan Petriceicu Hașdeu, care publică un studiu amănunțit referitor la vlahii din regatul Serbiei

din timpul împăratului sârb Stefan Dušan, în care detașează și traduce sufixele -ov, -ev, -ić și face

o listă de nume proprii care pornesc de la nume comune din limba sârbă. Acest studiu este o

contribuție importantă în domeniul relațiilor antroponimice româno-sârbe.

În anul 1895, Ion Aureliu Candrea, publică lucrarea Poreclele la români în care abordează

doar o categorie antroponimică, poreclele. Câțiva ani mai târziu, în 1914-1915, cercetările de

onomastică devin obiect de studiu în învățământul superior românesc, primele cursuri fiind predate

la Universitatea din București de Ovid Densușianu și de Ion-Aureliu Candrea.

În lucrarea sa devenită de referință, Nume de persoane și nume de animale în Țara Oltului,

Ștefan Pașca deschide o nouă problemă teoretică, aceea a corelării antroponimiei cu istoria,

sociologia și demografia, această lucrarea fiind prima care scoate în evidență trăsăturile generale

ale sistemului antroponimic românesc.

Cea mai cunoscută și complexă lucrare de antroponimie românească este Dicționarul

onomastic românesc, alcătuit de istoricul Nicolae A. Constantinescu și care reprezintă cel mai

cuprinzător inventar al numelor de persoană din toate provinciile românești.

Cartea academicianului Alexandru Graur, Nume de persoane, este unul dintre cele mai

importante studii de antroponimie românești, iar mportanța acordată elementelor esențiale ale

sistemului antroponimic românesc, precum și analiza detaliată a numelor de persoană, fac din

această lucrare un studiu de referință în antroponimia românească care a stat la baza cercetările

ulterioare în domeniu.

De asemenea, o contribuție majoră privind studiul limbii / graiurilor populațiilor slave /

sârbești de pe teritoriul României ne este adus de prof. univ. dr. Mihai Radan prin numeroasele

sale lucrări de onomastică, toponimie, antroponimie, dialectologie și lingvistică, în general.

În ceea ce privește cercetările sârbești și croate din sfera antroponimiei, putem spune că

punctul de pornire îl constiutie lucrările lui Franz Miklosich care reprezintă un adevărat tezaur în

ceea ce privește structura și formarea antroponimelor slave.

Însă, prima lucrare de rezonanță în domeniul antroponimiei sârbo-croate o constituie

cercetările lui Tomo Maretić concretizate în studiul O narodnim imenima i prezimenima u Hrvata

i Srba, în care clasifică, din punct de vedere semantic, numele, prenumele și poreclele, analizează

relația poreclă – nume de familie, analizează numele bitematice precum și cele derivate.

Tatomir Vukanović este primul autor care elaborează o lucrare care studiază exclusiv

numele sârbești. Acesta analizează numele tradiționale din perspectiva semantică și le clasifică

după origine, în funcție de apelativele de la care s-au format. Această clasificare este preluată de

majoritatea cercetărilor în antroponimia sârbească.

Indicele onomastic și derivatele antroponimice folosite ca exemple în dicționarul

etimologic al limbii sârbo-croate, publicat de Petar Skok, constituie adevărate izvoare științifice

privind studiul etimologiei, sensului, evoluției istorice a numelor și sufixelor onomastice în limba

sârbă și croată, constituind o contribuție majoră în sfera onomasticii.

preluată de majoritatea cercetărilor în antroponimia sârbească.

Primul dicționar de prenume exclusiv sârbești este ăpublicat în anul 1977 de către Milica

Grković. Dicționarul este structurat în două părți, care analizează prenumele masculine și cele

feminine, și este considerat cel mai cuprinzător dicționar de prenume sârbești. Autorea se remarcă

și prin studiile sale de antroponimie istorică, dar și prin studiile în care analizează tendințele de

înnoire a sistemului antroponimic sârbesc.

Velimir Mihajlović este un alt nume de rezonanță în sfera antroponimică sârbească. El

semnează singurul studiu complex dedicat numelor formate din cuvinte comune (prin compunere)

care păstrează în componența lor porecle, proverbe, anecdote și care, în majoritatea cazurilor, și-

au pierdut sensul inițial. A mai tratat și aspectul semantic al unor dintre cele mai vechi prenume

feminine, dar cea mai de seamă lucrare a sa este primul dicționar de nume de familie exclusiv

sârbești care conține aproximativ 10 000 de nume de familie adunate din majoritatea regiunilor

locuite de populație sârbească, inclusiv de pe teritoriul României și Ungariei.

