Alfabetul
-
Upload
adriana-dinca -
Category
Documents
-
view
97 -
download
0
Transcript of Alfabetul
Alfabetul
Alfabetul turc este format din 29 de litere, latine, majoritatea prezente in limba romana
sau engleza. Sunt 21 de consoane si 8 vocale. Literele noi fata de limba engleza (fac des
referire la limba engleza pentru ca este mijlocul utilizat de mine cel mai des de a invatata
turca) sunt:
Ç, Ğ, Ş, Ö, Ü, I*
*Atentie: pentru ca spre deosebire de limba romana, in limba turca avem o distinctie
intre i si ı, ca majuscule – i, İ si ı, I (scriem İstanbul si nu Istanbul)
Exista 3 reguli de baza ale acestui alfabet:
-fiecare litera reprezinta un sunet (este o limba fonetica);
- se pronunta toate literele (nu apar acele omisiuni de citire, ca la finalul de cuvant, din
franceza);
-doua sau trei litere nu se combina niciodata, formand un alt sunet (asa cum avem in
romana cu grupurile de litere ce/ci sau ge/gi de exemplu)
Asadar, iata intregul alfabet:
A, B, C, Ç, D, E, F, G, Ğ, H, İ, I, J, K, L, M, N, O, Ö, P, R, S, Ş, T, U, Ü, V, Y, Z
A se observa ca din alfabetul turc lipsesc literele: Q,W si X.
Vocalele sunt:
A E İ I O Ö U Ü
Limba turca este o limba fonetica, iar citirea literelor, cu mici exceptii, e ca in limba romana.
A se citeste ca si in romana – pat ; akşam seara;
B se citeste ca si in romana – bac; baba tata;
C se citeste ge – gem; cam [geam] sticla;
Ç se citeste ci – cineva; çay [ceai] ceai;
D se citeste ca si in romana – doar; duvar perete;
E se citeste ca si in romana – elev; ekmek paine;
F se citeste ca si in romana – far; fakir sarac;
G se citeste ca si in romana – gol; gece [ghege] noapte;
Ğ nu se citeste – e denumit yumuşak “g” si alungeste vocala pe care o
urmeaza ağaç [aaaci] copac;yoğurt [ioourt] iaurt; nu apare niciodata la inceput de cuvant;
H se citeste ca si in romana – hol; hafta saptamana;
İ se citeste ca si in romana – iarna; iyi bun;
I se citeste ca literele â sau î din limba romana – pâine; kız [kîz] fata;
J se citeste ca si in romana – joc; jeton jeton;
K se citeste c – cal; kim cine;
L se citeste ca si in romana – lot; limon lamaie;
M se citeste ca si in romana – mim; limon lamaie;
N se citeste ca si in romana – nou; limon lamaie;
O se citeste ca si in romana – olar; limon lamaie;
Ö se citeste ca grupul eu din bleu; söz cuvant;
P se citeste ca si in romana – pol; pilav pilaf;
R se citeste ca si in romana – rece; ruj ruj;
S se citeste ca si in romana – sonic; su apa;
Ş se citeste ca si in romana – şal; şair poet;
T se citeste ca si in romana – tot; jeton jeton;
U se citeste ca si in romana – mure; uzun lung;
Ü se citeste ca u-ul din franceza sau ca ü-ul din germana; üzüm strugure;
V se citeste ca si in romana – vara; pilav pilaf;
Y se citeste i – ieri; yeni nou;
Z se citeste ca si in romana – zidar; zil clopot;
Mai apar si alte semne – ca accentul curcumflex ^, extrem de rar si in cuvinte de origine
araba sau persana:
- vocala â in cateva cuvinte de origine araba. Se pronunta ca a lung
– lâzım necesar; lâle lalea.
- vocala î – se citeste ca un ı prelungit millî national
- vocala û – se citeste ca un ü prelungit sükût liniste; mahkûm condamnat.
Caracteristicile lb. turce
Este o limba turcica (apartine marii grupe de limbi altaice), cu peste 70 de milioane de
vorbitori, majoritatea locuitori ai Turciei. Are mai multe dialecte, iar ca standard este
considerat cel din İstanbul.
- o caracteristica pe care am sesizat-o inca de la inceput, comparand-o cu celelalte limbi
straine pe care le cunosc, este ca gramatica limbii turce este extrem de regulata, foarte rar
aparand exceptii;
- este o limba aglutinanta, adica se adauga la cuvantul de baza diverse sufixe, intr-o ordine
prestabilita si determina numarul, genul sau timpul:
ev – evdime (casa – la casa mea)
- sufixele se adauga conform respectand regulile armoniei vocalice - pe scurt, vocalele
din sufixe sunt determinate de ultima vocala din cuvantul de baza; cand se intalnesc mai
multe sufixe, se evita intalnirea mai multor vocale prin utilizarea literelor de legatura;
- nu exista genuri; atunci cand totusi ar fi necesare, s-a ajuns la solutia de a fi substantive
specifice care denumesc persoanele sau animalele;
- cand este prezent un numeral sau un adverb cantitativ, substantivul e folosit la singular:
köpek – köpekler (caine – caini)
bir köpek – beş köpek (un caine – cinci caini)
birçok köpek (multi caini)
Kaç köpek var? Cati caini sunt?
