Coperta ti uiziunea graficd:Doina DUMITRESCU

Sigla colecliei: Regele Darrid (manuscris)Muntele Atbos, Mdnhtirea Esfignxenou

@Anastasia

rsBN 973-9239 34 x

ALEXANDRU MIRONESCU

KAIROSEseu despre teologia istoriei

6fif5ffi

t9{}8

,,Md.nia Domnului nu se ue potoli,p6.nd nu ua tmplini planurik inimii lui.Veli lnlelege tn totul lucrul acesta tncursul uvemilor. "

Ieremia (23, 20)

Ll3Lt3 Ut

.1

,1n

|F"'t+€"--,'..i.-!r

Isturta. ca tnoiere a sensurilorx

Ce este istoria ? Ce este un ,,fapt" istoJic ? Este unsimplu fapt ? Existi oare un simplu fapt ? Este faptulistoric o int2mplare intAmpldtoare, ca sd zic astfel,ceva care se explici - gi explicarea aceasta cdti va'loare are | - prin nigte cauze, prin niEte pricini ime-cliate de ordinul intereselor obignuite, vulgare ?

E istoria o absurditate, o ingrdmidire de impliniril'Ird nici o noimi ? CXnd nu o depigegte v2rful nasu-lui, pare sd fie. De mai departe, vedem nigte Culturi,adevirate universuri autonome, o adevdtati' consftuc-

tie bine afticulate, semne gi urme efective, materiale,cxpresii inchegate, materializale, a1e unui proces spi-rirual interior gi organic.

E istoria aceasta un joc al filosofiei, cu doui feie ?

IJna oferind prilejul unor controverse nesfdrgite, maimult de vorbe decXt de criterii gi concluzii; alta ofe-rind prilejul unei migciri pe concepte simpliste la oconcluzie cunoscuti, de fapt, de mai lnainte ?

Poate fi modificatd istoria ? - mare gi teribili in-trebare ! Nu misoari oare istoria o abatere, o deroga-

re de la o ordine, profundi, adevdratd, a vielii ? Nusunt oare faptele acestea ale istoriei locmai semneleunei asemenea abateri? Nu cumva - cum spune Le

* Eseul-fluviu al lui A1. Mironescu a fost diYizatunjtiti loSice: ti(lurile xpardn. prin urmare. e(lilurii.

ln

Senne in lntroduction d la pbilosopb* - l"t:::']:

i;i';;' *ult in '""tul ci 'nu experieltu "

u::,"1

,)"'" funa.n a raliunea' adicd legile' ci raqiunea' aotcr

;;i;, i;;;,'a expetienra- N Ji.illit^5i::inteles obiEnuit, n'n ) cea c:

ilil.;:l;t3re faure$te reautatea' Ptin urmrrc'

lil ."-'" *ttia o l"gulitutt' o ordine ^ '-o:]*1"';;:t #;;".o-ul, oalienii' lumea oscileazd *:'"""

'

;;";";;;;;ii ir popo"'"t' o resimt I ga"d lll:'n"* ililil-vut!ry' p"n''..-' a porneni a":"11]":

ll:n..;;;, ;;bdh;inij' e convins ca istoria este o

,u,u".r'"".. i" "' d: fl:':::*;"#?t"'ffi:Tl;timent general care ne lno

il'^,^i'""Jil'."i"-".'"::;i',1i"::,?;';lff :i.':vorbele lui: ,,lstoria t"" Ot",1;'..i;;"r"i. i'i"trrtf" frroe care chimia intelectulul

fi":1';;;"scute EI ne face si visdm' imbatd""".""r".

"^t," in ele false amintiri' exagereazl

-re-

il::t:';;;, t;;;et'ne ue'hile lor rini' le rrdmlntr'in

linistea lor 9i amird$te natiunile' Ie face mlndre' in-

ttt".*ulf "'Et pline de deseniciunet'

""t#;';J.ifrte o'ic" "rem in mod t'-sYtii,11 il

ne invalZ nimic, penl'ru cd inglobeazit totul 5l da

5.^;il'J1;; :Jf"t:"X';,,:i:fg",:' ,;!i;?i::suoerficialitate I Asta sa t:

;""J;;;i';;.sta. patetic' uriae' emolionant' t:l:b^'r

;;-;;;;" ori, devotamentele' sacrificiile' persev€-

rentele, prrbusirile, rnonumentele, anele' *t"1:1l^-",l^";

i"'tijri,i-,"^ sa iie istorie' o absurditate' o tlaslll

;;;;""iltn; de orice sens' destinati' in cele dm

,*,i ."""ttir"i ?" sau "lumea aceasta este o minune'

unde chiar intdmpinarea insdqi face o treabd inte-

8

ligenti; unde probabilitatea, posibilitatea joacd acelaEi

r-ol ca certitudinea ?" Ori - cum am avut de atdtea oriimpresia ci e g2ndu1 nemirturisit al marxiqtilor, al

tuturor ,,maniEti1or" - lumea asta, cum afitmd lvanof ,

unul dintre personajele romanului Le zdro et I'infinial lui Arthur Koestler', e ,,un soi de bordel cu emoliimetafizice" ? Sa fie viala aceast,, care abia ne ingi-duie si bdnuim ce este omul, o efervescenli a des-

compunerii ? Dar atunci - mi intreb - de ce omulstiruie si fie o problemi pentru el insugi, de ce orice

mare peiioadd de culruri, odce mare perioadi a isto-

riei este condusd, organizald, fecundati, transforrnatiefectiv intr-o rcalitate, in ceva consistent, palpabil, de

o anumitd conceptie pe, care omul gi-o fiuregte de-

spre sine ? De ce fondul omului e mereu stipanit de

c2teva ireductibile 9i de nezdruncinat credinle: pd-

catul, v2rsta de aur, ciderea, nemurirea ? De ce unpopor sau o epocd nu existe - ca gi omul - dec2t inmisura in care se depigesc ? Nu pierim, nu ne ane-

miem complet dacd rdm2nem inchigi in noi inqine,

dacd devenim noi propriul nostru scop, al existenqei

in sine firi nici o iegire ? Nu e oare nici o enigml,nici o intrebare fundamentali comuni deopotrivipersonalitllii gi istoriei popoarelor ? I^td alatea ir^tre-

biri - gi cite altele nu se nasc din ele ! - care m-au

cercetat mereu in aceqti ani de mari fi'imlntdri, de

cind triim nigte vremuri exceplionale, o istorie de

veacuri comprimate in c2teva decenii, o istorie de

recursuri intr-un ritm precipitat, plni la aspecte de

apocalipsd ! Vremurile acestea dovedesc pind la evi-

denqd neputinla oamenilot de a face ceva pentrusoafta lor - am si adaug: fdtd ajutorul lui Dumnezeu

- folosincl metoclele oarbe, nebunegd, ale unol- so-

coteli Ei aran'amente mereu pline cle sper-ange 9imereu falimentare. Cei nai mulli oameni din vreme'.r

noastri igi inchipuie - ce mare eroare ! - ci numaiuniversul fizic, rnaterial igi are legile, normele lui, iar

universul valorilor vietii este lipsit de asemeneanoine gi criterii. intr-o parte gtiinla descoperi legipe care toli oamenii suni linuti si le respecte, in altiparte totul e vag, aproximativ teren de improvizalii,de indrizneli arbitrare, de lovituri, de besmetice sau

neruginate aventuri.in ce mi privegte, realitdlile de care m-am impie-

dic t efectiu, materialmente, in viala mea - aceasta

este experienfa pe care o merturisesc - n-au fost ca

scaunele gi ca pietrele, ci de ordinul ginga; al inefa-bilului. Scaunul l-am clat la o parte, sau l-am ocolit,sau mi-a fost mai u;or si rezolv o problemi materia-ln, de pildd si dau cle mAncare copiilor, decat se rea-

lizez o inlelegere efectivd cu omul cu care trebuia simi ingeleg. Universul motal - vdd qi cred, iar vre-mea noastri ne oferi din plin aceasti experienfi -include o re;ea de norme qi de puncte fixe, pe care

nu o putem infirma, sau nesocoti, declt cu riscurilede a ne sfirlma, de a ne dezorganiza profund exis-

tenla. Mai cred ci poporul care dovedegte, la scard

istorice, existenla unor norlne de conduitl, uneori a

unei intransigente, a unor baliere 9i sensuri interzisccirculagiei, este poporul evreu. El e cel dint2i care a

surprins, a intuit acest adevir, chiar pind in infiqiga-rea lui teribili, terifianti, ca apoi cregtinii si descc>

pere reversul medaliei, libertatea, rispunclerea ;iCr agostea.

10

Din nenorocire nimic din ceea ce e tainic, ab-scons, nu poate fi infi;igat sistematic. Discr:rsul, clia-logul obiEnuit pe care suntem nevoiqi sdJ folosim in-tre noi transformi impresiile, descoperirile personaleintl-o generalitate, ucigdnd, anullncl tocmai valoareaparticulari, excep[ionali a unui eveniment; glatui,latea, inutilitLltea lui fecundi, miracolul lui, putereaIui creatoare. Cine n-a avut prilejul si descopere per-sonal clt e de greu, uneori imposibil chiar., si comu,nicim un fapt intim, gingag, o experiengi mai deo-sebi6, comunicare care reclami condigii foartedeosebite, greu de realizat, nu va inlelege prea ld-rnurit ce-am vrut si spun. in absenla unor condiqii(ele se pot produce uneori intr-un chip ciudat), deindati ce pronunlim cuvintele care ar mulgumi toatilumea, bune pentru toate lumea, numaideclt ceeace am dori si corrunicim ?gi pierde ualoarea, adjcAbogdlia, suculenga, semnificatia, mesajul, puterea cre-atoare. Sifuatia e foarte curioasd: exactitatea comu-nicdni nu mai depinde de termeni, ci de conditii. Tinsi spun acestea chiar de la inceput, ca si gtii, citito-rule, ci md gindesc la toate greutllile pe care le vaint2mpina efortul meu de a comunica gdndurile gisentimentele care mi cerceteazl gi pe care aq dorisi !i le incredinfez in subsranla lor cit mai deplind.Mai Stiu, de mult, ci ingeleger.ea nu poate fi rodulunei constrangeri, nici chiar al unei constringeri ,,lo-gice", ci al unei liber-tigi, dar gi al posibiliti;ii pe car-eo are celilalt partener si descopere personal, la unmoment dat, valoarea, semnificatia celor ce i se co-municd. Nu existe inlelegere veritabili in afari deaceasti descoperire personall, fdcuti si de celilalt.

11

Nu existd inlelegere adevdratd in afard de aceastl

descoperire personald, in afard de aceasti minunati

fnuieie a sensurilor 9i in cel5lalt. in zada; bundoari,

i se explici cuiva cu metodd valoarea unui tablou de

Ren-rbrandt, cl,ci pdnl la urmi o singurd metodi ope-

rcazd, gi anume sd i se vorbeasci celuilalt de toate 9i

in toate chipurile p2ni cdnd e scurt uitat intr-un chip

greu de definit, si spunem miraculos, pdnd clnd s-au

lealizat acele condilii, in c4re scapdrd in el o intuifiepersonall care devine cheia, pentru el, a inlelegeriigeniului lui Rembrandt. Pl'ni la lvirea acestei minu-

iate clipe tot ceea ce i se spune e, mai mult sau mai

putin, o ingirare de vorbe - poate nu chiar un ,,fum

,onor" - cum spune in jurnalul siu Jules Renard -dar sigur o ingirare de vorbe care curg ca aPa pe

giscn.lnsi indati ce scaperi scanteia, totul se limu-;egte, se incheagi, se organizeazd, comunicarea, co-

muniunea capdtd o bazi, ;i miracolul intelegerii in-ceoe si se desfisoare' E oare vorba aici de vreo

sug,estionare ? Nu. in orice caz se vede bine numai-

decdt aceasta, pentru ce celdlalt nu repetd ce i s-a

spus, ci preia chestiunea pe cont propriu 9i ascultim

un nou fel de a vorbi din care rezulti insi ci omul a

inleles esen$alul. intre maimufireala unei inlelegeri 9i

o autenticd inlelegere, echivocul, confuzia nu mai

sunt posibile.Istoria - abia acum imi dau bine seama - e un

studiu important, fundamental 9i, daci a9 putea, a$

pune, in invi.lamantul secundar, accentul principalpe Istorie. Multe din gregelile efective 9i de iudecatiisupra atator evenimente Ia cate am participat toli," drtor"ra unei ignofanle sau cunoaqteri cu totul

12

superficiale a istoliei. Firegte, exisd mai n-rulte feluricle istorie. Istoria plini de date, invadatl cle cronolo-gie gi nume proprii inutile si inutil obositoare gi ne-semnificative, nu e istoria la care mi glndesc. Riz-boaie, cifre gi orage, date care se adreseazi unei\ irluozilili a memoriei nu prezinti aproape nici ovaloare. Poate se fie un material, dar dacd lucruriler-imin aici, mai bine lipsd. Am deschis, evident, qi

cateva tratate ,,serioase" (serioase sunt, pare-se, celeobiectiue, seci, uscate, cu o vedere de ici pini colo,nu prea departe, opuse celor infli'cirate,

^ngaiate,cu paitipriuri), dar trebuie si spun ci nu am aflat inele ceea ce cdutam: o invetature, un cuvant penfi.rlexperienle si pentru meditalia mea. Cu gabloane qi

b^nalitdtj, mare lucn-r nu e de ficut. Iati, deschid oistorie a lui Seignobos: ,,De partea c2mpului luiMarte, in piala ldsatd goali in vederea Republicii, s-a

consfiuit sub impirali un mare numdr de portice, ga-lerii cu coloane sub care se putea circula la adlpostde ploaie sau de soare. Unele erau impodobite destatui qi de pichrri, ca un muzeu. De partea cealaltl a

Tibrului, Adrian construise un monument funerar,Mausoleul lui Adrian, cu un pod de piatrd. El reparide asemenea Panteonul lui Agripa. La sfirgitul dom-niei lui August erau deja 7 apeducte pentm a aduceapa izvoarelor la Roma; se construiseri alte trei noi.in total 428 kilometri de canal, dintre care 32 pe abcade. Roma era mult mai bine alimentatd cu apddecdt Parisul sau Londra. O parte din aceastd. apiserwea la alimentarea bdilor publice. Termene roateconstfl-lite sub imperelii (Agripa, Neron, Tifus, Tra-ian). Aceste bii, unde mergea lumea atat ca si se re-

1.3

uneascd, sd cliscute, cat Si si se imbeieze, erau edificii

enorme..." g.a.m.d., toati scrise in spiritul acesta in-

formativ, fir-i o apreciere, fdri o sugestie, ceva com-

plet incolor; fdri nici un haz, dacd imi e permis sivorbesc astfel in legituri cu un autor atdt de faimos !

Dar sd vedem ce scrie in capitolul intitulat ,,Creqti-

nismul", care, oricum, parcd a insemnat ceva in istoria

lumii. Citez: ,,Religia cre;tind. Sub domnia lui Tiberiu,

Hristos a fost condamnat de consiliul (consiliul ?)

evreilor din Ierusalirn Ei crucificat. El nu avea decdt

un foarte mic numir de credincioqi (ceea ce nu e

tocmai adevirat), cei doisprezece apostoli' El insuqi

anunlase cd, religra sa va avea inceputuri umile (unde

a spus asta ?): impatdgia lui Dumnezeu este asemenea

griuntelui de mugtar. Din cea mai mici sdmAnli iese

iotugi o plantd mai inaltd decat toate celelalte, la um-

bra cfuiia pdsirile cerului vin sd se addposteascd'(Ce-o fi fosi in capul lui Seignobos ca sd aduci acest

citat in sprijinul afirmaliei anterioare, nu prea pricep !

Confuzia Ei nepriceperea insi, aici, imi apar inspdi-

mdntdtoare !) Hristos a spus discipolilor sii: Mergeqi 9i

invela[ toate popoarele (Seignobos scrie: toate naliu-

nile l). Ei s-au numit de atunci apostoli; 9i au mers

in toate pi4ile (ceea ce iarigi nu prea e adevirat) sd

anxn\e EDanghelia, adica buna uestire, vestea ciDumnezeu a iobor2t pe pimXnt sub forma lui Hris-

tos ca se mintuiasci oamenii cafe vor crede in el'

Aceia care adoptaserd aceast; credinli s-au numitcre;tini... Pent?u afi desdudr;it, trebuie mai tnt6i sd

iubepti. Sd iubeqti pe Dumnezeu din tot sufletul tiu,iar pe aproapele tiu ca pe tine insuli' A iubi pe alliinseamne ale face bine (ce-o fi asta: a le face bine?

14

- md lntreb 1...). Hlistos ne-a invifat si iubim slri-cia; chiar el a dat exemplul, mergdncl din oraE in orag

lf,r-d si aibd nimic... El a invitat umilinta. El se in-teresa mai ales de sdraci, de bolnavi, de femei, decopii, de aceia, pe care lumea ii preluia mai pu1in. El:rv€a ca discipoli ni;te bieli oameni (ceea ce iariginu e tocmai adevdrat), qi le spunea: ,,Fi;i buni qi sme-dti cu inima' (e aproape ilar l). El iubea copiii gi spu-nea: "impirilia lui Dumnezeu e a acelora care leseamini'. El a propoviduit renunlarea la toate lucru-rile lumegti, la bogilie, la onoruri, la putere, la fami-lie"... At2t. Acesta e Hristos, 9i acesta e creqtinismulclupd ilustrul Seignobos ! Nici o caracteizare, nimicdin care si rezulte micar ca un fapt istoric, o expli-calie a unui eveniment, cici de bund seami nu dinnaivitate s-a desperlit istoria ?n doui. Dintr-o astfelde relatare... istorici nimeni nu poate sd-qi dea seama

nici cine a fost Hristos, qi nici ce este Cregtinismul.Totul e anodin, spilicit, $i totul e un fel de a minli,spun2nd adevdrul; mai exact ceva adevAtat.

in aceeagi ordine de idei - Ei md g2ndesc fdrd voiamea la Descartes care scria ci intr-o poezie sunt maimulte idei gi mai mult adevir declt in lucririle multorfilosofi - aE dori si utllizez citeva pasaje dintr-un altautor, in care simt alt timbru, gi unde e vorba de Bi-blie, de Evanghelia de care vorbea gi savantul deadineauri: ,,Carte strhnie: niciodati nimeni n-a citit-oin intregime; o tot citegti qi paici niciodati n-o is-tove$ti, ceva a rdmas sau la o parle.5au necuprins: oreciteqti Si ai aceeagi impresie, qi tot as,a la nesfXrqit.Ca gi cerul nopfii, pe care, cu cat il contempli maimult, cr,r atat descoperi stele mai nulte... Lumea, aqa

75

cum este, gi cartea aceasta nu pot se existe impre-Llni. Ori una, 01i alta: ori lr.rrnea trebuie sd incetezede a mai fi ceea ce este, ori aceaste Cafte trebuie sidispari clin lume. Lumea a inghigit-o cum un om si-nitos ?nghite o olravd, sau cum un om bolnav ia odoctorie gi se lupti cu ea, pentru a o asimila sau a oarunca pentru totdeauna. Iate, au trecut douizeci deveacuri de cand line aceasti lupt;, gi in cursul acestorultime veacuri lupta a devenit atat de aspre, de teribilt,incat pana gi-un orb vede cd lumea ;i cartea aceasta

nu pot sta impreuni: e sfdrEitul uneia sau alteial".in contrast, o pagine de naivitate tipici gi incom-

plehensiune de care uneori dau dovadd in mod sur-prinzitor anumi;i fiiosofi, cum este acesta, de a ciruiobiectivitate qi informalie au fdcut uniiinvdldcei marecaz: ,flindcd insl mintea omeneascd - oficiazd el inIstoria filosofiei contemporane, deci tot o istorie, deaceea o Si pomenesc - nu putea renunla, cu nici unprei, la inlelegerea lumii, qi-a ciutat refugiul in ultimaposibilitate (ca gi cum filosofia ar fi un azll aI dez-mostenililor so4ii !) ce-i mai rdmanea, fdcdnd apel laajutorul puterilor supranaturale ce pireau a o sdpa-ni. firi discutje. cu totul. qi erau prin urmare singu-rele in stare s-o lumineze, direct sau indirect, asupramisterelor lumii. Aga a luat nagtere laza "misticd" a

cugeterii filosofice". in aceste r2nduri neinlelegerea,superficialitatea, naivitatea imi apar monumentale.Se poate oare nagte aga o Filosofie ? - o carte de filo-sofie, poate, dar o Filosofie ?'! Un alt filosof, mai mi-runt, e drept, imi spunea intr'-o conversalie: Eh I sd fivrut eu, ag fi avut la opere !

16

P1'opozitia aceasta e cle necrczut, cleoerece se in-r,'l. ge:r c i. Ircntl U L'I. oper.:r filrrsofici punr, nirnrli o1>icr,lic:i fizici, mecanici, obose;rla cle a tine crrnde_iLrl *si a-l fianevra. Cu ceva mai ntuita energie in..I)uterea rnuq;chiior siri", operele fliosoficc. ar fi curst u duiunrul !