Capitolul al doilea definește și explică unele aspecte ce țin de metodele de analiză a

antroponimelor. Sunt supuse atenției poziția și funcția numelui propriu în istoria lingvisticii,

raportul dintre antroponime și apelative, relația onomasticii și antroponimiei cu alte discipline. De

asemenea, sunt puse în vedere și trei aspecte teoretice esențiale: stabilirea subiectului denominator,

originea semantică și structura numelor și prenumelor sârbești.

Stabilirea subiectului denominator constituie o problemă majoră în analiza antroponimelor

formate din apelative. Se ridică întrebarea dacă numele formate de la cuvinte comune împrumutate

din alte limbi pot fi incluse în inventarul numelor tradiționale, adică considerate creații sârbești,

sau trebuie încadrate în categoria numelor împrumutate.

Referitor la originea semantică a antroponimelor în general, există controverse ce țin de

etimologia numelor de persoană din perspectiva raportului apelativ – antroponim, iar în acest caz

se ivesc două probleme: dacă numele proprii au conținut semantic și dacă, în analiza numelor

proprii, trebuie, sau nu, căutat apelativul de la care s-a format antroponimul.

În prima situație, există două teorii majore la care lingviștii au aderat până acum: a) numele

proprii au conținut semantic și b) numele proprii sunt total lipsite de conținut semantic.

Astfel, există teoria substantivelor care au conotație (desemnează obiectul și atributele lui)

și care nu au conotație (desemnează obiectul fără atributele lui). În mod normal, numele comune

au fost introduse în prima categorie, iar în a doua categorie au fost introduse numele proprii, iar de

aici a apărut întrebarea dacă numele proprii au sau nu statutul de semn lingvistic ca orice apelativ.

Raportul antroponim – apelativ și funcționalitatea lui este aspectul cel mai important când

analizăm numele de persoană din punct de vedere semantic. De exemplu, numele Đorđe sau

Georgije provine de le grecescul georgios care înseamnă agricultor și are înțeles din punct de

vedere etimologic doar pentru specialiști și pentru cei interesați, deoarece complexul sonor nu mai

realizează legătura cu apelativele de la care a fost creat, și astfel relația antroponim - apelativ își

pierde funcționalitatea pe care o are în cazul numelor comune.

Totuși, există un serie de antroponime în onomastica sârbească care pot fi asociate foarte

ușor cu anumite apelative. Avem drept exemplu prenume ca Bosiljka (< bosiljak = rom.

„busuioc”), Ruža (< ruža = rom. „trandafir”), Jablan (< jablan = rom. „plop”), Golub (< golub =

rom. „porumbel”) ș.a.. Și în acest caz, relația funcțională formă-conținut față de obiectul desemnat

este întreruptă.

Prin urmare, avem două situații posibile:

- numele calendaristice (Đorđe, Georgije, Aleksandra, etc.) care nu mai păstrează sensul

apelativelor;

- numele tradiționale laice (Bosiljka, Lepotica, Ruža, Cveta, Jablan, Golub, Vuk) care

păstrează în forma lor sensul apelativelor de la care au fost create.

Pe lângă cele două categorii de prenume prezentate, în limba sârbă mai există o categorie

de prenume al căror sens nu mai duce la numele comune ce au stat la originea lor. Este vorba

despre numele bitematice, derivatele și hipocoristicele de la acestea și care alcătuiesc o parte

importantă a sistemului antroponimic sârbesc. Prenumele de tipul: Radoslav, Miroslav, Velimir nu

mai trimit astăzi la formele lexicale vechi slave slava, radǔ, mirǔ.

În ceea ce privește structura prenumelor și numelor sârbești, am analizat separat fiecare

categorie. Astfel, după mai mulți autori consacrați în domeniul antroponimiei sârbe și croate, există

următoarele categorii de prenume:

- Prenume întregi (primare), neanalizabile din punct de vedere formal și preluate din

calendarele creștine sau din biblie: Ilija, Aleksandar, Marija, Vasilije etc.; sau din lexicul

comun sârbesc: Golub, Jablan, Višnja ș.a..

