Cronologia Profeþilor Vechiului Testament

ªantierele arheologice din Palestina

ªantiere arheologice în Orientul apropiat.

Vezi tabelul cronologiei profeþilor din Vechiul Testament

Cei ºaisprezece profeþi - de la Isaia la Maleahi - ale cãror scrieri au ajuns pânã la noi au trãit în decursul a patru secole, de la aproximativ 800 pânã la 400 î.Hr. Cei mai mulþi dintre ei au lãsat date cronologice prin care durata slujirii lor poate fi determinatã, cel puþin cu aproximaþie. Pentru doi dintre ei (Ioel ºi Obadia), totuºi, nu existã dovezi concludente cu privire la timpul lucrãrii lor, iar învãþaþii diferã foarte mult în ce priveºte înþelegerea lor cu privire la chestiunea aceasta.

Tabelul alãturat permite cititorului sã studieze aceºti profeþi în cadrul lor istoric. Multe solii ºi profeþii pot fi înþelese corect numai dacã sunt privite pe fundalul vremurilor în care au slujit profeþii ºi în lumina evenimentelor petrecute în decursul vieþii lor.

În mãsura în care este posibil a data domniile regilor lui Iuda ºi Israel, îndeosebi ale celor din urmã, cu o acurateþe relativ înaltã, diferitele domnii în cursul cãrora au slujit aceºti ºaisprezece profeþi au fost introduse în tabelul acesta în conformitate cu schema cronologicã propusã în prezentul comentariu. De asemenea, împãraþii Asiriei, Babiloniei ºi Persiei, ale cãror date pentru perioada aceasta sunt bine atestate, sunt aºezaþi într-o coloanã separatã. Majoritatea acestora sunt menþionaþi în Biblie, fie în cãrþile profetice, fie în cele istorice. O coloanã oferã o listã a anumitor evenimente speciale ale acestei perioade - unele de naturã politicã, cu privire la naþiunile care înconjurau pe Iuda ºi pe Israel, altele cu caracter intern. Tabelul acesta conþine numai acele evenimentele care sunt menþionate în Biblie ºi care sunt de însemnãtate pentru înþelegerea soliilor profetice.

Urmãtoarele scurte rezumate conþin dovezile pe baza cãrora diferiþii profeþi au fost aºezaþi în poziþiile cronologice în care se gãsesc în tabelul acesta.

Isaia

Isaia a fost marele înaintaº al scriitorilor. Faptul acesta este recunoscut de diferiþii scriitori ai Noului Testament, care l-au citat pe Isaia de mai mult de 90 de ori. Isaia a fost un profet al regatului de sud, care a trãit într-o perioadã criticã a naþiunii sale. El a jucat un rol deosebit în douã perioade importante: (1) sub Ahaz, în timpul rãzboiului dintre Siria ºi Israel (cap. 7-11), ºi (2) sub Ezechia, în timpul asedierii Ierusalimului de cãtre Sanherib (cap. 36; 37). Încurajându-l pe Ezechia ºi poporul prin propria sa încredere în Dumnezeu, el a contribuit la salvarea Ierusalimului.

Partea timpurie a slujirii sale pare sã fi coincis cu ultimii ani ai regelui Ozia (vezi Introducerea la Isaia), însã chemarea lui oficialã la slujba de profet a venit în 740/39, ultimul an al regelui Ozia (cap. 6,1). Continuând cu credincioºie sub urmãtorii trei regi - Iotam, Ahaz ºi Ezechia (cap. 1,1), el pare sã fi fost teribil de urât de Manase, nelegiuitul fiu al lui Ezechia. Când Manase s-a suit pe tron ca singur stãpânitor dupã moartea tatãlui sãu, aproximativ în anul 686, el n-a zãbovit mult înainte sã-l îndepãrteze pe credinciosul vãzãtor (PK 382). Dupã tradiþia iudaicã, Isaia a fost tãiat în douã cu fierãstrãul. Este posibil ca Evrei 11,37 sã se refere la evenimentul acesta.

Întreaga slujire a lui Isaia de la Ozia la Manase trebuie, aºadar, sã fi durat mai bine de o jumãtate de secol (vezi PK 310,382).