Cu lucrdrile clcclic:rte evenimentektr cle Culturi, is_toliei Crrlturii. tonalitatea se schimb;j, pentru ci aicilrcbuie se funclioneze o conceplie, acor.ctatd la unrrlterial mai subtire. Aici ade.seori istorictrl trebr"riesri tic un critic, un artist, intr-un fel, si aibi niste in-trrrtii sr niijloacc de expresie, si cunoasci mai bine ce( src \.iafa <lecll ,.savantul" $i si restituie cu alt:i fidelitate:rspectelc ei. in aceasti materie, lucr-irile mecliocre nulipsesc, fireste, clar cele bune sunt mai nuantate. iart t'lc- carc contiri refcrinle la epoci sunt remurr.c.abile int cir n.r:ri mare parte, Ceea ce insi nu existi. sau eu|lu ltir.l s2i existe, nu o islorie religioaszi, sau a r.eligii_ior'. sau cer.a a-semir-ritor. ci o istorie spirituali a lu_rrii. care si explice succesiune:r evcr-rimentclor va_krrificir-rd o conceptie spirituald, o mi;care a istorieipc centl'e ale spiritului, o clinamici liuntr-iczi. clincolorlc nevr>i e conomice, de sr.rsceptibiliti [i nationalc, deirnpuisuri cle posesie, de crrcerjre etc. O istorie axatipe. o vizir.rne r.netaflzici.

Poate nu e pree clar ce vr.eaLl :ji splln, clar ca o in_clicatie e;; adilrga ci singlrra istorie cle:rcest f'el este,tlrrpi pir-erea lt.tee, cea a evreilor, cuprinsi in Vechiul'lbstament. E o ingele.qere cle pe dinlziuntru a istoriei,crr sir zic asa, clar e istoria cvreilor, nu a lumii ?ntr-egi,cleqi prezentalea aceasta leugegte si riclice la o sem_nificatic generali, unii'ersali, o istorie cu Lln caracter

17

o:lreclllrr l'egional $i nafional. Ca istorie cu semnifl-calii esenlial spirin-rale, Vechiul Testamenl rin'rine, gi

este un moclel, chiar Moclelul insusi al unei astfel cle

Istorii.

O asernenea Istorie clr strllctuli exclusiv spirituali,in vrernea noastri, nu rn5 mir si apari oricui celpufin ca o bizarerie, pcntru ci, in fond., intr-un felsau altul, cle la Risdrit la Apr"rs gi de la Apus la Risi-fit, concepgia clominanti e cea materialisti: interese,acorduri comerciale, tratative cu creionul in mlnd 5ipe loturi de bognlii naturale gi exploatabile, de lacale toti a$teapti rezolvarea tuturor dificultililor pre-zente gi viitoare. N-a111 si contest temeiurile unoi ase-

tnenee conceplii si, <lesi nu irnpafii$esc r jziunea ma-terialisti a lumii 9i a istoriei, n-am nici o singurd clipdnaivitatea sd ignor - Doamne feregte - insemnitateavalorilor materiale, fizice, comerciale, baza materiali,cum se spLlne, a relagiilor dintre oameni. Nu suntemingeri, nu suntem spirite pure, este evidentra insisi, Ei

cleci nevoile materiale igi au rostul lor incontestabil.Domini insi ele viata in mod cliscreqionar ? Sunt inlotul lor soluliile esentiale ale problemelor care con-frunti viaga personali gi viaqa oamenilol in-rpreuni lacoordonatele istoriei ? Eu nu arn motive temeinice sinu cred. Iati, pe masa nea, lucldri cle paleontolo-gie, geneticl, embriologie, de concepgii evolufon-iste, de economie politici... Concluzia ? indoiala,echivocul, totul e telibil de incurcat, de controver-sat, de fluent, de instabil, cle contradictofill.

Pe de altl parte, ce este istoria in viziunea cealaltda venirii lui Hristos, a Dr.rn-mezeului intrupat si min-

18

Irri:rscti lumca ? lin falirrent I Un falin"rent si o Biruintrl, clar fuliruentul parci se veclc t.nai bine;i, in orice( 1r2. cic l.nei multi I Fl ct.uce.l un falirlent, sau o ltiruinti i' Calc e .structur.t acleuciratd, esengiali a lurnii, aistoriei, a univercului ? Doui .l,iziuni se confrunti, seinll'unti, cLl argLlmente convingitoare ;i necon-\ ing:rtoare. Nici un argument nu are, pini la un-ni,un caracter cle constringerc, fiecare rimine totugi li_l;ef si alcagl, si opteze. pe ce temei ? in cele clinrrlnt:i pc singr-rrul temei care este o intuitie, o credin,trl. l:r r,rnii Crcclinta in toate, cu riclicini in laborator.ulLrnci r.n:ri mult sau mai putin profunde experienfepcrsonalc. ..Argur.nentele", firegte, isi au si ele rostullrr', clar clecisivl e creclinqa, cu literi mici sau cu rna-jrrscr-rl:i. Ea este, cel clintdi gi prin excelenli, semnulonlir.rii sltir ituale, iar ca problemi - temeiul oricit eit xpcrienfe ;i :rl or-icirui destin spiritual, indiviclual,l)( rs()nal sau comunitar.

(lcrtitudine ? Da, certitucline. in orice caz: si o cer_tituciine, clar nu e ceea ce ne intereseazi aici. ActulIirnclan-rental al omului care ia contact cu realitatealrersonali sau cu realitatea ce l^Ital e sd creadd, nu insensul constringerii, ci pentrll ci numai astfel iar)astere o intelegere, eventual o concep(ieJ posibili_l:rtea de mi;care prin meanclrele existentei. E camstimar:i inclicatia despre structur.a spirituali a lumii ?

,\Llnt cle acor(l ci e cam sumari, dar nu este neesen_t i:rlui. aga ci r.oi consicler a ci, pini clncl nu se r.ascrie o istorie in care sI fie ir-r-rplicati textura aceastaspiritr,rali, nLl vonl putea spune czj am aflat tdlculrrcllnc pe carc I a tr.iit.si il tl.iieste mereu lumea.

19

Politica ;i oamenii ei

Cineva ar putea se zlmbeasci. Eu insumi a$ putea

si zimbesc la ideea unei asemcnea istorii cu apisate

implicagii raetafizice, c2nd conclucitorii lumii, con

dutitorii cle popoare 9i ,,fiuritorii de destine", cum ie

place unora sI se numeasci sau sd-i numeasci, nu

pr"n a.ttota nici micar istoria cealalti, istoria de ma-

nuale. Oamenii sunt atat de ignoranli I $i nu md refer

la cei oarecare. Ivli-aduc aminte ci, fiind str-rdent, am

fost uimit si constat ci un profesor de sociologie,rnembru in nun-reroase acaclemii, baqca in atiteaconlitete Si comisii, nu citise Capitalul lui Marx, ci

citise numai un compendiu, un rezumat. Tot era ce-

va, clesigur, dar eu nu-tni putusem inchipui ci ntl ci-

tise opera integrali a celui care pirea s'i dea o nouiviziune asupra istoriei politice, economice' si intFunfel ;i spirituale, a lumii. Eu, ca student, o citisem; 9i

al! colegi de-ai mei.Apoi ani c1e zile m-a izbit, cum nici nll pot spune'

ignoranla oamenilor politici cale, constatam' nu cu-

no€teau cirli Si docutrlt:nte elementare, apoi uimirea

mea cincl am constatat ci cei care conduceall mari

popoare se uitau ca m21a in calendar la ce ficeaUitler ci, prin urmare, nici unul nt ctttse MeinKampJ uncle viitol-Lrl ciictator destiimrise planurile qi

proglamul siu. Se veclea bine, de asemenea, ci nu

citiseri nici ceea ce se publicase in legiturl cu per-

20

soana h,ri Hitler, cLl national-socialismul, unde erauclate in vileag fapte ;i informatii psihologice cle o im-

l)odanfi covlr;itoaIe. Pentru cei cale cunosteau aces-

te clocunente, politica gertlrani aproape nu mzri avea

nici un secret. dar oamenii politici erau sulprin$i, pi-cau clin cer la ilecare nou demers al lui Hitler, clndt:l ciesfd;ura un program de multi vreme anunfatirpfoapc punct cu punct. Dar cali au gtiut exacL inscnsul informa;iilor care n-au lipsit niciodati, ce se

petrece in llusia, qi ce este in fond comunismul ? in:lceasti pfivin[i, sau ;l ?n aceasta privinti, orbeciiala,icnoranla, aiureala ,,oamenilor de stat" au luat prc-

l)orlii catastrofale, cum ne putem da seama in fiecarezi. Eu nu cred, firegte, ci oamenii sunt aceia care facist()ria, mai ales cind vedem bine ci e vorba de biegi

olirreni, dat nu pot sd tigiduiesc ci noi, oamenii, o

Putern sluji cu o oarecare pricepere, sau ne putelnirlpletici ca belele in rofle ei, sau cdlca in strichini la

Iiccare pas, cu grave consecinle pentru to!i. Nu este

orr-e o stupiditate, o crimd deseori, ca desfdgurarea:rnurnitor sensur-i ale istonei si ceari, si solicite otnurniti participale, un anumit concLlrs, iar oameniis:i faci lucrurile exact pe clos ? Nu se vede totdeaunaclar, de acotd, clar noi avem totu;i ni;te sarcini, nigteinclatoriri - chiar zr,s:r, ca oameni obi;nuili - 5i clacd

nLl le cuno:l$tcrm. in sensul cd nu le cunoagtem lanivelul unei constiinle teoretice. atunci in situaliidestul cle clare ne colnportim ca niste in'rbecili, slu-

lind pe clos fapte "sl

o2msnl c'.rle se transfbrmi pentrutoti in adevirate c;rtastrofe. Nesiguranla in materiecle probleme, cle infolmaiii elen-rentare, cletelmin'icl-riar la nivelui cel n'rai cle sus o penibili bijbiiali, iar

21

la nivelur-i mai scdzute formule care clau irlpresia unor-cleplorabile irnprovizagii qi ;mecherii. Curn s-ar puteabunioari explica, cu seriozitate, stupefiantul acord,cLl in]brdfi$If i gi declaralii uimitoare, intenzentii la unmoment dat, intre Hitler si Stalin, cincl fulminanteledeclarafii anterioare ficuserl din ei gi din poziliilelor ireductibile adversitili ? Acorcl ? Haidade ! O ,,sme-cherie" de cea mai vulgari Ei detestabile calitate. An-glo-saxonii, gelosi din aceasti. cauzd, au pus la caleceva asemdnitor, derog2nd de la recomandiri si ex-perienle elementare, asociindu,se Ei ei cu ru;ii, clin,dule bani gi sperlnd si tragi beneficii pe urma arator confuzii Ei incurcdturi. Ce-a iegit din toate acestesocoteli de interese imediate, de flagrante derog?iri,se vede.

Domeniul politicii nu este, desigur, ?mpiritia luiDumnezeu, iar oamenii politici nu sunt ni;te ingeri,der ca nerusinarea si lie rprolpe singurul criteriu demigcare, neru;inarea qi minciuna sfiuntati, asta nuse poate fird nigte consecinte foarte grave pe toateplanufile vielii omene$ti. Cum. adici, tri;im cu toatecele ? Nu mai existi nici un criteriu €tic, absolut nici-unul ? Unde plltea si duci politica lui Hitler caredeclala, bunioari, ci apiri civilizatria uninclu-se curugii, si promov eazd. ra.sa ariani unindu,se cu japo-fiezit ?

N-arn si rnai insist, mai ales ci pentru noi, con-temporanii cu atat de extlaol.dinafe evenin-rente ,

ricliciri, pribu;iri spectaculoase, risturniri neaStep-tate, mlllte relatdri ar fi nigte obositoare repetiri, ctarnu pot sA nu afirm concluzia ci nimic temeinic nll sepoate ?ntemeia pe n-rinciuni, pe o sfidare a acleviru-

Iui, ci oameni 9i intin-rpliri care anuntau clomnii cle omie de ani au fost mitura;i, spulberali c:r gi cum n_arIl fosr !

Nu fac o carte Fi nu fac niFte plecloarii, iar digre_siunile care por si dea impresia ci mi despart dJ fi_rul principal pe care il urmiresc sllnt numai simpleirnpresii, cdci in aceasti, in fond, mirturisire n_am sipiercl vederea de ansan'rblu.

Acum citeva luni de zile am primit un numir dinrcvista Europe, ?n care era un articol al lui Dzelepy,rlltor care nu-mi era necunoscut, ci dimpotr-ivi: ceeacc mai citisem de el imi ldsase impresia unui spirit in_lcresant gi pdtrunzitor. Articolul din revisti l_am cititrrurlaidecit. Iati ce spunea, spre inmirmurirea mea.l)\' lrazl unor recenle documente, tljn crre chiar d:i_tlc:a citate. in faza faimoasei ?ntruniri cle la Niirem_lrcrg a partidului nalional-socialist, cAncl Hitler era ojrrcirrie pe scena politici gi in sforiria ei, generalii11t'l-nrani, care lgi ddduseri seama ce intri ?ntr_o aven_Irrr:i, ci se va provoca un rizboi nenorocit, care va fiI)cntru Germania o catastrofi, au pus la cale aresta_rea lui Hitler. De comun acord cu lomandantul mili_t:rr al Bedinului - se vede seriozitatea clemersuhri _Lrlma sd aibd, in casa unui general, o intilnire cuIJitler Fi si se procedeze la arestarea lui. Generaliieveau asupra Jor,gi proclamagia care urma sd fie datiltoporului gennan, dupi arestare. D€ aceastd arestare- culmea ! - fusese informat $i cabinetul britanic_.gencralii socotind cd englezii, urrnirincl o politici depace, vol' privi favorabil acfiunea lor. Dar tata cd laNtiremberg, pe nea$teptate, Hitler primegte o tele_gramd din partea lui Chamberlain, care il anunta cd

vine a doua zi sil vacli la Belhtesgarclen. Hitlcr nuse mai duce astfel la Berlin, cum fusese convenit. e,srr

ci matcri'almenle arestarea nu rnai era cu putinlir,pentru ci, clupi declaratia unui general, ei tot ilzlrestau, cll toatri teleS;rama lui Chamberlain, claci ve-nea la Berlin. Ne putem inchipui derutarea, perplexi-tatea generalilor. Apoi dupi citev*a zile gi-au dat sea-ma cI planul trebuie aminat, cleoarece devenise multraai dificili arestarea unui orn care intrase in t^ta-tive cu Marea Blitanie. ,,intirnplarea" e greu de pri-ceput. iar Dzelepy merge pinl acolo inclt se intrca-bi, acuzindu-I, ce a urmdlit Chamberlain, gi <laci nua ficut, oare, intenfionat acest gest. Poatc ci binuialaaceasta e greu cle sustinut, dar binuiala unor jocurinccurale sflruie. E insi cle rclinut, totusi. si ci cveni-mentele - mai ales cincl functioneazi in estimarealr>r criterii arbitrare sau laqe - se intlmpli cu totulaltfel clecdt cum au fost puse la cale. Oamenii le ti-cluiesc intr-un fel, iar ele se desfigoari altfel. Probie-ma insi se pune qi ar trebui mai cu n'retodi stucliati.Daq oamenii, ?n frunte cu oamenii politici, gindescir-r asernenea imprejr.rriri cI nu au fost destul de,,abili", termenul ar fi .,destul de gmecheri", ca si-itragi pe algii pe sfoarl, 9i nu ci au gregit fali de o or-dine sau o legalitate mai prof'undd, astfel ce. pro-cedeazit cu prilejul unndtor Ia fel, chiar daci mocljficila suprafagi socotelile qi jocul. in aceasti privinqiL,psihologia poporului german mi se pare clasici, pen-tru cli cle patl uzeci de ani el comite gregeala cle acrecle c:'i poate st,rpeni lumea pe calea armelor, clnclar fi oblnut rezultate remarcabile prin puterea eco-nomici, prin prestigiul spiritultri, prin viltutile oncs-

24

lit:-rtii si xle conrpetentei. Elo:rre:r lor e ci au picrdutr:rzboiul pentlu ci nu l-au pregittt clestul cle binc.t rczind ci n-au fbst destul cle pler.:iz:ik>ri, c:r ;;i cr-rr.r-r

lt::rlitateir ar putea fi complet prinsi in reteaua soco-tt,lilor-, oricit de bine ar fi ele ticluite.

Dur nu numai ne rnlii lecurg la asemenea expli-celii gi jLrstificiri. cind naive, clnd stupicle, cincl abe-rante, .,explicincl" risturnarea paharului pentru cilI lu lovit cu cotul din nebigare de seaml. Naivitatea,li<.licolul explicaliilor pe ca1'e le pot acluce oameniirlepiqesc a<leseori orice misuli ! Cine se intreabirlac:i nu cumva in asefi)enea situalii pricina ar tlebui(:lutati rnai acllnc, in vreo clerogare de la ni$te prin-ci1-rii, de la nigte lucruri mai gingage care trebuie res-l)cctate \si, evident, cunoscute. Cine se intreabi daci( cea ce se - sau ni se - ?ntArnpll ln afari nu cste o(()nsecinti seu are o legiltrri cu ceeal ce se intim-pll inliuntru ? in sfnrsit, dacl istoria nll este cum\.:llrlrnscrierea, la coordonatele mari ale unei epoci, ar:nor evenimente, pozitive sau negative, suhtile, cares-:ru petrecut sau se petl'ec in primul rincl in intinti-t:rtea inimii omenegti.

Rusia ,si spidtul european

Eroriie pe care le comitem in estimar ea eveni-mentelor istorice, plni a fi ciutate ?n lipsa unei com-prehensiuni metafizice a istoriei, le putem discerne qi

in modul cel mai sin-rplu intr-o nepern' sI ignoranliL a

faptelor, in aspectele lor cele mai elementare, naibanale gi mai rispindite. Un exemplu decisiv il oferiraporturile noastre si ale lumii europene cu rusii.unde am asistat gi probabil vom mai asista ia celemai grosolane gi stupide simptome de ignorangS, deLpsn de informalii, de lipsi a cunoagterii in trecutulei cel mai apropiat. in iceaste situalie, la ?nceput qi oscurti bucati de vfeme, m-am gisit gi eu, degi, ospun cu toatA modestia, am a\ut niSte intuilii gi destulde repede niste convingeri care mi-au 5i permis sd

mi dau la o parte qi si aleg cu fermitate o linie deconduiti.

in tinereqe, ca mulli al1ii, am crezut ci experienlaruseasci, de uriage propol'tii gi inifial cu mari eianuride libertate in toate domenrile, va fi o leformd etici asocietifli, fird precedent. Destul de cur2nd insi,mi-am dat seama cd rn-am in$elat. Elam la Paris cdndafiicolele publicate de Panait Istrati in les NouuellesLitteraires au produs ?n mine o puternic; tresirire.Nu pot si spun cd mi-am dat seama ci, asemeneaminllor geniale, Panait Istrati surprinsese intr-un sin-qur caz, o lege, un fenomen esenlial, dar pilania lui,

26

cl s:i zic astfel, m-a impresionat profuncl. Poxte m-arli convins claci inflicirarea lui, stilul s'iu pasionatn-ar ti stlrnit o reticenfd. Cind insi am citit cafteaIrri Gicle, Retour de I'U.R.S.S., atunci am fost pe deplinl:irrurit. Gicle, pentru mine, vAzuse totul, esentialulircvocabil, ireversibil, cu o claritate $i cu o patrun-rlerc uirnitoare $i convingitoare. Nu n'ni era pentruntine nici o alti ipotezi de fdcut, nici o aqteptare,rrici o iluzionare. S-a adiugat apoi rdzboiul cu Fin-lrrn.l:r. cucl-r ce insernna. pentru un leginr ..uma-nitarist", darea in vileag a substlatului monstruos a

unui regim de sficlare 9i minciuni, care nu se diir-repoi si clistrugi un popor pulin numeros, dar vred-nic ca cel flnlandez. Mai era nevoie de algumentesrrLr clc explicalii ? inlelesesem totul, plnl la fundulrnnirlicir:nii totzLle. Urmeazd tlrgul, de neconceput,il(f in stare s'i faci se-ti stea mintea in loc, cum se( )l)reste ceasornicul. $i totugi I in timpul rdzboiuluirnonclial iar s-a strecurat o indoiali, in sensul ci par-Cri in unele sectoare ale statului sovietic se produse-scr-i anurnite transformiri pozitive. Aceasti indoiali,llccasti oscilalie, de foarte scurti durati de altfel, s-aprodus tot datoriti ignoraniei, datoriti lipsei de cu-noastere temeinici a istoriei. Putea fi oare luati cusuperficialitate recomandarea unui om ca $tefan celNlare ? El se luptase cu turcii 47 de ani, clar lisase culirnbi de moarte se nu intrim slugi la muscali. im-potriva pirinlilor, 'a mogilor $i shemogilor, pe carei-am clat la o parte cu o vinovati suficienli, ca oricetinil ingimfat, gata si-gi inchipuie ci degteptarea in-cepe cll el, m-am ingelat, am oscilat cu superficiali-txte, E o profundi eroare gi si luim fdli nici un dis-

27

cernlmant mo{itenirile treclitLlluj, clar';i s:i lc inli-turim cu o condamnabil:i suficientir. cu se ntimentlllfuls cI suntem incornparabil mai groz:rvi clccit ceiclrc ru tliil in:tint(il nu:l<lri.

