ANALYSIS OF QUALITY MANAGEMENT SERVICES INDUSTRY IN … · 2018. 1. 29. · stimularea citirii...

Siguranţa alimentară în contextul Uniunii Europene AE

Vol. 20 • Nr. 47 • Februarie 2018 51

SIGURANȚA ALIMENTARĂ A CONSUMATORULUI

ȘI POLITICILE PUBLICE DE INTERVENȚIE

ASUPRA ETICHETĂRII PRODUSELOR ALIMENTARE ÎN ROMÂNIA

Dacinia Crina Petrescu1*, Ruxandra Mălina Petrescu-Mag2, Florina Bran3 şi

Carmen Valentina Rădulescu4

1), 2)Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca, Romania 3), 4)Academia de Studii Economice, București, România

Vă rugăm să citați acest articol astfel:

Petrescu, D.C., Petrescu-Mag, R.M., Bran, F. and

Rădulescu, C.V., 2018. Consumer Food Security and

Labeling Intervention on Food Products through Public

Policies in Romania. Amfiteatru Economic, 20(47),

pp. 99-115.

Istoria articolului

Primit: 15 septembrie 2017

Revizuit: 8 octombrie 2017

Acceptat: 13 noiembrie 2017

Rezumat

Înțelegerea corectă a cunoștințelor și percepțiilor consumatorilor privind

etichetarea produselor alimentare este o condiție prealabilă pentru dezvoltarea și

implementarea unor politici coerente privind siguranța alimentară. Unul dintre obiectivele

articoluluia fost de a descoperi cât de des consumatorii citesc și folosesc informații de pe

eticheta alimentelor. Alt obiectiv a fost acela de a explora preferințele părților interesate

pentru mai multe opțiuni de politică publică relevante pentru siguranța alimentară. În acest

sens a fost realizat un sondaj pe un eșantion de 312 consumatori români și s-a facut

evaluarea unor opțiuni de politică publică de către patru grupuri de părți interesate

(producători și vânzători de produse alimentare, medici, antrenori de fitness și

consumatori). Rezultatele scot în evidență faptul că informațiile care sunt citite cel mai

frecvent includ„data expirării” și „prețul”, urmate îndeaproape de „cantitate” și „marcă”.

Dintre politicile publice testate, cel privind etichetele de tip semafor și mesajele de interes

social au fost recompensate cu scoruri ridicate de către părțile interesate. Deși nutriția are

un impact decisiv asupra stării de sănătate, informațiile referitoare la nutrițienu au o

frecvență mare de consultare de către consumatori, ceea ce justifică implementarea unor

politici publice destinate sporirii interesului și frecvenței de citire a informațiilor privind

nutriția de pe eticheta produsului alimentar.

Cuvinte-cheie: etichetă, siguranță alimentară, consumator, comportament de citire a

etichetei, politică publică, România.

Clasificare JEL: D18, M31, Q18, R28

*Autor de contact, Dacinia Crina Petrescu – [email protected].

AE Siguranța alimentară a consumatorului și politicile publice de intervenție asupra etichetării produselor alimentare în România

52 Amfiteatru Economic

Introducere

Sectorul agro-alimentar a suferit, în timp, numeroase intervenții, dintre care

unele se încadrează în categoria politicilor publice agricole, de mediu, de sănătate

sau de protecție a consumatorilor, menite să garanteze siguranța alimentară,

bunăstarea animalelor sau să adapteze sectorul la concurența tot mai intensă. În ceea ce

privește politicile destinate protecției consumatorilor, ele sunt foarte diverse și pot viza, de

exemplu, protecția datelor, siguranța alimentelor sau modalitățile de informare a

consumatorilor.Siguranța alimentară este o preocupare globală care privește diverse aspecte

ale vieții de zi cu zi și include manipularea, pregătirea și depozitarea alimentelor într-un

mod care să reducă eficient riscul îmbolnăvirii oamenilor din cauza alimentelor consumate

(Santacruz, 2016). O dietă sănătoasă ajută la prevenirea malnutriției în toate formele ei,

precum și a unei serii de boli netransmisibile (WHO, 2015). Atât dieta sănătoasă, cât și

siguranța alimentară sunt componente ale calității alimentelor (alături de alte atribute luate

în considerare de consumator, cum ar fi gustul sau culoarea) (Aung și Chang, 2014).

Prezența amândurora este necesară concomitent, căci existența doar a uneia nu poate

compensa lipsa celeilalte. Astfel, un produs poate părea sănătos din punct de vedere

nutrițional, dar poate fi lipsit de siguranță (de exemplu, când este contaminat cu agenți

patogeni sau chimicale nocive) (Aung și Chang, 2014). S-a observat că pentru a adopta o

nutriție echilibrată este importantă deținerea unor cunoștințe atât despre aceasta, cât și

despre siguranța alimentară (Prell et al., 2005; Turconi et al., 2008; Maican, 2015).. Aceste

cunoștințe pot fi în parte dobândite citind eticheta produselor alimentare. Eticheta este un

instrument care poate ajuta consumatorii să facă alegeri sănătoase (care respectă o dietă

echilibrată) și sigure în același timp. Pentru promovarea unei alimentații sănătoase,

Organizația Mondială a Sănătății (OMS) se adresează și decidenților politici și

consumatorilor: primei categorii OMS îi recomandă să ia în considerare instrumentele de

reglementare și voluntare, cum ar fi politicile de marketing, inclusiv de etichetare a

produselor alimentare, și măsuri economice de stimulare sau descurajare (de exemplu,

subvențiile, impozitarea); pe consumatori, OMS îi încurajează să pretindă alimente

sănătoase, inclusiv prin solicitarea și folosirea etichetării alimentelor, care să asigure

informații exacte, standardizate și comprehensibile cu privire la conținutul de nutrienți

(OMS, 2015).

Obiectivele principale ale cercetării au fost de a descoperi cât de frecvent citesc și

utilizează consumatorii informații specifice de pe eticheta produselor alimentare și de a

explora preferințele părților interesate față de mai multe opțiuni de politică publică

relevante pentru siguranța alimentară. Această direcție de cercetare se bazează pe faptul că

stimularea citirii informațiilor de pe etichete, în special a celor nutriționale, se numără

printre cele mai evidente și mai cuprinzătoare măsuri de politică publică legate de dietă,

care pot stimula o alimentație sănătoasă (Graham et al., 2012) și pot avea o influență

hotărâtoare asupra sănătății (WHO, 2004). Premisa acestei cercetări este că o înțelegere

corectă a cunoștințelor și percepțiilor consumatorilor privind etichetarea produselor

alimentare este o condiție prealabilă necesară pentru dezvoltarea și implementarea unor

politici coerente și adecvate în materie de siguranță alimentară. Sarcina acestei înțelegeri

este departe de a fi simplă, deoarece decizia cu privire la alimentele pe care le cumpărăm,

servim și mâncăm este încorporată într-un ansamblu complex de relații sociale și concepte

culturale, care generează sens și statut mâncării (Wilcock et al. 2004). Noutatea cercetării

de față este dată de o imagine integrată a comportamentului de citire a etichetei – care

include premisele citirii, citirea propriu-zisă și consecințele ei – plasată în contextul


Vol. 20 • Nr. 47 • Februarie 2018 53

dezbaterii privind siguranța alimentară. Mai mult, pentru prima dată, cunoștințele despre

comportamentul consumatorilor români de citire a etichetei au fost transpuse în trei scenarii

de politică publică, oferind astfel răspunsuri practice la problemele de siguranță alimentară,

răspunsuri susținute de alegerile pe care părțile interesate le-au făcut.

Articolul include o recenzie a literaturii de specialitate,metodologia cercetării,

după care se prezintă și se discută rezultatele obținute. Acestea fac referire, pe de o parte,

lacomportamentul consumatorilor de citire a etichetei/părții frontale a ambalajului (PFAA;

front-of-package) (fiind analizate premisele citirii, citirea în sine și consecințele ei), iar, pe

de altă parte, latrei opțiuni de politici publice cu privire la etichetare menite să promoveze

siguranța alimentară și care se bazează pe informații legate de citirea etichetei. În final,

contribuțiile lucrării și direcțiile posibile de continuare a cercetării sunt sintetizate în

secțiunea de concluzii.

