ANALIZA CRITERIILOR GENERALE ANALYSIS OF ......Individualizarea pedepselor îşi are fundamentul...

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe Juridice , Nr. 2/2019

Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue 2/2019

45

ANALIZA CRITERIILOR GENERALE

DE INDIVIDUALIZARE A PEDEPSEI

Elena-Giorgiana SIMIONESCU*

Abstract: Individualizarea pedepsei este un

principiu al dreptului penal, potrivit căruia legea

stabileşte natura şi limitele pedepsei aplicate pentru o

anumită infracţiune, iar instanţa de judecată

stabilește pedeapsa concretă şi modalitatea de

executare a acesteia. Criteriile generale de

individualizare a pedepsei constituie, în sistemul

reglementării din actualul Cod penal, orientări

obligatorii pentru instanţa de judecată, ele indicând

direcţia în care trebuie să fie căutate datele şi

elementele de individualizare.

. Cuvinte cheie: împrejurările, modul de

comitere a infracţiunii, mijloacele folosite, starea de

pericol creată, natura şi gravitatea rezultatului

produs, mobilul, scopul, natura şi frecvenţa

infracţiunilor, conduita, nivelul de educaţie, vârsta,

starea de sănătate, situaţia familială şi socială

1. Consideraţii privind noţiunea

de individualizare a pedepselor

Individualizarea pedepselor este nu

numai un principiu fundamental al dreptului

penal român, care reflectă o orientare de bază

a politicii penale1, dar și una din cele mai

importante instituţii ale dreptului penal2.

Principiul individualizării se aplică atât în

faza de stabilire a duratei şi cuantumului

pedepsei de către judecător, a modului de

executare a pedepsei (cu/fără privare de

libertate), cât şi în ceea ce priveşte

executarea propriu-zisă a pedepsei3.

Individualizarea pedepselor îşi are

fundamentul juridic în dispozițiile capitolului

V al Părții Generale a Codului penal (art. 74-

106). Individualizarea pedepsei este

obligatorie în toate cazurile, deoarece

legiuitorul stipulează în textul legii limitele

ANALYSIS OF GENERAL CRITERIA

FOR INDIVIDUALIZATION OF

PUNISHMENT

Elena-Giorgiana SIMIONESCU**

Abstract: Individualization of punishment is

a principle of criminal law, according to which the

law establishes the nature and limits of the punishment applied for a particular crime, and the

court establishes the concrete punishment and the

manner of its execution. The general criteria for the

individualization of the sentence constitute, in the

system of regulation in the current Criminal Code,

mandatory guidelines for the court, indicating the

direction in which the data and the elements of

individualization should be sought.

Key words: circumstances, how the crime

was committed, the means used, the created danger

state, the nature and severity of the product result, the motive, the purpose, the nature and frequency of the

crimes, the conduct, the level of education, the age,

the health status, the family and social situation

1. Considerations regarding the

notion of individualization of punishments

Individualization of punishments is

not only a fundamental principle of

Romanian criminal law, which reflects a

basic orientation of criminal policy13, but

also one of the most important institutions of

criminal law14. The principle of

individualization is applied both in the phase

of establishing the duration and amount of

the sentence by the judge, of the way of

execution of the sentence (with / without

deprivation of liberty), as well as regarding

the actual execution of the sentence15.

The individualization of the

punishments has its legal basis in the

provisions of chapter V of the General Part

of the Criminal Code (art. 74-106). The

* Conf. univ. dr., Facultatea de Ştiinţe ale Educaţiei, Drept şi Administraţie Publică, Universitatea „Constantin

Brâncuşi” din Tg-Jiu ** Associate Professor PhD, Faculty of Education Sciences, Law and Public Administration, “Constantin

Brâncuşi” University of Tg-Jiu



46

generale ale pedepselor, iar instanţa are

obligaţia să adapteze aceste limite la cazurile

concrete cu care a fost sesizată.

Dicţionarul Explicativ al Limbii

Române defineşte individualizarea ca fiind

acţiunea de a individualiza şi rezultatul ei;

adaptarea şi aplicarea unei concepţii, a unei

legi etc. la cazuri particulare etc. 4

Potrivit unei surse din literatura de

specialitate5, individualizarea reprezintă

operaţiunea prin care pedeapsa, expresie a

reacţiei antiinfracţionale, este adaptată

gravităţii abstracte şi concrete a infracţiunii

şi a persoanei şi conduitei făptuitorului, în

aşa fel încât pedeapsa să-şi poată îndeplini,

cu maximă eficienţă, funcţiile şi scopurile

înscrise în lege.

2. Conceptul de criterii de

individualizare a pedepsei

Așa cum am arătat, criteriile generale

de individualizare a pedepsei constituie, în

sistemul reglementării din actualul Cod

penal, orientări obligatorii pentru instanţa de

judecată, ele indicând direcţia în care trebuie

să fie căutate datele şi elementele de

individualizare. De respectarea acestor

criterii depinde justa aplicare a pedepsei şi

deci, legalitatea acesteia. Stabilirea pedepsei

cu nesocotirea vreuneia dintre aceste criterii

va conduce la netemeinicia sau ilegalitatea

pedepsei aplicate, putând fi supusă cenzurii

exercitate de către instanţele de control

judiciar, în cazul căilor ordinare de atac6.

Legiuitorul, în norma de incriminare,

descrie condiţiile obiective şi subiective ale

unei fapte pentru a constitui infracţiune, cât

şi pedeapsa sub aspectul naturii şi limitelor

speciale ale acesteia. În cazul săvârşirii unei

infracţiuni, instanţa de judecată este singura

în măsură să înfăptuiască nemijlocit opera de

individualizare a pedepsei pentru infractorul

care a comis acea infracţiune, având deplina

libertate de acţiune în vederea realizării

acestei operaţiuni.

Datorită rolului important al

individualizării pedepsei pentru politica

penală a statului nostru, realizarea ei nu

individualization of the sentence is

obligatory in all cases, because the legislator

stipulates in the text of the law the general

limits of the punishments, and the court has

the obligation to adapt these limits to the

concrete cases with which it was notified.

The Explanatory Dictionary of the

Romanian Language defines

individualization as the action of

individualizing and its result; adapting and

applying a concept, a law, etc. in particular

cases etc16.

According to a source in the

specialized literature17, individualization

represents the operation by which the

punishment, an expression of the anti-

criminal reaction, is adapted to the abstract

and concrete gravity of the crime and of the

person and conduct of the offender, so that

the punishment can be fulfilled, with

maximum efficiency, the functions and

purposes set out in the law.

2. The concept of criteria for

individualization of punishment

As we have shown, the general

criteria for the individualization of the

sentence constitute, in the system of

regulation of the current Criminal Code,

mandatory guidelines for the court,

indicating the direction in which the data and

the elements of individualization should be

sought. The fair application of the

punishment depends on compliance with

these criteria and, therefore, its legality.

Establishing the punishment with failure to

comply with any of these criteria will lead to

the unlawfulness or illegality of the

punishment applied, being subject to

censorship exercised by the judicial control

courts, in the case of ordinary appeals18.

The lawmaker, in the rule of

incrimination, describes the objective and

subjective conditions of an act to constitute

an offense, as well as the punishment under

the aspect of its nature and its special limits.

In the case of committing an offense, the

court is the only one able to perform directly



47

trebuie să fie lăsată integral la aprecierea

instanţei de judecată7, ci aceasta trebuie să

respecte anumite reguli de natură să

orienteze operaţia de individualizare.

Concepția a fost însuşită de

legiuitorul român care, prin dispoziţiile art.

74 C.p., obligă instanţa de judecată ca în

procesul individualizării pedepsei, în raport

cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu

periculozitatea infractorului, să se orienteze

după anumite criterii generale de

individualizare a pedepsei, precum:

a) împrejurările şi modul de comitere

a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite;

b) starea de pericol creată pentru

valoarea ocrotită;

c) natura şi gravitatea rezultatului

produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii;

d) motivul săvârşirii infracţiunii şi

scopul urmărit;

e) natura şi frecvenţa infracţiunilor

care constituie antecedente penale ale

infractorului;

f) conduita după săvârşirea

infracţiunii şi în cursul procesului penal;

g) nivelul de educaţie, vârsta, starea

de sănătate, situaţia familială şi socială.

Când pentru infracţiunea săvârşită

norma de incriminare prevede pedepse

alternative, se ţine seama de aceste criterii şi

pentru alegerea uneia dintre pedepsele

alternative.

Criteriile generale de individualizare

a pedepsei sunt definite în literatura de

specialitate8 ca fiind acele reguli, principii

prevăzute în Codul penal, de care instanţa de

judecată trebuie să ţină seama la stabilirea

felului, duratei ori a cuantumului pedepsei în

cadrul operaţiunii de individualizare a

acesteia.

Sfera de aplicare a criteriilor generale

de individualizare este foarte vastă. Astfel,

aceste criterii se au în vedere la stabilirea

duratei ori a cuantumului pedepselor

principale, la stabilirea concretă a unei

pedeapse, în limitele prevăzute de lege. De

asemenea, ele sunt obligatorii şi pentru

stabilirea pedepsei complementare a

the work of individualizing the punishment

for the offender who committed that offense,

having full freedom of action to carry out

this operation.

Due to the important role of the

individualization of the punishment for the

criminal policy of our state, its realization

should not be left entirely to the court's

discretion19, but it must respect certain rules

that can guide the individualization

operation.

The conception was acquired by the

Romanian legislator who, by the provisions

of art. 74 C.p., obliges the court that in the

process of individualizing the punishment, in

relation to the seriousness of the crime

committed and the danger of the offender, to

orient itself according to certain general

criteria for individualizing the punishment,

such as:

a) the circumstances and manner of

committing the crime, as well as the means

used;

b) the state of danger created for the

protected value;

c) the nature and gravity of the result

produced or of other consequences of the

crime;

d) the reason for the crime and the

purpose pursued;

e) the nature and frequency of the

offenses which constitute a criminal record

of the offender;

f) the conduct after the crime was

committed and during the criminal trial;

g) education level, age, health status,

family and social situation.

When for the crime committed the

criminal law provides for alternative

penalties, these criteria are taken into

account and for choosing one of the

alternative punishments.

The general criteria for the

individualization of the sentence are defined

in the specialized literature20 as those rules,

principles set out in the Criminal Code,

which the court must take into account when

determining the type, duration or amount of



48

interzicerii exercitării unor drepturi și în

toate cazurile de luare şi determinare

concretă a măsurilor educative. Totodată,

criteriile de individualizare se aplică în

acelaşi mod şi în cazul pedepselor

alternative. Când norma de incriminare

prevede pedepse alternative, la stabilirea

pedepsei instanţa are, pe de o parte,

posibilitatea şi obligaţia de a se opri asupra

uneia dintre pedepse, iar pe de altă parte,

posibilitatea şi obligaţia de a determina

concret această pedeapsă sub aspectul duratei

(în cazul pedepsei cu închisoarea) şi al

cuantumului (când pedeapsa este amenda)9.

3. Examinarea criteriilor generale

de individualizare a pedepsei face obiectul

de studiu al instituției Individualizării

pedepselor în literatura de specialitate10.

În cele ce urmează, sunt analizate:

“a) împrejurările şi modul de

comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele

folosite.

Împrejurările în care a fost săvârşită

infracţiunea sunt acele date, stări, situaţii sau

circumstanţe de fapt care pun în lumină

conţinutul concret al acesteia şi care îi

imprimă o anumită gravitate, un anumit

caracter (penal sau extrapenal), o anumită

coloratură şi semnificaţie proprie, specifică.

Sfera împrejurărilor de comitere de

infracţiunii este foarte variată. Constituie

împrejurări în care a fost săvârşită

infracţiunea, cel mai adesea, locul şi timpul

comiterii acesteia. Spre exemplu, gravitatea

infracţiunii de lovire sau alte violenţe va fi

mai mare când s-a comis în public, într-o

sală de spectacol, în raport cu situaţia în care

aceasta a fost săvârşită într-un loc privat. De

asemenea, infracţiunea de furt prezintă o

gravitate mai ridicată când a fost comisă în

timpul unei calamităţi, faţă de aceeaşi faptă

săvârşită în afara acestei situaţii. Pot fi avute

în vedere şi alte împrejurări, spre exemplu,

dacă fapta s-a răsfrânt asupra unei singure

persoane sau asupra mai multor persoane;

sau fapta s-a comis prin ori fără a se lua

anumite precauţiuni de zădărnicire a

the sentence in its individualization

operation.

The scope of the general criteria for

individualization is very wide. Thus, these

criteria are taken into account when

determining the duration or amount of the

main penalties, the concrete establishment of

a penalty, within the limits provided by law.

Also, they are obligatory also for

establishing the complementary punishment

of the prohibition of the exercise of rights

and in all cases of taking and concrete

determination of the educational measures.

At the same time, the criteria of

individualization apply in the same way for

alternative punishments. When the rule of

incrimination provides for alternative

punishments, when establishing the

punishment the court has, on the one hand,

the possibility and the obligation to stop on

one of the punishments, and on the other

hand, the possibility and the obligation to

determine this punishment in terms of

duration ( in the case of imprisonment) and

of the amount (when the punishment is

fine)21.

3. The examination of the general

criteria for the individualization of the

punishment is the object of study of the

institution of the Individualization of the

punishments in the specialized literature22. In

the following, they are analyzed:

“a) the circumstances and manner of

committing the crime, as well as the means

used.

The circumstances in which the crime

was committed are those facts, states,

situations or factual circumstances that shed

light on its concrete content and which print

a certain gravity, a certain character

(criminal or extra-penal), a certain coloration

and its own significance, specific. The scope

of the circumstances of committing the crime

is very varied. They are circumstances in

which the crime was committed, most often,

the place and time of the crime. For example,

the seriousness of the crime of rape or other



49

descoperirii acesteia etc. Sfera acestor

circumstanţe de fapt este practic nelimitată.

Modul de săvârşire influenţează

gravitatea infracţiunii. Se are în vedere, în

primul rând, modul în care a fost pregătită

comiterea infracţiunii (procurarea ilicită sau

licită de instrumente, confecţionarea,

modificarea, adaptarea instrumentelor sau

dispozitivelor ce se vor folosi la săvârşirea

infracţiunii, culegerea de date privind locul şi

timpul comiterii infracţiunii ori despre

victimă etc.), iar în al doilea rând, modul în

care a fost executată infracţiunea (dacă

acţiunea sau inacţiunea tipică, prevăzută de

norma de incriminare, s-a realizat printr-un

singur act sau prin acte repetate, dacă

infractorul a acţionat premeditat sau spontan,

singur sau în participaţie etc.).

O relevanţă în aprecierea gravităţii

infracţiunii o au şi mijloacele folosite, sub

aspectul naturii acestora, a aptitudinilor de a

prezenta sau nu pericol public şi, mai ales, a

măsurii în care infractorul s-a servit în

concret de astfel de mijloace.

b) starea de pericol creată pentru

valoarea ocrotită. Sunt infracţiuni la care

urmarea imediată constă într-o stare de

pericol pentru valoarea socială care

constituie obiect de ocrotire penală, cum ar fi

securitatea naţională, siguranţa circulaţiei pe

căile ferate, siguranţa circulaţiei pe drumurile

publice, nerespectarea regimului armelor,

muniţiilor, materialelor nucleare şi al

materiilor explozive, capacitatea de lupta a

forţelor armate etc.11

Infracţiunile de pericol pot fi

clasificate în: infracţiuni de pericol concret şi

infracţiuni de pericol abstract. Infracţiunile

de pericol concret se caracterizează prin

prevederea în norma de incriminare a cerinţei

ca fapta să creeze o stare de pericol pentru

valoarea socială ocrotită. De exemplu,

atentatul care pune în pericol securitatea

naţională există numai dacă fapta pune în

pericol securitatea naţională (art. 401 C.p.,);

ori „neîndeplinirea îndatoririlor de serviciu

sau îndeplinirea lor defectuoasă” există

numai dacă prin săvârşirea acestei fapte se

violence will be higher when it was

committed in public, in a theater, in relation

to the situation when it was committed in a

private place. Also, the crime of theft has a

higher severity when committed during a

calamity, compared to the same act

committed outside this situation. Other

circumstances can be considered, for

example, if the deed has spread to one or

more persons; or the deed was committed

through times without taking certain

precautions to prevent its discovery. The

scope of these circumstances is practically

unlimited.

The manner in which the crime is

committed influences the seriousness of the

crime. It is considered, first of all, the way in

which the crime has been prepared (illegal or

lawful procurement of instruments, making,

modifying, adapting the instruments or

devices that will be used to commit the

crime, collecting data on the place and time

of the crime. or about the victim, etc.), and

secondly, the way in which the crime was

committed (if the typical action or inaction,

provided by the criminal law, was done by a

single act or by repeated acts, if the criminal

acted premeditated or spontaneously, alone

or jointly, etc.).

The means used, in terms of their

nature, of the aptitudes to present or not

public danger and, especially, the extent to

which the offender has specifically used such

means have a relevance in assessing the

seriousness of the crime

b) the danger state created for the

protected value. There are crimes in which

the immediate consequence consists of a

state of danger for the social value that is

object of criminal protection, such as

national security, safety of traffic on the

railways, safety of circulation on public

roads, non-observance of the regime of

weapons, ammunition, nuclear materials and

of explosive materials, the fighting capacity

of the armed forces, etc.23

Dangerous crimes can be classified

into: concrete danger crimes and abstract



50

pune în pericol siguranţa mijloacelor de

transport, intervenţie sau manevră pe calea

ferată (art. 329 C.p.). La aceste infracţiuni de

pericol concret, rezultatul vătămător nu se

produce datorită unor întâmplări care pot

avea surse diferite, ca, de pildă, deosebita

abilitate a unei persoane care reuşeşte să

evite producerea rezultatului, intervenţia

neaşteptată a unui fenomen natural care a

împiedicat materializarea stării de pericol

într-un rezultat etc. La stabilirea gravităţii

unei fapte de pericol concret, instanţa de

judecată va ţine seama atât de activitatea

infractorului, cât şi de acele întâmplări care

au făcut ca rezultatul vătămător să nu se

producă.

Infracţiunea de pericol abstract nu

necesită dovedirea existenţei unui pericol,

acesta fiind prezumat prin însăşi descrierea

faptei în norma de incriminare. Este o

infracţiune de pericol abstract, spre exemplu,

conducerea pe drumurile publice a unui

autovehicul de către o persoană care nu

posedă permis de conducere (art. 335 C.p.),

ori de o persoană care are o îmbibaţie

alcoolică de peste 0.80 g/l alcool pur în

sânge (art. 336 C.p.) sau mărturia mincinoasă

(art. 273 C.p.) ori inducerea în eroare a

organelor judiciare (art. 268 C.p.) etc. La

stabilirea gravităţii unor asemenea

infracţiuni, organul judiciar va putea lua în

seamă (cu referire la exemplele enumerate)

gradul de alcoolemie în sânge a infractorului,

starea tehnică a autovehiculului condus fără

permis, categoria drumului şi aglomeraţia

rutieră, conţinutul denunţului sau al plângerii

în cazul inducerii în eroare a organului

judiciar, împrejurările la care s-a referit

mărturia mincinoasă etc.

c) natura şi gravitatea rezultatului

produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii.

Cele mai multe dintre incriminări conţin

cerinţa ca acţiunea sau inacţiunea, descrisă

de lege să lezeze sau să aducă atingere uneia

dintre valorile sociale fundamentale ocrotite

prin mijloace penale, adică să determine

producerea unui rezultat care se poate

înfăţişa sub formă materială (exemplu: în

danger crimes. Concrete danger offenses are

characterized by the provision in the rule of

incrimination of the requirement that the act

create a state of danger for the protected

social value. For example, the attack that

endangers national security exists only if the

act endangers national security (art. 401

C.p.,); or "failure to perform service duties or

failing to do so" exists only if by committing

this fact the safety of the means of transport,

intervention or maneuvering on the railway

is jeopardized (art. 329 C.p.). In these crimes

of specific danger, the harmful result does

not occur due to events that may have

different sources, such as, for example, the

special ability of a person who manages to

avoid producing the result, the unexpected

intervention of a natural phenomenon that

prevented the state of materialization. danger

in a result etc. When determining the

seriousness of a fact of concrete danger, the

court will take into account both the activity

of the offender and those events that caused

the harmful result not to occur.

The offense of abstract danger does

not require proof of the existence of a

danger, this being presumed by the

description of the fact in the norm of

incrimination. It is an offense of abstract

danger, for example, driving on public roads

of a motor vehicle by a person who does not

have a driving license (art. 335 Cp), or a

person who has an alcoholic excess of 0.80 g

/ l alcohol pure in blood (art. 336 Cp) or false

testimony (art. 273 Cp) or misleading

judicial bodies (art. 268 Cp) etc. When

determining the seriousness of such offenses,

the judicial body will be able to take into

account (with reference to the examples

listed) the blood alcohol level of the

offender, the technical status of the vehicle

driven without a permit, the category of the

road and the traffic congestion, the content of

the complaint or the complaint in the case

misleading the judicial body, the

circumstances referred to by the false

witness, etc

c) the nature and gravity of the result



51

cazul omorului, distrugerii, vătămării

corporale, falsului etc.) sau sub formă

nematerială (exemplu: în cazul abuzului în

serviciu, art. 297 C.p., când prin actul abuziv

al funcţionarului public s-a cauzat o

vătămare a drepturilor sau intereselor

legitime ale unei persoane fizice sau ale unei

persoane juridice).

La infracţiunile la care rezultatul

acţiunii sau inacţiunii prevăzute în norma de

incriminare constă într-o schimbare materială

adusă obiectului împotriva căruia a fost

îndreptată activitatea infractorului, aceasta

poate fi constatată şi precis determinată. De

exemplu, în cazul infracţiunii de loviri sau

alte acte de violenţă (art. 193 (2) C.p.), se

cere ca prin fapta săvârşită să se producă

leziuni traumatice ori să fie afectată sănătatea

persoanei a cărei gravitate să fie evaluată

prin zile de îngrijiri medicale de cel mult 90

de zile, urmare ce poate fi constatată şi precis

determinată prin actele medicului legist; sau

în situaţia săvârşirii unei infracţiuni contra

patrimoniului, pe lângă constatarea

schimbării poziţiei fizice a bunului prin

trecerea din sfera de stăpânire a subiectului

pasiv în cea a infractorului ori prin afectarea

integrităţii bunului, se poate stabili şi

întinderea pagubei produse în patrimoniul

victimei; la fel, în ipoteza săvârşirii

infracţiunii de abuz în serviciu, când prin

fapta abuzivă a funcţionarului public s-a

cauzat o pagubă în patrimoniul unei persoane

fizice sau a unei persoane juridice etc.

Întotdeauna, la stabilirea duratei sau

cuantumului pedepsei pentru infracţiunile de

rezultat, organul judiciar trebuie să ţină

seama de gravitatea acestor urmări.

De menţionat că sunt şi infracţiuni

materiale care, pe lângă producerea

rezultatului cerut de norma de incriminare,

sunt susceptibile să producă şi alte

consecinţe care nu conduc la reţinerea de

infracţiuni distincte, spre a se putea reţine

existenţa unei pluralităţi de infracţiuni. De

exemplu, furtul unor categorii de bunuri

dintre cele prevăzute la art. 229 (3) C.p.

(componente ale sistemelor de irigaţii,

produced or of other consequences of the

crime. Most of the incriminations contain the

requirement that the action or inaction,

described by the law, harms or harms one of

the fundamental social values protected by

criminal means, that is to determine the

production of a result that can be presented

in material form (for example: in the case of

murder , destruction, bodily injury, forgery,

etc.) or in immaterial form (example: in the

case of abuse of office, art. 297 Cp, when by

the abusive act of the civil servant caused an

injury to the legitimate rights or interests of a

natural person or of the person to a legal

person).

In the offenses where the result of the

action or inaction provided for in the

incrimination rule consists of a material

change brought to the object against which

the activity of the offender was directed, it

can be ascertained and precisely determined.

For example, in the case of the crime of

beatings or other acts of violence (art. 193

(2) Cp), it is required that by the deed

committed to cause traumatic injuries or to

affect the health of the person whose severity

is evaluated by days of care. medical records

for a maximum of 90 days, which can be

ascertained and precisely determined by the

documents of the forensic doctor; or in the

case of committing an offense against the

patrimony, in addition to finding the change

of the physical position of the good by

passing from the sphere of possession of the

passive subject to that of the offender or by

affecting the integrity of the good, the extent

of the damage produced in the victim's

patrimony can be established; likewise, in

the case of committing the crime of abuse in

the service, when by the abusive act of the

civil servant caused a damage in the

patrimony of a natural person or a legal

person, etc.

Always, when determining the

duration or amount of the punishment for the

resultant offenses, the judicial body must

take into account the seriousness of these

consequences.



52

componente ale reţelelor electrice, cabluri,

linii, echipamente şi instalaţii de

telecomunicaţii, radiocomunicaţii, precum şi

componente de comunicaţii etc.) prin care se

produc şi alte consecinţe decât cele specifice

infracţiunii de furt; ori infracţiunea de

conducere a unui autovehicul fără permis sau

având o alcoolemie în sânge peste limita

legală, când se provoacă un accident de

circulaţie prin care s-a avariat alt autovehicul

ori s-au produs alte distrugeri. Aceste urmări,

deşi exced textului incriminator ori nu cad

sub incidenţa unei alte norme penale, sunt

totuşi urmări sau consecinţe dăunătoare

concrete ale faptei săvârşite şi, ca atare, sunt

susceptibile să influenţeze gravitatea faptei

săvârşite, motiv pentru care trebuie luate în

considerare în procesul individualizării

pedepsei.

d) motivul săvârşirii infracţiunii şi

scopul urmărit.

Motivul sau mobilul constă în

impulsul interior al făptuitorului care a

determinat luarea deciziei de săvârşire a

infracţiunii. Pot constitui motive (mobiluri)

ale infracţiunii, de exemplu: ura, lăcomia,

răzbunarea, gelozia, dorinţa de a obţine

anumite avantaje, tendinţa de îmbogăţire fără

muncă etc. La unele infracţiuni, motivul este

prevăzut în norma de incriminare ca element

constitutiv (de exemplu, infracţiunea de abuz

în serviciu săvârşită pe temei de rasă,

naţionalitate, origine etnică etc.) sau ca

element circumstanţial în conţinutul agravat

al unei fapte incriminate (de exemplu,

omorul calificat săvârşit din interes material)

ori ca circumstanţă agravantă legală generală

[art. 77 lit. (h) C.p.].

La toate infracţiunile intenţionate

trebuie cunoscut mobilul, deci şi la cele la

care nu are valoare de element constitutiv

sau element circumstanţial de agravare,

pentru că stabilirea acestuia dă răspuns la

întrebarea „de ce s-a săvârşit infracţiunea?”

şi serveşte pentru a determina gradul de

periculozitate a infractorului şi

individualizarea pedepsei.

Scopul urmărit prin infracţiune

It should be mentioned that there are

material offenses which, in addition to

producing the result required by the rule of

incrimination, are likely to produce other

consequences that do not lead to the

detention of distinct offenses, in order to be

able to retain the existence of a plurality of

offenses. For example, the theft of certain

categories of goods provided for in art. 229

(3) C.p. (components of irrigation systems,

components of electrical networks, cables,

lines, telecommunication equipment,

installations, telecommunications,

radiocommunications, as well as

communication components, etc.), which

produce consequences other than those

specific to the crime of theft; or the offense

of driving a motor vehicle without a license

or having a blood alcohol concentration

above the legal limit, when a traffic accident

causes another vehicle to be damaged or

other damage occurred. These consequences,

although they exceed the incriminating text

or do not fall under another criminal law, are

nevertheless concrete consequences or

harmful consequences of the committed

crime and, as such, are likely to influence the

seriousness of the committed crime, which is

why they must be taken into account in the

process of individualization. punishment.

d) the reason for the crime and the

purpose pursued.

The motive or motive consists in the

inner impulse of the perpetrator who caused

the decision to commit the crime. They can

be motives (motives) for the crime, for

example: hatred, greed, revenge, jealousy,

the desire to gain certain benefits, the

tendency to get rich without work, etc. In

some offenses, the motive is stipulated in the

incrimination rule as a constituent element

(for example, the offense of abuse in service

committed on the basis of race, nationality,

ethnic origin, etc.) or as a circumstantial

element in the aggravated content of an

incriminated act (e.g. , the qualified murder

committed out of material interest) or as a

general aggravating legal circumstance [art.



53

constă în finalitatea propusă de infractor, în

obiectivul faptei aflat în reprezentarea

infractorului. De regulă, scopul nu

condiţionează existenţa faptei incriminate,

aceasta subzistând indiferent de scopul

urmărit de făptuitor. De exemplu, nu

interesează pentru a se reţine infracţiunea de

fals material, de delapidare ori de divulgarea

secretului care periclitează securitatea

naţională sau de falsificare de monedă etc.

Cu toate acestea, este necesar să se cunoască

scopul urmărit de infractor prin săvârşirea

infracţiunii pentru că acesta se răsfrânge

întotdeauna asupra gravităţii infracţiunii şi a

periculozităţii subiectului şi, ca atare, se

impune a fi stabilit în vederea justei

individualizări a pedepsei.

În legea penală sunt însă incriminări

în care scopul devine un element constitutiv

al acestora, cu mai multe semnificaţii12. Într-

o primă semnificaţie, scopul desemnează o

finalitate ce se situează în afara infracţiunii,

un obiectiv spre care tinde făptuitorul. În

acest sens, scopul, ca element al infracţiunii,

se consideră realizat indiferent dacă a fost

atins sau nu prin săvârşirea infracţiunii.

Astfel, pentru existenţa infracţiunii de trădare

(art. 394 C.p.), se cere ca intrarea în legătură

a infractorului cu o putere sau organizaţie

străină ori cu agenţii acestora să se facă în

scopul de a suprima sau ştirbi unitatea şi

individualitatea, suveranitatea sau

independenţa statului; la infracţiunea de

înşelăciune (art. 244 C. pen.), se cere ca

inducerea în eroare să se facă în scopul de a

obţine pentru sine sau pentru altul un folos

patrimonial injust etc.

Alteori, scopul este folosit în norma

de incriminare, în înţelesul de a arăta

destinaţia acţiunii (de exemplu, deţinerea de

informaţii secrete de stat, în scopul

transmiterii lor unei puteri sau organizaţii

străine ori agenţilor acestora - art. 395 C.p.,

deţinerea de valori falsificate în vederea

punerii lor în circulaţie - art. 313 C.p.).

De asemenea, scopul mai este folosit

şi cu semnificaţia de rezultat al acţiunii [de

exemplu, vătămarea corporală săvârşită în

77 lit. (h) C.p.].

In all the intentional offenses, the

mobile must be known, so also those that

have no value as a constituent element or

circumstantial aggravating element, because

its establishment answers the question "why

the crime was committed?" and serves to

determine the degree of danger of the

offender and the individualization of the

punishment.

The purpose pursued by the offense

consists in the purpose proposed by the

offender, in the objective of the act in the

representation of the offender. As a rule, the

purpose does not condition the existence of

the act incriminated, it surviving regardless

of the purpose pursued by the perpetrator.

For example, it is of no interest to detain the

crime of false material, misappropriation or

disclosure of the secret that endangers

national security or counterfeiting of

currency, etc. However, it is necessary to

know the purpose pursued by the offender by

committing the crime because it always deals

with the seriousness of the crime and the

danger of the subject and, as such, it is

necessary to be established in order to justify

the individualization of the punishment.

In criminal law, however, there are

incriminations in which the purpose becomes

a constituent element of them, with more

meanings24. In a first meaning, the purpose

designates a purpose that is located outside

the crime, an objective to which the offender

strives. In this sense, the purpose, as an

element of the crime, is considered achieved

regardless of whether it was achieved or not

by the crime. Thus, for the existence of the

crime of treason (art. 394 Cp), it is required

that the offender's connection with a foreign

power or organization or their agents be done

in order to suppress or undermine the unity

and individuality, sovereignty or

independence of the state; in the offense of

deception (art. 244 C. pen.), it is required

that the deception be made in order to obtain

for himself or another an unfair patrimonial

use, etc.



54

varianta prevăzută în art. 194 (2) C.p.].

Scopul urmărit de infractor mai poate

apărea în conţinutul normei de incriminare ca

element circumstanţial al variantei agravante

a infracţiunii [de exemplu, omorul calificat

săvârşit în împrejurările prevăzute în art. 189

lit. (c) şi (d) C.p.].

e) natura şi frecvenţa ininfracţiunilor

care constituie antecedente penale ale

infractorului. În stabilirea periculozităţii

infractorului este necesar să se examineze şi

antecedentele penale ale acestuia. Să se

cunoască în ce măsură au fost ori nu

respectate regulile de conduită impuse de

normele de incriminare anterior săvârşirii

infracţiunii pentru care este judecat; dacă

activitatea infracţională s-a întins pe o

perioadă mai îndelungată ori faptele săvârşite

au fost de aceeaşi natură sau de natură

diferită etc.

f) conduita după săvârşirea

infracţiunii şi în cursul procesului penal.

Potrivit acestui criteriu general de

individualizare a pedepsei, instanţa de

judecată va trebui să țină seama, pe de o

parte, de conduita infractorului după

săvârşirea infracţiunii, iar, pe de altă parte,

de conduita acestuia în cursul procesului

penal. Privitor la conduita infractorului după

săvârşirea infracţiunii, organul judiciar

trebuie să stabilească în ce măsură acesta a

avut o atitudine pozitivă faţă de persoana

vătămată (a regretat faţă de aceasta sau faţă

de alte persoane fapta săvârşită, a reparat

paguba pricinuită prin comiterea faptei ori a

recunoscut producerea pagubei şi a dat

asigurări credibile că o va repara sau în

ipoteza cauzării unei vătămări corporale a

acordat asistenţă victimei, încercând să

înlăture starea de pericol creată pentru viaţa

sau sănătatea acesteia etc.) sau, dimpotrivă, o

atitudine negativă. O influenţă asupra

aprecierii periculozităţii infractorului o va

avea comportarea acestuia în cursul

procesului penal prin recunoaşterea sau,

dimpotrivă, negarea săvârşirii infracţiunii,

prezentarea de bunăvoie la organele judiciare

ori sustragerea acestuia, atitudinea

Other times, the purpose is used in

the rule of incrimination, in the sense of

showing the purpose of the action (for

example, holding state secret information,

for the purpose of transmitting them to a

foreign power or organization or to their

agents - art. 395 Cp, possessing falsified

values in order to put them into circulation -

article 313 Cp). Also, the purpose is also

used with the significance of the result of the

action [for example, the personal injury

committed in the variant provided in art. 194

(2) C.p.]. The purpose pursued by the

offender may also appear in the content of

the criminal offense as a circumstantial

element of the aggravating variant of the

crime [for example, the qualified murder

committed in the circumstances provided in

art. 189 lit. (c) and (d) C.p.].

e) the nature and frequency of the

offenses which constitute a criminal record

of the offender. In establishing the danger of

the offender it is necessary to examine his

criminal record. To know the extent to which

the rules of conduct imposed by the rules of

incrimination prior to committing the crime

for which he is tried were violated or not

respected; if the criminal activity extended

for a longer period or the acts committed

were of the same or different nature, etc.

f) the conduct after the crime was

committed and during the criminal trial.

According to this general criterion of

individualization of the sentence, the court

will have to take into account, on the one

hand, the conduct of the offender after the

crime was committed, and, on the other, of

his conduct during the criminal trial.

Regarding the conduct of the offender after

the crime was committed, the judicial body

must determine to what extent it had a

positive attitude towards the injured person

(regretted this or other persons committed

the act, repaired the damage caused by

committing the act or acknowledged

producing the damage and gave credible

assurances that it would repair it or in the

event of causing bodily injury, it provided



55

infractorului faţă de eventuali participanţi la

săvârşirea infracţiunii etc.

g) nivelul de educaţie, vârsta, starea

de sănătate, situaţia familială şi socială.

Periculozitatea infractorului nu poate fi

apreciată fără luarea în seamă a nivelului de

educaţie, vârstă, starea de sănătate, situaţia

familială şi socială a acestuia.

Educaţia deţine un rol de bază în

formarea personalităţii omului. Procesul de

învăţământ, pe lângă caracterul său

informativ-formativ şi de cunoaştere, are şi

un caracter afectiv-educativ, adică de

modelare a unor calităţi ale subiectului

asupra căruia se exercită, precum şi de

formare a unui comportament demn şi

civilizat. Când infractorul are un nivel de

educaţie mai ridicat, se presupune că acesta

este mai receptiv la represiunea penală şi, în

consecinţă, i se poate aplica o pedeapsă mai

redusă.

Vârsta infractorului în momentul

săvârşirii infracţiunii poate constitui un

criteriu de care instanţa trebuie să ţină seama

la individualizarea pedepsei. Este cunoscut

că omul, în evoluţia sa, poate parcurge patru

etape: copilăria, adolescenţa, maturitatea şi

bătrâneţea. În perioada sau etapa apreciată

limitei minime a capacităţii penale (14 ani),

omul este mai uşor atras spre

infracţionalitate, dar tot mai uşor poate fi

influenţat în sensul respectării conduitei

descrise de legea penală. În perioada

maturităţii se prezumă că persoana are

capacitatea deplină pentru a fi stăpân pe

acţiunile sau inacţiunile sale, a le înţelege

semnificaţia specială. În ultima perioadă a

vieţii (bătrâneţea), omului i se poate diminua

capacitatea psihofizică de a înţelege şi

coordona acţiunile sau inacţiunile sale.

Starea de sănătate a infractorului

poate influenţa periculozitatea infractorului.