$i iati ce mi s-a mai intin'rplat. Printre c qiie meleaveam o bro$urf, necititi: .,Rontinismul gi panslavis-rrrr.rl", articole de Emincscu. Acum citel'a luni cle zile,intr-o anllmitl ambianli cle ginduri si de impresii,imi spun: ia si citesc si vicl ce spune Eminescu,omui acesta genial Ei serios, in problen'ra ruseasci.Un poet are totdeauna intllilii de care nu e reco-mandabil sd facem abstraclie. Un poet escalacleazd

rutina, vrafurile de clocutnente plicticoase, inexpre-sive, neconcludente, Si, cu ochi vulturesc, indicdesentialul. Ochiul lui uede, urechett lui aude ceea ce

altele nu alld. Poate mi intrebi de ce nu citisemaceasti brosuri ? Pentru ci un numir de ani rapor-turile mele cu Eminescu se stricaser;, in sufletul neu,pentrlr o seamd cle poezi\ dar rnai aies pentrll pozilialui spirituali, pentru faptul cd geniul lui rirnisesestriiin de problematica cregtini. Dar si trecen. Fapt e

ci nu citisem broEura, deSi citisem clndva articolelelui politice, unde sllnt cr:prinse $i acestea la care mirefer acun-r. Si ce descopir'? EmineScu triise $i vizll-se luclurile acestea. in legdturi cu m;ii, cu o claritatedeiinitivd. O ioti nu va mai putea cineva $te€e sau

adiuga la ceea ce a scris Eminescu in aceastl proble-ni, qi fir:i incloiald ci intr o zi ar trebui ca gi Occi-cLentul si cunoasci aceasti analizi magistralir gi de oadincirne care epuizeaz'a sr-rbiectul. Ca un mate jur-

nalist cie facturi occidentali, Eminescu nu a impro-vizat, nu e cantat dupi ureche, nu a exploatat resen-

28

tirr( nl(' sllu irtrltrt'sii, ti st' r'eclc limpccle c;r x stucliat( lr( stiLlnc:I, protnovincl eviclent intuiliile sale . dal- pe

t, nt('iul Lrnei cunoas,teri aprofunclate a temei ruseFti.

\r r vr c:llt s:i rczum si nici s'i conunic in vleo fbt-r rrrrl:i sinte ticir ce spunc acoio Eminescu, pentru cit|rlrrl, in ficc -e ptopozitiune e pur 9i simplu cx-

lrir()r(lin:rl, meriti osteneala bine rirsplititi s'i fie cititi rn('(litlrt, si as plopune si fie traclus in toate limbile

1r;rnrintuh.ti. Totr-r;i, nu pot si rezist si nu citez cite-r rr p:rs:tjc, polu en avoir l'id€e. ,,Netdgdcluit ci istoria

lirrsici, strrclieta in legitura ei de cauze 5i efecte (arti-

,,,lLrl sc cheamd .,Iclealul istoric al Rusiei"), ne va aritarrr: li'l tlt' Llnitate de c1e:n'oltare, precum n-o intlllniml;r rrn:rlt popor (comunismul, vedem azi, continlli,lt' llpt vechea linie a politicii moscovite). La popoa-rt lt' ntrri ale Europe.i observ'im mai cu seami un felr IL sliil.litoar-e lupte interne; oricilt cle inse mnate ar fi,,rr, t'csclc lor -in afari, inliurltru l'eaparer dr'rpi inche-it rt'rr oricirei pici, simlnla vecinic vie a dezbinirii;rrl;rli de aceea, statele europene, de cite ori sunt bi-lutc, isi nuti oarecum curentul lor istoric, vicl lu-r'r'r-rrile cu alf ochi de cum le vizuseri mai inainte"...

Alt pasaj remarcabil: ,,C-un cuvant statele Europei

lLrcreazi ?n mod cazuistic, se schimbi in afard cu

orice schimbare dinliuntru, nu au 21cea fixitatc ener-gicd pe care o manifesteazii Rusia- Aceasti clin urmiputere este poate unica care, bitlnd, s-a ielit, bitltteir-a pierdut nimic, sau aproape nimic, cdci iniiluntrulei toate s-au ficut pe incetul, firi nici un f-el de siri-llrri; nici o bltilie piercluti n-a fdcut si piarcld tintafixzrtd inainte: de o mie de ani incd ea nu vede cu

elti ochi clcclt cu aceia;i pe care-i avea ia inte-

29

neiefea uria$ei sale puteri". Acum o uilr'ritoxl c pre-viziune:,,Dupi clcsfacefea impirifiei austro-Ltngaresi a ceiei turceqti, Rusia s-ar pune ?n capul unei con-federalii, clirijate clin Constantinopol (cleocamclat'i se

n"rullrmeqte s o dirijeze de la Moscova). Aceasti con-fecleraqie ar cuprinclc: 1. Regatul cehesc (e gr-ozav I)cuprinzind: Boemia, Moravia si partea de norcl-vest a

Ungariei cu noud t-nilioane cle locuitori. 2. Regatulslrbo croat, cuprinzlnd... 3. Ilegatul Bulgariei.4. Re-gatul Romaniei cu partea de sus a Bucovinei, Tran-silvania pini la Mure; Ei parte din Basarabia ruseas-cd. Pentru aceast; cesiune, Rusia s-ar compensa clrDelta dunireani gi cu Dobrogea. 5. Regatul grecesccu... 6. Regatul maghiar, constand... lin text sunt toateprecizirilel. 7. Teritoriul Jarigradului cu pirqile Ru-meliei, lirmurii asiatici ai Bosforului, ai mdrii de Mar-mara gi ai Dardanelelor, peninsula Galiopoli gi insulaTenedos". Alt pasaj.: ,,Teoriile acestea nu sunt lipsitede o oarecare mirefie :ii de o manieri de a privi is-toria universului intr-un mod specific slav. in oricecaz, ni se pare ciudat cum noi, RomXnii, cate triimllngi Dunire, suntem cu totul cufundali in ideea Oc-cidentului, pe cdncl din toate pirlile imprejuru-nepulseazi o viati istorici, care in dispozilia ei generalise deosebe$te atat de mult cle istoria Occidentului.E aici o problemi foarte inportante pentru noi ;icare ar trebui cindva examinati mai deaproape".

in alt articol ,Jendenge cle cucerire", afldm: ,,R5siritidin mse mongolice . de natura lor cuceritoare, agezatepe stefe intinse a ciror monotonie are inriurire asLt

pra inteligenlei omene$ti, lipsind-o cle mlddioEie gi

dlndu i instincte fanatice pentru idei de o vagd

30

r)rauelie, Rusia e mocl egal muma mlnchiei ;i a lipseirlc culturi, a fanatismului gi a despoqiei... in tendin-1r-rie de cucerire, in aga-numitele misiuni istot'ice,( lrre-Si callti marginile naturale, nu e ninic cleqlesubtrlcclt pur ;i simplu ne$tiinta gi gustul de spoliere. inzlclar cauti. un popas in ?ntincleri teritotiale, int rrccriri, in r:azbctaie ceea ce ii lipsegte in chiar sufle-trrl h:i; sub nici o zoni din lume nu va gisi ceea cel)umnezeu a voit ca sd fie rezultatul muncii a multorgt'ncralii dedate la lucru... De aceea, ni se pare ci,rlin nefericire, Ru;ii sunt sub dominarea unui deqertsrrtletesc, a unui urlt, care,i face se caute in cuceriri(cca ce n-au inliuntru lor. Noui ni se pare ci cer-t rrilc culte, in loc de a stevili a.cest honor uacui, inloc cle al implea prin munci gi culturi, il asmulir r rntra Europei pe care o numesc imbitl'aniti gi ener-virt:r, coaptd pentru a cidea intreagi sub dominalierrrscasc2i. Europa le plare astdzi in starea in care eraItiz:rnqul la3pali\i^ unui neam asemenea mongolic, a'lirlt'ilor... in Rusia chiar miezul culturii e in Inger-rrr:rnland qi in cele trei provincii baltice, in mlinile gir':rpetele a poate doui sute de mii cle oameni de ori-gini germani... Astfel misiunea istorici de care sellce atita vorbi nu-i o misiune care-Ei are originea in;rlari, ea e rezultatul unui gol sufletesc, a unei bar-lreni spoite cu frac gi m1nugi, a unui de;ert care de-arst:ipani pimantul, tot nu s,ar imple... De mult, darrnai cu seami de o suti cincizeci de ani incoace, !in,ta cuceririlor rusegti sunt 1irile l-esiritene ale Euro-pci... cercurile culte umplu golul sufletesc cu fantas-rnagoria unui imperiu care ar ajunge de la Sibir plnisr-rb zidurile Veneliei, qi apoi mai departe... tot maicleparte".

37

Iati acum zugr:'ivite cZitevl olticeiuri, citeva me-tocle. pe care ce bine al fi fost daci le cunostcalntoti: .,Se stabileste in tratatul cle ia L)an-Stefano incle-penclenqa Romlniei si cu-n rAncl clupii aceea se sta-bilegte cu-n al tleilea rlnd, f:iri cle noi, dreptzt.l ded-si h'ece tntpele prin tdra trcastrd (subl. lui Enrines-cu-) c1e a ocupa cll alte cuvinte doi ani de zile. Doiani - vizincl gi ficind - s-ar preface apoi ?n zeccsi-n o suti... Se stabiieste principiul ca Basarabia sifie cedati prin liberi inrciali - ceeil ce presuptme cisuntern in clrel>r e o cccla sau e nu o ced:r. Nc irota-ri.rn de a nu o ceda ;i Rusia a oclrpat-o astdzi pedeplin (subl. lui Em.). in fine, susqinind dreptul nos-tru, vedem ivindu-se coltii prietegugului. Bucuregtiisunt impresurali dc trupe, in Vla;ca cazacii iqi bat jocde populaqie, ciind oamenii afari din case. trenurilenoa-stre cu minitii sunt oprite in drum, cu-n cuvintIiusia a inceput a intrebuinla mijloacele ei civiliza-trice pentru a ne intir.nicla... cornplicitatea cu Rusia etotdeauna fatald... Se pozrte ca llusiei si i se intimplesoafia pe care ne-o pregirteste noui... Aducem amin-te convorbirile dintle pdncipele Gorciacof ;i genela-lul Ioan Ghika cari convolbiri zlveau un aer clcjaneinminu;at... Gorciacof se riste$te... gfiji tot ne in-spiri, ba putem spune siguranqa ci ne a$teaptl vren-grele. Dcspre biruinta cauzei drepte nu ne indoirn,precum nu ne incloim cI oricare ar fi curentul ce scmiqci ?n contra civilizatiei, el trebr.rie si fie nimicitcu vremea. Dar acea \.reme e aclesea foafie departe '.

in alticolul,,Rusia pretincle retroceclarea Basarabiei'.Eninescu scrie: ,,in sflrgit veclc'n'r limpecle. GeneralulIgnateff a pfopus guvernului nostrll retrocedafe2t

32

Ilasarabiei in schimbul a nu StiLl ciror petece dep:in-rlnt cle peste Dunere. Rom2nia este singurul stat( llre astizi e in primejdie de a fi clezmembratd det hiar aliatul ei, dupi ce a incheiat cu e1 o convenfe,

;xin care i se garanteazd integritatea teritoriului (r'in-rlrrrile acestea parcd ar fi scrise in zilele noastre).Ilominia vede sburdnd ca pleava in vdnt asigurlrilerrnei convenlii, ale cdrei iscdlituri sunt inci umede 9i

l)(' czlre a incheiato c-o impiralie mare, pe al c;reicuvi"nt se creclea in drept sd se intemeieze... Se gtie

t :i cliplomaqia e glezd, impreund cu vanzarea beiuluigrcc Mornzi, a fost cauza cesiunii Basarabiei... Man-(l:rtarul Europei vine si mantuie popoarele creqtinerlt: sub jugul turcesc Si incepe prin a-$i anexa o parte;r rrnui pimdnt, stipanit de cregtini, in care nu-i vor-lril tlt: ;ugul turcesc (azi ne apdrd de imixtiunile .im-

1x'r'r:rligtilor care vor sd ne ocupe gi si ne subjuge !,)...

irrtl rrnul din numerii trecuti am iruegistrat sgomotulcri in lJasarabia s-ar fi luat deja misuri administrative(lin partea Rusiei, care trec dincolo de marginile con-vcnliei incheiate... lan noastri a fost cilcati de vreo

l)atru, cinci ori in acest secol de citre Rusia; dinrlceasti cauze come4ul gi agricultura noastri au tfe-lruit si sufere nigte catastrofe aproape periodice care

la fiecare zece, cincisprezece ani ne fac a pierde tott'rucruI muncii noastre. Noi suntem baza de operalii a

Ilusiei in contra imperiului Turcesc... I-am dat inatatea randuri bogetia noastri, fructr:l muncii noasre;cle asti dati i-am dat gi slngele nostru. Daci s-artrage o socoteali, nu gtim cine ar rimlne dator,nrarea Rusie sau mica Rom2nie ?".

33

Din alt articol: ,,De atunci pdnd in zi:ua de astizi,Rugii inainteazi

. mereu atat spre rdsirit, clt qi spre

miazdzi. Popoare putemice oclinioard au cizut gi s-ausfirdmat sub pasul lor. Lesii au pierit ca neamhotdrdtor de pe fala pdmXntului; cetele de cazaci,care inci la 1711 luptau aldturi de Turci, au cizutsub stdpAnirea Jarului... Ca orice putere mare, Rugii,acolo unde vid ci vor intimpina rezistenl5 mare, seopresc gi lucreazd cu o ribdare seculari, spre a surpaincet, incet temeliile puterilor ce li se pun impotrivd.Puterea ior in lirile ocupate e blXndd, dar plind de odulceagi demonlizatoarci qi tot asrfel in lerile cuceritela inceput sunt plini de ingrijire pentru binele cuceri-lilor, incetul cu incetul insi ei se inispresc pXniajung de cer, nu averea, ci sufletul cuceri;ilor... mI-surile silnice penfu starpirea romi.nismului se iauflri curmare. Administralia, biserica gi gcoala sunt cudesivdrpire ruseqti, incat esle oprit a c2nra in ziua dePagti .Christos a inviat, in rom2negte... Cete inhegide familii romnnegti sunt luate cu de-a sila ori dusecu amigiri departe... pentru ca incetul cu incetulpopulalia se se amestece , sd. piardd energia carac-terului nalional... lupta in unire cu Rugii era un act desinucidere (gi a rimas)... qi orice lupti in unire cuSlavii este o risipi de puteri. CXnd rizboiul a izbuc-nit, Rominilor nu le ri.mXnea dec2t si-;i pdstrezeputerile, multe, puqine c2te erau lce sfat extraordi,nar !1, $i se agtepte cu hotdrdre nestremutate momen-tul cind nu vor mai putea evita lupta pentru intere-sele proprii.

MdngXierea noastre e ci atunci cdnd se discutichestiunea atitudinii ce trebuia si obserue Rom2nia,

34

s-au gisit in lari destul oameni lutninali care s-au

lostit ldmurit contra Rusiei 9i au pus in vedere iuturor

pr-incipiul ci orice biruinld a Slavilor nu poate si fier.l.,cit'o .te.torocire pentru Romdni"' Un partid ru-

so fil ori nrrco-fil n-a existat in Romlnia' Marea maio-

lirate a rominilor aveau bunul siml firesc cle a respin-

gc atat pe unii, cit 9i pe allii, qi... Sute de ani,

itorninii au fost, cel pulin indirect, stepaniii de Turci;

niciodatd insi, in curgerea veacurilor, Turcii nu au

pLrs in disculiune limba nationali Ei naqionalitatea

rrllr-rind... Nu prevederea politicd, nu conFtiinla mi-

siLrnii Statului romdn, nu bunul siml firesc au lipsit

lr:irbalilor de Stat ai Rominiei; le-au lipsit onestitatea,

vr ringa hotiritd gi indr S"zneala bdrblteasci"'Ilominii se cred foc de deqtepli: ,,rom2nii e deg-

rt Dti . Ei cred. chiar clnd nu mdriurisesc' ci ii vor

,,,ig. p" sloard pe altii. cind in realitate plni la urmitr )l ci pldtesc oalele sparte, sau furate' Dar mai e ce-

vrr, ;i anume lipsa unor criterii. De inqelat, firegte,

l{)li n(' putem inSela. cici e omenesc. caci nu e om

crrre si nu greEeasce, dar in viald' important nu e sA

nu greEefti,;i gre;ind sd remai totuqi pe drumu1 ade-

uirtllui. Se intXmpli ci un om care greqegte' dar se

line de un fir de foc al conEtiinlei, de anumite norme,

gregala lui omeneasci se rezolvl, pind la urmd, in-

ir'-un fapt pozitiv. Pe citi vreme greqala care se comi-

te printi-o triEare interioar; se transformd intr-o ade-

vdiatd catastrofi,, cu atat mai greu de reparat cu cdt

derogarea de la o conduild a fost mai mare qi mai

incurcati.,intr-o zi - continue Eminescu * se rdsplndeqte

;tirea ci ogtile ruse$ti au trecut hotarele 9i au cilcat

35

pe pimantul romanesc Ei ci marele cluce Nicolae.comandantul suprem al anlatei din Europa, a aclresatRorninilor o proclamagie, in car.e ii ,,rmeqt" .locuitoriromini,, (echivocuri asiatice, ca $i acufil clncl nu sespune Republica Rom2niei qi Republica Romind, cuo perfidi socoteald). $tirea aceasta stribate ca un fiortoatd. traia; iar in Bucuregti, ulilele Si localurile publicese umplu de oameni nedumerigi... Trecerea Rugilor,degi se putea prevedea, era o surprindere pi atiiaceaste surprinclcre, cit gi nrodul in care s_a fdcut eraunegafiuni ale Stanrlui romAn. Firi de gtirea ;i invoireaRomlnilor, Rugii au cilcat pirn2ntul rom2nesc gi,nemulgumili de a fi nesocotit Statul roman, ei mai in_tampinau pe Romdni ca pe nigte simpli ,,locuitori,,,spunlnduJe cu toate accstea ce vin ca amici... aceas_ta nu vasd.zicd, amicifie, ci dispreg, qi marea majori_tate a Rom2nilor simlea ci Statul Romdn a fost luatpeste picior. Era insi in gari un mic numdr cle oa_meni care Stiau ce se petrece.,, intr-adevir, Istoria serepeti ! Dar iata un aminunt de o atat d,e afiateironie, de amare $i vegnicd ironie: ,,Un ziar liberal,Urt.irea Democrafiei (fiecare cuv2nt de aici suni ca oironie), scria, in ziua cdnd tara a fost cilcati de ostir_ile striine, din cuvdnt in cuvdnt: Rusii au trecut pru_tul ! Acestea sunt cuvintele cu care oamenii se salutdunii pe altii.

Alt zit hberal, Romd.nrzl (Rominul !), care, pecAnd zd,pdceala era atdt de mare, li.murea pe ceriro;iisei asupra foloaselor materiale (cl-asta a ipus Emi_nescu: cine o indrigi streinii m2nca-i-ar inima ciinii l)de cale Romdnii vor purea sd n.agi din trecerea ostiri-lor ruseqti prin 1ari.

36

Dupi l'eclerile cercurilor politice, ale ciror organe('r:lll rceste doui ziale, nivilirea ogtirilor ruse;ti in{rrr,r era o intlmplare fericitl, doriti gi chiar pregititit tr ;tilea gi invoirea Rom2nilor... S-a clizoh'at Senatul

;;i s-a ales in pripi altul, care in adevir a gi votat con-vcnlia. Cand cetele de cazaci at trecut hotarele firii,rroul Senat nu era inci constituit, gi c2nd corpurileIt girritoare s-au intrunit spre a lua o hotirire relativlrr atjtuclinea \irii f^\d cu nivilirea o9tirilor ruse$ti,

l:uil ct'a ocllpllti cle aceste oftiri, adunerile nafionalestrru :r;a-ziclincl sub tunurile rusegti, osta9ii romlni ser ('lraij4Lnu cx ni;te sibari! din calea nivilitorilor, qilorrti luurea i;i pierduse bunul cumpdt. [Ceea ce estet xlnrorclinar e teribila actualitate a acestor rinduri !ll{rr;ii rrrr mri aveau de-a lace cu un stat romin, ci cuo;rthrrr:-rturi cle locuitori romini, pe care surprindereal.r( lrtil ( u iitirea gi invoirea guvernului lor ii lipsise det( );rtir ('n('lgi:1... negocierea cu Rusia era o curati co-rrrt rlir'. () singure putere mai rimanea pe care Statulrorrr:"ur mai putea se mai pund temei: voinla Europei.

Ast:'rzi e lucru doveclit ci, fdri de invoiala Europei,l(U$ii nlr pot ori cel putin nu cuteazd s1 faci nimiclperci am fi in zilele noastrel gi de aceea drepte, pa-tri()ticc erall cuvintele pentru care birbalii de stat maiplevirzltori au celut in Cameri Si Senat ca, dup,l()xte cele petrecute, Rominia si nu incheie nici unli'l cle convenfie cu llusia, ci sd-9i puni toati incre-rlerea nu in Rusia, ci in convingerea cd Rusia nu vacUteza si nesocoteasci principiile civilizagiei moder-ne gi si calce drepturile unui popor ce se pune subodotirea Europei. Dar guvernul Si majorititile creiatein Cameri gi Senat au nesocotit aceste cuvinte, Si

37

convenliunea s-a incheiat. Aceasti convcntiLlne eraun act de capitulafe.

