1

Bodyart. Tatuaje tabu.

Denumirea de „tatuaj” vine de la sunetul pe care îl fac cele două lemne atunci când

se ating pentru a introduce cuiul cu cerneală în piele. Acesta este sunetul repetitiv „ta ta tu”-

de aici cuvântul „tattoo”. Modul de realizare a tatuajelor s-a modificat foarte mult în

ultimele două sute de ani, în zilele noastre utilizându-se aparate special concepute pentru

așa ceva, iar simplele modele de altă dată au fost înlocuite cu motive florale, simboluri

chinezești etc., ajungându-se chiar la portrete de o calitate și fidelitate remarcabilă.

Nevoia de

a crea este

fundamentală pentru om. Tatuarea este o artă. Veche de mii de ani, această tradiție de a-ți

marca pielea definitiv are diferite semnificații, în funcție de cultură. Atunci când

creativitatea ține de modificarea pielii, unele societăți se pot inflama. Fiecare cultură are

standardele sale de frumusețe. Pentru unii este o formă de artă, iar pentru alții este o

violare brutală a trupului. În anumite culturi, tatuajul este un subiect tabu. În alte culturi,

cum sunt cele africane sau asiatice, tatuarea are vechime, tradiție și sacritate.

Oamenii de știință au crezut că egiptenii și nubienii au fost cei care au folosit primii

arta tatuajelor,dar în 1991 s-a descoperit o mumie care se numea Omul Ghețurilor și care

Antropologie culturalăModificări corporale cu funcţie ritualică. Blaga Ioana Iulia, CRP II, sem II

2

data din jurul anului 3300 ÎEN. Această mumie avea 57 de tatuaje pe întreg corpul, incluzând

o linie de la genunchi până la glezna și înapoi. Se crede că menirea acestor tatuaje avea

legatură cu vindecarea organismului.

În multe țări precum Japonia sau India, tatuarea este considerată artă și adesea o componentă a practicilor religioase. În Noua Zeelanda triburile maouri își considerau corpul o bucată de lemn și foloseau cuțitașe din os pentru a-și "ciopli" în piele tatuajele, după aceea turnau culori în acele răni, astfel rezulta un tatuaj prin mutilare. În India și Thailanda ritualurile de tatuare erau realizate de către călugarii care purtau semnificație mitică și care însemnau pe corp tatuaje cu puteri magice. Femeile persane considerau tatuajele ca însemne ale frumuseții. În America de Nord tatuajele semnificau statutul marital și erau poziționate pe obrazul femeii. În Estul mijlociu pe vremea Vechiului Testament, tatuajul semnifica venerarea zeităților de către păgâni. Moise a fost un susținător al tatuajelor, folosindu-le cu scopul de a comemora eliberarea sclavilor evrei din Egipt. La români marile familii domnești Basarabii și Mușatinii cu toate ramurile lor descendente își tatuau copiii cu simbolul dinastic.

„Acest semn permanent pe pielea cuiva arată apartenența la un anumit clan, grup sau talentele, realizări personale și preocupările sale. De asemenea pot reprezenta mărci ale credinței sau preferințe de tot felul. Tatuajul este un mod de a-i avertiza pe oamenii cu care intră persoana respectivă în contact: îi atenționează cum să se poarte în preajma sa.”- Diane Bell1 Professor Emerita of Anthropology, George Washington University, USA.

Tatuajul este o formă de a declara cine ești cu adevărat: în ce crezi, ce simți, ce abilități sau suferințe ai. În unele cazuri, acesta poate fi un semn al apartenenței tale. De exemplu, în culturile tribale africane, tatuarea ritualică reprezintă un semn al identității tribului din care faci parte. Astfel, dovedești că ești demn de respect și că la rândul tău îți respecți strămoșii, cultura și tradiția. Acesta este și un mod de inițiere. Se consideră că în starea aceea de frică și durere atroce, mintea se deschide pentru a fi învățată mai eficient și facil. Refuzând această inițiere, devii un outsider și automat, un subiect tabu.

1 Diane Bell- Professor Emerita of Anthropology, George Washington University, USA.

Antropologie culturalăModificări corporale cu funcţie ritualică. Blaga Ioana Iulia, CRP II, sem II

3

În zilele noastre, tot mai multe persoane care apelează la tatuare ca formă de exprimare individuală au ca mantră: „corpul meu, alegerea mea”.

Fiind o formă de exprimare a frumosului, tatuarea este supusă subiectivismului: „the beauty lays in the eyes of the beholder”. Ceea ce pentru unele culturi este frumos, pentru alții poate fi revoltător.

În Europa de astăzi, un corp tatuat în cea mai mare parte a sa, este considerat un subiect tabu. O persoană care devine „o pictură umblătoare” este supusă unor judecăți aspre și deseori are un drum limitat în societatea europeană- care dealtfel este considerată modernă și deschisă. Unei astfel de persoane îi va fi destul de greu să primească o slujbă în afara comunităților în care tatuarea este acceptată, respectată și considerată o normalitate.

Antropologie culturalăModificări corporale cu funcţie ritualică. Blaga Ioana Iulia, CRP II, sem II

4

De exemplu, în societatea norvegiană (una dintre cele mai civilizate țări din lume) a

avea un tatuaj este o auto-limitare. Până acum 10 ani, acestea au fost interzise în mod legal.

Mulți dintre norvegieni nu au trecut încă peste această castă. De regulă, persoanele care au

unul sau mai multe tatuaje se vor integra în grupuri în care toată lumea este tatuată, pentru

că restul societății îi consideră outsideri și îi obligă la a se asocia doar între ei.

