Recuperarea functionala in traumatismele cotului C3 23

Recuperarea functionala in traumatismele cotului C3 23.10.2013 Articulatia cotului asigura prin mobilitatea sa transmiterea miscarilor dinspre proximal spre distal, rezultatul fiind activarea mainii. Mobilitatea si forta musculara contribuie la integrarea cotului in diferite scheme de miscare. Stabilitatea articulatiei este asigurata printr-o buna congruenta articulara si mai putin din aparatul tendo-musculo ligamentar de vecinatate. Orice traumatism aplicat direct sau indirect poate declansa disfunctii grave in activitatea cotului. In plus tre amintite structurile nervoase si vasculare care prin lezarea lor pot da un plus de gravitate atat leziunii in sine cat si mai ales sechelelor. Cele mai frecvente leziuni sunt: leziunile tesuturilor moi (contuzii, scalpuri, plagi, arsuri), entorse, luxatii, fracturi si leziunile vasculo-nervoase amintite. Sechelele cele mai frecvente sunt: retractii locale, artrita posttraumatica, cicatricea retractila, calusuri vicioase, fragmente osoase intra-articular, atitudini vicioase (devieri in valg, var si in hiper extensie), atrofii musculare, miozita calcara, leziunile nervoase (afectarea unui nerv, a 2 sau mai multi nervi), leziuni vasculare ( cu ischiemii musculare de tip volkmann) si leziuni la distanta ( edemul mainii, redoarea mainii si algoneurodistrofia AND). Obiectivele principale ale recuperarii cotului constau in refacerea mobilitatii si cresterea fortei mulsculare, de asemenea sunt necesare combaterea diferitelor manifestari locale precum: edemul, tulburarile trofice si vasculo-nervoase.A) Recuperarea cotului in timpul imobilizarii: aceasta incepe chiar daca segmentul articular a fost tratat ortopedic sau chirurgical, dupa care cotul a fost imobilizat cu diferite forme de contentie; aparat gipsat, atela gipsata, extensie continua. Pt troficitatea locala se recomanda diapulsul care reprezinta o emisie de unde de inalta fregventa pulsata care se utilizeaza cu scop antialgic, antiedem, pt efectul de combatere a hematoamelor, pt efectul de favorizare al cicatrizarii plagii si pt consolidarea fracturii. Se recomanda aplicarea de diapuls zilnic cu fregvente de 400-600, penetratie 4-6 si durata de 20-30 min. Tot pt troficitate se recomanda posturi antideclive, cu posturarea membrului superior, cu efect antiedematos circulator. Se recomanda masajul cu sens centriped adica de jos in sus, de la mana inspre umar, tot pt combaterea edemului si pt favorizarea circulatiei de intoarcere venoasa. Angiomatul sau aparate similare lui se pot folosi pt combaterea edemului local. Pt mobilitatea articulatiilor se recomanda mobilizarea precoce a art neafectate, pt ca sa se evite aparitia unor complicatii si din partea lor: mana, degetele, umarul de partea afectata, se mobilizeaza pasivo-activ si activ.B) Recuperarea cotului dupa suspendarea imobilizarii: a)- combaterea durerii- se relizeaza prin medicatie si terapie fizicala, daca nu exista material de osteosinteza (metal) se poate utiliza electroterapie cu scop antialgic (tens, trebert, diadinamici). Combaterea durerii se poate face si prin termoterapie daca fenomenele inflamatorii au cedat (unde scurte, inflarosii, perna electrica, compresa calda, parafina). Masajul se aplica si in scop antialgic putand sa urmeze aplicatiile calde si kinetoterapia. La cot masajul tre facut cu multa atentie pt ca in el in sine poate determina complicatii respectiv dezvoltarea calcifierilor periarticulare.b)- combaterea tulburarilor trofice si vasomotorii (edemul): posturi anti declive cu MS ridicat, mobilizarea art sanatoase cu rol de pompas muscular, masajul manual centriped, masajul pneumatic prin compresiile si decompresiile succesive ajuta intoarcerea venolimfatica, electroterapia excitomotorie de joasa si medie fregventa determina contractii ritmice musculare cu efect antiedem, crioterapia