Ezechiel

Profetul Ezechiel, un preot, a fost unul din cei 10.000 de iudei duºi în exil de cãtre Nebucadneþar în anul 597 î.Hr., când regele Ioiachin a fost dus la Babilon. În al V-lea an al prizonieratului lui Ioiachin, 593/92, Ezechiel a avut prima sa viziune "la râul Chebar", un canal din apropierea vestitului oraº Nippur din Babilonia inferioarã (cap. 1,1-3). Este enigmaticã declaraþia lui cã acest al V-lea an al prizonieratului era ºi al "treizecilea an". Se crede cã profetul se referã fie la propria lui vârstã, fie la acel an ca la al 30-lea al reformei lui Iosia, care a avut loc în cursul anului 622/21.

Unele dintre soliile profetului sunt datate cu exactitate (vezi Vol. III, p. 92,93), iar ultima din aceste solii profetice datate a fost primitã în al douãzeci ºi ºaptelea an al robiei lui Ezechiel (cap. 29,17),571/70. Aceasta îi dã lui Ezechiel o slujire de cel puþin 22 de ani, de la 593/92 la 571/70. Totuºi, este posibil ca unele din aceste profeþii fãrã datã sã fi fost date ulterior. Astfel anul 571/70 nu trebuie sã fie considerat ca marcând în mod necesar sfârºitul slujirii sale.

Daniel

Daniel a fost dus la Babilon în anul 605 î.Hr., în timpul anului în care a avut loc urcarea pe tron a lui Nebucadneþar (vezi cap. 1,1). Însã abia în al III-lea an al captivitãþii lui, al II-lea al lui

Nebucadneþar, tânãrul Daniel a dat primele dovezi ale chemãrii sale profetice (cap. 1,5.17; 2,1.19). Astfel, anul 603 poate fi considerat ca începutul slujirii lui Daniel ca profet.

Pentru o vreme el a deþinut o poziþie înaltã în guvernarea lui Nebucadneþar (cap. 2,48) ºi a devenit un consilier de încredere al marelui împãrat. Sub urmaºii lui Nebucadneþar, serviciile lui Daniel par sã nu fi fost de dorit. Totuºi, el este din nou gãsit având un rol în noaptea cãderii Babilonului, ca traducãtor al scrisului misterios de pe zid (cap. 5). La scurt timp dupã aceea, a ajuns încã o datã la o poziþie înaltã de onoare ºi rãspundere în proaspãtul format Imperiu Persan (cap. 6).

Toate viziunile lui Daniel consemnate în cap. 7-12 au fost primite în ultimii ani ai vieþii lui, prima (cap. 7) în primul an al lui Belºaþar (552 sau poate mai târziu), iar ultima (cap. 10-12) în al III-lea an al lui Cir, 536/35 î.Hr. Probabil cã pe vremea aceea, când Daniel era în vârstã de aproape 90 de ani, i s-a poruncit sã-ºi încheie cartea ºi sã o sigileze (cap. 12,4.13). Pentru aceste motive întinsa slujire profeticã a lui Daniel poate fi cuprinsã cu aproximaþie între 603 ºi 535 î.Hr.

Osea

Profetul Osea a fost un cetãþean al regatului de nord al lui Israel, al cãrui conducãtor, Ieroboam II, este numit de profet "împãratul nostru" (cap. 1,1; 7,5). O comparaþie între unele din profeþiile sale ºi acelea ale lui Amos aratã cã Osea a fost un contemporan mai tânãr al lui Amos (comp. Osea 4,3 cu Amos 8,8; Osea 4,15 cu Amos 5,5; Osea 8,14 cu Amos 2,5). Întrucât îºi începuse lucrarea pe vremea lui Ozia, regele lui Iuda ºi Ieroboam II, regele lui Israel (cap. 1,1), Osea a continuat pânã pe vremea lui Ezechia, regele lui Iuda (cap. 1,1). Totuºi, toate soliile lui au fost adresate regatului de nord al lui Israel.

Cartea nu face nici o referire la cãderea Samariei, care a avut loc în anul 723/22 î.Hr., ºi, prin urmare, se poate trage concluzia cã ultima solie a profetului a fost datã înainte de nimicirea Samariei. Pentru aceste motive slujirea lui poate sã fie datatã ca extinzându-se cam de la 755 (sau mai devreme) pânã pe la 725 î.Hr.