În cultura iban2 din Borneo- Malayesia se găsește unul dintre cele mai tabu tatuaje

din lume. Acesta este cel tatuat pe degetele unui vânător care aducea înapoi în tribul său

capul inamicului ucis. În Borneo se află unul dintre ultimele triburi care mai respectă tradiția

tatuajelor.

În aceste triburi din Malayesia, tatuajele erau cândva un lucru de viață și de moarte.

Pe vremea când luptătorii din triburi rivale se întreceau pentru cucerirea pădurilor, prietenii

se deosebeau de dușmani prin tatuajele pe care le aveau pe umeri (cosiderat cel mai vizibil

loc). Atunci, percepția celorlalți asupra identității prietenilor sau a inamicilor era strâns

legată de tatauajele lor. Dacă un luptător aducea acasă un craniu al inamicului pe care l-a

omorât în luptă, devenea unul dintre cei mai respectați oameni ai tribului. Privilegiul suprem

pe care îl primeau era dreptul de a-și tatua un model simplu, repetitiv pe degetele de la

mâna cu care își doborâse dușmanul.

Chiar dacă ultima expediție de vânătoare a acestor triburi a avut loc în vremea

Ocupației Japoneze în cel de-al Doilea Război Mondial, se pare că încă mai există persoane

care mai au și astăzi modelul nobil de tatuaje ale vânătorilor.

Modelul sacru este floarea de vânătă stilizată. Acesta semnifică

faptul că acești vânători erau descendenți ai tigrilor, deci le

conferă putere și respect. Fiecare petală tatuată reprezintă un

simbol al răbdării, iar spirala semnifică linia vieții și se crede că

oferă siguranță în drumurile fiecărui purtător.

2 http://en.wikipedia.org/wiki/Iban_people

Antropologie culturalăModificări corporale cu funcţie ritualică. Blaga Ioana Iulia, CRP II, sem II

5

3

Acest bărbat este tatuat la fel cum era și bunicul său, unul dintre ultimii vânători ai

triburilor din Borneo.

Deși legendar în toată lumea, acest model de tatuaj (floarea stilizata) este tot mai

greu de găsit în locul său de originie. Borneo este astăzi un oraș modernizat- cu mașini,

feriboturi și electrocasnice. În foarte puține case se mai găsesc persoane care mai respectă

tradiția tatuajului. Tinerii preferă modele actuale de tatuaje- șerpi, semnul infinitului sau

animale feroce. Ei consideră că dacă și-ar tatua acel model sacru și tradițional al vânătorilor

ar însemna că își recunosc originile ca fiind oameni ai pădurii, ceea ce pentru ei este rușinos.

O cultură își poate menține legăturile cu trecutul și strămoșii prin tatuaje. Renegând acest

lucru, tinerii din Borneo pierd contactul cu istoria locurilor.

3 Poze făcute de Chris Rainier în expediția sa de 5 ani în jurul lumii pentru a găsi cele mai vechi tatuaje

Antropologie culturalăModificări corporale cu funcţie ritualică. Blaga Ioana Iulia, CRP II, sem II

6

În prezent, localnicii din Borneo au renunțat la vânătoare și rivalități, dar craniile

dușmanilor de odinioară se mai găsesc prin casele unor nostalgici păstrători ai tradițiilor.

De asemenea, există persoane care încă își tatuează acel simbol tradițional. Păstrând

ca la carte tradiția, cel care primește tatuajul ia parte la un ritual străvechi care este de

secole în cultura lor. Tehnica este cea originală- bețele și cuiul băgat în cerneală. Acest ritual

este simplu și eficient, dar extrem de lung și dureros. Trecând prin acest ritual, persoana

respectivă își câștigă dreptul de a purta simbolul sacru al strămoșilor săi.

(Artist localnic, tatuator modern care este specializat în modelul vânătorilor triburilor din

Borneo.)

În funcție de valorile și principiile unei culturi, unele tatuaje pot fi considerate tabu

sau normalitate. Pentru noi, europenii, un tatuaj care reprezintă prețuirea luării unei vieți

este cu siguranța tabu și de neconceput. Pentru malaeysieni este tradiție.

După mai bine de 5000 de ani de tradiție în toata lumea, nu există nimic care să

indice că moda tatuajelor va disparea vreodată. Tatuajul nu este doar o moda ,ci și o formă

Antropologie culturalăModificări corporale cu funcţie ritualică. Blaga Ioana Iulia, CRP II, sem II

7

de eliberare inițiatică subconștientă. Cu siguranță moștenim în ADN nevoia strămoșilor

noștri de a se tatua.

Bibliografie

Claude Lévi-Strauss, Tropice triste, trad. de Eugen Schileriu, Irina Pîslaru-Lukacsik, București, Ed. Ştiințifică, 1968, cap. „O societate băștinașă și stilul ei”, pp. 186-203

http://www.nationalgeographic.com/explorers/bios/chris-rainier/ http://www.nationalgeographicexpeditions.com/experts/84/detail http://channel.nationalgeographic.com/channel/taboo/ http://en.wikipedia.org/wiki/Iban_people http://theconversation.edu.au/profiles/diane-bell-1642 http://natgeotv.com/asia/taboo/biography The National Geographic Taboo Documentary- Tattoo Pozele- http://www.chrisrainier.com/ http://en.wikipedia.org/wiki/Tattoo

Antropologie culturalăModificări corporale cu funcţie ritualică. Blaga Ioana Iulia, CRP II, sem II