- atributul precede substantivul, daca are sau nu un articol insotitor:
güzel çiçek (floare frumoasă)
güzel bir çiçek (o floare frumoasă)
- verbul se acorda in gen si caz cu substantivul pe care il determina;
- particula de negare değil (adverb care neaga verbul) sta langa cuvantul pe care il
determina;
- particula interogativa -mi (- mi/mı/mü/mu) sta de asemena dupa cuvantul pe care il
determina;
- in cazul unei propozitii pronume+verb, pronumele de obicei lipseste si se deduce
persoana dupa sufixele prezente;
- ordinea cuvintelor in propozitie: Subiect + Obiect + Verb; verbul e situat la finaul
propozitiei:
Ali bir elma yiyor. (Ali mananca un mar.)
- accentul este de obicei pe ultima silaba, iar in cazul neologismelor pe penultima; pentru
substantivele proprii este mai atipic: İstanbul [is’tanbuɫ], Ankara[‘aŋkaɾa].
Apostroful – Kesme işareti/Apostrof
Inca de la inceputurile invatarii acestei limbi straine, statutul apostrofului in limba turca m-a
intrigat si mi-a dat batai de cap. Acum pot spune ca m-am apropiat ceva mai mult de
dumirirea mea.
- e folosit in cuvintele imprumutate din araba, pentru a marca intonatia;
- toate substantivele proprii (fie ca denumesc persoane, localitati, tari etc.) sunt separate de
sufixele care li se adauga printr-un apostrof: Ali’nin sandalye scaunul lui Ali, Türkiye’nin
Dağları Muntii Turciei, İstanbul’dan din Istanbul;
- pentru a face distinctia intre omonime (cuvinte care se pronunta la fel dar au sensuri
diferite): karın stomac si karı’n sotia ta; halk oynu dans popular si halk
oy’nu referendum (Ac.);
- pentru a marca absenta unei litere, intr-un limbaj colocvial: n’olacak vs. ne olacak ce se
va intampla?
- pentru numeralele ordinale: 5′inci al cincilea, 6′ıncı al saselea, 10′uncu al zecelea, 2′nci
kat etajul al doilea, 1985′te in 1985;
Atentie! numeralul ordinal se scrie fie 5′inci, fie 5., nefiind corecta forma 5.’inci
- in exprimarea timpului: saat 15′te la ora 15
- in cazul abrevierilor: BM’de la Natiunile Unite, ABD’de in Statele Unite
- la persoana a III-a singular, cand se doreste a marca respectul fata de o anumita
persoana: O’nun al Sau O’nan Lui.
Notarile lui David Pierce Chiar daca scriu putin, tot mai pun mana pe cate o carte sau material de turca. Deunazi am
gasit acest document al lui David Pierce in care face cateva observatii cu privire la
gramatica limbii turce.
Matematician la origine (spre surprinderea mea), m-am bucurat sa vad ca are o contributie
mai vasta si puteti gasi articolele lui cu privire la limba turca, aici. E formidabila structura pe
care o da articolelor sale prin rigoare si spirit analitic. Din ce am inteles de pe site si articolul
de pe Wikipedia, Turkish Grammareste semnat tot de el.
Mi-a retinut atentia si mi-a placut in mod deosebit in articolul pe care l-am citit initial,
notarea lui cu privire la sufixele care respecta Regula armoniei vocalice.
Adica ce am notat eu in tabel cu Sufix Tip a, el noteaza cu @ si ce am notat cu Sufix Tip b,
noteaza cu#, astfel incat formula pentru cazuri de exemplu, devine:
nominativ: -
acuzativ: -(y)#
genitive: -(n)#n
dativ: -(y)@
locativ: -d@
ablativ: -d@n
Iar declinarea unui substantiv sau pronume se face, in functie de ultima vocala:
nominativ: şehir
acusativ: şehiri
genitive: şehirin
dativ: şehire
locativ: şehirde
ablativ: şehirden
Voi utiliza pe viitor aceasta codificare, pentru ca mi se pare extrem de utila.
Thank you, Mr. Pierce!
Litere de legatura Apar in limba turca unele situatii in care intre cuvantul de baza si sufixe sau doar intre sufixe
se insereaza o litera, in general, cu scopul de a separa vocalele (sursa). Cele trei litere cu
rolul de intermediar sunt: - s -, - y -, - n – .
- S –
- este utilizat pentru substantive, cu sufixele -i, -ı, -u, -ü (Sufix de Tip (b), vezi tabelul)
pentrupersoana a III-a singular, cu scopul de a marca posesia.
kedi pisica > kedisi pisica lui/ei
şemsiye umbrela > şemsiyesi umbrela lui/ei
kapı usa > kapısı usa lui/ei
palto palton > paltosu paltonul lui/ei
araba masina > arabası masina lui/ei
Exceptie: Un caz mai special il reprezinta cuvantul su (apa). Acest substantiv va fi insotit
da litera de legatura de –y– si nu de –s–, pentru a evita forma susu. (sursa)
suyun sesi – Sunetul apei
- Y –
se utilizeaza pentru substantivele care se termina intr-o vocala, iar sufixul care urmeaza
incepe tot cu o vocala.