1. Recenzia literaturii de specialitate

Siguranța alimentară a devenit în ultimele decenii un important atribut al calității

produselor alimentare pentru că ea nu mai este percepută de consumatori ca fiind de la sine

asigurată de vreme ce produsul este prezent pe raft, ciei doresc acum să primească mesage

care le confirmă ca alimentul este sigur (de exemplu, prin etichete care certifică faptul că

alimentul a fost obținut respectând cerințele unui sistema de management al calității

alimentare) (Röhr et al, 2005). Considerat ca un termen eterogen, siguranța alimentelor

poate fi interpretată în diferite forme, iar definițiile consumatorilor despre aceasta se

formează prin percepții individuale. Una dintre cele mai cunoscute definiții ale siguranței

alimentare o consideră drept inversul riscului alimentar și susține că poate fi exprimată ca

probabilitatea de a nu suferi un prejudiciu ca urmare a consumului unui anumit aliment

(Henson și Traill, 1993).

Studiile arată că,în general, consumatorii sunt nesiguri cu privire la siguranța și

calitatea alimentelor consumate, în ciudafaptului că există o gamă largă de

instrumente de control, și, prin urmare, oferta alimentară nu a fost niciodată mai sigură și

mai bine monitorizată ca acum(Verbeke et al., 2007). Alertele și scandalurile nesfârșite cu

privire la alimente au dus la intensificarea preocupării consumatorilor pentru sănătate, ceea

ce i-a făcut să devină mult mai selectivi cu alimentele cumpărate și săacorde o mai mare

importanță igienei, siguranței alimentare și aspectelor nutriționale(Mohd Nawi și Mohd

Nasir, 2014). Astfel, eticheta/partea frontală a ambalajului (PFAA; front-of-pack; ambalajul

produsului) este purtătoarea atributelor privind siguranța alimentară, cum ar fi data

expirării, numărul de calorii, aditivii sau lista ingredientelor în sine.

Acest articol evidențiază comportamentul consumatorului de citire a informațiilor

de pe etichetă/PFAA, și anume premisele citirii, frecvența citirii și consecințele observării

lipsei unor informații de pe etichetă/PFAA. În lucrarea de față, denumirea de informații de

pe “etichetă” și de pe “partea frontală a ambalajului” se referă la toate tipurile de informații

preezntate pe aceste și au fost folosite ca sinonime din cauza faptului că informațiile de pe

PFAA sunt prezentate adesea sub forma unei etichete. Expresia “partea frontală a

ambalajului” este utilizată cu sensul de ambalaj al produsului(orice parte a lui) pe care se

regăsesc informații depre produs care sunt vizibile consumatorului. Informațiile afișate pe

PFAA le includ pe cele nutriționale sub forma unor etichete (cum ar fi tabelul cu informații

nutriționale), mențiuni de sănătate (de exemplu, fără zahăr, fără grăsimi saturate) și alte



informații precum producător, marcă etc. Expresia „etichetă/PFAA” a fost utilizată aici cu

scopul de a cuprinde toate aceste categorii de informații.

Rezultatele analizei comportamentului consumatorului au fost utilizate pentru a

dezvolta trei opțiuni de politică publică privind siguranța alimentară, care pot avea

capacitatea de a ghida cetățenii spre achiziționarea unor alimente mai sănătoase:

introducerea obligatorie a etichetelor de tip semafor (ETS);

utilizarea obligatorie a mesajelor de interes social (MIS) cu mențiuni privind

sănătatea;

menținearea situației actuale, adică „Nu se face nimic”.

În ceea ce privește ETS, studiile au arătat că există solicitări din partea

consumatorilor de a avea la dispoziție mai multe informații relevante privind nutriția care

să fie evidențiate mai bine pe eticheta / PFAA produsului, cum ar fi caloriile, sodiul sau

grăsimile trans (Kim and Kim, 2009), și că există un sprijin semnificativ al consumatorilor

pentru implementarea unui singur sistem standardizat de etichete, cu simboluri dedicate

nutrienților, cum ar fi ETS (Emrich et al, 2014). Astfel, ETS facilitează citirea cu ușurință

de către consumatori a caracteristicilor nutriționale, într-un context în care lipsa înțelegerii

etichetei s-a dovedit a fi un obstacol major în fața citirii acesteia și a achiziționării unor

produse mai sănătoase (Grunert et al, 2010). Un studiu amplu asupra consumatorilor

canadieni a arătat că ETS ar putea reduce consumul de calorii, grăsimi totale, grăsimi

saturate și sodiu și, prin urmare, guvernele și factorii de decizie ar trebui să ia în

considerare implementarea unei politici de adoptare a ETS în scopul îmbunătățirii

alimentației și al reducerii riscului de boli cronice (Emrich et al, 2017). Pe lângă avantajele

sale, ETS au fost și criticate, în principal pentru că prezintă doar substanțe nutritive

negative, ceea ce face dificilă compararea alimentelor din aceeași categorie care conțin și

substanțe nutritive benefice; au mai fost criticate și pentru faptul că pot dezavantaja

anumite alimente cu substanțe nutritive folositoare importante, dar la care sunt greu de

evitat grăsimile saturate (de exemplu, produsele lactate) (Tarabella și Voinea, 2013;

Wartella et al, 2011). La nivel internațional, ETS sunt sisteme de etichetare voluntare. De

exemplu, în Marea Britanie a fost introdus un asemenea sistem in 2013, revizuit în 2016

(Department of Health et al., 2016); Franța a adoptat în 2017 un sistem similar (Nutri-

score) bazat pe cinci culori (de la verde la roșu), care ghidează rapid și ușor consumatorii în

înțelegerea valorii nutriționale a alimetelor și care marchează o realizare importantă în

domeniul nutriției în Regiunea europeană a OMS (WHO, 2017a). În concordanță cu

informațiile deținute de autori, nu există, până în prezent, o analiză a efectelor la nivel

național a implementării unui sistem de ETS. Mesajele de interes social legate de alimente pot fi utile întrucât s-a observat că

familiarizarea cu ele îmbunătățește percepția cu privire la cât de sănătoase sunt alimentele

și crește gradul de acceptare a acestora (Lähteenmäki, 2013).De asemenea, într-un studiu pe

consumatori italieni, mesajele legate de sănătate au avut un impact puternic asupra

consumatorilor vulnerabili – în vârstă, cu probleme de sănătate și venituri mici (Cavaliere,

Ricci și Banterle, 2015).

Dieta nesănătoasă este un factor de risc posibil a fiprevenit șidiminuat prin

educație și informare, acțiunice pot determina consumatorii să facă alegeri alimentare mai

bune, de exemplu, prin scăderea caloriilor totale, a cantității de grăsimi saturate și trans, de

sare și zahăr, responsabile pentru multe probleme de sănătate. Studiile au demonstrat că

educația poate avea un impact pozitiv asupra comportamentului de citire a etichetelor prin

creșterea timpului dedicat citirii lor (Pennings, Striano și Oliverio, 2014) și prin

îmbunătățirea regimului alimentar, de exemplu, prin reducerea consumului de grăsimi,


Vol. 20 • Nr. 47 • Februarie 2018 55

lucru care poate ameliora calitatea dietei și poate reduce riscul bolilor cronice asociate

consumului de grăsimi (Emrich și Mazier, 2009). Astfel, informațiile furnizate pe

etichetă/PFAA pot educa populațiaîn direcția dezvoltării unor obiceiuri nutriționale mai

sănătoase. Organizația Mondială a Sănătății consideră etichetarea nutrițională o parte

esențială a strategiei sale globale privind dieta, activitatea fizică și sănătatea (WHO, 2004).

Nutriția corectă este importantă nu numai la nivel micro (individual), ci și la nivel macro

(național sau mai mare), deoarece o nutriție greșită sporește costurile de îngrijire a sănătății,

reduce productivitatea și încetinește creșterea economică (WHO, 2017b). Datele statistice

arată gravitatea problemelor de nutriție la nivel global. Astfel, în 2014, aproximativ 1,9

miliarde de adulți din întreaga lume erau supraponderali sau obezi, 462 milioane erau

subponderali, iar în anul 2016 aproximativ 41 de milioane de copii sub vârsta de 5 ani erau

supraponderali sau obezi, în timp 155 de milioane sufereau de foame (WHO, 2017b).

Eforturile de îmbunătățire a cunoștințelor și a comportamentelor privind citirea

etichetei sunt esențiale pentru protejarea sănătății consumatorilor și pentru a le oferi

informații și cunoștințe valoroase care să îi transforme în gardienii sănătății familiilor

lor. În concordanță cu această idee, Planul European de Acțiune pentru Alimente și Nutriție

2015-2020 (WHO, 2014) (care vizează și alte state decât cele membre ale UE)

se concentrează pe produse alimentare și nutriție ca factori esențiali pentru asigurarea

sănătății și bunăstării înregiunea europeană, într-un context în care produsele alimentare

sunt considerate un factor esențial care contribuie în mare măsură la binele fizic, dar care

este, în același timp, și o sursă majoră de îngrijorareși stres (Rozin et al., 1999).