De clncl linem minte intimplirile pctrecute pefaqa pimintului, nu s-a pomenit, afari cle polonezi,nici un popor care si fi dat altui popor voie a trecepeste pemantul sdu, spte a se rizboi cu al treilea,firi ca insugi si ia pafie la lupti... Este o mare neno,rocire ca un popor sd fie silit a se lupta contra intere-selor sale: este insi o nenorocire, numai o nenoro-cire, urmatd din rapomtri de puteri; aceia ce s-a ficutin conventia incheiati cu Rusia e insi mai rnult dec2to nenorocire, este o renunlare la tot ce di unui po-por dreptul de a fi. [Mi se pare cu totul vrednic de areline ce spune Eminescu in acest punct esenfial.lAm in;eles ca Ruqii se inre in lara $i Rominii sd-iprimeascl bine ca pe nigte aliagi, am fi inleles caRugii sA intre gi Romlnii si nu faci nimic, am fi ?nge-les ca guvernul si incheie o conventie cu coman-dantul trupelor rusegti; cand insl chiar corpur.ile le,giuitoare au votat o convenlie, a cirei premisi eracondilia ca Rom2nii si nu ia parte la rdzboi, Rusia ;iindeobgte Slavii, au putut striga Europei: iati poporulatat d€ fudul, la picioarele noasrre.

incheierea conventiei de la 4 Aprilie a fost, pentruca si nu zicem o vdnzare, o gfegali atat de mare,inc2t nu putea fi reparati. clecit printr-o noul gregalilce obserwaqie peftinentil... inclatd ce s-au simtitbiruitoti, aceiagi Rugi care ceruseri. ajutot'ul Romlnilor, au inceput a fi insolengi fati de fratii lor cle armegi a cere drept risplati a biruin;ei o bucati de pi-mint din vatra lirii, cu al cdrei ajutor au ajuns la biru-

38

inli... Tot ce facem, facem cu invoirea Rominilor...Ilusia niciodatd nu se simte legati prin cuvinte, inclosul cdrora nu sunt destule baionete... Vorba nu era

daci aveam si pierdem ori sd nu pierdem Basara-

bia; vorba era si ne pdstrem demnitatea, sa ne are-

tim vrednici de increderea poporului de la apus, sInu o pierdem din vina noastrd, s- nu renunldm de

buni voie, si nu o vindem".S-ar putea - mai gtii ! - ca aceste ultime cuvinte,

Lrnora, si li se pari desuete... ,,demnitate"--. ,,vrednicitle increderea"... q.a. Faptul ar mdsura decrepitudinea?n care am ajuns, simptomul pribugirii acestei lumieuropene, pentru ce f*A indoiald ce nici pe aici nus-ar putea gandi a$a daci atmosfera lumii ,,civilizate"n-ar indreptdli asemenea atitudini. N-ag vrea si fie oscuzi, ci o constatare. Socotesc insd ci paginile luilirninescu sunt de o putere, de o seriozitate, de ointelepciune excepfionale, qi s-ar cuveni, in gcolilenoastre, cdndva, elevii, copiii nogtri, se le cunoascd

pe dinafara. Acestea sunt pagini de istorie memora-bile, care dovedesc ci efortul de a le cunoaqte binenu constituie o sterilitate, ci, dimpotrivd, fecundeazio cunoa$tere a realitdlilor istorice. E cumplit sA ne

ginclim cd nu am cunoscut asemenea pagini, ci niciun profesor de istorie nu ne-a vorbit de ele. Ar fioare exagerat si spun cd toate manualele pe care

le-am invigat in liceu nu mai valoreaze nimic com-parate cu paginile lui Eminescu ? Mi-ag permite sispun ci invetemantul istoriei, practicat altfel decit inacest spirit revelatoriu, este pur 9i simplu stupid, iau'til in orice caz.

in legituri cu rugii, ag dori si mai atra:l atenliaasupra unei probleme, care mi se pare telibil de im-portante, pentru ci rugii, comunigti sau necomunigti,sunt pentru noi o grozavd realitate- Avem pafie acumde o experienli dramatici, tragicd,. Ea pune in cum-pini nu infiligarea formali a existenlei noastre castat, ci pur $i simplu primejduiegte, mai mult dec2toricdnd in istoria noastre, existenla ca popor, gi poatechiar substanla noastri biologice. Nu este o exageta-re vorbirea aceasta, qi mi s-al pdrea o gh-rmi sinistrisi mai vorbim de cele gapte viegi in pieptul nostrude ararnl... am rezistat, e adevirat, multor l-icisitudini,dar ar fi o crimi s; ne mai leginim cu nigte amintiri,cind azi sunt mijloace ca un popor si fie ras dupifala pdmdntului. Desiguq sperim ci acest lucru nu se

va int2mpla, degi am procedat in vremea din urmdcu o criminald ugurinlI in grave probleme, dar e oraa douisprezecea si capetdm con$tiinla mijloacelortehnice care permit unor mari popoare si desfiinlezemici comunitifi naqionale. Personal sunt convins cevom rezista gi de data

^ceasla, printr-un concurs cle

imprejuriri, dar problema e ce vom face ?n viitor',vom da dovadd tot de o uqurin;i inspiirnintitoare,ori ne vom trezi la seriozitalea, \a gravitatea noilor

. ^ ale istoriei ? Cu Rusia, e profunda meaconvingere, vom mai avea de a face, in presupune-rea ci acum va fi readusi la justele plopo4ii. Cu Ru-sia, ciJar inliuntrul generaliei noastre, lumea va rnaievEr prooieme grele, pentru ce, pare-se, poporul rus,

tum este, nu e (leloc lipsit de un siml mesianic.-iziune finalisu adici spiriruali, a istoriei, nu

c.ste exclus ca nirnoh.rl acesta l'Llsesc si fie chemats:i fertilizeze, si revigoreze terenul r:nei civilizagii er,r-

lopene irnbitrinite, clevitaliz2rte de atlt confort, de:rtitea rafinamente, dar 9i de atitea eforturi ficute innenorocite conflicte de familie. in atitea rdsturniritle perspectivi, in atitea crize, spiritul european s-arputea sl-gi piardi din virtugile majore, si intre intr-oslibinogile, intr-o cleruti, intr-o lipsi cle increderein eminenla valorilor spiritului. Deja s-ar putea vorbirle rrn soi de parazitisnl, in Europa, pe spinarea unui.qlorios trecut, intrat insi in multe impasuri. Sunt('sentiale valorile spiritului ? Sunt unele indispensa-lriic ? Despirgirea de ele ar putea aduce moartea uneicivilizagii ? Iati ceea ce pare ci Occidentul nu mai gtie

ii nu mai resimte ca ahddatiL. Suferintele i-au creatrnei degrabi sentimentul unor aproximalii Si a unorinutilitdgi. Nu mai sunt destul cle primitivi ca si fievirulenli, 9i nici desrul de orientali ca si mai poati in-tr1)cluce un efort de clarit;ti. E ceva incropit, cildicel;i facil in atmosfera europeand, cum, dupi gtiinlanrea, nu a mai fost. in vizduhul pe cale il respirirnrrai plutegte inci ceva din ,,miracolul european", clarparcl multe probleme chiar au inceput sI se punirrltfel, chiar daci nu ne ddm deloc bine seama cumilnufiIe se pun.

Pe rugi i-am vazut, $i i-am simtit. Sunt balbari. Se

poate, la noi, vorbi de o nivdlire a balbarilor, dar,iatd, crecl in ceva, sunt fierbinli, sunt vinllenli chiarclacd stiruinqa lor e intr-o eroare. Rivisesc con-fbrmisme gi pun plobleme vechi sau noi, reactuali-zind termenii unor emolii. $i si nu uitint ci e o tard

41

plinA de maltif i, cle experiente teribile' care s-ar

ptrtea ,i reprezinte mereu un material exploziv cu

iiaoti.r.. Nu vicl deloc exclusd, la un moment dat'

o..r."i, *"t"t, in culturi, ca o mare realitate Abia

l.u- ,-o migcat. Jocul pe care il face acum' in con-

totut tn-ii civllliate, e primar' e rudimentar' e 'inqe-;;;,';;;;;" in foni, dar vor veni timPuri cznd

lucruril"e vor cdpitta o alti infiiigare' in care se va

manifesta cu libertate 9i cu o efectivi virulengi geni-

;i";;t;; l'usesc, amestec de grandoare cu aspiralii

,f.. t"Ufi- 9i de mizerii infernale' Evident' istoria e

.ri .a-p de io4e in care omul e mereu depdqit' cind

.r,-, "r,.

tot,"g"lit, inghitit, dar flrd indoiall existe o

modalitate de-a conlucra cu istoria, sau o modalitate

de a i te opune' cu o crasd nepricepere' 9i atunci

nino n or^u. primejdii Prin oamenii care colaborea-

tl fu'""r,ru.it" melole ale isloriei se na$te in istorie

,r.r stit.ur., in albia unui puhoi, dreneazi aluviunile

gi le folosegte. istoria capiti o organicitate' sensurt

mai evidenie, la o scari mai vasti de inlelegere' In-orir.

rut este evident cd nu e totuna a pafiicipa la

p."**f istoric cu discerndmint, sau inarmat cu nigte

criterii, sau a te amesteca in el ca o cafiila' compiet

orb qi vegnic orbeciind' Evident, s-ar putea ca pentm

o asemenea misiune rugii sd fie nevrednici' cum se

doveclesc acum anglo-saxonii nevrednici pentru un

rol pe care parci erau totuqi chemagi siJ.ioace ca

"ii,5 "-i, .o ,riEte preoli (cum scrie Baudelaire in

i"i""ilr ta"l, 9i nu ca nigte negustori' E neindoielnic

insi ci rugii reptezinld o energie spirituali'.qi rdm2ne

a" ,rarut cum va fi aceasta indrumati 9i folositd De-

42

pincle numai de ei ? in ploblema aceasta suntem,lorn fi solicitati tofi. Trebuie si fim atenti, trebr"rie siilrsl.fumentim cliteriile unor conceplii vetificate, tre -lrrric sd meditim gi sI avem posibilitatea de a net r rrrsfitui, de a dezbate asemenea lucruri, pentru a

l)ulca cu pricepere si folosim golf-stream-urile isto-r it'i, vintul in pinzele istoriei, Trebuie si inlelegem,slrs(in, ci toati povestea asta a istoriei lumii ale unsingur sens: promovarea gi implinirea unui desiinspiritual al omenirii.

Noi ce vom face ? E o intrebare cardinali, pentru(:i lroi apartinem in atitea privinle civilizatiei occi-r lt'rrtale, clar printr-o structurd profundi de risirit, de(; (. nlr ne putem despirli qi pe care nu o putemrrit i lirgldui. E posibil si trecem cu toate armele gilr;rrirr jclc cte partea Apusului ? Nu cred, 9i apoi riscimr,ir linr totcleauna la remorca lui, vorbesc in sens spiri-trrrrl. irr sensul culturii, nigte imitatori, nigte maimute,( unr rnr ;i fost de la ,,marea fevolu(ie pagoptiste", inr'rrrt a risunat ca o ironie gi ca o profegie funestl:,,1'|onjour, popor !".

'li'ecem ca o clesfrinati, cu poalele peste cap, del)irrtca cealalta ? Sigur ne pagte primejdia de a fiinghififi. De fapt, (inind seama de instinctele noastretlc apirare, nici aceasti trecere nu o putem face inc hip onest. E imposibil sI nu privim cu un ochi mi-car spre Apus, de care nu suntem deloc cu totul strii-ni. Aparlinem efectiu spiritxtalitdlii iudeo-eline-la-line-cre;tine, pe care am mogtenit-o in corrrun curupusul, de care pe undeva ne gi despdrlim fundarnental. Vreau si spun cd. ortodoxia noastrd cu ct

43

ruSilor e o realitate comunci couArsitoare, cle caremu\i poate nu-;;i clau seama, dar pirerea mea e civom fi silili, obligali, mai. tatzi!, s'i luam cuno$tintimai consistenti cle acest fapt. S-ar putea si sporeasciatunci convingerea ce acesta este filonul nostru crea-tor, al rugilor gi al nostru. Sunt insl gi aici nigte riscuri,sd facem ,,double emploi", qi sd iegim turtili de subpovara unora care seamini cu Dostoievski, cu Ber-diaev, cu Bulgakov, cu Lossky etc., etc. Nu e o pro-blemi de vorbe, ci una reall;i e, plin urmare, foartegreu. Mai e adevdrat cd noi nu am explorat aproapedeloc pararnetrii acestei arii spirituale implicate invirtualitigile noastre profunde. Un studiu mai apro-fundat, dupi Ftiinla mea, 9i. in sensul in care vorbesc,nu s-a ficut inci. Ne lipsegte aproape intreg materia-lul informativ, nu avem o con$tiinfd clari a proble-melor, iar de solufi nici vorbi. Ca o indicaEie de vii-tor, ag dori sd putem contribui la realizarea tneifederagii europener inlluntrul cireia toate tensiunileintestine ar cdpdt?- sensuri pozitive gi de emulalie.S-ar stabili atunci un proces de osmozi spirituald gi

niddjduiesc cd cei mai valoroqi ar da ce au mai bunspre folosul intregii comuniteti.

Nu cred ci e spre bineie nostru sau a1 slujirii valo-rilor spirituale o solidarizare cu Rusia. Prietenie, bunerelalii, da, gi fireEte in mi.sura in care pot fi gi re-ciproce. Creatori cu adev;rat cred ci nu vom fi decitintegrati in comunitatea europeani, ad2ncind incadrul ei caliti;ile care ne sunt proprii, Si pe careatunci, cu ajutorul celorlalte popoare, le vom cunoag-te mai bine decit le cunoagtem acum. Nu ne cunoa9-

rt'm clestul cle bine, acesta este adevirul. in aceasti, ,rtlinc de iclei ar rnerita si ne ganclinr .. o;,;;;rrr r. irnpofl ante. ce influenri bineficlroare a;;J;;.rprrsenilor ru5ii care au pirisir nuri" ,i , "rrs.rlijn;r1rrrs. Ar fi foarte interesant

5si fructuos p""r-,a, ai( rrnoastem bine aceste influenqe. afr".nil J. ,il', rlitic efemer, haber nu avem de a" ,nu,n" a" .,o"_rri.(.c. imporrant $i in realitate. in O..;a"nt.l" ;ni".i_s( ctia uno,r^extrem cle puternice influenEe, l*.;;;;st' numdri in prirnul rlnd aceea , f o.onto. 9i i.oiL rgilor ru;;i. Ignorim mereu esenlialul. Oe altiel, il_t(,r iit. (. ct.t nrult-m:ri importanti in substraturile ei,rr.(;rt o vedern in imediat 9i cu ochii incetosa(i der',Iicli:rn. Este pentru mine incontestabil .t;;ti:;;:

r ir;r,. in epoca noastri, mari influenle qi a.i.._i.irrr.rri transformdri in lumea inreaga.

"i"i" ;;;;;;,1,, ir rcle urrndrire de ei. Isroria;i;'.;";.X,,,l,r i,.st. eltfel clecir in socorelile 1"'. ar;;, ;r_;o#;r,,r \.r l)omenesc de o singuri influenta, ca arii dl,l( irtl.r \sr indepirtata - ca o fata morgana _ ,,rnitria.llrl,peani', sub presiunea si ameningirea rrr;;;;;.';'.1" ,r'ir nrult ca probrbilitate de reaJizare.

, ,.ytl"r, in perspectivele cotidiene, pare anar_hici,I|r0tici, ameninlatd, la fiecare pas si fie inghititi del, ],:trl de pr.imejdii. par.ca ircmediabit", ?,,i;;;;rj ;l oe lncertitudini Si de reforme brutale. Si asa si.stt', dar privire lucrur.ile si din alti p.rrp..,iral.lri,rrrpr nigre inerqii, nisre comodirigi. nigi" nr,r,i

"nll,l'11..::, lut noi si stringente probleme;i ,un,!n]

( ,r)[gall, sub o presiune $i amenintare de oronor.rii' rUn nu a rnai cunoscut istoria pini naun]. ra geria

niste solulii, sd cautdm cel pulin nigte- solulii $tim ce

;;;;u ;i"-t.e 9i catasrofe intr-un fel salutare pen-

;.''-;;";i; olanuri edilitare, imposibil de rcelizet in

.on.tit'i .,ott't't"le Va naufiegir lttmea eYrolerne..:'

..-.^'".i, generalia aceasta ? Ar fi ridicol sd ne asu-

;; td"i i'lurura"i, dar in misura in care dragostea'

p^J""" p.*.u adevir se va fi stins in lumea noas-

ra, tesuturile necrozate vor muri' *:' ly 'iY'11.111,-trine seu carti putem suptavieluj ci' iubind Aclevarul'" ';t;; gir"J. aa"' inutil si '^""'ll:="

cd Ade-

vdrul cel itiu nu e o carte' ci e o Persoana'

Sp engler ;i,, Declinul Ocidentului"

Si ne intoarcem insi la oile noastre.Frimdntat de astfel de probleme Ei idei gi clorind

s:r iall contact cu o vaste imbrltigare a Istoriei, intr-ozi r.n-am cufundat in cele cinci masive volume ale luiS1;e ngler, Declinul Occidentului, lucrare de care s-avor-l;it mult, intr-un timp, degi la noi nu prea a avut,

l):rrc-se, cinc ;;tie ce ecou; gi nici in lumea intreagd,;x'nlrr.r c:i, fiind considerata ca izvoratd. dintr-un pesi-rrrisnr gcrman niscut dintr-un accident, de fapt din-tr o prilrugire, sau dintr-o nereugiti a planurilol ger-rrr;rrrt', rnulli oameni s-au ferit de ea. Viziunea li s-a

l';u ul slriml)I, deformati, alienati de o psihologier;r('\,r'('11 ca un egec personal, o prdbuqire personalir,.r ( irl)cte semnificalia unei pribugiri universale. Ni-rrrt rri insl nu i-a putut contesta lui Spengler prodi-liio:rsa informafie qi conceplie buni sau deficitard.

I'c de alti parte, cei care imi vorbiseri de operalrri Spengler nu o citisere, ci vorbeau din a doua mA-nrr. E si greu sd se hotirascd cineva si se inhame,

rlr'-() vreme atat de trepidantS, sd citeasci mii dep:rgini.

I)c mine insi problema istoriei mi preocupi dinr't in ce mai mult, cici intr-o zond de penumbri a( ( )nqtiinlei mele niciodatd nu m-a pdrdsit ideea,ilx)teza unui sfdr;it de lume, incheierea unui bilanlcitre acest final de mileniu gi isprivirea unui ciclu

47

de culturd. Iar un sfhr;it de lume, chial dacd nu e cu

potop sau foc din cer, e, totuEi, ufi sfA,sit, o pribu-Eire

iefinitivd, o moarte. ,,Noi gtim acum - incepea Val6ry

celebra sa conferinfi - ci noi, cestelalte civilizagii, sun-

tem muritoare." Cu aceasti ipotezi', chiar cdnd n-am

formulat-o niciieri rispicat, am lucrat qi glndit ne-

contenit, mai ales cd vid, cu o mare claritate, struc-

tura apocaliptici a istoriei. Apoi gtiam cd marile eve-

nimente, chiar in ordinea laicd, au fost precedate de

profelii gi ci era imposibil in aceasti ordine de idei

ii se faci abstraclie de Dostoievski, Nietzsche' Ber-

diaev Ei, firegte, de Spengler, care au vorbit, pe limba

gi la vremea lor, despre intunecarea, pribugirea unei

iumi qi, eventual, de zorile sau nagterea unei alte lumi'

Nu puteam nesocoti astfel de afitrnagti, socotinduleartidcioase sau simple incerciri serfla\ionale' Puteam

crede, eventual, cd nu a sosit incd ceasul sau ci apu-

sul acestei lumi nu va fi chiar aga; inleleg aqa cum le

vedem desfdgurdndu-se sub ochii noqtri E foarte

probabil cd sflrqitul ^cesta

aI unui nou mileniu sd

aibe o semnificafie, care ne scapi, mai ales in cazul incare Si istotia are nigte ritmr-rri, nigte cicluri' Dacd se

naqle o lurne noud, firegte aceasta inseamnd o etapd

haoricd, precum durerile facerii. Se nagte o lume

noui ? Sunt semnele unei iremediabile pribugiri ? In-trebdrile se pun nu din ticul condeiului, ci ele au o

teribili indreptdlire. Ca o lume moare 9i alta se naqte,

nu poate deiit sa ne bucure, sau sa me bucure, dar

a9 fi dorit sd apuc cat mai pulin clin faza agonicd,

haoticd, de penibile confuzii, 9i mai mult din zorile

celeilalte. Dar, in definitiv, de folos poate fi omuluiorice v-retne, daci poate micar si desluqeascd, fie Ei

48

ca printr-o ceali, perspectiva unui viitor. In orice caz,ci triim nigte vl'emuri de apocalipsl, adici de inve-derale, de dare in vileag a fortrelor, a puterilor carefliun2nti lumea ca pe un aluat, gi, in bunl parte, cle

clescoperire a sensurilor mai profunde implicate gi

care o stribat nu am absolut nici o indoiali. gi chiarzic: cine are ochi sd md uadd, vrenea aceasta e ovreme de riftrieli, de incheiere a socotelilor, la scardmare, este o vr€ne de Judecatd, nu de Judecati deApoi, nici de repetitie generall, dar una de repetiiiis-ar putea si fie. O repetilie in mic, in propo4ii rxo-cleste. amabile chiaq o benigni indicalie de ce va fiin cele din urmi, dupi cdteva relu,dri,la coordonatedin ce in ce mai vaste, mai complexe gi mai grandioase prin implicaqii, pAni cind intr-o zi rdfuiala vaii uriagi, incluz2nd intreaga umanitate, vii gi mo4i,cici chiar in mod profan, laic vorbind, qi morfii aullspundere in ceea ce li se int2mpli celor vii. Chiars-:r qi spus, pe buni dreptate, ca istoria e cu multmai mult fdcutd de cei mor[i decit de cei vii.