Ioel

Nu se ºtie nimic despre profetul Ioel în afarã de faptul cã era fiul lui Petuel (cap. 1,1). Lucrarea lui e caracterizatã de iscusinþã în folosirea limbii, o sintaxã bine echilibratã, ºi o poezie vie ºi impresionantã. Totuºi, cartea nu conþine nici o indicaþie clarã cu privire la perioada în care a trãit profetul. Este cu neputinþã sã fixãm data plãgii distrugãtoare a lãcustelor pe care profetul o descrie atât de viu ºi o comparã cu groaza apropiatei zile a judecãþii. Învãþaþii se diferenþiazã în mare mãsurã în ce priveºte concepþiile lor cu privire la timpul slujirii lui Ioel. Vechea generaþie îl aºeazã în secolul al IX-lea î.Hr., în timp ce majoritatea comentatorilor sunt acum înclinaþi sã-l plaseze fie în timpul regelui Iosia, fie în perioada postexilicã. Din moment ce nu existã nici o dovadã decisivã pentru nici una din aceste trei concepþii, toate sunt prezentate aici:

1. Secolul al IX-lea. - Marile imperii ale Asiriei ºi Babiloniei nu apar în orizontul profetului. Astfel, el pare sã fi lucrat înainte de vremea când Asiria se amesteca în treburile Palestinei. Din moment ce actele ostile ale popoarelor pãgâne sãvârºite împotriva lui Iuda (cap. 3,4.etc.) pare sã se refere la acelea raportate în 2Regi 8,20-22 ºi 2Cronici 21,8-10.16, în timp ce nimic nu indicã spre necazurile provocate de Hazael, aºa cum sunt raportate în 2Regi 12,17.18 ºi 2Cronici 24,23.24, s-a tras concluzia cã Ioel ºi-a dat soliile în perioada cuprinsã între aceste douã evenimente. Mai mult decât atât, s-a considerat cã lucrarea lui s-a desfãºurat în perioada în care marele preot Iehoiada îndeplinea funcþia de regent pentru regele copil Ioas (2Regi 11,17 la 12,2), fapt care ar explica de ce regele nu este amintit nicãieri în carte, pe când în schimb serviciul la templu prospera.

2. Secolul al VII-lea. - Concepþia aceasta susþine cã lucrarea lui Ioel pare sã se încadreze în primii ani ai lui Iosia, când puterea asirianã se apropia de sfârºitul ei, iar Babilonul era încã un regat slab. De aici vine absenþa referirilor la aceste douã state din partea profetului. Întrucât Iosia a venit la tron pe când era copil, Ioel trebuie sã fi trãit în timpul unui regent, lucru care explicã de ce nu aminteºte nici un rege. Mai mult, faptul cã popoarele Tirului ºi Sidonului nu apar ca naþiuni ostile lui Iuda decât în ultimele decenii ale istoriei lor, ele fiind amintite de Ioel ca vrãjmaºi ai lui Iuda, pare de asemenea sã indice o datã târzie pentru lucrarea profetului. La aceasta se poate adãuga menþionarea grecilor (cap. 3,6), care abia dacã au jucat vreun rol în Istoria Orientului Apropiat mai înainte de secolul al VII-lea. Pentru aceste motive în comentariul acesta a fost adoptatã datarea secolului al VII-lea pentru Ioel, deºi nu existã dovezi decisive cã aceastã alegere este corectã.

3. În perioada postexilicã. - Absenþa oricãrei referiri la vreun rege al lui Iuda, la Asiria sau Babilon, referirea la ostilitatea Tirului ºi Sidonului ºi menþionarea grecilor, au fost considerate de unii comentatori drept dovezi pentru o datare postexilicã a lui Ioel. Totuºi, nu se face nici o referire nici la Persia, lucru de aºteptat dacã scrierea ar fi avut o datã atât de târzie. Faptul acesta slãbeºte argumentele în favoarea unei datãri atât de târzii.

Amos

Amos se prezintã cititorilor sãi ca "pãstor" ºi "strângãtor de smochine" (cap. 1,1; 7,14). În introducerea cãrþii sale el declarã cã a lucrat în timpul regilor Ozia al lui Iuda ºi Ieroboam II al lui Israel. Întrucât sunt menþionaþi numai aceºti doi regi, Amos pare sã fi profetizat pe vremea când ambii regi erau unici domnitori în respectivele lor regate. Ozia a fost unic rege peste Iuda între 767 ºi 750 î.Hr., iar Ieroboam peste Israel între 782 ºi 753 î.Hr. Prin urmare, slujirea lui Amos trebuie sã fi avut loc în perioada 767-753 î.Hr. O datare mai precisã este imposibilã în ciuda declaraþiei cã prima solie divinã i-a fost datã "cu doi ani înaintea cutremurului de pãmânt" (cap. 1,1), deoarece data acestui eveniment nu este cunoscutã. Totuºi, cutremurul acela trebuie sã fi fost foarte puternic deoarece, aºa cum aratã Zaharia 14,5, amintirea lui era încã proaspãtã în mintea oamenilor chiar ºi dupã 250 de ani.