2. Metodologia cercetării

Articolulde față prezintă rezultatele unuisondaj care a utilizat un eșantion de 312

persoane din România, intervievate telefonic, în perioada ianuarie-iulie 2017. S-a procedat

în felul următor: au fost generate numere de telefon aleatoare șis-a solicitat un interviu,care

s-a realizat în cazul unui răspuns pozitiv. Rata de răspuns pozitiv a fost de 8%. Limita de

312 de interviuri a fost determinată de constrângeri legate de timp și buget. Structura finală

a eșantionului a fost următoarea: 42% bărbați și 58% femei, 78% din mediul urbanși 22%

din mediul rural, 34% cu vârsta într 18-25 de ani, 49% cu vârsta între 26-50 de ani și 17%

peste 50 de ani. Un interviu a durat între 20 și 45 de minute. La intrebările referitoare la

diferitele tipuri de informații ce se pot regăsi pe ambalaj li s-au citit una căte una

informațiile și s-au reamintit frecvent opțiunile de răspuns.Analiza datelor s-a realizat

utilizând software-urileExcel și SPSS. Pentru compararea diferențelor privind o variabilă

ordinală, între două grupuri, am folosit testul Mann-Whitney U. Nivelul semnificației

statistice a fost stabilit la p <0,05.

Întrebările de cercetare, ipotezele și obiectivele au fost stabilite urmând indicațiile

din literatura de specialitate (Creshwell, 2014; Farrugia et al., 2010; Morgan și Harmon,

2000). Astfel, întrebarea de cercetare de la care s-a plecat a fost „Ce opțiune de politică

publică referitoare la etichetarea produselor alimentare este preferată de părțile interesate

selectate (producători și vânzători de produse alimentare, medici, antrenori de fitness și

sportivi activi și consumatori), ținând seama de comportamentul actual de cititire a

etichetei/PFAA al consumatorilor români?” Ca urmare, a trebuit să se pună și întrebarea

„Care este comportamentul actual al consumatorilor români de citire a etichetei produselor

alimentare?” Deoarece comportamentul consumatorului este un concept complex, a fost

necesară clarificarea lui prin introducerea următoarelor întrebări specifice: „Care este



nivelul interesului consumatorilor față de caracteristicile alimentelor pe care le consumă?”,

„Care este frecvența citirii diferitelor tipuri de informații de pe eticheta produselor

alimentare/PFAA atunci când consumatorii cumpără alimente?”, „Care este frecvența de

citire a diferitelor tipuri de informații pe eticheta produselor alimentare/PFAA după ce a

fost cumpărat produsul alimentar?”, „Cât de frecvent înlocuiesc consumatorii un produs ca

urmare a lipsei informațiilor de pe etichetă/PFAA?”; pentru caracterizarea

populațieistudiate, s-a dorit a se afla și dacă „Există o diferență în funcție de gen cu privire

la variabilele studiate?” Ipotezele de cercetare au fost: „Etichetele produselor alimentare

sunt citite rar de consumatori” (unde „rar” a însemnat în mai puțin de 20% din ocaziile de

cumpărare, pentru cel puțin 50% dintre consumatorii testați) și „Alte opțiuni de politică

publică decât «Nu se face nimic»sunt preferate de stakeholderi”. Obiectivele au fost

investigarea comportamentului de citire a etichetei a consumatorului român și determinarea

preferinței stakeholderilor pentru un tip de politică publică privind etichetarea.

Într-o primă etapă, autorii au dorit să afle care este frecvența citirii diferitelor

tipuri de informații de pe eticheta produselor alimentare/PFAA. Colectarea informațiilor

despre un produs poate avea loc înainte, în timpul sau după momentul cumpărării. În cazul

produselor alimentare, aceste momente se referă, cel mai adesea, la următoarele ocazii:

citirea informațiilor de pe etichetă/PFAA din magazin, în timpul cumpărăturilor, și citirea

informațiilor de pe etichetă/PFAA după cumpărare, acasă, când consumatorii

folosesc/mănâncă alimentul. În consecință, frecvența de citire a informațiilor de pe

etichetă/PFAA a fost testată atât în momentul cumpărării, cât și după cumpărare (Figura nr.

1).

Figura nr. 1: Variabilele utilizate pentru caracterizarea comportamentului

de citire a etichetei/PFAA alimentelor

1. Nivelul interesului

pentru caracteristicile

alimentelor

2. Frecvența de citire a

informațiilor*de pe

etichetă în timpul

procesului de cumpărare

3. Frecvența de citire a

informațiilor*de pe

etichetă după cumpărare

4. Frecvența

respingeriiprodusului

pentru care lipsește o

informație*

Premiselecitirii etichetei Citirea propriu-zisă

Consecințelecitirii

etichetei și ale nivelului

de interes

Variabila demografică: genul

* Informațiile de pe etichetă/PFAA analizate: E-urile, data expirării, numărul de calorii, toate

ingredientele, doar ingredientele de bază evidențiate, tipul de procesare, țara de origine,

producătorul, importatorul, marca, cantitatea, logo-uri sociale, de mediu sau de calitate, prețul,

informațiile nutriționale, informațiile nutriționale sub forma de DZR, condițiile de depozitare,

alergenii și timpul de preparare.


Vol. 20 • Nr. 47 • Februarie 2018 57

Deoarece citirea etichetei nu este un act izolat, ci are premise și consecințe, ambele

au fost luate în considerare (Figura nr. 1). Dintre factorii care determină inițierea unei

acțiuni (citirea etichetei în cazul nostru), interesul este unul dintre cele mai importante. De

aceea, interesul consumatorilor pentru caracteristicile alimentelor pe care le consumă a fost

investigat ca o premisă a comportamentului de citire a etichetei; pentru aceasta, li s-a cerut

să estimeze nivelul lor de interes pentru caracteristicile alimentelor pe care le cumpără pe o

scală Likert de 5 puncte, de la foarte scăzut la foarte mare. Continuând raționamentul, s-a

considerat că efectele citirii informațiilor de pe etichetă sunt diferite, de la cumpărarea sau

respingerea produsului până la obținerea de informații pentru acoperirea nevoilor

viitoare. Dintre acestea, cel mai relevant efect din perspectiva comportamentului de citire a

etichetei a fost considerat respingerea sau înlocuirea produsului căruia îi lipseau anumite

informații, deoarece aceste acțiuni subliniază importanța informațiilor pentru decizia de

cumpărare și importanța acțiunii de citire a lor. În acest context, frecvența de înlocuire a

fost, de asemenea, inclusă în analiză și consumatorii au fost întrebați cât de des au înlocuit

un produs pentru care nu au găsit o anume informație pe etichetă/ PFAA (Figura nr. 1).

Pe baza faptului că interesul consumatorilor pentru o anume caracteristică a

alimentului poate fi diferit față de interesul pentru alta, a fost introdusă în chestionar o listă

a informațiilor ce pot fi prezente pe etichetă/ PFAA (și nu o formulare generală a unei

singure întrebări referitoare la „informațiile de pe etichetă/ PFAA” în ansamblu). Această

listă cu tipuri de informații a fost creată pe baza unei recenzii a literaturii de specialitate (de

exemplu, Ollberding et al., 2011; Ababio et al., 2012; Bandara et al., 2016) și a unui studiu

empiric privind informațiile cel mai frecvent afișate pe etichetele produselor alimentare pe

piața românească; în final, următoarele informații au făcut parte din analiză: E-urile

(aditivii), data expirării, numărul de calorii, toate ingredientele, doar ingredientele de bază

evidențiate, tipul de procesare (crud, prefiert, prăjit, refrigerat etc), țara de origine,

producătorul, importatorul, marca, cantitatea, logo-uri sociale, de mediu sau de calitate

(cum ar fi Comerțul Echitabil, Produse Bio, Denumire de Origine Protejată, Indicație

Geografică Protejată, Specialitate Tradițională Garantată sau Produs Tradițional), prețul,

informațiile nutriționale, informațiile nutriționale sub forma de Doză Zilnică Recomandată

(DZR), condițiile de depozitare, alergenii și timpul de preparare (Figura 1). Aceste variabile

au fost evaluate utilizând estimarea oferită de consumatori. Ei au fost rugați să evalueze,

sub formă procentuală, cât de des au citit fiecare informație în numărul total de ocazii de

cumpărare care au avut loc în ultimul an (pentru fiecare dintre cele trei situații: la momentul

cumpărării, după achiziție și când au înlocuit produsul căruia îi lipseau

informații). Opțiunile de răspuns au fost 0-20%, 21-40%, 41-60%, 61-80%, 81-100% din

ocaziile când au cumpărat alimente în ultimele 12 luni.