1. substantiv + sufix predicativ
İyi > İyiyim. (bine > (Eu) sunt bine.)
Hasta > Hastayım. (bolnav > (Eu) sunt bolnav.)
Fulbolcu > Futbolcuyum. (fotbalist > (Eu) sunt fotbalist.)
2. substantiv + sufix dativ
kedi > kediye [kedi-y-e] pisica > pisicii
banka > bankaya [banka-y-a] banca > bancii
baba > babaya [baba-y-a] tata > tatei
Atentie: Litera de legatura – y - este utilizate in cazul substantivelor simple, care nu au
primit inca sufixe. In cazul in care un substantiv are deja un sufix terminat intr-o vocala si
urmeaza un altul, care incepe tot cu o vocala, in acest caz se utilizeaza ca litera de
legatura -n-.
kedisi [kedi-s-i] – pisica lui/ei > kedisine [kedi-s-i-n-e] – pisicii lui/ei
bankası [banka-s-ı] – banca lui/ei > bankasına [banka-s-ı-n-a] – bancii lui/ei
babaları [baba-ları] – tatal lor > babalarına [baba-ları-n-a] – tatalui
-N- (cu -da/-de si -dan/-den)
-da/-de (in, pe, la) si -dan/-den (de, prin). Ambele sunt sufixe de tip (a) – vezi tabelul:
Sufixele -da/-de si -dan/-den se adauga in aceasta forma direct cuvantului de baza.
kedi – kedide [kedi-de] – kediden [kedi-den]
(pisica – pe pisica – de la pisica)
kapı – kapıda [kapı-da] – kapıdan [kapı-dan]
(usa – pe/la usa – de la usa)
Daca sunt deja sufixe atasate cuvantului de baza, atunci -da/-de devin -nda/-nde, iar -
dan/-den > -ndan/-nden
kedisi – kedisinde [kedi-si-n-de] – kedisinden [kedi-si-n-den]
(pisica lui/ei – pisicii lui/ei – de la pisica lui/ei)
kapısı – kapısında [kapı-sı-n-da] – kapısından [kapı-sı-n-dan]
(usa lui/ei – pe/de la usa lui/ei – usii lui/ei – de la usa lui/ei)
Este o exceptie pentru aceasta litera de legatura – -n-:
- pronumele interogativ ne (ce) ar fi trebuit la genitiv sa aiba forma ne+ -n- +- in > nenin,
dar este utilizat ca neyin.
Sursa articol
Armonia consoanelor pe langa atentia acordata vocalelor, trebuie luata in seama si o regula cu privire la
consoane. avem astfel, urmatoarele precizari (sursa):
1. daca un cuvant se termina in p, ç, t, k si urmeaza un sufix care incepe cu o vocala, litera
finala a cuvantului se schimba
p → b
ç → c
t → d
k → ğ
Exemple:
kitap – carte
kitabı – cartea ei/lui
kazanç – profit
kazancı – profitul lui/ei
kilit – incuietoare
kilidi – incuietoarea lui/ei
köpek – caine
köpeğiniz – cainele vostru
2. daca un cuvant se termina in urmatoarele consoane h, ç, f, s, t, k, p, ş, iar sufixul care
trebuie adaugat incepe cu d, aceasta devine t [d → t]. (Un pont, pentru a retine mai usor
aceste litere este propozitia: hiç fıstık paşa! (fistic deloc, pașa!), care le include pe toate.)
Exemple:
köpek – caine
köpek + den ten → köpekten – de la caine
sabah – dimineata
sabah + dan tan → sabahtan – de dimineata
giriş – iesire
giriş + de te → girişte la iesire
3. daca un cuvant care nu e verb se termina cu o vocala urmata de -k, atunci acesta
devine -ğ in fata unui sufix care incepe cu o vocala:
ayak > ayağı piciorul > piciorul meu
sokak> sokağı strada > strada mea
Exceptie: hukuk > hukuku lege
Armonia vocalica Armonia vocalica ste un concept extrem de important pentru limba turca. Pentru a putea
conjuga un verb sau pentru a declina un substantiv ori adjectiv, e nevoie sa vedem ce regula
se aplica. In limba turca – clasificata ca o limba aglutinanta – aceste procese se fac
adaugand sufixe la cuvantul de baza, iar aceste sufixe sunt supuse unor reguli. Mai
precis, vocala din sufix(e) este/sunt determinata(e) de ultima vocala a cuvantului
de baza.
ev casă(a)
evler case*
evin casa ta
eviniz casa voastra
evim casa mea
evlerinizin caselor voastre
evlerinizden din casele voastre
evlerinizdendi el/ea era din casa voastra
Evinizdeyim. (Eu) sunt in casa voastra.