cu aplicare de calupuri de gheata timp de 5-6 min, aplicarea fesilor elastice sau bandajul compresiv nu permit refacerea edemului, hidroterapia din care se recomanda baile cu varftejuri.c)- cresterea mobilitatii articulare: este obiectivul principal in programul de recuperare al cotului, se urmareste atingerea valorilor unghiurilor utile, si nu valorile de lux; unghiurile utile intre 80-120 grade sunt suficiente functional, si nu necesita reactii de compensare. In general mobilizarile pasive si tractiunile sunt contra indicate pt ca pot produce rupturi mici periarticulare, inflamatii, hematoame, depuneri calcare, care la randul lor provoaca limitarea mobilitatii cotului. Brahialul anterior este un sediu predilect pt dezvoltarea miozitelor calcare. Se recomanda miscarile autopasive, cele active simple sau combinate. Ele se pot face cu sau fara contrarezistenta. Exercitii de miscari active combinate: exercitii de lansare a unei greutati se fac inainte ca la aruncarea cu pietre (cotul din flectat se destinde, kt poate sau nu opune rezistenta), ex de lovire, care sunt miscari ca pt a lovi, ex de catarare, cele active analitice se executa atat in apa cat si pe uscat. Se incearca in special recastigarea flexiei necesara activitatii cotidiene, extensia fiind solicitata mai ales in activitatile profesionale. Daca mobilizarea cotului se face in bazine, pozitiile de plutire se flotoarele sunt factori facilitatori pt mobilizare.d)-cresterea fortei musculare: recastigarea fortei flexorilor cotului, este mai importanta decat a extensorilor, deoarece gravitatia poate cobora antebratul, se recomanda ex izometrice si rezistive. LEZIUNILE TESUTURILOR MOI : contuziile, plagile si arsurile. Contuziile- se vindeca repede in general fara sechele, in general fara sechelePlagile- sunt apartin sectorul de chirurgie, sechelele lor apartin recuperariiArsurile- nu fac obiectul acestui curs. Entorsele de cot- sunt fregvente in practica, dar rar diagnosticate, fiind etichetate de multe ori ca si contuzii; sunt luate in considerare cand se asociaza cu luxatia si sau fractura, tratamentul fiind dictat de prezenta acestuia. Diagnosticul de entorsa pura de cot este greu de stabilit clinic. Semnele clinice ( durerea, tumefierea, instabilitatea laterala) nu sunt specifice. De obicei se rupe ligamentul colateral intern ceea ce duce la accentuarea valgului cotului. Entorsele usoare de grad 1 si 2 (intinderi) necesita numai un tratament fizioterapic local. Entorsele grave de grad 3 sau 4 (rupturi si dezinsertii) necesita imobilizare gipsata 2-4 saptamani urmata de program de recuperare. Luxatiile cotului: sunt cele mai fregvente in special la adulti. Luxatiile propriuzise ale cotului sunt acelea in care antebratul se deplaseaza in raport cu humerusul. Se subdivin in : posterioare, anterioare, laterale.Luxatiile posterioare sunt cele mai fregvente, corpul se tumefiaza si antebratul se pozitioneaza in pronatie si semiflexie de circa 120 grade. Olecranul si tendonul tricepsului brahial se bombeaza posterior in timp ce paleta humerala se palpeaza usor sub plica cotului. Se pot asocia cu fracturi de cap radial sau epitrohlee. In luxatiile incomplete se rupe numai ligamentul colateral intern si in luxatiile complete cedeaza si cel extern si muschiul anconeu. Luxatiile anterioare sunt rare in forma pura si sunt fregvente cand se asociaza cu fractura de olecran (cot flectat 100grade, fosa olecraniana pare goala). Luxatiile laterale- sunt destul de fregvente in special cele externe care se asociaza uneori cu fractura capului radial, de epicondil si sau epitrohlee. Exista si alte tipuri de luxatii ale radiusului sau cubitusului izolate fata de humerus sau luxatii divergente intre ele ( intre capetele proximale ale celor 2 oase ale antebratului). Subluxatia capului radial si fractura ulnara sunt uneori combinate in asa numita fractura