Într-o a doua etapă, după finalizarea investigării comportamentului de citire a

etichetei, cercetarea a continuat cu evaluarea câtorva opțiuni de polică publică. În lucrarea

de față, autorii au folosit sensul generic al „politicii publice”, care se poate referi, de

exemplu, la „politici ca propuneri specifice”, „politici ca produs” și „politici ca teorii și

modele” (Miroiu, 2001). Au fost comparate prin evaluare matriceală trei opțiuni de politică

publică, dintre care două presupun implementarea unor măsuri specifice (introducerea

obligatorie a ETS și utilizarea obligatorie a MIS cu mențiuni privind sănătatea), iar una

constă în perpetuarea situației actuale – „Nu se face nimic”. Dintre posibilele instrumente

de evaluare a politicilor publice a fost selectată evaluarea matriceală, fiind adecvată în cazul

criteriilor subiective, prezente frecvent în politicile publice de sănătate, precum cele

dedicate siguranței alimentare. Evaluarea matriceală permite decidenților să evalueze, să

compare și să selecteze o soluție dintre mai multe variante. Se urmărește descoperirea



aceleia care poate stimula consumatorii să adopte o dietă mai sănătoasă. Cele trei opțiuni au

fost evaluate în funcție de cinci criterii: beneficiile pentru sănătatea

consumatorilor; beneficiile educaționale (consumatori mai bine informați); câștiguri

monetare pentru consumatori (de exemplu, cheltuieli mai reduse pentru sănătate ca urmare

a unei sănătăți mai bune); câștiguri monetare pentru actorii din lanțul alimentar

(cultivator/crescător, procesator, producător, distribuitor/comerciant engross și comerciant

cu amănuntul); și avantajele de imagine pentru actorii din lanțul alimentar. Evaluările au

fost făcute de patru grupuri de părți interesate (stakeholderi): producători și vânzători de

produse alimentare, medici, antrenori de fitness și sportivi activi și consumatori. Alegerea

acestor categorii de stakeholderi s-a realizat de către autori luând în considerare nivelul de

interes pentru alimente, probleme de nutriție și sănătate și gradul de informare cu privire la

acestea. Fiecare grup a fost reprezentat de trei persoane. Ei au fost rugați să evalueze

criteriile pe o scală de la 1 (fără efect) până la 10 (efect foarte ridicat) pentru fiecare opțiune

de politică publică. De asemenea, au acordat o importanță fiecărui criteriu, pe o scală de la

1 (deloc important) la 10 (extrem de important), care a exprimat cât de important este un

criteriu pentru politicile de etichetare (în general) dedicate siguranței alimentare. Aceste

evaluări s-au realizat în cadrul unor serii de întâlniri la care au participat între 1-4 persoane.

3. Rezultate și discuții

Rezultatele și dicuțiile vor fi prezentate pe două paliere și anume, cu privire la

comportamentul consumatorilor de citire a etichetei și cu privire la opțiunile privind

politicile publice menite să promoveze siguranța alimentară.

3.1. Comportamentul consumatorilor de citire a etichetei/PFAA: premisele, citirea în

sine și consecințele citirii etichetei

Interesul consumatorilor pentru caracteristicile produselor alimentare pe care le

cumpără este legat de conștientizarea, înțelegerea și citirea informațiilor de pe etichetelelor

și toate la un loc reprezintă o problemă importantă de siguranță alimentarăși

sănătate(Ababio, Adi și Amoah, 2012), care este obligatoriu să fie considerată o bază a

oricărei politici publice dedicate siguranței alimentare și sănătății consumatorilor. Pentru a

testa fidelitatea scalei, consistența internă a fost măsurată utilizând coeficientul alfa al lui

Cronbach. Valoarea alfa Cronbach rezultată a fost bună, mai mare decât valoarea

recomandată de 0,70. Astfel, coeficientul Cronbach alfa a fost de 0,857 pentru frecvența

citirii la cumpărare, de 0,925 pentru frecvența citirii după achiziție și 0,917 pentru frecvența

înlocuirii produsului atunci când lipsea o anumită informație.

Prezentul articol a evidențiat existența unui consumator român ce se declară

interesat de caracteristicile alimentelor pe care le cumpără și le mănâncă (Tabelul nr. 1),

chiar dacă acest interes nu are cote maxime. Astfel, se creează o premisă puternică pentru a

citi efectiv informațiile de pe etichetă, permițând etichetei produselor alimentare să fie un

instrument valoros de comunicare între consumatorii și producătorii de alimente (Ababio,

Adi și Amoah, 2012).


Vol. 20 • Nr. 47 • Februarie 2018 59

Tabel nr. 1: Comportamentul de citirea etichetei (scor)

Interes în

caracteristicile

alimentare

Frecvența citirii

etichetelor la

momentul

achiziției

Frecvența citirii

etichetelor după

achiziție

Frecvența înlocuirii

produsului determinată

de lipsa informațiilor

de pe etichetă

Scor* 3.7 3.1 2.5 2.4

* Scor mediu al eșantionului, calculat pe baza estimărilor individuale ale consumatorilor, codate pe o

scală de la 1 (valoare minimă) la 5 (valoare maximă)

Analizele ulterioare au arătat că acest nivel de interes esteconfirmat de frecvența

citirii informațiilor de pe etichetă, declarată de către consumatori (Tabelul nr. 1). Pentru

prelucrarea datelor, frecvențele de citire au fost codificate după cum urmează: 1 = 0-20%,

2 = 21-40%, 3 = 41-60%, 4 = 61-80% și 5 = 81-100% dintre ocaziile când consumatorii au

cumpărat alimente. Cea mai mare frecvență de citirela cumpărare,autoevaluată și declarată

de consumatori, a aparținut „datei de expirare” și „prețului”, urmată îndeaproape de

„cantitate” și „marcă”, în timp ce „alergenii”, „logo-urile sociale, de mediu și de calitate”

și„numele importatorului” au ocupat ultimele locuri (Tabelul nr. 2 și Figura nr. 2). În

comparație, în Turcia, cele mai utilizate informații depe etichete au fost „marca” (citită de

86,9% dintre persoane) și „data expirarii” (citite de 86,4% dintre persoane). Ingredientele,

care se numără printre cele mai cercetate variabile, au fost citite de 83% dintre consumatorii

români testați, în cel puțin 21% din cazurile când au cumpărat alimente. Procentul este

considerabil mai mare în comparație cu alte studii; de exemplu, 51,6% dintre consumatorii

americani au declarat că citesc ingredientele (Ollberding, Wolf și Contento, 2011) și 47,3%

din consumatorii turci au folosit lista ingredientelor (Besler, Buyuktuncer șiUyar, 2012).

E-urile (aditivii) reprezintă o dezbatere actuală la nivelul UE, strâns legată de siguranța

alimentară, iar nivelul frecvențeicitirii lor relevată de articolul de față confirmă preocuparea

consumatorilor români față de acestea: 97% dintre consumatori le citesc în cel puțin 21%

din ocaziile de cumpărare a alimentelor (Tabelul nr. 2). În mod similar, consumatorii

spanioli au fost preocupați de aditivi și le-au atribuit primul loc printre interesele lor

(Prieto-Castillo, Royo-Bordonada and Moya-Geromini, 2015). Dacă ordonăm frecvențele

de citire de la cea mai mare la cea mai mică, se poate observa că informațiile nutriționale și

ingredientele sunt clasate pe pozițiile a cincea și a opta din douăsprezece locuri. Astfel,

judecând într-un context comparativ, obiceiurile de citire care vizează aceste informații și,

prin urmare, interesul pentru aspecte legate de nutriție ar trebui îmbunătățite.