Profetul era cetãþean al regatului lui Iuda, dar a dat solii ºi pentru regatul lui Israel. Câteva din soliile lui au fost împotriva unor diverse naþiuni strãine. El s-a dus la Betel, un oraº sanctuar al regatului de nord, pentru a duce profeþii de avertizare, mustrare ºi osândã pentru Israel.

Obadia

Scurta carte a lui Obadia, constând din numai 21 de versete, nu are datã, iar fixarea ei cronologicã este incertã. Profeþia lui Obadia, îndreptatã împotriva Edomului, presupune cã de curând avusese loc o jefuire a Ierusalimului ºi o ducere în robie a multor iudei. Unii cred cã profetul se referã la cucerirea Ierusalimului pe vremea regelui Ioram (2Regi 8,20-22; 2Cronici 21,8-10.16.17) în secolul al IX-lea; alþii considerã cã profetul vorbeºte despre distrugerea Ierusalimului de cãtre Nebucadneþar în anul 586 î.Hr. Cã unele din cuvintele lui se gãsesc ºi în Ieremia (Obadia 1.3.4; comp. cu Ieremia 49,14.16) ºi Ioel (Obadia 15.17; comp. Ioel 1,15; 2,1.32) nu poate fi o dovadã nici pentru o datã mai târzie, nici pentru una mai timpurie. Data mai târzie este consideratã aici, fãrã prejudecãþi faþã de una mai timpurie.

Iona

Profetul Iona era un Galileean din Gat-Hefer. Cartea lui nu conþine o datã directã pentru a stabili timpul misiunii lui la Ninive. Totuºi, 2Regi 14,25 afirmã cã Iona a rostit ºi o profeþie cu privire la extinderea hotarelor lui Israel care a fost împlinitã de Ieroboam II. Profeþia aceasta trebuie sã fi fost rostitã fie înainte ca regele Ieroboam sã fi ajuns la tron (c. 793 î.Hr.) fie în decursul primilor ani ai

domniei lui. De aici reiese cã Iona a fost probabil cel mai timpuriu dintre profeþii pe care îi studiem.

O aºa timpurie datã pentru lucrarea lui Iona - în jur de 790 î.Hr. - corespunde foarte bine cu istoria Asiriei. Singura perioadã în care pare sã se încadreze misiunea lui Iona la Ninive, cu rezultatele ei, este domnia lui Adad-nirari III (810-782). Pentru o scurtã perioadã în cursul domniei lui, Asiria s-a întors de la religia ei politeistã la un fel de cult monoteist al lui Nabu (vezi Vol. II, p. 60).

Mica

Mica a fost un profet din Moreºet-Gat (cap. 1,1.14) probabil Tell ej-Djudeideh în partea de sud-vest a Iudeii. El nu trebuie confundat cu Mica fiul lui Imla, un profet din Israel pe vremea lui Ahab (secolul al IX-lea î.Hr.). Comentatorii mai timpurii au cãutat sã identifice pe unul cu celãlalt, datoritã folosirii unor expresii similare în exprimãrile lor (Mica 1,2; vezi 1Regi 22,28). Totuºi, datele cronologice oferite de Mica sunt împotriva unei astfel de identificãri ºi aratã cã între cei doi oameni se gãseºte o depãrtare de un secol sau mai mult. Mica spune cã lucrarea lui a avut loc în timpul regilor Iotam, Ahaz ºi Ezechia (cap. 1,1). Întrucât domnia personalã a lui Iotam a început dupã moartea tatãlui sãu Ozia în anul 740/39, data iniþialã pentru lucrarea profeticã a lui Mica ar trebui probabil sã fie plasatã dupã aceastã datã. Ca urmare, el a fost un contemporan întrucâtva mai tânãr al lui Isaia, cu al cãrui vocabular ºi cu a cãrui terminologie profeþiile lui prezintã multe similaritãþi (Mica 4,1-4; vezi Isaia 2,2-4). De asemenea Ieremia (cap. 26,18) citându-l pe Mica (cap. 3,12) mãrturiseºte despre faptul cã Mica a slujit pe vremea lui Ezechia. Toate acestea duc la concluzia cã Mica a profetizat cu aproximaþie între 740 ºi 700 î.Hr.