Evinizdeymişim. (Eu) as fi fost in casa voastra.
Evinizde miyim? Sunt (eu) in casa voastra?
Astfel, cuvantul capata o forma de silabe aproape repetitive, armonioase din punctul de
vedere al sunetelor.
Dupa cum am precizat cand am prezentat alfabetul, sunt 8 vocale in limba turca:
A E İ I O Ö U Ü
Sunt clasificate in mai multe clase:
- vocale anterioare: e, i, ö, ü (A-undotted – in engleza)
- vocale posterioare: a, ı, o, u(E-dotted – in engleza)
O alta clasificare gasita in engleza este (nu am gasit corespondenta in romana):
- rotunde: o, u, ö, ü
- nerotunde: a, e, i, ı.
Astfel ca, sufixele din limba turca sunt de doua tipuri:
Tip (a) – care contin vocalele a sau e. Astfel aceste sufixe se armonizeaza cu a, daca ultima
vocala a cuvantului este a, ı, o, u si cu e, daca ultima vocala a cuvantului este e, i, ö, ü.
Tip (b) - care contin vocalele i, ı, u, ü.
Observatii:
- aceste reguli de armonie nu se aplica in urmatoarele situatii:
> cand avem de a face cu cuvinte compuse (sunt considerate cuvinte separate):
bu+gün>bugün aceasta+zi>astazi
>cand sunt folosite sufixe invariabile precum -iyor, -daş;
> cand e vorba de imprumuturi din alte limbi;
> in cazul unor cuvinte vechi trucesti, ca: anne mama sau kardeş frate/sora, care nu
respecta regula armoniei, avand forme de tipul: ana si, respectiv, karındaş.
Litere de legatura
Apar in limba turca unele situatii in care intre cuvantul de baza si sufixe sau doar intre sufixe
se insereaza o litera, in general, cu scopul de a separa vocalele (sursa). Cele trei litere cu
rolul de intermediar sunt: - s -, - y -, - n – .
- S – - este utilizat pentru substantive, cu sufixele -i, -ı, -u, -ü (Sufix de Tip (b),
vezi tabelul) pentrupersoana a III-a singular, cu scopul de a marca posesia.
kedi pisica > kedisi pisica lui/ei
şemsiye umbrela > şemsiyesi umbrela lui/ei
kapı usa > kapısı usa lui/ei
palto palton > paltosu paltonul lui/ei
araba masina > arabası masina lui/ei
Exceptie: Un caz mai special il reprezinta cuvantul su (apa). Acest substantiv va fi insotit
da litera de legatura de –y– si nu de –s–, pentru a evita forma susu. (sursa)
suyun sesi – Sunetul apei
- Y – se utilizeaza pentru substantivele care se termina intr-o vocala, iar sufixul care
urmeaza incepe tot cu o vocala.
1. substantiv + sufix predicativ
İyi > İyiyim. (bine > (Eu) sunt bine.)
Hasta > Hastayım. (bolnav > (Eu) sunt bolnav.)
Fulbolcu > Futbolcuyum. (fotbalist > (Eu) sunt fotbalist.)
2. substantiv + sufix dativ
kedi > kediye [kedi-y-e] pisica > pisicii
banka > bankaya [banka-y-a] banca > bancii
baba > babaya [baba-y-a] tata > tatei
Atentie: Litera de legatura – y - este utilizate in cazul substantivelor simple, care nu au
primit inca sufixe. In cazul in care un substantiv are deja un sufix terminat intr-o vocala si
urmeaza un altul, care incepe tot cu o vocala, in acest caz se utilizeaza ca litera de
legatura -n-.
kedisi [kedi-s-i] – pisica lui/ei > kedisine [kedi-s-i-n-e] – pisicii lui/ei
bankası [banka-s-ı] – banca lui/ei > bankasına [banka-s-ı-n-a] – bancii lui/ei
babaları [baba-ları] – tatal lor > babalarına [baba-ları-n-a] – tatalui
-N- (cu -da/-de si -dan/-den)
-da/-de (in, pe, la) si -dan/-den (de, prin). Ambele sunt sufixe de tip (a) – vezi tabelul:
Sufixele -da/-de si -dan/-den se adauga in aceasta forma direct cuvantului de baza.
kedi – kedide [kedi-de] – kediden [kedi-den]
(pisica – pe pisica – de la pisica)
kapı – kapıda [kapı-da] – kapıdan [kapı-dan]
(usa – pe/la usa – de la usa)
Daca sunt deja sufixe atasate cuvantului de baza, atunci -da/-de devin -nda/-nde, iar -
dan/-den > -ndan/-nden
kedisi – kedisinde [kedi-si-n-de] – kedisinden [kedi-si-n-den]
(pisica lui/ei – pisicii lui/ei – de la pisica lui/ei)
kapısı – kapısında [kapı-sı-n-da] – kapısından [kapı-sı-n-dan]
(usa lui/ei – pe/de la usa lui/ei – usii lui/ei – de la usa lui/ei)
Este o exceptie pentru aceasta litera de legatura – -n-:
- pronumele interogativ ne (ce) ar fi trebuit la genitiv sa aiba forma ne+ -n- +- in > nenin,
dar este utilizat ca neyin.