- Prenume bitematice: Vladislav, Bogdan, Dragoljub, Leposava, Milorad, Miroslava etc.

- Hopocoristice simple extrase din prenumele bitematice: Boža < Božidar, Bogoljub; Rada

< Radoslava, Radmila, Radomira; Vlasta < Vlastimir, Toza < Svetozar ș.a.

- Hipocoristice derivate: Boća < Bosanka; Slavče < Slavoljub; Velja < Velimir ș.a.

- Derivate cu sufixe simple sau compuse: Aničica < Anica < Ana, Radica < Rada <

Radoslava, Radmila, Radomira, Veljko < Velja < Velimir ș.a.

Structura unui derivat este diferită de cea a hipocoristicelor care sunt forme trunchiate, iar

deosebirea fundamentală este dată de faptul că, față de hipocoristice, în componența derivatelor se

recunoaște tema sau chiar prenumele întreg de la care s-a pornit derivarea.

Cel mai adesea ele sunt formate de la:

- Teme extrase din prenumele compuse sau de la hipocoristicele create de la aceste teme:

Borko < tema Bor- sau hip. Bora < Borislav; Vojko < tema Voj- sau hip. Voja <

Vojislav; Ratka < tema rad- sau hip. Rada < Radoslava;

- Prenume tradiționale bitematice: Dragoslava < n.b. Dragoslav, Božidarka < n.b. Božidar,

Velimirka < n.b. Velimir;

- Prenume calendaristice: Aleksandrina < n.f. Aleksandra, Anđelka, Anđelika < n.b.

Anđelko, Ivanka < n.b. Ivan.

Rezumând studiile acelorași autori menționați mai sus, numele de familie, din punct de

vedere morfologic, se pot clasifica în două mari categorii:

- Nume de familie care provin de la prenume;

- Nume de familie care provin de la porecle / supranume.

Numele de familie care provin de la prenume, considerăm că, pentru o evidențiere mai

clară, pot fi, la rândul lor, clasificate în patru subcategorii: nume de familie formate de la prenume

masculine (nume patronimice), nume de familie formate de la prenume feminine (nume

matronimice), prenume care îndeplinesc funcția de nume de familie și nume de familie cu

terminație / sufix atipic.

În capitolul al treilea prezentăm o scurtă descriere a arealului studiat. Este prezentat un

scurt istoric al sârbilor din România, aspecte ce țin de poziționarea geografică a regiunii Clisura

Dunării precum și date statistice și etno-demografice referitoare la sârbii din România.

Clisura Dunării / Defileul Dunării / Clisura Bănățeană (în sârbă Dunavska klisura /

Banatska klisura / Банатска клисура) este o regiune geografică situată de-a lungul malului nordic

al Dunării, în sudul Banatului. Regiunea este limitată de râul Nera la nord-vest și de Cazanele

Dunării la est și de Munții Almăjului, Munții Mehedinți și Podișul Mehedinți la nord.

Istoric, regiunea a aparținut Frontierei militare bănățene și era împărțită în sectorul

"vlahilor" (români) și cel al ilirilor (sârbi).

De-a lungul veacurilor, Clisura Dunării a fost populată de în mai multe rânduri iar

localitățile s-au clădit din nou pe ruinele existente. Până în secolul al XVIII-lea, numărul

localităților sârbești din Clisura Dunării se ridica la aproximativ treizeci, iar astăzi există doar

treisprezece așezări în care sârbii au trăit din timpuri medievale: Radimna, Moldova Veche, Zlatița,

Lescovița, Liubcova, Socol, Divici, Svinița, Câmpia, Măcești, Belobreșca, Pojejena, și Baziaș.

Toate cercetările mai serioase privind civilizația slavă sunt de acord astăzi că Europa încă

cunoaște relativ puține aspecte privind slavii, trecutul lor, cultura, arta, obiceiurile, mitologia, cu

toate că țările popoarelor slave ocupă o întindere vastă din teritoriul Europei, și reprezintă mai mult

de o treime din populația Europei.

Istoria timpurie a sârbilor și slavilor în istoriografia iugoslavă recentă a avut un statut care

nu se potrivea cu rolul și importanța lor de-a lungul istoriei. Istoria reală a sârbilor în toate modurile

posibile este minimizată, sau reprezentată prin izvoare și fapte inadecvate. Trecutul antic al sârbilor

este încă un mare mister, știința folosind doar o mică parte din materialul istoric conservat despre

slavi, și multe puncte valide s-au bazat pe informații distorsionate, documente scrise tendențios și

transcrieri recente ale izvoarelor.