monteggia. Luxatiile necomplicate se trateaza nechirurgical prin metode ortopegice respectiv reducere urmata de imobilizare 4 saptamani. Ligamentele instabile necesita suturi. Subluxatiile vechi tre reduse chirurgical si tratate prin reparare chirurgicala a ligamentelor. Fracturile simultane luxatiilor necesita operatii (atat fractura de olecran cat si cea de apofiza coronoida se trateaza cel mai bine prin osteosinteza cu fixare interna cu surub. In luxatiile radio cubitale superioare capul radial se luxeaza de obicei in 2 circumstante, in asociere cu fractura ulnei cand capul radial fuge anterior sau posterior (fractura monteggia) si in mod izolat in special la copii. Luxatiile simple se trateaza ortopedic si cele complicate chirurgical. In cazul celor din urma se recomanda imobilizarea cotului timp de 3 saptamani. Nu uitati nu promovati exercitiile pasive sau tractiunile. FRACTURILE COTULUI - distale humerale: la adulti se produc printr-un mecanism direct mai ales prin caderea pe cot si la copii printr-un traumatism indirect cum este caderea pe mana cu cotul extins. Fracturile au forme variate, fracturi transverse care trec prin condili, epicondili si fracturi multiple. Diagnosticul se bazeaza clinic pe prezenta durerii, tumefierii, mobilitatii anormale a aliniamentului osos compromis si este confirmat radiologic. Tratament: in fracturile cu dislocari usoare pericondiliene, la pacientii tineri se trateaza ortopedic cu imobilizarea in aparat gipsat 4 saptamani cu cotul flectat la 90 grade. La pacientii varstnici, fracturile severe intra articulare sunt de asemenea tratate nechirurgical. Aliniamentul osos tre sa fie corect pt a preveni afctaecrtilajului de crestere si aparitia intarzierilor in dezvoltarea osoasa. La copii operatia se recomanda cand exista afectarea cartilajului de crestere priin fractura, si operatia are ca obiectiv refacerea aliniamentului osos corect prin fixari cu materiale de osteosinteza. Tot la copii dar si la adulti operatia este indicata cand fractura este instabila multipla producand incongruenta articulara si leziuni vasculo nervoasa. In cazul fracturilor de acest tip tre urmar unul de compresiune vasculara, locala care poate produce aparitia ischemie musculara si retractura musculara. De asemenea trebuie avut in vedere faptul ca miozita osificanta periarticulara este fregventa la astfel de cazuri si tre semnalata. Complicatiile tardive pot fi in special afectarea nervului radial datorita unui calus exuberan.Fracturile olecranului: sunt determinate prin impact direct sau indirect prin cadere pe un corp flectat. O tractiune puternica pe biceps poate profoca o dislocare pe fragment osos, fracturile se pot trata ortopedic sau chirurgical. Fracturile de cap radial: pot fi transversale sau cominutive sau fracturi chisel. Complicatiile acestor fracturi sunt lezarea acestui nerv radial, paralizia muschilor extensori si limitarea prono supinatiei. Fracturile antebratului ( diafiza radiala si ulnara). O fractura de tip galeazzi este o combinatie intre fractura diafizei radiale si subluxatia ulnei la pumn. Fracturile distale ale antebratului: au fregvent fracturile radiusului. Fracturile radiale sunt cele mai fregvente, cauza pe gatul mainii in extensie se numeste fractura colles, fractura cu pumnul in flexie se num smith. Fracturile distale ale radiusului se insotesc deseori de dislocari si fracturi ale distrimitatii ulnare. Complicatii: dislocarile, calusuri hipertrofice, sindromul de tunel carpian si sau rupturi ale tendonului extensor a policelui. Algoneuro distrofia a mainii. Sechelele fracturilor cotului sunt: redoarea art, mai ales pt extensie si pronosupinatie, osteomul sau miozita calcara cu sediu in brahialul anterior si in tricepsul brahial (se pare ca masajul intempestiv si ex pasive sunt factori incontestabili in provocarea lor). - retractura Formann, artrita traumatica.

2