Negarea in limba turca
Ca in orice limba, oricat de pozitiv ai fi, nu se poate sa nu existe si situatii in care sa fie
necesara exprimarea unei negatii. in limba turca se poate face acest lucru in mai multe
forme, in functie de tipul context sau de propozitie.
1 – cel mai simplu e raspunsul hayır = nu
– Bir çay ister misiniz? Ati dori un ceai?
– Hayır. Nu
2 – alt mod este utilizarea lui yok = nu exista, nu se afla
Hiçbir sandalye burada yok. Aici nu e nici un scaun.
Güneş yok. Nu este soare.
Tuz ve biber masaya yok. Nu sunt sare si piper pe masa.
3 – folosirea particulei değil(=nu) in propozitiile in care nu exista verb. sufixele pentru
persoana si numar se adauga la particula değil.
O bir doktor değil. El/ea nu este doctor.
Siz Türk değilsiniz. Voi nu sunteti turci.
- se comporta ca un verb si sta mereu la sfarsitul propozitiei;
- sta langa cuvantul pe care il neaga;
Bu doktor turk değil. Acest doctor nu este turc.
Bu turk doktor değil. Acest turc nu este doctor.
A FI – forma negativa
Ben değilim Eu nu sunt
Sen değilsin Tu nu esti
O değil El/ea nu este
Biz değiliz Noi nu suntem
Siz değilsiniz voi nu sunteti
Onlar değiller Ei/ele nu sunt
4 – folosirea sufixului -mi in cazul verbului. este un sufix de Tip (b) care isi schimba forma
conformRegulii armoniei vocalice, avand urmatoarele forme, conform tabelului de mai jos: -
mi, -mı, -mu, -mü.
bilmek – bilmemek a sti – a nu sti
vermek – vermemek a da – a nu da
görmek – görmemek a vedea – a nu vedea
gülmek – gülmemek a rade, a zambi – a nu rade, a nu zambi
yapmak – yapmamak a face – a nu face
ağrımak – ağrımamak a durea – a nu durea
kopmak – kopmamak a (se) sparge – a nu (se) sparge
kurumak – kurumamak a (se) usca – a nu (se) usca
Si cateva exemple:
Ben İngilizce biliyorum. Eu stiu limba engleza.
Ben İspanyolca bilmiyorum. Eu nu stiu limba spaniola.
O ödevini yapıyor. El/ea isi face temele.
O ödevini yapmıyor El/ea nu isi face temele.
Cuvintele duble – İkilemeler
Expresiile romanesti treaca-mearga, vrand-nevrand, terchea-berchea, talmes-balmes au
corespondenta in limba turca, nu atat ca sens ci ca maniera de constructie sub forma
cuvintelor duble. Unele cuvinte din limba turca au ajuns chiar si in limba romana:
Iavaş-iavaş= încet, binişor, fără grabă. – Din tc. yavaș Sursa: DEX
Techer-mecher adv. (Turcism înv.) În mare grabă, imediat; pe sus, cu sila. [Acc. și: técher-
mécher] – Din tc. teker meker. Sursa: DEX
harcea-parcea adv. (Fam.; în expr.) A face (pe cineva sau ceva) harcea-parcea = a tăia (pe
cineva sau ceva) în bucăți, a face fărâme; a distruge, a nimici. – Din tc. parça-parça „bucată
cu bucată” Sursa: DEX
In general se refera la adjective sau adverbe, care prin dublare fie isi accentueaza sensul, fie
il nuanteaza intr-o alta directie. Sunt mai multe moduri prin care au fost construite. O lista
foarte bine pusa la punct a acestor cuvinte gasiti aici.
Daca unele dintre sunt obtinute prin simpla dublare a cuvantului, ca yavaş-yavaş, altele au
la baza un alte seturi de reguli, precum asocierea unui termen care nu are sens in afara
expresiei sau inserarea unui m la cel de-al doilea termen. Cateva exemple, mai jos:
havadan sudan deodata
delik deşik gaunos
elim melim mana cu totul
ucuz mucuz ieftin
odun modun lemn si alte materiale care ard
bakan makan ministere si birocratie
Exprimarea oreiCardinal, Limba Turca, Numeralul 4 ianuarie 2011 Comments: 5
Pentru a putea exprima ora, trebuie mai intai aruncata o privire pe numeralele cardinale,
daca e cazul.
Ulterior, trebuie sa stiti si cativa termeni, precum:
saat-saatler ora-ore (am notat pluralul pentru ca este o exceptie)
dakika minut
saniye secunda
çeyrek sfert
buçuk jumatate
zaman timp
Important! in limba turca ce ora e si la ce ora sunt 2 concepte distincte, care se exprima
diferit.
Intrebarile cu care putem afla detalii legate de timp:
Ne zaman? Cat e ceasul? (lit. Ce timp?)