Migrațiile sârbilor pe teritoriul României de astăzi au avut loc după tragedia poporului sârb

de la Câmpia Mierlei, în anul 1389 și, mai ales, după prăbușirea Despotatului sârb din anul 1459.

Cucerirea de către turci a țărilor sârbești după anul 1389 a declanșat mari migrații ale populației

spre Câmpia Panonică.

Începând cu cea de a doua jumătate a secolului al XIV-lea până la începutul secolului al

XVI-lea, pe teritoriile Țării Românești și Moldovei sosesc numeroși oameni de cultură sârbi.

Printre ei s-au remarcat Nikodim Grčić, întemeietorul primelor mănăstiri românești, Macarie,

întemeietorul primei tipografii, mitropolitul Maksim Branković, ctitorul mitropoliei românești.

Trebuie, însă, menționat că în Banat, exista un strat sud – slav sârbesc, prezent aici încă

din secolul al VI-lea. Peste acest strat sud – slav sârbesc au ajuns imigranții sârbi de după bătălia

de la Kosovo Polje (Câmpia Mierlei).

După Primul război mondial și formarea Regatului Sârbilor, Croaților și Slovenilor,

Banatul a fost împărțit prin trasarea unei frontiere care nu a existat pană atunci. Drept consecință

a trasării acestei granițe, Regatul României a obținut orașul Timișoara și multe așezări locuite, în

total, de aproximativ 40.000 de sârbi.

Schimbările politice, ca rezultat al celui de-al Doilea război mondial, au avut urmări și

asupra minorității sârbe. Aceasta a fost curând expusă asimilării în diferite forme și niveluri,

culminând cu Rezoluția Cominformului (1948).

Perioada post-comunistă a cunoscut introducerea mai multor legi noi cu privire la

minorități, iar Constituția din 1991 într-o mare măsură asigură protecția drepturilor minorităților

(etnice, religioase, lingvistice) și a permis comunităților etnice, inclusiv a celei sârbe, de a avea

reprezentanți în parlament. Astfel, comunitatea sârbă va cunoaște modificări substanțiale, în sensul

organizării sale în plan cultural, religios, cea mai importantă fiind înființarea Uniunii Sârbilor din

România.

Mult mai numeroși în trecut decât în prezent, sârbii din Banat au fost în contact permanent

cu românii din Banat, iar în anumite perioade sârbii și românii au și conviețiut, proces care, de cele

mai multe ori, s-a soldat cu asimilarea uneia dintre etnii, de regulă a celei sârbe.

O primă clasificare a graiurilor sârbești din Banat a fost realizată în anul 1961 în urma unei

ample anchete desfășurate de un colectiv de specaliști în perioada 1958-1960. Pe baza acestei

analize, graiurile sârbești bănățene au fost împărțite în șapte grupe:

1. graiul bănățean sârbesc, de tip șumadiano-voivodinean, vorbit în majoritatea

localităților sârbești bănățene de câmpie;

2. graiul satelor din Clisura Dunării – de tip kosovo-resavian;

3. graiul svinițean – de tip prizreno-timocean;

4. graiul carașovean – de tip kosovo-resavian;

5. graiul din Recaș;

6. graiul Muntenegrului bănățean – de tip smederevo-vârșețean;

7. graiul croat din Checea – de tip kajkavian.

Cu excepția graiului corat din checea, toate graiurile sârbești din Banat aparțin sau

aparțineau dialectului kosovo-resavian.

Dialectul kosovo-resavian este un dialect ștocavian vechi al limbii sârbe care este folosit

în Regiunea Kosovo și Metohija și în regiunile din centrul Serbiei, cu orientarea nord-est – sud-

vest, care are un sistem accentologic mai vechi (staroštokavski tip).

Capitolul al patrulea clasifică prenumele sârbești din Clisura Dunării din puncte de vedere

semantic, tipologic și etimologic.

În analiza structurii semantice a prenumelor, se evidențiază etimonul în funcție de care se

clasifică prenumele.