Realizarea siguranței alimentare necesită din partea consumatorului menținerea

atenției asupra caracteristicilor produselor alimentare chiar și după cumpărare. Acest lucru

se poate referi la citirea etichetei pentru a se asigura că produsul respectă DZR pentru

consumator, respectă data de expirare, este păstrat și preparat în condiții adecvate sau că

produsul alimentar răspunde cerințelor consumatorului legate de sănătate care se pot

schimba după achiziție. Cu alte cuvinte, monitorizarea siguranței alimentelor prin citirea

etichetei rămâne importantă „de la magazin la farfurie”. Rezultatele prezentei cercetări au

arătat că, așa cum era de așteptat, după cumpărare, informațiile cel mai frecvent cititede pe

etichetă au fost „timpul de preparare”, „data expirării” și „cantitatea” (Tabelul nr. 2 și

Figura nr. 2), dintre care ultimele două pot indica interesul pentru aspecte de siguranță

alimentară.

Importanța pentru consumator a informațiilor de pe etichetă este încorporată în

comportamentul consumatoruluiprin acțiuni cum ar fi achiziționarea produsului atunci când

consumatorul a aflat de pe etichetă că îi îndeplinește cerințele, înlocuirea produsului în



cazul în care informațiile lipsesc de pe etichetă sau chiar plângeri către organismele de

protecție a consumatorilor. Consumatorii testați au arătat că au reacționat adesea la lipsa

informațiilor despre „data expirării”, deoarece 82% dintre ei au înlocuit produsul care avea

această informație lipsă în cel puțin 21% din cazurileîn careau cumpărat alimente (Tabelul

nr. 2). Cea mai slabă reacție a fost declanșată de „numele importatorului”,„etichetele

sociale, ecologice și de calitate” și de „alergeni” (Tabelul nr. 2), sugerând necesitatea unor

campanii de informare-educare pentru a crește gradul de conștientizare cu privire la

importanța trasabilității și la semnificația logourilor speciale (care nu sunt o prioritate nici

măcar în momentul cumpărării; Tabelul nr. 2). Rezultatele trebuie interpretate și ca un

semnal de alarmă pentru producători, care le arată că pot fi sancționați de consumatori în

cazul în care produsul, judecat prin prisma informațiilor de pe ambalaj, nu le satisface

pretențiile.

Tabel nr. 2: Frecvența citirii etichetei și frecvențaînlocuirii produsului

(procente din eșantionul total) Tipul de

informație testată

Frecvența citirii etichetei

în momentul achiziției

Frecvența citirii etichetei

după achiziție

Frecvența înlocuirii

produsului, determinată

de lipsa informației de pe

etichetă

Frecvența citirii/

înlocuirii*

1 2 3 4 5 1 2 3 4 5 1 2 3 4 5

E-uri 16 18,9 23,7 2,1 19,2 37,8 22,4 17,0 14,1 8,7 40,7 21,8 14,1 14,7 8,7

Data expirării 4,2 2,6 11,2 22,8 59,3 14, 7,7 13,1 19,6 45,5 18,3 11,5 9,0 17,9 43,3

Nr. de calorii 21,5 25,6 16,0 22,8 14,1 30,8 24,4 19,9 11,5 13,5 42,0 25,0 13,1 12,8 7,1

Ingredientele 17 25,3 25 23,7 9,0 28,5 23,1 23,4 15,4 9,6 33,7 25,3 19,2 13,8 8,0

Ingredientelede

bază

17,3 24,7 25,6 21,8 10,2 32,4 24,0 20,8 14,7 8,0 34,9 26,9 18,6 10,6 9,0

Tipul de procesare 19,2 18,9 22,8 22,1 17,0 31,1 24,7 16,0 13,8 14,4 37,5 26,9 17,6 11,2 6,7

Țara de origine 18,9 27,2 19,6 20,5 13,8 38,1 26,6 16,7 12,5 6,1 38,8 34,0 14,1 8,7 4,5

Producătorul 14,7 14,4 19,6 29,5 21,8 39,1 21,2 16,7 13,8 9,3 36,5 25,0 20,5 9,9 8,0

Importatorul 29,8 25,6 19,2 14,4 10,9 47,4 20,2 20,2 7,4 4,8 44,9 30,1 15,4 5,1 4,5

Brand-ul 6,4 9,6 15,7 30,8 37,5 30,8 18,3 20,5 17,3 13,1 30,8 18,6 22,4 16,0 12,2

Cantitatea 4,8 5,8 17,0 31,4 41,0 26,9 13,1 20,8 19,9 19,2 29,5 13,1 23,1 21,2 13,1

Logo-urile sociale,

de mediu și de

calitatate

38,8 14,4 21,2 16,3 9,3 48,1 21,2 14,7 9,3 6,7 49,4 25,0 15,7 6,1 3,8

Prețul 2,9 2,2 12,2 24,0 58,7 41,3 20,8 13,1 11,2 13,5 23,1 13,5 17,6 17,0 28,8

Informații

nutriționale

17,3 18,3 25,0 18,6 20,8 32,1 17,6 23,1 14,1 13,1 33,7 24,7 24,4 10,9 6,4

Informații

nutriționale ca

DZR

22,4 20,5 26,3 16,7 14,1 34,0 20,5 22,1 12,5 10,9 40,1 26,0 20,5 8,0 5,4

Condițiile de

depozitare

22,8 27,6 23,7 17,3 8,7 34,0 16,0 19,9 19,6 10,,6 40,1 26,3 18,6 9,3 5,8

Alergenii 40,1 24,4 16,3 10,6 8,7 51,,6 22,4 11,2 7,7 7,1 50,3 26,3 12,2 5,4 5,8

Timpul de

preparare

21,5 21,8 19,6 21,2 16,0 26,9 14,4 19,2 15,4 24,0 40,7 21,2 19,6 10,9 7,7

*Legendă: 1=între 0-20% din ocaziile de achiziție (OA); 2=între 21-40% din OA; 3=între 41-60% din

OA; 4=între 61-80% din OA; 5=între 81-100% din OA.


Vol. 20 • Nr. 47 • Februarie 2018 61

Prelucrând datele din Tabelul nr. 2 pentru o mai rapidă vizualizare și o prezentare

de ansamblu a situației, s-a creat Figura nr. 2. Aici sunt afișate scorurile fiecăruit tip de

informațieîn cele trei momente investigate – citirea la momentul cumpărării („Cumpărare”),

după cumpărare („După”) și frecvența înlocuirii produsului ca urmare a lipsei informațiilor

de pe etichetă („Lipsă”). Scorurile au fost calculate alocând valori de la 1 la 5 frecvențelor

de citire a etichetei și de înlocuire a produsului (conform explicațiilor din legenda Tabelului

nr. 2) și calculând valoarea medie pe eșantion.

Figura nr. 2: Frecvența citirii etichetei și frecvența înlocuirii produsului

(scoruri medii pe o scală de la 1 la 5)

Genul nu are influență asupra majorității variabilelor investigate (p> 0,05). Doar

următoarele diferențe semnifcativ statistic au fost depistate: femeile citesc eticheta mai des

decât bărbații în cazul „datei expirării” (la cumpărare și după cumpărare) și a „tipului de

procesare” (la cumpărare), în timp ce bărbații au declarat frecvențe mai mari de citire în

cazul „numelui producătorului” (la cumpărare și după cumpărare),„numelui importatorului”

(după cumpărare); frecvența înlocuirii produsului a fost mai mare la femei în cazul „tipului

de procesare” și la bărbați în cazul „numelui producătorului” (p <0,05).

3.2. Opțiuni de politici publice cu privire la etichetare menite să promoveze siguranța

alimentară

Realitățile practice ne arată că există un decalaj semnificativ între modul în care

instituțiile creează politici și cunoștințele disponibile cu privire la modul în care se pot face

cele mai bune politici (Dror, 1983). Prin urmare, pentru a servi interesul public, scopul

acestei lucrări este de a furniza informații pentru procesul viitor de elaborare a politicilor,

prin dezvoltarea și evaluarea unui set de opțiuni de politică publică create pentru a spori

gradul de conștientizare a consumatorilor și a le îmbunătăți viața din punctul de vedere al

siguranței alimentare. Definită ca „un ansamblu de decizii politice menite să pună în

aplicare programe destinate obiectivelor sociale” (Cochran și Malone, 1995), o nouă

politică publică în domeniul siguranței alimentelor poate îmbunătăți starea de sănătate a

cetățenilor, într-un context în care cheltuielile cu sănătatea la nivelul UE reprezintă

aproximativ 10% din PIB și aproape 15% din cheltuielile publice (European Commission,

2007). Eforturile de a combate tendința de creștere a numărului de persoane cu boli de

nutriție și boli metabolice necesită sporirea conștientizării consumatorilor cu privire la

1.01.52.02.53.03.54.04.55.0

Cumpărare

După

Lipsă



relaţia între nutriție și sănătate și cu privire la principiile de bază ale unei diete echilibrate

(Popescu, Voinea și Negrea, 2015), iar aceasta poate fi sprijinită prin măsuri de politică

publică. Prin urmare, pe baza faptului că există o asociere între utilizarea etichetei și

alimentația sănătoasă (cum ar fi consumul redus de grăsimi) (Kim, Nayga și Capps, 2001;

Kim și Douthitt, 2004), opțiunile de politică publică prezentate aici urmăresc să ofere

suportul pentru un stil de viață sănătos prin efectul pe care o etichetare mai eficientă îl

poate genera asupra alegerilor alimentare ale consumatorului.