Saat kaç? Cat e ora? (lit. Ora cat?)
Saat kaçta? La ce ora?
Saat kaç acaba? Cat este ora, va rog? (lit. Ora cat oare?)
Kaç zaman? Cat de mult (timp)? Cat dureaza? (lit. Cat timp?)
Pentru a raspunde la intrebari, sunt mai multe variante – ca si in limba romana, unde fie
spunem ora si minutul, fie facem o combinatie intre numerale si cuvinte precum:si, fara,
sfert, jumatate.
saat* iki ora unu
saat on ora zece
*saat poate fi omis din raspunsuri
CE ORA E?
Pentru a spune minutele din intervalul 0-30, folosim urmatorul model:
saat + ora + -(y)i + minutul + geçiyor
saat beşi on geçiyor ora 5 si 10 minute (05:10)
saat on ikiyi çeyrek geçiyor ora 12 si un sfert (12:15)
saat üçü yirmi beş geçiyor ora 3 si 25 de minute (03:25)
Observatii:
- -(y)i este un sufix Tip(b), care are 4 forme, conform ultimei vocale din numeralul caruia ii
este atasat.
- se foloseste -y-, daca numeralul se termina cu o vocala;
- geçiyor are aici sensul de trecut de si il traducem prin si;
La fel cum se utilizeaza cuvantul çeyrek sfert, se utilizeaza si buçuk jumatate:
dört buçuk 4 si jumatete (04:30)
on buçuk 10 si jumatate (10:30)
Pentru a exprima minutele din intervalul 30-0, se utilizeaza urmatorul model:
saat + ora + -(y)e/a + minutul + var
saat yediye yirmi var 7 fara 20 (06:40)
saat on bire beş var 11 fara 5 (10:55)
saat dokuza çeyrek var 9 fara un sfert (8:45)
Observatii:
- -(y)e/a este un sufix Tip(a), care are 2 forme, conform ultimei vocale din numeralul caruia
ii este atasat.
- se foloseste -y-, daca numeralul se termina cu o vocala;
- var are sensul de exista, se afla, insa aici se traduce prin fara;
LA CAT NE VEDEM? (Saat kaçta? La ce ora?)
Pentru a spune o anumita ora, se foloseste sufixul -de/-da (Tip(a)):
saat birde la unu (01:00)
saat onda la zece (10:00)
saat bir buçukta la unu si jumatate (01:30)
saat dört bucukta la 4 si un sfert (04:15)
saat on bir ceyrekte la 11 si un sfert (11:15)
saat iki ceyrekte la 2 si un sfert (02:15)
LA CE ORA S-A INTAMPLAT?
Pentru a indica ora la care se petrece (s-a petrecut) un anumit eveniment se folosesc
alte 2 cuvinte (geçe si kala) si avem astefel cele 2 situatii:
saat + ora + -(y)i + minute + geçe – pentru situatiile in care mai sunt minute pana la si
jumatate:
ikiyi çeyrek geçe doua si un sfert (02:15)
saat + ora + -(y)a/e + minute + kala – pentru situatiile in care mai sunt minute de la si
jumatate pana la fix:
dokuza beş kala 9 fara 5 (08:55)
sekize çeyrek kala 8 fara un sfert (07:45)
La o prima vedere lectia parea usoara, dar sunt destule elemente diferite de romana care o
pot face putin mai dificila. Sper sa va fie de ajutor explicatiile si imaginea. Pentru mai multe
detalii si exemple, va recomand sa urmariti articolele indicate ca sursa, mai jos.
Sufixe: -liLimba Turca, Sufixe 1 noiembrie 2010 Comments: 3
- -LI- este un sufix utilizat cu sensul contine, inclusiv, cu;
- este un sufix Tip (b) si are 4 variante, care se folosesc conform armoniei vocalelor (vezi
tabelul de la sfarsit):-li/-lı/-lu/-lü;
- este adaugat substantivelor, pentru a le transforma in adjective:
şeker > şekerli zahar > cu zahar
süt > sütlü lapte > cu lapte
tuz > tuzlu sare > cu sare/ sarat
banyolu oda > camera cu baie
şapkalı kadın > femeie cu palarie
Bir kahve lütfen./ Bir sütlü kahve lütfen. O cafea, va rog. O cafea cu lapte, va rog.