Acum suferi multl lurne qi mul! se simt foarteapisagi, unii striviti, mulli exasperali, dezniddjduili,aploape (aproape !) de limita ribdirii, dar sunteminci departe de situaqia aceea ultimi cind fiecare vastriga, cAnd qi pruncul din leagin va dori moartea gi

nlr o va afla, cind lupta cu viala gi cu noi ingine, cupicatele noastre va atinge paroxisnrul inspiimintitor.$tiu, noi luim felul acesta de a volbi in glumi qi num-ag mira deloc ca Si tu, cititorule, sd crezi ci vor-besc in glumi sau ci imi permit un joc intelectual,sau chiar mai rdu, cd indrug verzi gi uscate. Firegte,egti libff sd crezi ce vrei, sau ce po!i,.sd supo4i cat

49

socotesti, clar asta nu m j va impieclica sir_;i spun ci,dacd ai suferit acum, ?n r,,r.,-,,r..,ri1"

"."r,.o, ;l'e sigurci ai suferit, daci ai tr-emurat de spailna foamei apoliqaiului, a curremurului, a bombetr, a inchlsorii, atorturii, s-ar putea ca toate acestea si rimdni o floarela ureche pe l2ngi cele ce le vom incerca si suferi lao socoteali finali.

Noi cam glumim gi uitim, dar nenorocirile sisuferinqele care ne-au impovdrat gi de care ,re ,r;ltamca din guri de garpe nu sunt gi nipte consecinte aleunor ugurin;e, ale unei bagateltzdri a vietii ? Glumeles-au adunat. em ficut haz de necaz prea des. gi nuprea ne-am g2ndit la aspectul serios al vietii, Si laconsecinfele unor neseriozitifi patente. Evideni. rrniivor spune: eu am fost un om de treabi, uitind cdsuntem solidari Ia bine si Ia rdu, chiar cind nu_l prac_ticim efectiv. dar il lisim se se comite in numelenostru, noi rimlnAnd intr_o vinovatA pasivitate cnndsemenii nogtri fac blestemefii. Nu ne putem mantuide unul singur, 9i existd flri nici o incloiala un lorde.bucurii, de suferinge gi de rispunderi ."r" n.revin in comun. Nici un mocl de existeng personalenu p_oate rimdne completin afara contextului in care

;e,afie, vrea sau nu vrea, $de sau nu ;tie, sau igiinchipuie ci poate si faci_ abstracgie.

Aqadal, cirindu-l pe Spengler cu rnulri arenfie, cuun loarte viu interes 5i cu creionul in mini, s_auadunat notife marginale gi alte insernniri, care nu mis-au perut lipsite de interes, mai ales clacd ele in_solesc gi textul bogat al ilustrr,rlui istor.ic.

50

Nu m-am ocupat niciodati in mocl special cu isto-ria - din nenorocire ! -, dar in epoca noastre am tr;itatatea evenimente extraordinare Si felurite, pe carele-am urmirit in toati amploarea lor, incit in spiritulmeu s-a ales o perspectivd, sd nu zic o conceptie, oatitudine faln de intXmpldrile care la un moment datalcituiesc dacd nu chiar istoria, in orice c z o pe-rioadd a ei. Putem dob1ndi din reirea gi cunoastereaunei singure epoci o inlelegere, un punct de vederemai larg valabil ? Poate ci da.

in orice caz, eo am se indriznesc se schilez para-metrii unei perspective.

Ce impresie mi-a ldsat lectura monumentaleiopere a lui Spengler ? O spun fdrl inconjur: o infor-malie prodigioasd, o mare putere de a realiza sin-tez , vaste Fi aerisite deschideri de perspective, overvd. care nu mai are nimnic comun cu spiritul acelagreoi german, nenumarate observagii de detaliu, ade-vdr^te sc7'pdrdri, insd fundamental mi se pare de-zorientat, aga ci materialul pe care il prezintd nu se

organizeazd intr-o imagine care si fie, pentru mine,adevlrul istoriei.

Cultura, adicd fenomenul cel mai important al isto-riei, dupd Spengler, e ca o planti, care se nagte,cregte, poarte roade gi moare. Comparalia imprumu-tala de l^ $tiinlele naturale este p2ni la un punct ade-vdrald, dar in fond tot ce este in univers se nagte, sedezvolti, Ei moare. Mi intreb cu ce se imbogileqteefectiv cunoa$terea mea, inlelegerea a ceea ce vi.dcd se petrece in spalul qi timpul istoric, privind isto-ria sau o epocd a ei ca pe o planti. Spiritul meu ri-mdne pasiv, aproape panlizat, ca la o desfigurare

<1

fatalzi, ca la inevitabila intoarcere a unor f.ile cle calen_dar. Pot ins:i sii nu r.ni intreb: cle ce cresc pfo"tJlacestea ? Ce rost arc succesiunea lor., ce necesiti;i in_terioal'e comandi aceasti succesiune ? Or. clacd n.tcxiste o asemenea necesit.te _ clcsi o inldniuire exis_ti totlt$i - de ce rdsar plantele acestea ? Dintr-o fan-tez,ie a lor'l

Apoi, daci eveninentele istorice dinliuntrul aces-tui univers inch.is al unei culturi sunt intamplitoare.cum se explici faptul ci aceste culturi, privite de la ooalecare eltinrcline, aprr, cel pr.rlin in io1, u.rorn,.oclczviluind un efort de a da expresie unei arituclini,ag zice clestul de precise, in fatra vieqii ? De ce ceea ceapal'e contemporanilor a fi un haos, o anarhie seant\ nTai tirziu a fi avut un sens, qi anume acela cle adescifra un adevzir. cle a tfage ni$te concluzii, de aclegaia ni;te crirerii, ni$te noime. in rua". rro-

".oltoci in opera lui Spengler; la intrebirile acestea in._vitabile, socotesc, nu vom afla nici .,n ,isptr.rs. Darnu e nevoie si rnai insist pentru ce o si cercetdmnutnalctecaf xceasti monumentali operi, cu to3tixtenIia.

Istoria cre$tind:MereJkowski gi romanul sdu

,Mo&rte& zeilor"

Si mai zibovim insi pu1in. Vreau si spun douicuvinte despre romanul lui Merejkowski, MoarteaZeilorin care se povestegte despre perioada in care a

domnit faimosul impirat Iulian Apostatul. Merejkow-ski e un autor pe care l-am citit aproape in intregime,pe care il preluiesc cu deosebire gi de la care am in-vdlat mlllte lucruri substanliale, mai ales in privingaistoriei, cici se pricepe sd evoce ceea ce a fost viudin cenuga trecutului. Am sd profit de prilejul acestaca si reproduc cdteva pagini din aceasti carte, pagi-ni care m-au emofionat profund, pe care nu le-amuitat gi care ilustreazi intr-un chip admirabil am-ploarea, implica;iile subtile, inefabilul, misterul as

zice, al istoriei. Nu e incl istoria aga cum o vld euacum, dar e cu siguranli un mod recomandabil de a

o scrie pentru ca si simtrim ci istoria e un trecutmereu viu care poate hrlni cu cel mai mare folosileditalia gi experienta noastr?i.

ivl-am intrebat o clipi dacd e nevoie de chiar toatepaginile pe care le-an tradus, cle altfel cu o deosebitlbucurie. $i am rdspuns da, pentru ci ele imi shrjcsc,crelncl o atmosferi, sd pot comunica inci mai linr-pede ceea ce mi-am propus si impefiegesc.

t3

Dupi descrierea incendierii unui templu, iatd. pagi_nile care urmeazi:,,in acest timp, ?n camera palaiuiuidin Antiohia, Iulian avea o intrevedere secret; cu pre_fectul linutului de Rdsirit, Salust Secundul.

- De unde si luim, dtagi, impfuate, pAinea caretrebuie unei asemenea armate ?

. - Am trimis in Sicilia, in Egipt, in Apulia, preturin_deni unde esre o recolti imbelgugati-! rispunse im_pnratul. i1i spun, piine va fi...

^ [Ag vrea_ si observ ci e poate interesant s; refii cIin aceasti lupti a lui Iulian Apostatul impotriva creg_tinilor lipsegte, se opune, ca sd, zic asa, in-primul rdndpAinea, pdinea aceasta care era din belgug pretutin-deni, in Sicilia, in Egipt, in Apulia, numai ia indemi_na lui, nu !1.

- Dar bani ?, inrrebi Salust. N-ar fi mai bine siamdndm aceasta campanie pAnd la anul ? Si mai ag_teptim pulin ?

Iulian misura inciperea cu pagi mari; dar deodatise opri in faga bitrAnului:

. . - Si astept !, strigi el cu m2nie. pard tofi v_afi vor_bit si nu imi spuneti dec2t acelaqi lucru... Si agtept !Ca_qj cum a$ putea, acum ! Si cumpinesc, si govii !G-alileeni, ei agteapti ? pricepe-mi, bitr2ne, rebuiesi fac imposibilul; trebuie sd mi intorc din persiamare gi infricogitor, teribil... sau si nu md mai intorcdeloc. impicare nu mai e cu putinle, nu mai e calede

-mijloc !... Ce-mi vorbegti de cuminlenie, de jude_

catd,? Crezi tu ci Alexandru Macedon a biruit lumeacu cuminlenia, cu judecata ? [Vezi, Iulian Apostatulsocotea ce Alexandru Macedon a biruit lumei.l Acesttdnir imberb care a plecat si batd cu o mini de oa_

54

meni pe stdpinul Asiei nu pare un nebun oamenilorcu jude cati ca tine ? Cine i-a dat lui bin-rin1a, victoria ?

- Nu Stiu, rispunse ?ntr-o cloard prefectul zlm-bind. Eu cred ci valoarea er-oului..-

- Nu ! strigd Iulian. Sunt zeii. Anzi tu, Salust, zeiidin Olimp pot se-mi diruiascd aceeagi favoare 1... gi

inci una mai mare, daci vor !... Am inceput prin Gali,voi sfdrgi cu India. Voi strdbate universul de la risdritla apus, ca marele Macedon, ca zeul Dionis. Sd ve-dem atunci ce vor spune galileenii; vom vedea daclvor rlde de sabia impiratului roman, cum rdd de sir-manele lui haine de filosof, cind se va intoarce tri-umfator din Asia.

Ochii lui aveau striluciri de nebun, iar Salust, carevoia si spuni ceva, ticu. C2nd Iuiian incepu din nousi umble, prefectul di.du din cap gi o mare mili. se

putu vedea in privirea infeleapti a bdtr2nului.

- Armata trebuie sd fie gata de plecare, continudlulian. Asa vreau. pricepi ? Nu primesc nici o scuza si

nici o zdbavd. Avem treizeci de mii de oameni.Regele Armeniei, Arzaciu, a promis ajutorul siu.Paine e. Ce mai trebuie ? [Ei, asta e: ce mai trebuie ? -de esla nu prea line niciodata seama istoria pe care ovor s-o faci oamenii. Nu prea cunosc oameni de statcare sd vorbeasci in planurile lor gi de Dumnezeu !l

Trebuie si gtiu cd pot, in orice clipi., si pornesc im-potriva pergilor. De aceasta ate'rn2. lauzill nu nurnaigloria mea, dar qi salvarea imperiului roman qi biru-inga zeilor auspra galileenilor 1...

Fereastra cea mare ela cleschise. Vinrul cald cerepitrundea in cameri agita cele trei limbi de foc alelampadarului. Stribetand azurul ?ntunecat, o stea

55

cizitoare strirluci $i se stinse. Iulian sirngi un llcxl emo prevestire rea.

inclirdtul ugii se auziri glasuri. Cineva bitu. [E osceni peste care trec. Apoi...l Toli ticuri. Deoclati,Salust il lui pe in-rpirrat de m2nI gi ii aritl f'ereastradeschisi.. Peste cutele intunecate ale norilor, se intindeaincet, agitatl de un vint puternic, o lurnini ro$ietic;,purpurie.

- Foc ! Foc !, strigari toti cd;i erau de fa1i.

- Dincolo de r'lu !, presupusere unii.- Nu, la Garaudama, asigurari al1ii.

- Nu, nu !, la Gesireh, la jidovi...

- Nici la Gesireh, nici la Garaudama ! strigi unulcu acea bucurie a gloatei care vede un foc. E in pi-durea Dafneii I

- Templul lui Apolo ! murmuri impdratul, qi tots2ngele i se aduni in inimi.

Galileenii ! urli el cu o voce innebuniti, fugindspre ugi gi apoi pe scari. Sclavi 1... repede 1... calulqi cincizeci de legionari !

in citeva clipe totul fu gata. Cineva aduse in curteun nlnz nef;rLl c.rre tremllra din tot crupul, periculos,privind crr,rcig cu ochii sii injectali de singe.

Iulian stribitu in galop ulilele Antiohiei, urmat clecei cincizeci cle legionari. Mullimea insp'iimantatdfugea, se risipea dinaintea lor. Pe unul 1l cilcari inpicioare; pe altul il stliviri; fipetele nu se auzeau cle

ropotul copitelor gi de zingdnitul armelor. in sflrqitiegiri din ora; la clmp. Mai mult de doui ore cursaaceasta duri tot adt de innebunitoare; trei legionalicizuri imprcuni cu caii lor. ale ciror picioare se um-

)o

flaseri c'"t butucii Lun-rina fbcului clevenea clin ce in

:J?;;;;;-;mgea fum'l; cimpul ei snopii prrfuili

;;;';;i;;; slngerii' curioeii se aratau cle pretutin-

cleni, ca fluturii de noapte atraqi cle lumina focului'

lution ot r"roe bucuria acestor chipuri' ca 9i cum toli

acesti oameni alergau la o sirbitoarelil;[ J" fo.,-in sfar$it' streluciri in funinginea

trn "a ^

fumului, deasupr:l culmei ca o danteli a pi-

furrt b"r*ii. i-beratui pitrunse in incinta sacri' in

i'a.re;iit".t,ritu. n'lutqi schinrbau intre ei glurne 9i

rideau.'-;;i1" calme, prrisite cle toli atilia ani' elau inle-

sr* J. tl'r-.. Populalia profana pidurea' rupea cre-

.ir. iu,.aJi". fauri, turburau izvoarele' cilcau in pi-

.i""r. 'lt"-"a"ie

flo'i 'ctormite Narci$ii $i crinii'

r""ti"a, ft"ptat cu prospelimea lor parfumati contra

.J;ili;;i;;;"t" " fot"l"i ei duhoarei poporului'

---- O -i.tuta a lui Dumnezeu !' rnurmura bucuroa-

si mu\imea."- -'eil;. "" ^m

vdzut cizind clin cer trisnetul 9i

luind foc acoPerigul I'":N;;;;tarat! Minul ' Pimintul s-a despicat

iniuntlul templului qi a virsat din nlruntaiele lui

fliciri, ctrept dedesubtul iclolului I

'--;.;;;i... dupi orclinul nelegiuit de.a turbura

relicvele t-.. Credeam cd asla la uece fdri nic o supa-

r.^* i.--p"frirn r... Iati templul t'iu' al lui Apolo 9i pro-

?tiiif . ,rf. de la izvorul sacru ! S-a isprdvit !

'*'iuf io"- uaru in mulqime o femeie pe jumitate

no^ii,.n ieqitd din pat; ea admir:i focul cu un zimbet

:,;;;.];;;;t"d pe bralele sale un copil de 1aqi'

i"Jtt",r. it"*t.air inc" in genele copilaqului' drr

57

plinsul se potolea sugand cu licomie slnul pe care ilapdsa cu o mlnuli, tinzind ceal^ltl spre fod; ca sicum ar fi voir si a junga la o ju< irie.

Impiiatul opri calul sdu: nu se mai putea inaintadin pricina cildurii. llJrmeazd. o descriere a foculuicare mistuia templul.l

- Oh ! dcelosii !... ricdloqii t...lUrletele multimii. Un corregiu care poarre pe sa-

crificatorul templului, aproape muribund.lDeodatd cantece de bucurie rd.sunard,. impiratul

se intoarse gi vdzu in aleea chiparogilor desfigurln-du-se o lungi procesiune. o multime citA frunzd,cdti, iarbd, preoli betrani imbricali in dalmatice depostav gi de aur, acoperite cu pietre scumpe, diaconicidelniland, cilugiri in negru purtand lumdniriaprinse, fecioare Ei copilandri imbricali in alb, copiiagit2nd ramuri de palmier, iar deasupra mul1imii, peun cer minunat, moagtele Sfintului Valerian, intr-oracld de argint pe care o reflectau flicirile. Eraumoagtele alungate din ordinul cezarului, din Dafnein Antiohia. Expulzarea se transformase intr-un marsvictorios. Poporul clnta strivechiul psalm al regeluiDavid, glorificdnd pe Dumnezeul lui Israel: noiii siaddncurile il inconjoard ! Domin2nd guieriturile vin-tului

_9i zgomotul incendiului, cantecul triumfal al gali-

leenilor zbura inrraripat citre eerul luminat de fliinri.Norii gi ad2ncurile il inconjoari, inaintea Lui um-

bli focul care prdpideqte dugmanii Lui. Muntii caceara se topesc, inaintea fetrei Domnului ! A Domnu_lui tuturor I

Iulian pili atzind ce indrdzneald. qi ce bucurie ri-suna ?n ultimul verset: "Si tremure toti aceia care s1u-

58

jesc qi se laudi cu idolii lor. $i toli dun-rnezeii si se

plece inaintea Lui 1,.

Atunci imperatul sili pe calul siu, trase sabia 9istrigd:

- Solda{i !... Urmagi-mi !

El vru si se arunce in mijlocul multimii, se ?m-

prlgtie aceastd populalie triumfitoare, se ristoarneracla qi si imprdgtie oasele sfdntului. Dar o m2ni fer-

mi lMerejkowski are simiul misterioaselor coinci-denqe, mina care il opregte pe impdrat tocmai cindera g la sa comite un sacrilegiu. Trebuie se mirturi-sesc ci eu m-am gindit la tulburdtoarea legituri din-tre hotirdrea migcerii legionare de aJ sanctifica pe

Codrdanu gi asasinarea lui Iorga, asasinat oribil, care

singur putea impiedica atunci o atat de insolifi, de

necugetate hotdrirel apuci friul calului.

- in ldturi de-aici !, strige impiratul furios, ridicAnd

sabia, gata si loveasci.Dar, aproape in,aceeagi clipi, bra1ul siu cizu.

inaintea lui stetea inteleptul bdtrXn, cu figura triste 9i

ca1mi, Salust Secundul, sosit la timp din Antiohia.

- Cez re, nu lovi nigte dezarm lil Vino-;i in fire !

Iulian viri sabia in teaci. Coiful ii frigea capul, ca

gi cum ar fi fost inroqit in foc. il smulse gi-l arunci la

pdmlnt, igi qterse marile broboane de sudoare de pe

frunte. Apoi, singur, fdrd soldali, cu capul gol, merse

spre mullimea pe care o opri cu un semn al mdinii.

- Locuitori ai Antiohiei !, spuse el aproape linigtit,stepanindu-se printr-o supremi strddanie a voinlei,sd gtifi: instigatorii gi incendiatorii templului lui Apo-lo vor fi pedepsili fdre crulare ! Radeli de nenoro-cirea mea ! Vom vedea cum vefi r2de de furia mea !...

59

l:::1':j:]-1",1'ln a, purea si faci s) clisperi ttc pe[r(a pantantulUi ol.lsul r.osllrr, esa cr o;trncirii sJ triteci a existat Anriohia cea Mare. I_t". pf .l i, ,.ilfror i"r_potriva pergilor.. Daci zeii irni d:irr.riesc ,i ;-i",;.;vioorios, vai cle voi, instigatorilor!... V; gi ;;;i;tine, Nazareene, fiu cle tdmplar. Igi lntinse sabia pe deasupra mulgimii. [Nu suntoare curioase ezitirile ac.stei ?... ia, u.a.rl"u .ronrt.aHitler care goviia, care nu pornegte imediat contraAngliei; americanii care eziti s:i se rifuiasci ;;;;;cu ruqii !... intirnpliri ? simple intamjei;;,iieffi;:

i se piru ci o voce stranie I spunea:

- - Nazareanul, fiul rAnipiarului, i1i pregitegre sicriultlu !