Pentru această analiză au fost selectate următoarele trei opțiuni de politică publică:

introducerea obligatorie a etichetelor de tip semafor(ETS); utilizarea obligatorie a mesajelor

de interes social(MIS) cu mențiuniprivind sănătatea;cotinuarea situației actuale, ceea ce

echivalează în cazul de față cu adoptarea opțiunii „Nu se face nimic”.

O motivație generală de a analiza primele două opțiuni de politică a fost că, pe

baza rezultatelor sondajului, consumatorii nu acordă o atenție suficientă informațiilor legate

de nutriție, care au potențialul de a genera un impact pozitiv asupra sănătății lor (cum ar fi,

caloriile, lista ingredientelor, alergenii).

ETS indică niveluri ridicate, medii și scăzute ale anumitor elemente nutritive (de

exemplu, calorii, zahăr, grăsimi saturate și sare) prin culorile roșu, galben și verde și oferă

valori numerice fie în grame per porție, fie per 100 g (Hawley et al., 2013). La baza

selectăriiETS a statfaptul că sunt preferate de consumatori: aceștia au declarat o mai bună

înțelegere a etichetelor cu coduri de culoare (Kelly et al., 2009) și ETS au sporit abilitatea

consumatorilor de a determina corect dacă o hrană este sănătoasă (Gorton et al.,

2009).Raportat la cercetarea de față, faptul că în populația studiată informațiile nutriționale

și ingredientele sunt clasate destul de jos, pe pozițiile a cincea și a opta din douăsprezece

locuri, justifică alegerea unei politici publice care vizează introducerea ETS obligatorii –

care atrag atenția consumatorului și ușurează mult citirea și înțelegerea informației. Astfel

se poate realizatranspunerea rezultatelor sondajului privind comportamnetul de citire a

etichetei în scenarii de politici publice.

MIS cu mențiuni privind sănătatea vizează informarea și educarea populației(și nu

vânzarea unui produs sau serviciu), schimbarea opiniei publice și sensibilizarea față de

problemele de sănătate legate de alimente. Utilizarea acestei opțiuni de politică publică ar

avea capacitatea de a educa mai întâi și de a provoca o reacție emoțională și

comportamentală după aceea. În această categorie pot fi incluse următoarele

mesaje:„Consumați cu moderație sare, zahăr și grăsimi” (care ajută la prevenirea bolilor

netransmisibile, cum ar fi bolile cardiovasculare și diabetul); „Spălați, separați, gătiți și

răciți” (care stimulează consumatorii să adopte practici sigure de manipulare a alimentelor)

(Anderson et al., 2004); „Faceți mișcare cel puțin 30 de minute în fiecare zi” (deoarece

activitatea fizică reduce riscul decesului cauzat de boli netransmisibile). Un mesaj precum

„Consumați cu moderație sare, zahăr și grăsimi” răspunde rezultatelor cercetării de față în

condițiile în care 21,5% dintre cei chestionați citesc foarte rar sau deloc (între 0 și 20%

dintre ocaziile de consum) cantitatea de calorii de pe etichetă, iar 17% dintre cei chestionați

citesc foarte rar sau deloc ingredientele,conform Tabelului nr. 2.

Aceste două opțiuni de politică pot avea capacitatea de a declanșa schimbări atât în

ceea ce privește comportamentul consumatorilor, cât și al producătorilor. Literatura de

secialitate menționează că producătorii au îmbunătățit calitatea produselor ca o consecință a

introducerii normelor de etichetare care au evidențiat mai bine anumite aspecte de calitate

ale alimetelor ce au potențialul de a influența consumatorul să acorde mai multă atenție

caracteristicilor produselor alimentare. Astfel, în urma adoptării unui nou sistem de logo-uri

în Noua Zeelandă, companiile alimentare au eliminat 33 de tone de sare pe parcursul unui


Vol. 20 • Nr. 47 • Februarie 2018 63

an prin ajustarea produselor lor (Young și Swinburn, 2002); în Olanda, logo-urile

nutriționale au motivat producătorii de produse alimentare să ofere produse mai sănătoase

prin reformularea produselor existente si dezvoltarea altora noi cu mai puțin sodiu și mai

multe fibre dietetice (Vyth et al, 2010).

Nivelul de referință cu care s-au comparat cele două opțiunile de politci menționate

anterior a fost opțiunea „Nu se face nimic”. Aceasta reprezintă continuarea situației actuale

(path-dependence) și este adesea preferată de factorii de decizie, care sunt prinși într-un

comportament al obișnuinței și nu doresc să-și asume noi responsabilități pentru că

schimbarea poate solicita investiții, noi procese de învățare și de adaptare la noile situații

(Palier și Bonoli, 1999; Trouvé et al., 2010).

Primele două opțiuni de politică pot fi ușor integrate în categoria politicilor

publice. Astfel, există câteva componente cheie care ar trebui să fie prezente atunci când se

vorbește despre o politică publică (Birkland, 2015). De exemplu, ambele opțiuni sunt făcute

pentru a răspunde unei probleme care solicită atenție – siguranța alimentelor axată pe

sănătatea consumatorilor; ambele opțiuni sunt făcute în beneficiul ansamblului cetățenilor–

fiecare dintre ei este, la un moment dat, un cumpărător și consumator de alimente; sunt

orientate către o soluție – îmbunătățirea sănătății publice printr-o mai potrivită alegere a

alimentelor, care este susținută de citirea etichetei; și, în fine,opțiunile reprezintă ceea ce

guvernul alege să facă sau să nu facă.

Urmând etapele evaluării matriceale, stakeholderii au acordatcâte o notă de la 1

(cea mai slabă) la 10 (cea mai bună) fiecărui criteriu în cadrul fiecărei opțiuni. Au rezultat

269.8puncte (reprezentând aproximativ 66% din numărul maxim de puncte) pentru

opțiunea de politică ETS, în timp ce a doua opțiune a acumulat 233,6 puncte, iar „Nu se

face nimic” a primit 148,6 puncte (Tabelul nr. 3 și Tabelul nr. 4). Atât ETS cât și MIS par

să aibă sprijinul public în cazul în care ar fi transpuse în practică. Scorul ridicat obținut de

ele indică o preferință clară a părților interesate intervievate față de schimbarea în domeniul

etichetării produselor alimentare, creând premisele pentru asigurarea sănătății

consumatorilor prin etichetele produselor alimentare.

Tabel nr. 3: Evaluarea tuturor criteriilor pentru cele trei opțiuni de politică

făcută de reprezentanții părților interesate

Actori din lanțul

alimentar Doctori Antrenori de fitness Consumatori

ET

S

MIS

„N

u s

e fa

ce

nim

ic”

ET

S

MIS

„N

u s

e fa

ce

nim

ic”

ET

S

MIS

„N

u s

e fa

ce

nim

ic”

ET

S

MIS

„N

u s

e fa

ce

nim

ic”

a1 a2 a3 a1 a2 a3 a1 a2 a3 d1 d2 d3 d1 d2 d3 d1 d2 d3 f1 f2 f3 f1 f2 f3 f1 f2 f3 c1 c2 c3 c1 c2 c3 c1 c2 c3

C1 9 8 7 7 7 6 5 5 5 9 9 7 8 8 7 4 4 4 10 10 10 9 8 7 6 5 5 10 9 6 8 7 5 6 7 5

C2 5 4 3 8 5 5 1 5 5 10 9 7 8 8 7 3 3 3 10 10 10 10 9 7 3 3 3 10 10 6 9 9 3 6 7 5

C3 3 3 1 2 2 2 2 2 2 7 7 6 7 7 6 3 3 3 8 9 6 8 8 5 1 1 1 8 8 6 8 8 7 1 1 1

C4 2 2 1 2 2 2 2 2 2 7 6 5 6 6 5 3 3 3 6 5 4 5 4 2 3 1 5 8 8 3 6 5 2 5 5 5

C5 2 2 1 1 1 1 2 2 2 7 8 5 6 6 5 3 3 3 6 6 3 5 4 2 4 1 5 9 8 2 6 5 2 5 5 5

Legendă: C1=Beneficii medicale pentru consumatori, C2=Beneficii educaționale (consumatori mai bine informați),

C3=Câștiguri monetare pentru consumatori, C4=Câștiguri monetare pentru actorii din lanțul alimentar, C5=Beneficii

de imagine pentru actorii lanțului alimentar; ETS=Introducerea obligatorie a etichetelor de tip semafor(ETS); MIS=Utilizarea obligatorie a mesajelor de interes social (MIS) cu mențiuni legate de sănătate; „Nu se face

nimic”=Menținearea situației actuale; a1, a2,…, c2, c3 = reprezentanți ai celor patru grupuri de stakeholderi.