- atasat denumirilor culorilor, inseamna “in acea culoare”:
sarılı kadın femeie in galben
- la fel e si pentru exprimarea aromelor:
biber > biberli piper > cu piper/piperat
lezzet > lezzetli gust > cu gust, gustos, delicios
- acest sufix mai este utilizat in cazul denumirilor localitatilor sau a tarilor, pentru a arata ca
o persoana este din acel loc sau din acea tara:
İstanbullu > locuitor al istabulului
Londralı > londonez
Americalı > american
- insa exista si situatii cand locuitorii unei zone au denumiri specifice – nu
spunem Türkiyeli sauİngilitereli, ci zicem Türk, si, respectiv, İngiliz
Sufixe: -sizSufixe 1 noiembrie 2010 Comments: 3
- prin opozitie cu postarea anterioara, -SIZ se foloseste cu sensul opus lui -LI, adica esta
adaugat substantivelor, pentru a le transforma in adjective cu semnificatia de absenta, lipsa,
fara:;
- este un sufix Tip (b) si are 4 variante, care se folosesc conform armoniei vocalelor:-siz/-sız/-
suz/-süz:
şeker > şekersiz zahar > fara zahar
süt > sütsüz lapte > fara lapte
tuz > tuzsuz sare > fara sare/ nesarat
banyosuz oda > camera fara baie
şapkasız kadın > femeie fara palarie
ehliyet > ehliyetsiz licenta > fara licenta
renk > renksiz culoare > fara culoare
sabır > sabırsız rabdare > fara rabdare/ nerabdator
İçkiler parasız. Bauturile sunt gratis.
Müzeye giriş parasızdır. Intrarea la muzeu e gratis.
Sufixe: -la/-lePostpozitii, Sufixe 7 decembrie 2010 Comments: 2
- acest sufix -la/-le se adauga fie substantivelor, fie pronumelor si are diverse semnificatii in
limba romana, in functie de context: cu, si, de asemenea;
uçakla - cu avionul
trenle - cu trenul
benimle cu mine
sizinle cu tine
- conform regulii armoniei vocalice este un sufix Tip (a) si are 4 forme: -la/-la/-yla/-yle,
ultimele doua folosindu-se cand un sustantiv sau un pronume se termina cu o
vocala:dadasıyla cu unchiul lui/ei
annesiyle cu mama lui/ei
In cazul in care precede un substantiv propriu, se separa de acesta prin apostrof (‘):
Mehmet’le cu Mehmet
Ali’yle cu Ali
In limba turca mai exista si o postpozitie cu aceeasi semnificatie (cu), ile. Aceasta insa nu
urmeaza regulile armoniei vocalice si face ca acelasi lucru sa poata fi exprimat in doua
moduri diferite, dar sinonime:
arkadaşınla = arkadaşın ile cu prietenul tau
gözlerimle = gözlerim ile cu ochii mei
Daca un cuvant are mai multe sufixe (din cele care marcheaza pluralul sau posesia, de
exemplu), particla -la/-le este situata la finalul cuvantului, dupa celelalte sufixe (in
exemplele de mai jos se vede foarte clar puterea de aglutinare a limbii turce, cand sunt
exprimate prin 2-3 sufixe mai multe atribute ale aceluiasi cuvant, in timp ce in romana
folosim 2-3 cuvinte):kedisiyle kedi+si+yle cu pisica sa
kedilersiyle kedi+ler+si+yle cu pisicile sale
eliyle el+i+yle cu mana sa
elleriyle el+ler+i+yle cu mainile sale
Un alt mod de a traduce -la/-le este cu, impreuna cu, si:
Benimle Mehmet geldi. Eu vin cu /impreuna cu Mehmet.
Masada fincanla tabaklar var. Pe masa sunt cesti cu/si farfurii.
Ali ile arkadaşı, odaya girdi. Ali a intrat in camera cu prietenul sau.
Ali arkadaşıyla, odaya girdi. Ali a intrat in camera cu prietenul sau.
Mustafa ile Selim partiye gitti. Mustafa a plecat la petrecere cu/impreuna cu Selim.
Mustafa, Selim ‘le* partiye gitti. Mustafa si Selim au plecat la petrecere.
* in limba turca, substantivele proprii se separa de sufixe prin utilizarea apostrofului (‘).
Sufixe: -la/-lePostpozitii, Sufixe 7 decembrie 2010 Comments: 2
- acest sufix -la/-le se adauga fie substantivelor, fie pronumelor si are diverse semnificatii in
limba romana, in functie de context: cu, si, de asemenea;
uçakla - cu avionul
trenle - cu trenul
benimle cu mine
sizinle cu tine
- conform regulii armoniei vocalice este un sufix Tip (a) si are 4 forme: -la/-la/-yla/-yle,
ultimele doua folosindu-se cand un sustantiv sau un pronume se termina cu o
vocala:dadasıyla cu unchiul lui/ei
annesiyle cu mama lui/ei
In cazul in care precede un substantiv propriu, se separa de acesta prin apostrof (‘):
Mehmet’le cu Mehmet
Ali’yle cu Ali
In limba turca mai exista si o postpozitie cu aceeasi semnificatie (cu), ile. Aceasta insa nu
urmeaza regulile armoniei vocalice si face ca acelasi lucru sa poata fi exprimat in doua
moduri diferite, dar sinonime:
arkadaşınla = arkadaşın ile cu prietenul tau
gözlerimle = gözlerim ile cu ochii mei
Daca un cuvant are mai multe sufixe (din cele care marcheaza pluralul sau posesia, de
exemplu), particla -la/-le este situata la finalul cuvantului, dupa celelalte sufixe (in
exemplele de mai jos se vede foarte clar puterea de aglutinare a limbii turce, cand sunt
exprimate prin 2-3 sufixe mai multe atribute ale aceluiasi cuvant, in timp ce in romana
folosim 2-3 cuvinte):kedisiyle kedi+si+yle cu pisica sa
kedilersiyle kedi+ler+si+yle cu pisicile sale
eliyle el+i+yle cu mana sa
elleriyle el+ler+i+yle cu mainile sale
Un alt mod de a traduce -la/-le este cu, impreuna cu, si:
Benimle Mehmet geldi. Eu vin cu /impreuna cu Mehmet.