Din punct de vedere semantic, prenumele pot fi clasificate în două mari categorii, și anume,

prenumele care nu mai păstrează sensul apelativelor și prenumele care, în forma lor, păstrează

sensul apelativelor de la care au fost formate.

La rândul lor, prenumele care, în forma lor, păstrează sensul apelativelor de la care au fost

formate se pot clasifica în mai multe categorii, în funcție de sensul primar al apelativelor de la care

au fost formate sau în funcție de ce s-a dorit prin alegerea/alăturarea unor anumite cuvinte:

prenume care sugerează poziția socială sau rangul/statutul; prenume care sugerează diferite

trăsături fizice, de caracter, atitudinea sau sentimentele părinților față de copil sau dorința părinților

pentru un anumit destin; prenume care arată originea etnică sau locală; regnul vegetal, mineral sau

animal; descendență istorică sau rezonanță războinică; substantive comune, apelative sau expresii

de inspirație religioasă/teoforică; momentul nașterii copilului.

În ceea ce privește tipologia prenumele sârbești din Clisura Dunării, acestea pot fi

clasificate în două mari categorii: prenumele provenite de la un nume propriu și prenumele

provenite de la apelative.

Clasificarea etimologică a prenumelor sârbești din Clisura Dunării cuprinde trei mari

categorii:

I. Prenume tradiționale

II. Prenume biblice și calendaristice

III. Prenume moderne

Categoria prenumelor tradiționale cuprinde două subcategorii:

A. Prenumele bitematice și hipocoristicele simple și derivate ale acestora

B. Prenumele tradiționale provenite din apelative și nume proprii:

a) prenume care au rădăcina un toponim, hidronim, etnonim sau un termen

geografic comun;

b) prenume ce provin din nume de plante și arbori (fitonime);

c) prenume ce provin de la nume de animale (zoonime);

d) nume ce arată diferite trăsături fizice, de caracter sau dorința părinților pentru

un anumit destin;

e) prenume ce indică lumea astrală;

f) prenume comune din diferite domenii.

Ambele subcategorii au fost în trecut formate de la cuvinte comune și au fost clasate în

două subcategorii deoarece prenumele bitematice reprezintă cel mai vechi strat onomastic sârbesc,

în timp ce a doua categorie cuprinde prenume populare reprezentative pentru cultura populară

sârbească.

Sistemul antroponimic sârbesc a suferit modificări majore odată cu răspândirea

creștinismului pe teritoriile sârbești și a fost îmbogățit cu prenume din Vechiul și Noul Testament

și din calendarul creștin ortodox și catolic.

Datorită poziției de graniță, sistemul antroponimic sârbesc din Clisura Dunării, a suferit

diverse influențe de-a lungul istoriei: influența turcească, maghiară, germană, românească, la care

trebuie adăugată influența limbii și culturii popoarelor mai dezvoltate cum ar fi influența

englezească, franțuzească și chiar italiană. Amprenta cea mai puternică care se simte astăzi este

influența românească. De aici apar și unele nume moderne de tipul Sneki, Mili ș.a.

În capitolul al cincilea, structurându-l în trei părți, aidoma capitolului precedent, am

analizat numele de familie din punct de vedere semantic, lexical și etimologic.

Spre deosebire de prenume, numele de familie nu poate fi clasificat într-o anumită

categorie unde păstrează sensul de bază al apelativului de la care provine. Numele de familie face

parte dintr-o categorie de cuvinte la al căror conținut nici măcar nu ne gândim.

Rezumând literatura disponibilă privind studiul numelor de familie din limba sârbă-croată,

numele de familie se pot clasifica în două mari categorii: nume de familie formate de la prenume

și nume de familie formate de la supranume/porecle.

Numele de familie formate de la prenume pot fi clasificate în trei categorii:

1. Nume de familie formate de la prenume masculine (nume patronimice);

2. Nume de familie formate de la prenume feminine (nume matronimice);

3. Prenume care îndeplinesc funcția de nume de familie;

4. Nume de familie cu terminație/sufix atipic.

În trecut, când nu exista numele de familie, porecla/supranumele, în plus față de prenume

era o modalitate suplimentară pentru a cuantifica și identifica individul in interiorul unei

comunități. Această funcție a poreclei/supranumelui se păstrează și astăzi.

Toate numele de familie, indiferent de forma lor, care astăzi ne duc cu gândul la o trăsătură

fizică/psihică, la regnul animal sau vegetal, la profesii, ocupații sau funcții, poziția în societate etc.,

au fost, inițial, porecle/supranume.