Naum

Despre Naum se spune cã era din Elcoº (cap. 1,1), însã Elcoº este necunoscut ca toponim, deºi comentatorii au cãutat sã-l identifice cu Elkesi din Galileea nordicã, Alkuº din vecinãtatea Mosulului, ºi cu un oraº din apropiere de Eleutheropolis în Iuda. Cert este, totuºi, cã a trãit ºi a lucrat în regatul de sud, ºi cã principala sa profeþie avea în vedere Asiria în general ºi cetatea Ninive în particular. Nu existã date cronologice, însã profetul vorbeºte despre cãderea lui No (cap. 3,8) ca despre un eveniment trecut. Acest oraº-capitalã din Egiptul de Sus, cunoscutã mai bine sub numele grecesc de Teba, a fost distrusã de împãratul Asurbanipal în anul 663 î.Hr., datã care oferã limita de timp superioarã a profeþiilor lui Naum. Pe de altã parte, distrugerea Ninivei este descrisã ca un eveniment încã în viitor (cap. 3,7). Capitala asirianã Ninive a fost cuceritã ºi nimicitã de forþele unite ale Mediei ºi Babiloniei în anul 612 î.Hr., care este, în consecinþã, cea mai târzie datã

posibilã pentru Naum. Descrierea vie de cãtre profet a catastrofei care se abãtuse asupra Tebei lasã impresia cã evenimentul era încã proaspãt în amintirea oamenilor, pe de altã parte puterea Asiriei, deºi slãbitã, încã nu ajunsese la sfârºit. Astfel, anul 640 î.Hr., la o distanþã aproape egalã de cele douã limite, marcate de nimicirea Tebei ºi, respectiv, cãderea Ninivei, ar pãrea sã fie o datã ipoteticã rezonabilã pentru slujirea lui Naum ca profet.

Habacuc

Nimic nu se cunoaºte cu privire la profetul Habacuc în afarã de numele lui. Este posibil sã fi fost cântãreþ la Templu, întrucât cel de-al treilea capitol al lui este dedicat "mai marelui cântãreþilor" pentru instrumente cu corzi (cap. 3,19). Deºi în carte nu se gãsesc date cronologice, anumite afirmaþii permit o datare relativ exactã a profeþiilor sale. Templul este menþionat ca încã existent (cap. 2,20), lucru care aratã cã aceastã carte a fost scrisã înaintea distrugerii Ierusalimului de cãtre Nebucadneþar în anul 586 î.Hr. Mai mult, ridicarea Haldeilor ºi invadarea de cãtre ei a apusului este prezisã, lucru care, însã, pãrea pe vremea aceea de-a dreptul incredibil (1,5-7). Aceastã stare de fapt se potriveºte cel mai bine cu perioada dinaintea ridicãrii Imperiului Haldeilor sub Nabopolasar, care a început sã domneascã în anul 626/25 î.Hr. ºi care, împreunã cu Mezii, a fost responsabil de distrugerea Asiriei. O datã, posibil în jurul anului 630 î.Hr., însã înainte ca Haldeii sã fi devenit o putere oarecum importantã, ar pãrea cea mai potrivitã pentru perioada activitãþii profetice a lui Habacuc.

Þefania

Genealogia profetului Þefania merge înapoi pânã la un personaj important, probabil regele Ezechia din Iuda. El afirmã cã a activat pe timpul regelui Iosia (cap. 1,1), care a domnit de la 640 pânã la 609 î.Hr. Distrugerea Ninivei, care a avut loc în anul 612, este amintitã ca un eveniment viitor, indicând cã lucrarea lui Þefania a precedat aceastã datã. Mai mult, menþionarea repetatã a ticãloºiei lui Iuda, caracterizatã ca îngrozitoare la momentul respectiv (vezi cap. 1,4-6.8.912; 3,1-3.7), indicã timpul dinaintea reformei lui Iosia, care a început la anul 623/22. Observaþiile acestea par sã-l plaseze pe Þefania în anii de început ai domniei lui Iosia, probabil în jurul lui 630 î.Hr., ca un contemporan al lui Habacuc.

