Analiza de discursDefinitieDiscurs = Expunere, de obicei pe o tema politica, facuta in fata unei adunari; cuvantare (frantuzism inv.) Tratare in scris a unui subiect de natura stiintifica sau literara Din fr.discours, lat. discursus.(Dictionarul explicativ al limbii romane 1975)Context istoricAcest discurs a fost rostit la data de 5 ianuarie 1859, in numele Adunarii Legislative, cu ocazia alegerii lui Alexandru Ioan Cuza ca domnitor al Principatelor Unite. Cuvantarea a fost tiparita mai intai in foi volante si apoi in Supliment la nr. 28 al Monitorului Oficial al Moldovei, Iasi, 28 ian.1859.TematicaDiscursul este centrat, evident, pe importantul eveniment istoric ce tocmai avusese loc. Totusi, la o citire atenta, se observa existenta a doua teme distincte.Prima parte a cuvantarii (primele doua paragrafe) reliefeaza importanta istoricaa alegerii noului domnitor. Oratorul subliniaza inca de la inceput ca Alexandru Ioan Cuza este primul domnitor moldovean ales de reprezentantii tarii si nu un fanariot trimis de sultan, asa cum se intamplase in ultimii 154 de ani. Evenimentul marcheaza o relansare a autonomiei politice a Moldovei. Pentru a da mai multa greutate spuselor sale, Mihail Kogalniceanu face apel la istorie. Astfel, maretia momentului, precum si importanta demnitatii obtinute sunt reliefate prin evocarea figurii legendare a lui Stefan cel Mare: Prin inaltarea ta pre tronul lui Stefan cel Mare, s-a reinaltat insasi nationalitatea romana.Prima parte se incheie cu o serie de consideratii ale oratorului la adresa noului domn. Prin cuvintele sale, Mihail Kogalniceanu incearca sa demonstreze legitimitatea alegerii facute, sa demonstreze ca noul domn este demn de inalta functie ce ii este incredintata: Alegandu-te de capul sau, neamul nostru a voit sa implineasca o veche datorie catra familia ta, a voit sa-i rasplateasca sangele stramosilor tai, varsat pentru libertatile publice.Partea a doua a discursului dezvolta o noua idee, enuntata in finalul celui de-al doilea paragraf: sa aratam lumei aceea ce toata tara doreste: la legi noua, om nou. Alegerea noului domn nu este doar o schimbare in plan politic, ci una semnificativa, care trebuie sa antreneze puternice transformari in plan social, institutional, dar, mai ales, in planul mentalitatii de conducator: fa ca legea sa inlocuiasca arbitrariul; fa ca legea sa fie tare, iara tu, [] fii bland, fii bun mai ales pentru acei pentru care mai toti domnii trecuti au fost nepasatori sau rai.Noul tip de conducator nu mai este compatibil cu tiparul fanariot; noul domnitor este unul al intregii tari, nu umilul vasal al sultanului sau marioneta boierilor autohtoni: Nu uita ca daca cinzeci de deputati te-am ales domn, insa ai sa domnesti peste doua milioane de oameni! Noile principii de conducere enumerate in discurs sunt inspirate din principiile moralei crestine si din cele ale Revolutiei Franceze: Fii simplu, maria-ta, fii bun, fii domn cetatean; urechea ta sa fie pururi deschisa la adevar si inchisa la minciuna si lingusire.Discursul se incheie cu traditionalele urari de bine la adresa noului domnitor. Pentru a spori insemnatatea cuvintelor sale, oratorul apeleaza din nou la exemplul istoric. De aceasta data, personajul evocat este Alexandru cel Bun: Porti un frumos si scump nume, numele lui Alexandru cel Bun. Sa traiesti dar multi ani, ca si dansul; sa domnesti ca si dansulPentru a evita o banalizare a discursului, oratorul impleteste abil urarile de bine adresate domnitorului cu cele adresate tarii; destinul conducatorului este acum strans legat de destinul tarii si binele sau este/trebuie sa fie binele tarii, bine care culmineaza, in viziunea lui Mihail Kogalniceanu cu obtinerea independentei: