Analele Universităţii din Craiova

ANNALES DE L’UNIVERSITÉ DE CRAÏOVA ANNALS OF THE UNIVERSITY OF CRAIOVA

ANALELE UNIVERSIT��II DIN CRAIOVA

SERIA �TIIN�E FILOLOGICE

LINGVISTIC�

� ANUL XXXII, Nr. 1-2, 2010

EUC

EDITURA UNIVERSITARIA

��

��

�� !�"�#$%��&�"�!��'�(��$� �)�"��*�$��"��" � � �)�"�"�+��"�!��'�,"�� !��# ��&��

��-� .�� /��-��

��

0��1$%��&��'�(��$� �)�"�2� %�"�+��" � � �)�"�)��)��$)�� ,��!��)+��(�)�!��

��

��

Michel Francard Laurent Gautier Maria Iliescu (Louvain-la-Neuve) (Dijon) (Innsbruck) Ileana Oancea Elena Prus Marius Sala (Timişoara) (Chişinău) (Bucureşti) Fernando Sánchez Miret Flora Şuteu Federico Vicario (Salamanca) (Craiova) (Udine)

Cristiana-Nicola Teodorescu – redactor-şef

Elena Pîrvu – redactor-şef adjunct Ioana Murar Gabriela Scurtu Nicolae Panea Ştefan Vlăduţescu

Ovidiu Drăghici, Melitta Szathmary – secretari de redacţie Cristina Bălosu – tehnoredactor

3

CUPRINS

Mirela AIOANE, La radio italiana e la sua importanza linguistica 13 Gabriela BIRIŞ, Neologie de sens în româna actuală 21 Ana-Maria BOTNARU, Verbe care exprimă intervenţia omului asupra

pădurii

30 Iustina BURCI, Prenumele feminine – repere locale şi sociale în toponimia

din Oltenia

35 Cecilia CONDEI, Hypo/hyper/co-discours: trois plans discursifs de

l’étymologie sociale

45 Daniela CORBU-DOMŞA, Termeni entopici în structurile toponimice din

Ţinutul Dornelor

55 Adriana COSTACHESCU, Quelques lexèmes en voyage (trajet français –

anglais – roumain)

73 Daniela DINCĂ, Étude lexicographique et sémantique du gallicisme

marchiz, -ă en roumain actuel

89 Cosmin DRAGOSTE, „Tâlhari” şi „hoţi” – aspecte ale traducerii în piesa

Diebe de Dea Loher

97 Ilona DUŢĂ, Identitate şi nume propriu în romanul Pupa Russa, de

Gheorghe Crăciun

103 Denisa IONESCU, Cambiamenti di nome in ambito religioso 113 Michaela LIVESCU, Evoluţia semantică a cuvântului cap în locuţiuni şi

expresii

118 Oana MERCIC, Analiza pragmatică a unui text literar 123 Emilia PARPALĂ, „Germinare” anaforică, paralelism, progresie tematică

liniară. Cu referire la sintaxa poeziei optzeciste

131 Carmen POPESCU, Le centon, la satire Ménippée et le collage, repères

architextuels dans le postmodernisme roumain

142 Daniel RAICHVARG, Le destinataire-spectateur, terra incognita du théâtre

de (techno-)sciences contemporain

155 Gabriela SCURTU, Considérations sur l’influence de la langue française sur

le lexique de la langue roumaine

166 Diana SOPON, Alcune osservazioni sulla cortesia linguistica nella lettera

commerciale italiana e romena

176 Emilia ŞTEFAN, Zwei Dialektregionen: Pfälzisch und Rheinisch 183 Cristiana-Nicola TEODORESCU, La communication non verbale dans la

classe de FLE

190 Titela VÎLCEANU, A multisided perspective of legal translation 202 A. K. ZHUMABEKOVA, Linguistic and didactic problems of translation in

Kazakhstan

215

4

* * *

Raluca ALEXE, La jerga taurina en el español 224 Jadranka ANGELOVSKA, Differences in the south dialects of Macedonian

language

229 Alina BACI-POP, I due punti nell’indiretto libero bassaniano 234 Oana BADEA, Opinii în lingvistica românească şi internaţională cu privire

la necesarul neologic

242 Irina JANINA BONCEA, Modalitatea epistemică în postmodernism (poezia

Marianei Marin)

249 Mădălina CERBAN, Syntactic Relations versus Semantic Roles within

Relational Framework

259 Delia CRISTEA, ¿Hay creatividad en las expresiones fijas? 265 Ioana-Rucsandra DASCĂLU, Vos passionum (echivalarea şi antonimia

pentru exprimarea afectelor) în versiunea latină a tratatului descartian Passiones animae

273 Ramona DRAGOSTE, Evoluţii semantice ale unor cuvinte împrumutate din

limba franceză în limba română

281 Oana-Adriana DUŢĂ, Estrategias en la traducción de las unidades

fraseológicas

290 Alina GIOROCEANU, Împrumut şi creativitate lexicală în româna actuală:

brand şi familia lexicală

296 Eliana LAÇEJ, L’acquisizione dell’italiano da parte di apprendenti albanesi

in contesti non guidati. L’errore linguistico

306 Silvia MADINCEA PAŞCU, L’infinito con il soggetto espresso o le

costruzioni assolute italiano e in romeno

315 Gina MĂCIUCĂ, The Subtle Interplay of Syntax and Semantics in Passive-

Like Constructions

321 Dorina PĂNCULESCU - Ilona BĂDESCU, Reprezentarea semantică a

lexemului nas în limba română curentă actuală

330 Elena PÎRVU, La costruzione italiana fare con l’infinito e le modalità della

sua traduzione in romeno

338 Mihaela POPESCU, Câteva observaţii cu privire la semantismul unor

împrumuturi lexicale de origine franceză din limba română

345 Gabriela RUSU-PĂSĂRIN, Limbajul audiovizual şi tentaţia hipertextului 358 Liliana SOARE, Şcoala Ardeleană. Aspects of biology terminology 364 Laura TRĂISTARU, Anglicisme-nume noi de ocupaţii în limba română 371 Ana-Maria TRANTESCU, Semantic transparency and opacity in fixed

expressions

375

5

* * *

PREZENTĂRI DE CĂRŢI ŞI REVISTE

Cosmin VILĂU, Oltenia în istoria slavisticii româneşti (Iustina BURCI) 385 Hermann BLUHME, Etymologisches Wörterbuch des deutschen

Grundwortschatzes (Ioana-Rucsandra DASCĂLU)

387 Florica BECHET, Introducere în dialectologia greacă (Dana DINU) 389 Eugeniu COŞERIU, Omul şi limbajul său. Studii de filozofie a limbajului, teorie a

limbii şi lingvistică generală (Anişoara-Nina DUMITROV - Ramona-Olga POHOAŢĂ)

392 Dana FEURDEAN, Delia MORAR, Test d’italiano (Elena PÎRVU) 396

6

CONTENTS

Mirela AIOANE, The Italian radio and its linguistic importance 13 Gabriela BIRIŞ, Sense neology in present-day Romanian 21 Ana-Maria BOTNARU, Verbs which express man’s action on the forest 30 Iustina BURCI, Feminine first names – local and social reference points in

Oltenian toponymy

35 Cecilia CONDEI, Hypo/hyper/co-discourse: three discourse levels of social

etymology

45 Daniela CORBU-DOMŞA, Entopic terms in the toponymic structures from

Dorna area

55 Adriana COSTĂCHESCU, A few travelling lexemes (on the French –

English – Romanian route)

73 Daniela DINCĂ, A lexicographic and semantic analysis of the Gallicism

marchiz,-ă in present-day Romanian

89 Cosmin DRAGOSTE, „Robbers” and „thieves” – aspects of translation in

Dea Loher's play Diebe

97 Ilona DUŢĂ, Identity and proper noun in the novel Pupa Russa by

Gheorghe Crăciun

103 Denisa IONESCU, Changes of name in the religious environment 113 Michaela LIVESCU, The semantic evolution of the word cap in phrases

and expressions

118 Oana MERCIC, The pragmatic analysis of a literary text 123 Emilia PARPALĂ, Anaphoric “germination”, parallelism, linear thematic

progression. With reference to the syntax of the poetry of the eigthies

131 Carmen POPESCU, The patchwork, the Menippean satire and the collage,

architextual references in Romanian postmodernism

142 Daniel RAICHVARG, The recipient-audience terra incognita of

contemporary theatre dealing with (techno)sciences

155 Gabriela SCURTU, Remarks on the influence of the French language on

Romanian lexis

166 Diana SOPON, A few observations on linguistic politeness in Italian and

Romanian commercial letters.

176 Emilia ŞTEFAN, Two dialectal regions: Palatine and Rhenish 183 Cristiana-Nicola TEODORESCU, The non-verbal communication in FLE

(French as a Foreign Language)

190 Titela VÎLCEANU, A multisided perspective of legal translation 202 A. K. ZHUMABEKOVA, Linguistic and didactic problems of translation in

Kazakhstan

215

7

*

* * Raluca ALEXE, The influence of bullfighting language on colloquial

Spanish 224

Jadranka ANGELOVSKA, Differences in the south dialects of the Macedonian language

229

Alina BACI-POP, The punctuation mark colon in Bassanian free indirect speech

234

Oana BADEA, Points of view in Romanian and international linguistics regarding the demand for neological terms

242

Irina JANINA BONCEA, Epistemic modality in postmodernism (Mariana Marin’s poems).

249

Mădălina CERBAN, Syntactic Relations versus Semantic Roles within Relational Framework

259

Delia CRISTEA, Is there creativity in fixed expressions? 265 Ioana-Rucsandra DASCĂLU, Vos passionum (equivalence and antonymy in

exprssing affects) in the Latin version of Descartes’ treatise Passiones animae

273 Ramona DRAGOSTE, Semantic evolutions of some words borrowed from

French into Romanian

281 Oana-Adriana DUŢĂ, Translation strategies of phraseological units 290 Alina GIOROCEANU, Borrowing and lexical creativity in present-day

Romanian: brand and its derivatives

296 Eliana LAÇEJ, The acquisition of Italian by Albanian pupils in uncontrolled

contexts. Linguistic error

306 Silvia MADINCEA PAŞCU, The infinitive with expressed subject or the

absolute constructions in Italian and Romanian

315 Gina MĂCIUCĂ, The Subtle Interplay of Syntax and Semantics in Passive-

Like Constructions

321 Dorina PĂNCULESCU - Ilona BĂDESCU, The semantic representation of

the lexeme nas in present-day Romanian

330 Elena PÎRVU, The Italian construction fare with the infinitive and its

possibilities of translation into Romanian.

338 Mihaela POPESCU, A few remarks regarding the semantics of some lexical

borrowings of French origin in Romanian

345 Gabriela RUSU-PĂSĂRIN, Audio-visual speech and the temptation of

hypertext 358

Liliana SOARE, Şcoala Ardeleană (The Transylvanian School). Aspects of biology terminology

364

Laura TRĂISTARU, Anglicisms-new occupational names in Romanian 371 Ana-Maria TRANTESCU, Semantic transparency and opacity in fixed

Expressions

375

8

*

* * BOOK AND JOURNAL REVIEWS






9

SOMMAIRE

Mirela AIOANE, La radio italienne et son importance linguistique 13 Gabriela BIRIŞ, Néologie de sens en roumain actuel 21 Ana-Maria BOTNARU, Verbes exprimant l’intervention humaine sur la

forêt

30 Iustina BURCI, Les prénoms féminins – repères locaux et sociaux dans la

toponymie de l’Olténie

35 Cecilia CONDEI, Hypo/hyper/co-discours: trois plans discursifs de

l’étymologie sociale

45 Daniela CORBU-DOMŞA, Termes entopiques dans les structures

toponymiques de la région de Dorna

55 Adriana COSTACHESCU, Quelques lexèmes en voyage (trajet français –

anglais – roumain)

73 Daniela DINCĂ, Étude lexicographique et sémantique du gallicisme

marchiz, -ă en roumain actuel

89 Cosmin DRAGOSTE, «Tâlhari» et «hoţi» – aspects de la traduction dans la

pièce Diebe de Dea Loher

97 Ilona DUŢĂ, Identité et nom propre dans le roman Pupa Russa de Gheorghe

Crăciun

103 Denisa IONESCU, Les changements de noms en milieu religieux 113 Michaela LIVESCU, L’évolution sémantique du mot cap dans des locutions

et expressions

118 Oana MERCIC, L’analyse pragmatique d’un texte littéraire 123 Emilia PARPALĂ, «Germination» anaphorique, parallélisme, progression

thématique linéaire. Avec référence à la syntaxe de la poésie des années ’80

131

Carmen POPESCU, Le centon, la satire Ménippée et le collage, des repères architextuels dans le postmodernisme roumain

142

Daniel RAICHVARG, Le destinataire-spectateur, terra incognita du théâtre de (techno-)sciences contemporain

155

Gabriela SCURTU, Considérations sur l’influence de la langue française sur le lexique de la langue roumaine

166

Diana SOPON, Quelques remarques sur la politesse linguistique dans la lettre commerciale en italien et en roumain

176

Emilia ŞTEFAN, Deux régions dialectales: palatine et rhénane 183 Cristiana-Nicola TEODORESCU, La communication non verbale dans la

classe de FLE

190 Titela VÎLCEANU, L’approche interdisciplinaire dans la traduction

juridique 202

A. K. ZHUMABEKOVA, Problèmes linguistiques et didactiques de la traduction en Kazakhstan

215

10

*

* *

Raluca ALEXE, L’influence du langage des corridas sur l’espagnol familier 224 Jadranka ANGELOVSKA, Différences entre les dialectes macédoniens du

sud

229 Alina BACI-POP, Le signe deux points dans le discours indirect libre

bassanien 234

Oana BADEA, Opinions dans la linguistique roumaine et internationale concernant la nécessité des néologismes

242

Irina JANINA BONCEA, La modalité épistémique dans le postmodernisme (la poésie de Mariana Marin)

249

Mădălina CERBAN, Relations syntaxiques et rôles sémantiques dans la grammaire relationnelle

259

Delia CRISTEA, Y a-t-il de la créativité dans les expressions figées? 265 Ioana-Rucsandra DASCĂLU, Vos passionum (l’équivalence et l’antonymie

pour l’expression des états affectifs) dans la version latine du traité cartésien Passiones animae

273 Ramona DRAGOSTE, Les évolutions sémantiques de quelques emprunts

lexicaux d’origine française en roumain

281 Oana-Adriana DUŢĂ, Stratégies de traduction des unités phraséologiques 290 Alina GIOROCEANU, Emprunt et créativité lexicale en romain actuel:

brand et sa famille lexicale

296 Eliana LAÇEJ, L’apprentissage de l’italien par les élèves albanais dans des

contextes non dirigés. La faute linguistique

306 Silvia MADINCEA PAŞCU, L’infinitif avec sujet exprimé ou les

constructions absolues en italien et en roumain

315 Gina MĂCIUCĂ, Le jeu subtil de la syntaxe et de la sémantique dans les

constructions à passivité formelle

321 Dorina PĂNCULESCU - Ilona BĂDESCU, La représentation sémantique

du lexème nas en roumain actuel courant

330 Elena PÎRVU, La construction fare con l’infinito en italien et les modalités

de traduction en roumain

338 Mihaela POPESCU, Quelques remarques sur le sémantisme des emprunts

lexicaux d’origine française en roumain

345 Gabriela RUSU-PĂSĂRIN, Le langage audiovisuel et la tentation de

l’hypertexte 358

Liliana SOARE, L’École Transylvaine. Aspects de la terminologie biologique

364

Laura TRĂISTARU, Les anglicismes-nouveaux noms d’occupations en roumain

371

Ana-Maria TRANTESCU, Transparence sémantique et opacité dans les expressions figées

375

11

*

* * COMPTES RENDUS






LA RADIO ITALIANA E LA SUA IMPORTANZA LINGUISTICA

Mirela AIOANE

Universitatea „Al. I. Cuza”, Iaşi

L’articolo presenta l’importanza della radio per la diffusione dell’italiano tra il popolo della penisola italiana. I mass-media, ancor prima dell’avvento del piccolo schermo, il cinema e la radio, hanno diffuso cultura e modelli linguistici. Per certi aspetti, l’Italia appariva come una terra vergine e inesplorata rispetto all’italiano standard, parlato solo in Toscana e dagli stratti sociali più elevati, che potevano contare su un grado di istruzione che garantiva l’accesso alle fonti del sapere. L’alto tasso di analfabetismo, la non omogenea diffusione della cultura rendevano problematico l’accesso al sapere trasmesso tradizionalmente attraverso la parola scritta. La “buona lingua” e la cultura “alta” rimanevano patrimonio e appannaggio degli strati privilegiati della popolazione, prevalentemente, maschile. “La radio e la televisione stanno diventando sempre più mezzi di unificazione linguistica. Nei primi decenni del Novecento, l’immensa maggioranza degli scambi linguistici della nazione era affidata alla lingua scritta, o più esattamente a quella stampata. Ora la radio e la televisione sono venute a sconvolgere radicalmente questo stato di cose. In un casolare sperduto della campagna, dove forse non è mai giunto un uomo che parlasse un buon italiano, dove arrivano pocchissimi libri e pochi giornali, giunge invece spessissimo la voce della radio. […] Sono poste cioè le principali premesse perché una pronunzia corretta e relativamente uniforme giunga dapperttutto. Non è passata una generazione da quando la radio è entrata nella consuetudine di tutte le famiglie, e già è possibile sentire che le persone giovani del Settentrione e del mezzogiorno, quando parlano italiano hanno un accento meno dialettale di quello delle persone anziane.” (Migliorini 1990: 21-22).

La prima trasmisione radiofonica andò in onda in Italia per la prima volta nel 1924, ma le trasmissioni regolari iniziano soltanto nel 1925, sotto l’egida dell’ente che aveva ottenuto il monopolio del nuovo mezzo, L’Unione Radiofonica Italiana (nel 1927 viene trasformata in EIAR, Ente Italiano Audizioni Radiofoniche, poi, nel 1944, Rai, Radiotelevisione italiana) (Cortelazzo 2000: 40).

Un indicatore dell’evoluzione del linguaggio giornalistico è il problema del tempo. L’invenzione della radio rappresenta una tappa fondamentale dell’evoluzione del concetto di tempo. Siamo di fronte alla pura parola e possiamo dire che c’è stato un forte ritorno alla tradizione orale dopo la scoperta di Marconi. Il mezzo radiofonico fu usato durante la ditttatura nazzista con Goebbels, dalla dittatura fascista con Mussolini, dalla democrazia americana, dal presidente Roosvelt. La radio ebbe un’importanza straordinaria nella diffusione delle notizie attraverso transistori tra gli arabi e beduini nel deserto. All’inizio la radio fu solo uno strumento di élite, per i costi alti degli apparecchi o dell’abbonamento, ma a

Mirela AIOANE

14

partire dagli anni trenta, il regime fascista si rese conto delle sue potenzialità per l’organizzazione del consenso e cominciò a promuovere l’allestimento di centri di ascolto collettivo nelle piazze, nelle case del fascio, neocentri rurali, nelle scuole e la radio divenne di conseguenza mezzo di comunicazione e, allo stesso tempo, strumento di socializzazione. Si può dire che solo dopo la seconda guerra mondiale, la radio diventa mezzo di intrattenimento e di informazione nell’ambito domestico. Michele Cortelazzo indica una cifra di 2 milioni di abbonati (rispetto a soli 500000 nel 1935 e 1 milione nel 1939) (Cortelazzo 2000:41).

De Mauro afferma che nel 1963, circa 69% della popolazione italiana ascoltava la radio. Negli anni Settanta si verifica un mutamento strutturale della radiofonia italiana con l’aggiunta alla radio nazionale pubblica di all’incirca 4000 radio private, locali che trasmettono musica e piccola pubblicità, notiziari locali e interventi degli ascoltatori, e anche di altri emittenti privati nazionali.

Il pubblico del giornale stampato è ovviamente diverso da quello del giornale radio. I lettori dei quotidiani hanno una velocità di lettura regolata da loro stessi, quello che non può succedere per gli ascoltatori della radio. Il linguaggio dell’informazione non è assistito da espedienti grammaticali presenti nel linguaggio scritto: l’uso delle iniziali maiuscole, le virgolette ecc. Nel 1948, Antonio Piccone Stella (Faustini 1998: 148) scriveva in un manuale edito dalla Rai: “Le notizie del giornale radio sono dette. Bisogna non stamparle, ma parlarle. L’impostazione, l’ordine delle singole parti, il ritmo e la durata del periodo, la scelta delle parole si ispirano a questa fondamentale esigenza. Il miglior modo di redigere una notizia per la radio è suppore di raccontarla al primo che si incontri per la strada. Ogni notizia è un dialogo con l’ascoltatore: un dialogo che sottintende le domande ma dà le risposte. La notizia ‘a domande sottintese’ segue uno svolgimento piuttosto psicologico che logico. I particolari del fatto sono disposti non in ordine di tempo, ma di importanza. Tenere conto che l’ascoltatore, al contrario del lettore, non può tornare indietro per rileggere quello che lì per lì non ha capito. La notizia radiofonica deve essere sempre comprensibile. Lì per lì. Altrimenti, fosse la più importante del mondo, sarà come non detta”. Nel manuale di Piccone Stella (Faustini 1998: 140) ritroviamo anche altre regole pratiche quali: “Occorre ripetere spesso il soggetto. Lo stile parlato esige periodi brevi, costrutti semplici, legami agili. Abolire i superlativi. […] Non adoperare termini stranieri, termini tecnici, formule scientifiche, espressioni di gergo professionale, forme arcaiche e metaforiche, frasi fatte. Ridurre al minimo i sostantivi in -zione, gli avverbi in -mente, i suffissi in -ismo e in -istico. […] Gli elementi letterari e oratorii, concepiti come ornatezza stilistica sono i più lontani dal chiaro, semplice corretto linguaggio radiofonico. Lo scrittore alla radio deve dimenticare di scrivere. L’uso del microfono rassomiglia più a quello del telefono che dell’altoparlante. Come una conversazione si scrivo in modo che sembri parlata, così si legge al microfono in modo che sembri detta.”

Nel 1953 Carlo Emilio Gadda, ricordato da Sergio Lepri nel suo Medium e messaggio, aveva redatto una guida dal titolo Norme per la redazione di un testo radiofonico e si occupò delle conversazioni e non dell’informazione giornalistica:


15

“Il pubblico che ascolta una conversazione è un pubblico per modo di dire. In realtà si tratta di persone ‘singole’, di monadi ovvero unità, separate le une dalle alre. Ogni ascoltatore è solo: nella più soave delle ipotesi è in compagnia di pochi intimi. Seduto solo nella propria poltrona, dopo avere inserito in bilancio la profittevole mezz’ora e la nobile fatica dell’ascolto, egli dispone di tutta la sua segreta suscettibilità per potersi irritare del tono inopportuno onde l’apparecchio radio lo catechizza. E bene perciò che la voce, e quindiil testo affidatole, si astenga da tutti quei modi che abbiano a suscitare l’idea di un’allocuzione compiaciuta, di un insegnamento impartito, di una predica, di una predica, di un messaggio dall’alto. L’eguale deve parlare all’eguale, il libero cittadino al libero cittadino, il cervello opinante al cervello opinante. Il radiocollaboratore non deve presentarsi al radioascoltatore in qualità di maestro, di pedagogo, e tanto meno di giudice o di profeta, ma in qualità di informatore, di gradevole interlocutore, di amico. […] astenersi dall’uso della prima persona “io” che ha carattere esibitivo. Sostituire all’“io” il “noi”, evitare l’autocitazione. […] Evitare le parentesi, gli incisi, gli infarcimenti e le sospensioni sintattiche. [...] Evitare le allitterazioni involontarie, sia le vocaliche sia le consonantiche o comunque la ripetizione continuata di un medesimo suono. Le allitterazioni sgradevoli costituiscono inciampo a chi parla, moltiplicano la fatica e la probabilità di errore (papera)” (Faustini 1998: 144).

Umberto Eco si chiedeva chi potesse essere l’italiano medio “incontrato per strada” di cui parlava Piccone Stella nel suo manuale ed e arrivato a questa conclusione: la RAI ha contribuito per molti anni a far sì che l’italiano medio fosse, per sensibilità politica e culturale, molto somigliante all’ascoltatore medio scelto dai grandi “network” comerciali americani: quattordicenne, di scarsa istruzione. Quindi tendenzialmente molto influenzabile. Quindi scarsamente reattivo. Nel classico “codice linguistico” di Piccone Stella c’erano anche altre regole di un carattere diverso. Eccone alcune: “Le notizie su disordini, incidenti o conflitti di natura politica sono trasmesse quando abbiano una effettiva gravità, nella forma più concisa e obiettiva, con le debite cautela.”, oppure “Le notizie sugli scioperi sono trasmesse quando riguardino vaste categorie di lavoratori, subito dopo il loro inizio.” “La cronaca nera è esclusa dal giornale radio, a meno che certe notizie di delitti o suicidi non acquistino un evidente interesse sociale o olitico. Lo stesso vale per processi” (Faustini 1998: 145).

Nella comunicazione radiofonica manca l’interazione fra emittente e destinatario, tipica dei mezzi di comunicazione di massa, manca qualsiasi supporto visivo e tutto questo ha determinato una grande standardizzazione del parlato radiofonico tanto dal punto di vista lessicale, quanto al punto di vista fonetico e sintattico. La radio, malgrado l’uso del’oralità si è decisa per verso il modello scritto dell’italiano, al meno fino agli anna Settanta: notizie radiofoniche, testi di teatro, domande dei giochi a quiz e altro erano tutti testi scritti, letti al microfono. Erano testi programmati, molto elaborati, pianificati, ma ordinati secondo criteri precisi per aiutare la ricezione dei messaggi orali, quali: periodi brevi, scarsa subordinazione, mancanza di inversioni sintattiche, la ripetizione del soggetto (Cortelazzo 2000: 52). Michele Cortelazzo afferma che il monolinguismo del

Mirela AIOANE

16

parlato radiofonico tradizionale veniva accentuato dall’uniformità della pronuncia, veniva allontanata qualsiasi variazione regionale e se a volte si faceva presente qualche ‘colore locale’ era sentito come un errore. Neanche i dialoghi, le interviste di argomento quotidiano riuscivano a rispecchiare la vera realtà linguistica. Il dialetto era ogni tanto usato, ma soltanto per scopi umoristici. Tutti i tratti tipici del parlato erano eliminati: gli riempitivi, le ripetizioni, le frasi cortesi che “alla radio danno una noia terribile” (Francastoro Martini 1951: 77). Una trasmissione innovativa poteva essere considerata il dibattito radiofonico tra esperti su temi culturali o di attualità che, in qualche modo, avrebbe portato elementi della lingua parlata, ma il registro era comunque alto, formale. Le radiocronache, soprattutto quelle sportive, favorivano una libertà linguistica. Altre volte, presentatori molto vivaci e brillanti riuscivano a uscire da questi schemi (Cortelazzo 2000: 53).

Negli anni Settanta del Novecento la situazione comincia a cambiare: le trasformazioni strutturali del sistema radiofonico determinano anche un profondo mutamento linguistico. Il plurilinguismo della società italiana si rispecchia a poco a poco nel parlato radiofonico e si avverte benissimo la cittadinanaza concessa ai più diversi tipi di parlato, illustrando la grande complessità sociolinguistica italiana. Questa nuova tendenza si manifesta nelle diverse forme della radio pubblica statale e nelle reti locali private.

Le trasmissioni culturali continuano a usare un modello scritto, di livello linguistico alto, letto al microfono: le notizie radiofoniche offrono una varietà di pronuncia, data la provenienza geografica dei giornalisti radio, e inseriscono le strutture nominali che ricordano le techiche usate durante la seconda guerra mondiale dalla sezione italiana della BBC (Francastoro Martini 1951: 42). Le trasmissioni di musica per i giovani introducono nella presentazione forme del parlato colloquiale, elementi del linguaggio giovanile, l’uso dei forestierismi, soprattutto anglicismi. Gli interventi diretti, effettuati al telefono,con il pubblico portano nelle trasmissioni radiofoniche espressioni spontanee del parlato comune. Le reti radiofoniche locali rispecchiano il repertorio linguistico dell’ambiente geografico specifico, con una tendenza verso i registri piuttosto bassi della lingua italiana: la presenza dei tratti dialettali, mistilinguismo, forme dell’italiano popolare (Cortelazzo 2000: 54).

La radio italiana ha compiuto ormai, 86 anni. E molti italiani dicono di aver imparato più dalla radio che dalla tv, perché la radio è lo specchio della realtà linguistica o, come afferma Gian Luigi Beccaria, è lo specchio della stratificazione linguistica, dei registri (Beccaria 2006: 100). Alla radio si ascolta di tutto: uno può chiamare e usa il suo accento regionale, un altro si esprime in una maniera elementare o anzi, adopera un linguaggio formale, raffnato se si tratta di uno scrittore o di un tecnico. Diciamo insieme a Beccaria che la radio ha funzionato come una scuola di lingua italiana in un paese nella sua quasi totalità dialettofono. Negli anni trenta del Novecento la radio nasce come servizio pubblico. È più rilassante della tv, è solo pura voce, non è imperiosa, non ha bisogno di colori, di scenari che si possono immaginare. La voce rimane qualcosa di misterioso e di personale. Quindi, si riesce a mettere in evidenza quello che si dice, il


17

ragionamento, il contenuto, senza una presenza fisica vera e propria. La radio ha certamente contribuito al livellamento del lessico italiano e della pronuncia e anche a semplificare la sintassi (Beccaria 2006: 101). L’indice di comprensibilità diminuisce sensibilmente quando le frasi sono troppo lunghe e la subordinazione prevale sulla coordinazione.

In quanto all’evoluzione della radio negli ultimi decenni, il parlato si presenta come spontaneo; girando tra i vari canali radiofonici italiani, si ha l’impressione di una continua chiacchiera indistinta (Antonelli 2007: 120). E questo l’effetto dovuto alle somiglianze nello stile comunicativo dei network privati con cui la RAI lotta per l’audience radiofonica. Secondo i sondaggi ISTAT (Antonelli 2007: 121), nel 2000, la radio era il mezzo di comunicazione più usato dai giovani tra i 14 e i 24 anni. E molti, più di 80%, dichiaravano di ascoltare la radio almeno una volta a settimana. Nelle fasce successive di età i livelli di ascolto risultano progressivamente sempre più bassi1.

I network più ascoltati utilizzano tutti una programmazione di flusso che si basa sul concetto della rotazione: “Non è il pubblico a doversi adeguare a orari precisi: l’emittente gli viene incontro ripetendo la programazione (con modifiche dovute soltanto al diverso ‘clima’ dei diversi momenti della giornata) in cicli periodici” (Menduni 2002: 130-131). Il tempo della radio di flusso ha cicli che durano di solito un’ora (clock) segmentati al loro interno da sequenze fisse di musica, di informazioni, pubblicità, intrattenimento. Le radio di flusso vengono riconosciute dalle siglette (i jingle) che indicano il passaggio da un momento all’altro del clock e dalla ripetizione continua del nome della radio. Si usano spesso i giochi di parole: Kisseloricorda (Radio Kiss Kiss) il Rinoceronte (RIN, Radio Italia Network).

Un’altra maniera di riconoscibilità delle radio di flusso viene affidata a un particolare timbro della voce o a una dizione speciale dei dj. Possiamo citare con Giuseppe Antonelli, la “r” francesizzante di Radio Montecarlo (“la radio di gran classe”) (Antonelli 2007: 122) oppure l’uso di parole straniere che trasformano il loro italiano in uno difficile, stentato, come succede con la Radio Dimensione Suono. Il filo conduttore del clock è realizzato dalla voce del dj. Il linguaggio è sempre uno standard, ritmico, spontaneo e pieno di dialogicità. La differenza che un ascoltatore può fare tra la radio di flusso e la radio “normale”, di palinsesto, è proprio il ritmo sostenuto, senza pause. C’è sempre una musica di sotoofondo che accompagna la voce del dj, ma anche la trasmissione delle notizie, le previsioni meteorologiche, i messaggi promozionali. Il parlato pare “messo in forma” (Ibidem). Il conduttore deve evitare tempi morti, silenzi; imprime al discorso un andamento accelerato con salti intonativi. La lingua, insieme al ritmo e alla musica, è una delle componenti principali dell’immagine che la radio vuole dare alla sua audience. Quindi, si cercano gli effetti per trasformare un parlato programmato (basato su “scalette” scritte) in un parlato spotaneo. Si vuole diminuire la distanza con l’ascoltatore e per questo si cerca di parlare in una modo che rispecchi le sue abitudini e che rispetti le sue aspettative. Peppino Ortoleva afferma che “Molta radio di flusso sembra voler smentire ogni sospetto di mancanza di spontaneità e

Mirela AIOANE

18

ricorre a un registro conversativo ostentato. Finisce quindi con il creare paradossalmente propri standard che si potrebbero definire ‘iper-orali’ e con l’applicarli altrettanto ossessivamente di una grammatica accademica” (Ortoleva 1994: 17, 29; 24-25). Si tratta di un italiano piuttosto corretto, velocità di eloquio, variaziaoni intonative iperboliche, ripetizione di parole chiave, esclamazioni, interiezioni, l’uso di parole straniere, soprattutto inglesi, ricorso a gergalismi o al turpiloquio, il desiderio di cercare la battuta spiritosa. Per poter ottenere questo effetto di parlato spntaneo, il dj parla come se si trovasse impegnato in un continuo dialogo, un dialogo implicito. L’interlocutore reale è sempre assente. Quindi, il pronome allocutivo con cui si rivolge all’ipotetico pubblico ascoltatore è il voi indifferenziato. Fa spesso uso di interrogative destinate ad aspettare una risposta, il feedback del pubblico. A volte questo dialogo immaginario si trasforma in uno reale, nel caso delle telefonate in diretta. Oggi, le telefonate sono diventate molto più rare, la voce degli ascoltatori “arriva” tramite e-mail o sms, e diventa una citazione o una prafrasi nel commento del conduttore radiofonico. Il dialogo vale mantenuto comunque, la dialogicità essendo molto importante e si ricorre a un altro espediente: i conduttori (conosciuti e riconosciuti dal pbblico) conversano fra loro oppure con rappresentanti del mondo dello spettacolo; cantanti, attori, imitatoti, ospiti in studio. Il risultato è che la radio di flusso tende ormai a parlarsi addosso, in uno scambio di messaggi sempre più autoreferenziale (Antonelli 2007: 123).

Ci sono ancora canali radiofonici italiani su cui si può veramente sentire il parlato spontaneo e si tratta dei canali RAI o delle reti all neuws, Radio 24 - il Sole 24 Ore. Le telefonate in diretta esistono ancora e anche le interviste con contenuto culturale sono in voga. Nelle telefonate, il pubblico ascoltatore rivolge delle domande a giornalisti, politici ecc.

Nicoleta Maraschio (1997: 834) ha analizato linguisticamente tre ore di programmi trasmessi da Radiouno nell’11 febbraio del 1994 (programmi informativi, varietà, fiction, pubblicità) (Antonelli 2007: 124) e ha sentito parlare in quell’occasione: “una signora giapponese che sta in Italia da trent’anni ma ancora parla un italiano approssimativo, alcuni ragazzini che frequentano una scuola (…[ a Bardonecchia, alcuni politici, il funzionario ministeriale, l’avvocato penalista, e quello civilista, il cardiologo, il romanziere di successo – Tabucchi –, il cantautore milanese Gianni Svampa ]…), il camionista e il contrabandiere napoletano, l’amministratore locale bolognese: tutti hanno portato in radio la loro lingua per un tempo più o meno lungo.”

Lo stile ufficiale dell’informazione radiofonica ha subito un’importante evoluzione e, di conseguenza, giornale radio oggi è caratterizzato da una grande velocità ritmica, una dizione molto sostenuta, inferiore soltanto a quella delle cronache sportive. Gli studiosi italiani hanno dimostrato che, dal 1953 fino al 1993, il numero di parole lette nella stessa unità di tempo in un giornale radio si è triplicato; le pause si sono ridotte. Quindi, la lingua dei giornali radio si è fatta più snella, con le frasi brevi e coordinatte e lo stile è più comune e, sicuramente, più comprensibile.


19

Nell’era della comunicazione non è difficile raggiungere il destinatario, ma è difficile conquistare la sua attenzione e trattenerla più tempo; si tratta piuttosto di intrattenere un pubblico indifferenziato. Dal punto di vista linguistico, per attrarre e lusingare il pubblico, si devono seguire diverse soluzioni espressive che porterebbero a tre tipi di effetto: l’animazione linguistica (l’uso dell’enfasi, dell’iperbole, dei superlativi – fantastico, storico, tragico, epico, stupendo), una colloquialità esagerata (“l’iperparlato” [Antonelli 2007: 113]). L’espressività si realizza con neologismi e parole alla moda, “modismi”, ma nache il gioco dei doppi sensi e dei dialettalismi. Il secondo effetto è la riconoscibilità, per cui l’ascoltatore è capace di ritrovare il già noto (slogan di alcuni dj, frasi fatte): il terzo effetto è il rispecchiamento: “la radio, la televisione parla come me”, deve creare complicità, solidarietà, accorciare le distanze tra emittente e ricevente e si crea l’impressione di essere in famiglia.

Un ruolo dominante nelle trasmissioni radiofoniche ha sempre avuto la musica leggera; la canzone italiana gode ancora oggi di uno spazio notevole nelle trasmissioni radiotelevisive. La musica pop rappresenta ancora un’area molto importante dell’industria dell’intrattenimento, soprattutto per un pubblico giovanile, a cui si rivolgono anche fumetti e videogiochi, pero, la nozione di “giovane” oggi è cambiata, perché il consumo di canzoni, fumetti e giochi comprende una fascia molto ampia della popolazione italiana adulta. Questo fatto ha prodotto conseguenze notevoli anche sul piano linguistico e si fa notare nelle scelte lessicali di parolieri e sceneggiatori che devono intrattenere un pubblico eterogeneo e esigente.

Con la nascita della televisione italiana (inizia a trasmettere regolarmente nel gennaio del 1954), le cose cambiano: l’accesso diretto alle trasmissioni è accentuato da quando le televisioni si sono moltiplicate, con l’apparizione di nuove reti private. Tipici della televisione sono gli spettacoli popolari di intrattenimento e le rubriche in cui il pubblico telefona, dibatte, interviene liberamente. I media diventano diffusori di tecnicismi, esotismi, neologismi, di un buon numero di luoghi comuni verbali della cronaca e della politica (anni di piombo, mani pulite, Jurassic school ecc.) e diffusori di nuovi nomi di persona, esotici, che vengono poi usati dalla gente per battezzare i propri figli a causa delle più popolari trsmissioni televisive, serial o per io successo dei famosi cantanti italiani: Alice, Alicia, Barbara, Micaela, Raffaella ecc. A Roma ci sono i maggiori centri di produzione dei programmi e anche il cinema con Cinecittà ha avuto come centro sempre Roma e, di conseguenza, la varietà regionale linguistica romana ha avuto largo spazio alla Rai.

NOTE

1 In base ai dati Audiradio, le dieci stazioni più ascoltate in Italia nel 2005 sono state: 1. RAI Radiouno; 2. Radio Deejay; 3. Radio Dimensione Suono; 4. RAI Radiodue; 5. RTL 102.5 - Hit Channel; 6. Radio 105 Network; 7. Radio Italia Solo Musica Italiana; 8. Radio Monte Carlo; 9. Radio Capital; 10. RAI Radiotre.

2 L’argomento “L’italiano televisivo” sarà trattato in un altro articolo.

Mirela AIOANE

20

BIBLIOGRAFIA

Antonelli, Giuseppe, L’italiano nella società della comunicazione, Bologna, Il Mulino, 2007. (Antonelli 2007)

Beccaria, Gian Luigi, Per difesa e per amore. La lingua italiana oggi, Milano, Garzanti, 2006. (Beccaria 2006)

Cortelazzo, Michele, Italiano d’oggi, Padova, Esedra, 2000. (Cortelazzo 2000) Faustini, Gianni, Tecniche del linguaggio giornalistico, Roma, La Nuova Italia

Scientifica, 1998. (Faustini 1998) Francastoro Martini, Ornella, La lingua e la radio, Firenze, Sansoni, 1951.

(Francastoro 1951) Maraschio, Nicoleta, Una giornata radiofonica: osservazioni linguistiche, in Gli

italiani trasmessi. La radio, Firenze, Accademia della Crusca, 1997. (Maraschi 1997)

Menduni, E., I linguaggi della radio e della televisione. Teorie e tecniche, Roma-Bari, Laterza, 2002. (Menduni 2002)

Migliorini, Bruno, La lingua italiana nel Novecento, Firenze, Le Lettere, 1990. (Migliorini 1990)

Ortoleva, Peppino, La cavalleria leggera della comunicazione, in Monteleone, F, La radio che non c’è. Settant’anni, un grande futuro, Roma, Donzelli, 1994. (Ortoleva 1994)

ABSTRACT The paper presents the importance of the radio in broadcasting the Italian

language among the Italian population, that was predominantly dialectophone and illiterate at the beginning of the twentieth century. Standard Italian, spoken only in Toscany, was the privilege of the upper classes of society. The press, the radio and later, television were and still are means of linguistic unification. In radio communication the direct interaction between emitter and receiver is absent, typical of mass communication, any visual support is also absent, and thus, all these aspects had a decisive role in standardizing the spoken language through the radio, both from the lexical, phonetic and morphosyntactic points of view. The radio is the mirror of regional and social stratification, functioning for 86 years as a school of Italian language.

Key words: radio, Italian, broadcasting the Italian language

NEOLOGIE DE SENS ÎN ROMÂNA ACTUALĂ

Gabriela BIRIŞ

Crearea unor reţele de identificare şi de analiză a neologismelor din principalele limbi romanice1 sau organizarea unui prim congres de neologie pentru limbile romanice2 reprezintă câteva dintre cele mai recente iniţiative de studiu, prin care schimbările sociale, economice, politice şi tehnologice fără precedent din societatea contemporană sunt direct reflectate în cercetarea lingvistică. Neologia, înţeleasă ca sumă a procedeelor interne şi externe de îmbogăţire a vocabularului cu cuvinte şi sensuri noi, se foloseşte relativ rar ca termen generic în lingvistica românească, fiind relaţionată mai curând terminologiei (Vintilă-Rădulescu 2005: 4). Cu toate acestea, prin intermediul lingvisticii franceze, termenul tinde să se impună, cu subtipurile neologie de sens şi neologie de formă3. Fără a se mai restrânge la limbajele specializate, termenul neologie de sens devine un „concurent” pentru calc semantic, fiind folosit alternativ în interiorul aceloraşi studii4. Referindu-se la limbajul modei, Adriana Stoichiţoiu Ichim introduce mai întâi termenul neologie de sens: „În cadrul neologiei de sens, semnificantul unui neologism (împrumutat din engleză, franceză etc.) înregistrat în dicţionarele româneşti, se îmbogăţeşte cu un sens specializat pentru limbajul modei” (2007: 586), pentru ca, ulterior, să se refere la calc semantic („Prin calc semantic după limba engleză neologisme latino-romanice dobândesc noi sensuri în limbajul modei”, ibid). Primul termen este împrumutat de autoare de la Louis Guilbert (1975) şi este extins la anglicismele din limba română, indiferent de domeniu: „În cazul anglicismelor asimilate în limba română, neologia de sens se manifestă prin împrumutarea recentă, pe cale directă, a altui/altor sensuri ale etimonului englezesc polisemantic” (idem: 587). În studiul Ilenei Busuioc (2006), neologia este discutată în relaţie cu terminologia, subsumând împrumutul direct, calcul/traducerea literală şi neologismele traductive (idem: 8-10). În acelaşi timp, într-un alt studiu (Busuioc şi Cucu 2001), creaţia terminologică este considerată sinonimă cu neologia.

Definiţia calcului semantic din cea mai recentă lucrare românească pe acest subiect: „preluarea de către un cuvânt a sensului sau a sensurilor unui cuvânt străin, pe care acesta îl are în plus faţă de sensul comun al celor două cuvinte” (Ştefan 1963, apud Stanciu Istrate 2006: 96) demonstrează că neologia de sens nu este decât o nouă „etichetă” aplicată aceluiaşi fapt lingvistic. Cu toate acestea, opţiunea noastră pentru termenul de neologie a derivat din necesitatea de a desemna nu numai calcuri semantice, ci şi substituiri ale conţinutului semantic al unor lexeme sub presiunea modelelor străine, false inovaţii pentru limba română, de tipul folosirii lui actual cu sensul „real, adevărat, veritabil” (< engl. actual) sau a lui valabil pentru „preţios, care are valoare” (< engl. valuable), care nu reprezintă îmbogăţiri semantice propriu-zise (Micuşan, apud Stanciu Istrate 2006: 93), pentru că sunt utilizări accidentale, pasagere, cu puţine şanse de a se fixa în uz.

Gabriela BIRIŞ

22

Limbajul publicistic românesc tinde să impună sensuri noi unor cuvinte de origine latino-romanică, sub presiunea limbii engleze (americane), ignorând astfel sensurile fixate deja în limba română pentru aceste cuvinte. O serie de lexeme de origine latină, intrate în română prin intermediul limbii franceze, în majoritatea cazurilor, între secolul al XVI-lea: jucător, respectiv al XIX-lea: actor, colorist, confesional, operator, sunt folosite cu sensuri împrumutate din limba engleză, în care aceste cuvinte sunt sau au devenit de curând polisemantice. Cu acest articol ne propunem să semnalăm aceste modificări semantice, aducând în discuţie atât sensurile cu reale şanse de a fi adoptate în limba română, datorită noutăţii conceptuale, cât şi utilizările accidentale, de multe ori greşite, preluate pentru lexeme româneşti cu forme apropiate de cele din limba engleză.

1. ACTOR Lexem cunoscut cu sensul „persoană care interpretează diferite roluri în

piese de teatru sau în filme”, < fr. acteur, lat. actor. s.v. MDA este utilizat, în presă, cu un al doilea sens prezent în limbile engleză: „one that takes part in any affair” s.v. Merriam-Webster Dictionary (http://www.merriamwebster.com/dictio-nary/actor) şi franceză: „personne qui prend une parte active, joue un role important; personne qui intervient dans un domaine” s.v. PR:

„Hazardul moral este un principiu în teoria economică care spune că un actor

X va tinde să îşi asume riscuri din ce în ce mai mari atunci când cineva sau ceva îl izolează de consecinţele faptelor sale” (RL, 17 feb. 2010, p. 9).

„Angajamentul deplin al Franţei va accelera ritmul reformei în NATO şi va

transforma alianţa într-un instrument mai bine adaptat la crizele secolului 21, prin reducerea birocraţiei sale împovărătoare. Franţa nu ar fi putut fi un actor activ în această dezbatere fără a fi parte din NATO” (RL, 9 feb 2010, p. 4).

„Practic, România este astfel recunoscută drept un actor important în cadrul

coaliţiei NATO. Depinde acum de România în a fructifica toate oportunităţile pe care acest proiect le presupune şi, în acelaşi timp, prin votul său, Parlamentul va recunoaşte şi riscurile la care ne expunem, fiind parte a unui asemenea proiect de securitate globală", a spus Sereş”. (RL, 4 feb 2010, p. 5).

„Există în eforturile globale de limitare a emisiilor de CO2 un anume actor

de care se uită: consumatorul” (RL, 4 nov 2009, p. 7). „În opinia publicaţiei britanice, prin acest anunţ, China îşi revendică statutul

de actor important pe scena globală, în condiţiile în care, cu un an în urmă, Beijingul se agăţa de un rol eminamente pasiv în relaţiile internaţionale” (RL, 25 sept 2009, p. 4).


23

„Potrivit The Independent, de la începutul crizei producţia de matriosci din Rusia s-a redus cu 90%, iar principalul actor pe această piaţă, întreprinderea "Hohlomskaia Rospis", şi-a micşorat de douăa ori producţia în anul 2009 (RL, 3 iun 2009, p. 8).

2. JUCĂTOR Lexemul este polisemantic în dicţionarele româneşti, fiind definit ca: 1.

„persoană care practică un joc sportiv, 2. „persoană care practică un joc de societate/de norc”, 3. persoană care participă la un dans popular” s.v. MDA, < ml * jucare, având aproximativ aceleaşi sensuri şi în engleza britanică, unde, suplimentar, desemnează şi persoana care interpretează la un instrument muzical, engl. player: „person who plays a musical instrument”, s.v. OAD. Engleza americană consemnează însă şi sensul „one of the important people, companies, countries, etc. that is involved in and influences a situation, especially one involving competition: a firm that is a dominant player on Wall Street. s.v. LONG, care este utilizat şi în româna actuală:

„Intrarea unor jucători de asemenea anvergură în România ar revigora o

piaţă dominată de doi jucători, Petrom şi Romgaz” (EVZ, 24 mai 2010, p. 3).

„Primul jucător de pe piaţa auto va coopera cu micul producător de autoturisme electrice, cu scopul de a-şi întări poziţia în segmentul modelelor hibride şi pentru dezvoltarea de noi tehnologii necesare viitoarelor modele cu zero emisii poluante” (EVZ, 21 mai 2010, p. 4).

„Unii coloşi s-au prăbuşit, dar alţii mici s-au ridicat. Criza economică i-a

afectat diferit pe jucătorii din aceleaşi pieţe, odată cu mutarea consumatorilor, spun specialiştii”. (EVZ, 3 mai 2010, p. 2).

„Petre Roman încă nu-şi aduce aminte să fi văzut sau să fi auzit ceva şi

oricum crede cu tărie despre fostul său aliat într-ale revoluţiei că este „simbolul unui jucător pentru oameni şi nu al unui jucător pentru el însuşi”.(EVZ, 22 aprilie 2010, p. 3).

3. OPERATOR Desemnează o „persoană calificată care supraveghează funcţionarea unei

maşini sau instalaţii”, < fr. opérateur, lat. operator s.v. MDA, având aceleaşi sensuri şi în dicţionarele britanice: engl. operator: 1. „person who operates equipment, a machine, etc.” 2. „person who operates a telephone switchboard at the exchange” s.v. OAD, dar care întregistrează şi un alt sens: 3. „person who operates or owns a business or an industry (esp a private one): a private operator in civil aviation”, cu care tinde să fie folosit în limba română:

Gabriela BIRIŞ

24

„Operatorii de salubritate locali au fost de acord să preia, voluntar, fără costuri suplimentare, deşeurile din localităţile care vor face curăţenie” (EVZ, 20 mai 2010, p. 3).

„Consorţiul este format din companiile de profil din Serbia şi Croaţia, iar

România este reprezentată de Conpet, operatorul conductelor româneşti de ţiţei (...)” (Adevărul, 29 ian. 2010, p. 47).

„Mihai Frăsinoi era director general din iulie 2009, după demisia fostului şef

al companiei Călin Graţian. Graţian a demisionat pentru a ocupa postul de director de dezvoltare la sucursala din România a operatorului austriac Rail Cargo” (EVZ, 14 mai 2010, p. 4 ).

„În fine, Capitala ar urma să fie divizată în cel mult 15 zone de distribuţie a

energiei termice, centralele urmând a fi şi ele vândute sau concesionate „unuia sau mai multor operatori” (EVZ, 7 mai 2010, p. 5).

4. MIX/MIXT Adjectivul mixt: „alcătuit din elemente deosebite ca natură, origine, funcţie

etc.”, < fr. mixte, lat. mixtus s.v. MDA, „compus din elemente eterogene, amestecat” s.v. MDN şi elementul de compunere mix(o) – „amestec”, „mixt”, < fr. mix(o), gr. mixis, s.v. MDN au în limba engleză un corespondent adjectival: mixed „composed of different qualities or elements” şi unul nominal: mix „mixture or combination of things or people” s.v. OAD, care au condus la apariţia substantivului românesc mix(t), utilizat în defavoarea lexemelor deja existente în limbă: amestec, combinaţie, melanj, complex etc.:

„Am discutat diferite opţiuni referitoare la mixul adecvat de măsuri care ar fi

necesar. FMI a sugerat o opţiune care ar fi pus accentul pe venituri” (EVZ, 22 mai 2010, p. 3).

„Astfel, joi, 20 mai, începând cu ora 20.00, la Radisson Blu va avea loc

prezentarea"La Dolce Vita", un mix de glam, senzualitate şi feminitate, combinând elementele provocatoare ale strip-chic-ului cotidian cu romantismul decadent. Aceşti ani au fost readaptaţi prin rochii lungi şi incitante, dantelă, transparenţă, piele şi tricotaje” (EVZ, 17 mai 2010, p. 6).

„Este un oraş frumos, cu mult farmec. Personal, cred însă că e foarte

aglomerat, un mix kitsch-os de clădiri aruncate la voia întâmplării. Obiectivele turistice sunt multe, dar nu sunt puse în valoare” (EVZ, 5 mai 2010, p. 7).

„Aici musafirul a fost ospătat cu salată din somon (...), costiţe de viţel cu

mix de legume coapte la cuptor (....)” (Naţional, 29 ian. 2010, p. 2).


25

„Competiţia pentru aceste posturi se anunţă a fi un mixt între politica la nivel central şi divergenţele de pe plan local” (EVZ, 30 mar 2010, p. 5).

5. CAPABILITĂŢI Pentru capabilitate, MDN înregistrează un singur sens: „însuşirea de a fi

capabil”, < fr. capabilité, ca şi dicţionarele britanice: „quality of being able to do sth” s.v. OAD. Dicţionarele americane au adăugat un al doilea sens, pentru domeniul militar: 1. „the natural ability, skill, or power that makes a machine, person, or organization able to do sth, esp sth difficult, 2. the ability that a country has to take a particular kind of military action: military/nuclear etc. capability”, s.v LONG. În limba română se tinde spre folosirea formei de plural capabilităţi, mai frecventă în contexte cu caracter militar şi politic5:

„Pe teritoriul naţional vor fi amplasate capabilităţi terestre de interceptare, ca elemente componente ale sistemului”, a anunţat preşedintele Băsescu (EVZ, 5 feb. 2010, p. 3).

6. TABLETĂ Pentru domeniul informaticii, tabletă desemnează un „dispozitiv pentru

introducerea manuală a imaginilor grafice în terminal de către utilizator” s.v MDN, fiind consemnat pentru prima dată ca intrare în ediţia din 2006 a dicţionarului citat, dar neînregistrat cu acest sens de ediţia din 2009 a DEX. În rubricile de informatică din ziarele româneşti, lexemul este folosit cu un sens şi mai nou, neînregistrat încă nici de dicţionarele străine, dar descris în texte explicative de informatică de pe internet:

„In general, a tablet PC is a wireless personal computer (PC) that allows a

user to take notes using natural handwriting with a stylus or digital pen on a touch screen. A tablet PC is similar in size and thickness to a yellow paper notepad and is intended to function as the user's primary personal computer as well as a note-taking device” http://searchmobilecomputing.techtarget.com/definition/tablet-PC).

În contextele ilustrative identificate într-un cotidian românesc, s-a optat

pentru forma prescurtată tabletă < engl. tablet, în defavoarea celei iniţiale: tablet PC, simplificarea producându-se probabil simultan cu limba engleză:

„E greu să deschizi laptopul în tren sau în avion. O tabletă e mai

manevrabilă, mai mobilă (EVZ, 29 ian. 2010, p. 3). „La mijlocul lunii iunie, acesta a revenit la birou. Între timp, echipa sa a

continuat să lucreze la tableta Apple, iar la un an de la anunţul concediului, Jobs a lansat iPad-ul, un produs care s-a bucurat de mulţi susţinători, dar şi de critici” (EVZ, 27 mai 2010, p. 4).

Gabriela BIRIŞ

26

7. PLANTE ENERGETICE Traducerea literală a sintagmei din limba engleză energetic plants este

propusă pentru a desemna acele „plante de cultură (ca rapiţa, plopul, salcia, stuful etc.) utilizate în producerea energiei”6:

„Subvenţiile pentru culturile energetice, în cadrul schemelor de plăţi pe

suprafaţă, nu vor mai fi acordate în acest an (...) ” (EVZ, 5 feb. 2010, p. 9). „Parlamentarii dezbat un proiect de lege care prevede acordarea de

stimulente pentru culturile de plante energetice. Potrivit actului, cei care produc plante din care se obţine biocombustibil folosit la producerea energiei electrice, a căldurii sau pentru producerea combustibilului pentru maşini pot beneficia de o subvenţie anuala de maximum 100.000 de euro” (http://www.ecomagazin.ro/pana-10000-de-eurohectar-de-plante-energetice).

În limba română, adjectivul energetic se defineşte ca „referitor la energie,

care produce energie”, < fr. énérgetique s.v. MDN, şi este folosit în relaţie cu producerea directă, nemijlocită de energie. Pentru limba engleză însă, adjectivul energetic(al) are un sens uzual diferit „energic, activ”, dominat de semul /+ uman/, asocierea cu inanimate fiind deci neobişnuită.

8. CONFESIONALE Substantivul confesional desemnează o „cabină într-o biserică catolică de

unde preotul ascultă spovedania, < fr. confessional, it. confessionale. s.v. MDN, adjectivul cu aceeaşi formă fiind direct legat de acest sens: „care este în legătură cu o confesiune” s.v. MDA. O situaţie identică apare în dicţionarele de limbă engleză, unde, ca substantiv, engl. confessional, este definit prin „place in a church, usually an enclosed room, where a priest hears people make their confessions” iar ca adjectiv: „confessional speech or writing contains private thoughts or feelings that you would normally keep secret”, s.v. LONG. În limba română apare utilizat în mod greşit, în limbajul tinerilor, fiind preferat unor cuvinte ca mărturisire sau confesiune:

„În facultate am început să ies în ceainării în grupuri mici, iar acum aproape

că nu mă mai distrez deloc în afară de filme şi de ieşiri ocazionale cu câte o prietenă care, adesea se transformă în confesionale siropoase” (Adevărul, 29 ian. 2010, p. 26).

9. COLORIST Limba română a împrumutat din franceză, în sec. al XIX-lea, cuvântul

coloriste, rom. colorist, pentru a desemna un „pictor care se distinge prin atenţia deosebită acordată coloritului tablourilor sale” < fr. coloriste, s.v. MDA, adăugând ulterior sensurile: 2. „cel care colorează stampe, hărţi etc.”, 3. „în cinematografie, specialist care realizează culoarea personajelor, după modelul conceput de regizor,


27

pentru fiecare cadru în parte”, s.v. MDN. În prezent, cuvântul se foloseşte pentru a desemna o profesie din domeniul coafurii, prin preluarea sensului din engleza americană: „someone whose job is to dye people’s hair (= change the colour)” s.v. LONG.:

„Un colorist experimentat va şti să vă sfătuiască ce culoare vă pune în

valoare, însă adaptându-se la gusturile voastre şi ţinând cont de nuanţa pe care o aveţi şi de textura părului” (http://www.mabella.ro/cum-alegem-culoarea-vopselei-de-par).

CONCLUZII Modificările semantice semnalate în acest articol cuprind atât inovaţii

preluate din diverse terminologii (capabilităţi, plante energetice, tabletă), cultisme7 motivate de dorinţa de exprimare „aleasă”, „de actualitate” (actor, jucător, mix/mixt, operator) ce pot fi relaţionate unor „mode” lexicale ale stilului jurnalistic, dar şi false inovaţii aflate la limita confuziei şi greşelii (confesionale) sau termeni care desemnează realităţi insuficient conturate şi delimitate, creaţi prin traducere literală, superficială, care se suprapun peste termeni deja existenţi (colorist). Înlocuirea unor cuvinte vechi din limbă considerate „banale” sau „inactuale” prin neologisme cu sensuri multiple în limba de origine, ca şi adăugarea unor sensuri noi, complet diferite de cele vechi, la cuvinte din vocabularul uzual, pot fi sursa unor confuzii sau decodări complet greşite ale textelor în care apar. Spre exemplu, în limba română, majoritatea vorbitorilor sunt obişnuiţi să relaţioneze cuvântul actor cu un context referitor la teatru sau cinematografie, fiind cel puţin neobişnuită asocierea cu domeniul economic sau politic, situaţie în care vorbitorul obişnuit ar fi poate mai înclinat să-l decodeze în registru figurativ, decât să-i atribuie sensul preluat din limbile engleză sau franceză. Existenţa unor cuvinte monosemantice cu vechime de peste un secol în limba română (capabilitate, tabletă) alături de neologisme din limbajele specializate neînregistrate de dicţionare nu este lipsită nici ea de dificultăţi: de ordin morfologic, prin încadrarea greşită a cuvântului într-un anumit gen gramatical, sau de ordin semantic, în interiorul aceluiaşi articol existând dublete care ne semnalează tocmai ezitarea autorului în faţa atribuirii unui gen gramatical şi a unui sens specializat, „neaşteptat”, cum se întâmplă cu tablet/tabletă PC:

„Dell lansează în luna iunie în Europa primul tablet PC - Poate fi folosit pe

post de telefon, are două camere video iar ecranul e de 5 inch. Producăatorul american Dell va lansa în luna iunie în Europa tableta Streak, terminal care foloseşte sistemul de operare Android al Google, are iniţial 2 GB memorie, cameră de 5 MP şi poate fi utilizat şi pe post de telefon. BBC scrie că lansarea în Europa o precedă pe cea din SUA, dar marea întrebare e dacă piaţa are nevoie de un astfel de gadget plasat mai aproape de smartphone decât de mini-laptop” (http://econo-mie.hotnews.ro/stiri-it-7315886-video-dell-lanseaza-luna-iunie-europa-primul-

Gabriela BIRIŞ

28

tablet-poate-folosit-post-telefon-are-doua-camere-video-iar-ecranul-5-inch.htm).

Aflându-ne în faţa unor aspecte lingvistice noi, „în mişcare” este dificil să anticipăm câte dintre acestea se vor generaliza şi vor fi adoptate în limba română şi câte vor rămâne la stadiul de abateri produse sub presiunea modelului limbii engleze, astfel că singura opţiune rămasă este consemnarea lor ca atare.

NOTE

1 Pentru o descriere a reţelelor de neologisme se poate consulta http://www.iula.upf.edu/obneo/obpre-suk.htm.

2 Primul Congres de neologie în limbile romanice a avut loc în cadrul proiectului „Observatori de Neologie” de la Institutul de Lingvistică Aplicată al Universităţii „Pompeu Frabra”.

3 Prin néologie se desemnează „le processus de formation de nouvelles unités lexicales” iar prin néologisme rezultatul acestui proces, făcându-se distincţie între néologisme de forme şi néologisme de sens (Dubois et al. 2001).

4 Busuioc (2006), Stoichiţoiu Ichim (2007). 5 Ipotezele privind noile sensuri ale lexemului au fost perfect sintetizate în textul următor, care

încearcă să propună şi o definiţie: „Termenul de capabilităţi este foarte des folosit astăzi în multe domenii ale vieţii sociale cum ar fi cel economic , informaţional (mai ales în domeniul IT), politic, sau militar, dar o delimitare strict teoretică a termenului este oarecum dificil de efectuat mai ales în condiţiile în care aria de cuprindere a termenului este extrem de vastă. Dificultatea sporită în ceea ce priveşte înţelegerea şi explicarea termenului în limba română este evidentă prin prisma faptului că nici un dicţionar explicativ al limbii române nu oferă vreo interpretare termenului „capabilitate”. Cu toate acestea el este des folosit în varii domenii. Iată totuşi câteva definiţii scurte şi succinte ale termenului „capabilitate” conform interpretărilor date de câteva dicţionare străine: capacitate, aptitudine, pricepere, talent, înzestrare, posibilităţi; calitatea de a fi capabil, modul în care cineva sau ceva este capabil; abilitatea de a executa un curs specific de acţiune; număr de arme, soldaţi etc. pe care o ţară îi foloseşte pentru a duce un război (...). Capabilitatea apare astfel ca fiind un ansamblu format din instrumente, caracteristicile acestora şi capacitatea indivizilor de a pune în valoare instrumentele şi caracteristicile lor pentru a-şi satisface nevoile”

(http://webcache.googleusercontent.com/search?q=cache:5FK7Zuj93YcJ:rft.forter.ro/cd_2009/07-sub7/01.htm+capabilitati+militare&cd= 3&hl= ro&ct= clnk&gl=ro).

6 Termenul apare frecvent în lucrări recente de ecologie şi chimie industrială: „plants grown as a low cost and low maintenance harvest used to make biofuels, or directly exploited for its energy content” http://tchie.uni.opole.pl/freeECE/S_16_3/Masarovicova_16(3).pdf.

7 Am utilizat termenul cultism cu sensul dat de Guţu Romalo (2005: 51): „Înţelegem prin cultism o greşeală a cărei origine o constituie dorinţa de a se exprima mai literar, mai „ales”, mai puţin banal”.

BIBLIOGRAFIE

Busuioc, Ileana, Despre neologisme şi neologie, 2006, versiune electronică,

http://www.litere.uvt.ro/documente_pdf/aticole/uniterm/uniterm4_2006/ileana_busuioc.pdf. (Busuioc 2006)

Busuioc, Ileana şi Cucu, Mădălina, Introducere în terminologie, 2001, versiune electronică http://ebooks.unibuc.ro/filologie/terminologie/-frameset23.htm. (Busuioc şi Cucu 2001)


29

DEX - Dicţionarul explicativ al limbii române, ed. a 2-a rev., Bucureşti, Univers Enciclopedic Gold, 2009.

Dubois, Jean, Marcellesi, Giacomo, Gespin, Loius, Dictionnaire de linguistique et des sciences du langage, Paris, Larousse, 2001. (Dubois, Marcellesi, Gespin 2001)

EVZ – Evenimentul zilei Guilbert, Loius, La créativité lexicale, Paris, Larousse, 1975. (Guilbert 1975) Guţu Romalo, Valeria, Aspecte ale evoluţiei limbii române, Bucureşti, Humanitas,

2005. (Guţu Romalo 2005) LONG – Longman dictionary of contemporary English, Pearson Education,

Harlow Essex, 2008. MDA - Micul dicţionar academic, vol. I-IV, Bucureşti, Editura Univers

Enciclopedic, 2001- 2003. MDN – Florin Marcu: Marele dicţionar de neologisme, Bucureşti, Saeculum I.O.,

2006. Micuşan, Cristina: Types d’interferences lexicales dans un cas de bilinguisme

romano-germanique, în Acte XII, vol II, p. 1219-1225. OAD – Oxford Advanced Learner’s Dictionary of Current English, Oxford, OUP,

1994. RL – România liberă. Stanciu-Istrate, Maria, Calcul lingvistic în limba română (cu specială referire la

scrieri beletristice din secolul al XIX-lea), Bucureşti, EA, 2006. (Stanciu-Istrate 2006)

Stoichiţoiu Ichim, Adriana, Anglicisme „la modă” în limbajul modei, în Limba română – stadiul actual al cercetării (coord. Gabriela Pană Dindelegan), Bucureşti, EUB, 2007, p. 581-598. (Stoichiţoiu Ichim 2007)

Ştefan, Ion, Calcul lingvistic, în LR, XII, nr. 4, 1963, p. 335-346. (Ştefan 1963) Vintilă-Rădulescu, Ioana, Cuvânt-înainte la SCL, LVI, nr.1-2, 2005, Bucureşti,

EA, p. 3-4. (Vintilă-Rădulescu 2005)

ABSTRACT While the neologisms of English origin have been the focus of several

studies in Romanian linguistics, little effort has been devoted so far to the study of lexical semantic loans registered in the last decade. This paper provides brief considerations on this topic, with particular attention to words of Latin and Romance origin adopted initially in the 19th century with certain meanings by means of French which have recently reentered Romanian with new and ”unexpected” meanings due to the influence of English. The difficulty to predict a future transfer of these words from the intensive use in newspaper articles to all language registers has restricted their status to accidental occurrences.

Key words: neology, lexical semantic loans, semantic changes

VERBE CARE EXPRIMĂ INTERVENŢIA OMULUI ASUPRA PĂDURII

Ana-Maria BOTNARU

Universitatea „Spiru Haret”, Bucureşti

Odată cu aşezarea valurilor de migratori slavi, după ce se va fi stabilit un modus vivendi între autohtoni şi nou-sosiţi, continuă – pe teritoriul ţării noastre – vechile îndeletniciri specifice unei populaţii sedentare: cultivarea pământului şi creşterea animalelor. Treptat, s-a trecut la tăierea pădurilor pentru mărirea suprafeţelor destinate fie agriculturii, fie păşunatului. În urma unui studiu amplu asupra satului românesc, H. H. Stahl conchidea: „Copacii dărâmaţi sunt caracteristici pentru un anume peisagiu rural al ţării. Oriunde apar ei, ne indică asemenea moravuri forestier-pastorale, dovadă a existenţei pădurii masive de pe vremuri” (Stahl 1946: 104). Cu toate că documentele scrise care să ateste acest fapt al defrişării sunt puţine, probele indirecte, dar la fel de sigure în acest sens, le găsim în vocabular. Din dicţionarul-tezaur al limbii române şi din alte lucrări lexicografice importante (v. bibliografia), am extras 17 verbe care exprimă diverse acţiuni ale omului asupra pădurii. Trei dintre verbele din lista noastră sunt esenţiale: „a arde” şi „a tăia” sunt termeni generici, care indică m o d a l i t a t e a intervenţiei asupra pădurii, iar „a cura” este hiperonimul acestei serii. Toate trei sunt moştenite din latină. Originea acestor termeni arată că practicile respective erau folosite încă din timpul Daciei Romane şi au continuat şi după părăsirea ei de către legiunile romane. În afară de operaţiile cu scop economic precis (extinderea suprafeţelor pentru agricultură sau păşunat), tăierea pădurilor era folosită şi ca mijloc de apărare. „Vechii români aveau un mijloc potrivit de a-şi învinge duşmanii, precum ne putem convinge din cele mai vechi cronici naţionale. Îi atrăgeau prin fugi simulate în codri, unde de mai nainte copacii erau aţinaţi sau înţinaţi, adică tăiaţi aproape de rădăcină, dar numai atât, ca să mai stea în picioare. Aceşti copaci erau apoi prăvăliţi peste duşmanul intrat în pădure” (Puşcariu 1940: 350). A aţina, precizează Puşcariu, provine din latinescul attenare. Este semnificativ faptul că în lista noastră nu există verbe de origine slavă sau din alte limbi vorbite în spaţiul românesc. Ca şi terminologia pastorală, terminologia pădurii este esenţialmente românească, ceea ce înseamnă latină. Majoritatea verbelor pe care le-am selectat nu sunt împrumutate, ci formate pe teren românesc, de la diverse baze, cu sufixele verbale de conjugarea a IV-a -i sau -ui: a brănişti, a câmpui, a împăduri, a despăduri, a lăzui, a livezi, a rări, a râtui, a runcui, a seciui, a târşi, a urici, a zăbrăni. Acest lucru demonstrează că, de-a lungul timpului, populaţia autohtonă a ştiut să-şi gospodărească, inclusiv lingvistic, pădurea.


31

a arde vb. tranz. III, prez. ind. ard: (complementul indică păduri, copaci) „a da foc, a distruge prin foc”; etimologie: lat. ardere; a brănişti vb. tranz. IV, prez. ind. brăniştesc: „a desfunda o pădure tânără (de 8-10 ani), curăţând din ea toate tufărişurile, uscăturile şi mărăcinişurile şi lăsând numai tufele alese să crească în voie”; etimologie: branişte + suf. vb. -i; a câmpui vb. tranz. IV, prez. ind. câmpuiesc: (complementul indică păduri) „a lăzui, a defrişa”, cf. ALR II, h 593 / 228; etimologie: câmp + suf. vb. -ui; a cura vb. tranz. I, prez. ind. cur: „a curăţi un loc de copaci, a tăia o pădure şi a o curăţi de buturugi, de crengi, spre a putea ara locul acela sau spre a-l lăsa de păşune; a desţeleni, a lăzui, a defrişa”; etimologie: lat., din contaminarea verbelor curo, -are = „a îngriji” şi colo, -are = „a curăţi, a strecura, a îngriji”; a defrişa vb. tranz. I, prez. ind. defrişez: „a înlătura (prin tăiere sau prin ardere) arborii şi alte plante lemnoase spre a face un teren propriu pentru agricultură, păşunat, construcţii etc. sau pentru a-l împăduri din nou; a despăduri”; etimologie: fr. défricher; a despăduri vb. tranz. IV, prez. ind. despăduresc: „a tăia pădurea de pe un anumit teren; a defrişa”; etimologie: des + [îm]păduri (cf. fr. déboiser); a împăduri vb. tranz. IV, prez. ind. împăduresc: „a planta arbori pentru a forma o pădure”; etimologie: pref. în- + pădure + suf. vb. -i; a lăzui vb. tranz. IV, prez. ind. lăzuiesc: „a face laz, a cura, prin tăierea copacilor, spre a face loc de cosit şi de arat”; etimologie: laz + suf. vb. -ui; a livezi vb. tranz. IV, prez. ind. livezesc: 1. (în Moldova) „a curăţi copacii de pe un teren”; 2. (în Argeş) „a curăţa o pădure de nuiele (până la 7-8 ani) de toate tufărişurile, uscăturile şi mărăcinişurile care o înăbuşesc, pentru a-i da libertate să se dezvolte în voie”; etimologie: livadă + suf. vb. -i; a rări vb. tranz. IV, prez. ind. răresc: (complementul indică păduri) „a face să fie sau să devină mai puţin des sau mai puţin compact”; etimologie: rar + suf. vb. -i; a râtui vb. tranz. IV, prez. ind. râtuiesc: (reg., Negreşti – Baia Mare) „a desţeleni”, cf. ALRM SN I h 20 / 346; etimologie: rât + suf. vb. -ui; a runcui vb. tranz. IV, prez. ind. runcuiesc // a runculi vb. tranz. IV, prez. ind. runculesc: (prin sudul Transilvaniei şi nordul Olteniei) „a doborî copacii pe o

Ana-Maria BOTNARU

32

porţiune de pădure, a defrişa” // (mai ales prin Bucovina) „a defrişa un loc împădurit pentru a face imaş sau ogor”; etimologie: runc + suf. vb. -ui // -uli; a seciui vb. tranz. IV, prez. ind. seciuiesc // (reg., SV Transilvaniei) a săciui: 1. (înv. şi reg.; complementul indică copaci, păduri) „a reteza”; 2. (Transilvania; complementul indică păduri) „a defrişa pentru cultură”; etimologie: seci / săci + suf. vb. -ui; a tăia vb. tranz. I, prez. ind. tai: (complementul indică păduri, copaci) „a doborî”; etimologie: lat. *taliare; a târşi vb. tranz. IV, prez. ind. târşesc: (mai ales în Banat şi vestul Transilvaniei) „a curăţa un loc de arbori, de mărăcini (pentru a-l transforma în teren arabil); a defrişa”; etimologie: târş + suf. vb. -i; a urici vb. tranz. IV, prez. ind. uricesc: (prin Transilvania) „a tăia o pădure; a defrişa”; etimologie necunoscută; a zăbrăni vb. tranz. IV, prez. ind. zăbrănesc: (prin Banat; complementul indică păduri) „a rări”; etimologie: zăbran + suf. vb. -i; Vom urmări în continuare (ALR s.n. vol. II, harta 594, întrebarea 6368 – LĂZUIM) repartiţia teritorială a unor verbe care exprimă intervenţia omului asupra pădurii, mai precis defrişarea unei suprafeţe împădurite pentru a folosi terenul în scopuri agricole. „A lăzui” se înregistrează în nordul Transilvaniei – „am lăzuit; lăzuiesc” [°353], „lăzuiesc” [°219, °260, °362], în centru – „am lăzuit” [°228], „o scos pădurea, o lăzuit-o” [°235], „lăzuim” [°157] şi în sud – „lăzuiesc” [°172], „lăzuieşte” [°182]. „A râtui” se înregistrează izolat, în Maramureş – „râtuim” [°346]. „A iertui” predomină în nord-vestul Transilvaniei – „iertuiesc” [°279, °334], „am iertuit, iertuiesc” [°349], „o iertuit, iertuiesc” [°272], „o iertuit afară” [°316]. În jumătatea de vest a ţării, se înregistrează frecvent verbul „a târşi” – „(s-)o târşit” [°64, °310], „târşăsc” [°36, °76], „l-am târşit” [°105]. Dintre verbele generice, pe harta 594 apare, în regiuni diferite, „a arde” – „ardem” [°27], „o arde” [°95], „o ardem” [°762]. În Moldova predomină un alt verb generic, „a scoate” – „scoatem cioatele” [°537], „o scoatem” [°514]; tot aici, se înregistrează neologisme (cu pronunţia regională specifică) – „o difişăm” [°414], „am disfundat, am curăţât locu” [°605]. În Dobrogea apare destul de des tot „a scoate” – „a scos-o” [°682], „o scoatem” [°987].


33

Punctul de anchetă °833 este foarte important, deoarece în acest loc se înregistrează „a cura”, un verb foarte vechi, moştenit din latină – „s-o curat pădurea; curăm; cur”. Expresia „facem curătură” apare în jumătatea de sud a ţării [°784, °812, °848]. În Muntenia predomină răspunsurile de tip explicaţie, pornind de la acelaşi verb „a scoate”: „s-a scos din pământ” [°791], „(s-)a scos pădurea” [°723, °728, °928]. Anumite răspunsuri sunt interesante din punct de vedere antropologic: vorbitorii resimt tăierea unei păduri ca pe o distrugere: „s-a scos pădurea, a distrus-o” [°723], „a scos-o, a distrus-o” [°886]. Din NALR – Oltenia vom analiza harta 516, întrebarea [1294] – LĂZUIESC: „Ce zici că faci cu un loc când tai pădurea de pe el, când îl cureţi de tufişuri? ”. „Curăţ” este răspunsul cel mai frecvent, înregistrat în nordul [°903, °935 etc.], în centrul [°924, °951 etc.], în vestul [°945, °961 etc.], în estul [°912, °932 etc.] şi în sudul [°975, °979 etc.] Olteniei. Al doilea verb, ca număr de înregistrări, este neologismul „def(r)işez” [°923, °929, °970, °982, °985 etc.]. Apar şi răspunsuri de tip explicaţie, cu o expresie populară interesantă: „fac tăiere” [°922], „am făcut tăiere” [°986] sau banale: „tai pădurea” [°968, °995]; „fac loc arabil” [°984]; „curăţ terenu” [°974]; „(îl) fac loc de / pentru muncă” [°964, °983]. Alte verbe care exprimă acelaşi tip de intervenţie asupra pădurii: „a desfunda” – „desfund, curăţ” [°939] şi „a dezrădăcina” – „dezrădăcinez” [°967]. Dar cele mai interesante verbe de pe harta 516 nu sunt neologismele, ci verbele din graiul popular:

o a cura (moştenit din latină): „îl cur” [°969], „am curat” [°913] şi expresia echivalentă – „fac o curătură” [°941];

o a livezi: „l-am livezit, livezesc” [°944]; o a limpezi: „l-am limpezit” [°947], „am limpezit locu” [°957]; o a brănişti: „brăniştesc” [°930]; o a gărâni: „gărânesc, faci câmp” [°937];

Una dintre cele mai interesante înregistrări este aceea din punctul de anchetă °925 – care alătură un verb foarte vechi şi un neologism din domeniul silviculturii: „cur, defrişez”. Chiar şi într-o terminologie atât de conservatoare cum este cea a pădurii, tendinţa generală de modernizare a vocabularului duce la adoptarea (şi uneori adaptarea) neologismelor. Prezenţa lor este foarte rară, însă cu atât mai interesantă.

BIBLIOGRAFIE *** Atlasul lingvistic român (redactori: Ioan PĂTRUŢ, Pia GRADEA, Petru

NEIESCU, Malvina PĂTRUŢ, Ionel STAN), serie nouă, vol. II (G – Pădurărit), Bucureşti, Editura Academiei RPR, 1956. (ALR)

Ana-Maria BOTNARU

34

*** Dicţionarul limbii române, Academia Română, Bucureşti, 1913-1949, Serie nouă, Bucureşti, Academia RSR, 1965 şi urm. (Dicţionarul Academiei)

*** Dicţionarul explicativ al limbii române, ediţia a II-a, Bucureşti, Editura Univers Enciclopedic, 1996. (DEX)

*** Noul atlas lingvistic român pe regiuni: Oltenia (sub conducerea lui Boris CAZACU; autori Teofil TEAHA, Ion IONICĂ, Valeriu RUSU), vol. III, Bucureşti, Editura Academiei RSR, 1974. (NALR)

Candrea, Ioan-Aurel, Adamescu, Gheorghe, Dicţionarul enciclopedic ilustrat Cartea Românească, Bucureşti, Editura Cartea Românească, 1931. (CADE)

Candrea, Ioan-Aurel, Densusianu, Ovid, Dicţionarul etimologic al limbii române (elementele latine), Bucureşti & Piteşti, Editura Paralela 45, 2003 (ediţie îngrijită şi introducere de Grigore BRÂNCUŞ). (DELR)

Puşcariu, Sextil, Limba română, Bucureşti, Fundaţia pentru Literatură şi Artă „Regele Carol II”, 1940. (Puşcariu 1940)

Stahl, H. H., Sociologia satului devălmaş românesc, Bucureşti, Fundaţia „Regele Mihai I”, 1946. (Stahl 1946)

ABSTRACT In this paper we discuss a particular lexical aspect of the Romanian forest terminology, namely the verbs indicating man’s action upon the forest. We analyze two linguistic maps – one in the Romanian Linguistic Atlas and the other in the New Regional Linguistic Atlas of Romania. We discuss the etymological aspect, as well as the geographical spread of these verbs, and draw some important historical conclusions. Key words: forest, verbs, etymology

PRENUMELE FEMININE – REPERE LOCALE ŞI SOCIALE ÎN TOPONIMIA DIN OLTENIA

Iustina BURCI

Sistemul numelor de locuri este strâns legat de graiul local, pe care-l conservă în diferite modele şi structuri toponimice; în acelaşi timp, el este condiţionat de particularităţile mediului geografic şi de evoluţia şi dezvoltarea socio-economică, petrecută în localităţile ale căror denumiri le reflectă, prin mijloace proprii, cel mai adesea cu fidelitate. Rolul decisiv în procesul denominaţiei l-a avut însă omul; obligat să stabilească repere concrete pentru a se putea orienta cu uşurinţă în microclimatul în care-şi desfăşura viaţa, dar şi predispus, totodată, către asociaţii psihologice şi imaginaţie, el şi-a creat un sistem de semne ordonat, cu funcţii sociale de identificare şi diferenţiere a obiectelor geografice de pe un teritoriu oarecare. Toponimia este, aşadar, un domeniu deosebit de complex, cristalizat de-a lungul veacurilor, ale cărui surse trebuie căutate în:

a) lexicul comun al limbii, care îi furnizează cuvinte, primare sau derivate, din sfere de activitate foarte variate;

b) sistemul antroponimic, din care preia un mare număr de nume, pe care le foloseşte, pe de o parte, fără nici o modificare sau, pe de altă parte, le introduce în anumite structuri derivaţionale ori în structuri compuse sau analitice;

c) sistemul toponimic, folosit fie prin transferul de nume, fie prin derivare sau compunere (Bolocan 1993: 24-25).

În articolul de faţă ne-am propus să ne oprim asupra celei de-a doua surse de material în formarea numelor de locuri – sistemul antroponimic – şi în special asupra prenumelor feminine, mai puţin analizate, poate şi din cauza faptului că numele masculine se întâlnesc în toponimie cu o frecvenţă mult mai mare. Faptul că antroponimele feminine sunt mai reduse, ca număr, decât cele masculine nu înseamnă însă că sunt şi mai puţin importante. Adunate împreună, ele prezintă interes, în momentul de faţă, dintr-o dublă perspectivă: pe de o parte reflectă rolul femeilor în societatea românească din trecut, iar pe de altă parte, ocupă un loc important în istoria şi evoluţia sistemului de denominaţie personală. Toponimia a conservat, de-a lungul timpului, atât nume de locuri care ne vorbesc despre ocupaţiile din trecut ale femeilor, despre locul şi rolul lor în societate, cât şi structuri intermediare, populare din evoluţia patronimicelor actuale.

Dar, ţinând cont de faptul că, pentru o foarte lungă perioadă femeia s-a ocupat exclusiv de casă şi de gospodărie, participarea ei la viaţa publică fiind un drept câştigat destul de târziu, antroponimia şi, implicit, toponimia înregistrează astăzi puţine prenume şi nume de familie cu formă de feminin. Documentele de arhivă au surprins şi ele această stare de fapt.

Iustina BURCI

36

Cercetând materialele istorice de dinainte de anul 1600, vom constata că antroponimia feminină este foarte slab reprezentată în comparaţie cu cea masculină. Femeile sunt menţionate doar în acte interne cu caracter privat, cum ar fi cele de moştenire, testamentare, de vânzare-cumpărare, de judecare a unor pricini, „numai în acea parte care se referă la conţinutul propriu-zis al documentului” (Reguş 1995: 143). Faptul că statutul femeilor era unul de inferioritate juridică faţă de cel al bărbaţilor se deduce nu numai din frecvenţa redusă a apariţiei lor în actele civile, ci, de asemenea, şi din modul cum se făcea această menţionare, cel mai adesea prin raportare la persoana care ocupa poziţia de cap al familiei (cu excepţia cazului când nu ocupau ele însele acest loc).

Până în secolul al XVI-lea cele mai multe dintre femei sunt consemnate cu un singur nume1 (individual, prenume, supranume andronim) – Alba, Agrişca, Anghelina, Ana, Anuşca, Barba, Brănduşa, Buna, Calea, Călina, Cătălina, Creaţa, Dafina, Despina, Dobriţa, Dochiţa, Drăguşa, Dumitra, Elena, Eufrosina, Floare, Furnica, Ileana, Irina, Malea, Maria, Marta, Măgdălina, Muşata, Nastasia, Neaga, Olenca, Oprişa, Paraschiva, Păuna, Rada, Răduţa, Rusca, Safta, Sanda, Slavna, Sofiica, Sora, Stana, Tudora, Urăta, Varvara, Vasilica, Voica, Voichiţa, Voiva; Albotoae, Apostoloae, Bădeasa, Bădişoe, Bărbuleasa, Bucureasa, Comăneasa, Costăchioae, Dănciuleasa, Dimitreasa, Dobromireasa, Hilipoae, Ignătoae, Iosifoae, Lăzăroae, Lupuleasa, Măneasa, Mihăileasă, Nănuleasa, Neagomireasa, Negoiasă, Oneasa, Oproae, Petreasa, Predoaie, Slăvileasca, Stroiasa, Trifoae, Ursoae, Vlăduleasa, Voineasa, Zbieroaia etc. –, şi doar un număr restrâns au nume duble (în care cel de-al doilea element este, cel mai adesea, tot un andronim): Agafie Ciolpăneasa, Ana Lucoae, Ana Plăxoae, Anghelina Ţănţăroae, Anuşca Frunteşoaie, Calea Borcioaia, Mădălina Moţocoae, Mărica Miculcoe, Muşa Oncioae, Nastasia Oproae, Stana Măndeasca, Todosia Tăbucioae, Todosiia Samoileasă, Tudora Borşoaie, Tudora Ghinoe etc.

Cu toate că numele feminine s-au dezvoltat în paralel cu cele masculine, se deosebesc totuşi de acestea din urmă prin faptul că, din punct de vedere social, femeia poartă toată viaţa doar numele de botez, celălalt element al formulei sale de denominaţie fiind reprezentat, la nivel oficial, mai întâi de numele tatălui, apoi de cel al soţului (Coteanu 1969: 140) [la care se adăugau sufixele: -oaie (-oane), -easă, -easca, -eanca], conform regulei că „... numele comun neamului, cât şi individul faţă de care se arată o aparţinere, este ales pe linia descendenţii bărbăteşti” (Paşca 1936: 74). Există însă şi situaţii în care susţinătorul familiei ori beneficiarul unui act domnesc de împroprietărire era o femeie (de obicei văduvă). În astfel de cazuri, descendenţii vor face uz de numele acesteia. Referindu-se la modul în care se forma numele grupului familial în situaţia în care tatăl era absent, iar rolul său era preluat de către mamă, Iorgu Iordan arăta că: „Numele de familie al copiilor putea fi numele mic al mamei, fără nici o modificare formală, întocmai ca atunci când intervenea numele tatălui: Ilinca, Maria etc. ...” (Iordan 1983: 13) ori „... numele mamei... sufixat: la numele mic care este cel mai adesea al soţului, se adaugă un sufix feminin pentru a arăta că e vorba de o femeie. De pildă: Mântuleasa, Dobriţoaia etc. La început aceste nume aveau forma de genitiv: a


37

Mântulesei, a Dobriţoaiei etc. Fiind relativ greoaie s-a recurs la forma cazului direct (nominativul) mult mai uşor de mânuit. Uneori a rămas genitivul, dar fără articol antepus şi fără i final: Boculesi, de pildă, este, la origine, a Boculesii”2.

Aşadar, elementul de denominaţie la care se făcea referire în stabilirea filiaţiei, putea fi atât un prenume (Aniţa, Sanda, Simina etc.), un supranume andronim (Iordăchioaia, Manoleasa etc.), dar şi numele unei meserii sau o poreclă (bucătăriţă, ciubotăriţă, cârciumăriţă, pâslăriţă etc.), care, ulterior, au putut deveni cu uşurinţă nume de familie.

Tot un raport de apartenenţă – de astă dată între întemeietorul unui sat şi locuitorii acestuia sau unul de proprietate între stăpân şi moşia pe care o avea în posesie (Iordan 1963: 177) – au reflectat, iniţial, denumirile celor mai multe dintre oiconimele româneşti şi, ulterior, şi ale altor forme geografice din perimetrul unei localităţi. Un sat îşi trăgea numele, în majoritatea cazurilor, fie de la stăpânul, fie de la întemeietorul lui, care, foarte adesea, se confunda cu cel dintâi: cine înfiinţa un sat devenea oarecum de drept, adică prin forţa lucrurilor „stăpânul” lui. Deseori locul acestora îl lua proprietarul moşiei pe care era aşezat satul, ceea ce se întâmplă relativ târziu, când noţiunea juridică a proprietăţii de pământ a început să sufere modificări esenţiale, datorită puterii din ce în ce mai mari a clasei boiereşti. În sfârşit, într-o epocă mai apropiată de noi, orice persoană care juca vreun rol în viaţa satului a putut împrumuta acestuia numele său (Iordan 1963: 155).

În general, „satele folosesc un procent foarte ridicat de toponime provenite de la antroponime. Aceasta este urmarea firească a faptului că elementele cele mai importante ale unui sat sunt oamenii, de aceea numele acestora marchează diferitele părţi ale satelor, pentru a le deosebi între ele” (Toma 1988: 63). După cum am menţionat deja, spre deosebire de numele de localităţi ale căror denumiri provin de la antroponime masculine, care constituie majoritatea, cele feminine sunt mai puţine doar cantitativ, nu şi ca importanţă.

În toponimia actuală din Oltenia există un număr destul de mare de obiecte geografice – bălţi, biserici, câmpuri, comune, culmi de deal, dealuri, heleştee, islazuri, izvoare cu apă minerală, locuinţe izolate, mahalale, moşii, movile, munţi, ogaşe, păduri, pâraie, părţi de sat, poieni, poteci, sate, silişti, văi, vâlcele, zăvoaie etc. – aparţinând atât macro, cât, mai ales, microtoponimiei – cu denumiri feminine. Acestea apar atât în nume de locuri simple (derivate sau nederivate), dar şi analitice. Iată numai câteva exemple de astfel de toponime:

1. Simple3: Aniţeasca (Mh), Benguleasca (Gj), Călineasca (Gj, Vl), Davideasca (Vl),

Pârvuleasca (Gj), Portăreasca (Ot), Salomireasca (Ot), Sărdăreasca (Vl), Şerbăneasca (Gj, Vl); Armăşoaica (Gj), Bădoaica (Ot), Băgioaica (Dj), Bărboaica (Gj), Cristinoaica (Mh), Dănoaica (Dj, Vl), Diţoaica (Vl), Dobroaica (Dj), Oncioaica (Gj), Predoaica (Dj, Mh), Tomoaica (Gj); Băleasa (Gj, Ot), Bogdăneasa (Vl), Călineasa (Vl), Chirculeasa (Dj), Cârnuleasa (Ot), Dăneasa (Gj, Vl), Diaconeasa (Dj), Dumitreasa (Dj), Preoteasa (Vl), Surduleasa (Mh), Şerbăneasa (Vl), Tocileasa (Vl), Todoreasa (Gj); Albinoaia (Vl), Aricioaia (Vl), Avrămoaia (Gj), Băcănoaia (Dj), Bălănoaia (Gj), Băloaia (Vl), Băluţoaia (Gj, Ot,

Iustina BURCI

38

Vl), Bărboaia (Vl), Brânzoaia (Vl), Călinoaia (Vl), Chiriţoaia (Dj, Ot), Dăscăloaia (Gj), Dragomiroaia (Dj, Ot), Răduţoaia (Gj), Sâmburoaia (Gj), Străchinoaia (Vl), Tufănoaia (Mh), Turcoaia (Dj), Turturoaia (Vl); Deleanca (Vl), Pădureanca (Dj), Pârscoveanca (Dj), Piersăceanca (Vl), Săceleanca (Gj); Băcioasa (Dj), Băloasa (Dj, Vl); Brătăşanca (Vl); Stănaia (Dj); Bălana (Vl), Baroana (Dj, Gj), Beteaga (Vl), Bunica (Dj), Cioanta (Mh), Ciorăpăreasa (Dj), Ciorâca (Dj, Mh), Cojocăriţa (Mh), Coţofana (Dj, Vl), Dăscăliţa (Dj) etc.

2. Analitice: • entopic + nume în genitiv (cu articol ante sau post pus): Cureaua Nicoliţei

(Dj); Dealu Călinei (Vl), ~ Floarei (Mh, Vl), ~ Liliei (Dj), ~ Radei (Gj), ~ Slăvesii (Gj); Dosu Sandii (Dj); Ocina Sorei (Ot); Ogaşu Catalinei (Gj), ~ Neacşei (Dj), ~ Negrii (Mh); Ograda Mariei (Vl); Ştiubeiu lu Anica (Gj); Pădurea lu Florica (Dj), ~ Smarandei (Mh), ~ Sorei (Gj), ~ Stanii (Vl); Pârâu Bălaşii (Gj), ~ Cătălinii (Gj), ~ Cioantii (Vl), ~ Floarei (Gj), ~ Floroaichii (Gj); Plaţu Casandrii (Mh); Poiana lu Gherghina (Mh, Vl), ~ Drăghinii (Mh), ~ Ilenii (Gj), ~ Mărioarei (Dj), ~ Măriţei (Vl), ~ Zoiţei (Gj); Pârâu Preotesii (Vl), ~ Puricioaichii (Gj); Piscu Odrăsloasei (Vl); Poiana Brânzânoaiei (Mh); Rampa Floricăi (Ot); Scorborişu Mătuşii (Mh); Scofa Liei (Dj); Scoruşu Cucoanei (Gj); Siliştea Dobrei (Gj); Teiu Cârstoiei (Gj); Ţarina Liţei (Mh) etc.;

• entopic + nume în nominativ: Pârâu Rădiţa (Mh); Piscu Nicoliţa (Dj); Vadu Mărica (Gj); Siliştea Dobra (Mh) etc.;

• toponime care păstrează vechea formulă de denominaţie, în care: – o persoană masculină se raportează la una feminină: Curătura lui Mihai al

Ioanei (Vl); Ştiubeiu lu Gicu Stanchii (Gj), ~ lu Ion al Dinii (Mh), ~ lu Ion al Stanii (Gj), ~ lu Luca a lu Soana (Vl), ~ lu Melache al Aniţî (Mh), ~ lu Nicu Bălaşii (Mh), ~ lu Oane al Ioanei (Vl); Pădurea lu Dumitru a lui Mihai al Mândri (Gj), ~ lu Nicolae a lu Maria (Gj); Pivniţa lu Niţă al Vetii (Gj); Pârâu lu Gheorghe al Anii (Gj), ~ lu Petru Ioanii (Gj), ~ lu Voicu Anghelinii (Gj); Plaţu lu Mărin al Floarii (Mh); Podu lu Ion al Viţî (Dj), ~ lu Radu Păunii (Vl); Poiana Ion a Maricăi (Vl), ~ lu Gau al Firii (Gj) etc.;

– o persoană feminină se raportează la una masculină: Ştiubeiu Linii lu Florea (Gj), ~ Leanii lu Albei (Dj); Via Măriei lu Păun (Gj); Uliţa Florica a lui Gugul (Dj), ~ lu Ioana lu Cică (Dj), ~ lu Veta lu Chesan (Mh), ~ pe la Sevastiţa lu Ion Matei (Dj);

– o persoană feminină se raportează la o altă persoană feminină: Ştiubeiu Floarii Păunii (Gj); Poiana Linii Catrinii (Ot);

• localizare: Pârâu de la Năsturica (Vl); Piscu de la Via Ioanei (Gj); Podu de la Berbecoaia (Dj), ~ de la Bogdăneasa (Ot), ~ de la ai Chiţii (Vl), ~ de la Anghelina (Dj), ~ de la Chira (Dj), ~ de la Nae a lu Sanda (Mh), ~ la Nae al Angliţăi (Gj), ~ la Nastasâia (Vl); Uliţa de la Sârboaica (Ot), ~ de la Spânoaica (Dj), ~ de lângă Anastasâia (Gj); Valea de la Floricuţa (Dj); Vâlceaua de la Anghilina (Vl) etc.;

• toponime în care apar persoane feminine a căror formulă de denominaţie este completă, care exprimă grade de rudenie ori relaţii între membrii comunităţii:


39

Piscu Floarei Meleroaei (Vl), ~ Mătuşii Floarea Meleroaia (Vl); Pădurea Propr. Eliza Popescu (Dj); Dealu Mătuşii Floarii (Vl); Baba Floarea (Vl), Baba Ioana (Mh); Baba Lupa (Dj), Baba Nedela (Dj), Baba Neta (Gj), Baba Opriţa (Dj), Baba Rada (Dj), Baba Stana (Dj); Podu lu Baba Iovana (Dj) etc.

Din economie de spaţiu, nu putem reda în paginile articolului de faţă întregul inventar al denumirilor geografice în care apar nume feminine. Este unul dintre motivele pentru care ne-am oprit în special asupra acelora provenite de la nume de botez feminine, devenite toponime. Iată-le redate mai jos, împreună cu formele de relief care le poartă şi localizarea lor:

Albinuşa [pârâu, poiană or. Târgu Cărbuneşti – Gj]; Anicuţa [izvor cu apă minerală or. Băile Olăneşti – Vl]; Anuţa [pârâu s.c. Cezieni – Ot]; Augustina [vale s. Tabaci c. Vulpeni – Ot]; Aurora [sat c. Cujmir; comună – Mh]; Bogdana [ogaş, pădure s. Pinoasa c. Câlnic – Gj]; Brânduşa [sat c. Bistreţ; mahala, biserică m. Craiova; pârâu s.c. Măceşu de

Sus – Dj; deal s. Bârzeiu c. Berleşti; culme de deal, potecă s. Fântânele c. Urdari – Gj; vale or. Baia de Aramă; vale s. Dobra c. Bălăciţa; moşie s. Balta Verde c. Gogoşu – Mh; vale s. Rusăneşti c. Fârtăţeşti – Vl];

Călina [vale, pădure s. Prejoi s. Seculeşti c. Bulzeşti; baltă, silişte s. Căciulăteşti c. Dobreşti – Dj; parte de sat, pădure s.c. Cernişoara; parte de sat s. Văratici c. Costeşti; sat c. Costeşti; sat c. Prundeni; comună; deal s. Călina c. Prundeni; vale s. Bătăşani s. Mărgineni c. Valea Mare – Vl];

Cârna [sat, moşie c. Goicea; comună; baltă s. Măceşu de Jos – Dj; sat or. Târgu Cărbuneşti – Gj; pârâu or. Strehaia, s. Bâltanele c. Greci – Mh];

Chiajna [vale s. Tâlveşti c. Drăguţeşti – Gj; culme s. Gârbovăţu de Jos c. Corcova; deal s.c. Corlăţel; deal s. Almăjel c. Vlădaia – Mh];

Chiriţa [deal s.c. Bolboşi – Gj; uliţă s. Bârsăneşti c. Mihăieşti – Vl]; Chivuţa [deal s. Şiacu c. Slivileşti – Gj]; Coca [pârâu s. Armăşeşti c. Cernişoara – Vl]; Constantina [vâlcea, pădure s. Piscani c. Brădeşti – Dj]; Constanţa [sat c. Breasta – Dj]; Costandina [vâlcea s. Valea Muierii de Jos c. Melineşti – Dj]; Dara [loc s. Olăneşti or. Băile Olăneşti; parte de sat s. Văleni c. Zătreni –

Vl]; Dăiana [movilă s. Preajba Mare m. Târgu Jiu – Gj]; Deia [vâlcea s. Băceşti s. Dealu Leului c. Stejari – Gj]; Dia [sat c. Predeşti; moşie c. Predeşti – Dj]; Diana [izvor cu apă minerală – Vl]; Didina [heleşteu s. Pleşoi c. Predeşti – Dj]; Dobriţa [loc s. Calopăru c. Borăscu; sat c. Runcu; comună; moşie, pârâu,

deal s. Dobriţa c. Runcu; munte s. Vălari c. Stăneşti – Gj; vâlcea s. Obislavu c. Grădiştea – Vl];

Dona [parte de sat s. Zgubea c. Roşiile – Vl];

Iustina BURCI

40

Dospina [loc. s. Roşia-Jiu c. Fărcăşeşti – Gj]; Draghina [deal s.c. Isverna – Mh; pârâu s. Dobra c. Pleşoiu – Ot]; Drăghina [poiană s. Baloteşti c. Izvoru Bârzii – Mh]; Dumitra [munte s. Pleşa c. Bumbeşti-Jiu; pârâu s. Pleşa c. Bumbeşti-Jiu, s.

Gornăcel s. Sâmbotin c. Schela; pădure s. Bumbeşti-Jiu, s.c. Schela; stână, şes s.c. Bumbeşti-Jiu – Gj];

Dumitrăşcuţa [poiană s.c. Cernişoara – Vl]; Duşa [pădure s. Artanu c. Negomir – Gj]; Elisabeta [fort; sat, loc or. Vânju Mare; comună – Mh]; Eufrosina [izvor de apă minerală – Vl]; Floarea [zăvoi s. Jilţu c. Turceni – Gj; munte s. Râu Vadului c. Câineni;

vâlcea s.c. Popeşti – Vl]; Florica [deal s.c. Ţuglui – Dj; poiană s. Albuleşti c. Dumbrava; baltă – Mh;

parte de sat c. Vârtop or. Corabia; sat or. Corabia – Ot]; Frosa [pădure s.c. Borăscu – Gj]; Galiţa [sat – Mh]; Gherghina [vâlcea s. Rupturile c. Murgaşi – Dj; s. Slăvuţa c. Cruşeţ, s. Barza

c. Dăneşti – Gj; vale s.c. Ştefăneşti – Vl]; Guica [baltă s. Greci c. Osica de Sus – Ot]; Iana [loc s. Puţuri c. Castranova; sat – Dj; loc s.c. Ioneşti; deal s. Arsuri c.

Schela; pârâu s. Lintea c. Scoarţa – Gj]; Ileana [poiană s.c. Cerăt; vale s. Răchita de Sus c. Seaca de Pădure – Dj]; Ilinca [poiană s. Târgu-Logreşti c. Logreşti – Gj]; Ilincuţa [baltă s. Vrata c. Gârla Mare – Mh]; Iliuţa [pădure s. Surpatele c. Frânceşti – Vl]; Ilona [deal, pădure, câmp s.c. Runcu – Gj]; Ioana [vale s. Şovarna de Jos c. Şovarna – Mh]; Ioniţa [locuinţă izolată – Gj]; Irina [munte s. Sălişte c. Malaia – Vl]; Ivana [izlaz, ogaş s. Bobaia c. Aninoasa; munte s.c. Baia de Fier; izlaz,

pădure s. Hăieşti s. Maghireşti s.c. Săcelu – Gj]; Lala [deal, vale, pădure s. Ghindeni c. Malu Mare – Dj; mahala s.c. Broşteni

– Mh]; Lia [pârâu s. Zorleşti c. Prigoria; s.c. Bumbeşti-Piţic; s. Drăgoieşti c. Crasna,

s. Hăieşti c. Săcelu; pădure s. Drăgoieşti c. Crasna – Gj]; Liana [loc s. Mecea c. Zătreni – Vl]; Lica [deal s. Pietroasa c. Valea Mare – Vl]; Macaria [munte s. Radoşi c. Crasna – Gj]; Marcela [teren arabil s.c. Galicea Mare – Dj]; Marga [culme de deal s.c. Jupâneşti; deal s.c. Turcineşti; ogaş s.c. Licurici;

vale s. Câlnicu de Sus, s. Didileşti c. Câlnic – Gj; deal s. Schitu Topolniţei c. Izvoru Bârzei; luncă s. Ciovârnăşani c. Şişeşti; sat c. Godeanu – Mh; parte de sat, deal, pârâu s. Popeşti c. Orleşti; deal s. Cuceşti c. Oteşani – Vl];

Marghioala [vâlcea s.c. Căpreni Gj];


41

Maria [loc s.c. Vădastra – Ot; vâlcea s. Mileşti c. Făureşti; izvor de apă minerală or. Băile Olăneşti – Vl];

Marica [vale s.c. Bumbeşti-Piţic – Gj]; Maricica [vad de moară m. Râmnicu Vâlcea – Vl]; Marina [vale s. Boia c. Jupâneşti – Gj]; Mariţa [baltă s. Mihăiţa c. Coţofenii din Dos – Dj; pârâu s.c. Polovragi – Gj;

sat c. Vaideeni; sat c. Slătioara – Vl]; Maruşca [vale s. Lunca, s. Ocniţa or. Ocnele Mari – Vl]; Mădălina [coastă s. Şerbăneşti c. Lăpuşata – Vl]; Mărica [vâlcea s.c. Bumbeşti-Piţic – Gj]; Mărioara [vâlcea s. Portăreşti c. Laloşu – Vl]; Măriuca [deal s. Luhuleşti c. Berleşti – Vl]; Măriuţa [sat or. Târgu Cărbuneşti; pârâu s. Târgu Cărbuneşti-Sat, s.

Ştefăneşti or. Târgu Cărbuneşti – Gj]; Mica [uliţă s. Căciulăteşti c. Dobreşti – Dj; munte s.c. Tismana – Gj]; Milica [uliţă s. Frasin c. Predeşti – Dj]; Milioara [pârâu s. Măciuca, s. Popeşti c. Măciuca; mlaştină s. Găneşti, s.

Olteţ, s. Zătreni c. Zătreni – Vl]; Nasta [baltă s. Săpata c. Măceşu de Jos – Dj; loc s. Dunăreni c. Goicea – Gj;

pantă s. Teiuşu c. Buneşti – Vl]; Nastasia [baltă s.c. Desa – Dj]; Năsturica [deal s.c. Turburea – Gj; pârâu s. Popeşti c. Sineşti – Vl]; Neacşa [păşune s.c. Drănic – Dj; munte s.c. Bărbăteşti; teren arabil s.

Portăreşti c. Laloşu – Vl]; Neaga [bot de deal s. Ploştina or. Motru; râpă or. Motru; loc s. Pociovaliştea

or. Novaci – Gj]; Nica [pârâu s. Grui c. Muşeteşti; pădure s. Stănceşti-Larga c. Muşeteşti –

Gj]; Oana [vâlcea s.c. Fărcaşu; fâneţe s.c. Greceşti – Dj; pârâiaş s. Rădineşti c.

Dănciuleşti – Gj]; Odrica [vâlcea s.c. Fărcaş – Dj]; Olea [deal s.c. Măldăreşti – Vl]; Olga [loc arabil s. Găneşti s. Lăcustenii de Sus c. Zătreni – Vl]; Opriţa [pârâu s. Ursaţi m. Târgu Jiu – Gj; fântână s. Izvorălu c. Tâmna –

Mh]; Paraschiva [teren arabil s.c. Licurici – Gj]; Păpuşa [deal s.c Căpreni; pădure, vale s. Cornetu c. Căpreni; munte s.

Pociovaliştea or. Novaci, s. Cernădia c. Baia de Fier – Gj; schit c. Creţeşti; deal s.c. Mateieşti – Vl];

Pătruţa [poiană c. Fratoştiţa or. Filiaşi–Dj; vale s. Mierea c. Ghioroiu–Vl]; Păuna [baltă s.c. Desa; vâlcea s. Rupturile c. Murgaşi – Dj; izlaz or. Novaci

– Gj; pădure s. Cremenea c. Tâmna – Mh]; Petra [vale s. Valea Motrului c. Văgiuleşti – Gj; sat c. Bâcleş; comună;

moşie s. Petra c. Bâcleş – Mh];

Iustina BURCI

42

Rada [baltă s.c. Ciupercenii Noi – Dj; vale s. Strâmtu c. Slivileşti – Gj; deal s. Selişteni c. Husnicioara – Mh; loc agricol or. Balş – Ot];

Rădiţa [sat – Ot; vale s. Lovadia or. Băile Olăneşti – Vl]; Răduţa [deal s. Strâmtu c. Slivileşti – Gj]; Răfăila [ogaş, loc de muncă, izlaz, deal s. Busu c. Greceşti – Dj]; Safta [baltă s.c. Ciupercenii Noi – Dj]; Sanda [poiană s. Neguleşti c. Bărbăteşti – Vl]; Sara [vale s. Pojogeni or. Târgu Cărbuneşti – Gj]; Săvătia [teren agricol s. Văleni c. Brâncoveni – Ot]; Sida [vârf de munte – Vl]; Sinca [teren agricol s. Mosoroasa s. Olăneşti or. Băile Olăneşti – Vl]; Slăvuţa [sat c. Cruşeţ; deal, moşie, pădure, pârâu, vale s. Slăvuţa c. Cruşeţ;

comună – Gj]; Smaranda [teren arabil s. Motoci c. Mischii – Dj]; Stana [teren agricol s.c. Negomir – Gj]; Stanca [movilă s. Hunia c. Maglavit – Dj; pădure s. Cocorova c. Turburea –

Gj]; Stăncuţa [moşie s.c. Negomir – Gj]; Sulfina [loc s.c. Maglavit – Dj]; Şerbana [teren arabil s.c. Lădeşti – Vl]; Ştefana [parte de sat s.c. Ioneşti – Vl]; Tica [parte de sat s.c. Bustuchin – Gj]; Tita [moşie – Dj]; Tiţa [poiană s.c. Cernişoara – Vl]; Tofia [deal or. Balş – Ot]; Tolia [pârâu s. Ursaţi m. Târgu Jiu – Gj]; Tudosia [deal s. Podu Grosului c. Bâcleş – Mh]; Tutana [teren arabil s.c. Bistreţu – Dj]; Valica [parte de sat s.c. Amărăştii de Jos – Dj]; Vica [loc s. Pojogeni or. Târgu Cărbuneşti; podgorie s. Bobu c. Scoarţa –

Gj]; Vlăicuţa [vâlcea s. Gaia c. Murgaşi – Dj]; Voica [deal s. Bala de Sus c. Bala–Mh; pădure s. Groşi c. Cernişoara – Vl]; Voinica [stână – Vl]; Voislava [pârâu s. Negoieşti c. Melineşti – Dj]. O primă observaţie care se poate face asupra antroponimelor de mai sus este

aceea că ele au intrat în toponimie prin transfer, în forma în care au circulat ca nume de botez. Acestea sunt prenume feminine:

– propriu-zise: Aurora, Chiajna, Dăiana, Diana, Dospina, Elisabeta, Eufrosina, Floarea, Ileana, Ilinca, Ioana, Iolana, Irina, Liana, Marcela, Marghioala, Maria, Mădălina, Nastasia, Neaga, Olga, Paraschiva, Safta, Smaranda, Tudosia, Voica etc.

– diminutive: Anicuţa, Anuţa, Florica, Ilincuţa, Ioniţa, Marica, Maricica, Mariţa, Măriuca, Măriuţa, Maruşca, Rădiţa, Slăvuţa, Stăncuţa, Vlăicuţa etc.


43

– hipocoristice: Coca, Dara, Deia, Dia, Dona, Duşa, Frosa, Lala, Lia, Lica, Marga, Mica, Nasta, Nica, Olea, Sanda, Sida, Tica, Tita, Tiţa etc.

Câteva dintre ele sunt formate de la nume masculine (Bogdana, Constantina, Constandina, Dobriţa, Dumitra, Macaria, Neacşa, Opriţa, Pătruţa, Petra, Răfăila, Şerbana, Ştefana etc.), în timp ce altele provin din porecle (derivate sau nu), care au, ca nume de persoană, o vechime mare în antroponimia noastră: Albinuşa, Brânduşa, Cârna, Năsturica, Păpuşa, Sulfina, Voinica etc.

Din punctul de vedere al originii lor, prenumele citate anterior sunt, în general, fie slave laice (Cheajna, Deica, Neaga, Olga, Rada, Stana, Stanca, Voica, Voislava etc.), fie româneşti laice (Brânduşa, Floarea, Năsturica, Păpuşa, Păuna etc.) ori ecleziastice (Despina, Elisabeta, Ioana, Irina, Maria, Marina, Paraschiva, Todosia etc.).

Şansa acestor nume de a se regăsi în toponimie creşte cu atât mai mult, cu cât este mai frecvent numele respectiv în antroponimie. Criteriul enunţat nu este însă unul hotărâtor. În cazul acestui tip toponimic intervin şi alţi factori, legaţi „de aspecte social-istorice, printre care forma de proprietate s-ar putea să aibă un rol esenţial” (Toma 1988: 65), de gradul de participare a persoanelor feminine la viaţa unei comunităţi, mai mult sau mai puţin restrânse, şi, nu în ultimul rând, de poziţia ocupată de acestea în cadrul familiei. În alte cazuri, mai ales în microtoponimie, multe nume de locuri sunt rodul întâmplării, al unui eveniment în urma căruia prenumele unei persoane a fost asociat cu locul respectiv. Ulterior, pe măsură ce lucrurile au evoluat, iar condiţiile sociale s-au schimbat, „nu se mai arată, ca odinioară, un raport de filiaţie între întemeietorul satului şi locuitorii acestuia sau unul de proprietate între stăpânul lui şi moşia respectivă, ci se cinsteşte un membru al familiei, un prieten etc.” (Iordan 1963: 177). Nemaifiind vorba de raporturi juridice sau economice, sexul, adică starea civilă a „naşului”, nu mai conta (Iordan 1963: 177).

Odată pătruns în toponimie, numele se poate multiplica, în sensul că poate trece de la un obiect la altul. Astfel, mai multe obiecte geografice din perimetrul unui sat sau unei comune pot purta aceeaşi denumire. În localitatea Bumbeşti-Jiu din Gorj, un munte, un pârâu, o pădure, o stână şi un şes se numesc Dumitra. Numele a fost transferat de la munte către toate celelalte forme de relief.

În materialul analizat am întâlnit şi câteva toponime care au la bază nume de grup, formate de la prenume feminine: Ancuţeşti, Anuţeşti, Catrineşti. În aceste cazuri, clanul familial s-a constituit în jurul unei femei – Anca, Anuţa, Catrina – la al cărei prenume s-au raportat toţi urmaşii.

Într-o altă situaţie este vorba despre simplificarea denumirii prin pierderea sau renunţarea la unul dintre termeni: în satul Ociogi comuna Brâncoveni (Ot) un loc este denumit Rachirii (np. Rachira, la genitiv); forma de genitiv indică faptul că a existat un entopic care, cu timpul, a fost omis. Un alt teren arabil, din comuna Bălăneşti (Gj), şi-a primit numele de la un antroponim masculin derivat de la unul feminin: Săftoiu. Aceeaşi situaţie este şi în cazul (Dealu) Brânduşu, deal în comunele Bălăciţa şi Vlădaia din judeţul Mehedinţi.

Iustina BURCI

44

Numele de locuri ne transmit informaţii despre realităţile din trecut. Acestea pot furniza date importante în ceea ce priveşte reconstituirea anumitor etape din istoria limbii, dar şi din istoria societăţii umane; ele reflectă, în cazul nostru – prin frecvenţă şi structură – imaginea locului şi rolului pe care l-au ocupat femeile în cadrul familiei ori al colectivităţii în epocile mai îndepărtate. NOTE 1 Exemplele au fost extrase din Corneliu Reguş, Aspazia Reguş, op. cit. 2 Ibidem. Antroponime în care articolul posesiv a făcut corp comun cu numele feminine se întâlnesc

mai ales în Moldova: Aancuţei, Acatincăi, Aelenei, Agafiţei, Aioanei, Airinii, Amăricuţei, Amarinei, Aoanei, Aprofirii, Asiminei, Aştefanei, Atudoricăi, Aulienii, Azoicăi; Alexandrei, Anei, Aristiţei, Casandrei, Dochiţei, Elenei, Floarei, Ilenei, Măriuţei, Sofiţei, Zamfirei; Aane, Adochiţa, Adomnica, Agafiţa, Ailinca, Amaria, Amariţa, Asalomia, Avasilca.

3 Provenienţa lor este diferită: de la un prenume feminin (Aniţeasca, Cristinoaica etc.), masculin (Davideasca, Tomoaica etc.), poreclă sau supranume (Armăşoaica, Sărdăreasca etc.).

BIBLIOGRAFIE

Bolocan, Gheorghe, Dicţionarul toponimic al României. Oltenia, vol. 1 (A-B), Craiova, Editura Universitaria, 1993 şi urm. (Bolocan 1993)

Coteanu, Ion, Morfologia numelui în protoromână (româna comună), Bucureşti, 1969. (Coteanu 1969)

Iordan, Iorgu, Toponimia românească, 1963. (Iordan 1963) Iordan, Iorgu, Dicţionar al numelor de familie româneşti, Bucureşti, Editura

Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1983. (Iordan 1983) Reguş, Corneliu, Reguş, Aspazia, Antroponimia feminină din documentele interne.

Sec. XIV-XVI, în SCO, nr. 1/1995, Craiova, Editura Universitaria. (Reguş 1955)

Toma, Ion, Toponimia Olteniei, Craiova, Reprografia Universităţii din Craiova, 1988. (Toma 1988)

Paşca, Şt., Nume de persoane şi nume de animale în Ţara Oltului, Bucureşti, 1936 (Paşca 1936).

ABSTRACT

Most place names, derived from anthroponyms, have a masculine form. This

thing can be explained if we take into account the central role played by men in family life and in society. Only in their absence (as a result of decease, army, etc., generally speaking, of their prolonged absence from home), or when a man entered, by marriage, into a woman’s household, this time, was the whole family referred to by the latter’s name.

This paper attempts to trace the extent to which feminine first names belong to Oltenian toponyms.

Key words: feminine first names, transfer, toponymy

HYPO/HYPER/CO-DISCOURS: TROIS PLANS DISCURSIFS DE L’ÉTYMOLOGIE SOCIALE

Cecilia CONDEI

DÉMARCHE THÉORIQUE Notre contribution est le résultat d’une orientation récente qui permet

plusieurs réponses aux questions portant sur la source et l’origine du sens des mots, sur les référents, l’évolution en fonction des destinataires, etc.

Une problématique visant les unités du discours dictionnairique ne peut pas éviter le facteur social, ce qui nous fera envisager les trois plans discursifs de base :

- l’hypo-discours, pour suivre la quête des origines et les évolutions des mots,

- le co-discours, sur lequel nous allons insister, étant donné sa structure qui combine plusieurs énonciations parentes,

- l’hyper-discours, secteur qui exploite « les sens construits par les mots mis en texte, avec les intentionnalités et les enjeux sous – tendus » (Charaudeau, Maingueneau 2002: 241)

Un tel parcours, proposé par l’ouvrage de Patrick Charaudeau et Dominique Maingueneau (2002: 240-241) pour la problématique de l’étymologie sociale, nous allons l’exploiter pour l’étude d’un genre discursif que l’on tient proche du « texte » (stéréotype encore vivant dans le monde universitaire roumain) et non pas de « discours », comme il se doit : il s’agit du discours des dictionnaires de langue. Nous allons appliquer le schéma à l’étude de deux coordonnées :

(i) les représentations collectives que l’on se fait de soi, de sa propre identité, et de l’Autre, telles qu’elles sont véhiculées par les dictionnaires, ainsi que les formes d’articulation du « texte » et du « discours »,

(ii) le point de vue qui oriente le(s) concepteur(s) des dictionnaires et qui le(s) fait choisir tel ou tel extrait comme exemple. Nous aurons donc un regard du côté du monde oriental vers le monde occidental et un autre, dans la direction inverse.

LE PLAN DE L’HYPO-DISCOURS Identité et altérité dans les dictionnaires : étymologie et historique. Les traits communs de l’altérité et de l’identité les font apparaître ensemble,

par exemple dans le Trésor de la Langue Française1, (désormais TLFi) et dans le Dictionnaire de l’Académie française2 (désormais DA). Une séparation ultérieure détermine l’apparition de deux groupes selon que les traits visent la ressemblance ou la dissemblance.

Les deux mots sont empruntés du bas latin, mais attestés à des époques différentes. En 1270 on signale altérité « altération, changement », quatre siècles plus tard, chez Bossuet, en 1697, le mot désigne « qualité de ce qui est autre »

Cecilia CONDEI

46

(d’après TLFi). Identité est signalé au début du XIVe siècle (sous la forme de ydemtite) : « ce qui fait qu'une chose, une personne est la même qu'une autre, qu'il n'existe aucune différence entre elles » (d’après TLFi). Dans le Dictionnaire étymologique de la langue françoise (1750), Gilles Ménage ne retient ni altérité, ni identité, mais un siècle plus tard, Jean-Baptiste – Bonaventure de Roquefort – Flaméricourt dans son Dictionnaire étymologique (1829) présente identité comme « ressemblance des idées, qualité des choses identiques. Identitas »

Un tel parcours nous permet d’observer la manière dont les énonciateurs ressentent et refaçonnent les mots et nous ouvre la perspective vers l’histoire des mentalités, des représentations conçues comme des évaluations sociales.

LE PLAN DU CO-DISCOURS Ce plan fait référence aux discours autres, prend en compte les éléments

situationnels (temps, lieu, acteurs), considère les textes comme traversés par un permanent dialogisme et diversifie les sens en fonction des « places de pouvoir, les consensus relatifs et les antagonismes sémantiques dont ils sont à la foi l’objet et l’instrument » (Charaudeau, Maingueneau 2002: 241). C’est à ce niveau que fonctionnent les stéréotypes.

L’image de l’Autre se fixe quelquefois dans un schème, dans un cliché. Les relations entre les individus sont facilitées par une opération de simplification de la réalité et de création des classes possédant une forte homogénéité interne : des stéréotypes. Ainsi, l’identité personnelle, de groupe ou nationale se construit en opposition aux autres et l’autre est défini tenant compte de la diversité, ce qui conduit aux stéréotypes. Le terme stéréotype a une origine relativement récente. Sa forme abrégée (stéréo) nous rappelle l’imprimerie où il est utilisé pour « cliché métallique en relief ». TLFi trace son chemin : en 1796, l’adjectif stéréotype a le sens « imprimé avec des caractères stéréotypes », en 1803, le mot réfère au « cliché obtenu par coulage de plomb dans un flan ou une empreinte ”. En 1810 on parle déjà des ouvrages imprimés avec des stéréotypes et en 1836, Stendhal utilise l’expression « volumes stéréotypes » au sens de « volumes imprimés à l’aide des stéréotypes »

Le sens général développe l’idée de fixité qu’accompagne chaque objet qualifié comme stéréotypé. Étudié par Walter Lippmann (dans l’Opinion publique, 1922), présenté comme médiateur entre nous et le réel, comme un filtre utilisé quotidiennement, le stéréotype bénéficie récemment des définitions qui soulignent son caractère de fixité et de rigidité (Louis Marie Morfaux 1980, Gustave-Nicolas Ficher 1996, Ruth Amossy 1991). Une ouverture vers la bivalence persiste dans la plupart des démarches de définition, comme résultat de deux prises de positions : l’une qui l’envisage soulignant sa péjoration (jugement non critique, un « savoir de seconde main » comme dans Amossy & Herschberg-Pierrot 2000: 28) l’autre soulignant sa fonction constructive. Nous tiendrons compte de cette bivalence dans ce qui suit.


47

Stéréotypie et représentation sociale Le stéréotype a, selon Maddalena de Carlo, deux formes : le stéréotype

dévalorisant – « pour ceux qui occupent un espace proche du nôtre » et le stéréotype de l’exotisme – « pour les cultures lointaines » (Carlo 1998: 86). En fait, le stéréotype est lié à la formation de l’identité parce qu’en essayant de le démonter, de l’affronter, nous contribuons puissamment à faire de nous ce que nous sommes. Le stéréotype se présente donc, comme une hypergénéralisation (idem).

Il y a des similitudes entre stéréotype et représentation sociale, dont la paternité réelle est attribuée à Émile Durkheim (1857-1918). Pour Jean Clenet, la représentation est le lien, le rapport qu’une personne ou un collectif a avec l’organisation et l’environnement (cf. Clenet, 1998: 70). Serge Moscovici consacre aux représentations une bonne partie de ses travaux. Amossy et Hercheberg (2000: 50) parle d’un « rapport établi entre la vision d’un objet donné avec l’appartenance socioculturelle du sujet » réitérant une définition de la représentation sociale, reprise de Jodelet (1989: 36) « forme de connaissance, socialement élaborée et partagée, ayant une visée pratique et concourant à la construction d’une réalité commune à un ensemble social ».

Nous retenons aussi la différence stéréotype/représentation sociale, d’après Jean Maisonneuve (1989: 146), le caractère d’indicateur du stéréotype contre la désignation d’un univers d’opinions, trait spécifique pour la représentation sociale. Selon lui, le stéréotype est grossier, brutale, rigide, basé sur l’ « essentialisme simpliste où la généralisation porte à la fois sur l’extension : attribution de mêmes traits à tous êtres ou objets désignables par un même mot […] - sur la compréhension : par simplification extrême des traits exprimables par des mots » (1989: 141). Le stéréotype incline donc vers le côté péjoratif, la représentation sociale vers les aspects constructifs du schème collectif. La représentation sociale ne porte pas de connotations négatives.

LE PLAN DE L’HYPER-DISCOURS Le dernier plan est celui de l’hyper-discours, celui qui approche le plus

possible « discours dictionnairique » et « texte », car il se réfère aux mots mis en texte. Le rôle du dictionnaire est d’éclaircir, de fournir une information, la plus neutre possible, mais les mots ne peuvent pas fonctionner en dehors des stratégies de discours, que nous considérons ainsi que Bonnafous et Tournier (1995 :75) comme des « conditions de production d’un discours ». Observés de cette perspective, les dictionnaires qui forment notre corpus n’inscrivent pas les mêmes conditions de production d’un discours, ni les mêmes buts.

Représentations collectives et stéréotypie dans le discours

lexicographique Le geste d’ouvrir un dictionnaire est la suite normale de l’envie de connaître,

de parfaire les connaissances, de s’instruire et implique à la fois le public et les lexicographes dans une activité dont le trajet scientifique n’est nié par personne. Le

Cecilia CONDEI

48

dictionnaire forme ou façonne les idées que l’on se fait de l’Autre, permet l’accès à des représentations ou à des stéréotypes tout prêts, présentés d’une manière abrupte et en habit d’autorité, le dictionnaire étant un outil scientifique.

Nous nous sommes limitée pour illustrer les caractéristiques de ce plan, à trois dictionnaires : un dictionnaire français-roumain, l’œuvre de Const. Şăineanu, Ve édition, et deux autres, déjà mentionnés, Le Dictionnaire de l’Académie française et le Trésor de la langue française, en versions informatisées.

Le regard de l’Europe Orientale vers le monde occidental prend en

compte les habitants et leurs langues. Deux entrées du Dictionnaire de Const. Şăineanu nous renvoie vers les

Belges et la Belgique et vers la France. BELGE, a. şi s. Belgian, (locuitor) din Belgia.[v. Suplimentu] (Şăineanu, 1928: 81) Dans son supplément3: BELGE f. 1. Lulea belgiană din lut; 2. Tip.distribué à labelge, împărţit alandala. a.1. épouse édition belge, cocotă ; 2. Tip. manuscrit belge, carte tipărită la Paris care servă de manuscrit tipografilor din Belgia pentru a contraface lucrarea, manuscrit tipărit. BELGIQUE f. la fuite en Belgique, fugă grabnică în altă ţară din cauză de faliment sau de sfeterisire de bani. (Şăineanu 1928: 862) FRANÇAIS, E a. francez, franţuzesc. s. Francez. m. limba franceză : dans un bon français într-o bună franţuzească curată. adv. franţuzeşte : cela n’est pas français : a) asta nu-i franţuzeşte ; b) asta nu se înţelege ; c) aşa nu procedează un francez ; parlez-moi donc français, dar vorbeşte ca oamenii, dacă vrei să te înţeleg ; fam. j’entends le français, te pricep acum ; d) à la française, după moda franceză. (Şăineanu, 1928 : 350). Ce qu’on remarque c’est le côté stéréotypé qui vise les représentations créées

par les mots-vedette du Supplément. Si à la belge balance visiblement vers le négatif, à la française semble rester dans une zone neutre, non-subjective.

Le regard de l’Europe Occidentale vers le monde oriental, vision des

langues et des habitants. a) Les dictionnaires mentionnent les caractéristiques d’une langue et

l’appartenance à une branche, comme dans le cas de ROUMAIN, aine, entrée d’où nous ne retenons que les informations relatives à la langue roumaine :

« II. Subst. masc. Langue romane parlée en Roumanie. L'idée toute nue de rouge, mais d'une petite chose rouge, encore d'une goutte de pourpre, se rencontre dans l'ancien français rubitz (...); dans le silicien russulida et dans le roumain, rushcutça (GOURMONT, Esthét. lang. fr., 1899, p. 199) » (TLFi).


49

Sur le bulgare nous apprenons : « Subst. masc., LING. Langue slave parlée en Bulgarie : 3. Ce n'est pas par hasard que l'albanais, le bulgare et le roumain rejettent pareillement l'article défini après le substantif et l'y agrègent. Arts et litt. dans la société contemp., 1936, p. 5204 » (TLFi).

Le discours lexicographique du TLFi mélange deux perspectives : celle du

lexicographe et celle de l’œuvre dont on emprunte les citations. La deuxième est cantonnée dans la subjectivité. Comparons les citations extraites de Gourmont et Beauvoir aux autres, Vendryes, Saussure, et la position équidistante de Mérimée (citations de TFLi) à d’autres types, véhiculés par DA.

L’hongrois semble laisser plus d’espace aux manifestations spirituelles:

« LING. subst. masc. sing. Langue finno-ougrienne parlée en Hongrie. Si vous saviez comme je suis spirituel en hongrois! (BEAUVOIR, Mém. j. fille, 1958, p. 299) » (TLFi). Étymol. et Hist. 1. XIIIe s. subst. « habitant de la Hongrie » ([JEAN BODEL], Saxons, éd. E. Stengel, 4616); 2. 2e moitié du XIIIe s. adj. « de Hongrie » (Gaufrey, éd. F. Guessard et P. Chabaille, p. 308); 3. 1701 subst. « langue finno-ougrienne parlée en Hongrie » (FUR.). Dér. de Hongre « Hongrois », v. hongre; suff. -ois*.(TLFi) HONGROIS, -OISE, adj. et subst. De Hongrie. A. (Celui, celle) qui habite la Hongrie ou qui en est originaire. Des Russes et des Italiens ont fui leur patrie, les Hongrois ont évacué en masse les territoires devenus roumains (J.-R.BLOCH, Dest. du S., 1931, p. 139) : 1. Je me souviens encore de ce train qui s'arrêta longuement en face du nôtre près d' Oppeln, sur les voies de garage où l'on nous avait détournés, pour laisser le passage aux renforts allemands et hongrois qui filaient à toute allure dans la direction du front russe, avec leurs tanks et leurs canons. AMBRIÈRE, Gdes vac., 1946, p. 303. (TLFi)

Pour la langue des Slaves on suit le même parcours discursif-explicatif :

ESCLAVE n. XIIe siècle. Emprunté du latin médiéval sclavus, de même sens, autre forme de slavus, «slave», parce que, durant le haut Moyen Âge, de nombreux Slaves furent réduits en esclavage par les Germains et les Byzantins.(DA) Par ses caractères, le slave chevauche sur l'iranien et le germanique, ce qui est conforme à la répartition géographique de ces langues (SAUSS. 1916, p. 279). Dans le slave du sud, le nom de la rose est devenu celui de la fleur en général (VENDRYES, Langage, 1921, p. 237).(TLFI)

Cecilia CONDEI

50

Parler une langue slave. Les verbes slaves prennent un sens futur en se combinant avec une préposition (MÉRIMÉE, Dern. nouv., 1869, p. 136) (TLFI). Le discours de Mérimée se place dans le voisinage d’une séquence

discursive explicative.

Le DA attire l’attention sur l’individualité de la langue russe. « Les déclinaisons animée et inanimée du russe » (DA) . 2. GRAMM. Le cas instrumental ou, subst., l'instrumental, dans certaines langues à déclinaisons, le cas qui sert principalement à désigner l'instrument, le moyen. Le russe possède un instrumental » (idem).

b) Les dictionnaires donnent aussi des détails sur l’écriture. Pour le slave,

l’information vise le cyrillique et le glagolitique, le premier inspiré de l’alphabet grec, utilisé notamment pour la transcription du russe et du bulgare, le deuxième utilisé dans plusieurs pays de l’Europe centrale.

*CYRILLIQUE (les deux l se prononcent sans mouillure) adj. XIXe siècle. Dérivé du nom de saint Cyrille. […]Écriture cyrillique. Caractères cyrilliques. Subst. Le cyrillique a emprunté certains signes de l'alphabet grec (DA) *GLAGOLITIQUE adj. XIXe siècle. […]Dérivé du slavon glagol, nom d'un ancien alphabet slavon.[…]. Le glagolitique et le cyrillique. Certaines liturgies d'Europe centrale ont été transmises dans l'écriture glagolitique (DA)

Les détails concernant l’étymologie et l’historique des noms de nos voisins

diffèrent du point de vue quantitatif et qualitatif dans les deux dictionnaires, selon la visée de chacun. En suivant l’évolution temporelle, slave, sous la forme esclavus est attesté depuis 1573, en même temps que les Hongres.

« Hongroi,se adj. Dérivé de l’ancien Hongre, du latin médiéval. Hungarus existe depuis le XVIII e s. (DA) « 1. 1573 subst. masc. les Hongres et Sclaves « les Slaves étant les peuples d'Europe centrale et orientale dont les langues sont apparentées » (F. BAUDUIN, trad.: J. HERBURT DE FULSTIN, Hist. des roys et princes de Poloigne, Feuille G ds QUEM. DDL t. 26); 1713 slave adj. (MÉNAGE, Menagiana, ou Bons mots, rencontres agréables [...] de M. Ménage, vol. 2, 356, ibid., t. 7); 2. 1827 sang slave « propre à ce groupe ethnique » (STENDHAL, Armance, pp. 119-120); 3. 1827 ling. subst. masc. (MÉRIMÉE, Guzla, p. 132). Du lat. médiév. sclavus « slave », Sclavini « peuple voisin des Bulgares, les Esclavons ». (TLFi) Bulgare apparaît un peu plus tard, en 1606 :


51

« bulgaire (NICOT avec renvoi à burgaire); 1732 bulgare (Trév.); 1835 adj. (LAMARTINE, Voyage en Orient, t. 4, p. 444). Empr. au b. lat. Bulgares ou Bulgari, attesté sous la forme Vulgares, Ve-VIe s. (ENNODIUS, Opusc., 1, 19, p. 266, 16 dans TLL s.v., 2240, 35) et Bulgares VIe s. (CASSIOD., Var., 8, 10, 4, ibid. 2240, 37); v. Kl. Pauly, s.v. Bulgaroi; (TLFi)

L’image de l’habitant est liée à celle d’une personnalité. Pour le « roumain »

les auteurs du dictionnaire ont retenu le nom de Konrad Bercovici, bien que ni le nom, ni le prénom ne le rangent pas parmi les Roumains, ni son œuvre ne lui accorde l’attribut de personnalité représentative pour la culture roumaine.

B. Adj. et subst. (Celui, celle) qui habite la Roumanie ou qui en est originaire. L'écrivain roumain Konrad Bercovici s'est spécialisé dans la description de ces quartiers étrangers (MORAND, New-York, 1930, p. 78). (TLFI)

Dans le cas du « roumain » substantif, le discours glisse vers le côté négatif :

L'Orient, passe encore, se disait-il, mais l'Orient se dégradera: j'aurai l'air d'un vieux Roumain ( NIZAN, Conspir., 1938, p. 110).(TLFi) A. Adj. Qui est relatif, qui est propre à la Roumanie ou à ses habitants. Phénomène analogue à celui qui, dans le peuple roumain, fait que le nom de Ronsard est connu comme celui d'un grand seigneur, tandis que son oeuvre poétique y est inconnue (PROUST, Sodome, 1922, p. 902). (TLFi)

Le côté positif est souligné par Lamartine :

«II. Subst. Celui, celle qui habite la Bulgarie ou qui en est originaire : 2. Notre voyage dans la Turquie d'Europe, chez les Bulgares et chez les Serviens, a été, de la part des Turcs, des Bulgares et des Serviens, un enchaînement continuel de prévenances, d'hospitalité, de bontés inexprimables. LAMARTINE, Correspondance, 1833, p. 343 ». (TLFi) Le peuple bulgare, les villes, les coutumes bulgares. Le yaourt, le ferment bulgare. Subst. Un, une Bulgare, personne qui est originaire de Bulgarie ou qui a la nationalité de ce pays (DA)

Le côté bohème caractérise les Hongrois « [En parlant d'une collectivité] Le peuple hongrois. La nation bohème et hongroise, les Tyroliens et les Flamands, qui composoient autrefois la monarchie, ont tous plus de vivacité naturelle que les véritables Autrichiens (STAËL, Allemagne, t. 1, 1810, p. 103) » (TLFi). La rêverie sauvage des nomades de la steppe hongroise (FAURE, Hist. art, 1914, p. 509) (TLFi).

Cecilia CONDEI

52

La mode est non seulement grecque, mais aussi hongroise : « À la hongroise. À la manière des Hongrois. Un pantalon de casimir amarante avec des ornements et broderies d'or à la hongroise (SAND, Hist. vie, t. 2, 1855, p. 198) » (TLFi). Derrière chaque tronc, elle croyait voir quelqu'un en lévite noire et bottes à la hongroise, et elle se hâtait, serrant le bouton au creux de sa paume (POURRAT, Gaspard, 1925, p. 209). (TLFi)

Les Russes s’individualisent par leurs fourrures : ASTRAKAN n. m. XVIIIe siècle. Emprunté du russe Astrakhan, nom d'une ville de Russie. Fourrure de jeune agneau, à laine frisée. Astrakan noir. Un bonnet d'astrakan. Un manteau en pattes d'astrakan (DA)

Des informations sur la manière d’être et de penser sont également présentes

dans les dictionnaires. TLFi retient le fait de pouvoir parler de roumanisme, attitude imprégnée par des traces de mysticisme:

« Roumanisme, subst. masc. Esprit, attitude, façon d'être et de penser caractérisant ce qui est roumain. Liviu Rebreanu (...) décrit les crises de conscience d'un lieutenant transilvain qui s'est, au début de la guerre, engagé dans l'armée impériale et royale. Il y a là une note de mysticisme qui s'allie à certaines formes de la piété orthodoxe et sur le roumanisme profond de laquelle on ne saurait se méprendre (Arts et litt., 1936, p. 52-5). » On n’a pas, dans ce cas une façon d’être ou de penser caractéristique pour les

bulgares, ni pour les albanais, comme il y en a pour les roumains ou pour les grecs, mentionnée deux fois dans le TLFi.

Il est à souligner la présence de l’adjectif bulgarisé, dans TLFI :

« À qui on a donné une forme bulgare. Coczani s'était souvenu à point de ce prénom de Mathieu, qui, bulgarisé, se muait en un Maté sensationnel; et il avait décidé son poète à américaniser Jemmequin en « Jemm » (R. MARTIN DU GARD, Devenir, 1909, p. 71) »(TLFi). « Slaviser, verbe trans., rare, littér. Rendre quelqu'un slave en lui imposant la domination, la langue, la culture slaves; donner (à quelqu'un, à quelque chose) un caractère slave. Les Bulgares sont d'origine ougrienne (...) et s'établirent (...) en Mésie, après avoir soumis les Slaves; depuis, ils se sont complètement slavisés. (...) ils ont la face large et aplatie; 63 pour 100 ont des cheveux et des yeux foncés; environ 50 pour 100 ont la peau brunâtre (HADDON, Races hum., trad. par A. Van Gennep, 1930, p. 131) (TLFi) REM. Slavophile, adj. et subst. a) (Celui) qui est favorable aux Slaves, à leur civilisation. (Dict. XIXe et XXe s.). b) [Dep. la fin du XIXe s.] (Celui) qui, en Russie, se montre attaché aux valeurs traditionnelles slaves et s'oppose à l'influence occidentale. Un soulèvement populaire contre le régime paraît hautement improbable. La seule chose que l'on puisse raisonnablement espérer, c'est de voir se poursuivre le processus de


53

libéralisation entamé depuis la mort de Staline, et qui représente une revanche de la tendance « occidentale » contre la tendance « slavophile » (Le Figaro littér., 27 nov. 1967, p. 3, col. 1).(TLFi)

En guise de conclusion, nous insistons sur le fait que les dictionnaires ne

décrivent pas seulement la langue, mais aussi la culture d’une société et ne négligent pas les valeurs sociales ou politiques. Cette attitude laisse la place aux stéréotypes et véhicule les idées reçues d’un groupe minoritaire à travers le choix des définitions et des exemples. Notre démonstration a souligné quelques lieux propices à l’insertion des partis pris culturels : ce sont les exemples choisis en vue d’illustrer les définitions. Ces exemples, tirés de différents types de discours portent la trace de leur auteur et s’installent en tant que représentations stéréotypées dans un système efficace de transmission des informations qu’est le discours dictionnairique, lieu d’articulation du texte et du discours.

NOTES

1 Le Trésor de la Langue Française a été élaboré par une équipe du CNRS dans les années 60. Le premier tome sort en 1971, le seizième en 1994. Il regroupe dans ses 16 volumes : 100 000 mots avec leur histoire ; 270 000 définitions ; 430 000 exemples. La version informatisation du TLFi, http://atilf.atilf.fr/tlf.htm , consultée le 6 juillet 2009.

2 Il s’agit du Dictionnaire de l’Académie française, neuvième édition,1985 sur papier, 1992, pour le premier volume informatisé et 2000, pour le deuxième. La huitième édition date de 1932-1935 sur papier et 2000, pour la forme informatisée. http://www.academie-francaise.fr/ dernière consultation, le 6 juillet 2009.

3 La IIIe édition, 1921 de ce dictionnaire apporte une innovation par rapport à la précédente, 1907,un Supplément de l’Argot parisien (200 pages), la IV e édition remplace le titre Argot parisien par Langage parisien, « beaucoup plus compréhensif, qui comprend à la fois, réunis harmoniquement en lui, les argots de toutes les professions et de toutes les catégories sociales (Préface à la quatrième édition, reprise dans la cinquième, 1928 : VIII).

BIBLIOGRAPHIE

Amossy, Ruth, Les Idées reçues. Sémiologie du stéréotype, Paris, Nathan, 1991.

(Amossy 1991) Amossy, Ruth, & Herschberg-Pierrot, Anne, Stéréotypes et clichés, langue,

discours, société, Paris, Nathan, 2000. (Amossy & Herschberg-Pierrot 2000) Amossy, Ruth & Rosen, Elisheva, Les discours du cliché, Paris, éd. SEDES, 1982.

(Amossy & Rosen 1982) Bonnafous Simone, Tournier, Michel, Analyse du discours, lexicométrie,

communication et politique, „Langages”, 117, 1995, pp. 67-81 (Bonnafous, Tournier 1995).

Charaudeau Patrick, Maingueneau, Dominique, (éds.) Dictionnaire d’analyse du discours, Paris, Seuil, 2002. (Charaudeau, Maingueneau 2002)

Clenet Jean, 1998, Représentations, formations et alternance, Paris, l’Harmattan. (Clenet 1998)

Cecilia CONDEI

54

De Carlo, Maddalena, L’interculturel, Paris, CLE International, 1998. (De Carlo 1998)

Dufays, Jean-Louis, Stéréotype et lecture, Liège, Mardaga, 1994. (Dufays 1994) Ficher, Gustave-Nicolas, Les Concepts fondamentaux de la psychologie sociale,

Paris, Dunod, 1996. (Ficher 1996) Jodelet Denise, (ed.), Les Représentations sociales, Paris, PUF, 1989. (Jodelet

1989) Maisonneuve Jean, Introduction à la psychologie, Paris, PUF, 1989. (Maisonneuve

1989) Morfaux, Louis-Marie, Stéréotype, Vocabulaire de la philosophie et des sciences

humaines, Paris, A. Colin, 1980. (Morfaux 1980) Moscovici, Serge, (ed.), Psychologie sociale, Paris, PUF, 1988. (Moscovici 1988) Porcher, Louis, & Martine Abdallah-Pretceille, Éducation et communication

interculturelle, Paris, PUF, 1996. (Porcher & Martine 1996)

TEXTES DE RÉFÉRENCE

Saineanu Const., Dictionnaire français-roumain, Ve édition, revue et augmentée, Bucuresti, Imprimerie,« Cultura Nationala », Maison Editrice, 1928, (Ire éd. 1896).

Trésor de la Langue Française, Conception et réalisation informatiques : Jacques, Dendien,

www : http://atilf.inalf.fr/tlfv3.htm , dernière consultation: le 22 mars 2010; Dictionnaire de l’Académie française, 1992-2000, neuvième édition, 1932-1935

versions informatisées, www : http://atilf.atilf.fr/academie9.htm, dernière consultation : le 30 avril 2010.

ABSTRACT Our contribution is the result of a recent orientation which allows several

answers to the questions concerning the source and the origin of the sense of the words, on the referents, the evolution according to the addressees, etc. A problem aiming at the speech of the dictionaries cannot avoid the social factor, what will make us envisage three discursive basic plans:

- the hypo-discourse, to follow the collection of the origins (background) and the evolutions of the words,

- the co-discourse, on which we are going to insist given its structure which combines several statements relatives,

- the hyper-discourse, the sector which exploits "the senses built by the words put in text".

Key words: hypo-discourse, co-discourse, hyper-discourse

TERMENI ENTOPICI ÎN STRUCTURILE TOPONIMICE DIN ŢINUTUL DORNELOR

Daniela CORBU-DOMŞA

Universitatea „Ştefan cel Mare”, Suceava

Fiecare toponim, încadrat în mapa toponimică a Depresiunii Dornelor, prezintă un interes deosebit datorită faptului că, pe de o parte, poate aduce o serie de argumente referitoare la aspectele istorice, sociale, culturale sau la particularităţile de grai ale ţinutului cercetat, iar pe de altă parte, constituindu-se în element al lexicului limbii, poate fi studiat, ca şi apelativul de la care s-a format, din punct de vedere etimologic, fonetic, lexical, gramatical şi sintactic. În cercetarea numelor topice – considerate mărturii concrete despre atestarea unor fenomene care, în timp, au dispărut – este important să se identifice entopicele (apelativele) de la care acestea s-au format, deoarece, înainte de a deveni toponime au circulat mai întâi ca apelative, denumind anumite realităţi geografice. Datorită faptului că, la origine, cele mai multe toponime sunt nume comune, care se identifică cu entopicele de la care s-au format, dar care, în timp, din necesitatea unei utilizări specializate, au primit trăsături individualizatoare, diferenţiindu-se de această dată de entopice, trebuie să se evidenţieze raportul care există între numele topic şi apelativul care stă la baza formării lui. Numele de locuri, deşi sunt elemente comune ale lexicului, utilizate frecvent în cadrul arealului geografic dornean, nu trebuie confundate cu apelativele, pentru că ele presupun o serie de trăsături distincte, diferite de cele ale apelativelor, printre care un rol esenţial îl are funcţia de desemnare (Bureţea 1994: 13).

Toponimia zonei cercetate din arealul dornean cuprinde un număr important de nume topice, apariţia lor fiind strâns legată de specificul particularităţilor de grai, de modul de viaţă al oamenilor, de credinţa, ocupaţiile, superstiţiile acestora, de anumite evenimente din trecut, care au avut un rol esenţial în denumirea unor realităţi, dar şi de particularităţile fizico-geografice şi naturale ale regiunii. În timp, numeroase nume de sate consemnate în documente au dispărut, aspecte legate de datini şi ocupaţii şi-au pierdut însemnătatea, dorinţa de a transforma cât mai multe locuri nepopulate în locuri populate a dus la dispariţia unor realităţi geografice, definite într-un anume fel, specii de arbori, culturi şi animale au dispărut; aşadar, numele topice sunt singurele care servesc ca mărturii ale existenţei acestora în vremurile de demult. În Depresiunea Dornelor au fost identificate numeroase toponime provenite din apelative, cele mai multe fiind utilizate şi astăzi în lexicul zonal.

Entopicele, care stau la baza unor toponime, denumite „topografice” (Iordan 1963: 18), referitoare la aspecte ale terenului (relieful zonal) sau ale particularităţilor acestuia (natura solului, înălţimi, adâncituri, prezenţa sau absenţa vegetaţiei, felul acesteia, trăsăturile faunei) datorate, pe de o parte, factorilor


56

naturali, iar pe de altă parte intervenţiei omului (defrişări), sunt „termeni geografici sau cuvinte dialectale care au circulat cândva sau mai circulă şi acum în graiul localnicilor” (Bureţea 1994: 14-15).

În zona supusă cercetării noastre, aceasta fiind una de munte, în care defrişarea a avut un rol esenţial, numeroase toponime sunt formate de la o serie de termeni (apelative geografice) utilizaţi în legătură cu noţiunea de defrişare: priseaca (sl. presek „a tăia”, Prisaca Dornei), secătura (pus în legătură cu lat. secare „a tăia”), laz (sl. laz „teren despădurit, transformat în loc arabil sau păşune”, În livada din Lăzuţ, toponim întâlnit în Poiana Stampei), curătură („loc defrişat, curăţat de arbori, de mărăcini pentru păşune”), runc (lat. runcare „a plivi, a curăţi, a despăduri”, În Runc „izlaz comunal existent în Poiana Stampei”, Trupul Runcului, Pârâul Runcu), poiană, târsă etc. Aceşti termeni apar şi în vechile documente istorice, specifice zonei: în cererea lor din 1805, ţăranii au adus la cunoştinţa autorităţilor austriece că ei sunt „moşinaşi la acest loc greu pustiu şi depărtat cu hrana vieţăi di la strămoşi, moşi şi părinţăi noştrii şi având voe şi puteri din poronca preinţăpilor moldoveni a ne face curăţitură şi deschizătură cum şi lazuri din munţi cumpliţi şi din păduri verzi” (Balan 1960: 97). Prin anii 1686 – 1696, ţăranul Istrati Latiş dă mărturie pentru un loc de casă făcut de un oarecare Mănăilă: „Adecă eu Istrati Latiş făcut-am această mărturie la mâna lui Ionaşcu precum ştiu eu cu sufletul meu pentru un loc di casă ce-au făcut în Pecişte Mănăilă şi l-au făcut din păduri verde şi el l-au stăpânit până la sfârşitul vieţii lui şi nime nu s-au aflat să zică precum că n-are Mănăilă treabă, şi au stăpânit şi feciorul lui Mănăilă” (Stefanelli 1915: 11). Multe dintre aceste denumiri sunt întâlnite astăzi cu funcţie toponimică, însă nu întotdeauna coincid cu ariile de răspândire ale apelativelor corespunzătoare, deoarece, în timp, apelativul şi-a restrâns aria pe care o definea, din cauza evoluţiei arealului geografic, ajungându-se chiar la dispariţia acestuia; toponimul însă s-a păstrat în graiul local pentru a denumi o realitate care a existat cândva.

În Depresiunea Dornelor, apelativele au dus la apariţia unui număr însemnat de unităţi lexicale care denumesc anumite realităţi şi alcătuiesc nomenclatura toponimică zonală. La început, o realitate a fost desemnată cu ajutorul unui apelativ, astfel că unui râu i s-a zis Râu, unui pârâu, Pârâu, unui deal, Deal, iar unei bâtci, Bâtca. Anumite aspecte pozitive sau negative, care au influenţat într-un anume fel populaţia din zonă, au determinat apariţia unui toponim. Simplul fapt că într-un loc o specie de arbori era mai răspândită decât alta a făcut ca locul respectiv să poarte numele acelei specii (Pârâul Alunului, Arşiţa Plopului, Zimbru Mare). Prin urmare, omul, care a fost preocupat de realitatea înconjurătoare, a simţit nevoia să o individualizeze prin nume proprii. Astfel că, apelativele, în special termenii entopici, care descriu zona cercetată, făcând referire la relief, vegetaţie, faună, evenimente diverse alcătuiesc fondul principal al toponimiei dornene. Referindu-se, în general, la acest aspect Iorgu Iordan preciza următoarele: „Foarte multe toponimice există ori au existat ca nume apelative în limba de toate zilele. Este clar că izvorul lor trebuie căutat totdeauna şi fără nici o şovăire în lexicul vorbirii curente. Prin urmare, indiferent de originea lor lingvistică, aceste numiri


57

trebuie tratate la fel cu celelalte elemente lexicale propriu-zise, aşadar ca cuvinte româneşti în sens strict. Căci numai după ce au ajuns să le întrebuinţeze cu valoare de nume apelative au putut românii să le extindă uzul, folosindu-le în aceeaşi vreme cu ambele valori, de cuvinte obişnuite şi de toponimice” (Iordan 1963: 7). Nume proprii ca Runcul, Smida, Tinoasa, Preluca, Bâtca (însoţite uneori şi de prepoziţii) sunt utilizate de vorbitori ca apelative, acestea apărând fie singure, în denominarea unei realităţi, fie făcând parte din structura unor toponime compuse. În timp, datorită evoluţiei sale şi faptului că devine un nume propriu care individualizează prin desemnare o realitate din arealul geografic dornean, toponimul, constituit la început dintr-un apelativ cu funcţie toponimică, pierde legătura cu apelativul respectiv, adică îşi pierde „accepţiunea antetoponimică sau chiar prototoponimică, încadrându-se în noua categorie a numelor topice” (Dan 1980: 24), acelea care nu mai fac referire la o clasă de obiecte, ci la un singur obiect. Astfel că, numele topice reprezintă ceea ce Kurylowicz1 numea „un stadiu morfologic depăşit” (Popa 1999: 455), „un fel de arhaisme, nişte simboluri formale, ocupând un loc aparte în vocabularul limbii, constituind împreună cu apelativele concrete nucleul categoriei numelui” (Dan 1980: 25). Numele propriu este „un cuvânt sau un grup de cuvinte având drept scop specific identificarea şi care atinge sau încearcă să atingă acest scop numai prin complexul său sonor distinctiv” (Dan 1980: 25-26). Aşadar, se poate afirma că între apelativul care uneori stă la baza formării unui toponim şi toponimul propriu-zis există neconcordanţe, determinate de modificări ale mediului geografic, care au făcut ca unele toponime să-şi piardă, cu timpul, înţelesul iniţial, ajungând la un moment dat fără un sens lexical, faţă de apelativul omonim care are un sens bine determinat, singura lui funcţie fiind aceea de a desemna şi de a individualiza o anumită realitate geografică.

Datorită trăsăturilor geofizice ale reliefului, cele mai multe toponime inventariate prin anchetele realizate pe teren au la bază apelative corespunzătoare – din punct de vedere semantic – pentru a denumi realităţile respective.

Având în vedere bogăţia termenilor entopici, înregistraţi în anchetele toponimice efectuate în zona cercetată, vom reda succint structurile toponimice şi apelativele geografice care intră în componenţa acestor structuri. De asemenea, considerăm că nu este lipsit de interes ca pentru fiecare entopic să menţionăm etimologia şi definiţia (sensul), aşa cum apar ele înregistrate în dicţionarele limbii române sau în lucrările toponimice publicate. Ca urmare, în continuare, vor fi prezentate alfabetic apelativele cu funcţie toponimică existente în toponimia Depresiunii Dornelor:

Arşiţă < lat. arsicia „care arde”; „partea dinspre soare a dealului”, „loc lipsit de pădure, expus soarelui” (cf. DEX, 61); „lat. pop. arsīcia” (cf. DA, I, partea I, 270); „lat. arsīcia – loc de fânaţe, păşune în mijlocul unei păduri, pe un deal în faţa soarelui; coastă pietroasă, neroditoare a unui deal” (cf. CADE, 83); „formaţiune românească din ars” (cf. Şăineanu, D., 37); „lat. arsĭcia – loc bătut de soare” (cf. Scriban, D., 125); „lat. arsicia” (cf. DM, 45); „loc de păşune sau fâneaţă aflat în mijlocul pădurii, expus soarelui” (Grigorovitza 1908 : 4); „parte a muntelui dispusă


58

spre soare (din arsură)”, „pop. loc pietros sau nisipos ars de soare pe care nu creşte nici o plantă; loc de fânaţ sau păşune în mijlocul unei păduri sau pe un deal mereu însorit” (cf. MDA, I, 134); apelativ toponimic simplu, format din adjectivul substantivizat ars, prin derivare cu suf. dim. -iţa (cf. Pascu, S., 160-168), sinonim cu „runc sau curătură, un loc ars” (cf. TR, 108): Arşiţa, cătun Dorna Candrenilor; Arşiţa Plopului munte; Arşiţa Văcarilor, munte; Arşiţa Vinului, munte; Spre Arşiţa, zonă de pădure.

Bahnă < ucr. бахно „teren mlăştinos, inundabil, acoperit cu iarbă, cu papură sau cu stuf; smârc (reg.), bahniţă” (cf. DEXI, 185); „rut. bahno” (cf. DA, I, partea I, 426); „pol., rus., ceh. Bahno – loc mocirlos pe care creşte papură şi stuf, mlaştină, smârc ” (cf, CADE, 111); „sl. bahno” (cf. Şăineanu, D., 49); „rut. bagno, smârc, ceh. bahno, d. germ. bach, pârâu – loc umed unde a fost odată o baltă” (cf. Scriban, D., 145); „ucr. bahno – loc mlăştinos acoperit cu iarbă sau cu stuf” (cf. DM, 63); „rut. bagno” (cf. Ştefănescu, E., 38); „rut. bagno, baltă” (cf. TR. 53): În bahnă (Coşna).

Băucă / beucă (et. ns., reg.) „pârâu adânc şi cu gropi, pe coasta muntelui” (cf. MDA, I, 261); „prăpastie; adâncitură strâmtă între dealuri acoperite cu păduri, totdeauna cu sens de loc rău” (cf. DA, I, partea I, 443); „văgăună, scobitură neregulată făcută în pământ de ape; vâlcea prăpăstioasă” (cf. CADE, 141); termenul este comparat cu vechiul germ. Binge, substantivul germ. Beuge „adâncătură, cotitură” (cf. TRFR, 118-119); „văgăună” (cf. Scriban, D., 166); „văgăună, scobitură neregulată săpată de ape; loc prăpăstios” (cf. DM, 78): Pârâul Băuca, hidronim; Pârâul Băucuţii (băucă + suf. -uţa), afluent al pârâului Băuca.

Bâdă, provine din bâdâdău < et. ns. cf. bădădăi (pl. bădădaie) – „loc pe care cresc buruieni mari, mai ales mărăcini şi unde este greu de pătruns”(cf. MDA, I, 245): Bâda „munte situat în partea de sud-est a satului Cozăneşti, în hotarul comunei Dorna-Arini, la izvorul pârâului Ortoaia” (cf. TTRM, 19); cătun, situat geografic în partea de sud-est a satului Cozăneşti, comuna Dorna Arini.

Bâtcă < magh. bötkó, bötk, bötök – „măciulie”; „munte mai mic, vârf al unui deal, loc arid de soare” (cf. MDA, I, 249); „vârf rotunjit de munte” (Ielenicz 1999 : 47); „deal, dâmb singuratic în mijlocul unui şes” (cf. CADE, 151); „cf. bütika, pisc izolat mai mic decât runcul; fr. butte, deal” (cf. Scriban, D., 176); „înălţime pe coasta unui munte, ridicătură de pământ împădurită; măgură” (DM, 83): Bâtca Munceilor, „munte aflat în partea de sud-vest a oraşului Vatra Dornei” (cf. TTRM, 22); Bâtca Popii „munte împădurit situat la vest de cursul mijlociu al pârâului Puzdra, Şarul Dornei” (cf. TTRM, 22); Bâtca Roşie, sat situat geografic în partea de nord-vest a localităţii Poiana Negrii (cf. TTR, I, 96).

Borcut < ucr. боркут, буркут, magh. borkút – „apă minerală; izvor de apă carbogazoasă” (cf. MDA, I, 301); „rut. borkut, burkut şi din ung. borküt” (cf. DA, I, partea I, 618); „ung. borkut, apă minerală, borviz” (CADE, 162); ung. borkut, din bor „vin” şi kut „izvor” (cf. Şăineanu, D., 73); „ung. borkut, rut. borkut, burkut „borviz” (cf. Scriban, D., 208); „magh. borkút, apă minerală” (cf. DM, 89): Borcuţăl, izvor de apă minerală, aflat în Poiana Stampei; Dorna Borcut, cătun, comuna Poiana Stampei; Dorna Borcut, haltă, aflată în cătunul cu acelaşi nume.


59

Buză < alb. buzë, bg. бузъ „marginea de deasupra, subţiată a unui deal, a unei culmi, a unei păduri” (cf. MDA, I, 350); „marginea de deasupra a unui deal sau a unui pisc” (cf. CADE, 191); comp. cu alb. buzë „culme a unui deal, a unui pisc, margine a unui şanţ, a unei păduri” (cf. DM, 103): Buza Şerbii, margine a culmii muntoase numită Culmea Şerbei; Buzileni, cătun ce aparţine de satul Şarul Bucovinei, aşezat pe coasta unui deal, unde locuiesc familii ce poartă numele de Buzilă (cf. inf. Mihai Silea, Şarul Dornei); Trupul Buzilenilor (Neagra Şarului).

Bolniţă < slv. bolĭnica, srb. bolnica, rus. bolĭnica „spital, lazaret” (cf. Scriban, D., 186); slv. bolĭnica „spital, infirmerie” (cf. DM, 87); „spital” (cf. CADE, 160); „groapă comună” (cf. MDA, I, 296); „loc unde se izolau şi se îngrijeau vitele bolnave” (cf. DEXI, 235): La Bolniţă „loc unde se aruncă gunoaiele, aflat în satul Poiana Stampei; în joia mare în acest loc se dădeau foc gunoaielor” (cf. inf. Matei Pentelescu, Poiana Stampei).

Carieră < fr. carrière – „areal unde se realizeză exploatarea la zi a unor zăcăminte (cărbuni, minereuri complexe) sau a unor roci (calcar, granit)” (Ielenicz 1999 : 47); „exploatare minieră de unde se extrag diferite varietăţi de substanţe minerale, materiale de construcţie şi unde toate lucrările se execută sub cerul liber” (cf. MDA, I, 389); „loc de unde se scoate piatră, marmură, nisip” (cf. DA, I, partea a II, 86; CADE, 225); fr. carrière „loc de unde se extrag diferite varietăţi de piatră” (cf. DM, 117): Cariera Cheile Dornei, loc de unde se scoate turba, aflat pe teritoriul comunei Poiana Stampei; Cariera de piatră Dorna Candrenilor, aflată pe teritoriul satului cu acelaşi nume, de unde se scoate piatra necesară pentru construcţii; Cariera de piatră Dornişoara, aflată în satul Dornişoara, comuna Poiana Stampei; Cariera de piatră Fundoaia, aflată pe teritoriul satului Valea Bancului, aparţine de comuna Coşna; Cariera Deribau, carieră de piatră ce a existat pe teritoriul satului Poiana Stampei; Cariera de piatră Dorna Borcut, datează, ca şi cariera Dornişoara, din toamna anului 1914, când s-a construit calea ferată Dornişoara – Tiha Bârgăului.

Căldare < lat. caldāria, -am, „depresiune circulară, cu versante prăpăstioase în zona munţilor înalţi, scobitură în albiile apelor curgătoare” (cf. DEXI, 317; DM, 125); „vale hârtopoasă, în formă de cerc, mică şi scurtă” (Iordan 1963 : 21); „adâncătură mare, rotundă” (cf. DA, I, partea a II-a, 121): Căldarea Călimanilor.

Cărare < lat. carraria, it. carraja, v. fr. charriere, pv. carriera, sp. ca rera, pg. carreira „drum de trecut cu picioru, fie pe munte, fie pe câmp ori într-o grădină” (cf. Scriban, D., 248); lat. carraria, -am „drum îngust pe care se poate umbla numai cu piciorul” (cf. MDA, I, 427); „lat. carraria, potecă pe câmp, prin pădure sau prin munţi” (cf. DA, I, partea a II-a, 128; CADE, 223; Şăineanu, D., 104; DM, 127): Cărăruşa de la Fântâna Mare, aflată pe teritoriul comunei Poiana Stampei.

Ciung < „rudă cu it. cionco, mutilat, ciocco, butuc, ciotto, şchiop şi cu ung. csonk, csönkö, buturugă rămasă în pământ” (cf. Scriban, D., 291); „copac căruia i s-au tăiat sau căruia-i lipsesc mai toate crăcile, arbore pitic, nedezvoltat” (cf. CADE, 279); cf. it. cionco „butuc, trunchi de copac”, întrebuinţat metaforic „arbore cu crengile rupte sau tăiate, zonă în care se găsesc arbori cu vârfurile frânte sau


60

putrede” (cf. MDA, I, 551), sau din adj. ciung „aspectul ridicăturilor de pământ botezate astfel ar semăna cu un om căruia îi lipseşte o mână” (Iordan 1963 : 21); cu derivatul „ciungar” înseamnă „arbore fără vârf, cu vârful frânt ori putred” (Iordan 1963 : 21), „ciungu – creastă de deal fără vârfuri şi piscuri” (cf. DLRL, 441): Pârâul Ciungilor, afluent de dreapta al pârâului Coşniţa, izvorăşte din Poiana Ciungi, aflată la poalele Vârfului Suhard; Poiana Ciungilor (loc unde locuieşte o singură familie, a lui Florea Gabriel).

Cofă < germ. Kufe – „vas de băut, din lemn, cu formă cilindrică, făcut din doage de brad, cu o toartă, în care se ţine la ţară apa de băut, doniţă” (cf. MDA, I, 594); rut., srb., bg. kofa < germ. „doniţă” (cf. CADE, 304, DM, 164); „rut., srb., bg. kofa, alb. kovă, turc. koga, kuga, pop. kova, kofa, kuva, mgr. kúfa, ngr. kufás, „vas de lemn compus din doage de brad şi cercuri şi care serveşte la dus apă c-o singură mână sau atârnat de cobiliţă” (cf. Scriban, D., 313); termenul are sensul de „groapă, adâncitură, evoluat prin metaforă de la cofă cu accepţiunea dată anterior” (cf. TRFR, 125): Bâtca Cofii, deal aflat în satul Poiana Stampei.

Colnic < bg. kolnik – „drum îngust de picior, ce uneşte două drumuri mai mari, care trece pe muchia unui deal şi străbate o pădure” (cf. TTRT, 42); bg. kolnik, srb. kólnic „drum de ţară, drum de care; drum de munte ori de deal, cărare prin pădure, deal” (cf. Scriban, D., 317); „deal, drum cotit prin pădure” (cf. CADE, 308; DM, 167); „cărare, drum care trece peste deal” (cf. DA); „loc mic în pădure lipsit de arbori, luminiş” (cf. DEX, 197): Colnicul de la Savina din Tinoavă (Poiana Stampei).

Culme < lat. culmen „partea cea mai înaltă a unui munte sau deal” (cf. MDA, I, 747); „interfluviu rotunjit, prelung, din regiuni muntoase sau deluroase, fiind împărţite în principale, care se desfăşoară pe lungimi mari unde eroziunea a detaşat vârfuri separate pe şei şi secundare care sunt scurte şi au un profil uşor convex” (cf. DGF, 111): Culmea Buciniş, aflată în partea de sud a Vârfului Deluganul, în apropierea satului Păltiniş; Culmea Cicera, aflată la poalele Vârfului Dorna, în vecinătatea satului Dornişoara, pe partea stângă a cursului râului Dorna; Culmea Crucii, culme muntoasă aflată în comuna Panaci; Culmea Dârmoxa – „culme mică, ţine de lanţul muntos Călimani, formând o ramificaţie în partea de est a acesteia” (cf. DGB, 82); Culmea Fruntea – „culme mică ce se desprinde din culmea laterală Dadul (cf. DGB, 98); Culmea Munceii Înşiraţi aparţine de versantul nordic al Apei Cucuresei „creastă muntoasă între muntele Cucureasa şi muntele Poiana Căşteilor” (cf. TTRM; 136).

Curătură < lat. curare „a îngriji, a curăţa” + suf. -ătură – „loc într-o pădure, curăţat de arbori, pentru a putea fi cultivat, runc; deal sau povârniş acoperit cu vii” (cf. DEX, 251); „teren defrişat, loc de pe care s-au scos copacii pentru a fi transformat în teren agricol, imaş, livadă sau fâneaţă” (Iordan 1963: 22-23): Poiana Curăturii (Poiana Stampei).

Deal < din sl. dĕlǔ; „v. sl. dělo” (cf. CADE, 385); „sl. dielŭ” (Şăineanu, D., 192); „v. sl. dělŭ” (Scriban, D., 393; DM, 217); „formă de relief cu înălţime de până la 1.000 m, înfăţişare convexă şi care domină prin versanţi povârniţi, albiile, văile sau vatra depresiunilor” (cf. DGF, 121); „înălţime ceva mai însemnată, totuşi


61

nu chiar atât de impunătoare ca un munte, dar şi un versant mai mult sau mai puţin înclinat” (Ungureanu 2006: 35): Dealul Boambelor, deal ce desparte Şarul Bucovinei de Sărişorul Mare; Dealul Budegan – deal aflat în localitatea Poiana Stampei, fiind „o ramificaţie a Dealului Ciungilor, 692 m” (cf. DGB, 39); Dealul Ciungilor, culme muntoasă aflată în partea stângă a satului Dornişoara, la poalele căreia se află Poiana Ciungilor; Dealul Deluganul, culme muntoasă situată în partea de sud-vest a Compartimentului Şarului, fiind alcătuită din formaţiuni vulcanice (cf. DD, 9-15); Dealul Lat, culme situată în partea de est a muntelui Călimănelul şi la vest de satul Drăgoiasa, comuna Panaci (cf. TTRM, 71); Dealul Maganului, culme muntoasă desfăşurată în vestul Compartimentului Şarului, între Sărişoare şi Neagra, cu versanţi abrupţi care sunt consecinţa eroziunii exercitate de către pârâul Sărişorul Mare (cf. DD, 295); Dealul Prihoadelor, zonă împădurită, situată în partea de nord-vest a satului Teşna, comuna Dorna Candrenilor (cf. TTRM, 72).

Dâmb < magh. domb (cf. DM, 254; DEXI, 594); „ung. domb” (cf. CADE, 422; Şăineanu, D., 190; Scriban, D. 436); „formă de relief mai mică decât dealul; colină” (cf. DEXI, 594); „muchie a unui deal”, „ridicătură de teren mai mică decât dealul, deluşor, colină, colnic” (cf. DLRL, 641): Spre Dâmbeni; Dâmbeni – „cătun aparţinând de satul Glodul, în care locuiesc câteva familii cu numele de Dâmbu”.

Duruitoare (din a durui + -toare, din fr. dur, lat. durus) – „loc unde cade cu zgomot apa unui râu” (cf. MDA, II, 244): Cascada La Duruitoarea, aflată pe teritoriul comunei Şarul Dornei.

Dornă < tema slavă dor – „a smulge, a despărţi” + suf. -na, însemnând „vârtej de apă, bulboană” (Drăganu 1928: 80). Ov. Densuşianu, în lucrarea sa Graiul din Ţara Haţegului, p. 57, explică apelativul dornă < „vârtej de apă, bulboană”, pe care-l consideră identic cu numele topic Dorna, din tema slavă dor – „a smulge, a despărţi”, întocmai ca şi G. Weigand din tema slavă der – „a smulge”, conform < sl. dorŭ „pământ făcut cultivabil prin smulgerea copacilor”, „curătură, laz”; „dorna apare ca determinativ al substantivului zemlja”; dorna < pol. dora „spărtură, gaură” şi slov. predora „loc inundat” (Iordan 1963: 59); „termen regional cu semnificaţie de vârtej de apă, precum şi teren proaspăt defrişat” (Ielenicz 1999: 135). Apelativul, fie singur, fie însoţit de o serie de determinanţi, a dus la apariţia unui număr însemnat de toponime majore şi minore în Depresiunea Dornelor: Dorna Candrenilor, comună şi sat, Vatra Dornei; Dorna Burcut, haltă, aflată în cătunul cu acelaşi nume; Râul Dorna; Dornişoara, sat aflat în comuna Poiana Stampei şi afluent al râului Dorna.

Dosul < din lat. pop. Dossum – dorsum; „lat. vulg. dossus < dorsus” (cf. CADE, 430); „lat. vulg. dossum / dorsum” (cf. Şăineanu, D., 218); „lat. dorsum şi dŏssum” (cf. Scriban, D., 443); „lat. dossum” (cf. DM, 259); „versantul umbrit al muntelui cu expunere nordică, lăsat împădurit” (Ielenicz 1999: 138): Dosul Tătarului (Coşna); Dosul Pietrosului, versant abrupt, împădurit ici-colo, aflat spre satul Gura Haitii, care face parte din lanţul muntos al Călimanilor.

Dumbravă < din sl. donbrava – „pădure tânără şi nu foarte deasă care creşte în văi, pe lângă râuri” (cf. MDA, II, 238); „v. sl. dobrava” (cf. CADE, 442); „sl.


62

dŏbrava” (cf. Şăineanu, D., 224); „v. sl. dombrava” (Scriban, D., 452); „v. sl. donbrava” (cf. DM, 265); „pădure de stejar tânără, rară cu o bună dezvoltare a ierburilor şi arbuştilor” (Ielenicz 1999: 139): Dumbrava Haitii aparţine de satul Gura Haitii.

Enclavă < din fr. enclave – „domeniu înconjurat din toate părţile de terenuri aparţinând altui proprietar şi care nu are acces independent” (cf. MDA, II, 292); „termen generic pentru fragmentele de roci înglobate în masa rocilor eruptive” (cf. DM, 276; DLRL, II, 212): Enclava Bâtcuţa, comuna Coşna; Enclava Dumitrelul, situată la poalele Bâtcii Dumitrelului, în Teşna.

Faţa < lat. pop. facia < facies – „versantul însorit al muntelui cu expunere sud-estică, preferat pentru culturi, păşuni, aşezări” (Ielenicz 1999 : 161): Faţa Dealului, cătun, aparţine de satul Neagra Şarului; Faţa Gardului, culme muntoasă ce formează abruptul nordic al Răchitişului Călimanilor, care delimitează Golful de la Gura Haitii (cf. DD, 13); Faţa Măgurii, culme aflată în apropiere de Dornişoara, la nord de Muntele Buba, situată între pârâul Negrişoara şi afluentul pe dreapta al său, Pârâul Pintea (cf. TTRM, 69); Faţa Şarului, abrupt montan ce aparţine Şarului.

Făget < fag + suf. -et < din lat. fagus „pădure de fagi” (cf. CADE, 475; Şăineanu, D., 241; Scriban, D., 490; DM, 290); „pădure în care fagul, cu diferitele lui specii, constituie elementul predominant” (Grigorovitza 1908 : 93): Făgeţelul Mare, poiană aflată pe partea dreaptă a cursului râului Dorna, în apropiere de Dorna Borcut, comuna Poiana Stampei; Făgeţelul Mic, poiană aflată pe partea stângă a râului Dorna, în apropiere de Dorna Borcut, aparţinând de comuna Poiana Stampei.

Fânaţ, fâneaţă < lat. fenacium – „teren pe care creşte iarba pentru fân; fânărie” (cf. DEX, 371); „lat. fēnacium – câmpie, livadă pe care se lasă să crească iarba spre a fi cosită şi a fi făcută fân” (cf. CADE, 496); „fân < lat. fênum it. fieno, fr. foin, sp. Heno – iarbă bună de cosit, de făcut fân” (cf. Scriban, D., 511); „lat. fenacium” (cf. DM, 306): Fânaţul Comunal (Poiana Stampei).

Fundoaia < fund + suf. -oaie; fund < lat. fundus (cf. DA, II, partea I, 192; CADE, 518; Şăineanu, D., 263; Scriban, D., 533; DM, 322); „locul unde se înfundă o vale, terminaţia superioară a unei văi, o intrare a păşunii în pădure” (Loşonţi 2000 : 139), „locul unde se înfundă o vale, terminaţia superioară a unei văi” (cf. TTRT, 58); „loc ascuns printre munţi, dealuri, păduri” (cf. MDA, I, 483): Trupul Fundoaia, zonă împădurită, situată în hotarul comunei Poiana Stampei; Spre Fundoaia.

Hait < din ucr. hat’, cf. magh. hajta – „acumulare de apă pe râurile de munte, în spatele unor baraje frecvent din lemn, realizată cu scopul asigurării plutăritului”, „închidere a unei ape prin stavile” (cf. MDA, II, 595): Gura Haitii (oiconim); Dumbrava Haitii (geomorfonim), pădure ce aparţine satului Gura Haitii; Poiana Fundul Haitii (geomorfonim); Pârâul Haitului (hidronim).

Hâgă < „munte, cuvântul derivă de la ungurescul Hegy, care în forma latinizată se cheamă şi Hegus. În documentele ungureşti se întâlneşte des cuvântul acesta sub forma de Hegy şi Hegyes, cu multe derivate ale sale. Un munte rotund se


63

chema Hegus (ad rotundum montem Hegus vocatum), motiv pentru care se poate afirma că hâgă înseamnă în româneşte un munte rodund” (Balan 1960 : 22): Hâga Vlăjenilor.

Gura < lat. gula „gâtlej, gât” (cf. DA, II, partea I, 329; CADE, 504; Şăineanu, D., 285-286, Scriban, D., 581, DM, 350) – apelativ, care însoţit de un determinant în genitiv, desemnează „sfârşitul văii, sfârşitul râului sau al pârâului” (Iordan 1963 : 72), uneori poate apărea în construcţia unui toponim cu sens metaforic: Gura Haitii (sat, comuna Şarul Dornei), Gura Cucuresei (loc unde se află o brigadă silvică); Gura Coşnei (cătun, aparţinând de satul Coşna).

Izlaz < srb. izlaz „câmp necultivat, pe care creşte iarba, folosit ca păşune; imaş” (cf. DEX, 511): Izlazul lui Haralambie, păşune aflată în proprietatea lui Haralambie din Teşna, comuna Poiana Stampei, loc unde acesta îşi ţine vitele pe perioada verii, acolo există şi un staul de oi (cf. inf. Matei Pentelescu, Poiana Stampei); Izlazul lui Pralea, păşune aflată în proprietatea lui Pralea, din satul Prăleni, comuna Poiana Stampei; Izlazul Stampei, păşune aflată pe teritoriul satului Poiana Stampei.

Izvor < v. sl. izvorŭ „apă subterană care iese sau ţâşneşte la suprafaţa pământului” (cf. DEXI, 945; DA, II, partea I, 936; CADE, 630; Şăineanu, D., 346-347; Scriban, D., 668; DM, 399); „loc de unde iese la suprafaţa pământului un izvor, o apă curgătoare; începutul, obârşia unui curs de apă; locul apariţiei naturale a unei ape subterane la suprafaţa topografică dintr-un strat acvifer” (Ielenicz 1999 : 221): Izvorul Alb, cătunul, sub vechea sa denumire de La Izvor, este o localitate componentă a comunei Dorna Candrenilor (cf. TTRM, 127); Izvorul Alb, „zăcământ de turbă aflat în Dorna Candrenilor” (cf. DD, 60); Izvorul Banului, hidronim „izvorăşte din Transilvania, străbate teritoriul Coşnei şi formează împreună cu Pârâul Făgeţelul şi cu Rârâul Livadei, râul Coşna, care este afluent pe stânga al Dornei; Izvoarele Dornei, loc de unde izvorăşte Dorna, aflat sub Muntele Strunioru (cf. inf. Gheorghe Chiperi, Poiana Stampei); Izvorul Lat, „aflat în Dealul Lat, situat în partea de est a muntelui Călimănelul şi la vest de satul Drăgoiasa, comuna Panaci” (cf. TTRM, 71).

Jarişte < (jar + suf. -işte, din sl. žarǔ) „loc cu pădure arsă de curând, cu pământ încă cald” (cf. TR, 24); „pădure arsă pe locul căreia se dezvoltă o nouă vegetaţie lemnoasă” (cf. DEXI, 998); „loc rămas după un incendiu, pădure arsă, pe al cărui loc se va dezvolta o vegetaţie nouă” (Ielenicz 1999: 227): În Jarişte, zonă fără pădure, aflată în apropiere de satul Poiana Stampei – „aici s-a aflat vatra satului cu acelaşi nume” (cf. inf. Matei Pentelescu, Poiana Stampei).

Jgheab < din sl. žlebǔ – „depresiune, groapă, adâncitură de teren în formă de jgheab pe coasta unui deal sau munte” (Loşonţi 2000: 176); „termen regional acordat şanţurilor de şiroire, canalelor de scurgere înguste” (cf. DGF, 227): Jgeabul Arinilor, aflat în Poiana Arinului, pe teritoriul comunei Coşna; „aici se află o pădure tânără” (cf. inf. Aurel Buliga, Coşna); Jgheabul Castanilor, aflat pe cursul râului Coşna; Jgheabul Castaurilor, aflat pe cursul Pârâului Siminicului, ce izvorăşte de la poalele Muntelui Vin, afluent pe stânga al Râului Teşna; Jgheabul Dadului, aflat între pârâul Tătarca şi pârâul Tătărcuţa, în locul numit astăzi


64

Răchitişul Mare, la poalele Muntelui Dadu; Jgheabul Sfârcanilor, aflat în Sărişor, străbătut de pârâul Sfârcanilor, care udă şi cătunul Mândra (cf. inf. Gheorghe Iordache, Şarul Dornei).

Joampă < din jomp „jgheab natural; groapă, adâncitură” (cf. TTRT, 71). „Pe aceeaşi arie întinsă din Transilvania (cu excepţia părţii de sud-est), Maramureş, Bucovina, Crişana, Banat şi Oltenia, apelativul joampă este cunoscut cu sensurile de: mâncătură făcută de apă, afundătură într-un drum, într-o apă; cufundătură uriaşă; groapă; loc neted pe coasta muntelui; prăpastie; afundătură plină de apă mocirloasă; teren nestabil; râpă, ruptură de apă” (cf. TRFR, 177). Termenul apare atestat şi cu sensul de „loc neted pe coasta muntelui” (cf. DA şi DM, fără a se preciza nimic despre originea cuvântului), însă în unele lucrări este comparat cu sârbocroatul žumba „gaură” (cf. CADE, 676), precum şi împrumutat din sârbocroatul džomba „hârtop, bolovan; prăpastie, ponor; teren nestabil” (Gămulescu 1974: 146; Loşonţi 2000: 177). Cuvântul este sinonim, pentru zona Dornei, cu zănoagă: În Joampă, chei aflat pe teritoriul satului Dorna Candrenilor (cf. inf. Angelica Spânu, Dorna Candrenilor).

Laz < srb. laz, magh. láz, ucr. лаз „curătură”; „teren despădurit transformat în păşune sau în loc arabil”; „grup de case izolate de restul satului” (cf. DEXI, 1025). În ceea ce priveşte etimologia termenului acesta apare: „din rut. laz” (cf. DA, II, partea a II-a, fasc. II, 122); „ung. laz” (CADE, 700); „srb. laz” (cf. Şăineanu, D., 538; Scriban, D., 731); „ucr. laz – teren de curând despădurit, transformat în păşune; câmp cultivat cu iarbă” (cf. DM, 447): În livada din Lăzuţ, (Poiana Stampei); În Lăzuţ, poiană aflată în apropiere de casa localnicului Matei Pentelescu, în comuna Poiana Stampei.

Măgură < cf. alb. magullё „masiv conic montan, ridicat deasupra unor culmi joase; deal mare ridicat sau izolat ca un trunchi de con” (cf. DEXI, 1109); „formă de relief relativ izolată într-un ansamblu de culmi montane sau deluroase” (Ielenicz 1999: 256), „movilă, pădure situată pe un deal înalt” (cf. TR, 321): Măgura, cătunul este aşezat în partea de sud-vest a satului Poiana Negrii (cf. TTR, I, 689); Măgura Dârmoxei – „culme aflată în partea dreaptă a pârâului Ţibău, la vest de Muntele Iedul” (cf. TTRM, 70); Muntele Măgura Coşnei, „situat lângă pârâul Coşna, la nord-vest de Valea Bancului, comuna Coşna” (cf. TTRM, 60).

Muncel < lat. montĭcěllus – „formă de relief convexă sau plată, situată între două văi, care face parte din treapta mai coborâtă a unui masiv sau a unui lanţ muntos; munte puţin înalt; deal în formă de căciulă, cu locuri de păşune, de arat şi de cosit” (cf. DEXI; 1207): Muncel, cătun aparţinând comunei Poiana Stampei; Muncelul, munte situat la sud de muntele Lucaciu (cf. TTRM, 171); Munceii Înşiraţi – „creastă muntoasă situată între muntele Cucureasa şi muntele Poiana Căşteilor” (cf. TTRM, 171).

Munte < lat. mons, -tem „formă de relief convexă sau ascuţită, mai mare decât dealul, a cărei înălţime depăşeşte 800 de metri” (cf. DEXI, 1208); „sistem de culmi, în medie cu altitudine mai mare de 1.000 m, fragmentare ridicată, versanţi cu pantă accentuată” (Ielenicz 1999: 277): Muntele Fărăoani, 1.716 m, „învecinat în partea de sud cu Muntele Tarniţa, face parte din lanţul muntos al Suhardului (cf.


65

inf. Alexandru Nedelea, Dorna Candrenilor); Muntele Măgura, „situat la izvorul pârâului Dornişoara, la nord de Muntele Buba; munte situat între pârâul Negrişoara şi afluentul pe dreapta al său, pârâul Pintea” (cf. TTRM, 69); Munţii Negrişoarei, cu vârful de 1.339 m „înălţat între Catrinari şi Glodul, comuna Panaci, unde culmile se alungesc în direcţia nord-est – sud-vest, fiind separate prin văi largi, aproximativ paralele, cu forme domoale, cu diferenţe uşoare de înălţime şi cu plaiuri întinse” (cf. DD, 14); Muntele Păltinişul, „situat în partea de sud-est a satului Păltinişul, comuna Panaci. Acest lanţ muntos apare şi sub denumirea de Paltinul Dornei” (cf. TTRM, 190); Muntele Piatra Dornei, creastă muntoasă ce „formează una din cele două ramuri ale masivului Pietrosul şi constituie împreună cu creasta Lucaci şi ramificările dintre aceste creste, aşa numiţii Munţi La Roşi” (cf. DGB, 161); Muntele Pietrele Roşii, oronim „ce-şi trage acest nume de la ţancurile roşiatice ale pietroaielor din vârful său şi ţine de Munţii Roşii. Este situat în apropiere de localitatea Dorna Candreni” (cf. DGB, 162).

Obcină < din sl. občina; „termenul apare comparat cu ceh. občina” (cf. CADE, 898); „ceh. občin” (cf. Şăineanu, D., 436); ceh. občin „hotar de ogor al unei comune”, občina „imaş comunal” (cf. Scriban, D., 903); comparat cu ceh., rus. občina – „culme, coamă de deal sau de munte care împreună două piscuri şi pe care se poate umbla cu carul; munte sau deal prelung” (cf. DM, 552); „obcină, opcină în V. şi N. Moldovei, culme de deal sau de munte care desparte două văi şi care formează limită între moşiile satelor din cele două văi < sl. de est občina, cf. ucr. opčina „numele unui munte”, rus občina „proprietate comună” (Petrovici 1970: 189); „culme muntoasă sau deluroasă, netedă, rotunjită, prin care din loc în loc se găsesc vârfuri domoale, are înălţimi de 900 – 1.600 m şi este specifică Carpaţilor Orientali” (cf. DGF, 288): Obcina Diecilor, munte ce aparţine de lanţul muntos al Suhardului, învecinat cu muntele Rotunda în partea de vest şi cu Vârful Icoana, la est, de unde izvorăşte pârâul Diecii, situat în partea de nord a comunei Coşna (cf. inf. Aurel Bulica, Coşna).

Ocol < bg., rus., оқопъ „gard făcut în jurul unui loc, împrejmuire, îngrăditură” (cf. DEXI, 1300); „v. sl. okolŭ” (CADE, 859; Scriban, D., 891); „sl. okolŭ” (Şăineanu, D. 439); v. sl. okolŭ – „împrejur” (cf. DM, 557): Ocolul Vitelor, „loc unde se închid, seara, vitele în munte, aflat în Poiana Stampei şi în Coşna” (cf. inf. Gheorghe Chiperi, Poiana Stampei).

Ouşor (diminutiv format de la ou, explicat ca provenind din magh. avas, ovas „curătură”; „ridicătură rotundă, vârf de munte sau de deal rotund” (Iordan 1963: 23); „plantă erbacee cu frunze ovale, cu flori albe-verzui, cu fructe de forma unor boabe lunguieţe roşii şi pline cu numeroase seminţe” (cf. DEX, 735): Culmea Ouşorului, Târla la Ouşor (Dorna Candrenilor).

Pădure < din lat. padūle; lat. vulg. padūlem (cf. CADE, 885); „lat. vulg. padulem, metateză din paludem” (cf. Şăineanu, D., 453); lat. padulem (cf. Scriban, D., 947; DM, 593); lat. padulem < palus, -dis „baltă” (cf. DM, 593); „întindere mare de teren acoperită de copaci” (cf. DEXI, 1399): Pădurea din Smizi, zonă împădurită aparţinând de cătunul Smizi, situat în partea de sud-vest a localităţii Poiana Negrii; Pădurea Făgeţel, zonă împădurită din care izvorăşte pârâul Făgeţel,


66

afluent al râului Coşna, aflată pe teritoriul comunei Coşna (cf. inf. Aurel Buliga, Coşna) şi zonă cu pădure, aflată pe partea dreaptă a cursului râului Dorna, în apropiere de Dorna Borcut, aparţinând de comuna Poiana Stampei; cea mai mare parte a acestei zone este împădurită cu fag (cf. inf. Gheorghe Chiperi, Poiana Stampei); Pădurea lui Chiperi, zonă împădurită de pe Suhard, aflată în proprietatea lui Gheorghe Chiperi din Poiana Stampei.

Pănăstrie < panaş, reg. fr. panache, cf. it. pennachio, lat. pinnaculum „vârf, culme muntoasă” (cf. DEXI, 1363): Pănăstriile, „culme muntoasă aflată între cursul mijlociu al râului Coşna şi cursul superior al pârâului Cucureasa (cf. TTRM, 190).

Păşune < lat. pastiōne, -m „teren acoperit cu vegetaţie ierboasă, perenă sau anuală, unde sunt duse vitele la păscut” (cf. DEXI; 1408); lat. pastio,-onis „loc acoperit cu iarbă, imaş, izlaz, suhat” (cf. DM, 597): Păşunea alpină Răchitiş, zonă de păşunat, aflată în partea de sud a satului Gura Haitii, la poalele Culmii Răchitiş, ce face parte din lanţul muntos Călimani; Păşunea comunală Panaci, aflată în proprietatea comunei Panaci.

Pârâu < cf. alb. Përrua – „apă curgătoare, mică, râu mic” (cf. DEX, 769; DM, 624), unul dintre cele mai importante apelative devenite entopice, care au dus la apariţia unui număr însemnat de toponime în Depresiunea Dornelor: Pârâul Arinu, afluent pe partea dreaptă al pârâului Cucureasa; Pârâul Cerbilor, afluent pe stângă al pârâului Panasuri, izvorăşte de la poalele Muntelui Păluta; Pârâul Cociorva, afluent pe stânga al pârâului Cucureasa, izvorăşte din Vârful Pănăstrii, de la altitudinea de 1.335 m; Pârâul lui Cristea, afluent pe dreapta al pârâului Cucureasa, izvorăşte din creasta Munceii Înşiraţi; Pârâul Volosciuc, afluent pe dreapta al pârâului Netedu, udă o parte a satului Coşna.

Piatră < lat. petra (cf. CADE, 960, Şăineanu, D. 479, Scriban, D., 956, DM, 612) „rocă solidă, dură, răspândită la suprafaţa sau în interiorul pământului” (cf. DEX, 788): Piatra Dornei, „pisc pe creasta cu acelaşi nume (1.651 m), ce se găseşte la sud de localitatea Poiana Stampei” (Grigorovitza 1908: 161); Pietrele Roşii, munte (1.623 m) „ce-şi trage acest nume de la ţancurile roşiatice ale petroaielor din vârful său şi ţine de Munţii Roşii, fiind situat nu departe de localitatea Dorna Candreni (Grigorovitza 1908: 162); Piatra Tunzăriei, creastă montană, aflată pe teritoriul comunei Panaci.

Picior < lat. petiolum (cf. CADE, 931, DM, 613); lat. petiolus (Şăineanu, D., 480, Scriban, D., 976); „partea de jos a unui munte, zona mai largă aflată la baza acestei forme de relief” (cf. DEXI, 1446): Piciorul Munceilor, numele acesta este utilizat pentru povârnişurile crestei Piatra Dornei (Grigorovitza 1908: 161); Piciorul Crucii, „culme montană (1.312 m) ce coboară în continuarea Culmii Tunzăriei şi se avântă cu pante repezi înspre Panaci şi Coverca, pierzându-se în depresiune” (cf. DD, 12); Piciorul Dealul Lat / Piciorul Lat, „partea de jos a culmii muntoase cu acelaşi nume, situată în partea de est a muntelui Călimănelul şi la vest de satul Drăgoiasa, comuna Panaci” (cf. TTRM, 71); Piciorul lui Panac, „munte aflat în comuna Neagra Şarului, îmbrăcat în pădure de răşinoase” (cf. MDG, IV,


67

631); Piciorul Turniţa, deal aflat în partea de est a satului Valea Bancului, la poalele muntelui Livada.

Pod < din sl. podǔ (Şăineanu, D., 491; Scriban, D., 1004; DM, 635); „podiş, terasă, pantă uşor înclinată” (cf. DEX, 814); v. sl. подъ „construcţie de lemn, de piatră, de beton, de metal, care susţine o cale de comunicaţie terestră (şosea sau cale ferată), legând între ele malurile unei ape sau marginile unei depresiuni de pământ şi asigurând continuitatea căii peste un obstacol natural sau artificial” (cf. DEXI, 1496): Podul Alunului, „la început sat cuprins în aria teritorială situată geografic între localitatea Dorna Candrenilor şi suburbia Roşu a oraşului Vatra Dornei. Satul, cunoscut sub această denumire, este atestat din anul 1954, când se afla în componenţa administrativ-teritorială a comunei Dorna Candrenilor. După doi ani a fost înglobat: jumătate în satul Dorna Candrenilor şi jumătate în suburbia Roşu. Începând cu anul 1956 nu mai apare în documentele oficiale” (cf. TTR, II, 896); Podul Coşnei, sat ce aparţine de comuna Coşna; Podul Greblei, aflat la intrarea în satul Dornişoara, peste micul afluent cu acelaşi nume, situat pe stânga pârâului Dornişoara; Podul la Alexăni, aflat în comuna Poiana Stampei.

Poiană < din v. sl. poljana (cf. CADE, 966; DM, 636); sl. polĭana (cf. Şăineanu, D., 492, Scriban, D., 1008); „suprafaţă de teren în interiorul unei păduri, lipsită de copaci şi acoperită cu iarbă şi cu flori; luminiş” (cf. DEXI, 1499): Poiana Andrienilor, zonă de păşune aflată în satul Andrieni, comuna Poiana Stampei; Poiana Babei, zonă de păşune situată pe stânga pârâului Haita, în apropiere de localitatea Gura Haitii; Poiana Boariei, luminiş aflat la poalele Capului Dealului, în comuna Şarul Dornei; Poiana Castaurilor, zonă defrişată, în munte, unde austro-ungarii aveau o spânzurătoare, aflată în apropiere de satul Poiana Stampei (cf. inf. Gheorghe Chiperi, Poiana Stampei); Poiana Comârlenţului, numită şi Poiana din Fund, se află pe teritoriul comunei Şarul Dornei; Poiana Diecilor, zonă lăzuită, transformată în păşune, aflată la poalele Culmii Diecilor, care aparţine de satul Coşna; Poiana Grui, se află la baza culmii Pietrosul, în partea stângă a râului Dorna, pe teritoriul satului Dornişoara; Poiana Mâţii, zonă defrişată transformată în păşune, situată pe partea dreaptă a cursului râului Dorna, la poalele vârfului Piatra Dornei, în apropiere de Dornişoara; Poiana Răchita, păşune situată la poalele Vârfului Răchita, în apropiere de satul Grădiniţa, comuna Coşna.

Potecă < bg. nσmeĸa „drum îngust de munte, pe care se poate merge numai pe jos, cărare” (cf. DEXI, 1526): Poteca Florenilor, drum pietruit ce duce spre casele Florenilor (Dealul Floreni).

Prelucă < srb. preluka, ucr. nрuлука „poiană mică, înconjurată de munţi sau de dealuri, pe valea unei ape” (cf. DEXI, 1543); bg. proluka (cf. CADE, 994); rut. preluka (cf. Scriban, D., 1039); ucr. pryluka „poiană mică” (cf. DM, 656); „poiană mică într-o pădure, poiană de pe coastă; poiană fără locuri umede” (cf. TR, 529) sau din „sl. luca, care în limba română a devenit luncă. Cum prepoziţia pre înseamnă pe lângă, preluca este locul de lângă o luncă” (Balan 1960: 21); astăzi prelucă înseamnă poiană pe lângă un râu sau pârâu: În Prelucă, imaş aflat în satul Valea Bancului; Preluca Frăsânii, aparţine de comuna Poiana Stampei şi se află la


68

graniţa cu satul Coşna; Preluca Pardăilor, poiană cu păşune, aflată în comuna Coşna.

Pripor < cf. ucr. прuпір, bg. прuпор, „coastă de deal sau de munte, pantă abruptă; ruptură de pantă în lungul unui drum; adăpost de iarnă pentru oi făcut din împletitură de nuiele sau din stuf şi acoperit cu paie sau cetină de brad” (cf. DEXI, 1562); ucr. prypir, -poru „coastă de deal sau de munte, pantă abruptă, povârniş” (cf. DM, 664): Pripor, cătun care aparţine de satul Dorna Candrenilor; Bâtca Priporului, coastă de deal (1.189 m) aflată în Poiana Stampei.

Prisacă, derivă de la lat. secare sau praesecare, care înseamnă „a tăia până la capăt” (Balan 1960: 20); cuvântul înseamnă „loc unde sunt aşezaţi stupii, unde se cresc albinele” (cf. DEX, 851), în trecut însemna „obligaţia de a lăzui sau locul lăzuit”, astfel că, „de la acţiunea de a doborî copacii s-a trecut la numirea locului curăţit, lăzuit. Locul curăţit de pădure s-a numit preseca. La 1167 existase o moşie, al cărei hotar începea de la locul qui pocatur preseca” (Balan 1960: 20); termenul apare comparat cu ucr. pasika „(reg) loc într-o pădure unde s-au tăiat de curând copacii” (cf. DM, 664): Prisaca Dornei.

Punte < lat. pontem „pod îngust (construit dintr-o scândură sau dintr-o bârnă), aşezat peste o apă mică, peste un şanţ, peste o râpă, peste care se poate trece numai cu piciorul” (cf. DEXI, 1604): Puntea de la Minuţ Ivan, pod aşezat peste şanţul din faţa casei lui Minuţ Ivan din satul Teşna, comuna Poiana Stampei; Puntea la Bancu, pod din scânduri, care face posibilă trecerea spre satul Bancu.

Riz (reg., et. nct.) „văgăună, râpă mare şi largă” (Balan 1960: 21): Pârâul Rizului este cunoscut şi sub denumirea de Pârâul din Văgăună; el udă o parte a teritoriului satului Poiana Stampei.

Runc < lat. runcus „loc despădurit într-o pădure, care este folosit ca teren sau ca păşune” (cf. DEXI, 1706); lat. vulg. runcus < runcare (cf. CADE, 1087); lat. runcus (cf. Scriban, D., 1143; DM, 720); „derivă de la lat. runcare care înseamnă a plivi, a curăţi, a despăduri; prin urmare, runcul este muntele despădurit” (Balan 1960: 20; Drăganu 1928: 120), „odinioară cuvântul avea un înţeles comun, însemna curătură, loc curăţit de pădure spre a fi întrebuinţat la păşuni ori la arătură” (Nicolae 2006: 131): Runc, cătun ce aparţine de satul Gura Haitii; Runcu, cătun situat în partea de nord a satului Poiana Stampei (cf. TTR, 1008); Runcul Căndrenilor, culme, care ţine de Munţii Suhardului (Grigorovitza 1908: 184), situată în apropierea localităţii Dorna Candrenilor; Runcul Frunzarilor, poiană aflată la poalele muntelui Pietrele Roşii, (1.775 m), udată de pârâul Runcu, care primeşte în dreptul ei cei doi afluenţi: pârâul Merişoarele şi pârâul Afinetu, aparţine teritorial de satul Coşna.

Smidă (reg., et. nct.) – „pădure tânără crescută în locul alteia care a ars, luminiş mic sau tufăriş crescut între copaci” (Iordan 1963: 61): Smizi, cătun ce a aparţinut de comuna Dorna Candrenilor (Grigorovitza 1908: 199); Smida Piluganilor, zonă recent împădurită, în locul alteia care a fost lăzuită, ce aparţine de comuna Poiana Stampei, aflată în proprietatea familiei Pilug; Smida Prălenilor, zonă cu pădure tânără ce aparţine de comuna Poiana Stampei, aflată în proprietatea familiei Pralea.


69

Suhard < „este acelaşi cu suhar < bg. suhar ,lemn uscat’, căruia maghiarii şi administraţia lor i-au adaos sufixul topic -d” (Iordan 1963: 128; Drăganu 1928: 110-111); „loc cu vale seacă, grupare de culmi” (Iordan 1963: 213): Muntele Suhard, „grupare de culmi ce ţine de Carpaţii Mărginaşi Transilvăneni şi se desprinde de Masivul Inăului, la nord-vest de localitatea Cârlibaba, prelungindu-se sub numele de Prelugii Gazii” (cf. DGB, 213); „munte aflat la izvorul râului Coşna” (TTRM, 255).

Şar < din sl., bg. šarǔ „culoare”; cf. şi slov. šar ,,pătat”, srb. šaren „pestriţ”; „Satul Şarul şi-a luat numele de la terenul roşiatic numit şar, ce conţine mult arsenic”; cf. magh. sár, sárga „galben” (Iordan 1963: 131): Şarul Dornei (comună); Plaiul Şarului (sat aparţinând de comuna Şarul Dornei), Neagra Şarului (sat, comuna Şarul Dornei).

Şcheu (reg., et. nct.) – La Şcheu, loc aflat pe teritoriul satului Poiana Stampei, unde în trecut era oborul, astăzi birt (cf. inf. Matei Pentelescu, Poiana Stampei).

Sehelbe (reg.), cf. sélbă < lat. silva, it. selva „pădure tânără şi deasă” (cf. DEXI, 1769): Pe Sehelbe, „poieniţă aflată în comuna Poiana Stampei, de unde localnicii culeg fragi şi zmeură” (cf. inf. Matei Pentelescu, Poiana Stampei).

Tarniţă < ucr. maрнuця; rut. tarnića (cf. CADE, 1278); srb. tarnice (cf. Scriban, D., p. 1299); ucr. tarnic’a, reg. „culme, coamă de munte sau de deal în formă de şa; drum de munte bătut de oi sau de vite (cf. DM, 847); „sinonim cu şea; lăsătură domoală între munţi sau dealuri” (Iordan 1963: 45), reg. termenul are sensul de „curmătură, adâncitură între munţi”: Pârâul Tarniţa, afluent pe dreapta al pârâului Hăitii, izvorăşte de la poalele Muntelui Pietrosul II, care aparţine de lanţul muntos Călimani, străbate zona comunei Şarul Dornei; Pârâul Tarniţa, afluent pe dreapta al pârâului Ciotina, izvorăşte din Munţii Livada şi străbate o parte a zonei împădurite ce aparţine de satul Coşna (cf. inf. Aurel Buliga, Coşna).

Teşnă < rut. tečna, ucr. tekǔčyj, rus. tekứčij „curgător, lichid”, ucr. tekuča voda, rus. tekučaja voda „apă curgătoare” (Iordan 1963: 94). Termenul ar putea fi şi de origine ruteană (Drăganu 1928: 79-80), definit astfel: „tečna < rut. tečr, s. tekati – „a curge” + suf. -na” (Drăganu 1928: 80): Teşna, sat aparţinând comunei Poiana Stampei (numele satului provine de la numele pârâului care străbate zona); Teşna, pârâu, „afluent pe stânga al Dornei, izvorăşte în apropiere de Muntele Cucureasa” (Grigorovitza 1908: 223); Plaiul Teşnei, Drumul Teşniţa.

Târsă < ucr. tirsa „papură mică” (cf. DEX, 1077); cf. a târsi „parte din pădure unde s-au tăiat de puţină vreme copacii” (cf. DM, 865); de la târsi prin derivare regresivă „loc în pădure unde s-au tăiat copacii” (cf. DEXI, 2025); „a curăţi un loc de mărăcini, de tufe, pentru a-l transforma în loc de arat”; „parte de pădure în care s-au tăiat copacii până a nu începe să crească alţii” sau cf. târş „arbust pipernicit, tufă, brad sau molid pitic, crescut mic” (Iordan 1963: 533): Vârful Bâtca Târşii, culme muntoasă aflată în Munţii Suhardului; Vârful Bâtca Târşii I străjuieşte, în partea de nord, localitatea Coşna, şi aparţine lanţului muntos Suhard; Vârful Bâtca Târşii II se află în partea de est a Vârfului Bâtca Târşii I, străjuieşte, în partea de nord, localitatea Coşna şi aparţine lanţului muntos Suhard.


70

Vârf < din v. sl. vrǔhǔ (cf. CADE, 1435-1438, Şăineanu, D., 688; Scriban, D., 1415; DM, 937) „partea cea mai de sus a unor forme de relief” (cf DEX, 1152): Vârful Obcinei, munte 1.282 m, ce ţine de grupul înălţimilor munţilor mărginaşi ai Transilvaniei (Grigorovitza 1908: 241), Vârful Buba, 1.663 m, culme „situată în partea de sud-vest a satului Dornişoara, comuna Poiana Stampei (Bubar a fost denumirea iniţială)” (cf. TTRM, 39); „munte cu înălţimea de 1.663 m, se află la sud de comuna Dornişoara, face parte din lanţul muntos Călimani şi se află pe partea stângă a cursului râului Dorna, comuna Poiana Stampei” (cf. DD, 11).

Zănoagă, cuvântul apare ca fiind sinonim cu căldare; explicaţia geografică de „termen popular românesc pentru circ glaciar” (Ielenicz 1999: 450) nu coincide cu explicaţia obţinută prin ancheta directă, aceea de loc neted pe coasta muntelui: La Zănoaga Ceremuşului (Coşna).

După cum se poate observa, cele mai multe toponime din zona supusă cercetării au fost formate de la apelativul cu care s-a denumit realitatea geografică respectivă. Astăzi, deşi asupra terenului au avut loc o serie de intervenţii – omul aducând mediului înconjurător modificări esenţiale, care au făcut ca o parte dintre numele topice vechi să dispară odată cu realitatea pe care o desemnau şi, astfel, să apară elemente noi – , iar apelativul şi-a pierdut sensul iniţial, acesta se păstrează în graiul local şi denumeşte o realitate dispărută, fiind considerat mărturia incontestabilă a existenţei unei anumite stări de fapt într-un areal geografic. Aşadar, toponimele au luat naştere din lexicul comun, iar apelativele, ca elemente ale lexicului comun, au avut un rol esenţial în crearea numelor topice din zonă, cu ajutorul mijloacelor limbii. Prin urmare, natura şi aspectul terenului sunt elemente esenţiale care stau la baza alcătuirii nomenclaturii toponimice din zona Dornelor, iar toponimele pot fi considerate „expresia directă a raporturilor dintre om şi cadrul natural al existenţei sale” (Ungureanu 2006: 72).

NOTE

1Jezy Kurylowicz, 1895-1978, lingvist polonez, profesor universitar la Wroclaw şi Cracovia, specialist în gramatica comparată a limbilor indo-europene şi în lingvistică generală. SIGLE ŞI ABREVIERI BIBLIOGRAFICE

CADE Candrea, I. A., Adamescu, Gh., Dicţionarul enciclopedic ilustrat, Bucureşti, 1931.

DA Dicţionarul limbii române (sub redacţia lui Sextil Puşcariu), Bucureşti, Academia Română, 1913 – 1941.

DD Chiriţă, Viorel, Depresiunea Dornelor. Studiu fizico-geografic, Suceava, Editura Universităţii, 2003.

DEX Dicţionarul explicativ al limbii române, Bucureşti, Editura Univers Enciclopedic, lucrare elaborată în cadrul sectorului de Lexicologie şi Lexicografie al Institului de Lingvistică „Iorgu Iordan”, 1998.


71

DEXI Dicţionar explicativ ilustrat al limbii române, coord. Eugenia Dima, Bucureşti, Ed. Arc / Gunivas, Chişinău, 2005.

DGB Grigorovitza, Em., Dicţionarul geografic al Bucovinei, Bucureşti, 1909. DGF Ielenicz, Mihai, Comănescu, Laura, Mihai, Bogdan, Nedelea, Alexandru,

Oprea, Răzvan, Pătru, Ileana, Dicţionar de geografie fizică, Bucureşti, Editura Corint, 1999.

DLRL Dicţionarul limbii române literare contemporane, vol. I, A - C, Editura Academiei Republicii Populare Romîne, Bucureşti, 1955.

DM Dicţionarul limbii române moderne, Bucureşti, Editura Academiei R.S. R., 1958.

MDA Micul Dicţionar Academic, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan-Al. Rosetti” Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2002.

MDG George Ioan Lahovari, General C. I. Brătianu şi Grigore C. Tocilescu, Marele dicţionar geografic al României, Vol. I – V, Bucureşti, 1898 - 1902.

Scriban, D., Scriban, August, Dicţionarul limbii româneşti, Iaşi, 1939. Şăineanu, D., Şăineanu, Lazăr, Dicţionar universal al limbii române, Craiova,

1925. TG Nicolae, Ion, Toponimie geografică, Bucureşti, Editura Meronia, 2006. TR Iordan, Iorgu, Toponimia românească, Bucureşti, Editura Academiei

Republicii Populare Române, 1963. TRFR Loşonţi, Dumitru, Toponime româneşti care descriu forme de relief, Cluj-

Napoca, Editura Clusium, 2000. TTR Tezaurul toponimic al României. Moldova, vol. I, Repertoriul istoric al

unităţilor administrativ-teritoriale. 1772 – 1988, patea I, A. Unităţi simple (Localităţi şi moşii), A – O; Partea a II-a, A. Unităţi simple (Localităţi şi moşii), P – 30 Decembrie; B. Unităţi complexe, Iaşi, Editura Academiei Române, 1991 – 1992.

TTRM Tezaurul toponimic al României. Moldova., Vol. I, partea a IV-a, Editura Universităţii „Alexandru Iona Cuza”, Iaşi, 2005.

TTRT Tezaurul toponimic al României. Transilvania, Dumitru Loşonţi şi Sabin Vlad, Bucureşti, Editura Academiei Române, 2006.

BIBLIOGRAFIE

Balan, Teodor, Din istoricul Câmpulungului Moldovenesc, Bucureşti, Editura Ştiinţifică, 1960. (Balan 1960)

Bureţea, Emilian N., Contribuţii la studiul toponimiei româneşti, Craiova, Editura Universitaria, 1994. (Bureţea 1994)

Dan, Ilie, Toponimie şi continuitate în Moldova de Nord, Iaşi, Editura Junimea, 1980. (Dan 1980)

Drăganu, Nicolae, Toponimie şi istorie, Cluj, Institutul de Arte Grafice „Ardealul”, 1928. (Drăganu 1928)

Gămulescu, Dorin, Elemente de origine sârbocroată ale vocabularului dacoromân, Bucureşti, 1974. (Gămulescu 1974)


72

Grigorovitza, Em., Diţionarul geografic al Bucovinei, Bucureşti, 1908. (Grigorovitza 1908)

Ielenicz, Mihai, Comănescu, Laura, Nedelea, Alexandru, Mihai, Bogdan, Oprea, Răzvan, Pătru, Ileana, Dicţionar de geografie fizică, Bucureşti, Editura Corint, 1999. (Ielenicz 1999)

Iordan, Iorgu, Toponimia românească, Bucureşti, Editura Academiei Republicii Române, 1963. (Iordan 1963)

Loşonţi, Dumitru, Toponime româneşti care descriu forme de relief, Cluj-Napoca, Editura Clusium, 2000. (Loşonţi 2000)

Nicolae, Ion, Toponimie Geografică, Bucureşti, Editura Meronia, 2006. (Nicolae 2006)

Petrovici, Emil, Studii de dialectologie şi toponimie, Editura Academiei R.S.R., Bucureşti, 1970. (Petrovici 1970)

Popa, Marcel D., Dicţionar Enciclopedic, vol. III, H-K, Bucureşti, Editura Enciclopedică, 1999, p. 455. (Popa 1999)

Stefanelli, T. V., Documente din Vechiul Ocol al Câmpulungului Moldovenesc, Bucureşti, Ediţiunea Academiei Române, 1915. (Stefanelli 1915)

Ungureanu, Alexandru, Boamfă, Ionel, Toponomastică, Iaşi, Editura Sedcom Libris, 2006. (Ungureanu 2006)

ABSTRACT This study, with theoretical and applicative character, offers a definition of

the term entopic, in general, and a definition of existing appellatives from Dorna area, which constitutes the basis of some toponyms. Due to the fact that originally, most toponyms are common names, identifying themselves with the entopic from which they were formed, but which in time, because of the need for a specialized use, received distinguishing features losing so the “pre-toponymic and first-toponymic meaning” and fitting thus in the new class of topic names that no longer refer to a class of objects, but to a single object, different from entopic, highlighted the relation existing between the topic name and appellation at the basis of its formation.

Key words: entopic (appellation), common name, proper name

QUELQUES LEXÈMES EN VOYAGE (TRAJET FRANÇAIS - ANGLAIS - ROUMAIN)*

Adriana COSTĂCHESCU

Les emprunts lexicaux sont présents en toute langue et se manifestent en toute époque, étant un élément important de la constitution historique du vocabulaire. Le processus général de mondialisation, le nombre toujours accru de personnes qui voyagent, qui s’informent (souvent pour des raisons professionnelles) en consultant des matériaux écrits dans des langues étrangères, la création des nomenclatures (nécessaires au développement des sciences et du commerce), l’apparition et le développement explosif des moyens de communication de masse si importants comme l’internet - voici autant de phénomènes qui expliquent l’accentuation actuelle de ce phénomène.

Les mots empruntés subissent souvent dans la langue d’accueil des modifications importantes au niveau phonétique, morphologique et sémantique, André Thibaut considérant, de ce point de vue, que le syntagme ‘imitations approximatives’ (Thibault 2009: 11) est plus approprié à la description du phénomène que le terme ‘emprunt’. Les modifications subies par ces lexèmes dérivent du processus de leur intégration dans le système de la langue cible.

Souvent le ‘voyage’ est plus complexe, les mots de la langue A arrivant dans la langue C après un petit passage dans la langue B. Parfois le mot ‘part’ de la langue A dans la langue B, retourne enrichi dans l’idiome A et continue son périple dans la langue C. Ce genre de passage(s) est intéressant surtout du point de vue sémantique, le mot s’enrichissant de sens nouveaux.

Nous nous somme proposé de commenter quelques phénomènes sémantiques qui se manifestent dans le signifié des mots qui ont effectué un parcours français - anglais, français - roumain, parfois revenant en français et des fois s’enrichissant en roumain de significations reprises à l’anglais.

Comme on le sait, les mots français sont arrivés massivement en anglais au cours du Moyen Âge, grâce à la coexistence sur le même territoire des deux langues comme conséquence de la conquête normande, mais le phénomène s’est manifesté tout au long de l’histoire des deux langues (Trotter 2009). L’observation est grosso modo valable pour le roumain également car il existe ici aussi une période privilégiée, à savoir le XIXe siècle, quand, après le traité d’Adrianople (1829) et la naissance du capitalisme, le roumain a intégré un nombre considérable de mots pris au français.

1. Mots français repris partiellement en anglais et en roumain Dans le processus d’accueil des mots français, l’anglais et le roumain ont

pris parfois seulement une partie des significations du mot, souvent pour des raisons historiques. Nous illustrons ce phénomène à l’aide de deux mots. Dans le


74

cas du mot toupet, le lexème est entré en anglais avec le sens propre «mèche postiche de cheveux», puis il a connu en français un développement connotatif «assurance effrontée», que l’anglais n’a pas repris. Le mot est arrivé en roumain, dans la deuxième moitié du XIXe siècle, avec le sens connotatif. Le second mot est mansarde qui existe tant en anglais qu’en roumain, mais privilégiant des zones différentes de la sphère sémantique du mot français.

1.1. fr. toupet - angl. toupee - roum. tupeu Ce mot est très ancien en français, étant attesté déjà en 1140, mais il a été

emprunté par l’anglais à la fin du XVIIIe siècle, grâce à une extension sémantique, présentée ci-dessous sous (2):

toupet nom masculin I. 1. petite touffe de poils; touffe de cheveux sur le sommet du crâne: toupet de cheveux; 2. (expr.) (faux) toupet postiche qui recouvre le sommet du front: des toupets de chez le coiffeur; 3. vieillot, ridicule: il ressemble de plus en plus à un vieux toupet; 4. touffe de crins; II. (fig.) assurance, aplomb mêlé d’effronterie: il a un sacré toupet!1

Le mot est un dérivé avec le suff. -et de l’ancien français top «touffe de cheveux sur le sommet du front». Ce dernier provient du francique top «sommet» de l'ancien français top «touffe de cheveux sur le sommet du front», mot issu d'un ancien francique *topp- signifiant «pointe, sommet». Le TLFi cite aussi le mot du moyen néerlandais top «sommet; sommet de la tête; cheveux; pointe» et le mot allemand Zopf «tresse». L’OED mentionne aussi l’ancien anglais top. Il s’agit d’un transfert métonymique, marquant le passage du «sommet» au «sommet du crâne» et enfin à «touffe de cheveux qui y pousse». Le sens de «touffe de cheveux postiche» apparaît seulement en 1791. Un nouveau transfert métonymique fait le passage de la mèche de cheveux à la personne qui la porte. Un peu plus tard (en 1808) est attesté aussi le sens figuré de «audace, culot» (cf. TLFi).

Comme nous l’avons montré, en anglais le mot est emprunté au français, avec le sens du langage des coiffeurs au XVIIIe siècle et, dans un emploi aujourd’hui vieilli et dû à un passage métonymique, la signification «personne à la mode»:

toupee nom boucle de cheveux artificiels portée sur le sommet de la tête, portée tant par les hommes que par les femmes au 18-e siècle; (usuel) touffe de cheveux artificiels : he is wearing a toupee; (vieilli) personne qui porte le toupet; personne à la mode.

Observons que le sens, vieilli en anglais de «personne à la mode», a existé

probablement en français aussi (bien qu’il ne soit pas mentionné par les dictionnaires consultés), se trouvant à l’origine de la signification négative de l’expression vieux toupet, apparue, vraisemblablement, quand ce type de coiffure n’était plus à la mode.2 Nous remarquons aussi que l’acception figurée du mot

QUELQUES LEXÈMES EN VOYAGE (TRAJET FRANÇAIS - ANGLAIS - ROUMAIN)

75

français, celle de «assurance, aplomb, culot», n’est pas mentionnée en anglais. C’est la signification qui a été reprise par le roumain, où le sens de «touffe de cheveux postiches» est mentionné par un seul dictionnaire, le DN, et seulement pour le langage du théâtre:

tupeu, nom neutre 1. audace qui dépasse les limites convenables; effronterie, impertinence; impudence; 2. (au théâtre) touffe de cheveux de diverses couleurs, collé à la limite des cheveux, sur le front et qu’on peigne avec ses propres cheveux.

Il est facile de voir que le sens du substantif roumain est plus péjoratif que la signification du mot français. Dans les dernières années ce sens péjoratif commence à s’affaiblir et, dans le langage des jeunes, il est employé surtout avec l’acception de «courage, audace, manque de complexes». On retrouve cet emploi par exemple dans la publicité sur Google învaţă engleza cu tupeu litt. «apprends l’anglais avec toupet», donc avec courage et sans complexe. (www. simonatache. ro/ 2010/ 06/07/ invata-engleza-cu-tupeu).

1.2. fr. mansarde - angl. mansard - roum. mansardă Avec d’autres mots, certaines significations de l’étymon, bien que présentes,

sont tout à fait marginales dans la langue d’accueil. Certains processus cognitifs peuvent conduire à des similitudes, même en absence d’une influence directe. Tel est le cas du mot mansarde.

Le mot mansarde est un mot moderne, apparu en français au XVIIe siècle, dérivant du nom de l’architecte François Mansard (1598-1666). Le mot est attesté en 1676 (cf. TLFi), et emprunté par l’anglais quelques décennies plus tard (première attestation en 1734 cf. OED). En roumain ce mot apparaît sous la forme manzarda dans un texte de Mihai Cuciuran (1819-1844), puis avec la forme mansarda dans un poème d’Alexandru Macedonski de 1927 (DLR), avec le sens «chambre très modeste, sous le toit».

En français, le mot a trois significations principales:

mansarde nom masculin 1. comble brisé, dont les pans sont eux-mêmes brisés (appelé aussi comble en mansarde, à la mansarde ou à la Mansart); 2. (par extension) toit en mansarde toit couvrant un tel comble; fenêtre en mansarde fenêtre pratiquée dans la partie quasi verticale d'un comble brisé; 3. pièce aménagée sous un comble brisé, et dont un des murs suit l'inclinaison du toit: habiter une mansarde.

Il est évident que le sens de «toit» dérive de celui de «comble», par métonymie. Le GR précise que la signification de «comble» est celle courante, tandis que la signification de «fenêtre pratiquée dans le comble» est considérée abusive.

En anglais, le mot est attesté à partir du XVIIIe siècle:

mansard nom 1. (forme complète mansard roof) toit qui a les pans brisés; 2. étage ou appartement qui se trouve sous un tel toit.


76

Bien que l’anglais ait repris les deux sens du mot français, dans cette langue la signification fondamentale est celle de «toit», puisque le mot mansard est surtout une abréviation du syntagme mansard roof, syntagme qui existe en français aussi. L’emploi du mot dans le sens de «étage / appartement / chambre sous le toit» existe aussi, étant mentionnée dans l’OED. Pourtant, bien que le syntagme mansard room existe (surtout dans le langage de l’industrie hôtelière), on préfère désigner ce genre de chambre avec les mots ou des syntagmes comme garret, attic room, room with sloping ceilings ou bien room with a pitched ceiling. Le sens de «fenêtre pratiquée dans le toit d’une mansarde», bien qu’absent de l’OED, se retrouve dans Google, où nous avons trouvé le syntagme mansard window avec le sens «vertical window in the rooms with a mansard roof» (http:// forum. wordreference.com/ showthread. php).

Le roumain a opéré une restriction de sens, les significations de «comble, toit» et de «fenêtre pratiquée dans le toit» y étant absentes. Le mot mansardă désigne fondamentalement «l’étage situé immédiatement sous le toit», et, avec une restriction sémantique, «une ou plusieurs chambres (le plus souvent servant d’habitation) se trouvant sous le toit» (DLR, DN, MDN):

mansardă nom féminin 1. dernier étage d’une maison, situé immédiatement sous le toit; 2. chambre ou ensemble de chambres situées sous le toit, ayant le plafond ou un des murs oblique(s) et aménagée comme habitation; 3. (fam. dans l’expression) a fi deranjat la mansardă être déséquilibré.

Grâce à la position de son référent (en haut d’une verticale), le mot mansardă est employé métaphoriquement pour faire référence à la tête d’une personne, ensuite (par un autre passage métonymique, cette fois-ci contenant - contenu) à sa capacité intellectuelle ainsi qu’à son équilibre psychique. Maria Iliescu et alii (2010) citent des expressions comme are mansarda bine echipată (litt. «il a sa mansarde bien équipée»), qui désigne une personne compétente et intelligente, a-şi mobila mansarda (litt. «meubler sa mansarde») signifiant «s’instruire» ainsi que diverses expressions signifiant «être déséquilibré»: a avea păsărele / lilieci la mansardă, (litt. «avoir des oiseaux / des chauves-souris à la mansarde»), a fi deranjat la mansardă (litt. «être dérangé à la mansarde»), etc.

Intéressant du point de vue cognitif est le fait que le mot anglais nommant une chambre sous le toit, garret, est employé familièrement pour désigner l’ignorance ou un déséquilibre mental: to be wrong in one's garret, to have one's garret unfurnished (cf. OED). Il s’agit, évidemment, d’une innovation parallèle car, en anglais et en roumain, les locuteurs ont fait le même type de passage par le moyen d’une métaphore simple (de mansarde à tête, en vertu de la similitude de leurs positions) ou d’une métaphore filée (la mise en parallèle de tête - pensées / équilibre psychique avec chambre (en haut) - meubles, en vertu non seulement de la position verticale, mais aussi du rapport contenant - contenu).


77

2. Mots anglais, d’origine française revenus en français et repris en roumain

Beaucoup de mots d’origine français ont acquis en anglais des significations spéciales et sont entrés tant en français qu’en roumain avec ce nouveau sens. Pour cette catégorie de mots arrivés en roumain, les dictionnaires de cette langue mentionnent souvent une double étymologie, française et anglaise, car il est impossible de savoir de laquelle de ces deux langues le roumain a pris le mot.3

Nous illustrerons cette situation avec deux mots du langage de sports, domaine dans lequel l’anglais a fourni un grand nombre de mots à toutes les langues européennes.

2.1. angl. corner - fr. corner - roum. corner En anglais le mot corner, attesté à la fin du XIIIe siècle (OnlineED) est une

adoption du mot anglo-normand corner(e), provenant de l’ancien adjectif français cornier < corne «qui forme coin» (lat. *corna (< cornua) + -ier (cf. lat. méd. cornarium); cf. TLFi (s.v. cornier, AND s.v. corner(e), OED s.v. corner1, OnlineED); cf. GR). Le mot du lat. vulg. *corna, (latin classique cornua, plur. de cornu) a donné en français le mot corn et en roumain le mot corn. Puisque pour le sens concret, de «excroissance dure qui pousse sur la tête de certains mammifères ruminants» l’anglais a conservé le mot germanique horn, le lexème corner a conservé les sens métaphoriques du mot en ancien français dus à la forme, comme celui de «angle» qui a conduit au sens plus répandu aujourd’hui, de «coin» (de la rue, de la maison, de l’œil, etc.), enfin à celui de «zone, région (lointaine, retirée ou secrète)».

corner nom 1. point de convergence de deux lignes, de deux surfaces; angle: the corners of a rectangle; lieu d’intersection de deux rues, de deux chemins: at the corner of the street; 2. partie angulaire entre deux lignes ou surfaces convergentes ou la limite d’un objet ou d’un territoire: the southwest corner of the state, the corners of the tablecloth; la zone d’un terrain de sport, près de l’intersection de la ligne latérale avec la ligne du but; 3. (FOOBALL) le tir d’un angle du terrain obtenu par l’équipe à l’attaque pour punir l’équipe dont un membre a envoyé le ballon au-delà de la ligne du propre but; un des quatre angles d’un ring de boxe; 4. zone privée, secrète ou isolée: a quiet corner of New England; situation difficile ou embarrassante, de laquelle il est difficile ou impossible de sortir: he was backed into a corner; 5. possession d’un stock suffisamment grand d’un produit pour permettrela manipulation des prix; accaparation: a corner of the silver market; 6. point à partir duquel apparaissent des changements significatifs.

On voit que le sens de «coin» a eu des développements sémantiques

intéressants dans le langage du sport, puisqu’il désigne le coin de repos d’un ring de boxe ainsi que le coin d’un terrain de football ou de hockey. Par extension, le règlement de ces deux jeux sportifs désigne par le mot corner la faute commise par un joueur qui a envoyé le ballon derrière la ligne de but de son équipe ainsi que le coup accordé à l'équipe adverse à la suite de cette faute et qui est exécuté de l’angle


78

du terrain (double développement métonymique: faute qualifiée par le lieu et lieu désignant l’action qui y est réalisée).

Dans toute une série s’expressions (in a tight corner «dans l’impasse», in a corner «dos au mur», drive into a corner «mettre en difficulté, coincer, acculer (quelqu’un)», le mot anglais a pris des connotations négatives, de difficulté, d’entrave, de situation d’où on ne peut pas échapper. Cette nuance explique le sens économique et financier que le mot a acquis dans la deuxième moitié du XIXe

siècle aux Etats-Unis, «opération spéculative par laquelle un groupe s’assure le monopole d’une certaine marchandise permettant la spéculation / mettant en difficulté les spéculateurs»: drive speculative sellers into a corner. Le sens s’est généralisé et le mot peut désigner un (quasi) monopole, une mainmise (to corner the oil marquet «accaparer le marché du pétrole», a corner on gold «un (quasi) monopole sur l’or», etc.).

En français le mot est revenu à la fin du XIXe siècle avec une partie seulement de ces significations nouvelles (restriction sémantique): avec le sens économique de «monopole, accaparement» et, pour le football, avec le même passage métonymique de «lieu» à «action exécutée dans/ de ce lieu»:

corner nom masculin 1. arrangement entre spéculateurs en vue d'obtenir la maîtrise du marché d'un produit dont on provoque artificiellement la hausse en acquérant les stocks disponibles: corner sur le blé, le coton»; 2. (SPORT) fait qu'un joueur envoie le ballon derrière sa propre ligne de but, cette faute entraînant à titre de sanction un coup de pied de remise en jeu accordé à l'équipe adverse et tiré à partir d'un coin du terrain: la balle sort en corner; (par méton.) coup de pied de remise en jeu accordé à l'équipe adverse: marquage sur corner. (TLFi)

En roumain la situation du mot est tout à fait similaire à celle du français,

puisqu’on y retrouve les significations décrites ci-dessus. La seule différence se manifeste au niveau lexicographique: les dictionnaires considèrent qu’il s’agit de deux mots homonymes, à cause de leur étymologie: le mot avec la signification boursière provient directement de l’anglais américain, tandis que le mot appartenant au vocabulaire sportif est indiqué avec une étymologie multiple, les dictionnaires mentionnant l’anglais mais aussi le français, fait qui suggère comme filière possible du mot le trajet anglais - français - roumain. En plus, à la différence du mot ayant un sens financier, le mot à signification sportive a été parfaitement intégré dans le système grammatical du roumain, présentant une forme de pluriel (cornere «corners») et de génitif-datif (forţa cornerului «la force du corner»):

«corner1, (pluriel: cornere) nom neutre sanction accordée en faveur de l’équipe à l’attaque sous la forme d’un coup de pied de remise en jeu, tiré à partir d’un coin du terrain, si un défenseur a envoyé le ballon derrière sa propre ligne de but; de angl., fr. corner. corner2 nom neutre forme simple d’organisation monopoliste qui consiste dans un arrangement entre spéculateurs pour acheter des marchandises et les vendre à des prix élevés; mot anglais.


79

En conclusion, le mot corner, appartenant au vocabulaire anglo-normand, a subi en anglais des spécialisations sémantiques importantes, partant de la signification de «angle, coin», dans le sport et dans le langages boursier. Il s’agit d’une longue série de passages métaphoriques et / ou métonymiques. Ces nouveaux sens spécialisés se retrouvent en français et ils ont été empruntés par le roumain aussi (au français ou / et à l’anglais).

2.2. angl. penalty - fr. pénalty - roum. penalti En anglais, les dictionnaires indiquent des étymologies différentes pour le

mot penalty: il dériverait du moyen français pénalité, qui provient, à son tour du latin poenalitatem (cf. OnlineED); selon l’OED, le mot représenterait une variante de penality ou bien il proviendrait d’une forme non attestée de l’anglo-normand ou du moyen français, présentant une élision similaire de la troisième syllabe. Le TLFi considère que les formes, dérivées de l’anglais penal, devraient être penality ou penalty pouvant être des emprunts à pénalité, supposition appuyée par le sens de «souffrance, peine, malheur» que le mot possède en anglais.

Le mot est employé en anglais avec le sens de «punition», «sanction» ou «châtiment»:

penalty nom 1. infraction qui est sanctionnée, surtout si elle est commise par rapport à une loi, ordre; 2. sanction imposée par le non respect d’une loi, d’un contrat; 3. perte ou désavantage conséquence d’une action ou d’une situation; 4. (SPORTS) sanction contre un sportif ou une équipe conformément aux règles des jeux.

Le mot revient en français avec ce dernier sens, du langage sportif (sens

attesté en anglais en 1897) et appliqué surtout au football, mais aussi au handball, au polo, etc.:

pénalty nom masculin (SPORT) pénalisation pour une faute commise dans la surface de réparation; 2. tir effectué du point de réparation par un joueur placé face au but défendu par le seul gardien.

Nous remarquons le passage métonymique de la pénalisation prévue par le règlement au contenu de la sanction - à savoir de tir au but, appelé aussi coup franc ou coup de réparation.

Le même sens se retrouve en roumain, qui privilégie le sens de «tir de punition», bien que le sens de «sanction» existe aussi dans des phrases comme arbitrul a acordat un penalti «l’arbitre a accordé un pénalty».

penalti nom neutre coup tire pour sanctionner une faute grave de l’équipe adversaire accordé en football, handball, etc. d’un lieu situé dans la surface de réparation directement au but, en face du seul gardien; du fr., angl. penalty.


80

Remarquons que tant en français qu’en roumain il existe d’autres dérivés du mot pénal (qui provient, comme penalty, du latin poenalis «qui concerne la punition», de poena «punition»), à savoir en fr. pénalité, pénalisation, respectivement en roum. penalitate, penalizare. Ces mots présentent une grande partie des significations des mots anglais penality ou penalty pour le domaine des sanctions légales (peine établie par une loi, amendes, dédommagements).

3. Mots français du roumain enrichis sémantiquement par l’anglais Dans les deux dernières décennies, nous assistons en roumain à un second

grand changement du vocabulaire (dans une certaine mesure semblable, par la profondeur et les dimensions, à la modernisation de la deuxième moitié du XIXe siècle), comme conséquence de l’abandon du totalitarisme communiste et de l’instauration d’une démocratie capitaliste. Cette fois-ci le modèle culturel (politique, économique, scientifique, administratif, etc.) arrive par l’intermédiaire de l’anglais, dans une première étape des États-Unis et, ensuite, de l’Union Européenne. Comme dans beaucoup d’autres pays européens, l’anglais devient la première langue étrangère étudiée dans les écoles et les universités (en Roumanie, au détriment du français).

Le phénomène particulièrement significatif qui nous intéresse ici est celui de la ré-sémantisation de beaucoup de mots qui existaient déjà en roumain, en tant qu’emprunts au français. Une bonne partie de ces mots sont en anglais aussi d’origine française. Les locuteurs roumains ont senti, instinctivement, qu’il s’agissait ‘du même mot’ (en dépit des petites différences phonétiques ou morphologiques) et ils y ont ajouté des significations nouvelles.

3.1. fr. casserole - angl. casserole - roum. caserolă Le mot français casserole (dérivé de casse «récipient»), avec le sens de

«ustensile de cuisine» (première attestation en 1583), a été emprunté tant par l’anglais que par le roumain. Voici les principales significations du mot en français:

casserole nom féminin 1. récipient cylindrique pourvu d'un manche et qui sert à la cuisson des aliments: une casserole d'aluminium; 2. (par métonymie) contenu de ce récipient. une casserole d'eau bouillante; 3. (expr. fig. et fam.) chanter comme une casserole chanter mal, chanter faux; (pop.) traîner des casseroles, avoir une mauvaise réputation due à une affaire douteuse dont le bruit vous poursuit longtemps; passer à la casserole, être mis dans une mauvaise situation, subir un traitement désagréable, sans pouvoir s'y soustraire. (DAF9) Comme on le voit, les deux sens fondamentaux du mot français sont

«ustensile de cuisine» et, par un passage métonymique, «son contenu» (une casserole d’eau, veau / riz à la casserole). Le mot a développé aussi toute une série de significations métaphoriques et populaires. Une partie de ces significations sont liées au son désagréable provoqué par le heurt d’une casserole (chanter comme une casserole, ce piano est une vraie casserole, traîner des casseroles). Une autre


81

partie des sens figurés dérivent, selon le GR et le TLFi, de l’association avec les volailles tuées avant d’être cuites: passer qqn. à la casserole «tuer qqn.» ou, dans une acception moins grave, «faire passer qqn. par une mauvaise situation». Enfin, le mot peut désigner métaphoriquement, en vertu de la forme de l’ustensile, une grosse horloge, un casque de guerre ou un projecteur. Tous ces sens figurés ne se retrouvent ni en anglais, ni en roumain.

En anglais, le mot a été pris avec les deux significations du mot d’origine (ustensile de cuisine et le contenu d’un tel récipient), mais il a développé aussi des sens nouveaux:

casserole nom 1. récipient de cuisine en céramique ou de verre, d’habitude avec un couvercle, qui sert à la cuisson et à la présentation des aliments; 2. plat cuit et servi dans un tel récipient, d’habitude du riz, des pommes de terres ou macaroni avec de la viande ou du poisson et des légumes; 3. (CHIMIE) plat profond en porcelaine, pourvu d’un manche, qui sert à chauffer ou a faire évaporer une substance (your dictonary. com).

Donc, en partant du sens «ustensile à manche qu’on peut mettre sur le feu

pour préparer des plats», l’anglais a opéré un développement sémantique, désignant avec le même mot un vase de chimie en porcelaine. Un autre sens qui apparaît en anglais est celui de «petit récipient, en papier ou en plastique, dans lequel on vend des fruits ou des aliments» (récipient qu’on appelle en français une barquette). Ce dernier sens ne figure pas encore dans les dictionnaires, mais on le retrouve fréquemment dans Google, par exemple sur le site http://www.labdepotinc.com/c-304-casserole-dish.php.

Le roumain a emprunté lui aussi le mot, mais le premier sens présenté par les dictionnaires est celui de «récipient de chimie», tandis que le sens de «ustensile de cuisine» apparaît seulement en seconde position:

caserolă nom féminin 1. récipient en porcelaine, à manche, employé dans les laboratoires pour fondre des substances visqueuses et peu volatiles; 2. récipient de cuisine, profond, à manche et au fond plat, utilisé en cuisine; du fr. casserole.

Le MDN donne aussi le sens de «barquette» et un sens technique, que nous n’avons retrouvé ni dans les dictionnaires français ni dans les dictionnaires anglais, celui de «couverture d’une hélice». Le mot roumain caserolă est, donc, le résultat d’un double calque sémantique: le mot est emprunté au français, mais deux de ses significations (celle d’ustensile de laboratoire et celle du commerce alimentaire) proviennent de l’anglais. En revanche, en roumain on n’a pas fait le passage métonymique contenant - contenu, de «plat (préparé dans une casserole)» sens présents tant en français qu’en anglais.

3.2. fr. appliquer - angl. apply - roum. aplica Le verbe appliquer, attesté au XIIIe siècle (< lat. APPLICARE) présente en

français plusieurs sens, qui peuvent être synthétisés de la manière suivante:


82

appliquer verbe transitif 1. poser, mettre en contact: appliquer une couche de peinture sur un mur, appliquer un cachet sur de la cire); 2. utiliser qch. pour obtenir un certain résultat: appliquer une thérapie, appliquer une règle, appliquer son intelligence à faire qch; 3. employer pour un usage déterminé, faire servir dans une situation donnée: applique son esprit à l’étude; 4. pronom. apporter beaucoup d’attention, faire des efforts: cet écolier s’applique beaucoup.

En anglais, le mot apply est présent depuis longtemps, existant déjà en

anglo-normand sous les formes applier, apllier ou plier (AND) (de l’anc. fr. aplier); l’OED donne comme première attestation la Bible de Wycliffe (1384). Le premier sens en anglais est le sens étymologique - «mettre en contact» («to bring things in contact with one another» cf. OnlineED). Le mot présente les sens suivants:

apply verbe 1. poser, mettre en contact: to apply the suntan, the paint); 2. utiliser, employer: to apply the brakes, to apply the pressure on a cut, to apply one's knowledge to a problem; 3. faire une requête, d’habitude officielle et écrite: he applied to join the police; 4. ~ oneself travailler durement: you can solve any problem if you apply yourself.

En roumain, les dictionnaires enregistrent pour le verbe aplica (ayant une

double étymologie possible, du français ou du latin) l’essentiel des sens du verbe français:

aplica verbe transitif I. 1. mettre une chose sur une autre, la fixer, l’unir; 2. mettre quelque chose en pratique, employer a aplica un procedeu / un tratament «appliquer une procédure, un traitement»; (dans l’expression) a aplica (cuiva) o palmă trad. litt. «appliquer à qqn une gifle», gifler qqn.; (vieilli) se dédier, étudier qch. a se aplica la algebră «s’appliquer à l’étude de l’algèbre».

Récemment, le verbe a aplica accompagné souvent par la préposition la a acquis un sens supplémentaire, celui de «requête officielle» dans des syntagmes comme a aplica la universităţi din străinătate / la un job «faire une requête pour être inscrit à des universités étrangères / pour un travail», sens présents sur Google. Évidemment, cette dernière acception est un calque sémantique de l’anglais, le locuteur roumain ayant eu, inconsciemment, l’intuition du lien qui existe entre le mot anglais to apply et le verbe roumain a aplica - à savoir le même étymon.

3.3. fr. qualifier - angl. qualify - roum. califica En français, le mot est un emprunt moderne au latin scolastique (qualificare,

de qualis «de quel type» + facere «faire» cf. GR, OED). Le mot est passé du français en anglais au XVIe siècle, et en roumain à la fin du XIXe siècle. En français le mot a les significations suivantes:


83

qualifier verbe transitif 1. appeler, caractériser: la valse à trois temps est qualifiée de valse française; 2. traiter de: qualifier qqn. de tous les noms; 3. (pron. vieilli) accorder un titre nobiliaire, s’arroger un titre ou une fonction: il se qualifia colonel; 4. (pron.) se rendre capable, acquérir la compétence: se qualifier dans un métier; 5. donner la capacité, la compétence: rien ne le qualifie pour exercer le pouvoir personnel; 6. (SPORTS, souvent au passif) obtenir le droit de disputer une épreuve ultérieure: se qualifier pour la finale; 7. (GRAMM) déterminer: l’adverbe de manière qualifie les actions exprimées par le verbe.

En anglais, on retrouve la majorité des significations du mot français, avec des élargissements et des spécialisations. On part de la signification «accorder un titre nobiliaire», sens qui a existé en français aussi (le TLFi mentionne sa présence dans le Dictionnaire de L’Académie Française de 1694). L’OED enregistre les sens suivants:

qualify verbe I. 1. attribuer une ou plusieurs qualité(s), caractériser: to qualify a person as a teacher; (GRAMMAIRE) déterminer (un mot): the noun ‘son’ is usually qualified by ‘my’ / ‘his’ / ‘her’; 2. finir sa formation professionnelle: to qualify as a lawyer; 3. avoir ou acquérir le droit, la qualité ou la compétence de faire qch. (grâce à une formation professionnelle, en prêtant un serment, etc.): he qualifies for the competition, he is over 18; (extens.) remplir les conditions requises, devenir éligible pour un une certaine position; 4. réussir à entrer dans une compétition sportive: the team qualified for the Word Cup; II. modifier (une affirmation, une opinion) en ajoutant des limitation ou des réserves : I'd like to qualify my criticisms of the school's failings, by adding that it's a very happy place.

En roumain, le verbe a califica est d’origine française. Le DA donne toute la

famille du mot, le participe passé, calificat «qualifié», étant employé souvent comme adjectif, par exemple dans des syntagmes calqués sur le français du type omor calificat «meurtre qualifié» ou muncitor calificat «ouvrier qualifié»; un autre mot de la famille est le substantif calificativ «qualificatif» (un calificativ aspru «un qualificatif sévère»):

califica verbe transitif 1. acquérir le niveau nécessaire de préparation, arriver à avoir les connaissances nécessaires pour exercer un certain métier (avec la reconnaissance officielle de cette préparation). 2. (réfléchi) obtenir (grâce à des résultats favorables) le droit de participer à une phase supérieure dans une compétition sportive, culturelle, etc. 3. attribuer à une personne ou à un objet une certaine qualité; la qualifier, la nommer. Dans les dernières années, le verbe roumain a (se) califica a acquis un sens

supplémentaire, à savoir le sens administratif du mot anglais: «remplir les conditions légales requises». Cette acception n’est pas encore mentionnée par les dictionnaires, mais on la retrouve dans la langue parlée, dans les journaux, sur Internet: tot băncile stabilesc cine se califică pentru programul Prima Casă (http://money.ro) «ce sont toujours les banques qui décident qui remplit les


84

conditions pour le programme (gouvernemental) Ma Première Maison», ca brutar, macelar, zidar, strungar te califici la emigrare in Canada (Quebec), ca inginer electronist NU! (http://forum.romanian-portal.com/archive/index.php/t-5344.html) «comme boulanger, maçon, tourneur, tu remplis les conditions pour l’émigration au Canada (Québec), comme ingénieur informaticien, NON» (http://video-stiri. blogspot. com/2009/05/te.html).

4. Conclusions Un examen de la situation des mots français empruntés par l’anglais et par le

roumain montre les mécanismes grâce auxquels le vocabulaire s’enrichit par l’intégration des éléments nouveaux. Les mots techniques sont pris, en général, dans leur totalité. Pour les mots du langage commun, l’emprunt est d’habitude partiel, souvent avec des développements connotatifs originaux. Nous avons trouvé plusieurs situations:

- chaque langue cible a repris partiellement le sens étymologique: le mot toupet a, en anglais, seulement le sens propre du français, en roumain seulement le sens figuré;

- un ancien mot français peut subir des transformations sémantiques importantes en anglais et, ensuite, revenir en français avec ces significations nouvelles, de façon que, lorsqu’il entre en roumain, souvent on ne sait pas si le mot a été repris du français ou de l’anglais. Nous avons présenté le cas de deux mots du langage des sports (corner et penalty), mais ce genre d’emprunts se retrouve assez fréquemment (nous pouvons citer les mots comme acquis (communautaire) interview, parlement, reporter, respectabilité, saloon, suprématie, etc.);

- certains mots d’origine française tant en anglais qu’en roumain se sont enrichis dans cette deuxième langue avec des sens développés en anglais. Il s’agit surtout de significations de type juridique ou administratif, qui se retrouvent dans la législation internationale et surtout dans celle de la Communauté Européenne.

Ce type de recherche met en valeur surtout le lien entre le vocabulaire d’une langue et l’histoire de la communauté linguistique qui la parle. Par exemple, le mot toupet a été repris en anglais (sous la forme toupee) avec son sens concret («mèche (postiche) de cheveux») parce que l’emprunt est survenu à une époque où les coiffeurs les employaient, tandis qu’en roumain le mot a seulement le sens figuré («assurance exagérée, aplomb») parce que le mot a été repris beaucoup plus tard, à la fin du XIXe siècle, quand les personnes n’utilisaient plus le toupet pour leurs coiffures.

NOTES * Cet article est publié dans le cadre du projet de recherche Typologie des emprunts lexicaux français

en roumain. Fondements théoriques, dynamique et catégorisation sémantique (FROMISEM), financé par le CNCSIS (contrat no. 820/2008). L’auteur veut exprimer son vif remerciement à Mme Maria Iliescu, qui a eu la gentillesse de lire cet article avant sa publication et de faire des observations très pertinentes.


85

1 Dans cet article, les sens français sont en général donnés d’après le TLFi, complété avec les dictionnaires GRLF, GR et GLLF; les sens anglais d’après l’OED, mais nous avons profité aussi des présentations synthétiques et des exemples des nombreux dictionnaires anglais en ligne; les sens roumains, d’après le DA / DLR, le DEX et le DN. Pour des raisons de clarté, nous avons fait une présentation synthétique des significations proposées par ces dictionnaires.

2 Le mot perruque a subi un changement sémantique tout à fait similaire après la Révolution française qui l’a fait passer de mode. Chez les écrivains romantiques on retrouve l’expression vieille perruque ou tête à perruque pour désigner une personne âgée ou une personne qui est ridiculement surannée (TLFi).

3 Dans la linguistique roumaine une telle situation est désignée par le terme de ‘étymologie multiple’, introduit par Alexandru Graur (1950), et appliqué aux mots roumains qui auraient pu provenir de plusieurs langues. Par exemple il est très difficile, sinon impossible, d’établir si le mot roumain monofonic provient du français monophonique ou de l’anglais monophonic, si l’étymon du substantif gorilă est le mot français gorille, le mot italien gorilla ou le mot allemand Gorilla ou bien si l’interjection haide «vas-y / allons-y» a pour origine le mot turc haydi, le mot bulgare haide ou le mot grec àide.

BIBLIOGRAPHIE

Avram, Mioara, Contacte între română şi alte limbi romanice, in Studii şi cercetări

lingvistice XXXIII, 3, 1982, pp. 253-259. (Avram 1982) Buchi, Éva / Schweickard, Wolfgang, Le Dictionnaire Étymologique Roman

(DÉRom): en guise de faire-part de naissance, in Lexicographica. International Annual for Lexicography 24, 2008, pp. 351-357. (Buchi / Schweickard 2008)

Coteanu, Ion / Sala, Marius, Etimologia şi limba română. Principii – probleme, Bucureşti, Editura Academiei, 1987. (Coteanu / Sala 1987)

Dimitrescu, Florica, Dinamica lexicului limbii române, Bucureşti, Logos, 1994. (Dimitrescu 1994)

Gleßgen, Martin-D. / Thibault, André, El tratamiento lexicográfico de los galicismos del español, in RLR 67, 2003, pp. 5-53 (Gleßgen / Thibault 2003)

Goldiş-Poalelungi, Ana, L’influence du français sur le roumain. Vocabulaire et syntaxe, Paris, Les Belles Lettres, 1973. (Goldiş-Poalelungi 1973).

Graur, Alexandru, Etimologia multiplă, in Studii şi cercetări lingvistice I, 1, 1950, pp. 22-34 (Graur 1950)

Humbley, John, Vers une typologie de l’emprunt linguistique, in Cahiers de lexicologie 25, 1974, pp. 46-70 (Humbley 1974)

Iliescu, Maria, Din soarta împrumuturilor româneşti din franceză, in Analele ştiinţifice ale Universităţii Al. I. Cuza din Iaşi XLIX-L, 2003-2004, pp. 277-280 (Iliescu 2003-2004)

Iliescu, Maria, Je sème à tout vent, in Härmä, Juhani et alii (ed.), L’art de la philologie, Mélanges en honneur de Leena Löfstedt in Mémoires de la Société Néophilologique de Helsinki LXX, 2007, pp. 131-137 (Iliescu 2007)

Iliescu, Maria, Adriana Costachescu, Daniela Dinca, Mihaela Popescu, Gabriela Scurtu Typologie des emprunts lexicaux français en roumain Présentation


86

d’un projet en cours, en cours d’apparition dans Revue de Linguistique Romane (Iliescu, Costachescu, Dinca, Popescu, Scurtu 2010)

Iliescu, Maria / Şora, Sanda (ed.), Rumänisch: Typologie, Klassifikation, Sprachkarakteristik, München, Südosteuropa – Gesellschaft, 1996. (Iliescu / Şora (ed.) 1996)

Ivănescu, George, Istoria limbii române, Iaşi, Junimea, 1980. (Ivănescu 1980) Popovici, Victoria, Derivat sau moştenit ? O problemă a lingvisticii romanice, in

Studii şi cercetări lingvistice 43, 1992, pp. 71-79. (Popovici 1992) Popovici, Victoria, Mots hérités ou dérivés en roumain. Un problème d’étymologie

roumaine en perspective romane, in Iliescu / Şora (ed.), 1996, pp. 265-275. (Popovici 1996)

Reinheimer-Rîpeanu, Sanda, Dublete româneşti de origine franceză, in Studii şi cercetări lingvistice XXXIX, 3, 1988, 247-253. (Reinheimer-Rîpeanu 1988)

Reinheimer-Rîpeanu, Sanda, Derivat sau împrumut, in Studii şi cercetări lingvistice XL, 4, 1989, pp. 373-379. (Reinheimer-Rîpeanu 1989)

Reinheimer-Rîpeanu, Sanda, Les emprunts latins dans les langues romanes, Bucureşti, Editura Universităţii din Bucureşti, 2004. (Reinheimer-Rîpeanu 2004)

RSG = Ernst, Gerhard / Gleßgen, Martin-D. / Schmitt, Christian / Schweickard, Wolfgang (ed.), Histoire linguistique de la Romania / Romanische Sprachgeschichte, Berlin / New York, Walter de Gruyter, 2006. (RSG 2006)

Schweickard, Wolfgang, Etimologie distinctivă, in Holtus, Günter / Radtke, Edgar (ed.), Rumänistik in der Diskussion, Tübingen, Narr, 1986, pp. 129-163. (Schweickard 1986)

Stoichiţoiu-Ichim, Adriana, Vocabularul limbii române actuale. Dinamică, influenţe, creativitate, Bucureşti, All, 2007. (Stoichiţoiu-Ichim, 2007 [2001])

Şora, Sanda, Contacts linguistiques intraromans: roman et roumain, in Ernst, Gerhard / Gleßgen, Martin-D. / Schmitt, Christian / Schweickard, Wolfgang (ed.), Histoire linguistique de la Romania / Romanische Sprachgeschichte, Berlin / New York, Walter de Gruyter, 2006, pp. 1726-1736. (Şora 2006)

Thibault, André (ed.), Gallicismes et théorie de l’emprunt linguistique, Paris, L’Harmattan, 2009, (Thibault 2009)

Thibault, André (ed.), Évolutions sémantiques et emprunts: le cas des gallicismes de l’espagnol, in Lebsanft, Franz / Gleßgen, Martin-D. (ed.), Historische Semantik in den romanischen Sprachen, Tübingen, Niemeyer, 2004, pp 103-119.

Trotter, David «L’apport de l’anglo-normand à la lexicographoie de l’anglais, ou: les ‘gallicismes’ en anglais», in Thibault 2009, pp. 147-168. (Trotter 2009)

Ursu, Nicolae, Le problème de l’étymologie des néologismes roumains, in Revue Roumaine de Linguistique 10, 1965, pp. 53-59. (Ursu, Nicolae, 1965)


87

DICTIONNAIRES AND = The Anglo-Norman Dictionary on-line, a project of Aberystwyth University and Swamsea University, http://www.anglo-norman.net/ BlWg = Bloch, Oscar / Wartburg, Walther von, Dictionnaire étymologique de la

langue française, Paris, Presses Universitaires de France, 111996 [1932]. Bloch, Oscar / Wartburg, Walther von, Dictionnaire étymologique de la langue

française. Paris, Presses Universitaires de France, 1986. CDER = Ciorănescu, Alexandru, Dicţionarul etimologic al limbii române,

Bucureşti, Editura Saeculum I.O., 22007 [1958-1966]. DEX = Academia Română / Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, 19982.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Bucureşti, Univers Enciclopedic. DA = Academia Română, 1913-1949. Dicţionarul limbii române, Bucureşti,

Editura Academiei Române. DAF9 = Dictionnaire de l’Académie - Le Trésor de la Langue Française

neuvième édition. Version informatisée. Une collaboration ATLIF - Académie française, http://atilf.atilf.fr/academie9.htm.

DER = Ciorănescu, Alexandru, Dicţionarul etimologic al limbii române. Bucureşti, Editura Saeculum I.O., 20072.

DLR = Academia Română, Dicţionarul limbii române, Serie nouă, Bucureşti, Editura Academiei Române, 1958-2009.

DLRC = Academia Română, Dicţionarul limbii române literare contemporane, Bucureşti, Editura Academiei Române, 1955-1957.

DN = Dicţionar de neologisme, Florin Marcu şi Constant Maneca, Editura Academiei, Bucureşti, 1986.

FEW = Wartburg, Walther von, 1922-1928. Französisches Etymologisches Wörterbuch, I-XVIII, Bonn, 1932-1940, Leipzig, 1944-: Basel.

GLLF = 1971-1978. Grand Larousse de la langue française, Paris, Librairie Larousse, 7 vol.

GR = Robert, Paul, Le Grand Robert de la langue française : dictionnaire alphabétique et analogique de la langue française, Paris. Le Robert, 9 vol., 19852.

Littré, Émile, Le nouveau Littré - Dictionnaire de la langue française, Monte-Carlo, Ed. du Cap, 4 vol., 1971 [1872]. (CD-ROM 1998).

MDN = Marele dicţionar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000 OED = Oxford English Dictionary, Oxford University Press,

http://dictionary.oed.com.ezproxy./ OnlineED = Online Etymology Dictionary, http://www.etymonline.com/Picoche,

Jacqueline, Dictionnaire étymologique du français, Paris, Le Robert, 2002. PR = Robert, Paul, Le Petit Robert: dictionnaire alphabétique et analogique de

la langue française, Paris, Le Robert, 1992. REW = Meyer-Lübke, Wilhelm, Romanisches etymologisches Wörterbuch.

Heidelberg, Carl Winter, Universitätsverlag, 19353.


88

Tiktin / Miron = Tiktin, Hariton / Miron, Paul, 1985-1989 [1895]. Rumänisch-Deutsches Wörterbuch, Wiesbaden, Harrassowitz.

TLFi = Trésor de la langue française informatisé. http://atilf.atilf.fr/tlf.htm. YD = yourdictionary.com, http://www.yourdictionary.com/

ABSTRACT This paper investigates the situation of some French words that were

borrowed both by English and Romanian. Several cases were found: (i) every target language partially took over the etymological sense (words like toupet or mansarde); (ii) old French words frequently introduced into English from Anglo- Norman underwent important semantic developments being reintroduced into French with new significations and later entering Romanian with the same new senses (e.g. penalti, corner); (iii) certain words of French origin both in English and in Romanian took over in Romanian new senses from English (for example, caserolă, aplica, a (se) califica). The phenomenon is due to Romania’s taking over a cultural and economic capitalist model through English.

Key words: lexical borrowing, semantic calque, resemantization

ÉTUDE LEXICOGRAPHIQUE ET SÉMANTIQUE DU GALLICISME MARCHIZ,-Ă EN ROUMAIN ACTUEL*

Daniela DINCĂ

1. Introduction L’influence française sur le lexique du roumain s’est manifestée d’une

manière créative et puissante à partir de la fin du XVIIIe siècle et, surtout, tout au long du XIXe siècle. Les deux voies de pénétration ont été, d’une part, la traduction des œuvres littéraires françaises en roumain et, d’autre part, les stages effectués en France par les jeunes ou par les intellectuels roumains. En effet, les premiers Roumains à avoir étudié en France ont été, au début du XIXe siècle, les fils des princes régnants et des boyards de Valachie et de Moldavie, qui avaient eu, pour la plupart, des précepteurs français à la maison ou qui avaient fréquenté des pensionnats dirigés par des professeurs français. Plus tard, les futurs hommes politiques roumains de même que de nombreux écrivains, artistes, scientifiques et universitaires ont étudié ou complété leurs études en France.

Cette influence a fait l’objet des préoccupations de nombreux linguistes qui ont effectué des statistiques basées sur des dictionnaires ou sur des textes. Pourtant, il est à signaler une hétérogénéité de ces travaux, qui s’intéressent principalement à l’adaptation, aux domaines où ils prédominent, aux critères d’établissement correcte de leur étymologie et, dans une mesure beaucoup plus réduite, à leur typologie sémantique.

2. Objectifs Le problème des emprunts, en l’occurrence des gallicismes1, est l’un des

plus délicats, à partir de la définition même de cette notion jusqu’à la solution des questions visant l’étymologie, la forme, la fréquence ou le sémantisme des mots considérés comme appartenant à cette catégorie.

Notre article se propose de faire une étude comparative des mots marquis,-e (fr.) et marchiz,-ă (roum.), mots chargés culturellement, pour analyser leurs acceptions à travers le temps et l’espace. Dans l’analyse sémantique que nous proposons, les sens français sont, en général, donnés d’après les dictionnaires: TLFi, GRLF et GLLF et les sens roumains d’après les dictionnaires: DA / DLR, DEX, DN, RDW et CDEL.

3. Du masculin au féminin 3.0. Dans ce sous-chapitre, nous nous proposons de mettre en parallèle, dans

un premier temps, les acceptions des mots marquis et marquise afin de vérifier si les sens du masculin se retrouvent également pour le féminin, sans présenter les acceptions développées uniquement par le féminin marquise :

Daniela DINCĂ

90

marquis, s.m. 1. (HIST.) gouverneur militaire de l'époque franque préposé à la garde des provinces ou des villes frontières appelées marches ou marquisats ; 2. titre seigneurial accompagnant la possession d'un marquisat; personne portant ce titre ; titre de noblesse situé dans la hiérarchie après le titre de duc et avant celui de comte; personne qui porte ce titre ; 3. (HABILL.) petit chapeau à trois pointes et à bords roulés ; 4. (ironique) personnage aux manières affectées, désinvoltes, d'une élégance étudiée. marquise, s.f. 1. (HIST.) femme noble titulaire d'un marquisat; épouse d'un marquis ; 2. (HABILL.) chapeau de femme ; 3. (ironique) femme qui se donne des allures de grande dame.

D’autre part, nous allons suivre l’évolution de ce mot en roumain, où le

gallicisme marchiz (du fr. marquis) est attesté pour la première fois a la fin du XVIIIe siècle, en 1788, quand il a été introduit dans le lexique de cette langue pour répondre à la nécessité de traduire ce titre de noblesse, qui figurait dans les œuvres littéraires françaises. Il s’agit, dans ce cas, «d’une néologie traductive » (Mihailovici, 2005: 25), qui oblige le traducteur à trouver un équivalent dans la langue cible où ce concept n’existe pas.

3.1. Entre le gouverneur militaire et le titre de noblesse 3.1.1. Le masculin marquis est un emprunt à l'italien marchese (titre de

noblesse héréditaire attribué à un seigneur qui gouvernait une région comprenant plusieurs comtés, d'abord « seigneur chargé de gouverner une région frontalière dite marche » TLFi) avec adaptation du suffixe d'après l'ancien fr. marchis «gouverneur d'une marche » (TLFi). Grâce à ses pouvoirs militaires lui permettant de lever le contingent de l’armée sans en avoir reçu l’ordre du souverain, le marquis, en tant que titre de noblesse, a un rang hiérarchique supérieur à celui de comte, mais inférieur à celui de duc.

3.1.2. Sous l’Ancien Régime, le titre de marquise (sans les fonctions militaires du marquis) a été attribué à des femmes, pour marquer la possession d’un marquisat ou la position sociale grâce au mariage, « la femme d’un marquis ». Louis XIV et Louis XV notamment avaient l’habitude d'anoblir leurs maîtresses en leur décernant le titre de marquise. Très nombreuses à Versailles, les marquises étaient les dames de cour par excellence. On peut citer les plus célèbres d'entre elles, la marquise de Maintenon, la marquise de Montespan ou la marquise de Pompadour.

3.1.3. En roumain, le masculin marchiz a gardé ses acceptions de « possesseur d’un marquisat » et « titre de noblesse », et, dans le cas du féminin marchiză, les définitions lexicographiques mentionnent l’acception : « la femme ou la fille d’un marquis ».

3.2. Le terme de marquis s’applique, par analogie, au domaine de l’habillement, pour désigner la coiffure portée par les marquis aux XVIIe et XVIIIe siècles, plus précisément « le petit chapeau à trois pointes et à bords roulés ».

ÉTUDE LEXICOGRAPHIQUE ET SÉMANTIQUE DU GALLICISME MARCHIZ,-Ă EN ROUMAIN ACTUEL

91

On retrouve aussi ce terme dans la mode des femmes de noblesse qui avaient l’habitude de porter des chapeaux, ce qui s’explique par la mentalité de ne jamais se montrer dans la rue sans porter cet accessoire essentiel. La Belle Époque a donné lieu aux constructions chapelières les plus extraordinaires, chargées de plumes, de faux fruits et de fleurs, qui rappelaient les constructions capillaires des femmes de la cour au milieu du XVIIIe siècle. Au début du XIXe siècle, les chapeaux des femmes, couverts de plumes et de rubans, avaient des proportions gigantesques.

Quant aux acceptions reprises par le roumain, celle de « chapeau » ne figure pas dans les définitions lexicographiques du gallicisme marchiz,-ă. Cela s’explique par l’absence du gallicisme avec cette acception dans les traductions effectuées du français vers le roumain, vu que les Roumains sont entrés en contact avec les milieux français début du XIXe siècle, quand la mode des chapeaux était déjà passée.

3.3. La troisième acception du masculin que nous voulons vérifier pour le féminin marquise, mais aussi pour le gallicisme du roumain, est celle de « personnage aux manières affectées, désinvoltes, d'une élégance étudiée ». Appliquée aux femmes, cette acception garde son utilisation ironique pour renvoyer à une personne qui se donne des allures de grande dame.

On retrouve cette acception pour le roumain aussi, surtout dans la littérature du XXe siècle. Par exemple, dans un poème de George Topârceanu (Octobre), le poète compare métaphoriquement l’automne à une marquise : « Şi cum abia pluteşte-n mers / Ca o marchiză, / De parcă-ntregul univers / Priveşte-n urmă-i cu surpriză »2.

4. Fr. marquise / Roum. marchiză Comme nous l’avons déjà constaté, toutes les acceptions du masculin

s’appliquent au féminin, mais on verra que le féminin présente, en français, des développements propres qui s’appliquent uniquement aux femmes et qui s’emploient pour désigner les objets dont les femmes se servent dans des domaines très variés comme la mode, l’ameublement, l’architecture, la gastronomie et la joaillerie.

Vu la multitude des acceptions pour le féminin, nous allons structurer la mise en parallèle français - roumain dans trois sous-sections :

(i) sens conservés en roumain sans extension sémantique (ii) sens conservés en roumain avec extension sémantique (iii) sens qui ne se retrouvent pas en roumain 4.1. Sens conservés en roumain sans extension sémantique De la multitude des sens développés par le mot français marquise, le

roumain en a emprunté trois qu’il emploie couramment dans des domaines variés tels que: l’ameublement, la joaillerie et la gastronomie.

4.1.1. Dans le domaine de l’ameublement, la marquise désigne « un fauteuil à dossier très bas, à siège large et profond » qui date de l’époque de Louis XVI (1770) et qui correspond au nouveau mobilier de secrétariat de cette époque-là.

Daniela DINCĂ

92

Le gallicisme apparaît en roumain sous la forme d’une collocation nominale - fotoliu marchiză « fauteuil marquise », ce qui veut dire qu’il n’a pas été complètement lexicalisé, vu ses occurrences limitées dans le langage courant. Le DN définit la marquise comme « un fauteuil style Louis XIV, à dossier large et de hauteur réduite ». Il peut aussi apparaître, dans les catalogues de produits, sous la forme de marchiză Louis XVI « marquise Louis XVI », afin de préciser le style architectural de l’époque.

4.1.2. Dans le domaine de la joaillerie, la marquise a deux acceptions : 1. « bague d'époque Louis XVI, à chaton allongé » et 2. « forme ovale d'un diamant, taillé à cinquante huit facettes ». La première acception renvoie à un style, la deuxième à une forme reliée à une certaine mode, caractéristique pour l’époque de Louis XVI.

Quant au roumain, celui-ci a emprunté les deux acceptions avec leurs référents: 1. « bague à chaton allongé » et 2. « forme ovale d’un diamant, taillée à cinquante huit facettes ».

4.1.3. La marquise au chocolat est « un entremet ou dessert glacé » que le roumain a emprunté sous la forme de marchiză cu ciocolată « marquise au chocolat ». L’association entre la marquise et le chocolat s’explique par le fait que Madame de Sévigné de même que la marquise de Pompadour étaient de ferventes admiratrices du chocolat. Ce dessert était très à la mode et sa recette a été empruntée avec la même dénomination en roumain.

4.1.4. Il existe aussi des acceptions qui ont été empruntées en roumain en l’absence de leur référent. Il s’agit d’une « variété de poire fondante et sucrée, de taille un peu plus petite que la duchesse » datant de l’époque de Louis XIV. La poire Marquise est déjà présente dans la sélection des meilleures poires effectuée par Jean-Baptiste de La Quintinie3 pour le jardin de Louis XIV.

Le roumain emprunte cette acception comme « variété de poire fondante» sans pourtant l’intégrer dans son vocabulaire usuel.

4.2. Sens conservés en roumain avec extension sémantique Très intéressante est l’évolution de l’acception du mot marquise dans le

domaine de l’architecture en tant que « toile ou auvent vitré placé au-dessus de la porte d'entrée ». Le roumain emprunte, dans ce cas, cette acception par nécessite dénominative (« néologie primaire »), pour désigner ce nouveau style architectural qui prévoit, pour la protection de la maison contre le soleil et les intempéries, un auvent (en vitre) sur une grille en fer forgé. En plus, il opère deux extensions sémantiques par glissement métonymique, pour désigner le tout par la partie.

Début du XIXe siècle, la marquise développe le sens de « toile tendue au-dessus de l'entrée d'une tente ou d'un édifice, destinée à garantir de la pluie ou du soleil ». Selon le DAF (1835), la marquise est en toile et elle est prévue pour les tentes, les vaisseaux et pour les jardins : « tente de toile dressée au-dessous d’une tente d’officier, de manière à l’entourer et à la rendre moins accessible aux injures de l’air. Il se dit également de toiles tendues sur le pont d’arrière d’un vaisseau ou dans un jardin ». Ce sens a été gardé de nos jours dans l’expression tentes à


93

marquise, tentes qui se composent d’une paroi avant et de deux parois latérales assemblées par une fermeture éclair.

Par glissement sémantique, la marquise devient un terme d’architecture – « un auvent vitré placé au-dessus de la porte d'entrée, du perron d'un bâtiment, ou au-dessus d'un quai de gare, théâtres, les hôtels, les cafés, etc. » avec la même finalité, celle de protéger contre les intempéries. Le plus souvent rectangulaire à une, deux ou trois pentes, ou en demi-cercle, la structure d'une marquise est généralement en métal (plus rarement en bois) et elle est souvent soutenue par des consoles, qui peuvent être constituées d'un décor de volutes.

Cette deuxième acception a été empruntée en roumain pour désigner : « un auvent (en vitre) sur une grille en fer au-dessus de l’entrée d’une maison pour la protéger contre la pluie ». La marquise était en vitre et elle avait comme support un filigrane en fer forgé souple, ce qui donnait une note d’élégance et représentait un mélange entre les temps d’antan, le confort et les nouvelles techniques de l’art dans les constructions du XXe siècle.

Même si son utilité est la même, protéger contre le soleil ou les intempéries, le matériel et l’architecture ont beaucoup changé les derniers temps. Une marquise est aujourd’hui en plastique ou en PVC et sa forme est très variable, le seul dénominateur commun restant sa finalité.

Dans le domaine des innovations sémantiques, le roumain fait preuve d’une grande liberté et, par métonymie, utilise la partie pour le tout pour désigner, dans le premier cas, « la pièce à auvent et murs en vitres, qui se trouve devant une maison » et, dans le deuxième cas, « la cabine pour le mécanicien dans les locomotives à vapeurs ».

Dans le premier cas, l’extension opérée par le roumain transforme l’auvent dans une pièce en vitres pour la protection de la maison contre les intempéries. C’est un style architectural qui rapproche la mansarde de la véranda, qu’on retrouve assez souvent dans les villages roumains.

L’autre acception développée par le roumain, dans le cadre du même procédé métonymique, est celle de « cabine dans les locomotives à vapeurs ». Tout comme pour la maison, la protection contre les intempéries par la vitre transforme l’auvent dans une cabine en vitre fermée latéralement.

En français, la cabine de conduite d'une locomotive à vapeur est appelée abri, une simple plate-forme sur laquelle se tenaient le mécanicien et son chauffeur, qui n'étaient pas abrités des intempéries car on estimait, à l'époque, qu'il ne fallait pas donner trop de confort à l'équipe de conduite parce que celle-ci aurait pu s'assoupir et provoquer un accident. Vers 1860 une espèce de pare-brise en tôle pourvu d'ouvertures fut installée sur les locomotives. Par la suite, l'abri fut couvert puis fermé latéralement. Les ouvertures de l'abri étaient le plus souvent vitrées à l'avant et libres sur le côté.

4.3. Sens qui ne se retrouvent pas en roumain Il y a des acceptions de marquise qui ne se retrouvent pas en roumain, ce

qui s’explique probablement par une absence de ce terme dans les traductions effectuées, corroborée avec l’absence du référent dans la langue cible.

Daniela DINCĂ

94

4.3.1. Au XIXe siècle, le terme de marquise désignait « une ombrelle à manche articulé de manière à être soit plié, soit fermé et fixé à un angle quelconque, ce qui permet de varier l'inclinaison de l'ombrelle, sans changer la position du manche » (Littré). Créé sous le Second Empire (1830) pour rendre hommage à la marquise de Pompadour, qui avait la réputation d’être une esthète, élégante et coquette, cet accessoire indispensable, de petite taille, était utilisé lors de toute sortie afin d'accentuer encore le contraste avec la jupe très large.

4.3.2. La marquise connaît aussi une acception, attestée au XIXe siècle, désignant un cocktail rafraîchissant, idéal pour les vins d’honneur, les cocktails et les apéritifs. Sa composition est définie dans le TLFi comme « une boisson composée de vin blanc ou de champagne frappé, auquel on ajoute de l'eau de Seltz et des tranches de citron ». Le terme de marquise se trouve aussi à la base d’une variété de Bordelais moelleux, la Marquise de Sirac.

4.3.3. Le troisième domaine qui a développé une acception de ce mot est celui de la marine où la marquise est « un voile d'étai supplémentaire à l'avant du mât d'artimon ». Ni les dictionnaires roumains, ni la terminologie de la marine n’incluent ce terme, preuve que l’influence française sur la constitution de la terminologie dans ce domaine a eu lieu beaucoup plus tard que le XIXe siècle.

5. En guise de conclusion Le problème des gallicismes du roumain est très important aussi bien en

linguistique que pour le développement de la culture du peuple roumain. Le roumain a eu besoin de mots nouveaux, surtout dans les domaines de l’activité scientifique, politique et culturelle, de sorte que l’enrichissement lexical s’est avéré un processus complexe, difficile mais très nécessaire qui se poursuit aussi de nos jours.

Dans le cas du roumain, le français joue le rôle de langue de prestige qui s’est répandu dans l’usage général à partir de traductions, surtout au XIXe siècle, et ensuite par nécessite terminologique pour désigner les nouveaux concepts introduits dans le lexique de la langue roumaine.

L’étude comparative des mots marquis,-e (fr.) et marchiz,-ă (roum.) met en évidence le fait que le roumain a emprunté la plupart des acceptions du mot français mais qu’il présente également une typologie sémantique qu’on pourrait illustrer par le schéma suivant : (i) sens conservés en roumain sans extension sémantique ; (ii) sens conservés en roumain avec extension sémantique ; (iii) sens qui ne se retrouvent pas en roumain.

NOTE

* L’article est publié dans le cadre du projet de recherche FROMISEM (PNII – IDEI Code

383/2008), financé par le CNCSIS–UEFISCSU. 1 Nous employons le terme de ‘gallicisme’ au sens de ”mot français emprunté par d’autres langues“

(cf. Thibault 2009). 2 « Et comme il [l’automne] flotte doucement dans l’air/ Comme une marquise, / Comme si l’univers

tout entier/ Regarde derrière avec surprise ».


95

3 Jean-Baptiste de la Quintinie (1626-1688) fut le créateur du potager de Louis XIV qui le nomma, en 1667, directeur de tous les jardins fruitiers et potagers royaux. Il a fourni à la Cour divers produits qu’il obtenait à contre-saison pour satisfaire les désirs du roi.

BIBLIOGRAPHIE

Dimitrescu, Florica, Dinamica lexicului limbii române, Bucureşti, Logos, 1994.

(Dimitrescu 1994) Hristea, Theodor, « Franţuzisme aparente şi pseudofranţuzisme în limba română »,

in Limba română, XXVIII, 5, 1979, p. 491-503. (Hristea 1979) Hristea, Theodor, « Neologisme de origine latino-romanică impropriu folosite », in

Studii şi cercetări lingvistice, LI, 2, 2000, p. 335-348. (Hristea 2000) Iliescu, Maria, « Je sème à tout vent ». In: Mélanges en l’honneur de Leana

Lofstedt, LXX, Helsinki, 2007, 131-136. (Iliescu 2007) Mihailovici, Aurelia, « Neologia şi structura neonimelor », in Studii şi cercetări

lingvistice, LVI, 1-2, 2005, 23-31. (Mihailovici 2005) Sablayrolles, Jean-François, La néologie en français contemporain, Paris,

Champion, 2000. (Sablayrolles 2000) Sala, Marius, Connaissez-vous le roumain?, Bucarest, Editions de la Fondation

Culturelle Roumaine, 2001. (Sala 2001) Thibault, André (ed.), Gallicis, mes et théorie de l’emprunt linguistique, Paris,

L’Harmattan, 2009. (Thibault 2009)

DICTIONNAIRES CDER = Ciorănescu, Alexandru, Dicţionarul etimologic al limbii române,

Bucureşti, Editura Saeculum I.O., 22007 [1958-1966]. DA = Academia Română, Dicţionarul limbii române, Bucureşti, Editura

Academiei Române, 1913-1949. DEX = Academia Română / Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Dicţionarul

explicativ al limbii române, Bucureşti, Univers Enciclopedic, 21998 [1975]. DAF = Dictionnaire de l’Académie française, volume 2, Paris, Imprimeurs de

l’Institut de France, 1835. DLR = Academia Română, Dicţionarul limbii române, Serie nouă, Bucureşti,

Editura Academiei Române, 1965-2009. DLRC = Academia Română, Dicţionarul limbii române literare contemporane,

Bucureşti, Editura Academiei Române, 1955-1957. DN = Marcu, Florin / Maneca, Constant, Dicţionar de neologisme, Bucureşti,

Editura Academiei, 1986. GLLF = Guilbert, Louis / Lagane, René (ed.), Grand Larousse de la langue

française, Paris, Larousse, 7 vol, 1971-1978. GRLF = Robert, Paul, Le Grand Robert de la langue française. Dictionnaire

alphabétique et analogique, Paris, Le Robert, 9 vol, 21986. Littré, Émile, Dictionnaire de la langue française, Monte-Carlo, Editions du Cap, 4

vol., 1971 [1872].

Daniela DINCĂ

96

RDW = Tiktin, Hariton / Miron, Paul, Rumänisch-Deutsches Wörterbuch, Wiesbaden, Harrassowitz, 3 vol., 21986-89 [1895].

TLFi = Trésor de la Langue Française Informatisé, Centre Nationale de la Recherche Scientifique (CNRS) / Analyse et Traitement Informatique de la Langue Française (ATILF) / Université Nancy 2, http://atilf.atilf. fr/tlf.htm.

ABSTRACT Lexical borrowings represent a fruitful domain of research which

presupposes the contact among several linguistic systems, cultures, and spiritual identities. Although there are many studies focused on lexical loans, the semantic aspect has been, somehow, neglected. The present paper starts from the word, marquis, marquise, a word with many cultural connotations, and aims at a lexicographic and semantic description from a diachronic perspective, both in the source language (French) and in the target language (Romanian). From the semantic perspective, we can note three distinct categories: 1. the French meaning is preserved without other changes; 2. the French meaning is preserved with some semantic innovations; 3. French meanings which cannot be found in Romanian.

Key words: Gallicism, meaning, lexicography

„TÂLHARI” ŞI „HOŢI” – ASPECTE ALE TRADUCERII ÎN PIESA DIEBE DE DEA LOHER

Cosmin DRAGOSTE

Piesa de teatru Diebe a autoarei germane Dea Loher, publicată la finele lui 2009 şi care a avut premiera în ianuarie 2010 la Deutsches Theater din Berlin este, probabil, cel mai bun text al scriitoarei şi, în acelaşi timp, cel care pune cele mai multe probleme regizorului, dar şi traducătorului. Piesa Diebe constituie un melanj provocator, ce glisează între registre stilistice şi între diferite stiluri funcţionale ale limbii, ceea ce, în actul traducerii, obligă la supleţe, la o continua pliere pe palierul lingvistic în care se face situarea actanţială. Este o „probă de foc” în a transla între stil liric, dramatic sau proză, în acelaşi timp păstrând unitatea de ansamblu a textului, care la nivelul lectorului, trebuie să nu prezinte nici un fel de fisură.

Probleme apar încă de la traducerea titlului piesei de teatru, din cauza unei nedorite şi eronate identităţi: Diebe se traduce, în română, prin „hoţi”. Dar sub acelaşi titlu a fost tradusă şi piesa lui Schiller Die Räuber. Greşeala este în cazul traducerii titlului piesei lui Schiller, întrucât „Räuber“ înseamnă, mai degrabă, „tâlhar” (provenind de la verbul „rauben”, care înseamnă „a răpi”.) Iar dacă ţinem cont de întâmplările din piesa lui Schiller, atunci o traducere prin intermediul cuvântului „haiducii” ar fi fost, poate, mai nimerită. Pentru limba română, echivalenţele cuvântului „Räuber“ sunt „1.bandit, tâlhar, hoţ; brigand. 2. haiduc. 3. (zool.) animal răpitor. 4. (bot) plantă parazit.” (Dicţionar german-român) Pentru scopurile noastre, ne interesează numai primele două sensuri. Cel puţin pentru limba româna actuală, între „hoţ” şi „tâlhar” se simte diferenţa de nuanţă: „hoţia” nu este percepută atât de grav precum „tâlhăria”. În general, hoţul are o arie de activitate limitată la sustragerea bunurilor de mică valoare (pentru infracţiunile de mari proporţii, gen spargeri de bănci, furturi din maşinile care transportă valori, se utilizează termeni precum „spărgător”, „jefuitor” etc.). Hoţul este mai mult un „găinar”, incapabil de „lovituri” măreţe (cum este un tâlhar, de exemplu). Conotaţia hoţului este sustragerea subtilă de bunuri, pe când tâlhăria presupune o acţiune în forţă. Ideea aceasta a semnificaţiei „hoţului” o regăsim şi în piesa Deei Loher unde este vorba de oameni care-şi fură propriul destin, dar nu într-un mod grandios, ci este vorba despre o devalorizare ontică ce se produce treptat şi nu neapărat prin acţiune, cât mai mult prin pasivitate: „Credeţi că există mulţi ca mine. Oameni ca mine, care trăiesc ca şi cum nu ar trăi. Care se strecoară prin propria lor viaţă, temători şi prevăzători, ca şi cum nu le-ar aparţine nimic din toate acestea, ca şi cum n-ar avea nici un drept să stea acolo. – Ca şi cum am fi hoţi.” (Dea Loher, Diebe, p. 83, trad. CD). Ciudat este că titlul piesei lui Schiller nu a mai fost revizuit de la traducerea lui Hrisoverghi şi Câmpineanu (printre traducătorii piesei numărându-se şi Liviu Rebreanu). La momentul traducerii piesei lui Schiller, „hoţ” avea şi sensul lui „prădător” (cf. DEX), însă în orice cultură cu pretenţii traducerile

Cosmin DRAGOSTE

98

sunt periodic refăcute şi adaptate nu doar tiparului limbii din momentul efectuării traducerii, ci şi realităţilor socio-istorice actuale. În limba română, „hoţ” mai are şi o conotaţie familiară, cu referire la o persoană ştrengară, poznaşă. Pentru „hoţ”, DEX dă următoarea definiţie: „1. pungaş, (astăzi rar) prădător, (înv. şi reg.) lotru, (reg.) furător, robalău, (înv.) chesăgiu, fur, prădaş, războinic, (fam.) coţcar, (arg.) manglitor, şuţ, şutitor, teşcar. (~ de buzunare.) 2. v. escroc.” Se observă nuanţele peiorative din limbajul argotic şi familiar „coţcar”, „manglitor, şuţ, şutitor” care coboară hoţul în derizoriu (total inadecvat pentru piesa lui Schiller, un elogiu la adresa libertăţii, a nesupunerii, dar şi un semnal de alarmă asupra libertăţii prost asumate). Pentru „tâlhar”, DEX ne oferă: „1. bandit, (franţuzism) brigand, (reg.) furător, robalău, (Transilv.) lotru, (înv.) fur, războinic. (~ de drumul mare.) 2. v. ticălos. (Un ~ de negustor.)” Remarcăm, atât în definiţia lui „hoţ”, cât şi a lui „tâlhar”, faptul că există varianta răspândită în Transilvania (cum spune DEX-ul), însă şi în Maramureş „robalău”, ceea ce duce uşor cu gândul către „Räuber”. Pentru a păstra aerul arhaic al locului şi timpului acţiunii, considerăm mai potrivite pentru traducerea titlului piesei lui Schiller cuvinte precum „haiducii”, „tâlharii”, „lotrii”, sau, de ce nu, „ticăloşii”. Pentru că „Diebe” sunt adevăraţii „hoţi” în română. Dicţionarul german-român oferă, pentru „Dieb”, următoarele traduceri: „1. hoţ, pungaş. 2. lăstar parazit.” Diferenţa minimală pe care am putut s-o redau în traducere, spre a nu produce confuzia cu piesa lui Schiller (sau să nu se considere opera Deei Loher ca fiind o replică la adresa înaintaşului său) a fost cea legată de articulare: „Die Räuber” este articulat („hoţii”), în vreme ce „Diebe” este nearticulat („hoţi”). Engleza a rezolvat problema, traducând Die Räuber ai lui Schiller prin The robbers, iar Diebe, piesa Deei Loher, prin Thieves, ceea ce corespunde întru totul realităţilor germane.

Revenind la diferenţa dintre „Diebe” şi „Räuber” şi consultând dicţionarele germane, regăsim următoarele definiţii: „der Räuber; -s, - jmd., der einen Raub begeht a) /vom Menschen/ veraltend ein frecher, gefährlicher, maskierter Räuber; die Räuber überfielen den Bankangestellten; sie sind Räubern in die Hände gefallen; einen Räuber verfolgen, festnehmen; veralt. Räuber und Gendarm /Kinderspiel/; /übertr./ umg. dieser Mensch war der Räuber seines Glückes; unter die Räuber gehen (in schlechte Gesellschaft kommen); er war unter die Räuber gefallen, geraten; b) /vom Tier/ Marder sind blutdürstige Räuber.“ (DWDS)

În dicţionarul fraţilor Grimm, regăsim următoarea definiţie a lui „Räuber”: „s.m. der da raubt; ahd. roubari raptor, praedo, mhd. roubære, rouber. auf dieser form beruht das umlautlose nhd. rauber, das sich bis ins 18. jahrh. findet: predator rouber, rauber, rober

1) rauber, räuber, der raub begeht oder der den raub zu seinem handwerk macht: rauber, raptor, spoliator.

2) räuber mit näherer bestimmung, wodurch der begriff gewöhnlich genauer auf einen bestimmten fall eingeschränkt wird: der räuber des geldes entfloh mit seiner beute; der räuber seiner sachen

3) räuber, ein raubthier (vgl. rauben 4)


99

4) räuber, nach rauben 5, der unrechtmäszig und gewaltsam entziehende, in verschiedener abstufung des sinnes; in scharfer, zunächst an 1 sich schlieszender bedeutung, von herren, die so gegen unterthanen und schutzbefohlene verfahren:

5) räuber heiszen bei den gärtnern die wasserreiser, die am stamme und den ästen eines baumes ausschlagen, und dem baume die kraft benehmen.

6) räuber, im hüttenwesen das spieszglas, weil es als ein auflösungsmittel die metalle im rauch mit fort nimmt. vgl. rauben 7.

7) räuber, eine schnuppe am licht: räuber, vulg. am brennenden licht, 8) räuber, ein name des wurmkrautes, tanacetum vulgare.“ Pentru „Dieb“, DWDS dă ca definiţii: „der; -(e)s, -e jmd., der fremdes

Eigentum heimlich entwendet, stiehlt: ein gemeiner, schlauer, gerissener Dieb; der Dieb bricht ein, schleicht sich in ein Haus ein; Diebe stiegen nachts durch das offene Fenster in das Schlafzimmer ein, stiegen über den Gartenzaun; Diebe waren am Werk; die Diebe haben alles mitgenommen, weggeschleppt; einen Dieb. auf frischer Tat überraschen, ertappen; Diebe an-, festhalten, festnehmen; einen D. ergreifen, (ein)fangen, verfolgen, vertreiben; haltet den Dieb! /Ruf bei Verfolgung eines Diebes/; der Panzerschrank ist sicher gegen Diebe; sich vor Dieben bewahren, schützen; jmdn. einen Dieb nennen, schelten; jmdn. als Dieb verdächtigen; Wir stehlen uns davon wie Diebe Borchert 76; das Unglück kam wie ein Dieb in der Nacht (kam unverhofft); /sprichw./ Gelegenheit macht Diebe; kleine Diebe hängt man, die großen lässt man laufen; veralt. scherzh. Schelm: Manchmal erbettelt sich der kleine Dieb selbst die Erlaubnis ... mein Schlafkamerade zu sein Goethe Geschwister I“. Iar în dicţionarul fraţilor Grimm aflăm, referitor la „Dieb”: „m. fur. goth. þiubs, ahd. diup diop, mhd. Diep

1. der einem andern sein eigenthum entwendet. 2. wie ein dieb kommen, wie ein dieb in der nacht ist ein bildlicher,

ursprünglich biblischer ausdruck für das plötzliche eintreten unerwarteter und verderblicher ereignisse.

3. im weiteren sinn der welcher einen andern seines eigenthums, ohne es ihm heimlich wegzunehmen, durch list, betrug, wucher, unredlichkeit oder auch durch offene gewalt beraubt. diese bedeutung ist schon früher vorhanden gewesen, im ahd. meridiup pirata, scefdiup tiro, latro, pirata

4. von dieben in uneigentlicher bedeutung spricht ein sinngedicht von LOGAU mit der überschrift diebe menschlichen vermögens.

5. in der ältesten zeit hatte dieb eine mildere, wenigstens nicht schimpfliche bedeutung

6. dieb wird das mark in einer schreibfeder genannt, weil es die dinte an sich zieht,

7. brennt an einem licht ein abgelöster faden als nebendocht, so dasz der talg oder das wachs abflieszt, so heiszt das ein dieb

8. dieb, kräuterdieb, buckelkäfer ein kleiner, in naturaliensammlungen verderblicher käfer“ În dicţionarul fraţilor Grimm regăsim acceaşi idee onform căreia „Dieb” este mai „slab” în privinţa conotaţiilor decât „Räuber”, în timpurile vechi „Dieb” neavând un sens negativ (dicţioanrul fraşilor Grimm oferă, în acest sens, un citat din Parzival.

Cosmin DRAGOSTE

100

O altă problemă de redare în traducere este aceea a dialectului. Există scene în Diebe în care două adolescente fac uz de dialectul vorbit în Berlin. Autoarea a vrut să arate, prin recurgerea la acest aspect, că cele două puştoaice, neutilizând Hochdeutsch, limba literară, se plasează într-o anumită structură socială şi culturală. Redarea în limba română a dialogurilor dintre cele două am efectuat-o prin intermediul limbajului familiar şi argotic (fapt cu care autoarea a fost de acord). Efectuând traducerea pentru Teatrul Naţional din Craiova, dacă aş şi respectat palierele textului original pentru redarea culorii locale, ar fi trebuit să transpun vorbirea Mirei şi a lui Gabi în subdialectul folosit în Oltenia. Ţinând cont de faptul că diferenţele faţă de limba literară română nu sunt deloc mari, s-ar fi pierdut din efect. Tocmai de aceea am preferat să redau poziţionarea socio-culturală a celor două prin apelul la vorbirea argotică, la jargon şi la diferite proceduri reducţioniste specifice limbajului familiar (arătând, în acest mod, că limbajul celor două este disociat de conceptul de „normă”, aşa cum l-ar resimţi, de pildă, Eugen Coşeriu).

Dificultăţi în ceea ce priveşte redarea în română a piesei sunt ridicate de semnele de punctuaţie. Dea Loher nu utilizează semnul întrebării, datorită unor concepţii stilistice proprii, de la care nu face rabat (consideră că semnul întrebării sugrumă propoziţia / fraza şi îi răpeşte orice fel de libertate). În germană, chiar dacă este eludat semnul întrebării, lectorul / spectatorul poate percepe intenţionalitatea interogatorie datorită topicii specifice limbii germane în asemenea cazuri. În română, lipsa semnelor de întrebare conduce la o mai mare deschidere a textului (şi la noi provocări pentru regizor), iar ideea interogativă, dacă nu poate fi semnalată în cadrul respectivei propoziţii, trebuie contextualizată, astfel încât să reiasă interogaţia, în ciuda punctuaţiei de propoziţie afirmativă. Aşadar, este necesar lucrul pe spaţii mai ample, pentru a putea trece ideea dincolo de text şi de redarea sa grafică, respectând, în acest fel, şi dorinţa scriitoarei, aceea de a i se traduce piesa fără a face apel la semnul întrebării (indiferent de limba străină în care se face transpunerea).

Alte specificităţi ale traducerii se leagă de particularităţi mentalitare, sau sociale şi istorice. La un moment dat, în piesă, personajele Thomas şi Monika discută despre o eventuală mutare a acesteia în străinătate, în interes de serviciu, la cererea şefului ei. Thomas, neîncrezător, întrebară: „În străinătate sau la Hunsrück“. Pentru vorbitorul de limbă română, Hunsrück nu spune mai mult decât ceea ce este: adică un masiv muntos cu înălţime medie, din Rheinland-Pfalz. Dea Loher foloseşte denumirea cu un scop precis, dorind a face şi mai pregnantă diferenţa între aşteptări şi realitate: pentru nemţi, Hunsrück a devenit denumirea generică a unui loc de la capătul lumii, rupt de civilizaţie, un fel de „la mama dracu’”, „la dracu’-n praznic”, „unde şi-a-nţărcat mutu’ iapa”, „unde şi-a-nţărcat dracu’ copiii” din română. Sau, dacă decidem să păstrăm în traducere ideea de locaţie situată cumva în afara civilizaţiei, o locaţie generică pentru un stadiu nu foarte avansat de dezvoltare, dar şi să aducem un nume de localitate, atunci, în limba română, am avea corespondente gen „la Palilula, la Cuca Măcăii, la Ciorogârla, la Cucuieţi etc.”

Tot în dialogul dintre Gabi şi Mira apare un alt termen problematic la traducere (deşi, în aparenţă, lucrurile nu stau deloc aşa). Mira este însărcinată, un


101

copil nedorit. Fata doreşte să avorteze, iubitul ei, mai în vârstă decât ea, groparul Josef, se împotriveşte intervenţiei. Gabi o întreabă dacă Josef vrea s-o ia de soţie numai dacă avortează, iar Mira îi răspunde că dimpotrivă, o ia numai dacă păstrează copilul: „GABI: So. – Nimmt er dich nur ohne / MIRA: Nee, nur mit. Stulle nur mit Belag.” (Dea Loher, Diebe, pag.25) În Dicţionarul german-român, „Stulle” este tradus cu sensul său de bază, anume „sandviş”. Iar „Belag” este ceea ce se pune pe sandviş. Ideea este că Josef doreşte să o ia numai dacă este însărcinată, dacă are şi copilul în interior. „Stulle” este sandviş, dar dialectal (termen folosit în nordul Germaniei, mai ales în zona Berlinului). Dicţionarul fraţilor Grimm confirmă faptul că „Stulle” este resimţit dialectal începând cu secolul al XVIII-lea. DWDS defineşte „Stulle” astfel: „die; -, -n norddt. bes. berl. umg. (zusammengeklappte) bestrichene und belegte Scheibe Brot: eine Stulle zurechtmachen, mit Butter bestreichen, mit Wurst belegen; die Stullen machen, schmieren; er hat Marmelade auf der Stulle.“ Pentru traducere, am ales să rămân în domeniul culinar, însă am renunţat la sandviş şi la „Belag”. Am ales varianta „cozonacului”, întrucât mi s-a părut că reda mai bine ideea de înveliş cu umplutură (femeie însărcinată). În plus, cozonacul aduce ca un plus conotativ ideea de „dulce”, iar Mira este o adolescentă care apare ca fiind foarte „dulce” pentru iubitul său vizibil mai matur. În plus, în dicţionarul fraţilor Grimm regăsim această explicaţie pentru „Stulle” (în afară de cea de sandviş): „brodförmig gebackener kuchen von besonderem teig.” Aşadar, ideea cu desertul nu era deloc departe de un înţeles vechi al lui „Stulle”, foarte apropiat de „Christstolle”. Christstolle este un tip de cozonac, sau de chec cu umplutură, prăjitură tradiţională de Crăciun în spaţiul germanic1. Replicile celor două fete sună astfel în română: „GABI: Aşa. – Te ia numai fără. / MIRA: Nooo, numai cu. Cozonacul numai cu umplutură.” În traducerea făcută de către Eynat Baranovski în Israel, s-a preferat termenul de „sandviş”, însă un anumit tip de sandviş, specific bucătăriei evreieşti. Iar în engleză, David Tushingham a decis să nu se complice cu redarea acestui termen, traducerea sa fiind: „GABI: Right – Only going to take you without. / MIRA: No, only with.”

Rămânând în domeniul culinar, găsim în piesă, la un moment dat, denumirea de Königsberger Klopse. Klopse sunt nişte găluşte cu carne. Există mai multe tipuri de astfel de găluşte: în cazul în care carnea tocată din ele este amestecată (porc, vită etc.) vorbim despre Rostocker Klopse. Dacă avem în ele şi peşte alături de carnea de vită sau porc (sardele sau hering), atunci este vorba despre găluşte de Königsberg (Kaliningrad). Am preferat, pentru traducere, termenul familiar românesc de „perişoare”, astfel încât spectatorul / cititorul să-şi poată face rapid o idee despre felul de mâncare respectiv.

Monika, una dintre protagonistele piesei, urmează un „Fernabitur”. Adică un „bacalaureat la distanţă”. Cum în România nu există această formă de bacalaureat, am preferat traducerea prin „liceu la seral”. „Fernabitur” îi pregăteşte pe participanţi pentru a-şi susţine bacalaureatul, însă cursurile se desfăşoară prin metode multi-media, cursurile sunt on-line. Am ales „liceu la seral” deoarece era cel mai apropiat de ideea din germană (o formă de studiu liceal care nu presupune obligativitatea prezenţei). Traducerile efectuate în Anglia, Suedia şi Israel au reuşit să redea perfect termenul original, întrucât cunosc această formă de învăţământ.

Cosmin DRAGOSTE

102

Soţul ei, Thomas, o încurajează să plece în Olanda pentru un nou loc de muncă, fiind ferm convins că un „bac la seral” poate i luat chiar şi în Olanda. Am fost nevoit, în traducere, să păstrez Olanda, deşi românilor nu le spune prea multe această afirmaţie. Ţinem cont de rivalitatea germano-olandeză, de prejudecăţile dezvoltate de cele două popoare unul despre celălalt şi înţelegem că, în acest caz, Olanda devine sinonimă cu un sistem de învăţământ foarte slab, ineficient. Dacă până şi în Olanda poţi lua un examen de bacalaureat…Rămânând la Olanda, am pierdut mult din savoarea replicii, însă dacă aş fi găsit corespondente în prejudecăţile româneşti ar fi însemnat să decontextualizez piesa şi –o relochez nedorit şi nepermis.

Acestea au fost unele dintre aspectele ce ridică probleme la traducerea piesei Diebe de Dea Loher. Este vorba despre provocări care se ridică dincolo de domeniul strict lexical sau sintactic, implicând strategii de ajustări ale tiparelor mentalitare, ale unei semantici de nuanţă.

NOTE

1 Christstollen este atestat, pentru prima dată, în 1329, în Naumburg (Saale). Atestarea menţionează

că era vorba despre o prăjitură destinată episcopului Heinrich. Celebrul Christstollen din Dresda este atestat în 1474. Astăzi există o mare diversitate de Christstollen: cu marţipan, cu migdale, cu nuci, cu mac, cu brânză etc.

BIBLIOGRAFIE

Anuţei, Mihai, Dicţionar român-german, ediţia a II-a, Bucureşti, Editura

Ştiinţifică, 1996. Das deutsche Wörterbuch von Jacob und Wilhelm Grimm, http://germazope.uni-

trier.de/Projects/DWB Das digitale Wörterbuch der deutschen Sprache des 20. Jh., [DWDS],

www.dwds.de Dicţionar german-român, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu

Iordan şi Al. Rosetti”, ediţia a II-a, Bucureşti, Univers Enciclopedic, 2007. Loher, Dea, Diebe, Frankfurt am Main, Verlag der Autoren, 2010. Wahrig Deutsches Wörterbuch, Gütersloh, Bertelsmann Lexikon Verlag, 1997.

ABSTRACT This paper analyses some of the difficulties in the translation of the Dea

Loher's play Diebe into Romanian. We talk about lexical, semantic, textual and contextual difficulties. Efforts have been made to construct a unitary translation, eluding several differences and accounting for various gaps of Romanian in comparison to German.

Key-words: German, Romanian language, translate

IDENTITATE ŞI NUME PROPRIU ÎN ROMANUL PUPA RUSSA, DE GHEORGHE CRĂCIUN

Ilona DUŢĂ

1. Referinţă şi nume propriu Problema referinţei numelui propriu, complicată, pe de o parte, de

desemnarea unor identităţi diferite prin acelaşi semnificant, pe de altă parte, de dificultatea descrierii sensului său, semnalează convenţionalitatea, provizoratul şi relativismul raporturilor limbajului cu realitatea, eterogenitatea compoziţională a limbajului şi accesul interpretativ la real, semiotizarea unor categorii tradiţional concepute în unghiul imanenţei, precum aceea a realităţii. Considerat, fie drept abreviere a unei descripţii definite (teoria Russell- Frege), fie drept un „designator rigid” (Moeschler, Reboul 1999: 155) care fixează un referent fără a avea o semnificaţie (teoria Mill-Kripke), numele propriu balansează limbajul între polul realului obiectualizat, material, de o imanenţă rigidă, respectiv acela al textualizării şi contextualizării decupajelor contingenţei, ilustrând configuraţia hibridă, obiectual-semiotică a constructului realităţii. Exerciţiul teoretic implicat în descrierea funcţionalităţii şi a mecanismului structural al numelui propriu deschide o perspectivă problematizantă asupra a ceea ce în tradiţia gândirii reprezentaţionale a fost conceput drept polul fix, nefisurat şi brut în raport cu care s-au consumat toate eforturile mimesis-ului.

1.1. Teoria descriptivă a referinţei Conform teoriei clasice a descripţiei, cunoscută din lucrările lui Gottlob

Frege şi Bertrand Russell (Devitt, Sterelny 2000: 61), referinţa numelui propriu este detrminată de sensul său (teoria sensului furnizând o teorie a referinţei), acesta fiind dat de o descripţie definită asociată cu numele. În acest cadru teoretic, problema competenţei în folosirea numelui propriu constă în asocierea adecvată a unui nume cu o descripţie (precum asocierea lui Aristotel cu profesorul lui Alexandru), ceea ce implică o teorie a convingerii şi a cunoaşterii (a identifica un subiect printr-un nume înseamnă a sti, a întemeia identificarea pe o valoare de cunoaştere în condiţii justificate). Sensul unui nume este construit ca abreviere a unei descripţii, competenţa în utilizarea acestuia constituindu-se ca acces privilegiat la semnificaţie, nonempiric; eşecul asocierii unei descripţii cu un nume conduce la un impas al sensului şi al fixării referinţei, aşadar, la problema opacităţii şi a numelor vide.

Limitele teoriei clasice a descripţiei (cum ar fi, necesitatea selectării unei baze principale dintre mai multe descripţii, sau cartezianismul metodologic) au fost reformulate şi depăşite în cadrul unei teorii moderne a descripţiei, reprezentate de Peter Strawson şi John Searle (Idem: 65). Aceasta a introdus conceptul mănunchiului de descripţii care definesc sensul numelui şi îi determină referinţa, un nume fiind legat slab de mai multe descripţii, unele având o pondere mai mare decât altele. Teoria modernă a descripţiei surmontează problemele de fond ale teoriei clasice, în special, prin faptul că nu solicită o bază reductivă a acestor

Ilona DUŢĂ

104

descripţii care să se asocieze cu numele girând referinţa, ci descripţiile din mănunchi o găzduiesc pe aceasta împreună, dar cu pondere inegală, conferind mai multă mobilitate şi supleţe sensului. Cantonate, însă, în cartezianism, teoriile descriptive ale referinţei eludează tocmai modul în care limbajul este legat referenţial de realitate, răspunderea referinţei fiind transferată exclusiv în planul descripţiilor care se desemnează unele pe altele, circular, pentru asigurarea raportului cu realul; acest raport a fost preluat ca sarcină principală de către teoriile cauzale ale referinţei.

1.2. Teoria cauzală a referinţei Potrivit teoriei cauzale sau istorice a referinţei, Kripke (Idem: 79) fiind cel

mai cunoscut exponent al acesteia, legătura limbajului cu lumea şi a numelui cu referentul se realizează printr-un lanţ cauzal care conservă şi transmite asocierea originară a numelui cu propriul referent. Referinţa este fixată printr-un botez iniţial, moment al întemeierii cauzale a numelui pe obiect, apoi este transferată, împrumutată de la unii la alţii ca o achiziţie culturală; abilitatea semantică a subiecţilor neparticipanţi la botez se dobândeşte prin împrumut de la subiecţii participanţi, competenţa definindu-se nu ca o cunoaştere despre sens, ci ca sesizare a sensului în înseşi înlănţuirea sa cauzală, genealogică.

Sensul numelui propriu nu se reduce la o descripţie definită, el se constituie şi se livrează în funcţie de modul de prezentare al obiectului filat printr-o reţea cauzală care asigură continuitatea legăturii originare între nume şi referent; această transmitere contingentă a sensului, în contextul legăturilor sale istorice, implică o perspectivă hermeneutică mei realistă, mai suplă şi mai mobilă, capabilă să explice circuitul referenţial şi semantic în conexiune, fără riscul separării descriptivist- cartezianiste a acestora şi blocarea raportului limbajului cu realul.

2. Deconstrucţia identităţii şi a numelui propriu în “Pupa Russa” Ca principal operator identitar şi ca agent al fixării subiectului în lume prin

inserţia în social, numele propriu al personajului telescopat în romanul Pupa Russa suportă un set de strategii deconstructive menite să slăbească şi să problematizeze cantonarea identităţii în ontologia prezenţei. Realitatea şi subiectivitatea sunt simultan supuse unor decompoziţii care lasă să se întrezărească eterogenitatea, impuritatea, precaritatea şi convenţionalitatea acestor constructe, demersul biografic întreprins aici stârnind efecte inverse celor scontate prin modelul clasic al biografiei unificatoare şi centralizatoare, de dezrădăcinare a subiectului din real şi din sine, de slăbire, suspendare sau relativizare a legăturilor de referenţializare (atât în sensul ancorării în lume, cât şi în cel al autocentrării în jurul unei referinţe interne).

Suspendarea referinţei externe şi a imanenţei realului, pe de o parte, exfolierea interiorităţii de învelişurile sale psiho-semantice şi exhibarea structurii palimpsestice a acesteia, pe de altă parte, constituie principala strategie deconstructivă desfăşurată în primele capitole ale romanului printr-un complex montaj realizat în jurul numelui propriu. Desfăcut de legăturile sale obiectiv corporale (ex-fundat, separat de temeiul propriului corp) printr-o retorică a demontării obscene a corpului şi a parodierii numelui prin poreclă, numele propriu


105

este sistematic trecut prin sita strategiilor deconstructive, dezarticulându-i-se întregul aparat funcţional: sunt slăbite şi suspendate amnezic legăturile de întemeiere cauzală a numelui pe purtător, instituite în cadrul botezului, este vidată relaţia cu referentul prin explodarea corpului semantic într-o mulţime de lumi posibile incapabile să surprindă realul, sunt permutate la nesfârşit piesele sale fonetice şi efectele de sens construite fulgurant în această combinatorie etc; deconstrucţia numelui propriu conduce identitatea în impas prin divizarea sa într-un segment feminin şi un segment masculin şi explodează finalmente într-o exterioritate radicală, desemantizându-se şi eviscerându-se (LEONTINA/ un nume cu viscerele la vedere (Crăciun 2004: 39).

Limbajul, identitatea, realitatea sunt redeschise şi investigate, prin demontarea numelui propriu, în structura lor intercalată, întrepătrunsă, amestecată, eterogenitatea texturii numelui devenind relevantă pentru hibridarea şi semiotizarea tuturor acestor categorii gândite tradiţional în orizontul imanenţei.

2.1. Identitate corporală şi nume propriu: suspendarea legăturii dintre nume

şi referent Identificarea Leontinei Guran sub umbrela şi prin girul numelui propriu se

lansează printr-un pachet de strategii deconstructive programate să destituie sistematic fiecare construct identitar edificat în jurul numelui, problematizând şi relativizând orice posibilă întemeiere de sine şi fixare a referinţei pe o bază ontologică evocând fantasma categoriei prezenţei.

Fixarea referinţei prin întemeierea cauzală a numelui pe obiect (respectiv, pe corp) deschide seria alternativelor identificatoare exersate pe parcursul primelor trei capitole (ca prag al întemeierii biografice: Apertura, Nomen, Imago), ancorând indiceal numele propriu de corp şi dezancorându-l parodic prin inversarea numelui în poreclă, respectiv informând întregul prag biografic prin schema ambivalentă a construcţiei şi deconstrucţiei modeluluui de identificare. Într-o manieră ostensivă, numele este ataşat corpului şi, concomitent cu deformarea obscenă la care este supus cu brutalitate şi printr-o pasivizare extremă corpul, i se aplică procedura deconstructivă a răsturnării în poreclă: Iar ciorapii ei de bumbac – îmi vine şi acum să râd! Avea picioare frumoase, de fotomodel (picioare tip Neckermann, cum s-a şi afirmat în acea seară în dormitorul nostru) şi o chema Leontina. Am bârfit-o împreună cu fetele, am râs de numele ei ciudat sau caraghios sau cu totul singular în lumea noastră de Ildi, Cami, Miha, Anne, Cori, Ilse, Mari, şi am ştiut că va trebui să-i găsim o poreclă. […] Leontina! Leontinuşa!... Nuşa, Tinuşa, Tinoaica dracului! (cum striga după ea Violeta supărăcioasa). Leontinica, Tina, Leonica, zbânţuita asta de Leonica! Cine-i dăduse ei numele acesta nesuferit? (Idem: 11). În loc să se consolideze printr-o operaţie de identificare temeinică, să se fixeze reciproc, corpul şi numele, garanţi ai categoriei prezenţei şi a întemeierii, se destructurează într-o estetică a obscenului şi în parodie (numele întors pe dos în variante parodice este atribuit unui referent corporal degradat obscen, anulându-se prin această dublă subversiune, a referentului şi a numelui, înseşi operaţia asignării referenţiale suspectate de iluzia alunecării în ontologia prezenţei).

Deconstrucţia parodică a numelui, corelativă desfigurării obscene a corpului, strategii subversive cu care debutează biografia Leontinei Guran, cumulează un

Ilona DUŢĂ

106

pachet de funcţii metaestetice specific postmoderne, discreditând şi delegitimând iluzia biografistă (coerenţa secvenţială şi unitatea parcursului biografic), profanând într-o manieră carnavalescă ordinea raţionalistă a construcţiei unitare de sine pe fundamentul corpului, respectiv al numelui, punând în criză aderenţa limbajului la realitate, problematizând referentul şi relativizând limbajul prin permutări de sunete şi sens, subminând metanaraţiunea subiectului şi a identităţii. Dacă, potrivit teoriilor cauzale sau istorice ale referinţei (teoria Mill- Kripke), problema atribuirii unui referent numelor proprii se rezolvă prin întemeierea cauzală a numelui pe obiect în cadru instituţional, eludând problematica semnificaţiei şi a convingerilor identificatoare despre referent (numele proprii sunt considerate ca având referent fără a avea o semnificaţie), identificarea deturnată a personajului feminin filat biografic aici împiedică fixarea referinţei, suspendând logica asignării de referent numelui propriu.

2.2. Anamneza identitară: slăbirea legăturii instituite prin botez Suspendarea legăturii dintre nume şi referent, prin dubla operaţie a

deformării caricatural-obscene a corpului, respectiv a răsucirii parodice a numelui în poreclă (inversiune carnavalescă), se prelungeşte, repercutând gestica evacuării ontologice a identităţii, printr-o altă strategie deconstructivă derulată în jurul numelui propriu, şi anume prin slăbirea lanţului cauzal instituit în cadrul ritualizat al botezului. Asumarea propriului nume şi identificarea prin acesta sunt puse în criză de o anamneză nereuşită, exersată pe marginea actului botezării: Cine-i dăduse ei numele ăsta atât de nesuferit? Aflase de la lume, nici ea nu ştia cum, cine-i spusese, când, poate visase, poate-i trecuse pe la urechi o vorbă într-o doară, dar ştia că are o naşă fugită în America. Ea-i dăduse numele ăsta (Ibidem).

Teoriile cauzale ale referinţei tratează problematica numelui propriu pe două segmente, cuplând teoria fixării referinţei prin întemeierea cauzală a numelui pe obiect cu teoria împrumutării referinţei. Întemeierea cauzală a numelui pe obiect se produce în circumstanţele botezului formal sau informal, eveniment în cadrul căruia numele se fixează în prezenţa obiectului cu toată încărcătura de istoricitate şi contingenţă imanente dimensiunii realului; identificarea astfel realizată istoric va fi preluată, însuşită, repetată de o reţea de utilizatori care conservă, arhivează, rememorează circumstanţele originare ale inserţiei sociale a numelui fixat pentru totdeauna de referent. Dacă teoria fixării cauzale a referinţei explicitează genul de legătură instituită între nume şi referent printr-un act de limbaj specific, precum botezul, teoria împrumutării referinţei intervine pentru a elucida condiţiile menţinerii acestei legături cauzale în circuitul istoric şi interpretativ în care numele, achiziţionat de la alţii, rulează în diverse contexte fără a-şi modifica, opaciza, sau fără a-şi pierde referentul asignat iniţial. Competenţa utilizării numelui propriu se dobândeşte printr-o astfel de reţea cauzală a împrumutării referinţei de la subiecţii participanţi la actul istoric al fixării legăturii dintre nume şi referent prin botez, arhivarea referenţială producându-se sub forma unor „lanţuri de desemnare” (Devitt, Sterelny 2000: 81) care conservă identitatea sub nume.

Anamneza identitară dezvăluie slăbirea lanţurilor cauzale, de desemnare, voalarea alterităţii colportoare a convenţiei originare de fixare a referinţei numelui propriu (aflase de la lume, nici ea nu ştia cum, cine-i spusese), opacizarea sensului


107

propriului nume şi destabilizarea competenţei cognitive de utilizare a acestuia (poate visase, poate-i trecuse pe la urechi o vorbă într-o doară), seria regresiilor referenţiale atingând limita desemnării originare de către o naşă nedefinită, fugită în America, aşadar atingând o bază cauzală vidă. Pulverizarea sensului, diluarea competenţelor cognitive, ştergerea memoriei şi depersonalizarea subiecţilor abilitaţi în folosirea numelui sunt simptomatice pentru deriva identităţii subminate chiar dinlăuntrul nucleului său nominal. Multiplele dezarticulări în lanţ produse în reţeaua funcţională a numelui propriu destituie autoritatea acestuia ca prim operator identitar în istoria personală a subiectului, creând breşa problematizării identităţii, a sensului, a biografiei ca parcurs unitar, a tuturor categoriilor subiectivităţii subîntinse de un discurs al temeiului, al autonomiei şi al prezenţei. Într-o asemenea glisare a instanţelor şi a categoriilor de întemeiere a numelui propriu, singura trăsătură stabilă transmisă subiectului pe meandrele unei reţele cauzale destrămate, eliptice, dintr-un mănunchi de trăsături posibile care ar fi putut articula sensul nominal şi ar fi putut identifica purtătorul, este tocmai aceea investită cu semantismul amneziei şi pierderii, şi anume cuvântul fugită: Când auzise cuvântul fugită, văzuse totul. […] A văzut totul, o siluetă greoaie (naşa ei, o femeie cu fundul mare?) de leliţă, picioarele ei groase în ciorapii negri de aţă apucând-o în grabă în sus, spre culmea dealului din spatele grădinii bunicului Tase… […] Naşa ei Leontina îi lăsase cadou numele ăsta şi gata, peste câteva luni dispăruse. Nimeni nu ştia cum, ea era foarte mică, nu împlinise încă un an. A fugit peste graniţă (iar aceste cuvinte îi rămăseseră multă vreme în minte ca formula misterioasă a unui descântec) şi nimeni n-a mai primit nici un semn de la ea (Crăciun 2004: 11, 13).

2.3. Proiecţii ale numelui propriu: identitatea vidă sub un halo de lumi

posibile Slăbirea lanţurilor cauzale şi a competenţei de utilizare a numelui propriu,

disoluţia sensului ca „proprietate de a desemna prin acel tip de lanţ” (Devitt, Sterelny 2000: 80), evacuează numele de interioritate, de corpul său semantic-referenţial, frustrându-l de funcţia originară, aceea a identificării subiectului purtător, şi proiectându-l într-un halo de posibilităţi care îi intensifică deriva, relativismul şi vidul: Însă numele ăsta, Leontina, era un nume tâmpit. Nu-i plăceau nici sunetele nici sensul lui. Nu-i plăceau nici literele, când trebuia să la scrie. […] Îl primise în dar ca pe un bolovan pe care trebuia să-l ţii degeaba în braţe până îţi vine rău de oboseală. Era o greutate (un rucsac? Nu un rucsac!) pe care o căra zilnic în spate (Crăciun 2004: 13).

Criza identităţii, corelativă unei crize a sensului declanşate nucleic, chiar în aria numelui propriu, ca operator central al reţelei personale de sens, se adânceşte, aşadar, secvenţial, inhibarea memoriei nominale şi a legăturilor genealogice de arhivare şi utilizare a numelui inducând treptat un blocaj semiotic (nici literele, nici sunetele nu mai pot articula semnificaţia şi nu-şi mai pot asigna referentul). Deriva intrasemnică a componentelor semnificante şi semantice angrenează glisarea referenţială haotică în jurul unor referenţi aparţinând celor mai stranii combinaţii ale registrelor realului: Putea să fie un nume de vacă, de ciocănitoare schioapă ţinută în colivie, un nume de bivoliţă murdară de noroi sau de femeie bătrână cu

Ilona DUŢĂ

108

şorţ şi fuste creţe. N-ar fi fost nimic să ţi se spună Leontina când tu erai o băbuţă care merge la sapă sau stă acasă iarna şi împleteşte fulare, mănuşi. Dar nu era un nume de fetiţă, nici un nume de fată în uniformă de şcoală (Ibidem).

Proiecţiile referenţiale explodate în jurul imposibilităţii asumării numelui propriu, a disfuncţionalităţii semiotice a acestuia, suma descripţiilor delegate să îi exprime sensul preluând sarcina referinţei, toate aceste parcursuri intra şi extrasemnice menite să probeze consistenţa numelui propriu şi capacitatea de identificare denunţă vidul referenţial deschis sub combinaţiile de sunete şi sensuri, întemeiat pe un vid corporal (subiectul fiind supus simultan deconstrucţiei corporale şi nominale). Filat prin diverse variante semantico-referenţiale şi fonetice, numele Leontina este un nume vid, de-fundamentat, incorect întemeiat pe obiect (ceea ce face un nume propriu să fie considerat vid este „faptul că reţeau nu este corect întemaiată pe un obiect” (Devitt, Sterelny 2000: 85)). Calificat de Kripke drept designator rigid, capabil să desemneze acelaşi obiect în toate lumile posibile, numele propriu imposibil de asumat în cazul Leontinei Guran îşi pierde rigiditatea, se fluidizează, acoperă nelimitate metamorfoze referenţiale, probează lumi posibile şi proiecţii subiective diverse, se volatilizează, deschizând subiectului enigma identificării prin nume: Numele, o cupolă de biserică. Mistica secretă a numelui, între ea şi numele ei câteva fire puternice de sfoară de mătase (Crăciun 2004: 14).

Sfărâmarea referenţială şi eterogenitatea realului (raportul dintre cuvinte şi lucruri, dintre limbaj şi realitate se complică în măsura în care unitatea referenţială este sublimată cultural, impură) repercutează în aria numelui propriu printr-o dematerializare a referentului (deconstrucţia corporală a subiectului şi sfărâmarea perspectivistă într-un puzzle de ipostaze şi roluri ale istoriei personale), având ca efect diseminarea într-o multiplicitate de semnificaţii indecise, fragmentare, mobile, de o volatilitate mistică. Relativizată, problematizată şi suspendată, referinţa numelui propriu balansează între ceea ce teoriile specializate desemnează prin abordarea descriptivistă (Frege, Russell), respectiv, cauzală (Kripke) a acestora: numele Leontina se răsuceşte şi se destramă între un corpus de semnificaţii glisante (posibile, contingente, necesare, dorite sau repudiate) şi o întemeiere convenţional-cauzală erodată de amnezie. Nu numai că ar putea designa entităţi referenţiale incompatibile, de o eterogenitate care mutilează realul (putea să fie un nume de vacă, de ciocănitoare şchioapă ţinută în colivie, un nume de bivoliţă murdară de noroi sau de femeie bătrână), dar suscită pachete de semnificaţii în derivă, dezertate de la orice principiu ierarhic sau de la o bază, rizomatice: Pentru că deasupra numelui ei pe care nu-l putea suporta acum se înălţa numele ei de mai târziu, când va fi femeie. Leontina, numele ăsta nu i-ar fi plăcut nici atunci, simţea asta. Nu era un nume pentru o doamnă care să intre într-o sală de cinematograf la braţul unui bărbat elegant (Ibidem).

Dacă, potrivit teoriilor descriptive ale numelor proprii, semnificaţia şi referinţa acestora se construiesc prin raportare la un mănunchi de descripţii, unele având o pondere mai mare decât altele, în funcţie de actualizarea contextuală a numelui, descripţiile nominale ale Leontinei sunt suspectate de inadecvare la orice rol situaţional în care încearcă să se proiecteze subiectul; nici una din descripţiile tatonate nu sunt resimţite ca suficiente pentru a prelua sarcina referinţei, periplul


109

prin semantica numelui eşuând într-un descriptivism circular. Exersat în termeni modali (după logica modală a adevărului necesar sau contingent prin care se articulează teoria lumilor posibile) şi deschis perspectivist spaţiilor mentale (a căror teorie eludează referentul, preocupându-se de raportul dintre cuvinte şi constructe mentale), numele Leontina explodează într-un eşafodaj formal suprastratificat, palimpsestic, sublimat în sens mistic; eşecul referenţializării denunţă o criză a realului (a raportării la real prin constructe stabile) corelativă celei a identificării prin prisma numelui propriu. Acordarea kripkeană a teoriei numelui propriu cu aceea a lumilor posibile, specificată prin intermediul conceptului de identitate în toate lumile posibile, respectiv de adevăr necesar, relevă un blocaj epistemic şi metafizic: conform ideii de „necesitate în sens epistemic” (Moeschler, Reboul 1999: 153) (întemeiată pe o cunoaştere apriori, idenpendentă de experienţă), identitatea Leontinei Guran nu rezistă probei realului, experimentării imaginare a unui repertoriu de ipostaze şi roluri; conform ideii de „necesitate în sens metafizic” (Ibidem) (necesitatea desemnând ceea ce nu poate fi diferit), identitatea prefigurată sub învelişul numelui Leontina este pulverizată în fluxul schimbării, al demultiplicării în variate identităţi posibile până la vidarea într-un tranzit diferenţial pur.

Vidul numelui propriu şi al identităţii este resimţit, de altfel, la capătul exerciţiilor de deconstrucţie şi reconstrucţie desfăşurate sistematic pe toate segmentele şi la toate nivelele numelui, de însuşi subiectul dezamăgit să surprindă în propriul nume un înveliş fără substanţă, o formă goală, o coajă: Dar înainte de clipa când a înţeles că mâna ei dreaptă are apucături de băiat şi că stânga e mai lipsită de vlagă, mai leneşă şi mai gingaşă, a fost cealaltă clipă, ziua în care cuvântul paraşută, legat până atunci în mintea ei de cuvântul pară (şi de ideea de rece- dulce-auriu- zemos- moale), a dezamăgit-o, a enervat-o, aproape s-o facă să plângă de necaz, pentru că a văzut că paraşuta nu e o pară, ci cel mult o jumătate de măr sau o coajă rotundă de pepene verde. Avea oare atunci mai mult de opt ani? (Crăciun 2004: 15). Evacuarea numelui de sens şi sesizarea ambivalenţei acestuia, masculin- feminin (N-ar fi fost mai bine să-şi strângă numele doar în câteva litere? Tina, aşa cum o alinta bunica vitregă, de peste deal? De ce nu Leon, Leona, aşa cum n-o mai striga nimeni? Fetiţa Leon, cu nume de băiat. (Idem: 14)), se produce în contextul ideologizat al devierii limbajului în raport cu realul, când paraşuta descoperită împreună cu un grup de copii la opt ani şi devenită motiv de persecuţie politică îi semnalează dezontologizarea limbajului sub presiunea ideologicului. Divizarea numelui şi a identităţii survine prin alunecarea în unghiul represiunii politice, desemantizarea limbajului şi deriva formală, incapacitatea referenţializării fiind simptomele distorsionării şi mutilării realului sub acţiunea aparatului totalitar.

2.4. Leon-Tina, numele divizat şi eviscerat Produsă sub impactul represiunii politice, scindarea generică a identităţii

(masculin-feminin, Leon şi Tina) repercutează în aria numelui propriu printr-o serie de anamorfoze semantico-referenţiale şi fonetice, dincolo de care, evacuat de interioritate şi de sens, numele devine suprafaţa înscrierilor sociale, disponibilitate pentru parcursurile exteriorităţii, încrucişare rizomatică de trasee semnificante,

Ilona DUŢĂ

110

nelimitate şi deschise: Poate că Leon a început să se nască în trupul ei de fetiţă plăpândă la nici două zile după întâmplare (băieţii s-au bătut până s-au umplut de sânge, iar fetele au târât paraşuta la deal şi au îngropat-o la loc – ea a fost cu ideea s-o îngroape şi să nu mai spună la nimeni), când, într-o dimineaţă, a venit plutonierul Ioviţă şi i-a dus pe toţi la postul de miliţie şi i-a luat la întrebări şi le-a umflat palmele cu o vână de cauciuc (Idem: 20). Violentată ideologic, identitatea se fracturează în falii mentale induse prin mecanismul represiunii totalitare, pasivitate-reactivitate, neputinţă-revoltă, feminin-masculin (Tina se simţea nevinovată, prea mică, lipsită de putere. Dar neputinţa şi îndârjirea din carnea ei revoltată aveau atunci nevoie de sufletul unui băiat (Idem: 22)), dezvăluind fragilitatea texturii semiotice a subiectivităţii, inscripţionarea socială şi ideologizarea materiei afective. Construcţia realităţii şi a identităţii se împletesc şi se determină în mintea Leontinei Guran într-o sintaxă mentală ambivalentă, în care coexistenţa generică masculin-feminin (şi băiat şi fată) provocată de simultaneitatea stărilor neputinţă-revoltă, la rândul lor, suscitate prin bruscarea afectivităţii de intruziunea ideologicului, pune în criză subiectivitatea personajului şi raportul acestuia cu realul. De aici, glisarea continuă între cuvinte, stări mentale şi realitate, decompoziţia semnificaţiilor, probarea raporturilor dintre cuvintele lingvistice şi limbajul mental, permutările fonetice, semantice şi referenţiale, poziţionarea subiectului în apertura dintre limbaj şi real din care derivă clivajul identităţii (nu întâmplător, primul capitol al romanului, consacrat în mare măsură numelui propriu, se intitulează Apertura).

Divizat mental şi generic (neputinţă-revoltă, masculin-feminin), numele Leontina se scindează lingvistic în Leon şi Tina, pradă exersărilor nesfârşite ale raporturilor dintre sunete, semnificaţii şi stări afective, probându-şi toate dimensiunile intra şi extrasemnice, pulverizându-se într-o explozie de lumi posibile şi automistificându-se în inepuizabile simbolisme: Numele ei e un cuvânt rupt în două, ca noaptea şi ziua, ca lumina şi umbra, iată ea e un copil curios şi neastâmpărat, apoi o fetiţă, o fată, o femeie, o babă surdă şi foarte bătrână, cu două suflete şi două respiraţii şi două porniri: se trezeşte în întunericul lui Leon şi apoi zboară împreună cu Tina prin cortina luminoasă a zilei. Tina simte că Leon e aceea parte din corp şi din creier de care ea se teme. Se teme de miezul închis într-o mie de straturi de rumeguş celular şi de ceară ribonucleică al băiatului Leon. Pentru că Leon-cuvântul e în realitate Leon-băiatul-din- pielea-ei pe care ea îl recunoaşte imediat după dorinţe şi stări (Idem: 37). Procesul de fixare referenţială a numelui propriu coincide, astfel, cu un travaliu al identificării desfăşurat prin interferenţa şi deplasările dintre limbaj, gândire şi semnificaţie, ca încercare de adecvare şi echilibrare a componentelor lingvistice, perceptive, psiho-afective şi reprezentaţionale. Tatonată din toate unghiurile, proiecţia egalităţii cu sine, a imanenţei identitare, se dezarticulează concomitent şi proporţional cu efortul echilibrării, oglindindu-se prin dezarticularea lanţurilor semantico-referenţiale în genealogia numelui propriu; relaţia dintre Leon-cuvântul şi autoproiecţia propriei componente masculine, Leon-băiatul-din-pielea-ei, este filată printr-o subtilă alchimie afectivă (după dorinţe şi stări), dar şi printr-o anumită turnură situaţională (incidentul legat de descoperirea unei paraşute, în copilărie), respectiv prin înlănţuirea unor efecte de sens dificil de reconstituit şi de gestionat.


111

Din perspectiva filosofiei limbajului, descrierea relaţiei dintre gândire şi lume convoacă un ansamblu de teorii, dintre care M. Devitt şi K. Sterelny (2000: 160) menţionează cuplajul teoriilor indicării cu cele teleologice ca elucidante cu privire la problema fixării referinţei. Relevantă pentru compoziţionalitatea limbajului, fixarea referinţei se dovedeşte o problematică deosebit de complexă, întrucât „ fixarea referinţei unui cuvânt lingvistic depinde de fixarea referinţei cuvântului mental pe care îl exprimă”, iar aceste raporturi mentale sunt atât de filate încât „ cuvântul unei persoane poate depinde, din punctul de vedere al referinţei, de alte cuvinte pe care ea i le asociază”, legătura cuvintelor cu lumea realizându-se indirect, „prin mijlocirea legăturilor directe ale altor cuvinte cu lumea” (Idem: 155). Conform teoriilor indicării, fixarea referenţială se realizează dintr-o perspectivă perceptuală asupra semnificaţiei şi printr-o corelare temeinică cu situaţia indicată (referinţa derivă din semnificaţia întemeiată perceptual); conform teoriilor teleologice, semnificaţia şi referinţa se fixează pe un suport teleologic, funcţional şi selectiv („Astfel, la urma urmei, o anumită convingere ar putea să aibă o funcţie biologică, una derivată din funcţia mecanismului care a format-o. […] Trebuie să se arate că funcţia unei dorinţe este de a reprezenta starea particulară care ar face-o adevărată.” (Idem: 159)). Complementaritatea celor două teorii relevă eterogenitatea limbajului şi caracterul reticular, filat, multiplu întemeiat al raportului său cu lumea.

Ţinând seama de aceste raporturi, cuplarea cuvântului Leon cu realitatea psihismului masculin (Leon-băiatul-din-pielea-ei) decurge situaţional (prin întemeierea perceptuală pe noua stare afectivă dobândită în cursul acelei nefericite experienţe) şi teleologic (în funcţie de dorinţe şi stări prin care se realizeayă selectiv anumite decupaje semantice). Proiectat în imperiul dorinţei, corpul fonetic al cuvântului Leon trezeşte cele mai sublimate asocieri şi simbolisme: Leon, copil răsfăţat în transparenţa transcendentă a sunetului E unde zacînzecite golul abstract şi nobleţea, spiritul şi răceala. Şi dincolo de acest sunet, lângă el, în prelungirea lui, O- înălţimea şi adâncimea, O- lumina, O- şoimul lumii sonore. E- întinderea câmpiei, laptele verde, liniştea îngheţată, gheţarul topit (Crăciun 2004: 37).

În mod similar, este deconstruită fonetic şi supracodificată simbolic particula nominală Tina (Dar câtă bucurie de a te accepta aşa cum eşti cloceşte în numele Tina! Ce tinereţe a sunetelor subţiri şi pure, ce timiditate energică! […] I e profund, magnetic, intim, irezistibil, impentinent. I este sunetul conţinuturilor vii, cu ascuţişuri şi colţi, I chicoteşte, I chiţăie, chirăie, e nebunia şi surpriza dinaintea lui A: TIIIIII – NAAAAAAAAA!… (Idem: 38)), aceste eşafodaje semantico-simbolice funcţionând în direcţia smulgerii numelui din real, deconectării referenţiale, pulverizării şi volatilizării sale ca replică la varianta consolidării în imanenţă. Eviscerarea numelui se produce prin tăietura centrală aplicată acestuia , secţionându-l în Leon şi Tina, ca explozie a ultimului rest de interioritate încorporată în numele propriu şi ca subversiune a identităţii fundamentate prin corpul său nominal în ontologia prezenţei: LEONTINA/ un nume cu viscerele la vedere. Analog al „corpului fără organe”, (conceptualizat de G. Delleuze, F. Guattari 2008: 14), numele eviscerat se demultiplică prin fiecare fonetism într-o

Ilona DUŢĂ

112

infinitate de canale şi coduri la dispoziţia exteriorotăţii, devenind, dintr-o entitate autocentrată, un joc de suprafeţe expuse înscrisurilor socio-ideologice şi culturale.

BIBLIOGRAFIE

Bidu-Vrânceanu Angela, Cristina Călăraşu, Liliana Ionescu- Ruxăndoiu, Mihaela

Mancaş, Gabriela Pană Dindelegan, Dicţionar de Ştiinţe ale limbii, Bucureşti, Editura Nemira, 2005.

Crăciun, Gheorghe, Pupa Russa, Bucureşti, Editura Humanitas, 2004. (Crăciun 2004)

Deleuze Gilles, Guattari, Felix, traducere de Bogdan Ghiu, Capitalism şi schizofrenie. Anti- Oedip, Piteşti, Editura Paralela 45, 2008. (Deleuze, Guattari 2008)

Devitt Michael, Sterelny, Kim, traducere de Radu Dudău, Limbaj şi realitate, Iaşi, Editura Polirom, 2000. (Devitt, Sterelny 2000)

Ducrot Oswald, Jean-Marie Schaeffer, Noul dicţionar enciclopedic al ştiinţelor limbajului, traducere de Anca Măgureanu, Viorel Vişan, Marina Păunescu, Bucureşti, Editura Babel, 1996.

Hutcheon, Linda, Poetica postmodernismului, traducere de Dan Popescu, Bucureşti, Editura Univers, 2002.

Kripke, Saul, Numire şi necesitate, traducere de Mircea Dumitru, Bucureşti, Editura All Educational, 2001.

Maingueneau, Dominique, traducere de Raluca-Nicoleta Balaţchi, Alexandra Cuniţă, Pragmatică pentru discursul literar, Iaşi, Editura Institutul European, 2007.

Moeschler Jacques, Reboul, Anne, Dicţionar enciclopedic de pragmatică, traducere de Carmen Vlad, Liana Pop, Cluj-Napoca, Editura Echinox, 1999. (Moeschler, Reboul 1999)

ABSTRACT Developed in correlation with the problematics of identity, the problematics

of the proper noun of the novel “Pupa Russa” by Gheorghe Crăciun sets into crisis fundamental categories such as those of language, reality, subjectivity.

Subject to some strategies of deconstruction, the proper noun is semiotically decomposed, its relation being problematized with the referent, with the bearing subject, with its own semantic and phonetic body.

Key words: identity, proper noun, reference

CAMBIAMENTI DI NOME IN AMBITO RELIGIOSO

Denisa IONESCU Universitatea „Babeş-Bolyai”, Cluj-Napoca

L’entrata in monastero significa, per colui che fa questa difficile scelta, cambiare radicalmente vita, rinunciare alle persone care, ai piaceri personali, a tutto quello che può essere stato di grande importanza una volta, e dedicarsi interamente a Dio. Per fare questo, però, deve rinascere, liberarsi dai peccati, diventare puro. In un certo modo, ad ognuno di noi viene data questa possibilità di cominciare la nostra vita privi del peso del peccato degli antenati. È la grazia offerta a noi nel momento del battesimo, cioè è la morte di Cristo che opera in ciascuno di noi: ci libera dal peccato e ci pone in una condizione di giustizia. In questa prospettiva è significativo che la tradizione abbia visto a lungo nella professione monastica un secondo battesimo, testimoniato dal nuovo nome che il monaco riceve al momento dell’offerta di se stesso al Signore.

Si tratta di una rinascita, verificatasi anche attraverso il cambiamento di nome, per il chierico ortodosso che decide di intraprendere il percorso monastico. Però, l’atto di adottare un altro nome in ambito religioso, in generale, e quando si entra in convento, in particolare, deve essere ricondotto al momento essenziale della vita di ogni persona religiosa: il battesimo. Secondo padre Dumitru Stăniloae (1958: 378) il battesimo rappresenta il nostro legame con la divinità, in quanto atto attraverso il quale l’essere umano entra nella luce del dono divino. Soltanto nel momento in cui sente il suo nome pronunciato da Dio, l’essere umano risponde veramente e si identifica con tale nome. È per questo che all’individuo, durante il battesimo, viene dato un nome, perché esso rappresenti il legame stabilitosi tra lui e Dio, un legame che deve rispettare e onorare. Gesù stesso, battezzato nel Giordano, ha insegnato così la necessità del battesimo come sacramento fondamentale per l’introduzione dei fedeli nella Chiesa e ha ripetuto, nel suo famoso dialogo notturno con il discepolo Nicodemo, che “se uno non nasce dall’acqua e dallo Spirito, non può entrare nel regno di Dio” (Sacra Bibbia, Vangelo secondo Giovanni, Capitolo 3, versetto 5).

Come in ambito cattolico, anche l’ortodossia richiede una cerimonia che segni la rottura del laico dalla vita mondana, dalla famiglia, dagli amici, perché possa cominciare la sua nuova vita dedicata a Dio. Il rito - chiamato la tonsura monastica - rappresenta lo sposalizio tra il frate e Gesù e, allo stesso tempo, un nuovo battesimo. La tonsura, simile a quella attuata nel momento del primo battesimo, ma anche il cambiamento del nome senza conoscere il nuovo nome, simboleggiano la rinuncia alla propria volontà, la morte del vecchio uomo e la rinascita del nuovo, migliore, puro, più vicino a Dio. Infatti, il battesimo significa, per l’individuo che viene battezzato, la morte del peccato ancestrale e la possibilità di una vita che abbia tutte le premesse necessarie per l’avvicinamento a Dio.

Denisa IONESCU

114

L’entrata in monastero del monaco avviene durante la celebrazione della Santa Messa dato che essa presenta la vita e il sacrificio di Gesù sul Golgota il cui frutto è proprio il monaco che viene ad unire la sua vita a Dio. La vera cerimonia inizia con le forbici che tagliano il velo che impedisce la conoscenza di Dio. Non solo il monaco è d’accordo con il taglio ma persino bacia le forbici, i mezzi fisici e morali tramite i quali avviene la rottura dell’anima e della mente dalle passioni. Questo è l’ultimo giorno della vita del monaco in cui esso ha avuto opinioni e volontà proprie. Il nuovo frate viene vestito, gli viene dato il rosario e gli viene detto: “Fratello nostro – e viene chiamato con il nuovo nome – ricevi la spada dello Spirito che è la parola di Dio” (Rânduieli călugăreşti 2003: 87). Il rosario è simile alla spada. La preghiera è la spada dello Spirito che taglia i pensieri indegni e cattivi attraverso il Nome di Gesù. Grazie al nome di Gesù possiamo sconfiggere i nemici, dato che non c’è arma migliore nei confronti del diavolo, in terra o nel cielo. Alla fine della Santa Messa, al nuovo frate viene dato un Vangelo perché gli rimanga impresso nell’anima questo nuovo testamento che gli fu offerto sempre in quanto dono di Gesù. I fedeli che hanno partecipato alla messa baciano il Vangelo e la Croce del nuovo monaco chiedendogli quale sia il suo nome. Il frate risponde con il nuovo nome datogli dai superiori e che deve onorare.

Gli esempi e la rilevanza dei nomi adottati dai frati in seguito al loro secondo battesimo sono infiniti come infinito è anche il numero di coloro che giorno dopo giorno decidono di dedicare la loro vita a Dio. Ci si soffermerà, nelle prossime righe, soltanto su alcune situazioni di particolare interesse e rilievo. È il caso del monastero di Balaci, provincia di Teleorman, all’interno del quale sette frati stanno cercando di far rivivere la tradizione monastica lottando con le carenze e con la solitudine della campagna, ma soprattutto con la triste realtà di una regione in cui da 350 anni non viene più eretto nessun monastero. Il superiore del monastero si chiama Antonie ed ha avuto una vita difficile sin da quando era bambino. Non sempre ha amato la Chiesa, anzi, a dodici anni aveva deciso di suicidarsi, però, un attimo prima di portare a termine il tragico intento, gli apparve nella mente l’immagine divina, si rese conto del grave peccato che stava per commettere, fece il segno della croce e promise a Dio di farsi frate. Presto dimenticò le promesse fatte e anche Dio fino a quando, mesi dopo, da solo nella foresta, fu circondato dai lupi. Rinnovò la sua promessa a Dio e subito i lupi lo lasciarono passare. Diventò così frate e poi superiore e prese il nome di Antonie – il padrone e il domatore dei lupi.

Un caso che non può essere tralasciato è quello del frate Onufrie, l’ultimo autentico eremita della Romania, colui che è anche il più vicino al cielo: vive a 1800 metri di altezza nell’anima della foresta, sul monte Postãvaru dove la neve persiste ben otto mesi all’anno. Vive da solo, scende dalla cima della montagna soltanto tre, quattro volte all’anno e, malgrado la neve, che durante l’inverno arriva fino ai tre metri di altezza, non si lamenta e non si sente mai solo perché con lui c’è sempre Dio. La sua vita è la foresta con i suoi animali e, soprattutto, le quotidiane preghiere rivolte alla divinità. È convinto che anche il suo nome monastico sia un segno divino perché gli fu dato dai suoi superiori senza che lui sapesse che anche


115

Sant’Onufrie visse in luoghi solitari, lontano dal mondo, ed è fiero di aver seguito l’esempio del suo predecessore senza nemmeno saperlo. Ciò significa che, ancora una volta, la volontà divina si è manifestata. Infatti, Sant’Onofrio visse 1600 anni fa nel deserto egizio e condusse una vita solitaria dedicata a Dio. Il nome gli fu dato dai genitori, ormai anziani, i quali avevano quasi perso la speranza di avere un figlio e scelsero Onufrie che significa sempre felice (http://reportaj.-crestinortodox.ro).

La variegata galleria dei nomi monastici include anche il caso dei frati che scelsero personalmente il loro nome. Tra gli esempi più eloquenti, anche se non specificamente romeno, rammentiamo quello dei fratelli Constantino e Michele, conosciuti in ambito religioso come Cirillo e Metodio. I due religiosi hanno svolto un’ampia opera missionaria nell’Europa Centrale del IX secolo e furono chiamati gli Apostoli degli Slavi. Furono loro ad inventare un nuovo alfabeto – l’alfabeto cirillico dal nome di San Cirillo - e ad offrire al mondo slavo la traduzione della Bibbia, della Santa Messa e dei riti ecclesiastici. I nomi monastici che hanno adottato esprimono le caratteristiche della loro vita. Cirillo viene dal greco Kurios – Dio oppure tratto appartenente a Dio; c’è anche la forma Kyrie conosciuta dall’invocazione Kyrie eleison – Dio, abbi pietà di noi!. In quanto nome di persona Cirillo significa persona dedicata a Dio. Metodio esprime il ruolo di eterno compagno di suo fratello, Constantino. È un composto di meta – con, vicino a, e hodos – strada, cammino, e significa colui che accompagna l’altro su una via intenta a raggiungere una certa meta (http://ercis.ro).

Sono tanti i frati, diventati poi santi, che rimasero nella storia e soprattutto nella mente e nell’anima della gente, i quali hanno un nome monastico accompagnato da un altro che fu dato loro in seguito a diversi aspetti della vita che condussero. È il caso di San Daniele conosciuto dai fedeli come San Daniele l’Eremita per la sua vita trascorsa in solitudine e preghiera. La Chiesa chiama il più importante santo della Moldavia anche San Daniele il Nuovo per distinguerlo dal profeta dell’Antico Testamento, tralasciando, in questo modo, il suo nome di battesimo che fu Dumitru. Una storia simile è anche quella di San Giovanni chiamato dal popolo San Giovanni di Prislop perché fu là, a Prislop, che passò la sua vita religiosa, all’inizio nel monastero e poi, desideroso di avere una vita ancora più tranquilla e solitaria, in un luogo a 500 metri dal monastero, in cui costruì da solo, con grandi difficoltà, quella che viene oggi chiamata la casa del Santo. Fu qui che visse il resto della sua vita digiunando e pregando continuamente e fu chiamato il Pio Eremita oppure San Giovanni di Prislop.

Non si è ancora fatto nessun riferimento alle suore, le quali seguono lo stesso rito per entrare in convento. Un modello di vita monastica, di dedizione, di obbedienza e di spirito di sacrificio è suor Arsenia, la priora del monastero Viforata, provincia di Dâmboviţa. Desiderava farsi suora sin da piccola, però il padre glielo ha impedito perché era ancora minorenne. In seguito alla morte del padre e a tanti miracoli di cui fu testimone, decise di entrare nel monastero e fu discepola di frate Arsenie Boca, il cui nome le trasmesso quando diventò suora. Non a caso il frate le diede il suo nome: fu la prima e la più cara delle sue novizie è

Denisa IONESCU

116

le diede il nome di Arsenia in quanto legame e consolidamento di un’opera che doveva essere protratta anche dopo la sua morte e cioè la fondazione di un nuovo monastero. Figlia spirituale del padre, suor Arsenia non solo ha adottato il suo nome, ma soprattutto il fervore della sua preghiera, le letture del Salterio e delle vite dei santi, la forza di affrontare ogni prova (http://www.formula-as.ro) grazie alla fede in Dio.

Un altro modello esemplare di vita monastica lo riscontriamo nel convento di Jiţianu, provincia di Dolj, nella persona della priora Siluana. Le radici del suo nome possono essere facilmente indovinate dai fedeli e collegate al Pio Siluan, colui che trasmise a tutti noi che viviamo le numerose tentazioni dell’epoca presente, la parola di Dio: “Tieni la tua mente nell’inferno e non disperare” (http://capela-sf-siluan.ro). Nato con il nome di Simeon Ivanovici Antonov in Russia, Santo Siluan percorse la via più difficile e dolorosa per conoscere Dio – quella del senso di smarrimento che strazia l’anima del fedele. Per ben quindici anni esperimentò continue alternazioni tra le visite della divinità e momenti di smarrimento accompagnate da intensi attacchi demoniaci. La ricompensa di tutto ciò non tardò di mostrarsi nella forma delle numerose visioni che ebbe del nostro Signore e che lo aiutarono ad andar avanti. Tutti i consigli che gli furono dati da Gesù sono stati presentati ai fedeli nel libro che il Santo scrisse ispirato dalla sua straordinaria esperienza interiore. Ed è qui il legame con suor Siluana, colei che ha tradotto le parole del Santo e le ha seguite come programma per condurre la sua vita. Confessa la priora: «San Siluan mi ha aiutato molto e ho vissuto seguendo la sua parola nel senso di “Osate entrare nell’inferno perché è lì che ci aspetta il Salvatore, ma non entrate senza di Lui”» (http://ceruldinnoi.ro).

Per ultimo, ci si vuole soffermare su un personaggio mondano della Romania contemporanea, una persona facente parte del gruppo di coloro che hanno preso i voti soltanto verso la fine della loro vita. Si tratta di Zoe Dumitrescu Buşulenga, celebre studiosa di Eminescu, autrice di libri di storia della letteratura, di letterature comparate e di storia della cultura, la quale, all’età di 85 anni, ha deciso di prendere il velo con il nome di suor Benedetta affermando che, a quest’età, desidera “respirare nella sacralità [...] spero che Dio mi dia il tempo di rivivere con penitenza ognuna delle tappe della mia vita” (http://www.jurnalul.ro).

Il rito della consacrazione religiosa in ambito cattolico non è molto diverso da quello ortodosso dato che le premesse sono le stesse: la consacrazione religiosa si affianca al martirio, che è un secondo battesimo, e lo sostituisce. Anche in ambito cattolico devono essere seguite delle tappe che portino, che aprano al novizio le porte della Professione Religiosa. Il primo passo, in seguito alla proclamazione del Vangelo, è quello dell’appello al cui il candidato, chiamato per nome, deve rispondere “Eccomi”. Il Celebrante gli fa delle domande volte a dimostrare la volontà del candidato di consacrarsi e, sin dall’inizio, il rito presente viene collegato a quello essenziale, primordiale del battesimo: “Fratello carissimo, con il battesimo sei morto al peccato e sei stato consacrato a Dio, vuoi con la professione perpetua consacrarti a lui in modo più intimo?” (http://www.passionisti.org). Seguono la preghiera litanica, la formula della


117

professione, la solenne benedizione e, finalmente, la consegna del crocifisso – simbolo della professione – che viene ad adempire i suoi voti. A differenza degli ortodossi, i neoprofessi cattolici devono firmare, insieme ai loro testimoni, l’atto della professione.

Anche se in ambito ortodosso l’intero rituale è più palpabile, più orientato ad esprimere, attraverso i gesti fisici, la metaforica, desiderata rottura dal mondo, non si può una sostenere una grande differenza dai riti cattolici, dato che l’essenza della cerimonia e del cambiamento di vita di per sé rimangono gli stessi. I voti monastici, anche se chiamati diversamente, riassumono, in entrambi i casi, tre grandi principi del cristianesimo: fede, speranza e carità.

BIBLIOGRAFIA Enciclopedia dei Santi. Le chiese orientali, voll. 1, Città Nuova, 1998. Enciclopedia dei Santi. Le chiese orientali, voll. 2, Città Nuova, 1998. Sacra Bibbia, Versione italiana per l’uso liturgico a cura della Conferenza

Episcopale Italiana, Città del Vaticano, Libreria Editrice Vaticana, «editio minor», 1974.

Rânduieli călugăreşti, Bucureşti, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 2003.

Stăniloae, D., Teologia Dogmatică şi Simbolică. Manual pentru lnstitutele Teologice, Bucureşti, Humanitas, 1958.

http://www.capela-sf-siluan.ro http://www.ceruldinnoi.ro http://www.ercis.ro http://www.formula-as.ro http://www.jurnalul.ro http://www.passionisti.org http://www.reportaj.crestinortodox.ro

ABSTRACT The present paper is related to a previous study devoted to the process and

the criteria for electing a new Pope and mostly for changing his name. This time our attention is focused on the Romanian religious background in matters of changing names when entering the church. We have presented both differences and similarities of this complex procedure as well as the reasons that sustain this important choice.

Key words: religious context, proper noun, changing name

EVOLUŢIA SEMANTICĂ A CUVÂNTULUI CAP ÎN LOCUŢIUNI ŞI EXPRESII

Michaela LIVESCU

Cuvântul românesc cap face parte din fondul principal al limbii şi continuă latinescul clasic CAPUT, DEL s.v. sau mai probabil forma populară CAPUS, declinat fie ca substantivele de declinarea a II-a, fie ca cele de declinarea a IV-a cf. Rohlfs, 1971: 174, de tipul Genitiv CAPORIS (ceea ce ar putea explica, dar nu neapărat, pluralul rom. capuri cf. Livescu 2003: 22).

Păstrat într-o foarte mare parte a Romaniei cu sensul primar de „parte anatomică superioară a corpului uman şi a animalelor”, CAPUT/-US a mai dobândit, în unele arii, ca cea iberică, sensurile de „capăt, limită, cap geografic” REW 1668, v. mai jos româna.

Româna, cea mai estică dintre limbile romanice, s-a dezvoltat, pentru multe secole, izolată de restul romanităţii, din cauza pătrunderii în fostele provincii romanice, a unor populaţii migratoare care au întrerupt contactul între partea de extrem est a Imperiului şi celelalte zone. Deşi a primit numeroase influenţe, mai ales lexicale, româna şi-a conservat foarte bine fondul latin moştenit şi l-a folosit în varii modalităţi, multe dintre acestea demonstrând evoluţii semantice interesante.

Diversele „expresii” în care apare utilizat cuvântul cap ilustrează foarte elocvent cele afirmate mai sus. În cazul de faţă, prin „expresie” înţelegem orice sintagmă (în care apare cuvântul cap) sau construcţie de cuvinte, fără a specifica din ce clasă morfologică fac parte. Fiecare sens este însoţit de un exemplu.

A. Cap, -ete s.n. 1. „Extremitatea anatomică superioară a corpului uman şi anterioară a animalelor unde se află creierul şi orificiul bucal” El avea un cap rotund. Expr. Berbecii s-au bătut cap în cap. Expr. „antonimic” Afirmaţiile lui se bat cap în cap cu cele ale ...

• „Partea extremă de sus a unui lucru, extremitate, proeminenţă” În capul dealului era o bisericuţă. • „Parte extremă (propriu, figurat” Cap de pod La un cap de ţară • „Partea iniţială la limită a unui obiect, a unui spaţiu; capăt” A citit de la cap la coadă. • (numai sg.) „Capăt, limita de sus, importantă (de onoare) a unui

obiect sau a unui grup” Stătea în capul mesei. Se află în capul listei.

Este cap de afiş.


119

• „Capăt, limita de jos (finală) a unui obiect, a unei acţiuni” A mers cu toate până la cap.

• „Început (înainte de a începe)” Expr. Din capul locului, vă spun că ... Expr. (temp.) Se scoală cu noaptea în cap. • „În întregime, peste tot” Expr. A parcurs textul de la un cap la altul. L-a măsurat din cap până în picioare. • „Neterminat, ilogic” Expr. Tot ce a scris este fără cap şi coadă. • „A lovi (la propriu sau figurat)” I-a dat la cap cu o bâtă. I-au dat la cap şi nu mai este preşedinte. • „A lămuri, a clarifica” I-a deschis capul în legătură cu situaţia. • „A regreta nespus, a fi disperat” S-a dat cu capul de toţi pereţii din cauza a ceea ce a făcut. • „Smerit, umil” A venit cu capul plecat să-şi ceară scuze. • „Foarte mult, definitiv” M-am săturat până peste cap de toate acestea. • „Nenorocit, ajuns rău” El a ajuns (ca) vai de capul lui. • „A bea, a răvăşi, a întoarce” A dat peste cap tot paharul de vin. A dat peste cap toate lucrurile din sertar. A dat peste cap toate planurile colegilor. • „A se rostogoli, a se strădui foarte mult” Gimnasta s-a dat peste cap pe covor. S-a dat peste cap să îşi rezolve situaţia. • „A nu avea un adăpost, un cămin” Nu are unde să-şi pună capul. • „A apărea, a se remarca, a ieşi în lume” A scos capul în lume la o petrecere. • „A fi ocupat” Nu-şi vede capul de treabă. • „Posibilitatea de a muri, deloc” Nu accept asta, în ruptul capului. Răspunzi, odată cu capul. Plăteşti cu capul, dacă nu reuşeşti. • „A face scandal, a vorbi urât” El şi-a pus poalele în cap şi s-a purtat nedemn. • „A reuşi, a rezolva ceva”

Michaela LIVESCU

120

A scos-o la cap. I-a dat de cap situaţiei / problemei. • „A profita de bunăvoinţa cuiva sau de ospitalitatea cuiva, a pisălogi” A căzut pe capul lor. / Stă pe capul lor de trei zile. Stă pe capul lui să-i rezolve problema. • „A zăpăci, a face pe cineva să se îndrăgostească” Ea i-a sucit capul tânărului. • „A se înstrăina, a părăsi un loc, a pleca” El şi-a luat lumea-n cap după această întâmplare. • „A se destrăbăla” Îşi cam făcea de cap prin cluburi. • „Căpătâi” la capul patului • (fără sg.) „Foarte mulţi” au murit pe capete 2. „Minte, inteligenţă, raţiune”

(Nu) are cap pentru a înţelege asta. • Expr. „A se chinui, a se strădui să înţeleagă, să rezolve Îşi bate capul cu diverse probleme. Mi-a dat multă bătaie de cap problema de algebră. • „Corect, inteligent, raţional” şi antonimic „prost, tâmpit, ilogic” a procedat cu cap / fără cap Expr. Capul face, capul trage. Unde nu e cap, vai de picioare. • „Prost, iraţional” E bătut / căzut în cap. E tare / greu de cap. E dus cu capul. • „Aşezat, cuminte, potolit” E om cu scaun la cap. • „Independent, necontrolat de cineva” E de capul lui. A făcut totul de capul lui. • „Inteligent, superior” Este cu un cap mai sus decât toţi la învăţătură. • „A fi distrat, aiurit” A umblat cu capul în traistă. • „A se zăpăci, a se îndrăgosti, a îşi pierde calmul” Şi-a pierdut capul de atâta agitaţie. Şi-a pierdut capul după ea. • „A se gândi” I-a dat prin cap să fure. 3. „Autoritate, hotărâre” A trecut peste capul meu.


121

4. „Procent, individ / animal” Venitul pe cap de locuitor era mic. Nutreţul pe cap de vita furajată. 5. „Faţă, avers al unei monede cu efigie” Ce alegi, cap sau pajură ? Specializate 6. „Prima serie de timbre româneşti” cap de bour 7. „Motiv pe care se întemeiază acuzarea” cap de acuzare 8. „Persoană care vede şi corectează înainte de tipărire textele redactate de

ziarişti” cap limpede B. cap, -i s.m. • „Şef, conducător” Capii răscoalei au fost prinşi. • „Iniţiator” Este capul răutăţilor. C. cap, -uri s.n. • ”Promontoriu” La Capul Midia este un port. A fost în vacanţă la Cap Ferrat. Din cele de mai sus rezultă următoarele: – cuvântul cap apare în foarte multe locuţiuni şi expresii; – sensul iniţial se păstrează în cele mai multe; – semele „secundare” apar în multe sintagme, referindu-se la „extremitate”

de sus sau jos, „inteligenţă”, „parte iniţială sau care iese în evidenţă” – expresiile ce-l conţin pe cap nu se „abat” de la sensul primar pe care l-a

avut – marea bogăţie de combinaţii lexicale în care intră cuvântul cap contribuie

în mod evident la expresivitatea limbii

BIBLIOGRAFIE Rohlfs, Gerhard, Romanische Sprachgeographie, München, 1971. (Rohlfs 1971) Livescu, Michaela, Locul limbii române între limbile romanice în perspectiva

atlaselor lingvistice romanice – Terminologia părţilor capului, Craiova, 2003. (Livescu 2003)

Ciorănescu, Alexandru, Dicţionarul etimologic al limbii române, Bucureşti, 2001. (Ciorănescu 2001)

Ernout, Alfred, Meillet, Antoine, Dictionnaire étymologique de la langue latine. Histoire des mots, Ed. a IV-a, Paris, 1960 (DEL)

Michaela LIVESCU

122

ABSTRACT The paper interprets the rich lexical material offered by the syntagms (with

different morphological values) in which the inherited word cap occurs and it attempts to discover and hierarchize the semantic evolutions of the term.

Key words: cap (head), semantic evolution, syntagm

ANALIZA PRAGMATICĂ A UNUI TEXT LITERAR

Oana MERCIC Universitatea „Ştefan cel Mare”, Suceava

Instrumentele de analiză ale lingvisticii şi ale limbajului în general, sînt edificatoare în revelarea sensului unui text literar. Potrivit lui S. Vaimberg (1995: 347), analiza operei literare se dovedeşte, în esenţă, o continuare directă a analizei lingvistice propriu-zise, pe baza unei metodologii unice. Avînd în vedere teoria lui Todorov potrivit căreia literatura este o extindere a anumitor proprietăţi ale limbii, Vaimberg ajunge la concluzia că atunci cînd aplicăm metodologia modernă la cercetarea fenomenului literar, nu ne extrapolăm într-o zonă fie şi limitrofă a limbii, ci rămînem, în ultimă instanţă, înăuntrul frontierelor unuia şi aceluiaşi obiect de studiu (Ibidem).

Nu doar acesta este motivul pentru care am ales aplicarea pragmaticii pe un text literar. Definiţia pragmaticii este cea care ne-a încurajat demersul: studiul raportului dintre semne şi utilizatorii lor, deci, abordarea limbajului din perspectivă discursivă, comunicaţională şi socială. În descrierea textului literar erotic am adus în discuţie legătura fundamentală între discurs şi cititor, legătură din care rezidă însăşi identitatea erotică a textului. Cititorul este cel care stabileşte, în funcţie de propriile convingeri, educaţie şi modalitaţi de raportare la societate, cărui gen aparţine textul pe care îl citeşte, în cazul nostru, dacă este vorba despre un text erotic sau pornografic.

Pentru a valorifica instrumentele lingvistice puse la dispoziţie de către pragmatică, trebuie să privim literatura ca fiind un act de comunicare, o interacţiune între un locutor şi interlocutor.

CONTEXT LOCUTOR-------------------------MESAJ-----------------INTERLOCUTOR (NARATOR) COD (CITITOR) CANAL

În cazul nostru, locutorul este naratorul, cel care îşi expune naraţiunea,

alegînd modalitatea optimă de expresie, la persoana I sau a IIIa. Interlocutorul, cel căruia i se adresează naratorul, este cititorul. Mesajul este enunţarea, textul însuşi, cel mai important element al unei comunicări, cititorul fiind implicat într-un act de decodare a acestui mesaj. Pentru a-i facilita demersul, naratorul îi va pune la dispoziţie puncte de reper (deictice, anafore, catafore) care îl vor îndruma în parcurgerea şi înţelegerea textului. Suportul fizic al comunicării este, în general, canalul grafic. Pot exista însă şi alte tipuri de canale de comunicare, mai ales, în cazul teatrului, cînd se recurge la canalul fonic şi gestual.

Oana MERCIC

124

Pentru ca actul de comunicare să fie unul reuşit şi eficient, cei doi actanţi trebuie să folosească un cod, cel puţin parţial comun. Codul face referire la limba în care este scris textul, care trebuie să fie cunoscută de ambii parteneri ai comunicării, altfel interacţiunea literară nu ar putea să aibă loc. Contextul, element integrator, are un rol important în desfăşurarea comunicării.

În mod normal, actul comunicaţional nu ar fi unul reuşit dacă între parteneri nu ar exista un feed back, un răspuns. Spunem în mod normal, pentru că în cazul literaturii nu putem vorbi despre feed back. Naratorul şi cititorul interacţionează, tacit, prin intermediul şi pe parcursul textului. Un exemplu revelator este naratorul din Lolita, Humbert, care de-a lungul întregii cărţi se adresează cititorilor pe care şi-i închipuie ca membrii unui juriu dintr-un proces intentat împotriva lui pe motiv de abuzarea unei minore şi incest: „(...) Îi rog pe cititorii mei avizaţi să urmărească atent scena pe care mă pregătesc să o reiau (...).” (Nabokov 2003: 71). „Stimate doamne frigide din juriu! Crezusem că or să treacă luni sau poate ani pînă cînd voi îndrăzni sî mî arat în faţa lui Dolores Haze (...). Şi am să vă mai spun ceva straniu: ea m-a sedus pe mine!” (Idem: 163). „Trebuie să calc atent. Să vorbesc în şoaptă. Oh, tu, reporter veteran al crimelor, tu, portărel bătrîn şi grav, tu poliţistule odinioară popular, acum în regim de izolare, după ce ani de-a rîndul ai împodobit zebra de traversare de la şcoală, tu, profule bătrîn, cu băiatul care îţi citeşte! Nu voi izbuti, nu-i aşa, să vă fac pe voi, semenii mei, să vă îndrăgostiţi nebuneşte de Lolita mea!” (Idem: 165).

O latură importantă a interacţiunii dintre partenerii „comunicării literare” este faptul că statutul acestora nu poate fi schimbat între ei, ca în cazul comunicării verbale, naratorul asumîndu-şi rolul celuia care expune o întîmplare, în timp ce cititorul va fi mereu receptorul enunţării.

La sfîrşitul textului, interacţiunea celor doi parteneri se încheie. Dacă din acest punct de vedere, discursul literar prezintă un deficit, trebuie să amintim de un aspect care reuşeşte să compenseze, într-o oarecare măsură, acest dezavantaj: prin intermediul textului literar, naratorul va fi mereu împlicat într-o relaţie de comunicare cu un cititor; prin valoarea sa, opera unui scriitor reuşind să reziste în timp, adresîndu-se generaţiilor de cititori viitoare.

Analiza pragmatică vizează trei nivele ale textului: - primul nivel este cel al unitaţilor al căror referent variază în funcţie de

context. Este vorba de analiza deicticelor legate de persoană, temp şi spaţiu. - un al doilea nivel are în vedere construcţia sensului, legată mai ales de

interpretarea inexprimabilului textual, referindu-ne aici la „conţinuturile implicite” - cel de-al treilea nivel corespunde analizei dimensiunii acţionale a

limbajului reprezentate de actele de limbaj. Se dă textul: „După aceea totul s-a petrecut repede şi curat- fără lacrimi, fără declaraţii de

amor, fără „promite-mi asta şi promite-mi aia.” (...) S-ar putea ca acesta să fie cel din urmă sex. Mi-era, de pe acum, străină. Comiteam un adulter, de felul acela pătimaş, incestuos, cu care ne desfată Biblia. Abraham a pătruns în Sara şi a cunoscut-o (straniu că în Biblia engleză verbul e scris cu litere italice). Dar felul în


125

care libidinoşii ăiă de patriarhi îşi aţîţau nevestele tinere şi bătrîne, surorile, vacile şi oile vădea multă cunoaştere. Probabil că plonjau cu capul în jos, cu toată viclenia şi priceperea unor desfrînaţi bătrîni. Mă simţeam ca Isaac excitîndu-se cu un iepure în templu. Era probabil o iepuroaică albă, cu urechi lungi. Purta în pîntece ouă de Paşti pe care avea să le lepede, unul cîte unul, într-un coş. Aflat în interiorul neveste-mii, am purces la o lungă cercetare, studiind fiecare şănţuleţ, fiecare pliu sau fald, fiecare bulfă moale, rotundă, care se umflase cît o stridie închircită. S-a degajat şi şi-a oferit răgaz, continuînd să citească, cu degete curioase, alfabetul Braille pe corpul meu. Pe urmă s-a lăsat în patru labe ca o jivină, tremurînd şi scîncind de plăcere nedisimulată. Nu-i scăpa nici un cuvînt omenesc, nici un semn că ar cunoaşte vreo limbă în afară de acel gîfîit-pe un singur ton-astupă-mă-şi-unge-mă. Domnul din Mississippi se evaporase cu totul; alunecase îndărăt în limbul mîlos care alcătuieşte permanenta pardoseală a continentelor. Rămăsese doar o lebădă, o mulatră cu buze rubinii fixate într-un cap bleu-pal. Curînd o să ne înfundăm în trifoi, în ţîşnituri calde, cu prune şi piersici picînd din cer. O ultimă îmboldire, tîrîtul asfixiatului, cenuşa albă încinsă şi, apoi, două buturugi zăcînd una lîngă cealaltă în aşteptarea bardei. Final frumos. Şuvoi regesc. Eu am cunoscut-o pe ea şi ea m-a cunoscut pe mine. Primăvara va veni din nou, şi vara, şi iarna. Ea se va legăna în braţele altuia, se va afunda într-un sex orb, scîncete, ţîşniri, închiriciri şi deschideri- dar nu cu mine. Eu mi-am îndeplinit datoria, i-am dăruit ultimul ritual. Am închis ochii şi am făcut-o pe mortul. Da, o să învăţăm să trăim o viaţă nouă, Mara şi cu mine. (...)” (Miller 2005: 125-126).

Textul este extras din cartea lui Henry Miller, Sexus, primul volum din

trilogia Răstignirea trandafirie. Personajul principal, Henry Miller, aflat în parg de divorţ, se îndrăgosteşte de o femeie uşoară, o dansatoare, Mara, alături de care va descoperi valenţele iubirii adevărate. Afectivitatea lui Henry este însă una incompletă, mereu tributară relaţiilor amoroase din viaţa sa, nu va reuşi niciodată să se despartă definitiv de femeile pe care le-a iubit cîndva. Este şi cazul soţiei sale, Maude, cu care are o fetiţă şi de care nu va reuşi să se îndepărteze complet vreodată. Pasajul la care ne referim este ceea ce credea Henry a fi ultima noapte de dragoste împreună cu soţia sa.

Pasajul selectat aparţine unui text narativ, un roman scris la persoana I, care

se doreşte a fi un fel de jurnal al iubirii, al vieţii, în definitv, al personajului principal. Avînd o focalizare intradiegetică, acţiunea bazîndu-se pe un singur punct de vedere, cel al personajului narator, textul este construit de către un „eu” dominator. Henry trăieşte, în conştiinţa sa, ultima partidă de amor cu soţia lui. Gestul nu este unul just, cu atît mai mult cu cît este făcut ca o sarcină, „o datorie”, vina fiind sentimentul care domină întreg textul. De-a lungul depersonalizării sale, Henry se autoanalizează şi-şi reduce trăirea şi cuplul pe care îl forma înainte cu Maude la originar. Cei doi fac referire la cuplul edenic, Adam şi Eva, aflaţi în pragul alungării din Rai. După intensa trăire a unui orgasm străin de el, Henry se va trezi un „butuc” pregătit de tăiere. Eliberarea îi este Mara, dar în acelaşi timp şi

Oana MERCIC

126

condamnarea. Discursul descoperă îndoială, fiecare amintire dovedind nostalgie şi regret, dar, în acelaşi timp resemnare. Întreg textul este construit pe o argumentare a despărţirii. Referirea la pasajul biblic legat de Abraham şi Sara nu este întîmplător. Bărbatul se îndepărtează de cea care i-a fost pentru mult timp Eva, femeia pe care „a cunoscut-o” nu doar sexual, ci, mai ales, afectiv, spiritual. Asemănînd-o unei iepuroaice de Paşti, Henry îşi reduce consoarta doar la funcţia ei în reproducere, un simbol al fertilităţii, demontînd, astfel, mitul ce îi lega pînă atunci.

În cadrul unui discurs erotic, verbul şi substantivul, deopotrivă, primesc forţă ilocutorie, fiecare cuvînt fiind un act de vorbire, stînd sub semnul dinamicului. Aglomerarea de verbe: s-a degajat, şi-a oferit, continuînd, să citească, s-a lăsat, tremurînd, scîncind, etc alternează cu pasaje ce trimit la trecut, la meditaţii legate de existenţa acestui cuplu aflat într-un final. Eroticul rezultă din modalitatea de construcţie a textului. Deşi descriind un act sexual, discursul ia forma unei meditaţii asupra iubirii şi despărţirii, un metalimbaj despre sex, care redă amănunte lascive privite de dinăuntru. Cuvintele par a interioriza fiecare gest, erosul este sugerat prin simboluri şi metafore: „limbul mălos”, „lebăda”, „ţîşniri calde, cu prune şi piersici picînd din cer”, „cenuşă albă încinsă”, „şuvoi regesc”.

Ceea ce pare o trăsătură specifică a lui Miller, este o descătuşare explozivă a cuvintelor, o coordonare senzuală a enunţurilor, încît o simplă descriere a unui speech, devine erotică : „L-am auzit pe Kronski şoptind cuiva că mă aflu într-o stare de euforie avansată, şi cuvîntul „euforie” m-a atins şi m-a declanşat iar. Euforie! Am făcut o pauză de o fracţiune de secundă, cît cineva mi-a reumplut paharul, apoi am ţîşnit iar, la aceeaşi tensiune, împroşcînd în toate direcţiile un jet de zglobie apă de latrină.” (Idem: 63)

Structura textului este construită prin opoziţie, existînd două planuri care au un element comun: „eu”. Henry este îndrăgostit de Mara, cu care îşi doreşte un viitor, însă prezentul nu este unul convenabil: este însurat cu Maude, o soţie geloasă şi posesivă, faţă de care nu mai simte nimic. „Eul” narativ, Henry, se împarte între un trecut care se încăpăţînează să persiste, reprezentat de Maude, soţia sa, al cărei nume nu este amintit şi un viitor care se întrevede alături de Mara.

Această construcţie este reliefată şi de folosirea sugestivă a timpurilor verbale şi a adverbelor de timp. Raportarea lui „eu” la femeia din trecut, prezentă doar din punct de vedere sexual, se face prin verbe la timpul trecut: „era străină”, „comiteam”, „simţeam”, „am purces”, „rămăsese o lebădă, o mulatră”, „am cunoscut”; singurul verb folosit la viitor „o să ne înfundăm” este pus alături de adverbul „curînd” care îl situează într-un viitor imediat şi de scurtă durată. Excluderea lui „eu” din viitorul lui Maude este marcată printr-o dislocare sintactică, prin conjuncţia adversativă „dar”. „(...) Ea se va legăna în braţele altuia, se va afunda într-un sex orb, scîncete, ţîşniri, închirciri şi deschideri – dar nu cu mine.” (s.n.)

În acest context conectorul argumentativ „dar” capătă o valoare de negaţie (Maingueneau 1990: 57), presupunînd punerea în scenă a unei desfăşurări enunţiative asemănătoare dialogului care asociază negaţia şi rectificarea. Henry


127

neagă un viitor din care nu vrea să facă parte, pe care nu şi-l mai asumă. „Eu mi am făcut datoria”.

Mara este privilegiată, iar faptul că numele ei este amintit, confirmă acest lucru. „Eu” se află într-o relaţie de coordonare cu Mara, o relaţie aflată sub semnul viitorului. „Da, o să învăţăm să trăim o viaţă nouă, Mara şi cu mine.”

Deşi este un discurs erotic, naratorul descriind o partidă de sex între el şi soţia sa, putem observa o deplasare spre meditaţie care marchează o detaşare afectivă şi sexuală în acelaşi timp, trădîndu-şi astfel, finalitatea principală, cea de erotizare a cititorului. În acest context, putem observa că literatura erotică nu are doar finalitatea care i-a fost atribuită prin definiţie, cea de excitare, incitare a celui care o citeşte. O trăsătură principală a acestui gen de literatură, mai ales a literaturii erotice contemporane, este aceea de a transgresa prin intermediul erosului spre o metafizică a sufletului, de a se construi într-un metadiscurs al existenţei, în cele din urmă.

Valoarea pragmatică a unui text rezidă din capacitatea acestuia de a determina o reacţie asupra cititorului, oricare ar fi ea, discursul literar constituindu-se într-un metagen care presupune un ritual specific, cu variate condiţii de reuşite (Idem: 12). Contractul pe care orice autor îl încheie cu cititorul său nu este unul strict; după cum am văzut, emblema de text erotic nu mai înseamnă reducerea la anumite limite ale limbajuliu sau ale realităţii descrise, referitore doar la sexualitate, literatura are tendinţa de a deveni un metaroman cuprinzînd orice gen, orice tematică.

Perspectiva pragmatică este cea care ne permite de-asemenea explorarea relaţiei dintre actul de lectură şi intertextualitatea. Textul erotic, la fel ca oricare alt text literar, impune o cultură livrescă, trimiterile la alte cărţi fiind frecvente şi avînd rolul de a-i completa semnificaţia. În cazul nostru, naratorul aminteşte de Biblie, de un pasaj legat de Abraham şi Sara şi la modul în care este sugerat actul sexual. Citatul amintit nu este lipsit de valoare, întrucît ultima noapte de dragoste alături de soţia sa este mai mult decît un simplu sex, este o „cunoaştere” definitivă a celuilalt, transformîndu-se într-un ritual prin care Henry se eliberează de fosta sa iubită.

Un alt exemplu revelator de transtextualitate este cartea lui Vincente Puelles, Fetişul piciorului, unde, naratorul, un tînăr pictor cu înclinaţii vădit perverse, îşi povesteşte viaţa, mai ales sub aspectul ei sexual. Copilăria îi este marcată de lecturile pe care le face: „(...) Am citit Dicţionarul filozofic al lui Voltaire, care mi-a accentuat incredulitatea, şi toate volumele lui Jean- Cristophe în ediţie originală din Cahiers de la Quinzaine, unde tocmai se-ncheiase publicarea ei şi la care mama era abonată. Citindu-l pe Romain Rolland aveam impresia că senzaţiile mele se înviorau şi că deveneam mai subtil, ca atunci cînt te plimbi după ploaie sau cînt primeşti în obraji lovitura brizei mării. Am găsit un exemplar din Gamiani, de Musset, care avea numeroase pagini lipite şi care erau suficient de vechi cît să fi suportat efuziunile amoroase ale străbunicului meu. Am despărţit paginile cu vată îmbibată în spirt şi am reînviat senzaţiile care îl inflamaseră pe înaintaşul meu.” (Muñoz Puelles 2007: 44). Lecturile amintite de narator şi modul în care se raporta la ele, ajută cititorul în construirea cît mai fidelă a portretului personajului, în înţelegerea acestuia.

Oana MERCIC

128

Literatura erotică se carcacterizează mai ales prin subtilitatea frazei, prin „non dit”. Pragmatica numeşte acest mijloc de construcţie, „conţinuturi implicite”. Presupoziţiile şi subînţelesurile sînt adeseori folosite de scriitori pentru a sugera un fapt care nu trebuie să fie redat în mod explicit, tocmai pentru nuanţarea sensului, pentru ambiguizare. Revenind la textul lui Henry Miller, prin enunţul „s-ar putea ca acesta să fie cel din urmă sex”, cititorul poate presupune că personajul nu este sigur de despărţirea la care se referă cu atîta vehemenţă, iar presupunerea este corectă, avînd în vedere că nopţile de amor alături de Maude vor fi nenumărate de-a lungul cărţii. Prin inferenţă, naratorul face aluzie la partida de sex, fără să o mai descrie: „eu am cunoscut-o pe ea, ea m-a cunoscut pe mine”, sensul enunţului fiind tributar explicării anterioare legat de pasajul biblic, unde Abraham a cunoscut-o pe Sara. Metaforizarea limbajului este un alt mijloc de a subtiliza enunţarea, subînţelesurile transformîndu-se într-un fel de ghicitori adresate cititorului. Răspunsurile sînt ascunse în structura textului, aceste subînţelesuri nefiind funcţionale în afara contextului, un subînţeles putînd să facă trimitere la diferiţi referenţi, în funcţie de context. „Rămăsese doar o lebădă, o mulatră cu buze rubinii fixate pe un cap bleu-pal. Curînd o să ne înfundăm în trifoi, în ţîşniri calde, cu prune şi piersici picînd din cer.” Decodarea acestui enunţ depinde de contextul în care apare, cititorul punîndu-l în legătură cu momentul enunţării, înţelegînd că se face referire la orgasmul celor doi, materializat plastic în cuvinte. Lectura pragmatică se referă tocmai la această dinamizare a activităţii discursive, la rolul activ al cititorului în a desluşi sensurile ascunse ale textului prin folosirea eficientă a modalităţilor de structurare a naraţiunii, a instrumentelor morfo-sintactice, a codurilor şi a cheilor lor puse la dispoziţie de către scriitor. La fel ca un act de comunicare, discursul literar este supus unor reguli tacite, a căror respectare garantează reuşita acestuia. Avantajul interlocutorului ce ia parte la actul de comunicare literar, este că are la dispoziţie mesajul în formă scrisă, putîndu-l astfel analiza şi descifra, atît timp cît consideră că este necesar ca textul să se deschidă complet, locutorul (scriitorul) fiind, în acest context, responsabil pentru fiecare cuvînt al operei sale.

Un alt mijloc prin care cei doi parteneri ai actului discursiv interacţionează, este legat tot de conţinuturile implicite şi face referire la aluzie. Aluzia stabileşte o complicitate a interlocutorilor cu privire la un anumit subiect, adesea referitor la anumite trăsături ale unor persoane: „aluziile sexuale sau cele asupra unor comportamente ciudate, excentrice par a fi cele mai frecvente.” (Kerbrat-Orecchioni 1977: 46). Subiectivitatea naratorului, pentru a putea fi acceptată ca atare, se va camufla în spatele acestor aluzii, argumentate sau nu, dorind astfel să primească acordul cititorului. Prin intermediul unui discurs raportat, discursul direct: „promite-mi asta şi promite-mi aia”. Henry face aluzie la modul obişnuit în care se aplanau conflictele dintre cei doi prin promisiuni, de unde se poate înţele o oarecare indignare a acestuia faţă de caracterul slab al soţiei lui. (Fapt care reiese din prezentarea anterioară: „totul s-a petrecut repede şi curat - fără lacrimi, fără declaraţii de amor, fără „promite-mi asta şi promite-mi aia.”) Folosirea discursului direct nu este întîmplătoare, acest gen de discurs fiind o formă de reprezentare, de punere în scenă a cuvintelor citate, garantînd autenticitatea acestora.

Pragmatica erotică trebuie căutată dincolo de semnatica sau sintaxa textului, ea funcţionează la un nivel superior al discursului, al operei însăşi, referind-se, în


129

principal, la modul în care se raportează cititorul la measajul pe care îl lecturează. Literatura erotică nu trebuie doar să incite simţurile, după cum susţin unii critici francezi, ea culturalizează, chestionează intimitatea şi cunoaşterea de sine, transgresează limite pentru a ajunge la un originar individual, afiliat la umanitatea însăşi. Analiza fiecărui gest descris, al simţurilor care participă la descoperirea celuilalt şi al propriei persoane, ţine de pragmatica erotică, o pragmatică a intimităţii. Sexualitatea este voalată, exemplul din Sexus al lui Henry Miller este revelator în acest sens, sexul este erotizat, devenind temă de meditaţie, simţurile sînt suspendate într-o intimitate care devine străină de celălalt, sexualul se desfăşoară, erotismul mistuie. Tot ce sugerează o trăire afectivă intensă ascunsă sub umbre senzuale: „fiecare şănţuleţ, fiecare faldă moale”, „domnul din Mississipii”, ţin de o estetică erotică, influenţată de subiectivitatea fiecărui cuplu, fiecărui partener. Cititorul poate descoperi acest eros doar atunci cînd i se revelează intimitatea personajelor, acesta este contractul obligatoriu pe care cei doi parteneri ai discursului (narator, cititor) îl stabilesc: prezenţa intimităţii. Cu cît un discurs este mai subiectiv, mai aproape de personal, cu atît erotismul spre care tinde va fi mai profund.

După cum am putut observa, modalităţile de redare a erotismului sînt multiple şi ţin fie de semantic, fie de mijloace specifice de construcţie a textului. Fie că sînt folosite cuvinte licenţioase, fie se preferă sugerări subtile, fie se foloseşte discursul direct, redîndu-se sunete, gemete, fie se optează pentru descrieri metaforice, trebuie să facem observaţia că un discurs erotic nu trebuie să aibă neapărat ca referent un act sexual: „Aş fi pictat un iaz. Un arbore mistuit de văpăile flăcărilor. Cîteva studii după natură- un tigru urmărind o pasăre a paradisului, un şarpe sufocant înfăşurîndu-se strîns în jurul trunchiului jupuit al unei hermeline. Aş mai fi pictat un sulatn, cu chipul devastat de o cumplită nelinişte (amplificată, ca să zic aşa, de mîngîierea lui modelatoare) care ajută un copil sclav calipigean să se caţere pe o coloană de onix (...)” (Nabokov 2003: 165). Întrebarea legitimă, în acest context, este ce anume „erotizează” un discurs. Considerăm că pentru acest răspuns e nevoie să facem mai întîi trimitere la domeniul psihologiei şi să observăm că noţiunea de „eros” se defineşte pentru fiecare în parte în mod diferit, în funcţie de vîrstă, cultură, apartenenţă socială, naţionalitate, sferă profesională. Criteriile sînt multiple şi variate; şi după cum afirma Chris Marker „Pornografia este erotismul celuilalt”, pragmatica erotică ţine de fiecare cititor în parte, amintind că ne referim, în acest caz, de pragmatică, în sensul ei morissian-domeniu care se ocupă de relaţia dintre semne şi utilizatorii lor. Relativitatea acestui gen de litearatură este motivul pentru care distincţia erotic-pornografic, erotic-nonerotic este o chestiune atît de delicată. Statutul activ al cititorului, de care vorbeşte pragmatica literară, prin care acesta este provocat de a completa spaţii aşa-zise libere ale unui text, de a decoda, de a rescrie într-o formă liberă ceea ce citeşte, de a imagina, crea, simţi, este cel mai mult dinamizat în cazul unui discurs literar erotic. Trebuie să observăm că reuşita unui astfel de discurs depinde în egală măsură de narator, cît şi de cititorul lui. Contextul activităţii discursive, adus în discuţie de pragmaticieni, are în vedere orice factor care influenţează în orice fel interacţiunea partenerii actului discursiv. Ori, pentru literatura erotică, exterioritatea discursului este la fel de imporatantă ca discursul însuşi.

Oana MERCIC

130

Învestită în studiul discursului literar, pragmatica trebuie să-şi definească

propria perspectivă, departe de psihologizare, sociologizare sau formalism. În acest context, opera literară nu este nici expresia unui adevăr, nici un univers solipsist. Această dorinţă de a oferi şi o „a treia perspectivă” nu ţine de nou, este laitmotivul lui Bakthine şi a altor criticilor de a lungul anilor. Dar, insistînd asupra caracterului interactiv şi reflexiv al discursului, sub raportul normelor sale, reconstruind caracterul instituţional al activităţii limbajului sau arătînd complexitatea procesului de descifrare a textului, pragmatica pune la dispoziţie numeroase instrumente de analiză (cf. Maingueneau 1990). După cum a observat şi pragmaticianul francez Dominique Maingueneau, nu este nevoie de o raportare pro sau contra pentru o pragmatică literară, ci de a o considera un domeniu care poate exploata noi valenţe textuale.

BIBLIOGRAFIE

Maingueneau, Dominique, (1990) : Pragmatique pour le discours littéraire, Paris,

Bordos, 1990. (Maingueneau 1990) Kerbrat-Orecchioni, Catherine, La connotation, Lyon, Presses universitaires de

Lyon, 1977. (Kerbrat-Orecchioni 1977) Vaimberg S., „Limbă şi literatură în perspectivă integratoare” în Limbaje şi

comunicare, Institutul European Iaşi, 1995, p. 344-347. (Vaimberg 1995)

IZVOARE Miller, Henry, Sexus, traducere de Antoneata Ralian, Bucureşti, Editura Est, 2005.

(Miller 2005) Muñoz Puelles, Vicente, Fetişul piciorului, traducere de Mirela Petcu, Piteşti,

Editura Paralela 45, 2007. (Muñoz Puelles 2007) Nabokov, Vladimir, Lolita, traducere de Horia-Florian Popescu, Iaşi, Editura

Polirom, 2003. (Nabokov 2003) ABSTRACT Erotic literary discourse is, generally speaking, included by literary criticism

among “pariah” texts of world literature, being reproached for lack of profundity and subtlety. Nevertheless, this type of literature is known to have been practiced by great world writers, “relished” by any type of reader, covering many red-pencilled pages of literary masterpieces highly appreciated worldwide. Our paper constructs a model of pragmatic analysis of an erotic literary text, thus aiming to highlight discursive features that could establish a theoretical framework of erotic literary discourse.

Key words: erotic, pragmatic analysis, discursive construction

„GERMINARE” ANAFORICĂ, PARALELISM, PROGRESIE TEMATICĂ LINIARĂ.

CU REFERIRE LA SINTAXA POEZIEI OPTZECISTE*

Emilia PARPALĂ 1. Introducere A examina ceea ce presupunem a fi paradigmele sintactic relevante pentru poezia românească postmodernă necesită un cadru teoretic care să ne permită să concluzionăm dacă şi în ce fel este diferită „noua sintaxă poetică” pe care o anticipa poetul Ioan Morar în 1984. O abordare pluriperspectivală activează conexiunile semiotice dintre sintaxă (relaţia semn-semn), semantică (relaţia semn-referent) şi pragmatică (relaţia semn-utilizator), dar şi corelaţiile dintre straturile textului, aşa cum au fost concepute de fenomenologia literaturii. Vom încerca să răspundem unor întrebări care pun sintaxa în context: cum au exploatat poeţii problema (in)dependenţei planurilor structural şi semantic? Cum determină referentul, cu lumile sale multiple şi alternante, forma poetică, cu alte cuvinte, este sintaxa o imagine a lumii? Cum este provocat cititorul, prin artificii sintactice (punctuaţie, ingambament, paranteze, punere în pagină) să coopereze la cadrajul pragmatic al comunicării poetice? Din perspectivă stilistică, alegerile sintactice postmoderne marchează distanţa faţă de sintaxa logică sau eliptică a modernismului şi faţă de cea obiectivă a stilurilor nonartistice. Este interesant de constatat, aşadar, care este raportul dintre creativitatea sintactică a poeţilor români postmoderni şi reciclarea parodică a altor stiluri. Sub aspect funcţional şi retoric, o direcţie a cercetării trebuie să aibă în vedere raporturile sintaxei poetice cu fonetica, morfologia, lexicul, dar şi cu metrica, prozodia şi metadiscursul. Perspectiva internă pe care o furnizează retorica şi structuralismul poetic va fi dublată în cercetarea noastră de o perspectivă externă, referenţială şi pragmatică. Postmodernismul poetic românesc (1980-2010) este experimentalist, eterogen, subversiv şi ambivalent. Optzeciştii şi nouăzeciştii au făcut alegeri sintactice relativ asemănătoare, orientate spre supraexpunerea barocă a procedeelor, spre intertextualitate şi spre independenţa faţă de planul semantic. Douămiiştii, în schimb, s-au orientat spre sintaxa cuvântului, spre fragmentarism şi au mobilizat resurse lexicale care să reînnoade legătura cu cititorul (Parpală 1994: 2009). 2. Repetiţia – un tipar retoric În mediul scris, sintaxa presupune convenţionalitate, linearitate şi contiguitate. Interesul retoricii pentru dependenţele liniare a articulat catalogul classic al schemelor sintactice şi al valorilor poetice corespunzătoare.

Emilia PARPALĂ

132

Roman Jakobson a demonstrat că reprezentarea poetică dislocă ordinea standard şi proiectează „principiul echivalenţei”, ceea ce evidenţiază similaritatea, opoziţia şi corelarea. Similaritatea internă a formelor, la diferite niveluri textuale, se caracterizează prin asemănare (omologie structurală) sau prin contrast (deviere semnificantă). Jakobson şi-a exprimat convingerea fermă că: (a) paralelismul este un procedeu poetic fundamental şi că (b) există o iconicitate generală a limbii (1966: 83-125). Urmându-l pe Jakobson, Johansen (2002: 179) a distins două tipuri de iconicitate:

(1) iconicitate de gradul întâi („first degree iconicity”), definită ca paralelism între ordinea evenimentelor şi ordonarea semnelor („the syntactic parallelism between order of events and order of signs”);

(2) iconicitate de gradul al doilea („second degree iconicity”), definită semiotic ca paralelism între semnele textului lingvistic („which holds between the elements of the linguistic text itself). Sintaxa iconică, bazată pe suspendarea liniarităţii semnelor, proiectează principiul echivalenţei asupra formelor grafematice.

În cadrul poeticii sale „temporale”, Richard Cureton concepe o „sintaxă temporală”, produs al ritmului şi organizată nonliniar, pe patru niveluri: “a linear reflex within the tiered quadratic organization of linguistic form : (4) semantics, (3) syntax, (2) prosody, (1) paralanguage.

Sintaxa poetică a fost abordată şi ca un fel de semantică, îndeosebi în poetică şi în lingvistica cognitivă şi funcţională.

Deşi poezia, prin natura ei, nu este un gen hipersintactic (Victor 2007), sintaxa poate fi tematizată ca mijloc important de producere a sensului şi a cunoaşterii. Dacă literatura este o reprezentare iconică sau un analog al obiectului pe care-l reprezintă, primatul sintaxei în poezia clasică se bazează pe presupoziţia că natura este continuă. Liniaritatea, serialitatea temporală a sintaxei clasice au fost dislocate de modernism, stil centrat pe funcţionarea limbajului în şi pentru el însuşi.

Sintaxa poeziei moderne este adesea geometrică, eliptică sau silogistică, consecinţă a perceperii lumii organizate funcţional şi ierarhic. Revoluţia sintactică performată de Mallarmeé a făcut din acest „strat” un pivot al dispozitivului poetic. Poetul care s-a autodescris ca fiind „profondément et scrupuleusement syntaxier”, a dislocate structurile centrate pe verb şi a creat, în schimb, o sintaxă nominală eliptică, generatoare de ambiguitate (Johnson 1980:70). Pentru poetul postmodern, sintaxa silogistică există doar ca un reziduu al memoriei care merită să fie parodiat. Pentru că totul este inversat, hipotaxa e înlocuită cu parataxa (Hassan 1987: 111) – imagine a lumii structurate nu în adâncime, ci pe suprafeţe; în locul condensării, proliferarea mecanică a paradigmelor corespunde unei lumi în expansiune, adesea malignă şi fără sens. 2.1. „Germinare” analogică Paralelismul anaforic este un procedeu baroc de generare analogică şi un stilem sintactic al celor mai importanţi poeţi optzecişti. Punerea în abis,

„GERMINARE” ANAFORICĂ, PARALELISM, PROGRESIE TEMATICĂ LINIARĂ. CU REFERIRE LA SINTAXA POEZIEI OPTZECISTE

133

structurarea ca „fugă” (Nouă variaţiuni pentru orgă de Nichita Danilov), practicarea similarităţilor demonstrează potenţialul autogenerator al structurilor poetice. Pe de altă parte, se exersează disponibilitatea substanţei semantice de a umple acelaşi pattern sintactic, adică este focalizat contrastul dintre „sclerozarea” sintaxei şi variaţia lexicală. Optzeciştii vizează distanţarea maximă a planurilor, respectiv transparenţă sintactică vs. incoerenţă semantică. Despre Duelul lui Florin Iaru (1981: 38), congenerul său, Matei Vişniec, ar putea spune: „Din poemul meu, citit până la capăt, nu rămâne decât o axă de simetrie”. Intr-adevăr, axa de simetrie, constituită prin paralelism sintactic, disimulează referentul haotic: (1) Iată locul acţiunii: toboganul ascuţit ca o lamă Zidul morţii ca maxilarul sfărâmat roata mare pisând monoton al 99-lea cap. Iată subiectul acţiunii: S-au îndepărtat cu urechea ascuţită ca un creion mecanic, Ne-am apropiat până când sânul tău s-a certat cu pieptul meu. Iată cuvintele acţiunii: Moarte motoare roată ratare carte cotoare Perpedes Apostolesc Lapte gros...

Modelarea formală a textului, racordată la uzul retoric al anaforei, este un mod de a demasca statutul instituţional al literaturii, în acest caz particular convenţia privind regula unităţii formale şi de conţinut. Sintactic previzibil, discursul poetic surprinde, semantic, prin juxtapunerea unor planuri incongruente, reduse în final la câteva lexeme aliterate. Sintaxa fonică, o iconicitate de gradul al doilea, oglindeşte iconicitatea de gradul întâi, adică analogia dintre cuvinte şi lume.

Optzeciştii parodiază sintaxa stereotipă, capabilă să „înghită” orice materie lexicală, ca un disc defect, care, repetând la infinit, încetează să mai fie informativ. Pentru a evita stereotipia, Lucian Vasiliu construieşte pe noncoincidenţa/dinamica dintre vers şi frază şi, progresiv, împinge spre dreapta locul anaforei, reuşind o estompare a vizibilităţii ei:

(2) Azi, duminică, salcâmul din faţa casei natale a ţinut în detenţie, la umbră, un miel. Azi, duminică, trei fiice de sultan m-au servit cu şerbet. Azi, duminică, maşina de scris a învăţat limba toharică. Azi, duminică, aheii

Emilia PARPALĂ

134

şi-au sărbătorit caii victorioşi. Azi, duminică, zidul pe faţa căruia am scris a devenit cenuşă. (s.n.)

(L. Vasiliu, Duminici, 2006 [1990]: 139)

În structura de generare, anafora stimulează invenţia verbală analogică: în jurul ei proliferează ipoteze, tropi, determinări explicite care vizează omogenizarea substanţei semantice ori disoluţia ei. În structurile de însumare, închiderea versului prin epiforă reduce la un numitor comun notaţiile dispuse în simetrii calculate. În exemplul (3) hiperonimul „totul” restabileşte unitatea seriilor cumulative:

(3) O maşină de fier o câmpie de fier o iarbă de fier o statuie de fier strângând în braţe copilul de fier al viitorului. Totul s-a şters totul s-a uitat totul a trecut –

(T.T. Coşovei, Marea fotografie, 1979: 78) Privită de dincolo de Creator, semiosfera lui M. Cărtărescu nu este altceva

decât o aglomerare de semne nediferenţiate. În retorica paradigmatică a sintaxei sale, enumerarea, polisindetul, transgresarea ortografiei şi etalarea relaţiilor semantice de hipo- şi hiperonimie sunt procedee care iconicizează, dar şi ironizează referentul nonierarhic.

(4) […] iar tu

în patru labe, aruncând flăcări mov din inele priveşti cu ochi largi dumnezeii: borges şi goethe, şi elvis şi jaspers şi bach şi monroe şi netzer şi goya, şi ford şi toyota şi augustin şi aquino şi iuda şi caldwell şi freud şi chanel şi newton şi einstein şi teofrast şi welles […] şi nove şi cîmpuri gravifice şi buzunare, vitrine, plicuri, arginţi chiparoşi, cer albastru, nori, berze inspiraţie, expiraţie, sistolă, diastolă, anabolism catabolism, bine, rău – totul totul acolo, răsfirat pe stratul fierbinte de bălegar

(M. Cărtărescu, Totul – V, 2004: 23-24)

Linearitatea sintactică nu poate tempera, la Cărtărescu, exuberanţa „junglei

lexicale”, care a anihilat, la postmoderni, „pădurea simbolică” (Eco 1984).


135

Sintaxa „germinativă” discreditează, pe de altă parte, sintaxa silogistică a discursurilor nonartistice. Excesul de ipoteze şi de predicaţii multiple anulează sensul – şi aici este de sesizat paradoxul – tocmai prin argumentaţie, precizie şi nuanţare a situaţiei. Comunicat de Florin Iaru (2002 [1981]: 35-36) induce, prin paratext (titlu), expectaţia unui discurs clar şi eficient, orientat pragmatic. În fapt, textul este o parodie a funcţiei referenţiale, deoarece excesul analitic de-realizează obiectul. Situaţia devine absurdă tocmai datorită realtivizării raporturilor de apartenenţă şi de ordine: (5) În timpul ultimului război

au aruncat un paraşutist. Nu se ştie dacă paraşutistul era beat dacă aviatorul era trădător dacă planul nu fusese schimbat dacă însuşi Statul Major nu-nnebunise Important e că s-a rătăcit un paraşutist în decursul ultimului război Paraşutistul avea o paraşută care avea un număr dar nu se ştie dacă numărul avea şi el un paraşutist sau dacă paraşuta avea numărul celui care-şi pierduse numărul în decursul ultimului război. S-a aflat că: el a căzut într-un copac el a căzut pe o casă el a căzut pe o iarbă el a căzut în singura groapă a câmpului minat el numai a căzut şi dacă el a căzut nu se ştie cine a fost primul: numărul sau paraşutistul dar sigur e că: locul pe care vârful sau tocul pantofului său s-a iscălit e un loc cu-ce-rit! Repetiţia tiparului sintactic stabileşte o realţie contradictorie între temă şi

remă: conţinutul informaţional nou al remei este relativizat prin anaforice negative („nu se ştie”) şi, în acelaşi timp, amplificat prin multiplicarea punctelor de vedere. Redundanţa, simetria, prolifrarea parazită a substanţei semantice ar putea fi exemplificate prin metafora eşecului: „o mie de paşi în jurul propriei iluminări” (I. Morar, Eşuarea prin comparaţii, 1984: 38).

Emilia PARPALĂ

136

2.2. Ostentaţia simplităţii sintactice Postmodernismul poetic a experimentat, ca şi avangarda, paradigme de

apropriere a „realului” prin eliminarea nexului logic din discurs, substituit cu forme foarte simple de asociere (Mancinelli 1978: 111; Beccaria 1975: 293). În poezia optzecistă, exuberanţa verbală se află „bine temperată” de simplitatea sintactică, de simetria procedeelor analogice. Această atitudine oximoronică poate fi exprimată optim prin sintagma lui G. L. Beccaria - „rica poverta” (1975: 298), pe care o ilustrăm cu un scurt poem de Matei Vişniec: (6) Să vindem oglinzi celor care au oglinzi

Să vindem piane celor care au piane Să vindem maşini albe celor care au maşini albe Să vindem pantaloni celor care au pantaloni Să vindem ochelari celor care au ochelari Să vindem alune celor care au alune Să vindem sănii celor care au sănii Să vindem pisici celor care au pisici Să vindem un glonte roşu, greu şi încăpător Celor care au un glonte roşu, greu şi Încăpător

(M. Vişniec, Omagiu minerilor din ’29, 1980: 56)

Aici sintaxa este simplă, plată, monocordă; astfel, cele nouă enunţuri sunt

variante ale aceluiaşi mesaj şi sunt, sintactic şi semantic, paralele. Tautologia anulează orice dezvoltare semantică, sintaxa coordonează totul, nu subordonează, de fapt, nimic. Propoziţiile au o structură predicativă identică: toate sunt generate de verbul să „vindem”, repetat anaforic, urmat de obiectul direct şi de o atributivă. Faptul că structura fiecărei propoziţii este aceeaşi este decisiv pentru instalarea previzibilităţii sintactice. Însă inerţia tiparului este întreruptă în final, din cauza inserţiei epitetului trial disonant, ceea ce frustrează aşteptarea cititorului. Cheia interpretării stă în cunoaşterea referentului (este un poem dedicat minerilor ucişi în greva din 1929) şi în sintaxa atributului, marcată prin poziţionarea strategică. Tematizarea sintaxei repetitive conotează ordinea rigidă a lumii, aflată în contarpunct cu elementul disruptiv, cu acţiune de bumerang. Cuvintele lui Johansen ar putea constitui un interpretant adecvat sintaxei ostentativ schematice a acestui poem: „The order of words is opposed here to the lack of order of the world; the metaphorical use of word order imitates relations of rank and power” (2002: 149).

Grija pentru dispoziţia spaţială a sintaxei anexează figurilor „speculare” refrenul (specific poeziei lui Nichita Danilov) şi germinarea chiasmatică:


137

(7) Sunt fructul căzut sunt căderea fructificată

Trestii şi corpuri cereşti corpuri cereşti şi trestii

(M. Cărtărescu, V; VI, 1981: 24; 27) Ambele procedee reliefează tiparul retoric al versului şi reciclarea parodică a

„formelor simple”. „Cinismul” lingvistic al unor astfel de poeme stă în construcţia calculată, în care ritmul, stereotipia cadenţei obliterează sensul. Poeţii optzecişti par să fie preocupaţi de răspunsul la întrebarea „până la ce punct structura logică a discursului este garanţia sensului şi ce raport este, dacă este, între structura logică şi sensul discursului? La această întrebare răspund şi Georgicele lui Cărtărescu, în care derapajul semantic se produce pe fondul unei sintaxe corecte:

(8) Ţăranul creşte în curte

Orătănii diverse şi un strung carusel

sînt fericit călare pe gâtul copiilor mei şi pe hectarul de lobodă

(M. Cărtărescu, Georgica a XI-a, 2002: 62)

Poezia optzeciştilor intersectează cu unele experimente avangardiste având

ca obiect independenţa planurilor structural şi semantic. O frază poate fi semantic absurdă, dar coezivă din punct de vedere sintactic, aşa cum a demonstrat-o literatura preavangardistului Urmuz. Cărtărescu încalcă principiul înlănţuirii tematice, comută brusc spre altă izotopie (în ciuda conjuncţiei „şi”), mizând pe „aşteptarea frustrată”. Aceste deplasări, previzibile după o oarecare recurenţă, induc cititorului o stare de amuzată vigilenţă. Cărtărescu practică o ironie de tip disjunctiv, reacţie la spaţiul bizar, impur, care este satul (post)modern, situat între suprarealism şi sbsurd.

Automatismul şi previzibilitatea sintaxei simetrice determină supratema acestor poeme: „o sintaxă logică perfectă, o structură lingvistică ortodoxă nu sunt garanţia sensului” (Mancinelli: 12).

2.3. Virtuozităţi manieriste: progresia cu tematizare liniară Perspectiva funcţională a Cercului lingvistic de la Praga a conceput fraza ca

un ansamblu dinamic, bazat pe grefarea informaţiei noi (rema) pe informaţia dată (tema). Cei doi costituenţi asigură coeziunea, respectiv progresia unei comunicări dinamice. Reactualizând aceste idei ale structuralismului lingvistic, Jean-Michel Adam a analizat atât fraze cu structuri emfatice, în care rema este dată direct, în timp ce tema este adăugată, cât şi fraze înlănţuite, cu progresie tematică. Între

Emilia PARPALĂ

138

acestea din urmă ne interesează „progresia cu tematizare liniară”, în care „rema primei fraze devine tema celei de-a doua, a cărei remă furnizează, la rândul ei, tema frazei următoare.” (Adam 2008: 93).

Montajul în paralel, cu progresie liniară directă şi apoi inversă este, în poetica lui Liviu Georgescu, un Palimsest manierist, de o virtuozitate jucauşă: (9) După ce tot timpul s-a scurs amintirile mele

sînt ale tuturor oamenilor şi amintirile tuturor oamenilor sînt ale Domnului la început era nefiinţa treptele ei erau nefăcutul

ale cărui trepte erau amorful iar treptele lui erau informul treptele informului erau durul treptele durului erau osul treptele osului erau supunerea iar treptele supunerii erau carnea treptele cărnii erau fagurii văzului şi auzului şi aguridele mirosului şi gustului treptele acestora erau sentimentele treptele sentimentelor erau gîndurile iar treptele gîndului sînt oglinda gîndului treptele oglinzii gîndului sînt gîndurile vorbitoare iar treptele lor sînt amestecul pîlpîirea şi treptele pîlpîirii sînt vidul ale cărui trepte sînt devenirea devenirea ţine în ea fiinţa precum focul ţine arderea precum focul ţine arderea devenirea ţine în ea fiinţa ale cărei trepte sînt devenirea pîlpîirea şi treptele pîlpîirii sînt vidul iar treptele lui sînt amestecul gîndului sînt gîndurile vorbitoare iar treptele

gîndului sînt oglinda gîndului treptele sentimentelor erau gîndurile treptele acestora erau sentimentele şi aguridele mirosului şi gustului treptele cărnii

erau fagurii văzului şi auzului iar treptele supunerii erau carnea treptele osului erau supunerea treptele durului erau osul treptele informului erau durul ale căror trepte erau amorful treptele lui erau nefăcutul la început era nefiinţa după ce tot timpul s-a scurs (s.a.)

(Liviu Georgescu, Palimpsest, 2004: 190-192)

O „construcţie detaşată” (Adam 2009: 80) deschide şi închide textul: „după ce tot timpul s-a scurs”; epanadiploza activează arhetipul compoziţional circular al şarpelui care-şi muşcă coada. În interiorul acestei rame, discursul creşte şi apoi descreşte simetric, prin anadiploze concatenate. Uneori, pentru a evita repetiţia, poetul substituie tema, devenită remă în secvenţa următoare, prin pronume sau prin adjective pronominale.

Punctul de climax, în care secvenţa progresivă se frânge, urmând să se oglindească regresiv în sine, este marcat retoric, prin comparaţia repetată în acelaşi vers - 13: „precum focul ţine arderea precum focul ţine arderea”. Regresia exprimă simetria dintre înlăuntru şi în afară, dintre original şi reflexie, dintre centru şi margini. Această originală duplicare/duplicitate conotează autosuficienţa obiectului artistic, în acelaşi fel în care portretul pictat de Magritte într-unul din tablourile sale


139

este, de fapt, un autoportret. Palimpsestul lui Georgescu, compus ca o scară răsturnată (vezi metafora „treptei”), amintind unele compoziţii geometrice ale lui Ginsberg în formă de piramidă răsturnată, este, cum anunţă titlul volumului, un Zbor în cursa de cristal.

Absenţa punctuaţiei sugerează o lectură în flux continuu, care mimează fluxul timpului şi al conştiinţei. Juxtapunerea, suprapunerea, acumularea de iamgini puternice caracterizează, după Nicolae Manolescu (2004: 8), un amestec de expresionism şi de suprarealism neobişnuit în lirismul românesc recent.

3. Concluzii Deşi sintaxa constituie o cale de acces spre sensul şi spre interpretarea

discursului poetic, ea a fost rar folosită în legătură cu poezia postmodernă. Am acordat prioritate aspectelor retorice ale sintaxei optzeciste, deoarece aceasta generaţie a avut un rol crucial în reciclarea structurilor precedente puse în circulaţie de poeţii „sintactici” ai modernismului, precum Mallarmé, Arghezi, Barbu. Chiar dacă sintaxa poetică a optzeciştilor nu este esenţial nouă, tematizarea ei parodică aduce în atenţie raportul dintre sclerozarea tiparului sintactic şi inventivitatea lexicală sau diversitatea punctelor de vedere. Cu tot efortul de deconstrucţie semantică, impresia este de prevalare a sintaxei asupra semnificaţiei, cum ne arată textele manieriste analizate.

Strategia alternativelor creează o disonanţă între hipersintaxă şi minimalismul sintactic. Am identificat următoarele modele retorice ale repetiţiei: (a) „germinarea” anaforică; (b) simplitatea ostentativă a paralelismelor; (c) progresia liniară directă şi regresivă.

Anafora sintactică este procedeul retoric cel mai des folosit, pentru că reluările simetrice la începutul structurii permit aglutinarea de imagini arborescente ce configurează o suprarealitate haotică. Proliferarea „celulelor” textuale conotează malignitatea regimului totalitar; ar putea fi şi o metaforă sintactică pentru relativism şi pentru deconstrucţia postmodernă; efectele emfatice ale amplificării sugerează posibilitatea ca „substanţa” semantică să umple acelaşi pattern sintactic: autogenerarea structurilor poetice. La nivel metadiscursiv, poemul baroc, „arborescent” evidenţiază disonanţa dintre diversitatea lexicală şi rigiditatea sintactică.

Pe de altă parte, diversele forme de repetiţie şi suprimarea punctuaţiei eliberează poemul de constrângerile gramaticale. O sintaxă fluidă aglutinează cuvinte aliterate, sintaxa fonică celebrând astfel „jungla lexicală”, ca în poemele lui Cărtărescu.

În sfârşit, putem presupune un izomorfism între ordinea cuvintelor şi ordinea lumii: sintaxa postmodernă nu este ierarhică, ci paratactică şi parodică. După cum poezia optzecistă nu este numai ambivalentă, ci şi subversivă.

NOTĂ

* Această cercetare este finanţată de către CNCSIS – UEFISCSU, proiect PNII – IDEI, cod 381/2008, nr. 757/19.01.2009, Postmodernismul poetic românesc. 1980-2010. O perspectivă semio-pragmatică şi cognitivă. Director: prof. univ. dr. Emilia Parpală.

Emilia PARPALĂ

140

SURSE Cărtărescu, Mircea, Faruri, vitrine, fotografii, Bucureşti, Cartea Românească,

1981. (Cărtărescu 1981) Coşovei, Traian, T., Ninsoarea electrică, Bucureşti, Cartea Românească, 1979.

(Coşovei 1979) Danilov, Nichita, Ferapont. Antologie de poezie 1980-2004, Piteşti, Paralela 45,

2005. (Danilov 2005) Georgescu, Liviu, Zbor în cursa de cristal. Flight inside a Chrystal Trap, Foreword

by Nicolae Manolescu, Bucureşti, Editura Institutului Cultural Român, 2004. (Georgescu 2004)

Morar, Ioan, Vară indiană, Bucureşti, Editura Albatros, 1984. (Morar 1984) Iaru, Florin, Poeme alese. 1975-1990, Braşov, Aula, 2002. (Iaru 2002) Muşina, Alexandru, (ed.) Antologia poeziei generaţiei 80, Braşov, Editura Aula,

2002. (Muşina 2002) Vasiliu, Lucian, Verile după Conachi, Iaşi, Junimea, 1990. (Vasiliu 1990) Vişniec, Matei, La noapte va ninge, Bucureşti, Albatros, 1980. (Vişniec 1980)

BIBLIOGRAFIE Adam, Jean-Michel, Lingvistică textuală. Introducere în analiza textuală a

discursurilor, traducere de Corina Iftimia, Iaşi, Institutul European, 2008. (Adam 2008)

Beccaria, G. L., L’autonomia del significante. Figure del ritmo e della sintassi. Dante, Pascoli, D’Annunzio, Torino, Einaudi, 1975. (Beccaria 1975)

Bruns, Gerald, L., The material of Poetry. Sketches for a Philosophical Poetics, Athens, Georgia, University of Georgia Press, 2005. (Bruns 2005)

Cureton, Richard. A Temporal Theory of Poetic Syntax http://www2.bc.edu/~richarad/lcb/wip/rc2.html

Freeman, C. Donald, „Syntax, Agency and the Imagination: Keat’s ‘Ode to Psyche’ and ‘Ode on a Grecian Urn’”, in Linguistics and the Study of Literature, (ed.) Theo D’haen, Amsterdam, Editions Rodopi, 1986, p. 72-88. (Freeman 1986)

Hutcheon, Linda, Politica postmodernismului, Bucureşti, Univers, 1997. (Hutcheon 1997)

Jakobson, Roman, „Poetică şi stilistică”, în Probleme de stilistică, Bucureşti, 1966. (Jakobson 1966)

Jakobson, Roman, Selected Writings. II: Word and Language, The Hague, Mouton, 1971. (Jakobson 1971)

Johansen, J. D., Literary Discourse: A Semiotic-Pragmatic Approach to Literature, Toronto Buffalo Londo, University of Toronto Press, 2002. (Johansen 2002)

Johnson, Barbara, The Critical Difference: Essays in the Contemporary Rhetoric of Reading, Baltimore, John Hopkins University Press, 1980. (Johnson 1980)


141

Katz, Seth, R., „The Poetic Use of Sentence Fragments” [Internet document available at http://www.eiu.edu/~ipaweb/pipa/volume/katz.htm].

Lombardi, Elena, The Syntax of Desire: Language and Love in Augustine, the Modistae, Dante, Toronto, University of Toronto Press, 2007. (Lombardi 2007)

Mancinelli, Laura, Il messaggio razionale dell’avanguardia, Torino, Einaudi, 1978. (Mancinelli 1978)

Mustajoki, Arto, „From Meaning to Form: An Alternative Model of Functional Syntax”, in Russian Language Journal, nr. 57, 2007, p. 3-28. (Mustajoki 2007)

Parpală Afana, Emilia, Poezia semiotică. Promoţia 80, Craiova, Editura Sitech, 1994. (Parpală 1994)

Parpală, Emilia, „Poetici douămiiste: fracturisml şi utilitarismul”, în AUC, Lingvistică, nr. 1-2, 2009, p. 157-165. (Parpală 2009)

Schmit, John, „‘I only said – the syntax –‘ Elision, recoverability, and insertion in Emily Dickinson’s poetry”, in Style, nr. 27, (1), 1993, p. 106-124. (Schmit 1993)

Sesar, Dubravka, „On the syntax of poetry and the poetry of syntax Exemplified by a passage from a poem”. Contemporary linguistics, nr. 64, (2), 2007, p. 179-189. (Sesar 2007)

Victor, Lucien, „Grammaire et Poésie: trois exemples”, în Semen [Linguistique et poésie: le poème et ses réseaux], nr. 24, 2007 [Internet document available at http://semen.revues.org/document5953.html]. (Victor 2007)

ABSTRACT This article examines the rhetorical values of the syntactic patterns

thematized by the Romanian poets of the eighties: the (non-)dependency between the structural and the semantic level, the parody of some modern stylistic choices and the relation between word order - world structure, and the reader’s implication. The syntax of the eighties vacillates between a baroque syntax of similitude and a minimalist syntax of juxtaposition. Anaphoric „germination”, parallelisms and linear thematic progression highlights the self-generating potentialities of poetic paradigms.

The syntactic deconstruction of words and utterances, the pragmatics of such syntactic devices as punctuation, enjambment, parenthesis, apposition, typography will be approached in the second part of our research.

Key words: anaphora, baroque/minimalist syntax, thematic progression.

LE CENTON, LA SATIRE MÉNIPPÉE ET LE COLLAGE, REPÈRES ARCHITEXTUELS DANS LE

POSTMODERNISME ROUMAIN*

Carmen POPESCU

1. Introduction Un trait reconnu du courant postmoderne en littérature est le défi des distinctions génériques. Le mélange des formations discursives hétérogènes et les interférences intertextuelles, pratiquées, pour ainsi dire, à outrance, ont comme effet secondaire des mutations catégorielles, architextuelles dans le champ du discours littéraire. La transgression des marges génériques est donc considérée comme une particularité du paradigme postmoderne (cf. Hutcheon 1988 : 9). En plus, l’interdiscours et le métadiscours représentent le milieu familier de cette nouvelle poétique. Par exemple, la poésie postmoderne roumaine manifeste un très fort penchant théorique et un certain désir de transcoder en registre poétique même les plus difficiles théories, et les plus abstraites, mais surtout la linguistique et la sémiotique, en résultant une vraie « poésie sémiotique » (cf. Parpală-Afana 1994). L’architexte est un synonyme approximatif du « genre », mais compris en tant que mode énonciatif (cf. Genette 1979). De plus en plus, la problématique du genre (même quand il s’agit du genre littéraire) est abordée du point de vue linguistique (Petitjean 2005) et, plus précisément, pragmatique. Car la réception du genre implique des compétences spécifiques et un certain « contrat » par lequel le lecteur est coopté dans le processus de décodification du texte, en conformité avec les « lois du discours » (cf. Maingueneau 2007 : 135-157 et 161-163). Nous avons trouvé que, en ce qui concerne le livre postmoderne de Simona Popescu (2006), dont nous nous occupons ici, deux espèces antiques, le centon et la satire Ménippée, et un procédé surréaliste (le collage) seraient les repères architextuels les plus capables d’éclaircir l’étrangeté apparemment irréductible et insurmontable de cette œuvre littéraire. Le centon était une composition antique faite entièrement de citations, c’est à dire des vers appartenant à un auteur canonique (Homère, Virgile) ou à plusieurs, afin d’articuler un thème nouveau ; e.g. Cento Nuptialis par Ausonius, avec des fragments empruntés à Virgile. Les fonctions communicatives possibles du genre sont : la fonction mnémotechnique et celle comique/ludique; les traits structurels : l’hétérogénéité énonciative et la polyphonie/la multivocalité. La satire Ménippée était une espèce satirique antique, ainsi nommée d’après le philosophe cynique Menippus; elle comportait une contamination intertextuelle de sociolectes, idiolectes, registres discursifs contradictoires.

LE CENTON, LA SATIRE MÉNIPPÉE ET LE COLLAGE, REPÈRES ARCHITEXTUELS DANS LE POSTMODERNISME ROUMAIN

143

Le centon, la Ménippée et le collage sont des sous-genres qui rendent plus évidente la relation étroite qui existe entre l’architextualité ou la généricité, d’une part, et l’intertextualité d’autre part (cf. Genette 1982, Juvan 1995). 2. La rhétorique de la référence intertextuelle dans une œuvre postmoderne exemplaire Lucrări în verde sau pledoaria mea pentru poezie (Travaux en vert ou mon plaidoyer pour la poésie (2006) par Simona Popescu est une œuvre postmoderne typique. L’hybridation inter-générique, la polyphonie, le dialogisme et l’intertextualité sont des traits majeurs de cet ouvrage et ce qui lui confère, à proprement parler, sa dimension postmoderne. C’est une sorte d’épopée héroï-comique dont les « héros » (Profy, persona de l’auteur et ses « chers » étudiants en quatrième année) essaient de découvrir s’il y a encore une place pour la poésie dans le monde contemporain. Les étudiants sont en fait les « sujets » de cette étude sui generis, c’est-à-dire qu’ils sont invités à réfléchir sur leur propre goût (et, pourquoi pas, dégoût) pour la poésie de tous les âges. S’ils lisent de la poésie, pourquoi le font-ils, et s’ils ne lisent pas, pourquoi non ? La prémisse de cette quête passionnée est l’idée que la poésie est maintenant une espèce menacée - non parce qu’elle serait vraiment inactuelle ou désuète mais parce que les « autorités » culturelles l’ont déclarée morte ou agonisante. C’est contre ce préjugé inepte que l’ouvrage de Simona Popescu est orienté. La présence récurrente du grand poney - « Hush, hush...,/le grand poney passa presque inaperçu » (Popescu 2006 : passim)1 - est une métaphore textuelle pour cette présumée agonie du genre. En même temps, à part le côté polémique très marqué, le livre abonde en stratégies rhétoriques du type captatio benevolentiae, le public-« cible » étant les étudiants et en général les jeunes gens, qui sont les plus vulnérables à cette manipulation irresponsable (c’est-à-dire le mythe de la « mort » de la poésie, véhiculé même par la critique littéraire dite « sérieuse »). Un nombre considérable de références intertextuelles est mobilisé afin de persuader les étudiants que la poésie est réellement lisible et de « convertir » les jeunes à la lecture (par plaisir). La référence classique ne pouvait pas être absente dans ce carnaval des sources, des échos et des allusions. Le premier « cercle » de poètes qu’elle invoque, dans la synopsis esquissée au huitième chapitre, est celui « des poètes à l’œuvre perdue » (Popescu 2006 : 197). Quoique leurs produits littéraires n’aient pas survécu, ils méritent la gloire et la reconnaissance de la postérité. Donc, elle reproduit, tout simplement, des noms et des informations générales tirées d’encyclopédies et de dictionnaires. Cleanthes d’Assos, Callimachos, Bion, Anyte, Arhiloch de Paros, Automedon, etc., tous méritent un hommage. Le côté postmoderne de cette évocation réside dans la nonchalance et le manque de solennité du ton. En plus, le texte est doublé d’un sous-texte explicatif (le paratexte-métatexte) où l’auteur reproduit ses conversations par « messenger » avec Anca, une étudiante en latin qui lui a cherché des données sur les poètes

Carmen POPESCU

144

anciens (le message reproduit tel-quel, sans les signes diacritiques dans la version roumaine, se veut une marque d’authenticité, bien-sûr, en conformité avec la « nouvelle vague » postmoderniste des années ‘90). Elle lui remercie, en commentant, à la fois, le statut des poètes dans le contexte de l’institution littéraire antique : « Send to Anca : Merci pour les latins. C’était dur d’être poète à l’époque de ceux-là ! [...] Il paraît que ces mecs écrivaient même sur les murs, ils étaient des maniaques : Admiror, o paries, te non cecidisse ruinis /qui tot scriptorum taedia sustineas » (Ibidem : 197)2. Les graffitis antiques rencontrent, dans l’espace simultané de l’écriture, les graffitis de la culture populaire postmoderne. Pitagora est aussi évoqué avec ses « vers d’or », tout comme l’empereur Hadrien avec son célèbre « Animula, vagula, blandula » (Ibidem : 201-202). En même temps, elle ne peut pas s’empêcher de donner, en sous-sol, une longue citation, en français, de Marguerite Yourcenar (Mémoires d’Hadrien, naturellement, pour désambiguër la référence). Ce type de palimpseste à plusieurs niveaux est en fait le principe structural du livre. Mais le poète latin favori de Simona Popescu est Lucrèce, mentionné aussi avec beaucoup d’admiration dans ses œuvres antérieures. Il est évident que l’auteur postmoderne n’est pas strictement intéressé par les dogmes philosophiques exposés dans De rerum natura, mais plutôt par les effets expressifs involontaires générés par les métaphores cognitives utilisées (faute de mieux et en même temps, pour la séduction rhétorique) par le poète latin. Ţie, pentru « De rerum natura » /À toi, pour « De rerum natura », est un hommage, à vrai dire un pastiche après l’hommage que Lucrèce lui-même fait à son idole, Épicure (cf. Popescu 2006: 202). 2.1. La configuration intertextuelle postmoderne et le discours rapporté Mikhaïl Bahktine et Julia Kristeva, dans leur démarche de théorisation du dialogisme et de l’intertextualité, ont puisé dans la tradition antique, en s’arrêtant notamment sur la satire Ménippée ; celle-ci était une espèce par excellence hybride et paradoxale, un mélange de prose et de vers, de réalisme et de mythologie, de sublimité et de grotesque. En travaillant sur les notions bakhtiniennes de dialogisme, polyphonie, hétéroglossie, polyglossie, pluristylisme, etc., Julia Kristeva a initié, dans son étude Le mot, le dialogue et le roman (1969), le débat sur l’intertextualité, une notion présentée comme « une découverte que Bakhtine est le premier à introduire dans la théorie littéraire : tout texte se construit comme mosaïque de citations, tout texte est absorption et transformation d'un autre texte. A la place de la notion d'intersubjectivité s'installe celle d'intertextualité, et le langage poétique se lit, au moins, comme double. […] Le mot est mis en espace : il fonctionne dans trois dimensions (sujet -destinataire -contexte) comme un ensemble d'éléments sémiques en dialogue ou comme un ensemble d'éléments ambivalents. » (Kristeva 1969 : 85). Bien sûr, il y a aussi, dans le texte que nous allons analyser, une profusion de stratégies trans -, inter - et hypertextuelles : allusion, référence, citation, cliché,


145

ready-made, pastiche, parodie, à la manière de, « cadavre exquis », greffe textuelle, etc. Par exemple, le « cadavre exquis » (cf. Cadavre exquis cu studenţii de anul al IV-lea /Cadavre exquis avec les étudiants de la quatrième année dans Popescu 2006 : 170) était une pratique combinatoire et ludique surréaliste, apparentée au collage, mais polyphonique (collective) par nature. Le « ready-made » (« objet trouvé »), réfère à une technique artistique initiée par Marcel Duchamp en 1917 (Fountain) ; le syntagme, récurrent dans Travaux en vert, fonctionne comme une métaphore intersémiotique de l’intertexte citationnel. Dans une autre perspective, l’horizon théorique de l’intertextualité pourrait être aussi subsumé à une approche linguistique et pragmatique du discours autre, du point de vue du discours rapporté. Tout intertexte citationnel est à la fois une forme de ré-énonciation : « Mais le discours rapporté ne cesse d’être appelé en dehors de l’enceinte grammaticale stricto sensu : répétition, reprise, reformulation, citation, rumeur, on-dit, autant de vocables qui le touchent, qui renvoient à son principe fondamental : le rapport à autrui et à son discours » (Rosier 1999 : 9). L’hétérogénéité structurelle fait de ce texte postmoderne très récent une Ménippée postmoderne. On peut aussi la comparer à l’anatomie du temps de la Renaissance (cf. The Anatomy of Melancholy par Robert Burton), d’ailleurs une variante ou même un équivalent de la satire Ménippée, du moins selon Northrop Frye (1972 : 280-303). L’hétérogénéité énonciative (cf. Authier-Revuz 1982, 1984) engendre de la polyphonie. Les plus diverses formes du discours rapporté y sont représentées, mais surtout la citation. La juxtaposition des citations ou ready-mades (comme l’auteur elle-même les appelle) évoque, en ce qui nous concerne, le genre antique du centon. Nous allons démontrer dans quelle mesure Travaux en vert est un centon postmoderne, en reliant l’archétype antique à la version surréaliste et (post)moderniste du collage et du bricolage. Le fonctionnement des citations dans Travaux en vert (par montage, collage, ars combinatoria) met en évidence certains traits typiques du postmodernisme. Nous voulons souligner seulement deux de ces traits caractéristiques : depthlessness ou « le manque de profondeur » (Jameson 1991 : 68), effet de la juxtaposition des fragments, et la prédominance de la parataxe, par rapport à l’hypotaxe qui était propre au modernisme (Hassan 1987 : 90-91). La (supposée) profondeur du sens et la hiérarchie, des notions déjà mises en question par le modernisme, sont à proprement dire subverties dans le postmodernisme. 3. « Grammaire » de la citation et courte histoire du centon

Étymologie possible du mot centon : du mot grec kentron (« greffer les arbres »), du latin cento (« raccordement » ; « un vêtement constitué de divers morceaux » - par exemple, l’Arlequin est vêtu d’un centon). Le centon est une composition faite entièrement de vers étrangers, donc de citations. De la littérature grecque classique on n’a pas beaucoup d’exemples des centons qui aient survécu. Dans la pièce d’Aristophane La paix, un oracle récite quelques phrases homériques, dans l’Anthologie Palatine il y a trois courts centons, Irenaeus cite un

Carmen POPESCU

146

centon sur Heracles. À Mennon en Égypte il y a un centon de dix lignes, un graffito inscrit sur la jambe d’une statue. Des papyrus magiques grecs emploient des vers homériques comme des incantations. Dans le 4ème siècle après J. Chr., un évêque qui s’appelait Patricius en a écrit plusieurs, qui ont été continués par l’impératrice Eudoxia Athenais, femme de Théodosius le deuxième, dans le cinquième siècle après J. Chr.

Dans la littérature latine les exemples sont plus nombreux. À la place d’Homère, Virgile était l’auteur utilisé comme source presque exclusive. Au deuxième siècle après J. Chr., Hosidius Geta a écrit une version de la Médée dans laquelle les personnages parlent en hexamètres virgiliens. Mais le plus connu centon est le Cento Nuptialis par Decimus Magnus Ausonius (310–395), peut-être à cause de son sujet vulgaire et la dissonance avec le style emprunté au plus pudique des poètes, Virgile. Voilà un fragment du préambule (la préface-lettre à Paulus), qui est, comme d’habitude dans la littérature latine, parsemé de topoï de l’autojustification et de la fausse modestie. Le principe ludique du genre (ou, comme on dirait aujourd’hui, la littérarité), sert d’excuse pour l’apparente irrévérence : « Lis donc jusqu’au bout, si ça vaut la peine, ce petit ouvrage frivole et d’aucune valeur, que ni le travail n’a taillé, ni la lime n’a poli, qui est dépourvu de la pointe du génie et de la maturité qu’apporte la délibération. Ceux qui, les premiers, ont badiné avec cette sorte de compilation, l’ont appelée centon. C’est seulement une affaire de la mémoire de ramasser les choses dissipées et de réunir les déchirées, que tu pourrais plutôt prendre en dérision que louer. »3 Dans ce paratexte, Ausonius articule une poétique du centon, en décrivant les règles techniques de composition spécifique au genre (cf. McGill 2005 : 4).

Par la même méthode de compilation, Proba Faconia, femme d’un proconsul romain, a donné une esquisse d’histoire biblique. Metellus, un moine du douzième siècle, de Tegernsee, a rédigé des hymnes en l’honneur de Quirinus, avec des vers tirés de Virgile et d’Horace.

D’autres exemples de la postérité postclassique du centon se trouvent dans l’œuvre de: Aldus Manutius (Venise, 1504), Laelius Capitulus (qui a produit, en 1535 une attaque sur la vie dissolue des moines, toujours à l’aide des vers virgiliens) ; en 1536 à Venise un Petrarca Spirituale est apparu, et en 1634 l’Écossais Alexander Ross a publié un Virgilius Evangelizans, seu Historia Domini nostri Jesu Christi Virgilianis verbis et versibus descripta. Dans la littérature séculaire, les centons sont des produits surtout comiques. Pourtant, cette fonction n’est pas unique. La stratégie combinatoire et mnémotechnique du centon est susceptible de fonctionner au registre sérieux aussi. Les centons ont été employés en tant que moyens de propagation de la foi chrétienne, mais par recours aux textes anciens. Cette pratique donne naissance à des palimpsestes assez intéressants. Quand même, les Pères de l’Église ont été méfiants envers ces jeux textuels jugés faciles et parfois déroutants. Pour ce qui est de la poétique de cette forme, le centon pourrait être considérée comme la forme extrême et littérale du « principe » intertextuel formulé par les membres du groupe poststructuraliste Tel-Quel : le texte en tant que


147

mosaïque ou pavage de citations : « L’intertextualité, condition de tout texte, quel qu’il soit, ne se réduit évidemment pas à un problème de sources ou d’influences; l’intertexte est un champ général de formules anonymes, dont l’origine est rarement repérable, de citations inconscientes ou automatiques, données sans guillemets » (Barthes 1968 : 1015). Si Barthes soutenait que les citations dont le texte est fait sont « anonymes » et « sans guillemets », les fragments empruntés et insérés dans la configuration centonique sont, au contraire, des extraits explicites qui peuvent être attribués assez rapidement à une source énonciative quelconque. Dans l’Antiquité et puis au Moyen Âge, cette source était, comme on l’a déjà vu, soit Homère ou Virgile, soit le mot de l’Évangile. A l’époque postmoderne, lorsque les centres d’autorité culturelle se sont multipliés, la référence quasi- ou pseudo-scientifique est tout à fait nécessaire. D’où l’abondance des moyens para- et metatextuels de fixer la citation dans un certain champ culturel. Par exemple, dans le cas discuté ici, le nombre remarquable de notes explicatives, plus ou moins croyables. En fait, il y a un sous-sol polyphonique très similaire à celui de la Tiganiada d’Ion Budai Deleanu (d’ailleurs, les personae auctorielles de l’hypotexte sont invoquées dans cette réécriture postmoderne dans la compagnie d’autres personnages, inventés par l’auteur de Travaux en vert). Simona Popescu manifeste une propension marquée vers le modèle classique, remanié d’une façon non-conventionnelle, apparemment irrévérente. (L’ironie et la parodie sont des procédés prévisibles dans le contexte de la poétique postmoderne). Dans le huitième chapitre, intitulé Kind of Bildungspoem (en anglais-allemand dans l’original - indice de polyglossia - coprésence des langues), est mise en évidence la fonction formative du « métier » artistique. Celle-ci est une idée tout à fait classique et pas du tout postmoderne, on pourrait dire, s’il ne s’agissait pas d’un écrivain irréductible aux formules préétablies. En même temps, l’hospitalité envers l’altérité discursive rend la dimension révérencielle de l’intertexte encore plus puissante. L’intertextualité n’est plus une relation mécanique, une collision entre les textes, les fragments et les codes, mais une connexion intersubjective, interpersonnelle (quoique le présupposé Tel Quel-iste prétende que l’intertextualité avait substitué l’intersubjectivité). L’auteur a un vrai culte pour l’amitié et les écrivains qu’elle cite sont des voix, des amis, des alter egos. 4. La polémique et la réhabilitation de la satire Sur un autre plan, la relation des Travaux en vert au modèle antique concerne la réhabilitation de la satire, un point d’originalité par rapport au système de valeurs moderne et postmoderne. Les écrivains postmodernes étaient enclins à mépriser la satire, en raison de son prétendu manque de littérarité. Comme Nabokov l’affirmait dans une interview, « la satire est une leçon et la parodie est un jeu ». L’hégémonie de la parodie dans la poétique postmoderne est un lieu commun de la littérature de spécialité (cf., en particulier, Hutcheon 1985). Néanmoins, Simona Popescu a trouvé des ressources inattendues dans cette espèce longtemps méconnue. À mon avis, la lecture assidue, même l’étude des

Carmen POPESCU

148

satiriques et des épigrammistes grecs et latins a déterminé Simona Popescu à suspecter le préjugé légitimé par la mentalité littéraire moderne. Archiloque, Horace, Perse, Juvénal ou Martial sont des noms qui reviennent plusieurs fois au cours du livre. Ces auteurs lui prêtent une énergie polémique (ou, mieux dire, déconstructive) que le recours habituel à l’ironie subtile, tongue-in-cheek et aux jeux autoréférentiels (procédés typiques pour le postmodernisme) ne pourraient jamais substituer. Caius Dobrescu, le collègue de génération de Simona Popescu, en commentant le début littéraire de celle-ci, a affirmé que « la satire est ressuscitée » (Dobrescu 1994 apud Popescu 2004 : 245). Tout comme Horace dans la Satire I, IV, l’auteur révèle, bien que d’une manière antiphrastique, la complexité et la valeur esthétique du genre satirique. Les personnages « négatifs » dans Travaux en vert sont les critiques littéraires et les enseignants obtus considérés coupables pour avoir inspiré aux jeunes un vrai dégoût pour la poésie (par leur manière vétuste de commenter les textes) ; en faisant leur portrait caricatural, elle déploie une veine sarcastique comparable aux meilleurs écrivains satiriques latins. L’aspect le plus intéressant (et incontestablement innovateur par rapport à la poétique canonique de la satire) est que les auteurs postmodernes sont enclins à questionner et à subvertir des préjugés, des distorsions cognitives pour ainsi dire, tandis que les écrivains antiques étaient préoccupés premièrement par les vices et les mœurs dissolues de leurs contemporains. La déconstruction satirique postmoderne est plutôt intellectuelle que morale. Pourtant, Simona Popescu est un auteur qui s’arroge une certaine intransigeance éthique : par exemple, elle déteste la trahison dans toutes ses formes possibles, mais surtout la trahison des amis, ou la trahison de nos propres idéaux juvéniles (et donc, les compromissions de la maturité, justifiées par des sophismes). Certainement, elle ne veut pas que la dimension éthique de son œuvre menace la littérarité, c’est-à-dire la dimension esthétique.

5. Pragma-poétique des genres citationnels (le centon et le collage) Des éclaircissements supplémentaires sur la théorie de la citation sont tout à

fait nécessaires, puisque nous nous sommes proposé d’envisager la poétique du centon, de la Ménippée littéraire et du collage du point de vue de l’intertextualité.

La citation peut être envisagée en tant que prototype de la référence intertextuelle. Antoine Compagnon la considérait comme un « un opérateur trivial de l’intertextualité » (1979 : 44). Dans le cadre poststructuraliste Tel - Quel-iste où la théorie de l’intertextualité a été pour la première fois élaborée, la notion était utilisée dans le sens le plus large (Barthes, Kristeva). Compagnon a dédié un volume entier à la problématique de la citation. L’auteur a eu l’intention d’étudier, d’un point de vue phénoménologique, le « comportement de la citation dans une expérience immédiate de la lecture et de l’écriture » (Ibidem : 10). Il a esquissé une phénoménologie, une sémiologie, une généalogie et une tératologie de la citation. Il n’étudie pas tellement la citation en soi mais le travail de la citation (sa « grammaire », pour ainsi dire), la reprise ou « la seconde main ». L’usage littéraire de la citation est parfois subordonné à la tératologie de la citation.


149

À côté des similitudes formelles, qui peuvent être, en fin de compte, faciles à saisir, beaucoup plus importantes sont les motivations plus profondes qu’on peut inférer, relativement au fonctionnement pragma-sémantique du discours autre. À notre avis, dans le cas de Travaux en vert, la fonction primordiale est argumentative, rhétorique, renforcée en fait par le sous-titre contenant le terme métalinguistique « plaidoyer ». La fonction ludique est subordonnée à celle-ci, tandis que la fonction mnémotechnique, très saillante à l’âge antique, est un peu estompée. De l’autre côté, la « dialectique mémorielle » (Riffaterre 1979 : 128) propre à l’intertextualité est très présente, de sorte que des parties généreuses de cette « épopée » comique soient des mini-anthologies.

La poétique du collage littéraire s’inscrit elle aussi dans le paradigme de l’intertextualité. La technique du collage «consiste à prélever un certain nombre d'éléments dans des œuvres, des objets, des messages existants, et à les intégrer dans une création nouvelle pour produire une totalité originale» (Groupe µ 1978: 13). Cette technique consiste aussi « à faire cohabiter les éléments les plus hétéroclites, et à utiliser éventuellement à cette fin toutes les formes de l’écriture imitative : la citation, le pastiche, la parodie. [...] nous l’envisagerons essentiellement dans ses conséquences textuelles : les effets d’incongruité auxquels il aboutit, et qui sont le ressort du comique très particulier que provoque cette nouvelle figure de l’écriture seconde » (Bouillaguet 1996 : 125). Si les théoriciens insistent sur l’effet comique c’est par ce que le collage en tant que genre moderne est une création surréaliste et le comique, l’humour, l’ironie et la parodie ont été des stratégies majeures dans cette poétique (on a déjà vu que, dans le cas du centon antique, la dimension ludique n’était pas obligatoire).

La continuité entre l’avant-garde historique et le postmodernisme est d’autant plus visible dans les textes de Simona Popescu. Parmi ses collègues de génération, elle est celle qui a dédié beaucoup de temps et d’énergie à l’étude du surréalisme, étant d’ailleurs pour quelques années l’amie et le disciple du poète surréaliste roumain Gellu Naum (cf. Popescu 2002, 2004).

Apparemment, il n’y a rien de plus facile et mécanique que la juxtaposition de fragments prélevés des textes appartenant à plusieurs auteurs. Annick Bouillaguet admet qu’au premier niveau, cette pratique « satisfait peut-être » « au plaisir de la collection » (1996 : 125). Pourtant, « une forme de création est toutefois à l’œuvre dans le choix, le découpage, le détournement des sens particuliers et leur réorientation vers une signification unique et nouvelle. […]Mais l’originalité de l’œuvre au second degré tient également à un autre facteur qui reste à envisager : la façon dont s’opère l’assemblage, le contact entre le texte d’accueil et le fragment qui s’y trouve inséré» (Ibidem : 124).

Alors, le centon, qui a été pratiqué (et il l’est, encore) depuis l’Antiquité peut être considéré une proto-variété du collage. Les vers qui composaient les centons étaient découpés d’un certain auteur ou de plusieurs et ils devaient être recollés d’une telle manière que le produit résulté n’ait rien en commun (thématiquement) avec les textes-sources. Par conséquent, la recontextualisation et la resémantisation

Carmen POPESCU

150

sont des mots-clés dans la poétique du collage citationnel, dont l’enjeu est toujours de produire quelque chose de nouveau à l’aide de matériaux préexistants.

6. La stratégie citationnelle de Simona Popescu La stratégie ou même la méthode citationnelle développée par l’écrivain

roumain Simona Popescu implique plusieurs niveaux de complexité : il y a une poétique, mais aussi une rhétorique de la citation, utilisée en tant que « trope » (mais pas du tout réductible à un ornement facile) et également en tant que moyen persuasif, argumentatif.

Comme procédé poétique, la citation est spécifique pour les paradigmes modernes et postmodernes (cf. Diepeveen 1993, Gregory, 1996); elle a substitué, en quelque sorte, l’allusion, qui depuis longtemps était considérée plus propre, plus adéquate à la poésie. Mais le paradigme postmoderne a besoin en particulier de la force illocutoire déployée par l’insertion du discours étranger. Les motivations possibles sont multiples : on cite parce qu’on veut emprunter quelque chose de l’autorité de la source, ou pour nous délimiter un espace personnel dans la texture du déjà-dit, ou pour renoncer, pour le moment, aux prérogatives de l’originalité et de la propriété des mots ou des idées. C’est sur le jeu très fin entre ré-énonciation et renonciation (cf. Compagnon 1979 : 40) que s’appuie la force expressive du procédé citationnel dans Travaux en vert. La ré-énonciation implique aussi une renonciation dans le sens que l’auteur qui cite renonce, en quelque sorte, à soi-même et à ses prétentions de propriétaire du texte, etc. et laisse la place au discours autre et à autrui ; il s’efface un peu devant l’autre et sa voix différente.

En invoquant Fernando Pessoa avec ses « hétéronymes », l’auteur affirme que, tandis qu’il « fuyait » lui-même, celui-ci devenait de plus en plus lui-même (Popescu 2006 : 220). Ce commentaire fonctionne comme un « interprétant » intertextuel pour sa propre poétique polyphonique. L’intertextualité n’a pas réellement remplacé l’intersubjectivité, en dépit de ce qu’affirmait Julia Kristeva (1969 : 113).

De l’autre côté, si on pense aux théories d’Harold Bloom (1973) concernant « l’inquiétude de l’influence », on pourrait dire que la manière de traiter le discours rapporté (telle que Simona Popescu la propose) est l’antinomie parfaite et en même temps la « catharsis» de cette émotion plutôt négative décrite par le critique américain. Et cette générosité regarde non seulement les citations littéraires, mais aussi le discours rapporté proprement dit. Dans ses poèmes et ses livres (Plicty - Ennui, Nuit ou Jour, Travaux en vert), Simona Popescu a recours à la méthode pseudo-journalistique ou sociologique de « l’interview ». Les « sujets » sont des élèves, des étudiants et des amis qui donnent leur opinion sur un thème quelconque : l’ennui (Plicty, Popescu 2004 : 36-66), le rêve (Nuit ou Jour, 1998), la (lecture de la) poésie (Travaux en vert, 2006).

La dimension polémique des Travaux en vert (par rapport aux idéologies littéraires) est très marquée. Dans un contexte postmoderne, la distorsion ironique et parodique de la citation est un procédé habituel, et elle peut affecter soit le


151

signifiant soit le signifié de l’original (mais, aussi, les deux). Par exemple le cliché (ou le topos, lieu commun) « Memento mori », est devenu, dans la reformulation de Simona Popescu, « Memento vivere » : un nouveau slogan, répété plusieurs fois au cours du livre. Ce renversement sémantique fonctionne comme axe d’une nouvelle philosophie existentielle et, à la fois, d’une nouvelle poétique. Parce que, dans sa conception, la poésie n’est pas un genre littéraire, mais une forme d’exister, de vivre intensément, de connaître, de jouir et aussi d’apporter de la joie aux autres.

7. Conclusions

Le centon et le collage sont donc des genres citationnels, mais la logique intertextuelle qui les informe est assez différente (Baetens 2005 : 182), en fonction de l’idéologie littéraire de chaque époque (ou, autrement dit, en fonction de la conception dominante sur la littérarité ou, dans notre cas, la poéticité).

La pratique du collage ne pourrait être séparée de la crise du sujet profilée sur le fonds de l’atmosphère avant-gardiste, et de certaines conceptions concernant l’impersonnalité créatrice, tout comme le centon antique ne pourrait être conçu distinctement par rapport au type de culture qui lui a donné naissance - une culture homogène, logocentrique, partiellement orale et s’appuyant sur la mémorisation des auteurs étudiés.

À l’époque de la culture typographique et puis électronique, le centon ne pourrait jamais avoir le même impact, simplement parce qu’il cesse d’être une performance mnémotechnique, prosodique et rhétorique. Trop facile à réaliser, la concaténation des citations littérales n’est employée que dans des situations extrêmes, comme dans le cas en discussion, où elle est subsumée à une conception littéraire très sophistiquée et provocatrice, néo-avant-gardiste.

La nécessité d’une réévaluation linguistique (et surtout pragmatique) de la catégorie du genre/architexte dans le contexte de la poétique postmoderne est la plus importante conclusion de cette étude. Les genres et les sous-genres sont, à vrai dire, des configurations intertextuelles complexes qui font appel à une compétence lectoriale spécifique.

NOTES * Cet article est financé par le CNCSIS – UEFISCSU, projet de recherche PNII – IDEI, code

381/2008, contrat no. 757/19.01.2009, Postmodernismul poetic românesc. 1980-2010. O abordare semio-pragmatică şi cognitivă. Directrice: prof. univ. dr. Emilia Parpală.

1 « Hush, hush..., / trecu aproape nevăzut peştele-căluţ. » 2 « Send to Anca : Multam pentru latini. Era dur sa fii poet pe vremea astora ! [...] Se pare ca tipii

scriau si pe ziduri, erau maniaci : Admiror, o paries, te non cecidisse ruinis /qui tot scriptorum taedia sustineas. »

3 « Perlege hoc etiam, si operae est, frivolum et nullius pretii opusculum, quod nec labor excudit nec cura limavit, sine ingenii acumine et morae maturitate. Centonem vocant, qui primi hac concinnatione luserunt. Solae memoriae negotium sparsa colligere et integrare lacerata, quod ridere magis quam laudare possis. »

Carmen POPESCU

152

BIBLIOGRAPHIE Angenot, Marc, « Idéologie/ Collage/ Dialogisme (fragment d'une théorie de la

parole polémique », Collages, Revue d'Esthétique, no. 3-4/1978. (Angenot 1978)

Ausonius, Cento nuptialis, http://www. forumromanum. org/literature /ausonius_cento.html.

Authier-Revuz, Jacqueline, « Hétérogénéité montrée et hétérogénéité constitutive: éléments pour l’approche de l’autre dans le discours », DRLAV, No. 26/1982, pp. 91-151. (Authier-Revuz 1982)

Authier-Revuz, Jacqueline, « Hétérogénéité(s) énonciative(s) », Langages, 19 (73) /1984, pp. 98-111. (Authier-Revuz 1984)

Baetens, Jan, Romans à contraintes, Amsterdam, Rodopi, 2005. (Baetens 2005) Barthes, Roland, Théorie du texte, Enciclopaedia Universalis, vol. 15, 1968.

(Barthes 1968) Bloom, Harold, The Anxiety of Influence. A Theory of Poetry, New York, Oxford

University Press, 1973. (Bloom 1973) Bouillaguet, Annick, L’écriture imitative. Pastiche, parodie, collage, Paris,

Éditions Nathan, 1996 (Bouillaguet 1996) Compagnon, Antoine, La seconde main ou le travail de la citation, Paris, Éditions

du Seuil, 1979. (Compagnon 1979) Diepeveen, Leonard, Changing Voices: The Modern Quoting Poem, Michigan,

University of Michigan Press, 1993. (Diepeveen 1993) Dobrescu, Caius, Satira a inviat !, dans la revue Vatra, année XXIV, no. 281, août

1994 (Referinţe critice à Simona Popescu, Juventus şi alte poeme - antologie, Pitesti, Paralela 45, 2004, p. 245). (Dobrescu 1994)

Frye, Northrop, Anatomia criticii, în româneşte de Domnica Sterian şi Mihai Spăriosu, Bucureşti, Editura Univers, 1972. (Frye 1972)

Genette, Gérard, Introduction à l’architexte. Fiction et diction, Paris, Éditions du Seuil, 1979. (Genette 1979)

Genette, Gérard, Palimpsestes. La littérature au second degré, Paris, Éditions du Seuil, 1982. (Genette 1982)

Gregory, Elizabeth, Quotation and Modern American Poetry. “Imaginary Gardens with Real Toads”, Houston, Texas, Rice University Press, 1996. (Gregory 1996)

Groupe µ, « Douze bribes pour décoller (en 40.000 signes) », Collages, Revue d'Esthétique, no. 3-4/1978, p. 13. (Groupe µ 1978)

Hassan, Ihab, The Postmodern Turn. Essays in Postmodern Theory and Culture, Columbus, Ohio University Press, 1987. (Hassan 1987)

Hutcheon, Linda, A Theory of Parody. The Teachings of Twentieth Century Art Forms, New York, Methuen, 1985. (Hutcheon 1985)

Hutcheon, Linda, A Poetics of Postmodernism. History, Theory, Fiction, New York, Routledge, 1988. (Hutcheon 1988)


153

Jameson, Fredric, Postmodernism, or the Cultural Logic of Late Capitalism, Durham, Duke University Press, 1991. (Jameson 1991)

Juvan, Marko, “Generic Identity and Intertextuality”, CLCWeb: Comparative Literature and Culture, 7.1/ 2005: http://docs. lib. purdue. edu/ clcweb /vol7/iss1/4. (Juvan 2005)

Kristeva, Julia, Sémeiotikè : recherches pour une sémanalyse, Paris, Éditions du Seuil, 1969. (Kristeva 1969)

Maingueneau, Dominique, Pragmatică pentru discursul literar. Enunţarea literară, traducere de Raluca-Nicoleta Balaţchi, Iaşi, Institutul European, 2007. (Maingueneau 2007)

McGill, Scott, Virgil Recomposed : The Mythological and Secular Centos in Antiquity, American Classical Studies 48, Oxford, Oxford University Press, 2005. (McGill 2005)

Parpală-Afana, Emilia, Poezia semiotică. Promoţia 80, Craiova, Editura Sitech, 1994. (Parpală-Afana 1994)

Petitjean, André, « Pour une problématisation linguistique de la notion de genre : l’exemple du texte dramatique », VI Congrès des romanistes scandinaves, Copenhague, 2005, pp. 1-20, http://209.85.135.104. (Petitjean 2005)

Riffaterre, Michael, « La syllepse intertextuelle », Poétique, no40/1979a, pp. 496-501. (Riffaterre 1979a)

Riffaterre, Michael, « Sémiotique intertextuelle: L'Interprétant », Revue d’Esthétique, n°12/1979b, pp. 128-150. (Riffaterre 1979b)

Rosier, Laurence, Le discours rapporté: histoire, théories, pratiques, Paris, Éditions Duculot, 1999. (Rosier 1999)

SOURCES Popescu, Simona, Noapte sau zi. Poem, Piteşti, Editura Paralela 45, 1998.

(Popescu 1998) Popescu, Simona, Salvarea speciei. Despre suprarealism şi Gellu Naum, Bucureşti,

Editura Fundaţiei Culturale Române, 2002. (Popescu 2002) Popescu, Simona, Juventus şi alte poeme, Piteşti, Editura Paralela 45, 2004a.

(Popescu 2004a) Popescu, Simona, Clava. Critificţiune cu Gellu Naum, Piteşti, Editura Paralela 45,

2004b. (Popescu 2004b) Popescu, Simona, Lucrări în verde sau pledoaria mea pentru poezie, Bucureşti,

Editura Cartea Românească, 2006. (Popescu 2006)

ABSTRACT Starting from the commonplace that postmodernism challenges standard

generic distinctions, I argue that the cento (a type of quotational genre inherited from Late Antiquity), the Menippean satire and the collage (with another surrealist version called “cadavre exquis”) are three architextual components of Simona

Carmen POPESCU

154

Popescu’s heteroclite opus called Green Care Works or My Plea for Poetry (2006). All these three sub-genres are intertextual and interdiscursive configurations, generating dialogism and polyphony.

In my article, the issue of genre is approached mainly from a pragmatic perspective. In Simona Popescu’s book, the reader is invited to recognize and enjoy the profusion of intertextual devices displayed by her (meta)poetic postmodern experiment.

Key words: architext/genre, collage, postmodernism

LE DESTINATAIRE-SPECTATEUR, TERRA INCOGNITA DU THÉÂTRE DE

(TECHNO-)SCIENCES CONTEMPORAIN

Daniel RAICHVARG Université de Bourgogne, France

« À qui parle-t-on ? » est une question qui traverse classiquement les études théâtrales. Mais, quand les sciences pointent leur nez sur la scène – via le texte ou via la dramaturgie –, cette question prend un tour particulier. Parce qu’il s’agit de sciences, précisément, et que, quand il s’agit de sciences, d’une manière ou d’une autre, les spectateurs, nous tous, serions-nous « des destinataires incertains » et « des destinataires entravés » ? Car, si « les fantômes du passé s’évanouissent devant la Science qui domine le Siècle », comme l’écrivait un auteur de la fin du XIXe siècle1, d’autres fantômes qui peuplaient la scène du théâtre et, peut-être, la scène du savoir, s’évanouissent aussi à partir des années 1930, lorsque, pur produit de la science et de sa cousine la technique, la lumière électrique commençait à illuminer la scène et à faire des spectateurs de nos jours, des gens bien éclairés mais qui voient moins bien2. À qui parle le théâtre de sciences ? À des sourds-assourdis et à des aveugles-aveuglés ? Peut-être. Peut-être pas !

La question prend, en effet, encore un autre sens avec le théâtre contemporain. Signe de nos temps définitivement technoscientifiques probablement, le corpus de pièces de théâtre de technosciences3 de ces quarante dernières années est imposant. Il accompagne les ruptures dans les relations du Monde à une de ses productions, ces fameuses technosciences4. Aux « majeures », comme la Vie de Galilée (Brecht), Zoo ou l’assassin philanthrope (Vercors) et le Dossier Oppenheimer (Vilar), fait suite un répertoire qui continue d’être en rapide croissance avec les séries de Jean-François Peyret (Les Variations Darwin, 2004), The disappearing number de Simon Mc Burney, récemment (2006)5.

On pouvait avancer en posant quelques questions a priori à toutes ses pièces : La science représente-t-elle un arrière plan à l'action, déclenche-t-elle l'histoire, est-elle le pivot central de la pièce ? Quel rôle joue le scientifique dans la pièce, apparaît-il dans son champ de travail ou dans son milieu familial, privé ? Comment dialogues et discours scientifique s’enchaînent-ils, quelles sont les caractéristiques linguistiques du discours scientifique (images rhétoriques, types de phrases...)? Cependant, l’interrogation sur les figures de prise en compte du destinataire-spectateur nous paraît à privilégier. En effet, le théâtre de sciences et de technosciences fait désormais partie des dispositifs de vulgarisation des sciences et des technosciences. Il convient donc de replacer la question du théâtre de technosciences dans les modèles qui orientent les recherches sur la vulgarisation6. Le “top-down and dissemination-oriented model”7, par exemple, est sous-tendu par le postulat de l'indépendance et de l'antériorité de la production scientifique par

Daniel RAICHVARG

156

rapport à l'activité de communication et de divulgation. Avec, pour conséquence, l'idée d'une fatale dégradation du message circulant, en terme de pertes, le “deficit model” d'Irwin et Wynne8. Très prégnant, ce modèle qui conduit à s’interroger banalement sur les savoirs en jeu9, ne permet d’interpréter ni le répertoire du théâtre de technosciences, ni la scène du théâtre de technosciences10. Le modèle auquel je me réfèrerais est le modèle dit de la pile Wonder. “Plus wonderful que la pile Wonder, non seulement le discours ne s'use pas quand on s'en sert, mais il augmente.”11 Ce modèle, dans lequel la vulgarisation est interrogée pour les images, les discours et les actions qu’elle fait produire, paraît pertinent pour interroger une vulgarisation à fonction sociétale nouvelle : le destinataire, le récepteur, appelons-le comme on le souhaite, devant, au final, devenir acteur de technosciences - par la parole ou par le geste, par la réflexion ou par l’implication… On comprend, dès lors, que les figures de prise en compte du destinataire-spectateur dans le théâtre soient intéressants à considérer en ce qu’elles permettent d’envisager son évolution.

Nous proposons trois figures, à partir de quelques-unes de ces pièces, prises

presque au hasard de rencontres : – la préexistence du destinataire dans l’auteur – préexistence classique mais qui prend une importance nouvelle quand il s’agit de technosciences, – les mots, les expériences et les images en ce qu’elles convoquent des imaginaires du destinataire, – les recours à l’émotion en ce qu’ils installent des ruptures par rapport au monde (des technosciences).

Les raisons, les mots, les images, l’émotion et… l’action, avec l’Inconnu n°5 du fossé des fusillés du Pentagone d’Arras (Armand Gatti), Le retour au désert (Bernard-Marie Koltès), Anthropozoo (Gildas Milin), Arcadia (Tom Stoppard).

1. Auteur et savant, destinateur et destinataire La logique d’écriture croise le fer avec les technosciences. « Disparition des

images, effacement des bribes narratives, rêve fanatique d'un théâtre sans médiation », l’auteur franco-suisse Valère Novarina explique cette recherche du mot sans narration et sans images, sans autre médiation avec le destinataire que lui-même, dans un entretien12. « Quand j'étais petit, je lisais beaucoup l'encyclopédie Quillet13, les pages consacrées à la science. Mes premiers textes étaient des « théories » scientifiques. Je me fais parfois l'impression d'être un savant perdu ». Savant perdu ? La filiation entre le travail d’écriture et la représentation de la science, via le savant, est donc une donnée exprimée par l’auteur lui-même. Nous devons donc le croire. Quand il écrit pour un destinateur, il écrit donc aussi, en miroir et pour lui-même, sa propre représentation et sa propre relation à la science et au savant, voire comment elles se sont construites : « Quand j’étais petit », « Un savant perdu », « La science oui, c'est un domaine qui me fascine ». Jean-Noël

LE DESTINATAIRE-SPECTATEUR, TERRA INCOGNITA DU THÉÂTRE DE (TECHNO-)SCIENCES CONTEMPORAIN

157

Fenwick (avec les Palmes de Schutz) explique, de son côté, la relation qui s’est installée entre Marie Curie et lui-même14. De même, les ouvrages de Jean-François Peyret montrent un corps à corps avec des figures du monde des savants et de la science (Turing, Le traité des passions, Les variations Darwin, maintenant écrit à 4 mains, 2 scientifiques et 2 théâtreuses…).

Mais l’idée que les mots sont ainsi des expressions d’une théorie scientifique convoque un autre grand dramaturge contemporain, Armand Gatti auquel Michel Valmer a consacré de nombreuses pages après avoir mis en scène l’Inconnu n°5 du fossé des fusillés du Pentagone d’Arras15. La mise en comparaison est intéressante car elle démontre clairement la manière dont les mots jouent leur rôle de médiateur avec la science et, donc, la nécessité de s’interroger sur l’importance des représentations de l’auteur sur les sciences et les théories scientifiques. Citons, là aussi, quelques extraits d’un entretien entre Michel Valmer (à la fois auteur dramatique ET intervieweur pour le coup)16.

M.V. : Depuis la création à Strasbourg du spectacle Kepler, le langage nécessaire

devenu par la suite : Nous avons l'Art pour ne pas mourir de la vérité. F. Nietzsche, le langage scientifique s'inscrit de manière récurrente dans l'écriture dramatique du poète Armand Gatti. Pourquoi cette importance accordée au langage de la science, celle de la physique quantique particulièrement ?

A.G. : On se heurte tout de suite au problème du mot, les mots qui sont là, les mots qui vont donner existence à ce que vous entrevoyez de faire ou de ne pas faire, c’est-à-dire organiser une fiction, créer un langage. Cela a été toute mon aventure avec Cavaillès : créer un langage. Vous avez le langage philosophique, le langage mathématique, le langage scientifique (ce n'est pas la même chose) et puis le langage littéraire ; quatre langages agissant comme quatre points cardinaux sur la page blanche (...) et ces langages ne prennent leur existence qu'à travers la poésie. Un mot, plus il est riche, plus il a de sens. Avec ces incertitudes, c'est la guerre qui va s'ouvrir entre le langage déterministe - la cause qui engendre l'effet - et le langage possibiliste. Le seul langage qui peut contrer le langage déterministe, c'est la poésie. Mais c'est le langage déterministe qui règne en maître. Dire autre chose que 4+4, ça fait 8, c'est être dans l'erreur. Avec le langage possibiliste on a 2+2 égale 8, ou 2+2 égale 4, 21, ou 2+2 égale 12 800, et, comme on n'est pas stalinien, on dit même que 2+2 égale 4. C'est une possibilité parmi d'autres. Ça a été la base de cette rencontre. A quoi aboutit le langage déterministe ? A une double invention de base : à inventer Dieu et à inventer le fascisme. On vit en perpétuel fascisme. J'emploie le langage possibiliste dans mes pièces pour amener de plus en plus de personnes à le parler, à le vivre. »

La géométrie porte le déterminisme et la physique quantique, le

possibilisme. Le langage déterministe porte le langage du Fascisme et le langage possibiliste porte le langage de la Résistance. Cette figure de Résistance envoyée au destinataire du théâtre de technosciences est donc intimement liée à la position du destinateur par rapport à l’objet même « technosciences ». Et Gatti exprime l’implication du destinataire, comme sa propre implication, dans, par exemple, « La Complainte du Chrysanthème qui pousse dans la guerre des mots ».

Daniel RAICHVARG

158

Ô Réalité fleur du jour des morts qui poussait jusqu’ici dans un univers divisé en pétales supposés objectifs scientifiques Ô Réalité par quelle nécessité, fleur de boutique artistique ou théâtrale considérée comme une déformation ludique du chrysanthème en une tentative de le reproduire Ô Réalité, fleur du jour des morts Te voilà maintenant univers multiple et parallèle Te voilà, jardin à l’infini et dans ce jardin chrysanthème probable à centaine de pétales mais tous hypothétiques et de surcroît ambigus et indéterminés simultanément Comme ondes et particules La réalité comme la mise en scène est créée PAR SES PROPRES OCCUPANTS ».

La différence entre un Novarina et un Gatti est, semble-t-il, dans la fonction

de la science dans leur création langagière et dans la représentation de la science, de la société, du politique que se font les deux auteurs. Le chrysanthème fait fonction de mot-image : nous sommes les centaines de pétales mais en même temps nous créons la réalité, comme occupants d’icelle. Bertrand Betsch intitulait son mémoire sur Novarina : La créativité lexicale dans « Vous qui habitez le temps » de Valère Novarina17. « Le Français a une formidable puissance germinative. Il faut écouter l'intérieur des mots » dit Novarina. Gatti, lui, écoute la mémoire des mots-images (le chrysanthème image de mort en Europe, mais de vie en Chine). Il installe une relation par l’image et la mémoire, sans identification à un personnage18. « Relativité lexicale » répond Gatti pour un appel à l’action « science » : « La réalité comme la mise en scène est créée PAR SES PROPRES OCCUPANTS ». À la vie et à la mort. Adam, dans Drame de la vie de Novarina, dit : « D'où vient qu'on parle ? Que la viande s'exprime. » Justement, la viande de Gatti s’exprime avec des mots-images, ses tripes pour l’action. Deuxième volet du tryptique.

2. Mots et expériences, images et imaginaires « L'action [d’Anthropozoo] prend place dans un futur proche lors d'un de ces

conflits soi-disant régionaux, mais déclarés au nom d'intérêts mondiaux, auxquels nous sommes désormais habitués. Un commando anti-armée constitué de femmes est arrêté. Les femmes sont enfermées dans le dernier sous-sol d'un site stratégique appartenant à une entreprise militaire privée affiliée à l'armée « mondiale ». À leur arrivée, les femmes, victimes de radiations et d'empoisonnement par armes chimiques, sont soumises à une forte médication ainsi qu'à de nombreux tests. Lorsque l'action commence, les femmes vivent sous terre depuis quatre semaines et avalent des doses colossales de médicaments » pour transformer leur mémoire,


159

abolir leurs souvenirs, dixit Gildas Milin lui-même19. La 4e de couverture est alléchante : le destinataire sera, sans aucun flou pour le coup, face à une nouvelle œuvre du complexe scientifico-militaro-industriel. La 1e de couverture propose au destinat aire-lecteur un autre signe désormais classique : la double hélice d’ADN, devenue triviale, comme l’escalier de Bienvenue à Gattaca (moins triviale) ou les modèles à boules trônant sur les paillasses dans les Experts à Miami, New-York Vegas or Paris (hypertriviale)20. Cette double hélice est une adresse directe au destinataire-lecteur et, même sans les mots de la quatrième de couverture, qui n’en sont, finalement, qu’un développement. Cette double hélice et le titre invitent donc, brutalement, à l’interrogation. Ils portent un sens au-delà de leur matérialité de signes : ADN = inquiétude. « Destinataire, si on te met cela sous les yeux, c’est que nous allons t’interroger ! » « T’instruire de technosciences ou sur les technosciences ? »

Deux figures questions peuvent être sorties d’Anthropozoo. - Par-ci, par-là, comme des marguerites dans un champ, des mots de

science : XRT19, L110, L116 (pour l’iode), la bacicline, FILB 8. « Il y a quelques mois j’ai créé une substance pour l’armée, le FILB 8. Mais je considère aujourd’hui que le FILB 8 représente un véritable danger » dit Anna Adviso la neurologue chargée de suivre ces dames. Cela tombe bien : puisque c’est pour l’armée, alors le FILB 8, on ne saura pas trop ce que sait. Par contre on apprend plus loin qu’il agit sur la partie ventromédiane du cortex préfrontal… Et, aussi : « Le rouge à lèvres avec des phéromones masculines, vous en mettez ? » « Ça peut être utile, si vous sentez qu’il y a trop de pression dans l’air entre vous, les humeurs, ça calme un peu » (p. 36). On pourrait bien interroger l’auteur sur son choix de chiffres et de lettres21. Le mot, dans notre interrogation sur le destinataire du théâtre de technosciences, porte avec lui un cortège d’images. FILB, XRT et L ne sont pas que des substances dont il convient de cacher la formule. Elles sont des substances dont il convient aussi de cacher-montrer l’effet sur le comportement. Bien plus, FILB 8 suit FILB 7 et anticipe FILB 9 : Anna Adviso est à l’œuvre et perfectionne son arsenal pour intervenir sur les différentes parties du cortex et, en particulier, pour le destinataire qui aura vu Flight over the cuckoo’s nest, le lobe préfrontal, lobotomisé, cette fois-ci, en douceur. Les phéromones ne sont pas présentes par leur formule. L’invite est, pour le coup, plus explicite. Mais il est question de relations implicitement sexuelles. Si FILB peut faire peur, tout destinataire masculin et, peut-être, toute destinatrice féminine, rêve d’avoir sa bombe à phéromones dans sa poche ou dans son sac à main. In case of…

Cette notion de « mot-image(s) » prend des formes variées dans le théâtre de

technosciences. On se souvient de l’installation du mot Zhébrydes dans On purge bébé : Feydeau n’y allait pas par quatre chemins en explicitant les nouvellement

Daniel RAICHVARG

160

découvertes îles à travers une promenade dans le dictionnaire (que tout destinataire a, enfant, expérimentée) et dans l’humour (base d’une certaine fonction empathique, voire phatique)22. On peut aussi inviter sur cette scène-question : la pomme dans le Cirque scientifique (une fausse vraie pomme) conviée par Madame Loyale comme identification immédiate du scientifique Isaac Newton23, ou bien le radium indissolublement lié à Marie Curie dans les Palmes de Mr Schutz et dans… l’imaginaire des destinataires24.

- En interscène, Anna Adviso livre aux destinataires des « tunnels ». Seule,

elle décrit une expérience avec les rats. Elle s’interroge sur l’épistémologie du modèle qu’elle utilise – passage du modèle animal au modèle humain. Elle est nécessairement seule, sans ses cobayes féminins. Puisqu’elle est observatrice. Seule, mais face à qui ? À qui s’adresse-t-elle ? On l’aura appris assez tôt : p. 8 à 11. Son public sur scène est un destinataire virtuel – une sorte de groupe de discussions virtuel capable d’interpréter ses propres interrogations. Un destinataire virtuel pour un spectateur de l’expérience, lui, bien réel. On se souvient alors du dispositif de la Dispute (Marivaux, 1748). Le spectateur était convié à assister à une expérience conduite en direct par deux scientifiques-expérimentateurs du Siècle des Lumières, un Prince et sa courtisane. On y parlait aussi de manipulations de comportement. Mais, autres temps autres mœurs, il s’agissait d’amour. De l’eau fraîche par rapport à ce qu’expérimente le complexe scientifico-militaro-industriel !! Astuce new age pour un siècle qui n’est plus celui des joutes scientifico-galantes ? Le scientifique expérimente lui-même assisté par un ordinateur. Mieux, il pense assisté par ordinateur épistémologue. Et le spectateur est, de la même manière, amené à s’interroger sur cette science néo-expérimentale. La technoscience saisie par le théâtre convoque ainsi une autre question : quelle relation est-elle installée entre l’expérience, l’expérimentateur et le destinataire ? Dans le cas d’Anthropozoo, l’auteur a fait le choix, comme Marivaux d’une relation par double observation : on observe et l’expérience et la réflexion sur l’expérience. Vercors dans Zoo ou l’assassin philanthrope ou Dominique Paquet, dans Felida, offraient au spectateur l’expérience seule25. On imagine d’ailleurs que cette relation pourrait évoluer si l’expérimentateur est un vrai savant, un savant ayant existé (Pasteur !), ce qui peut perturber les mécanismes d’identification26 et si l’expérience a bien été conduite dans la réalité historique, comme la découverte du radium dans les Palmes de Mr Schutz.

Dans cette dernière pièce, l’auteur choisit un autre modèle, celui de la leçon

par procuration avec un représentant sur scène des questionnements du public : il choisit d’ailleurs une bonne pour installer une relation de distanciation par l’humour du destinataire avec ses propres ignorances… Et le théâtre de technosciences va jusqu’à la leçon par implication dans le cas de Epizoo (Marcelli Antunez Roca27). Zoo ou l’assassin philanthrope, Epizoo, Anthropozoo… Peuplé de zoos, le théâtre de technosciences invite le destinataire à se situer dans le zoo humain et sa nouvelle jungle : les technosciences…


161

3. Émotion et action, destinataire et acteur Le théâtre de technosciences est un théâtre d’action. Un théâtre politique. Le

Retour au désert de Bernard-Marie Koltès offre une nouvelle place à la Relativité et aux relations qu’elle installe entre l’auteur et les sciences et entre le destinateur et le destinataire28. Un passage retient l’attention de ce récit conçu comme un enchevêtrement d’éléments chronologiques et rituels. Mais, comme l’a remarqué Joëlle Gras, « il est bien difficile de dire en combien de temps se déroule Le Retour au désert ». Il y a effectivement des jeux sur le temps, sur le temps et l’espace. Prendre le risque de vivre, regarder plus large jusqu’aux étoiles, s’arracher à l’attraction terrestre, refuser le poids de l’héritage et l’immobilité des racines (« Mes racines, quelles racines, je ne suis pas une salade », dit Mathilde). Dans la scène 17, Édouard découvre la relativité du temps et de l’espace par le moyen d’un grand saut dans le vide. Il est seul face au spectateur, destinataire de ses mots (sur la science nouvelle, Relativité), de son action (le saut) et de son arrachement à son destin (l’émotion). Le texte jouant en alternance la relation entre l’ancien et le nouveau, le certain et l’incertain (“raisonnable” “exact”, “effectivement”…), l’arrêt et le mouvement, la vie et la mort :

« La seule chose qui me trouble, c’est que personne, à ma connaissance, n’ait eu l’idée de faire l’expérience avant moi. Mais sans doute les autres sont-ils trop attachés à la Terre ; sans doute personne n’a envie de se retrouver dieu sait où dans l’espace ; sans doute les habitants de cette planète s’attachent-ils à leur planète avec leurs mains, les ongles de leurs pieds, leurs dents, pour ne pas la lâcher et qu’elle ne les lâche pas. Ils croient que leur alliance avec leur planète est irrémédiable, comme les sangsues croient sans doute que c’est la peau qui les retient, alors que, si elles lâchaient leurs griffes, tout cela se séparerait et voltigerait dans l’espace chacun de son côté. Moi, j’aimerais que la Terre aille encore plus vite, je la trouve un peu molle, un peu lente, sans énergie. Mais enfin, c’est déjà un début ; quand je me retrouverai à quelques millions de kilomètres d’ici, en l’air, cela ira déjà mieux. En douce, je largue les amarres. J’espère ne pas donner le mauvais exemple. J’essaie ; je n’ai rien, rien à perdre. Deux secondes en l’air et tout ira bien. Je crois que cela va marcher. Je crois les savants, j’ai foi en eux. J’espère que je n’ai pas oublié une loi. Je vais le savoir ». Edouard prend son élan, saute et disparaît dans l’espace.

Le destinataire est dans l’intimité d’Edouard par la tension émotionnelle

construite depuis le début de la pièce. Sa disparition et l’évocation de la science pour rendre possible cette disparition mettent ensemble les mots, la raison et l’émotion. Les iconos et le logos de la science accentuent alors le pathos du spectateur. Le spectateur souffre non de la science mais parce que la science est ici un accélérateur émotionnel : le récit de la science a rencontré le récit de l’individu. C’est le destinateur Koltès qui a trouvé dans la science les mots pour construire l’émotion du destinataire. Qui, peut-être, aura envie d’accompagner Édouard dans l’action.

Daniel RAICHVARG

162

Une logique d’action peut-elle être alors le viatique du théâtre de technosciences ? Pas si possiblement. Une didascalie de la pièce Arcadia de Tom Stoppard29 souligne cette inquiétude…C'est pourtant une belle pièce. Tout le monde le dit : l'administrateur général de la Comédie Française, l'adaptateur en français – « Une échappée de lumière dans la grisaille du temps », écrit-il dans la préface de la pièce publiée à Actes Sud, les critiques en général, le public en particulier qui, pendant la pièce, n'arrête pas de rire aux mots toujours pile-poil, et qui, après la pièce, n'arrête pas d'applaudir une mise en scène millimétrée où les objets changent de siècle sans en avoir l'air et un ensemble d'acteurs en harmonie. Il n'est pas si fréquent qu'une pièce traitant manifestement de science fasse son entrée au répertoire de la Comédie. La Nouvelle Idole, pièce oubliée de François de Curel en 1914, pour un court moment, à cause de la Guerre (la Grande), La Vie de Galilée de Brecht... Car il y en a de la science dans Arcadia. Et, d'ailleurs, à la page 6 du programme concocté par la Comédie Française, on nous donne « deux ou trois choses que l'on peut lire avant le spectacle » : des miettes de chaos, des maillons de l'histoire de la pompe à vapeur de Newcommen, un Second principe (de la Thermodynamique), une Flèche du Temps. Bigre : nous voilà savant, cher destinataire (qui a acheté le programme, tout de même : il faut payer pour savoir !) avant que le rideau ne se lève. Et quand il s'est levé, le rideau, avons-nous le temps de repérer ce chaos, cette pompe, ce principe, cette flèche ? Avons-nous le temps de mettre cela en mémoire et comment ? Ou bien ce chaos, cette pompe, ce principe, cette flèche ne sont-ils pas là pour nous dire autre chose ? Mais alors quoi ? Tout se déroule dans la même maison, à 2 époques différentes : 1809 et 1999, si l'on veut (en tout cas maintenant). Unité de lieu mais pas de temps car la flèche est passée par les neurones des hommes de science et de Tom Stoppard. Sur cette flèche, un événement. Cet événement, qui s'est déroulé chez les ascendants, devient intrigue chez les descendants qui cherchent à savoir. Le spectateur, lui, assiste en direct à cette recherche - ça rappelle la mise en place de La Dispute de Marivaux. Un Marivaux qu'on aurait d'ailleurs croisé avec Fontenelle - pour les concepts - et Conan Doyle - pour les indices.

Que dire de mieux ? De plus ? "On est charmé et convaincu par la positivité des personnages, tous également astucieux, caustiques, plein d'humour et de légèreté", écrit Philippe Adrien, le metteur en scène. C'est vrai, le public est sous le charme. Le public rit. Faut-il vraiment rire ? Regardons Thomassina qui nous brûle le corps - elle est belle - le cœur - elle est amoureuse - et le cerveau - elle invente des objets mathématiques modernes - avant de... brûler elle-même : le soir de ses dix-sept ans, après un doux baiser à son précepteur, elle monte avec un livre qu'il lui offre et une bougie qu'il lui tend, elle l'attend. S'endort ? On ne sait. En tout cas, elle est brûlée vive.

Mais pourquoi, après ça, le public rit-il encore de la même manière ? Passons à Auguste. Auguste était le frère de Thomassina, il jouait, parlait, jouissait de la vie. Gustave est son descendant (Auguste-Gustave : flèche du temps, quand tu nous tiens...). Tom Stoppard ne donne pas d'indication à son propos, pas de didascalie sauf pour nous dire que Gustave... ne dit rien. Le metteur en scène, en


163

fait un autiste. Bien joué. Quand Gustave fait le ver de terre au pied de celle qu'il aime, le public rit encore. Quand Gustave a peur des cris, le public rit toujours.

La science et l'amour du début du XIXe avaient tué Thomassina. La science et l'amour de la fin du XXe ont fait pire : ils ont rendu Gustave autiste. La névrose, c'est ce qui nous protège de la folie. Gustave n'a plus de protection. C'est ça la flèche du temps ? C'est ça la science ? Et si c'était le malheur qui était entré en Arcadie dans le sillage de la science ? En voulez-vous une preuve ? Le portrait de Thomas Blanchard, interprète de Gustave-Auguste, ne figure pas dans la galerie des acteurs à la page 2 du programme concocté par la Comédie Française. Le messager n'est ni entendu, ni vu. Il n'y a peut-être pas de quoi rire. Le destinataire, depuis qu’il est plus éclairé, voit décidément moins bien30.

Une communication engageante a donc un certain mal à s’installer quand il

s’agit de technosciences. Cependant, ces pièces de théâtre de technosciences montrent la nécessité de prendre en compte les imaginaires des auteurs et des destinataires-spectateurs et la manière dont ils se traduisent et interagissent dans les dispositifs de vulgarisation. De même, elles montrent aussi la fonction jouée par l’émotion à la fois dans leur création et dans leur réception. Imaginaire et émotion, deux valeurs finalement peu considérées dans des recherches sur la vulgarisation souvent dominée par la place des savoirs et de la raison. Le théâtre de technosciences ? Plus wonderful que la pile Wonder.

NOTES 1 Paul Richer, Dialogue sur l’Art et la Science, 1897. 2 Dans la revue Arts et Métiers graphiques, numéro spécial L’Homme, l’Électricité, la Vie, en pleine

exposition universelle de 1937 dont le thème était précisément « l’électricité au service des Hommes », Louis Jouvet retraçait l’histoire « de l’apport de l’électricité au théâtre et au music-hall » : « À l’époque des quinquets, des lumignons, des torches de résine et des nuages de lycopode en poudre, écrit-il, les ombres créaient les fantômes mêmes de la pièce, ces fantômes errants dont le metteur en scène moderne cherche à peupler les coulisses par des moyens artificiels », à tel point que « si l’on établissait une équivalence, de même que l’on a dit du parterre, quand on lui donna des banquettes : “Depuis qu’il est assis, il est amorphe”, on pourrait peut-être dire des spectateurs de nos jours : “Depuis qu’ils sont bien éclairés, ils voient moins bien”. »

3 Qu’on nous pardonne cette nouvelle catégorie. Mais des études comme celle de Bernadette Bensaude-Vincent (Les Vertiges de la Technoscience) ou de Jean-Yves Goffin (Regards sur les technosciences) en montrent bien la nécessité.

4 De même que le cinéma qui en est aussi un porteur très explicite de ces nouvelles relations mondiales et mondaines : on peut voir, en 1968, 2001 Space Odyssee, mais en 1973, Soylent Green ou, plus tard, Le jour d’après. La crise de l’énergie et les peurs du Nucléaire sont passées par là.

5 Pour limiter ce corpus aux pièces publiées, critère comme un autre d’entrée de la pièce dans le répertoire.

6 Voir, entre autres, Raichvarg (1993) et Valmer (2005). 7 Irwin & Wynne (1996), Introduction, in Misunderstanding science ? The public reconstruction of

science and technology, sous la direction de Irwin, A. & Wynne, B., Cambridge University Press, p. 9.

8 Ibidem, p. 9.

Daniel RAICHVARG

164

9 Canguilhem (1961) dans « Nécessité de la diffusion scientifique », Revue de l'Enseignement supérieur. 3. p. 5 en déduisait même, “une sorte de casuistique en déontologie scientifique : dans quels cas et pour quelles fins une perte de savoir par diffusion du savoir vaut-elle d'être acceptée ? »

10 Voir Raichvarg (1993) et Valmer (2005). 11 Cassin (1990). 12 Le Matricule des Anges, octobre-novembre 1993. 13 Voilà le dictionnaire sous sa forme encyclopédique. Voir plus loin une autre forme d’usage du

dictionnaire (note 22). 14 Fenwick (1989). 15 Voir aussi l’événement Gatti organisé par l’Université de Franche-Comté et publié sous le titre :

Armand Gatti, l’Arche des langages (EUD, 2004). 16 On notera que la technique de l’entretien est ici nécessaire pour aborder cette question. Voir

Valmer (2005 : 123-128). 17 Mémoire de maîtrise de Lettres modernes, directeur de recherche : J.F. Peyret, Paris III, 1993-

1994). On notera encore que l’auteur-dramaturge de science, J.-F. Peyret, devient, comme M. Valmer interrogateur ce cette question.

18 La mise en personnage et la relation d’identification peuvent d’ailleurs avoir des effets pervers comme on peut le voir avec la convocation sur scène d’une des filles de Galilée (Raichvarg (1992)).

19 Milin (2003). Anthropozoo. Actes Sud, 2003. 20 CSI : le monde entier est une Crime Scene Investigation ! 21 Toutes les données sont bonnes à prendre dans le théâtre de technosciences. Ainsi, « bacicline

évoque-il la « bacicoline » (un collyre) ? Peut-être. Un collyre permet d’y voir plus clair… 22 Feydeau bouvard-pécuchétise ! Remarquons que le dictionnaire n’a pas le même effet d’écriture sur

Feydeau que sur Novarina !!! Il est vrai que l’Encyclopédie est une certaine représentation raisonnée des savoirs alors que le dictionnaire n’en est qu’une représentation plate.

23 Raichvarg, Valmer (2001). L’interprétation : entre élucidation et création. Le Petit cirque scientifique. Texte dactylographié, déposé à la S.A.C.D. Mise en scène de Michel Valmer et joué à a Cité des Sciences et de l’Industrie (1998-1999).

24 Fenwick (1989). 25 Paquet (2009). 26 N’est pas Pasteur qui veut ! 27 Chaumier (1998). 28 Isabelle Barbéris, dans ce même ouvrage, reviendra plus longuement et plus savamment sur Koltès. 29 Pièce publiée chez Actes Sud en 1998 et jouée à la Comédie Française la même année. 30 D’autres figures soulèvent la question du destinataire dans le théâtre de technosciences, comme les

objets et le décor d’une façon générale, personnages importants de ce théâtre – le décorateur des Palmes de Mr Schutz a aussi reçu un Molière en 1993 –, et la mise en espace elle-même – comme dans le cas de Copenhague de Michael Frayn (1998) où l’espace de l’atome travaille l’incertitude de la situation.

BIBLIOGRAPHIE

Canguilhem, G., « Nécessité de la diffusion scientifique », Revue de

l'Enseignement supérieur, 3, 1961. (Canguilhem 1961) Cassin, Barbara, « Le lien rhétorique », in Philosophie, 1990, 28. (Cassin 1990) Chaumier, S., « Les affres du cybermartyre : notes à partir d’une prestation peu

ordinaire », in Alliage, 40, 1996, pp. 117-118. (Chaumier 1998) Fenwick, J.-N., « Le radium en scène », in Alliage, 2, 79-86. (Fenwick 1989).


165

Fenwick, J.-N., Les Palmes de Mr Schutz. L’Avant Scène Théâtre, 1989. (Fenwick 1989).

Irwin, A. & Wynne, B., Misunderstanding science ? The public reconstruction of science and technology, Sous la direction de Irwin, A. & Wynne, B., Cambridge University Press, 1996. (Irwin & Wynne 1996)

Milin, Gildas, Anthropozoo, Actes Sud, 2003. (Milin 2003) Paquet, D., « La Double vie de Félida », in Psychologie clinique, 27, 2009, pp. 48-

63. (Paquet 2009). Raichvarg, D, « La Fille de Galilée : dramaturgie et scientisme », Alliage, 13,

1992, pp. 49-61. (Raichvarg 1992) Raichvarg, D., Sciences et spectacle, figures d’une rencontre. Nice, Z ‘éditions,

1993. (Raichvarg 1993) Raichvarg, D., Valmer, M., « Figures de cirque versus figures de science », Études

de Communication, 24, pp. 41-55. (Raichvarg, Valmer 2001) Valmer, M., Le Théâtre de sciences, Paris, CNRS éditions, 2005. (Valmer 2005).

ABSTRACT The science theater is a sign of our technoscientific era, since the 1970’s: the

list of theater plays dealing with technosciences has been on the increase, a trend going with new worldwide relationships and breaking-off Society is having with the so-called technosciences. So it implies to question models underlying research on popularization of sciences and the relations between science and society. Considering the theater audience's specific status, such plays raise new issues and allow us to understand how the general public of popularization could turn into social actors of these technosciences.

Key words: popularization of technosciences, general public, engaging

communication

CONSIDÉRATIONS SUR L’INFLUENCE DE LA LANGUE FRANÇAISE SUR LE LEXIQUE

DE LA LANGUE ROUMAINE*

Gabriela SCURTU

1. Introduction Le vocabulaire néologique de la langue roumaine moderne a un caractère

profondément hétérogène qui est dû à sa constitution sous l’influence de plusieurs langues: le néogrec, le russe, l’allemand, le français et, les derniers temps, l’anglais. La physionomie latine du roumain, les affinités spirituelles avec la romanité occidentale ont déterminé l’ouverture toute naturelle de cette langue vers la réception permanente des néologismes d’origine romane, notamment française. L’importance de l’influence française pour la redéfinition de la physionomie néo-latine du roumain, dans l’aire de la romanité sud-est européenne, est un fait incontestable qui a fait l’objet de nombreuses études portant sur des aspects des plus variés tels que: l’aspect quantitatif de cette influence dans le vocabulaire général ou dans les lexiques spécialisés, les étapes de pénétration des mots d’origine française, le problème de l’adaptation des emprunts au système phonétique, orthographique ou morphologique du roumain, les domaines de manifestation de ces termes, leur évolution sémantique dans la langue réceptrice, etc.

Les études portant sur la problématique de l’emprunt lexical suivent, en principe, deux types de démarches: une démarche descriptive qui s’attache à classer les emprunts selon des critères formels et sémantiques et une autre diachronique, qui remonte la filière de l’emprunt (étymologie: simple, multiple, directe, indirecte, voie de pénétration, etc.). Les deux s’entremêlent, le plus souvent, pour offrir une image d’ensemble sur ce phénomène particulièrement complexe qu’est le contact linguistique réalisé par l’emprunt.

2. L’influence française Une appréciation de l’influence globale qu’une langue peut exercer sur une

autre (en nous limitant strictement au domaine du lexique), pourrait prendre en compte les aspects suivants:

a) Les emprunts (envisagés au sens d’«unité acquise à travers un processus d’intégration d’une unité lexicale appartenant à une autre langue» (Buchi 2010: 5), à partir du xénisme à l’unité assimilée. On distingue à cet égard, dans le cadre de l’influence française:

(i) des mots à étymon français bien établi, par exemple: jurnal (du fr. journal); urgenţă (du fr. urgence);

(ii) des mots a étymologie multiple, y compris française, par exemple: pasional (du fr. passionnel, lat. passionalis), standard (du fr., angl. standard);

CONSIDÉRATIONS SUR L’INFLUENCE DE LA LANGUE FRANÇAISE SUR LE LEXIQUE DE LA LANGUE ROUMAINE

167

(iii) des mots pour lesquels les dictionnaires proposent d’autres étymologies, mais renvoient également au français, par exemple: uzufructuar (du lat. usufructuarius, cf. fr. usufruitier), palat (du lat. palatum, it. palato, cf. fr. palais);

(iv) des dérivatifs, par exemple: neo- (du fr. néo-), uni- (du fr. uni-). b) D’autres catégories à travers lesquelles se manifeste l’influence française

sont: (i) les mots calqués sur le français: - soit en ce qui concerne le sens (par exemple undă, hérité du lat. UNDA,

mais avec le sens de «propagation d’une oscillation …» d’après le fr. onde); - soit en ce qui concerne la forme (par exemple ultramodernist, formé de

ultra- + modernist, d’après le fr. ultramoderniste); (ii) les dérivés formés sur le terrain de la langue roumaine à partir d’une base

empruntée (et la difficulté qu’il y a de dissocier entre les mots dérivés formés en roumain ou empruntés tels quels au français; v. infra 5.2.).

À cela s’ajoutent d’autres situations qui ne feront pas l’objet de cet article, telles que l’emprunt phonétique et / ou graphique – lié étroitement à celui lexical (par exemple nescafé, bleu), l’emprunt syntaxique (les phénomènes d’interférence syntaxique et phraséologique), etc.

3. Études sur l’importance de l’influence française Le statut des éléments lexicaux d’origine romane a été étudié et mis en

évidence dans le cas du roumain par des études soit ponctuelles, portant sur l’œuvre d’un certain auteur ou dans un style fonctionnel, soit globales, à partir de traductions ou d’ouvrages lexicographiques. Certains de ces ouvrages présentent également un intérêt théorique et méthodologique par les précisions qu’ils apportent ou par les directions de recherche qu’ils ouvrent. Une mention spéciale doit être faite pour les études de statistique sur l’élément lexical d’origine française (souvent dans un contexte général ou roman).

3.1. Se référant à l’ensemble du fonds lexical néologique, Th. Hristea (1984) l’a évalué à approximativement 50.000 mots, en excluant les termes techniques et scientifiques, de stricte spécialité. Ceux-ci ont été pris en compte, entre autres, par Dimitrie Macrea (1982), qui, en s’occupant de l’étude des néologismes à étymon français, remarquait le fait que 27% sur l’ensemble des termes techniques et scientifiques sont issus du français. Cependant en cumulant le montant des termes que le roumain doit uniquement au français avec les termes à étymologie multiple, le chercheur a obtenu un total de 73,39%.

3.2. À son tour, Florica Dimitrescu (1994) a étudié les 3.749 néologismes enregistrés dans le DCR (1982), dictionnaire qui comprend des mots entrés en roumain après 1960, termes rencontrés notamment dans la presse (parce qu’elle a le rôle de refléter des langages hétérogènes). La conclusion la plus importante de cette étude porte sur le fait que la place des éléments d’origine romane vient en tête de toutes les autres influences, la place centrale revenant au français, suivi, mais à une distance respectable, d’autres langues (italien, espagnol, portugais et latin littéraire), alors que la toile de fond est tissée des mots du fonds traditionnel de la

Gabriela SCURTU

168

langue roumaine, à savoir: français - 715 mots; italien - 70; espagnol - 18; latin - 16; portugais - 2. Ce qui, rapporté à l’ensemble des mots enregistrés dans le dictionnaire, représente, pour le français, un pourcentage de 19,3%; si l’on y ajoute les autres éléments romans, la proportion s’élève à 21,3%. Tous ces éléments latino-romans, avec un pourcentage supérieur à 21% renforcent le caractère roman de la langue roumaine, contribuant ainsi à la reromanisation de son lexique.

3.3. Enfin, nous voulons mentionner une autre étude pertinente pour le sujet pris en discussion, réalisée, dans un contexte roman, sous la coordination de Marius Sala, le Vocabularul reprezentativ al limbilor romanice (VRLR 1988), ouvrage avec une valeur fonctionnelle toute particulière, qui se propose de dresser l’inventaire des unités lexicales représentatives pour l’ensemble du vocabulaire, en appliquant les mêmes critères de sélection, à savoir: l’usage, la richesse sémantique et la force dérivative. Le vocabulaire représentatif de la langue roumaine (VRR) est formé de 2.581 mots. Leur analyse du point de vue étymologique fait ressortir une grande variété des classes étymologiques, dont 5 seulement sont plus riches, totalisant 89,16% sur l’ensemble du VRR: 1. l’élément latin hérité: 782 = 30,29%; 2. les créations lexicales sur le terrain du roumain: 637 = 24,68%; 3. les mots à étymologie multiple: 457 = 17,70%; 4. les mots d’origine slave: 233 = 9,02%; 5. les emprunts au français: 193 = 7,47%. Mais le nombre des emprunts au français augmente considérablement, atteignant 22,12% et occupant la 3ème position, en y ajoutant les 378 mots à étymologie multiple (dont aussi française).

3.4. Le groupe de recherche FROMISEM a réalisé un glossaire d’emprunts lexicaux au français, représentant la première tentative de constitution d’un corpus de mots d’origine française, à partir des termes enregistrés dans le dictionnaire explicatif le plus usuel de la langue roumaine, le DEX (1998), dans sa variante électronique, le DEX on line. Il permettra de réaliser une statistique sur l’ensemble des élémentx lexicaux à étymon français dans la langue roumaine (mots d’origine française exclusive et mots à étymologie multiple, y compris française), ainsi que sur la force dérivative de ces éléments (par exemple autour de l’entrée SOFISTICA, vb. - du fr. sophistiquer - sont groupés les dérivés: sofisticare, s.f., sofisticat, -ă, adj., nesofisticat, -ă, adj., desofisticare, s.f. et ainsi de suite).

Le grand nombre de lexèmes enregistrés dans le corpus indique l’influence extraordinaire qu’a eue le français pour la constitution du fonds lexical de la langue roumaine, influence qui s’est manifestée pratiquement dans tous les secteurs du vocabulaire. En effet, la terminologie scientifique et technique, sociale, politique, administrative, juridique, économique, artistique n’est plus à concevoir aujourd’hui sans l’apport quantitatif, mais aussi qualitatif, des mots d’origine française

L’appréciation du grand linguiste suédois Alf Lombard à cet égard doit constituer un point de repère pour les spécialistes quand ils parlent de l’individualité très marquée dont le roumain fait preuve dans le cadre de la romanité. Nous citons Sanda Sora (2006: 1728): «La pénétration massive de mots français qui ont remplacé des mots plus anciens d’origine non-romane a eu pour conséquence le changement du pourcentage étymologique du vocabulaire roumain


169

en faveur des mots romans, phénomène qui est connu sous le nom de ‘rereomanisation’ et que Lombard (1969: 646) considère ”unique au monde, en ce qui concerne les emprunts à distance”».

4. Brève illustration2 Pour mettre en évidence les diverses modalités sous lesquelles se présente

l’influence française au niveau du lexique, nous nous servirons d’une brève illustration réalisée à partir du DEX 1998. La lettre N, avec un montant d’environ 1.840 mots-titre, peut être considérée comme un échantillon représentatif pour l’ensemble du dictionnaire utilisé pour cette illustration.

L’élément français y est représenté de la manière suivante: - 423 mots sont d’origine française (sans compter les dérivés)3; - 97 mots ont une étymologie multiple, y compris française, dont: - 37 combinent le français à diverses langues – romanes ou non

(italien, allemand, anglais, néogrec, russe)4; - 38, entrés par l’intermédiaire du français, sont des mots ‘savants’

(des latinismes)5; - 22 mots sont entrés par le biais de plusieurs langues à la

fois (latin, français, italien, allemand, néogrec, russe)6. D’autre part, nous sommes à même de préciser que l’élément latino-roman

(sauf l’élément français) y est représenté de la manière suivante: - 10 mots sont d’origine italienne7; - 3 mots sont d’origine latine savante8; - 10 mots à étymologie multiple, y compris latine savante, sont entrés par

l’intermédiaire de l’italien9; - 1 mot combine l’origine latine avec le néogrec et l’allemand10. Deux remarques, au moins, s’imposent: a) d’une part, le fait que l’ensemble du fonds lexical d’origine française

(exclusive ou à étymologie multiple) remonte à 520 unités, soit presque 30% sur l’ensemble du corpus analysé, alors que le fonds néo-latin, dans son ensemble, remonte à 544 unités;

b) de l’autre, que la grande majorité des mots à étymologie multiple (un peu plus de 80%) sont entrés en roumain par la filière de la langue française, ce qui est encore un argument pour le rôle de cette langue dans la reromanisation, la relatinisation et donc la modernisation du lexique de la langue roumaine.

5. Les points controversés dans l’analyse des emprunts Les problèmes ‘litigieux’ que pose une telle analyse se rapportent, à notre

avis, à deux points essentiels: les mots à étymologie multiple et les mots dérivés, donc les étymologies controversées.

5.1. Les mots à étymologie multiple Dans le cas de la langue roumaine il est souvent bien difficile de déterminer

la voie de pénétration de nombreux néologismes: leur forme permet de leur

Gabriela SCURTU

170

attribuer plusieurs sources, alors que la date de leur première attestation n’est souvent pas mentionnée dans les dictionnaires. Pour les néologismes récents se pose aussi le problème de l’emprunt à une langue internationale (tel l’anglais) réalisé directement ou par la filière d’une autre langue, qui est le plus souvent le français.

Les emprunts à étymologie multiple (concept introduit par Al. Graur 1950) regroupent des mots qui ont pénétré par plusieurs voies.

Par exemple, dans le cas du mot inginer (cf. Hristea 1968), souvent expliqué par le français (même aujourd’hui, v. par exemple in MDN), cette étymologie est difficile à admettre, pour des considérations d’ordre phonétique (en conformité avec les normes d’adaptation des emprunts au français, ingénieur aurait dû aboutir en roumain à *ingeni-or / injeni-or, cf. skior, trior). D’ailleurs on accepte pour ce mot une étymologie multiple, tout en indiquant le français en première position, bien que l’italien ingegnere (consolidé par l’influence d’autres langues - français, allemand) puisse mieux expliquer la forme roumaine. Ce qui explique les fluctuations fréquentes d’un dictionnaire à l’autre, dans le cas des mots considérés comme ayant une étymologie multiple.

Par exemple, en confrontant les mots à étymologie multiple présentés dans le corpus choisi (le DEX) avec le DLR, le dictionnaire trésor de la langue roumaine, on peut enregistrer d’assez nombreuses solutions divergentes, comme par exemple:

NAVIGABIL, du fr. navigable, it. navigabile [DEX]; du fr. navigable [DLR]

NECROTIC, du fr. nécrotique, angl. necrotic [DEX]; du fr. nécrotique [DLR]

NICOTINĂ, du fr. nicotine, all. Nikotin [DEX]; du néogrec υιχοτινη, fr. nicotine, all. Nikotin [DLR]

NITRIL, du fr. nitrile, all. Nitril [DEX]; du fr. nitrile [DLR] NUMERAL, du fr. numéral, lat. numeralis [DEX]; du du fr. numéral, lat.

numeralis, all. Numerale [DLR] NUMERIC, du fr. numérique, it. numerico [DEX]; du fr. numérique [DLR] C’est ainsi que beaucoup de mots présentés dans certains dictionnaires

comme ayant une étymologie multiple s’encadrent souvent dans la catégorie des mots à étymologie controversée.

Mais de toute façon, «dans tous les cas analysés le français représente – du point de vue de la fréquence des entrées – la première source» (Popescu 2009: 218), en combinaison avec d’autres langues: le latin savant, l’italien, l’allemand, le néogrec, l’anglais, etc.

5.2. Les mots dérivés Un problème des plus délicats s’avère celui des mots formés avec des affixes

productifs en roumain actuel11. Se rapportant aux formations suffixées, nombreuses dans cette langue, S. Reinheimer Rîpeanu (1989: 374) cite des mots comme lexical, licitaţie, manevrabil, maleabilitate, concretiza, qui ont des chances égales d’être formés en roumain ou de représenter des emprunts tels quels au français.


171

Nous exemplifions cette situation avec quelques formations puisées dans notre corpus, réalisées avec des suffixes ou des préfixes:

- NEOMALTHUSIAN, - Ă, s.m.f. et adj., vient du fr. néo-malthusien, mais neomalthusianist, -ă, s.m.f. et adj. est considéré comme formé en roumain de neomalthusian + -ist, alors que neomalthusianism, s.n. viendrait du fr. néo-malthusianisme;

- NUCLEAR, -Ă, adj., vient du fr. nucléaire, mais pour les dérivés de ce mot on adopte l’hypothèse d’une dérivation à l’intérieur de la langue roumaine: nucleariza, vb. (nuclear + -iza), denucleariza, vb. (des- + nuclear + iza)12, plurinuclear, -ă, adj. (pluri- + nuclear);

- pour les mots NEALINIAT, -Ă, adj. (ne- + aliniat) et NEALINIERE, s.f. (ne- + aliniere), bien que considérés comme formés en roumain, on renvoie également au français (cf. respectivement fr. non-aligné et non-alignement);

- NUCLEINIC, -Ă, adj., est dans la même situation: formé en roumain de nucleină + -ic, mais pourrait s’expliquer aussi par le fr. nucléinique, etc.

De tels cas sont nombreux, quand le dérivé correspond à un mot français dont la base de dérivation existe en roumain; le résultat peut être considéré soit comme un dérivé dans cette langue soit comme un emprunt. Souvent, la confrontation de plusieurs sources (dictionnaires étymologiques ou explicatifs) n’est pas en mesure d’apporter un éclairage définitif sur cette question, les solutions offertes étant à prendre avec une certaine méfiance, surtout que, souvent, ces solutions paraissent être le résultat d’une option personnelle de l’auteur du dictionnaire ou sont tout simplement dues au hasard.

6. Quelques conclusions Les principales conclusions de notre article portent sur les aspects suivants: 6.1. En premier lieu, quelques aspects d’ordre général: a) la réaffirmation de l’importance quantitative et qualitative de l’élément

lexical français pour l’enrichissement et la modernisation du vocabulaire de la langue roumaine;

b) le rôle du français en tant que filière de pénétration pour les mots d’autres origines, notamment les mots latins savants;

c) les formes multiples sous lesquelles se manifeste l’influence du français: (i) mots d’origine française exclusive; (ii) mots à étymologie multiple; (iii) mots calqués sur le français; (iv) mots pour lesquels les dictionnaires proposent d’autres étymologies, mais renvoient également au français, etc.

6.2. En deuxième lieu, l’analyse focalisée sur un échantillon restreint (la lettre N) a permis de relancer la discussion autour des mots dérivés, formés en roumain ou empruntés tels quels au français. Nous citons à cet égard S. Reinheimer Rîpeanu, qui affirme à propos des latinismes dans les langues romanes: «Établir si un mot dérivé en latin a pu pénétrer dans une des langues romanes en tant qu’emprunt global ou bien, grâce à la productivité acquise par les procédés empruntés de dérivation, a pu être forgé, en tant que dérivé, sur le terrain roman, a

Gabriela SCURTU

172

été d’ailleurs un des problèmes des dictionnaires étymologiques, constatation qui s’applique aussi aux cas pris en compte dans cet article» (2004: 178).

De telles situations sont nombreuses, alors que les solutions proposées par les dictionnaires ne coïncident pas toujours. Ce qui revient à établir une étroite corrélation entre les aspects de la théorie linguistique et ceux de l’activité lexicographique. NOTES * Cet article est publié dans le cadre du projet de recherche Typologie des emprunts lexicaux français

en roumain. Fondements théoriques, dynamique et catégorisation sémantique (FROMISEM), financé par le CNCSIS - UEFISCSU (contrat no. 820/2008).

1. Il faut noter l’existence d’opinions selon lesquelles «les mots appelés à tort emprunts ne sont en rien des emprunts, mais bien des créations nouvelles, différentes de leur modèle à tous les points de vue (phonologique, morphologique, sémantique).» (Thibault 2010: 37), l’auteur cité préférant les nommer, pour cette raison, adaptations ou imitations.

2. Voir aussi notre article (Scurtu 2009). 3. Mots d’origine française: nacru, naftalen, naftalină, naftenă, naftenat, naftol, naftolat, naiv,

naivitate, nanism, nanomelie, nanosecundă, napoleonian, napolitană, narativ, narcis, narcisic, narcisism, narcoanaliză, narcolepsie, narcoleptic, narcomanie, narcoterapie, narcotină, narcotiza, nartex, narval, nastie, natalitate, nataţie, natriu, naturalism, naturism, naturist, naţionalism, naţionaliza, naupatie, nauplius, nautiloide, naval, navetă1, navetă2 (brassica rapa oleifera), navigabilitate, navigant, navigraf, nazalitate, nazaliza, nazofaringian, neant, nebulos, necesarmente, necesita, necrobie, necrobiotic, necrobioză, necrofag, necrofil, necrofilie, necrofob, necrofobie, necrofor, necrolog, necrologic, necrologie, necromantic, necropsic, necropsie, necrospermie, necrotomie, necroza, necroză, nectarifer, nectarii, nectarină, nefalism, nefalist, nefast, nefelomanţie, nefelometrie, neflă, nefoscop, nefralgie, nefrectomie, nefridie, nefrografie, nefrolitotomie, nefrologic, nefrologie, nefron, nefropat, nefropatie, nefropexie, nefroptoză, nefrosclerotic, nefroscleroză, nefroză, negativism, negativitate, negator, negatoscop, neglija, neglijabil, neglijent, neglijenţă, neglijeu, negocia, negociabil, negociabilitate, negociator, negociaţie, negresă, negrid, nematelmint, nematocist, nematod, nenufar, neo-, neoanacreontic, neoartroză, neocapitalism, neocapitalist, neocatharsis, neocatolic, neocatolicism, neoclasic, neoclasicism, neocolonialism, neocolonialist, neocritic, neocriticism, neocriticist, neodarwinism, neodarwinist, neodim, neofalină. neofascism, neofascist, neofit, neofobie, neormaţie, neofreudism, neogen, neogotic, neogrec, neohegelian, neohegelianism, neoimpresionism, neoimpresionist, neokantian, neolatin, neoliberalism, neolitic, neolog, neologic, neologism, neologistic, neologist, neomalthusian, neomalthusianism, neomicină, neon, neoplasm, neoplatonician, neoplatonism, neoplazic, neorealist, neoromantic, neoromantism, neotenie, neotomism, neotomist, neozeelandez, neozoic, nepalez, neper, nepermetru, nepotism. neptunian, neptunism, neptuniu, neritic, nervaţie, nervism, nervozitate, nervură, nervurat, nescafé, neseser, nestingibil, net, neumă, neural, neurastenic, neurastenie, neurasteniza, neurină, neuro-chirurgie, neurocit, neurofibromatoză, neurolimfă, neurolog, neurologic, neurologie, neuromuscular, neuron, neuropatologie neuroplegic, neuropsihiatrie, neuropsihic, neuropsihologic, neuropsihologie, neurosimpatic, neurotrop, neurovegetativ, neutraliza, neutralizant, neutrodinare, neutron, nevralgic, nevralgie, nevrax, nevrectomie, nevropatic, nevropatie, nevropter, nevrotic, nevrotomie, nevroză, newtonian, nichela, nichelaj, nichelină, nicotinic, nicotinism, nictaginacee, nictalfobie, nictalgie, nictalop, nictalopie, nictemer, nife, nifoblepsie, nigrozină, nihilism, nihilist, nilgau nimb, nimbostratus, nimfomană, nimfomanie, nipon, nirvana, nişă, nistagmus, nitmetru, nitra, nitragin, nitrat, nitraţie, nitric, nitrificaţie, nitrificator, nitrit, nitrobacterie, nitrobenzen, nitroceluloză, nitrogen, nitroglicerină, nitronatrit, nitrotoluen,


173

nitrura, nivaţie, nivela, nivelment, nivometric, nivometru, nivopluvial, nivoză, nobeliu, nobiliar, nocivitate, noctambul, noctambulism, nodal, nodozitate, noetic, nomă1 (med.), nomă2 (hist.), nomad, nomadism, nomarh, nominalism, nominalist, nomograf, nomografic, nomografie, nomogramă, nonconformism, nonconformist, noncontradicţie, nonpareil, nonşalanţă, nonsens, nonviolenţă, noosferă, noradrenalină, nord-est, normaliza, normand, norvegian, nosofobie, nostalgic, nostalgie, notabilitate, notarial, notes, notificaţie, noţional, notiţă, notocordă, notorietate, novă, novice, noviciat, novocaină, novolac, nuanţa, nuanţă, nubilitate, nucelă, nucifer, nuciform, nuclear, nucleic, nucleină, nucleol, nucleon, nucleonică, nucleoplasmă, nucleoproteidă, nucleosinteză, nuculă, nudism, nudist, nuditate, nuga, nulipară, numen, numenal, numerotaţie, numismat, numismatic, numulit, numulitic, nupţialitate, nuvelist.

4 Mots à étymologie multiple y compris française (plus diverses autres: italien, allemand, anglais, néogrec, russe): nacrit, napalm, narcotic, narcoză, naţionalitate, naţional-socialísm, naţional-socialíst, naturalist, navigabil, navigator, nazism, necromant, necrotic, nefrit, nefrită, negus, neocortex, neutrino, newton, nichel, nicotină, nit, nitril, nitros, nopal, nonstop, nonşalant, nord, nordic, normativ, notariat, nul, numeric, nursă, nutria, nuvelă, nuvistor.

5 Mots latins savants entrés par l’intermédiaire du français: naraţiune, narator, narcisă, naţional, nautil, nebulozitate, necesitate, negaţie, nereidă, nimfă, nociv, nocturn, nodul, nomenclator, nomenclatură, nominal, nominativ, nonagenar, nota, notabil, notaţie, notifica, noţiune, notoriu, noutate, nova, novaţie, novator, nubil, nucleu, nulitate, numeral, numerar, numeraţie, nupţial, nutriment, nutriţie, nutritiv.

6 Mots qui sont entrés par le biais de plusieurs langues à la fois: nara (lat., it., fr.), nativ (lat., fr., all.), natural (lat., fr., it., all.), natură (fr., lat., it., all.), naţie, naţiune (lat., fr., it.), naţionalíst (lat., fr. all., it.), navă (fr., lat., it.), naviga (lat., it., fr.), navigaţie (fr., lat., it.), necesar (fr., lat., it.), nectar (ngr., lat. fr., all.), necromanţie (lat., it., fr.), nefritic (ngr., lat., fr.), negativ (it., lat., fr. all.), nefritic (ngr., lat., fr.), nervos (lat., fr., it.), neutru (fr., lat., it.), nobil (lat., it., all., fr.), normă (fr., lat., rs.), normal (fr., lat., it.), notă (fr., lat., it.), notar (fr., lat., all.).

7 Mots d’origine italienne: naturaleţe, necton, neolingvist, neolingvistic, nervatură, nonet, nostrom, novita, nunţiatură,

nuveletă. 8 Mots d’origine latine savante: nega, nex, nutri. 9 Mots latins savants entrés par l’intermédiaire de l’italien: naufragiu, nautic, nerv, neutral, notiţie,

nud, numerabil, numeros, nunţiu. 10 Mot qui combine l’origine latine avec le néogrec et l’allemand: nulă. 11 Cette question a fait l’objet de nombreuses études dans le cadre de la distinction entre mots latins

hérités ou dérivés en roumain (v. par exemple Popovici 1996). 12 Le MDN indique comme étymon le fr. dénucléariser, alors que le DN renvoie à l’it.

denuclearizzare.

BIBLIOGRAPHIE Ouvrages de référence

Buchi, Éva, “Comment mesurer le degré d’intégration d’un emprunt linguistique ?

Une investigation méthodologique sur la base des russismes romans”, in Identifier et décrire l’emprunt lexical, Université de Liège, 2010, p. 5-7 (Buchi 2010)

Coteanu, Ion / Sala, Marius, Etimologia şi limba română. Principii – probleme, Bucureşti, Editura Academiei, 1987. (Coteanu / Sala 1987)

Dimitrescu, Florica, Dinamica lexicului limbii române, Bucureşti, Logos, 1994. (Dimitrescu 1994)

Gabriela SCURTU

174

Goldiş-Poalelungi, Ana, L’influence du français sur le roumain. Vocabulaire et syntaxe, Paris, Les Belles Lettres, 1973. (Goldiş-Poalelungi 1973)

Graur, Alexandru, “Etimologia multiplă”, in Studii şi cercetări lingvistice, I, 1, 1950, p. 22-33. (Graur 1950)

Iliescu, Maria, “Din soarta împrumuturilor româneşti din franceză”, in Analele ştiinţifice ale Universităţii Al. I. Cuza din Iaşi, XLIX-L, 2003-2004, p. 277-280. (Iliescu 2003-2004)

Hristea, Th., Probleme de etimologie, Bucureşti, Editura Ştiinţifică, 1968. (Hristea (1968)

Lombard, Alf, “Le vocabulaire d’emprunt. Questions de principe”, in Actes du Xe Congrès International des Linguistes, Bucarest, t.1, 1969, p. 645-649. (Lombard 1969)

Popescu, Mihaela, “Quelques remarques sur l’étymologie des emprunts roumains d’origine française”, in Analele Universităţii din Craiova, Langues et littératures romanes, XIII, 2009, 1, p. 205-220 (Popescu 2009)

Popovici, Victoria, “Mots hérités ou dérivés en roumain. Un problème d’étymologie roumaine en perspective romane”, in Maria Iliescu / Sanda Sora (Hrsg.), Rumänisch: Typologie, Klassifikation, Sprachkarakteristik, München, Südosteuropa - Gesellschaft, 1996, p. 265-275. (Popovici 1996)

Reinheimer Rîpeanu, Sanda, “Derivat sau împrumut ?”, in Studii şi cercetări lingvistice, XL, 4, 1989, p. 373-379. (Reinheimer-Rîpeanu 1989)

Reinheimer Rîpeanu, Sanda, Les emprunts latins dans les langues romanes, Bucureşti, Editura Universităţii din Bucureşti, 2004. (Reinheimer-Rîpeanu 2004)

Scurtu, Gabriela, “L’élément latin savant et la reromanisation du lexique de la langue roumaine”, in Analele Universităţii din Craiova, Langues et littératures romanes, XIII, 1, 2009, p. 244-258. (Scurtu 2009)

Sora, Sanda, “Contacts linguistiques intraromans: roman et roumain”, in: Romanische Sprachgeschichte / Histoire linguistique de la romania. Manuel international d’histoire linguistique de la Romania, (eds.) Gerhard Ernst / Martin Dietrich Gleβgen / Christian Schmitt / Wolfgang Schweickard, Tome 2, Walter de Gruyter, Berlin / New York, 2006, p. 1726-1736. (Sora 2006)

Thibault, André, “Il n’y a pas d’emprunts; il n’y a que des adaptations”, in: Identifier et décrire l’emprunt lexical, Université de Liège, 2010, p. 37-41. (Thibault 2010)

Dictionnaires DCR = Dimitrescu, Florica, Dicţionar de cuvinte recente, Bucureşti, Editura

Albatros, 1982. DER= Ciorănescu, Alexandru, Dicţionarul etimologic al limbii române, Bucureşti,

Editura Saeculum I.O, 20022. DEX = Dicţionarul explicativ al limbii române, Bucureşti, Univers Enciclopedic,

19982.


175

DEX on line = http.//dexonline.ro, 2008. DLR = Dicţionarul limbii române, tomul VII, partea 1. Litera N, Bucureşti, Editura

Academiei Române, 1971. DN = Marcu, Florin / Maneca, Constant, Dicţionar de neologisme, Bucureşti,

Editura Academiei, 1986. MDN = Marcu, Florin, Marele dicţionar de neologisme, Bucureşti, Editura

Saeculum, 2000. TLFi = Le Trésor de la langue française informatisé, CNRS, http:

//atilf.atilf.fr/tlf.htm. VRLR = Sala, Marius (coord.), Vocabularul reprezentativ al limbilor romanice,

Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1988.

ABSTRACT The conclusions of the analysis presented in the paper mainly refer to the

following aspects: (i) the re-assertion of the qualitative and quantitative importance of the French lexical element for the enrichment and modernization of the Romanian vocabulary; (ii) the role of French as an intermediary language for words of non-French origin, scholary Latin words in particular; (iii) the many-sided forms of the French influence; (iv) the correlation of the linguistic theory with the lexicographic activity, particulary in difficult cases like the multiple or controversial etymology words which may be taken either as internal word-formation or as borrowings.

Key words: French influence, lexical borrowings, multiple etymology

ALCUNE OSSERVAZIONI SULLA CORTESIA LINGUISTICA NELLA LETTERA COMMERCIALE

ITALIANA E ROMENA

Diana SOPON Universitatea „Babeş-Bolyai”, Cluj-Napoca

All’interno del linguaggio settoriale economico, il linguaggio della corrispondenza commerciale si propone come una specie di sottolinguaggio in quanto si presenta in una maniera molto tecnica e perché viene sottomesso a molte regole e stereotipie. I linguaggi settoriali presentano due tratti specifici che si individuano nel piano della semantica e nel piano dello stile. Per ciò che riguarda il lato semantico, questi linguaggi sono eccesivamente produttivi, siccome stanno registrando un numero considerevole di vocaboli per indicare in un modo estremamente preciso le nozioni correlate ad un campo specifico, vocaboli che, secondo Oana Sălişteanu (2007: 8), offrono una “precisione denotativa che non lascia spazio alle ambiguità.” Parliamo, quindi, usando i termini della stessa studiosa romena, della natura disarmonica di questo tipo di linguaggio, incontrata a livello semantico. Per ciò che riguarda l’aspetto stilistico, si parla di una rigidità e di una sobrietà, dato che questi linguaggi usano spesse volte dei cliché e delle formule stereotipate. Di solito, questi linguaggi vengono caratterizzati come privi di emotività, però ci sono degli autori come Gian Luigi Beccaria, che accennano ai tratti emotivi ritrovabili soprattutto in eufemismi e metafore nell’ambito della microlingua economica. Questi afferma che “il linguaggio dell’economia, pur avendo molti caratteri in comune con gli altri linguaggi settoriali, specialisti, scientifici, diversamente da quelli è, per larga parte, un linguaggio emotivo”, aggiungendo che “la componente espressiva, metaforica è molto rilevante” in questo lingguagio specialistico. (Beccaria 2000: 12)

Ma la forma attuale della lettera commerciale italiana non ha sempre caratterizzato questo tipo di comunicazione. Proseguendo sulla scia diacronica di questo genere comunicativo, dobbiamo ricordare che all’inizio la lettera si presentava in una forma molto diversa da quella di oggi, come un genere non-specializzato, con accenti, tonalità e stile diversi (Del Lungo Camiciotti 2005: 65-66). Con la sua evoluzione, la lettera ha ricevuto delle funzionalità ben definite durante il processo di specializzazione. Questo processo ha richiesto dei rigori tanto alla forma quanto allo stile dell’epistola e ha imposto l’uso delle formule di cortesia.

Accenniamo, quindi, alla lettera commerciale da una parte come l’espressione di un sottolinguaggio economico, avente tutte le caratteristiche del linguaggio settoriale economico, da un’altra parte come un vettore della cortesia linguistica, che però non si sovrappone alla cortesia sociale. Intendiamo con la cortesia linguistica un concetto che si situa a metà strada fra la sociolinguistica e la

ALCUNE OSSERVAZIONI SULLA CORTESIA LINGUISTICA NELLA LETTERA COMMERCIALE ITALIANA E ROMENA

177

pragmatica e che si sottoscrive alla deissi sociale, intesa come parte della pragmatica che si occupa della cortesia e delle relazioni sociali. Definito in diversi modi, questo concetto di cortesia linguistica è molto esteso, e si fondamenta sempre sulle relazioni linguistiche e sociali tra il locutore e l’allocutore. In questo senso, apportiamo una definizione della cortesia linguistica di Liliana Ionescu-Ruxăndoiu (1995: 88), la quale afferma che: “Conceptul pragmatic de “politeţe” depăşeşte cu mult sfera înţelegerii curente a acestui termen. În mod obişnuit, a fi politicos înseamnă a respecta anumite norme de comportament care funcţionează prin tradiţie într-o comunitate dată; în plan verbal, aceasta s-ar traduce prin apelul la unităţi şi construcţii caracteristice unui registru prin excelenţă formal, gradul de formalitate a expresiei fiind direct proporţional cu gradul de politeţe. Asemenea mărci definesc însă numai un aspect al politeţii pragmatice, şi anume deferenţa.” Secondo Luminiţa Vleja che riprende un’idea espressa nella Gramatica limbii române (GALR), il ruolo del pronome di cortesia è quello di rappresentare e di codificare allo stesso tempo i partecipanti all’atto di parlare e le loro relazioni sociali e discurssive: “Pronumele de politeţe (...) evocă sau reprezintă în discurs participanţii la actul de comunicare şi, în acelaşi timp, gramaticalizează diverse aspecte ale relaţiilor discursive şi sociale dintre aceştia.” (Vleja 2007: 205)

Vogliamo vedere nel nostro percorso in che modo viene percepito il concetto della cortesia nella lingua italiana e in quella romena e poi in che modo viene espressa la cortesia nella lettera commerciale italiana e romena per poter osservare di conseguenza le differenze di significato e di forma che si avvertono tra i due generi epistolari. L’origine del termine “cortesia” in italiano è strettamente legata all’ambiente sociale di un certo momento della storia, cioè alle corti europee del Medioevo. Il termine “cortesia”, secondo il Vocabolario della lingua italiana di Nicola Zingarelli (1995: 463) significa qualità dell’essere cortese; affabilità, amabilità, garbo, gentilezza, mentre il termine “cortese” sul quale si appoggia la definizione della cortesia, viene definito nello stesso dizionario come appartenente alla cultura medievale e rinascimentale, che possiede qualità di raffinatezza, moralità, cultura, eleganza di comportamento e sono considerate tipiche della vita di corte; gentile, garbato in un modo simpaticamente discreto; affabile, amabile, urbano. Per il termine romeno di “politeţe” ricordiamo l’opinione di Emilia Parpală (2006: 186), secondo la quale il significato originario di questo vocabolo si collega al verbo latino ”polire”, che indicava limare e abradere le parti di un mecanismo in vista di un migliore funzionamento. Tramite un’estensione metaforica, il termine è venuto ad indicare la lisciatura delle asperità del carattere e della condotta di una persona. Questi rimandi etimologici portano verso degli indizi sopra la psicologia e l’immaginario diversi dei due popoli, e indicano sicuramente percezioni e punti di vista diversi su ciò che riguarda il concetto di cortesia.

Cercheremo di osservare il modo in cui viene espressa la cortesia nei due tipi di lettere commerciali. Sicuramente, tanto nella lettera commerciale italiana, quanto in quella romena, la cortesia si mette in rilievo con i pronomi di cortesia e con le formule di allocuzione. Una prima incongruenza formale e di significato sorge con i pronomi di cortesia usati in queste lettere. Così, il pronome di cortesia

Diana SOPON

178

ricorrente nella corrispondenza d’affari italiana può essere di terza persona singolare Lei, o di seconda persona plurale Voi, mentre in romeno la cortesia verrà sempre espressa con il pronome di seconda persona plurale Dumneavoastră. Siccome la corrispondenza commerciale viene generalmente intesa come un tipo di comunicazione tra aziende e organizzazioni, il pronome più usato nelle lettere d’affari italiane è Voi. Secondo Elena Pîrvu (1999: 64), “nel linguaggio commerciale, il voi di cortesia è usato spesso, in funzione spersonalizzante e generalizzante, per rivolgersi a un ufficio o a una ditta. In questo caso, il voi richiede tutte le concordanze al maschile plurale”. Se la lettera è indirizzata ad una persona e non ad un’azienda, il pronome di cortesia utilizzato in italiano è il formale Lei, il quale esige il verbo alla terza persona singolare. Per ambedue i pronomi di cortesia ricorrenti nella lettera commerciale italiana, la parte corrispondente in romeno è il pronome di cortesia Dumneavoastră, che richiede il verbo alla seconda persona plurale. Offriamo come esempio le seguenti lettere commerciali, mettendole a confronto, per far evidenziare l’assimetria delle forme italiane e romene di cortesia nella corrispondenza d’affari.

Egregio Signor Con la presente La informiamo di non aver potuto prendere in

considerazione la domanda che ci ha inviato per il posto di direttore marketing. Consideriamo la Sua esperienza professionale non rispondente alle nostre richieste.

La ringraziamo per l’interesse nei confronti della Ns. Società e Le auguriamo esiti positivi nelle successive attività.

Distinti saluti. Il Direttore Risorse Umane, (Răchişan, Todericiu 2003: 28) Stimate Domnule Prin prezenta vă aducem la cunoştinţă faptul că nu putem lua în considerare

oferta pe care ne-aţi trimis-o pentru ocuparea postului anunţat de noi. Considerăm că profilul în care v-aţi exercitat activitatea profesională pînă acum nu corespunde specificului activităţii noastre.

Vă mulţumim pentru interesul manifestat pentru firma noastră şi vă dorim succes în activitatea viitoare.

Cu stimă, Director Resurse Umane, (Idem: 27) Spettabile Società Elanul, Abbiamo il piacere di confermarVi la ricevuta delle merci ordinate. Il

controvalore della fattura è stato girato sul Vs. conto. RingraziandoVi nuovamente, Vi confermiamo la ns. volontà di rimanere gli

stessi clienti fedeli e Vi porgiamo distinti saluti. Il direttore, (Idem: 58)


179

Către Societatea Comercială Elanul, Avem plăcerea de a vă confirma primirea mărfurilor solicitate. Am virat în

contul dumneavoastră contravaloarea facturii. Mulţumindu-vă încă o dată, vă promitem a fi clienţii dumneavoastră fideli şi

vă salutăm cu stimă. Director, (Idem: 57) Si verificherà essere molto difficile capire il significato uguale di questi

pronomi di cortesia nell’ambito della lettera commerciale. Oltrepassare i confini meramente morfologici con dei rimandi culturali e storici e con delle considerazioni sopra la storia della lingua potrebbe agevolare una migliore comprensione della funzione semantica e anche formale di questi pronomi nel quadro stilistico stereotipato della lettera commerciale. Il problema del pronome di cortesia può essere esaminato dal punto di vista filologico e dal punto di vista linguistico. L’approccio filologico si riferisce all’attestazione, all’evoluzione, alla diffusione e alla scomparsa delle forme pronominali, mentre l’approccio linguistico si occupa della struttura e delle funzioni del pronome di cortesia. Nel caso dell’italiano e del romeno, l’espressione pronominale della reverenza presenta interessanti aspetti contrastivi, storici e sociolinguistici. Bisogna, perciò, ricorrere ad elementi quantitativi e qualitativi dell’uso del pronome di cortesia in contesto romanzo. Consideriamo che sia opportuno per l’apprendimento o per l’insegnamento di una di queste due lingue tener presente che nel quadro delle lingue romanze, al di là dei tratti comuni delle lingue costituenti, con i pronomi, e soprattutto con i pronomi di cortesia, si avvertono delle cospicue differenze che sono dovute ai fattori socio-culturali in cui si sono sviluppate le lingue (Vleja 2007: 202).

Una spiegazione filologica dell’uso dei pronomi reverenziali nell’italiano e nel romeno viene offerta da Mirela Aioane (2004: 203), la quale afferma che “in tutte le lingue romanze il plurale allocutivo reverenziale è stato trasmesso per via culturale al livello della lingua scritta convenzionale. Il contesto socio-culturale diverso in cui si sono formate le lingue romanze spiega le differenze esistenti tra i pronomi reverenziali romanzi. Questi pronomi provengono sia da formule allocutive protocolari, sia sono la conseguenza della trasformazione dei pronomi personali che indicano la lontananza dal locutore o la pluralità degli interlocutori.” La stessa studiosa considera che la forma indiretta della cortesia italiana, espressa con il pronome Lei, è dovuta all’ “ondata di cerimoniosità spagnola” (Aioane 2004: 206) del XVI secolo, ma che “l’origine della forma e il modo in cui si cristalizza sono in gran parte italiani.” Per il romeno, Mirela Aioane (2004: 208) ricorda che “come pure il dalmato, essendo state lingue parlate da persone semplici, non conoscevano il pluralis reverentiae. Il rumeno è arrivato al plurale reverenziale molto più tardi, tramite influenze culturali.” Il romeno non ha un procedimento indiretto di rivolgersi ad una persona, il pronome reverenziale in romeno si esprime con una forma diretta, “che ha alla base un sostantivo “domnie”, articolato, a cui si aggiungono i pronomi personali lui, ei, o i possessivi său, sa, ta, noastră, ecc.”

Un’altra assimetria risulta con le formule allocutive presenti in queste lettere. Formule di uso come Gentile/ Egregio/ Illustre/ Pregiato Signor troveranno la

Diana SOPON

180

corrispondenza in un’unica forma in romeno, cioè Stimate Domnule. Cercando sulle stesse scie dell’etimologia, si troverà che l’aggettivo gentile viene dal latino gentile(m) < gens, gentis (gente), il quale significava “della stessa bouna schiatta”, e che attualmente significa, secondo lo Zingarelli (1995: 762), “di chi ha maniere garbate e affabili nei rapporti con gli altri”, che l’aggettivo egregio viene sempre dalla parola latina egregiu(m) < ex-grex, gregis, che significava letteralmente “che si stacca dal gregge”, con il significato attuale secondo lo stesso dizionario di “che esce dall’ordinario, che è singolare, eccellente” (Zingarelli 1995: 606) e che l’aggettivo illustre, avente il significato attuale di “che gode grande e meritata fama per qualità o per opere notevoli” (Zingarelli 1995: 847), ha le sue radici nella voce latina lustrum, che significava “luminoso”. L’unico termine fra questi che si avvicina come contenuto alla sfera del termine romeno “stimat”, che, secondo il DEX (1996: 1022) significa “care se bucură de stimă, de consideraţie, respectat ”, è sicuramente “pregiato”, il quale significa “che è tenuto in pregio, che ha valore” (Zingarelli 1995: 1399). Abbiamo evidenziato con questi esempi una situazione di incongruenza contenutistica dovuta all’impossibilità della lettera commerciale romena di esprimere gli stessi significati di quella italiana. Però questo squilibrio che si avverte nel piano lessicale è collegato al lato stilistico, dato che sono il cliché, la norma e la stereotipia quelli che non ammettono altre varianti di formule allocutive nella corrispondenza d’affari romena.

Altre formule di allocuzione su cui ci soffermiamo sono le ricorrenti “Alla cortese attenzione di ...” e “Spettabile Ditta ...”, nelle quali ci saranno d’interessse i termini “cortese” e “spettabile”. Le corrispondenti formule in romeno sono “În atenţia ...” e “Firmei...”. Abbiamo precisato già il significato dell’aggettivo “cortese”, cercheremo di mettere in rilievo il carico contenutistico del termine “spettabile”. Questo termine deriva dalla voce latina spectare, significa attualmente “ragguardevole, rispettabile” e costituiva nel tardo latino anche titolo di dignitari imperiali secondo lo Zingarelli (1995: 1751). Anche in questo caso si prende nota di una perdita di significato e, per conseguenza, di un’assimetria formale. Come si può osservare nella variante romena, i due termini mancano del tutto e i questo contesto della lettera commerciale risultano intraducibili in romeno. A questo punto si deve accennare ad un aspetto alquanto interessante su ciò che riguarda le affinità tra la lingua italiana e quella romena. Si tratta nel caso dell’italiano e del romeno di due lingue imparentate geneticamente, con un importante sfondo di vicinanza e di somiglianza. I due esempi visti prima, con la loro intraducibilità nel romeno, ci propongono un caso di divergenza tra le due lingue.

Non per caso la prima parte del nostro contributo si è riferita ai linguaggi settoriali come parti della lingua caratterizate a livello semantico da un lessico proprio e a livello stilistico da rigidità, stereotipia e neutralità emotiva. Quello che vogliamo suggerire nei confronti del sottolinguaggio della lettera commerciale è che un approccio culturale, storico, forse anche etimologico potrebbe riconfigurare il significato contenutistico perso quando si prosegue da una lingua verso l’altra. In questo senso, riportiamo un pensiero di Gabriella Alfieri che si sovrappone del tutto alla nostra opinione: “Nell’attuale situazione comunicativa di tutti i parlanti di una società avanzata, uno dei pericoli più incombenti è quello dell’automatismo linguistico. L’influsso dei mezzi di comunicazione di massa e la continua


181

esposizione alla comunicazione pubblicitaria determinano una tendenza all’espressione stereotipata di cui bisogna acquisire consapevolezza, senza assumere posizioni catastrofiche, ma col positivo intento di proporre delle alternative. Tale intento va perseguito soprattutto a vantaggio dei parlanti giovani e dei parlanti stranieri interessati all’acquisizione dell’italiano.”(Alfieri 1997: 13)

Gli esempi offerti mostrano che i vocaboli di una lingua hanno un potenziale espressivo superiore a quello da noi riconosciuto e usato, per questo ci sembra giusto il rimando etimologico, come modalità di rispecchiare e recuperare il significato originale ed intero di una parola. A questo proposito siamo dello stesso parere di Luiz Jean Lauand, e come lui affermiamo che “senza etimologia non si conosce la realtà e con essa si può raccapezzare la forza espressiva delle parole” e che “le parole hanno un potenziale espressivo maggiore di quanto noi – così automatico è l’uso che d’esse facciamo – possiamo immaginare”. Parole come “gentile”, “egregio”, “illustre” anche se usate stereotipicamente nelle formulazioni rigide della corrispondenza d’affari offrono un ampio ventaglio di sfumature e di significati se intese da un’angolatura culturale ed etimologica. Riprendendo le idee di Luiz Jean Lauand (1998: 27), possiamo dire che una lingua “risulta in molti casi depositaria delle grandi esperienze dimentiche”. Proprio con questi termini della lettera commerciale si può affermare che “al di là dell'eventuale formalismo vuoto, (...) queste espressioni incidono originariamente su importanti dimensioni della realtà umana.” (Lauand 1998: 28) In questo senso, considerando anche l’importanza dell’aspetto antropologico, ricordiamo quello che Humboldt ha affermato per primo, cioè che la struttura di una lingua rivela la struttura di una società e della sua psicologia. L’insegnamento e l’apprendimento di una lingua straniera si dovrebbe fare, tenendo presenti queste opinioni, mirando sempre al lato culturale, storico, etimologico ed antropologico di una lingua e di una nazione.

Per concludere, si può dire che l’analisi contrastiva del contenuto e della struttura della lettera d’affari italiana e quella romena avverte un’assimmetria della forma, che è sempre accompagnata, nel piano lessicale, da un’incongruenza semantica. Per andare oltre a queste mancate corrispondenze, soprattutto a quella semantica, consideriamo utile un approccio culturale, tanto dell’insegnamento, quanto dell’apprendimento del sottolinguaggio della lettera commerciale. Si è visto poi come la lettera d’affari italiana apporta un bagaglio lessicale molto più cospicuo di quello della lettera romena. Siccome si è già accennato al significato originale dei vocaboli come “gentile”, “egregio”, “illustre”, “spettabile”, osiamo dire, dato il rimando verso l’eccellenza e verso lo straordinario del senso originario di queste parole, che esse conferiscano al testo una sfumatura iperbolizzante. Ognuna di queste parole offre di per sé un senso accrescitivo ad una certa qualità. Si può intravvedere quindi, a scapito del formalismo e della stereotipia della lettera, una tonalità emotiva della lettera commerciale italiana, tonalità che manca nella corrispondente forma romena. Non per ultimo, ricordiamo che abbiamo mirato a suggerire che l’approccio culturale per insegnare o per imparare una lingua resta valido anche nel caso di un sottolinguaggio che si presenta apparentemente arido tanto come forma quanto come contenuto.

Diana SOPON

182

BIBLIOGRAFIA

Aioane, Mirela, Dal latino alle lingue romanze. La genesi dei pronomi di riverenza nelle lingue romanze in “La cultura rumena tra l’Occidente e l’Oriente: gli umanesimi greco-bizantino, latino e slavo”, Convegno Internazionale di Studi, Jassi, 2004. (Aioane 2004)

Alfieri, Gabriella, Modi di dire nell’italiano di ieri e di oggi: un problema di stile colettivo, in “Cuadernos de Filología Italiana”, 4, Servicio de Publicaciones UCM, Madrid, 1997. (Alfieri 1997)

Beccaria, Gian Luigi, Economia e Linguaggio in “Aziendalismo universale? Linguaggio economico e descrizioni della realtà”, ILAS/LL1/01 Trieste, 2000. (Beccaria 2000)

Del Lungo Camiciotti, Gabriella, La scrittura epistolare nella didattica dell’inglese: alcuni manuali dell’Ottocento per il commercio in “Storia degli insegnamenti linguistici: bilanci e prospettive”, Clueb, Bologna, 2005. (Del Lungo Camiciotti 2005)

Ionescu-Ruxăndoiu, Liliana, Conversaţia: structuri şi strategii. Sugestii pentru o pragmatică a românei vorbite, ALL, Bucureşti, 1995. (Ionescu-Ruxăndoiu 1995)

Lauand, Luiz Jean, La filosofia di S. Tommaso d’Aquino soggiacente al nostro linguaggio d’ogni giorno, Notandum, 1/1, São Paulo, 1998. (Lauand 1998)

Parpală, Emilia, Semantica politeţii in “Analele Universităţii din Craiova, seria Ştiinţe Filologice, Lingvistică”, anul XXVIII, nr.1-2, 2006. (Parpală 2006)

Pîrvu, Elena, La lingua italiana: corso di morfologia, Aius, Craiova, 1999. (Pîrvu 1999)

Răchişan, Simion, Todericiu, Daniela, Corespondenţă de afaceri, Pro Vita, Cluj-Napoca, 2003. (Răchişan, Todericiu 2003)

Sălişteanu, Oana, Il burocratese. Limbajul administrativ italian, Polirom, Iaşi, 2007. (Sălişteanu 2007)

Vleja, Luminiţa, Algunas formas de tratamiento deferente en el sistema pronominal románico in “Annales Universitatis Apulensis, Series Philologica”, Tom 2, 2007. (Vleja 2007)

Zingarelli, Nicola, Vocabolario della lingua italiana, a cura di Miro Dogliotti e Luigi Rosiello, Zanichelli, 1995. (Zingarelli 1995)

DEX, Dicţionar explicativ al limbii române, ediţia II, Univers Enciclopedic, Bucureşti, 1996.

ABSTRACT This paper deals with semantic and formal differences between forms of

address in Italian and Romanian commercial letters. The paper also suggests that the cultural and etymological approach should be taken into consideration for a better understanding of these stereotyped formulas.

Key words: commercial letters, forms of address, stereotyped formulas

ZWEI DIALEKTREGIONEN: PFÄLZISCH UND RHEINISCH

Emilia ŞTEFAN

Die Sprachforscher des 16./17. Jahrhunderts beschäftigten sich mit der Mundart – dieses Wort ist im Jahre 1640 bei Philipp von Zesen (Sprache-, Vers-, und Orthographiereformer) belegt, dann mit den Problemen der gesprochenen Sprache im Gegensatz zu geschriebener, denn sprich wie du schreibst und schreib wie du sprichst sind die utopischen Forderungen. Die Bildung betont den gesprochenen Aspekt dieser Sprachform und nicht den regionalen, wie es heute der Fall ist und das Wort der Mundartsprecher heiβt Dialekt – süddeutsch oder Platt – neuhochdeutsch, norddeutsch.

Man weiβ, dass die ersten Arbeiten, die Mundart / Dialekt in ihrem regionalen Aspekt behandeln, enstehen im 18. Jahrhundert zunächst in Niederdeutschland, denn dort war Unterschied zwischen Dialekt und Hochsprache besonders groβ und schon früh wurde das Neuhochdeutsch als gesprochene Sprache in der städtischen Bevölkerung gepflegt, später auch im hochdeutschen Bereich.

Im 19. Jahrhundert entdeckte die Dialekte als eigenständige Gebilde, im Gegensatz zur Hochsprache, als das Ergebnis einer kontinuierlichen organischen Entwicklung.

Deutschland hat eine ausgeprägte Regionalsprachlichkeit, aber die Geltungsbereiche der Dialekte nicht staatlich gebunden sind, die Menschen grenzen sich sprachlich nicht ab; die sprachlichen Unterschiede werden im wechselnden Ausstausch nivelliert.

In Hinsicht auf das deutsche Sprachgebiet müssen wir einige Arbeiten erwähnen, die einen bedeutenden Schritt im Rahmen der Erforschung der Sprachgeschichte der überregionalen Dialektgeographie darstellen und die auch bei der Ausprägung dieser Arbeit helfen. Also geht es um den Deutschen Sprachatlas, den Sprachatlas der Dialekte im Deutschen Reich von Georg Wenker – das gesamte Material ist im Forschungsinstitut an der Universität Marburg archiviert und aufgrund der Sprachatlasmaterialen hatten die Forschungen zur Dialektologie an dieser Universität einen groβen Einfluss auf die deutschen Dialektforschung; Űber Mundartengeographie (1901) von Karl Haag, Die deutschen Mundarten (1959) von Bernhard Martin .

In Deutschland spricht man ähnlich aber doch unterschiedlich. Die Hochsprache wird von vielen Sondersprachen (Fach-, Jugend-, Geheim-, und sonstige Sprache) begleitet, aber es gibt Sprachformen, zehn verschiedene Dialekte, die regional gebunden sind, die ein Eigenleben führen und die sich von der Hochsprache im lautlichen, lexikalischen und gramatischen System unterscheiden (Knoop 1994: 12). Diese ursprünglichen natürlichen Sprachformen der zwischenmenschlichen Kommunikation, Dialekte oder Mundarten sind eine

Emilia ŞTEFAN

184

Realität des Lebens in Deutschland und spielen eine wichtige Rolle, denn es gibt Regionen, in denen Dialekt sowohl zu Hause als auch am Arbeitsplatz gesprochen wird: zum Beispiel ist das typisch für die Bundesländer Bayern, Baden-Würtenberg, Saarland und Reinland-Pfalz.

Aber jede Provinz liebt ihren Dialekt, denn er ist doch eigentlich das Element, in welchem die Seele ihren Atem schöpft, wie J. W. Goethe sagte.

Die Menschen, die dort aufgewachsen sind, kann man ihrer Phonetik und Intonation erkennen, aus welchem Gebiet sie stammen. Die hochgebildete Leute sprechen zu Hause und unter Freunde Dialekt, aber an Universitäten, in Firmen und auch in den Medien sprechen sie perfektes Hochdeutsch. Das heiβt, dass sie oft zweisprachig sind.

Also sind Dialektsprecher in allen sozialen Schichten zu finden und auch wenn die Dialekte im Alltag an Bedeutung verlieren, wäre es jedoch falsch anzunehmen, dass Dialekte vom Aussterben bedroht sind.

In vielen Regionen haben die Aussprache sich seit 100 Jahren gehalten und in anderen Regionen haben die Dialektformen sogar zugenommen.

„In Mitteldeutschen bleibt die Grenze der Lautverschiebung konstant, wo man seit jeher dat sagte, sagt man es heute immer noch. Zehn Kilometer südlich dieser Lautverschiebungsgrenze wird das wie eh und je als das ausgesprochen. Andererseits gibt es auch Beispiele in denen der Dialekt sogar zunimmt.

In der Pfalz wird das Partizip Perfekt von bringen, also gebracht, als gebrung ausgesprochen und diese Form der Aussprache breitet sich sogar noch weiter aus.” (Kaufmann Geschichte der Dialekte).

Der Charme der Dialekte besteht in ihrer so unterschiedlichen und nuancenreichen Aussprache und sie sind nicht nur regionale Varianten einer Sprache, die man innerhalb einer Sprachgemeinschaft auf ein enges Gebiet spricht, als auch die örtliche Ausprägung einer Sprache.

Die historische Entwicklung, begründete Räume, die Tradition wirken im Erhalt dieser Sprachlichkeit fort und die Sprachmelodie, die Lautverschiebung reißen die wichtigsten Eigenschaften eines Dialekts um.

Traditionell umfassen die deutschen Dialekte drei Gruppen: Oberdeutsch, Mitteldeutsch und Niederdeutsch. Das Oberdeutsche zählt zu den Groβdialektgruppen des Hochdeutschen und wird im Süden des deutschen Sprachraumes gesprochen. Es unterscheidet sich darin vom Mitteldeutschen, dass die Hochdeutsche Lautverschiebung in stärkerem Maβe durchgeführt worden ist.

Die Dialekte sind durch ein Dialektkontinuum miteinander verbunden. Zum Oberdeutschen zählt man in diesem Sinne das Schwäbisch-Alemannische und Bairische. Die fränkischen Dialektgruppen: Ostfränkisch und Südfränkisch liegen in Űbergangsbereich vom Oberdeutschen und Mitteldeutschen und werden des Őfteren auch dem Mitteldeutschen zugeordnet.

Das Mitteldeutsche ist eine groβe Dialektgruppe, die auch zwei Äste hat: Westmitteldeutsch und Ostmitteldeutsch; zum Westmitteldeutschen gehören das Rheinische, das Pfälzische und das Hessische; zum Ostmitteldeutsch gehören das Thüringische und das Sächsische.


185

Das Niederdeutsche ist die gröβte Dialektgruppe, das man in Norddeutschland spricht und umfasst zwei Gruppen: Westniederdeutsch und Ostniederdeutsch.

Diese zwei Dialektregionen: Pfälzisch und Rheinisch gehören zu demselben Dialektraum – Mitteldeutsch und sie behalten viele gemeinsame Eigenheiten (phonetische und lexikale Eigenheiten), aber auch Aussprache- und Wortschatzunterschiede bei.

Das Pfälzische ist umgeben vom Schwäbisch-Alemmanischen, Hessischen und Rheinischen und hat folgende Städte Mainz und Kaiserslautern auf seinem Gebiet.

Die Pfalz gehört zu dem Gegenden Deutschlands, wo der Dialektgebrauch noch am stärkesten bei den Menschen verwurzelt ist. Vor allem in den ländlichen Regionen ist Hochdeutsch als gesprochene Sprache fast unbekannt.

Das Rheinische ist umgeben vom Pfälzischen, Hessischen und Westniederdeutschen – in Deutschland und erstreckt sich von der Mosel nordwärts über die Räume um Bonn, Köln, Düsseldorf bis hinein ins niederrheinische Kleve.

Phonetik Der pfälzische Dialekt hebt sich durch den p- Anlaut –Inlaut ab und hat in

seiner Aussprache noch eine Reihe weiterer Eigenarten aufzuweisen. Nach Nordwesten hin grenzt sich das Gebiet durch die Aussprache von -s in

das, was, alles, es vom Rheinischen ab, das hierfür dat, wat, allet, et sagt und die Lautverschiebung ist allerdings in Adjektiven, Substantiven und Verben.

Nach Norden und Osten hin hat das Pfälzische die -scht-, -schp- Aussprache in fescht, bischt usw.

Eine Teilung des Sprachgebits in West- und Ostpfälzisch wird durch –chen bewirkt, das im Osten als -el, im Westen als –che erscheint (Schäfel/ Schäfche) und dann noch die ungewöhnliche Pluralbildung Schäfelcher/ Schäfcher aufweist, denn Plural bleibt meistens vom Singular unterscheidbar.

Noch ein Beispiel: Haus, Häuser → Haus, Haiser Im Saarpfälzischen gibt es auβerdem keine Umlaute (ä ü), das Phänomen,

das man Entrundung nennt. Statt dessen wird für erstens ein e, für lezteres ein i gesprochen.

Löffel → Lewwel / Leffel Hügel → Hischel / Hiechel In dem pfälzischen Dialekt entfallen Endlaute oft und bei allen –en-

Endungen wird deshalb das –n weggelassen (aus singen wird so singe, aus laufen wird laafe und t wird d: Tasche → Dasch).

Auch ig → ich / isch: richtig → rischdisch b zwischen Vokalen: oben → owwe; haben → hawwe (Vorderpfalz) Ein anderes Merkmal der Pfälzischen Phonetik: „im westfälzischen Raum

findet bei Vokale eine Öffnung und Längung statt Erde – Eeerd; im Südpfälzischen wird teilweise eine Diphthongierung und eine Vokalverschiebung vollzogen: groß

Emilia ŞTEFAN

186

→ grouß für Diftongierung und Frau → Free für Vokalverschiebung” (Koehl Julia Referat: 2).

Typisch für das Pfälzische ist auch der ausgeprägte französische Einfluss im Vokabular, der auf die Nähe zur französische Besatzung der Pfalz zurückzuführen ist und der in manchen Wörtern zu finden ist. Sowohl Fremdwörter wie Trottoir (Bürgersteig), chaise longue (Liegestuhl) als auch einen aus dem Französischen Nasal sind ein fester Bestandteil im Pfälzischen; auch die pfälzische und französische Aussprache und diese Nasale sind ähnlich oder sogar identisch.

Wenn im Französischen nach an oder am ein Konsonant (Mitlaut) folgt, wird diese Silbe nasalisiert. AN + Konsonant

Wortbeispiele: deutsche Aussprache - Andreas; pfälzische Aussprache – O~ndreas; französische Aussprache: O~ndre (André) deutsche Aussprache - Kantine; pfälzische Aussprache - Ko~ndin; französische Aussprache – Ko~ntin (Kantine) AM + Konsonant deutsche Aussprache - Rampe; pfälzische Aussprache - Ro~mp; französischeAussprache - Ro~mp (Rampe) deutsche Aussprache – Ambulanz; pfälzische Aussprache - O~mbulo~ns; französische Aussprache - O~mbülo~ns (Ambulance)

Das Rheinische fällt insbesondere durch vier Eigenheiten auf: die Veränderung des g- in j- (gut – joot, Garten - Jaade); t, d werden zu k, g ( heute - hük, Leute - Lük); aus Doppelvokalen werden einfache Vokale und -n erhält ein -g: braun - brung.

Eine andere Besonderheit des Rheinischen ist Verwechslung von v und b: lieb wird liev, graben zu jraven.

Die Ausspracheform (der Vokal wird abschwächend wird bis zu einer kurzen Pause ausgesprochen, bevor dann der Konsonant folgt) ist prägend für das Rheinische, dass sie – zusammen mit dat / das – eine deutliche Grenzmarkierung gegenüber dem südlichen Pfälzischen und südöstlichen Hessischen bildet und den Sprecher des Rheinischen erkennbar macht (Knoop 1994: 22).

Grammatik Es gibt im Mitteldeutschen und Niederdeutschen eine Tendenz, in der

gesprochenen Sprache das Präteritum zu vermeiden und dieses wird in fast jedem Fall durch das Perfekt ersetzt.

Also kennen diese zwei Dialekte nur vier Zeiten: Präsens, Perfekt, Plusquamperfekt und die einfache, zusammengesetzte Zukunft.

Es gibt nur eine zusammengesetzte Futurzeit, die man mit dem Hilfsverb werden bildet. Wenn der Pfälzer oder der Rheiner etwas Zukünftiges ausdrücken möchte, benutzt jeder von ihnen das Präsens: „Morgen werde ich in die Kirche gehen - Morsche geh isch in die Kersch” (Koehl Referat: 2).


187

Konjugationsbeispiel - Das Verb gehen wird im Pfälzischen folgendermaßen konjugiert:

Präsens: i(s)ch geh(n), du gehsch(d), er/sie/es gehd, mir gehn, ihr gehn, diegehn Perfekt: i(s)ch bin gang(e), du bisch(d) gang(e), er/ sie/ es is gang(e), mir sin gang(e), ihr sin/ seid gang(e), die sin gang (e) Plusquamperfekt ist selten: i(s)ch war gang(e), du warsch(d) gang, er/ sie/ es war gang(e), mir ware/ warn gang(e), ihr ware/ warn gang(e)

In der regelmäβigen Konjugation sind alle drei Pluralformen gleich, nicht nur die erste und die dritte Person wie im Hochdeutschen.

Nominalsystem ”Durchgehendes Kennzeichen der Deutschen Dialekte ist das Fehlen eines

lebendigen Genitivs wie in der Schriftsprache. Er ist noch relikthaft in Formeln vorhanden und wird in der Regel durch präpositionale Fügungen mit Dativ oder Akkusativ ersetzt.” (König 1994: 155)

Der pfälzische Genitiv ist unbekannt und er wird durch Hilfskonstruktionen unter Zuhilfenahme des Dativs ersetzt.

Hochdeutsch: Helga Schneiders Tante ist Otto Müllers Schwester. Im Pfälzischen: Em Schneider Helga sei Tante is em Müller Otto sei

Schweschder. Hochdeutsch: Marias Kater Im Rheinischen: Der Maria ihr Rämmel/Müter Wortschatz und einige Redewendungen Wir wollen pfälzische und rheinische Wörter und ihre Űbersetzungen ins

Deutsche aufführen, denn es gibt sie (fast) nur in diesen Dialekten. Verwendung und Vorkommen folgender Dialektwörter zeigen, wie reichhaltig diese Sprache ist und in den Redewendungen wird das Dialektwort in der Schreibweise wiedergegeben:

Krotzen ( gilt auch im Fränkischen) – Apfelrest Schnute – Kaffeekanne Gummer / Kummer (gilt auch im Hessischen) – Gurke: Ber (wer) well

Kummere esse, därf de Schorsch (Georgstag = 24. April) net vergesse. (im Rheinischen); Es gebt die lengschde Gummere, wammer sie der lengscht Dag planzt. (im Pfälzischen)

Wintermus – Grünkohl Bottel (im Rheinischen) – Hagebutte Bottelchen (im Pfälzischen) Gromper (im Rheinischen) – Kartoffel: De bas su gescheid: et as schod

(schade), datste moß Gromperen essen. Grumber (im Pfälzischen und gilt auch im Hessischen): Mer essen alle

Daach Grumbeere: morjens gereeschde, mettags Grumbeereschnitz (Gericht aus Kartoffelstücken mit Petersilie und Lauch) un oweds gequellde (Pellkartofeln).

Emilia ŞTEFAN

188

Stopfen – Korken (gilt auch im Hessischen) Dilldopp – Kreisel (Kinderspielzeug) Moltroff – Maulwurf (gilt auch im Hessischen) Schmüß – Mund (halt den...) Mucke – Mutterschwein Rechen – Nachharke ( gilt auch im Schwäbisch – Alemannischen) Ohrenschleffer – Ohrwurm Pätter – Pate Prume (im Rheinischen) – Pflaume Praume (im Pfälzischen und gilt auch im Hessischen) possen – propfen Schnur (gilt auch im Thüringisch) – Schwiegertochter Spinnwette – Spinngewebe Grüschel – Stachelbeere Spengel – Stecknadel Kappes, Weißer Kappes – Weißkohl Butsch (im Rheinischen) – Ziege Bitsch (im Pfälzischen): Wenn se früh aufstehe, gucken se no de Wolke;

Mutter, is die Sopp gekocht, is die Bitsch gemolke? Der Wortschatz des Rheinischen hat einige Besonderheiten, die weniger

bekant, aber charakteristisch sind: blekfößig – barfuß, Kamelle – Bonbon, Mösch – Sperling, Augenflitter – Wimper, Backmohl – Backtrog, Bachen – Kaffeetasse, Buscherbel – Walderdbeere, Datschert – Kartoffelpuffer, Reibekuchen – gilt auch im Hessischen und Niederdeutschen, Döllchen – Ohrfeige, Entenhahn – Erpel, Faßbänder – Faßmacher, Faulstich – Viehbremse, Föpp – Schnuller, Kall – Unterhaltung, Nüsel – Apfelrest, plagen – sich beeilen, söcken – laufen, Worbel – Heidelbeere.

Die Zeugnisse einer langen Tradition, Dialekte oder Mundarten, sind eine große kulturelle Leistung. Es ist wahr, dass die Unterschiedlichkeit zwischen verschiedenen Dialekten groß sind, dass ein Bayer einen Hessener oder ein Mecklenburger einen Sachsen gar nicht versteht, wenn dieser seinen eigenen Dialekt spricht, aber die Entstehung, Aussprägung und Entwicklung helfen uns, etwas über die Menschen der Vergangenheit und der Gegenwart zu erfahren.

BIBLIOGRAPHIE

Bausinger, Hermann, Deutsch für Deutsche. Dialekte, Sprachbarrieren,

Sondersprachen, Frankfurt/M, 1972. Bergmann, Rolf, Pauly, Peter, Schlaefer, Michael, Einführung in die deutsche

Sprachwissenschaft, Carl Winter Universitätsverlag, Heidelberg, 1991. Kaufmann, Sabine, Geschichte der Dialekte, http://www.planet-

wissen.de/alltag_gesundheit/lernen/ dialekte/index.jsp. (Kaufmann 2009) Keller, R. E., Die deutsche Sprache und ihre historische Entwicklung. Hamburg,

1986.


189

Koehl, Julia, Konkrete Beschreibung des pfälzischen Dialekts, http://www.rzuser.uni-heidelberg.de/~cg3/ph/Referate/Referat_Koehl.doc. (Koehl 2005/2006)

König, Werner, dtv-Atlas zur deutschen Sprache, Deutscher Taschenbuch Verlag GmbH &Co. KG, München, 1994. (König 1994)

Knoop, Ulrich, Wörterbuch deutscher Dialekte, Bertelsmann Lexikon Verlag, Gütersloh. 1997. (Knoop 1997)

Nickel, Claudia, Deutsche Dialekte im Allgemeinen, Grin Verlag, Norderstedt, 2005.

Polenz, Peter, Deutsche Sprachgeschichte vom Spätmittelalter bis zur Gegenwart, Walter de Gruyter & Co., Berlin, 1994, Band 2, Seiten 200 – 239.

Polikarpov, Alexandr, Dialektologie in der Ausbildung von Űbersetzern und Dolmetschern, http://www. daad.ru/wort/wort2006/20_Polikarpov_Modul% 20Dialektologie.pdf

Schirmunski, V. M., Deutsche Mundartkunde. Vergleichende Laut- und Formenlehre der deutschen Mundarten, Berlin, 1962.

ABSTRACT In Germany people speak similarly, yet differently. The literary language is

accompanied by many slang forms, as well as by linguistic dialectal forms, which are regionally linked, lead an independent life and even influence the literary language. The two dialectal regions presented in this paper, the Palatine and the Rhenish dialect belong to the same dialectal space, Middle German and present numerous common lexical and phonetic features, as well as differences in pronunciation and vocabulary (words having a French influence can be found in the Palatine dialect).

Key words: dialectal group, the Palatine dialect, the Rhenish dialect

LA COMMUNICATION NON VERBALE DANS LA CLASSE DE FLE

Cristiana-Nicola TEODORESCU

L’enseignement des langues étrangères connaît comme endroit de prédilection la classe, en tant que «lieu d’une pratique exemplaire», lieu de formation, mais aussi d’interaction (Cicurel 2002). Cette «scène» rassemble toute sorte de manifestations de communication verbale, mais aussi non verbale, dont le poids (in)formatif reste à être bien mesuré par les chercheurs en didactique. Mais, comme le souligne Dominique Forest, dans sa thèse de doctorat (2006: 5) même si «tout le monde s'accorde sur l'importance du corps du professeur et de l'espace de la classe dans l'acte d'enseignement; il existe peu de recherches et encore moins de résultats permettant de mettre en relation directe cet usage du corps et les apprentissages des élèves».

Notre objectif de recherche est de voir quelles sont les stratégies de communication gestuelle et proxémique privilégiées par les professeurs de français langue étrangère, dans cet espace - scène qui est la classe de langues étrangères et quel est leur impact sur l’apprentissage des élèves. Nous concevons l’action de l’enseignant d’une manière anthropologique, considérant, à la suite de Gérard Sensevy, que «le didactique constitue l’une des dimensions fondamentales du social, au même titre que le politique, le religieux, le juridique, etc.» (Sensevy, Forest, Barbu 2005).

1. L’analyse du comportement gestuel et proxémique de l’enseignant de FLE

On ne peut pas séparer la communication verbale de celle non verbale de l’enseignant, son comportement interactionnel, en tant que l’un des acteurs de la scène -classe, influençant de manière extrêmement puissante la communication didactique avec les apprenants, facilitant ou bloquant leur rythme d’apprentissage.

Notre intérêt de recherche est de mesurer le pouvoir du geste didactique et de la proxémie dans la classe de FLE, leurs rôles pédagogique et didactique, nous appuyant sur la constatation de Mercier, Lemoine et Rouchier (2001: 247) qui voient dans le comportement non verbal du professeur une «technique d’aide à l’étude». L’action du professeur est fondamentalement une action communicative, «centrée sur l’initiation et le maintien de la relation didactique. La relation didactique est une action ternaire, qui unit l’élève, le professeur et les savoirs. Les savoirs sont donc enjeu de cette relation: nous postulons qu’ils lui donnent sa logique et qu’ils déterminent sa grammaire. Comprendre la relation didactique, c’est donc comprendre comment le savoir - enjeu modèle les différentes interactions qui la composent» (Sensevy, Forest, Barbu 2005). Dans l’architecture de la relation didactique, un rôle fondamental est joué par le comportement non verbal de l’enseignant.


191

Le corpus soumis à l’analyse est représenté par l’enregistrement de dix leçons de français langue étrangère, soutenues par deux enseignantes du Collège National «Elena Cuza» de Craiova, Roumanie, enseignantes avec une longue ancienneté dans l’enseignement du FLE et une grande expérience didactique. Nous avons enregistré plusieurs classes de collège, cinq classes pour chaque enseignante, une classe de IX-ème, deux classes de X-ème, une classe de XI-ème et une classe de XII-ème, pour voir s’il y a des modifications significatives au niveau du comportement non verbal en fonction de l’âge des apprenants. Nous avons observé et analysé uniquement le comportement communicationnel non verbal des deux enseignantes, la manière dans laquelle ce comportement favorise ou non la communication didactique en langue étrangère.

2.1. La communication non verbale – quelques repères théoriques. L’affirmation conformément à laquelle la communication est un phénomène

multicanal ou plurimodal est déjà du domaine de la banalité, la démultiplication des canaux et des modes de communication faisant partie intégrante de notre vie quotidienne. Entre deux personnes, la communication ne se réduit pas à des échanges de nature verbale. Plus précisément, «durant une interaction face à face, par exemple, chaque interlocuteur émet et reçoit un énoncé total, hétérogène, résultat de la combinaison, en général synergique, de plusieurs éléments» (Cosnier, Brossard 1984: 5).

Barlund s’inscrit dans la même ligne quand il affirme que «Beaucoup de significations humaines - même la plupart - sont façonnées par le toucher, la parole, les gestes, l'expression du visage, avec ou sans paroles. Les individus s’observent réciproquement, en écoutant les pauses et l'intonation, en observant les vêtements, les yeux ou la tension du visage, tout comme les mots qu’ils prennent en considération» (Barlund 1970: 67). Sans communication non verbale, notre monde serait incomplet et la pauvreté de nos interactions maximale.

Il est très difficile de définir la communication non verbale, dû son caractère pluricanal et plurimodal. La communication non verbale serait représentée par tout élément entrant dans la composition d’un phénomène communicatif et qui ne s’appuie pas directement sur la communication orale ou écrite (Martin 2002: 26) et qui implique «la somme des stimulus (à l’exception de ceux verbaux) présents dans le contexte d’une situation de communication, générés par l’individu et qui contiennent un message potentiel» (Chiru 2003: 32). On voit que la communication non verbale «contient un ensemble vaste et hétérogène de processus ayant des propriétés communicatives, en commençant avec des comportements plus manifestes et macroscopiques, comme l’aspect extérieur, les comportements de relation spatiale avec les autres (rapprochements, distanciations) et les mouvements du corps (du tronc, des membres ou de la tête) jusqu’au aux activités moins évidentes et plus fugaces, comme les expressions faciales, les regards et le contact visuel, les intonations vocaliques» (Hennel-Brzozowska 2008: 22). Il s’agit ici d’éléments de nature paralinguistique, comme l’intonation et la mimique, mais aussi la gestualité, la proxémique, la kinésique, qui peuvent modifier ou influencer le message et l’interaction.


192

2.1.1. L’approche interdisciplinaire de la communication non verbale Les chercheurs sont d’accord avec le fait qu’il n’y a pas une seule théorie

générale de la communication non verbale et qu’il y a plusieurs disciplines qui s’occupent de l’étude de ses types, formes et fonctions. En synthétisant tous les types d’approche de la communication non verbale, S. Chelcea tire la conclusion que «du point de vue théorique et méthodologique, l’analyse de la communication non verbale s’est développée sur trois grandes dimensions : a) l’analyse des indicateurs (l’étude de l’apparence physique, des artefacts); b) les facteurs déterminants de la communication non verbale (hérédité, culture, appartenance au genre, contexte, etc.); c) les fonctions de la communication non verbale» (Chelcea, Ivan, Chelcea 2005: 31), dimensions qui ont conduit à des approches extrêmement généreuses, dont nous ne pouvons pas exclure la dimension didactique. On voit que l’étude de la communication non verbale se retrouve au carrefour de plusieurs disciplines scientifiques, qui, toutes, corroborent leur réflexion, leurs analyses et leurs observations sur ce domaine fascinant de la connaissance: biologie, neurosciences, sociologie, anthropologie, psychologie expérimentale, sociale et clinique, didactique et pédagogie.

2.2. La gestualité didactique Les gestes contiennent les mouvements, la tenue de la tête, des bras, des

mains, du corps, des pieds. La gestualité ou ce qu’on appelle body language n’est pas une préoccupation récente, mais, comme le souligne Adam Kendon (cf. Chétochine 2008: 6), le grand historien de la gestualité, les premières informations écrites apparaissent dès l’antiquité. Les gestualistes sont préoccupés par les significations multiples des gestes dans les divers rapports de communication interpersonnelle, confirmant, tous, la vérité de la célèbre affirmation de José Ortega y Gasset qui disait «sans vos gestes, j’ignorerais l’entier secret lumineux de votre âme».

2.2.1. La classification des gestes La littérature de spécialité distingue plusieurs typologies des gestes: H. Wespi (apud Dinu 2000: 229) divise les gestes en fonction de leurs

rapports avec les mots en: substitutifs, complétifs et d’accompagnement du discours verbal.

Une autre typologie des éléments mimo-gestuels inventorie: gestes quasi-linguistiques (le doigt devant les lèvres comme signe de silence), co-verbaux (le geste de présentation ou d’introduction d’une personne, synchronisateurs (mouvement léger de la tête, accompagné par la parole, en signe de confirmation) et extra-communicatifs (les gestes qui accompagnent le discours sans supplément d’information, comme le toucher des cheveux, du front, de la blouse etc.).

Paul Ekman et Wallace V. Friesen (apud Chelcea, Ivan, Chelcea 2005: 130-135) proposent la typologie suivante:

• Les emblèmes représentent, au fond, les gestes substitutifs de la typologie de Wespi, pouvant remplacer le langage et former un autre langage (le langage des sourds-muets). Les emblèmes soulignent et doublent les mots, le locuteur ayant un contrôle quasi total sur leur utilisation. Il y a plusieurs types d’emblèmes, en


193

fonction de l’identité entre la forme du geste et celle de l’objet désigné: emblèmes référentiels, codifiés du point de vue iconique, et emblèmes conventionnels, mais leur différenciation est assez difficile. Les emblèmes sont codifiés du point de vue culturel, variant, tant quantitativement que formellement, d’une culture à l’autre. Indifféremment de la culture dans laquelle les emblèmes se manifestent, elles ont des fonctions claires: l’insulte, la signalisation de la distance dans les relations interpersonnelles, l’appréciation de l’activité et des performances des autres, la signalisation de la séparation, des réponses affirmatives ou négatives à des sollicitations diverses, le commentaire de certains états physiques ou affectifs. Les emblèmes représentent l’apanage du locuteur, mais aussi de l’interlocuteur, qui, parfois à travers le paralangage, exprime son intérêt et son désir de continuation de la communication.

• Les illustrateurs sont des éléments non verbaux qui ont le rôle d’accompagner et de compléter le message. Ils sont moins arbitraires que les emblèmes et, ayant un caractère inné, sont universels. Les deux chercheurs identifient huit types d’illustrateurs réalisés avec les mains;

• Les bâtons, mouvements verticaux des mains qui ont le rôle d’accentuer certains mots ou certaines idées du discours;

• Les pictographes, mouvements des mains qui décrivent dans l’air certaines formes des objets dont on parle. Mihai Dinu (2000: 233-234) cite la définition amusante, des années ’60, de la notion de gentleman: «un gentleman est un monsieur qui peut décrire Marylin Monroe sans utiliser ses mains»;

• Les idéographes sont des gestes qui décrivent les mouvements abstraits de la pensée ou du raisonnement;

• Les mouvements déictiques soulignent le discours, indiquant des objets, des endroits ou des personnes. Ils sont soumis aux règles de politesse, entrant sous l’incidence du tabou gestuel, le mouvement déictique pouvant être repris par d’autres composants corporels (le regard, par exemple);

• Les mouvements spatiaux sont des gestes qui décrivent des relations spatiales et des rapports de positionnement entre les objets et les personnes;

• Les mouvements rythmiques sont des gestes qui décrivent la cadence d’une action ou le tempo d’un discours;

• Les kinéographes sont des gestes qui indiquent le fonctionnement du corps humain (l’échine souple des subordonnées devant leurs chefs) ou différents comportements des animaux (le geste qui imite la morsure d’un chien);

• Les illustrateurs emblématiques sont des gestes qui mettent en évidence un certain mot ou une partie d’un discours qu’ils accompagnent (les doigts en forme de V pour signifier la victoire, accompagnés du cri «victoire»);

• Les expressions faciales (appelées par Mihai Dinu mouvements affectifs) ont le rôle d’indiquer nos états affectifs (joie, peur, dégoût, colère, tristesse, surprise, fatigue, etc.);

• Les régulateurs ou gestes de réglage sont les gestes qui maintiennent et contrôlent la communication, c'est-à-dire l’interaction avec les autres. Leurs


194

principales fonctions sont celle expressive (quand on écoute nous ne restons pas passifs, mais on fait des gestes pour marquer l’intérêt, la curiosité, la confirmation, l’accord, etc.) et celle phatique (on assure le maintient du contact avec l’interlocuteur). L’émetteur peut ainsi bénéficier d’un précieux feed-back et régler son énonciation.

• Les adapteurs sont les gestes les moins liés à la communication, des gestes stéréotypes, ayant un rôle de soupape qui apparaissent dans les moments de concentration (mouvements rythmiques des pieds) ou de tension psychique. Les chercheurs distinguent:

Les alter-adapteurs, des gestes de manipulation des objets dans un but pratique (balayage) qui acquièrent des valences communicationnelles dans leur utilisation à des finalités didactiques («c’est ainsi qu’on balaye»).

Les auto-adapteurs (manipulateurs dans la terminologie de R. B. Adler et G. Rodman (apud Chelcea, Ivan, Chelcea 2005: 34) sont des gestes de manipulation du propre corps (avec les mains, les doigts…) et des mouvements faits pour satisfaire certains besoins biologiques, bien des fois interdits dans leur utilisation en public.

Les adapteurs objectuels sont des gestes mécaniques et répétitifs réalisés avec certains objets (stylo, verre…).

Desmond Morris (apud Chelcea, Ivan, Chelcea 2005: 135-137) propose une autre typologie des gestes, en les classifiant en:

• Gestes expressifs, expressions faciales qui trahissent des états émotionnels et échappent au contrôle volontaire;

• Gestes mimés, à l’aide desquelles on essaie l’imitation d’une personne, d’une action, d’un objet. On peut parler de: mimétisme social (le sourire large à la rencontre avec une personne désagréable), mimétisme théâtral (la tentative délibérée d’imiter certaines actions ou personnes), mimétisme partiel (l’imitation de certaines actions inconformes à la réalité - l’imitation du vol, du suicide), mimétisme en vide ou en absence d’un certain objet (l’imitation de la sensation de faim);

• Gestes schématiques qui ressemblent aux gestes mimés, une sorte de variante simplifiée,

• Gestes symboliques qui signifient une qualité abstraite, étant fortement connotés du point de vue culturel (le geste pour «mon œil»);

• Les gestes techniques, spécifiques et significatifs pour certaines professions ou groupes sociaux;

• Gestes codifiés, qui ressemblent beaucoup aux gestes techniques, étant spécifiques à certaines catégories (sourds-muets, par exemple).

Il serait intéressant pour notre démonstration de rappeler la typologie des gestes proposée par J.B.Bavelas (apud Chelcea, Ivan, Chelcea 2005: 137) en directe corrélation avec leur rôle dans la conversation, dans les interactions de type face-to-face:


195

• Gestes liés au contenu de la discussion (les emblèmes et les illustrateurs de la classification de Ekman);

• Gestes interactifs, parmi lesquels les gestes faits en hâte (l’indication de la direction, d’une adresse), les gestes de citation, les gestes de demande d’aide, les gestes de réciprocité, de demande ou d’offre de réponses.

L’intention de communication génère trois types de gestes: • Gestes affectifs divisée en: gestes affectifs centrifuges qui marquent un état

d’euphorie, gestes affectifs centripètes qui marquent un état de dysphorie, de tristesse, de gène, gestes modaux qui marquent la négation, l’interrogation, le doute;

• Gestes phatiques, d’accueil ou de refus, marquant les valences intersubjectives de la communication (Greimas, Courtès 1979: 165).

2.2.2. Les mouvements du corps et l’aspect cognitif du langage. Bernard Rimé, chercheur à l’ Université Catholique de Louvain-la-Neuve, Belgique, insiste sur la relation évidente qui existe entre les mouvements du corps et l’aspect cognitif du langage (cf. Moscovici 1984). Toutes les expériences effectuées ont démontré le fait que l’homme pense mieux quand il bouge qu’en état d’immobilité. Et, chose surprenante, plus il a un vocabulaire riche et nuancé, plus il fait des gestes quand il parle ou réfléchit intensément. On voit, donc, que l’expression gestuelle a un rôle primordial dans l’élaboration du message (cf. Martin 2002: 27).

2.2.3. Analyse des gestes didactiques L’analyse des gestes didactiques n’a pas représenté une préoccupation

constante des chercheurs, Foquet et Strasfogel, De Landsheere et Delchambre étant les seuls, à notre connaissance, à proposer des études intéressantes et pertinentes.

Eric Mauvais et Gilles Guerrin (1999: 71) montrent que «par son geste, l’enseignant peut faire passer un message, en expliciter le sens et, qu’à cette fonction linguistique, vient s’ajouter, lors de la confrontation avec les apprenants, la fonction interactionnelle. Dans la classe de langue, le professeur se sert de ses gestes à la fois pour se faire comprendre (d’où leur rôle «d’ancrage» par rapport au discours pédagogique) et pour régler la communication, solliciter, tempérer ou même sanctionner les interventions des étudiants, donc pour dynamiser le groupe». Les deux chercheurs se penchent sur l’étude des gestes didactiques et divisent l’acte pédagogique en quatre fonctions principales: solliciter, réagir, structurer et répondre. Pour eux, les principales fonctions des gestes didactiques du professeur de FLE sont: décrire, accentuer, structurer, indiquer, captiver et sanctionner.

L’analyse de notre corpus a confirmé l’interprétation de Eric Mauvais et Gilles Guerrin, la multitude des gestes des deux enseignantes se focalisant sur les six fonctions décrites par les deux chercheurs.

Nous avons essayé de voir quels sont les gestes des deux enseignantes répondant aux fonctions décrites par Eric Mauvais et Gilles Guerrin.

Ce qui caractérise le comportement didactique des deux enseignantes est leur gestualité bien représentée. Nous avons remarqué une distribution différentes des gestes entre les moments de la leçon et en fonction de l’âge des apprenants (une quantité de gestes plus réduite avec les apprenants de XIème et XIIème classes).


196

Le moment initial de la leçon, la vérification des connaissances et de la leçon à préparer est marqué surtout par des gestes de type accentuer, indiquer et sanctionner de la typologie de Eric Mauvais et Gilles Guerrin. Ce moment est riche en éléments mimo-gestuels (gestes quasi-linguistiques pour imposer le silence et accroître le niveau d’attention) et surtout synchronisateurs, pour marquer l’approbation, la satisfaction pour un travail scolaire de qualité.

Le passage à la nouvelle leçon est marqué par des gestes de type décrire, accentuer, indiquer et captiver. Pour décrire, les deux enseignantes utilisent beaucoup de gestes imitatifs, gestes descriptifs, leur gestualité étant fondamentalement mimétique et/ou analogique. C’est dans cette partie de la leçon qu’apparaissent les emblèmes, les illustrateurs (surtout les bâtons, pour accentuer certaines parties de la démonstration et de la captatio, des pictographes et des idéographes, beaucoup de mouvements déictiques et spatiaux. Les régulateurs ou gestes de réglage apparaissent dans le comportement didactique des deux enseignantes pour maintenir et contrôler la communication avec les apprenants, leurs principales fonctions étant celle expressive (quand il écoute, l’enseignant ne reste pas passifs, mais il fait des gestes pour marquer l’intérêt, la curiosité, la confirmation, l’accord, etc.) et celle phatique (l’enseignant maintient le contact avec l’apprenant, pouvant ainsi bénéficier d’un précieux feed-back et régler son énonciation). Tous ces gestes sont «de l’ordre de l’insistance et de la redondance et ont, pour cette raison, une importance particulière dans une situation d’enseignement. Ils ont pour fonction de focaliser l’attention de l’élève sur certains éléments pertinents du message pédagogique» (Mauvais, Guerrin 1999: 72). Les gestes affectifs ont une bonne représentation dans le comportement didactique de nos deux enseignantes, probablement parce qu’elles sont des femmes, mères de famille, l’affectivité relationnelle jouant un rôle important dans leur interaction avec les jeunes. Le rôle des gestes affectifs est très important dans l’interaction didactique. Nous sommes d’accord avec Christine Arnaud qui affirme: «L’affectivité est une notion ayant suffisamment de poids pour qu’on lui accorde généralement une importance primordiale dans les comportements humains et, en même temps, trop imprécise pour que les psychologues ou les psychopédagogues l’utilisent fréquemment. Dans le domaine de l’enseignement/apprentissage des langues étrangères, on reconnaît que la composante affective exerce une influence décisive, au même titre que la composante cognitive. Pour D. Coste (1984), en cours de langue étrangère, la place du relationnel et de l’affectif pourrait être amplifiée par la particularité de cette discipline. En effet, le cours de langue est le seul domaine d’enseignement où l’objet d’étude soit en même temps le médium: l’élève utilise la langue étrangère pour apprendre cette même langue étrangère. Ainsi, en raison des limitations du verbal, l’affectif pourrait peser lourd sur les conditions dans lesquelles se déroulent l’apprentissage» (Arnaud, Ch., 2008).

Le moment de l’introduction de la nouvelle leçon est marqué surtout par les gestes de type décrire, accentuer, structurer. Dans la conception de Mauvais, E., Guerrin, G. (1999: 72) les gestes de type structurer ont pour fonction «d’encoder le message, d’induire la parole et, peut-être, de faciliter la pensée».


197

La typologie gestuelle et la quantité gestuelle reste la même que dans les deux premières parties de la leçon, les emblèmes, les illustrateurs, les gestes phatiques et les gestes de réglage étant les mieux représentés.

L’explication de la nouvelle leçon est basée sur des gestes de type décrire, accentuer, structurer, indiquer, captiver. C’est ici que toute la compétence gestuelle du professeur est mobilisée, car il doit faire passer de nouvelles connaissances, de les introduire dans le système des connaissances déjà acquises par les élèves. Mauvais, E. et Guerrin, G. insistent sur l’importance de tous ces gestes, le professeur ayant la tache difficile de «se servir consciemment de son corps, travailler ses effets gestuels, afin de gagner son public et de capter son attention» (1999: 73).

La dernière partie de la leçon, le moment de fixer les nouvelles connaissances acquises, est marquée principalement par des geste de type accentuer, structurer et indiquer.

Les observations faites nous ont conduit à un regard quantitatif des gestes utilisés par nos deux enseignantes:

Gestes Quantité (+++ très grande, ++

grande, + moyenne, - absence du geste)

éléments mimo-gestuels: - gestes quasi-linguistiques - synchronisateurs,

+ +++

Emblèmes ++ illustrateurs - bâtons - pictographes - idéographes, - mouvements déictiques - mouvements spatiaux.

++ + + + +

régulateurs ou gestes de réglage +++ mouvements rythmiques ++ Kinéographes - illustrateurs emblématiques + expressions faciales (mouvements affectifs) + Adapteurs - alter-adapteurs auto-adapteurs (manipulateurs)

- -

adapteurs objectuels + gestes liés au contenu de la discussion (les emblèmes et les illustrateurs)

+++

gestes modaux +++ gestes phatiques ++


198

On pourrait considérer tous ces gestes comme des gestes techniques, car tout

geste didactique a cette composante technique dans ses manipulations. Le comportement gestuel de l’enseignant dépend de plusieurs facteurs qui

l’influencent et qui déterminent le rythme et la structure: la personnalité de l’enseignant, le sexe de l’enseignant (nous avançons l’hypothèse, pas encore vérifiée, que le comportement gestuel des enseignants hommes est beaucoup plus «pauvre» que celui des enseignantes), l’âge de l’enseignant (une nouvelle hypothèse avancée concernerait des différences de comportement gestuel entre les jeunes enseignants et les plus âgés, qui ont la tendance de réduire leurs manifestations gestuelles), la salle de cours, la composition de la classe (nombre de filles et de garçons), le niveau de maîtrise de français et l’attitude des élèves (plus ou moins intéressés), le type d’activité, le matériel didactique et l’infrastructure technique. Mauvais, E. et Guerrin, G. insistent, eux aussi, sur le fait que tous ces facteurs «personnels et contextuels […] vont jouer un rôle dans la communication pédagogique et modifier, selon le cas, la gestualité de l’enseignant» (1999: 74).

3. La proxémique didactique L’espace est, lui aussi, un important moyen de communication. Le terme de

proxémique a été proposé par Edward T. Hall, ayant comme base de réflexion les études de Whorf et Sapir et comme intérêt de recherche «l’espace social comme bio-communication».

Définition. La proxémique, l’une des relations sociales porteuses de nombreuses significations au sein des processus complexes de communication non verbale, est la discipline qui étudie le mode de structuration de l’espace humain : types d’espaces, distances interpersonnelles, organisation de l’habitat et «signification de la distance, de l’orientation et des relations spatiales dans la communication interpersonnelle» (O’Sullivan et ali 2001: 265).

3.1. Description de l’espace de la classe-scène Les enregistrements des leçons ont été effectués dans le laboratoire de

langue française du Collège National «Elena Cuza», une salle de classe avec les tables disposées en U pour dynamiser l’interaction des participants à l’acte de communication didactique. La chaire du professeur se trouve devant les tables des élèves, emplacement qui permet au professeur de regarder tous ses élèves et de se déplacer facilement au niveau de la classe. L’emplacement de la chaire au niveau de la classe combine la distance personnelle (45 cm - 120 cm) et la distance sociale (120 cm - 350 cm). Nous avons constaté le désir des élèves de s’asseoir dans la zone de la distance personnelle, pour être plus près de leurs enseignantes. Ceux qui arrivaient en retard et trouvaient les places de la zone personnelle occupées affichaient leur regret et leur mécontentement. Cette préférence pour la zone personnelle dans l’emplacement didactique confirme notre appartenance à une culture de contact, qui favorise les rapprochements, mais aussi les valences affectives et psychologiques des élèves qui ressentent le besoin de s’approcher le plus de leur professeur. Les élèves de la XIème et de la Xème classes ont la tendance d’entrer même dans la zone intime éloignée (15 - 40 cm) de


199

l’enseignante, les plus «âgés» ayant la tendance de respecter cette zone. La distance la plus commune dans l’interaction didactique reste celle personnelle rapprochée (45-74 cm), distance choisie par les deux enseignantes comme l’espace le plus adéquat à l’interaction didactique. Nous n’avons pas remarqué dans le positionnement proxémique des deux enseignantes le choix d’une zone libre en étroite corrélation avec leur statut hiérarchique, ce qui démontre leurs rapports proches avec les apprenants.

Nous devons remarquer que les élèves ne respectent pas les «territoires», places qui, une fois choisies, restent fixes tout le long de l’année scolaire. Chaque fois, ils changent de places, préférant celles qui se trouvent le plus près de l’enseignante.

L’attitude «maternelle» des enseignantes transforme la salle classe dans un espace semi fixe et sociopète (Hall 1971: 129-142), favorisant le contact entre les élèves et le professeur.

En observant les attitudes des élèves durant les moments de travail indépendant, nous avons remarqué leurs positions de collaboration, du même coté de la table, tout en partageant un territoire commun.

4. Conclusions L’analyse des enregistrements effectués dans les classes des deux

enseignantes a démontré une bonne gestion du comportement non verbal, une bonne utilisation de tous les types de gestes «techniques» avec un retombé significatif sur les élèves : niveau élevé de connaissance, intérêt pour l’étude, désir d’apprendre, curiosité, interaction facile avec le professeur, grande confiance dans la personne de l’enseignant.

L’incidence du comportement gestuel de l’enseignant sur la relation professeur - élève n’est plus à démontrer. Nous sommes d’accord avec Mauvais, E. et Guerrin, G. qui insistent sur le fait que «le professeur devait prendre conscience de sa gestualité afin d’en travailler les effets, mais en aucun cas il ne devait adopter des gestes types dont il se servirait comme outils. Cela ne ferait que nuire à sa personne (à son authenticité) qu’il doit avant tout préserver. Car cela enlèverait toute spontanéité à l’interaction» (1999: 75).

L’analyse du comportement proxémique des enseignantes et de leurs élèves nous a conduit à la conclusion de l’existence d’un contrat didactique efficace, favorable à l’apprentissage et à l’échange libre : une structuration flexible de l’espace didactique, une tendance vers les zones intimes et personnelles comme zones de confirmation et de confiance mutuelle entre les partenaires de l’acte didactique.

Nous sommes partie dans cette analyse de l’hypothèse qu’on ne peut pas ne pas communiquer dans l’espace - classe, vu comme cadre de la communication didactique. Dans cet espace, tout devient élément porteur de significations communicationnelles, les gestes, les distances, le positionnement des acteurs participant à l’interaction didactique, facilitant ou, au contraire bloquant l’apprentissage des élèves. Lorsqu’il enseigne, le professeur fait des gestes et


200

«maintient, plus ou moins consciemment, une distance (métrique) variable avec ses élèves» (Sensevy 2005).

L’observation des enregistrements des leçons nous a conduit à la conclusion que les deux enseignantes maîtrisent le comportement non verbal, dans ses dimensions gestuelle et proxémique, et que cette maîtrise influence, d’une manière positive, l’apprentissage des élèves.

BIBLIOGRAPHIE

Arnaud, Christine, «L’affectivité et le comportement non verbal en classe de

langues étrangère» dans Synergies Espagne, nr. 1, 2008, pp. 175-194. (Arnaud 2008)

Barlund, C., «A Transactional Model of Communication», dans Sereno şi Mortenson (eds), Foundations of Communication Theory, London, Harper & Row, 1970. (Barlund 1970)

Cadet, L., Tellier, M., «Le geste pédagogique dans la formation des enseignants de LE: Réflexions à partir d’un corpus de journaux d’apprentissage» dans Les cahiers de Théodile, nr. 7, 2007, pp. 67-80. (Cadet, Tellier 2007)

Chelcea, S., Ivan L., Chelcea A., Comunicarea nonverbală: gesturile şi postura, Bucureşti, comunicare.ro, cursuri universitare, 2005. (Chelcea, Ivan, Chelcea 2005)

Chétochine, Georges, La vérité sur les gestes, Eyrolles, 2008. (Chétochine 2008) Chiru, Irena, Comunicarea interpersonală, Bucureşti, Tritonic, 2003. (Chiru 2003) Cicurel, F., «La classe de langues, un lieu ordinaire, une interaction complexe»,

dans Acquisition et interaction en langue étrangère, 2002, pp. 145-164, [En ligne] http://aile.revues.org/801 [Page consultée le 3 septembre 2010] (Cicurel 2002)

Cosnier, J., Brossard, A. (dir), La communication non verbale, Neuchâtel, Delachaux et Niestlé, 1984. (Cosnier, Brossard 1984)

Coste, D., «Les discours naturels de la classe» dans Le Français dans le Monde, nº 183, 1984. (Coste 1984)

Dinu, Mihai, Comunicarea. Repere fundamentale, Bucureşti, Editura Algos, Ed. a II-a, 2000. (Dinu 2000)

Forest, Dominique, Analyse proxémique d'interactions didactiques, Université de Rennes 2, UFR de sciences humaines, Thèse pour obtenir le grade de docteur en sciences de l'éducation, présentée et soutenue publiquement par Dominique Forest le 8 décembre 2006, Directeur de thèse: Gérard Sensevy, [En ligne] http://tel.archives-ouvertes.fr/tel-00199298/en/ [Page consultée le 1 septembre 2010] (Forest 2006)

Greimas, A. J., Courtès, J., Sémiotique. Dictionnaire raisonné de la théorie du langage, Paris, Hachette, 1979. (Greimas, Courtès 1979)

Hall, Edward T., «Proxemics» dans Current Anthropology, 9, 1968, pp. 83-108, apud Chelcea, S., Ivan L., Chelcea A., (2005), Comunicarea nonverbală:


201

gesturile şi postura, Bucureşti, comunicare.ro, cursuri universitare. (Hall 1968)

Hall, Edward, La dimension cahée, Paris, Seuil, 1971. (Hall 1971) Hennel-Brzozowska, Agnieszka, «La communication non-verbale et paraverbale –

perspective d’un psychologue», dans Synergies. Pologne. Traduire le paraverbal, Coordonné par Jerzy Brzozowski, 2008, pp. 21-30. (Hennel-Brzozowska 2008)

Martin, Jean-Claude, Communiquer. Mode d’emploi. Savoir dire, savoir convaincre: la communication au quotidien, Marabout, 2002. (Martin 2002)

Mauvais, E., Guerrin, G., «Enseigner une langue étrangère. Approches sur la communication non verbale», 1999. [En ligne] http://repository.lib.gifuu.ac.jp/bitstream/123456789/4474/1/KJ00004182507.pdf [Page consultée le 1 septembre 2010] (Mauvais, Guerrin 1999)

Mercier, A., Lemoyne, G., Rouchier, A., Le génie didactique, Bruxelles, De Boeck Université, 2001. (Mercier, Lemoyne, Rouchier 2001)

Moscovici, S., Psychologie sociale, Paris, PUF, 1984. (Moscovici 1984) O’Sullivan, Tim, et ali, Concepte fundamentale din ştiinţele comunicării şi

studiilor culturale, Iaşi, Polirom Collegium, 2001. (O’Sullivan et ali 2001) Sensevy, Gérard, Forest, Dominique, Barbu, Stéphanie, «Analyse proxémique

d’une leçon de mathématiques : une étude exploratoire», dans Revue des sciences de l’éducation, Volume 31, Numéro 3, 2005, pp. 659-686. [En ligne] http://www.erudit.org/revue/RSE/2005/v31/ n3/013914ar.html [Page consultée le 15 septembre 2010] (Sensevy, Forest, Barbu 2005)

Teodorescu, C.-N., «Fermetures et ouvertures francophones dans le discours didactique des manuels roumains de FLE», dans Bertrand Daunay, Isabelle Delcambre, Yves Reuter (eds), 2009, Didactique du français, le socioculturel en question, Presses Universitaires du Septentrion, pp. 97-109. (Teodorescu 2009)

ABSTRACT The article proposes an analysis of the non-verbal behaviour of FFL teachers

in a Romanian national college. It deals with the gestual and proxemic components, as the author proposes a description of teaching gestures and teaching proxemy, in close connection to the students' learning level. The conclusion of this analysis insists on the fact that the non-verbal behaviour of the teacher influences the students' learning level, playing a fundamental part in teaching interaction.

Key words: didactic gestuality, didactic proxemy, teaching communication

agreement

A MULTISIDED PERSPECTIVE OF LEGAL TRANSLATION

Titela VÎLCEANU

1. Conceptualisation of English legal language On the outset, legal language1 can be equated to specific morpho-syntactic,

semantic and pragmatic features. Baker (1992: 63) globally labels legal language as “frozen patterns of language which allow little or no variation in form”2. Yet, legal language should be closely scrutinised as language for special purposes on a par with technical language. As specialised language, legal language is not to be understood as the privilege of professionals, having pervaded the social arena and shaping, to a large extent, the ordinary language of the lay population, using legal terms in real life communication situations. Several authors (notably, Schauer 1987 and Morrison 1989) see legal language as a parasitic of ordinary language. Such a stand is strongly opposed by the vast majority of researchers into the legal language. Accordingly, Hart (1954, 1961/1994) considers legal language sui generis due to the very existence of a legal system and of particular rules of law. Jackson (1985: 47) admits that legal language historically derives from ordinary language and still appears to be intelligible to the lay person, yet, managing to shape its own identity: “It is lack of knowledge of the system rather than lack of knowledge of individual lexical items, which produces this effect”.

With respect to morpho-syntactic features of the legal language, sentences can be said to be lengthy and complex, with high incidence of embedded clauses of various types: Nominal Clauses, Relative Clauses and Adverbial Clauses). In this respect, Danet and Bogoch’s (1994) word count of complex structures amounts to 70-100 words, while Salmi-Tolonen (2004) claims that the sentences in legal texts are longer than in other texts. At the sentence level, a special mention concerns the noun phrase, which is richly modified, legal language showing a nominal character, according to Crystal and Davy (1969). Generalizations concerning the verbal phrase envisage the frequent use of the Indicative Mood, Present Tense, 3rd person singular, passive voice, impersonal constructions, alongside the prevailing modal verb shall.

Semantically, the lexicon contains many archaic words used in highly stereotypical situations (ritualistic usage). It is equally endemic to legal language to use strings of two or more synonyms in one and the same phrase. Examples include: bind and obligate; final and conclusive; full and complete; over and above; full force and effect; have and hold; null and void; power and authority; assign, transfer and set over; give, devise and bequeath; documents, instruments and writings; changes, variations and modifications; business, enterprise or undertaking.


203

It is not rare occurrence that common words are used with uncommon meanings. Gibbons and Prakasam (2004) discuss the technicality of the English legal vocabulary and classify items into:

– primarily legal terms: items that occur only in legal texts - estoppel,

magistrate, plaint, tortfeasor, etc.; – secondarily legal terms: items that acquire a new meaning in legal texts -

determination (= conclusion), written statement, etc.; – tertiary legal terms: items historically coming to be used in legal texts:

unmeaning (= meaningless), criminate (= charge a crime), etc.

At the pragmatic level, Doucet (1980: 457-461) highlights that legal language does not only play an informative role, having also a performative nature, such texts being legally binding (they perform legal actions and impose obligations). The author closely follows Searle’s (1977) division of performatives:

– representatives (they present a state of affairs in which the utterance can

occur): testifying, swearing, asserting, claiming, stating; – directives (they direct the hearer towards doing something): legislation

imposing obligations; – commissives (the speaker commits himself to doing something): contracts,

marriage ceremonies, wills; – expressives (a certain mental and emotional state is expressed):

apologizing, excusing, condemning, deploring, forgiving, blaming; – declaratives (they bring about a change in the world): marriage

ceremonies, bills of sale, receipts, appointments, nominations, pleas of guilty/not guilty, verdicts, etc.

– directives as future-oriented speech acts, meant to change the world – they are encountered in the legislation imposing obligations.

2. Legal texts typology Maley (1994:13) draws our attention to the heterogenous nature of legal

language, which he best sums up in the formula: “a set of related legal discourses”. Tiersma (1999: 139-141) provides us with the typology of legal texts, such

as follows: operative documents, expository documents and persuasive documents. The 1st category relates to the establishment of the legal framework: legislation – acts, orders, statutes; pleadings and petitions; judgments and private documents (contracts, wills). The second type consists of texts that explain the law objectively: letters to clients, memoranda and learning material on law. The 3rd category is equated to submissions to convince a court. The author states that the last two types “tend not to be formulaic or legalistic, although they use fairly formal standard English”.

Gibbons (2003) identifies 2 major areas of legal language, which he terms language of the law: a codified and mostly written language of legislation and

Titela VÎLCEANU

204

other legal documents, and a more spoken variation, more interactive and dynamic language of legal processes (falling into the language of the courtroom, police investigations and legal advice).

Mattila (2006) divides legal language into the language of legal authors, legislators, judges and administrators and of lawyers, adding that the language of legal authors enjoys greater freedom, being characterized by scholarly vocabulary of Latin origin; on the other hand, courtroom language displays formal style features, archaic flavour and it is laconic. Yet, in the very Hallidayan tradition, the legal jargon should be understood as a mode continuum, i.e. a wide spectrum running from the frozen style, most planned and context reduced to a more laid-back style, least planned and highly contextualized.

Cao (2007: 21ff) provides an all-encompassing definition of legal texts as texts “produced and used for legal purposes in legal settings” while also dividing legal texts into four main categories (in the written mode of communication):

– legislative texts, made up of domestic statutes and subordinate laws,

international treaties and multilingual laws, and other laws issued by lawmaking authorities;

– judicial texts produced in the judicial process by judicial officers and other legal authorities;

– legal scholarly texts produced by academic lawyers or legal scholars as scientific works and commentaries whose legal status depends on the legal system in question;

– private legal texts, comprising texts written by lawyers, e.g. contracts, leases, wills and litigation documents, and also texts written by non-lawyers, e.g. private agreements, witness statements and other documents produced by non-lawyers and used for legal purposes.

3. Legal translation framework Broadly speaking, translation falls into literary translation, general

translation (concerned with informative and vocative texts for general purposes) and specialised/technical translation (dealing with texts for special purposes in different fields of human activity) (see Vermeer 1986; Newmark 1988; Snell-Hornby 1988; Hatim and Mason 1991). Nevertheless, in line with Snell-Hornby (1988: 51), we think that this prototypology is fuzzy at the edges, “it is a spectrum that admits blends and overlapping, a question of quality and intensity, not one of fundamental difference”, while Cao (2007: 20) states that legal translation shares some features of general translation and of technical translation.

In an attempt “to contrast some misconceptions about technical translation with the realities of what it means to be a technical translator”, Byrne (2006: 2ff) distinguishes between specialised translation and technical translation, the former encompassing the translation of legal, business, medical texts, etc, whereas the latter strictly refers to technical texts. We shall adopt the distinction throughout the paper, although literature circulates the term technical translation loosely.


205

Diachronically, the geography of legal languages goes back to Gaius Aelius Gallus – De verborum quae ad jus pertinent significatione (1st century BC) as a monolingual legal lexicon. The 1st bilingual lexicons were produced in Byzantium, compiling Latin and Greek terms at a time when Greek was beginning to replace Latin, the canonic language, into legal affairs.

The 1st legal text was translated from the Egyptians to the Hitties in 1271BC. Corpus juris civilis was first translated into Greek and, subsequently, into

other languages. Legal translation was also performed during medieval times at the vertical level from a language of less prestige – a vernacular - into a language of more prestige – Latin. Legal translation had an empirical focus and, to our best knowledge, there are no records of any descriptive or prescriptive approaches to it.

Taking a leap in time, Sager (1993) strongly recommends that legal translation should achieve equivalence at the pragmatic level with respect to propositional content, intention of the originator and legal effects, i.e. in point of locutionary value, illocutionary force and perlocutionary effect (using Austin’s far-reaching theory of Speech Acts).

Harvey (2002) sees legal translation as a hybrid form, sharing the characteristics of technical (blanket term) and general translation. According to Sarcević (1997), the variability factor is ascribed to:

– the subject matter: domestic statutes, international treaties, private legal

documents, legal scholarly works, case law; – status of the original text: enforceable law (statutes) vs. non-enforceable

law (legal scholarly work); – functions of the legal texts in the Source Language: legal translation is

primarily prescriptive in the case of laws, regulations, codes, contracts, treaties, conventions as regulatory instruments; prescriptive and also descriptive in the case of judicial decisions and legal instruments used to carry on judicial and administrative proceedings (actions, pleadings, briefs, appeals, requests, petitions, etc); purely descriptive in the case of scientific work.

The functional stance is also adopted by Harvey (2002: 177ff) and Cao (2007: 22ff), who operate a tripartite division of legal translation:

– legal translation for normative purpose: it is meant to produce equally

authentic legal texts in bi/multilingual jurisdictions of domestic and international law (contracts fall into this category, too). Source language and Target Language are legally enforceable.

– legal translation for informative purpose, fulfilling a constative or descriptive function: it involves the translation of statutes, court decisions, scholarly works in monolingual jurisdictions, the Source Language being the sole legally enforceable language.

– legal translation for a general legal or judicial purpose, descriptive in nature, used in court proceedings as part of documentary evidence (statements of

Titela VÎLCEANU

206

claims, pleadings, contracts, business or personal correspondence, records and certificates, witness statements, expert reports and ordinary texts written by lay persons). This last category represents “the bread and butter activities” (Harvey, 2002: 178) of the translator’s job. Cao draws attention to the fact that this last type may include ordinary texts drafted by the laypersons; hence, we can rightly state that the main controlling factor in their translation will be skopos rather than text typology.

4. The legal translator’s competence It is common knowledge that legal translation plays an ever increasing role

in the contemporary society and that the European Parliament issues laws that become national laws in the Member States being translated and published in their official languages.

The development of legal translation competence goes beyond language-enhancement courses (terminology acquisition included). Actually, it is a misconception to regard translators as only in perfect command of the native language (L1 in current European terminology) and of the foreign language (L2). Qualified professionals also possess relevant knowledge of the cultural backgrounds involved, of the subject matter, alongside digital competence, awareness of the working practices and marketability skills as

… current vital interests for the translating profession. These include the difficulty of reconciling rates, productivity, deadlines, and quality, the complexities (and rewards) of having to work with innumerable partners, the necessity of strong professional ethics, the impact of standards and certification, and the endless battle for recognition. (Gouadec 2007: 16).

We plead for a constructive movement towards a shared ground in translator training and large-scale institutionalisation of a common flexible framework (there is no question of submission to a prevailing theory, the question of being in the canon or out of the canon), without claiming absolute comprehensiveness. Instead the common core should result from cross-fertilising ideas, from a multiplicity of perspectives that become mutually enhancing and enlightening, thus, allowing for a coherent and viable whole (holistically perceived). Admittedly, Simeoni (2003: 340, quoted in Gouadec 2007: 55) favours an ethics of location, understood as knowing when and how to apply general functioning principles to give them legitimacy. Chesterman (in Duarte et. al 2006: 30ff), focuses on the sociology of translation (translation as meaningful practice), listing the following main characteristics:

– it is a task-oriented enterprise (the author launches the phrase translation

events); – it is institutionalized, to a greater or lesser extent; – it is carried out by professionals, ideologically loaded; – it involves networking or fruitful cooperation;


207

– networks consist of human and non-human actors (generically labelled resources);

– there is division of labour or role assignment; – each role is identified to a particular status (in terms of power, prestige,

etc.); – each task is completed under constraints (enforced deadlines coupled with

task management criteria, quality norms, policies, other networks, etc). – Translation practice is governed by some notion of quality. Last but not

least, the guidelines of contemporary translation quality standards, legal translation included are provided by EN 15038, published by European Committee for Standardization in August 2006 and by EMT (2009), a future-oriented collective project (identifying 6 areas of minimum professional competences):

4.1. Interpersonal dimension We start from the assumption that the interpersonal dimension encompasses

more than social survival skills.The translator profession is based on building and maintaining relationships with clients, monolingual experts in different fields of activity and peers. This dimension does not only enhance personal and professional growth, but it is also connected to quality assurance in translation as meeting both internal (the translator gains viable insights in the process of translation) and external requirements (mostly related to translation as product to be delivered on the market). Translator training programmes do not take place in a social vacuum; instead they are demand-oriented, they create opportunities as ways forward, releasing potential and optimising performance. The translator should be able to adopt hybrid positionings through proactive social and professional behaviour: Furthermore, there is need for the translator to be able to set realistic objectives and timelines as well as to be able to marshall resources with a view to achieving the established goals. The translator necessarily develops from instinct-driven action as a state of unfocused readiness to experience-driven action and, eventually, to routinisation or habitus.

The translator has to develop entrepeneurial skills since translation is a service to be provided to the others. Therefore, the translator, be him/her an in-house translator or a freelance one, should be an exploratory spirit and have a vision to communicate to the commissioners of translation in order to motivate them to help him/her accomplish this vision.

It is a question of the translator’s active engagement in raising the status of the profession. A professional translator will understand that the world and the business environment in which they operate are constantly changing. While they must focus on the end-game, translators should be versatile and adapt their strategies and offerings to meet changing market conditions.

Translator professionalisation is a lifelong process, implying awareness of newly-emerged professional needs and interests and commitment to high standards

Titela VÎLCEANU

208

of quality. The translator should develop managerial skills with respect to project management, time frames, work under pressure, capitalisation of expertise, etc.

The translator observes the contractual framework, fulfilling his/her obligations as stipulated in the contract. Besides, there is constant interaction between the translator and the commissioner with respect to the support the client has agreed to provide. the collaborative effort of the translator also refers to the proofreading of the final version as securing an error-free translation.

4.2. Product dimension Translation is both an activity/process (more accurately designated by the

term "translating") and a product (the term "translation" can be restricted to the product). It seems that the product dimension has gained increased importance, being the most visible part of translation as design-oriented, precise and measurable (complying with specification).

Basically, translation is performed by taking into account the readership's/client's expectations (skopos) and the text type (stylistical conventions). Translation engenders a sequence: identification of text type and of end users' needs (experts or non-experts in the field), evaluation of the complexity of the material to be translated by a global reading, followed by a close reading of its parts, the translating of the document, the translator's checking of final version and proofreading. The text type and the clients' needs weigh heavily in the choice of the translation strategy (reader-oriented/communicative or author-centred/semantic translation).

The professional translator is not solely a practitioner adopting an empirical approach. S/he should master the methodological toolkit, conceptual frame and related terminology. S/he has also theoretical knowledge of the framework of translation, i.e. there are recurrent problems and a set of recontextualisable solutions of which the translator should be aware. Of course, there may be highly specific problems with a particular text, which the translator will be able to evaluate as different from the ones pertaining to the global framework. Yet, the solutions to these particular problems may derive by using recontextualisation strategies. The translator's choices are accountable in point of cost-effectiveness (efficiency) and effectiveness.

4.3. Intercultural communicative competence, further subdivided into 4.3.1. Language competence The translator's competence in his/her mother tongue and in one or two

foreign languages may be broadly defined starting from Chomsky's terms: internalisation of rules and creativity in applying these rules in different contexts, securing both fluency and accuracy. Therefore, the translator's language competence does no longer rest on the privilege of nativeness, as the translator is supposed to adequately function in a multilingual environment.

In our case, translators will master one specialism - legal language, which has an archaic flavour. Hence, they will become fully aware of language evolution


209

and specialisation of meaning from a contrastive perspective (different languages evolve at different paces and to different degrees).

4.3.2. Sociolinguistic competence Sociolinguistic competence presupposes accommodation to the context of

situation as the natural consequence of the users’ needs to communicate more than factual knowledge. Both in monolingual and bi-/multilingual communication situations, participants have at their disposal a compartimentalised and fluid repertoire made up of linguistic variations (conventions pertaining to register (field), mode (oral vs. written communication) and style (level of formality).

Linguistic variations are indexical of the speaker's identity and intended meaning. in this respect, translators will acquire knowledge of the taxonomy of linguistic variations and strategies for their equivalence in translation.

Interaction patterns are closely linked to the notion of linguistic identity (speech community - monolingual communication) and professional identity (mono-, bi- or multilingual environment). Every speech community is profiled by a series of customs, beliefs, axiological values, taxonomies, cultural artifacts and some other realia that constitute the variability factor in translation. If there is a high degree of cultural asymmetry, there is potential opacity that blocks the insertion of the source culture into the target one. .

Translators will be aware that language for specific purposes (in our case, for legal purposes) proves to be a mixture between ordinary language and specialised language. Markers are to be met especially at the lexical level, although there are also specific morphosyntactic structures. one further mention concerns the level of formality associated with specialised languages (fairly formal). Nevertheless, the skopos of translation allows for changes of register and style via a downgrading procedure (terminology is equated to ordinary language in most instances in the document) or an upgrading procedure (ordinary language terms are given specialised equivalents in translation). Legal language is an extremely interesting case as even the lay population tends to use specialised terms when dealing with legal matters.

4.3.3. Text dimension The translator should possess discourse competence, understood as the

ability to understand and produce a variety of text types in different formats. Translators are exposed to a wide variety of legal texts and they should be able to identify general and specific traits of such texts in SL and TL.The identification of a text- type can be done through either inductive reasoning (the text as an entity is compared to text theory specifications) or deductive reasoning (text theory is applied to empirical samples). There is also the question of internal textual coherence, i.e. accommodation to the readership's expectations. .

Translators will develop awareness of the differences between the legal systems in question so as to detect the cultural load underlying text production -

Titela VÎLCEANU

210

shared assumptions, illocutionary force, presupposition triggers, etc. There is a set of presuppositions that are activated alongside encyclopaedic knowledge and shared assumptions and translation becomes a question of appropriate usage - presuppositions are viewed as necessary conditions on the truth or falsity of statements. We should rather speak of common ground dynamics as it can be modified in the course of interaction – utterances are interpreted as context change potentials. Hence, translators should be aware that the target language text while largely preserving the informative content of the source language text, belongs to a different cultural context, fulfilling a different function.

Comprehension problems may be generated by linguistic and cultural asymmetries in text production and reception. To a large extent, texts are equated in translation by compensation strategies.

4.4. Information mining competence Documentary competence or information literacy in translation is related to

the ability to retrieve and evaluate information in a multiplicity of formats and for a multiplicity of purposes. Documentary competence becomes a vital component of the 21st century translational know-how - the translator using, processing and producing documents.

Translators are able to decide what kind of information they need to gather in order to create a context for the source language text (co-lateral reading) and to fully integrate the target language text into its situational context (ultimately reduced to the client's requirements). They are also able to locate primary and secondary information sources by tracing available resources, previous reference materials, on-line help, etc. Information gathering becomes faster if there is collaborative effort (peer advice or advice provided by a documentary advisor). At the same time, it means that the translators can eliminate unnecessary or outdated sources.

There is a wide range of source types that translators should be aware of (dictionaries, glossaries, catalogues, indexes, workbenches, parallel texts, encyclopedias, etc). They should master top-down and bottom-up information processing strategies (action-oriented approach) according to particular needs and interests.

Critical thinking abilities will allow the translator to extract and manage relevant information, while evaluating its quality, i.e. the feasibility of bilingual specialised dictionaries, of terminological databases, of online dictionaries

Translators will become translation memory managers in the sense that they will be able to use translation memory software, storing translated texts as reference materials, creating databases with different task-related information sources, thus accelerating the translation process (long-term orientation) and fostering professional development.


211

4.5. Thematic competence The translator, besides possessing intercultural communicative competence,

should master one specialism, i.e. acquire sufficient thematic knowledge for functional adequacy.

They should develop awareness of the fact that they will have to develop discovery skills and search for information related not only to the topic area of the document in question (using key words in the text), but also expand the search to detect the hierarchical structure of themes (in the form of thematic maps)..

The next step is to acquire knowledge of the general terminology in the field and general stylistic features of the document type and appply such knowledge deductively and/or by association, and further detect specificities. As stated, the mastery of a specialised language should not be restricted to terminology, even if it is used for communicative purposes and legal terms make up a set of useful, practical communicative units, assessed according to criteria of economy, precision and suitability (Cabré 2003).

Thematic analysis underlies an exploratory spirit, mental alertness to the myriad of relations between different themes that make corpus consistent and intelligible.

4.6. Technological competence (mastery of tools) Undoubtedly, translation is computer-assisted. Therefore the 21st translator

must possess knowledge of how to operate or create specific sofware, of how to manage technological tools by using systems-oriented thinking when interacting with technology in real-life situations (to make a living). Furthermore the development of IT skills has growth-orientation in the translator's career management.

Translators should use Microsoft Office efficiently and effectively. They will also become familiar with working with databases such as EURODICATOM, IATE, LOGOS, WordLingo, Eurlex.

Furthermore, legal translators will be able to detect the limits and possibilities of MT with respect to legal texts translation (dictionary-based) - by using Systran. Trainees will get to grips with statistical-based MT principles in order to be able to create their own e-corpora (including SL and TL).

5. Conclusions The question of the translatability of legal language engenders developing

competence in legal translation. On the outset, successfully performing specialized translation means mastering the two languages in question as well as acquiring knowledge in the field, i.e. mastering one specialism (terminology). Yet, this would oversimplify things as the two legal systems involved in translation are never facsimiles of each other. Therefore, the cross-cultural understanding in law is of paramount importance and the translator is constantly in search of functional equivalences to secure referential accuracy. Besides, his/her responsibility towards the target readership seems to be greater due to the very nature of legal texts.

Titela VÎLCEANU

212

No theory of legal translation will be viable and valid if it does not pay equal attention to the Source Language and the Target Language factors, on a par with the cultural matrices involved, and, more specifically, the linguistic and cultural diversity within EU. Admittedly, “EU laws are unconceivable without translation” (Correia 2003: 40) and the demand for legal translation is on the increase in the age of globalisation.

NOTES 1 Research into the legal language is designated by forensic linguistics in the English-speaking

countries (except Canada – circulating the term jurilinguistics, coined after the French jurilinguistique), Rechtslinguistik in Germany and linguistique juridique in the French-speaking world (again, except Canada).

2 Using inflated terms and a rather mocking tone, Goldstein and Lieberman (2002: 3) describe legal language as “flabby, prolix, obscure, opaque, ungrammatical, dull, boring, redundant, disorgani[s]ed, gr[e]y, dense, unimaginative, impersonal, foggy, infirm, indistinct, stilled, arcane, confused, heavy-handed, jargon- and cliché-ridden, ponderous, weaselling, overblown, pseudo-intellectual, hyperbolic, misleading, uncivil, labo[u]red, bloodless, vacuous, evasive, pretentious, convoluted, rambling, incoherent, choked, archaic, orotund, and fuzzy”.

BIBLIOGRAPHY

Baker, Mona, In Other Words. A Coursebook on Translation, London, Routledge,

1992. (Baker 1992) Byrne, Jody, Technical Translation. Usability Strategies for Translating Technical

Documentation, Dordrecht, Springer, 2006. (Byrne 2006) Cao, Deborah, Translating Law, Clevedon, Multilingual Matters, 2007. (Cao 2007) Correia, Renato da Costa, “Translation of EU Legal Texts”, in Arturo Tosi (ed.),

Crossing Barriers and Bridging Cultures: The Challenges of Multilingual Translation for the European Union, Clevedon, Multilingual Matters, 2003, pp. 21-37. (Correia 2003)

Crystal, David, Davy, Derek, Investigating English Style, Bloomington, Indiana University Press, 1969. (Crystal and Davy 1969)

Danet, Brenda, Bogoch, Bryna, “From Oral Law to Literate Law: Orality, Literacy and Formulaicity in Anglo-Saxon Wills”, in Legal Semiotics and Sociology of Law, Oñati Proceedings, vol. 16, p. 227-292, 1994. (Danet and Bogoch 1994)

Doucet, Michel, Dictionnaire Juridique et Economique, Paris, Libraries Techniques, 1980 (ed. a III-a). (Doucet 1980)

Duarte, João Ferreira, Rosa, Alexandra Assis, Seruys, Teresa (eds.), Translation Studies at the Interface of Disciplines, Amsterdam, John Benjamins Publishing Company, 2006. (Duarte 2006)

Gibbons, John, Forensic Linguistics: An Introduction to Language in the Justice System, Oxford, Blackwell, 2003. (Gibbons 2003)


213

Gibbons, John, Prakasam, Venn, Tirumalesh, KV, Nagarajan, Hemalatha (eds.), Language in the Law, London, Orient Longman, 2004. (Gibbons 2004)

Goldstein, Tom and Lieberman, Jethro K., The Lawyer’s Guide to Writing Well, Berkeley, CA, University of California Press, 2002. (Goldstein 2002)

Gouadec, Daniel, Translation as a Profession, Amsterdam, John Benjamins Publishing Company, 2007. (Gouadec 2007)

Hart, Herbert Lionel Adolphus, “Definition and Theory in Jurisprudence”, in The Law Quarterly Review, vol. 70, 1954, p. 37-60. (Hart 1954)

Hart, Herbert Lionel Adolphus, The Concept of Law (2d ed.), Oxford, Clarendon Press, 1994. (Hart 1994)

Harvey, Malcom, ‘What’s so Special about Legal Translation?”, in Meta, vol. XLVII (2), 2002, p 177-85. (Harvey 2002)

Hatim, Basil, Mason, Ian, Discourse and the Translator, London, Longman, 1989. (Hatim and Mason 1989)

Jackson, Bernard S., Semiotics and Legal Theory, London, Routledge & Kegan Paul, 1985. (Jackson 1985)

Maley, Yon, ‘The Language of the Law”, in John Gibbons (ed.), Language and the Law, New York, Longman, 1994, p. 11-50. (Maley 1994)

Mattila, Heikki E. S, Comparative Legal Linguistics (trad. Christopher Goddard), UK, Ashgate Publishing, 2006. (Mattila 2006)

Morrison, Mary Jane, “Excursions into the Nature of Legal Language”, in Cleveland State Law Review, vol. 37, 1989, p. 271-336. (Morrison 1989)

Newmark, Peter, A Textbook of Translation, London, Prentice Hall International (UK) Ltd, 1988. (Newmark 1988)

Sager, Juan C., Language Engineering and Translation: Consequences of Automation, Amsterdam/Philadelphia, John Benjamins Publishing Company, 1993. (Sager 1993)

Salmi-Tolonen, Tarja, “Legal Linguistic Knowledge and Creating and Interpreting Law in Multilingual Environments”, in Brooklyn Journal of International Law, vol. 29, 2004, p. 1167-1191. (Salmi-Tolonen 2004)

Šarčević, Susan, New Approach to Legal Translation, La Haya, Kluwer Law International, 1997. (Šarčević 1997)

Schauer, Federick, “Precedent”, in Stanford Law Review, vol. 39, no. 3, 1987, p. 571-605. (Schauer 1987)

Searle, John R., “A Taxonomy of Illocutionary Acts”, in Language in Society, vol. 5, 1976, p. 1-25. (Searle 1976)

Snell-Hornby, Mary, Translation Studies: An Integrated Approach, Amsterdam, John Benjamins, 1988. (Snell-Hornby 1988)

Tiersma, Peter, Legal Language, Chicago, University of Chicago Press, 1999. (Tiersma 1999)

Vermeer, Hans, A Skopos Theory of Translation, Heidelberg, TEXTconTEXT, 1996. (Vermeer 1996)

Titela VÎLCEANU

214

WEBSITES http://ec.europa.eu/dgs/translation/programmes/emt/index_en.htm http://ec.europa.eu/dgs/translation/programmes/emt/key_documents/emt_strategy_

en.pdf http://ec.europa.eu/dgs/translation/programmes/emt/key_documents/emt_competen

ces_translators_en.pdf http://ec.europa.eu/dgs/translation/workwithus/staff/profile/index_en.htm http://ec.europa.eu/dgs/translation/programmes/emt/key_documents/emt_sample_c

urriculum_en.pdf

ABSTRACT The paper focuses on the development of legal translation competence, on

the conceptualization of legal language and legal translation from a multisided perspective. The pragmatic-functional approach prevails when mapping the theoretical framework to the quality assurance standards imposed by policy makers and by the labour market. Hence, legal translation is multilayered, in compliance with EN 15038, published by the European Committee for Standardization, and with the EMT 2009 guidelines.

Key words: legal language, legal translation, legal translation competence

LINGUISTIC AND DIDAСTIC PROBLEMS OF TRANSLATION IN KAZAKHSTAN

A. K. ZHUMABEKOVA

University Almaty c., Kazakhstan After the 20-years independence of Kazakhstan it is necessary to make some

conclusion of its development in all spheres of social life including the sphere of education. During these years there have been a lot of changes in its development, also in language politics.

Expansion in the sphere of state language (Kazakh) functioning in our country has demanded the inter language connection. In the beginning there were interpreters of Russian speakers, now they are specialists of European and Eastern language speakers, whose native language is Kazakh language.

The scientific approach to the teaching process of interpreters has become very important, which supports the improving of the quality of production, which include the culture and scientific inheritance of Kazakhstan.

At Kazakh Pedagogical Abai University (Almaty) preparation of interpreters in Kazakh departments has been working since 1991 (teachers’ experience at the department of the above mentioned university is given at the end of the article in the reference). They prepare Bachelors of translators on the specialty of Kazakh-Russian, English-Kazakh languages.

In conditions of textbooks and educational aids absence in Kazakh language, the students learn theoretical and methodological literature on general theory in Russian language. The issues on special theory of translation aren’t revealed in the native language although there also exist many works on contrastive analysis. These materials should represent analysis and completion in the fundamental character as in general theoretical and in didactical principles.

In this connection the completion of scientific and theoretical bases on private and special theory of translation should be carried out immediately.

The main tasks of theoretical translation are questions on pre translation analysis of texts, description of different types of equivalents, typology of translation similarities, complex description of lexical, phraseological and grammatical transformation.

The questions on translation pragmatics, carrying out evaluation criteria on translation quality should also be solved.

The corporal formation of different text genres in cultural inheritance of Kazakhstan and their comparative-contrastive analysis with the aim of fixing the rules of translation methods, transposition character of linguistic units and the distinction of contextual equivalents in the sphere of special translation theory need to set some special tasks.

A. K. ZHUMABEKOVA

216

The tasks of explicit meaning should be solved (with the aim of distinguishing special and universal components) in the process of text transformation from the original text into the translated text.

One of the main questions is the meta linguistic theory of translation. The work on the systematization of Kazakh terminology hasn’t been completed because the problems of unification, standardization and terminological multi variability haven’t been fixed.

The most important problem of all is to raise the qualifications of teachers on translation theory, to intensify ties with foreign and Kazakh higher educational institutions, in the aim of scientific and theoretical works.

The basic subject of this specialty is “Theory of interpretation”. One of the urgent issues is the absence of textbooks on this subject for the students mastering in Kazakh department i.e. national oriented textbooks. Monographs, collections of scientific articles, textbooks concerned with some problems on the theory and practice of interpretation have been published. However, textbooks written mainly, in Kazakh language in accordance with the state standards on required education [1] (which has been changed 3 times in 5 years) on “Interpretation studies”, haven’t been compiled yet. It is necessary to point out, that some textbooks have been written by Kazakhstan’s scientists and methodologists in Russian language, mainly in some aspects of special types of translation (scientific-technical, literary and etc.).

Thus, the teaching process has set up the necessary task to decide the new tasks – completion of textbooks on the theory of translation for Kazakh department students.

The necessity of this responsible work has determined the preliminary work- the completion of interpreter’s terminological dictionary, two textbooks: “Introduction to the course” and “Practice to intercultural communication” – on subjects in accordance with prerequisites and post requisites of the subject “Theory of interpretation”.

In “Short explanatory Russian-Kazakh dictionary of interpreter’s terms” [2] (2005) compiled by us includes 250 terms, which are rarely used in the teaching process; most of them (in Kazakh) have been used in scientific process for the first time.

The work on translation of terms has set an amount of problems connected, firstly, with their systematization and methods of systematization. For the learners practical orientation, systematic, logical statement of definition of terms, complex knowledge about language, translation and professional competence are very important.

It is also necessary to describe the verbal process of inter cultural communication in the sphere of literary and theoretical literature in the process of globalization.

It was necessary to add the new subject “Theory and practice of inter cultural communication” in the educational curriculum of “Foreign languages”, “Translation studies” specialities.


217

This subject is taught in senior courses of the study. Students of this course study also the subjects as: the basic subjects as: The basic foreign language, Practicum on culture of speech communication, theoretical professional subjects: Introduction to the speciality, Theory of translation, theoretical linguistic subjects: Introduction to linguistics, The bases on the theory of foreign language and others, special linguistic subjects: General professional foreign language, professional culture study subjects: The bases of translator’s professional activity, Country study, the subjects of “translation technology”: Practical written translation, practical literary translation.

The study of professional culture study subject Theory and practice of inter cultural communication is conducted parallel with the subject Literature of main foreign language and the problems of translation (professional culture study subject), Special professional foreign language (special linguistic subject), Practice of informatics translation, Practice of oral translation (the subject of “translation technology”). For that matter the most important is inter subject connection which, unfortunately, hasn’t been worked out in Kazakh science.

A number of professional activity spheres of Bachelor’s degree of “Translation study” is called “The sphere of cultural and inter cultural communication” [1, 2]; among the professional activity functions it has a duty “to carry out inter connection in various types of inter language and inter cultural communication” [1, 3], the requirement of the key competence should have knowledge “basic requirements of theory and practice … intercultural study” [1, 4], and etc.

In the aim of solving these tasks we included in our textbook “Practicum on inter cultural communication” [2] mainly, practical tasks to develop the skills of inter cultural communication on the bases of targeting various cultural values, stereotypes and behaviors of various ethnical groups and people of the world in comparison with the Kazakh culture and mentality.

The textbook includes three sections (parts): 1) Cultural stereotypes; 2) Cross-cultural adaptation; 3) Cultural values.

During the completion of the textbook we came across some problems. It is that meta linguistic theory of intercultural communication for Russian speaking and Kazakh speaking (in comparison with English speaking students) students hasn’t been described. For that matter in order for the notion of the theory of inter cultural communication to be most understandable in the textbook given the Glossary of terms, most of them have been offered for the first time in the teaching process. The list consists of the basic notions as: global communication, parametres of inter cultural communication, acculturation, biculturalism, cross cultural, corporate culture, cultural identity, cultural sensitiveness, marginalization, unverbal communicative code, post-ethnics, stereotypes (cultural) and the others.

The introduction of these and other terms in the educational process, their connection with the aims of the lessons on different social subjects is meant to create the inter cultural polliwog in the students’ micro group, as a rule, poly ethnical in its essence.

A. K. ZHUMABEKOVA

218

Thus, teaching the languages (Russian, Kazakh, English, Arabic and others) as a real means of communication, the main tasks are the formation of learner’s communicative competence, including, as it is known, except linguistic, the types as: social cultural, discursive, social linguistic, social and strategic. At present, the problem of inter cultural competence formation is known as a central one, for example for the European Union, recommending to conduct lessons in any language as a tolerance. As a result, as the most professionals consider, the learners must formulate the whole complex abilities:

• to perceive outer cultural phenomena with the sense of impiety, to accept outer culture as on objective value, to understand the outcome of bases of cultural life of representatives;

• to consider the differences of cultural norms, values and conditions; • to understand foreign cultural phenomena in poly perspective context; • to create its verbal and non-verbal behavior in the communication process,

initial to cultural difference. Every teacher becomes the kind of “a translator-interpreter” for his student

in this connection, more clearly – a specialist on inter cultural communication. As experience has shown, most of the teachers need the training lessons on inter personal communication, business and speech etiquette themselves. It is important to intensify the accent to maintain the regular self development of a teacher and/or a learner, as the mission between presenters of various cultures is very responsible and honorable.

For the language teachers of the philological faculty have been opened many spheres of activities: these problems can be met in various forms of discussion at the lessons on the integration with linguistic subjects: lingual cultural study, political linguistics, theory and practice of translation, social linguistics, ethno linguistics, paralinguistic and others. At non-linguistic specialty of higher educational institutions this kind of approach can be used in teaching subjects as “Kazakh language”, “Russian language”, “Foreign language (European and Oriented languages)”.

Inter cultural communication success (privately, Foreign language – Kazakh language) is distinguished on many aspects of lingual cultural information which is necessary to offer all learned language in the full measure.

The occurrence of communicative failure in the sphere of translation is conditioned with the unawareness of language material, and in most cases some other aspects – social cultural consequences caused by ethical, religious, cosmopolitan and other differences among representatives of the same country and speakers of the same language, same culture, especially, translators. To our minds, text translations themselves can be regarded products of inter cultural communication. That’s why at the lessons with the students of translation faculty, we draw their attention not to make such mistakes from professionals’ side. The structure of education process causes all the necessary conditions to study: at the foreign language lessons, Country study, Theory and practice translation of text of different genres and types, Theory and practice of inter cultural communication and


219

others. The learner objectively is formed professional inter cultural competence, although the individual perception varies in accordance with the individual peculiarities and abilities of the students.

The textbook “Practice to intercultural communication” (2005) includes mainly practical tasks in cultural values, stereotypes and interaction of various ethnic groups and peoples of the world in comparison with Kazakh nation and mentality.

The significance of the textbook “Introduction to the course (interpretation)”, written in Kazakh (2008), has become not only theoretical position (grouping, in accordance with the content of state standards, on themes: “Interpreter’s profession”, “Written and spoken translation”, “Professional ethics of an interpreter”, “Protocol and interpreter”), but also the material for the independent works of an interpreter having the list of modern literature.

The new textbook contributes some required part of Kazakh literature to teaching interpreters. As it is the preliminary work, it doesn’t include all necessary and fundamental material. The information in this textbook illustrates the course logics in the above mentioned normative of the document.

The structure of the material completely coincides with the state standard thematics: it begins with historical evolution of interpreter’s activity; introduction to evolution of interpretation as a science; subject, object, methods of interpretation theory investigations, its terminological apparatus; further on principles of typology of interpreter’s activity, classification of translation on different principles; reveals one of the central categories of interpretation – equivalency; concerns with questions on translation pragmatics and connected with interpreter’s evaluation quality; interpretation process mechanism; its levels and methods of translation, describes the translation models; analysis of translation correspondence, examples of some lexical translation have been analyzed (terms, proper names, phraseological units); individual characteristics of interpreter’s language and his role in inter language communication have been given; in the end the main directions of national and foreign interpretation have been analyzed (in Russia, England, Germany, France, the USA, Canada etc.).

One of the significant periods of written translation development history of Kazakhstan is the beginning of 19th century closely connected with the literary translation works of the well-known Kazakh poet Abai Kunanbaev and translation works of an outstanding Kazakh teacher Ibray Altynsarin’s which have didactical character.

The next paragraph is concerned with the history of translation development in Kazakhstan, in most cases takes its beginning from the Soviet translation schools, mainly theory and practice literary translation. There are given periodization of translation study in Kazakhstan, the main characteristics of directions and aspects of scientific development about translation in the new period.

The theoretical materials are followed by examples (results of translation activities) in the textbook, taken from Kazakhstani translation sources, belonging to

A. K. ZHUMABEKOVA

220

different styles and genres: scientific-technical publicity, official-business, literary, colloquial styles.

Each section has questions and tasks for students’ self-control in the end. For example: “Make up examples on classification of translation types (in

the form of schemes, tables or “tree”)” of your own”, “Characterize the given translation as a type of inter cultural communication”, “State types of lexical transformation, translate your own examples”. The tasks for self-control works presuppose the students’ creative activity. Except the tasks for translation there are tasks such as to write essays on themes in development of future profession, place and role of translation in modern world, the degree of actuality and significance of this and that work of translation activity- translation of books, films, arising interest or value in society (or in the societies with different culture and mentality). Argument utterance of future specialists on all the necessary questions on the theory and practice of translation, in various parts included in this textbook is encouraged.

The content of practical lessons is given. In accordance with credit technology requirements each section has tests. In the conclusion part there is an explanatory interpreters’ terms dictionary.

A special part is given to the analysis of translation lexicography. In recent years the boom of compiling translation dictionaries, as a rule, special ones has been noticed. However, the mistranslation or rush in the selection of this and that equivalent in Kazakh language give basis to translation and more to philological analysis of lexical units. We analyze variants of terminological unit translations presented by different authors and try to distinguish tactics and translation strategies in the constituent situations, modeled in analogy with the real during the lessons.

In the process of the work, we analyzed main scientific and methodological literature. For example, the most significant theoreticians like: V. N. Komissarov, A. V. Fedorov, Yu. I. Petsker, R. K. Myniar-Belorucheva, L. S. Barhudarov, V. G. Gak, G. V. Chernov, A. F. Shyriaev, L. K. Latyshev and others. The latest literature has been analyzed: S. V. Tyulenev, I. S. Alekseeva, L. L. Neluvin, V. S. Vinogradov, A. Chuzhakov and P. Palazhchenko, G. A. Miram, M. Yu. Semenova, V. S. Slepovich and many others, and also internet sources (works of A. Parshin, Z. G. Proshina and others). It would have been incomplete if we hadn’t used the analyses of Kazakh scientific and methodological literature. But one of the problems is the absence of monographs and textbooks on general theory on interpretation, we have used the works on the theory and practice of literary translation of A. Satibaldin, S. Talzhanov, Z. Turarbekoba and others., but the most important have been the latest works of some aspects on the theory of interpretation of A. M. Aldasheva, Zh. A. Zhakypov, A. S. Tarakov and others.

Our textbook has a big list of literature in various languages, mostly – European literature- English, German, French, also in Russian and Kazakh languages, in order that students can work individually with different sources. It is known as one of the requirements of credit system technology. Materials of the


221

textbook have been worked out by the authors in the interpretation department of Kazakh pedagogical university named after Abai for several years.

Despite carrying out many aspects of interpretation and a large amount of work in this sphere of teaching, we came across with some difficulties.

First of all it is concerned with meta language of theory of interpretation. Definitions of different terms, from different sources, needed to be corrected to offer them to the students as the members of logical consequences and irresistible systems of scientific notions.

Besides, there were problems in their interpretation to Kazakh language. In the works of Kazakh scientific works on translation, mostly in theory and practice of literary translation, there are notions of equivalent translation and adequate translation; proper, word for word translation and letter translation and others. Some parts of our course are about transeology; levels and types of equivalence, gradation of pragmatic relations (by A. Noybert) and others, - the examples haven’t been proven by contrastive analysis of concrete materials.

The problems on translation didactics need to be solved. One of our most important tasks we are faced with is to compile a textbook

on methods of teaching in Kazakh language. This course in decided to be taught to the students of Masters study, but according to the 2008 state standards [5] this subject isn’t included in the curriculum.

First of all the types of translation methods and ways should be solved – oral and written forms of translation, the problem of carrying out special system of exercises, directed to the formation of skills to distinguish types of translation. We should have to distinguish distinct criteria on the type classification exercises, to differentiate its aims, destination, and methods of doing exercises, forms of organization, levels of knowledge and others. Explanations need the levels of mastering the translation competence and their integration in the general course of educational process.

The main principles of methods of translation study will be considered from the point of foreign language teaching materials, results of investigation mixed with integrative sciences (first of all, psycholinguistics, lingual cultural study, social linguistics, theory and practice of inter cultural communication and etc.), analysis and generalization experience of practicing-translator, as a rule, specialized in one or some concrete types of translation activity.

Thus, changing the status of Kazakh language as the state one has set the question of the preparation of synchronous-interpreters. Here we have problems with the absence of national textbooks, teaching-methodological literature not only on synchronous translation, but also on spoken translation. In the content of the above mentioned standard and “General teaching program” there is no subject “Synchronous translation”.

In order to prepare specialists, in our mind, it’s necessary: • to fix qualifications: “Synchronous translator”, actually, preparation on a

new standard speciality 050207 - Translation study;

A. K. ZHUMABEKOVA

222

• to single out state grants on the speciality 050207 - Translation study with the qualification “Synchronous translator”;

• to support wit specialists, who have taken advanced training on the preparation of synchronous translators in nearest and distant foreign countries;

• to support with all the necessary educational-methodological aids; • availability of all the necessary materials – technical aids (teaching aids,

modeled with situation of synchronous translation). In lingual didactic the plan should have, from our view point, detailed

description of pre interpretation analyses of texts, typology of concise translation, complex description of lexical, phraseological and grammatical transformation, which carry out the criteria of quality value of translation.

The last question is one of the most urgent in modern translation study. Here we should have such an approach as from the gradation of mistakes, based on the levels search for content of originality in the translation. For it is necessary to carry out an amount of various types of translation errors base – functional-contextual, normative, culturological and other types. This work has raised interest on the part of the students.

At the lessons we analyze mistakes and mistranslations in advertisements, literary, publicistic, scientific texts, and fiction and video translations. This is regarded as an effective method of teaching translation and to raise its quality and needs to systematize and enlarge in accordance with educational-methodological literature.

The social sphere of translation requires solving the tasks in the formation of texts in various genres, consisting of cultural inheritance of Kazakhstan and presenting their comparative-contrastive analyses in the aim of fixing the methods of translation, transposition characteristics of linguistic units and finding out the contextual equivalents.

It should be pointed out that, the most enlargements for translation of scientific and literary texts amount is connected with the program “Cultural inheritance”, which is realized in all social-arts spheres today and coincides with world spiritual and cultural process, and creativity of Kazakh nation’s propaganda. The development of these ideas and working them out in the life of the society creates the basis for spiritual perfection of the new generation and for keeping our ethno-cultural values of the Kazakh nation.

Nowadays there is a layer of literary values, which demand a large scale of investigations and introduction in the scientific circle for archive materials, including Kazakhstan’s writers archives.

In this century the Kazakhstani writers started to investigate the communicative – pragmatic aspect of translation in Linguo-Stylistics and methods; in the list of these methods there is a learning of literary and scientific translations not only from Russian to Kazakh, but from the other world foreign languages.

Except all, the whole literary investigation on translation problems, partially, analysis of idea-thematic directions of literary works in the works of Kazakhstani scientists predominantly raises the amount of lingual-cultural works. In this


223

connection, the complex studying of various genres of translation in lingual-cultural space of Kazakhstan in the globalization epoch, when there is a clash, on the one hand, between international and national, and cultural processes on the other.

Thus, integration processes, rising in contemporary science, have set tasks which are adequately perceived in reality and experiences should be steadily updated in the educational process.

As a conclusion, the creation of national interpreters’ school requires scientific-theoretical investigation and carrying out the special programs.

REFERENCES

Abdygapparova S. K., Zhumabekova A. K., Bugenova L. A., Practicum on

intercultural communication: textbook, Almaty, Kazakh National Pedagogical Abai University, 2005.

State general required standard education of Republic Kazakhstan. Higher educational professional education, Bachelor’s degree, Specialty- Translation studies, Astana, 2006.

State general required educational standard on Kazakhstan republic. Higher professional Master’s education. Specialty 050207 - Translation studies, Astana, 2008.

Zhumabekova A. K., Zhumasheva G. A., Short Russian - Kazakh explanatory dictionary of translation terms, Almaty, Kazakh National Pedagogical Abai University, 2005.

Zhumabekova A. K., Zhabagyeva G. Z., Introduction to translation studies: textbook, in “Kazakh language”, Almaty, Kazakh National Pedagogical Abai University, 2008.

ABSTRACT This paper deals with problems of teaching and translation in Kazakhstan

and proposes several means for solving such problems. It describes the experience of the author in the creation of methodological literature in the field of translation and intercultural communication for the Kazakh students, it describes the structure and the contents of the manual on translation theory. This issue is very important in today's Kazakhstan, taking into account the necessity to approach the training of translation teachers.

Key words: teaching, translation, Kazakh

LA JERGA TAURINA EN EL ESPAÑOL

Raluca ALEXE Universitatea Transilvania Braşov

La vida social influye en el idioma, por lo que no es extraño que el idioma español esté condicionado por una actividad tan extendida y enraizada en la sociedad española e hispanoamericana, como son las corridas de toros. Incluso para algunos estudiosos el conjunto de las expresiones taurinas forman un universo alegórico que condiciona la visión del mundo y cómo conciben los españoles algunas realidades cercanas (Luque Durán 1998: 20).

La implantación de lo taurino en la vida social española y en particular en la lengua, es altamente significativa de modo que parece estar en su derecho Pérez de Ayala al afirmar que “la psicología taurina se difunde a través de toda la vida española” (Pérez de Ayala 1925: 948).

José María de Cossío, autor de referencia obligada acerca del tema que nos ocupa, opina que: “la fiesta de toros no es tan sólo una diversión más o menos recomendable desde el punto de vista moral, o pedagógico, o estético, sino un hecho de profunda significación en la vida española y de raíces tan hondas y extensas que no hay actividad social o artística en que no se encuentren sus huellas, desde el lenguaje hasta la industria, o el comercio, valgan por hitos distantes” (apud Abella 1996: 17). Y es que el aficionado que ama los toros habla sin límites en cualquier sitio y, como consecuencia, el léxico taurino está impregnando en el lenguaje coloquial como expresión del pensamiento y sentimiento. Con razón escribía Don Miguel de Unamuno en su libro Contra esto y aquello: “lo malo no es la corrida de toros en sí, sino el tiempo que pierden los españoles hablando de toros…” (Unamuno 1963: 149).

Este tema de la presencia en el español de la jerga taurina ha preocupado a muchos autores quienes han creado inventarios de expresiones y refranes taurinos. Entre las figuras más importantes al respecto, citaremos a José María de Cossío que recoge más de 200 entradas en su Inventario antológico de frases y modismos taurinos de uso corriente en el lenguaje familiar (1953) a Carlos Abella cuyo !Derecho al toro! El lenguaje taurino y su influencia en lo cotidiano (1996) hace un recorrido divulgativo sobre el léxico taurino utilizado en dicho ámbito y también aplicado al lenguaje de la calle y al refranero o, más recientemente, al literato académico Andrés Amorós que, en su libro Toros, cultura y lenguaje (1999), refiere los términos taurinos que han llegado a formar parte habitual del léxico castellano, incluyendo frases.

El lenguaje de los toros toma términos generales y los especializa o fija en expresiones para designar elementos o acciones específicas: capote, montera, muleta, bicho, etc. Pero, posteriormente, este lenguaje especializado puede aplicarse por extensión, similitud o uso metafórico a la vida cotidiana. De esta forma, palabras y frases propias de lo taurino retornan a la lengua común para


225

proporcionarle expresividad, belleza, colorido o ironía y aparecen en el habla de los hispanohablantes, sean aficionados o detractores de los toros.

Además de en el lenguaje común, cabe destacar que la jerga taurina ha estado presente en casi todos los géneros literarios de la literatura de todos los tiempos, en las obras de Tirso de Molina, Quevedo, Góngora, Machado, Nicolás Fernández de Moratín, Mariano José de Larra, Manuel Machado, Federico García Lorca, Rafael Alberti, José Bergamín, Miguel Hernández, Gerardo Diego, Rafael Morales.

A partir del lenguaje taurino surgen metáforas de la vida cotidiana en diversos ámbitos y a continuación detallaremos algunas de las expresiones procedentes de la tauromaquia que forman parte del uso diario del español, organizadas por temas. Para ello nos hemos apoyado en distintos diccionarios o recopilaciones de términos y expresiones taurinas que hemos recogido en la bibliografía de este trabajo.

La política. El Parlamento devuelve el toro al corral cuando no aprueba una ley presentada por el Gobierno. Los políticos o partidos de segunda fila que apoyan al Gobierno son descalificados como banderilleros del Gobierno. Los políticos torean de salón cuando debaten y discuten entre ellos si aportar soluciones para la ciudadanía; evitan agarrar al toro por los cuernos para solucionar los problemas, si los remedios pueden ser impopulares, y prefieren hacer brindis al sol, es decir, ser demagogos para obtener el aplauso fácil del público menos exigente. Grandes políticos han utilizado frases como coger al toro por los cuernos frente a decisiones terminantes. Algún ministro puede ser objeto de una operación de acoso y derribo cuando alguien le está atacando con sus críticas hasta que consigue hacerlo caer. Se refiere sobre todo a la función política como un procedimiento puesto en práctica por los partidos de la oposición hacia los del Gobierno. En la vida cotidiana se llaman primeros espadas las personas que destacan en cualquier actividad. Ese nombre, aplicado a los toreros de más fama, sobre todo se oye en comentarios políticos para aludir a los líderes de los diferentes partidos o sindicatos.

La forma de enfrentarse a los problemas. Si no tenemos mano izquierda para resolver una situación difícil con habilidad y astucia, deberemos atarnos los machos, es decir, prepararnos para la difícil faena y agarrar al toro por los cuernos “enfrentarnos al problema con valor y decisión; o cuando no se quiere afrontar un problema es común decir que vemos los toros desde la barrera; si nos va a pillar el toro, porque nos hemos entretenido o no hemos tomado precauciones, podemos tirarnos un farol “intentar salir airosos de esta situación comprometida” o saltarnos a la torera “omitir audazmente el cumplimiento de la obligación” y ponernos el mundo por montera sin atenernos a razones o importarnos las consecuencias. Al rematar la faena “intentando ponerle un brillante final a algo que hemos realizado” podemos fracasar si pinchamos en hueso como aquel matador que no logra clavar su estoque para matar al toro o dar el quiebro si nos mostramos muy hábiles y burlamos esta situación no grata para nosotros. Ante una situación inevitable, ¡Suerte y al toro! Cuando sobrellevamos algún enfrentamiento o lucha que requiere esfuerzo y sacrificio decimos que es una brega recordando al

Raluca ALEXE

226

peón de brega, el ayudante del matador, que colabora en la preparación de la muerte del toro. Cuando alguien, ante la adversidad o ante las dificultades, parece que se crece y pone todo su empeño para salir airoso, decimos que se crece al castigo como el toro que, al sentir la puya del picador, acomete con firmeza y recarga en su embestida. Escurre el bulto alguien que se aleja de una situación en la que prevé que pueda estar en peligro, igual que lo hace el torero en ese ágil movimiento mediante el cual burla la embestida del toro, apartándose de su camino.

El éxito. Se dice que un torero ha armado el taco cuando ha obtenido un notable éxito. Se suele hacer patente con las ovaciones y aclamaciones del público o la concesión de las orejas de los toros. De la misma manera, se utiliza esta expresión cuando en cualquier otra actividad algún artista triunfa de manera clamorosa. A lo largo de la historia, estando bastante relacionado el mundo de los toros con el flamenco, se ha dicho que un torero o cantaor o guitarrista tiene duende cuando posee una forma de interpretar que parece proceder de la magia o algo fuera de lo humano. Esto se utiliza para indicar lo mismo en facetas diferentes de la vida: escribir, pintar, etc. Salir por la puerta grande es la gran aspiración y el gran sueño de todo torero, puesto que supone el máximo reconocimiento a su actuación por parte del público. Fuera de los ruedos esta expresión se aplica a alguien que ha triunfado rotundamente en cualquier actividad. También si hemos hecho algo hasta la bola “de forma total” o aprobado algún examen se suele decir que es un momento de suerte suprema.

Las conversaciones. Cuando alguien nos pregunte sobre un asunto molesto o comprometido deberemos darle una larga cambiada, para “despistarle o evitar que siga con el tema”. Si nos dan la vara, “nos molestan y aburren”, hay que cambiar de tercio, “de tema de conversación”. Una conversación o entrevista da juego si “permite entretenerse, aprender u obtener información”; pero hay entrevistados que no tienen un pase porque “no dicen nada interesante, no dejan ser interrogados o no responden con claridad”.

Lo amoroso y sexual. Hay hombres que ligan a volapié o ligan recibiendo “toman la iniciativa del acercamiento o esperan a la mujer”; una mujer puede tener buenos pitones “senos”, o ser de buen trapío si posee excelentes dotes físicas; se habla de clavar el estoque, poner los cuernos... A menudo, son expresiones poco elegantes, vulgares u ofensivas, porque funciona el paralelismo entre la lidia y el cortejo amoroso, en el que el hombre es el torero y la mujer, el toro, el peligro que puede herir al hombre, mientras éste trata de dominarlo.

Los estados de ánimo. Algunas veces cuando tenemos momentos de desanimo o desilusión, por analogía con la imagen del torero apático o desganado ante los problemas que le plantea la lidia, estamos de capa caída y, encima de todo, podemos recibir un revolcón “un pequeño contratiempo” o una verdadera cornada, el daño más temido por cualquier torero o nos pueden dar la puntilla como con el machete que se emplea para dar fin a la vida del toro. De igual manera, cuando alguien está extremadamente cansado, o se encuentra abatido o sin fuerzas para seguir está para el arrastre como el toro una vez muerto. En semejantes momentos


227

necesitamos a alguien que nos eche un capote o que esté al quite “dispuesto a echarnos una mano para salir del apuro”.

La firmeza / bravura. Si no aceptamos que nos falten al respeto o que se burlen de nosotros podemos decir ¡a mi no me torea nadie! y así le paramos los pies al que quiera imponer su voluntad frente a los demás. Igual que el toro que es un animal que se caracteriza por su bravura, ante una situación difícil, uno puede mostrar su casta o ponerse hecho un toro.

De estos ejemplos que acabamos de aportar se puede observar que hay una parte de las expresiones taurinas que resultan fácil de entender, mientras que otras son expresiones más rebuscadas y pueden no entenderse si no se conoce la fiesta y el lenguaje de los toros. De esta última categoría también forman parte las siguientes: Tomar el olivo ‘huir del peligro buscando refugio’; tener más intención que un toro marrajo ‘ser taimado y de malas intenciones’ (el toro marrajo arremete a golpe seguro); haber hule ‘advertencia de peligro’; ir al hule ‘ir a la enfermería, fracasar’; citar en corto ‘actuar decididamente’; entablerado ‘toro con querencia a las tablas o marido receloso de que le engañen’… Cuando no se quiere seguir con una ocupación (profesional o personal) nos cortamos la coleta y entramos al trapo si caemos en una trampa. Asimismo existen otras que son muy sencillas y de uso diario muy extendido como el conocidísimo ¡Ole!

Además de las expresiones que se utilizan en las conversaciones habituales, existe una amplia fraseología taurina – refranes y sentencias que hacen referencia al mundo del toro – de las que a continuación presentaremos una pequeña muestra:

Quien con toros anda a torear aprende. Este refrán hace referencia a la influencia decisiva del medio que rodea a alguien en su formación profesional y personal, sobre todo en la época de aprendizaje.

Ir a los toros y tomar el sol, es la mejor vida para el español. Este refrán expone la filosofía de vida que supuestamente tienen los españoles.

Cada toro tiene su lidia Fuera del ámbito taurino, esta frase se utiliza para indicar que no hay situaciones que sean totalmente iguales, aunque se asemejen y ante una situación, por difícil que parezca, nunca hay que darse por vencido, porque siempre hay una posibilidad de solución para ella.

Los toreros en las plazas, los cómicos en las tablas. Fuera del ámbito taurino se aplica con un sentido semejante a aquella de: “Zapatero, a tus zapatos”, para indicar que cada uno debe dedicarse a aquello para lo que está preparado.

No hay buen diestro sin banderillero Con esto queremos resaltar la necesidad de un buen banderillero para que la lidia siga un orden y se hagan las cosas de la manera más conveniente. En la vida ordinaria, viene a demostrar que cualquiera de nosotros puede colaborar en la realización de un trabajo, aunque sea sólo con una pequeña aportación o ayuda. También a la inversa, en el sentido de que podemos conseguir cualquier éxito, si tenemos la ayuda de alguien que nos oriente.

Para torear y casarse hay que arrimarse. Es de sobra conocido que para torear bien es necesario que el torero demuestre que se está poniendo en peligro por colocarse en unos terrenos comprometidos. No obstante, la idea de esta expresión persiste y se aplica para indicar que hay determinadas actividades para las que es fundamental arriesgarse y para las que salir airoso de ellas requiere ese esfuerzo.

Raluca ALEXE

228

CONCLUSIÓN El vocabulario de la tauromaquia ha ejercido a lo largo del tiempo una gran

influencia en la vida cotidiana de los españoles. Muchos términos de los repertorios taurinos han pasado al habla cotidiana y se utilizan fuera de esta actividad. La razón principal por la cual estas expresiones propias del toreo se han incorporado al léxico común es la importancia que esta tradición tan castiza siempre ha mantenido en la sociedad española. El objetivo de este trabajo ha sido el de hacer una pequeña recopilación de los vocablos, expresiones y refranes de origen estrictamente taurino que se siguen utilizando en las conversaciones diarias.

BIBLIOGRAFÍA

Abella, Carlos, ¡Derecho al toro! El lenguaje taurino y su influencia en lo

cotidiano, Madrid, Anaya y Mario Muchnik, 1996. (Abella 1996) Amorós, Andrés, Toros, cultura y lenguaje, Madrid, Espasa Calpe, 1999 (Amorós

1999). Beltrán, Pedro, Diccionario de términos taurinos, Madrid, Alteraban, 1996. Cossío de, José María, Inventario antológico de frases y modismos taurinos de uso

corriente en el lenguaje familiar, en Los toros. Tratado técnico e histórico, tomo II, Madrid, Espasa Calpe, 1953. (Cossío 1953)

Luque Durán, Juan de Dios, Fraseología, metáfora y lenguaje taurino, Granada, Método Edic. 1998. (Luque Durán 1998)

Nieto Manjón, Luís, Diccionario ilustrado de términos taurinos, Madrid, Espasa Calpe, 1987.

Ossomo de, Maria y Serrano, Francisco, Dichos y refranes taurinos, Madrid, José Esteban, 1998.

Pérez de Ayala, Ramón, Política y toros: ensayos, Madrid, Renacimiento, 1925. (Pérez de Ayala 1925)

Reus Boyd-Swan, Francisco, El léxico taurino en la vida cotidiana, en Revista de la Sociedad Española de Estudios Literarios de Cultura Popular, nr. 4, 2004 (edición digital).

Unamuno de, Miguel, Contra esto y aquello, Madrid, Espasa Calpe, 1963. (Unamuno 1963)

ABSTRACT This paper makes a brief analysis of the influence which the specialized

language of bullfighting has had along the years upon common Spanish vocabulary. Due to the considerable importance of this popular tradition in Spanish society, a great number of words and expressions from this area have become widely used in daily conversations. In this respect, we have gathered some of the most commonly used terms, classified them in thematic groups and explained their use both in specialized context and in general language.

Key words: bullfighting, vocabulary, specialized use

DIFFERENCES IN THE SOUTH DIALECTS OF MACEDONIAN LANGUAGE

Jadranka ANGELOVSKA

University “Sf. Kiril and Metodius” Skopie, Macedonia Macedonian language is placed in the central part of the Balcanian

Peninsula. It reaches the river Vardar and Struma and the south part of the river Mesta.

From the west side the border is with R. Albania and goes to the south-west till the Lake Ohrid and Prespa.

On the south side Macedonian language has border with the greek language, from the mountine Gramos till the river Mesta in Trakia. Macedonian language is spoken on the line Gramos-Ber-Solun (Thesaloniki).

On the east side Macedonian language has border with Bulgarian language. On this part there is natural border, it’s the mountine Despat-Rila.

On the nord side Macedonian language has border with Serbian language and the natural border is the mountine Koziak-Ruen-Skopska Crna Gora-Shar Planina-Korab.

Nowdays, these are the borders of the Macedonian spoken territory. In the past, Macedonian Slavic population had reached spoken territory

deeper in the west and south more than these borders which exist now. Lot of historical sources speak that the Slavic population was living in the South and Middle Albania, and on the South of Epir, Tesalia and the Nord Aegean Coust. Big part from the toponimes in these regions are Slavic. On the Macedonian-greek language region, actually in the Aegean part of Macedonia live mixed population – Macedonians and Greeks. We can hear Macedonian language spoken in the city Kostur, Lerin, Voden. In the registration of the population in the 1951 on this territory were living 250 000 Macedonians.

Genetically, Macedonian language takes part of the South Slavic languages together with Bulgarian, Serbian, Croatian and Slovenian. Lot of characteristics from balcanian non-slavic languages (Aromanian, Albanian and Greek) entered in Macedonian and Bulgarian lexic. All these languages today make the Balcanian Language League.

In the Macedonian language areal there are three biger groups of dialects: West, South-east and Nord.

South-east dialects take big territory. Starting with the city Veles, Probishtip and goes south till Bogoslovetz. The dialects from the city Shtip till Strumitza also make big group of dialects and after them goes to Tikvesh, Mariovo and Maleshevo-Pirin.

Jadranka ANGELOVSKA

230

There is another big group of dialects which is placed in the south group starting with the city Kailar, Voden, Pazar, Solun, Serez, Drama, Gotze Delchev (Nevrokop).

Also there are dialects of this group which goes on the line of the mountain Belasitza and Koziuv and the south part of the river Vardar near to the city Demir Kapia.

The main characteristics which split these dialects from the central zone of the Macedonian language are the reflex of the nasal *ж [on] which changed the form to /ă/:

ex.: рăка, пăт (hand, road); and the vocals *r, *l - /ăp, pă/, /ăл, лă/;

ex.: прăсти, срăце, вăлна, слăнце (fingers, heart, wool, sun). But, the biggest characteristic of the south dialects today is the reduction of

the non-accent vocals which historically had appeared very early in the middle age (XIII century). Also the elision as the last result of the reduction which is caused from the fast way of speaking.

The open vocals /a, е, и / in these dialects are like closed vocals [a, e, o] and in the other local dialects they are totally neutralized with their paired closer fonems:

/ e / > / и /; / о / > / y /; /a/ > / ă /; ex.: елен > илен (stag); пекол > пикол (hell); гуштер > гуштир (green

lizard); голем > гулим (big); човек > чувик (man) богат > бугат (rich); разбој > рăзбој (loom); работа > рăбота (work). In some cases the reduced vocals are totally lost: ex.: полето > пол’ту, пол’то (field); детето > де’тто (child); нивата > ниф’та (field); жената > жен’та (woman); работата > рабо’тта (work). The contact with the Greek and Aromanian language made lot of influences

in the west and south dialects. In this case there is influence the most in the adjectives and pronouns, specially the difference between the gender male and neuter. Very often we can see the influence in the conjunction forms with the verb “to have/don’t have’’ and the verb “be + partition n+t’’. The evolution of the preposition -on- to a personal substantive.

ex.: Го виде на де’тто. (He saw on the child.)


231

The lexic in these dialects is full of Greek and Turkish words. From the other side we can see lot of words from the Oldslavic language which remained only in these dialects.

When we speak about the accent we can make two subgroups: dialects from Solun and Voden; and dialects from Serez and Lagadin.

In Solun and Voden there is paradigmatic accent. ex.: уфч’ар – уфч’ари – уфч’арите, (shepherd – shepherds – the shepherds). The conjugation of the present tense has the following model: in the standard language: ex.: викум, викиш, вике (to say); викам, викаш, вика; берум, бериш, бере (gathering); берам, береш, бере; носум, носиш, носе (to ware); носам, носиш, носи. In the dialects of Serez and Lagadin, in which group are the dialects from

Drama and Gotze Delchev too, still we can see the moving accent: ex.: ж’ена – ж’ени: жен’ата – жен’ите (woman-woman, plural form: the woman-the woman, plural form) There is double accent too: ex.: ц’ариц’ата, л’обуд’ата, гл’асув’ете (the queen, the swan, the voices) The dialects of Kostur and Korcha have stable accent. Here we can see lot of nasal arhaic characteristics: ex.: грăнди, зăмби (breasts, teeth). On the place of the oldslavic * tj, *dj are the consonant groups /шч/, /жџ/: еx.: свешча, чужџо (candle, to another one) The article is kept from the oldslavic language: ex.: човекат’ого, човекут’ому (to a men) In this reagion there are new balcanic characteristics as loosing the

preposition in, and using the preposition on for expressing two objects: ex.: Го виде на човеко. (he saw on the man);

Jadranka ANGELOVSKA

232

Му рече на човеко. (he told on the man). The form -l of the participle is lost and with this has lost all the compus

forms and were replaced with the verb – to have – and – to be. Typical form for these dialects are the substantives ending with -тје:

еx.: женетје (the women)

and the plural form of neuter ending with -нишча: ex.: поленишча, морјенишча; (the fields, the seas) The region of Korcha has only two villages which characterized their stable

accent. This is in the village Boboshtitza and Drenoveni. The nasal *[on] from the oldslavic language became in -a-: ex.: рака, замби, гранди (hand, tooth, chests). In the place of *r > ар: парсти (fingers); *l > ал: вална, салѕа (wool, tear); *h > j: рекој, рекојме (I said, we said). The region of Kostur: ex.: * ж > ăн, ăш: рăка (hand); *r > ăр: грăнди, пăрсти (chests, fingers); *l > ăл: вăлна (wool). In the conclusion for the Macedonian dialects we can say that they are kept

pretty good. The clearest dialects we can hear in the region under Greece and the Macedonian parts in Albania. In R. Macedonia in the postbelic period , specially in the last two decades there is a process of unification. Generations who finished Macedonian schools know the literature standard language, even their syntax and lexic remained.

The biggest dialects differences are in the south and west periphery, on the border with the Albanian, Greek and Vlah (Aromanian) language.

The process of the dialect differentiate in Macedonia started with the first innovations which are from XI century till now.

The basic contours in Macedonian dialects nowdays, we can also realized them in the period of XIII and XIV century. The evolution of lot of processes started deep in the past and some of them are still continuing, they are still not finished. And we are not sure if they will end because the language is live and the processes are always here around all of us and in us.


233

REFERENCES

Vidoeski, Bozidar, Dialects in Macedonian language, book 1, Editura Macedonian Academy of Sciences and Arts, Skopje, 1998. (Vidoeski 1998)

Vidoeski, Bozidar, Dialect differences in macedonian language, Editura Macedonian Academy of Sciences and Arts, Skopje, 1984.

Vidoeski, Bozidar, Geographic terminology in the dialects of Macedonian language, Editura Macedonian Academy of Sciences and Arts, Skopje, 1999.

Koneski, Blaze, Two articles for the history of the Macedonian language, Editura Faculty od Filozofy, Skopje, 1949.

Topolinjska, Zuzanna, Macedonian dialects in the Aegean part of Macedonia, book 1, Syntax, vol. II, Editura Macedonian Academy of Sciences and Arts, Skopje, 1997. ABSTRACT The dialects in every language are very important because they are the soul

of the language; if they don’t exist, it means that language doesn’t exist either. The South Macedonian dialects represent a part of the other dialects. Their characteristics as the Old Slavic * ж > a, ă; *r >ap, ăр; *l> ăл, ал, are the proof for the differentiation of Macedonian language from the Old Slavic language and also the proof for the existing Macedonian minority in the region of Aegean part of Macedonia who are still speaking this dialect nowadays.

Key words: Macedonian dialects, differences, typical characteristics

I DUE PUNTI NELL’INDIRETTO LIBERO BASSANIANO

Alina BACI-POP

Universitatea „Babeş-Bolyai”, Cluj-Napoca

La punteggiatura fa parte del codice della scrittura: gli elementi grafici si collocano infatti su un piano del tutto diverso da quello dei fenomeni studiati finora. Se il testo viene letto, la punteggiatura scompare esaurendo il suo compito nel suggerire in modo naturale i valori intonativi. Nell’ambito dell’oralità, l’uso dei segni d’interpunzione è sostituito da pause, da una speciale cadenza della voce, elementi ai quali si possono aggiungere i gesti e la mimica del parlante. Nel caso della lettura si può delineare anche un quadro rappresentativo delle sfumature semantico-stilistiche che il lettore trasmette. Nella realizzazione dell’indiretto libero, però, alcuni elementi grafici servono anche a una funzione molto speciale: a indicare l’apparizione di valori discorsivi diversi da quelli che si attuerebbero se le parole appartenessero alla narrazione propriamente detta. Certi segni d’interpunzione (i due punti, i tre puntini, i trattini o le lineette, le parentesi), si assumono il compito di codificare il messaggio scritto, accennano con immediatezza il carattere dei discorsi che contengono ora la riflessione e la meditazione di qualcuno, ora la vox populi.

Per quel che ci riguarda, prenderemo in discussione tutta una serie di passi scelti dall’opera bassaniana all’interno dei quali proveremo a distinguere la funzione specifica che i segni di interpunzione testuale svolgono. Bassani fa un largo uso dei segni grafici soprannominati, tra i quali la più cospicua utilizzazione- diversa dall’uso corrente in italiano - è quella dei due punti.

Ecco un primo esempio tratto dall’Airone (p. 798), passo che esprime in

discorso indiretto libero i pensieri che lacerano il personaggio. Il testo punteggiato ossessivamente, ci mette davanti a una situazione ambigua, in cui il protagonista, Edgardo Limentani, situa la sua vita nell’ambito di una realtà ipotetica:

(1) Sarebbe potuto rimanere a Volano, anche: se non per l’intera giornata, almeno per qualche ora. Chi lo sa, forse l’uomo di Ulderico, quel Gavino, abitava proprio a Volano. E se ci abitava, non fosse altro che per consegnargli di persona le cinquecento lire che comunque gli competevano, valeva la pena di tentare di rintracciarlo. Di cognome si chiamava Menegatti: Menegatti, Felisatti, Borgatti, qualcosa di simile. Ma a parte questo: casa privata o osteria, un posto da starci con sufficiente tranquillità e sicurezza, un posto lontano, non importa se per poco, da tutto e da tutti quasi altrettanto quanto una botte sperduta in mezzo alle valli, dov’è mai che avrebbe potuto trovarlo meglio che a Volano? Lo stomaco, ecco, ricominciava a bruciargli. Di nuovo quel gusto d’acido in bocca. Bisognava nutrirsi. E subito.


235

Il testo rende evidente l’agitazione del personaggio attraverso una struttura

testuale spezzettata e frantumata, realtà segnalata anche da una moltitudine di segni di punteggiatura, in particolare dai due punti, dai segni interrogativi ed esclamativi. I due punti, di cui Bassani fa un uso molto personale, mette in risalto il dramma emozionale del personaggio: “Sarebbe potuto rimanere a Volano, anche: se non per l’intera giornata, almeno per qualche ora. […] Di cognome si chiamava Menegatti: Menegatti, Felisatti, Borgatti, qualcosa di simile”. Le due situazioni in cui appare questo segno di punteggiatura servono a chiarire l’intento immediato del personaggio ma, nello stesso tempo inducono l’idea di confusione affettiva, data la sua incapacità di prendere giuste decisioni. Le frasi avrebbero potuto finire prima dei due punti. Quello che segue aggiunge nella prima variante un’informazione di natura argomentativa e nella seconda solo un elenco. Apparentemente, ambedue le formulazioni esplicitano quanto è stato detto anteriormente, ma in realtà complicano l’esposizione lasciando il personaggio nello stesso stato di confusione di prima. Un’altra pausa, creata attraverso questo segno grafico, appare nella descrizione di un posto dove il personaggio vorrebbe andare: “Ma a parte questo: casa privata o osteria, un posto da starci con sufficiente tranquillità e sicurezza, un posto lontano, non importa se per poco, da tutto e da tutti quasi altrettanto quanto una botte sperduta in mezzo alle valli, dov’è mai che avrebbe potuto trovarlo meglio che a Volano?”. I segni di punteggiatura dividono il discorso, lo frammentano. I due punti messi alla fine di un primo e sintetico enunciato nominale conferiscono a quel che segue un carattere di irruzione che non fa altro che isolarlo. La frase situata dopo i due punti, composta di un susseguirsi di sintagmi con funzione sintattico - descrittiva, appare come una forma di mise-en-relief. Questo enunciato non svolge una relazione con quello di prima, in quanto la soluzione adatta viene suggerita da una interrogativa finale: “dov’è mai che avrebbe potuto trovarlo meglio che a Volano?.” Le poche frasi ellittiche che seguono all’interrogazione tradiscono una volta in più lo stato di confusione del personaggio che non riesce a capire se stesso: “Di nuovo quel gusto d’acido in bocca. […] E subito.” Sin dall’inizio il testo acquisisce un tono speciale grazie alla diversità dei tempi usati. Naturalmente oltre ai segni di interpunzione, sono attivi gli altri fenomeni tipici dell’indiretto libero. La presenza del passato del condizionale in proposizioni principali colloca l’azione in una zona incerta, evocando un’azione che l’attante avrebbe potuto fare, ma non l’ha fatta: “Sarebbe potuto rimanere a Volano, […]; […] dov’è mai che avrebbe potuto trovarlo meglio che a Volano?”. Il presente dell’indicativo mette le incertezze del personaggio nell’ambito della generalità di valenza universale: “Chi lo sa; non importa; dov’è mai.” In alternanza con l’imperfetto, i verbi al presente danno al commento un carattere quasi colloquiale. L’avverbio “ecco” messo accanto a un verbo all’imperfetto (“ricominciava”) non fa altro che riportare il discorso in un momento reale, facilitando al lettore di conoscere da vicino le cose vissute dal personaggio.

Alina BACI-POP

236

Il seguente testo preso dallo stesso romanzo ci mette di fronte di nuovo a un discorso indiretto libero staccato e frantumato, messo in rilievo anche dalla fitta punteggiatura:

(2) Stava dunque là, nel frastuono dell’acqua che scendeva a precipizio nella vasca, e tenendo d’occhio il livello che intanto saliva. Pensava alla caccia in valle: a come era prima della guerra, e a come era da supporre che fosse diventata adesso. Prima della guerra – ricordava –, un signore di Ferrara poteva, la domenica, andare a sparare le sue due fucilate dalle parti di Codigoro o di Comacchio essendo sicuro al mille per mille della buona accoglienza e del rispetto generale. Di più: dal punto di vista pratico, dell’organizzazione, tutto risultava accuratamente predisposto – e si capiva che era stato sempre così, da secoli – perché allo stesso signore fosse facile muoversi, stare, rifocillarsi, insomma trovare sul posto qualsiasi cosa di cui avesse bisogno. Ma al giorno d’oggi? A parte che rappresentava già un grosso azzardo, al giorno d’oggi, attraversare le campagne in automobile (tale e quale come nel ’19 e nel ’20 c’era chi si era visto sfondare il parabrise da un pietrone da macero: mani ignote l’avevano scagliato da dietro una siepe), cos’altro c’era da attendersi, a farsi vedere in giro da quelle parti con doppietta a tracolla o meno, se non sguardi torvi, spalle ostinatamente voltate, o addirittura aperti ghigni di sfida? I tempi dei sorrisi, delle scappellate, degli inchini, erano finiti. Per tutti: ex perseguitati politici e razziali compresi. (Idem: 748)

Il passo inizia con la presentazione della situazione espressa dallo scrittore.

Il tempo della esposizione dei fatti è l’imperfetto dell’indicativo, che rappresenta la narrazione dello scrittore. Il passaggio all’indiretto libero si fa in una maniera quasi inavvertita. Il dubbio contenuto dal verbo – pensava – che può introdurre un discorso indiretto attraverso la congiunzione che, viene annullato dall’apparizione di un segno grafico particolare: i due punti. In questo caso si tratta del verbo pensare che regge la preposizione “a”: “Pensava alla caccia in valle: …”, situazione che colloca la frase in discorso indiretto libero. Il personaggio fa una pausa prima di descrivere la caccia, cosa segnalata tramite l’uso dei due punti, scandendo la concatenazione del flusso dei suoi pensieri, per continuare poi con paragoni introdotti dall’avverbio “come”, che lo mandano in un tempo delle rimembranze e della memoria: “a come era prima della guerra, e a come era da supporre che fosse diventata adesso.” In questa sede, i due punti potrebbero sostituire un connettivo – infatti –, la cui mancanza trasforma l’enunciato in un testo più sintetico, che cattura l’attenzione. L’avverbio temporale “adesso” (deittico di prima persona) ci dimostra chiaramente che le parole appartengono al personaggio e non allo scrittore. Se si fosse trattato della semplice narrazione l’autore avrebbe usato “allora” (deittico di terza persona). Nello stesso passo lo scrittore segnala l’uso del discorso indiretto libero tramite le lineette o i trattini, segni di punteggiatura interposti (all’interno della frase), separando i due discorsi,


237

quello narrativo appartenente allo scrittore da quello in indiretto libero che rappresenta la voce del personaggio: “Prima della guerra – ricordava –, un signore di Ferrara poteva, […].” Nel secondo caso dell’uso dei trattini (“– e si capiva che era stato sempre così, da secoli –”), non si può dire con certezza che le parole appartengano allo scrittore, visto che la funzione della congiunzione coordinativa “e” rimane solo quella naturale e non serve da commutatore di piani stilistici. L’interrogativa di fattura nominale (“Ma al giorno d’oggi?”) seguita da una interrogativa complessa all’interno della quale c’è la parentesi, spezzettata anche essa al suo interno dai due punti (“A parte che rappresentava già un grosso azzardo, al giorno d’oggi, attraversare le campagne in automobile tale e quale come nel ’19 e nel ’20 c’era chi si era visto sfondare il parabrise da un pietrone da macero: mani ignote l’avevano scagliato da dietro una siepe), cos’altro c’era da attendersi, […] o addirittura aperti ghigni di sfida?”), mirano a una sintassi specifica al parlato spontaneo e non a quella del testo prosastico propriamente detto. La frase ellittica tronca che mette fine al brano (“Per tutti: ex perseguitati politici e razziali compresi.”) comprima anch’essa l’espressione dando un senso di immediatezza e di semplicità, tratti specifici dello stile bassaniano.

Il seguente testo estratto dal Giardino dei Finzi-Contini (pp. 453-454) evidenzia un uso dei due punti con valenze diverse:

(3) Dunque: le finestre per la precisione erano due. Guardavano entrambe a mezzogiorno, ed erano così alte dal suolo che ad affacciarvisi, con sotto la distesa del parco e coi tetti che si stendevano oltre il limite del parco a perdita d’occhio pareva di farlo dal ponte di un transatlantico. Fra le due finestre un quarto scaffale: lo scaffale dei libri inglesi e francesi. Contro la finestra di sinistra una scrivania tipo ufficio, affiancata dal tavolinetto della portatile da una parte, e, dall’altra, da un quinto scaffale, quello dei libri di letteratura italiana, classici e contemporanei, e delle traduzioni: dal russo, per lo più, Puskin, Gogol, Tolstoi, Dostojevski, Cecov. Per terra un grande tappeto persiano, e al centro della camera, che era lunga ma piuttosto strettina, tre poltrone e una Rècamier, da sdraiarcisi a leggere. Due porte: una d’entrata, in fondo, accanto alla finestra di sinistra, comunicante direttamente con la scala e con l’ascensore, e una a pochi centimetri dall’angolo della stanza opposto e contrario, che dava nel bagno.

Il testo inizia con una congiunzione conclusiva che impone, attraverso il

segno d’interpunzione usato, i due punti, un breve stacco dell’enunciato, assumendosi anche la funzione di evidenziare che la parte che segue ha un’importanza particolare. Questo “dunque” ha paradossalmente anche un valore introduttivo. La parola viene seguita da un intero passo che si incentra sulla descrizione della stanza di Micòl. I due punti potrebbero benissimo tener posto della virgola, che non cambierebbe per niente il significato della frase. Ma la virgola non avrebbe attirato l’attenzione, come fa la pausa imposta dai due punti,

Alina BACI-POP

238

che di certo seguirà un passo importante che deve essere approfondito. Il secondo uso di questo segno di punteggiatura (“Fra le due finestre un quarto scaffale: lo scaffale dei libri inglesi e francesi.”) serve a indurre una sorta di incertezza, sottolineando che ci sono ancora molte cose da scoprire. La ripetizione della parola “scaffale” non fa altro che rendere notevole l’importanza dei libri che si trovano su di esso. Il terzo uso dei due punti lascia l’impressione di un discorso diverso, semplificato (“Due porte: una d’entrata, in fondo, accanto alla finestra di sinistra, comunicante direttamente con la scala e con l’ascensore, e una a pochi centimetri dall’angolo della stanza opposto e contrario, che dava nel bagno”), dato che attira l’attenzione più di quanto lo avrebbe fatto una proposizione enunciativa, del tipo: C’erano due porte…. Attraverso questo segno grafico Bassani semplifica, dunque il linguaggio, nonché attrae l’attenzione del lettore su cose che lui considera importanti.

Ecco un altro testo preso dal racconto Gli ultimi anni di Clelia Trotti (pp.

213-214), in cui i due punti introducono all’interno dell’indiretto libero una frase di particolare importanza per il modo bassaniano di troncare il discorso:

(4) (…) E già che era stata menzionata l’assemblea della Cassa Agricola, perché non ricordare a questo proposito che l’onorevole Bottecchiari, il socialista avvocato Mauro Bottecchiari, il quale fino alla caduta del «governo Badoglio» aveva figurato come facente parte del Consiglio d’Amministrazione della medesima, era stato dimesso a Natale dal carcere di via Piangipane per diretto intervento di lui, Carlo Aretusi? Anche la maestra Trotti, altra socialista, era stata posta in libertà nella stessa occasione, e peccato che adesso non potesse più venire a testimoniare in suo favore. Però l’onorevole Bottecchiari godeva tuttora di ottima salute. E dunque perché mai non si provvedeva immediatamente a convocarlo (gran brava persona, l’onorevole Bottecchiari, leale, al di sopra di ogni meschinità, e appunto per questo anche lui fin dai lontani tempi del ’20, del ’22, ne aveva sempre avuto la massima stima), invitandolo a riferire quanto a sua conoscenza? La verità era che il costume politico odierno risultava dovunque in Italia troppo peggiore di quello di una volta! E rimaneva da dire un’altra verità ancora: che oggi in Carlo Aretusi si sarebbe voluto condannare soprattutto il Reggente della Segreteria Federale fascista di Ferrara, «assurto» a tale carica il giorno successivo all’assassinio del console Bolognesi. Per una ragione come questa, «squisitamente politica», si chiedeva oggi la pelle di Carlo Aretusi. Sennonché un tribunale «serio», un tribunale «regolare», un tribunale che non si fosse lasciato «condizionare dalle passioni di parte», avrebbe subito compreso come la carica di Reggente lui allora l’aveva accettata allo scopo esclusivo di impedire a tanti «facinorosi irresponsabili» di instaurare il regime del terrore. E difatti quale era stato il primo provvedimento che lui aveva preso non appena nominato Reggente se non


239

quello di restituire senza indugio le salme della vittime alle rispettive famiglie?

Il testo scelto sorprende in discorso indiretto libero le valutazioni di Bruno

sulle persone che circondano la sua amica Clelia Trotti. Il fluire dei pensieri si esprime attraverso un susseguirsi di frasi interrogative ed esclamative che ad un certo punto fungono da cornice per future risposte e soluzioni. Questa circostanza viene trasformando il tono inquisitorio della prima parte del testo in uso meditativo. L’uso dei due punti (“E rimaneva da dire un’altra verità ancora: che oggi in Carlo Aretusi si sarebbe voluto condannare soprattutto il Reggente della Segreteria Federale fascista di Ferrara, «assurto» a tale carica il giorno successivo all’assassinio del console Bolognesi.”) mirando alla parola “verità”, trasforma tutto ciò che segue in un aggiunto fondamentale, servendo a dare un rilievo particolare all’intero contenuto, visto che la frase è proiettata in futuro grazie all’impiego del condizionale passato. Il discorso fluisce liberamente per tornare poi alla tonalità dell’inizio, con una forte impronta interrogativa.

I due punti usati nel testo seguente, preso dal racconto Una notte del ’43 (pp.

198-199) introducono una frase esclamativa:

(5) (…) Nessun vero italiano se la sarebbe sentita di approvare un delitto come quello, che tendeva, era chiaro, a imitazione pedissequa della Jugoslavia e della Francia, a far divampare anche da noi gli orrori della guerra partigiana. La distruzione di tutti i valori della civiltà mediterranea e occidentale, insomma il comunismo: ecco il vero traguardo della guerra partigiana! Ché se gli jugoslavi e i francesi, nonostante l’esperienza recente della Spagna, volevano il comunismo, padroni, si tenessero pure il loro Tito e il loro De Gaulle. Agli italiani oggi come oggi si imponeva un obbligo solo: restare compatti e salvare il salvabile .

Questo testo realizzato in discorso indiretto libero riguarda l’opinione

espressa dal personaggio sul Comunismo. I due punti seguono dopo una lunga presentazione del movimento politico, contenuta in frasi espositive e interrogative, brano dal quale abbiamo scelto il seguente frammento: “La distruzione di tutti i valori della civiltà mediterranea e occidentale, insomma il comunismo: ecco il vero traguardo della guerra partigiana!”. La pessimistica conclusione del personaggio acquista una particolare importanza dato che viene collocata dopo la pausa, imposta dai due punti. Il suo carattere esclamativo rafforzato dall’uso dell’avverbio presentativo (“ecco”) dà una speciale espressività al discorso. Il secondo appello allo stesso sistema segnaletico (“Agli italiani oggi come oggi si imponeva un obbligo solo: restare compatti e salvare il salvabile.”) rende importante il carattere esplicativo della frase retta dalla giusta collocazione di due verbi impersonali. A questo punto è la parola “obbligo” che viene esplicitata attraverso una infinitivale

Alina BACI-POP

240

che serve a trasformare l’enunciato in una specie di slogan destinato a destar le anime di tutti gli italiani: “restare compatti e salvare il salvabile.”

Il passo scelto dall’Airone (p. 844) propone due vie diverse che lo scrittore adopera per sfruttare l’uso dei due punti:

(6) D’un tratto ebbe davanti a sė il volto della donna in tailleur scuro che aveva notato, anche lei, giù in sala de pranzo: la sua larga, pallida faccia da ex contadina magari del posto, i suoi grandi occhi opachi, senza sguardo, le sue grosse labbra carnose, cariche di rossetto. Prima che si lasciassero, Bellagamba gli aveva gridato allegramente: «Buon riposo!». Ma a pensarci, che cosa aveva, Bellagamba, per essere tanto allegro? Lo prendeva un po’in giro, è naturale, come si usa fare con chi ha troppo bisogno di te, della tua protezione, e in ispecie con gli ubriachi. Tuttavia non poteva anche darsi che avesse cercato di dirgli a modo suo, da vero ruffiano, che stesse tranquillo, non si desse pensiero, giacché la puttana da mille am-lire, non di più!, con la quale lo aveva visto scambiare occhiate durante tutto il pranzo ci avrebbe pensato lui, Bellagamba Gino, a mandargliela subito di sopra, in camera? Già, già: ecco cosa prometteva Bellagamba, adesso l’aveva capito, con tutto quel suo sogghignare, con tutto quel suo ammiccare, con tutto quel suo insistente, continuo, perpetuo dire e non dire!

Il primo caso in cui appare questo segno grafico divide la frase in due parti

disuguali e che appartengono a due piani narrativi diversi. È lo scrittore quello che realizza la prima parte, come se fosse un’introduzione, mentre la seconda inquadra in discorso indiretto libero l’intervento del personaggio, che dà vita a un ritratto di donna. Questa seconda parte, configurata attraverso gli occhi del personaggio acquisisce un netto valore descrittivo attraverso enumerazioni cumulative in cui si fanno palesi le caratteristiche fisiche della donna che osserva. Il secondo uso dei due punti segnala un testo in discorso diretto collocato nel mezzo dell’indiretto libero: “Prima che si lasciassero, Bellagamba gli aveva gridato allegramente: «Buon riposo!».” L’esclamativa non può fare a meno di sottolineare le parole dette da Bellagamba, a cui il personaggio non trova senso. Poi, tutta una serie di esclamative e interrogative vengono a formulare supposizioni sull’accaduto. In fine si arriva a una specie di soluzione che, ovviamente, viene messa in risalto attraverso i due punti: “Già, già: ecco cosa prometteva Bellagamba, adesso l’aveva capito, con tutto quel suo sogghignare, con tutto quel suo ammiccare, con tutto quel suo insistente, continuo, perpetuo dire e non dire!”. Questa conclusione ha per il personaggio un’importanza particolare in quanto viene accennata dall’uso ripetitivo dell’avverbio – “già” –, che avverte, in un certo senso, della gravità delle nuove cose da scoprire. Tutto attraverso una esclamativa complessa che debutta con l’avverbio presentativo “ecco”, munito di immediata forza persuasiva.


241

Come notato sopra i due punti sono un segno di interpunzione molto espressivo, che più di segnare una pausa, mettono in evidenza una certa parte del discorso cui si vuole dare un rilievo particolare. Infatti, nei testi analizzati questo segno grafico si assume la funzione di specificazione, di illustrare e argomentare, addirittura di chiarire quanto affermato in precedenza. Attraverso queste analisi abbiamo dimostrato l’uso molteplice che veste questo segno grafico all’interno dell’indiretto bassaniano, mica soltanto davanti a un elenco o a un discorso diretto, ovviamente con funzione segmentatrice. Bassani, comunque, rimane un autore che ricorre all’uso dei due punti volentieri, e sempre con opportunità ed efficacia mostrando che la punteggiatura all’interno del processo di elaborazione testuale non svolge un ruolo secondario.

BIBLIOGRAFIA

Bassani, G., “Una notte del ’43”, in Il Romanzo di Ferrara, Milano,

Mondadori, 1991. Bassani, G., “Gli ultimi anni di Clelia Trotti”, in Il Romanzo di Ferrara,

Milano, Mondadori, 1991. Bassani, G., “Il giardino dei Finzi-Contini”, in Il Romanzo di Ferrara,

Milano, Mondadori, 1991. Bassani, G., “L’Airone”, in Il Romanzo di Ferrara, Milano, Mondadori,

1991.

ABSTRACT In achieving indirect speech, a few graphic elements have a very special

function: that of indicating the appearance of some discursive values different from those achieved if the words belonged to narration proper. Some punctuation marks (colon, suspension points, hyphen, dash, parentheses) acquire the function of encoding the written message, immediately indicate the character of the discourses that contain a particular person’s reflection or other people’s reflection.

Key words: free indirect speech, punctuation, personages

OPINII ÎN LINGVISTICA ROMÂNEASCĂ ŞI INTERNAŢIONALĂ CU PRIVIRE LA

NECESARUL NEOLOGIC

Oana BADEA

Format de la cuvintele greceşti „neos” (nou) şi „logos” (cuvânt), termenul neologism a pătruns în limba română prin intermediul limbii franceze şi reprezintă un cuvânt lexical sau gramatical intrat recent în limbă sau creat prin procedee proprii limbii respective, apariţia şi durabilitatea sa fiind condiţionate în principal de uz. Totuşi, conceptul de neologism nu este atât de simplu de analizat, deoarece cercetătorul ar trebui să vadă crearea unui neologism ca pe un proces complex şi durabil, dincolo de o simplă definire a noului. De altfel, nu toate neologismele rămân cu acelaşi statut cu care au intrat în limbă. Unele au o viaţă mai lungă, în timp ce altele au doar un statut trecător. Pe de altă parte, procesul de inovaţie cu care pot fi asociate neologismele este un fenomen cât se poate de normal într-o limbă, ţinând cont de necesitatea fiecărei limbi de a evolua, şi, cum se poate realiza acest lucru mai uşor dacă nu prin îmbogăţirea lexicală?

Neologia, la rândul său, presupune caracteristica unei limbi de înnoire permanentă, fiind definită în diverse moduri. Astfel, Emanuela Dima caracterizează neologia ca pe o „varietate de procedee interne şi externe de îmbogăţire a vocabularului cu cuvinte şi sensuri noi” (Dima 2005: 91), în timp ce Ileana Busuioc conchide faptul că „neologia trebuie să funcţioneze atunci când există necesităţi denominative, adică în cazul vidului terminologic” (Busuioc 2008). Ca urmare, neologia reprezintă totalitatea procedeelor interne, dar mai ales externe, de creare a noilor cuvinte sau termeni, fiind cu precădere denominativă şi extrem de folositoare în cazul limbajelor de specialitate, unde există cazuri de vid terminologic. Se poate face, de asemenea, o distincţie destul de clară între două tipuri de neologie, astfel:

1. neologia primară – în ceea ce priveşte acest tip de neologie, avem de-a face cu o soluţie neologică oferită atât în cazul unui vid conceptual, cât şi în situaţia unui vid terminologic. Cel mai frecvent putem vorbi de neologie în cadrul limbajelor ştiinţifice şi tehnice, mai ales în contextul globalizării. În aceste situaţii, termenii nu există în limba română, aceştia fiind creaţi în limba vorbită în ţara de provenienţă a unor produse, concepte, mărci, etc.

2. neologia traductivă – este, de departe, mai frecventă decât cea primară, deoarece conceptul există deja în limba sursă, iar unitatea nouă este creată în limba ţintă.

Motivele care explică creaţia cuvintelor neologice sunt variate, deşi, în mod

tradiţional, se disting în primul rând atât cauze obiective, care implică o necesitate

OPINII ÎN LINGVISTICA ROMÂNEASCĂ ŞI INTERNAŢIONALĂ CU PRIVIRE LA NECESARUL NEOLOGIC

243

din partea emiţătorului de a comunica anumite fapte sau lucruri până în acel moment indedite, cât şi cauze subiective, fără îndoială mult mai complexe decât primele (Martinet 1993: 60-71). Astfel, neologismele create plecând de la aceste motivaţii bazate pe expresivitate, îndepărtându-se de la o necesitate „reală”, par, în principiu, să întânească o opoziţie mai mare (Goosse, 1971). Cu toate acestea, se pleacă de la motive ca prestigiul sau dorinţa de expresivitate, transformate în discursul scris într-o adevărată expediţie în căutarea unui stil suficient de identificator.

În afară diferenţierea dintre un neologism cu caracter denotativ de unul cu caracter conotativ, în relaţie cu necesităţile creării de noi vocabule, o analiză a creativităţii lexicale trebuie să ţină cont de o serie de domenii, acolo unde acestea se intersectează: cel lingvistic propriu-zis, cel corespunzător activităţilor artistice, cel politic şi pedagogic. Pe de altă parte, Bernard Quemada (1971: 14) se referea la trei grupe de creatori potenţiali de cuvinte neologice: cele „inventatoare”, care dau noi forme unor realităţi noi, cele „transcodificatoare”, care descifrează mesaje aparţinând unor limbi străine sau unor registre ale limbii diferite de cele standard, şi, cele „informative”, printre acestea ocupând un loc privilegiat cuvintele întâlnite în presă şi utilizate pentru a realiza noi denominări. În acest sens, se poate stabili o relaţie de complicitate, doar limitându-ne la relaţia dintre emiţător, care include mesajul său în paginile unui ziar, şi un receptor virtual (care caută în afară de informaţii şi interpretarea unor fapte). În afară de utilizarea surselor literare, care presupun un stil definit, nu trebuie omsă şi dorinţa de apropiere de un grup specific de cititori; vom lua în considerare, de exemplu, noile generaţii care preferă folosirea cuvintelor cu grad ridicat de expresivitate şi cu un grad nu foarte îndepărtat de mediul sociocultural al receptorului, printre care şi cele de origine străină. Această relaţie de complicitate este importantă, deoarece nu trebuie să uităm că un termen nou trebuie să se adapteze la comunitatea respectivă de vorbitori, pentru a-şi asigura supravieţuirea în discurs.

Este evident interesul ridicat de studiul neologismelor, justificat, fără îndoială, printr-o necesitate continuă a tuturor de a ne confrunta cu o realitate compleşitoare prin schimările sale. Înainte de a lua o decizie importantă privind delimitarea caracteristicii de sporadic versus durabil, trebuie să facem referire la importanţa timpului, care poate ajunge să consolideze un termen care la început reprezenta numai o creaţie individuală, fără un succes previzibil. Astfel, supravieţuirea unui neologism ca parte integrantă a unei limbi îşi găseşte justificarea numai într-o dimensiune istorică, într-un interval anume de timp. Acesta este un prim criteriu pentru identificarea sa, dat fiind faptul că timpul este cel care dă vocabularului independenţă şi autonomie, atât semantică sau formală, cât şi funcţională, caracteristici date de frecvenţa uzului şi, ulterior, de introducerea cuvântului neologic în dicţionarele limbii.

Cu toate acestea, prezenţa unui număr important de cuvinte arhaice în dicţionarele de limbă generală, împreună cu preocuparea lingviştilor de a evita, în limita posibilităţilor, adoptarea excesivă de neologisme, sau, cel puţin de a înfrâna expansiunea dăunătoare a acestora, reprezintă modalităţi de acţiune care au fost

Oana BADEA

244

luate în considerare în nenumărate ocazii. În general, o atitudine puristă vizavi de neologisme se poate adopta atunci când termenul neologic este considerat un „barbarism”, uzul său putând afecta vitalitatea sa lingvistică şi chiar identitatea unei limbi.

Manuel Seco (1995: 69) se referea la consecinţele negative aduse de o atitudine exclusiv puristă, şi anume preocuparea excesivă de a obstrucţiona înregistrarea neologismelor în dicţionare, fără a aştepta o confirmare sau o infirmare a necesităţii adoptării sale conform frecvenţei în uz. Din altă perspectivă, se poate afirma că anumiţi termeni care au figurat cândva în dicţionare cuprinzând, mai mult sau mai puţin, elemente neologice, pot fi priviţi dintr-o perspectivă circumstanţială, mai ales dacă nu s-au mai înregistrat noi contexte de uz de la ultima atestare în dicţionare, dar după o perioadă de timp mai mare, uzul acestora a fost revitalizat, surprinzându-i astfel chiar şi pe cei mai puţin optimişti. Nu trebuie uitat, de asemenea, faptul că o creaţie neologică prin recurgerea la anumite resurse lexicale folosite intens în cadrul discursului poate da naştere la formaţiuni conisderate nedurabile, care evoluează de la o derivaţie neologică iniţială până la o formaţie lexicalizată fără o motivaţie anume, şi prin urmare nu ar trebui marginalizaţi termenii văzuţi iniţial ca având un caracter efemer. Timpul va fi cel care va da un ultim verdict în acest caz.

Cu toate acestea, chiar dacă s-ar putea stabili anumite condiţii considerate mai adecvate pentru introducerea neologismelor, care să garanteze, de asemenea, şi supravieţuirea acestora, tot nu s-ar putea justifica utilizarea multor neologisme considerate „barbarisme”. O posibilă explicaţie ar fi aceea că noile generaţii sunt mai predispuse la achiziţionarea unei inovaţii lexicale şi, ceea ce este încă şi mai important, la difuzarea sa ulterioară, iar, ca urmare, consolidarea uzului unui neologism este dată de comunitatea de vorbitori. În acest sens, ar trebui să se insiste asupra necesităţii de a determina caracterul unui termen de noutate şi dintr-o altă perspectivă, nu numai cea lingvistică, şi anume din perspectiva celor implicaţi în procesul de comunicare (Lüdi 1983: 118). Nu trebuie să uităm, însă, că tendinţa neologică poate fi privită în acelaşi timp atât ca un element pozitiv cât şi ca unul negativ pentru o anumită limbă. Neologia este şi bună şi rea, în acelaşi timp. Bună, deoarece ea arată faptul că o limbă este capabilă de a se adapta la condiţii noi, că nu este pierdută într-un soi de perfecţiune, contrară chiar şi vieţii înseşi. Rea, pentru că poate rupe echilibrul care stă la baza unui sistem, deoarece obligă atât locutorul cât şi auditorul să se adapteze fără întrerupere pentru eficientizarea comunicării (Goosse 1975: 69).

În ceea ce priveşte importanţa elementului general la care ne-am referit până acum, rolul jucat de durata de viaţă a unui neologism nu este mai important decât acela al altor motive efectiv intralingvistice. De asemenea, limbajul argotic nu afectează decât forma colaterală a sistemului, deşi există aşa-numitul „agent mediator” sub forma mijloacelor de informare în masă, „vinovate” de cele mai multe ori de generalizarea unor obiceiuri proprii limbajului tehnocratic, care poate răspândi ceea ce la început avea numai un caracter marginal. Tocmai atunci când se neagă autonomia sa, se poate vorbi de adevărata influenţă a generaţiilor. Datorită


245

caracterului său eterogen, un neologism se bazează pe o noutate obiectivă (se crează un nou semnificant sau un nou sens), o noutate „socială”, care intră în relaţie cu gradul de acceptare de către masa socială şi o noutate bazată pe relaţiile modificate din sistem, ca rezultat al introducerii noului termen. În acelaşi mod în care utilizarea procedeelor facultative de formare a noilor termeni contribuie la menţinerea sistemului limbii, împreună cu o garanţie a mobilităţii, şi neologia presupune o folosire concomitentă şi a codului, dar şi a subversiunii, o recunoaştere de către normă, o creativitate guvernată de reguli, precum şi o creativitate care schimbă regulile. Cu toate acestea, această presupusă „transgresiune” nu se reflectă şi în marcarea grafică din domeniul presei. În acest sens, centrându-se pe studiul neologismelor, Maria Teresa Cabré ajungea la o serie de concluzii, după cum urmează: în general, procentajul neologismleor neînregistrate este mult mai ridicat decât cel al neologismelor înregistrate în dicţionare; în ceea ce priveşte sistemul de marcare a neologismelor în presa scrisă, nici italicele, nici ghilimelele şi nici boldarea acestora nu reprezintă procedee cu advărat productive (1990: 84).

Tipic pentru neologie este introducerea unor cuvinte noi, în timp ce termenilor deja exsitenţi în sistemul limbii li se pot atribui noi sensuri. Pe de altă parte, neologismele reprezintă acele unităţi de creaţie nouă, atât prin mijloace interne cât şi externe. Este vorba, de fapt, despre opoziţia dintre proces şi produs: neologismele sunt unităţi lexicale noi, în timp ce neologia postulează un sistem, un ansamblu de reguli şi de condiţii, favorizând creaţia şi utilizarea acelor unităţi lexicale noi (Bastuji 1974 : 6). De cele mai multe ori, termenul neologic ia naştere în limba vorbită, comună, pentru ca mai apoi să fie încorporat şi în limba scrisă, literară, deoarece uzul generalizează ceea ce la început a reprezentat numai un act individual de creaţie, în virtutea faptului că, la un moment dat, orice vorbitor simte nevoia de a crea cuvinte noi, chiar dacă acesta din urmă posedă sau nu cunoştinţele adecvate despre mecanismele de formare a noilor cuvinte. Aşa cum afirma şi Deroy (1971: 7-8), această inovaţie individuală poate să nu aibă repercusiuni asupra celorlalţi vorbitori. Dar poate fi reprodusă fie printr-un cuvânt mai simplu, fie printr-un termen mai complex, în funcţie de cultura vorbitorului sau cea a ascultătorului, de diferenţele de gust sau situaţii sau chiar de vârstă.

Julio Fernández-Sevilla (1982: 13-14) se referă la o serie de criterii de care trebuie ţinut cont atunci când dorim să constatăm dacă un cuvânt s-a generalizat sau nu. Astfel, în cazul termenilor de origine străină este necesar să vedem dacă s-au adaptat la grafia şi fonetica limbii receptoare. În ceea ce priveşte morfosintaxa, nu trebuie omis faptul că termenul creat poate funcţiona ca bază pentru formarea de noi cuvinte derivate. În al treilea rând, din punct de vedere semantic, trebuie verificat dacă noul termen este polisemantic, dacă poate dezvolta noi sensuri. În acest sens, se poate afirma că un element nou, deşi nu foarte răspândit printre vorbitori, ar putea fi considerat o creaţie neologică efemeră. Cu toate acestea, atunci când termenul s-a adaptat sistemului lingvistic al limbii, sau baza sa a permis unirea cu anumte elemente consitutive, fără a uita aici frecvenţa din uz, acesta se „deneologizează”. În acest sens, la momentul studierii neologismului, trebuie avut în vedere criteriul multidimensional, deoarece se poate vorbi de

Oana BADEA

246

pierderea caracterului de noutate din diverse perspective. María Teresa Cabré (1993: 445) menţionează o serie de parametrii diferiţi care nu se exclud reciproc, propuşi pentru a determina caracterul neologic al unui termen, după cum urmează:

a) diacronia: un cuvânt este neologic dacă a apărut recent; b) lexicografia: un cuvânt este neologic dacă nu apare în dicţionare; c) instabilitatea sistematică: un cuvânt este neologic dacă prezintă semne de

instabilitate formală (morfologice, grafice, fonetice) sau semantică; d) psihologia: un cuvânt este neologic dacă vorbitorii îl percep ca pe o

entitate nouă. Ar trebui, astfel, să vorbim despre noutate dintr-un punct de vedere obiectiv,

acordând atenţie apariţiei în sistem a unui nou semnficiant sau semnificat, dar, de asemenea, şi din punct de vedere social, pentru a ţine cont de nivelul de acceptare a termenului creat sau de relaţiile modificate în sistemul lexical datorită creării neologismului şi de folosirea sa de către comunitatea de vorbitori. Atunci când se încearcă o clasificare a diverselor procedee de formare a cuvintelor neologice, trebuie ţinut cont în primul rând de parametrii lingvistici, distingându-se aspectele semantice şi formale, proprii cuvintelor împrumutate, adaptate sau nu la sistemul limbii. Trebuie, totuşi, clarificat faptul că anumite procedee, cum ar fi formaţiile onomatopeice sau truncherea nu prezintă o vitalitate atât de mare precum este de aşteptat, datorită caracterului acestora de creaţii spontane, îndepărtată de lexicalizarea termenlui, în ciuda expresivităţii lor previzibile.

Concluzii Cuvintele sunt acelea care dau culoare unei limbi. Acestea fac parte din

vocabularul unei limbi, mereu în schimbare, îmbogăţindu-se permanent cu noi vocabule, de cele mai multe ori adaptate la sistemul limbii receptoare, în cazul de faţă româna. Cert este că nu ne putem împotrivi unei evoluţii naturale a limbii, cu atât mai mult cu cât societatea românească este într-o continuă expansiune atât pe plan economic, cât şi pe plan social şi cultural. Reprezintă o consecinţă firească a globalizării existenţa unor legături între ţara noastră şi alte ţări europene (şi nu numai. Adoptarea de neologisme nu a însemnat pierderea identităţii sau purităţii limbii, ci a dus la un curs firesc al fiecărei limbi, şi anume evoluţia sa. Totuşi, trebuie precizat faptul că nu trebuie să existe exagerări în ceea ce priveşte folosirea noilor termeni. Fiecare vorbitor trebuie să fie capabil să selecteze numai acele cuvinte care nu au un corespondent în limba română sau care reflectă mai bine ceea ce acesta are de comunicat. Terminologiile din limbajele specializate sunt cele mai afectate de pătrunderea masivă de termeni specializaţi noi. În ceea ce-i priveşte pe aceştia din urmă, lingviştii s-au arătat mai îngăduitori cu asimilarea lor în limbă, acceptându-se faptul că noile descoperiri tehnologice nu sunt de origine românească, ci doar împrumutate. Dar, orice neologism are viaţa sa: se naşte şi moare; numai vorbitorii sunt cei ce vor decide soarta cuvintelor nou intrate în limbă, cu măsură şi inteligenţă.


247

BIBLIOGRAFIE Avram, Mioara, „Consideraţii asupra dinamicii limbii române actuale”, în Analele

Colocviului Aspecte ale dinamicii limbii române actuale, Bucureşti, Editura Universităţii din Bucureşti, 2003. (Avram 2003)

Avram, Mioara, Anglicismele în limba română actuală, Bucureşti, Editura Academiei Române, 1997. (Avram 1997)

Bastuji, Jacqueline, „Aspects de la néologie sémantique”, Langages, 36, pp. 6-19, 1974. (Bastuji 1974)

Bourney, Pierre, Les langues internationales, Paris, P.U.F., 1962. (Bourney 1962) Cabré, Maria Teresa, „La néologie dans la presse catalane. Premieres données d’un

observatoire de néologie”, La Banque des Mots, pp. 75-84, 1990. (Cabré 1990)

Cabré, Maria Teresa, La terminología. Teoría, metodología, aplicaciones, Barcelona, Antártidal Empúries, 1993. (Cabré 1993)

Ciobanu, Georgeta, „Dinamica adaptării elementului englez în limba română”, Studii de gramatică şi de formare a cuvintelor, Bucureşti, Editura Academiei Române, 2006. (Ciobanu 2006)

Constantinescu, Ileana, Romgleza şi lupta pentru o „balanţă lingvistică” echilibrată, Bucureşti, MILENA PRESS, 2006. (Constantinescu 2006)

Deroy, Louis, „Néologie et néologismes: essai de typologie géneral" La Banque des Mots,1, pp. 5-12, 1971. (Deroy 1971)

Dima, Manuela, „Probleme ale neologiei traductive (cu privire specială asupra terminologiei informatice recente)”, SCL, LVI, nr. 1-2, p. 91-100, Bucureşti, 2005. (Dima 2005)

Druţă, Inga, „Atitudini faţă de împrumuturi în istoria limbii române literare”, SCL, LVI, nr. 1-2, p. 125-131, Bucureşti, 2005. (Druţă 2005)

Fernández-Sevilla, Julio, Neología y neologismo en español contemporáneo, Granada, Universidad, 1982. (Fernández-Sevilla 1982)

Goosse, André, „De l’accueil au refus”, La Banque des Mots, l, pp. 37-44, 1971. (Goosse 1971)

Goosse, André, La néologie franraise al.ljourd' hui. Observations et réflexions, París, 1975. (Goosse 1975)

Lüdi, Georges, „Aspects énonciatifs et fonctionnels de la néologie lexicale”, Actes du Colloque sur la Néologie et la Formation des Mots, TRANEL, 5, pp. 105-130, 1983. (Lüdi 1983)

Martinet, André, Función y dinámica de las lenguas, Madrid, Gredos, 1993. (Martinet 1993)

Quemada, Bernard, „Para una política de la neología”, EA, 20, pp. 12-17, 1971. (Quemada 1971)

Seco, Manuel, „Lexicografía del español en el fin de siglo”, Donaire, 4, pp. 67-75, 1995. (Seco 1995)

Oana BADEA

248

ABSTRACT There are both objective factors (of a linguistic nature) and subjective ones

(of a socio-cultural nature) in adopting a neologism. Nevertheless, the presence of an important number of archaic words in general language dictionaries, together with the linguists’ preoccupation with avoiding, within limits, the excessive adoption of neologisms, or, at least, with curbing their harmful expansion, represent means of action that have been taken into consideration on numerous occasions.

Key words: neology, primary neology, traductive neology

MODALITATEA EPISTEMICĂ ÎN POSTMODERNISM (POEZIA MARIANEI MARIN)*

Irina Janina BONCEA

1. Repere teoretice ale modalităţii epistemice Problematica modalităţii a suscitat în lingvistica clasică şi modernă o

complexitate de interpretări menite să surprindă atât esenţa sistemului modal al unei limbi, cât şi variantele de intrepretare contextuală a unui element modal.

Orice tentativă de abordare teoretică a modalităţii se loveşte de obstacolele generate atât de comportamentul contextual inconsecvent al purtătorilor de valoare modală, cât mai ales de complexitatea semantică a acestei categorii gramaticale. Astfel, modalitatea a devenit „un labirint, în care fiecare lingvist încearcă să găsească un drum, dar, din păcate, de cele mai multe ori nu-şi dă seama că a nimerit într-o fundătură” (Jongaboer 1985: 14).

Încercarea de a „ţintui” între bariere teoretice multitudinea sensurilor modale este greu de conceput şi de realizat în condiţiile în care limba, ca organ viu şi aflat în perpetuă dezvoltare, impune într-un ritm ameţitor noi variante de uz şi de înţeles verbelor modale, înlocuind sensuri consacrate cu variante semantice noi, care se insinuează, înlocuiesc sau îmbogăţesc treptat sensurile deja cunoscute.

O altă sursă de dificultate în definirea modalităţii o constituie legăturile indisolubile pe care aceasta le are cu disciplinele nelingvistice şi, chiar în interiorul domeniului lingvisticii, cu diverse categorii gramaticale. Acest fapt conduce la o diversificare a plajei de sensuri, accepţiuni şi înţelegeri ale modalităţii ca făcând parte din sistemul complex al gândirii umane prin raportare la realitatea complexă a existenţei.

Încercarea de definire a modalităţii are în vedere descifrarea relaţiei dintre mod → modal → modalizator → modalitate şi identificarea, contrastarea şi clasificarea valenţelor modalităţii.

DSL (2001: 321) identifică originea modalităţii în tradiţia logicienilor, pentru care „exprimă cum (în ce mod) este adevărată/falsă o propoziţie, dacă este adevărată în mod necesar sau în mod posibil”. Tot Dicţionarul de Ştiinţe ale Limbii defineşte modul ca „o categorie gramaticală specifică verbului exprimând, prin forma verbului sau printr-o construcţie perifrastică în care vorbitorul apreciază acţiunea sau starea, fie ca sigură, fie ca posibilă, realizabilă în funcţie de satisfacerea unei condiţii sau dorită, incertă, ireală (...). În engleză, unde nu există o variaţie modală marcată afixal, verbele modale prezintă un grad mai înalt de gramaticalizare” (2001: 319).

Într-o cercetare a originii modalităţii iese la iveală faptul că logicii aristotelice îi revine meritul de a fi diferenţiat propoziţiile asertive (de simplă constatare, evocare, a unui fapt) de propoziţiile modale. Logica lui Aristotel, bazată în mod esenţial pe antologie şi demonstraţie silogistică, se găseşte la baza logicii

Irina Janina BONCEA

250

moderne; ea fundamentează logica modală (Tuţescu 2005: 8) şi deosebeşte pentru prima dată propoziţia afirmativă de propoziţia modală, cea din urmă caracterizându-se prin prezenţa unui verb care poartă aserţiunea (afirmativă sau negativă) şi care este însoţit de un exponent modal, cum ar fi un adverb modal sau o locuţiune modală (Tuţescu 2005: 9).

Totodată, noţiunile de necesitate şi posibilitate din logica clasică pot fi privite în mod absolut, în raport cu toate lumile posibile (necesitate şi posibilitate alethică) sau prin raportare la ceea ce este cunoscut sau crezut de locutor, în raport cu experienţa, adevărul empiric şi momentul istoric al comunicării (modalităţii nealethice) (DSL 2001: 321).

Aristotel, apoi Kant, numeau apodictice propoziţiile modale modalizate de necesar şi imposibil şi problematice pe cele modalizate de posibil şi contingent.

Explicitarea oricărei comunicări se compune din DICTUM şi MODUS şi, conform lui Bally, „fraza este forma cea mai simplă de comunicare a gândirii, gândirea înseamnă să reacţionezi la o reprezentare constatând-o, apreciind-o sau dorind-o, deci înseamnă să judeci că un lucru este sau nu este, să estimezi dacă este dezirabil sau indezirabil sau să îţi doreşti ca el să fie sau să nu fie” (Bally 1965: 35).

Pentru lingvistica franceză, modalitatea exprimă poziţia vorbitorului în actul de verbalizare în relaţie cu el însuşi, cu ascultătorul şi cu conţinutul comunicării. Modalitatea devine, deci, o reţea complexă de relaţii şi condiţionări ale celor trei actanţi ai modalităţii: vorbitorul – ascultătorul- conţinutul comunicării.

În 1978, Lieb deosebeşte în interiorul clasei verbelor modale două tipuri de modalitate: cea cu sensuri atitudinale, care exprimă o atitudine volitivă, şi cea cu sensuri non-atitudinale, care nu face referire la atitudini, ci la abilitate, capacitate, etc. (1978: 563). Palmer propune un an mai târziu (1979) clasificarea în: modalitate deontică, epistemică şi dinamică, cea dinamică corespunzând sensului nonatitudinal al lui Lieb.

Tuţescu (2005: 9) numeşte modală o propoziţie în care verbul care poartă înţelesul (l’assertion) – afirmativ sau negativ – este determinat (modifié) de un adverb modal sau de o locuţiune modală, cele patru moduri clasice de exprimare a propoziţiilor modale fiind necesarul, imposibilul şi contingentul.

Downing şi Locke (1992: 382) consideră modalitatea „o categorie semantică care acoperă noţiuni ca posibilitatea, probabilitatea, necesitatea, voinţa, obligaţia şi permisiunea, la care adaugă noţiunile de îndoială, dorinţă, regret şi noţiunea temporală de uzualitate (usuality)”.

De Haan (2005: 12) înţelege prin mod categoria verbală morfologică care exprimă valoarea modală a propoziţiei, deci expresia gramaticalizată a modalităţii, devenind o categorie obligatorie în limbile care au mod.

Palmer (1988, 1990) notează că modalitatea este preocupată cu opiniile şi atitudinile noastre în relaţie cu lumea din jur şi cu noi înşine. Tot Palmer notează diferenţa dintre termenul modal, care se referă la comportamentul şi proprietăţile morfo-sintactice ale unei clase lexicale şi modalitate, care surprinde înţelesurile şi internaţionalitatea cuvintelor.

MODALITATEA EPISTEMICĂ ÎN POSTMODERNISM (POEZIA MARIANEI MARIN)

251

Palmer (2001) adoptă distincţia dintre modal, non-modal şi declarativ, non-declarativ, folosind termenii realis şi irealis din accepţiunea lui Mithun (1999: 173) care defineşte realis ca portretizarea situaţiilor reale ca o percepţie directă, nemijlocită, în timp ce irrealis portretizează situaţiile ca aparţinând domeniului gândirii cognoscibile doar prin intermediul imaginaţiei. Marcatorii epistemici se folosesc pentru a indica posibilitatea sau necesitatea unor informaţii, inferenţa sau alte procese de gândire implicate în concluzionarea cuprinsă într-o propoziţie. Un efect al folosirii unui element modal epistemic poate fi slăbirea angajamentului vorbitorului în adevărul celor spuse.

Hacquard (2000: 11) discută relaţia dintre sisteme in temeni de inter-relaţionare continuă şi puncteză ca prim scop al modalităţii pe acela de a introduce ideea de posibilitate şi necesitate, de a transmite informatii dincolo de fapte direct observabile invocând noţiunea de lumi posibile după Kripke (1963), Lewis (1973), Kratzer (1981, 1991). Modalitatea epistemică, astfel, cuantifică de-a curmezişul toate lumile posibile, asemănătoare dar diferite în acelaşi timp, permiţându-ne să vorbim despre situaţii lipsite de factualitate dar încărcate de posibilitate. Lumea reală, desigur, poate fi una din multitudinea de lumi posibile, numite de ea accesibile, într-o relaţie de accesibilitate, care relationează lumea de evaluare sau o lume matriceală cu un set de lumi posibile în care anumite afirmaţii sunt adevărate. Astfel, modalitatea epistemică este explicată ca relaţia dintre un set de lumi compatibile cu ceea ce noi cunoaştem din lumea de evaluare. Astfel, o afirmaţie poate fi valabilă într-una din multele lumi posibile care nu este neapărat şi lumea reală.

2. Modalitatea epistemică în postmodernismul Marianei Marin Postmodernismul, ca termen asociat esteticii perioadei postmoderne, se

defineşte ca o dislocaţie survenită în conştiinţa umanităţii, dar şi ca o regândire a întregii paradigme culturale asociate momentului cheie în care complexul modern de idei şi teorii devine nefuncţional în contextul noilor condiţii ştiinţifice, istorice, sociale etc. Drept consecinţă, se conturează o nouă atitudine antiraţionalistă asociată respingerii oricărei încercări de sintetizare, o data cu dezvoltarea exacerbată a preferinţei pentru fragmentarism.

Preocuparea primordială este de acum nu aceea de a construi lumi într-un mod estetic, ci de a deconstrui modelele anterior consacrate într-o înfrigurată căutare a sensului în nonsens, a realităţii în lumi imaginare, a certitudinii înt-un univers al dubiului sau al lumilor paralele. Instanţa epistemică devine, deci, pentru poetul postmodern, un modus vivendi prin care se poate sustrage realităţii palpabile într-o lume onirică, un univers al tuturor posibilităţilor şi în care fantezia trebuie asumată ca o nouă realitate.

În volumele Un război de 100 de ani (1981), Cinci (volum colectiv: 1982), Aripa secretă (1986), Mariana Marin propune un discurs extrem de familiar cititorului interesat de altceva decat de disoluţia eului şi de deconstructivismul haotic al postmodernismului extrem.

Irina Janina BONCEA

252

Ca orice scriitor postmodern, şi ea pare a trăi apăsată de povara zestrei predecesorilor săi literari, pare conştientă că totul a fost deja scris, iar scopul său estetic devine jocul cu acele fragmente în care găseşte o semantică nouă, le reinventează pentru a se mula propriei sensibilităţi.

Realităţile sunt rescrise în sensul regâdirii acelui „raport dintre instanţa textului şi instanţa lectorială (ca un) raport de substituire prin care acţiune poetică se deplasează definitiv spre receptor”( Mincu 1999: 304). Relaţia se sudează până la topirea unuia în celălalt, iar perspective auctorială nu se mai deosebeşte de cea a cititorului:

Te ţin de mână atât de strâns nu pentru că te-aş putea pierde. Nu ai unde merge. Nimeni nu călătoreşte, cititorule! Numai trupul-un ochi vast Numai trupul - privit de un ochi fix. Numai trupul - înghiţit de o gură vede.

(Sângeroşii utopişti, 1981: 5)

Poetul postmodern constată că nu poate trăi altundeva decât pe teritoriul livrescului. Aceasta este doar una din multele lumi posibile pe care şi le imaginează, dar spre ea se îndreaptă cu predilecţie în Apel în sala de disecţie:

Te trezeşti cu toate organele alături. Priveşti, dar nu se întâmplă nimic. E o casă fără oglinzi - ţi se spune.

(Apel în sala de disecţie, 1981: 16) Generarea acestei lumi artificiale ca lume posibilă este însoţită de un

puternic sentiment de alienare a spiritului faţă de propriul trup, încât declanşarea fantasmei este generată din exterior (,,ţi se spune”).

În felul acesta, barierele culturale şi temporale, diversele manifestări artistice sunt anulate, topindu-se într-un text generator de noi lumi tributare trecutului, dar totuşi noi. Literatura dispare ca trăire sau creaţie, devenind o punere în scenă, lipsita de tragism sau de inocenţă, de către poetul perfect cunoscător al materialele şi tehnicile de lucru. Poezia depăşeşte astfel stadiul de experiment, devenind experienţă:

Auzi: nu, sufletele noastre nu pot fi salvate dar cea mai bolnavă, cea mai murdară, cea mai şireată, cea mai veselă amintire e mai adevărată decât războiul de o sută de ani.


253

Îţi spui: pe o vreme ploioasă nu se poate muri atât de uşor... (Apel în sala de disecţie, 1981: 16)

Ipostaza epistemică aici reproduce un exerciţiu de persuasiune combinând valorile de certitudine epistemică ale unui prezent autoimpus (,,Îţi spui”) cu imposibilitatea schimbării trecutului (,,sufletele noastre nu pot fi salvate”).

Atitudinea epistemică califică afirmaţii, afirmă ceea ce se ştie, indică ce rezultate se pot aştepta într-o anumită situaţie şi pentru a discuta posibilităţi alternative (Thomson 2000: 43). Totodată, ea se conturează ca definind evaluările şi judecăţile scriitorului asupra cunoaşterii pe care se bazează o afirmaţie. Altfel spus, modalitatea epistemică se referă la modul în care poeta îşi comunică îndoielile, certitudinile, părerile în legătură cu valoarea de adevăr a lumii pe care o cunoaşte sau o percepe în jur:

Vrei să treci mai departe dar posibila ta moarte îţi sare în faţă cu un pântec

greoi (…)

Tu ştii că zăpada nu poate salva un război de o sută de ani. (Apel în sala de disecţie, 1981: 16)

Astfel, modalitatea prezintă statutul unei relaţii cu realitatea, în timp ce un

context non-modal tratează un proces ca realitate, deoarece doar modalitatea proiectează atitudinea şi intervenţia poetică în conţinutul propoziţiei.

Una dintre trăsăturile care conferă unicitate limbajului omenesc este ceea ce Hocket numeste displacement („transfer, dislocare”) (1968: 32) şi surprinde capacitatea de a transmite mesaje care depăşesc sfera timpului şi spaţiului strict existenţial prin intermediul categoriei gramaticale a timpului, care plasează evenimentele într-un continuum temporal:

De aici nu-mi mai amintesc nimic. Privesc decăderea familiei şi scot ţipete mici pentru posterioritate Ehei, viclenia cântăreţului orb! când îţi întinde o mână/ai putea lumina o sută de ani, în plină iarnă a spiritului.

(Viclenia cântăreţului orb, 1981: 20)

Rezerva asumării adevărului celor spuse se face permanent prin raportarea la spusele altcuiva, ca şi cum poeta ar fi un străin în propria lume pe care altcineva o compune din cuvinte. Charadeau (1992) propune ca modalitatea să fie analizată prin legătura ei cu teoria enunţării, deoarece ea fixează poziţia locutorului în actul enunţării, poziţie raportată la sine însuşi, la interlocutor şi la conţinutul comunicării. Poezia postmodernă, însă, adoptă o atitudine de detaşare, de

Irina Janina BONCEA

254

neasumare a realităţii, ca şi cum stabilirea unei relaţii cu cititorul nu ar reprezenta un obiectiv firesc, iar lumile ipotetice ar prelua controlul:

Aş vrea să fiu moartă, mi-a spus. Să fii moartă. Statuia celebră mă privea cu un ochi aidoma

ochiului meu. (Naraţiune, 1981: 15)

Uneori vocea poetică devine neutră, lipsită de ecou, aproape absentă, ca şi

cum ar depăna un discurs neasumat, negat prin lipsa totală de implicare sau de adeziune la cele rostite. Această ,,retorică a gravităţii” (Mincu 1999: 305) anunţă, de fapt, o nouă paradigmă a vocii auctoriale.

În ciuda acestei îndepărtări de palpabilul realului ,,cititorul nu mai e singur, nu mai este abandonat în faţa instanţei transcendente a discursului, mai exact a textului (...) Nimic nu se mai interpune între lectorul tot mai important (care, de acum ştie tot) şi autorul aproape impersonal.” (Mincu 1999: 304).

Ca urmare a acestei implicări tacite, nici cititorul de literatură postmodernă nu işi mai poate asuma statutul de ingenuu, deoarece receptarea poeziei de o asemenea factură solicită o anumită competenţă literară, capabilă să recunoască autoreferenţialitatea, moştenirile literare materializate în citate, trimiteri, leitmotive etc. Un anume tip de sensibilitate se cere în receptarea acestei noi propuneri de a trăi, iar conexiunea trebuie să se facă prin contopire.

Cele două operaţii de codificare-decodificare, şi anume experienţa lecturii şi cea a scrisului, au drept rezultat îndepărtarea de real şi alunecarea într-o textualitate a dubiului, a contururilor fade, unde orice răbufnire a realului este aproape imediat sufocată sub „maldărul de texte îngălbenite” şi, mai ales, înlocuită cu descrierea obiectelor componente ale lumii nou-imaginate printr-un ,,salt mortal în ficţiune”. Scopul în sine al experienţei nu este, deci, cunoaşterea epistemică, ci, dimpotrivă, trăirea, plutirea într-o pseudo-realitate a dubiului. Atât de puternică este simţirea în acest univers, încât el se animă uneori în aşa măsură, încât devine mai viu şi mai vibrant decât însăşi realitatea:

Într-o zi, tânărul prozator ne-a descris o provincie imposibilă. plini de entuziasm, prietenii toţi au plecat

într-acolo. (Viclenia cântăreţului orb, 1981: 20)

Totodată, sufletul se revigorează cu prilejul alunecării spre o fantezie a

angoaselor existenţiale, care neagă realitatea palpabilă şi transformă în potenţială realitate o lume modelată din cuvinte:

Cuvintele îşi arată colţii.


255

(…) Le sperie gândul de ce-ai putea spune dacă ai avea lâgă tine un restaurator de mici suferinţe şi o fustă înflorată. (…) Vai, fericit este şoarecele: singura lui spaimă e cuşca… (...) Vai, fericit sunt eu, şoarecele: singura mea spaimă e cuşca…

(Fericit, 1981: 22)

Singurele certitudini pe care le cunoaşte această lume sunt tot plăsmuiri ale fanteziei instanţiate de personaje ale căror aptitudini depăşesc sfera realului, cum ar fi pasărea care intră pe fereastră cu oraş cu tot, anunţând:

Vor veni zăpezile,

Sigur vor veni zăpezile. O scurtă epocă glacială

pentru această stare solzoasă în care te zbaţi. (Fericit, 1981: 22)

Acceptarea imuabilităţii sentenţiale a realităţii se realizează într-un mod ludic, poeta persiflând încă o dată atitudinea de asumare a certitudinii:

Dar nimic nu i se mai poate întâmpla celui care îşi cunoaşte pe de rost numărul degetelor, cântecele, spaimele, capcanele, umilinţele, cântecele…

(Colecţionara, 1981: 31)

Instanţa de cunoaştere supremă este, deci, individul, iar el judecă ce este real şi ce nu în funcţie de propriile trăiri, amintiri, angoase şi bucurii. Echilibrul celui aflat în deplină stăpânire a acestor experienţe nu poate fi zguduit, realitatea sa e prea puternică pentru a mai cunoaşte lumi ipotetice, deoarece izvorul creativităţii lui este secătuit.

Un soi de refulare în lumi ipotetice regăseşte poeta fugind de realitatea urâtă a unui lumi care nu o înţelege,

o realitate doldora, care începe şi sfârşeşte într-o gară de câmpie unde oameni urâţi şi negricioşi te privesc cu ciudă, pentru că ai studii

Irina Janina BONCEA

256

şi eşti trăsnită şi şuie… (Dăscăliţa, 1981: 49)

În lumea paralelă, ea îşi poate crea un alter ego mult mai glorios şi mai

incitant decât ceea ce îi permite certitudinea vieţii cotidiene: Aşa, tăvălită în trenciul tău alb, pari un spion industrial căruia i-au scos cu forcepsul melancolia.

(Dăscăliţa, 1981: 49) 3. Concluzii Postmodernismul şi perioada care l-a consacrat, postmodernitatea, sunt

adeseori interpretate ca semne ale decadenţei spiritului creator, dar pot fi, în acelaşi timp, citite ca tentative de restabilire a unor relaţii mai vechi între fiinţa umană, realitate şi artă, dar şi generarea unora noi, încercări de creionare a unui cod cultural adecvat vieţii moderne şi salvator al spiritului din ghearele monotoniei.

Prima parte a lucrării fixează câteva repere teoretice în încercarea de a surprinde trăsăturile esenţiale ale conceptului de modalitate epistemică, surprinzând, totodată, câteva axe istorice de abordare a modalităţii. În partea a doua, accentul cade pe descompunerea modalităţii epistemice în diverse ipostaze ce se regăsesc sub forma unor atitudini auctoriale în poemele Marianei Marin. Scopul acestui demers se prefigurează a fi încercarea de a identifica resorturile care animă dualitatea dintre realitate şi fantezie într-un segment de poezie postmodernistă.

Analizând seria de atitudini de cunoaştere a lumii în care eul auctorial se perindă, se poate identifica însăşi relaţia poetei cu lumea precum şi dinamica ascunsă a dimensiunilor realis şi irrealis. Mariana Marin, voce mult iubită în peisajul poeziei optzeciste, construieşte şi oferă necondiţionat modelul unei implicări verosimile, în şi prin poezie, într-un mod care depăşeşte graniţa protectoare a evazionismului estetic şi a textualismului caracteristic poeziei postmoderniste.

NOTE

* Această cercetare este finanţată de către CNCSIS – UEFISCSU, proiect PNII – IDEI, cod 381/2008, nr. 757/19.01.2009, Postmodernismul poetic românesc. 1980-2010. O perspectivă semio-pragmatică şi cognitivă. Director: prof. univ. dr. Emilia Parpală. SURSE

Marin, Mariana, Un război de o sută de ani, Editura Albatros, Bucureşti, 1981. Marin, Mariana, Aripa secretă, Cartea Românească, Bucureşti, 1986. Marin, Mariana, Zestrea de aur, Antologie de autor cu un text critic de C.

Rogozanu, Editura Muzeul Literaturii Romane, Bucuresti, 2002. Mincu, Marin, Poezia română actuală, vol I, Ed Pontica, Constanţa, 1999.


257

BIBLIOGRAFIE

Bally, Charles, Syntaxe de la Modalité Explicite, in Cahiers, F. De Saussure, 2, 3-14, Paris, 1942. (Bally 1942)

Bidu-Vrânceanu, A., Călăraşu, C., Ionescu-Ruxăndoiu, L., Mancaş, M., Pană-Dindelegan, G., Dicţionar de Ştiinţe ale Limbii, Ed. Nemira, 2001. (DLS 2001)

Călinescu, Matei, Cinci feţe ale modernităţii. Modernism, avangardă, decadenţă, kitsch, postmodernism, traducere de Tatiana Pătrulescu şi Radu Ţurcan, postfaţă de Mircea Martin, Bucureşti, Editura ,,Univers’’, 1995. (Călinescu 1995)

Charadeau, P., Grammaire du sens et de l’expression, Paris, Hachette, 1992. (Charadeau 1992)

DeHaan, F, Typological Approaches to Modality, în William Frawley, Modality, Berlin, 2005. (DeHaan 2005)

Downing, A., Locke, Ph., A University Course In English Grammar, Routledge, 1992. (Downing, Locke 1992)

Hacquard, Valentine, Aspects Of Modality, Los Angeles, 2000. (Hacquard 2000) Hockett, Charles, The State of the Art, The Hague, Mouton, 1968. (Hockett 1968) Jongaboer, H, Im Irrgarten der Modalität. Ein Kapitel Aus Der Deutschen

Grammatik, Gronongen, 1985. (Jongaboer 1985) Kratzer, A, The Notional Category of Modality, in Words, Worlds and Contexts.

New Approaches in Word Semantics, Berlin, De Gruyter; 1981. (Kratzer 1981)

Kratzer, A, Modality, Berlin, De Gruyter, 1991. (Kratzer 1991) Kripke, S, Naming and Necessity, in D. Davidson and H. Gilbert (eds.) “Semantics

of Natural Languages”, 1972. (Kripke 1972) Lewis, D, Counterfactuals, Harvard University Press, 1973. Mithun, M, On The Relativity of Irreality, In Bybee and Fleischman, 367-88, 1995.

(Mithun 1995) Mithun, M, The Languages of Native North America, Cambridge University Press,

1999. (Mithun 1999) Palmer, F.R., A Linguistic Study Of The English Verb, University of Miami Press,

Coral Gables, Florida, 1968. (Palmer 1968) Palmer, F.R., The English Verb, Longman, London, 1988. (Palmer 1988) Palmer, F.R., Modality And The English Modals 2nd Edition, Longman Group Ltd:

London, 1990. (Palmer 1990) Palmer, F. R.. Mood And Modality (2nd ed.). Cambridge, Cambridge University

Press, 2001. (Palmer 2001) Petrescu, Ioana Em., Ion Barbu şi poetica postmodernismului, Bucureşti, Editura

,,Cartea Românească’’, 1993. (Petrescu 1993) Searle, J., R., Intentionality, Cambridge University Press, Cambridge, 1983. (Searle

1983)

Irina Janina BONCEA

258

Thomson, P, Academic Writers Putting Modal Verbs to Work, Delivered at the ESSE-5 Conference, Helsinki, 2000. (Thomson 2000)

Tuţescu, M., L’auxiliation de modalité - dix auxi-verbes modaux, Bucureşti, Ed. Universităţii din Bucureşti, 2005. (Tuţescu 2005)

ABSTRACT This paper attempts to undertake an analysis of epistemic modality in the

postmodernist poetry of Mariana Marin. The first section of the paper sets a few theoretical milestones in the attempt to capture the key features of epistemic modality and, at the same time, approaches modality historically. In the second section, emphasis is set on decomposing epistemic modality in various instances that are to be found under the form of auctorial attitudes and voices in Mariana Marin’s poems. The goal of this approach would be to identify the mechanics behind the multi-faceted relationship between reality and fantasy in a segment of postmodernist poetry.

Key words: displacement, possible worlds, certainty

SYNTACTIC RELATIONS VERSUS SEMANTIC ROLES WITHIN RELATIONAL FRAMEWORK

Mădălina CERBAN

I. Syntactic relations Semantic roles, also called thematic relations or theta roles, refer to the

arguments of the predicate. In all languages it is possible to express an event in several ways using different words. For example, if we want to express an event involving mechanic, tools and to fix a car, we can use two constructions:

e.g. The mechanic fixed the car or (1.1) The car was fixed by the mechanic. (1.2) In both sentences the doer of the action is the mechanic, the tools and the car

being affected by the action, the fixing, but they differ in how NPs referring to the mechanic and the car are realized syntactically. In the first sentence the NP referring to the doer of the action is the subject and the NP referring to the thing being affected is the direct object, while in the second sentence the NP referring to the thing being affected is the subject and the NP performing the action is the object of the preposition by. This contrast is captured in the system of voice: (1.1) is active, (1.2) is passive.

There are, then, different types of relations holding between a predicate and its arguments in a sentence: grammatical relations like subject, direct object, and semantic roles like agent and patient. As there is no agreement regarding the correct set of semantic roles, this paper will discuss only the most common semantic roles. This structure will be referred to as argument structure. If we add another NP to the example above the following structures will be obtained:

e.g. The mechanic fixed the car with his tools. His tools does not function as subject, direct object or indirect object, being

introduced by the preposition with. Its semantic role is called instrument in this case. It can function as subject in a construction such as His tools were used to fix the car in a special case of passive voice which in relational framework is called circumstantial voice. Thus, the verb fix has three arguments: agent, patient and instrument and each of them can function as subject in a particular voice form.

Taking into account the discussion above we have to make a terminological distinction. NPs functioning as Subjects and Direct and Indirect Objects will be referred to as terms. The NPs which do not have the grammatical relations mentioned above will be referred to as non-terms. In the example The mechanic fixed the car with his tools, the mechanic and his tools are terms, while in an example such as The tools are used by the mechanic to fix the car, the mechanic is a non-term.

Mădălina CERBAN

260

Another distinction that should be made is that between Direct and Oblique arguments. Direct arguments are those which are not preceded by prepositions, while the Oblique ones are marked by preposition.

II. Semantic roles While there are only three grammatical relations, the number of semantic

roles is much larger. Semantic roles depend on the meaning of the verb they relate to.

(ii.a) Agents are typically animate and normally trigger the action expressed by the verb, both intentionally and unintentionally.

e.g. The man murdered his wife. Intentionally The man killed the child in the accident. Unintentionally *The man murdered the child in the accident. The last example is incorrect because the verb murder presupposes an

intentional action, while the verb kill presupposes an intentional or unintentional action.

The man killed his wife intentionally. (ii.b) Patient arguments are either in a state of condition or undergo a

change of state or condition. e.g. The old man is dead. The old man died.1

(ii.c) Theme arguments are semantically similar to patients because they

also refer “to entities which are located or which undergo a change of location; they also denote entities which are possessed or which undergo a change of possession” (Van Valin Jr. 2001: 24):

e.g. The teacher gave the book to his student. In this example the book is a theme, not a patient because it undergoes a

change of possession, not a change of state. Similarly, The teacher put the book on the table, the book is a theme, not a patient because it undergoes a change of its location.2

(ii.d) Recipient arguments are the Noun Phrase that undergo the actions and

it can have two syntactic functions: – Indirect Object: e.g. Mary gave a book to John, John is the recipient argument. – Subject: e.g. Mary received a book from John, Mary is the recipient argument. (ii.e) Goal arguments differ from recipient arguments in the fact that the

former has as finality a change of location, while the latter has as finality a change of possession.


261

e.g. Mary sent the book to John. (ii.f) Source arguments are Propositional Noun Phrases that indicate the

starting point of the action. e.g. They ran from the school. (ii.g) Benefactive arguments indicate the beneficiary of the action e.g. He bought a bunch of flowers for his teacher. We can notice that goal, location, recipient and source arguments function

with Themes due to the fact that Theme arguments indicate a location, a possession, or a change of location or possession. This is why Themes do not occur with patients. These arguments are closely related to the meaning of the verb; i.e. an event of moving needs a change of location.

Nevertheless, the properties of verbs can not be explained only in relation to the state of affairs they embody. Different verbs require a different number of elements. Transitive verbs require at least one element, the Direct Object, but there are cases in which only a Direct Object is not enough for the sentence to be grammatically correct. For example, the verb put requires two elements, a Direct Object and an Adverbial Modifier of Place:

e.g. I put the book on the table. * I put the book. * I put on the table. Other verbs, such as buy, run, give, drink can function with only one

element: e.g. Leslie bought some flowers. Leslie bought some flowers for her teacher. Leslie brought some flowers for her teacher from the corner. Leslie gave the flowers. *Leslie gave to the teacher. Mike drank a beer. Mike drank in the pub. In the case of intransitive verbs, the arguments have one of the above

mentioned semantic roles. Nevertheless, some verbs function both as transitive and intransitive verbs, e.g. drink. The Agent in Mike drank a beer and Mike drank in the pub is the same in both transitive and intransitive constructions. This is not the case in intransitive constructions that come from transitive ones through passivization. The Subject in this type of intransitive constructions is Patient, not Actor.

e.g. The man broke the glass. The glass broke.

Mădălina CERBAN

262

The Subject is an Agent in the first example, and a Patient in the second example. If the transitive sentence is paraphrased the semantic identity of the transitive Direct Object and the intransitive Subject becomes explicit. The identity of the patient in the two forms in overt.

e.g. The man caused the glass to break. Another category is represented by transitive verbs that do not express

actions, such as see, understand, like and therefore their Subjects are not Actors. Van Valin jr. (2001) classifies the Subjects of these verbs in: perceivers, cognizers and emoters. Generally they are referred to as experiencers.

e.g. The child saw a cat on the roof. Perceiver The child understood the story. Cognizer The child liked the cake. Emoter Semantic roles can be discussed in general terms such as Agent, Patient,

Experiencer or in more specific terms, such as runner, giver, thinker, lover, broken, killed. Agents can be divided into: buyer, giver, drinker and so on (see the examples above), Perceivers can be divided into hearer, feeler, taster and so on, Cognizers into: knower, believer, thinker, Emoters into: liker, lover, hater and so on. In order to differentiate the specific semantic roles from the most general ones, the former are referred to as verb-specific semantic roles and the latter are represented by Thematic Relations.

Relational grammar identifies one more level of semantic roles that are relevant from a linguistic point of view, namely grammatical relations. If we analyse the following examples we notice that there is an overlap between the thematic roles of the Subject and the thematic roles of the Direct Object:

Subject Direct Object e.g. The writer wrote a new novel. Agent Patient The child got a good mark. Recipient Theme Mother gave her son a new car. Agent Recipient The child saw the film. Experiencer Stimulus The clown amused the child. Agent Experiencer From the examples above we can notice that Recipient, the Recipient can

have the syntactic functions of Subject as well as of Direct Object. If we take into account the passive counterparts of these sentences, the grammatical relations are different, but the Thematic roles are the same. The role of the Subject of an active voice and the object of by in a passive construction will be referred to as Actor, and the role of the Direct Object of an active construction and the Subject of a passive verb is called Undergoer. Relational framework considers that these roles, Actor and Undergoer form an intermediate level between Thematic relations and grammatical relations, called semantic macroroles. As a result the order is:

(1) Verb-specific semantic role; (2) Semantic role;


263

(3) Thematic relations; (4) Semantic macroroles; (5) Grammatical relations If we analyse a construction such as People believe in God, the Noun Phrase

people have the following roles and function: (1) believer; (2) cognizer; (3) experiencer, (4) Actor, (5) Subject.

Generally, the semantic macrorole of Actor can have the Thematic role of Agent, while the semantic macrorole of Undergoer can have the Thematic role of Patient. As a result, relational grammar identifies two hierarchies which identify the types of Agent-like or Patient-like Thematic relations. Agent and Patient are on the top of these hierarchies. Nevertheless, if a verb does not have an Agent, then it has an Instrument, an Experiencer, or a Recipient.

e.g. The man killed his neighbor. [Agent] The key opened the door. [Instrument] The old man felt dizzy. [Experiencer] The students received their grades. [Recipient] In Patient-like hierarchy, if a verb does not have a Patient, then it will have a

Theme, a Stimulus, an Experiencer or a Recipient. e.g. The singer was awarded the prize. [Theme] Mike saw the quarrel. [Stimulus] The clown amused the children. [Experiencer] The flowers were given to the teacher. [Recipient] We can conclude that, although semantic macroroles Actor and Patient

represent useful generalizations, using them in order to describe the active constructions in which the Actor has the syntactic function of Subject and the Undergoer has the syntactic function of Direct Object and the passive constructions in which the Undergoer functions as Subject and the Actor as non-term, we can not ignore the verb-specific semantic roles and the Thematic relations in these constructions. If we use Thematic relations to analyse the Active sentences, the Subject can be represented by an Agent, an Instrument, an Experiencer or an Recipient; in Passive sentences, The Subject can be expressed by a Patient, Theme, Experiencer, Stimulus, Recipient or Source, while the non-term can be an Agent, an Instrument, an Experiencer or a Recipient. The more roles we use, the more

Mădălina CERBAN

264

complicated this analysis becomes. This is why the generalizations are important in order to understand the relations between the syntactic functions and the semantic roles within relational framework.

NOTES

1 Patient arguments often appear with verbs like: kill, destroy, wash, break. 2 Theme arguments occur with verbs like: put, give, place, buy.

REFERENCES

Blake, Barry J., Case, Cambridge, Cambridge University Press, 1994. Dik, Simon C., The Theory of Functional Grammar, Part 1: The Structure of the

Clause, Amsterdam, Walter de Gruyter, 1989. Foley, William, Van Valin, Robert, Functional Syntax and Universal grammar,

Cambridge University Press, 1984. Givon,Talmy, Syntax: An Introduction, I. Amsterdam, John Benjamins, 2001. Hopper & Thompson, “Transitivity in Grammar and Discourse”, in Language 56,

1980, pp. 281-299. Keenan, Edward L., “Towards a universal definition of ‘subject’”, in C. N. Li, eds.,

New York, Academic Press, 1976, pp. 305-333. Palmer, F. R., Grammatical roles and relations, Cambridge, Cambridge University

Press, 1994. Perlmutter, David (ed.), Studies in Relational Grammar 1, Chicago, University of

Chicago Press, 1983. Van Valin, Jr., R., An Introduction to Syntax, Cambridge, Cambridge University

Press, 2001. (Van Valin Jr. 2001) Van Valin, R., LaPolla, R., Syntax, Cambridge, Cambridge University Press, 1997.

ABSTRACT The paper is structured into two parts: the first part discusses the syntactic

relations in sentence, while the second part presents the most important types of semantic roles, pointing out that the number of these semantic roles is much larger than the one of syntactic roles. We analyse the most important levels of generality with respect to semantic roles, namely verb-specific semantic roles, thematic relations and grammatical relations, paying attention to the overlapping of these levels.

Key words: syntactic relation, semantic role, thematic role

¿HAY CREATIVIDAD EN LAS EXPRESIONES FIJAS?

Delia CRISTEA Universidad de Sevilla, España

I. INTRODUCCIÓN Consideramos la fraseología como conjunto de una serie de unidades y como

disciplina de estudio. Hay posturas que las limitan a las expresiones fijas, como los idiomas, y otras que incluyen los proverbios y dichos; otras incluyen las colocaciones y todos los tipos de unidades pluri-lexemáticas.

En los estudios fraseológicos de Norteamérica y Gran Bretaña se utilizan el término “idiom” para describir de forma genérica las combinaciones de palabras que funcionan como un todo y en Europa se utiliza el término “phraseological unit” como más general mientras que el de “idiom” se utiliza como prototipo y subgrupo de las unidades fraseológicas en función de una determinada característica semántica (por ejemplo la opacidad).

En lo sucesivo se usarán los términos de fraseología, unidad fraseológica (UF). El término unidad fraseológica (UF) en la lingüística española alude a complejos sintagmáticos de-naturaleza muy diversa que van desde estructuras simples (rutinas) a los que presentan un grado de fijación mayor y, en ocasiones, de la especificidad idiomática. La elección de dichos términos se debe a su afinidad con la denominación de fraseología y también por su alta frecuencia de aparición en los últimos estudios lingüísticos españoles.

Hasta hoy en la lingüística española no existen las caracterizaciones globales de las UF, pero todos los investigadores destacan la fijación y estabilidad de las expresiones (aunque existe la posibilidad de variación léxica y gramatical de muchas unidades) y su alta frecuencia de uso. G. Corpas Pastor (1997: 20), por ejemplo, dice que las UF son unidades léxicas formadas por más de dos palabras gráficas en su límite inferior, cuyo límite superior se sitúa en el nivel de la oración compuesta. Dichas unidades se caracterizan por su alta frecuencia de uso, y de coaparición de sus elementos integrantes; por su institucionalización entendida en términos de fijación y especialización semántica; por su especificidad idiomática y variación potenciales; así como por el grado en el cual se dan todos estos aspectos en los distintos tipos.

Nosotros utilizaremos esta terminología en el sentido amplio de la palabra. II. FIJACIÓN, DESAUTOMATIZACIÓN Dos propiedades, la fijación y la idiomaticidad, determinan la pertenencia de

un sintagma a la fraseología. La fijación puede comprenderse como complejidad o estabilidad de forma y adicionalmente, como defectividad combinatoria y sintáctica. La idiomaticidad constituye la propiedad no necesaria de las expresiones fraseológicas, según la cual el significado de la estructura no puede deducirse del

Delia CRISTEA

266

significado de sus partes, tomadas por separado o en conjunto. Tales propiedades definen la fraseologización de una unidad lingüística fija.

La fraseologización es el proceso por medio del cual, gracias a la fijación en algún grado y en ocasiones a la idiomaticidad, parcial o total, se constituye una UF (Ruiz 1995).

A pesar del aspecto estable, fijo que tienen, varias expresiones fijas sufren unos cambios de estructura y de contenido tanto en diacronía como en sincronía. La mayoría aparecen al nivel del discurso no por una forma canónica, que habitualmente viene registrada en los diccionarios, sino por una serie de variantes explicables a veces por la intervención consciente del hablante, por la creatividad que estas unidades fraseológicas pueden ofrecer:

“Podemos, pues, decir que la aplicación a unidades fraseológicas de operaciones propias del sistema de la lengua produce el efecto llamado por los formalistas rusos “desautomatización”, liberación de lenguaje, mediante la cual – como dice Sklovskij – la percepción de la realidad adquiere, ciertamante, fuerza y duración” (Zuluaga 1980: 96).

La formación de una unidad fraseológica desautomatizada no es gratuita:el locutor obliga al interlocutor a reaccionar ante la modificación por un acto espontáneo de reconocimiento del modelo inicial, pero al mismo tiempo también a una situación extralingüística a la que la variante creada ad-hoc hace mejor referencia bajo aspecto expresivo.

La modificación ad-hoc de algunos modelos fraseológicos puede tener por lo menos dos modalidades:

1. la sustitución de una o de varias palabras del modelo fraseológico por un término o por un grupo de términos que los hablantes vean con posibilidades óptimas de hacer referencia a una cierta situación extralingüística, nueva o sorprendente. Este fenómeno se parece a la sustitución sinonímica, con la distinción de que el término reemplazado no es un sinónimo – por ejemplo: “dar la lata” (molestar), “dar el pego” (engañar), “dar la nota” (llamar la atención de manera inopinada), “de punta en blanco” (elegante, limpio, aseado) –, sino un parasinónimo. El resultado obtenido es un hipertexto, una unidad fraseológica más adecuada desde el punto de vista semántico y estilístico;

2. otra modalidad de modificación ad-hoc de una expresión fija es la introducción intencionada de un elemento nuevo que hace referencia de manera más sugerente a una cierta situación. La expansión o renovación de dicha unidad fraseológica implica la acentuación de una gama semántica o remotivación de ésta: “ser un (muy) plasta”, “meter la pata (hasta arriba)”.

Estas UFs tienen una gran fuerza evocadora, una gran expresividad y bastante carga connotativa de tal forma que mantienen viva la atención del receptor y le motiva a que participe en el discurso. Por eso observamos una tendencia de proverbialización del discurso se da mucho en el mundo de la prensa. Además es el campo donde más pie se le da a la creatividad. La difusión repetida de unas expresiones que antes se consideraban fijas inclina a influir la fraseología actual en el sentido de la adaptación y acepción de expresiones fraseológicas nuevas.


267

Hemos detectado ciertas expresiones que van en camino de transformarse en expresiones fijas porque se están transformando ya en lugares comunes:

a) los títulos de ciertas películas o programas de televisión, debido al éxito, los títulos empiezan a utilizarse como modelos fraseológicos también con el fin de matizar la expresión: “adivina quién viene esta noche”, “el silencio de los corderos”, “crónicas marcianas”, “gran hermano”, “supervivientes”, “cine de barrio”, “un dos tres”, “lo que el viento se llevó”, “operación triunfo”, “mucho ruido y pocas nueces”, “desayuno con diamantes”, etc.

b) los títulos de obras literarias pueden hacer referencia a ciertas situaciones de comunicación debido al hecho de ser interpretados sus títulos como “sugestivos o expresivos”. Se trata de un fondo cultural común que tiene elementos que, utilizados con creatividad, pueden ser decodificados con facilidad por los lectores o interlocutores. Existe una lista inagotable de obras de todas las épocas y países que han sido llevadas a la pantalla con éxito: “el perro del Hortelano”, “la Celestina”, “la lozana andaluza”, “guerra y paz”, “la colmena”, “drácula”, “bodas de sangre”, “Fuente Ovejuna (todos a una)”, “el jorobado de Notre-Dame”, “la vuelta al mundo en ochenta días”, “de la Tierra a la Luna”, etc.

c) citas célebres de obras literarias: la generalización de las citas de obras literarias en el uso de la lengua se ha acentuado siempre después de un evento o un movimiento histórico: “¡viva la Pepa!”, “¡eureka!”, “tanto monta monta tanto, Isabel como Fernando”, “veni, vidi, vinci”, “alea iacta est”, etc.

d) algunos eslóganes y anuncios publicitarios - como tienen mucho impacto en el público, ese tipo de discurso puede llevar a la asimilación de una nueva expresión fija que va a ser reconocida por muchos hablantes. Algunos de los eslóganes publicitarios más conocidos, que últimamente tienen la tendencia de convertirse en expresiones fijas, en unidades fraseológicas, son: “España es diferente” (“Spain is different” concebido por El Ministerio de Información y Turismo y realizado a mediados de los años sesenta en una campaña en el extranjero con el fin de potenciar el turismo playero de las costas españolas), “piensa en verde” (anuncio de cerveza), “red bull te da alas” (anuncio de bebida energizante), “¿te gusta conducir?” (anuncio de coche), “Rexona nunca te abandona” (anuncio de desodorante), “el algodón no engaña” (anuncio de producto de limpieza) “A mal tiempo, buenos precios” (anuncio de un centro comercial).

La creación de este tipo de expresiones es un proceso que tiene mucho que ver con la codificación y la descodificación de un mensaje con unos rasgos más particulares, en suma con el propio acto comunicativo.

El emisor, con los ingredientes de los que dispone (las expresiones fijas-que son la materia con la que trabaja) y las modificaciones, como también la creatividad (que son las herramientas), motivado por alguna intencionalidad, produce una unidad fija modificada que va dirigida al receptor.

La desautomatización no debe ser confundida con la modificación porque si la primera es todo el proceso, la segunda es una parte de él. Si el proceso no se completa tendremos modificación y no desautomatización. Por tanto, la

Delia CRISTEA

268

desautomatización es el resultado de algunas modificaciones, lo cual también implica que pueden darse modificaciones creativas en una determinada unidad fija sin que ésta llegue a alcanzar el estatus de forma desautomatizada. Como regla vamos a ver que puede haber modificación sin desautomatización pero no desautomatización sin modificación. Para que una unidad fija pueda ser considerada como desautomatizada ha de reunir tres requisitos:

1. la modificación debe ser una verdadera modificación, es decir, debe representar un cambio voluntario e intencionado del hablante;

2. la modificación debe desviarse lo suficiente de la forma originaria para que el cambio pueda ser observado;

3. la unidad fija originaria, debe ser reconocible y recuperable con ayuda de los elementos conservados e inalterados, o mediante el contexto.

Cuando se cumpla el primer requisito, estaremos ante una modificación que puede o no lograr la desautomatización. Esta última sólo aparecerá cuando los tres requisitos estén presentes: que tanto la forma inicial como la modificación sean reconocibles.

Por ejemplo: “Sólo si se me juntan los cables”. En esta ocasión, la UF original, la forma base, es reconocible (“cruzársele a alguien los cables”), pero la modificación apenas es perceptible. Por esta razón, el ejemplo podría ser una "ruptura de cliché”.

En el extremo opuesto, se sitúan frases como: “Se durmió entre los olivos”, que a primera vista reúne todos los rasgos de una combinación libre de palabras porque se han realizado demasiadas modificaciones en su interior, y sin un apoyo contextual suficiente, nunca podrían remitir a la expresión fija “dormirse en los laureles”. Vemos claramente que esta escala no posee límites claros entre una posición y otra. Así, algunos ejemplos serán difíciles de situar y de caracterizar: por ejemplo, en determinadas ocasiones, la expresión recordará a una estructura fraseológica pero no se podrá concretar la unidad de la que procede; en otras, la expresión parecerá más una forma libre que una modificación fraseológica.

Sabemos que las expresiones fijas son unidades fraseologícas. Corpas Pastor (1995) divide los fraseologismos en tres grandes clases: las colocaciones, las locuciones y los enunciados fraseológicos. La unidad fija prototípica del sistema fraseológico es la locución por poseer las características de la fijación y la idiomaticidad en un grado elevado.

A su vez, cada una de estas tres grandes esferas posee múltiples ramificaciones. Así por ejemplo, en las locuciones tenemos locuciones sustantivas, verbales, adverbiales, etc., y en los enunciados fraseológicos se incluyen las paremias, los refranes, las fórmulas rutinarias, etc.

Nosotros vamos a resolver la duda sobre a qué unidades fraseológicas afecta la desautomatización, haciendo referencia a estos tres grandes grupos, sin entrar en sus divisiones.

La desautomatización ocurre en todo el sistema fraseológico: todo tipo de unidad fija puede, en principio, constituir el objetivo de una desautomatización.


269

Cuando leímos o escuchamos una expresión fija, “siempre creemos que es intencional” (Sperber y Wilson 1986: 50), y por eso portadora de un sentido relevante para nuestro discurso. Para descodificar este sentido no es suficiente el conocimiento lingüístico, sino que hay que activar el conocimiento pragmático para tener alcance a lo que Sperber y Wilson llaman “implicaturas” (significado implícito del texto y la situación en la que se da) y “explicaturas” (significado deducido).

La función que tiene la intertextualidad en la unidad fraseológica nueva es la de crear una serie paralela de inferencias. El paso siguiente es cuando entre las dos series de implicaturas correspondientes al escenario del texto se forma un enlace de implicaturas que se han denominado implicaturas-puente.

Así, se ha distinguido entre las categorías fraseológicas con función referencial (denominativo) y unidades fraseológicas con funciones de actos del habla o de estructuración del discurso.

En la lengua hablada, en el lenguaje periodístico, publicitario existe la tendencia de alterar la forma inicial de la expresión fija no con la intención de producir el humor, la ironía, el sarcasmo, el juego del lenguaje espiritual, sino de contribuir a la referencialidad del texto, de transmitir una idea incómoda o negativa de manera indirecta, de manifestar la creatividad del hablante. Aunque modificada siempre se deja transparentar la forma originaria.

Corpas (1997) afirma que en el lenguaje periodístico se consigue multitud de efectos mediante la manipulación léxica de las colocaciones. Efectivamente, los textos periodísticos son, junto a los publicitarios, uno de los templos de las unidades fijas modificadas. No obstante, el mecanismo creativo que interviene aquí no es exclusivo de ellas.

Muchos lingüistas han estudiado la ruptura de las frases fijas en el lenguaje del periodismo y el lenguaje publicitario defendiendo que este recurso de transformación cumple con ciertas leyes generales que actúan en la comprensión de otros hechos lingüísticos y no lingüísticos: a) La “ley de proximidad” explica las asociaciones que se establecen entre el elemento modificador y el modificado, apoyándose en la idea de que los estímulos próximos tienden a asociarse (“Tercera edad, divino tesoro”, transformación de: “Juventud, divino tesoro”), b) la “ley de la semejanza” explica el agrupamiento de elementos parecidos: estímulos iguales tienden a asociarse (“La finca del tesoro” transformación de: “La isla del tesoro”) y c) la “ley del cierre” explica la complementación de configuraciones incompletas: los estímulos tienden a organizarse en conjuntos cerrados, de tal manera que rellenen los espacios vacíos: se trata de expresiones inconclusas (“A buen entendedor…”, “El que madruga…”).

Las desautomatizaciones fraseológicas representan un fenómeno que se realiza conscientemente por el hablante, tanto a nivel semántico como pragmático e, incluso, sintáctico. Pueden ser analizadas sin que sean consideradas como juegos de palabras, incluso pueden contener juegos de palabras aunque no siempre es obligatorio o necesario para que haya una desviación fraseológica.

Delia CRISTEA

270

El grado de fijación de una unidad fraseológica depende de cómo responde ésta a la sustitución por sinónimo de un elemento componente, a la pasivización, a la dislocación, a la topicalización, a la disociación sintáctica por la intromisión de otro elemento, a la intercalación y al cambio de flexión. Los fraseologismos desviados tienen que cumplir por lo menos una de estas condiciones y así, comparadas con las formas originales, se van a ver menos fijas.

III. A MODO DE CONCLUSIÓN Resumiendo, como el nombre indica, la “desautomatización” es un proceso

de descodificación del discurso que se basa en operaciones de tipo mecánico. El concepto de “desautomatización” se ha visto como operación

metalingüística por la cual en algún momento del proceso comunicativo, la información extralingüistica se convierte en lingüística. Nosotros lo vemos desde “una perspectiva más amplia, puesto que la vemos como un proceso mediante el cual se hacen concientes los mecanismos cognitivos de descodificación lingüística en general, tanto aquellos en los que se incluye información extralingüistica, como en los puramente lingüísticos” (Benítez Burraco 2005: 29).

Estos mecanismos suponen la realización de inferencias y deducciones a partir de la violación de las máximas conversacionales, ya que “cuando un hablante emplea una UF (unidad fraseológica) espera ser relevante para el oyente, es decir, supone que esta unidad pertenece a su entorno cognitivo, de modo que su valor podrá ser inferido a pesar de la trasgresión de las máximas que supone” (Ruiz 2000: 83). Teniendo en cuenta que el uso de estas unidades debe conllevar una ventaja en la comunicación, hemos de suponer que la violación de las máximas implica una riqueza informativa por parte de los significados no literales y también capacidad de creatividad.

La desautomatización es un fenómeno muy interesante que indaga en los procesos creativos de los hablantes. Resulta curioso que precisamente un lenguaje relativamente fijo, como el de la fraseología, pueda desplegar esta creatividad.

La desautomatización, en definitiva, puede estudiarse desde distintos puntos de vista: se puede estudiar con respecto a los efectos que produce (efectos humorísticos, pragmáticos etc.), se puede estudiar en relación al tipo de modificación que utiliza (una o varias, modificación formal o no formal, sustitución, extensión, etc.) y también se puede estudiar con respecto a la unidad resultante (unidad analógica, antónima etc.).

BIBLIOGRAFÍA

Anscombre, J. C., Ducrot, O., La argumentación en la lengua, Madrid, Editorial Gredos, 1994. (Anscombre, Ducrot 1994)

Benítez Burraco, R., “Recursos discursivos en Sala de Espera: la desautomatización”, en Hesperia. Anuario de Filología Hispánica, VIII, 2005, pp. 28- 41. (Benítez Burraco 2005)


271

Briz, A., El español coloquial en la conversación. Esbozo de pragmagramática, Barcelona, Ariel, 1998. (Briz 1998)

Corpas Pastor, G., Un estudio paralelo de los sistemas fraseológicos del inglés y del español. Edición en microfichas. S.P.I.C.U.M. Universidad de Málaga, 1995 (Tesis Doctoral. Univ. Complutense de Madrid, 1994). (Corpas Pastor 1995).

Corpas Pastor, G., “La fraseología en los diccionarios bilingües”, Estudios de Historia de la Lexicografía del Español, Ed. M. Alvar Ezquerra, Málaga, Servicio de Publicaciones de la Universidad, 1996, pp. 167-182. (Corpas Pastor 1996).

Corpas Pastor, G., Manual de fraseología española, Madrid, Gredos, 1997. (Corpas Pastor 1997).

Coseriu, E., “Introducción al estudio estructural del léxico”, Principios de semántica estructural, Madrid, Gredos. (Coseriu 1964)

Coseriu, E., “Las solidaridades léxicas”, Principios de semántica estructura, Madrid, Gredos. (Coseriu 1986)

Coseriu, E., El hombre y su lenguaje, Madrid, Gredos. (Coseriu 1977) Cuenca, M. J., Hilferty, J., Introducción a la lingüística cognitiva, Barcelona,

Ariel. (Cuenca, Hilferty 1999) García-Page, M., “Sobre los procesos de deslexicación en las expresiones fijas”,

Español Actual, 52, 1989, pp. 59-79. (García-Page 1989) García-Page, M., “Sobre implicaciones lingüísticas, solidaridad léxica y expresión

fija”. Estudios humanísticos. Filología, 12, 1990, pp. 215-227. (García-Page 1990)

García-Page, M., “Sobre las variantes fraseológicas en español”, Revista Canadiense de Estudios Hispánicos, XX/3, 1996, pp. 477-490. (García-Page 1996)

García-Page, M., “Expresión fija y sinonimia”, en Wotjak, G. (ed.), 1998, pp. 83-97. (García-Page 1998)

Gouadec, D., Terminologie et phraséologie pour traduire. Le concordancier du traducteur, París, La Maison du dictionnaire, 1997. (Gouadec 1997)

Guilbert, L., La créativité lexicale, París, Larousse, 1975. (Guilbert 1975) Luque Durán, J. de D. y Bertrán, A. P. (eds.), Léxico y fraseología (Serie

Collectae). Granada: Método Ediciones, 1998. (Luque Durán, D. y Bertrán 1998)

Llorente Arcocha, M. T., Organizadores de la conversación. Operadores discursivos en español, Salamanca, Publicaciones Universidad Pontificia de Salamanca, 1996. (Llorente Arcocha 1996)

Mena Martínez, F., “En torno al concepto de Desautomatización Fraseológica: aspectos básicos”, en Revista Electrónica de Estudios Filológicos, abril, 2003, número 5. (Mena Martínez (2003)

Ruiz Gurillo, L., Aspectos de fraseología teórica española (Anejo nº XXIV de la Revista Cuadernos de Filología), Valencia, Servicio de Publicaciones de la Universidad, 1997. (Ruiz Gurillo 1997)

Delia CRISTEA

272

Ruiz Gurillo, L., La fraseología del español coloquial, Barcelona, Ariel, 1998. (Ruiz Gurillo 1998)

Sperber, D. y Wilson, D., Relevance. Comunication and Cognition, Cambridge, Harvard University Press, 1986. (Sperber y Wilson 1986)

Vigara Tause, A. Mª, “Fosilación y expresividad coloquial en la enseñanza del español como L2”, en T. Gª Sibón y M. Padilla (eds.), Actas del I Simposium sobre Metodología y Didáctica del español como lengua extranjera, Sevilla, 9-12 de noviembre de 1994, 1996, pp. 67-96. (Vigara Tause 1996)

Vigara Tause, A. Mª, “Aspectos pragmático-discursivos del uso de expresiones fosalizadas en el español hablado”, en Wotjak (ed.), Estudios de fraseología y fraseografia del español actual, Madrid, Iberoamericana, 1998, p. 97-127. (Vigara Tause 1998)

Zuluaga Ospina, A., “Introducción al estudio de las expresiones fijas”, in Studia Romanica et Liguistica, 10, Frankfurt-am-Main, Berna, Cirencester, Meter Lang, 1980. (Zuluaga Ospina 1980)

Zuluaga Ospina, A., “La fijación fraseológica”, BICC, 30/2, 1975, 225-248. (Zuluaga Ospina 1975)

ABSTRACT It is considered that fixed expressions belong to the nucleus of phraseology

because they meet certain phraseological conditions: they are polylexical, idiomatic and fixed (which cannot be moved, which is not changed, does not vary; which is not decomposed and is hardly eliminated). In order to understand the creativity of these fixed expressions we must specify that it is manifested in combination with their degree of fixity. This fact includes semantic, lexical and syntactic aspects

Key words: fixed expressions, deautomatization, creativity

VOX PASSIONUM (ECHIVALAREA ŞI ANTONIMIA PENTRU EXPRIMAREA AFECTELOR) ÎN VERSIUNEA

LATINĂ A TRATATULUI DESCARTIAN PASSIONES ANIMAE

Ioana-Rucsandra DASCĂLU

Ceea ce gramatica tradiţională includea în clasa cuvintelor formate cu afixe (sufixe, prefixe, prefixoide) (Fischer 1989) a fost redefinit în lingvistica latină modernă ca sinteme (Touratier 2008: 262-265). De sinteme1 sunt interesată în această lucrare, de vocabularul filosofic al pasiunilor în tratatul lui René Descartes Passiones animae, evidenţiind influenţele asupra limbii latine, după cum se observă din versiunea latină a manuscrisului aflat la Biblioteca Academiei Române din Bucureşti2; comparaţia urmăreşte în mod special preluarea de idei şi de vocabular în raport cu filosofia stoică a lui Seneca.

Sufixele şi prefixele au valori lexicale şi gramaticale (ex. -or, -ion ca nume de acţiune sau com-, per- ca prefixe perfective, deci aspectuale), cercetarea lor descriind cu siguranţă mai exact sentimentele denumite, reprezentând un sprijin util şi pentru vocabularul sentimentelor din limbile moderne.

Traducerea în limba latină a tratatului descartian Pasiunile sufletului îi aparţine juristului francez emigrat în Olanda Henri des Marets; cu modestia autorului, acesta recunoaşte că a realizat o traducere care să redea perfect intenţiile şi sensul afirmaţiilor descartiene-incertitudinea cu privire la stilizarea tratatului îl nelinişteşte; nu a avut timp pentru îngrijirea limbii latine pe care o utilizează în traducere-îşi adecvează limba latină la necesităţile textului de specialitate, la limbajul filosofic.

Ne mireris uero, beneuole Lector, quod styli qua nostra lingua usus est,

nitorem, latino sermone assequi non putuerim. (Cititorule binevoitor, să nu te miri că nu am putut urmări strălucirea stilului

de care s-a folosit limba noastră în exprimarea latinească)(tr.n.). Interesat cu precădere de comunicarea de specialitate, traducătorul nu

vizează eleganţa scrierilor sale: Satis mihi fuit eos quam potui fidelissime exprimere; quod dum facio

elegantiae obliuiscor. (Mi-a fost îndeajuns să le exprim cât am putut mai fidel; câtă vreme reuşesc

acest lucru, uit de eleganţă) (tr. n.). Adverbul fidelissime exprimă chiar adaptarea la limbajul de specialitate

filosofic latin.


274

Dicţionarul etimologic al limbii latine (DELL 1959) clasifică cuvintele după data apariţiei lor şi după originea acestora, în: cuvinte vechi (mots anciens), cuvinte clasice (mots classiques), cuvinte târzii (mots tardifs). Se evidenţiază originea respectivelor cuvinte, după criteriul etnic-cuvinte greceşti, sau după criteriul social-cuvinte ecleziastice din latina creştinismului, ceea ce demonstrează practic repartizarea teritorială şi profesională a limbii latine.

Noţiunea centrală a tratatului este aceea de pasiune, care are echivalentul latin passio, onis, pe care traducătorul preferă să îl păstreze ca o opţiune necesară în exprimarea relaţiei dintre persoană şi obiect:

Cum nomen Affectuum Latinius forte posset usurpari, maluerim tamen Passionum uocem retinere, quo Authoris ipsius principiis magis inhaerere.

(Deşi ar fi fost poate posibil să mă folosesc de numele sentimentelor într-o manieră mai latină, am preferat totuşi să reţin cuvântul “pasiune”, de care se prind mai bine învăţăturile autorului însuşi) (tr.n.).

Dacă traducătorul însuşi va selecta substantivul latin uox (voce), preferându-

l înaintea altor cuvinte (uerbum, i; uocabulum, i; nomen, inis), aceasta demonstrează relaţia strânsă dintre textul în original şi traducerea sa în limba latină ca lingua franca, schimbare care să îi asigure circulaţia internaţională în secolul al XVII-lea. Termenul uox îi asigură acestei traduceri ca rezultat al întâlnirii dintre cele două personalităţi consonanţa deplină şi acordul plenar.

A numi fericită exprimarea filosofului francez-feliciter (Et ausim sane dicere, illos non potuisse ab alio quam ab homine Gallo satis feliciter exprimi) înseamnă a recunoaşte legătura osmotică dintre autor şi opera sa. Substantivul latin passio reprezintă traducerea în latina ecleziastică a cuvântului grecesc pa¢qoj, cu sensul de “patimă christică, pe cruce” (DELL 1959: 488). În articolul al XVII-lea al tratatului său, Descartes face distincţia între acţiuni ale sufletului şi pasiuni ale sufletului, pe care o regăsim şi în definiţiile din dicţionar, în perechile de verbe eline pa¢sxein şi dra½n, traduse în limba latină prin pati şi facere.

(Cele pe care le numesc acţiuni ale sufletului sunt toate dorinţele noastre,

deoarece experienţa ne arată că ele vin direct din sufletul nostru şi par să nu depindă decât de el. Aşa cum, dimpotrivă, pot fi, în general, numite pasiuni ale sufletului toate felurile de percepţii sau de cunoştinţe care se află în noi, deoarece adeseori nu sufletul nostru le face aşa cum sunt, ci totdeauna sufletul le primeşte de la lucrurile care sunt reprezentate prin ele) (Descartes 1984: 65-66).

Dorinţa este asociată acţiunii, iar percepţia şi cunoştinţele sunt asociate

pasiunii. Din definiţia pasiunilor, acestea sunt echivalate cu percepţii, sentimente,

emoţii ale sufletului, cauzate de mişcarea spiritelor: Postquam hic consideratum fuit in quo Passiones animae differant ab

omnibus aliis eius cogitationibus, mihi uidetur eas in genere posse definiri, perceptiones, aut sensus, aut commotiones animae, quae ad eam speciatim

VOX PASSIONUM (ECHIVALAREA ŞI ANTONIMIA PENTRU EXPRIMAREA AFECTELOR) ÎN VERSIUNEA LATINĂ A TRATATULUI DESCARTIAN

PASSIONES ANIMAE

275

referuntur, quaeque producuntur, conseruantur et corroborantur per aliquem motum spirituum.

(După ce am văzut prin ce se deosebesc pasiunile sufletului de toate celelalte gânduri ale lui, mi se pare că putem îndeobşte să le definim; pasiunile sunt percepţii sau sentimente sau emoţii ale sufletului care sunt raportate în mod special la suflet şi care sunt cauzate, întreţinute şi întărite printr-o anumită mişcare a spiritelor) (Descartes 1984: 71).

Termenii latini ai acestei traduceri vor fi prezentaţi din punctul de vedere al

formării lor şi al provenienţei-termeni aparţinând filosofiei clasice greco-latine, cuvinte ecleziastice, cuvinte greceşti adaptate limbii latine.

Dintre cuvintele vechi atragem atenţia asupra unor termeni desemnând sentimente primitive, primare: odium, metus, fauor.

Odium, din familia lexicală a verbului odi, isse se defineşte ca “ură şi obiect de ură sau de dezgust” (DELL 1959: 458), fiind una dintre cele şase pasiuni primitive (art. al LXIX-lea). Descartes explică dragostea şi ura împreună, evidenţiind opoziţia dintre ele:

Et cum nobis offertur ut malum aut noxium, id nos stimulat ad odium (art. al LVI-lea).

(Şi când ceva ni se oferă ca rău sau dăunător, aceasta ne îndeamnă la ură) (tr.n.).

Antonimul său, care îi sprijină definirea, este amor: acest substantiv este

atestat încă din perioada arhaică (Naeuius, Ennius), este un derivat cu sufixul -or, care descrie un proces autonom, o stare, un sentiment, implicând o tulburare interioară care afectează subiectul (Quellet 1969), în opoziţie cu sufixele care formează nume de acţiune. Studiul recent al lui Thomas îi atribuie sufixului -or capacitatea de transformare, dinamica acţiunii, care se opune constantei de comportament (ex. pudor în contrast cu pudicitia) (Thomas 2005: 59).

(Art. al LVI-lea): Verum cum aliquid ut bonum respectu nostri, id est ut

conueniens nobis repraesentatur, id sui Amorem excitat. (Însă când ceva ni se prezintă ca bun cu privire la noi, adică pe potriva

noastră, acesta stârneşte dragostea de sine) (tr.n). După cum amor s-a format de la amare, de la verbul fauere se va forma

fauor (DELL 1959: 220): cuvânt neatestat înainte de Cicero, care îl va introduce, acesta desemnează “solicitudinea”, fiind discutat împreună cu un alt cuvânt, gratitudo (art. al LXIV-lea: fauor et gratitudo).

Un alt termen cu acelaşi statut (ancien, usuel) apare în articolul al LVIII-lea prin latinescul metus, asociat altor sentimente: spes (speranţa), zelotypia (gelozia), decuritas (siguranţa), desperatio (desperarea). Din definiţia lui Varro, L.L. 6, 48:


276

Metuere a quodam motu animi, cum id quod malum casurum putat refugit mens se desprinde etimologia populară provenind din motus animi şi din mens, ntis; foarte frecvent în latina arhaică la Naevius şi Ennius, în limbajul juridic: “constrângere morală impusă cuiva, pentru a-l determina să îndeplinească un anumit act, prin ameninţarea unui rău iminent” (DELL 1959: 402).

Teama (metus) este prezentată ca antonim al speranţei (spes). Un cuvânt situat la baza argumentaţiei descartiene atât de fantezist

exprimată, cu privire la alcătuirea corpului uman, este acela de “mişcare”: din radicalul verbului moueo, ere se formează în epoca clasică două substantive:

motus, us (catalogat fiind ca mai frecvent şi mai variat în accepţiunile sale) motio, onis (traducerea elinului ki¢nhsij) care se regăsesc ca atare sau cu prefixe, sufixe în varianta latină a Pasiunilor

sufletului. Precum cuvintele latine ascensio, uisio, formate cu sufixul -ion, reprezintă

procesul subiectiv, motio desemnează acţiunea de a se mişca- commotiones animae (emoţii ale sufletului, mişcări intrinseci ale sufletului), iar cuvântul motus, format cu sufixul -tus, de asemenea uisus, ascensus desemnează capacitatea propriu-zisă a obiectului de a se mişca (art. al LII-lea: prout etiam eadem agitatio spirituum quae solet eas producere, disponit corpus ad motus qui inseruiunt earundem rerum executioni). (După cum aceeaşi agitaţie a spiritelor care le produce de obicei împinge corpul către mişcări care îndeplinesc executarea aceloraşi lucruri) (tr.n.).

Definiţia pasiunii (art. al XXVII-lea) conţine aceste cuvinte: passiones animae sunt echivalate cu perceptiones, cu sensus şi cu commotiones animae (tr. rom. 1984: emoţii ale sufletului), un termen format cu ajutorul prefixului cum > com-, care sunt provocate de mişcarea corpusculilor foarte mici, spirite: motus spirituum (art. al XXVII-lea).

Acţiunea pe care o exercită obiectele din lumea înconjurătoare asupra corpului uman este descrisă de asemenea ca o mişcare:

Ad haec obseruo obiecta quae mouent sensus, non excitare in nobis uarias affectus ratione omnium uarietatum quas habent, sed solum ratione uariorum modorum quibus nobis uel prodesse uel nocere, aut in genere ad nos spectare possunt (art. al LII-lea).

(Observ totodată că obiectele care mobilizează simţurile ne provoacă în noi diverse pasiuni prin întreaga diversitate a atributelor pe care le posedă, ci numai prin diversele moduri în care ne pot dăuna sau sluji ori, mai ales, prin diversle moduri în care pot fi, în general, importante pentru noi) (Descartes 1984: 87).

Cuvântul care exprimă mişcarea propriu-zisă a corpului este acelaşi motus,

us: Eadem agitatio spirituum quae solet eas producere disponit corpus ad motus

qui inseruiunt earundem rerum executioni (art. al LII-lea).


PASSIONES ANIMAE

277

(Aceeaşi agitaţie a spiritelor care cauzează în mod obişnuit pasiunile dispune corpul către mişcările care servesc la efectuarea acestor lucruri) (Descartes 1984: 88).

Verbul moueo, ere este în general folosit pentru oricare mişcare corporală

sau spirituală, în clasa commotiones animae, producta motu spirituum, qui eam incitant ad se uoluntate iungendum obiectis quae ipsi conuenientia uidentur (art. al LXXIX-lea).

(Iubirea este o emoţie a sufletului pricinuită de mişcarea spiritelor care îl îndeamnă să se unească în voinţă cu obiectele care par să-i fie convenabile) (Descartes 1984: 98).

Verbul mouere, după cum ne indică sursele (DELL 1959: 416) se utilizează

deopotrivă în sens fizic şi în sens moral, în această din urmă accepţiune folosindu-se frecvent prefixele com-, per- (aspectual perfective). Prefixului com- i s-a evidenţiat valoarea augmentativă în exprimarea emoţiilor (ibid.).

În seria celor şase pasiuni primitive (art. al LXIX-lea) o altă apariţie este dorinţa: din verbul cupio, ere, cupiui, cupitum (pe care dicţionarul îl explică prin opoziţia faţă de metuere şi odisse) (DELL 1959: 158) – fiind utilizat din vechime (usité de tout temps), încă din perioada arhaică a limbii latine, ceea ce îi accentuează componenta violentă şi instinctivă, senzuală; se formează două substantive: cupido, inis şi cupiditas, tatis, două nume de acţiune, primul fiind repartizat în poezie, al doilea fiind repartizat în proză; cupido poate fi personificat, reprezentând zeitatea iubirii, Cupido. În tratatul descartian, ca nume de acţiune este selectat cupiditas, în a cărui descriere Descartes preia doctrina stoică a lui Seneca, prin care acesta recomandă atenuarea pasionalităţii şi a fondului sentimental uman şi substituirea acestuia prin starea contemplativă a lucidităţii obiective:

Ab eadem consideratione boni et mali nascuntur caeterae passiones; ad eas

in ordinem redacturus distinguo tempora, et considerans eas multa magis nos ferre in futuri quam praesentis, uel praeteriti considerationem ordior a Cupiditate. Non solum enim cum appetitur acquisitio boni quod adhuc abest, aut euitatio mali quod iudicatur euenire posse, sed cum etiam solum exaptatur conseruatio cuiusdam boni aut absentia cuiusdam mali, quo demum extendi haec passio potest, liquet eam semper futurum respicere (art. al LVII-lea).

(Din aceeaşi luare în consideraţie a binelui şi a răului se nasc toate celelalte pasiuni. Dar pentru a le aşeza în ordine, voi preciza şi timpul. Considerând că pasiunile ne fac să privim mai mult viitorul, decât prezentul sau trecutul, încep cu dorinţa. Căci nu numai când dorim să dobândim un bine pe care nu-l avem încă sau evităm un rău despre care credem că poate să vină, dar şi atunci când nu dorim decât păstrarea unui bine sau abesnţa unui rău, acestea fiind toate cazurile asupra cărora se poate întinde respectiva pasiune, este evident că dorinţa se referă mereu la viitor) (Descartes 1984: 89).


278

În tratatul filosofului latin Seneca se face apel la amândouă cuvintele, şi

cupiditas şi cupido : (Seneca, De breuitate uitae, II, 1: alium defetigat ex alienis iudiciis suspensa

semper ambitio, alium mercandi praeceps cupiditas circa omnis terras, omnia maria spe lucri ducit; quosdam torquet cupido militiae numquam non aut alienis periculis intentos aut suis anxios).

(Pe unul îl chinuie mereu ambiţia care depinde de judecăţile altora, pe altul dorinţa arzătoare de a face comerţ îl poartă peste tot în lume, pe toate mările din speranţa de profit; pe unii îi sfredeleşte dorinţa de război, întotdeauna preocupaţi şi de pericolele străine şi de cele proprii) (tr.n.).

Influenţa dinspre filosofia lui Seneca (aceasta constituind una dintre sursele

filosofiei descartiene) se resimte în conseruatio cuiusdam boni şi absentia cuiusdam mali (art. al LVII-lea). În cea mai corectă manieră stoică Seneca consideră (Scrisori către Lucilius, 59, 1-2) că pasiunile, mai cu seamă bucuria, gaudium, sunt începutul viitoarei tristeţi: initium futurae tristitiae, recomandându-le oamenilor să renunţe la plăceri, la emoţii şi să fie fericiţi atunci când nu pierd ceea ce posedă, când binele nu încetează şi nu se transformă în contrariul său (Flobert 2008: 422).

Un alt context în care este utilizat verbul cupio, ere, iui, itum apare în

distincţia între două compartimente ale sufletului: pofta concupiscibilă şi pofta irascibilă:

Ex eo quod distinguunt in parte sensitiua animae duas appetitus, quorum unum uocant concupiscibilem, alterum irascibilem (art. al LXVIII-lea).

(Deosebesc în partea senzitivă a sufletului două pofte, pe care le numesc concupiscibilă şi irascibilă) (Descartes 1984:93).

Vocabularul traducerii descartiene îi este tributar lui Descartes şi la nivelul

metaforismului: în De breuitate uitae, filosoful arată că omul este copleşit de vicii, iar sufletul său este descris ca o mare adâncă, tulburată de vânturi:

(Idem, ibid., II, 3: Et immersos et in cupiditatem infixos premunt, numquam illis recurrere ad se licet. Si quando aliqua fortuito quies contigit, uelut profundo mari, in quo post uentum quoque uolutatio est, fluctuantur nec umquam illis a cupiditatibus suis otium stat.).

(Viciile pe cei scufundaţi şi prinşi în dorinţă şi niciodată lor nu le este permis să se întoarcă asupra lor înşile. Dacă cumva ar apărea liniştea, precum într-o mare adâncă, în care după vânt se petrece zbuciumarea, ei tot se agită şi niciodată nu au răgaz în dorinţele lor) (tr.n.).

În articolul al LIX-lea nehotărârea, adică tendinţa de a cere sprijinul şi sfatul

altcuiva, este denumită prin sintagma fluctuatio animi; fluctuatio este un derivat de


PASSIONES ANIMAE

279

la verbul fluo, ere, fluxi, fluxum (a curge, a se desfăşura fără oprire); este un cuvânt rar, din latina imperială.

Dintre cuvintele străine se remarcă termenii preluaţi din limba greacă: fie preluaţi ca atare, fie calcuri lexicale. În articolul al LVIII-lea, în enumerare, alături de speranţă, teamă, siguranţă, desperare figurează şi gelozia, cuvântul grec zelotypia are drept cuvânt de bază zelus (gr. zh¤loj), care provine din limba Bisericii, de asemenea compusul zelotypus, provenind din latina târzie, de la Petroniu, Iuvenal, Quintilian.

Cuvântul latin pusillanimitas reprezintă un calc lexical după cuvântul grec ©o©ligo-, mikro-yuxi¿a; derivat de la substantivele pusus, i şi pusa, ae (DELL 1959: 547), substantivul pusillitas va fi utilizat în limba Bisericii, de asemenea în Vulgata apare adjectivul pusillanimis şi substantivul pusillanimitas (DELL 1959:547), calcuri după cuvântul grec mai sus menţionat.

În articolul al LIX-lea se enumeră următorii termeni: animi fluctuatio, animositas, audacia, aemulatio, pusillanimitas et consternatio; cuvântul pusillanimitas care mă interesează a fost tradus în limba română ca “laşitate”, fiind antonimul curajului (animositas). De asemenea un termen împrumutat din limba greacă, de această dată încă din faza arhaică, de la Plaut, este adjectivul hilarus, a, um/hilaris,e (< gr. ¥i¥laro¿j); cuvântul clasic hilaritas (DELL 1959: 294) este tradus în limba română ca “veselie”, desemnând acea stare care îi succede răului care a trecut.

Filosofia stoică oferă şi un alt cuvânt, care denumeşte dezgustul (DELL 1959: 218): fastus, us, care este utilizat în proza latină începând cu Seneca şi în poezia latină începând cu Catul; derivatul său, fastidium, întrebuinţat în întreaga latinitate, se traduce ca “dezgust” (stare cauzată de durata prelungită a binelui).

art. al LXVII-lea: fastidium, desiderium, hilaritas. (dezgustul, regretul şi veselia) (Descartes 1984: 92). Metoda de explicare a termenilor şi noţiunilor din vocabularul sentimentelor

conţine două principii esenţiale: echivalarea, definirea prin similitudine şi antonimia, definirea prin opoziţie. Definiţia centrală a tratatului, aceea de “pasiune” este realizată prin asocierea unor termeni apropiaţi în sfera afectivă, înşiruiţi disjunctiv: perceptiones aut sensus aut commotiones animae (art. al XVII-lea). Celelalte noţiuni sunt explicate prin opoziţie: în articolul al LVII-lea cupiditas este explicat prin două sintagme antonime: conservatio cuiusdam boni et absentia cuiusdam mali, relaţia de antonimie extinzându-se la o pereche de câte trei cuvinte, în art. al LVIII-lea se opun metus şi spes, în articolul al LIX-lea vor intra în discuţie contrariile pusillanimitas şi animositas.

NOTE 1 În categoria sinthemelor, Ch. Touratier încadrează acele cuvinte derivate şi compuse, formate din

elemente semnificante, din micro-părţi care sunt dotate cu sens (diminutive, frecventative, de agent etc).


280

2 Manuscrisul Passiones animae per Renatum Descartes (Gallice ab ipso conscriptae, nunc autem in exterorum gratiam Latina ciuitate donata), Ab H.D.M., Amstelodami, Apud Ludouicum Elzeuirium, 1650.

BIBLIOGRAFIE Descartes, René, Passiones animae per Renatum Descartes, Gallice ab ipso

conscriptae, nunc autem in exterorum gratiam Latina ciuitate donata, Ab H.D.M., Amstelodami, Apud Ludouicum Elzeuirium, 1650. (Descartes 1650)

Descartes, René, Pasiunile sufletului, (tr. de Dan Răutu, st. introd. şi note de Gh. Brătescu), Bucureşti, 1984. (Descartes 1984)

Ernout, Alfred, Meillet, Antoine, Dictionnaire étymologique de la langue latine (Histoire des mots), Paris, 1959. (DELL 1959).

Fischer, Iancu, “La formation des mots” in: Lexikon der Romanistischen Linguistik (LRL), Tübingen, 1989 (p. 33-55). (Fischer 1989)

Flobert, Annette, Latin grands débutants-Méthode et entraînement en 24 leçons suivies d’exercices corrigés, Paris, 2008 (Flobert 2008)

Quellet, Henri, Les dérivés en OR. Étude lexicographique, statistique, morphologique et sémantique, Paris, 1969. (Quellet 1969)

Thomas, Jean-François, « Pudicitia », « impudicitia », « impudentia » dans leurs relations avec « pudor » : étude sémantique, in Revista de Estudios Latinos (RELat), Número 5/2005, Madrid, p. 53-73.

Touratier, Christian, Grammaire latine - Introduction linguistique à la langue latine, Paris, 2008. (Touratier 2008)

ABSTRACT This study of Latin lexicology deals with synthems (a concept recently

introduced in the linguistics of classical languages) as they occur in the Latin translation of René Descartes’ text. Beginning with the central term, passio, onis, words will be discussed according to their origin, their formation and the manner Descartes defined notions by explanations or by antonymy. Another important point is the influences Seneca’s philosophy exerted on the French philosopher’s ideas and on his Latin language, stressing the words and the metaphors that survived in time from the extraordinary work of thought and education of the ancient philosopher.

Key words: Word formation (synthems), Seneca’s influence, methods of

defining philosophical terms

EVOLUŢII SEMANTICE ALE UNOR CUVINTE ÎMPRUMUTATE DIN LIMBA FRANCEZĂ

ÎN LIMBA ROMÂNĂ

Ramona DRAGOSTE

Traseul cuvintelor împrumutate din limba franceză în limba română este, uneori, sinuos: apar extensii sau reducţii semantice, ocultări de sens, inovaţii pe teren românesc etc. Istoria cuvintelor preluate de română din franceză trebuie urmărită în strânsă interdependenţă cu transformările socio-politice şi culturale care au marcat evoluţia vieţii româneşti. Cuvintele provenite din limba franceză au dobândit alte aspecte semantice, prin relaţii de contiguitate cu realităţi care le-au transformat, uneori depărtându-le, atât formal, cât şi ca înţeles, de sensul/sensurile originar/e. În cele ce urmează, vom analiza câteva transformări suferite de către cuvintele împrumutate de limba română din franceză.

1. BISTROU Românescul bistrou vine din francezul bistro (întâlnim şi forma bistrot). În

franceză, pe lângă „petit café, petit restaurant sympathique et modeste” (TLF) cuvântul îl denumeşte şi pe proprietarul acestui mic local familiar, în care se servesc preponderent băuturi (aperitive şi vin), dar şi mâncare (TLF). Limba română nu a preluat şi sensul de proprietar al localului. DEX şi DN îl consideră pe „bistrou” ca fiind „franţuzism”. Nu există opinii unitare privind etimologia lui bistro / bistrot în franceză, în discuţie fiind mai multe ipoteze. Una dintre variante îl consideră un regionalism care, în secolul 19, s-a impus pe întreg teritoriul francez: poitevinul „bistraud” sau cuvântul din sudul Franţei „bistroquet”. O altă ipoteză îl apropie de cuvântul „bistrouille”, care, în nordul Franţei, desemna un amestec de cafea şi alcool. Există şi apropierea de argoticul „bistingo”, însemnând „cabaret” (TLF). O opinie răspândită este aceea a unei etimologii populare, care îl apropie pe franţuzescul bistro de rusescul „bîstro” („repede”). „Legenda” spune că, în timpul ocupaţiei ruseşti a Parisului (1814-1818), ostaşii ruşi intrau în restaurante pentru a bea o tărie. Din cauză că nu aveau voie să se afle în localuri şi de teama superiorilor, ei îi grăbeau pe chelnerii francezi, strigându-le „bîstro!”.

În română, cuvântul bistrou cunoaşte, momentan, o revitalizare, întrucât foarte multe unităţi gastronomice poartă această titulatură, care le conferă un anume prestigiu şi un aer boem. Dacă în Franţa bistroul este un local fără mari pretenţii, unde contează mai mult atmosfera, tendinţa actuală în România este de a face din bistrou un restaurant cu accente de lux, având ca public-ţintă noul high-life. Dincolo de uzul colocvial, regăsim o altă nuanţă a lui bistrou, oficială, anume în Normele metodologice privind clasificarea unităţilor de alimentaţie publică. Aici, bistroul este trecut la unităţile tip „fast-food” şi este definit astfel: „Bufetul tip expres – bistrou este o unitate cu desfacere rapidă, în care fluxul consumatorilor nu

Ramona DRAGOSTE

282

este dirijat, servirea se face de către vânzător, iar plata se face anticipat. Unitatea este dotată cu mese tip expres.” (http://rotur.ro/index.jsp%3Fpage%3Dleg_tur%-26tip%3Dalimentatie)

2. BIZON Românescul bizon şi franţuzescul bison denumesc un mamifer rumegător de

mari dimensiuni, răspândit mai ales în America. În română, spre deosebire de franceză, bizon mai desemnează şi pielea tăbăcită a acestui animal, sau o imitaţie din piele de viţel (DEX, DN, MDN).

În franceză, bizonul este şi un simbol al muncii de corvoadă, făcută acribic („travailler comme un bison” – TLF). Româna are pe „a munci ca un bou”. Româna actuală îl utilizează pe bizon cu sensul de om care nu înţelege prea multe, tare de cap, dar care face tot posibilul să se impună pe plan social. Bizonul este omul cu intelect sub medie, aflat, însă, în prim-plan social din cauza comportamentului său bădăran, în contradicţie cu normele elementare de bun-simţ. De notorietate în ultimii ani, în România, sunt campaniile publicitare pentru educaţie socială, care foloseau cuvântul bizon, de tipul „Bizon în trafic”: „Dorinel Munteanu întregeşte colecţia de bizoni a Stelei, uşor descompletată de ultimele două exemplare manelizate public!” (Pro Sport, 4 noiembrie 2008); „Se pare că „Bizon în trafic” nu e doar o expresie la figurat, binecunoscută din campania de responsabilizare în trafic “Huo cu tata”, ci o realitate undeva în America, probabil...” (http://buburuza.net/2009/03/11823/); „S-a descoperit o nouă specie de animal dăunător, şi anume „Bizonul de apartament", specie înrudită cu „Bizonul din trafic”, pe care îl recunoaştem deja.” (http://fbronnie.blogspot.com/2009/01/colul-animalelor-bizon-de-apartament.html)

3. ACHIU În franceză, acquit înseamnă fie „chitanţă”, fie faptul de a fi achitat într-un

proces (de la verbul acquitter) (TLF, Littré). În limba română desemnează fie prima bilă jucată la biliard, pentru a stabili cine începe partida (de la înţelesul lui acquitter : „a juca prima bilă la biliard”), fie „tac” (DEX, MDN). Sensul de „tac” are o utilizare restrânsă la zona Moldovei, iar Dicţionarul Limbii Române din 1913 atestă şi expresia „a da achiu” pentru a „a da prima bilă la biliard”. „[…] iar cilibiul dumitale, în loc de bani, i-au frânt de cap un achiu, de care întâmplare femeia tractirgiului, supărându-se, şi-au adunat oştile sale.” (Constantin Stamati, Cum era educaţia nobililor români, în secolul trecut, când domneau fanarioţii). În franceză, acquit este masculin, în timp ce, în română, achiu este neutru.

În română mai există achiu cu sensul de „ţelină”, dar acesta provine din latină, de la apium. În româna actuală, achiu mai este utilizat cu înţelesul de „achiziţie”, formă populară (dar răspândită) de la acquis: „Ca să faci o licitaţie trebuie să respecţi legislaţia română în materie şi achiul comunitar” (http://www.psd.ro/newsroom.php?newi_id=2548); „Eu n-am văzut român să intre în facultate şi să n-o termine: decât daca era, Doamne fereşte, lovit de vreo molimă, sau dacă butonul cu nebunie se declanşa mai devreme decât recomandarea achiu-

EVOLUŢII SEMANTICE ALE UNOR CUVINTE ÎMPRUMUTATE DIN LIMBA FRANCEZĂ ÎN LIMBA ROMÂNĂ

283

ului european“ (http://training-vanzari.ro/2009/06/primii-patru-ani-sunt-grei-pana-treci-de-anul-trei/); „Şi, în speranţa că odată şi odată o să ne primească şi pe noi la masa lor, încercam să ne facem temele, să ne implementam achiul comunitar...“ (http://mcgogoo.blogspot.com/2008_06_01_archive.html).

Dicţionarul de argou al limbii române confirmă, pentru achiu, sensul de „beat”. „Cât ai zice peşte, a şi luat achiu. Muscadetul a fost dintotdeauna slăbiciunea cea mare a lui Moş Tăgârţă.”, „Luase niţel achiu şi începea să vorbească gura fără el.” (http://www.scribd.com/doc/11558463/SanAntonio-Daca-Tanti-Le-Avea1)

4. ATAŞ Deşi nu mai există foarte multe vehicule de acest tip, orice român ştie ce este

acela un ataş de motocicletă. În franceză, „attache” (derivat de la verbul „attacher”) are o arie extrem de largă de utilizare: în domeniul comercial, maritim, anatomic, istoric, al bijutierilor, botanic, arheologic, ceramic, în cel al căilor ferate, muzical, sportiv, tehnologic. (TLF) Niciunul care să se refere, însă, la motociclete. Ataşul, legătura motocicletei, este sensul prim, cel mai utilizat în limba română. „Anexă de metal prinsă lateral de o motocicletă, cu care se transportă obiecte sau persoane“. (DEX, DN, MDN). Desigur, la bază se află tot ideea de a lega, a uni două piese. „Cumpăr ataş pentru motocicletă, marca MZ ES 250, an fabricaţie 1961! Poate să fie în orice stare, nu mă interesează.” (http://anunturi-gratuite.prahova-online.com/detail.php?id=20726); „Etapa a V-a Campionatului Mondial de Motocros cu ataş se va desfăşura în zilele de 24 - 25 mai la Ciolpani, pe DN1 – 30 km de Bucureşti.” (http://2003.informatia.ro/index.php?name=News&file=article-&sid=19660&theme=Printer); „Vreau pentru nunta mea să închiriez un motor frumos cu ataş, de preferat oldtimer.” (http://www.motociclism.ro/forum/index.-php?showtopic=292218&st=0).

Ataş mai poate fi folosit şi pentru un alt mijloc de locomoţie asemănător motocicletei, însă nemotorizat: bicicleta: „Vreau o bicicletă cu ataş. Aş avea mai mult echilibru şi nu aş mai merge către casă singur. Promit că aş lua şi autostopişti în ea.” (http://9paul.wordpress.com/2009/03/12/am-nevoie-de-o-bicicleta-cu-atas/); „Bicicletă cu remorcă sau cu ataş dorsal” (http://www.funnypedia.ro/imagini/-vezi/cristi/692/bicicleta+cu+remorca+sau+cu+atas+dorsal). Am ales ultimul citat deoarece el marchează o diferenţă clară pe care o face limba română: în vreme ce, în franceză, ataşul poate fi amplasat oriunde, în română el are o poziţionare strict laterală. Remorca este cea care se amplasează în spate, ea neputând sta lateral.

În limbaj colocvial, ataşul reprezintă prietenul sau prietena cuiva, adică o persoană care se ţine legată de cineva, însoţindu-l peste tot. Conotaţia este una negativă, întrucât ataşul uman îngrădeşte libertatea şi sufocă partenerul. Dicţionarul de argou mai atestă un sens pentru ataş, anume „fese de femeie”. În limbajul IT, ataş este un fişier care se anexează unui mail expediat, numai că, în acest caz, el nu mai provine din franceză, ci din englezescul „attachement”, însă româna l-a adaptat după modelul cuvântului deja existent în limbă, deoarece

Ramona DRAGOSTE

284

exprima aceeaşi idee de „legare”, de „alipire”: „Trimite mail cu ataş la adresa…” (http://www.fabbydesign.ro/vezi_surse/4_18/php_resources/trimite_mail_cu_atas)

5. CABLU Cablu provine din franceză, de la câble şi, în ambele limbi sensul primar este

şi cel mai vechi, anume de „funie confecţionată din fibre vegetale, utilizată la transport şi ridicare” (TLF, DEX, DN, MDN). Al doilea sens, în cele două limbi, este cel mai apropiat de zilele noastre şi are o răspândire foarte ridicată: „cablu electric”, o conductă ce conţine mai multe fire izolate, acoperite cu un înveliş vegetal sau de metal. (TLF, DEX, DN, MDN) Al treilea sens din limba română, identic cu cel din franceză, este acela de „anacablură” (din fr. „encablure”), o unitate de măsură din navigaţie, egală cu circa o zecime din mila marină. (TLF, Littré DEX, DN, MDN)

În româna actuală, cablu desemnează tipul de televiziune digitală, opusă celei analogice, în cazul căreia transmiterea semnalului se face prin intermediul cablului coaxial. Este o reducţie a sintagmei „televiziune prin cablu”, existentă şi în franceză „télévision par câble“: „Scumpirea RCS-RDS la cablu şi internet va fi de aproximativ 10 la sută.” (http://comanescu.hotnews.ro/rcs-rds-scumpeste-cablul-si-internetul.html) Aici se vede foarte bine faptul că, prin cablu se denumeşte strict televiziunea prin cablu, întrucât şi conexiunea la internet se realizează tot prin intermediul unui cablu. Însă diferenţierea se face evident. „Stop abuzurilor RCS & RDS şi ale altor firme de cablu! ANPC să-şi facă datoria! (http://www.petitie-online.ro/petitie/stop_abuzurilor_rcs_rds_si_ale_altor_firme_de_cablu_anpc_sa_si_faca_datoria_-p46853053.html).

De la acest ultim sens al lui „cablu”, pe teren românesc s-a format şi substantivul „cablagiu”. „Cablagiul” are o nuanţă peiorativă, pe lângă sensul de „cel care se ocupă de montarea / repararea cablurilor firmelor de televiziune digitale sau de internet.”. Cuvântul este neatestat în dicţionarele româneşti. „Cobor jos şi dau o tură în jurul blocului că poate găsesc picior de cablagiu” (http://oradeanul.com/index.php?s=cablagiu); „Când eram mic mic vroiam să fiu mecanic auto, apoi doctor, irigator, şofer, instalator electrice ca până la urmă să ajung cablagiu.” (http://www.cdmitroi.ro/2009/10/chestionar/); „Se vede treaba că eşti un simplu cablagiu dacă îmi dai răspunsurile astea.” (http://www.xtremepc.-ro/forum/viewtopic.php?f=42&t=18905). Există şi o altă variantă provenind de la „cablu”, formată cu sufixul „-ist”, anume „cablist”, care denumeşte atât pe cel care se ocupă de cabluri („cablagiul”), cât şi firma de televiziune prin cablu, operatorul de licenţă. Nici acest cuvânt nu este atestat în dicţionarele româneşti.: „Cablist pentru firmă internet” (http://www.ejobs.ro/user/locuri-de-munca/s-c-softexpert-s-r-l-cablist-pt-firma-internet/77167/arch); „Românii descoperă plăcerea de a migra de la un cablist la altul” (România Liberă, 15 august 2007)

6. ETAPĂ Limba română a preluat din franceză sensurile care se referă la intervalul de

timp (al marşului unei armate, al unui proces sau competiţii sportive) sau la cel


285

spaţial (Littré, TLF). În limba română actuală, alături de sensurile preluate din limba franceză, „etapă” este utilizat cel mai des cu sensul de „etapă de fotbal” (sau şi în alte sporturi cu mingea). Adică un bloc de partide care se dispută la o anumită dată. O simplă căutare cu ajutorul motoarelor de pe Internet ne dovedeşte că, statistic, această afirmaţie îşi găseşte susţinere pentru limba română. După „etapa fotbalistică”, un alt uz important al acestui cuvânt este acela din sporturile cu roţi (automobilism, motociclism, ciclism). În română, este vorba tot despre „etapă”. Franceza face distincţia dintre etapa de la ciclism sau automobilism (care este „étape”) şi cea de la fotbal (numită „journée”). „Adversara Stelei din Grupa H a Ligii Europa, FC Şerif Tiraspol, a învins, miercuri, în deplasare, liderul Dacia Chişinău, scor 2-1, într-un meci jucat în etapa a 19-a” (Cotidianul, 18 noiembrie 2009); „Adversara lui CFR Cluj din Grupa K a Ligii Europa, PSV Eindhoven, a învins, vineri seară, în deplasare, pe Sparta Rotterdam, scor 3-2, într-un meci din etapa a 15-a a campionatului Olandei” (Cotidianul, 28 noiembrie 2009); „Spectacol în Ştefan cel Mare. Dinamo şi Rapid au remizat în derbyul etapei cu numărul 13” (Evenimentul zilei, 9 noiembrie 2009)

7. FUROU Cel mai răspândit sens al lui „furou”, în limba română, este cel referitor la

obiectul de lenjerie intimă feminină: „Articol de lenjerie femeiască confecţionat dintr-o ţesătură fină combinată cu dantelă, purtat ziua; combinezon” (DEX, NODEX, MDN). În franceză acesta este abia al doilea sens, care apare în franceză cu circa 700 de ani după primul înţeles (acela de „Gaine allongée, étui de protection et de rangement (d'un objet généralement de même forme), en métal, en cuir ou en matière souple.” (TLF). În română nu există „furou” în accepţiunea de „teacă a unei săbii”, nici în cea botanică, atestate în TLF. Abia în MDN se regăseşte sensul anatomic veterinar, care apare şi în franceză: „Gaine cutanée contenant la verge (chez certains animaux dont le cheval)” (TLF). Limba română a preluat acest cuvânt cu înţelesul vestimentar. În Franţa, furoul a fost o rochie la modă începând cu domnia lui Ludovic al XVI-lea. Se pare că soţia sa, austriaca Marie Antoinette, a impus moda acestei rochii mulate, care a fost rapid imitată de către doamnele epocii. Moda rochiei furou a durat până la instituirea Primului Imperiu. Astfel, existenţa modei rochiei-furou în Franţa poate fi delimitată cu destulă precizie, ţinând cont de faptul că Ludovic al XVI-lea domnit între 1774 şi 1792, iar Primul Imperiu a luat naştere în 1804, odată cu încoronarea lui Napoleon I. Voga rochiei furou a durat, în Franţa, circa un sfert de secol şi aceasta trebuie să fi fost şi perioada când a pătruns în Ţările Române, fie prin intermediul modistelor, fie al membrilor înaltei societăţi care aveau relaţii strânse cu Franţa.

Dacă în franceză definiţia spune că „fourreau” este mai degrabă „rochie de seară”, în română este vorba de un articol de lenjerie purtat ziua. Româna nu a preluat nici pe furou ca haina pentru copii (TLF îl consideră ca fiind învechit şi în franceză). În limba română există şi expresia „rochie furou”, tocmai pentru a se face distincţia faţă de obiectul de lenjerie intimă. Însă trebuie făcută diferenţa faţă de „fourreau”-ul original: rochia-furou poartă acest nume după forma şi

Ramona DRAGOSTE

286

caracteristicile furoului ca obiect de lenjerie. „Pentru petrecerile anului 2008, designerul Livia Opritza le propune tinerelor rochia-furou, un model care a făcut ravagii în anii ′70.” (http://stiri.zoot.ro/Cucereste-cu-rochia-furou,279703.html); „De asemenea, o rochie furou cu un decolteu generos te va face să arăţi magnific.” (http://www.mytex.ro/femina/rochia-de-mireasa-se-alege-in-functie-de-morfologia-siluetei_234123.php)

8. GAMBETĂ Léon Gambetta a fost unul dintre importanţii oameni politici francezi. Figură

marcantă a republicanilor, a fost preşedintele Consiliului de Miniştri între 14 noiembrie 1881 şi 31 decembrie 1882. Este o perioadă în care schimburile interculturale, politice, comerciale şi mondene între Franţa şi România cunosc o fervoare deosebită. Gambetta devine un model pentru mulţi politicieni români, numele lui se impune în România, mai ales în perioada Războiului franco-prusac, când a reuşit să salveze Parisul asediat cu ajutorul unui balon şi, ulterior, organizând apărarea franceză. Numele lui este o prezenţă constantă în presa vremii de limbă română, după cum susţine Ioana Pârvulescu (Din vremea lui Caragiale, „România literară”, nr. 43/2005). Gambetta este deja un nume de referinţă la Bucureşti. În O scrisoare pierdută (1884), se face celebra confuzie între Machiavelli şi Gambetta: „Scopul scuză mijloacele, cum a zis nemuritorul Gambetta.” Tipul de pălărie pe care îl purta Gambetta, melonul, devine un substantiv comun în română, în franceză acest termen fiind inexistent. Ca manieră vestimentară, gambeta serveşte categorizării sociale, după cum afirmă şi Radu Rizea: „Gambeta şi ţilindrul încercau, la începutul anilor 1900, să pună o distanţă între cei cu venituri rezonabile şi sărăcime.” (Acoperirea bonjuristă, în „Săptămâna Financiară”, 19 mai 2006). Ca tip de pălărie, gambeta a supravieţuit modelor, ajungând un accesoriu obligatoriu în condiţii festive şi în ziua de astăzi. „De atâtea gambete, canotiere, jobene, nu se mai vedea trotuarul.” (Jurnalul Naţional, 26.02.2009); „Un fost boxer care adoră să apară în public purtând gambetă.” (Gazeta de Sud, 7 mai 2006). În franceză, dacă nu există pălăria care să poarte numele marelui om politic, avem însă „siropul Gambetta”, o băutură de origine provensală, care se consumă preponderent în partea sudică a Franţei. Se obţine din plante macerate, la care se adaugă şi caramel. Când acest sirop se consumă diluat cu limonadă, atunci avem de-a face cu o „limonadă Gambetta”, iar când este amestecat cu bere, este vorba despre „Demi-Gambetta”.

9. JALUZEA Celebra jaluzea (cuvântul este utilizat, de cele mai multe ori, la plural) este

format, în română, după francezul „jalousie”, cu un sufix autohton. Dacă în română sensul primar şi cel mai des utilizat este acela de stor, care acoperă ferestrele (DEX, DN, MDN), în franceză acesta este abia al doilea (TLF, Littré). În limba franceză, sensul principal al lui „jalousie” este cel de gelozie (TLF, Littré) (termen pe care româna l-a preluat din italiană, de la „gelosia”). Franceza a preluat din „gelosia” italiană tocmai termenul care, în română, a dat „jaluzea”. DEX îl atestă şi


287

pe „jaluzie” pentru gelozie, pe care îl consideră franţuzism învechit, în vreme de DAR îl indică pe „jaluzie” ca însemnând şi stor, oblon. În franceză mai există un sens al lui „jalousie”, pe care româna nu l-a importat, anume „spaţiu destinat contradansului” (Littré). MDN-ul aduce în discuţie un alt înţeles al jaluzelei, anume „dispozitiv montat în faşa lentilei unui proiector.” Şi în franceză există acest sens, chiar dacă dicţionarele nu-l atestă: „une jalousie c'est aussi un accessoire complémentaire à un projecteur de théâtre ou de cinéma composé effectivement de lames orientables qui permet de graduer le flux lumineux d'un projecteur équipé de lampes à décharge qui ne sont pas elles-mêmes graduables.” (http://fr.answers.-yahoo.com/question/index?qid=20070316164519AAnpVVC). În franceză, „jalousie” mai desemnează un tip de prăjitură, sens neatestat în dicţionare. Şi în română avem acest tip de desert: „Jaluzele cu prune” (http://www.eculinar.ro/reteta/?6019)

10. LAVABIL În română şi în franceză, sensurile principale ale acestui adjectiv (derivat în

franceză cu sufixul „-able” de la verbul „laver”) sunt identice: „care poate fi spălat” (TLF, DEX, DN, MDN). Dicţionarele româneşti fac precizarea „despre ţesături” (DEX, DN, MDN), în vreme ce, în TLF, se spune că poate fi vorba despre ţesături, piele sau vopsea. Littré aduce şi un sens argotic al lui „lavable”, de la „laver”, cu înţelesul de „a vinde” (sens pe care româna nu l-a preluat). În româna actuală, acest adjectiv a devenit substantiv, cu două forme: „lavabil” şi „lavabilă”. Cele două forme provin din expresiile de unde au rezultat cele două cuvinte acum independente: „vopsea lavabilă” sau „var lavabil”. „Noi ne finisăm casa, aşa că ne trebuie lavabil şi pentru interior, şi pentru faţadă.” (http://forum.desprecopii.-com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=104157); „Cum zugrăvesc peste lavabilă? Şi pe unde perete s-a crăpat un pic lavabila ce trebuie să fac ?” (http://www.condo.ro/-comunitate/forum/view_topic/1773/Cum-zugravesc-peste-lavabila.html).

În română, „lavabil” / „lavabilă” ca substantive sunt resimţite astfel numai când se referă la zugrăvit. În rest, „lavabil” apare ca determinant al unui substantiv, dar nu se mai referă, aşa cum precizează dicţionarele, numai la ţesături: „Tapetul lavabil este acoperit cu un film subţire de plastic.” (http://www.deco-style.ro/index.php?a=282)

11. A MAGNETIZA Sensurile de bază ale lui „magnétiser” (derivat cu sufixul „-iser” de la

„magnétique”), în franceză şi română, coincid şi ele se referă la procesul fizic de „a magnetiza un obiect, un corp”, dar şi „a exercita o fascinaţie asupra unei persoane.” (TLF, Littré, DEX, DN, MDN) În cazul celui de al doilea înţeles menţionat aici, trebuie precizat că, iniţial, nu era vorba de un sens figurat, ci propriu. Este vorba despre experimentele lui Franz Anton Mesmer legate de „magnetismul animal” (numit şi „fluid magnetic”), care s-au răspândit rapid în saloanele occidentale, devenind modă. Pe teren românesc, s-a dezvoltat şi un alt sens al acestui cuvânt, anume „a se ameţi de băutură”. Acest înţeles a devenit celebru şi a făcut carieră

Ramona DRAGOSTE

288

mai ales datorită piesei de teatru D’ale carnavalului, scrisă de I.L. Caragiale în 1885, unde acest sens apare de trei ori: „CATINDATUL: Atunci aici; sunt magnetizat, am poftă de cadril, să-mi fac vânt.” ; „CATINDATUL: Uf! şi m-am magnetizat!... Lucrează magnetismul... Nu mai poci de cald!”; „CATINDATUL: De ce? De măsea? Aş! Am magnetizat-o!” (http://ro.wikisource.org/wiki-/D'ale_carnavalului). Şi în uzul lingvistic actual, acest sens al lui „a (se) magnetiza” apare frecvent: „La ore nu a venit niciodată beat sau magnetizat, însă figura lui era tipică, a cetăţeanului turmentat.” (http://www.gociman.com/nichita/revista-_bacaonia.html). Rodica Zafiu nuanţează pertinent şi afirmă: „Unele eufemisme – turmentat, magnetizat, afectat, obosit, făcut etc. – au sensul „beat” doar sub presiunea contextului.” (Rodica Zafiu, Cuvintele beţiei, „România literară”, nr.51-52/2007)

12. NIŞĂ Cuvântul „nişă” are o bogăţie semantică remarcabilă, atât în franceză (unde a

fost împrumutat ca termen arhitectural din italianul „nicchia”, cât şi în română. În ambele limbi, sensul de bază este acela arhitectural, de firidă. Din franceză, româna nu l-a preluat pe nişă şi cu înţelesul de „cuşcă de câine” (TLF, Littré). În rest, din limba franceză au fost aduse sensurile medicale, precum şi cele referitoare la ecosistem (TLF, Littré, DEX, DN, MDN). Nici dicţionarele franceze, nici cele române nu atestă pe „nişă fiscală”, sintagmă existentă în ambele limbi. În franceză, „nişa fiscală” constituie o derogare fiscală ce permite plătirea unor impozite mai mici, fără ca acest lucru să se transforme într-o infracţiune. În limba română, „nişa fiscală” are şi alte conotaţii: a evita plata unor impozite mari, însă nu prin mijloace totdeauna legale (sensul românesc se îndreaptă mult mai mult spre această zonă a semilegalităţii): „Economia subterană estimată la 20% din PIB […] numeroase nişe fiscale” (Obiectiv de Suceava, 14 decembrie 2009).

În ultimii ani, în română a apărut şi un alt sens al lui „nişă”, legat de televiziune: „televiziune de nişă”. O „televiziune de nişă” este acea televiziune care nu are un profil generalist, ci se axează pe anumite domenii: ştiri, sport, modă, călătorii etc. „Întrebat de către Elena Vlădăreanu şi Bogdan Iancu despre avantajele tv-urilor de nişă, am răspuns cum m-am priceput în România Liberă de azi.” (http://textier.blogspot.com/2007/02/despre-tv-urile-de-ni-n-romnia-liber.html); „Realitatea TV este o televiziune de nişă“ (Wall-Street, 23 iunie 2005); „TVR lansează la jumătatea lunii octombrie TVR Info – o televiziune de nişă” (http://www.tvrinfo.ro/index.php/articol/televiziunea-romana-lanseaza-tvr-info-si-tvr3.aspx). De la acest sens al lui „nişă” a derivat verbul „a nişa”, care nu are nicio legătură cu „nicher” din franceză, precum şi substantivul „nişare” (axare pe un anumit domeniu îngust): „Nişarea este o reţetă de succes, oricum am vedea-o” (http://textier.blogspot.com/2007/02/despre-tv-urile-de-ni-n-romnia-liber.html); „Am observat o tendinţă spre nişare demografică, geografică etc. Nişarea pe feature este destul de rară, cel puţin în România.” (http://basicmarketing.ro/marketing-online/feature-vs-product-vs-company/); „Puternica nişare a materialelor video postate pe internet reduce timpul pe care


289

utilizatorul îl petrece căutând ceea ce doreşte să urmărească.” (http://www.iqads.ro/Internet_read_8472/reclame_video_dupa_chipul_si_asemanarea_consumatorilor.html)

După cum s-a putut observa din analiza celor câteva cuvinte, cuvintele

preluate de limba română din franceză au evoluat diferit, în funcţie de mai mulţi factori, a căror acţiune a fost adesea combinată. Pornind e la cuvintele franceze, româna şi-a dovedit valenţele creatoare, derivând sensuri şi formă, cuvintele împrumutate din franceză primind, cu ajutorul elementelor de compunere româneşti, o nouă vitalitate.

BIBLIOGRAFIE Dicţionarul explicativ al limbii române [DEX ’98], Academia Română, Institutul

de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Bucureşti, Editura Univers Enciclopedic, 1998.

Dicţionarul etimologic român [DER], Alexandru Ciorănescu, Tenerife, Universidad de la Laguna, 1958-1966.

Dicţionarul limbii române moderne [DLRM], Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Bucureşti, Editura Academiei, 1958.

Micul dicţionar academic [MDA], Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Bucureşti, Editura Univers Enciclopedic, 2002.

Marele dicţionar de neologisme [MDN], Florin Marcu, Bucureşti, Editura Saeculum, 2000.

Dicţionar de arhaisme şi regionalisme [DAR], Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Bucureşti, Editura Saeculum Vizual, 2002.

Dicţionar de neologisme [DN], Florin Marcu şi Constant Maneca, Bucureşti, Editura Academiei 1986.

Dicţionar de argou al limbii române, George Volceanov, Editura Niculescu, 2007. Dictionnaire de français Littré, http://littre.reverso.net/dictionnaire-francais/. Le Trésor de la langue français, http://atilf.atilf.fr/tlf.htm [TLF]. Pârvulescu, Ioana, Din vremea lui Caragiale, „România literară”, nr. 43/2005. Rizea, Radu, Acoperirea bonjuristă, în „Săptămâna Financiară”, 19 mai 2006. Zafiu, Rodica,Cuvintele beţiei, „România literară”, nr. 51-52/2007.

ABSTRACT The paper deals with the evolution of several words borrowed by the

Romanian language from French. Semantic extensions, restrictions of the sphere of meanings, extra-linguistic elements influencing the evolution of these words in Romanian are analysed. Due to this analysis, we can observe non-linear routes of evolution of such words borrowed by Romanian from French.

Key words: Romanian language, French, neologisms

ESTRATEGIAS EN LA TRADUCCIÓN DE LAS UNIDADES FRASEOLÓGICAS

Oana-Adriana DUŢĂ

Para aquéllos que desarrollan su actividad dentro de un marco bilingüe, la traducción es una herramienta imprescindible, utilizada ya sea consciente o inconscientemente. Según Valentín García Yebra, el proceso de traducción se divide en dos fases, la comprensión del texto original y la expresión del mismo contenido en la lengua terminal y “traducir es enunciar en otra lengua (o lengua meta) lo que ha sido enunciado en una lengua fuente (o lengua original), conservando las equivalencias semánticas y estilísticas” (Martín Gaitero 2001: 133). No es difícil darse cuenta a que se refieren los términos de equivalencia semántica y equivalencia estilística: en la traducción hay que guardar el significado (entendido según la concepción saussureana, en antítesis con el significante) y también el estilo (por ejemplo, es inaceptable que la traducción de un texto escrito en un registro formal, oficial, esté repleta de modismos, regionalismos y términos argóticos).

A lo largo de los años, el concepto de equivalencia ha evolucionado, abarcando varios niveles y varias perspectivas traductológicas; se habla, así pues, además de equivalencia semántica y equivalencia estilística, de equivalencia comunicativa, equivalencia pragmática, equivalencia informativa, etc. Sin profundizar en el sentido de estos términos, diremos que todos ellos convergen hacia lo que se llama la fidelidad o lealtad en la traducción. En otras palabras, a la hora de trasladar un texto a la lengua meta, el traductor debe tener en cuenta no sólo el significado en sí, sino también la fuerza comunicativa, la reacción que el texto original provoca en los lectores, el registro histórico, socio-cultural y hasta los idiolectos de los personajes. Por ejemplo, Catford afirma que la traducción es “la sustitución del material textual en una lengua por material textual equivalente en otra lengua” (Catford 1965 apud Bialystok 1994: 145).

Teniendo en cuenta lo que se ha expuesto más arriba, la traducción de las unidades fraseológicas representa un verdadero reto, porque el simple traslado de una secuencia de palabras de una lengua a otra no es un procedimiento suficiente. En el caso de oraciones primariamente denotativas la traducción literal podría resultar aceptable, aunque no sea una técnica óptima. Sin embargo, en el caso de las unidades fraseológicas, que presentan opacidad semántica, este procedimiento hasta puede confundir al lector del texto traducido. ¿Cómo se debería traducir, entonces, un texto que contiene expresiones fraseológicas? ¿Cuáles son las maneras de expresar en una lengua un significado equivalente a cierta expresión idiomática perteneciente a otra lengua, ya que son escasos los casos de frasemas que tienen correspondientes semánticos perfectos en todos los idiomas? Para contestar estas preguntas, hemos optado por elegir un texto en castellano que ha


291

sido traducido al rumano por un traductor profesional y analizar las distintas estrategias empleadas en el caso de las unidades fraseológicas. Hemos seleccionado, para este fin, el primer capítulo de la novela “Pantaleón y las visitadoras” de Mario Vargas Llosa, traducida al rumano por Mihai Cantuniari, ya que esta obra tiene un carácter primariamente oral (cosa demostrada no sólo por la multitud de fraseologismos, sino también por los regionalismos, términos argóticos y el uso del registro informal) y hemos observado que para la traducción de las expresiones idiomáticas se han utilizado estrategias como la reproducción, la equivalencia semántica fraseológica, la adaptación, la transposición, la paráfrasis y la compensación. Las examinaremos más detenidamente en los párrafos siguientes.

La reproducción aparece cuando en la lengua meta existe una expresión idiomática totalmente igual en sentido y estructura a la expresión de la lengua fuente. En este caso hablamos de la transparencia de los fraseologismos. Generalmente, el sentido de las expresiones idiomáticas que son compatibles con la reproducción se entiende a través del sentido de las palabras componentes. Veamos el siguiente ejemplo de la novela “Pantaleón y las visitadoras”:

Bueno, al toro por los cuernos. (14)1 Bun, să luăm taurul de coarne. (12) Nótese que las dos oraciones son casi idénticas desde un punto de vista

estructural, si no fuera por el predicado de la oración, que se omite en el original castellano. Esto se debe a la alta transparencia de la expresión idiomática en cuestión. Un hablante de español y rumano, que conoce el sentido de las palabras toro y cuerno y que sabe que en rumano existe la expresión a lua taurul de coarne que significa enfrentarse con valentía a una dificultad, podría realizar sin problemas una correlación entre estas dos unidades fraseológicas. Lo mismo ocurre con los siguientes dos casos:

¿Ya echó un vistazo a su centro de operaciones? (28) Aţi fost sau încă nu să aruncaţi o privire noului dumneavoastră centru de

operaţiuni? Pasa revista a los monos, loros y pájaros disecados (…). (27) Trece în revistă maimuţele, papagalii şi păsările disecate (…). (24) Aquí también observamos la isomorfía estructural completa de las

expresiones echar un vistazo y a arunca o privire por un lado y pasar revista y a trece în revistă por el otro lado y señalamos otra vez la baja opacidad semántica.

La equivalencia semántica fraseológica es la estrategia que Baker describe

como “using an idiom of similar meaning, but dissimilar form” (Baker 2006: 74). Concretamente, en la lengua meta existe una expresión idiomática que expresa el

Oana-Adriana DUŢĂ

292

sentido de la expresión de la lengua fuente, aunque no mediante elementos léxicos idénticos.

Ni tú ni Victoria pueden tomarme el pelo, Tigre, ¿se han olvidado que soy

calvo? (14) Nici tu şi nici Victoria nu mă puteţi lua în răspăr, Tigrule; aţi uitat că-s

chel? (12) Una observación que se podría hacer en este caso sería que la expresión

rumana a lua în răspăr no es muy utilizada, habiendo otras alternativas más frecuentes, más comunes para sugerir el mismo sentido (a-şi bate joc, a lua în râs, a face mişto…). De todas formas, aquí se debe mantener la esfera semántica del pelo, por continuarse la oración con una referencia a la falta de pelo (calvo) y para poder mantener en rumano también el mismo juego de palabras.

Lo mismo ocurre con las siguientes construcciones, en rumano existe una expresión idiomática que mantiene el sentido, aunque no la forma de la expresión castellana:

(…) ya van a llegar, y se me ponen los pelos de punta, Bacacorzo. (29) (…) sunt în drum spre noi şi mi se face părul măciucă, Bacacorzo. (26) Pero tú sigues con el alma en los pies. (18) În schimb, tu eşti cu nervii la pământ. (16) Cabe señalar que este último par de ejemplos (con el alma en los pies/cu

nervii la pământ), aunque no presente una equivalencia estructural total entre castellano y rumano, sí tiene un rasgo común en ambas lenguas: la metáfora orientacional según la cual la felicidad se concibe como una posición alta y la tristeza como una posición baja. En este caso, la sensación de cansancio, de derrota, de frustración es expresada mediante una metáfora orientacional referente al suelo, a los pies, o sea a un elemento que está abajo.

La estrategia de la adaptación, aplicada a la traducción de las unidades

fraseológicas, consiste en el uso de una expresión sin equivalencia semántica perfecta, principalmente porque en la lengua meta no existe un fraseologismo que exprese exactamente el mismo significado que el fraseologismo de la lengua fuente. Así, por ejemplo:

Que para comunicarle su nuevo destino hayan venido los jefazos de la

Intendencia en persona, le indica que la cosa tiene sus bemoles. (12) Însuşi faptul că (…) s-au deplasat în persoană şefii ăi mari de la Intendenţă

este pentru dumneata un indiciu că treaba e cu cântec. (10)


293

La expresión española tener sus bemoles significa que una cosa o situación es muy difícil o presenta grandes problemas, mientras que la expresión rumana se refiere a algo bastante obscuro y dudoso. Como podemos ver, la equivalencia semántica no es total. Sin embargo, se ha preferido esta traducción para evitar el uso de un simple lexema (que le hubiera quitado vitalidad y oralidad al texto) y también para mantener el campo semántico musical existente en el texto fuente. La misma situación se observa en las siguientes dos oraciones:

Pero me han sacado de mi elemento y en esto no sé atar ni desatar. (27) Însă m-au scos din elementul meu, iar aici nu ştiu să leg tei de curmei. (25) Está claro que la expresión española no sé atar ni desatar significa que el

hablante se considera muy inexperimentado en el campo en cuestión, que no sabe como llevar a cabo cierta actividad. Por otro lado, la expresión rumana a lega tei de curmei significa, según el Diccionario Explicativo del rumano, buscar pretextos o subterfugios. Se da, pues, otro caso de adaptación, de utilización en la traducción de una expresión con un significado distinto.

En la transposición, la unidad fraseológica pasa a ser traducida por una sola

palabra. Generalmente se considera que la supresión de un idiomatismo y su sustitución mediante una palabra involucran una pérdida de expresividad. En el ejemplo siguiente, sin embargo, no se pierden ni el sentido original, ni el matiz altamente oral. Una de las razones es el uso del dativo ético mi en la traducción rumana, que acerca al hablante e impregna vivacidad y emotividad.

Ya, puede inflarse como un pavo real. (13) Poţi să mi te împăunezi, ai motive. (11) Otro ejemplo del libro es: Dándole duro a las matemáticas, sobre todo, es lo que más me gusta. (28) Tocind mai ales la matematică, plăcerea mea. (26) En este segundo ejemplo tampoco se pierde la carga expresiva, ya que el

verbo rumano a toci pertenece, con el sentido aquí presente, al registro hablado. La paráfrasis se emplea para traducir una cierta expresión mediante otra

que, aparentemente, no tiene nada que ver con la primera, ni siquiera comparten categoría morfológica, como en el siguiente ejemplo:

Qué secreto militar ni qué ocho cuartos. (29) Ce secret militar, ia nu-mi veni mie cu gogoşi din astea! (27)

Oana-Adriana DUŢĂ

294

En este caso tenemos en el texto castellano una expresión idiomática interjectiva utilizada para subrayar el desacuerdo, mientras que en la traducción rumana aparece una adaptación de la unidad fraseológica verbal a spune gogoşi (mentir, engañar). ¿Existe alguna relación entre estas dos expresiones que, en apariencia, no tienen mucho en común? Claro está, el pensamiento humano es metafórico por excelencia y muchas veces las asociaciones mentales difícilmente se pueden desentrañar. Sin embargo, si tuviéramos que elaborar una especie de trayecto que empiece con el sentido de la expresión original (desacuerdo) y finalice con lo que expresa la traducción (el hablante le pide al interlocutor que no le mienta), podríamos hacerlo pensando en que todo el mundo está, generalmente, en desacuerdo con las mentiras.

La compensación es el proceso mediante el cual una unidad fraseológica se

traduce mediante un cierto elemento (otra expresión o una palabra) que le quita algo de la fuerza comunicativa. Después, en la traducción, se añaden otras informaciones que compensen este cambio. Así, por ejemplo, en:

Le hemos dado vueltas y más vueltas y es la única solución. (18) Am sucit problema în fel şi chip şi este unica soluţie. (16) La expresión idiomática dar vueltas y más vueltas (obtenida mediante el

desarrollo de la locución verbal dar vueltas) está traducida al rumano por el verbo a suci que, aun utilizado metafóricamente (para expresar la idea de analizar con atención cierto problema), pierde parte de la carga expresiva original. Por esto, se añade la locución adverbial în fel şi chip, para compensar los rasgos semánticos ausentes.

Hemos visto en este estudio que la traducción de las unidades fraseológicas representa una tarea problemática, para la cual no existe una solución universal o un método consagrado. Las estrategias de traducción dependen del tipo de texto en el cual se hallan las expresiones idiomáticas y de las diversas características de éstas (su opacidad semántica, sus propiedades combinatorias, etc.). En muchos casos, para acentuar el estilo y desarrollar la oralidad, hay unidades fraseológicas que aparecen solamente en la traducción, aunque los términos correspondientes del original sean simples palabras. Así pues, tal como señala Richart Marset, traducir las unidades fraseológicas no consiste en un ejercicio mecánico de hallar una equivalencia definitiva, sino en un acto creativo y generativo en virtud del cual se engendra un nuevo texto que funciona en la lengua y en el medio semiótico de destino (Richart Marset 2007: 400). Es por esto que cada traducción pasa a ser una nueva interpretación de la obra en cuestión, cobra vida y ejerce su propio impacto en los lectores.


295

NOTAS 1 Los números entre paréntesis señalan el número de la página en la cual se

encuentra la oración analizada, en las ediciones citadas en la bibliografía.

BIBLIOGRAFÍA Baker, Mona, In Other Words. A Coursebook on Translation, New York,

Routledge, 2006 (Baker 2006) Bialystok, Ellen, Language Processing in Bilingual Children, Cambridge,

Cambridge University Press, 1994 (Bialystok 1994) García Yebra, Valentín, La traducción y las Academias, en Martín Gaitero, R.,

Vega, M. (eds.), Traducción, metrópoli y diáspora: las variantes diatópicas de traducción: actas de los VIII Encuentros Complutenses en torno a la traducción, Madrid, Editorial Complutense, 2001 (Martín Gaitero 2001)

Richart Marset, Mabel, Los problemas de la traducción de las unidades fraseológicas, en Jorge Martí Contreras (coord.), Didáctica de la enseñanza para extranjeros: Actas del I Congreso Internacional de Lengua, Literatura y Cultura Española, ISBN 84-611-8316-9, 395-404, 2007 (Richard Marset 2007)

Vargas Llosa, Mario, Pantaleón y las visitadoras, Barcelona, Editorial Seix Barral, 1994

Vargas Llosa, Mario, Pantaleon şi vizitatoarele, trad. Mihai Cantuniari, Bucureşti, Humanitas, 2008 ABSTRACT This paper deals with the various strategies of translation used in the case of

idiomatic expressions. We have chosen for this purpose the novel “Pantaleón y las visitadoras”, by Mario Vargas Llosa, translated into Romanian by Mihai Cantuniari. By means of a comparative analysis of the two versions, the Spanish language original and the Romanian translation, we shall explain and comment on the techniques of translation used for idiomatic expressions.

Key words: translation, idiomatic expressions, strategies

ÎMPRUMUT ŞI CREATIVITATE LEXICALĂ ÎN ROMÂNA ACTUALĂ: BRAND ŞI FAMILIA LEXICALĂ

Alina GIOROCEANU

În româna actuală pot fi uşor detectate la nivel lexical împrumuturi recente

din engleza britanică şi americană1, unele dintre acestea asimilate morfologic şi frecvent utilizate în limba vorbită. Cu toate că lucrările de specialitate deosebesc trei clase în câmpul împrumuturilor noi (împrumuturi propriu-zise, anglicisme şi americanisme şi xenisme2), Adriana Stoichiţoiu-Ichim (2001: 83) consideră că o diferenţiere clară anglicisme şi americanisme – xenisme nu este posibilă, dată fiind dinamica generală a lexicului. Astfel, unele xenisme, prin frecvenţa şi larga circulaţie, precum şi datorită tendinţei de asimilare morfologică, dublată de evoluţia semantică în cadrul limbii române, pot fi tratate ca anglicisme şi americanisme (cuvinte în curs de asimilare).

Numărul mare de anglicisme (şi americanisme) şi, mai ales, xenismele din limba română reprezintă unul din reflexele lingvistice ale globalizării, privită abstract ca schimb, „flux” (de bunuri şi servicii, de persoane, de capitaluri) facilitat de dezvoltarea tehnologiei. Vocabularul relaţiilor publice şi al publicităţii, precum şi vocabularul marketingului, domenii cu o istorie recentă, sunt descrise de termeni cu o încadrare neologică variată, de la anglicisme şi xenisme, la cuvinte recente, create pe teren românesc. Receptivă la aceste împrumuturi şi creaţii lexicale este şi presa românească; în textele jurnalistice se pot identifica unităţi lexicale neînregistrate încă de dicţionarele limbii române3.

Un cuvânt recent şi frecvent folosit în româna scrisă şi vorbită este brand, fiind utilizat în limba actuală atât în varianta specializată, cât şi în varianta comună. Cu toate că în Dicţionarul ortografic, ortoepic şi morfologic (2007) conţine un (singur) cuvânt-titlu brand, lipsa unor indicaţii semantice sau de pronunţie conduc la concluzia că este înregistrată aceeaşi unitate lexicală conţinută şi de Dicţionarul explicativ al limbii române sau de Micul dicţionar academic: brand, branduri, s.n. „aruncător de mine”; „proiectil de aruncător de mine”, cu etimon german, Brandt4. Lucrarea noastră se va concentra asupra unei unităţi lexicale omonime5, prezentate în rândurile de mai jos.

Brand: semnificant sonor şi semnificant grafic. Semnificaţii Lato sensu, unitatea lexicală brand la care ne-am propus să ne referim este

utilizată în etapa actuală cu semnificaţia „marcă” ori „nume, semn, simbol, slogan utilizat pentru a distinge un produs”6. Într-o lucrare bilingvă dedicată terminologiei de specialitate, recent apărută şi intitulată Termeni de branding (Ciobanu 2009), care prezintă, în paralel, conceptele domeniului în engleză şi română, definiţia termenului brand este următoarea: „rezultat al procesului de branding, reprezentând combinaţia unică de avantaje sustenabile (asocieri, caracteristici,


297

experenţe, aşteptări), specifică unui produs, unui serviciu, unei organizaţii” (Ciobanu 2009: 14). Autoarele înregistrează în fişa terminologică diferenţa semnificativă dintre brand şi marcă. Astfel, în timp ce marca (trademark în limba engleză) este semnul utilizat pentru a diferenţia ofertele comercianţilor, brandul reprezintă „totalitatea legăturilor fizice şi emoţionale create între un produs de notorietate şi actuali/potenţiali consumatori, public” (Ibidem). Saltul calitativ reprezentat de brand în relaţie cu marca este cuantificat şi de unele sisteme contabile care permit înregistrarea acestuia în bilanţ ca activ necorporal. Sporul de valoare pe care îl presupune brandul îl delimitează de marcă, rămasă doar un banal atribut de identificare a unui comerciant.

Deşi în limbajul de specialitate al relaţiilor publice sau al marketingului, conceptul este circumscris unui cadru (-Animat), caracterizat de trăsăturile semantice MARCĂ, PLUS VALOARE şi NOTORIETATE, ocurenţele termenului în limbajul nespecializat sunt incidente la semnificaţi (+Uman). Semele PLUS VALOARE (indiferent dacă este vorba de o valoare materială/de marketing sau morală) şi NOTORIETATE permit aplicarea etichetei „brand” atât la tipul special de semn reprezentat de numele propriu al persoanei (infra, exemplul 4.), cât şi la semnul complex reprezentat de „imaginea” publică a persoanei (infra, exemplele 1., 3. şi 5.), codificate adesea metonimic în utilizări de tipul „Eu sunt un brand.”

1. „Nu am nevoie de o situaţie specială şi de un statut în PSD. Eu sunt un

brand.” (Ion Iliescu, Realitatea TV, 20.02.2010) „Brand-ul Iliescu are 80 de ani” (Un brand de 80 de ani, „Săptămâna

Financiară”, / http://www.sfin.ro/articol_19197/un_brand_de_80_de_ani.html, 05.05.2010)

2. „A trebuit să treacă nişte ani ca să-mi dau seama că eu sunt Mihaela Rădulescu, un brand ...” (Pentru Mihaela Rădulescu celebritatea şi banii nu sunt de ajuns, „LifeStar”, http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/LifeStar/8348/Pentru-Mihaela-Radulescu-celebritatea-si-banii-nu-sunt-de-ajuns.html, 05.05.2010)

3. „Ce înseamnă brandul Andreea Marin? Cât valorează el?” (Andreea Marin Bănică în bussiness: Sunt un negociator cinstit. Este ca mine sau deloc!, „Mondo News”, http://www.mondonews.ro/Andreea-Marin-Banica-in-business-Sunt-un-negociator-cinstit-Este-ca-mine-sau-deloc+id-16171.html, 05.05.2010)

În timp ce forma grafică nu prezintă provocări în ce priveşte asimilarea, la

nivelul rostirii se înregistrează diverse variante: /brand/, /brend/ ori, copiind pronunţia din engleză, /brænd/. Varianta cea mai prezentă în rostire rămâne /brend/, cu toate că nu este conservată la nivelul elementelor componente ale familii lexicale; acestea urmează forma grafică a termenului şi sunt guvernate, în procesul derivativ, de regulile fonetice specifice limbii române. Astfel, alternanţa vocalică -a / -ă este întâlnită în cazul ataşării la rădăcină a clasificatorului derivativ -ui: /brăndui/, /brănduire/7 etc.

Alina GIOROCEANU

298

Incidenţe semantice şi gramaticale în familia lexicală a lexemului brand Derivate verbale. Verbele cauzative a branda şi a brăndui / a brandui Captat în sistemul limbii române, brand devine cuvânt de bază şi se află la

originea derivatelor a branda / a brăndui / a brandui, brandare / brănduire / brănduială, brandat / brănduit, rebranda / rebrănduire, rebrandare / rebrănduire, nebrandat / nebrănduit, brănduială, brănduitor.

Procesul prin care se obţine sau se atribuie un brand este codificat în româna actuală în două forme, prin verbele cauzative derivative (sintetice) a branda şi a brăndui. Acestea sunt dublate, analitic, de expresia a face brand şi se raportează la un eveniment complex care conţine o acţiune cauzatoare şi un efect. Evenimenţialul surprins de verbele a branda/ a brăndui este declanşat exclusiv voliţional, indiferent de entitatea asupra căreia se acţionează. Atât în limbajul de strictă specialitate, cât şi în limbajul comun, entitatea voliţională acţionează asupra unei entităţi nonraţionale, concrete ori abstracte:

1. “Editez ca să pun şi-un link de "green talk" despre cum se mai

brandează "eco" prin lume.” (http://prolinprokong.blogspot.com/, 09.11.2009)

2. “... cardurile cu acoperire în ratele lunare ale parinţilor pentru a branda stradania membrilor comisiilor de examinare de la româna, matematica, geografie…” (www.desteptarea.ro/articol_3375.shtml - 26, 09.11.2009)

Variantele sintetice a branda şi a brăndui/a brandui sunt utilizate în paralel

în limba actuală şi permit o evoluţie derivativă distinctă; substativele şi adjectivele participiale rezultate sunt motivate de formele verbale specifice.

Cu toate că cele două verbe sunt prezente concomitent în vocabularul activ al vorbitorilor de română, o verificare într-un motor de căutare on-line scoate în evidenţă preferinţa pentru una dintre variante. Având în vedere doar ocurenţele participiale şi adjectivale, în noiembrie 2009, Google afişa pentru brandat 1 020 de rezultate, în comparaţie cu branduit (brănduit), care avea 17 400 de utilizări. În mai 2010, pentru brandat se afişau 4 520 de rezultate, în comparaţie cu 82 700 de afişări pentru brănduit (branduit).

Cum cele două variante întenţionează să redea un proces factitiv, putem remarca în acest punct adecvarea formei a branda, construită de la un nominal cu sufixul -a, utilizat în general pentru obţinerea derivatelor verbale cauzative de la baze nominale (cf. GALR II: 178), ca a mobila, a fărâma, a ruşina etc. Sufixul -ui este mai puţin utilizat (v. a pietrui) şi nespecific derivării cauzative, fiind amintit în Gramatica limbii române, volumul al II-lea, Enunţul, ca trăsătură a limbajului colocvial, subliniind o conotaţie peiorativă, negativă. Secvenţa a brăndui este valorificată ludic ori ironic şi prin sugestia fonică a verbului a brăndui / a brandui (GALR II: 181) care aminteşte de alte acţiuni factitive sau non-factitive (a rândui, a prădui, a bântui...v. DIR):


299

1. „Ce şi unde poţi face ca să iţi bRanduiesTi cariera” (innova-tingandcolouring.blogspot.com/ - 85k, 22.05.2008)8

2. „Mă brănduiesc, deci exist.” (http://mitichi.blogspot.com/2009/02/botez-de-copil-de-mamica-bunoaca.html, 23.05.2010)

3. „Spionii brănduiesc ţara.” (http://www.infonews.ro/node/15982, 23.05.2010)

Folosirea concomitentă a celor două derivate este ilustrată şi de opţiunile

terminologice contradictorii: în lucrarea Termeni de branding, autoarele reţin atât forma verbală a branda (Ciobanu 2009: 16), cât şi nominalul brănduire (Ciobanu 2009: 11), sinonim al variantei specializate branding. Aşadar, în timp ce vocabularul de specialitate optează pentru translatarea termenului englezesc, registrul informal este dominat de varianta brănduire. Cum uşor se poate observa, acceptarea verbului a branda şi înlăturarea altor variante nominale derivate de la acesta, prezente adesea la limita dintre colocvial şi specializat, ca brandare (v. infra, derivate nominale), conduce la soluţii teminologice neuniforme, din perspectivă lexicală. Termenii branding, a branda şi informalul brănduire au un parcurs derivativ scurtcircuitat sau întrerupt: în cazul ultimului lipseşte veriga necesară a brăndui, în cazul celui de-al doilea, urmarea firească, brandare, ambele prezente în registru informal.

A branda 1. “Brandezi ţara, pui pe picioare un mare oficiu de turism, şi te lansezi.

Unde mai pui că de la tine pornesc toate zborurile în spaţiu ruseşti.” (dog-the-blog.blogspot.com/2006_11_01_archive.html - 56k, 22.11.2009)

2. “Ai vrea tu să o brandezi pe Lenuţa, hai? Nu e nici una nici alta. Brandul este Becali/maneaua ambulanţa...” (www.jurnalul.ro/forum/index.php?showto-pic=1465&mode=threaded&pid=12187 - 46k, 22.11.2009)

3. “Din acest punct de vedere, atunci când ne apucăm să construim un brand personal e important sa vedem cât de acvatică e fiinţa pe care o brandăm.” (www.121.ro/forum/numele-tau-are-ceva-magic-in-el-t6914.html - 77k, 01.05.2010)

4. “Am reuşit să aducem în România şi să zburăm cu un prototip din cel mai mare de balon cu aer cald din Europa, pe care am reuşit de asemenea să îl brandăm” (www.prwave.ro/index.php?option=com_content&task=view&id=5690-&Itemid=79 - 34k, 01.05.2010)

A brăndui (a brandui) 1. “Sa brănduiti bine! (de Bogdan Cristescu) ... O soluţie la brănduirea

României ar putea veni - şi ar fi bine - din exterior.” (www.revelion2009.com/content/view/2158/53/ - 44k, 20.10.2009)

Alina GIOROCEANU

300

2. „Un telefon daca este brănduit nu înseamnă că este vechi/folosit.”/ “Gandiţi-vă la operatorii noştri locali, care brănduiesc telefoanele.” (www.trustpilot.ro/review/www.telefonultau.eu, 18.05.2010)

3. “Le produc alţii pentru ei, şi li le brănduiesc cu GM. Uleiul de motor, de exemplu, într-o vreme era facut de Mobil pentru GM.”(www.clubopel.com, 23.05.2010)

4. “Şi, pentru că am început să mă brănduiesc am zis să îmi fac și font personal, cu scrisul meu de mână.” (www.ocsike.ro/brand-ocsike-pasul-fontul-ocsike, 25.05.2010)

5. “Sau cum să caştigi bani doar brănduind un produs. Şi denumirea pompoasă pentru "noua tehnologie" este Enhanced Performance Profiles.”(www.xf.ro/showthread.php?t=1659, 27.05.2010)

6. “JGoods a folosit ca bază de pornire modelul Creed Dunk Hi, datorită nuanţelor de kaki şi alb, brănduind la sfarşit cu numele lui Mayer.“ (www.adidasi.net/.../419-nike-dunk-high-sb-pentru-mayer-hawthorne.html, 27.05.2010)

Planul vorbirii confirmă comportamentul sistemic al variantelor, care se

înscriu în clasa verbelor de conjugarea a II-a structurală, respectiv a VI-a structurală (v. GALR I: 549 ş.u.). O trăsătură sintactică generală este dată de statutul de centru de grup sintactic. Construcţia cauzativă generată astfel nu exclude cliticul reflexiv care codifică identitatea referenţială dintre entitatea voliţională şi entitatea asupra căreia aceasta acţionează (v. supra mă brănduiesc). Atunci când acţiunea verbală este generală, actanţii nominali pot lipsi, construcţia factitivă împlinindu-se prin prezenţa unui constituent non-nominal, adverbial în exemplul anterior (v. supra „Sa branduiţi bine!”).

Alte derivatele verbale cauzative sunt construite prefixal cu iterativul re-: a rebranda, a rebrăndui. Pe lângă trăsătura REPETARE, prefixarea lărgeşte matricea semantică prin adaosul SCHIMBARE:

A rebranda 1. Orange s-a rebrandat agresiv, debarasându-se relativ urgent de Dialog. În

timp ce Vodafone îşi impune marca în două trepte, renunţând elegant la Connex.(www.businessmagazin.ro/media-marketing/cu-antenele-ascutite.html? 5545;1004974 - 57k, 27.05.2010)

2. “Şi-a rebrandat antivirusul şi l-a dus exact acolo unde era piaţa, adică în Occident. Cum arată structura vânzărilor acum? (www.moneyexpress.ro /articol_9288_/talpes_2_0_0.html - 73k, 23.05.2010)

3. „Rebrandând topicul, vă aştept la discuţii. Putem să ne aventurăm insurgenţi în toate direcţiile. “(www.ebe.ro/forum/viewtopic.php?f=7&t=81 - 68k, 23.09.2010)

4. „Când MCM Ro a fost cumparat de MTV Europe şi rebrandat în MTV România una din condiţiile puse de cei de la MTV Europe a fost ...” (forum.softpedia.com/lofiversion/index.php/t107817.html, 27.05.2010)


301

A rebrăndui/rebrandui 1. “CEC-ul s-a rebranduit.” (www.roportal.ro/stiri/cec-ul-s-a-rebranduit-

1363626.htm) 2. „Mega Image a rebrănduit primul magazin din reţeaua La Fourmi -

Operatorul supermarketurilor Mega Image a finalizat rebrandingul primului magazin La Fourmi”(www.zf.ro/.../mega-image-a-rebranduit-primul-magazin-din-reteaua-la-fourmi-3377291/, 27.05.2010)

3. „…asta arătând o formă de slăbiciune, când poate răsturna foate uşor totul în favoarea sa rebranduind serviciul său.” (brandmaker.wordpress.com/category-/public-relation/, 27.05.2010)

O „construcţie” improprie este obţinută cu ajutorul prefixului privativ de-,

care marchează opoziţia, eliminarea: “Telefonul se poate debranda, gaseşti uşor pe Internet informaţii pentru a

face acest lucru. Dacă ai debrandat telefonul …” (www.emobil.ro, 26.05.2010) Semnificaţia noului termen este vizată indirect: prin eliminarea unui element

contitutiv şi esenţial al produsului (softul, în exemplul anterior) se obţine eliminarea mărcii, a brandului. Modul de apariţie a termenului ţine de intenţia autorului şi nu este determinată de acţiunea imediată realizată. În esenţă, debrandarea este rezultatul unui alt proces care are ca efect “ştergerea amprentei” iniţiale a produsului.

Derivate nominale Nominalele din familia lexicală a lui brand sunt obţinute, în primul rând,

sufixal. Substantivele derivate cu –re (aşa-zisele infinitive lungi) au ca bază verbele cauzative:

Brandare/rebrandare 1. “Creează o impresie putenică prin proiectul inovativ şi soluţiile de

brandare. Modelul nostru joacă un rol important în formarea unei mărci puternice.” (www.digitaldreamsdesign.net/.../branding_services.htm, 27.05.2010)

2. “Brandarea se făcea prin fâşii aplicate succesiv pe care nu le puteai dezlipi. (www.iqads.ro/forum/sutra1263.html , 27.05.2010)

3. “Rebrandarea va insemna schimbarea perceptiei institutiei, atat in exterior, ... Recent, englezii au rebrandat si televiziunea publica rusa.” (www.capital.ro/index.php?section=articole&screen=index&id=15014&cauta=canicula, 27.05.2010)

4. “Procesul de rebrandare a Equant-FT Enterprise în Orange Business Services ... Rebrandarea, spune managementul Equant, va fi o cale…” (www.comunic.ro/article.php/Orange_Business_Services_noul_nume_al_ofertei_convergente.../1383/, 27.05.2010)

5. “Investiţiile masive s-au datorat atât dezvoltării zonei de retail, dar mai cu seama proceselor de rebrandare şi lansare care au avut loc pe aceasta piaţă. (stiri.rol.ro/content/view/110299/3/ , 27.05.2010)

Alina GIOROCEANU

302

Brănduire/rebrănduire (rebranduire) 1. “Brănduire de ţară” – “Când vine vorba de brand de ţară, elementul

definitoriu pentru România este claxonul.” (www.jurnale.ro/Branduire_de_tara-idj4985-u5010-e50032.html, 27.05.2010)

2. “Branduirea unui tranvai costa ântre 800 euro si 2000 euro, iar suprafata de branduire este mult mai mare, cred că nu e rentabil să oferi.”(www.iqads.ro/forum/sutra1263.html, 27.05.2010)

3. “Una dintre cele mai bune iniţiative (private) de desprăfuire / rebranduire a lui Eminescu este concursul de pe LiterNet scornit de Scornelius.” (atelier.liternet.ro/arhiva/3719/Alex-Leo-Serban/Dilema-Vecheva-recomanda-Desprafuire-rebranduire.html, 27.05.2010)

4. “Parteneriat romano-austriac de rebrănduire a Capitalei ... Vom începe o campanie de rebranduire a Capitalei la Viena, unde, între 5 si 26 mai, vom prezenta…” (www.curierulnational.ro/Actualitate%20Companii/2007-04.../Parte-neriat+romano-austriac+de+rebranduire+a+Capit, 27.05.2010)

5. “Squadra Azzura, în plin proces de rebrănduire!”(www.1stiri.ro-/stire10squadra_Azzura_in_plin_proces_de_rebranduire__1088.html, 27.05.2010)

Textele anterioare conţin, direct sau indirect, semnificaţia termenilor. În timp

ce brandarea/brănduirea/branduirea semnifică formarea unei mărci de notorietate, rebrandarea/rebrănduirea/rebranduirea cuprind ca trăsătură semantică generală NOUL/ÎNNOIREA, realizată ca „înnoire de abordare”, „înnoire de imagine”, care are ca efect schimarea percepţiei publice faţă de instituţie/operă sau autor (v. supra Eminescu)/oraş.

De la a debranda, textele confirmă şi utilizarea nominalului deverbal firesc, debrandare:

1. “Debrandare Nokia şi update firmware, scăpaţi de tot ce a băgat operatorul dvs. (forum.softpedia.com, 23.05.2007)

2. “…procesul de "debrandare" se referă la o resoftare a telefonului…” (forum.computergames.ro/.../347246-decodare-debrandare.html, 27.05.2010)

Un alt afix, mai puţin productiv, este sufixul agentiv –tor, care se ataşează

doar bazei verbale a brăndui. Agentul brănduitor (nota ironică se păstrează şi poate fi devoalată de contextul de semnificaţii culturale în care este generat enunţul!) poate fi doar cel care creează brandul, „semnătura” unei entităţi sociale, politice, culturale:

“…un brănduitor avant la lettre a fost şi Victor Hrebengiuc…” (www.gandul.ro, 22.09.2009)

Derivatul accidental brandist (creat tot cu sufix agentiv) este amintit de

Rodica Zafiu în articolul Brănduială? (v. www.romlit.ro/branduiala, 31.05.2010). Autoarea reţine şi forma populară care dă titlul articolului, precum şi derivatul rebrănduială, specifice stilului colocvial-ironic.


303

Formele participiale ale cauzativelor sintetice sunt valorificate adjectival: brandat/rebrandat, brănduit (branduit)/rebrănduit (rebranduit). De la adjectivele participiale primare sau derivate se dezvoltă şi adjectivele participiale negative, obţinute cu prefixul ne-:

1. “Vând Nokia 6233, negru, necodat, nebrandat, este luat la liber..”

(www.loganclub.ro/.../vand_nokia_6233_negru_necodat_nebrandat-t7198.-html, 22.09.2009).

2. “Aş vrea să schimb softul M3000-ul meu cu unul nebrandat "curat" (www.mobilewave.ro , 22.09.2009)

3. “motivul pt. care doream soft nebrănduit este din cauza profilelor de conectare la net ..... Dacă exista soft nebrănduit, înseamnă că e "tunat" de careva..” (forum.softpedia.com/.../index.../t139309.html, 22.09.2009)

4. “Telefonul arată absolut impecabil, necodat, nebrănduit, funcţionează perfect şi a fost ţinut doar în husă, având şi acum ţiplele pe el.” (rsshunt.ro, 22.09.2009)

5. “Huawei E220, necodat, nerebrandat…” (www.okazii.ro, 29.05.2010) În articolul din 2006, dedicat derivatelor din familia lexicală a termenului

brand, Rodica Zafiu observa că „elanul derivativ nu poate fi stăvilit” (Ibidem), fiind pitoresc şi inventiv. Realitatea discursivă confirmă predicţia autoarei: derivatelor amintite li s-au adăugat altele, demonstrând „succesul” autohton al noii unităţi lexicale (v. debranda, debrandare, debrandat, brănduitor, nerebrandat). Frecventa utilizare a cuvântului/termenului brand în limba română ar trebui să-i asigure un loc în dicţionarele actuale ale limbii. Totodată, parcursul derivativ indică şi gradul de adaptarea la sistemul limbii române.

Sugerăm, ţinând seama de coerenţa fonetico-grafică ce ar trebui conservată în interiorul unei familii lexicale, normarea pronunţiei /brand/, prezentă în cazul derivatelor a branda/a brandui, ori determinată fonetic în tulpina derivativă a brăndui. Remarcăm, de asemenea, concurenţa celor două variante: preferinţa textelor de specialitate (Ciobanu 2009, Olins 2009) pentru varianta verbală cauzativă a branda, construită cu sufixul .-a, specific factitivelor şi mai productiv în perioada recentă şi opţiunea discursului informal pentru varianta a brăndui, care permite lărgiri de sens în linie peiorativă, ironică.

NOTE

1 Cf. sintagma “avalanşa de anglicisme” (Stoichiţoiu-Ichim 2001: 83). 2 În DSL, DCR (Stoichiţoiu-Ichim 2001), (Avram 2001), în funcţie de diferite criterii de segmentare a

vocabularului neologic, sunt amintiţi şi alţi termeni ca barbarisme, străinisme, aloglote, cuvinte străine, cuvinte neadaptate. Unii dintre acestea se suprapun parţial sau înglobează termenii amintiţi în text.

3 Şi variantele online ale dicţionarelor româneşti păstrează o singură intrare pentru brand, cu aceeaşi semnificaţie prezentă în dicţionarele tipărite (DEX online, http://www.dex-online-ro.ro/cautari/brand.htm, 05.05.2010). O definiţie a cuvântului brand la care ne referim este conţinută într-un dicţionar interactiv, Dicţionar Urban, şi e înregistrată în 2006: „Identitatea

Alina GIOROCEANU

304

unei companii, imaginea ei în mintea consumatorului, sinonim cu marcă.” (http://dictionarurban.ro/expresion/487_brand.aspx, 01.05.2010). v. şi *** Webster’s everyday dictionary, Random House, Inc., 2002; *** Dictionary of contemporary english, Longman, 2003.

4 v. şi opinia Rodicăi Zafiu în www.romlit.ro/branduiala, 31.05.2010. 5 Prin omonim, ne referim la semnificanţii identici, cuplaţi la semnificaţi diferiţi, care au etimon

diferit. 6 Cf., în engleză, definiţia substantivului brand (name) http://en.wikipedia.org/wiki/Brand;

http://www.merriam-webster.com/dictionary/brand, 01.05.2010: “1: an arbitrarily adopted name that is given by a manufacturer or merchant to an article or service to distinguish it as produced or sold by that manufacturer or merchant and that may be used and protected as a trademark; 2: one having a well-known and usually highly regarded or marketable name”.

7 În Gramatica limbii române, I (2005: 573), apare ca exemplu în cadrul derivării cu –ui, sufix din fondul vechi al limbii, forma a brandui (v. şi GALR II: 178), formă foarte puţin prezentă în limbajul actual, depăşită ca utilizare de a brăndui, care urmează regulile alternanţei vocalice în interiorul rădăcinii –a - -ă: smalţ – a smălţui, dar - a dărui, var – a vărui etc..

8 Am corectat textele care apăreau la sursele indicate întrucât acestea cuprindeau frecvent greşeli de ortografie şi erau scrise fără diacritice.

BIBLIOGRAFIE

Avram, Mioara, Anglicismele în limba română actuală, Bucureşti, 2001. (Avram

2001) Bidu-Vrănceanu, Angela et al., Dicţionar de ştiinţe ale limbii, Editura Nemira,

Bucureşti, 2001. (DSL) Căpăţînă, Cecilia (coord.), Dicţionar invers al limbii române, Bucureşti, Editura

Niculescu, 2008. (DIR) Ciobanu, Georgeta (coord.), Termeni de baranding, Bucureşti, 2009. (Ciobanu

2009) Graur, Al., Mioara Avram (coord.), Formarea cuvintelor în limba română, I-III,

Bucureşti, 1970-1989. Dumitrescu, Florica, Dicţionar de cuvinte recente, Bucureşti, Logos, 1997. (DCR) Marcu, Florin, Noul dicţionar de neologisme, Editura Academiei, 1999. Olins, Wally, Manual de branding, Bucureşti, EdituraVellant, 2009 (Olins 2009). Stoichiţoiu-Ichim, Adriana, 2001, Vocabularul limbii române actuale. Structura,

dinamică, creativitate, Bucureşti: ALL, 2001. (Stoichiţoiu-Ichim 2001) Zafiu, Rodica, Brănduială?, „România literară”, nr. 21, mai/2006,

http://www.romlit.ro/branduiala. *** Gramatica limbii române, vol. I./vol. II, Cuvântul/Enunţul, Editura Academiei,

2005. (GALR I/GALR II) *** Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic, Editura Univers Enciclopedic,

2005/2007 (DOOM) *** Dicţionarul explicativ al limbii române, Bucureşti, Editura Univers

Enciclopedic, 1998. *** Micul dicţionar academic, vol. I, Bucureşti, Editura Univers Enciclopedic,

2001. (MDA)


305

ABSTRACT The word brand, with an English etymon, is widely utilized in contemporary

Romanian. The features of the term are TRADEMARK, NOTORIETY, and PLUS VALUE and permit a metaphorical use in informal discourses. The lexical success of the term is quantified in the great number of derivatives, verbal and nominal, identified in present-day texts (a branda, a brăndui, brandare, brănduire / branduire, brănduitor, rebranda, debranda, nebrandat/nebrănduit etc.). This is the reason why the Romanian dictionaries should include the word brand and some of its derivatives.

Key words: borrowing, brand, brandar

L’ACQUISIZIONE DELL’ITALIANO DA PARTE DI APPRENDENTI ALBANESI IN CONTESTI

NON GUIDATI. L’ERRORE LINGUISTICO

Eliana LAÇEJ Università “Luigj Gurakuqi” Shkoder, Albania

1. Introduzione L’apprendimento spontaneo di L2, fino a poco tempo fa, non è stato un

fenomeno preso in grande considerazione quale oggetto di studio a livello linguistico e sociolinguistico. Si potrebbe parlare di uno sguardo scientifico quasi furtivo, solo nei casi di alcuni studi fatti sulla lingua di immigrati, la cui L2 viene a formarsi grazie ai loro contatti con i nativi. E’ da notare che la preoccupazione del mondo della ricerca linguistica sulla L2 ha riguardato, nella maggior parte dei casi, gli studi sull’apprendimento guidato in contesti di istruzione strutturata ed esplicita in cui l’apprendente è guidato dall’istruzione formale o da materiale didattico.

Un fenomeno molto interessante per la formazione di una L2, sia dal punto di vista linguistico che dal punto di vista sociolinguistico, presenta l’influenza dei mezzi di comunicazione, i quali sono spesso considerati come strumenti che possono essere utili nella didattica delle lingue straniere, ma raramente essi vengono considerati come strumenti tramite i quali è possibile apprendere una lingua direttamente, cioè senza il contributo dell’apprendimento guidato. A conferma di ciò è il fatto che l’acquisizione di una L2 direttamente dai media è raramente citata nei manuali di acquisizione di L2 e si fa riferimento a questo fenomeno come a una forma di apprendimento spontaneo di una lingua solo in casi sporadici.

Questo fenomeno, da diversi anni, è andato diffondendosi in varie zone d’Europa, soprattutto dell’Europa dell’est, e anche in molti paesi che si affacciano sul Mediterraneo. In questi paesi i programmi televisivi e radiofonici, la musica e la lettura hanno creato un input in L2 in molte persone. Uno di questi paesi è l’Albania, geograficamente molto vicino all’Italia, e non solo, dove migliaia di persone sono esposte all’italiano quotidianamente; ciò consente loro di familiarizzare con la lingua e nella maggior parte dei casi anche di raggiungere una grande competenza. Il grande contributo della televisione nell’acquisizione dell’italiano da parte degli Albanesi è stato confermato anche da Simone (1997: 68-69), il quale, dopo lo sbarco sulle coste italiane di migliaia di profughi provenienti dall’Albania, fa questa osservazione abbastanza provocatoria:

Come la televisione ci ha mostrato senza possibilità di dubbio in queste settimane, gli Albanesi, quasi senza eccezione, parlano un italiano pressoché perfetto, a volte tanto accurato che ci piacerebbe sentirlo sulla bocca dei nostri studenti, se non dei nostri connazionali in generale.

L’ACQUISIZIONE DELL’ITALIANO DA PARTE DI APPRENDENTI ALBANESI IN CONTESTI NON GUIDATI. L’ERRORE LINGUISTICO

307

Ancor prima di questa presentazione abbastanza eclatante e straordinaria di un italiano “perfetto”, nel 1995 Romanello (1995: 134-137) ha scelto come oggetto di studio l’italiano di due bambini albanesi, rispettivamente di quattordici e undici anni. La maggior parte delle osservazioni, però, viene fatta su testi scritti e non si specifica se questi bambini avessero avuto input di italiano televisivo prima del loro arrivo in Italia e del loro inserimento nella scuola italiana. Non conoscendo la realtà albanese, in questo studio e in molti altri casi dove viene esemplificato questo fenomeno, resta un punto interrogativo sul fatto se si trattasse di casi isolati o se il fenomeno fosse più diffuso, se la competenza nella L2 fosse da attribuire all’istruzione scolastica o agli effetti dei media.

Il fenomeno dell’acquisizione dell’italiano mediante i mezzi di comunicazione riguarda non solo l’Albania, ma anche molti altri paesi come la Slovenia, la Grecia, la Romania, l’Ungheria, molti paesi del Nord Africa e Malta. A questo proposito Simone (1997: 68-69) afferma:

… ci sono almeno cinque paesi (Albania, Romania, Ungheria, Tunisia, Somalia), e forse alcuni altri, sulle coste del Mediterraneo o subito a ridosso, in cui l’italiano è conosciuto o perché è stato studiato formalmente o perché è stato assorbito in modo spontaneo, magari disordinato, ma con risultati qualitativi assolutamente sorprendenti. Tutti questi fatti si possono riportare a un fattore comune. L’italiano è una lingua ricercata, desiderata e conosciuta tanto nel bacino del Mediterraneo quanto nei paesi della penisola balcanica: c’è attorno al Mediterraneo e oltre una “trama” italiana. Il fenomeno è di grande importanza e sorprende molto che nessuno lo abbia notato, e soprattutto che nessuno ne abbia tratto conseguenze serie.

Ancora, a proposito dell’acquisizione dell’italiano L2 tramite la televisione

Simone (1992: 1-2) afferma:

Certo l’italiano ha viaggiato con l’aiuto della televisione. In quasi tutti i luoghi che ho menzionato si ricevono canali televisivi italiani, e questo è un potente veicolo per l’acquisizione di una lingua, anche perché crea desiderio attorno a essa.

La lingua italiana è molto popolare in Albania, soprattutto nella parte occidentale, non solo grazie ai vivissimi contatti storici che l’Italia ha avuto nel corso dei secoli con l’Albania, ma soprattutto grazie ai mezzi di comunicazione. Ormai le opportunità per parlare in italiano in Albania non sono più limitate a motivo dei rapporti politici, economici, sociali e culturali sempre in crescita, cosa che aiuta molto nella creazione degli scambi non occasionali con parlanti nativi e la situazione è ideale per investigare gli effetti dei media sull’acquisizione dell’italiano L2 e per verificare se l’input linguistico dai mezzi di comunicazione può contribuire all’acquisizione di una L2.

2. Contesti guidati e contesti spontanei È stato studiato l’input in contesti guidati e spontanei e si è arrivati alla

conclusione che questi input si differenziano moltissimo tra di loro. L’input in

Eliana LAÇEJ

308

contesti guidati è più controllato perché diretto verso uno scopo didattico ben preciso. In questo caso, la forma linguistica e grammaticale della L2 ha un ruolo importante e la funzione comunicativa della lingua non è l’unico fattore di rilievo, come invece accade in contesti spontanei dove la L2 è spesso caratterizzata da semplificazioni, da regolarizzazioni o da elaborazioni che sono elementi di interazione e di negoziazione. Talvolta, l’input dei contesti guidati può essere talmente focalizzato sugli aspetti formali della lingua che gli apprendenti non riescono a conciliare la L2 che apprendono in questo contesto con quella che sono chiamati ad utilizzare in un contesto spontaneo o che ascoltano tramite i mezzi di comunicazione. E’ il caso di soggetti che riescono a esprimersi in italiano, anche se riscontrano delle difficoltà a scuola nella conciliazione degli elementi grammaticali con gli elementi della comunicazione appresi dalla televisione. Probabilmente questo accade perché durante le lezioni di italiano L2 il lavoro in classe dell’insegnante si basa sugli esercizi grammaticali e non sugli aspetti comunicativi. Erroneamente l’insegnante parte dalla grammatica per arrivare alla comunicazione. Spesso il contenuto dei brani per la lettura nei libri di testo si allontana notevolmente dall’input che gli apprendenti ricevono tramite i mezzi di comunicazione che, nel caso della televisione, è reso più attraente dalle immagini e così per gli apprendenti diventa difficile conciliare forma e funzione della stessa L2. A questo proposito è rilevante citare l’osservazione di Giacalone Ramat (Ramat 1993: 341-410):

Sebbene sia ragionevole pensare che gli esercizi scolastici favoriscano una maggiore conoscenza delle regole grammaticali, tuttavia numerose ricerche hanno mostrato che anche gli apprendenti guidati, quando devono usare la lingua in conversazioni naturali e non in esercizi scolastici, si comportano in maniera molto simile agli apprendenti spontanei.

3. Input comprensibile o input incomprensibile? Durante la ricerca sull’acquisizione dell’italiano mediante la televisione,

soprattutto da soggetti bambini, si è notato che la frequenza dell’esposizione di questi soggetti alle immagini televisive era molto alta. Questo fatto, legato anche all’ausilio delle immagini nel caso della televisione, è un elemento che contribuisce a far sì che l’input linguistico diventi intake e perciò possa essere utilizzato nell’output dell’apprendente. In questo caso bisogna tener conto anche della circostanza che la ricerca è stata svolta in una città nel cui dialetto ci sono molti vocaboli italiani, nella maggioranza dei casi appropriati anche alla lingua albanese: ciò può agevolare gli apprendenti.

Si potrebbe parlare, allora, di input comprensibile? Lungo è stato il dibattito tra gli studiosi. Infatti, Krashen (1994) sostiene che l’input deve essere comprensibile all’apprendente per essere utile all’acquisizione e se ci atteniamo a questo criterio, allora avremo la manipolazione ed il controllo di esso da parte di chi lo propone all’apprendente. Peraltro Larsen-Freeman (1983) aveva già sottolineato che l’esposizione ad una L2 tramite i mezzi di comunicazione, quindi


309

in una situazione in cui l’input linguistico non è in partenza necessariamente interamente comprensibile all’apprendente, può contribuire alla comprensione di tale lingua, specialmente se la lingua d’arrivo presenta dei tratti tipologici che siano simili alla L1 dell’apprendente. Tale concezione fa riferimento al caso di un apprendente olandese che ha imparato il tedesco dall’input di programmi radiofonici.

Seguendo la stessa idea, Simone (1992) fa riferimento ai Paesi Bassi affermando che la televisione, che trasmette programmi in diverse lingue, dà un grande contributo al patrimonio linguistico dei soggetti facilitando, in questo modo, l’apprendimento delle lingue straniere. Una situazione abbastanza simile è presente nei paesi scandinavi, dove i programmi in inglese non vengono doppiati, ma semplicemente sottotitolati. Questa esposizione regolare all’inglese ha contribuito alla diffusione di tale lingua in tali paesi.

La stessa situazione si presenta anche in Albania dove le reti televisive, statali e private, trasmettono film non doppiati (in Albania il doppiaggio è ai suoi inizi) in lingua italiana e in lingua inglese; ultimamente c’è una grande influenza anche dello spagnolo e del portoghese quale conseguenza della trasmissione di numerose soap opera soprattutto da parte delle reti private.

Solo recentemente il fenomeno è oggetto di studio nelle comunità di parlanti di svedese nel Sud della Finlandia. Da alcuni risultati preliminari nei lavori di Forsman (1999) e Bjokurd (1999) si riscontra che alcuni soggetti, pur imparando l’inglese britannico a scuola, hanno una pronuncia americana dell’inglese. E’ l’input massiccio di inglese americano dei programmi trasmessi sui canali televisivi, un inglese americano più attraente per i ragazzi, che fa spiegare l’esistenza di questo fenomeno. Cattin-Aellig (1996) osserva che una situazione simile è presente tra gli studenti svizzeri, i quali, anche se esposti all’inglese britannico a scuola, hanno un input regolare in inglese americano grazie ai film e ai programmi televisivi:

... anche se i film americani oppure le soap opera sono spesso doppiati, i ragazzi molto spesso ascoltano musica americana, sentono la cultura americana, leggono le iscrizioni visive dell’inglese americano (Cattin-Aellig 1996: 68).

White et al. (1991) assumono una posizione che per certi versi è analoga a quella di Larsen-Freeman, ma allo stesso tempo anch'essi mostrano delle perplessità a proposito della possibilità di arrivare ad un buon livello di competenza nella L2 quando si è esposti all’input linguistico esclusivamente in contesti spontanei:

Indubbiamente, gli apprendenti di L2 possono raggiungere un successo

considerevole, quando loro vengono esposti ad un' informazione naturale comprensibile. Comunque, questa informazione da sola non potrà avviare gli apprendenti verso un alto grado di esattezza e un alto livello di sviluppo in L2 (White et al. 1991: 416).

Eliana LAÇEJ

310

4. L’interlingua e l’errore linguistico Nel passaggio dalla L1 alla L2 si frappone il sistema dell’interlingua, che

ultimamente viene considerata dagli studiosi più una lingua naturale che una lingua a metà strada tra la lingua di partenza (L1) e quella d’arrivo (L2). A tal proposito Giacalone Ramat afferma:

“L’assunto che sta alla base del trasferimento di generalizzazioni universali sincroniche all’acquisizione è che il linguaggio infantile e i sistemi di interlingue siano delle varietà di lingue naturali che si conformano, o riflettono, o sono coerenti con gli stessi principi universali delle lingue naturali. L’evidenza empirica è largamente in favore di questo assunto, anche se le forme delle interlingue sono caratterizzate tipicamente da opzioni meno complesse delle lingue naturali e anche se differiscono significativamente dalle rispettive lingue di arrivo” (Ramat & Vedovelli 1994: 28).

Nel processo di apprendimento della seconda lingua, la prima lingua gioca

un ruolo sia di transfert positivo che negativo. Negativo nel senso che può dar luogo ad errori dovuti ad un comportamento vecchio ed abituale non adeguato alla situazione nuova; il transfert positivo, al contrario, è quello che dà luogo ad una esecuzione corretta, perché il nuovo comportamento è uguale al vecchio.

Pallotti, citando Selinker, propone una definizione di transfert linguistico piuttosto ampia:

“È meglio considerare il transfert linguistico un termine generico per un’intera classe di comportamenti, processi e condizionamenti, ciascuno dei quali ha a che fare con l’influenza e l’uso di conoscenze linguistiche precedenti, solitamente ma non esclusivamente della lingua materna. Questa conoscenza contribuisce alla costruzione dell’interlingua interagendo in modo selettivo con l’input della lingua d’arrivo e con proprietà universali di vario genere” (Pallotti 1998: 60).

Negli ultimi 25-30 anni il dibattito sul significato dell’errore

nell’apprendimento della lingua ha portato ad una concezione diversa di questo fenomeno, visto in precedenza come qualcosa di negativo e indesiderato. Da una parte si faceva risalire l’errore ad un insegnamento inadeguato, dall’altro lo si considerava come qualcosa di indesiderabile, ma inevitabile, del processo di apprendimento.

Le nuove teorie vedono l’errore come una manifestazione naturale e necessaria del processo di acquisizione. Commettere un errore è un momento necessario dell’apprendimento di una lingua. L’errore diventa allora un fenomeno interessante da analizzare, perché rivela alcuni meccanismi di elaborazione che stanno alla base dell’acquisizione linguistica e mostra inoltre all’insegnante quali sono le maggiori difficoltà di un apprendente.

A tal proposito Ambroso sostiene che:


311

“Gli errori sono interessanti anche per i glottodidatti e gli insegnanti di L2: i primi li considerano non soltanto come segnali di un processo in atto di appropriazione di un nuovo sistema linguistico, ma soprattutto come indicatori del grado di competenza (o controllo) che il parlante ha nell’usare una data lingua”. (Ambroso 1996: 3)

Gli errori sono indicatori del funzionamento dei meccanismi mentali

implicati nel processo di acquisizione di una lingua. Le produzioni di coloro che stanno apprendendo una lingua sono da considerare non come forme scorrette, ma come sistemi specifici dotati di una coerenza che, con il tempo, diventano sempre più complessi grazie alle nuove acquisizioni, alle differenziazioni e alle successive rielaborazioni.

Ma che cos’è l’errore linguistico? Come viene considerato e trattato nell’ambito della linguistica?

“L’errore è parte ineliminabile del processo di apprendimento di una lingua, ed anzi segno dello sforzo da parte del discente di ipotizzare una grammatica adatta a descrivere la L2, sulla base delle regolarità osservate e delle attese acquisite nella L1” (Boylan citato da Serra Borneto: 147)

deviazione rispetto alla norma codificata dalla realtà linguistica (Dardano, 1997)

Berruto: “nessuno possiede l’italiano standard come lingua materna: la varietà standard non è appresa da nessun parlante come lingua nativa”.

L’errore è la spia di uno sforzo mentale di sistemazione dei dati linguistici di

cui si è in possesso. E’ necessario sottrarre gli errori a quell’alone di ‘perfidia’ di cui gli insegnanti sono portati a circondarli e ricondurli alle loro matrici cognitive. L’errore serve a diagnosticare i livelli di conoscenza di una lingua, è la base di conoscenza per adattamenti del programma in funzione della classe, di una parte di essa o di un allievo.

Gli errori costituiscono il punto debole della lingua scritta o parlata dell’apprendente. Sono quella parte della conversazione o della composizione che deviano da una qualche norma dell’esecuzione matura della lingua, gli insegnanti e le madri che hanno intrapreso lunghe e pazienti lotte contro gli errori linguistici dei loro studenti o figli si sono resi conto che fare errori è parte inevitabile dell’apprendimento. Non si può imparare una lingua senza commettere inizialmente errori.

Come già sopra accennato, l’analisi degli errori ha dato la possibilità di penetrare nel processo di apprendimento della L2 ed ha stimolato notevoli cambiamenti nell’insegnamento. Forse il contributo più rivoluzionario è stato la scoperta che la maggioranza degli errori grammaticali che gli apprendenti fanno nella seconda lingua non sono il riflesso della loro madre lingua, ma sono molto simili a quelli dei bambini che imparano la prima lingua. Gli studiosi hanno riscontrato che, come gli errori dei discenti della L1, la maggioranza degli errori

Eliana LAÇEJ

312

degli apprendenti di L2 indica che essi stanno costruendo gradualmente un sistema di regole della L2 (Dulay, Burt, Krashen 1985: 191, 192).

5. Fenomeni studiati Nelle mie ricerche sull’acquisizione spontanea dell’italiano mi sono

soffermata soprattutto sullo studio e l’analisi dei fenomeni presentati e qui mi limito a presentare brevemente alcuni casi riscontrati nei vari livelli della lingua:

a) a livello fonologico e grafico si notano casi del tipo: - lo visto, invece di l’ho visto; b) a livello morfologico si incontra molto spesso: - la mancanza dell’articolo determinativo, del tipo: Mamma va al lavoro,

forse quale influenza dell’albanese in cui esistono i casi di declinazione; - l’uso dell’ausiliare avere anche con i verbi intransitivi, come in: Ho andato

a scuola con Luigi; - la strategia di generalizzazione nella coniugazione di alcuni verbi, del tipo:

io ero, tu eri, lui era, noi eramo, voi erate, loro erano; o anche: io ero, tu eri, lui era, noi eravamo, voi eravate, loro eravano.

- la ripresa, nella maggioranza dei casi, del pronome personale complemento oggetto e di termine, del tipo: Gli ho detto a Luigi, oppure: Franco l’aveva il libro.

- la generalizzazione della preposizione in con i verbi di movimento: vado in Tirana, invece di: vado a Tirana

c) a livello lessicale si nota una formazione di parole - come interferenza nel lessico di parole già esistenti nel lessico della lingua

albanese, come in: transferire invece di trasferire, transportare invece di trasportare;

- come influenza di traduzione alla lettera di strutture fisse della lingua albanese, del tipo: cade pioggia, invece di piove; mangio colazione, mangio pranzo e mangio cena, invece di fare colazione, pranzare e cenare; notte d’Anno Nuovo, invece di: notte di Capodanno.

d) a livello sintattico si notano errori: - nell’accordo con il soggetto e con le forme atone del complemento diretto,

dato che non esistono come strutture della lingua albanese; esempio: I bambini sono andato a scuola, oppure: Li ho incontrato per strada.

- nella costruzione della frase, soprattutto nella costruzione della frase negativa. Anche qui si riscontra la ripresa alla lettera della costruzione tipica della lingua albanese in cui la negazione non è sempre presente. I casi più evidenti sono del tipo: nessuno non ho visto, nemmeno io non ho parlato, nulla non ho fatto, ecc.

BIBLIOGRAFIA Ambroso, S., “Descrizione degli errori di germanofoni nelle produzioni di IT, il

certificato di competenza generale in italiano come L2 dell’Università di Roma Tre”, Parallela VII, Atti del convegno di Innsbruck, 1996. (Ambroso 1996)


313

Cattin-Aellig, M., American and British English: A conflict for the young Swiss?, in “Tranel: Travaux neuchatelois de linguistique”, 24, 1996 (Cattin-Aellig 1996)

Cocchi, G. / Giusti, M. / Mancini, M. R. /Mori, T. / Savoia, L. M., L’italiano come L2 nella scuola dell’obbligo. Il formarsi della competenza linguistica in bambini cinesi e rom, Roma, Bulzoni Editore, 1996. (Cocchi / Giusti / Mancini / Mori / Savoia 1996)

Cook, V. J., The poverty-of-the-stimulus argument and multi-competence, in Second Language Learning, 42/4, 1991, pp. 103-117. (Cook, 1991)

Cortelazzo, M. A., Lingua e mass-media, in Holtus G., Metzelin M., Schmitt C. (cur.), Lexikon der Romanistischen Linguistik, vol. IV, Tübingen, Niemeyer, 1988, pp. 206-219. (Cortelazzo 1988)

Costamagna, L. / Giannini, S., La fonologia dell’interlingua, Milano, FrancoAngeli, 2003, pp. 41-95. (Costamagna / Giannini 2003)

Coveri, L.- Benucci, A. - Diadori, P., Le varietà dell’italiano. Manuale di sociolinguistica italiana, Roma, Bonacci, 1998. (Coveri - Benucci - Diadori 1998)

Dardano, M., Profilo dell’italiano contemporaneo, in Serianni, L. / Trifone, P. (a c. di), 1994, pp. 343-430. (Dardano 1994)

De Mauro T. et al., Lessico di frequenza dell’italiano parlato, Milano, Etaslibri, 1993. (De Mauro et al. 1993)

De Mauro, T., Lingua parlata e TV, in Aa. Vv., Televisione e vita italiana. Torino, ERI, 1968, pp. 245-294. (De Mauro 1968)

De Mauro, T., Il linguaggio televisivo e la sua influenza, in Beccaria G. L. (a cura di), I linguaggi settoriali in Italia, Milano, Bompiani, 1973, pp. 107-117. (De Mauro 1973)

Di Carlo, S., Proposte per una educazione interculturale di una seconda lingua, Bologna, Il Mulino, 1994, p. 11. (Di Carlo 1994)

Diadori, P., L’italiano televisivo, Roma, Bonacci Editore, pp. 12-40. (Diadori 1994)

Dulay, H., Burt, M. & Krashen, S., Language Two. New York: Oxford University Press, 1982; trad. it. La seconda lingua, Bologna, Il Mulino, 1985. (Dulay, Burt & Krashen 1982)

Ellis, R., The study of Second Language Acquisition, Oxford, Oxford University Press, 1994. (Ellis 1994)

Giacalone Ramat A. & Vedovelli M. (eds.), Italiano lingua seconda/lingua straniera. Atti del XXVI congresso della Società di Linguistica Italiana, Bulzoni, Roma, Bulzoni, 1994. (Ramat & Vedovelli 1994)

Krashen, S., The input hypothesis and its rivals, in Ellis, N., Implicit and explicit learning of languages, London, Academic Press, 1994. (Krashen 1994)

Maraschio, N., Il parlato radiofonico in diretta, in Aa. Vv., Gli italiani parlati. Sondaggi sopra la lingua di oggi, Firenze, Accademia della Crusca, pp. 197-217. (Maraschio 1987)

Eliana LAÇEJ

314

Mariani, L., L’autonomia nell’apprendimento linguistico, Firenze, La Nuova Italia, 1994. (Mariani 1994)

Massimeo, F. / Portoghese, A. / Selvaggi, P. (a cura di), L’educazione interculturale e l’inserimento degli alunni albanesi nella scuola dell’obbligo, 18, Bari IRRSAE di Puglia, 1992. (Massimeo / Portoghese / Selvaggi 1992)

Pallotti, G., La seconda lingua, Milano, strumenti Bompiani, 1998. (Pallotti 1998) Simone, R., Cattive maniere, in “Italiano e oltre”, 6, 1991, n. 5, pp. 207-208.

(Simone 1991) Simone, R., Una “trama” italiana, in “La crusca per voi”, 4, 1992, pp. 1-2.

(Simone 1992) Simone, R., Aiuto! Hanno rotto la lingua, in “Italiano e oltre”, 7, 1992, n. 4, pp.

143-144. (Simone 1992) Simone, R., L’italiano e l’antenna parabolica, in “Italiano e oltre”, 12, 1997, pp.

68-69. (Simone 1997) Singleton, D., Language Acuisition: The Age Factor, Clevedon, Multilingual

Matters, 1989. (Singleton 1989) ABSTRACT A very interesting phenomenon for the acquisition of L2, both from the

linguistic and sociolinguistic point of view is represented by the influence of the mass media. These are often considered useful for teaching foreign languages, but are seldom taken into consideration as instruments by means of which L2 can be acquired directly, that is, without guided teaching.

Key words: L2 Italian, Albanian pupils, linguistic error

L’INFINITO CON IL SOGGETTO ESPRESSO O LE COSTRUZIONI ASSOLUTE IN ITALIANO E ROMENO

Silvia MADINCEA PAŞCU

Universitatea „Tibiscus”, Timişoara

La maggior parte delle strutture infinitivali sono costruzioni sulla base del controllo1. Il concetto è stato definito come segue:

[...] relaţie sintactico-semantică între subiectul neexprimat al complementelor verbale nonfinite (infinitivul, conjunctivul subordonat, gerunziul, supinul), reprezentată prin categoria vidă2 PRO3, şi un argument4 nominal din regentă, care suplineşte interpretarea lui PRO, asigurându-i referinţa. Se spune despre PRO că este controlat de un nume din regentă, numit controlor; relaţia semantică dintre PRO şi controlorul său se marchează prin coindexare5 (Bidu-Vrănceanu, 2005: 141)

Nel caso dell’infinito, il controllo è il rapporto tra il suo soggetto non

espresso e l’elemento dalla reggente che gli accerta la referenza. I due termini sono notati con l’indice i per indicare l’identità referenziale, mentre l’elemento della reggente è il controllore del soggetto non espresso dell’infinito (PRO). Nella frase: Non mii sembra facile [nascondere PROi la verità] - Nu-mii este uşor [a ascunde PROi adevărul.], il complemento di temine (mi) è coreferente con il soggetto del infinito (a ascunde - nascondere), e, nello stesso tempo, il controllore del soggetto di esso. Nel esempio: Michelei continua [a leggere PROi] - Mihaii continuă [a citi PROi], il soggetto della principale (Mihai - Michele) è il controllore dell’infinito (a citi - leggere) e, coreferente con esso.

Diversamente dalle strutture infinitivali a controllo (con soggetto non

espresso), ci sono anche delle strutture infinitivali con soggetto espresso e diverso di quello della reggente. La struttura è conosciuta in italiano come l’infinito con soggetto espresso, mentre in romeno come la costruzione assoluta.

1. L’infinito con soggetto espresso in italiano Affermava infatti esser la famiglia, e in particolare la sua propria, la

maledizione dell’uomo [...] (Morante, Menzogna e sortilegio, p. 77) Nella grammatica tradizionale, il termine ACI (accusativo con infinito,

secondo la terminologia latina) fa riferimento alla costruzione infinitivale con soggetto proprio, richiesta da un verbo che appartiene al gruppo semantico del verba dicendi et putandi6. Skytte (1978-1979: 281-315) propone invece, per l’italiano, il termine di infinito con soggetto proprio, specialmente tendendo conto del fatto che il soggetto non appaia all’accusativo, come nel latino, e ACI può far riferimento anche alle costruzioni infinitivali con verbi fattitivi e percettivi.


316

Le costruzioni infinitivali con soggetto espresso appaiono, quindi, dopo verbi o nomi che appartengono alla sfera semantica “della dichiarazione” o “dell’opinione”: affermare, aggiungere, chiarire, confermare, dichiarare, dire, dubitare, immaginare, pensare, ricordare, scrivere, sostenere, sottolineare, spiegare, affermazione, conclusione, osservazione, spiegazione, tesi, ecc.

Skytte (1978-1979) considera che il soggetto dell’infinito di queste costruzioni non possa essere interpretato come l’oggetto del verbo reggente, non appaia preceduto dalla preposizione di e non possa essere sostituito da un pronome atono aggiunto al verbo reggente. Queste caratteristiche sono completate da Skytte, Salvi (2001: 527-529) con le seguenti:

a) il soggetto dell’infinito si trova sia immediatamente dopo l’infinito, sia ad una certa distanza di esso:

Ribadiva essere essenziale in Marx una “concezione volontaristica e critico-pratica della storia”. (Garin) (apud Salvi, Vanelli 2004: 242)

Affermava infatti esser la famiglia, e in particolare la sua propria, la maledizione dell’uomo [...] (Morante, Menzogna e sortilegio, p. 77)

b) il soggetto dell’infinito, nel caso delle perifrasi verbali, si può inserire tra l’ausiliare e il verbo:

[…] assumesse avere la filosofia già risolto e oltrepassato le difficoltà agitate dei modernisti. (Garin) (Ibidem)

c) la preposizione per, con senso finale, può precedere la costruzione infinitivale con soggetto espresso:

L’amica, per essere Rosaria così lentigginosa, la chiamava semola di granturco. (Moranate, Menzogna e sortilegio, p. 247)

Gli esempi ci mostrano che la struttura delle costruzioni infinitivali con

soggetto espresso è la seguente: [Inf. + Sogg. (dell’inf.) + Complemento dell’inf.]. Nello stesso modo, possiamo notare che la maggior parte di queste costruzioni presentano sia un infinito composto, sia l’infinito presente dei verbi: essere e avere. In questa costruzione infinitivale, si possono ritrovare, secondo Salvi e Vanelli (2004: 242) anche i verbi modali: dovere, potere e i verbi quali: trattarsi, esistere, spettare: dichiarò trattarsi di polmonite.

La maggior parte delle costruzioni infinitivali con soggetto espresso si ritrovano nella lingua letteraria e nel linguaggio amministrativo, essendo prevalentemente usate per le citazioni.

2. La costruzione assoluta in romeno Noi vom face orice, pentru a veni Carla la noi. La GLR (1963: 227) considera che l’infinito, nel caso in cui non è richiesto

da un verbo, abbia il soggetto, obbligatoriamente espresso: [...] vine vremea de a pricepe omul ce-i bine şi ce-i rău. (Creangă, Amintiri

din copilărie, p. 253)


317

Nella GLR (2005: 492), sono elencate alcune caratteristiche delle costruzioni infinitivali assolute, tra cui menzioniamo:

a) l’isolamento attraverso la pausa nel parlato e attraverso la virgola nello scritto: Până a începe furtuna, toţi erau veseli.

b) la libertà della topica, la struttura può cambiare la topica nell’enunciato: Toţi erau veseli, până a începe furtuna. c) il valore circostanziale, con un verbo sopporto predicativo, di cui si

collegano con una preposizione: Vom face totul, pentru a pleca Mihai. Come possiamo notare, l’esempio dalla GLR (1963) non rileva l’ultima

caratteristica (il valore circostanziale) della costruzione infinitivale assoluta, essa avendo proprio la funzione di attributo (vremea de a pricepe omul). Indifferentemente di questa differenza, la costruzione infinitivale assoluta presenta la struttura: [Prep + a + Inf. + Sogg. (all’inf.) + Complementi subordinati (dell’inf.)]. L’infinito viene, quindi, preceduto da una preposizione, dalla marca infinitivale a e seguito dal soggetto proprio e dai componenti subordinati. Le preposizioni che precedono l’infinito con soggetto espresso presentano diversi valori circostanziali, come per esempio: temporali (Până a începe furtuna, toţi erau veseli.), finali (Pentru a nu se mai întâmpla asemenea dezastre, am adoptat soluţii de urgenţă.), concessivi (Fără a citi cartea, şansa a fost totuşi de partea noastră la examen.) ecc.

3. Analisi contrastiva dell’infinito con soggetto espresso e della

costruzione assoluta nelle due lingue Come abbiamo mostrato sopra le costruzioni infinitivali con soggetto

espresso possono essere ritrovate tanto in italiano, quanto in romeno. Le varie somiglianze e differenze tra esse possono essere sintetizzate come segue:

3.1. Somiglianze: Il soggetto espresso di queste strutture infinitivali è diverso dal soggetto, dal

complemento diretto o di termine della frase principale:

Costruzioni infinitivali con soggetto non espresso

Costruzioni infinitivali con soggetto espresso

a) il soggetto della frase principale (Mihai-Michele) è anche il soggetto della costruzione infinitivale: Mihai continuă a citi. Michele continua a leggere. b) il complemento diretto della frase principale (pe Mihai-Michele) è anche il

a) il soggetto della costruzione infinitivale (omul) è diverso dal soggetto della frase principale (vremea): [...] vine vremea de a pricepe omul ce-i bine şi ce-i rău. (Creangă, Amintiri din copilărie, p. 253)


318

soggetto della costruzione infinitivale: L-am convins pe Mihai a pleca. Ho convinto Michele a partire. c) il complemento di termine della frase principale (mi) è anche il soggetto della costruzione infinitivale: Nu mi-e uşor a munci noaptea. Non mi è facile lavorare di notte.

b) il soggetto della costruzione infinitivale (la famiglia) è diverso dal soggetto della frase principale (lui/lei): Affermava infatti esser la famiglia, e in particolare la sua propria, la maledizione dell’uomo [...] (Morante, Menzogna e sortilegio, p. 77)

a) Le costruzioni infinitivali con soggetto espresso non sono richieste da

certi verbi, nella lingua romena, ma, in italiano, sono obbligatoriamente richieste da verbi che appartengono al gruppo semantico del verba dicendi et putandi oppure ai nomi provenuti da essi:

Noi vom face orice, pentru a veni Carla la noi. Il medico dichiarò trattarsi di polmonite. b) Nella lingua romena, le costruzioni infinitivali con soggetto espresso

contengono nella loro struttura una preposizione, diversamente dall’italiano, dove la preposizione non si ritrova:

Vom face totul, pentru a pleca Mihai. Affermava essere la figlia la sua grande gioia. c) Nella lingua italiana, per è l’unica preposizione che possa precedere la

costruzione infinitivale con soggetto espresso ed ha valore causale: L’amica, per essere Rosaria così lentigginosa, la chiamava semola di

granturco. (Mornate, Menzogna e sortilegio, p. 247) d) Nel romeno, la preposizione dalla costruzione infinitivale con soggetto

espresso presenta diversi valori circostanziali (tempo, fine, concessione, ecc): Până a începe examenul, erau toţi încrezători. Pentru a nu se întâmpla o nenorocire, au venit toţi. e) Il verbo all’infinito dalla costruzione infinitivale con soggetto espresso è

limitato, soltanto nella lingua italiana. Esso può essere rappresentato soltanto dai verbi: avere, essere, dovere, potere, trattarsi, esistere, spettare7:

Affermava infatti esser la famiglia, e in particolare la sua propria,la maledizione dell’uomo [...] (Ivi, p. 77)

[…] dichiarò trattarsi di polmonite. f) La topica del soggetto espresso della struttura infinitivale è libera, nel

romeno e obbligatoria (dopo l’infinito), nell’italiano: Până a începe furtuna, toţi erau veseli. - Toţi erau veseli, până a începe

ploaia.


319

L’amica, per essere Rosaria così lentigginosa, la chiamava semola di granturco. (Ivi, p. 247)

g) La costruzione infinitivale con soggetto espresso è isolata attraverso la

pausa nel parlato e attraverso la virgola nello scritto, soltanto in romeno: Pentru a nu se mai întâmpla asemenea dezastre, am adoptat soluţii de

urgenţă. Sosteneva essere la bambola il suo giocatolo preferito. Per concludere, speriamo di aver dimostrato che le due costruzioni

infinitivali con soggetto espresso si ritrovano, tanto in italiano, quanto in romeno e presentano numerose differenze, ma anche similitudini, a partir dal loro nome fino al loro uso, la loro funzione ecc.

NOTE 1 Il termine appare nella teoria “government and binding” (variante della grammatica generativa

iniziata da N. Chomsky dopo 1980). 2 La categoria vuota fa riferimento ai componenti sintattici senza realizzazione fonetica di cui marchia

grafica è necessaria, in una struttura astratta. 3 PRO indica una delle categorie vide nella teoria “government and biding”, nel nostro caso il

soggetto non espresso dell’infinito. 4 L’argomento rappresenta i partecipanti necessari per l’azione o lo stato espresso dal predicato, a cui

esso attribuisce varie funzioni (tema, agente, sorsa ecc), v. Bidu-Vrănceanu et alii (2005). 5 La coindicizzazione consiste nel notare con lo stesso indice (i oppure j) dell’elemento senza una

realizzazione fonetica e dell’elemento della reggente che gli accerta la referenza: Mariai poate [veni PROi] – Mariai può [venire PROi].

6 Skytte (1978-1979) dimostra che qualche volta l’elemento reggente possa essere un nome derivato da un verba dicendi et putandi o un nome che appartiene semanticamente a questo gruppo.

7 Per i dettagli v. Skytte, Salvi (2001: 527-529).

BIBLIOGRAFIA Academia Română/Institutul de Lingvistică, Gramatica limbii române, vol. I,

Ediţia a II-a revăzută şi adăugită, Bucureşti, Editura Academiei Republicii Populare Romîne, 1963. (GLR, 1963)

Academia Română/Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Gramatica limbii române. I. Cuvântul, Bucureşti, Editura Academiei Române, 2005. (GLR, 2005)

Avram, Mioara, Gramatica pentru toţi, Humanitas, Bucureşti, 1997.(Avram, 1997) Bidu-Vrănceanu, Angela et alii, Dicţionar de ştiinţe ale limbii, Ediţia a II-a,

Bucureşti, Editura Nemira, 2005. (Bidu-Vrănceanu 2005) Condrea-Derer, Doina, Gramatica limbii italiene, Bucureşti, Meteora Press, 2001.

(Condrea-Derer 2001) Creangă, Ion, Poveşti, povestiri, amintiri, Bucureşti, Editura Unicart, 2008.

(Creangă, 2008)


320

Dardano, Maurizio; Trifone, Pietro, La lingua italiana.Morfologia. Sintassi. Fonologia. Formazione delle parole. Lessico. Nozioni di linguistica e sociolinguistica, Bologna, Zanichelli, 1985. (Dardano, Trifone 1985)

Diaconescu, Ion, Infinitivul în limba română, Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1977. (Diaconescu 1977)

Dimitriu, Corneliu, Tratat de gramatică a limbii române. Morfologia, Iaşi, Institutul European, 1999. (Dimitriu 1999)

Gherman, Haritina; Sârbu, Rodica, Gramatica limbii italiene, Ediţia a III-a, Bucureşti, Editura 100+1 GRAMAR, 1997. (Gherman, Sârbu 1997)

Irimia, Dumitru, Gramatica limbii române, Iaşi, Editura Polirom, 2008. (Irimia 2008)

Massone, Regina; Salsa, Piera Angela; Marinoni, Anna, Grammatica. Sintassi, Milano, La Spiga languages, 2003. (Masone, Salsa, Marinoni 2003)

Morante, Elsa, Menzogna e sortilegio, Torino, Einaudi, 1994. (Morante 1994) Pîrvu, Elena, Gramatica limbii italiene, ediţia a II-a revăzută şi adăugită, Bucureşti,

Editura Didactică şi Pedagogică, R.A., 2006 (Pîrvu 2006) Salvi, Giampaolo; Vanelli, Laura, Nuova grammatica italiana, Bologna, Il Mulino

Manuali, 2004. (Salvi, Vanelli 2004) Skytte, Gunver, “Il cosiddetto costrutto dotto di accusativo con l’infinito in italiano

moderno”, in Studi di grammatica italiana, vol. VII, 1978-1979, p. 281-315. (Skytte 1978-1979)

Skytte, G.; Salvi, G., Grande grammatica italiana di consultazione, vol. II, I sintagmi verbale, aggettivale, avverbiale. La subordinazione, a cura di Renzi, L.; Salvi, G.; Cardinaletti, A., Bologna, Il Mulino, 2001. (GGIC 2001)

Romaşcanu, Maria, Gramatica limbii italiene, Bucureşti, Editura Ştiiţifică şi Enciclopedică, 1980. (Romaşcanu 1980)

Tekavčić, Pavao, Grammatica storica dell’italiano, vol. II, Morfosintassi, Bologna, Il Mulino, 1972. (Tekavčić 1972)

ABSTRACT The infinitival absolute constructions occur both in Romanian and Italian.

This paper has attempted to point out similarities (the expressed subject of the structure) and differences (specific verbs, specific prepositions, word order, etc.) between the two languages regarding these constructions.

Key words: absolute constructions, the infinitive with expressed subject,

control

THE SUBTLE INTERPLAY OF SYNTAX AND SEMANTICS IN PASSIVE-LIKE CONSTRUCTIONS*

Gina MĂCIUCĂ

Universitatea „Ştefan cel Mare”, Suceava

The unavailability of a unified typological approach and, above all, of a consolidated conceptual and analytic framework covering the active-passive dichotomy practically challenges the legitimacy of any new assumptions formulated in this area of research.

It is, however, precisely this diversity of approach that prompted me to inspect more closely three types of passive combinations. The first two constructions listed below display a different kind of voice chameleonism from that of chameleon-like passives (cf Măciucă, G., “Chopping the Fuzzy Logic of the Active ↔ Passive Opposition in English Verbs”, currently in press) – though passive in form, they are at heart actives or reflexives –, while to the third one, which perfectly complies with the passive constraints, linguists, oddly enough, obstinately attach the label ‘pseudo-passives’.

1. The Intransitive Passive The intransitive passive features a rather infrequent employment of be

‘aiding and abetting’ in the formation of present perfect variants of certain verbs, e.g.: The guests are gone (cf Greenbaum & Quirk 1990: 37), which are viewed as marked with respect to the nearly synonymous have- forms (cf. The guests have gone), since the latter apply to far more verbs than the former. Indeed, in addition to go – by far the most devoted regular of the pattern – , other change-of-location verbs such as come, depart, return, or verbs like finish, the semantic description of which includes the feature [+perfective], have been found to share this particular idiosyncrasy, e.g. I am come, I am finished, I am returned, Our friend is departed (cf. DER: 55). More importantly even, recourse to be as a perfect auxiliary is mainly had when the speaker/writer has in mind a transposition of meaning from literal to the figurative, as in Our friend is gone/departed (formal)[=has died] (s also Măciucă 2002: 71-75 for a more detailed discussion of the topic). Nevertheless, the construction is a marginal one in English.

2. Deponent Verbs or ‘Superficial’1 Passives Originally used in the Latin grammar of verbs exhibiting exclusively passive

morphology, yet functioning as actives ( e.g. loqui, partiri, uti), the label ‘deponent’ has been gradually extended to denote “any class of verbs in some language whose morphology is at odds with their syntactic behaviour” (Trask 1993: 78).

Gina MĂCIUCĂ

322

Kruisinga was one of the first to look for such idiosyncratic behaviour in English verbs2. Keeping in line with traditional terminology, he called such passive forms like be blown up, be drowned, be frozen with a clearly intransitive meaning ‘deponentia’ (1925:123).

The three verbs cited above, however, blatantly defy the definition of a deponent verb, for, with the semantics remaining virtually unchanged, their morphology is far from exclusively passive, all of them being rather regulars of intransitive patterns, as illustrated below:

The flame blew out. (OALDCE : 90) He drove over a landmine and his jeep blew up [= explode] (CALD : 129). We’ve got a rubber boat that blows up [= become firm by filling with air]

(LDELC :127). He drowned in a boating accident (CALD : 385). Water freezes to ice at a temperature of 0o C. (CALD : 506). On the other hand, Kruisinga’s statement that the agent (by the wind) is not

mentioned only because already rendered superfluous – by our elocutionary competence, we make so bold to add – is no more than cold comfort to us. More precisely, replacing a human agent with one denoting a force of nature is tantamount to admitting that the subject role (candle) is not able to get into the state described by the activity on its own, without assistance. Consequently, one cannot attach to blow out in The candle was blown out (by the wind) the label ‘intransitive’ (cf Dixon 1992: 292, Măciucă 2000a: 20-27).

A more subtle manner of disclaiming responsibility would be substituting in for the prototypical companion of perjects3, preposition by — the only strategy to be resorted to when the need of blaming it on somebody or something other than the grammatical subject arises with basically intransitive verbs exhibiting dual (or ‘split’) transitivity (i.e. they can be used both transitively and intransitively; for further details on the topic s. Dixon 1992: 286-297 and Măciucă 2000a: 20-40), e.g. The candle blew out in the wind.

Yet, the undeniable fact remains that the verbs under scrutiny can indeed be employed in, so to say, ‘superficially’ passive constructions like the following ones:

He fell overboard and was drowned (OALDCE: 268). After walking through the snow, my feet were frozen stiff (CALD: 215). And again, giving credit where it is due, the task of correctly identifying the

passive or active function of such constructions is more often than not fraught with difficulty. A difficulty accounted for by the fact that these verbs, as well as blow, exhibit dual transitivity, and compounded by their availability for use in promotion-to-subject patterns (s. for a minute investigation of the topic Dixon 1992: 322-334 and Măciucă, “Pros and Cons of the English Passive”, section “Promotion to Subject vs Passivisation”, currently in press).

Given the wide range of morphosyntactic combinations deploying them, on the one hand, and the notorious tendency of natural languages to dispense with semantically redundant variants by keeping on the less elaborate of two or more

THE SUBTLE INTERPLAY OF SYNTAX AND SEMANTICS IN PASSIVE-LIKE CONSTRUCTIONS

323

structures conveying identical or similar meanings, on the other, it follows that the above-mentioned constructions cannot be viewed as perfect syntactic homonyms, much rather as differing in terms of their more ‘intimate’ semantics.

In the hope of providing more illuminating detail on the topic at issue, let us compare the following examples:

(a) 1. The candles blew out (in the wind). [bona fide intransitive employment] 2. These candles blow out easily. [promotion to subject] 3. The candles were eventually blown out in the wind. [superficial passive] 4. The candles were easily blown out by the birthday girl.

[ bona fide passive]

(b) 1. A kitten drowned in the pond. [bona fide intransitive employment] 2. Kittens drown easily. [promotion to subject] 3. The kittens fell into the pond and were drowned eventually.

[superficial passive] 4. The kittens were easily drowned by that heartless jerk. [bona fide passive]. The major semantic difference between (a)2 and (a)3, as well as that

between (b)2 and (b)3 has already been copiously accounted for in previous research (s. Măciucă, “Promotion to Subject vs Passivisation”): in (a)2 and (b)2 the success of the activity is attributed to the poor quality of the wax, and the rather delicate respiratory system of kittens respectively, whereas in (a)3 and (b)3 it is believed to be more the result of the natural “skills” of the underlying agent, and is so perceived even if the agentive phrases (by the birthday girl and by that heartless jerk) are omitted.

As for examples (a)4 and (b)4, they, to my mind, are semantically located halfway between examples 1 and 3 in their respective sets. In other words, responsibility for the failure of the candles to keep burning rests partly with the poor quality of wax, partly with the strength of the wind, while the drowning of the kittens occurred partly due to their delicate respiratory system and partly due to some implied external factors such as weather vicissitudes or depth of the pond.

Chopping logic even further, when the grammatical subject includes in its semantic description the feature [+human], as in He fell overboard and was drowned cited above, then the responsibility must be viewed, to my mind at least, as being gradually shifted from an ‘(un)intentional performer’ (e.g. He in He jumped overboard and drowned and He slipped overboard and drowned; s. fuller

Gina MĂCIUCĂ

324

discussion of get as a passive auxiliary in Măciucă, G., “Glimpses of English Passive Auxiliaries”, currently in press) onto an implied malevolent agent (such as natural forces or fate itself), and therefore away from the grammatical subject4, which in the meantime has come to assume the utterly innocent semantic role of ‘affected entity’ (for an in-depth discussion of the topic s. Măciucă 2000 c: 39-55).

A distinct borderline case, if superficially similar to the ones illustrated by dual-transitivity verbs such as blow out/up, drown and freeze, represents persuade, a transitive through-and-through, as clearly shown in the example below:

She was not persuaded of the truth of his statement (cf LDELC: 1004). Though defined by LDELC as “ 2 [(of)] rather fml to cause to believe or

feel certain; CONVINCE” (ib.), this particular meaning of persuade does not allow the above example to be classed with canonical passives – i.e. dynamic ones –, much rather with statal passives (cf He has not persuaded her (of the truth of his statement) => She was not persuaded (of the truth of his statement)).

Let us now consider the following example: His allergy was so annoying, that he was persuaded to think of an excuse for not showing up at the meeting. This time was persuaded can on no account be made to pass muster as a

statal passive, for the only one – if any – to take credit for persuading him to think of an excuse is his allergy, at best. Indeed, the most appropriate paraphrase for the superficially passive construction in the sentence above is “he had no choice but to…”. On the other hand, was persuaded in this second example bears a very close resemblance to chameleon-like passives, even in terms of syntactico-semantic description. And, to compound the difficulty of an accurate assessment, the verb can also engage in promotion-to-subject, as do the dual-transitivity verbs previously investigated.

The crux of the matter, to be sure, is that the meaning of the persuade-combination in the above sentences is not active, therefore the verb does not qualify as a deponent.

3. Pseudo-Passives A ‘pseudo-passive’5 is a label applied to “a passive construction in which the

verb is intransitive and the subject is underlyingly the object of a preposition: This bed was slept in by George Washington; Me begonias have been trampled on by the children; The eradication of disease has been dreamt about for centuries” (Trask 1993: 224). The only intransitives permitting pseudo-passivisation, Trask maintains (op. cit., p 291), are ‘unergatives’6. Other intransitives (such as ‘unaccusatives’7) do not allow passivisation, hence the unacceptability of sentences such as :*Mexico was vanished in by Ambrose Bierce, * This bed was died in by George Washington (cf op. cit., p 292).

To my mind, one would be well-advised to discriminate between the rather dissimilar types which the above-cited examples illustrate, to wit: between This bed was slept in by George Washington and My begonias have been trampled on by the children on the one hand, and The eradication of disease has been dreamt about for centuries on the other.


325

The main discriminating factor is the degree of cohesiveness between verb and preposition within the prepositional group. Thus, if the degree is so high that without the preposition the verb is either rendered meaningless or takes on a different meaning, then facing us is a bona fide prepositional verb. Unfortunately, none of the three verbs in question can be viewed as such, cf: I slept late on Sunday morning, He argues that the Congress and President Clinton trampled the constitutional rights of legal immigrants in the new welfare reform law, Do you dream at night? (CALD: 1205, CALD: 1379 and LDELC: 397 respectively).

Prototypical prepositional verbs are those taking ‘inherent’ prepositions (cf Dixon 1992: 13), i.e. prepositions which are not chosen on a strictly semantic basis but are automatically selected by the verb8, and therefore regarded as a mere appendage to it (e.g. decide on, hope for, refer to, suffer from9).

In stark contrast thereto, sleep can combine with a fairly wide range of prepositions, e.g. sleep at s.o.’s place, sleep between mum and dad (of a child), sleep on the couch, sleep under a car (of a cat).

Under normal semantico-pragmatic circumstances, the nouns in the prepositional group at s.o.’s place, between mum and dad, on the couch, under a car are best viewed as unavailable for assuming a subject position in a passive transform. If, however, as Dixon puts it, “A peripheral NP, marked by a preposition, […] refers to something that is the most significant element in an activity” (1992: 316), then it can without difficulty be passivised on, with the preposition stranded, as illustrated by This bed was slept in by George Washington above (with a major focus on George Washington, and the implicit addition: by no less a person than George Washington!), or by My bed has been slept in! (as uttered by Sleepy – one of the seven dwarfs in Snow White –, in complete bafflement, when finding his tidy bedclothes ruffled).

Still, two major syntactic criteria must be complied with, in order for a peripheral noun phrase to lay legitimate claim to the function of passive subject: there must be no direct object present, and, more importantly even, the prepositional noun phrase must not be alternatively codable as direct object (cf Dixon, op. cit., p.317). Thus, while a sentence like This spoon has been eaten with is perfectly acceptable, *This spoon has been eaten beans with is not given the green light into educated English. Likewise, This sheet has been torn, but not *This sheet has been torn at (cf Dixon, op.cit., p.318).

There is, nevertheless, one notable exception, Dixon maintains, to the latter syntactic restriction: when the noun phrase has animate reference, as in Mary was shot at, “since only animate are affected by being shot at” (ib.).10

To the syntactic criteria discussed above, Dixon adds three further semantico-pragmatic ‘mitigating’ factors:

(1) The referent of the noun phrase “has been (or may be) affected to its detriment, by the activity”, e.g. That window shouldn’t be leant against (it might break), My new hat has been sat on (cf Dixon 1992: 319);

Gina MĂCIUCĂ

326

(2) A particular feature of some object “was involved in a certain activity with a particularly important subject” (cf op. cit., p.320), e.g. The palace was once lived in by Louis XV;

(3) The noun phrase is discourse topic “and is brought into passive subject slot for this reason”, e.g. Those stairs were built by John, then they were run up by Mary and promptly collapsed11 (ib.). Even when all these criteria are felicitously met, some inherent-preposition

verbs will still defy passivisation (s. Măciucă, G., section “The Out-and-Out Defiers” in “English Verbs Which Defy Passivisation”, currently in press). Belong to, for instance, is one of the out-and-out defiers, for, “if a speaker wishes to focus on the Owner, putting it in subject slot, he will use own or have, rather than a passive of belong to” (Dixon 1992: 308).

Resuming our discussion of the verbs in the examples cited by Trask, in terms of cohesion between verb and preposition, trample and dream can be said to hold a midway position between inherent-preposition verbs and jacks-of-all-trades like sleep. More precisely, they, too, can stand on their own semantically, but when having to resort to a prepositional assistant, they are usually construed with one or two at most, e.g. dream of/about, trample on.

As regards the difficult decision of assigning such verbs to the transitive or intransitive category, and as many times before, Dixon (1992: 13) argues his way out of the dilemma most impeccably: since noun phrases following inherent-preposition verbs like decide on, hope for, refer to, rely on behave like a direct object (i.e. they assume the function of passive subject), these verbs can be safely viewed as transitive verbs.

With other verbs, though, there are no neat solutions to this problem. For instance, what is one to make of wonder in That decision by the Vice-Chancellor has been wondered at in every committee room of the university? It can be construed, Dixon claims (1992: 135), both as an inherent-preposition verb and as an intransitive verb taking a peripheral noun phrase. Supporting the transitive analysis is the passive transform with the prepositional NP at subject. In corroboration of the intransitive alternative, on the other hand, one can adduce the fact that the prepositional NP can be freely omitted in other contexts.

Of the two, I wholeheartedly favour the former, for, even if other contexts make it possible for the ‘preposition +NP’ string to be dispensed with altogether, in this particular one they are obviously there, as large as life, and making a huge difference at that. The fact that the preposition can be freely omitted merely attests to its noninherent nature. A further proof showing that semantics is always there for syntax to fall back on points to the role of ‘(highly) affected entity’ assumed in the passive transform by the prepositional NP at subject, which role is prototypically attached to direct objects in the active version.

Obiter dictum, the ambivalence at issue is fully reflected in the active counterparts of such passive transforms. More precisely, prepositional NPs like at that decision, on my begonias, about the eradication, in this bed can be


327

alternatively viewed as Prepositional Object – since they take on the function of passive subject – , Predicator Complement (functional perspective) or Prepositional Completive (relational perspective) – when promoted to central or valency constituents and indispensable companions of an intransitive verb – or Adjunct – when demoted to the status of peripheral constituents and optional companions of an intransitive verb (for a fuller discussion of the topic see Măciucă 2000b: 20-53 and Măciucă 2000c: 62-74, 86-103, 108-113).

As already intimated above, I tend to advocate the first view, which, in addition, I take the liberty of applying to phrasal-prepositional verbs and multi-word idiomatic combinations ending in a preposition, e.g. He ran up against difficulties, I simply lost track of time. By way of conclusion, a final word of dissent: all other things being equal, I see absolutely no reason why such prepositional verbs should be discriminated against, and their passive transforms with the prepositional NP at subject labelled ‘pseudo-passives’, when both their genuinely passive behaviour, and their proven transitive status entitle them to a bona fide passive interpretation.

Since the passive invites more detailed discussion, and it is crystal-clear that we could never even dream of exhausting so vast a topic in such a short space as devoted by the present contribution to this area of research, the grammatical category at issue will make the subject of a forthcoming study per se.

NOTES

* The present research is part of an ongoing project, “Lexico-Morphological Idiosyncrasies of

Romanian as Compared with European Romance and Germanic Languages. Similarities and Contrasts”, sponsored by the Romanian National Council for Scientific Research in Academic Education.

1 I am more than willing to take both the blame and the credit – if any – for this label I took the liberty to coin.

2 Cf. “when a passive verb that has no retained object is used without an adjunct, or the manner or time of the action, it is often equivalent in meaning to an intransitive verb: The candle was blown out. Here the agent is not mentioned as it would be superfluous to add by the wind […]” (1925: 123).

3 An alternative label for agent by-phrases; for further details on the topic s. Măciucă 2000a: 35-6. 4 Cf. also He narrowly (=only just) escaped being drowned. (LDELC: 439). Since no preliminary or

subsequent co-text can be relied on in such dictionary illustrations to make it conspicuous, omission of an implied perfect (e.g. by the villain) must, of necessity, be ruled out.

5 Some linguists (cf Downing & Locke 1992: 124) prefer to apply this label to promotion-to-subject constructions.

6 These are intransitive verbs or predicates whose subject is an agent Noun Phrase (NP) or an actor NP. Typical unergatives: dance, jump, reside, run, sing, dream, receive, sleep (cf Trask 1993: 291-2).

7 These are intransitive verbs or predicates whose subject NP is not an agent or not an actor, or, in some conceptions, whose surface subject is an underlying (direct) object. Typical unaccusatives: be red, be small, die, exist, explode, fall down, melt, vanish (cf Trask 1993: 290).

8 In case-languages like German this is called ‘Rektion’. 9 Such English verbs are relics from West Germanic, hence close relatives of German

‘Rektionsverben’.

Gina MĂCIUCĂ

328

10 In his logic-chopping scholarly analysis, Dixon opposes semantically Mary was shot (suggesting that the projectile hit her) to Mary was shot at (implying that the bullet or arrow missed her) and comments as follows: “In the second sentence the Target is not physically affected but she is likely to be mentally disturbed by the incident – she will have had a scare, and may realise that she is at risk of a further attack” (1992: 318).

11 On its own, Dixon claims, Those stairs were run up by Mary would be much less acceptable.

MAJOR REFERENCES

*** Cambridge Advanced Learner’s Dictionary, Singapore, Cambridge University Press, 2006. (CALD)

Davison, A., “Peculiar Passives”, in Language 56, pp. 42-66, 1980. (Davison 1980) Dixon, R.M.W., A New Approach to English Grammar, on Semantic Principles,

Oxford, Clarendon Press, 1992. (Dixon 1992) Downing, A., and P. Locke., A University Course in English Grammar, UK,

Prentice Hall International Ltd., 1992. (Downing & Locke 1992) Greenbaum, S., and R. Quirk, A Student’s Grammar of the English Language, UK,

Longman Group Ltd., 1991. (Greenbaum & Quirk) Hornby, A. S., Oxford Advanced Learner’s Dictionary of Current English, Oxford:

Oxford University Press, 1992. (OALDCE) Keenan, E. L., ‘Passive in the world’s languages’, in T. Shopen (ed.) Language

Typology and Syntactic Description, pp. 243-81, Cambridge, Cambridge University Press, 1985. (Keenan 1985)

Kruisinga, E., A Handbook of Present-Day English, Utrecht, Kemink & Zon, 1922. (Kruisinga 1922)

Leviţchi, L., Bantaş, A., Nicolescu, A., Dicţionar englez-român, Bucureşti, Editura Academiei, 1974. (DER)

*** Longman Dictionary of English Language and Culture, UK, Pearson Education Ltd., 2003. (LDELC)

Măciucă, G., Glimpses of the English Verb Group, Suceava, Editura Universităţii Suceava, 2000. ( Măciucă 2000a)

Măciucă, G., Verb Complementation in English, Suceava, Editura Universităţii Suceava, 2000. (Măciucă 2000b)

Măciucă, G., Glimpses of English Syntax, Suceava, Editura Universităţii Suceava, 2000. (Măciucă 2000c)

Măciucă, G., Aspecte contrastive de semantică, stilistică şi sintaxă a verbului în limbile engleză, germană şi română, Suceava: Editura Universităţii Suceava, 2002. (Măciucă 2002)

Rice, S., ‘Towards a transitive prototype: evidence for some atypical English passives’, in Papers from the Annual Meeting of the Berkeley Linguistics Society, 13, pp. 422-34, 1987. (Rice 1987)

Trask, R. L., A Dictionary of Grammatical Terms in Linguistics, London, Routledge, 1993. (Trask 1993)

Trask, R. L., Language and Linguistics.The Key Concepts, London, Routledge, 2007. (Trask 2007)


329

ABSTRACT Discrepancy of opinions on the issue at stake is most probably due to the fact

that analyses of such cases are cast in terms of different, sometimes even opposite, sets of typological parameters, i.e. either theoretically or pragmatically based ones.

After a brief survey of ‘intransitive passives’, the author of the present contribution goes with a fine tooth-comb through ‘superficial’ passives, in the middle section, and the so-called ‘pseudo-passives’, in the final one.

A more thorough investigation, which the author conducts, of the semantic roles that can be attached to perjects, shows the syntactic valency of dual-transitivity verbs like blow or drown ranging over a fairly wide spectrum, from bona fide intransitives to bona fide passives.

As for ‘pseudo-passives’, where the main discriminating factor is degree of cohesiveness between verb and preposition, the corroborating evidence amassed induces the author to view them not as merely resembling passives but rather as genuine representatives thereof.

Key words: voice chameleonism, superficial passives, semantico-pragmatic

constraints

REPREZENTAREA SEMANTICĂ A LEXEMULUI NAS ÎN LIMBA ROMÂNĂ CURENTĂ ACTUALĂ*

Dorina PĂNCULESCU

Ilona BĂDESCU

1. Introducere Progresele semanticii lexicale au permis, la ora actuală, realizarea unor

modele de descriere semantică pentru lexicul mai multor limbi, pornind de la constatarea că fiecare limbă are specificul său semantic, rezultat din relaţiile stabilite între structura ei lexicală şi realitatea extralingvistică (Bidu-Vrănceanu şi N. Forăscu 1984: 15). Aceste tendinţe explică apariţia unui nou tip de dicţionar cu baze conceptuale onomasiologice, cum este DAS (1978) pentru limba română sau, într-o formă informatizată, Wordnetul pentru limba română (v. M. Coşulschi şi D. Pănculescu 2009: 221 ş.u.).

In acest context general, în care cercetările teoretice servesc unor scopuri practice, aplicative, se înscriu şi preocupările noastre de descriere semantică a unor clase de substantive din limba română curentă actuală:numele părţilor corpului, cercetare începută acum câţiva ani (v. D. Pănculescu şi A. Ionescu 2003)1.

Aşa cum s-a mai afirmat, o sursă primară, dar insuficientă a descrierii sensului o reprezintă definiţia lexicografică (Bidu-Vrănceanu 1993). Ea oferă următoarele tipuri de informaţii (v. N. Forăscu 1981: 286):

a) O categorizare gramaticală tipică pentru fiecare parte de vorbire; b) Clasarea termenului ca aparţinând unei clase de obiecte (specificarea

genului proxim, în definţia de tip logic); c) Identificarea trăsăturilor semantice specifice (diferenţa specifică); d) Seme modale, care exprimă modul în care locutorul apreciază referentul

denumit; e) Seme graduale, care precizează gradul de manifestare a însuşirii. Aceste

trăsături semantice permit gruparea termenilor parasinonimici pe o scară a intensităţii, atât în clasa adjectivului, cât şi în clasa substantivului sau a verbului.

Aceste informaţii nu epuizează însă descrierea sensurilor, mai ales în cazul cuvintelor polisemantice. De aceea sunt necesare alte două etape ale analizei, cea contextuală şi cea stilistică (v. Bidu-Vrănceanu şi N. Forăscu 1984).

În urma consultării diferitelor dicţionare explicative ale limbii române, se constată diferenţe mari nu doar în definiţii, ci şi în structurarea intrării de dicţionar, a ordinii în care sunt indicate sensurile, cît şi în privinţa metalimbajului folosit în descrierea limbii-obiect. Credem că încercarea de a oferi un model unitar de descriere semantică ar contribui la ameliorarea descrierii semantice din dicţionare şi la facilitarea consultării lor de către lectorul doritor să-şi perfecţioneze competenţele lingvistice în propria limbă.

REPREZENTAREA SEMANTICĂ A LEXEMULUI NAS ÎN LIMBA ROMÂNĂ CURENTĂ ACTUALĂ

331

Cuvintele polisemantice sunt în general cuvinte vechi moştenite, care fac parte din vocabularul fundamental, ele având, pe lângă sensul denotativ, propriu, multe alte sensuri secundare, adesea figurate. Din această categorie face parte şi lexemul nas. El actualizează sememe diferite în funcţie de contextele în care apare, multe dintre ele fiind expresii2. Considerăm că o astfel de analiză rămâne în cadrul semanticii lexicale, chiar dacă se ocupă şi de sensurile conotative, condiţionate contextual (cf. Bidu-Vrănceanu 1984).

Ca nivel al analizei semantice, polisemia impune anumite considerente teoretice, cu consecinţe practice la nivelul analizei:

Cuvântul polisemantic este un microsistem organizat de sensuri, între care există relaţii logice, sensurile secundare fiind derivate dintr-un sens denotativ, de bază, această relaţie motivantă fiind încă percepută de locutori. Sensul de bază nu este neapărat identic cu sensul primar, etimologic. Se consideră că în general sensul denotativ este independent de contexte, pe când sensurile derivate sunt condiţionate sintagmatic de anumite îmbinări intrate în uz. Sensurile derivate, secundare nu sunt neapărat figurate, ele putînd dezvolta o componentă a sensului de bază, prin restrângere sau extindere de sens, fără a implica o veritabilă schimbare semantică.

Intr-o descriere semantică se impune o ierarhizare a sensurilor, pornind de la sensul de bază către sensurile din ce în ce mai îndepărtate. In general, de la sensuri concrete, limba a dezvoltat, de-a lungul evoluţiei sale, şi alte sensuri, din ce în ce mai abstracte, cel mai adesea cu ajutorul tropilor (schimbări semantice de tipul metaforei, metonimiei ori sinecdocei). Uneori, aceeaşi expresie poate avea un sens concret, propriu, ori un sens figurat derivat. Dezambiguizarea sensului se realizează doar prin analiza contextuală şi stilistică. Aceste situaţii au o explicaţie istorică, expresiile au fost folosite cîndva cu sensul propriu, ca de exemplu: a tăia (cuiva) nasul evocă un obicei medieval de a însemna un individ pentru a-i răpi dreptul de a aspira la o poziţie socială mai înaltă. Unii boieri acuzaţi de trădare au fost astfel pedepsiţi de domnitor, printre care şi stolnicul Constantin Cantacuzino.

În cazul sensurilor derivate, sinonimele contextuale vor fi numeroase şi foarte diversificate, cu cît accepţiunile dezvoltate vor fi mai numeroase şi mai îndepărtate unele de altele. Locutorul are libertatea de a face o alegere lexicală prelocuţionară, mai mult sau mai puţin conştientă, în funcţie de diferenţele semantice şi stilistice dintre parasinonime. În mod asemănător, vor fi identificate mai multe antonime, în funcţie de sensul contextual.

2.Analiza semantică a lexemului polisemantic nas În cazul lexemului polisemantic nas am întâlnit aceleaşi aspecte

problematice. Dintre toate organele corpului uman, nasul este singurul care a devenit un adevărat personaj, în viziunea unor scriitori. La Gogol el devine un individ independent, capabil de gândire şi acţiuni proprii. Alteori, nasul proeminent a făcut celebră o personalitate istorică (Cleopatra) sau a dat substanţă dramatică unui romancier real, devenit personaj de teatru (Cyrano de Bergerac, din piesa omonimă a lui Edmond Rostand).

Dorina PĂNCULESCU – Ilona BĂDESCU

332

Cert este că nasul a dezvoltat câteva nuclee semantice, dintre care cele mai importante, dincolo de sensul denotativ, se referă la ”mândrie, orgoliu”, derivat semantic din trăsătura caracteristică „proeminent”şi la „intuiţie, fler”, motivat de faptul că nasul este organul de simţ olfactiv. In cele ce urmează, prezentăm o descriere semantică completă a sensurilor dezvoltate de nas în limba română curentă actuală (am reţinut şi registrul stilistic familiar, notat (fam.)). Am notat cu majusculă A, B, C sensul propriu şi nucleele semantice derivate, cu (fig.) sensurile derivate figurate, cu (pr.) sensul propriu, cu (pej.) conotaţia pragmatică pejorativă, cu (ex.) exemplele sintactice. Am exemplificat fiecare sens contextual cu fraze curente, non literare, care pun în lumină şi construcţia sintactică gramaticală. Am marcat cu o bulină sensurile derivate secundare subordonate unui nucleu semantic, ordinea acestora fiind impusă de distanţa semantică faţă de nucleul semantic căruia i se subordonează. După (expr.) am specificat şi funcţia sintactică a construcţiei (adj. = adjectival, adv.= adverbial, prep.= prepoziţional). Exemplele au fost scrise în caractere italice.

3. Reprezentarea semantică a lexemului nas A.”Parte proeminentă a feţei la om şi la unele animale, aflată între frunte şi

gură, servind ca prim element al aparatului respirator şi ca organ al simţului olfactiv”

Ex.: Bunicul citea, cu ochelarii pe vârful nasului. Nasul i se înroşise din cauza soarelui. Ursul avea un belciug în nas, de care era prins un lanţ gros. Expr. (pr.) a trage aer pe nas a-şi sufla nasul, a-şi şterge nasul. Ex.: Îşi sufla nasul zgomotos în batistă. Expr, a avea nasul înfundat, roşu, mare, ascuţit, cârn, borcănat (a cânta, a vorbi) pe nas = cu timbru nazal Ex.: Vorbea pe nas, fiind răcit. • „în imediata apropiere a cuiva” Expr. (adv.,fam.) sub nas= “sub ochi, în directa apropiere” Expr. (prep.,fam., pej.) sub nasul Ex.: I-a pus sub nas un document şi i-a cerut să semneze. Sub nasul şefului de birou, angajaţii citeau romane poliţiste în orele de

program. • „organ proeminent, cu dimensiuni variabile (care limitează acuitatea

vizuală)” Expr.(pr.) A se împiedica de nas A nu vedea de nas Expr. (fig.) a nu vedea mai departe de vârful (lungul) nasului = „a fi mărginit

în idei, a avea un orizont limitat” Ex.: A ajuns la faliment, pentru că nu vede mai departe de lungul nasului. Expr.(fig.) a-i trece (cuiva, ceva) pe la (pe lângă) nas = „a pierde un prilej

favorabil”


333

Ex.: Lui Paul i-a trecut pe lângă nas ocazia unică de a vizita Grecia. B. „Trăsătură de caracter: curaj, cutezanţă, aroganţă, mândrie, orgoliu,

tupeu” Expr. (fig.,fam., pej.) a avea nas = a avea tupeu a umbla cu (a ţine) nasul pe sus = „a fi mândru, orgolios” a nu-şi cunoaşte lungul nasului = „a fi arogant” a merge cu nasul în vânt = „a merge mândru, ţanţoş“ a nu-i ajunge cuiva cu prăjina la nas = „a fi mândru, arogant” a-şi lua nasul la purtare = „a se obrăznici” a-i da cuiva nas = „a-i permite cuiva mai mult decât merită” Ex.: A avut nas să ceară o mărire de salariu. Colega noastră Mirela umblă mereu cu nasul pe sus. Lui Paul nu-i ajunge nimeni cu prăjina la nas. După acest succes nemeritat, şi-a luat nasul la purtare. Acest copil este obraznic, el nu-şi cunoaşte niciodată lungul nasului. . Pentru că i s-a dat nas când era mic, acum băiatul a devenit un

impertinent. • şi antonimic: „a fi/ a deveni umil, smerit;(cauzativ) a face să devină umil,

smerit, a umili, a corecta o persoană mândră” Expr. (fig.,pej., fam.): a-i cădea nasul a nu avea nas (adv.) cu nasul în jos a tăia nasul cuiva a-i da cuiva peste nas a pune (a lăsa) nasul în jos a-i cădea (pica) nasul a-şi cunoaşte lungul nasului Ex.: Nu mai avea nas să se prezinte în faţa profesorului. Fiind aspru certat de părinţi, băiatul a pus nasul în jos. . I s-a dat peste nas pentru gafa comisă. Ar trebui să li se taie nasul acestor bădărani, să nu mai îndrăznească să

vorbească jignitor. De când a fost retrogradat, lui Ion i-a picat nasul. Fata aceasta îşi cunoaşte totdeauna lungul nasului, nu pretinde

niciodată să i se dea mai mult decât merită. C. „Acţiuni, atitudini, stări afective momentane” Expr. (fig., fam.) a cădea în nas = „ a fi surprins, luat prin surprindere” a-i ieşi pe nas = „a o păţi, a i se înfunda” a duce (a purta) de nas = „a amăgi, a înşela” a scoate panglici pe nas = „a minţi, a fabula” a da cuiva pe la nas (cu ceva) = „a ispiti, a tenta pe cineva” a-i scoate cuiva ceva pe nas = „a-i reproşa, a-i imputa ceva”


334

a strâmba din nas = „a-şi manifesta dezaprobarea, dispreţul; a face mofturi” a fi cu nasul de ceară = „a fi foarte susceptibil” a fi băgat (vârât) cu nasul (în) = „a fi preocupat de ceva, a fi concentrat

asupra unei activităţi” a-i veni cuiva muştarul la nas = „a se înfuria, a se supăra tare” a-şi băga nasul unde nu îi fierbe oala = „a fi indiscret, a se amesteca în

treburile altora” a-şi băga nasul peste tot = „a fi foarte curios” Ex.: Când am aflat vestea, am căzut în nas. Le-a ieşit pe nas planul lor nebunesc. A dus-o de nas pe bătrână şi a convins-o să-i lase casa. George scoate panglici pe nas foarte uşor, este un mincinos notoriu. Soţia i-a scos pe nas investiţia pe care a făcut-o pentru că nu le-a adus

nici un profit. Mirela are nasul de ceară, de aceea nimeni nu îndrzneşte să-i mai spună

ceva. Ion strâmbă din nas la toate propunerile care i se fac. I-a venit muştarul la nas când a aflat ce făcuse colegul său în lipsa lui. . I-au dat pe la nas cu ideea de a construi un complex hotelier în care el

să investească cel mai mult. Este mereu vârât cu nasul în proiectele sale. Nu-ţi mai băga nasul în treburile mele! D. „Persoană, faţă, obraz (în relaţiile interpersonale)” Expr. (fig., fam.) a (nu) scoate nasul pe afară = „a (nu) ieşi din casă” a (nu) scoate nasul în lume = „a (nu) ieşi în societate, a (nu) mai relaţiona

cu alţii” a (nu) face (fi) de nasul cuiva = „a (nu) fi potrivit pentru cineva, a (nu) i se

cuveni” a-i râde cuiva în nas = „a-şi bate joc de cineva, a-şi arăta dispreţul făţiş” a trînti cuiva uşa în nas = „a refuza să primească pe cineva; a pleca supărat

de la cineva” a da (a se întâlni) nas în nas = „a se întâlni în mod neaşteptat cu cineva,

faţă în faţă” a întoarce nasul de la cineva = „a-l ignora în mod ostentativ, a-i întoarce

spatele” a da cu nasul pe undeva = „a trece undeva în grabă sau întâmplător” a arunca cuiva ceva în nas = „a-i spune cuiva ceva neplăcut direct şi fără

menajamente” Ex.: Nu a mai scos nasul din casă de o săptămână, din cauza vremii

neprielnice. Monica nu mai are curajul să scoată nasul în lume. Băiatul acesta nu este de nasul tău, de aceea încetează să mai fiţi prieteni. I-a rîs în nas când i-a cerut să-i dea înapoi banii împrumutaţi. A plecat furiosde acasă, trântindu-i soacrei uşa în nas.


335

Ieri s-a întâlnit nas în nas cu un fost coleg de facultate, pe care nu îl mai văzuse de cinci ani.

A dat cu nasul azi pe la redacţie. A întors nasul cu scîrbă, nemaidorind să-l vadă. I-a aruncat în nas că el o părăseşte. E. „Simţul olfactiv; miros dezvoltat, fin” Expr. (fig.) a strâmba nasul = „a mirosi foarte urât” (pr.) A- şi astupa nasul = „a-şi acoperi nasul” A adulmeca (cu nasul) = „(despre animale) care simt mirosul prăzii” Ex.: Mirosul degajat de groapa de gunoi le strâmba nasul de câte ori

treceau pe acolo. Îşi astupă nasul ca să nu mai simtă mirosul vulpii. Câinele adulmeca vînatul, cu nasul sub vânt. • „intuiţie, fler, capacitate de orientare rapidă” Expr. (fig.) a avea nas fin a avea nas de copoi (de vulpoi) Ex.: Rareori îl înşela pe Ion nasul, simţea cînd trebuia să fie prudent. Cu nasul lui de copoi, comisarul a dat de urma asasinului. F. „Extremitate proeminentă şi, eventual, ascuţită a unor obiecte folosite în

tehnică” Această analiză reprezintă modelul pe care l-am adoptat şi în descrierea

semantică a altor lexeme polisemantice din câmpul numelor părţilor corpului, precum cap, gură, mână, picior, braţ, etc. Un prim model de analiză semantică a unui cuvânt din acest câmp lexico-semantic a fost cel oferit de Greimas pentru cap, in franceză tête (A. J. Greimas 1966).

4. Concluzii Scopurile unor astfel de abordări sunt ambiţioase şi generoase în acelaşi

timp, obiectivele urmărite fiind atât teoretice, cît şi aplicative, practice. Prezenta cercetare reprezintă o contribuţie originală la eforturile pentru crearea unui model unitar şi omogen de descriere semantică, în viziune sincronică, a lexicului limbii române curente actuale, cu metodele semanticii diferenţiale poststructuraliste. Un astfel de model ar permite unificarea benefică a cercetărilor fragmentare deja existente şi o modelizare a structurii semantice a limbii cu metode matematice şi informatice, deziderat enunţat acum mai bine de două decenii (v. Bidu-Vrănceanu, N. Forăscu, 1984: 228 ş.u.). O dată stabilit, pe baza unor ontologii universal acceptate, acest model ar permite şi o comparaţie pe baze semantice, cu metode ştiinţifice, a lexicului mai multor limbi, înrudite sau nu, ceea ce ar oferi şi o metodă eficientă de învăţare a unei limbi străine. Ne aliniem astfel la descrierile semantice moderne care studiază bazele psiholingvistice ale structurării lexicului, cel mai avansat ca realizare fiind wordnetul limbii engleze3. Un obiectiv la fel de important este ameliorarea tehnicilor lexicografice, astfel încât lectura oricărui dicţionar explicativ al limbii române să ofere informaţia necesară ameliorării şi corectării competenţei lexicale sub o formă sistematizată, aşa cum un manual de gramatică


336

are nu doar o valoare descriptivă, ci şi una normativă, pentru domeniul morfosintaxei.

Considerând că o astfel de cercetare presupune o reflecţie de durată asupra limbii şi o concentrare de resurse umane şi materiale de care nu dispunem la ora actuală, obiectivele noastre imediate sunt o rafinare a cadrului teoretic, care să permită şi analiza sensurilor secundare, precum şi realizarea unui program informatic cu posibilităţi de dezvoltare ulterioară pentru un curs practic cu studenţii noştri.

NOTE *Acest articol face parte din cercetarea întreprinsă în cadrul proiectului « WordNet-reţea semantică

on line pentru limba română curentă actuală », în cadrul proiectului aprobat de CNCSIS la secţiunea PN II-ID, nr. 375/2008

1 v.art. „Dénominations des parties du corps-domaine roumain-français; étymologies, évolutions sémantiques, dérivation syntagmatique”, in Analele Universităţii din Craiova. Seria Ştiinţe filologice.Lingvistică, Anul XXV, nr.1-2, EUC, 2003, pp. 169-187

2 Prin expresie am înţeles orice îmbinare sintagmatică preferenţială, intrată în uzul limbii, având un sens unitar. Prin acest termen metalingvistic am denumit orice tip de locuţiune sau expresie verbală, cu sens concret sau abstract, figurat sau nu, după modelul de descriere lexicală oferit de Igor Mel’čuk în „Dictionnaire explicatif et combinatoire du français contemporain”, 1999.

3 Acesta poate fi consultat la adresa http://wordnet.princeton.edu//. Există şi proiecte romîneşti de implantare a unui wordnet pentru limba română, unul fiind iniţiat de Dan Tufiş de la Institutul de Cercetări pentru Inteligenţa Artificială de la Academia Română, în colaborare cu un grup de cercetători de la Universitatea din Bucureşti, sub denumirea de RORIC-LING, iar celălalt, numit ROTEL, aparţine unui grup de cercetători ai Institutului cultural din Iaşi şi ai Facultăţii de informatică din Iaşi.

REFERINŢE BIBLIOGRAFICE

Coşulschi, Mirel, Pănculescu, Dorina, „Considérations sur le développement d`un

Wordnet pour la langue roumaine courante actuelle”, in Analele Universităţii din Craiova, Seria Ştiinţe filologice.Langues et Littératures romanes, An XIII, nr.1, 2009. (Coşulschi, Pănculescu 2009)

Bidu-Vrănceanu, Angela, Lectura dicţionarelor, Bucureşti, Editura şi Atelierele Tipografice „Metropol”, 1993. (Bidu-Vrănceanu 1993)

Bidu-Vrănceanu, Angela, Structura vocabularului limbii române contemporane, Bucureşti, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1986 (Bidu-Vrănceanu 1986)

Bidu-Vrănceanu, Angela, Forăscu, Narcisa, Modele de structurare semantică. Cu aplicaţii la limba română , Timişoara, Ed. Facla, 1984. (Bidu-Vrănceanu şi Forăscu 1984)

Forăscu, Narcisa, „Probleme ale analizei semice în studiul sinonimiei adjectivale”, in vol. Semantică şi semiotică, sub red. acad. Ion Coteanu şi a prof.dr. Lucia Wald, Ed. Facla, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1981. (Forăscu 1981)

Greimas; A. J., Sémantique structurale, Larousse, Paris, 1966. (Greimas 1966)


337

Lucrări lexicografice consultate Costăchescu, Adriana, Iliescu, Maria, Vocabularul minimal al limbii române

curente. Cu indicaţii gramaticale complete tradus în: germană, italiană, franceză, spaniolă, Bucureşti, Ed.Demiurg, 1994.

DAS-Dicţionar analogic şi de sinonime, de M. Bucă, I. Evseev, Fr. Kiraly, D. Craşoveanu, L. Vasiluţă, Bucureşti, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1978

DEX-Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de lingvistică „Iorgu Iordan”, Bucureşti, Ed. Univers Enciclopedic, 1996

Ioan Oprea şi col., Noul Dicţionar universal al limbii române, Bucureşti-Chişinău, Ed. Litera Internaţional, 2007

ABSTRACT This research is included in the present-day trend of lexical semantics

aiming, as a result of the analysis, to offer a conceptual representation of organizing the lexis of a language, understood as a structured and structurable system. We propose here the complete semantic description of the polysemantic lexeme nas (nose), from the field of names of body parts, considering that contextual, syntagmatic senses should be included in the description, as well. Our purpose is to carry out both a refinement of the theoretical framework, enabling a conceptual description of the lexis of Romanian and a subsequent comparison with informatized means of some lexico-semantic areas from several languages.

Key words: semantic representation, polysemantic, differential semantics

LA COSTRUZIONE ITALIANA FARE CON L’INFINITO E LE MODALITÀ DELLA SUA TRADUZIONE IN ROMENO

Elena PÎRVU

1. Ho intitolato il mio lavoro “la costruzione italiana fare con l’infinito e le modalità della sua traduzione in romeno”, partendo da una frase incontrata alla pagina 168 del secondo volume (Enunţul, “L’Enunciato”) della Gramatica limbii române (GALR) del 2005, frase che afferma che “il verbo causativo caratteristico è il verbo a face” (it. fare).

Per l’italiano, secondo Sensini (1990: 268), “i verbi causativi (o fattitivi) sono quei verbi, come fare e lasciare, che si accompagnano a un altro verbo, posto all’infinito, per esprimere un’azione causata – fatta eseguire o lasciata eseguire – dal soggetto e non direttamente compiuta da esso”.

Sempre nell’italiano, nella struttura delle frasi con una costruzione causativa o fattitiva “il verbo reggente e l’infinito costituiscono un complesso verbale; questo complesso verbale si comporta sintatticamente come un costituente” (GGIC 1991: 502). Con altre parole, il verbo fare e l’infinito formano una specie di “verbo composto”, cioè un “predicato complesso” (cf. Robustelli 1995: 204).

Passando al romeno, secondo la Gramatica limbii române (p. 168) già ricordata, “le costruzioni causative o fattitive sono costruzioni verbali con due actanti, uno rappresentante la persona o la causa che scatena un’azione che determina un effetto (l’entità causatrice), e l’altro, la persona o l’oggetto su cui si riflette l’effetto dell’azione causatrice (l’entità affettata). Il senso causativo di queste costruzioni è determinato da un verbo causativo, verbo che contiene nella sua matrice semantica il semo [+ Causativo]”.

A differenza dell’italiano, per il romeno, “secondo il modo in cui sono espresse l’azione causatrice e l’effetto, si può fare una distinzione fra le costruzioni causative analitiche o perifrastiche e le costruzioni causative sintetiche” (GALR II 2005: 171), e, inoltre, “nelle costruzioni causativo-fattitive analitiche, l’azione causatrice e l’effetto sono espresse separatamente, tramite due predicati semantico-sintattici: un verbo causativo, da una parte, e un aggettivo, un sostantivo o un altro verbo, da un’altra parte” (Idem.). Per il romeno, “un prototipo sintattico della costruzione causativa analitica, comune a tutti i verbi causativi primari e secondari, è: verbo causativo + verbo al modo congiuntivo (esprimente l’effetto dell’azione causatrice)” (GALR II 2005: 175):

[1] a. Oggi, se avete tempo, vorrei farvi vedere un’altra cosa. (Oletti 2009: 281) Astăzi, dacă aveţi timp, aş vrea să vă arăt altceva. b. Avrei dovuto andare a Como, senza farmi attrarre dalle sirene

dell’ingegnere. (Oletti 2009: 173)


339

Ar fi trebuit să merg la Como, fără să mă las atras de sirenele inginerului. c. Aveva già provato, con buoni risultati, a farlo avanzare fino a metà

campo, ora lo portava decisamente in pressing nel campo avversario... (Oletti 2009: 207)

Încercase deja, cu bune rezultate, să-l facă să înainteze până la mijlocul terenului, acum îl ducea în mod decisiv în pressing în terenul advers...

2. Nella costruzione italiana fare con l’infinito, che si comporta sintatticamente come un costituente, il verbo fare e l’infinito formano una unità in cui il verbo fare (che non ha il suo significato lessicale autonomo) serve a modificarne il significato in senso causativo e ad esprimere la funzione grammaticale, mentre l’infinito, che sta immediatamente dopo il verbo fare, esprime il contenuto semantico principale:

[2] Tecnicamente eravamo più forti, ma questo non sempre faceva vincere le partite. (Oletti 2009: 250) Din punct de vedere tehnic eram mai puternici, dar asta nu făcea să câştigăm întotdeauna meciurile. Tra il verbo fare e l’infinito può essere inserito un pronome [3a], una coppia

di pronomi [3b] o un pronome e un avverbio [3c]: [3] a. Sapevo che se avesse detto no, non avrei più potuto fargli cambiare idea.

(Oletti 2009: 63) b. «Bene – gli risposi – se è così, hai un mese di tempo per dimostrarlo: vedi

di fartelo bastare». (Oletti 2009: 216) c. La mia osservazione ebbe il potere di farlo istantaneamente vergognare. Agli esempi del [3] in romeno corrispondono i periodi: [4] a. Ştiam că dacă ar fi zis nu, nu aş mai fi putut să-l fac să-şi schimbe ideea. b. «Bine – i-am răspuns – dacă e aşa, ai o lună pentru a demonstra acest

lucru: vezi s-o faci să-ţi ajungă». c. Observaţia mea a avut puterea să-l facă / de a-l face să se ruşineze

instantaneu. Come si può osservare, l’infinito che accompagna il verbo fare può essere

reso in romeno con il congiuntivo [4a, b, c] o l’infinito [4c]. Sempre in romeno, se l’infinito è reso con il congiuntivo, il pronome atono segue la congiunzione să, mentre se è reso con un verbo all’infinito il pronome atono si colloca fra il morfema a e il verbo. Il pronome l si pronuncia assieme alla congiunzione să o al morfema a, di cui nello scritto viene separato mediante il trattino.

Elena PÎRVU

340

3. Tra le caratteristiche dell’infinito della costruzione italiana fare con l’infinito, dal punto di vista della sua traduzione in romeno richiamano l’attenzione le seguenti due:

3.1. La prima caratteristica è che l’infinito è neutro quanto alla diatesi, cioè non è mai di forma passiva. Può, invece, assumere significato attivo (come in [5a]) o passivo (come in [5b]), dipendente dalla costruzione dell’unità di cui fa parte. Anche in romeno il congiuntivo corrispondente all’infinito italiano è neutro quanto alla diatesi; solo il verbo causativo può assumere forma attiva o passiva (come nelle varianti romene di [5a-b]):

[5] a. Facevano leggere questi studi a tutti. Îi puneau să citească aceste studii pe toţi. b. Questi studi erano fatti leggere a tutti. Aceste studii erau puşi să le citească toţi. Se la costruzione ha forma passiva, il complemento d’agente può essere

espresso o sottinteso. La stessa situazione anche in romeno: [6] a. I Padri erano allarmati e tre di essi, i più vecchi, erano stati fatti partire

per Napoli, col “pacchetto” del pomeriggio, recando con sé le carte della Casa. (Tomasi di Lampedusa 1980: 29)

Călugării erau speriaţi şi trei dintre ei, cei mai bătrâni, fuseseră trimişi la Napoli cu “pachetul” de după-amiază, ducând cu ei documentele Casei.

In italiano, il complemento d’agente può essere espresso anche in forma

pronominale, con la particella ne. Poiché in romeno non esiste una forma pronominale che corrisponda a ne, in romeno, questa particella si può tradurre per il sintagma da + pronome dimostrativo:

[7] La sua condizione era d’invalido e disoccupato senza rimedio; e la sua

dipendenza definitiva dalla sorella lo aveva ridotto a odiarla e a farsene odiare. (Morante 1974: 560)

Condiţia sa era cea de invalid şi de şomer perpetuu; şi dependenţa definitivă de sora sa îl făcuse să o urască şi să se facă urât de aceasta.

3.2. La seconda caratteristica è quella che l’infinito non è mai accompagnato

da un pronome atono. Tutti i pronomi atoni vengono aggiunti al verbo fare, in posizione proclitica (come in [8a]) o enclitica (come in [8b]), secondo la regola generale. Anche in romeno i pronomi atoni si aggiungono solo al verbo causativo, ma sempre in posizione proclitica (come nelle varianti romene di [8a-b]):

[8] a. A ogni interrogazione mi faccio prendere dal panico. La fiecare întrebare mă las cuprins de panică. b. Mi hanno convocato per farmi fare una seconda lezione.


341

M-au convocat pentru a mă pune să fac o a doua lecţie. 4. Nella la costruzione italiana fare con l’infinito, il verbo fare, che designa

la mediazione dell’azione espressa dall’infinito ed esprime la funzione grammaticale, condiziona la transitività dell’unità verbale. L’infinito di verbo intransitivo fa parte di una unità transitiva. Dunque, alla forma attiva l’ausiliare temporale costruzione italiana fare con l’infinito è sempre avere. Il romeno non mette problemi da questo punto di vista, dato che in romeno l’ausiliare della forma attiva è, per tutti i verbi, l’ausiliare avere:

[9] e se si fosse trovata in punto di morte e l’avesse fatta chiamare al capezzale,

ella, certo, l’avrebbe lasciata morire sola come un cane, sì, crepare sola dentro il suo sudicio letto, colla faccia voltata contro la parete, nella sua stanza vuota. (Moravia 1994: 208)

şi dacă ar fi fost pe moarte şi ar fi pus să o cheme la ea, ea, sigur, ar fi lăsat-o să moară singură ca un câine, da, să crape singură în patul său murdar, cu faţa întoarsă spre perete, în camera sa goală.

In romeno, avere non è solo l’ausiliare della forma attiva ma anche della

forma riflessiva: [10] Dicevo che Francesca e Gil si sono fatti sostituire perché domani vogliono

stare in tribuna a fare il tifo liberamente. (Oletti 2009: 286) Spuneam că Francesca şi Gil au făcut să fie înlocuiţi pentru că mâine vor

să stea în tribună pentru a susţine echipa fără probleme. Ne consegue che per la traduzione in romeno della costruzione italiana fare

con l’infinito non interessano le regole di concordanza del participio, dato che in romeno il participio passato rimane sempre invariabile.

5. La caratteristica peculiare della costruzione italiana fare con l’infinito,

però, è che il complemento oggetto della costruzione funge contemporaneamente da soggetto del verbo all’infinito, come in [11]:

[11] L’appartamento era ricavato in un unico ambiente disposto verso la grande vetrata anteriore, al cui cospetto si trovava un salotto pieno di morbidi cuscini multicolori dove Diana mi fece accomodare. (Oletti 2009: 201)

in cui l’infinito è rappresentato da un verbo transitivo, o in [12]:

[12] Quello che mi faceva imbestialire era il trattamento che stava subendo Ladi, preso di mira dai difensori avversari, senza che l’arbitro intervenisse. (Oletti 2009: 296)

in cui l’infinito è rappresentato da un verbo intransitivo.

Elena PÎRVU

342

Le corrispondenti romene di queste due frasi sono: [13] a. Apartamentul consta într-o unică structură dispusă spre uşa din spate, la

capătul căreia se afla un salonaş plin de perne multicolore în care Diana m-a pus să mă aşez.

b. Ceea ce mă făcea să-mi pierd raţiunea era tratamentul pe care îl suporta Ladi, luat drept ţintă de apărătorii adversari, fără ca arbitrul să intervină.

in cui ai verbi all’infinito corrispondono verbi al congiuntivo. In romeno, il pronome atono in accusativo che corrisponde al complemento

oggetto della costruzione italiana fare con l’infinito funge solo da complemento oggetto del verbo causativo, mentre “la proposizione congiunzionale occupa la posizione di predicativo supplementare” (GALR II 2005: 173).

6. Il soggetto logico della costruzione italiana fare con l’infinito può inoltre

essere rappresentato da un complemento indiretto (sostantivo / pronome tonico) introdotto da a (come in [14a]) o da (come in [14b]):

[14] a. «Ricorditi di me che son la Pia», fa dire Dante a un celebre personaggio del Purgatorio. b. Adesso v’era un impianto di riscaldamento a termosifone, che Jacopo aveva fatto installare dalla stessa officina che aveva ricevuto l’appalto per il ristorante e l’albergo, e nel medesimo giro di tempo. (Sgorlon: 150)

oppure, soprattutto quando dall’infinito dipende anche un oggetto inanimato (Robustelli 1995: 202), da un pronome atono complemento di termine (come in [15a, b]):

[15] a. Agnes gli fece un buon bagno, lo portò dal veterinario, gli fece fare le vaccinazioni e gli acquistò un guinzaglio di cuoio rosso. (Sgorlon 2006: 100) b. Sono riuscito, in questi anni, a fargli odiare il basket, proprio perché ci tenevo troppo che loro frequentassero l’ambiente dove respiro e lavoro tutti i giorni.

(Oletti 2009: 268) Le corrispondenti romene degli esempi [14a,b] sono: [16] a. «Ricorditi di me che son la Pia», pune Dante să spună pe un celebru personaj din Purgatoriu. b. Acum aici exista o instalaţie de încălzire cu calorifere, pe care Jacopo ceruse să o instaleze tot fabrica ce primise comanda pentru restaurant şi hotel, în acelaşi timp.


343

in cui non si mette il problema del soggetto logico, perché alla costruzione italiana fare con l’infinito corrisponde una costruzione analitica con due predicati, ognuno con i suoi deteminanti.

Nella variante romena alla costruzione fare con l’infinito degli esempi [15a,

b] corrisponde una costruzione sintetica, in [17a], e una costruzione analitica, in [17b], in cui al complemento di termine dell’italiano corrispondono, secondo le regole sintattiche romene, un complemento indiretto in dativo, in [17a] o un complemento diretto in accusativo, in [17b]:

[17] a. Agnes i-a făcut o baie bună, l-a dus la veterinar, i-a făcut vaccinurile şi i-a compărat o curea din piele roşie. b. Am reuşit, în aceşti ani, să-i fac să urască baschetul, tocmai pentru că ţineam prea mult ca ei să frecventeze mediul în care respir şi lucrez în fiecare zi.

6. In conclusione, in questo contributo abbiamo cercato di dare un quadro

essenziale dell’uso della costruzione italiana fare con l’infinito e di presentare e discutere le modalità della sua traduzione in romeno. Così, sulla base degli esempi discussi, abbiamo visto che alla costruzione italiana fare con l’infinito, che si comporta come un costituente, in romeno corrispondono o una costruzione causativa analitica (formata da verbo causativo + verbo al congiuntivo o da verbo causativo + aggettivo con funzione di complemento predicativo) o una sola radice, cioè un solo verbo. Per quanto riguarda le caratteristiche della costruzione causativa con fare italiana e romena, queste si sottomettono alle regole sintattiche dell’italiano e del romeno. Una volta capite le strutture romene corrispondenti, la trasposizione in romeno della costruzione italiana fare con l’infinito diventa abbastanza facile.

BIBLIOGRAFIA

Bertinetto, Pier Marco, Le perifrasi verbali italiane: saggio di analisi descrittiva e

contrastiva, “Quaderni Patavini di Linguistica” 8-9 (1989-1990), pp. 27-61. (Bertinetto 1989-1990)

Gramatica limbii române, vol. II, Enunţul, Bucureşti, Editura Academiei, 2005, pp. 168-184. (GALR II 2005)

Lepschy, Laura e Lepschy, Giulio, La lingua italiana. Storia, varietà dell’uso, grammatica, Nuova Edizione, Milano, Bompiani, “Saggi Tascabili”, 1993. (Lepschy-Lepschy 1983)

La Fauci, Nunzio, Compendio di sintassi italiana, Bologna, Il Mulino, 2009. (La Fauci 2009)

Lo Cascio, Vincenzo, Strutture pronominali e verbali italiane, Bologna, Zanichelli, 1970. (Lo Cascio 1970)

Elena PÎRVU

344

Patota, Giuseppe, Grammatica di riferimento della lingua italiana per stranieri, Società Dante Alighieri/Le Monnier, 2003. (Patota 2003)

Renzi Lorenzo - Salvi, Giampaolo (edd.): Grande grammatica italiana di consultazione, vol. 2 (I sintagmi verbale, aggettivale, avverbiale. La subordinazione), Bologna, Il Mulino, pp. 497-509. (GGIC 1991)

Robustelli, Cecilia, La costruzione di Fare con l’Infinito in Italiano moderno, “Studi e saggi linguistici”, XXXV (1995), pp. 199-272. (Robustelli 1995)

Salvi, Giampaolo - Vanelli, Laura, Grammatica essenziale di riferimento della lingua italiana, Firenze, Istituto Geografico De Agostini Le Monnier, 1992. (Salvi- Vanelli 1992)

Sensini, Marcello, La grammatica della lingua italiana, Milano, Oscar Mondadori, 1990. (Sensini 1990)

Serianni, Luca (con la collaborazione di Alberto Castelvecchi), Grammatica italiana. Italiano comune e lingua letteraria, Torino, UTET-Libreria, 1989. (Serianni 1989)

* Oletti, Marco, Un sogno nel canestro, Edizioni Profili, Roma, 2009. Sgorlon, Carlo Il velo di Maya, Oscar Mondadori, Milano, 2006 Morante, Elsa, La Storia, Torino, Einaudi, 1974. Moravia, Alberto, Gli indifferenti, Milano, Bompiani, 1994. Tomasi di Lampedusa, Giuseppe, Il Gattopardo, Milano, Feltrinelli, 1980.

ABSTRACT The paper discusses and presents the means by which the Italian construction

fare with the infinitive can be translated into Romanian. On the basis of the examples submitted to the analysis, it results that the Italian construction fare with the infinitive, which behaves like a constituent, can be translated into Romanian either by an analytical causative construction (formed by means of a causative verb + a verb in the subjunctive or by a causative verb + an adjective with the function of a predicative) or by a synthetic construction, that is, a single verb.

Key words: fare with the infinitive, Italian, Romanian

CÂTEVA OBSERVAŢII CU PRIVIRE LA SEMANTISMUL UNOR ÎMPRUMUTURI LEXICALE

DE ORIGINE FRANCEZĂ DIN LIMBA ROMÂNĂ*

Mihaela POPESCU

1. Introducere 1.1. Definit ca un proces complex, bazat pe relaţionarea univocă a două sau a mai multor sisteme lingvistice, pe interferenţa mai multor culturi şi identităţi spirituale, împrumutul lexical îşi depăşeşte astfel statutul de mecanism al creaţiei neologice, căci fiecare cuvânt îşi are propria istorie, o istorie identică şi egală cu cea umană; fiecare cuvânt vorbeşte despre ceea ce suntem şi, mai cu seamă, despre trecut:

Les mots ont une histoire, celle de l’Homme. Ils nomment le présent, mais pour qui veut les étudier et remonter jusqu’à leur origine, ils racontent tout notre passé. Retracer l’évolution sémantique des mots relève de la recherche archéologique : en mettant au jour les sens successifs, le sémanticien relève l’évolution de l’Homme et du Monde (transformations de la réalité physique et de la société, variations dans la perception du réel et dans le rapport à autrui, renouvellement des idée…) (Capdeville 2009 : 34).

Privit din perspectivă lingvistică stricto sensu, împrumutul lexical reprezintă calea cea mai rapidă, dar şi cea mai comodă, adoptată frecvent în orice sistem lingvistic în efortul de a numi, de a exprima şi de a comunica (v. Lerat 1993: 132, apud Scurtu 2009: 190) realitatea extralingvistică, rolul său primordial fiind acela de contribui la înnoirea, îmbogăţirea şi internaţionalizarea vocabularului unei limbi. În literatura de specialitate, acestui fenomen îi este consacrată o amplă bibliografie, centrată adesea pe relevarea anumitor aspecte referitoare la procesul de integrare şi de adaptare fonetico-fonologică, ortografică, morfosintactică şi semantică a neologismelor rezultate prin împrumut lexical. Diferitele taxonomii operate dintr-o astfel de perspectivă fac distincţie, pe de o parte, între împrumuturile de necesitate, împrumuturi naturalizate, asimilate de sistemul limbii receptoare şi, pe de altă parte, între xenisme (împrumuturi aloglote) şi peregrinisme (cuvinte migratoare, impuse de o anumită „modă lingvistică” – Chadelat: 2000, apud Scurtu 2009: 193) sau între împrumuturi conotative / stilistice, pe de o parte, şi împrumuturi denotative / tehnice, pe de altă parte1.

Privit însă din perspectivă semantico-pragmatică, împrumutul lexical se relevă ca marcator socio-cultural care reflectă mutaţiile de natură socială, politică şi culturală existente în viaţa unei comunităţi la un moment dat; este indicator de

Mihaela POPESCU

346

univers mentalitar sau element distinctiv la nivel axiologic între limbi (cf. Arrivé et al. 1986: 244-252).

1.2. Valoarea semantico-pragmatică a împrumutului lexical este cel mai bine evidenţiată de „neologismele de sens”, categorie puţin abordată în lingvistica românească, dar pentru care, în cercetările străine (Rastier / Valette 2006 sau Gérard 2008: 20), se vehiculează deja o terminologie aferentă, neosemia. Neosemia, ca mecanism de creaţie neologică, ca fenomen creator de sensuri noi, este o neologie semantică şi constă în dezvoltări ale sensului aceleiaşi unităţi lexicale:

Il s’agit de la néologie quand un mot déjà existant dans une langue ajoute un autre sens (Sablayrolles 2000: 150). În general, dezvoltările semantice au la bază diferite tipuri de mutaţii operate

la nivelul limbii receptoare: extensii, regresii, analogii, transfer metaforic, transfer metonimic etc., inovaţii realizate fie pe baza unor similitudini între doi referenţi, fie prin accentuarea sau dezvoltarea unui sem existent iniţial în sensul etimonului. Totodată, evoluţia semantică a cuvintelor unei limbi se află în strânsă legătură cu contextul istoric, social şi cultural:

Selon les changements de nature sociale, politique et culturelle qui apparaissent dans la société contemporaine, la néologie sémantique crée de nouveaux termes ou mots par l’adjonction d’une nouvelle acceptation à une dénomination déjà existante dans les deux classes envisagées : néologismes et néonymes (Dincă 2009 : 83). Deşi în lingvistica românească problematica „neologismelor de sens” (şi în

special cea a unităţilor lexicale cu etimon francez)2 este prea puţin abordată, totuşi, în încercarea de stabilire a unei categorizări semantice pentru împrumuturile de origine franceză pătrunse în limba română, autorii studiului Typologie des emprunts lexicaux français dans la langue roumaine (Fondements théoriques, dynamique et catégorisation sémantique – FROMISEM)3 decelează următoarele tipuri semantice rezultate prin:

(i) conservarea – totală sau parţială – a sensului / sensurilor etimonului francez, inclusiv prin păstrarea în limba română a unui sens dispărut astăzi din franceza modernă şi contemporană;

(ii) inovaţii semantice operate în limba română, de tipul: (a) specializare a sensului în raport cu cel al etimonului; (b) extensii semantice; (c) dezvoltare a sensului prin transfer metaforic şi conotativ.

1.3. În acest articol ne propunem să ilustrăm fenomenul creaţiei neologice la

nivel semantic în arealul împrumuturilor de origine franceză existente în limba română contemporană, pe baza grilei de interpretare propusă supra (v. 1.2.). Corpus-ul nostru este constituit din următoarele cuvinte considerate4 de cele mai

CÂTEVA OBSERVAŢII CU PRIVIRE LA SEMANTISMUL UNOR ÎMPRUMUTURI LEXICALE DE ORIGINE FRANCEZĂ DIN LIMBA ROMÂNĂ

347

importante surse lexicografice româneşti (v. bibliografia), ca fiind împrumutate (şi) din limba franceză: duş, diriginte, garsonieră, milieu şi trombon.

2. Analiza semantică a împrumuturilor de origine franceză din limba română contemporană

2. 1. Prima categorie, cea a împrumuturilor româneşti de origine franceză caracterizate prin conservarea – totală sau parţială – a sensului / sensurilor etimonului francez este ilustrată, în primul rând, de cea mai mare parte a împrumuturilor denotative / tehnice care prezintă, în general, puţine modificări fonetice, ortografice, morfosintactice şi, mai ales, semantice în adaptarea lor la sistemul limbii române. În această categorie intră cuvinte ca: abazie (din fr. abasie), abces (din fr. abcès), brahiopod (din fr. brachyopode), caolinit (din fr. kaolinite), carcinotron (din fr. carcinotrone), decapaj (din fr. décapage), eredobilogie (din fr. hérédobiologie), foliculită (din fr. folliculite), linotipie (din fr. linotypie), radionevrită (din fr. radionévrite), salpingectomie (din fr. salpingectomie), sufix (din fr. suffixe), timpanită (din fr. tympanite) etc.

Şi cea mai mare parte a împrumuturilor de origine franceză conotative / stilistice se caracterizează prin preluarea – totală sau parţială – a sensului / sensurilor cuvântului de origine. Într-o astfel de situaţie este, de exemplu, cuvântul duş, care – după cum reiese şi din tabelul alăturat – conservă aproximativ 90 % din semantismul corespondentului francez, douche. Românescul duş – cu varianta duşă – , atestat pentru prima dată în 1839 (Tiktin 1989), preia sensurile primare: „1. Instalaţie sanitară sau tehnică prin care se asigură ţâşnirea reglabilă şi concomitentă a mai multor jeturi mici de apă”, respectiv, „2. Ansamblu de jeturi de apă realizate cu ajutorul duşului” (DEX 1998), şi, parţial, extensiile metaforice operate de limba franceză pentru a desemna o „vorbă, o veste” (DEX 1998) sau o „întâmplare neaşteptată şi neplăcută”, în expresii ca: Un dus rece: statul roman are nevoie in 2010 de aproape 50 miliarde de lei pentru salariile bugetarilor […] (www.ziare.com/) sau Duş rece pentru alb-violeţi. Poli Timişoara - Internaţional Curtea de Argeş 0-0 (Renaşterea bănăţeană / 07. 04 2010). Singura accepţiune dezvoltată de cuvântul francez douche şi care nu se înregistrează5 la echivalentul românesc este aceea de douche écossaise „duş scoţian” pentru care limba română recurge la expresia cu acelaşi sens: „una caldă, una rece”.

DOUCHE (fr.)6 DUŞ (rom.)

1. Projection d'eau sur le corps, sous forme de jet. (a) P. ext. Projection d'un liquide quelconque (sur

quelqu'un); ce liquide projeté. (b) Averse à laquelle on est exposé.

Sens preluat

2. (a) Appareil à douches. (b) Lieu où se prennent les douches.

(a) Sens preluat (b) Sens preluat

3. (a) Réprimande, attitude ou événement qui met fin à un état d'exaltation. (b) (Rare) Qui produit un effet tonique, un bouleversement.

(a) Sens preluat (b) Sens preluat

Mihaela POPESCU

348

(c) Alternance d'impressions, d'actions opposées et vives : Douche écossaise.

(c) Sens absent (neînregistrat de sursele lexicografice româneşti).

Există însă numeroase cazuri în care cuvântul românesc nu continuă toate

sensurile corespondentului francez, de foarte multe ori în limbă intrând numai accepţiunile impuse de raţiuni de ordin pragmatic sau determinate de contextul socio-istoric. Astfel, o întreagă serie de împrumuturi din franceză a păstrat sensuri vechi ale etimonului, sensuri dispărute din limba actuală. Pot fi încadrate aici cuvinte ca: şuetă (din fr. chouette), decoltat (din fr. décolleté) sau bec (din fr. bec [à gaz]) care au făcut obiectul unor studii în literatura de specialitate românească (v. Brâncuş: 1971: 184-185; Iliescu 1991: 127-128; 2003-2004: 277-280).

2.2. Cel de-al doilea tip de împrumuturi de origine franceză conotative /

stilistice este cel rezultat prin inovaţii semantice operate în limba română, cuvântul românesc îmbogăţindu-se cu diferite sensuri care nu se regăsesc în semantismul corespondentului francez.

Există, în primul rând, cazuri în care în limba română se realizează o anumită specializare a sensului / sensurilor cuvântului împrumutat din franceză, specializare rezultată fie prin accentuarea şi dezvoltarea unei trăsături semantice, specifică pentru sensul etimologic al cuvântului din limba sursă, fie prin preluarea unor accepţiuni neologice existente în semantismul cuvântului de origine.

De exemplu, în afara unor modificări de natură morfologică şi fonetică7, cuvântul românesc diriginte (cu varianta dirigent – Tiktin 1989) – provenit, potrivit surselor lexicografice consultate (Tiktin 1989; DN 1978; MDN 2008)8, din francezul dirigeant, un participiu prezent al verbului diriger (TLFi) – suferă în limba română specializări semantice grefate pe semul primar al corespondentului francez [+ care conduce / + care îşi exercită dreptul de conducere], dar care nu figurează ca sens de sine stătător printre accepţiunile cuvântului românesc, limba română utilizând pentru această accepţiune cuvintele: responsabil, conducător, director.

Atestat în a doua jumătate a secolului al XIX-lea (1862 – Tiktin 1989), perioadă de deplină modernizare pentru societatea românească în toate sectoarele vieţii socio-culturale şi economice, cuvântul diriginte pătrunde în limbă ca termen tehnic, cu o specializare foarte strictă, denumind persoanele responsabile în anumite domenii (restrânse) de activitate (învăţământ, poştă, farmacie, construcţii). Acest termen se dovedeşte productiv, pentru toate sensurile:

„1. Profesor însărcinat cu dirigenţia unei clase de elevi”; „2. Şef al unui oficiu poştal sau vamal”; „3. Supraveghetor al lucrărilor de pe un şantier de construcţii”; „4. Responsabil al unei farmacii”

existând şi varianta de feminin: dirigintă. De asemenea, în acelaşi câmp semantic intră şi termenul dirigenţie, un

derivat cu sufixul -ie din cuvântul diriginte (cu accepţiunea 1), pentru care DEX


349

(1998) prezintă următoarele sensuri: „1. îndrumare şi supraveghere a unei clase de elevi de către un diriginte”, respectiv, „2. oră de clasă la care are loc în mod special această îndrumare”.

DIRIGEANT (fr.) DIRIGINTE (rom.)

1. Qui dirige; qui exerce un pouvoir (part. prés. de diriger et adjectif).

Sens absent

2. Rare. Selon quoi on se dirige ; qui sert de règle à. Sens absent 3. Celui, celle qui a pour fonction de diriger (un État,

un organisme, etc.). P. ext., rare. Responsable : Les dirigeants du syndicat.

Sens absent

- Specializare: Profesor însărcinat cu dirigenţia unei clase de elevi (DEX 1998). (În trecut) Director al unei şcoli primare rurale (DEX 1998).

- Specializare: Şef al unui oficiu poştal sau vamal (DEX 1998).

- Specializare: Supraveghetor al lucrărilor de pe un şantier de construcţii: diriginte de şantier (DEX 1998).

- Specializare: Responsabil al unei farmacii (DEX 1998).

Alteori, inovaţia semantică se realizează prin preluarea unor accepţiuni

neologice existente în semantismul cuvântului de origine, ca în cazul românescului garsonieră, al cărui etimon este, fără îndoială, după cum arată sursele lexicografice consultate (DEX 1998; DER 2002; MDN 2008 şi DN 1978), cuvântul francez garçonnière – un derivat din garçon cu sufixul –ière (TLFi). Analiza semantică a cuvântului garsonieră ilustrează categoria împrumuturilor de origine franceză pentru care în limba română se operează încă o extensie semantică pe baza sensului nou înregistrat în secolul XX de corespondentul francez « petit appartement pour une personne seule » (GRAND ROBERT 1985; GRAND LAROUSSE 1978). Aşadar, prin accentuarea trăsăturii semice [+ spaţiu mic de locuit], indiferent de genul şi numărul subiecţilor, se ajunge la o inovaţie semantică care ilustrează realitatea socio-economică a spaţiului românesc.

GARÇONNIÈRE (fr.) GARSONIERĂ (rom.) 1. (Vieilli) (Petit) logement d'homme célibataire; petit

logement loué par un homme qui le destine à des rendez-vous galants.

Sens absent

2. (Par ext.) Petit appartement pour une personne seule. (XXe s.) (GRAND ROBERT 1985; GRAND LAROUSSE 1978).

Extensie: Locuinţă într-o clădire mai mare, compusă de obicei dintr-o singură cameră

Mihaela POPESCU

350

şi baie, uneori şi bucătărie (DEX 1998).

Deşi, în anumite dicţionare româneşti este amintită (în manieră explicită sau

implicită) posibila filiaţie dintre cuvintele româneşti garson şi garsonieră9, pentru locutorul contemporan nu mai există nici o filiaţie între cei doi termeni. Această situaţie se justifică şi prin faptul că în limba română actuală, garson este, potrivit DEX (1998), un termen ieşit din uz sau chiar un barbarism, iar potrivit DER (2002), un termen „tehnic”, specializat cu sensul de „bărbat sau tânăr care servea într-un restaurant”.

Tot o dezvoltare semantică de tip metonimic se înregistrează şi în semantismul cuvântului milieu care desemnează în limba română un „obiect din pânză (brodată) sau din dantelă, care se aşază (ca ornament) pe o mobilă” (DEX 1998). Toate dicţionarele consultate consideră că milieu este un împrumut din fr. milieu. Însă, unica accepţiune a cuvântului românesc nu se regăseşte printre sensurile corespondentului din limba franceză. Singura indicaţie lexicografică justificatoare apare în DN (1978) care menţionează faptul că în cazul românescului milieu avem de-a face cu o condensare lexico-semantică realizată prin trunchierea expresiei din limba franceză milieu [de table], expresie pentru care în TLFi apare următoarea definiţie « pièce de vaisselle décorative, généralement en argenterie ou en porcelaine, que l'on place au milieu d'une table », specificându-se faptul că este vorba de un sens recent, înregistrat în dicţionarele limbii franceze din secolele XIX – XX.

Limba română nu preia aşadar nici unul din sensurile curente sau tehnice ale etimonului francez, pentru care utilizează, în mare parte, cuvântul mijloc, moştenit din lat. MEDIUS LOCUS, dar împrumută accepţiunea neologică (amintită anterior) a corespondentului francez, modificând uşor natura „obiectului de ornament” (în civilizaţia franceză, de obicei sub aceste obiecte – vase decorative, bibelouri etc. – se punea iniţial un şerveţel brodat sau din dantelă). Românescul milieu funcţionează, aşa cum am spus anterior (v. 1.1.), ca un indicator de univers mentalitar sau ca element distinctiv la nivel axiologic între limbi (cf. Arrivé et al. 1986: 244-252).

MILIEU (fr.) MILIEU (rom.)

1. Partie (point, ligne, plan, etc.) (d'une chose) qui est à égale distance des extrémités, des bords (de cette chose).

Sens absent

2. Partie, moment également éloigné des deux termes d'une période déterminée.

Sens absent

3. THÉÂTRE. Partie centrale (de la scène). Sens absent 4. CHORÉGR. Ensemble des exercices exécutés au

milieu de la salle de classe, sans l'appui de la barre. Sens absent

5. De milieu. [En parlant d'un meuble] Qui est (destiné à être) éloigné des murs d'une pièce. Lit de milieu. Lit éloigné des murs latéraux d'une

Sens absent


351

chambre. 6. Emploi adj., rare. Situé au milieu. Sens absent 7.Locutions

Loc. adv. Au milieu. Au centre; p. ext., à l'intérieur, à un endroit relativement éloigné des bords, de la périphérie. Loc. prép. Au milieu de. Au centre de, dans la partie centrale de. P. ext. À l'intérieur de, à un endroit relativement éloigné des bords, de la périphérie de.

Sens absent

8. Milieu de table. Pièce de vaisselle décorative, généralement en argenterie ou en porcelaine, que l'on place au milieu d'une table. (Dict. XIXe et XXes apud TLFi).

Sens absent

-

Transfer metonimic: „Obiect de ornament din pânză (brodată) sau din dantelă, care se aşează (ca ornament) pe o mobilă” (DEX 1998).

Un proces asemănător de condensare lexico-semantică (v. Suciu: 2009)

apare şi în cazul altor împrumuturi româneşti din limba franceză ca: bască – „beretă cu marginile îndoite înăuntru” (din fr. [beret] basque, DEX 1998), breton – „păr lăsat pe frunte şi retezat în linie dreaptă” (din fr. [à la] bretonne, DEX 1998), bec – „sferă sau pară de sticlă în care se află filamentul unei lămpi electrice; lampă electrică” (din fr. bec [à gaz], DEX 1998), canotieră – „pălărie tare de paie, cu fundul şi borurile drepte” (din fr. [chapeau] canotier, DEX 1998), colonie – „lichid parfumat, fabricat din alcool şi diverse uleiuri vegetale, folosit în cosmetică” (din fr. [eau de] Cologne, DEX 1998), goblen – „tapiserie, broderie sau ţesătură artistică făcută din fire colorate, reprezentând o imagine plastică” (din fr. [manufacture des] Gobelins, DEX 1998), ruj – „produs cosmetic cu diferite nuanţe de roşu, folosit pentru a colora buzele; roşu de buze” (din fr. rouge [à lèvres], DEX 1998), sutien – „piesă de lenjerie feminină care susţine sânii” (din fr. soutien [- gorge], DEX 1998) etc.

În cadrul celui de-al doilea tip de împrumuturi de origine franceză conotative / stilistice rezultate prin inovaţii semantice operate în limba română, există situaţii în care dezvoltarea sensurilor cuvântului românesc are la bază un transfer metaforic sau conotativ.

Un caz ilustrativ este cel al cuvântului trombon, considerat, în general, un împrumut cu etimologie unică franceză, potrivit DEX (1998), MDN (2008) şi DLR (1983, tomul XI, partea a 3-a)10, DN fiind singura sursă lexicografică care consideră că în acest caz etimologia este multiplă, anume, din fr., engl. trombone. În afara conservării sensului originar al etimonului francez, acela tehnic, specializat, de „Instrument muzical de suflat făcut din alamă, mai mare decât trompeta, cu timbrul mai aspru şi mai puternic decât aceasta” (DEX 1998), analiza

Mihaela POPESCU

352

semantică a cuvântului trombon reţine atenţia, în primul rând, prin cele trei sensuri dezvoltate în limba română:

„1. gură - organ al vorbirii”, sens familiar şi peiorativ. „2. minciuni, păcăleli exagerări”, sens frecvent utilizat în stilul colocvial, familiar. „3. numele unui joc de cărţi” a cărui regulă principală este aceea de a-l păcăli pe adversar până pierde.

TROMBONE (fr.) TROMBON (rom.)

1. Instrument à vent et à embouchure de la famille des cuivres qui est actionné par une coulisse ou par des pistons.

Sens preluat

2. Musicien qui joue du trombone.

Sens preluat (rar) – v. DLR 1983, tomul XI, partea a 3-a.

3. Petite attache faite de deux boucles de fil de fer (ou de matière plastique) qui sert à retenir plusieurs feuilles, plusieurs documents ensemble.

Sens absent

4. ELECTRON. Fil métallique formant une boucle allongée de forme analogue à celle de l'instrument de musique, qui constitue un adaptateur d'impédances dont le rapport de transformation est quatre.

Sens absent

- Inovaţie prin transfer metaforic : „(Familiar şi peiorativ) Gură (considerată ca organ al vorbirii)” (DEX 1998).

- Extensie semantică a sensului precedent: „(Fam,; la pl.) Minciuni; păcăleli, exagerări” (DEX 1998). Derivat : (Fam,) A tromboni „a minţi, a păcăli, a exagera” (DEX 1998; DLR 1983, tomul XI, partea a 3-a).

- Inovaţie prin transfer metonimic : „Numele unui joc de cărţi” (DLR 1983, tomul XI, partea a 3-a).

Toate cele trei accepţiuni – rezultate prin transfer metaforic, extensie

semantică, respectiv, transfer metonimic – reprezintă inovaţii operate în limba română, dat fiind faptul că în nici una din sursele lexicografice consultate nu se menţionează pentru corespondentul francez nici unul dintre aceste trei sensuri.

Aşadar, prin extensia trăsăturii semice [+ mod de acţionare a instrumentului, prin suflare şi foarte zgomotos] se ajunge la o primă utilizare metaforică –


353

familiară şi peiorativă – pentru a denumi „gura (considerată ca organ al vorbirii)”. Prin coroborarea semului menţionat anterior cu forma instrumentului şi cu sunetul produs de acesta, limba română creează o extensie a sensului precedent, românescul trombon fiind adesea utilizat în limbajul familiar cu sensul de „minciuni, păcăleli, exagerări”: Chestiile pe care le spun public sunt 100% tromboane (www.hotnews.ro) sau Cum se nasc tromboane în presă (www.newstoday.ro). Pe baza acestei din urmă accepţiuni şi în acelaşi registru, se ajunge la derivatul verbal a tromboni, cu sensul: „a minţi, a păcăli, a exagera” (DEX 1998; DLR 1983, tomul XI, partea a 3-a). De aici, următorul pas: cea de-a treia accepţiune înregistrată de DLR (1983: tomul XI, partea a 3-a), „numele unui joc de cărţi” a cărui regulă principală este aceea de a-l păcăli pe adversar până pierde, aceasta reprezentând rezultatul unui transfer metonimic de la acţiune la joc.

În cadrul aceluiaşi câmp semantic, interesant ni se pare şi semantismul cuvântului trombonist pentru care DLR (1983: tomul XI, partea a 3-a) propune următoarele definiţii:

„1. Instrumentist care cântă din trombon”. „2. (rar) Trombon”. „3. (Fam.) Epitet dat unei persoane căreia îi place să exagereze, să mintă”. Primele două accepţiuni ale lui trombonist se suprapun – în ordine inversă

(impusă probabil de frecvenţa utilizărilor) – cu cele ale cuvântului trombon. Cel de-al treilea sens, adesea utilizat în limbajul familiar contemporan, este unul derivat din accepţiunea verbului a tromboni.

Coroborând analiza semantică a cuvântului trombonist cu faptul că dintre toate sursele lexicografice consultate pentru corespondentul francez numai dicţionarele LITTRÉ (1998) şi GRAND LAROUSSE (1978) indică sensul « Musicien qui joue du trombone » (cu menţiunea „rar”), în timp ce TLFi şi PETIT ROBERT (1992) nu îl înregistrează, am putea considera că este vorba mai degrabă de un derivat pe teren românesc, din trombon cu sufixul agentiv –ist şi nu de un împrumut din fr. tromboniste (aşa cum indică toate dicţionarele româneşti consultate – DEX (1998), MDN (2008) şi DLR: (1983, tomul XI, partea a 3-a).

4. Concluzii Deşi se bucură de numeroase studii în literatura de specialitate, influenţa

franceză asupra limbii române continuă să suscite interes şi să reprezinte un teren fertil pentru cercetarea ştiinţifică.

Prin urmare, investigarea atentă a „neologismelor de sens” cu etimon francez relevă, în primul rând, mecanismele complexe pe care limba română le antrenează în procesul de specializare, de extindere sau de abstractizare a lexicului.

Totodată, raportată permanent la universul mentalitar, neologia semantică poate căpăta valenţe testimoniale, atestând diferitele mutaţii intervenite în diacronie în spaţiul socio-cultural, politic şi economic al unei comunităţi.

Nu în ultimul rând, un studiu de acest tip poate deschide noi perspective de cercetare în domeniu, cu implicaţii directe asupra abordărilor lexicografice şi, mai ales, etimologice.

Mihaela POPESCU

354

NOTE

* Acest articol este publicat în cadrul proiectului Tipologia împrumuturilor lexicale din limba franceză în limba română. Fundamente teoretice, dinamică şi categorizare semantică (FROMISEM), finanţat de CNCSIS (contract nr. 820 / 2008).

1. Considerăm că această problematică beneficiază de o descriere aproape exhaustivă în literatura de specialitate străină sau românească, motiv pentru care nu vom insista asupra acestui aspect.

2. În ceea ce priveşte studiile existente în lingvistica românească cu referire la problematica „neologismelor de sens” cu etimon francez, v. Brâncuş: 1971: 184-185; Dimitrescu 1994; Goldiş-Poalelungi 1973; Iliescu 1991: 127-128; 2003-2004: 277-280; Reinheimer-Rîpeanu: 1988.

3. Studiul Typologie des emprunts lexicaux français dans la langue roumaine (Fondements théoriques, dynamique et catégorisation sémantique – FROMISEM (autori : Iliescu / Costăchescu / Dincă / Dragoste / Popescu / Scurtu) a fost prezentat în cadrul Colocviului Internaţional Identifier et décrire l’emprunt lexical / Identifying and describing lexical borrowing, Liège, Belgia, 18-20 martie, organizat de Université de Liège, FNRS, în cadrul proiectului RAMSES.

4. Lipsa unui dicţionar etimologic complet al limbii române, determină „culegerea” informaţiilor de acest tip din diversele dicţionare explicative, care însă, în spaţiul destinat etimologiei, nu pot oferi date referitoare la istoria cuvântului, la căile de pătrundere a unui termen în limbă etc. (v. şi Reinheimer-Rîpeanu 1987: 110).

5. Acest sens nu apare în nici unul din dicţionarele româneşti consultate, deşi ocurenţe de acest tip ale românescului duş se întâlnesc, de exemplu, în limbajul publicistic contemporan: Duşuri scoţiene zilnice cu birocraţia, cu absurdul stradal-convenţional, educaţional-cultural, cu ipocrizia de tip manea şi sentimentalisme cântate la flaşnetă… /sorinadavid.wordpress.com/.

6. Sensurile etimonului francez, în cazul tuturor cuvintelor analizate şi prezentate în tabele, este extras din TLFi (în puţinele situaţii în care demersul etimologic a necesitat consultarea altor surse lexicografice franceze, acestea au fost menţionate). Am optat pentru păstrarea definiţiei în limba franceză, pentru o mai clară evidenţiere a evoluţiei şi a tipurilor de modificări semantice suferite de împrumuturile româneşti studiate.

7. Modificări care ar putea pune sub semnul întrebării, după părerea noastră, originea franceză a cuvântului diriginte, în ciuda datelor menţionate de sursele lexicografice consultate. De altfel, DEX (1998) menţionează, în cazul lui diriginte, la secţiunea dedicată etimologiei: „după fr. dirigeant”. Considerăm că, în limba română reluarea semantică se produce numai la nivel hiperonimic, probabil, şi sub influenţa unei alte limbi romanice, precum italiana, care înregistrează următoarea accepţiune specializată: „dirigente del movimento, nelle ferrovie, chi regola il transito dei treni nelle stazioni” (Dizionario Italiano Online).

8. Cuvântul diriginte nu este înregistrat în DER (2002). 9. De exemplu, în DER (2002), garsonieră apare în continuarea definiţiei lui garson, ca derivat al

acestuia, iar în DN (1978) se face o trimitere directă: „Locuinţă compusă de obicei dintr-o cameră şi o mică bucătărie”, din fr. garçonnière, cf. fr. garçon – băiat”

10. Cuvântul trombon nu este înregistrat în DER (2002). BIBLIOGRAFIE

Lucrări de referinţă Arrivé, Michel, Gadet, Françoise, Galmiche, Michel, La grammaire d’aujourd’hui,

Paris, Flammarion, 1986 (Arrivé et al.1986). Avram, Mioara, Contacte între română şi alte limbi romanice, în SCL XXXIII 3,

1982, p. 253-259 (Avram 1982).


355

Bahner, Werner, Entwicklungstendenzen bei den Neologismen der modernen rumänischen Sprache, în WZUL, 15, 1966, p. 527-532 (Bahner 1966).

Brâncuş, Grigore, Şuetă, în LR, XX 2, 1971, p. 184-185 (Brâncuş 1971). Capdeville, Janyne, Des mots en diachronie : approche sémantique, în AUC

XXXI, 1-2, Craiova, Editura Universitaria, 2009, p. 43-43 (Capdeville 2009).

Chadelat, Jean-Marc, Valeur et fonctions des mots français en anglais à l’époque contemporaine, Paris, L’Harmattan, 2000 (Chadelat 2000).

Coteanu, Ion, Sala, Marius, Etimologia şi limba română. Principii – probleme, Bucureşti, Editura Academiei Republicii Socialiste România, 1987 (Coteanu / Sala 1987)

Dimitrescu, Florica, Dinamica lexicului limbii române, Bucureşti, Editura Logos, 1994 (Dimitrescu 1994).

Dincă, Daniela, La néologie et ses mécanismes de création lexicale, în AUC XXXI, 1-2, Craiova, Editura Universitaria, 2009, p. 79-90 (Dincă 2009).

Gérard, Christoph, Innovation lexicale et normes discursives, Ier Congrès International de Néologie des langues romanes, Université Popmpeu Fabra, Barcelona, 2008 (Gérard 2008).

Goldiş-Poalelungi, Ana, L’influence du français sur le roumain.Vocabulaire et syntaxe, Paris, Les Belles Lettres, 1973 (Goldiş-Poalelungi 1973).

Haugen, Einar, The analysis of linguistic borrowing, în Language 25, 1950, p. 210-231 (Haugen 1950).

Iliescu, Maria, Habent sua fata verba, în Holtus, G., Kramer, J. (éds), Das zweisprachige Individuum und die Mehrsprachigkeitin der Gesellschaft. Stuttgart, Steiner, 1991, p. 127-128 (Iliescu 1991).

Iliescu, Maria, Din soarta împrumuturilor româneşti din franceză, în Analele ştiinţifice ale Universităţii Al. I. Cuza din Iaşi, XLIX, 2003-2004, p. 277-280 (Iliescu 2003-2004).

Iliescu, Maria, Costăchescu, Adraiana, Dincă, Daniela, Dragoste, Ramona, Popescu Mihaela, Scurtu Gabriela, Typologie des emprunts lexicaux français dans la langue roumaine (Fondements théoriques, dynamique et catégorisation sémantique – FROMISEM, comunicare prezentată în cadrul Colocviului Internaţional Identifier et décrire l’emprunt lexical / Identifying and describing lexical borrowing, Liège, Belgia, 18-20 martie 2010 (Iliescu / Costăchescu / Dincă / Dragoste / Popescu / Scurtu 2010).

Lerat, Pierre, Les langues spécialisées, Paris, PUF, 1993 (Lerat 1993). Rastier, François, Valette, Mathieu, De la polysémie à la néosémie, Internet :

www.hum.uit.no/arrangementer/clbp/05.Rastier-Valette.pdf, 2006 (Rastier / Valette 2006).

Reinheimer-Rîpeanu, Sanda, Cuvinte de origine franceză ?, în SCL, XXXVIII, 2, 1987, p. 110-114 (Reinheimer-Rîpeanu 1987).

Reinheimer-Rîpeanu, Sanda, Dublete româneşti de origine franceză, în SCL, XXXIX, 3, 1988, p. 247-253 (Reinheimer-Rîpeanu 1988).

Mihaela POPESCU

356

Reinheimer-Rîpeanu, Sanda, Derivat sau împrumut, în SCL XL 4, p. 373-379 (Reinheimer-Rîpeanu 1989).

Reinheimer-Rîpeanu, Sanda, Les emprunts latins dans les langues romanes, Bucureşti, Editura Universităţii din Bucureşti, 2004 (Reinheimer-Rîpeanu 2004).

Sablayrolles, Jean-François, La néologie en français contemporain, Paris, Champion, 2000 (Sablayrolles 2000).

Scurtu, Gabriela, Autour de la notion de „néologisme“, în AUC XXXI, 1-2, Craiova, Editura Universitaria, 2009, p. 186-195 (Scurtu 2009).

Suciu, Emil, Condensarea lexico-semantică, Iaşi, Institutul European, 2009 (Suciu 2009).

Thibault, André, Évolutions sémantiques et emprunts : le cas des gallicismes de l’espagnol, în Lebsanft, Franz, Gleßgen, Martin-D (éds) Historische Semantik in den romanischen Sprachen, Tübingen, Ed. Niemeyer, 2004, p. 103-119 (Thibault 2004).

Thibault, André (éd.), Gallicismes et théorie de l’emprunt linguistique, Paris, L’Harmattan, 2009 (Thibault 2009).

Ursu, Nicolae, Le problème de l’étymologie des néologismes roumains, în RRL 10, 1965, p. 53-59 (Ursu 1965).

Lucrări lexicografice Ciorănescu, Alexandru, Dicţionarul etimologic al limbii române, Bucureşti,

Editura Saeculum I.O., 2002 (DER 2002). *** Dicţionarul explicativ al limbii române, Bucureşti, Editura Univers

Enciclopedic, 19982 (DEX 1998). *** Dicţionarul limbii române, Bucureşti, Editura Academiei Republicii Socialiste

România, 1913-1949 (DA 1913-1949). *** Dicţionarul limbii române literare contemporane, Bucureşti, Editura Academiei

Republicii Socialiste România, 1955-1957 (DLRC 1955-1957). *** Dicţionarul limbii române, Serie nouă, Bucureşti, Editura Academiei Republicii

Socialiste România, 1965 şi urm. (DLR 1965 şi urm.). *** Dizionario Italiano Online tratto da Grande Dizionario Italiano con CD-ROM

(autor Aldo, Gabrielli), www.dizionari.hoepli.it/Dizionario_Italiano. Dubois, Jean, Dictionnaire de la langue française (Lexis). Dernière éd., rév. et

corr. Paris, Larousse (LEXIS 1994) *** Grand Larousse de la langue française en sept volumes, Paris, Larousse, 1978

(GRAND LAROUSSE 1978) *** Le Grand Robert de la langue française : dictionnaire alphabétique et

analogique de la langue française, 2. éd. entièrement revue et enrichie par Alain Rey, Paris, Le Robert, 1985 (GRAND ROBERT 1985).

Littré, Émile, Le nouveau Littré - Dictionnaire de la langue française, 4 volume, Monte-Carlo, Editions du Cap, CD-ROM 1998, 1971 [1872] (LITTRÉ 1998).


357

Marcu, Florin, Maneca, Constant, Dicţionar de neologisme, Bucureşti, Editura Academiei Republicii Socialiste România, 19783 (DN 1978).

Marcu, Florin, Marele dicţionar de neologisme, Bucureşti, Editura SAECULUM VIZUAL, 2008 (MDN 2008).

*** Noul dicţionar explicativ al limbii române CD-ROM, Bucureşti, Editura Litera, 2002 (NODEX 2002).

Robert, Paul, Le Petit Robert: dictionnaire alphabétique et analogique de la langue française, Paris, Le Robert, 1992 (PETIT ROBERT 1992).

Tiktin, Hariton, Rumänisch-Deutsches Wörterbuch, 2., überarbeitete und ergänzte Auflage von Paul Miron, Band I-III, Wiesbaden, Otto Harrassowitz, 1989 (Tiktin 1989).

*** Trésor de la langue française informatisé, Paris, CNRS (TLFi).

ABSTRACT Regarded from a semantic-pragmatic perspective, lexical borrowing reveals

itself as a social-cultural marker which reflects the social, political and cultural changes in the life of a community at a certain given moment; it is an indicator of the universe of mental attitudes or an axiological distinctive element between languages (cf. Arrivé et al. 1986: 244-252). The semantic-pragmatic value of the lexical borrowing is best emphasized by „meaning neologisms”. In this paper, we aim to illustrate the phenomenon of neologism creation at semantic level in the specific area of borrowings of French origin that are found in contemporary Romanian language, exemplifying two major semantic types resulted by: (1) the total or partial conservation of meaning/meanings of the French etymon; (2) semantic innovations operated in Romanian, such as: (a) the specialization of meaning in relation to the etymon; (b) semantic extensions; (c) development of the meaning by metaphorical or connotative transfer.

Key words: lexical creativity, semantic changes, lexical borrowing of

French origin

LIMBAJUL AUDIOVIZUAL ŞI TENTAŢIA HIPERTEXTULUI

Gabriela RUSU-PĂSĂRIN

Limba este constituent al culturii, iar limbajul permite reprezentarea limbii şi o ordonează într-un mod specific. „Prin limbă, omul asimilează cultura, o perpetuează, o transformă” – afirmă Emile Benveniste (1996: 30). O consecinţă imediată şi cu efecte în timp este determinarea reciprocă între individ şi societate. „Prin actualizarea limbajului prin vorbire, se instituie societatea şi realitatea imaginară individuală” (Caune 2000: 29).

Prin specificitatea sa limbajul audiovizual contribuie la transmiterea corpusului esenţial de informaţii care provoacă orizontul cultural al receptorului. Programele radiofonice şi de televiziune au un grad ridicat de persuadare a publicului prin impactul auditiv şi vizual. Este explicabil astfel fenomenul atracţie „Galaxiei Internet”, concept impus de Manuel Castells prin volumele ce alcătuiesc Information Age: The Rise of the Netwok Society (1998, reed.2001), The Power of Identity (1999) şi End of Millenium (1999).

De la aparatul de radio şi televizor la reţeaua de relee este o nouă cale de comunicare cu facilităţi dorite de utilizatori: schimburi multiple în orice moment (principiul interactivităţii), relaţionarea textelor, imaginilor şi sunetelor (principiul hipertextului şi al hipermedia), comunicare într-un mediu multidimensional (principiul virtualităţii).

Viziunea lui Castells este comentată de Sylvain Allemand (2010: 272-275) cu accent pe ceea ce reprezintă hipertextul, o caracteristică umană: „dacă mintea umană are posibilitatea materială de a accede la un ansamblu de manifestări culturale, de a alege elemente şi de a le combina – explică el –, avem de-a face cu un hipertext: el este în noi (…). De fapt, cu cât ne alegem mai mult un hipertext personal într-un context de structură socială în reţea şi de expresie culturală individualizată, cu atât ne va fi mai greu să găsim un limbaj comun, deci cu un sens comun”.

Cu aceste afirmaţii se ajunge în zona responsabilităţii etice a jurnalismului online, jurnalism ce se revendică din audiovizual continuându-l şi utilizându-i indicii de persuadare a receptorului.

Suporturile audio şi vizual pot fi adăugate într-un articol pe Internet, conferindu-i plus de credibilitate. Este nu doar tentaţia jurnalistului de radio sau de televiziune de a-şi găsi oportunităţi de promovare a produselor mediatice, este şi intenţia utilizatorilor de a descoperi informaţii „în cascadă” prin accesarea de „ferestre” sau trimiteri la link-uri. Este un jurnalism complex, multimedia, axat pe interactivitate, ghidat de aceleaşi principii în redactare (actualitate, proximitate, agenda socială etc). Este o necesitate datorată competenţelor media ale publicului, interesat de accesarea mai multor „servicii” în atitudinea declarată de a constata democratizarea accesului la informaţie şi co-participarea.


359

Pe axa emiţător-receptor, jurnaliştii radio sunt aceiaşi cu jurnaliştii online şi reprezintă emitentul specializat în informaţie. Receptorul este mai mult decât un ascultător sau telespectator, este utilizatorul, „navigatorul”, interesat să „captureze” cât mai multe idei în timp real de emisie.

Limbajul online are caracteristicile specifice unei comunicări la distanţă cu ţinta comunicativă de implicare a destinatarului, utilizatorului prin interactivitate. Fraze scurte, adresare în stil direct, verbe la diateza activă, structurarea textului şi detaşarea vizual-persuasivă a titlurilor şi subtitlurilor relevante sunt câteva din „regulile de aur” ale limbajului online.

O analiză a tipologiei jurnalismului online relevă principiul interactivităţii: • Mainstream news sites implică direct pe utilizator în oferta şi selecţia

conţinutului (comunicare participatorie). • Meta & Comment Sites (ex: Mediachannel, Freedom forum)

contribuie la reflecţia critică prin oferirea de informaţii despre jurnalism.

• Share & Discussion sites (platforme de discuţii) presupun conectivitate şi crează spaţiul pentru schimbul de idei.

Hipertextualitatea şi interactivitatea sunt cele două caracteristici fundamentale ale jurnalismului on-line.

Hipertextualitatea se produce prin conectarea textelor la contexte interne sau externe cu ajutorul link-urilor. Interactivitatea, „un concept al prezenţei” este condiţia funcţionalităţii acestui tip de jurnalism, cu vizualizare rapidă (verificată prin afişarea numărului de „vizitatori”).

Stilul jurnalismului online se bazează pe potenţarea imaginaţiei, activarea atenţiei prin jocurile asociative de cuvinte, prin crearea noutăţii care să surprindă, prin postarea în context a unei secvenţe scurte persuasive ,ce exprimă o idee (chunk) şi mai ales prin respectarea logicii exprimării (în forma grafic-imaginativă a „piramidei răsturnate”).

În relaţia emitent-receptor, funcţia activă a receptorului, în calitate de utilizator determină comportamentul acestuia asemănător cu al jurnalistului: recuperează mesajul şi este dispus pentru interactivitate, devenind nu doar „navigator”, ci chiar investigator.

De aceea, funcţia cultural-educativă a jurnalismului impune exprimarea corectă din punct de vedere gramatical, cu apelarea la contexte dense. Utilizatorul nu mai este ascultătorul care consumă pasiv informaţia, captat de transmisiunea în direct. Trei sunt pilonii procesului de comunicare media: calitatea informaţiei (actuală, semnificativă), calitatea prezentării (adresabilitatea directă, originalitatea, diateza activă) şi interactivitatea (forum, link-uri, fişier sonor, arhivă foto).

Tehnica în trei paşi este tehnica jurnalistică folosită preponderent pentru activarea atenţiei: reformularea conţinutului, reflecţia asupra sentimentelor, dezvoltarea subiectului.

Pentru aplicarea acestei tehnici este necesară cunoaşterea psihologiei publicului-ţintă şi folosirea unui limbaj care să contribuie la reconfigurarea contextului social în funcţie de intenţia comunicativă. Preocupările pentru jurnalismul online continuă preocupările pentru limbajele vizuale în elaborarea


360

ştirilor, în mod special. Sunt de actualitate disputele lingvistice, în a accepta că domeniul vizual poate să funcţioneze ca un limbaj (Zelizer 2007: 134).

Analiza comunicatorului (jurnalistului) include studii care se ocupă de efectele limbajului asupra percepţiei şi abstractizării, de efectele credibilităţii sursei asupra acceptării unui mesaj sau de cercetarea efectelor concernelor şi conglomeratelor media şi proprietatea mixtă asupra conţinutului media (Severin, Tankard 2004: 38).

Din această perspectivă monitorizarea exprimării jurnaliştilor este o necesitate, cu atât mai mult cu cât „prin limbă omul asimilează cultura, o perpetuează, o transformă” (Benveniste).

Revenind la ideea de hipertext, considerăm că o analiză a rostirii corecte la microfon şi a titrării corecte pe crowl este un act necesar pentru sensibilizarea opiniei publice asupra nivelului de pregătirea profesională a jurnaliştilor din audiovizual şi din jurnalismul online.

De ce audiovizualul are o pondere mai mare în analiză? Pentru că formatele actuale de radio şi de televiziune se continuă din planul specific de manifestare (radiofonic şi televizual) în cel al internetului (transmitere în timp real sau reluări ale principalelor emisiuni). Pot fi regăsite pe internet în forma specifică sau pot fi completate cu „ferestre” şi link-uri, ceea ce conferă mesajului complexitate.

De aceea o analiză a hipertextului „ca ansamblu de texte interconectate unele cu altele, a căror vizualizare se obţine pe ecranul calculatorului, selectând un cuvânt sau un simbol” (Dortier 2010: 322) este o necesitate. Hipertextele valorizează modul de lectură online, iar accesarea fişierelor sonore, vizuale, fotografice conduce la conceptul de „hipermedia”.

Ted Nelson a impus conceptul de hipertext, definindu-l ca pe o reţea gigantică, numită Xanadu: din legătură în legătură, Xanadu trebuia să conţină toată cultura ştiinţifică, literară şi artistică a umanităţii.

O asemenea responsabilitate impune acurateţea informaţiei, formularea acesteia corect gramatical, logic, într-un stil care să respecte rigorile de exprimare verbală şi în scris.

Academia Română, Institutul de Lingvistică Iorgu Iordan-Al. Rosetti a realizat monitorizarea în mai multe perioade începând din octombrie 2007. Recenta monitorizare a avut în analiză activitatea specifică a 12 posturi de televiziune (TVR, Antena 1, ProTV, Realitatea TV, B1TV, OTV şi N24Plus) şi două posturi de radio (Radio România Actualităţi şi Europa FM) în perioada aprilie 2010. Au fost monitorizate sub aspect lingvistic doar intervenţiile verbale şi mesajele scrise (titrări, crowluri) pentru care îşi asumă responsabilitatea redactorii şi colaboratorii posturilor respective, nu şi intervenţiile invitaţilor.

Câteva exemple, dintre cele mai frecvente au devenit o obişnuinţă a exprimării (greşite) şi există posibilitatea ca să fie asimilate drept corecte de către public pe principiul credibilităţii sursei sau preferinţei pentru un anume format al programului (gen OTV):

În sintaxă: - construcţia greşită ca şi, cu şi parazitar (ca are în acest caz sensul de „în

calitate de”): „sunt chemaţi ca şi martori” (Antena 3, 8.IV) - corect: sunt


361

chemaţi ca martori; folosirea frecventă nu este motivată de evitarea unei cacofonii, cu toate că intenţia jurnalistului este tocmai în acest sens; carenţa atitudinii jurnalistice este aceea de a nu fi anticipat fraza până la final şi pentru a nu crea cacofonia jurnalistul foloseşte preventiv şi parazitar;

- semiadverbul mai nu se antepune auxiliarului sau pronumelui neaccentuat: „Mai ne-au rămas nişte bani” (Kanal D, 2.IV) - corect: „Ne-au mai rămas”; „ce mai mi-am notat aicea” (OTV, 18.IV) - corect: „ce mi-am mai notat”.

În plan stilistic: - folosirea excesivă a formulărilor vulgare, două posturi de televiziune sunt

consacrate deja pentru aceste abateri: OTV şi Kanal D: doar două exemple dintre cele ce pot fi reproduse: „Iar ne ţii cu maţu’gol? (Kanal D, 6.IV); „turismu’ e făcut muci !” (OTV, 20.IV).

Lectura neglijentă a unor texte redactate anterior este greşeala care îngrijorează, pentru că exprimă gradul de cultură ce nu mai poate fi motivat de spontaneitatea rostirii la microfon, segmentarea frazelor arborescente prin intervenţia interlocutorului şi reluarea exprimării pierzăndu-se astfel logica frazei. Exemplu: „renunţarea de mâncăruri grele” (N24 Plus, 6.IV) - corect: la.

Greşelile de gramatică sunt însă şi mai multe şi creează derută în folosirea corectă de către public a formelor, considerându-se că radioul şi televiziunea reprezintă şi spaţiul de consacrare a exprimării corecte.

Imperativul este cazul folosit frecvent datorită oralităţii discursului radiofonic şi a secvenţei sonore în mesajul televizual. Imperativul afirmativ al verbelor nu este omonim cu forma de infinitiv, aşa cum se întâmplă în cazul imperativului negativ (fă ! vs nu face!). Ex.: „Ba reproduce-l, hai, zi !” (Kanal D, 9.IV) - corect: reprodu-l.

În categoria greşelilor de sintaxă, un loc important îl ocupă dezacordul dintre subiect şi predicat datorat fie acordului prin atracţie (atracţia altui element din enunţ), fie acordului semantic (neconcordanţa dintre formă şi sens). Exemple:

- „fac parte dintr-o reţea care au adus 500 de kilograme de canabis din Spania (N 24 PLUS, 22.IV) - corect: fac parte dintr-o reţea care a adus”;

- „mă număr printre cei care lucrau în televiziunea Publică (OTV, 20.IV) - corect: „mă număr printre cei care lucrau în televiziunea publică”;

- „pe lângă miile de oameni care au fost nevoite (Prima TV, 17.IV) - corect: „pe lângă miile de oameni care au fost nevoiţi”.

Greşeli de exprimare apar în formele care denotă necunoaşterea claselor de cuvinte invariabile care nu acordă atunci când fac parte dintr-un grup nominal, sunt plasate în vecinătatea unui substantiv.

Exemplu: gradul de intensitate superlativ relativ: „cei mai bine plătiţi pensionari” (Realitatea TV, 27.IV) - corect: „cel mai bine plătiţi pensionari”.

Cu o motivaţie a prezentării succinte a titlurilor şi subtitlurilor se fac greşeli prin nemarcarea relaţiilor sintactice din grupul nominal. Stilul telegrafic ar explica


362

prezentarea de acest fel. Este cazul contextelor în care se precizează calitatea sau funcţia unei persoane sau în titlul unei ştiri. Exemple:

„Şef raion carne” (Prima TV, 30.IV) - corect: Şeful raionului de carne; „Membru juriu” (TVR Cultural, 18.IV) - corect: Membru al juriului; „Proprietar pensiune” (ProTV, 2.IV) - corect: Proprietar al unei pensiuni. În categoria greşelilor de lexic şi semantică pleonasmul ocupă loc principal,

reperabil şi la canalele televiziunii publice. Exemple: „În rutina lor obişnuită (TVR 1, 12.IV) - corect: În rutina lor; „Edilii încearcă să lanseze un proiect cultural de mare amploare (TVR 2,

7.IV) - recomandat: Edilii încearcă să lanseze un proiect cultural de amploare; „şi mai este şi încă o categorie” (TVR Cultural, 7.IV) - corect:” şi mai este o

categorie.” La graniţa cu umorul involuntar se plasează greşelile datorate modificării

structurii unor construcţii fixate în limbă. Greşeala poate fi motivată prin suprapunerea mentală a construcţiei peste alte construcţii asemănătoare semantic sau / şi formal.

Exemple: „poate că aceste victorii vor mai atrage un semnal de alarmă (TVR 1, 19.IV)

- corect: poate că aceste victorii vor mai trage un semnal de alarmă / vor atrage atenţia;

„Nu mare le-a fost mirarea” (Kanal D, 8.IV) - corect: Nu mică le-a fost mirarea;

„Pune degetul pe i” (OTV, 117.IV) - corect: Pune degetul pe rană / pune punctul pe i.

În zona hilarului se încadrează abaterile de ordin stilistic, cele prin care se încearcă evitarea cacofoniilor. Două exemple constatate la posturile publice de radio şi televiziune au rămas memorabile:

- „Dacă virgulă colegii de clasă (Radio România Actualităţi, 24.IV); - „Modalitatea cea mai democratică virgulă cu putinţă (TVR 1, 18.IV). Raportul de consultanţă privind îndrumarea, coordonarea şi analiza

monitorizărilor efectuate de direcţia de specialitate din cadrul Consiliului Naţional al Audiovizualului cu privire la calitatea limbii române folosite în audiovizual, raport realizat de Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan - Al. Rosetti” este un document necesar ce ar trebui consultat de toţi jurnaliştii din audiovizual şi online pentru evitarea greşelilor care folosite excesiv şi transmise la posturi de radio sau de televiziune, care au notorietate şi implicit credibilitate, pot genera obişnuinţa folosirii formei nerecomandate.

Este în fapt rolul cultural şi educativ al audiovizualului de promovare a valorilor fundamentale ale unei culturi prin modalităţi corecte de exprimare verbală şi în scris. Jurnalismul online sau doar continuarea emisiei radio sau de televiziune pe Internet contribuie la susţinerea acestei funcţii esenţiale a jurnalismului, obligatorie pentru posturile publice de radio şi televiziune, de elementar comportament jurnalistic pentru toate mijloacele de comunicare în masă.


363

Studiile care se ocupă de efectele limbajului asupra percepţiei şi abstractizării, de efectele credibilităţii sursei asupra acceptării unui mesaj contribuie esenţial la analiza comunicatorului ca emitent al valorilor culturale.

Comunicarea la distanţă, cea care pune sub semnul întrebării relaţiile de proximitate este şi cea care permite societăţii să transforme tehnologia supunând-o „la tot felul de experienţe” (M. Castells), o experienţă de actualitate fiind cea bazată pe principiul hipertextului (punerea în relaţie a textelor, imaginilor şi sunetelor). Rigoarea exprimării în limbajul specific audiovizual determină relaţia necesară între limba şi societatea fără de care nici una nu poate exista. Limbajul ca fenomen cultural rămâne în atenţia specialiştilor pentru o analiză a comunicatorului şi a publicului care interacţionează în cadrul formatelor jurnalistice radiofonice şi televizuale.

BIBLIOGRAFIE

Benveniste, Emile, Problemes de linquistique generale, Paris, Gallimard, vol. 1, 1996. (Benveniste 1996)

Caune, Jean, Gîndirea comunicaţională.Traducere de Maria Ivănescu, Bucureşti, Editura Cartea Românească, 1998. (Caune 1998)

Allemand, Sylvian, „Internetul:puterea imaginaţiei. Discuţie pe marginea cărţii lui Manuel Castells, Galaxia Internet” în Comunicarea. Perspective actuale. Traducere de Luminiţa Roşca şi Romina Surugiu, Philippe Cabin, Jean-Francois Dortier, (coordonatori), Iaşi, Editura Polirom, 2010.

Zelizer, Barbie, Despre jurnalism la modul serios. Ştirile din perspectivă academică, Traducere de Raluca Radu, Iaşi, Editura Polirom, 2007. (Zelizer 2007)

Severin, Werner J., Tankard, James W., jr, Perspective asupra teoriilor comunicării de masă. Originile, metodele şi utilizarea lor în mass media. Traducere de Mădălina Paxaman şi Maria Paxaman, Iaşi, Editura Polirom, 2004. (Severin, Tankard 2004)

ABSTRACT Audio-visual speech is used in a new space, that of hypermedia. Radio and

television programmes are persuasive mediatic products. Relays represent a new means of communication that function on the principles of interactivity, hypertext and virtuality. The possibility of selecting the elements of cultural manifestations, of combining them is represented by hypertext. The receptor becomes a “navigator”. That is why the correct use of language is a prerequisite, and the educational-cultural function becomes a priority.

Key words: hypertextuality, hypermedia, interactivity

ŞCOALA ARDELEANĂ. ASPECTS OF BIOLOGY TERMINOLOGY

Liliana SOARE

Universitatea din Piteşti

The interest for natural sciences is rather old in the Romanian cultural space. The Teaching of natural sciences has been done in Transylvania even since the 17th century (at the Bethlenian College in Aiud). In this period there are also recorded scholarly preoccupations as regards the Romanian thesaurus of pharmaceutical botany. Special mention should be made to Teodor Corbea who, in his Latin-Romanian dictionary, mentions approximately 430 Romanian names of plants. Romanian plants’ names are to be also found in a series of vocabularies elaborated during the 16th and 18th centuries. Beginning with the latter half of the 18th century, the actions related to the development of natural sciences become more and more numerous. The progress recorded in Europe penetrates the Romanian provinces, especially Transylvania. In Transylvania it is founded the first Romanian forestry park (Arboretum, in Simeria, in the 18th century), there appear the first rules concerning the exploiting and preservation of forests (1781) and it is founded the first Romanian school of forestry, in 1817, unlike the Romanian Principalities, where such schools appear after 1850.

Due to the economic and scientific interest shown by the rulers of the Empire, it is required, by gubernial dispositions, the inventory of all plants known in each province of the Empire. Therefore, there are recorded, after 1770, the first plant nomenclatures elaborated by German and Hungarian pharmacists. The first list of this type is Nomina vegetabilium, elaborated by Jóseph Benkö in Latin, Hungarian and Romanian, which appeared in Bratislava, in 1783. It contains approximately 612 names of Romanian plants, known in Transylvania. Around 1800 there are in use several plants lists, among which the most famous belong to the pharmacist Peter Sigerus, teacher of botany at the Forestry School in Sibiu, which appeared in 1791 (containing 170 Romanian names of plants) and to Michael Neustädter, whose list, containing 173 names of plants, appeared in 17951.

These lists of plants enjoy a broad circulation, being capitalized by the Transylvanian scholars, especially by Gh. Şincai, in his two texts of natural science. Translated and adapted from German specialty books, Şincai’s writings make full use of the specific terminology of the field, but also disseminates, for the first time in the history of this scientific area, a rich biology terminology. His texts, in which it can be found a rich specialized biology terminology, are Istoria naturei sau a firei, a translation elaborated between 1804-1808, after I. H. Hellmuth and a Vocabular, in four languages containing biological terms, with two editions: Latin (Vocabularium pertinens ad tria Regna Naturae) and Romanian (see Ursu, 1962: 31). They are the only writings in the area of natural sciences in Transylvania up to 1830.


365

The most striking feature presented by these texts is represented by terminology, which represents the subject of our research.

In our study we differentiate between borrowings and old, traditional terms, because, as we are about to see, the old, traditional terminology is well represented. Within borrowings, we differentiate between lexical borrowings and loan-translations, in order to emphasize the weight each category holds on the whole of the scientific terminology. Loan-translations have been in the sight of linguists for a long time2. While analyzing the loan-translations found in the texts subject to our research, we adopt the latest classification proposed by Th. Hristea (Hristea, 1997: 10-29): semantic structure loan-translations (the new meaning is attributed to an older word in Romanian, belonging to the same semantic area) and morphological structure loan-translations (a more or less accurate rendering of the internal structure of lexical borrowings, relevant for the forming ways of neologisms). Besides lexical borrowings and loan-translations, we have established another lexical category, translations (compound words, syntagms and periphrases), illustrative linguistic mechanisms for the scientific literature of the period, placed under the sign of the Enlightenment.

Lexical borrowings alburn (SIN, 4 < lat. alburnum, it. alburno), algă (SV, s.v., SIN, 8 < lat.

alga, fr. algue), alligatore (SIN, 71 < lat. alligator, germ. Alligator, fr. alligator), amfivii (SIN, 103 < lat. amphibium, germ. Amphibie, cf. ngr. άφίβιος), angville (SIN, 73 < lat. aquila), animal (VA, 10, animánt FDB, 64, 112 < lat. animal, animans, fr. animal), antenne (SIN, 50 < lat. antenna, fr. antenne), anteră (SIN, 6 < lat. anthera, it. antera, germ. Anthere, fr. anthére), apteră (SIN, 79 < lat. aptera, fr. aptére), ascaride (SIN, 83, ascariţă, SV, s.v. < lat. ascarida, fr. ascaride), bestie (LB, s.v. < lat., it. bestia), botanic „botanist” (SIN, 16 < lat. botanicum, it. botanico, germ. Botaniker), branhie (SIN, 73 < lat. branchiae, fr. branchies), bruţii „brutele” (SIN, 51: „bruţii, adecă dobitoacele cele mai mari” < lat. brutum, fr. brute), bulb (SIN, 5 < lat. bulbus, fr. bulbe), canarie „canar” (LB, s.v. < fr. canari), clasă (SIN, 2, clasuri, SIN, 2, TVM, 1 < lat. classis, germ. Klasse, it. classe), coleoptere (SIN, 79 < lat. coleoptera, fr. coléoptères, cf. ngr. χολεόπτερος), corollă (SIN, 6 < lat. corolla, fr. corolle), crustă (LB, s.v. < lat. crusta, germ. Kruste), cruţifer „crucifer”: „cu petalele şi sepalele în formă de cruce” (SHR, I, 432 < fr. crucifere), damă „căprioară” (SV, s.v. < it. dama, fr. dame), diptere (SIN, 79 < lat. dipteros, fr. diptère), dromedariu „dromader” (LB, s.v. < it. dromedario, fr. dromadaire), embrion (VA, 244 < lat. embryo, it. embrione, fr. embryon), fibră (VA, 20, 57 < lat. fibra, fr. fibre), fitofage (VA, 41 < fr. phytophyge), fruct (LB, s.v. < lat. fructus), ghen (ICC, 8 < lat. genus, germ. Genus), glume „bractee situată la baza fiecărui spiculeţ al unei plante graminee” (SIN, 20 < fr. glume), hemiptere (SIN, 79 < lat. hemiptera, fr. hémiptère, cf. ngr. ήµιπτερου), hippopotamul (SIN, 60 < fr. hippopotam, cf. şi ngr. ίπποποταµός), hymenoptere (SIN, 79 < lat. hymenoptera, germ. Hymenopteren, fr. hyménoptère), interregn (SHR, III, 69 < lat. interegnum), înfuzorii (SIN, 83 < lat. infusorius, fr. infusoire), insect (SV, s.v., VA, 197, însecte, SIF, 91, SIN, 47, 77, insecturi, VA, 197 < lat. insectum, germ. Insekt,

Liliana SOARE

366

fr. insecte), larvă (LB, s.v. < lat., it., larva, germ. Larve, fr. larve), lepidoptere (SIN, 79 < lat. lepidoptera, germ. Lepidopteren, fr. lépidoptère), lichen (SV, s.v. < lat. lichen), mimosa (SIN, 11 < lat., fr. mimosa), moluşti (SIN, 81 < lat. molluscus, germ. Molluske, fr. mollusque), monodont (SIN, 61 < fr. monodonte), natură (SIF, 144, PAM, 1, MVV, 3, 23, LB, s.v. < lat., it., natura, germ. Natur, fr. nature), nevroptere (SIN, 79 < lat. neuroptera, fr. névroptère), organisaţie (VA, 60 < germ. Organisation, fr. organisation), pistil (SIN, 6 < lat. pistillum, fr. pistil), plantă (NIS, 3, TCB, V, BDZ, 4, MVV, 4, MCF, 14, ICC, 3, VA, 10, LB, s.v. < lat. planta, fr. plante), pólline „polen” (SIN, 6 < it. polline), polip (pólip, SIN, 83 < lat. polypus, germ. Polyp, fr. polype), primaţi „primate” (SHR, I, 356 < fr. primate), remn „regn” (HPP, 14 < lat. regnum), sarcofage (VA, 41 < lat. sarcophagus, fr. sarcophage, cf. ngr. σαρκόφαγος), simie „maimuţă” (LB, s.v. < lat. simia), speţie „specie” (LB, s.v., VA, 159 < lat. species, it. specie, germ. Spezies), tigridu „tigru” (LB, s.v. < lat. tigris, -idis), ţeamn „lebădă” (LB, s.v. < lat. cycnus), veghetaţie (VA, 235 < lat. vegetatio, -ionis, germ. Vegetation, fr. vegetation), zibelline „samur” (SIN, 54 < fr. zibeline, it. zibellino), zoofiţi (pl., SIN, 83 < lat. zoophyta, it. zoofito, germ. Zoophyt, fr. zoophite, cf. ngr. ζωόφυτου) etc.

Semantic structure loan-traslations căciulie „bulb” (LB, s.v., după lat. bulbus, fr. bulbe); căsulie „celulă” (la

fagure) (SEC, 178, TCA, 26), coarne „antene” (SIN, 50, MES, 23, după lat. antenna), colţ „embrion” (SIN, 6, VA, 237, după lat. embryo, germ. Embryo, it. embrione, fr. embryon); cunună „corolă” (HPP, 29, după lat. corolla, fr. corolle); fir „fibră” (HPP, 23, după lat. fibra, fr. fibre); fire „natură” (SIN, f. t., LB, s. v., după lat. natura, germ. Natur); împărăţie „regn” (VA, 10, după lat. regnum, imperium, dominium, germ. Reich „imperiu, împărăţie”, it. regno, imperio, dominio), neam „gen” (SIN, 53, după lat. genus, germ. Genus şi Gattung „neam, specie”, it. genere, fr. genre) etc.

Morphological structure loan-traslations apătos „acvatic” (SIF, 88, băltos, SIN, 67, după lat. aquaticus, it. acquatico,

fr. aquatique), firos „fibros” (TAO, 73, după lat. fibratus, fr. fibreux), (frunze) inimate „cordiforme” (SIN, 4, după lat. cordatus, it. cordato, fr. cordée şi cordiforme), înnoirea felurilor „perpetuarea speciei” (MES, 38, după lat. perpetuare, fr. pérpetuer), sugător „mamifer” (SIN, 50, VA, 1, după germ. Säugetier „mamifer”, cf. lat. mammalia), vegetabil „vegetal” (MVV, 87, după lat. vegetabilis, germ. Vegetabilien, fr. végétal şi végétable) etc.

Translations aţuţe cu măciulii în vârf (SIN, 6), bărbătuş de floare (HPP, 30) „stamină”

(după lat. stamen, it. stame, fr. étamine, cf. ngr. στάµωυ); fămeie de floare „pistil” (HPP, 30, după lat. pistillum, pistillus, fr. pistil), floare însurată „hermafrodită” (HPP, 30, după lat. hermaphroditus, germ. Hermaphrodit, fr. hermaphrodite, cf. ngr. έρµαφρόδιτος), (ierburi) spre facere de ulei „oleaginos”(SIN, 17, după lat. oleaginosus, fr. oléagineux), mierea florilor „nectar” (MES, 23, după lat., fr. nectar, germ. Nektar), peperig viu „polip” (SV, s.v.), primitoarea pulberei „stigmat” (HPP, 28, după lat. stigmat, fr. stigmate), pulberea cea roditoare „polen”


367

(HPP, 29, fărina florilor, MES, 28, după lat. pollen, it. polline, germ. Pollen, fr. pollen), scoala pomarie „pepinieră” (MCF, 14, după lat. schola pomaria, germ. Baumschule)

Old, traditional terminology chit „balenă” (SIN, 50, LB, s.v.), coajă, coajbă „scoarţă” (LB, s.v.), dobitoc

„animal” (SV, s.v.), fiară „animal” (LB, s.v.), (floare) vergură (SHR, II, 139), floarea soarelui (LB, s.v.), goangă „insectă” (LB, s.v.), goangă de balegă (LB, s.v.), iarba şearpelui (LB, s.v.), iarba fearelor (LB, s.v.), iarbă de lăngoare (LB, s.v.), iarbă puturoasă (LB, s.v.), ierburi „vegetale” (VA, 40), izma broaştei (LB, s.v.), laptele cânelui (LB, s.v.), lemn cânesc (LB, s.v.), limba boului (LB, s.v.), limba cerbului (LB, s.v.), pipăitori „antene” (SIN, 121, 134, după lat. antenna, fr. antenne), roadă „fruct” (LB, s.v.), sad „plantă” (NIS, 3), sângele zmeului (LB, s.v.), scoarţă (LB, s.v.), tărâtoare „amfibii” (SIN, 103), vieţuitori „animal” (SV, s.v.) etc.

Botany and zoology terminology presents an important weight of old,

traditional terminology, due to its millenary existence in the Romanian culture: căciulie, coarne, cunună, ierburi, roadă etc. Most of the terms included in this lexical category denote popular names of various plants: iarba fearelor, izma broaştei, laptele cânelui, limba cerbului etc.

The neologic vocabulary contains general biological terms: clasă, embrion, natură, organisaţie, remn, reproducţie, specie, and specialized terms in the area of botany: alburn, algă, anteră, bulb, corolă, cruţifere, fibră, fruct, lichen, mimosa, pistil, plantă, polen, veghetaţie etc.; and zoology: amfivii, animal, ascaridă, branhie, coleoptere, diptere, dromader, hemiptere, fitofage, înfuzor, însect/insectă, larvă, lepidoptere, moluscă, monodont, nevroptere, polip, primaţi, sarcofage, zoofiţi etc. The texts subject to our research do not record neological terms to name the sub-disciplines of the natural sciences. We met, however, the term botanic for „botanist”. As regards their etymology, we met Latin-Romance borrowings: alburn, algă, animal, apteră, ascaride, branhie, corollă, diptere, dromaderiu, fibră, nevroptere, sarcofage etc. French borrowings: fitofage, monodont, primaţi etc. and borrowings with multiple etymologies: amfivii, himenoptere, insecte, larvă, lepidoptere, moluşti, natură, polip, speţie, veghetaţie, zoofit etc.

Most loan-translations contain denominations regarding the structure of plants: căciulie „bulb”, cunună „corolă”, fir „fibră”, (frunze) inimate „cordiforme” etc. They are of Latin-Romance provenience: băltos „acvatic”, firos „fibros”, or a multiple one: colţ „embrion”, împărăţie „regn”, neam „gen”, vegetabil „vegetal”.

Translations have an important role in the attempt of creating a specialty terminology. Because of the lack of neologic specialty terms, the use of translations demonstrate the Transylvanian scholars’ effort of imposing the scientific concepts regardless of the heterogeneity of the lexical material used. The most frequent are in the area of botany: aţuţe cu măciulii în vârf, bărbătuş de floare „stamină”, fămeie de floare „pistil”, floare însurată „hermafrodită”, (ierburi) spre facere de

Liliana SOARE

368

ulei „oleaginos”, mierea florilor „nectar”, primitoarea pulberei „stigmat”, pulberea cea roditoare „polen” etc.

The botany and zoological terminology presents a rich synonymy. The neological terms are doubled by old, traditional terms, by loan-translations or translations. The most frequent are the synonymic series with two members: alge – fânari, amfibii – târâtoare, bulb – căciulie, bulb – ceapă, corolă – cunună, embrion – colţ, fibră – fir, galete – coconi, gen – neam, himenoptere – roitoare, însecte – goange, natură – fire, remn – împărăţie, speţie – spiţă, stăminoase –stătătoare. The series with three or four members are less frequent: antene – coarne – pipăitori, fruct – rod – roadă, veghetabile – legumi – ierburi; crustă – coajă – coajbă – scoarţă, plante – sade – erburi – buruieni. A rich synonymy develops the concept of „animal”: animal – animant – bestie – vieţuitori – dobitoc – fiară. The texts also reveal the presence of synonymic series with the structure: neological term – old, traditional term – translation (or metaphor): guma (gumi) – cleu – mierea mâţei, pistil – mez – fămeie de floare and neological term – translation (or metaphor): bruţii – dobitoacele cele mai mari, fitofage – mâncătoare de ierburi, glume – căsulii de pleavă, hippopotam – cal de apă, polip – peperig viu, polline – fărina florilor – pulberea cea roditoare, sarcofage – mâncătoare de carne. The series made up of two lexical borrowings are rare: alligatore – caiman. The series made up of translations: aţuţe cu măciulii în vârf – bărbătuş de floare „stamină”, old words and translations: măduva – inima plantelor, old, traditional terms: scafa – păharul „caliciu” or loan-translations: apătos – băltos „acvatic” do not hold a special weight.

The high number of synonyms are to be explained not by terminological imprecision, but by the coexistence and superposing of the models. They also demonstrate the effort of the Transylvanian scholars of creating an adequate scientific terminology, with all the insignia of modern science.

The lexical borrowings, more numerous than the internal lexical categories, reflect with priority the Latin-Romance source. An important role is played by the German channel, which emphasizes and consolidates the Latin-Romance substance of their texts. It can be observed that the vast majority of these specialized terms disseminated by the works of the Transylvanian scholars became component part of the biology terminology, being conserved by the subsequent evolution of the Romanian literary language. The botanical and zoological terminology disseminated by the texts of the Transylvanian scholars presents a high level of modernity, representing a turning point for the subsequent development of this scientific area.

NOTES

1 Valuable information regarding this aspect at I. Coteanu, Prima listă a numelor româneşti de plante,

Bucharest, 1942. 2 For the general bibliography of the problem, see Th. Hristea, Tipuri de calc lingvistic, in Probleme

de etimologie. Studii. Articole. Note, Bucharest, 1968, p. 145, note 1.


369

SOURCES HPP = Fr. Haintl, Învăţătură pentru prăsirea pomilor, Buda, 1812,

traducere din germană efectuată de P. Maior

ICC = Învăţătură despre cultura sau lucrarea cânepei, Buda, 1828

LB = Lesicon românesc-latinesc-unguresc-nemţesc, care de mai mulţi autori, în cursul a treizeci şi mai multor ani s-au lucrat, Buda, 1825

MCF = L. Mitterpacher, Învăţătură despre cultura sau creşterea frăgarilor şi a viermilor de mătasă, pentru întrebuinţarea şcoalelor naţionale, Buda, 1823, traducere din limba germană efectuată de P. Maior

MES = I. Piuariu-Molnár, Economia stupilor, Viena, 1785

MVV = L. Mitterpacher, Învăţătură despre agonisirea viţei de vie şi despre măiestria de a face vin, vinars şi oţet, Buda, 1813, traducere din germană efectuată de P. Maior

PAM = Vasilie Popp, Apele minerale de la Arpătac, Bodoc şi Covasna şi despre întrebuinţarea aceloraşi în deschilinite patimi, Sibiu, 1821

SEC = Gh. Şincai, Povăţuire către economia de câmp, Buda, 1806

SHR = Gh. Şincai, Hronica românilor şi a mai multor neamuri, Buda, 1808-1809

SIF = Gh. Şincai, Învăţătură firească spre surparea superştiţiei norodului, 1804-1808, ms. rom. 39, Biblioteca Academiei Române, Filiala Cluj, fondul Oradea, traducere din germană, ediţie critică şi studiu introductiv de D. Ghişe şi P. Teodor, prefaţă de D. Prodan, Bucureşti, 1964

SIN = Gh. Şincai, Istoria naturei sau a firei, manuscris autograf din jurul anului 1804-1808, ms. rom. 40, Biblioteca Academiei Române, Filiala Cluj, fondul Oradea, traducere din germană

SV = Gh. Şincai, Vocabulari ce ţine de istoria naturei, 1804-1808, ms. Rom.125, Biblioteca Academiei Române, Filiala Cluj, fondul Oradea

TAO = Al. Teodori, Scurtă arătare despre om şi despre întocmirile lui, publicat în almanahul lui Z. Carcalechi (Carte de mână pentru naţia românească), Buda, 1825

TCA = I. Tomici, Cultura albinelor sau învăţătura despre ţinerea

Liliana SOARE

370

stupilor în magaţinuri, Buda, 1823

TVM = S. Vulcan, Tractat despre vindecarea morburilor poporului de la ţeară, 1820-1830, ms. rom. 283, Biblioteca Academiei Române, Filiala Cluj, fondul Oradea

VA = P. Vasici-Ungurean, Anthropologhia sau scurtă cunoştinţă despre om, Buda, 1830

REFERENCES

Hristea, Theodor, Tipuri de calc în limba română, in ”Limbă şi literatură”, III-IV,

1997, p. 10-29. (Hristea 1997) Ursu, N. A., Formarea terminologiei ştiinţifice româneşti, Bucureşti, 1962. (Ursu

1962)

ABSTRACT The texts of science popularization elaborated by the Transylvanian scholars

present a high amount of specific terms in various fields of science. The aim of this study is to investigate the field of biology (botany and zoology). In order to present the biological terminology, we have established and analyzed four lexical categories: lexical borrowings, loan-translations, translations (compound words, syntagms, periphrases) and old, traditional terms. It also presents a high weight of synonymic series, made up of two or more synonyms.

Key words: biology terminology, lexical borrowings, loan-translations

ANGLICISME-NUME NOI DE OCUPAŢII ÎN LIMBA ROMÂNĂ

Laura TRĂISTARU

Odată cu globalizarea, în limba română au pătruns o serie de cuvinte noi,

împrumuturi din limba engleză în toate domeniile inclusiv nume de ocupaţii. Denumirile din limba engleză ale unor ocupaţii, mai motivante, au fost date

de firmele străine care au venit în România. „Unele nume de ocupaţii mai vechi sau mai puţin vechi se menţin; altele, când nu mai corespund realităţii, ies din uz, după cum nume de ocupaţii noi, împrumuturi ori creaţii interne, intră în uz şi în nomenclatoare” (Pitiriciu 2008: 71). Împrumuturile lexicale din limba engleză au constituit de-a lungul timpului subiectul mai multor lucrări.

Mioara Avram, Adriana Stoichiţoiu-Ichim, Cristina Călăraşu, Narcisa Forăscu, Mihaela Popescu etc. s-au ocupat îndeaproape de studiul câtorva nume de ocupaţii, împrumuturi din limba engleză ca: broker, babysitter, dealer, disc-jockey, hacker, job, manager, etc.

Lucrarea de faţă îşi propune studiul semantic al unor anglicisme, nume noi de ocupaţii. Numele câtorva dintre aceşti termeni, au fost deja cercetaţi; alţii în schimb circulă în presă şi sunt utilizaţi frecvent în vorbire însă nu au fost îndeaproape studiaţi:

1. beauty-adviser, s.m., format din „beauty”: „frumuseţe, mândreţe” (DER 2004: 78) şi „adviser”: „1. sfătuitor, sfetnic, povăţuitor; 2. instigator” (Idem: 15)

În limba română a pătruns cu sensul de „consilier pentru frumuseţe”: „Diana Ponian, beauty-adviser New Life, vorbeşte în materialul video despre articolele care pot fi citite în revistă şi despre sfaturile pe care Oana Cuzino le oferă cititorilor.” („City News”, 11.07.2008, Sfaturi de la Andra şi Oana Cuzino).

2. business manager s.m.: „director comercial” (Idem: 127). Termenul a pătruns şi în limba română, tot cu sensul din limba engleză. „Luana Ibaka a devenit noul business manager al trustului Domus magazin.”

(„Daily Business”, 16.12.2008, Luana Ibaka a devenit noul business manager al trustului Domus Magazin).

3. designer, s.m., pl. designeri: 1. „desenator, proiectant, constructor”. 2. fig. intrigant, uneltitor; (arhit) designer.” (Idem: 264).

Termenul este folosit în limba română cu sensul de „creator de modă”: „Un designer de talie internaţională, complet, cu un portofoliu impresionant, Adriana Hoyos este un pionier prin stilul unic, prezentat atât la capitolul design interior cât şi la cel al colecţiilor de mobilă.” („Ziarul de Iaşi”, 04.08.2008, Designeri celebri de mobilier).

4. financial manager, s.m.: „director financiar” (Idem: 437). Termenul este folosit în limba română tot cu sensul de „director financiar”: „Dan Crăciun, Financial Manager în cadrul firmei „Altex” a declarat că «noi considerăm că la ora actuală sistemul nostru este incomparabil din punct de vedere al costurilor şi

Laura TRĂISTARU

372

avantajelor oferite clienţilor.» („Ziarul de Iaşi”, 25.04.2003, La Altex, girantul poate fi soţul sau soţia).

5. hair-stylist (angl), s.m.: „coafor de doamne, coafor de lux.” (Idem: 437). În limba română termenul este folosit cu sensul din limba englezǎ, când dorim sǎ marcǎm superlativul profesiei; în rest folosim termenul românesc: „Cornel Savu, este cel mai în vogă hair-stylist de la noi, fiind preferatul vedetelor.” („Gândul“, 27.09.2007, Cornel Savu, hair-stylist-ul cu master la Londra)

6. make-up artist, s.m., format din „make-up”, s., „fard, dres, sulemeneală, machiaj” (Idem: 586) şi „artist”, s., „om al artei, pictor, artist, maestru.” (Idem: 48). Termenul circulă în presa mondenǎ şi este folosit în limba română cu sensul de „machior”: „Manechinele care vor defila pentru cea mai recentă colecţie a creatoarei de modă Rita Mureşan vor fi răsfăţate de un talentat make-up artist, Roberto Lecci, care lucrează cu celebra Monica Belucci.” („Gardianul”, 16.07.2007, Manechinele Ritei Mureşan, machiate de make-up artistul Monicăi Belucci);

7. salesman, s.m.: 1. „negustor, vânzător, comerciant; 2. băiat de prăvălie; 3. intermediar (comercial); 4. comis-voiajor.” (Idem: 814).

Termenul este utilizat în limba română cu sensul de „vânzător”: „Aşa că, urmând tendinţa «m-am angajat ca salesman», a declarat Florin Radu, brand managerul pe segmentul de băuturi alcoolice al companiei Euroavipio.” („Ziarul Financiar”, 25.05.2007, Florin Radu: Munca de vânzător de ca munca de miner).

8. sales manager, s.m.: „director comercial” (Idem: 814): „Florin Constantinescu, fost sales manager LG, a ocupat poziţia de product manager mobile telephony din cadrul departamentului comercial al Germanos Telecom Romania, a anunţat compania.” („Daily Business”, 05.03.2009, Florin Constantinescu, fost sales manager LG, s-a alăturat echipei Germanos).

9. shop assistant, s.m.: „vânzător, vânzătoare”(Idem: 851): „Locurile de muncă oferite variază de la recepţioner în hotel, cameristă, casier, bucătar, ospătar, steward, salvamar, host şi hostess, shop assistant and game operator, spune Alexandru Ion, coordonator de program de la Student Travel.” („Adevărul.ro”, 12.02.2007, Slujbe americane pentru studenţii români).

10. supervisor, s.m.: „supraveghetor, controlor; 2. inspector şcolar” (Idem: 916). Termenul a fost preluat în limba română şi a fost adaptat ca „supervizor” şi apare cu această formă şi în noul DOOM. „Supervizor” circulă în presă şi a intrat în limba română cu sensul de „supraveghetor”: „Finlanda – 6 ingineri (subingineri) constructori-supervizor (pot fi absolvenţi), posibilitatea de a conduce grupuri de 7-10 persoane, limba engleză, ajutor în găsirea unei locuinţe, contract permanent, interviu în cursul lunii septembrie 2008.” („City Râmnicu Vâlcea”, Locuri de muncă vacante în Uniunea Europeană valabile în perioada 11.06.2008-18.06.2008)

Unele din aceste noi nume de meserii de origine engleză sunt menţionate şi în noul COR 2008: broker, manager, dealer şi designer. Altele, precum beauty-adviser, hair-stylist, supervisor, merchendiser, make-up artist, business manager,

ANGLICISME-NUME NOI DE OCUPAŢII ÎN LIMBA ROMÂNĂ

373

shop assistant, sales manager, financiar manager, salesman, nu sunt încă menţionate în COR unde se pǎstrezǎ corelativul românesc.

Ocupaţiile au o mobilitate accentuată în ultimul timp, aspect impus de ritmul de dezvoltare economică, socială, culturală. Unele meserii tradiţionale nu mai sunt căutate: ceasornicar, depanator radio-TV, depanator de biciclete sau depanator de frigidere, cizmar. În cazul altor ocupaţii, numele de origine engleză sunt preferate celor româneşti: babysitter pentru dădacă, hair-stylist pentru coafeză, manager pentru director.

În COR sunt înregistrate şi o serie de ocupaţii mai noi ca: monitor de sport (profesor de înot, de schi etc): „Principala pasiune a unei tinere de 27 de ani, care a ajuns monitor de schi în Parâng, este zăpada din Valea Jiului. La această vârstă, are deja 25 de ani de schi în munţi.” („Gazeta de Sud”, 04.01.2008, Iarna-monitor de schi în Parâng, vara-barman în Germania), manichiuristele care aplică unghii false poartă numele de protezişti de unghii: „Manichiuristele care aplică unghii false se numesc protezişti de unghii, iar coafezele care spală clientele pe păr sunt şamponeze.” („Gazeta de Sud”, 14.08.2008, Joburi de fiţe), operator la recoltarea şi toaletarea arborilor forestieri sau nursă de psihiatrie: „A mai apărut şi o serie de meserii ciudate, cum ar fi operator la recoltarea şi toaletarea arborilor forestieri sau nursă de psihiatrie.” („Gazeta de Sud”, 14.08.2008, Joburi de fiţe).

Este cunoscut faptul că îmbogăţirea vocabularului unei limbi şi prin împrumuturi este un proces firesc în timp, ceea ce nu justificǎ însǎ lipsa de discernǎmânt manifestatǎ în evaluarea unui necesar lexical real, indiferent de sursǎ (externǎ şi/sau internǎ).

BIBLIOGRAFIE

Academia Română „Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Dicţionarul ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, Bucureşti, Editura Univers Enciclopedic, 2005. (DOOM 2005)

Academia Română „Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Dicţionar englez-român,Bucureşti, Editura Univers Enciclopedic, 2004. (DER 2004)

Avram Mioara, Anglicismele în limba română actuală, Bucureşti, Editura Academiei, 1997. (Avram 1997)

Academia Română „Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Dicţionar englez-român, ediţia a II-a, Bucureşti, Editura Univers Enciclopedic, 2004.

Clasificarea Ocupaţiilor din România (COR) în „Monitorul Oficial al României”, partea I, nr. 521 din 10.07.2008. (COR 2008)

Călăraşu, Cristina, Dicţionarul de terminologie a profesiunilor actuale, Bucureşti, Editura Universităţii, 2004. (Călăraşu 2004)

Dimitrescu, Florica, Dicţionar de cuvinte recente, Bucureşti, Editura Logos, 1997. (Dimitrescu 1997)

Forăscu, Narcisa; Popescu, Mihaela, Dicţionar de cuvinte buclucaşe, Bucureşti, Editura BIC ALL, 2005. (Forăscu, Popescu 2005)

Laura TRĂISTARU

374

Lăzărescu, Rodica, Dicţionar de capcane ale limbii române, Bucureşti, Editura Corint, 2005. (Lăzărescu 2005)

Pitiriciu, Silvia, Genul numelor de ocupaţii în „Limba şi Literatura. Repere identitare în context european”, Piteşti, vol. I, 2008, p. 71. (Pitiriciu 2008)

Stoichiţoiu-Ichim, Adriana, Vocabularul limbii române actuale: dinamică, influenţe, creativitate, Bucureşti, Editura ALL Educaţional, 2001. (Stoichiţoiu-Ichim 2001)

Uşurelu, C., Numele de profesiuni în limba română actuală, în „Aspecte ale dinamicii limbii române actuale”, Bucureşti, Editura Universităţii, 2002. (Uşurelu 2002)

Ziare

City News, Sfaturi de la Andra şi Oana Cuzino, 11.07.2008. Daily Business, Luana Ibaka a devenit noul business manager al trustului Domus

Magazin, 16.12.2008. Ziarul de Iaşi, Designeri celebri de mobilier, 04.08.2008. Ziarul de Iaşi, , La Altex, girantul poate fi soţul sau soţia, 25.04.2003. Gândul, Cornel Savu, hair-stylist-ul cu master la Londra, 27.09.2007. Gardianul, Manechinele Ritei Mureşan, machiate de make-up artistul Monicăi

Belucci, 16.07.2007. Ziarul Financiar, Florin Radu: Munca de vânzător de ca munca de miner,

25.05.2007. Daily Business, Florin Constantinescu, fost sales manager LG, s-a alăturat echipei

Germanos, 05.03.2009. Adevărul.ro, Slujbe americane pentru studenţii români, 12.02.2007. City Râmnicu Vâlcea, Locuri de muncă vacante în Uniunea Europeană valabile în

perioada 11.06.2008-18.06.2008). Gazeta de Sud, Iarna-monitor de schi în Parâng,vara-barman în Germania,

04.01.2008. Gazeta de Sud, Joburi de fiţe, 14.08.2008.

ABSTRACT Alongside globalization, a number of new English borrowings have been

introduced into Romanian, in all fields, including occupational names. This paper attempts to analyse, from a semantic point of view, a few new terms, occupational names, recently introduced into Romanian. Some of these recent terms circulate in the press and are frequently used by the public on a large scale.

Key words: occupation, Anglicism, sense

SEMANTIC TRANSPARENCY AND OPACITY IN FIXED EXPRESSIONS

Ana-Maria TRANTESCU

1. Collocations 1.1. Introduction The first recorded mention of the term collocation in a distinctly linguistic

context listed under the entry for collocation in the second edition of the Oxford English Dictionary (OED 2nd) dates back to a quotation by Harris of the year 1750:

“The accusative… in modern languages… being subsequent to its verb, in the collocation of the words.

Etymologically, the term goes back to the Latin collocate-us, the past participle of collocāre ‘to place side by side’ from col- (con-) ‘together’ + locāre ‘to place’”.

In the quotation by Harris, collocation is used in a sense that is now commonly covered by the closely related term colligation, i.e. the grammatical juxtaposition of words in sentences. No mention is made of the strongly lexical character that is nowadays associated with the concept of collocation over and above the grammatical relations holding between their constituents (Sabine Bartsch 2004: 28). The term colligation denotes merely a grammatical relation between lexical items, whereas the concept of collocation entails a grammatical relation between lexical items (a direct syntactic relation between the constituents) as well as particular lexical co-selection constraints on the choice of lexical items that can co-occur.

Among the first linguists to base a theory of meaning on the notion of “meaning by collocation” is J. R. Firth (1957) who is commonly credited with systematically introducing the concept of collocation into linguistic theory.

Publications by Trager and a book by Palmer (1938) using the term collocation in its subtitle suggest that Firth might not have been the first to use the term in the sense intended here (idem: 30). There is, indeed, reason to believe that Otto Jespersen (1917, according to Mackin 1978: 149-165) might have been the first to use the term collocation in the context of lexical co-selection:

“Little and few are also incomplete negatives: note the frequent collocation with no: there is little or no danger”.

Yet, it is Firth who is commonly associated with the term in linguistics and who developed his models, based on the notion of ‘meaning by collocation’.

1.2. Definition of collocation Despite various attempts at capturing the essence of collocations, the concept

is still a notoriously difficult one in linguistics. Beyond a very general characterization of collocations as frequently recurrent co-occurrences of lexical items, the structures and regularities behind this phenomenon are still largely unknown (Bartsch 2004: 65).

Ana-Maria TRANTESCU

376

The term collocation is used by different linguists, to refer to what are often very different combinations of word forms. As used in most studies, it refers to combinations of two lexical items which make an isolable semantic contribution, belong to different word classes and show a restricted range.

1.3. Defining Criteria A first criterion (two lexical items, not grammatical ones) separates lexical

combinations (collocations in a wider sense) from grammatical combinations. One can note that the term collocation is sometimes used to refer to

combinations of lexical items with grammatical items or grammatical constructions, like do in, put up with, under consideration, and finish/stop + -ing construction (see Benson et al. 1986: IX-XXIII, who distinguish between lexical and grammatical collocations). The third criterion (independent meaning of constituents) marks non-idiomatic combinations off from idiomatic class and restricted range allow us to distinguish collocations in the narrow sense from other lexical, non-idiomatic combinations.

Meaning. Each lexeme makes an independent contribution to the meaning of the whole collocation, or as Cruse (1986: 40) puts it, “each lexical constituent is also a semantic constituent)”. This means that the constituents of a collocation can have special meanings which are restricted to one particular collocation.

If we consider the meaning of white in white paint or white snow as the most frequent meaning, then white in white coffee (‘with milk’), white currant, white grape, or white wine are different, while the meanings of the adjective in white lie (‘harmless’), white night (‘sleepless’) or white sale (‘of house’) are more opaque and are linked closely to the respective noun.

In white horses (‘white-topped waves’) and white coal (‘water as energy source’), it is not only the adjectives, but also the nouns that show special, metaphorical meanings. One might be tempted to call them idioms if one were not aware of the metaphor (Gramley and Pätzold 1992: 62).

Most research has concentrated on combinations of lexemes like river-rise, agree-entirely, or fine-heavy. These are indeed collocations from the semantic point of view because each constituent has independent meaning. These are in contrast with idioms like paint the town red or fly off the handle, where it is difficult to say what the individual constituents contribute to the meaning of the combination as a whole. In between these two clear-cut cases are, however many expressions like It’s raining cats and dogs, often mentioned as a typical English idiom, do not qualify for full idiomatic status because at least one constituent is independently meaningful (rain) while the other is idiomatic (cats and dogs ‘heavily’). These intermediate cases are sometimes called partial or unilateral idioms (idem: 62).

Word Classes. This criterion refers to the fact that lexemes belong to different word classes. Examples are demand-meet (N-V), hopes-high (N-Adj.), and apologize-profusely (V-Adv.). This sets them apart from a series of lexemes of the same word class which contribute to the textual cohesion.


377

Range. The last criterion, restricted range, helps to set up different classes within the two-lexeme type of combination, namely, free combinations as opposed to collocations. As used by Firth, the term collocation refers to any combination of two lexical items. Items that are not closely related to others enter into free combinations (other scholars use the term unrestricted collocations) while the closer associations between lexemes are called collocations (or restricted collocations). Lexemes that belong to the core vocabulary of English are typically found in free combinations (cheap, expensive, great, long, large, interesting, old, young; buy, give, go, run, talk etc.). The number of combinations formed with them is enormous. When one talks about the number of lexemes (or collocates) that occur together (or collocate) with the lexeme under discussion (the node), one is concerned with that lexeme’s range (Jones and Sinclair 1974).

It is common to express the difference between free combinations and collocations in terms of their ranges: the range of lexemes in collocations is smaller than that of lexemes in free combinations. Members of a range are often characterized by shared semantic features, as in the case of the verb meet, which collocates, for example, with need, condition and requirement on the one hand, and bus, plane and train on the other (Gramley and Pätzold 1992: 63).

In fixed (unique, frozen) collocations lexemes have only one collocate: ajar with door, auburn and hair, nod and head, shrug and shoulders. There are not many frozen collocations, and it would be rash to say that the range of a certain lexeme is limited to one collocate, only as lexemes can extend their range and individual usage varies.

It is hard to distinguish between collocations and free combinations. There is no empirical research based on corpora large enough to allow the criterion of repeated co-occurrence to be tested conclusively and convincingly (Gramley and Pätzold 1992: 64). Jones and Sinclair (1974) base their investigations on a corpus of 135,000 words of spoken text; Johansson and Hofland use the LOB (Lund – Oslo – Bergen) Corpus of about one million words of written text, but remark: “we would like to have a distributional lexicon… summarizing the grammatical and collocational properties of words. This requires a far larger material (Johansson and Hofland 1989: 14).

There is also a conflict between the criteria for collocations, namely close association, repeated co-occurrence and limited number of collocates (Benson et al. 1986: XXIV). As long as the defining criteria are in conflict with each other there is no easy solution in sight to the problem of distinguishing between collocations and free combinations (Gramley and Pätzold 1992: 65).

Sabine Bartsch (2004: 68) notices that there can be little dispute over the minimal criteria present in virtually all definitions of collocations in the literature, but beyond a fairly vague common core of defining criteria, the literature abounds in different views regarding collocations. Bartsch proposes two main types of criteria for collocations: quantitative and qualitative criteria.

Qualitative criteria. Direct Syntactic relation

Ana-Maria TRANTESCU

378

Rösel (1995: 172 ff, according to Bartsch 2004: 71) introduces the requirement that in order for a word combination to deserve collocation status, the constituents must be in a direct syntactic relation with each other. This criterion of a direct syntactic relation between the constituents is crucial as it rules out as collocations many words co-occurring within the same sentence because they belong to a certain word field. If it assumed that there is a direct relation of mutual or directional influence between constituents of a collocation, this influence is likely to hold at all levels of linguistic structure. A syntactic relation between words in a word combination indicates a potential semantic relation. This relation may become relatively stable and established in the language when the word combination occurs frequently in always the same constellation and meaning. Thus, a direct syntactic relation between the constituents of a collocation is taken to be a defining criterion of a collocation.

Meaning and collocation. Bartsch (2004: 71) considers that the semantics of a collocation has to be

studied under four related aspects: - the contribution of the individual constituents to the meaning of the

collocation; - the impact of occurrence within a collocation on the meaning of the

constituents; - the semantic analyzability of the collocation (transparency of meaning); - the impact of the collocation on the wider context and vice versa. Benson et al. (1986: 254) hold that collocations are transparent in meaning,

as opposed to idioms which are held to be fully opaque. They classify different types of multi-word expressions along a continuum of decreasing semantic transparency. However, semantic transparency and opacity are notions that are very hard to capture in operational terms. Not all collocations are equally transparent in meaning.

When characterizing collocations in terms of their semantic transparency there appear to be four possibilities (Bartsch 2004: 72-75):

1) All constituents of the collocation contribute an aspect of their transparent meaning; the collocation remains semantically fully transparent in the sense that its meaning is constituted of overt realisations of one of the potential senses of each of its constituents.

2) At least one of the constituents of the collocation does not contribute lexical meaning:

3) One constituent may be delexicalised, i.e. lose all or part of its independent meaning, while the other constituent(s) retain their full lexical meaning.

4) The collocation remains superficially transparent, but carries an additional element of meaning that is not overtly expressed by any of its constituents: e.g. collocations as carries of cultural stereotypes such as the collocation consenting adult which, beyond denoting the general fact that an adult is perceived to be in a position to give his/her consent to particular events or


379

actions, the collocation carries the additional meaning of a male person legally allowed to engage in homosexual relationships. This type of additional opaque information is rooted in the cultural and social background of a British English linguistic community.

5) A fourth type comprises partly opaque collocations in which (at least) one of the constituents acquires a collocation – specific meaning which it does not have outside this particular word combination: stiff drink / breeze / challenge ‘strong, intense’; a hung parliament ‘without a working majority’; run for an office / president ‘be (presidential) candidate’.

Such collocations represent metaphorical extensions of the meanings of their constituents, often restricted to a specific domain or situational context.

Thus, there are degrees of semantic transparency in collocations. Collocations are therefore often perceived as being semantically transparent. Yet, this cannot be taken to imply that their meaning is always a compositional function of the meanings of their constituents. The question of the compositionality of word meanings is a crucial one in linguistics. In the context of collocations it is difficult to establish which of the constituents contributes which proportion of the meaning of the collocation.

Bartsch’s (2004: 75) study takes reduced semantic transparency of a word combination as an indication of a collocation while fully recognizing that the semantic aspects of collocations are hard to capture except by studying collocations within their wider textual and domain context. A logical consequence of this requirement is the methodological principle taken in her study that collocations can only be studied fruitfully based on a corpus of authentic language.

1.4. Morpho-syntactic features of collocations Collocations show various degrees of fixedness (Gramley and Pätzold 1992:

65). Morphology: in some collocations the adverbs are not formally marked by

the -ly morpheme: swear-blind; drunk-blind; forget-clean. Substitutability: lexemes can often be replaced by close synonyms, for

example: hardened criminal is found side by side with confirmed criminal, though *hardened burglar or *hardened murderer are not found. Conflict collocates with end and resolve, though not with *finish and solve.

Additions: additions, most often pre- or post-modifying nouns, are normal. Deletion: although deletions are not impossible they are much rarer than

additions: I have not got the faintest, foggiest (idea). Displacement: personal pronouns may replace the actual collocational items. Separability: some collocations cannot be separated, for example foot the bill

and curry favour, which are called bound collocations (Cruse 1986: 41). Distribution: finally the distribution or word order of the constituent

lexemes in collocations is relatively free: they met their demands; their demands, which were not met completely.

Ana-Maria TRANTESCU

380

Syntactic transformations are thus possible and do not change, or destroy the meaning of collocations.

Collocations are less fixed than other types of expression. This low degree of formal fixedness in combination with the composite (isolable) semantic structure can also explain why collocations are rarely, if ever, the object of word play. Playful variation can, therefore, really focus only on the lexical constituents.

Gramley and Pätzold (1992: 66) conclude that only lexical combinations with a very restricted range, i.e. frozen collocations present a linguistic challenge.

2. Idioms 2.1. Definition In linguistics, idiom is defined more narrowly as a complex lexical item

which is longer than a word form, but shorter than a sentence, and which has a meaning that cannot be derived, inferred from knowledge of its component parts. Meaning is thus the decisive, if not the only criterion for idioms. To contrast collocations and idioms, we can say that collocations consist of two word forms which are at the same time semantic constituents or lexical units, while the word forms in an idiom do not constitute lexical units and do not make an isolable contribution to the meaning of the whole.

An idiom is a “lexical complex which is semantically simplex” (Cruse 1986: 37), or one can say that idioms show unitary meaning. A test for a semantic constituent is that of recurrent semantic contrast (Cruse 1986: 26-29). In the sentence You need not jump down my throat (‘reprimand or contradict a person fiercely’), take need and substitute for it the semantically different, but syntactically identical item may. This changes the meaning of the sentence, but the point is that the same substitution of forms in a completely different sentence will produce a parallel change of meaning, as in they need/may not sit the exam. The same test shows that you is also a semantic constituent, but that throat is not, as in semantically unacceptable *you need not jump down my wind pipe.

Recurrent semantic contrast does not mean that all idioms are equally difficult to decode. Idioms show different degrees of semantic opacity.

2.2. Degrees of opacity A semantically non-transparent expression may be described as semantically

opaque. Transparency as defined by Cruse (1986: 39) is the end – point of a continuum of degrees of opacity. Cruse has located the decisive break in semantic character between “fully transparent” and “to some degree opaque” rather than between “completely opaque” and “not completely opaque”, as this groups together more satisfactorily elements with significantly similar properties. The idea of semi-opaque expressions is already implicit in the notion of semantic indicator; a semi-opaque expression must contain at least one semantic indicator.

There would seem to be two components to the notion of degree of opacity. The first is the extent to which constituents of opaque expressions are “full” semantic indicators. The other factor affecting degree of opacity is the discrepancy


381

between the combined contribution of the indicators, whether full or partial, and the overall meaning of the idiom. It is difficult to measure such a discrepancy objectively.

As degree of opacity diminishes, we approach the somewhat indeterminate transitional zone between opacity and transparency. In principle, all opaque sequences are minimal lexical units and therefore should be listed separately in an ideal dictionary (Cruse 1986: 40).

Knowledge of the world (encyclopaedic knowledge) plays a part in the degree to which speakers feel idioms to be opaque. Many idioms have originated in metaphors which some speakers recognize, while others remain unaware of their origin. Thus, while bury the hatchet, give somebody the green light and gnash one’s teeth are likely to be known and easily intelligible to many, only few will know that white elephant (‘something expensive which is completely useless’) apparently derives from a King of Siam who used to make a present of a white elephant to people he wished to ruin.

Few readers will apply the recurrent semantic contrast test, so there raises the question of what other means there are to recognize that an expression is an idiom. Many idioms have two meanings, a literal and an idiomatic one (kick the bucket, go to the country, pull one’s leg). In such cases only the context can give a clue to which meaning is intended. In other cases, when a literal reading does not make sense in terms of the world as we know it, the likelihood is that we are dealing with an idiom. This applies to jump down someone’s throat, fly off the handle, and it rains cats and dogs. The same conclusion should suggest itself when an expression is formed in a way that is contrary to the syntactic rules of contemporary English, as is the definite article in kick the bucket or one in pull a fast one. The definite article normally has the function of indicating that an item has already been mentioned or is considered unique in the context of the language community, while the pro-form one refers to a noun that must precede it. Neither of these conditions is fulfilled in the idioms cited (Gramley and Pätzold 1992: 73).

Finally, idioms can be phonologically irregular in that they have an unpredictable stress pattern. Also, in connected spoken discourse, idioms are often signalled by slight pauses or an audible intake of breath (Strässler 1982: 95). There is also a certain amount of lexical repetition in the environment of idioms, which makes for greater lexical cohesion. Often a state of affairs is described, then the sender refers to it with an idiom, before it is picked up again by a non-idiomatic, literal, lexical item (idem: 96).

2.3. Idioms and collocations The term collocation, as we have already discussed it, is used to refer to

sequences of lexical items which habitually co-occur, but which are nonetheless fully transparent in the sense that each lexical constituent is also a semantic constituent. Collocations like fine weather, light drizzle, high winds are easy to distinguish from idioms; nonetheless, they do have a kind of semantic cohesion – the constituent elements are, to varying degrees, mutually selective. The semantic

Ana-Maria TRANTESCU

382

integrity or cohesion of a collocation is more marked if the meaning carried by one (or more) of its constituent elements is highly restricted contextually, and different from its meaning in more neutral contexts (Cruse 1986: 40).

Semantic cohesiveness is even tighter if the meaning of one of the elements of a collocation requires a particular lexical item in its immediate context.

Collocations like foot the bill and curry favour whose constituents do not like to be separated are termed by Cruse as bound collocations. Although they display same of the characteristic properties of idioms, bound collocations are nevertheless, lexically complex (idem: 41).

2.4. Idioms and dead metaphors There is a type of expression which is frequently included in the category of

idiom, but which, according to Cruse (1986) ought to be kept distinct, and that is what is sometimes called frozen or dead metaphors.

If a metaphor is used sufficiently frequently with a particular meaning, it loses its characteristic flavour, its capacity to surprise, and hearers encode the metaphorical meaning as one of the standard senses of the expression. Interpreting it then, no longer requires the activation of the metaphorical strategy, working through the literal meaning, but merely requires the looking up, as it were, of a dictionary entry, in much the same way, presumably, that idioms are interpreted. However, very often the link with the original live metaphor, and hence with the literal meanings of the parts, is not wholly lost. Dead metaphors for which this is true, can be “revived” by substituting for one or more of their constituent parts elements which, in their literal uses, are near-synonyms, or paraphrases. Cruse (1986: 42) considers the following pairs of sentences:

a.They tried to sweeten the pill. b. They tried to sugar the medicine. a.We shall leave no stone unturned in our search for the culprit. b. We shall look under every stone in our search for the culprit. The first sentence in each pair contains a dead metaphor; in the second

sentence, the metaphor is revitalised by the substitution of a near-synonym or paraphrase. The same process carried out on true idioms dramatically demonstrates the difference between the two types of expression:

a.John pulled his sister’s leg. b. John tugged at his sister’s leg. a.Tonight we’re going to paint the town red. b. Tonight we’re going to colour the city scarlet. Something similar happens on translation. A literal rendering of an idiom is

very rarely capable of serving as even an approximate translation. But literal translation fares rather better with dead metaphors; the results are usually a little odd, but are nonetheless interpretable in the manner of live metaphors. In the following, the (a) sentences are dead metaphors, and the (b) sentences are literal translations (Cruse 1986: 43).

a.Why keep a dog and bark yourself?


383

b. Pourquoi avoir un chien et aboyas soi-même ?

a.You’re barking up the wrong tree. b. Ce n’est pas à cet arbre là que vous devez aboyer.

Interestingly, a high proportion of dead metaphors have similar (although not

often identical) dead metaphor equivalents: a.to put the cat among the pigeons. b. mettre le loup dans la bergerie Not surprisingly, dead metaphors as a rule present fewer problems to foreign

learners of a language than idioms do. While idioms and dead metaphors must be distinguished, it should also be

recognised that they have certain characteristics in common. It is likely that most of idioms began their lives as metaphors; and synchronically, transitional cases, which are idioms for some and metaphors for others, are not uncommon. Dead metaphors have in common with idioms the fact that their constituent elements do not, in the straightforward sense, yield recurrent semantic contrasts. They are not, therefore, semantically transparent. Yet, the effect of synonymous substitution and the continuing relevance of their literal meaning make it unsatisfactory simply to call them “opaque”. Cruse (1986: 44) therefore, describes them as ‘translucent’, but he also notes that translucency is not the same at the semi-opacity. Dead metaphors also have a syntactic rigidity, since the quality of being “dead” is closely related to a particular syntactic form, and with any modification the metaphor springs to life: compare He has one foot in the grave and One of his feet is in the grave.

Because of their non-transparency and syntactic frozenness Cruse (idem: 45) considers dead metaphors to be minimal lexical units.

We can conclude that there are certain degrees of semantic transparency, and it is obvious that, from this point of view, the segmentation of the terminological continuum in phraseology is a very difficult task.

REFERENCES

Bartsch, S., Structural and Functional Properties of Collocations in English,

Tübingen, Gunter Narr Verlag Tübingen, 2004. (Bartsch 2004) Benson et al., Lexicographic Description of English. Studies in Language

Comparison Series, Volume 14, Amsterdam, New York, John Benjamins Publishing Company, 1986. (Benson et al. 1986).

Benson et al., The BB/Combinatory Dictionary of English: A Guide to Word Constructions, Amsterdam, New York, John Benjamins Publishing Company, 1986. (Benson et al. 1986).

Benson, M., “Collocations and Idioms”, in Ilson, Robert ed., Dictionaries, lexicography and language learning, Oxford, Pergamon, 1985, pp. 61-68. (Benson 1985)

Cruse, D. A., Lexical Semantics, Cambridge, CUP, 1986. (Cruse 1986)

Ana-Maria TRANTESCU

384

Firth, J. R., “A Synopsis of Linguistic Theory 1930-1955”, in Studies in Linguistic Analysis, Oxford, Philological Society, 1957. Reprinted in Palmer, F.R. ed., Selected Papers of J.R. Firth, Harlow, Longman, 1968. (Firth 1957)

Gramley and Pätzold, A Survey of Modern English, New York, Routledge, 1992. (Gramley and Pätzold 1992)

Johansson, S. and Hofland, K., Frequency Analysis of English Vocabulary and Grammar, 2 vols, Oxford, OUP, 1989. (Johansson and Hofland 1989)

Jones, S. and Sinclair, J. M., “English lexical collocations”, Cahiers de lexicologie, 30:15-61, 1974. (Jones and Sinclair 1974)

Mackin, R., “On collocations”. “Words shall be known by the company they keep”, in P. Strevens (ed.), In Honour of A. S. Hornby, Oxford, OUP, 1978, pp. 49-65. (Mackin 1978)

The Oxford English Dictionary 2nd edition, prepared by J.A. Simpson and E. S. C. Weiner, 20 vols, Oxford, OUP, 1989

Palmer, H. E., A Grammar of English Words. One thousand English words and their pronunciation, together with information concerning the several meanings of each word, its inflections and derivatives, and the collocations and phrases into which it enters, London, Longman, [1938], reprint 1968. (Palmer 1938)

Strässler, J., Idioms in English, Tübingen, Narr, 1982. (Strässler 1982)

ABSTRACT The paper focuses on the problems of semantic transparency and opacity in

fixed expressions, particularly in collocations and idioms. There are degrees of semantic transparency in collocations. Collocations are

perceived as being semantically transparent. Yet, this cannot be taken to imply that their meaning is always a compositional function of the meanings of their constituents.

On the other hand, recurrent semantic contrast does not mean that all idioms are equally difficult to decode. Idioms show different degrees of ambiguity, of semantic opacity. Knowledge of the world will play a part in the degree to which speakers feel idioms to be opaque.

Key words: collocations, idioms, semantic transparency and semantic

opacity

Cosmin Vilău, Oltenia în istoria slavisticii româneşti, Craiova, Editura Alma, 2009, 240 p.

Rod al unei minuţioase activităţi de cercetare în domeniul slavisticii, dublată de formaţia teologică a autorului, cartea de faţă – susţinută ca teză de doctorat la 4 martie 2008, la Universitatea din Bucureşti, sub conducerea prof. univ. dr. Mihai Mitu – tratează probleme fundamentale ale culturii vechi româneşti de expresie slavă, axându-se cu deosebire asupra slavisticii oltene şi a locului ocupat de aceasta în cadrul istoriei lingvisticii româneşti.

Autorul îşi structurează cronologic lucrarea, mergând atât pe firul istoriei propriu-zise – reprezentate, iniţial, de informaţii privitoare la relaţiile românilor cu slavii, apoi la condiţiile specifice fiecărei epoci analizate –, cât şi pe cel al istoriei culturii româneşti de expresie slavonă.

Primul capitol, Slavica şi slavo-romanica din Oltenia până în secolul al XVII-lea (p. 15-61), este consacrat realizărilor trecutului, dinaintea constituirii slavisticii ca ştiinţă: influenţa slavă asupra limbii române în regiunea Olteniei; cultura veche românească de expresie slavă manifestată aici (mănăstirile oltene – focare de cultură, manuscrisele slave copiate în aceste locaşuri religioase, legăturile cu lumea slavă sud-dunăreană şi cu muntele Athos); rolul sfântului Nicodim de la Tismana în viaţa culturală şi spirituală a Olteniei; documentele slavo-române relative la Oltenia; Învăţăturile lui Neagoe Basarab – ,,întâia mare carte a culturii româneşti”, după cum afirma Nicolae Noica – şi Lexiconul slavo-român al lui Mardarie Cozianul, prima operă a lexicografiei româneşti, păstrată integral.

În cel de-al doilea capitol, Slavica olteneşti în secolul al XVIII-lea (p. 62-101), se analizează activitatea unor mari cărturari, care au sprijinit, prin activitatea lor, în special prin înfiinţarea unor tipografii, dezvoltarea culturii româneşti. Printre aceştia se află Antim Ivireanul (tipăriturile româno-sârbe de la Râmnic), Mihail Moxa (Cronica), episcopii Chesarie şi Filaret (traducerea şi tipărirea în limba română a mineelor, între anii 1776-1780).

Secolul al XIX-lea face obiectul celei de a treia părţi a lucrării: Momente olteneşti în slavistica românească a secolului al al XIX-lea (p. 102-142). Aici sunt expuse cercetările lui Alexandru Odobescu de la mănăstirea Bistriţa – Vâlcea, legăturile lui Hasdeu cu slaviştii din Oltenia şi activitatea de cercetare a lui Alexandru Ştefulescu şi Witold Rola Piekarski.

Ultimul capitol, Momente olteneşti în slavistica românească a secolelor XX-XXI (p. 143-190), este dedicat publicaţiilor din Oltenia, care au avut în paginile lor materiale de slavistică, îndeosebi ,,Ramuri” şi ,,Arhivele Olteniei”, studiilor de slavistică ale unor clerici, în frunte cu Dumitru Bălaşa şi Nestor Vornicescu, şi, nu în ultimul rând, activităţii slaviştilor originari din această zonă, în frunte cu Ion Constantin Chiţimia şi a celor grupaţi la Universitatea din Craiova în jurul regretatului prof. Gheorghe Bolocan.

Lucrarea de faţă reprezintă, de fapt, cea dintâi monografie ştiinţifică referitoare la slavistica olteană, atingând, în acelaşi timp, şi probleme importante

Iustina BURCI

386

ale istoriei bisericii româneşti şi istoriei românilor. Din conţinutul cărţii constatăm că autorul ei a folosit temeinic izvoarele şi publicaţiile, reuşind să aducă la lumină date noi şi interesante: sfântul Nicodim nu era din Prilepul Macedoniei, iar nota finală a Tetraevangheliarului din 1404-1405 nu-i aparţine; Neagoe Basarab a folosit la redactarea Învăţăturilor sale texte din slujba înmormântării; Mihail Moxa a utilizat în Cronică şi termeni specifici limbii române, pe care nu-i adaptează perfect; tipăriturile româno-sârbe de la Râmnic, din 1726-1727, s-au făcut la presiunea episcopului sârb Moise Petrović.

Urmărind toate aceste lucruri putem trage concluzia că, adeseori, fiind „obişnuiţi cu marile sinteze naţionale de anvergură, puţini şi-au închipuit că, mergând mai adânc cu cercetarea, pe un spaţiu mai restrâns (în cazul de faţă, numai Oltenia) se pot descoperi lucruri nebănuite, se poate ajunge la interpretări noi, la concluzii inedite” (p. 7).

Dat fiind caracterul specific al cărţii, o recomandăm spre lecturare şi utilizare în primul rând slaviştilor, dar şi istoricilor, filologilor, teologilor şi tuturor celor interesaţi de valorile spirituale ale societăţii româneşti.

Iustina BURCI

Hermann Bluhme, Etymologisches Wörterbuch des deutschen Grundwortschatzes,

München, LINCOM Europa, 2005, 682 p.

Bluhme’s dictionary is conceived according to cultural and linguistic principles about the origin of words and human speech, the relationship between the real world and its perception, between reality and description. The linguistic sign was often analyzed, from the Middle Ages to the present days, as the representation of things and materiality. Modern scholars such as Mayrhofer, Meier and Malkiel took the initiative of constructing scientific etymological studies of the vocabulary; their method supposes finding all the derived terms from an Indo-European root and all words of a certain lexical family. 46 categories make up the semantic field section (WF), every item being classified in one of these groups: there are totally 3800 German words that are registered in Duden and Wahrig, as they are very frequent and well-known (NHD). Out of these 3800 basic words, 1770 are borrowed words, 364 are onomatopoeic; related words are indicated by reference to the basic word: Ob die angegebenen Wörter wirklich mit dem Grundwort verwandt sind, hängt auch davon ab, welches idg. Etymon angenommen wird. (p. 11) The foreign influence on the German vocabulary is mentioned by the identification of the precise source: Dutch (NL, MNL): there are 3323 NL and 2487 MNL correspondences to German words, English (NE) and Old English (AE): 2828 and 2615 etymons, Germanic (GER) 1840 reconstructions, Latin (Lat): 2964 cases, Greek (GR): 2939 words, Slavic (SL): 2105 words, Greek (GR): 2939 words, Slavic (SL): 2105 words, Indo-European: 3438 words, Semitic (SEM): 154 words. The sign “>” means “becomes”, while the sign “<” means “comes from”. A list of abbreviations helps the reader get through the book and understand names and linguistic terms.

In the chapter about the phonology of German, the author provides rules about good writing, the quantity of vowels, groups of consonants. The description of the phonological system supposes historical processes such as the two vowel mutations, the monophthongizing of diphthongs and the diphtongizing of long vowels. The genetic relation between words is established according to four criteria: phonetic, morphologic, semantic and contextual. The statistics show that 2964 Latin words, 2939 Greek words and 2105 Slavic words are related to 3800 German basic words. Phonetic and morphologic principles are presented in the introduction: the minimal units in both domains are the morpheme and the phoneme; more than 7 words are onomatopoetic (of these, 351 occur in phrases). The difference between “Fremdwörter” and “Lehnwörter” shows that the former are directly taken from other languages, while the latter undergo adaptations and assimilations to the German language. 2043 words are originally German, while 1757 are borrowed from the basic stock: 416 from Dutch, 299 from Latin, 97 from French, 59 from Italic, 54 from English, 44 from Slavic.


388

At the internal level of the country, there are 697 items (dialectal phrases) representative for the German regions: Westniederdeutsch, Ostniederdeutsch, Sächsich, Thüringisch, Hessisch, Rheinisch, Pfälzisch, Schwäbisch-Alemanisch, Fränkisch, Bairisch.

The dictionary contains valuable information about the role of etymology: the search for the perfect language, for the right description of the word, for the Garden of Paradise, for the power over all things, as we read in the Genesis. Some consider that myth and language were created out of the fear of things, in order to replace the objects through linguistic signs.

A table of abbreviations shows how complex this dictionary is and how many criteria it uses. Moreover the introduction to the book is made up of rules of orthography, of a phonological and morphological description of German, also of lexical division of the German fundamental vocabulary into layers of influences; the author (H.B.) believes that language must be compared to a river: it continually changes waters, but preserves the same course; the duty of a lexicographer is to envisage both aspects: to express present-day words and to demonstrate how they reached the form they now have (through chronological phases of phonological mutations), also how their meaning evolved in time.

This is a very useful book for all those who study German, proposing a thorough and subtle research into the past and the present of this language.


FLORICA BECHET, Introducere în dialectologia greacă, Bucureşti, Editura Universităţii din Bucureşti, 2007, 222 p.

Lucrarea Introducere în dialectologia greacă a Floricăi Bechet este o primă parte a unui proiect amplu, intenţionat să cuprindă „o istorie completă a limbii greceşti, de la indo-europeană la neogreacă”, după cum mărturiseşte ea însăşi în Cuvântul înainte (p. 6). Această întreprindere editorială vine să suplinească o mare lipsă în bibliografia românească a domeniului istoriei limbii greceşti. Cursurile cu acest conţinut din secţiile de filologie clasică din universităţile noastre s-au bazat întotdeauna pe bibliografia străină şi, până în prezent, nici un profesor sau cercetător nu s-a încumetat să elaboreze propria carte care să cuprindă cercetările rezultate din experienţa sa de predare şi din articolele şi comunicările prezentate în reviste şi diverse manifestări profesionale. Lucrarea a fost întâmpinată foarte favorabil de către specialiştii filologiei clasice, după cum atestă şi citatele excerptate din referatele celor doi referenţi ştiinţifici, Prof. dr. Dan Sluşanschi şi Conf. dr. Ioana Costa, prezentate pe coperta a IV-a. O parcurgere prin răsfoire a cărţii, de la cuvântul introductiv la secţiunea de bibliografie, este de natură să incite atât interesul, cât şi entuziasmul şi să dea naştere dorinţei de a relua şi adânci pe îndelete lectura, cu convingerea că va rezulta un mare profit cognitiv şi cultural. Deşi este intitulată cu modestie Introducere în dialectologia greacă, prin concepţia şi modul de structurare a materiei, lucrarea are toate caracteristicile unui tratat ştiinţific de înaltă ţinută. Între multele calităţi ale acestei cărţi se cuvine remarcată capacitatea autoarei de a oferi o imagine complexă şi vie asupra dialectelor greceşti, prin integrarea cunoştinţelor lingvistice despre ele în contextul istoric şi social în care au funcţionat. Astfel, istoria dialectelor greceşti devine şi ocazia unor incursiuni în istoria diverselor comunităţi greceşti care s-au servit de ele. Cercetarea se întemeiază pe o bibliografie valoroasă, procurată, după cum spune cu regret chiar autoarea, cu destul de multă dificultate, lucru care reprezintă pentru cercetătorii români o problemă obişnuită, cu care totuşi nu se pot împăca. Dar, cu tenacitate şi răbdare, adesea prin solidaritatea recunoscătoare pentru ceea ce ei înşişi au primit de la profesoara lor a unor foşti studenţi deveniţi cercetători în spaţii academice mult mai generoase, a fost posibilă studierea necesarei bibliografii şi acest lucru este în beneficiul tuturor celor care citesc această carte. Introducerea (p. 12-20) face o scurtă prezentare a limbii greceşti reţinând ca relevante două caracteristici care, în opinia autoarei, sunt definitorii în raport cu celelalte limbi indo-europene vechi: „durata şi bogăţia variantelor”. Ca urmare, încearcă să dea răspunsuri la câteva întrebări: „cum au luat naştere aceste dialecte”, „cum s-a ajuns la această spectaculoasă fărâmiţare” şi „care este legătura dintre dialectele greceşti atestate în mileniul al II-lea, în perioada arhaică şi în cea clasică.”

Dana DINU

390

Intrarea în tratarea propriu-zisă a dialectelor greceşti este precedată de două capitole care netezesc înţelegerea situaţiei speciale a limbii greceşti în cadrul familiilor indo-europene. Primul dintre aceste capitole preliminare este intitulat Sursele de cunoaştere a dialectelor (p. 21-53). Aici este investigată problematica identificării, a clasificării şi a evaluării surselor de cunoaştere a dialectelor. Pe lângă sistematizarea cronologică – surse antice, surse moderne - şi categorială – inscripţii, texte literare, citări şi informaţii în texte istorice şi literare, precum şi în papiri - a surselor, sunt de remarcat comentariile, exemplificările epigrafice în original şi traducere, precum şi materialul iconografic şi grafic (p. 24-25) care, de altfel, este prezent în întreaga lucrare ca suport indispensabil textului ştiinţific. Elaborarea acestui capitol a beneficiat de consultarea unei bibliografii valoroase, riguros selectate şi atent studiate. Al doilea capitol tratează Istoria dialectelor greceşti (p. 53-58) şi trece în revistă principalele propuneri de clasificare a dialectelor greceşti din lucrările de specialitate, cărora Florica Bechet le constată uneori insuficienţa sau caracterul provizoriu datorat ajustărilor determinate de achiziţii arheologice care infirmă sau completează ceea ce se ştia sau divergenţei faţă de interpretări mai vechi. Capitolul conţine şi o importantă bibliografie comentată a problemei, care face oficiul unei adevărate istorii a evoluţiei ştiinţei dialectologice greceşti. Datorită amplificării permanente a corpusului surselor de cunoaştere a dialectelor, precum şi îmbunătăţirii metodelor de cercetare lingvistică prin adoptarea celor mai moderne teorii, cercetătorii se află uneori în faţa situaţiei de a fi nevoiţi să reconsidere concluzii care se bucurau de autoritate cu decenii în urmă. De aceea, una dintre cele mai dificile probleme a dialectologiei greceşti rămâne, după părerea autoarei, identificarea unor criterii de clasificare a graiurilor şi dialectelor cât mai corecte, mai realiste şi mai pertinente în mulţimea adesea falacioasă a faptelor de limbă. Cu capitolul al III-lea începe seria celor cinci capitole dedicate fiecare în parte unui dialect: III. Dialectul micenian (p. 61-113), IV. Dialectul arcado-cipriot (p. 114-150), V. Dialectul ionic-attic (p. 151-172), VI. Dialectul eolic (p. 173-187), VII. Dialectele dorice (p. 188-213). Pe lângă multele calităţi de conţinut, prin modul în care a fost concepută, această lucrare mai are o calitate care o face foarte utilă şi eficient de consultat. Deşi este un ansamblu de mare coerenţă şi creează o imagine totalizatoare, nu exhaustivă, asupra istoriei limbii greceşti, la nevoie, capitolele pot fi consultate şi independent. Ele au autonomie în cadrul lucrării, fiecare dialect având o fişă completă ce conţine un Scurt istoric evenimenţial, un Istoric al descifrării, hărţi, tabele, ilustraţii, istoria tipului de scriere utilizată pentru notarea respectivului dialect, principalele lui caracteristici la nivel fonetic, morfologic, sintactic, lexical, apoi arhaismele, inovaţiile, particularităţile în raport cu celelalte dialecte ori trăsăturile pe care le are în comun cu unele dintre ele. La sfârşitul fiecărui capitol este indicată bibliografia pe care se sprijină cercetarea. Ordinea în care sunt tratate cele cinci mari dialecte este cea cronologică, primul descris fiind dialectul numit convenţional micenian, chiar dacă este cel mai

FLORICA BECHET, Introducere în dialectologia greca

391

recent descifrat şi studiat de lingvişti, pentru că este cel mai vechi (secolul al XV-lea.). Aş remarca în mod special acest capitol căruia, este vădit, autoarea îi acordă o atenţie specială. Se distinge printr-o foarte temeinică, bogat documentată şi minuţioasă descriere atât din punct de vedere istoric, cât şi din punct de vedere lingvistic. Cu siguranţă, această secţiune reprezintă o contribuţie remarcabilă, caracterizată de acuitate interpretativă, la puţinele studii româneşti de micenologie. În întregul ei, Introducerea în dialectologia greacă a Floricăi Bechet este o carte de ţinută ştiinţifică impecabilă. Cu toate acestea, densitatea, concizia, rigoarea şi obiectivitatea nu pun în umbră amprenta personală a discursului său, care depăşeşte ariditatea stilistică şi impersonalitatea cerute de un text ştiinţific. De aceea, lectura cărţii este nu numai interesantă şi profitabilă intelectual, ci şi plăcută şi investită cu o energie care însufleţeşte vechea civilizaţie greacă. Este evident faptul că această carte s-a născut şi a crescut în dialogul viu cu studenţii cursului de dialectologie greacă şi şi-a păstrat atributele didactice datorită cărora discursul este modelat atât de atrăgător şi persuasiv.

Dana DINU

Eugeniu Coşeriu, Omul şi limbajul său. Studii de filozofie a limbajului, teorie a limbii şi lingvistică generală. Antologie, argument, note, bibliografie şi indici de

Dorel Fînaru, Iaşi, Editura Universităţii „Al. I. Cuza”, Colecţia Logos, Nº 1, 2009, 465 p.

Ya llamada por algunos recensores el evento editorial del año 2009, la aparición del libro El hombre y su lenguaje, de Eugenio Coseriu, realmente constituye un momento de referencia para el conocimiento de la obra del que es considerado hoy en día uno de los mayores lingüistas y filósofos del lenguaje de todos los tiempos. De hecho, el mismo autor de la antología lo afirma desde el principio, en el Argumento: “Si tenemos que decir las cosas tal y como están, hay que afirmar de una manera muy clara que, en el período post-saussuriano, Eugenio Coseriu es la personalidad más importante y más compleja de las ciencias del lenguaje del siglo XX, y su obra, así como también lo decía Mircea Borcilă, siignificó una mutación radical de los horizontes teóricos de la lingüística contemporánea y, como tal, toda una ‘revolución’, mucho más profunda y amplia que cualquier otra, efectuada o sólo producida en este ‘campo piloto’ de las ciencias humanas. Por su conocimiento magnífico de decenas de lenguas clásicas y modernas, por la envergadura de su apertura hacia todo lo que significa cultura, por su visión integral de la lingüística y del lenguaje, visión que también abarca la perspectiva filosófica y que junta la originaridad con la originalidad, la tradición con la novedad, Coseriu no puede ser incluido en ninguna orientación, escuela o corriente que han estado sucesivamente de moda y con las que no hesitó en polemizar, su reproche más frecuente siendo el excesivo estrechamiento de la perspectiva”.

A diferencia de la mayoría de los lingüistas, que “se especializan” en un campo u otro de la lingüística, Coseriu enfoca todas las dimensiones de las ciencias del lenguaje. Además, como un auténtico “uomo universale”, él sitúa su propio campo de investigación en perspectiva universal y en conexión con todos los campos del conocimiento y de la cultura: “Hoy en día, la existencia del hombre del Renacimiento ya no es posible, porque, con el tiempo, la cultura se ha desarrollado. En nuestros días, la universalidad del hombre de cultura la da más bien el hecho de que él se realiza en un cierto campo, pero con abertura universal. Se trata de situar el propio campo de conocimiento en esta perspectiva y de entender la conexión con otros campos. Entender, por ejemplo, cuál es la posición del lenguaje hacia el arte, la filosofía, el mito, etc. Si se quiere llegar a una definición del lenguaje, se tiene que investigar su relación con el arte y con la filosofía. Creo que especialmente la lingüística – cuando no se limita a información no esencial – es la disciplina que permite las más perspectivas, porque tiene las más conexiones con la manera de ser del hombre y con todas las actividades humanas, en general. Desde el punto de vista de la universalidad de la cultura, el lenguaje tiene la posición central.”

Eugeniu Coşeriu, Omul şi limbajul său. Studii de filozofiea limbajului, teorie a limbii şi lingvistică generală

393

El hombre y su lenguaje es la primera antología rumana de la obra de Eugenio Coseriu y también es más compleja que las antologías homónimas – pero con contenido distinto – publicadas en español, alemán, francés e italiano. Dado que Eugenio Coseriu solía colaborar efectivamente en la realización de las traducciones de su obra (mediante adiciones, explicaciones o la adaptación de los ejemplos empleados a la lengua en que se traducía el texto), el autor de la antología rumana recurre a un procedimiento traductológico menos frecuente: una traducción comparativa-cumulativa que consiste en integrar de manera tácita en la traducción rumana las diferencias que aparecen entre las versiones española, alemana, italiana, francesa e inglesa. Este procedimiento supuso un gran esfuerzo de parte del antólogo y de los no menos de 23 traductores, profesores y estudiantes de las Universidades de Suceava, Cluj, Iaşi e investigadores del Instituto de Lingüística de Bucarest.

Comparando las traducciones, Dorel Fînaru ha establecido la versión final de cada variante en rumano, también operando la unificación terminológica necesaria de los textos.

El aparato crítico del tomo es amplio e incluye, además del prefacio, una Nota acerca de la edición donde se mencionan: la primera edición de cada estudio, la lista de los trabajos utilizados para la traducción rumana, el tipo de la traducción y los nombres de los traductores. Al final del libro hay una Bibliografía completa Eugenio Coseriu, una Lista de los estudios citados por el autor, un Índice de nombres propios y un Índice temático extenso y detallado, muy útil para los investigadores que enfocan un tema u otro de la creación de Eugenio Coseriu.

Hay también muchas notas al pie de página del antólogo, notas que aportan más explicaciones, que indican la bibliografía, que definen ciertos términos y conceptos u ofrecen ejemplos similares del rumano para ilustrar el contenido.

La antología incluye 16 textos fundamentales de la obra de Eugenio Coseriu, y su contenido fue establecido junto con el autor en la última edición del Coloquio Internacional de las Ciencias del Lenguaje en la que éste participó (Suceava, 2001). Éste no es el contexto para analizar cada estudio, pero se deben mencionar sus títulos: Lingüística general, teoría del lenguaje, filosofía del lenguaje – págs. 28-35; El hombre y su lenguaje – págs. 36-53; El lenguaje entre physei y thesei – págs. 54-72; Los universales del lenguaje y los universales de la lingüística – págs. 73-111; Signo, símbolo, palabra – págs. 112-134; El lenguaje y el entendimiento existencial del hombre actual – págs. 135-160; Tesis sobre el tema “lenguaje y poesía” – págs. 161-166; La creación metafórica en el lenguaje – págs. 167-197; Determinación y entorno – págs. 198-233; Logicismo y antilogicismo en la gramática – págs. 234-254; La lógica del lenguaje y la lógica de la gramática – págs. 255-281; Semántica, forma interior del lenguaje y estructura profunda – págs. 282-293; Más allá del estructuralismo – págs. 294-300; Competencia lingüística – págs. 301-316; No existe el cambio lingüístico – págs. 317-332; Tiempo y lenguaje – págs. 333-354. La Anexa – p. 355) contiene una emocionante Carta de Tübingen, que Eugenio Coseriu envió a Dumitru Irimia con la ocasión de la entrega del título de Doctor Honoris Causa de la Universidad de Iaşi, la primera universidad en la que Eugenio Coseriu estudió.

Anişoara-Nina DUMITROV – Ramona-Olga POHOAŢĂ

394

También deben mencionarse los nombres de los 23 traductores del español (Mihaela Pohoaţă, Ramona Pohoaţă, Angela Petriuc, Lavinia Seiciuc, Cătălina Pînzariu, Eugenia Bojoga, Lucian Lazăr, Constantin Dominte, Nicolae Saramandu, Dorel Fînaru), del alemán (Laura Mihăileasa, Ioana Rostoş, Ana-Maria Prisăcaru, Eugen Munteanu), del italiano (Ana Covaciu, Ciprian Popa, Dumitru Irimia), del francés (Nicoleta Moroşan, Dan Stoica, Dorel Fînaru, Florian Bratu, Vasile Dospinescu) y del inglés (Georgeta Raţă, Emma Tămâianu).

El autor de la antología lamenta el hecho de que el gran lingüista y filósofo del lenguaje es más conocido en Alemania, España, Italia o el Japón que en Rumanía, donde no se ha traducido ni siquiera un cuarto de su obra. Una solución necesaria sería la acción coordinada de traducir y editar su obra integral en rumano. Ésta antología quiere representar un paso hacia el conocimiento del lector rumano de una obra realmente genial y de impresionante tamaño.

La lingüística integral de Coseriu se fundamenta en la propia filosofía del lenguaje, en especial en el concepto de “función significativa”, mediante el que se afirman tanto la autonomía funcional del lenguaje, como sus rasgos primarios: creatividad, semanticidad y alteridad. En este sentido, el Argumento también incluye un microtexto de Coseriu, en su primera versión rumana, llamado Diez tesis a propósito de la esencia del lenguaje y del significado del que citamos algunos párrafos: “El ser humano es el único individuo que trabaja y habla, en el sentido propio de estos términos. Por medio del trabajo, el hombre se construye constantemente un mundo apropiado a su ser físico. En cambio, mediante el lenguaje, se construye un mundo adecuado a su ser espiritual: un mundo pensable (el mundo de la experiencia sensible es representable, pero no es pensable). De este modo, el lenguaje es la apertura de todas las posibilidades culturales del hombre (incluso, el pensamiento discursivo, la ciencia, la filosofía, la poesía). […] El lenguaje se caracteriza por cinco universales, entre los cuales se distinguen tres universales primarios: creatividad, semanticidad, alteridad y dos universales secundarios o derivados: historicidad y materialidad. La creatividad (enérgeia) caracteriza a todas las formas de la cultura. Entre éstas, el lenguaje es la actividad que crea significados, es decir, crea signos con significaciones, y en esto consiste su semanticidad. Estos signos son siempre creados para el otro o, mejor dicho, como perteneciendo desde el principio también al otro, y en esto radica su alteridad. En este sentido, el lenguaje es la manifestación primaria de la alteridad, del ser con el otro característico del hombre. La historicidad resulta de la creatividad y de la alteridad. Esto significa que la técnica de la actividad lingüística se presenta siempre bajo la forma de sistemas tradicionales propios de las comunidades históricas, sistemas que se llaman lenguas: incluso lo que se crea en el lenguaje se crea siempre en una lengua. La materialidad resulta de la semanticidad y de la alteridad. En efecto, la semanticidad es un hecho de la conciencia, pero que no sale de ella. Es decir, para que la conciencia sea realmente para el otro debe estar representada en el mundo sensible por los significantes materiales. Es el mismo caso para las otras actividades culturales, cuyos contenidos, se sabe, se constituyen únicamente en la conciencia y deben estar

Eugeniu Coşeriu, Omul şi limbajul său. Studii de filozofiea limbajului, teorie a limbii şi lingvistică generală

395

representados en el mundo sensible. Sin embargo, la materialidad del lenguaje es diferente de las otras actividades culturales, puesto que es siempre materialidad específica de una lengua. Lo mismo ocurre en lo que concierne a la especificidad de la historicidad lingüística frente a la de las otras actividades culturales; en este sentido, los estilos, en el arte, no son análogos a las lenguas. Se observará también que el lenguaje es la única actividad cultural definida por dos universales (semanticidad y alteridad), y no por uno solo, y que la alteridad se presenta allí tres veces, por cuanto condiciona la historicidad y la materialidad. […] En el contenido expresado y comunicado por el decir, hay que distinguir designación, significado y sentido. La designación es la referencia a las cosas (estados de cosas, sucesos, procesos) extralingüísticas (o, mejor aún, exteriores a los signos). El significado es la posibilidad objetiva de designación dada en los signos de una lengua. El sentido es la finalidad de cada decir, el contenido propio de un discurso como tal (o de un fragmento de un discurso) […] Es el lenguaje que confiere el ser a las cosas: no es una nomenclatura para clases de cosas reconocidas de antemano como tales. Entendido bien, el lenguaje no crea los entes, sino su ser: los hace ser esto o aquello. Así, el lenguaje no crea los árboles, sino crea su ser árboles”).

Finalizamos la presentación de esta antología remarcable con una observación “intertextual” de Dorel Fînaru: “Al estar más allá de moda y tiempo, Eugenio Coseriu es el autor de una obra realmente genial que, según se puede prever, influirá decisivamente y para siempre en la lingüística y en todas la ciencias del lenguaje”.

Anişoara-Nina DUMITROV

Ramona-Olga POHOAŢĂ Universidad „Ştefan cel Mare”, Suceava

Dana Feurdean, Delia Morar, Test d’italiano, Cluj-Napoca, Casa Cărţii de Ştiinţă, 2007, 118 p.

Il lavoro che segnaliamo qui, Test d’italiano (linguaggio applicato al campo

pubblico e degli affari), apparso nella collana Lingue Moderne della Casa Editrice Casa Cărţii de Ştiinţă di Cluj-Napoca, è stato realizzato da Dana Feurdean e Delia Morar, due giovani, ma molto valide docenti di italiano alla Facoltà di Scienze economiche e gestione degli Affari dell’Università Babeş-Bolyai di Cluj-Napoca, laureate qualche anno fa in italiano presso la Facoltà di Lettere della stessa università.

Così come si legge nella premessa, “questo libro si rivolge innanzitutto agli studenti delle facoltà di Scienze Economiche, Studi Europei, Businnes e Scienze Politiche” (p. 3). Il suo obiettivo è quello di sostenere gli studenti nella preparazione dei vari esami di italiano, incluso quello per l’ottenimento del certificato di competenza linguistica.

Il libro comprende venti test, tutti composti di quattro parti: I. Comprensione della lettura ed espressione scritta; II. Prova di usi dell’italiano; III. Prova di composizione; IV. Prova di produzione orale. Attraverso queste quattro parti, i test ripercorrono i temi più importanti dei corsi di italiano degli anni di studio e offrono agli studenti la possibilità di verificare le loro conoscenze di italiano riguardanti tanto la comprensione del testo scritto, quanto la grammatica, il lessico, la produzione scritta e orale. Allo stesso tempo, i test costituiscono una buona opportunità per l’apprendimento e l’approfondimento tanto del linguaggio d’uso comune quanto di quello specialistico.

Gli studenti hanno pure la possibilità di ripassare le nozioni di grammatica italiana grazie agli “appunti di grammatica” (pp. 97-117) messi alla fine del libro, ma anche quelle di correggersi e di autovalutarsi da soli, grazie alla chiave degli esercizi inserita alla fine dei test (pp. 92-96).

I primi dieci test fanno riferimento all’italiano degli affari, toccando argomenti come: il mondo del lavoro (test 1-4), la pubblicità (test 5), turismo e viaggi d’affari (test 6), marketing (test 7), reclami (test 8), il mondo bancario (test 9) e l’etica negli affari (test 10).

Gli argomenti degli altri dieci test utilizzano un linguaggio meno specialistico e toccano temi come: la diversità culturale (test 11), il colloquio di lavoro (test 12), l’Unione Europea (test 13), i diritti umani (test 14), la globalizzazione (test 15), il multilinguismo (test 16), la psicologia del successo (test 17), tempo libero e vacanze (test 18), i mass-media (test 19) e i giovani di oggi (test 20).

Nella realizzazione dei test le autrici hanno tenuto conto dei livelli delle competenze linguistiche in una lingua moderna proposti dal Portfolio Linguistico Europeo. D’altronde, i rispettivi livelli sono presentati all’inizio del libro (p. 5).

Concludiamo la nostra presentazione sottolineando che il volume Test d’italiano (linguaggio applicato al campo pubblico e degli affari), ricco di esempi

Dana Feurdean, Delia Morar, Test d’italiano

397

pratici, ma contenente anche una sintesi di grammatica italiana, può essere molto utile anche ai docenti di italiano delle facoltà di Scienze Economiche, Studi Europei, Businnes e Scienze Politiche.

Per il livello del linguaggio adoperato e per i temi toccati, sostenuti da una già classica bibliografia italiana di specialità, il libro di Dana Feurdean e Delia Morar si presenta come uno strumento di lavoro molto utile, ma anche come un volume che si studia con interesse e con piacere nello stesso tempo.

Elena PÎRVU

Analele Universităţii din Craiova

Documents

Transcript of Analele Universităţii din Craiova