Iulian, tremur2nd cle un fioq se intoarse; clar nuvizu pe nimeni. El trecu mana pest. ociriisai,'-' "*

- Ce e ?... Ce nilucire.... inglna ei.In accasri clipi, inl;iunn.ul ternplului risuni unzgomot asurzitor: o pane din ecoper.ig s" prlUurir.

pcsre sraruia lui Apolo. Idolul se rostogoli il pl;;;_reie soclului. ilr.cupe cle aur.pe care o linea in mini:r_r:11 iate. Scanreile ta$niri inr_un vartel gros cetrecer. Loloana porticullli se clitini, iar capiie-iul corin_

l':i :.t],:. ij""r:i imrrictiere, chiar in .lt;; ;-tr;;;;;;,uir o rurprna rupte de crin, se inclini Si cdzu Ii o;_mar1r.

,lu.lian crezrr ci templul cuprins de flicir.i, seva praDu$r $j il va srivi.

Iar str:ivechiul psalm al regelui Davic.l, glor.ificdnclpe Dumnezeul lui Israel, se riilice ,p.. .;i;?;;;;;;zgomorul pri buyirii idolului.

Si se. cutremure toli aceia care slujesc Ai se laud:icu idolii lor !

60

hl toli clumnezeii s:i se incline inaintea Lui !"

Nu e vorba aici numai de o clescriere. emofjonan-ti sau literari, ci e vorba de ceva cu mult mai mult,chiar de altceva, cle evocarea adevlrului istoric, ininefabilul lui, in ceea ce omul totdeauna gi-a clat sea-

ma ci e si ceva ciudat, uirnitor, inexplicabil. Nernigcim aici pe liniile interioare ale istoriei. Dar siascultim capitolul urmitor, al XIVlea, care e incimai tulburit<>r, mai straniu !

,,Iulian petrecu iarna ficlnd pregitiri pentru cam-pania contra per5ilor. La inceputul primiverii, la 5martie, el a pirisit Antiohia cu o armati cle gaizeci gi

cinci cle mii de oameni. Zdpacla se topea pe munti.in livezi, tinetii cai$i, cu pufine frunze, se inrpodo-beau cu flori roz. Soldagii mergeau veseli la rdzboica la o petrecere.

$antierele din Samos construiseri clin cedri uriagi,din stejarii gi brazii tiiali din cheile rnuntelui Taurus,o floti de o mie doui sute de coribii care scobori-seri Eufratul pini [a oragul Kalinicl're. Iulian, in n-rarq

fo4at, se inc 'eptd prin Hieropolis spre Carres gi urr.niEufratul pini la frontiera persani cle sud. La nord,o altl armati de treizeci de mii de oameni fusesetf inisi sub comanda comiliilor Procope gi Sebastian.

inrpreund cu regele armenian Arzace, ei trebuiausi pracle, si pustiasci, Anadiaben, Heliocom gi. strl-bit2nd Corduan, si intilneasci armata principali pelirmurile Tigrului, la Ktesifonte.

Totul fusese previzut de impimt [e teribild vorbaasta, infricoqltoare: totul fusese preudzul de impirat.

6t

Totul ! - ca ;i cum omul ar fi atotgtiutor ! Cincl in rea_lirare...l totul fusese socotir pi curnpdnit ., ;r;;;;;.Aceia care inlelegeau planui ,...,.i .r.p".,; ,?;i_nunau, nu.firi dreptate, de infelepciune", a. mr.ii,gi de sirnplitatea lui.

, La inceputul lui aprilie. atinsesere Circesium rrl_umut oms roman. puternic fortificat de Diocleilmpe rrontlera Mesopotamiei, la unirea aborului cu gujfratul. Un pod de vase fu consrruit. Iulian dind ordinsi se ffeacd frontiera chiar in dimineala ;."rir;;;;.Seara, tdrziu, cind totul fu gata, el," iruourr" i., _i-tul sdu. obosir dar multumir: oprinr. tu*pr-si rr*lase ddruiasci lucrutui siu frrJri;, ;;;;"; il.""':gane din noplile sale. Era o lucrare a. i"ufa ilsli.,[mpotriua creslinilor. O scria pe apucate, h ;;;;itrompereJor de. rizboi, al cintecejor $i ;i ";;;;;santtnelelor. Il bucu ra lupta cu Galileanul, ." ,.ri"H]:::::,: care o pureau servi lupra: pe clmpul deuarale sr cu cartea, cu sabia romani si cu inteLocirr_nea elenici. Niciodata impiratul

", ;.4;;;;;r-;;scrierile, Sfingilor pirinti, d'e canoanele Bisericii gi dehotdrArile conciliilor.

-,..l:- T".t'n*,paginilor. Noului Tesrament, pe care il5ruuta cu un zei lhtru nimic mai prejos decit acela necare ii punea pentru platon gi Homer,

^",;".;';;.pria sa mAnd. observalii ustureroare. iufi"" igi ,.J"r".lrmura prifuird, se asezd inaintea _...i a. fu.ru riInmute- trestia in- cdlimari pregitindu_se sa scrie. Oarsrnguratatea sa fu tu lburatd. Doud ptafete tocmai so-siserd,. una din Italia, alta de la I";"rril. ;;;i; ;;erau deloc imbucuritoare. Un cutremur d;"r;;;oraqul Nicodemiei, in Asia Mici. Bubuituri ;;;.,62

pe cleasupra, inspiLimiintase r-:i piin'J la culme pelocuitorii Constantinopolci. Cdr-1ile Sibilelor opteautrecerea frontierelor timp cle un an [aminuntul aces-ta ciudat, incontlolabil, ilafional suni acum ca o iro-nie: totul fusese previzutJ. $tafeta din Ierusalim adu-sese o scrisoare a demnitarului Alip de Antiohia,ciruia Iulian ii incredinlase reconstructia. templuluilui Solomon. Printr-o stranie contradiqie lrugii au oextraordinari sensibilitate pentru aspectlll metafizic aIvicliil, acest adorator al Olimpului decisese si recon-struiasci templul unui Dumnezeu al Islaelului, distrusde romani, ca sd dea de minciuni inaintea lumii gi aveacurilor acest adever al profe$ei evanghelice: .Pia-lrd pe piatrd nu va rimlne aici; totul va fi distrus(Mt. )cilv, 2)'.

Evreii au rdspuns cu entuziasm la apelul lui Iulian,iar darurile au curs din toate pdrfile. Planul recon-strucliei era grandios. Lucrdrile au inceput numai-declt, iar Iulian incredingase supravegherea generaliamicului siu, instruitul gi nobilul comite Alip de An-tohia, lost loctiiror in Bretania.

- Ce s-a intdmplat ?, intrebi ingrijorat Iulian, ob-servind lnainte de a deschide scrisoarea figura in-tunecatd a gtafetei.

- O mare nenorocire, scumpe Cezare I

- Vorbegte. nuJi fie team.i.

- C2t tin-rp luclltorii lucrau la curifirea dir2mi-turilor Ei dirimau vechile ziduri, totul mergea binelinteresant - nu ? - ci lucrul mergea bine cdnd ddrd-mau ceea ce efa softit distrugerii !1. Dar abia pusese-rim prima pi^tta

^ noului edificiu, clnd fliciri sub

forrni de globuri de foc au iegit din pemant res-

63

turnand pietrele $i arzand iucritorii. A doua zi. ciinoldinul prea nobilului Alip, lucririle "r;;ir;;p;;:Yi"ul:1 s-a intimplat clin nou. gi a rreia oari la'fel.

Cresrinii acun rriumfd; helenii sunt l"rpair*"i"filnici un lucritor nu mai vrea si se coboaie i" ,rUt..u_ne. N-a mai rimas nimic din clidire,

"ici o pi"t i ma_car ! Totul e distrus !

-.Taci, miselule ! Si ru trebuie si fii un salileean !.strigi impirarul ridicind mina asupra q,"?";;i-i;;nuncheate. Astea sunt numai miniiuni'f ... Vorbei_.Alip n-a gisit altul mai degtept ca tine sil trimidqtafeti I

Rupse sigiliul, desfacu scrisoarea gi o citi. Stafetaspusese. adevirul; Alip confirma

"pusele tui. fui iu-

uan nu-t venea sd creada ochilor; reciti cu atentie mi_siva apropjind-o de lampd: focul miniei $t,il;.;;llDJorara obrajii. Mugcindu_si buzele pAnd hsange, morotoli pi arunci papirusul doctorului Oriba_zy, care sritea iang; el.

- Citegte !... Tu care nu crezi in minuni !... Saucomitele Alip a inebunit, sau... Nu I asta nu ,";";;l, Tinirul inviqat din Alexandria aau.,l scriJo?rJa

oe pe Jos gj-o citi_ cu lini$tea pe care o punea in toate

ll:*rtl" Apoi. fixind asupra lui Iulian privirea salrmpede si inteligenrd [aren1ie, ci.ci viata ..u tr"pt.de inle.legere qi de semnifical ti. Oribazy,,.*pti.a;iu_crurile altfel. Si vedein rotugi cum ,. a.rnaoonie lr-toria ?1, zise:

- Nu vid aici nici un miracol. invigalii descriuacest fenomen de multi vreme. in ,"nr.."".i.vechilor monumente inchise gi lipsite de n.. "a.*.de secole, eistd gaze gronr., i.,iu-ua;t. iC;;.-54

poate si fie adevdrat, ca fapt izolat gi generalizat ca oteode, dar aici, indif'erent cle explicatia generali, fap-tul se intimpli inlr-o situdlie complexi.l E de ajunssi cobori in aceste subterane cu o tol'li aprinsi pen-tru a provoca o explozie, qi fldcirile omoari pe ceiimprudenli. Asta pare un miracol pentru ignorangi;dar aici ca pretutindeni lpasajul acesta mi se pare ex-luaotdin^r de serrrificativ Ei de adnncl lumina qtiin;eilumineazi tenebrele, superstifiile qi redi liberratespiritului uman. Totul e superb, pentru cI totul e na-tural qi in acord cu vointa Naturii. [Eu ?mi dau seamace consecinte au arut mereu de-a lungul istoriei ase-menea .discursuri,, platitudine a platitudinilor, a sufi-cienfei crase care impiedici orice inlelegere maicomplexd gi mai nuanlatd a situaliilor reale.l El pusecu linigte scrisoarea pe masi gi, pe sub buzele salesubliri, aluneci un z2mbet satisfecut de pedant.

- Da, da, sigur ! spuse Iulian, nu firi un sur'2samar. FireEte, trebuie si te consolezi cu ceva ! Totulputem explica, totul e natural: cuffemurul de pim2ntdin Nicodemia, cel din Constantinopol, profe;iile dinci4ile sibilinice, seceta din Antiohia, incendiile dinRoma, inundaliile din Egipt. Totul e natural !... Nu-mai cd... e totu$i ciudat cd totul se leagi impotrivamea, pimantul, cerul, apa gi focul, 9i chiar zeii, cred !

Salust Secundul intrd in cort.

- Sublime August ! Ghicitorii etrusci, insircinati detine ca s; cunoasci voinla zeilor, te roagd mult sia$tepli, s; nu treci mAine frontiera. Pisirile profetice,in ciuda tllturor ruglciunilol nu vor sI min2nce, ri-mln abitute gi nu ciugulesc boabele de orz - sbmnriu !

in prinul moment, Iulian incrunti spr2ncenele cumXnie, dar indati ochii i se inveseliii, qi rise penea$teptate, incat toli se intoarseri. citre el surpringi.

- Adevdrat, Saluste ! Nu ciugulesc ? Hm I Atunci cetrebuie si facem cu aceste animale incdpdtan te?N-ar fi mai bine si le ascultim, sI ne intoarceminapoi in Antiohia, ca si fiu de rdsul galileenilor !...gtii, dragul meu amic ? Du-te numaidecdt la ghicitoriietrusci si comunicdle porunca mea impiriteascd.Sacrificatorii si arunce in gdr|d. stupidele lor gdini.Auzi tu ? Dacd nu le place acestor nizuroase, careplesnesc de grase ce sunt, si mindnce, vom vedeadaci nu cumva au poftd sa bea... Du ordinele mele.

- GIumeqri, Cezare ! Am inteles oare bine ? Vrei cutot dinadinsul si treci frontier a mdine ?

- Da, da ! $i mi jur pe victoriile mele viitoare, pemarelia Romei, ci nici o pasire profeticd nu mi vasperia; nici apa, nici focul, nici cerul, nici pimdntul,nici chiar zeii.l E prea tdrziu r. Zarurile sorlii au fosiaruncate.

Prieteni, in intreaga naturd e oare ceva deasupravointei omenes,ti ? ln roate cirgile sibilinice

" orr. .._

va mai tate decnt cuvintele acestea; .Aqa vreau 1". Maimult ca oricind simt misterul vieqii mele. Altidati au-gurii mi legau ca in ochiurile unei mreje qi mdfdceau prizonier. Astizi, cred in ei 9i imi rdd de ei I

Poate e un sacrilegiu ! Cu alat mai riu I N_am nimicdepierdut ! Dacd zeii mi pirisesc, ii voi renega !

Dupi ce toat; lumea s-a retras, Iulian s-a apropiatde o mici statueti a lui Mercur, cu intenlia, dupnobiceiul siu, de a se ruga gi de a arunca citeva boa_be de timdie in vasul cu trei picioare; dar, deodati se

66

inioarse cu un suras, se culci pe blana de leu care iiservea drept pat gi, stingind lampa, fu cuprins de unsomn liniqtit 9i fdri griji, cum se intlmpli oamenilorin preziua marilor nenorociri.

Aurora abia se aritase cdnd se sculi, inci maivesel dec2t se culcase. Trompetele sunari. Iulianincilecd gi alergd pe malurile Aborului. Dimineala deAprilie era rece. Un v2nticel aducea boarea noplii depe malurile marelui fluviu asiatic. in tot lungul Eu-fratului de la Circesium p2ni in tabdra romani, se

intindea flota, pe o lungime de zece stadii.Din vremea domniei lui Xerxes nu se mai vdzuse

o asemenea desfigurare de forle. Soarele arunca celedintii raze ale sale de dindiritul mausoleului ridicatlui Gordian, invingdtorul pergilor, ucis aici de FiiipArab:u. Marginile discului purpuriu se aprinserd dea-

supra orizontului liniqtit al pustiului, ca un cirbuneqi, dintr-o datd, loate v2rfurile catargelor gi pinzelorse inrogiri in ceaqa diminefii.

impiranrl ficu un semn gi masa aceea de gaizeci 9icinci de mii de oameni, cu un pas egal care ficu sitremure pim2ntul, se puse in migcare. Armata ro-mani incepu sl lre^cd. podul care o despd4ea defrontiera persanS. Calul lui Iulian il trecu de parteacealaltl,, pe o inalti colind nisipoasi a pdmdntuluidugman.

in capul cohortei palatine, umbla centurronulgdrzllor impardte9ti, Anatol, admiratorul lui Arsinoe.Anatol se uiti la impdrat. O mare schimbare se puteavedea in Iulian dupd o htnd petrecutd in plin aeq inmijlocul muncilor de c2mp, care erau salutare. Eragreu siJ recunoqti, bdrbatul acesta rizboinic, cu figu-

67

ra ^tsd

de soare, cu privirea tiniri gi strilucind debund dispozitie, pe filosoful cu figura trasi gi ga1-beni,.cu ochii posornorili, cu pirul qi barba in de-zordine, cu migciri neastanperate gi cu degetele pi-tate de cerneali, ca gi toga, pe retorul Iulian de carerideau puqtii din Antiohia.

- Ascultaqi ! Ascultati I Cezarul are sd vorbeasca !

Toti tecurd. Nu se mai atziird, decdt zlngdnitul aFmeloq zgomotul valurilor care izbeau cordbiile Ei f21-f2itul mitdsos al drapelelor.

- Viteii bravi printre bravi l, spuse lulian cu o voceputernici. Citesc pe fetele voastre o asemenea bu-curie gi o asemenea inchdznealiL, un asemenea curaj,ci nu pot sd mi stip2nesc a nu vd spune citeva cu-vinte de bun venit !

Si vd aduceli aminte, canarazi: soafta, destinul lu-mii este in miinile noastre: vom restabili vecheamirelie a imperiuiui roman ! imbirbitali deci inimilevoastre; fi;i gata pentru orice I intoarcerea nu mai ecu putinli. Voi fi in fruntea voastri sau in rlndurilevoastre, cilare sau pe ios, in toate primeidiile gi latoate lucririle, egal cu cel din urmi soldat, pentlr-tci, din aceastd zi, nu mai suntegi sclavii mei, ci pri-etenii meu, copiii mei I

Daca fatalit^te m5. va face sd cad in mijlocul luptei,voi fi fericit si mor pentru Roma cea mare, ca mariioameni care au fost - ca Scavola gi ca Horalii, qi ca ceimai nobili ai lui Decius. Curaj, deci, camanzil gi adu-ceti-vi aminte ce cei tali sunt totdeallna invingitori I

intinse apoi sa6ia, aritdnd armatei, cu rin sur2s,indepertatul orizont. Soldalii ca unul ridicari armeleloq berbecii lor, strigand entuziasmali:

68

* Glorie I Glorie Cezarului invingitor !

Galerele despicari apele Eufl'atului. acvilele ro-

mane zbrJrard pe cleasupra cohoflelor, iar cel alb pur-

te intr-o vijelie pe impirat in intlmpinarea soarelui

care rislrea. Iar umbra rece, albastri a piramidei luiGordian ciclea pe nisip 9i, curand, Iulian trebui sa

pdriseasci razele luminoase 9i sd intre in aceasti um-

brd alungitd a mormantului singuratic."

incepe un alt cepitol, al XV-ler.. M-au furrt, lra-

duc2nd, frumuselea descrierii qi vraia adevlruluiacestei epoci evocate cu geniu de Merejkowski' AE fidorit sd mi lin 9i mai departe de litera textului, dar

atunci traducer ea aceasta ar lua o disproporlionatlamploare. Am si incerc acum mai mult sd risfoiesc

pugi.ril., pigulind - ca pisirile profetice - de ici, de

coL rhduri, fraze, pentru a Pdslta atmosfera acestor

impoftante evenimente, importante pentru cd dinpunctul nosfiu de vedere ele ilustreazi minunat acel

inefabil al istoriei - era sd zic acel nu gtiu ce -' care

existi totdeauna in realitatea vie, adevdtati, profundia istoriei, ca Ei a vie;ii, pe care insd manualele,

tratatele chiar nu se pricep si:l surprindi"'Merejkowski descrie la inceputul capitolului, cu

aceeagi ir.;musete, cum aceasti campanie se araLa a fica o plimbare. Vlergeau, mergeau mereu mai departe

,,fdrd sd intdlneascd vriimaqul". La un noment dat,

pustiul a devenit ameninlitor, ploaia a cizut -Fi

tris-netul a omordt un soldat. Apoi au inceput cdldurile'

Era o f-ericire si mergi la umbra unei cimile sau a

unei cdrute. Oafrenii mureau de insolalie Totul de-

venea trist, ,,picioarele se infundau in nisip" Din

69

cXnd in cind v2ntul asalta armata ,,smulgXnd drape-lele... qi chiar corturile. Apoi liniqtea din nou se lisastranie, profun dd, pdr6.nd soldalilor speriali maigrozavd decXt furtuna. Glumele gi cXntecele inceta-seri: Tot mai departe gi inamicul nicdieri ! ,,La ince-putul lui mai pitrunseserd in pidurile de palmieri aleAsiriei. La Mazeprackt (...) int2lniri pe pergi pentruprima oard, dar ,,pergii se retrasere repede, iar ro-manii traversard canalul care unea Eufratul cu Tigrulsub o ploaie de sdgeli otrivite". Pergii sfirXmari di-gurile qi inundari cdmpiile. Oamenii mergeau prinapd pdni, la genunchi, magindrii intregi dispireauprin gropi. Drumul rrebuia cercetat cu prijina. ,,Sun-tem luptitori, 9i nu broagte se ne impotmolim innoroi", incepur; sd mormdie lagii. Iulian mergea ald-furi de ei pe ios, punind umirul la cdrute gi, tizafid,le ardta purpura udati gi murdari de noroi...

Pergii rddeau de inamicii 1or de pe zidurile inalte qiinexpugnabile ale fortirelei Perizaborh. Dar cetatefu luati... cildura era penibild, oamenii gi dobitoacelemureau. Apoi o alte fortdreald, Maogamalki. Luptecr2ncene, teribile. Romanii credeau insi, dupi cuce-rirea cetigii Perizaborh, ci impiratul e invincibil giaqteptau miracole.

Pentru cucerirea fortdrelei Maogamalki, romaniirecurseri. la subterfugiul unui Fanl 9i al unui tune1.