Numele de familie care provin de la porecle/supranume pot fi clasificate după diferite

criterii, în general, criteriile de clasificare fiind, dacă nu identice, foarte similare cu criteriile de

clasificare a poreclelor/supranumelor în sine.

Astfel putem avea nume de familie formate de la:

a) porecle care denotă un defect sau o trăsătură fizică;

b) porecle care denotă un defect sau o trăsătură psihică;

c) toponime (nume de așezări) și oronime (nume/denumiri ale formelor de relief);

d) zoonime (nume de animale);

e) fitonime (nume de plante);

f) hidronime;

g) etnonime;

h) nume de regiuni și țări;

i) augmentative și diminutive;

j) cuvinte compuse la forma de imperativ;

k) participiu pasiv;

l) apelative care desemnează/exprimă/denumesc:

- meșteșuguri și alte profesii/meserii;

- termeni abstracți;

- unelte, arme, îmbrăcăminte și alte elemente ale culturii materiale;

- configurație geografică a unei așezări;

- titluri nobiliare și/sau regale;

- ranguri militare și / sau tipuri de soldați

- titluri ale personalităților religioase / titluri bisericești:

- persoane apropiate (grade de rudenie);

- tipuri de produse alimentare și băuturi;

- tipuri de veselă;

- culori;

- statut social:

- metale, aliaje, minerale, roci, pietre prețioase;

- condiții meteorologice;

- unități de măsură;

- instrumente muzicale;

părți ale corpului, etc.

Din punct de vedere tipologic, așa cum am procedat și la prenume, numele de familie, de

asemenea, pot fi clasificate în două mari categorii: nume de familie provenite de la un nume

propriu și nume de familie provenite de la antroponime.

Analiza etimologiei numelor de familie presupune analiza din punct de vedere etimologic

al prenumelui sau apelativului de la care s-a format numele de familie.

În ceea ce privește stratificarea etimologică, spre deosebire de analiza prenumelor, numele

de familie sârbești din Clisura Dunării pot fi clasificate în patru categorii:

a) Nume de familie care provin de la prenume tradiționale;

b) Nume de familie care provin de la prenume biblice și calendaristice;

c) Nume de familie care provin de la apelative sârbești;

d) Nume de familie care provin de la apelative sau prenume de origine străină.

Capitolul al șaselea, Derivarea prenumelor și numelor de familie sârbești din Clisura

Dunării, supune analizei formarea de noi nume și prenume prin procedeul derivării cu sufixe,

procedeu care a avut și are un rol esențial în îmbogățirea sistemului antroponimic sârbesc.

De-a lungul timpului, derivarea cu sufixe a avut un rol major în îmbogățirea și

diversificarea sistemului antroponimic sârbesc, iar procesul de formare a numelor proprii prin

derivare diferă de procesul de derivare a apelativelor.

De-a lungul istoriei, unele sufixe și-au sporit productivitatea, în timp ce altele au devenit

neproductive. Din aproximativ 300 de sufixe antroponimice existente în sistemul antroponimic

sârbesc și croat, 45 de sufixe au un nivel ridicat de productivitate, 52 de sufixe au un nivel mediu

de productivitate și 200 de sufixe astăzi sunt neproductive.

În limbile sârbă și croată, prenumele feminine, cel mai adesea sunt formate prin derivare

de la prenumele masculine și, din acest motiv, în lucrarea de față, derivareaprenumelor masculine

este tratată separat de derivarea prenumelor feminine.

Sufixe cu ajutorul cărora se formează prenumele masculine: -a, -ja, -an, -ar, -e, -en, -in, -

iša, -ka, -ko, -oje, -ota, -oš, -utin și –če.

Sufixe cu ajutorul cărora se formează prenumele feminine: -a, -ka, -ika, -inka, -ica, -ina, -

ana, -en+-a, -ev+a și –ija.

În arealul studiat de noi, majoritatea numelor de familie sârbești sunt formate de la un

antroponim masculin sau feminin cu ajutorul sufixelor adjectivale posesive –ić, -ović, -ević și, mai

puțin frecvent, avem nume de familie formate cu ajutorul sufixelor –ov, –ev, -in, -an și –ka.