Tabel nr. 4: Scorurile ponderate ale opțiunilor de politică publică

Criteriul/Opțiunile de

politică și Importanța

criteriului ETS MIS

„Nu se face

nimic” Importanța criteriului**

C1 8.7* 7.3 5.1 10.0

C2 7.8 7.3 3.9 8.8

C3 6.0 5.8 1.8 6.2

C4 4.8 3.9 3.3 8.0

C5 4.9 3.7 3.3 7.9

Scorurile ponderate pentru

opțiunile de politică 269.8*** 233.6 148.6

Legendă: vezi Legenda din Tabelul nr. 3

*8.7=(9+8+7+9+9+7+10+10+10+10+9+6)/12; 7.3=(7+7+6+8+8+7+9+8+7+8+7+5)/12;

**=importanța medie acordată de toți participanții;

***269.8=8.7x10+7.8x8.8+6.0x6.2+4.8x8.0+4.9x7.9.

Concluzii

Lucrarea de fațăaduce în lumină rezultatele investigării comportamentului

consumatorilor de citire a etichetei și preferințele stakeholderilor față de mai multe opțiuni

de politică publică în domeniul siguranței alimentare. Sondajul a evidențiat un consumator

interesat de caracteristicile produselor alimentare pe care le cumpără, care citește informații

despre eticheta produselor alimentare/PFAA (data expirăriifiind printre cele mai frecvente),

dar care nu acordă o atenție suficientă secțiunii de nutriție a etichetei, justificând astfel o

intervenție printr-o politică publică, cum ar fi introducerea obligatorie a unor etichete de tip

semafor sau a unor mesaje de interes social cu mențiuni despre sănătate. Stakeholderii

investigați (producătorii și vânzătorii de alimente, medicii, antrenorii de fitness și sportivii

activi și consumatorii) au fost foarte receptivi la ambele opțiuni, recompensându-le cu

scoruri mari.

Deși rezultatele sunt încurajatoare, există câteva limitări care ar trebui abordate în

cercetări conexe viitoare. Astfel, mărimea eșantionului utilizat pentru a investiga

comportamentul citirii etichetei poate fi crescută, iar gama opțiunilor de politică publică

poate să includă mai multe posibilități (cum ar fi noul sistem introdus în Franța,„Nutri-

score”, bazat pe cinci culori, sau cel din Australia,„Health Stars Ratings”, care foloseste un

sistem de evaluare pe o scală de 5 stele). În ceea ce privește metodologia, s-ar putea utiliza

un mix metodologic în care să fie incluse, de exemplu, și evaluări ale unor politici publice

folosindanaliza cost-beneficiu, în vederea obţinerii unor beneficii maxime cu costuri

minime. De asemenea, diversificarea categoriilor de părți interesate (prin participarea, de

exemplu, a ONG-urile și a autorităților publice) și includerea lor într-un eșantion

reprezentativ ar spori acuratețea informațiilor rezultate.

Intervențiile asupra etichetării prin intermediul politicilor publice – destinate să

servească interesul fiecărui cetățean –urmăresc să dezvăluie caracteristicile alimentelor,

ajutând consumatorii să adopte o dietă sănătoasă și, în același timp, stimulând actorii

lanțului alimentar să își reinventeze produsele pentru a fi mai sănătoase (de exemplu, prin

schimbarea ingredientelor, a cantităților sau reducerea porțiilor). În același timp, rezultatele


Vol. 20 • Nr. 47 • Februarie 2018 65

acestei anchete pot servi ca suport pentru decidenții care au responsabilitatea de a acționa în

numele și în interesul tuturor cetățenilor.

Mulțumiri

Cercetarea de față a fost parțial elaborată în cadrul programului de cercetare

„Crearea unui model pentru evaluarea calității aliemntelor din punctul de vedere al sănătății

consumatorilorși al protecției mediului”, 2016–2018, selectat în cadrul cooperării bilaterale

dintreAcademia Română șiValonia – WBI, FRS-FNRS. “La présente publication a été

rendue possible grâce à l’Accord qui lie WBI, le FRS-FNRS et l’Académie Roumaine.”

Bibliografie

Ababio, P.F., Adi, D.D. and Amoah, M., 2012.Evaluating the awareness and importance of

food labelling information among consumers in the Kumasi metropolis of Ghana. Food

Control, 26(2), pp.571-574.

Anderson, J.B., Shuster, T.A., Hansen, K.E., Levy, A.S. and Volk, A., 2004. A camera’s

view of consumer food-handling behaviors. Journal of the American Dietetic

Association, 104(2), pp.186-191.

Aung, M.M. and Chang, Y.S., 2014. Traceability in a food supply chain: Safety and quality

perspectives. Food Control, 39, pp.172-184.

Bandara, B.E.S., De Silva, D.A.M., Maduwanthi, B.C.H. and Warunasinghe, W.A.A.I.,

2016. Impact of food labeling information on consumer purchasing decision: with

special reference to Faculty of Agricultural Sciences. Procedia Food Science, 6,

pp.309-313.

Besler, H.T., Buyuktuncer, Z. and Uyar, M.F., 2012. Consumer understanding and use of

food and nutrition labeling in Turkey. Journal of Nutrition Education and Behavior,

44(6), pp.584-591

Birkland, T.A., 2014. An introduction to the policy process: Theories, concepts and models

of public policy making. London and New York: Routledge.

Cavaliere, A., Ricci, E.C. and Banterle, A., 2015. Nutrition and health claims: Who is

interested? An empirical analysis of consumer preferences in Italy. Food Quality and

Preference, 41, pp.44-51.

Charles, L., Cochran, C.L. and Malone, E.F., 1995. Public Policy: Perspectives and

Choices. New York: McGraw Hill.

Creshwell, J. W., 2014. Research Design. Qualitative, Quanttative, and Mixed Methods

Approaches. London, United Kingdon: Sage.

Department of Health, Food Standards Agency, Welsh Government, Food Standards

Scotland, 2016. Guide to creating a front of pack (FoP) nutrition label for pre-packed

products sold through retail outlets. [online] Available at: <https://www.gov.uk/

government/uploads/system/uploads/attachment_data/file/566251/FoP_Nutrition_labelli

ng_UK_guidance.pdf> [Accessed 30 November 2017].

Dror, Y., 1983. Public policy making reexamined. New Brunswick, New Jersey, USA:

Transaction Publishers.



Emrich, T.E., Qi, Y., Lou,W. and L’Abbé, M.R., 2017.Traffic-light labels could reduce

population intakes of calories, total fat, saturated fat, and sodium. PLoS ONE, 12(2),

e0171188.

Emrich, T.E., Qi, Y., Mendoza, J.E., Lou, W., Cohen, J.E. and L’Abbé, M.R., 2014.

Consumer perceptions of the Nutrition Facts table and front-of-pack nutrition rating

systems. Applied Physiology, Nutrition, and Metabolism, 39(4), pp.417-424.

Emrich, T.E. and Mazier, M.J.P., 2009. Impact of Nutrition Education On University

Students’ Fat Consumption. Canadian Journal of Dietetic Practice and Research, 70(4),

pp.187-192.

European Commission, 2007.Together for Health: A Strategic Approach for the EU 2008-

2013. COM(2007) 630 final. [online] Available at: <http://ec.europa.eu/health/

archive/ph_overview/documents/strategy_wp_en.pdf> [Accessed 3 August 2017].

Gorton, D., Mhurchu, C.N., Chen, M.H. and Dixon, R., 2009. Nutrition labels: a survey of

use, understanding and preferences among ethnically diverse shoppers in New Zealand.