Hagai

Lucrarea curajoasã a lui Hagai a determinat reluarea reconstrucþiei Templului pe vremea lui Darius I, dupã ce lucrarea încetase pentru o perioadã (Ezra 4,24; 5,1). Cartea lui Hagai cuprinde patru cuvântãri, fiecare purtând o datã precisã specificând ziua, luna ºi anul domniei lui Darius (cu privire la aceste date vezi Vol. III, p. 98,99). Ordinea consecutivã a cãrþii lui Hagai ar indica faptul cã întreaga slujire consemnatã a acestuia a durat nu mai mult de trei luni ºi jumãtate, cu începere din 29 august 520 î.Hr. (cap. 1,19) ºi extinzându-se în ultimele douã discursuri consemnate (cap. 2,10.20), pânã la 18 decembrie 520 î.Hr. Lucrarea nici unui alt profet nu poate fi datatã cu atâta precizie precum cea a lui Hagai.

Zaharia

Probabil cã Zaharia fãcea parte dintr-o familie preoþeascã (cap. 1,1; comp. Neemia. 12,12,16). Chemarea i-a fost adresatã cândva în octombrie / noiembrie 520 î.Hr., în acelaºi an cu prima apariþie a lui Hagai (cap. 1,1; cu privire la datele lui Zaharia, vezi Vol. III, p. 98-100). Alte câteva profeþii au urmat la câteva luni dupã aceea (Zaharia 1,7 pânã la 6,15). Apoi a urmat o pauzã de aproape doi ani în activitatea lui, la finele cãreia Zaharia a primit o nouã solie divinã, pe 6 decembrie 518 (cap. 7,1), consemnatã în capitolele 7 ºi 8. Restul soliilor ºi profeþiilor, aflate în capitolele 9-14, nu sunt datate, fapt datoritã cãruia nu putem fixa durata activitãþii profetului. În timp ce se cunoaºte astfel cã el ºi-a început lucrarea în 520 ºi a continuat pânã în 518 î.Hr., sfârºitul slujirii sale profetice trebuie sã fie lãsat deschis. Încheierea slujirii sale este provizoriu fixatã de unii învãþaþi în 510. Este posibil ca el sã fi lucrat un timp mult mai îndelungat, întrucât capitolele 9-14 ar putea sã fi fost date la un moment mult mai târziu.

Maleahi

Nu se ºtie dacã Maleahi este numele autorului sau numai titlul unui autor altfel anonim, din moment ce Maleahi înseamnã "solul meu". Dacã a doua ipotezã este adevãratã, atunci lucrarea lui este unica lucrare anonimã dintre cãrþile profetice ale Vechiului Testament. Totuºi, nu existã nici un motiv întemeiat pentru care Maleahi sã nu fie considerat un nume propriu.

Nu numai cã Maleahi este ultimul din ºirul profeþilor; este ºi ultima carte profeticã produsã în perioada pre-creºtinã. Soliile ei aratã cã a fost scrisã dupã vremea regatului lui Iuda, pe când þara era condusã de un guvernator (cap. 1,8), fapt care indicã perioada persanã. Se pare cã templul era rezidit, iar jertfele aduse cu regularitate pe vremea activitãþii profetului (cap. 1,7-10). Diferitele abuzuri condamnate de Maleahi erau, în general, la fel cu acelea pe care le-a gãsit Neemia când s-a

întors la Ierusalim pentru al doilea mandat de guvernator (Maleahi 3,8.9; comp. Neemia 13,10-12; Maleahi 2,11-16; comp. Neemia 13,23-27).

Din nefericire, al doilea mandat ca guvernator al lui Neemia, nu poate fi datat, lucru care îngreuneazã întrucâtva datarea Maleahi. Primul mandat al lui Neemia a durat de la 444 pânã la 432 î.Hr. (cap. 5,14), dupã care a fost rechemat în Persia. Acolo a rãmas pentru o perioadã nedeterminatã înainte de reîntoarcerea în Iudeea ºi descoperirea abuzurilor descrise în cap. 13. Acestea au fost remediate de acþiunile viguroase ale guvernatorului. Aceasta ne determinã sã tragem concluzia cã lucrarea lui Maleahi poate sã fi urmat dupã primul mandat al lui Neemia ca guvernator, însã a precedat întoarcerea lui la Ierusalim din capitala persanã. În consecinþã, cartea poate fi datatã probabil în jurul anului 425 î.Hr.