,,Vom vedea, se g2ndea Iulian juc2ndu-se cu primej-dia, dacd zeii l:rrd. vor apdra, dacl. se va intdmpla unmiracol, daci scap, gi acum, de la moarte. $i o curio-zil^le de nestdpanit, o sete de supranatural il impin-gea si se expuni (nu ii sunase inci ceasul) si ispi-teasce soarta, cu un sur2s de dispreq... Soldaqii il

70

urmau, vrejili, contaminali de nebunia sa " Dar 9i

celalea aceasta fu cuceriti dupi emolionante peri-

pelii, iar din clipa respective nici un legionat nu se

mai indoia cI, asemenea lui Alexandru cel Mare, ,,Im-

piratul nu va cuceri inlteaga impdrelie a perqilor

pdni in India".Imediat Iulian reficu o seamd de lucriri, iar a

doua zi linu un consiliu de frzboi care, prin planurile

lui, ii inspdimdrtara pe toli cei de fagd.. care iegitd

consternafi... ,,Deodatl un foc striluci in noapte'

Toatd lumea igi linu rdsuflarea; privirile se intoarsericere imperat. E1 inlelese ce inseamnd focul: dupi in-

undalii, iata focul. Perqii reugiserd si pund foc coribi-ilor romane cu ajutorul maginilor lor construite cu

dibdcie... Iulian pili; dar revenindu-gi, se indrepti infugi spre prima corabie venitd 9i strigi, adresandu-se

armalei:- Victorie ! Victorie ! Vedeli focul acesta ! Au tras

la ma1 Ei au pus st;panire pe !erm. Eu am dat .ordin

cohortei si aprindi acest foc in semn de reugitd Ur-

mali-ma, camatazil"Situalia era dram licd', dat indrizneala lmpiratu-

lui reuqi gi de data aceasta spre uimirea tuturor, chiar

a soldalilor care nu pricepusere situalia de la inceput'

Focul a fost localizat 9i stins.

Apoi urmd o alte betelie cu perqii, care linu dou;-sprezece ceasuri fdri intrerupere. De la Traian, Ves-

pasian gi Titus, romanii nu mai obqinuseri o_ aseme-

nea extraordinare victorie. Irllreaga ^rm

la eta tnsdrbltoare. Numai augurii erau cu fiecare victorie a

lui Iulian mai morocinoqi. incercarea de a aduce Sacri-

ficiul legiuit cle tauri nu foi cu putintn' 9i nenumirate

71

semne rele se aritau, ,,un n_rumlur de spaimi recuprin toala o€tirea .....Unii erru convin.;i .a ,r.rifi.rltorii etrusci otriviseri taurii ca .a .. larUrrr. f.-air_pre_tul impiratului pentru $tiinfa lor.,,

.,^ T:T:J. erau re-ribile. .,Deodati r tulian ) 59 2ps6pique atrar sr. cu roat, puterea sa. ii izbi cu piciorul Al_tarul se clitini. dar nu cazu..... in sf2r5it. J;il;,;r;_;iiStll :t,:'nr,te generali. risrurne ,rtn*r. .rioi,'.JDratele ridic:rte spre cer. 5i cu ochii strdlucind, srrisi,

- Ju: p: bucuria vesnici. adunara ,i.i, in ;;;;^:^, .r? .rF,

reneg precum gi voi m_a1i .;".g;t;;mine ! Vd p.irdsesc ata cum m_ari pirisit 9i ioi oem_ine, djvini neputincio$i I Sunt singur .orri.,

"oi._tra. tantome olimpiene I Sunt asemenea voui; dar nusunt egallll vostru, penrru cd sunt un o_. inr. J'rrulrnai niqte zeil... incd, de multi ,rrem", lnima -;;;;piri la aceasti eliberare gi, iati, acum ["o.b"l" a.este"s,Ll,nt parci o profetie. parci aitcinet a ,rorb"gt" princrj rup atranta noastr;. Rid acum de spaimele mele;-lqelsririoase

pi de profeqiiie voasre copile.re.ii i., .

111 :1 :t sclav qi as fi putut muri ca un-sclavt... Dar,lara, m-am trezit, am priceput ci eram rnai tare decirzell, pentru ce, sortit mo4ii, am bituit moartea I Nu enevoie nici de tdstele, nici de teami, nici de victime,nici de rugiciuni ! S-a ispr:ivit ! le aici inainte, in via-l12 mea nu va mai fi nici o singurd u_nre, ,ri.l ,r,fior. nimic I Alarit de veqnicul res lasupra ,arufrl n"_Sotr;ln, c1e e o drdcie. Merejl,owski are Lrn admiribil::ua]u1

olmpian. pe care vi-l r.apesc. nro4ilor I N[nic,.frti 9.:

tocul sacru pe car.e vi. I ripesc, o nemurjro_ntor ! vnta mea va fi ca ezurtrl [are c]e nori in care aqi

72

trlit c2nclva gi in ca.rc mllriti aculn, ca si lisali loculoamenilor-dumnezei 1...

Aiureazd,, ii spuse Hormizcla lui Dagalaif, tr-ebuiesi lducem in corrui siu .

Unii il cred nebun, altii bolnav, ca Oribazy medi,cul gi invilatul, ceruia impiratul ii spuse:

- ,,Aqteapti, Oribazy, am uitat ceva... Da, da !... Elucru principal !"

Ascultd, nu spune niciodatl, ,,zeii nu mai sunt,,. cimai degrabi: ,,Zeii nt sunt inci". Ei nu existi, darvor exista, nu ?n fabule, cr pe pdm1nt. Noi toti vom fidumnezei; numai ci trebuie pentru aceasta o fiureinclrd,zneald., cum incd nimeni n-a avut pani acum,nici chiar eroul din Macedonia I

?n urma intdmplirilor acestora, ?n cabiri s-a iscat omare confuzie. Unii cereau ridicarea altarului, alliimoartea sacrificatorilor, iar Cezarul, intr-o stare ciu-datd, mai spunea incd.: ,,$tii tu, savantul meu prieten,ci nu e cu putinte se-i ofensim mai mult pe oameni,decit cu adevirul I".

Capitolul se sflrgegte aga: ,,Numai galileenii nuaSteptau, se stfecurau pe nesimfite, pdtrundeau pre-tutindeni, colportau zvonuri sinistre si, ca reptileletrezite din somnul iernii, inci"lz.ite la soare, guieraufdri si osteneasci: Nu vedeti ? Este Dumnezeu care ilpedepsegte !"

Asta e istorie, incepe sI fie istorie gi nu... litera-tur;. Li-te-ra,tu-ri e cea de manuale, care, in fbnd,sub pretextul documentirii gi al obiectivititii, e o valea oaselor moarte. Citind-o, te poti intreba prostegte,nedumerit: de ce s-au intimplat toate acestea ? * vor-

ba unui copil, vorbl care mi-a rimzrs in urechi: ,,Czrsi ce ?". Dacd te indoiegti, nu te mai incloi. Asta e Is_torie I Aclevirul ? El e mult mai clegrabi aga, nu $dudaci mi inqelegi bine I irnpotr.iva icepticiior, a reti_cenqelor, a savanlilor, a consicleratiiloi mai mult saumai putin timpe ! Dar nu irni propun si fac o ple_doarie sprijiniri pe ,,dovezi,,, ci adun si instrumentezun material ca si transmit ceva, anufle ce am simtitgi am descoperit, triind atatea evenimente. ci esteislorie.

Dar si spicuim mai departe. Cap. XVI se deschidecu o scurti descriere a maladiei lui lulian, un amestecde fierbin4eali, cu vedenii, cu momente cle luciditate...

,,Sculat brusc, Iulian igi aminti ci e in inima per_siei, ci e impirat roman si ci e rispunzetor de gai_zeci gi-cinci de mii de legionari; cA ziii nu mai existd,cd a risturnat altarul sacrificiilor I Se cutremuri. Unfior ii scuturd tot trupul. I se piru c; se prebugegte ?ngol 9i cd nu are nimic de care si se tind. El n_ar fiputut sA spuni daci a stat a;a in starea aceasta deparci visa, o ord sau douizeci gi patru de ceasuri.Dar acum nu in vis, ci cl-adevir.at aude pe credin_ciosul siu. sclav spunindu-i, strecurinclu_gi capul prinusa intredeschisi:

- Cezar t. Mi-e teani si te supir gi nu inclrlznescsi fac neascultiri, dar ai dat ponrnci si te anunt fdriintirziere... Arifc seful to.m"i

" sosit in mUeii.-

- Arife l, strigd sculindu_se. Arife 1... Adul ! Aclulrepecle I

Era unul dintre cei rnai br.avi Fefi, trilds cu un de_fa$ament ca sd-gi dea seama daci annata cle a).utor,:rlcetuiti de treizeci de rnii cle oameni sub .on*"a"

/4

comitilor Procop gi Scllrsti:rn, nu sosea aqa cum leordonase, impreun:i cu trr:pele aliatultri Arzace, sise uneasci cu impliratr.rl sub ziclurile cetilii Ktesi-fonte. Itrlian agtepta cle mLllt acest ajutor cle care atlr-na soaltx armatei plinciprrle.

- Adu-l !, strigi imparatul. Mai repede... sau nu...chiar eu...

Dar slibiciunea nu se risipise inci, cu toati sures-citarea sa. Capul i se invirtea, inchise ochii gi trebuisi se lini de zidul de pi,nzi al cortului.

- Di-mi vin... de cel tare... cu apa rece.Bitrlnul sclav executi repede ordinul gi intinse

cupa impiratului care biu incet $i ie;i din cort.(...)Arife veni. $tirile erau vai de lume. Orice nidejde

in ajutorul lui Procop gi Sebastian era pierduti. im-.piratul era pirisit de aliali sii, in miezul Asiei. Se

vorbea chiar de trddarea giretului Arzace.in acest moment, impiratul fu anun;at ci un trans-

fug din tabdra lui Sapor dorea si-i vorbeasci. Per-sanul se prosterni inaintea lui Iulian gi sirute piman-tul. Era un monstru. Capul siu chilug, desfigurat detorturi asiatice, cu urechile teiate, cu nirile sn-rulse,

amintea cdpdtanile de mort. Dar ochii sii sfaluceau,inteligenli 9i hotS.ri!i.

Era imbrdcat cu o haind lungi, bogatd, de mitaseculoarea focului, ;i vorbea stricat greceqte; era insolitde doi sclavi. Persanul spllse ce se cheane Afihaban,ce e un satrap calomniat inaintea lui Sapor, desfiguratde torturi qi ci venea la romani ca sd se rizbune con-tra regelui.

75

. - O, Stipane al universului l, spuse Arthaban,fudul gi mincinos, am si fl-l dau legat de Sapor, ca peun mielugel de injunghiat. Am se te conduc noapteain tabdrd gi binigor ai si-| ai pe rege aici in mina ta,cum au copiii in mina lor pdsiruicile I Numai si-l as-culli pe Arthaban 1... Arthaban poate totul 1... Artha-ban cunoaste tainele regelui !

- Ce vrei tu de la mine ?, intrebd lulian.- Rdzbunarea ! Vino cu minr.- Unde ?

- Spre Nord; de-a lungul deEertului, apoi pestemunti. spre est, drept spre Suse;i Hecbaran...

Persanul atdtd. spre orizont.- intr-acolo ! lntr-acolo !, repeti el fird si-gi ia

ochii de la Iulian.- Cezare ! 5opti Hormizda la urechea impirarului.

Bagi de seami !... omul acesta are o ceufiture rea !...E un vrdjitor... un talhar sau... mai riu, poate... Une-ori noaptea prin paraginile astea se intlmpli lucrurirele. Gonestel... Nu-l ascu ha...

irnpdratul nu dddu nici 'o arenlie vorbelor luiHormizda. El en parcd, vrijit'de ochli rugitori ai per-sanului.

- Tu cunogti bine drumul ,iare conduce la Hec-httan ?

- O, da ! da l, spuse persanul cu un ras satisf;cut.Cum nu l-a9 cunoagte ?... Fiecare griunte de nisip aldeqertului... ftecare fint?:nd.,.. Arthaban Stie ce cautipisirile, se aude cum cregte ramura de palmieq cumcurg izvoarele pe sub pdmdnt .,.Ya alerga inaintea armatei tale, adulmeclnd \rma, atdtdnd drumul...

76

Crede-mi, in cloudzeci de zrle inlreaga Persie va fi a

ta pl.ni. in India, pini la Ocean !

Inima irnpiratului bitea sd-i spargi pieptul. Si fieoare miracolul pe care il agteptam ?, se glncli el. indouizeci de zile Persia si fie a mea ! Abia dacd i9i

mai finea risuflarea.

- Nu mi goni !, murmurd monstrul. Voi sta ca unc2ine, culcat la picioarele tale ! Cum te-am v;zutte-am indrigit, Stepane a toatd lumea, mai mult decitpe sufletul meu, pentru ci egti m2ndru ! Vreau si calci

peste mine, si mI calci in picioare, 9i tot voi linge

lirdna dupd picioarele tale, cXntind, slavd, slavi fiu-lui Soarelui, regelui Risiritului qi Apusului, Iulian !

Persanul slruta picioarele impdratului, iar cei doisclavi prosternali gi ei repetau dupd el: slavi, slavi,slavi !

- Ce si fac atunci cu coribiile ?, spuse Iulian tare.

Si le las dezarmate in m2inile vrdjmaqului sau si lepdstrez?

- Sd le arzil, sufld Arthaban.Iulian tresiri 9i il privi in chip ciudat pe persan.

- Si le ard ? Ce spui !'

Arthaban, ridicdnd capul, isi cufundi privirile inacelea ale impiratului.

- li-e frici? Tie !... Nu, nu; numai oamenilor le efrrcd, dar nu zeilor! Arde cordbiile gi vei fi liber ca

adietea cordbiile nu vor cddea in mdna dugmanu-

lui, iar armata va spori cu soldalii luali de la fl'oti'.Fii mare qi indrizne! pinl la urmd ! ArdeJe gi in zece

zile vei fi sub zidurile Hecbatanei ! in dou'izeci de

zlle to^td Persia i1i va aparfine ! Vei fi mai mare dec2t

77

fiul lui Filip, invingdtorul lui Darius. Numai" alde

cordbiile tale gi urmeazd-md !... Nu indriznegti ?

[Hm!ce spui, iubite cetitomle ? Ce ispitd ! in fond,aga trebuie si se fi petrecut lucrurile' chiar dacd ochii

celor de fald le-a:u vd'nt altfe|. Acest "altfel",' cind inrcalirate lucrurile nu se intdmpld decktintr-un singurfel ! E un fel originar de a fi, de a se intdmpla al tu-

turor lucrurilor, Ei numai cine are o profundi intuilie a

lor le pricepe cu adevdrat. Fdrd aceasld intuilie facem

iporeie, emitem op,inii gi spunem, vai, cdte prostii !l

- $i daci nu sunt decat minciuni ? Daci eu citesc

in inima ta ce minfi !, strig; imperatul prinz2nduJ de

beregall, cu o mdni pe persan, qi cu cealalti ame-

ninllndu-l cu pumnalul.Hormizda risufld uqurat.C2teva clipe ei se priviri flrd si vorbeasci Artha-

ban nu ldsd ochii in ios inaintea impdratului, iar Iu-lian incerci din nou farmecul acestor ochi inteligenfi,

indrdzneli Ei servili.'- Vreau sd mor de mdna ta, dacZ nu mtr crezil,

repete Persanul.Iulian il ldsi qi puse pumnalul in teace'

- E grozav 9i e dulce a privi in ochii tii, continuiArthaban, fix2ndul mereu pe impfuat in chip stra-

niu. Chipul tau e al unui Zeu ! Nimeni nu gtie incd

acest lucru; numai eu singur qtiu cine eqti tu " Nu

respinge, StAPane, Pe sclanrl tiu I

- Vo* vedea t, murmuri Iulian ginditor' De multvoiam si md bat cu regele tiu, in pustiu ' Dar

corlbi.ile...

- Oh ! da ! coribiile l, murmurd Arthaban' Trebuie

si plecdm cdt mai repede cu putinle .. in noaptea as-

78

ta... ca locuitorii din Ktesifonte si nu ne poati ve-dea !... Coribiilor le vei da foc !

Iulian nu rdspunse.

- Ia-i de-aici !, ordond el legionarilor afirand petransfugi. Supraveghiali-i de aproape !

intorcXndu-se in cortul sdu, Iulian se opri qi ridiciochii:

- Cu adevdrat? Atat de simplu gi atat de repede.Simt ce voinla mea e ca voinla Zeilor. Abia am ginditceva gi se gi intdmpld.

Bucuria in sufletul siu cregtea; surdzdnd, igi pusemdna pe inimi ca si-i astdmpere tumultul".

(...)Iulian se hotirigte si ardi cordbiile. Se produce o

rdzmerild. Prietenii gi sfetnicii sunt inmirmurili ca infa;a unui act de nebunie, dar ceva tiranic se intdmplipeste capul tuturor, peste puterile, peste judecata,peste posibilitilile tuturor, chiar ale impiratului. Se

execulA ceua, insffumentdndu-se nebunii, cuminlenii,eroisme, neputinle, lagitili. Istoria se face cu oameni,nu o fac insi oamenii, qi asta se vede in aceste paginiin mod admirabil, convingdtor. Cor{biile au ars, iartoate imprecaliile au fost zadarnlce. Rizmerifa se

aptopia ca o furtuni, legionarii urlau.

- ,,Si strige !, spuse Iulian foarte liniqtit. Bielii copii !

Unde vor ei sd se duci fdri mine? Auzili ? Iate de ceam dat foc cordbiilor, ultima nidejde a lagilor gi alenegilor- intoarcerea nu mai e cu putinte, afafi devreun miracol. Acum sunteli lega! de mine pe vialdgi pe moarte. in doudzeci de zile Asis va fi a noas-tri... V-am inconjurat de spaime pentru ca si invin-geli totul qi si devenili asemenea mie. Bucurafi-ve !

79

Vi voi concluce, ca Dionis, sd stribateti lun-rea 9i vetifi stipinii oamenilor 6i ai Zellot !... Veqi fi dumnezeivoi inqivd !"

Ne putem gindi, in definitiv, ci lucmrile se pe-

trec ca gi cum at exista o chemare uriagi, itezistibiliadresatd oamenilor, din veci, o chemare ca fiecaresi-gi trdiasci viala, si-gi joace rolul, nu ca intr-unteatru, ca intr-o comedie, ci rolul lui intr-o icononliea existeniei; a mantuirii, ca sd vorbim un limbajcregtin, qi mai departe, si mai precis. Viata lui Hristos,

in tot contexful sdu atestd o asemenea conceplie $i e

destul de tulburitor si. constatdm ci El nu a muritpXni nu a implinit, cu o rigurozitate de coincidenqegeometrice, p2ni in cele mai rnici aminu'nte, rostulsili, si spunem din nou: rolul siu.

Pentru cine poate si-gi dea seama cI viaga unoroameni e plini de semnificalii, iar a lui Hristos detoate semnificaliile majore ale vielii, ale existengei,

atunci acela poate si ingeleagi caracterul de exem-plaritate, de unicitate qi desiv2rgire al vielii lui Hris-tos, precum gi cd Nlantuirea Lumii e, la un anumitnivel, o problemd de riguroasd, cle absohttd tealizarc

^ adeudrului.Pentru noi ceilalf , de o inlelegere mai relativ; sau

mai mediocri, extraordinar imi apare faptul ci, degi

derogdm inspiimintitor cle la rohrile noastre - lalimiti de la clestinul nostru, de la chemarea noastride a fi sfintri, cici e scris: ,,Fi!i sfinti precum tatel vos-tru cel din ceruri sfint este" -, totu;i rolztrile aces-

tea, intr-un chip destul de ciuclat, se rc lizeazl, insensul ci aducem o contributie buni sart tea, mai

80

lilnpeziti sau trai intunecllt:i. Lt tut t'ectot c:rte sr:i-bate istol'ix, \'ia[a noastli cortrun:i cu o clestinatie c:rres ar putea sil r-rc':rp:rr:i totu5i clin i:c in ce tnai clari.N'-l $tiu cLlnl sli spurr, cle alLfcl nrr c' nici u;ot', c[:rr

parc2i toate existenlc'lc noastra sc acluni intr-trn feiclestr.rl de cur-ios, ca sii dea niFtt: r'ezultate care pot fimeriti o intelpfetare si carc intr-o perspectivi. carerllr poatc fi elin-rinati ca iantezisti. pt'nnitc chiat odesl'r;ire a unei orclini pe carc am nunti-o a acle-vilului.

in '.rcest sens, aceste pagini pe care le-:rm folosit'inmoci amplu, le socotesc pagini cle zs-/or-le. Ele desco-perii un sau chilr sensul istoriei. S-au petrecul oareluclr.rlile af21 curn le infiili,scazi N{crejkorvski ? Eviclent,oricine c libcr si puni aceastit intrebarc, la urrnaLrtnei inevitabjll. Eu stiu cli sunt mirlli care mcreui;i pun o :lselrenea intrebare cu prilejul tuturor ir.r-

timpliriJor gi r':imin la ea tiri si poat,l trage vreodativreo concluzie sau vreun inr.atirnint pentru com-prehcnsiunea vieqii sau x istoriei. Nedumerirea. per-plcxitatea, neputinlil cle a stribate prin poarta c;uele sti inchisi {linajntc se rcpeti rnerett, gi mcteu. Eiapar ca plini de prr,rdenqir, cle inlelepciune, pentrllunii. Ei nLi se... hazarrieaz:i, e clrept ci nici nu inlclegvreocletil n:a;e lucru clin ceea ce se intimpli meleusub nasul lor. Fli n-au nicioclatl clestule (locunlente ca

si inleleaga 5i s:i se pronunte. Toate eveninrentele iisurprincl, Ei-i depi;esc. Documente ? Faptc ? Ele nulipsesc niciodatl, clal interpretalea e clificilii. ca oriceinterpretare, chiar in <loureniul itiintelor exacte. oindlirzneali, gi llir-i el nimic'nu se poate face r.alabrlsau inlelege efectiv, e necesari, totdeauna necesar:i.