Masada fincanla tabaklar var. Pe masa sunt cesti cu/si farfurii.
Ali ile arkadaşı, odaya girdi. Ali a intrat in camera cu prietenul sau.
Ali arkadaşıyla, odaya girdi. Ali a intrat in camera cu prietenul sau.
Mustafa ile Selim partiye gitti. Mustafa a plecat la petrecere cu/impreuna cu Selim.
Mustafa, Selim ‘le* partiye gitti. Mustafa si Selim au plecat la petrecere.
* in limba turca, substantivele proprii se separa de sufixe prin utilizarea apostrofului (‘).
Sufixul -ciLimba Turca, Sufixe 27 ianuarie 2011 Comments: 7
- acest sufix este adaugat formei de singular a substantivelor si ocazional adjectivelor sau
adverbelor;
- cuvintele astfel formate definesc in general meserii, ocupaii sau alte calitati ale unei
persoane, plecand de la cuvantul de baza;
- este un sufix Tip(b) si are formele: -cı, -ci, -cu, -cü, in general, si -çı, -çi, -çu, -çü, dupa
cuvintele care se termina cu p, ç, t, k , h , s, ş.
araştırma cercetare araştırmacı cercetator
futbol fotbal futbolcu fotbalist
ülkü ideal ülkücü idealist
balık peste balıkçı pescar
hukuk lege hukukçu jurist
diş dinte dişçi dentist
yol drum yolcu calator, drumet
çöp gunoi çöpçü gunoier
ne (pronume interogativ) ce neci ce profesie
- sufixul poate fi atasat si unei expresii/fraze;
hazır gata elbise haine
hazır elbiseci distribuitor de haine gata de purtare
- popular este folosit in mod pleonastic alaturi de cuvinte care definesc deja
ocupatii: kasapçı in loc dekasap macelar, garsoncu in loc de garson ospatar etc.;
Legat de acest sufix, apar 2 exceptii:
- desi altın inseamna aur, altıncı nu inseamna aurar, ci al saselea (vezi aici); aurar e altın
kuyumcusu (kuyumcusu = bijutier)
- sıfırcı - chiar daca sıfır inseamna 0 (zero), sıfırcı defineste profesorii care dau note de 0
(zero).
Sufixe: -likLimba Turca, Sufixe 15 februarie 2012 Un comentariu
Ehe… a trecut ceva timp de cand nu am mai scris despre sufixe. Iata ca ma pot revansa
astazi, prezentand sufixul -lik. Pe mine m-a dus imediat gandul la geamlâc, termen pe care
l-am auzit acasa (cu referire la un hol plin de geamuri) si eram sigura ca este de origine
turca. DexOnline imi confirma intuitia, dar sa vedem ce spune teoria limbii turce, despre el.
Acesta este adaugat unor parti de vorbire (adjective, adverbe, substantive) pentru a forma
alte substantive cu un sens nou, mai mult sau mai putin abstract. Uneori, adaugarea
sufixului -lik duce la formarea de cuvinte noi, cu sensuri multiple, pe care le veti putea
deduce din context (vezi mai jos situatia cuvantului yuz – vara).
Ca rol, poate fi omologat sufixului -ness, din engleza si are formele -lik,-lık, -lük, luk (ca sa
vezi ce sufix se utilieaza, in functie de cuvant, vezi tabelul din articolul cu Regula armoniei
vocalice).
Mai jos, iata cateva exemple:
hasta > hastalık bolnav > boala
mutlu > multluluk fericit > fericire
sağ > sağlık sanatos, drept, dreapta > sanatate
yalnız > yalnızlık singur(a) > singuratate
tuz > tuzluk sare > salina
göz > gözlük ochi > ochelari
söz > sözlük cuvant > dictionar
yol > yolluk drum > calatorie
E folosit si pentru a obtine denumiri de obiecte sau locuri:
kim > kimlık cine > carte de identitate
bakan > bakanlık minister > ministru
ön > önlük față > babețică, șorț
yağmur > yağmurluk ploaie > impermeabil, haina de ploaie, trenci
yaz > yazlık vară > casă de vară, casă de vacanță
In unele cazuri, adaugarea sufixului -lik duce la formarea de adjective sau adverbe. Se
poate traduce prin pentru, in/pe timpul…:
iki kişi > iki kişilik doi oameni > pentru doi oameni
yaz > yazlık vara > estival, pentru timpul verii
gün > günlük zi > zilnic
hafta > haftalık saptamana > saptamanal