Un infractor a cărei stare psihofizică este

alterată de o boală sau de alte cauze – avem

în vedere acele situaţii în care

responsabilitatea sa subzistă – poate avea o

mai redusă capacitate psihică de a înţelege şi

de a-şi dirija liber voinţa. Ceea ce trebuie

assistance to the victim, trying to remove the

danger created for her life or health, etc.) or,

on the contrary, a negative attitude. An

influence on the appreciation of the

dangerousness of the offender will have its

behavior during the criminal trial by

recognizing or, on the contrary, denying the

crime, presenting voluntarily to the judicial

bodies or evading it, the attitude of the

offender towards possible participants in the

crime, etc.

g) education level, age, health status,

family and social situation. The danger of

the offender cannot be appreciated without

taking into account the level of education,

age, health status, family and social situation.

Education plays a basic role in

shaping human personality. The educational

process, in addition to its informative-

formative and knowledge character, also has

an affective-educational character, that is to

say, modeling some qualities of the subject

on which it is exercised, as well as forming a

dignified and civilized behavior. When the

offender has a higher level of education, it is

assumed that he is more receptive to criminal

repression and, consequently, a lower

sentence may be applied to him.

The age of the offender at the time of

the crime can be a criterion that the court

must take into account when individualizing

the punishment. It is known that man, in his

evolution, can go through four stages:

childhood, adolescence, maturity and old

age. In the period or stage appreciated to the

minimum limit of the criminal capacity (14

years), the man is more easily attracted to

criminality, but more and more easily he can

be influenced in the sense of observing the

conduct described by the criminal law.

During the period of maturity it is assumed

that the person has the full capacity to be in

control of his actions or inactions, to

understand their special significance. In the

last period of life (old age), the

psychophysical capacity of the person to

understand and coordinate his actions or

inactions can be diminished.



56

cercetat în vederea individualizării pedepsei

sunt acele stări sau cauze care determină

doar o relativă inaptitudine a infractorului de

a discerne, de a controla voinţa (de exemplu,

alterarea parţială a facultăţilor mintale,

intoxicaţia incompletă, slăbirea stării

psihofizice datorită bătrâneţii etc.).

Situaţia familială, în momentul

săvârşirii infracţiunii, este de natură să

influenţeze individualizarea pedepsei. De

exemplu, periculozitatea făptuitorului este

diferită în ipoteza în care acesta, fiind şomer,

sustrage un bun de o anumită valoare pentru

a putea asigura hrana zilnică pentru mai

mulţi copii pe care îi are în întreţinere, în

raport cu împrejurarea în care fapta de

sustragere a unei sume de bani este săvârşită

de o persoană pasionată de jocuri de noroc.

Situaţia familială constituie şi un criteriu

special de stabilire a cuantumului unei zile-

amendă. Potrivit art. 61 (3) C.p., cuantumul

sumei corespunzătoare unei zile-amendă se

stabileşte ţinând seama şi de obligaţiile

legale ale condamnatului faţă de persoanele

aflate în întreţinerea sa.

Situaţia socială, respectiv mediul

social, de existenţă a infractorului, poate

influenţa individualizarea pedepsei. Instanţa

poate avea în vedere relaţiile infractorului cu

mediul social sub multiple aspecte:

profesional, familial, cultural-obştesc etc.

Sub aspectul integrării profesionale

interesează dacă infractorul este integrat în

muncă, dacă este conştiincios şi disciplinat la

locul de muncă, dacă schimbă ori nu frecvent

locul de muncă etc. Integrarea familială

presupune stabilirea în cadrul familiei a unor

relaţii la nivelul exigenţei sociale. Din acest

punct de vedere interesează, de pildă,

atitudinea infractorului faţă de ceilalţi

membrii ai familiei, de modul în care se

îngrijeşte de creşterea şi educarea copiilor

minori, atmosfera în cadrul familiei sale etc.

În ceea ce priveşte integrarea cultural-

obştească, pot interesa, printre altele, nivelul

de pregătire culturală, participarea la

acţiunea comunităţii din care face parte, la

viaţa culturală a acesteia etc”.

The health status of the offender may

influence the peril of the offender. An

offender whose psychophysical state is

altered by a disease or other cause - we

consider those situations in which his

responsibility subsists - may have a lower

mental capacity to understand and freely

manage his will. What needs to be

investigated in order to individualize the

punishment are those states or causes that

determine only the relative inability of the

offender to discern, control the will (for

example, partial alteration of mental

faculties, incomplete intoxication, weakening

of the psychophysical state due to old age,

etc.).

The family situation, at the time of

the crime, is likely to influence the

individualization of the punishment. For

example, the peril of the perpetrator is

different in the event that he, being

unemployed, steals a good of a certain value

in order to be able to provide daily

nourishment for several children in his care,

in relation to the circumstance in which the

deed was a sum of money is committed by a

person who is passionate about gambling.

The family situation is also a special

criterion for determining the amount of a fine

day. According to art. 61 (3) C.p., the

amount of the amount corresponding to a

fine day is established taking into account

the legal obligations of the convicted person

towards the persons in his maintenance.

The social situation, respectively the

social environment, of the existence of the

offender, can influence the individualization

of the punishment. The court can consider

the offender's relations with the social

environment in multiple aspects:

professional, family, cultural-public etc. In

terms of professional integration, it is of

interest if the offender is integrated into the

work, if he is conscientious and disciplined

in the workplace, if he changes or not

frequently the workplace. Family integration

involves establishing relationships within the

family at the level of social exigency. From



57

Concluzii

Determinarea pedepselor este o

operațiune complexă la care participă, în

mod succesiv, legiuitorul, judecătorul și

administrația penitenciară. Legiuitorul

determină în abstract pericolul fiecărui tip

particular de infracțiune și răspunderea

penală pe care urmează să o antreneze

săvârșirea acesteia; judecătorul stabilește în

concret gravitatea reală a infracțiunii și

periculozitatea particulară a infractorului,

integrându-se în aprecierile generale ale

legiuitorului; administrația penitenciară

adaptează regimul de detenție persoanei

condamnatului, după caz, în condițiile legii.

this point of view, for example, the

offender's attitude towards the other

members of the family, how he cares for the

raising and education of the minor children,

the atmosphere within his family, etc.