În capitolul al șaptelea expunem unele aspecte al influenței reciproce a limbilor sârbă și

română la nivelul sistemelor antroponimice.

Raporturile antroponimice româno-sârbe fac parte din vastul domeniu al interferențelor

româno-sud-slave, interferențe manifestate de-a lungul istoriei la nivel lingvistic, social, cultural,

istoric și reprezintă un bogat și interesant domeniu de studiu pentru numeroși cercetători români

și străini.

Sistemul antroponimic românesc și sistemul antroponimic sârbesc s-au dezvoltat și s-au

influențat mutual în cadrul contactelor dintre români și sârbi.

Influența limbii și culturii sârbe asupra sistemului antroponimic românesc se datorează

câtorva factori: raporturile culturale între români și sârbi (dar și cu celelalte popoare slave),

conviețuirea îndelungată cu slavii pe teritoriul de astăzi al României, utilizarea pentru o perioadă

îndelungată a limbii slavone ca limbă oficială în administrație și biserică pe teritoriul de astăzi al

României. În această perioadă, în sistemul antroponimic românesc, au început să circule nume și

prenume tradiționale slave și derivatele acestora, nume biblice și calendaristice slave (sau mai bine

zis greco-slave) și derivatele acestora, împrumutate direct din sistemele antroponimie slave sau

create pe teritoriul românesc.

În ceea ce privește influența limbii sârbe asupra limbii române, se pot identifica două

situații: prima situație are în vedere arealul geografic unde există contact direct între români și

sârbi, și anume zona Banatului și, oarecum, vestul Olteniei, iar a doua situație ține, în principal, de

influența cărturărească în afara zonelor de contact direct.

Influența limbii române, mai precis a antroponimiei românești asupra sistemului

antroponimic sârbesc este, în cea mai mare parte, limitată la numele masculine și la unele

elementele de structură. Din cauza aceluiași criteriu al etimologiei interne enunțat mai sus,

antroponimele feminine derivate cu sufixe românești nu vor fi luate în considerare deoarece ele se

încadrează în sub-sistemul antroponimelor create prin moțiune.

Sârbii și românii au conviețuit secole întregi. Interrelația dintre sistemul antroponimic

sârbesc și sistemul antroponimic românesc se reflectă foarte bine în hrisoavele vechi medievale

sârbești. Unele cercetări ne arată că numeroase nume de locuri și de persoană românești în Serbia

provin de la vlahii de pe teritoriul Peninsulei Balcanice, care au emigrat după secolul al X-lea la

nord de Dunăre.

Primul prenume românesc consemnat în cele trei localități studiate este Pavel (cf. rom.

Pavel). Acesta este consemnat în registrul de decese din localitatea Măcești în anul 1896, urmat

de prenumele Juliana (cf. rom. Iuliana) în anul 1897, Mihail (cf. rom. Mihail) în anii 1898, 1899

și 1901, Juliana (cf. rom. Iuliana) în anul 1903, iar următorul prenume românesc este consemnat

abia în anul 1925, în registrul de boteze – Virgil (cf. rom. Virgil), dublat de prenumele sârbesc

Georgije.

Primul nume de familie românesc consemnat se regăsește în registrul de decese al localității

Măcești: Brnda (cf. rom. Brânda) în anii 1907 și 1911, în ambele cazuri fiind însoțit de prenume

sârbesc.

Frecvența numelor de familie și prenumelor românești în cele trei localități studiate a fost

destul de redusă, însă, frecvența lor crește considerabil după anul 1990. De exemplu, în perioada

1900 – 1925 raportul dintre prenumele românești și cele sârbești este de 1 prenume românesc la

30-40 de prenume sârbești, iar în perioada 1990 – 2015 raportul este de 1 prenume românesc la 2

prenume sârbești.

Ultimul capitol, Mic dicționar de prenume sârbești din Clisura Dunării, prezintă toate

prenumele sârbești studiate în această lucrare, împreună cu hipocoristicele și derivatele lor,

explicând originea dar și semnificația fiecărui nume.

Cercetarea detaliată a acestui sistem antroponimic aduce informații referitoare la tipologia

antroponimică specifică Clisurii Dunării și oferă o imagine a numelor și prenumelor utilizate în

această zonă geografică, iar considerațiile principale ce rezultă din analiza inventarului de nume și

prenume sunt cuprinse în Concluzii.