Public Health Nutrition, 12(9), pp.1359–1365.

Graham, D.J., Orquin, J.L. and Visschers, V.H., 2012. Eye tracking and nutrition label use:

A review of the literature and recommendations for label enhancement. Food Policy,

37(4), pp.378-382.

Grunert, K.G., Wills, J.M. and Fernández-Celemín, L., 2010. Nutrition knowledge, and use

and understanding of nutrition information on food labels among consumers in the UK.

Appetite, 55(2), pp.177-189.

Hawley, K.L., Roberto, C.A., Bragg, M.A., Liu, P.J., Schwartz, M.B. and Brownell, K.D.,

2013. The science on front-of-package food labels. Public Health Nutrition, 16(3),

pp.430-439.

Henson, S. and Traill, B., 1993.Consumer perceptions of food safety and their impact on

food choice. In G. G. Birch and G. Campbell-Platt, eds. 1993. Food safety - The

challenge ahead. Andover: Intercept. pp. 39-55.

Kelly, B., Hughes, C., Chapman, K., Louie, J.C., Dixon, H., Crawford, J., King, L., Daube,

M. and Slevin, T., 2009.Consumer testing of the acceptability and effectiveness of front-

of-pack food labeling systems for the Australian grocery market. Health Promotion

International, 24(2), pp.120–129.

Kim, S.Y. and Douthitt, R.A., 2004.The role of dietary information in women’s whole milk

and low-fat milk intakes. International Journal of Consumer Studies, 28(3),

pp.245–254.

Kim, S.Y., Nayga, R.M. Jr. and Capps, O., 2001.Food label use, selfselectivity, and diet

quality. Journal of Consumer Affairs, 35(2), pp.346–363.

Kim, W. K. and Kim, J., 2009.A study on the consumer’s perception of front-of-pack

nutrition labeling. Nutrition Research and Practice, 3(4), pp.300–306.

Lähteenmäki, L., 2013. Claiming health in food products. Food Quality and Preference,

27(2), pp. 196-201.

Maican, O., 2015. Genetically modified organisms – European and Romanian legislation.

Juridical Tribune, 5(2), pp. 60-69.

Miroiu, A. 2001. Introducere in Analiza Politicilor Publice. Bucharest, Romania: Punct.


Vol. 20 • Nr. 47 • Februarie 2018 67

MohdNawi, N. and Mohd Nasir, N.I., 2014. Consumers’ attitude toward the food safety

certificate (FSC) in Malaysia. Journal of Food Products Marketing, 20(sup1), pp.140-

150.

Morgan, G.A. and Harmon, R.J., 2000, Research Questions and Hypotheses. Journal of the

American Academy of Child & Adolescent Psychiatry, 39(2), pp.261–263.

Ollberding, N.J., Wolf, R.L. and Contento, I., 2011. Food label use and its relation to

dietary intake among US adults. Journal of the American Dietetic Association, 111(5),

S47-S51.

Palier, B. and Bonoli, G., 1999. Phénomènes de path dependence et réformes des systèmes

de protection sociale. Revue française de science politique, 49(3), pp. 399–420. [online]

Available at: <http://www.persee.fr/docAsPDF/rfsp_0035-

2950_1999_num_49_3_395383.pdf> [Accessed 2 November 2017].

Pennings, M.C., Striano, T. and Oliverio, 2014.A picture tells a thousand words: Impact of

an educational nutrition booklet on nutrition label gazing. Marketing Letters, 25(4),

pp.355-360.

Popescu, D.V., Voinea, L. and Negrea, M.T., 2015. Nutritional imbalance – dominant

consumption behaviour of Romanian youth. Amfiteatru Economic, 17(Special No. 9),

pp. 1228-1243.

Prell, H.C., Berg, M.C., Jonsson, L.M. and Lissner, L., 2015. A school-based intervention

to promote dietary change. Journal of Adolescent Health, 36, pp.529– 534.

Prieto-Castillo, L., Royo-Bordonada, M.A. and Moya-Geromini, A., 2015.Information

search behaviour, understanding and use of nutrition labeling by residents of Madrid,

Spain.Public Health, 129(3), pp.226-236.

Röhr, A., Lüddecke, K., Drusch, S., Müller, M. J. and Alvensleben, R.V., 2005. Food

quality and safety––consumer perception and public health concern. Food control,

16(8), pp.649-655.

Rozin, P., Fischler, C., Imada, S., Sarubin, A. and Wrzesniewski, A., 1999. Attitude to food

and the role of food in life in the USA, Japan, Flemish Belgium and France: possible

implications for the diet-health debate. Appetite, 33(2), pp.163–180.

Santacruz, S., 2016. What is Food Safety? Australian Institute of Food Safety. [online]

Available at: <https://www.foodsafety.com.au/resources/articles/what-is-food-safety>

[Accessed 30 November 2017].

Tarabella, A. and Voinea, L., 2013. Advantages and Limitations of the Front-of-Package

(FOP) Labeling Systems in Guiding the Consumers’ Healthy Food Choice. Amfiteatru

Economic, 15(33), pp. 198-209.

Trouvé, H., Couturier, Y., Etheridge, F., Saint-Jean, O. and Somme, D., 2010, The path

dependency theory: analytical framework to study institutional integration. The case of

France. International Journal of Integrated Care, [online] Available at:

<https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC2916113/> [Accessed 2 November

2017].

Turconi, G., Guarcello, M., Maccarini, L., Cignoli, F., Setti, S., Bazzano, R. and Roggi, C.,

2008. Eating Habits and Behaviors, Physical Activity, Nutritional and Food Safety

Knowledge and Beliefs in an Adolescent Italian Population. Journal of the American

College of Nutrition, 27(1), pp.31-43.



Verbeke, W., Frewer, L.J., Scholderer, J. and De Brabander, H.F., 2007. Why consumers

behave as they do with respect to food safety and risk information.

AnalyticaChimicaActa, 586(1), pp.2-7.

Vyth, E.L., Steenhuis, I.H., Roodenburg, A .J.,Brug, J. and Seidell, J.C., 2010. Front-of-

pack nutrition label stimulates healthier product development: a quantitative analysis.

International Journal of Behavioral Nutrition and Physical Activity, 7(1), p.65.

Wartella, E., Lichtenstein, A., Yaktine, A. and Nathan, R., 2011. Front-of-Package

Nutrition Rating Systems and Symbols: Promoting Healthier Choices. Washington

D.C.: The National Academies Press.

WHO, 2014.Regional Office for Europe. European Food and Nutrition Action Plan 2015–

2020 (EUR/RC64/14 + EUR/RC64/Conf.Doc./8). [online] Available at:

<http://www.euro.who.int/__data/assets/pdf_file/0008/253727/64wd14e_FoodNutAP_1

40426.pdf> [Accessed 1 September 2017].

WHO, 2015. Healthy diet. Fact sheet N°394. [online] Available at:

<http://www.who.int/mediacentre/factsheets/fs394/en/> [Accessed 30 November 2017].

WHO, 2017a. France becomes one of the first countries in Region to recommend colour-

coded front-of-pack nutrition labelling system. [online] Available at:

<http://www.euro.who.int/en/countries/france/news/news/2017/03/france-becomes-one-

of-the-first-countries-in-region-to-recommend-colour-coded-front-of-pack-nutrition-

labelling-system> [Accessed 30 November 2017].

WHO, 2017b. Malnutrition. Fact sheet. [online] Available at: <http://www.who.int/

mediacentre/factsheets/malnutrition/en/> [Accessed 1 September 2017].

WHO, 2004. Global strategy on diet, physical activity and health. [online] Available at:

<http://www.who.int/dietphysicalactivity/strategy/eb11344/strategy_english_web.pdf>

[Accessed 1 September 2017].

Wilcock, A., Pun, M., Khanona, J. and Aung, M., 2004. Consumer attitudes, knowledge

and behaviour: a review of food safety issues. Trends in Food Science & Technology,

15(2), pp.56-66.

Young, L. and Swinburn, B., 2002.Impact of the Pick the Tick food information

programme on the salt content of food in New Zealand. Health Promotion International,

17(1), pp.13–19.

ANALYSIS OF QUALITY MANAGEMENT SERVICES INDUSTRY IN … · 2018. 1. 29. · stimularea citirii...

Documents

Transcript of ANALYSIS OF QUALITY MANAGEMENT SERVICES INDUSTRY IN … · 2018. 1. 29. · stimularea citirii...