ANATOMIE SI FIZIOLOGIE- pielea

Pielea, un organ senzorial care potejează organismul fiind o barieră între organism şi

mediu extern şi experimentând senzaţii de atingere / presiune, temperatură şi durere prin

intermediul multor terminaţii nervoase şi a receptorilor care recunosc şi transmit aceşti

stimuli.

La adulţi, pielea are o suprafaţă de 1,5-2 m2 , iar masa ei se ridică, luând în conside-

rare şi hipoderma, la 18-20 kg.

Grosimea pielii este de 0,5-4 mm - cel mai groasă în palmă şi pe tălpi (do 80µm) şi

cel mai subţire pe abdomen (6-36µm).

Grosimea hipodermei (ţesutul adipos) se modifică odată cu vârsta, se modifică de

asemenea în funcţie de sex, hrană şi condiţiile de viaţă.

Funcţiile pielii (fig 1)

funcţia de apărare, împiedică pătrunderea unor agenţi patogeni în organism (bacterii,

substanţe toxice, radiaţii)

funcţia termoregulatoare - menţinerea unei homeostazii termice:

temperatură constantă a corpului, pentru evitarea supraîncălzirii reduce temperatura prin

evaporarea apei prin sudoare,

temperatură scăzută pentru reducerea pierderii temperaturii corporale, firele de păr prin

Musculus arrector pili se zbârlesc, pielea având aspectul de piele de gâscă.

funcţia de apărare faţă de razele ultraviolete această funcţie e realizată de stratul

cornos stratum corneum absoarbe şi reflectă cam 50% din radiaţii, absorbirea radiaţiilor se

realizează prin pigmentul din piele melanină producând bronzarea pielii, la o expunere extremă

la aceste radiaţii se poate produce cancerul de piele.

funcţia imunologică a pielii este realizată de celulele Langerhans din piele.

funcţia de organ de simţ este una din funcţiile de comunicare a pielii cu mediul

înconjurător, aceasta fiind îndeplinit de receptorii:

o de durere (fiind până la 200/cm2),

o de presiune (corpusculii Vater-Pacini),

o termoreceptorii (corpusculii Krause),

o receptorii la întindere (corpusculii Ruffini),

o receptorii tactili sunt mai deşi la buze, degete, limbă, sfârcul mamelei, organele

genitale externe (corpusculii Meissner şi celulele Merkel).

pielea ca rezervor de celule embrionare această funcţie este folosită de chirurgie în

transplanturi.

Fig.1.Functiile pielii

functia secretorie-este asigurata de glandele sudoripare si glandele sebacee si difera in

functie de sex,varsta

Structura pielii- pielea este formata din trei straturi distincte (fig.2 si fig.2 a):

hipoderma (ţesutul subcutanat) (subcutis);

dermul (pielea propriu-zisă) (corium);

epiderma (epidermidis).

Fig.2-Structura pielii

Hipodermul(ţesutul subcutanat (subcutis, hypodermis)-numit de asemenea

hypodermis sau subcutis este cel mai adanc tesut al pielii.

Este format din tesut conjunctiv si cu exceptia catorva locuri acesta este bogat in

celule grase (grasime subcutanata)

Tesutul subcutanat este flexibil, are o elasticitate la stimulii mecanici si poate face

cute.

Vine in contact cu fibrele musculare si periostul.

Vasele de sange, nervii (receptori tactili) glandele cutanate (foliculii firelor de par,

glandele sudoripare) se gasesc in subcutis.

Dermul (corium)-impreuna cu epiderma sunt cunoscute sub numele de cutis.

Este format dintr-o retea de:

• colagen si fibre elastice,

• nervi si vase de sange si nu contine tesut adipos.

Dermul se imparte in 2 straturi:

Stratul reticular(stratum reticulare) -acesta este stratul cel mai de jos al dermului

si este format dintr-o retea densa, neregulata de tesut conjunctiv.

Dermul papilar(stratum papillare)-stratul superior al dermului vine in contact cu

epidermul, fiind conectat prin “punti” dermice.

Tesutul conjunctiv al dermului bogat vascularizat si inervat este raspunzator pentru

aspectul pielii cat si pentru elasticitatea si fermitatea acesteia.

Epiderma(epidermidis)-este un epiteliu scuamos gros, keratinizat,

pluristratificat care acopera corpul si a carei grosime variaza intre 0.3 mm si

cativa milimetri.

Straturile epidermului sunt:

Strat bazal (stratum basale)-celulele epidermale noi se formeaza in stratul bazal.

Celulele migreaza incet si se keratinizeaza catre stratul cornos (invelis cornos).

Melanina care este necesara pentru protejarea pielii impotriva luminii solare este

sintetizata in stratul bazal.

Strat spinos(stratum spinosum)-spatiile intercelulare pot fi gasite intre celulele

stratului spinos si acestea contin provizii de nutrienti si oxigen pentru celule.

Strat granulos(stratum granulosum)-este format din celule fusiforme care contin

granule de keratina necesare pentru refractia luminii.

Strat cornos(stratum corneum)-este tesutul superficial de la suprafata pielii si este

format din celule epiteliale keratinizate moarte care sunt continu indepartate prin procesul

de descuamare.

Formeza bariera principala impotriva factorilor nocivi ai mediului.

Fig2.a

1. Muschiul;2.Fascia;3.Vena;4.Artera;5.Nerv;6.Vase limfatice;7.Tesut adipos; 8.Fibre de

colagen din tesutul conjunctiv; 9.Glande sudoripare;10.Foliculul firului de

par;11.Papila;12.Glanda sebacee;13.Receptor (ex. receptor tactil);14.Por al glandei

sudoripare;15.Strat cornos;16.Strat bazal;17.Melanocit;18.Muschiul erector al firului de par

Terminaţiile nervoase libere - recepţionează excitaţiile tactile, termice, dureroase,

presionale şi vibratorii.

Sunt situate în toate straturile pielii.

Cropusculii Meissner(M) sunt stimulaţi de atingeri fine. Se găsesc la nivelul papilelor

dermice.

Cropusculii Ruffini(R) recepţionează excitaţiile pentru senzaţia de cald, tracţiunile şi

deformaţiile. Sunt situaţi în derm şi hipoderm.

Cropusculii Pacini(P) sunt stimulaţi de mişcări slabe, rapide şi de intensitate mică.

Sunt situaţi în hipoderm, muşchi, tendoane şi articulaţii.

Cropusculii Krause recepţionează excitaţiile pentru senzaţia de rece. Sunt mai numeroşi

la nivelul mâinilor şi feţei (în dermă).

Discurile Merkel sunt stimulate de atingeri puternice, se adaptează lent şi parţial.

Sunt situate în epidermă.

Anexele pielii:

fanerele

glandele pielii, formaţiuni special diferenţiate pentru apărarea ei.

Fanerele:- sunt organe anexe ale pielii, fiind prezente la om sub forma unghiilor

şi a părului. Unghiile sunt două forme particulare de cheratină. Deşi unghiile sunt produ-

se de celule vii ale pielii, unghia propriu-zisa este un ţesut mort şi nu va durea şi nu va

sângera în caz de leziune. Partea vizibila a unghiei este numită corp unghial si forma ei

este determinata în parte de factori genetici. Partea de la baza unghiei, implantata intr-un

şanţ al pielii, este denumita rădăcina unghiei. Structura externă a tegumentului acoperă

cuticula( partea care acoperă rădăcina) aflată la baza unghiei. Stratul celular inferior al

pielii ce compune pliul unghiei ce este denumit matrice generala. Celulele acestuia se di-

vid şi cele superioare cresc şi se încarcă cu cheratină. Când celulele mor, devin părţi ale

unghiei propriu-zise. Daca matricea este puternic afectată, unghia se pierde (fig.3).

Fig. 3

Părul este produs de celulele foliculilor piloşi şi exista doua tipuri; părul fin prezent

pe suprafaţa corpului, cu excepţia palmelor şi a tălpilor şi părul mai gros si pigmentat ,

prezent la nivelul capului, sprâncenelor, bărbiei şi zonelor genitale. Partea vizibilă a pă-

rului se numeşte tijă şi este formată din celule moarte cheratinizate. Tija este implantată

într-o depresiune tubulară a pielii (folicul). Părul creşte prin rădăcină, papila dermică,

care se găseşte la baza foliculului, fiind alimentată de fluxul sanguin.

Fig. 4

Glandele pielii:- în interiorul dermei se află glandele sudoripare, sebacee,

apocrine, foliculii piloşi, vase sangvine şi nervi.

Nervii penetrează epiderma dar vasele sanguine rămân în dermă.

Părul şi conductele glandulare trec prin epidermă până la suprafaţă.

Fiecare glandă sudoripară este formată dintr-un conduct contorsionat de celule

epiteliale care se deschid în ductul sudoripar, deschizându-se la suprafaţa pielii (fig.5).

Fig. 5

Secreţia glandelor sudoripare este controlată de creier şi este protectiv de emoţii,

stress sau de alte necesităţi calorice.

Glandele sebacee se deschid în foliculii piloşi şi sunt constituiţi din protect epiteliale

specializate ,care produc sebumul, o secreţie uleioasă. Sunt foarte numeroase pe cap, faţă,

piept şi spate. Ele au funcţia de a lubrefia părul şi tegumentul şi sunt controlate de

hormonii sexuali.

Glandele endocrine se dezvoltă la pubertate şi sunt prezente la nivelul axilelor,

sânilor şi lângă protectiv protect. Ele au un miros specific şi sunt o caracteristică sexuala.

Când încep să se dezvolte,secretă un produs cu o densitate asemănătoare laptelui.

Există o reţea fină de terminaţii nervoase în ambele straturi ale pielii, care sunt

mai numeroase în mod particular la nivelul pulpei degetului. Ele transmit stimuli de

căldură la atingere la fel ca şi la rece, mâncărime şi durere care pot iniţia reflexe de

protective (fig. 6).

Fig. 6

Mucoasele:

Mucoasa este foarte asemănătoare ca structură cu pielea. Deosebirile constau mai

ales în absenţa cheratinizării şi a fanerelor. Celulele nu conţin pigmenţi deşi există

melanocite inactive.

Din această cauză epiteliul este transparent. Şi o altă deosebire constă în

absenţa anexelor (dar pe marginea liberă a buzelor există glande sebacee).