Regarding the cultural-public integration, I

may be interested, among others, the level of

cultural preparation, participation in the

action of the community of which it is a part,

in its cultural life, etc. ”

Conclusions

The determination of punishments is

a complex operation in which the legislator,

the judge and the prison administration are

successively involved. The legislator

determines in the abstract the danger of each

particular type of crime and the criminal

liability that its action will entail; the judge

establishes in concrete the real gravity of the

crime and the particular danger of the

offender, integrating itself in the general

appraisals of the legislator; the penitentiary

administration adapts the detention regime to

the person of the convicted person, as the

case may be, according to the law.

1 Politica penală cuprinde ansamblul de măsuri și mijloace de prevenire și combatere a fenomenului infracțional,

precum și ansamblul principiilor de elaborare și aplicare a acestor mijloace și măsuri, adoptate la un moment dat,

într-o anumită țară: C. Bulai, Știința politicii penale, revista Studii și Cercetări Juridice, nr. 1/1972, p. 79;

Politica penală a României, ca parte integrantă a politicii generale a statului (politica economică, socială,

educațională etc.) este realizată de conducerea statului, prin elaborarea unor legi penale de către Parlament, legi

care să corespundă cerințelor societății actuale și normelor legislației europene la care am aderat. Între poltica

generală a statului și politica penală trebuie să existe o concordanță deplină, doar dacă măsurile utilizate sunt

acceptate la nivelul politicii generale. 2 Pentru detalii privind concepțiile juridice penale asupra individualizării sancțiunilor de drept penal, a se vedea Ș. Daneș, V. Papadopol, Individualizarea judiciară a pedepselor, ediția a II-a, Editura Juridică, București, 2004,

pp. 28-53. 3 M. I. Rusu, Drept execuţional penal, Editura Hamangiu, Bucureşti, 2015, p. 75. 4 http://dexonline.ro/definitie - Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Dicţionarul

explicativ al limbii române, ediţia a 2-a revăzută şi adăugită, Editura Univers Enciclopedic Gold, Bucureşti,

2012. 5 M. Mitra Radu, Drept penal, partea generală, Caiet de seminar, ediţia a II-a revăzută şi adăugită, Editura Pro

Universitaria, Bucureşti, 2011, p. 389. 6 I. Pascu, Individualizarea pedepselor în I. Pacu (coordonator) T. Dima, C. Păun, M. Gorunescu, V. Dobrinoiu,

M. A. Hotca, I. Chiş, M. Dobrinoiu, Noul Cod penal comentat, Partea generală, vol I, Ed. Universul Juridic,

Bucureşti, 2012, pp. 467 - 468.



58

7 Idem. 8 Gh. Ivan, Criteriile generale şi speciale de individualizare a pedepsei, în RDP nr. 1/2006, p. 105. 9 Idem. 10 I. Ristea, în G. Antoniu (coordonator), Explicații preliminare ale noului Cod penal, vol. II, Editura Universul

Juridic, București, 2011, pp. 85-97; I. Pascu, op. cit., pp. 453-457. 11 F. Streteanu, Tratat de drept penal, Partea generală, op. cit., p. 408. 12 C. Bulai, B. N. Bulai, Manual de drept penal. Partea generală, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2007, p.

195; V. Dobrinoiu , I. Pascu, I. Molnar, Gh. Nistoreanu, Al. Boroi, V. Lazăr, Drept penal, Partea generală,

Editura Nova, Bucureşti, 1997, p. 172; I. Pascu, op. cit., p. 157; Tr. Dima, Drept Penal, Partea generală,

volumul I, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2004, p. 190. 13 Criminal policy includes the set of measures and means of preventing and combating the criminal

phenomenon, as well as the set of principles for elaborating and applying these means and measures, adopted at

a certain time, in a certain country: C. Bulai, Science of criminal policy, Journal of Legal Studies and Research,

no. 1/1972, p. 79; The criminal policy of Romania, as an integral part of the general policy of the state

(economic, social, educational policy, etc.), is carried out by the state management, through the elaboration of

criminal laws by the Parliament, laws that correspond to the requirements of the current society and the norms of

the European legislation at which I joined. There should be full agreement between the general state policy and

the criminal policy, only if the measures used are accepted at the general policy level. 14 For details on criminal legal conceptions regarding the individualization of criminal law sanctions, see Ș.

Daneș, V. Papadopol, Judicial Individualization of Punishments, Second Edition, Legal Publishing House,

Bucharest, 2004, pp. 28-53 15 M. I. Rusu, Criminal law, Hamangiu Publishing House, Bucharest, 2015, p. 75. 16 http://dexonline.ro/definitie - Romanian Academy, Institute of Linguistics "Iorgu Iordan", Explanatory

Dictionary of the Romanian language, 2nd edition revised and added, Universe Enciclopedic Gold Publishing

House, Bucharest, 2012. 17 M. Mitra Radu, Criminal Law, General Part, Seminar Book, Second Edition, revised and added, Pro

Universitaria Publishing House, Bucharest, 2011, p. 389. 18 I. Pascu, Individualization of punishments in I. Pacu (coordinator) T. Dima, C. Păun, M. Gorunescu, V.

Dobrinoiu, M. A. Hotca, I. Chiş, M. Dobrinoiu, New Criminal Code Commented, General Part, vol I , Ed.

Juridical Universe, Bucharest, 2012, pp. 467 - 468. 19 Idem. 20 Gh. Ivan, General and special criteria for the individualization of punishment, in RDP no. 1/2006, p. 105. 21 Idem. 22 I. Ristea, in G. Antoniu (coordinator), Preliminary explanations of the new Criminal Code, vol. II, Juridic

Universe Publishing House, Bucharest, 2011, pp. 85-97; I. Pascu, op. cit., pp. 453-457. 23 F. Streteanu, Treaty on Criminal Law, General Part, p. 408. 24 C. Bulai, B. N. Bulai, Manual of Criminal Law. General part, Universul Juridic Publishing House, Bucharest,

2007, p. 195; V. Dobrinoiu, I. Pascu, I. Molnar, Gh. Nistoreanu, Al. Boroi, V. Lazăr, Criminal Law, General

Part, Nova Publishing House, Bucharest, 1997, p. 172; I. Pascu, op. cit., p. 157; Tr. Dima, Criminal Law,

General Part, volume I, Lumina Lex Publishing House, Bucharest, 2004, p. 190.

ANALIZA CRITERIILOR GENERALE ANALYSIS OF ......Individualizarea pedepselor îşi are fundamentul...

Documents

Transcript of ANALIZA CRITERIILOR GENERALE ANALYSIS OF ......Individualizarea pedepselor îşi are fundamentul...