S1

Ea, aceasti indr-azneall despre care vorbesc, nu este

insir nicioclati arbitrari, fantezisti' lipsitl cle orice

acoperire, ci stl pe o intr-rilie, pe o geniali intLlitie

.,neori, care Ei ea e o problemi cle infortnalie, cle

meclitalie, de obserwaqie, cle exercitare, cle pasiune

pentru aclevlt, inclrdzneala aceasta transcende apa-

ie,-rgel., .a si surprindi o realitate mai fini, o structuri

n-rai acoperit'i.,,Personaiele dramei" existi totdeauna'

desfigur-area lor poate fi fragmentari, intren:pti' ezi-

tanti, clar unii care observi bine aceste personaglr

pot citi pergamentul istoriei chiar daci scrierea, ca-

iig.ofio e cleficitari, iar textul este incomplet' in lu-

,-r-r].rn r..r,o. deocamdati sumare consideratii, pagini-

le lr-ri Merejkowski mi se par extrem de semnificative

gi ele oferi sigur o inlelegere a evenimentelor de

care se ocupd, astfel inclt aceste evenimente sd

poati fi integrate unei viziuni 9i unei interpretdrii ar-

ticulate a istoriei.in aceeaEi perspectivi, dar clintr-un unghi com-

plemental de veclere, aq putea spune ce derogarea

ie la rostul nostru istoric misoari inexistenfa noastrd'

nimicul nostt't-t, prisosul care sunten'r, neantul nostru'

Agadar, coribiile au ars intr-un context de nebu-

nie, de neputinqe gi de ceva mai presus de puterile

oamenilor. Aproape imecliat se clescoperi ci Artha-

ban nu e un satlap, ci un inqelltoq dal Iulian inge-

lese, privind flota in fliciri, ci nici o putere ome-

n.rr.i nu mai putea stdvili dezastrul Un vdnt violent

consuna atatea planul i nebunegti Ut meazl mo-

mente cle teribili conftrzie, de stdgate, de ameninqiri'

82

cle opinii contradictorii, de refr,rzuri; ,,Patriat patria t

nu vom merge mai depalte !".Nu vor merge mai departe ! $i totugi ! Se simt pier-

duqi, igi dau seama ce pelqii i-au prins intr-o cursd.Allii se gandesc la triumful galileenilor, care l-au bles-temat pe Iulian. Unde poate si ne conducd un ne-bun posedat de demoni ? - se intreabi al;ii.

Iulian in vrelr:'e asta e ca intr-un vis, nimic vi-zind, nimic auzind. Speranla sa e intr-un miracol, gi

un miracol se va int1mpla, dar carc?

C2nd am citit romanul, mai demult, documentulacesta adiugat acum mi-a pldcut gi l-am refinut, darnu mi-am dat chiar atat de bine seama de valoarealui ca acum cdnd il cercetez cu amenuntul qi clndtraduc pasaje din el. Romanul nu e numai piLtrunziL-tor gi frumos, ci este extraordinar. Aproape la fiecarepropozifie ar fi ceva de observat, de refinut, de medi-tat ca finele psihologici 9i migcare pe liniile majoreale inlelesurilor istoriei qi vieqii, ale unui om gi unuipopor. E o remarcabili evocare. Dar si urmirirnobiectivele noastre principale.

Atmala a tefuzat si meargi mai departe. Si ne in-toarcem. Nu numai galileenii, dar gi pig2nii erauconvin;i cI pe capul impdratului era un blestem, cdEumenidele il urmiresc. Cn4ile Sibiline qi Apocalipsa,augurii etrusci, cre$tinii, ingerii, zeii, to{i se uneau casi piardi dugmanul comun. Iulian insd tot nutreasperanla si dea o bidlie cu pergii inainte de a aban-dona parida, dar pergii nu se mai aritau deloc, voindsi slibeasci la maximum arm ra romand De fapt,

83

asiaticii a$a au pl'oceclat totcleauna' sttstl'xgerea cle la

o bitilie clecisivi ;i urmirirea ctedrii unui gol' a unui

vlci psihologic, pregitirea unui clezastru subtil al

ctugmnnut.,l.ii iEi rttineazd aclversarul in temeliile lui

sufletesti, ca si nu spun metafizice' Soldalii lui Iu-

lian mir':;iluiar-r printr-un pustiu, nort, fumcglnd '

Four"t]","" incepu. Apoi biltoace, noroi, !an!zui' ttluni'

,'rilrgt. .,.t',i.,ouse, ialamitili peste calamitili' Nori.

J""rt,p.u anin'ralelor, care se lipeau ca ni$te liPitori'

de pielea transpiratd a legionarilor'

,"Astfei ei nergeau flin-r2nzi' slibigi' cu un pas

Eou'di"l.ri., .l., ."pirl in jos, intre un cer neimblinzit si

ir" pe-a"t ars, citrinit' Li se pirea ci Anticristul'

or-r'rul c.rn.lor.nrrat <le Durnnezeu, ii adusese in aceste:

ilc.rrj bte.te'nxlc. r;' sa-i piatzl b2tfcau tcfiipiangeetl ca niitc c<..rpri . mr-rlti cizuri ln iurul. tm-

odraiului blitcau allin!ate in dezortlin'' suluri dr''

i..nrn,"n' si Evanglr'-'!ie El sc prcgitee tlin nutt si

iu.r'.t" f. .'p"te lui f:tvorita: impotriua crestini.lor"'

tate ce in cc;itul siu apiiu Arsinoe, o fari travestid in

ciluglr.-'ii, tati, ai aflat la ei ceea ce cautai ?

- Nu. I jrme cie luminir, aluzii' presirntiri' ca c1e ait-

fel pretutincieni-- j Sp.tt-t" tot !, o ruEla implratul ai cil'ui ochi str'lu-

."".-, J" speran![ Ei de recunoqtinlZi'

- Ce pot sd 5tiu ?. tispuns(' e:l lnoliu Vczi ru' priete-

"" .iu,i,, libcltrtea suiietului' dar ee nu .. xisrd acolo I

- Da, cla ! Nu e a;a ?, triumfi Iulian"'

Evanghelia..' impotriua cre$tinilor"' Acum Arsi-

noe. o fimeie. . Ele, sau 9i ele sunt prezcnte peste

84

tot... Se i'mpletesc multe ite ii multe ciudiqenii... lspi-te $i punli. Si reluin-r clialogul.

- ,,Acum, A.rsinoe, si tu il uri$ti ?

- Nu, de ce ?, rispunse ea cu srmplitate. Pentfll cesil urisc ? inteleptii Heladei nu se apropiau gi ei deceea ce propovicluia galileanul ?

(...)

- Nu, nu ! Trebuie sd-ti spun tot l, spuse tar€ Arsi-noe. Asculta !... $tiu ci il iubegti !.-. Taci, asa este, 9iaici e blestemul tiu ! impotriva cui te-ai risculat tu ?

Ce du;man eFti tu pentrLl El ? CXnd buzele taleblestemi pe cel Ristignit, inima ta il doreqte ! CAnd rulupli contra numelui Lui, atunci eEti mai aproape cle

l1I...(...)

- Pleaci, Arsinoe. Uiti tot ce li-aln spus... UmbraRistignitului e mereu intre noi."

$i adevirul e ci urnbra Lui e mereu printle o:r-meni, intre oameni gi chiar intre fiecare oi el ?nsugi.

S-ar putea, ca in ultin-ri instanle, asta si fie toati ls-toria I

..Arsinut' t izu in g. rrunclri in:rintca lui.

- Pentru ce ? Pentr:r-r ce ? Ce faci ? Ai mill de tine,citd vreme nll e pr€:a tirziu ! E o nebunie. Rer.ino,sau atunci...

- Sau atlrnci voi pieri, asta vrei si spui, Arsinr-'e ?

Fie ! Voi urma drurnlrl meu plnd la capirt, otiutrdem-ar chrce !"

8i

Nu crezi ca in viala fiecirui om e o lupti a sem-

nelor care parc|vor se-i arate Calea, Calea Mdnruidi'

^ rczo\vari, si-l apere de primeidiile pe care dis-

cerndm2ntul nostru obignuit nu e in stare sa le

desluEeascd ?

in cele din urmi are loc o luptd cu perEii' iulian e

rdnit de o sigeati infiptd in coapsa lui' E-dus in cor-

tu1 siu... Maire;in fragmentul acesta de dialog'

- ,,Vede!i ! Mai pot inci... Repede I Sabia, ghioaga'

calul !

Victor ii intinse sabia 9i ghioaga lulian Ie lui Ei'

goviind, ca un copil care nu stje inca umbla'- ficu

ciliva pagi. Rana ie redeschise, el lisd sd cadd ar.-

m"1e, ie pribuqi in bralele lui Otibazy 9i Victor 9i'

ridicdnd ochii, strigd cu un linigtit disprel:

- S-a isprivit !... Ai biruit, Galileene !"

Degi ag pute4 sd mi opresc aici, nu numai penhu

cd este o ioncluzie p^teice, dar 9i pentru ci este

efectiv o concluzie, totuqi am si mai stdrui o cliplpenfu ca tabloul sd fie complet, cici viala qi istoria

i-rr-t rrl.t, numai patetice, ci 9i banale, ori triviale'

urnar,a.u,a, aa"u .a .rr', insemni ci nu pot fi descifra-

te filoanele 1or maiore 9i semnificative' Din amvonul

unei biserici, predicatorul Theodorit: ,,Vreau ca pe

un stalp a1 infamiei sd sap pentru generaliile viitoare

istoria iicelosului renegat Iulian Toate veacurile 9i

toate popoarele se citeascd inscriplia mea 9i se

o.-.rr" inaintea dreptdlii lui Dumnezeu !"' Vino ! Vi-

no aici, clldule, garpe al inlelepciunii ! lAstdzi, noi.toli

te ocd;am; toli unili, fralilor, si ne bucurdm, si izbim

din timpane Ei sd cdntdm cXntecul Myeiamei cu dis-

86

trllgerea Egiptenilor ?n rnarea lto;ie. Si se bucurepustiul, ca gi Biserica I Iati, n-ri ?mbit de bucurie !

Unde sunt victirnele tale, ceremoniile tale, mistereletale, impfuate ? Unde sunt invocaliile tale gi ghici-turile ? Unde e gloria Babilonului ? Pergii gi Mezii ?

Unde sunt zeii care te intovArigeau, apiritorii, Iuli-ane ? Totul a dispdrut, totul te-a ingelat, totul s-a topit !

- ,,Ah, draga mea, ce barbd !, observi o patricianiin vdrsti gi boiti, care se afla l2ngi Anatol, aplecan-du-se spre vecina sa. E de aur, de aur roEcat !

- Da, dar dinlii ?, replici prietena.(...)

- N-ar trebui si pierdem circul... au si fie ursoaiceaduse din Bretania. Da, una se cheamd Mica Aurea qi

cealaltd inocenlia. Le hrinegte cu carne de om. $i peurmi o si fie gi gladiatori !

- Doamne Hristoase ! Nu trebuie sd pierdem ches-tia asta ! Si nu mai agteptim sfirgitul, si mergem re-pede ci nu mai gdsim locuri !"

Amare ironii ! De la rafinamentele lui Iulian Apos-tatul, care voia sd salveze o ilustri antichitate de bar-balia, de primitivitatea, de ignoranla, de fanatismuldistmgitor a1... galileenilor, qi pdnd la banalele dis-culii din stradl gi dintre mullimea oamenilor vulgari,ce distangi !

A$a e, si totusi I Viata $i istoria ne stau mereu infa;d cu secretele qi caleidoscopul lor cle irnagini, ne-dumeriri si peracloxrrri i De iept. nu sunt numai ironii.cici trebuie si ne aducem aminte de vorbele Apos-tolului: ,,Dumnezeu a ales pe cele proaste ca sd clea

cle ris pe cele inqelepte, ;i pe cele slabe ca s'i clea cle

mr p.."f" tari, gi pe ceie ce nu sunt ca si rulinez--e

o" J"ta ." 5unt ( a nici un tlup si nrt sc r.n]ntlti lscd

(linLl r)(' strJJx s-Jtl anunlilt ursoeicclc l llcucl()lll

,r ;;tr; j","ro" t,.g"- biseiicile s ar'r golit urn)cnij

,i.'*^", Jt: f "gheru"ia,.

cilcru in picioare [erncilc'

.opii iti pi.r'Jeru lttcrul iie Purporul rlct-sla' Lar(

tr"tuiu ir, ,i1"1" noastre se devini o obsesie lnainte

aJ a"t.iti.t"t", jocurilor- in amfiteatru' demnitarii An-

Juni"i oaut"t" ie in loi^ imperiali statuia de btonz a

nc,ului impirat Iovian. cr poporul sa sc deslcrc pri-

vincl ne noul sttYeran l)rmnitat ii 5arul;lu piclof rcle

t",i'i '*,'r'i.t"a

rrrdea de irnprrriul mort numinclu'l

?n batiocuri lilosuiul. inlelcpciunee lui Plxton sr I lul

ii-rtt-.it il,'o'i., si Phebus nu te-lu pror( ial I lrtx-lc in

che,r'ele Jiecilor. - lllcs{emrtule !o"i., ur"nt.,t asta Mica Autcrl - numcle :lccsla insenr-

rra"a -iriri.n, clriLgula - cloborise gladiatorul si muE-

.. ai" . f lrilci .lc"crrne Popr-rrui r:ispunse prjntr un

f:i!{]t r )lncn('ic :rmcstecJt cu cant( cc (lc 5lf va tul

OI"t".t"". a" incurcarura cle senlin:enrc (( connlzii

L rit"rt' du conltiinti ! Ei \(Llcrtu ln t():IlL trjuntlttl

;;i;ii"'. Anrtol. un rafinar' nr't inli q1tu.s1le1i nici

sDe(lj( olul, nici . Juhuaree poporuiuj Si ieft ttt stracta'

,Loi ,. ir-rt,r"t"t aclsi Norptea lumini l:rnrpioenc'

rorre, gillgie. An'.rtol. eu un stttis alnxt rtdlc:l l)rJt('le

i, ."i ii ttiig", ,,Cu acievlrut ai bituit' Galileene !"'

Sfirsitul icesta s-ar putea sd apara cam ambiguu'

.otr'r t-rirn., sii sunc ca o ironie' aproape ca o^ blas-

iJ". ,."t, .,Cu adevirat ai biruit' Galileene !'in ntil

i"atf .r"'"..f ur tlc sold'iti c:rrc pLlr'('ct atl heli cu

mujrli \lri(Jte. inl[-o:ltmosferi dc ntitot [)uturos (le

scu si cle torte aprins{i imllrciurtrl unei ursoaice cu

rrrL om sflgial in gr:rir. Sun:i c:altr cltrios, 1:rrci, n-rai

:rli's c'i. e iotr-ltn contrasl izbit.rr cr.l Iulian 'infrintr-ri.

leprczentantul unei ltlmi pe care ne-arll obignuit a o

ccir-rsrclera plini cle frumusele' de clistincqie' de no-

lrleic, de inalte glnduri, degi e sigur ci in aceast'i

rmagine e n-tult rc.rmantism naiv, pe care muite secolc

n-a reu,sit sl-l risipeasc:i, lurnea piginl riminlndl)crrtru mulli incl incarcatd de atatea ispite intelec-iuale qi de atat farmec I

I)esigur, nici eu n-aq $ti s'i -spun, fir'l lreo urmi

(le reze-rvi. ce a fost in intelftiile iui &Ierejkorvskiclind ;r scris paginile acestea minunate, covir:iitr'rr de

convirigitoare, dar e infinit g.ri'obabil ci plin geniul

sill s-a rostit viala cu realitilile ei profr"rnde, cu pal-

pitaliile ei tainice, mai bogatl ;i mai vcridici deciteventualele lui socoteli. N{ai e adevlrat cI auiorr-il,

ca toli rugii,'chiar foarte pravoslavnici, nu ocolcgte

ispita unui joc neclar, prirnejdios. conul acela de

penumbr'I care insogegte scrisul, manifestarea aproa-

pe:i oricirui creator rus. Dar cine ar putea se con-

tesle c,r ol]-rul, viala sa se dezv:iluie mai ales ?n ase-

n'rehea prin-rejdii sau ?n asemenea iocuri de umbre 9i

lurnini puternice. in ot'ice caz, contrastul acesta incare sflrEe5te povestea unui palpitant cldmpei de is-

iorie, clarobscurul, paracloxul. ctriar ilonia ambigui,uil-nirea aceasia restituie misterul neistovit al vie(ii, al

istoriei, comunici inexprimabilul pdienjeniq de i1e

care ne intimpini ori de clite ori scrr.rtint eveni-rnenlele vielii;i ale istoriei. Stiu clliat cir oamettiicumsecade cu sutlete drirg,ute, c'-i uasuri stLbliri, cu

sentimente distinse sunt chial contrariati cind, cl'-lp:i

misura lor obignuiti, nu biruie ceea ce socotesc ei afi frumos, nobil, mire1. Cum de biruie adeseori riul,uritul, minciuna, sfambetatea ? Cum de biruie absur-dul, marele scandal ? Numai ci in aceste constatirise amesteci mereu, in doze felurite, adevirul cu apa-

. rengele ?ngelitotre, aEa cd. nu orice n- nte e in stare sidescifreze care este cu adevlrat realitatea, si maipulin re7-ultatele, consecinlele. Un fapt mai presusde orice indoiaid e cd intre viziunea apocaliptici a

istoriei gi cea progresistA, Istoria seaneni cu cea dintli.Apoi nu poate fi vorSa de o inlelegere a evenimen-telor istorice uncle nu apar ciiterii gi seri.rnificalii spiri-tuale, pentm ci nimic nu se intlmpli ca sd nu aibd osemnificagie spirituali, sd nu fie, irr cele clin ui'r'rl, ocontribulie la eluciclarea procesului spiritual in caresunt cuprinse lumea gi istoria. De asemenea, nuputem face abstracgie de faptul cd un cuvXnt atlibuitlui Hristos e cu atat mai autentic cu cit e mai... ab-surC. Evident, e vorba de o absurditate pe linia clecla-ra\iei cd inqelepciunea lumii acesteia este nebunieinaintea lui Durlnezeu, 9i ci socoteliie oamenilor nuprea se potrivesc totdeauna cu ale Lr:i- De aseme-nea, nu cred ci se poate face abstraclie de faptul ciHristos a declarat: ,,Eu am biruit lumea I". Adici Vialava birui, a gi binrit, aEa ci in economia istoriei trebr-rie

sd se intdmple ceea ce asigure, pdni la incheiereaunor socoteli, biruinqa Vielii. inldunrrul acestei per-spective e necesar se se Una seama ci lupta, luptavalorilor nu se di numai in arena istoriei lumii, ci Ei

in interiorul, inliuntrul nostru, Ei invers, ca un feno-men de corespondenle Ei de rezonanqe.

90

Dar si nu impingem pnni la false claririli comen,tariul, sd nu sterilizim bogilia nesfirsiti a textelorpe care le-am citat, nici a ginclurilor care le_a insotirgi din care am notat numai crlmpeie. pe cdt m_ampriceput, am incercat si fac anumite sugestii, sA des_chid nigte perspective. in fond, cu virtui sau'cu cln-rece tle destr.dbilare. cu ursoaice sau fdrA ursolice,cu filosofi sau cu pezevenghi _ acestea sunt intj_oloarte mare misurd probleme personale, adica alefiecdruia dintre noi, - in lume trebuie sd Lkuie Ade-udrul. Ce fac oamenii, fiecare individual, asta e oproblemi a libertilii fieciruia, a dramaticei libertiti afieciruia. Extraordinar rimdne faptul acesta, or'icecondifli oferim noi, virtuoqi sau piiitogi, iscusili sauimbecili. Ad.eucirul - 9i Adeviml L Hrirto, _ brruie.. Ela gi biruit ,,lumea',.

Iar lucrul acesta e teribil I

Libertatea ca esemlci tt istoriei

Istc.ria e drtnnaticii - e c: dtanui, anr si liclaug - o

Pasiune" Istoria e dranlatici cut"n e orice viali pro-

funcl?i, adevirati, pentt'u ci esenlx ei e libcrtate:r; mai

exact. par-adoxul libertilii.Nr,r e potrivit s2i votbinl acurn despre accasti mis

terioasir lib.tt"t" clit-r acllncul :rdincurilor existenqei,

clar nu ne-am inqelege bine clacii nu a; da totugi cite-va frinturi de glncluri din care socot cd reiese para-

doxr,rl unei istorii determinate inliuntrul unui joc fa-

bulos al libert?i;ilor omeneEti. Aici. ca;i in viald, la un

exeme n mai atent aflim ci ansatttblul e necesar, inlrrenre ce:rminuntul nu e: sall nu e a$a cum il cre-

ckn noi. in orice caz, tin si spun din capul locului

ce iibe*atca nu presupune o autonomie cle felul celei

pe carc conceptia spengleriani o atfibuie culturii'i-rtonomia e sentimentul care nLl poate crelte decat

din patrimoniul lucrurilor mateliale. si inc'ii ! Pentru

.rnrtil .piritrrll. etll( )nomie e (ln n.n \r'lls nt nllu ci'cu cAt un on-r e r-nai spiritual, ca s:i zic a;e. uai in;u-rubat in orclinea valorilor spiritualc. cll atat el se

simte rnai <lepcnclent, in sensul de p:r ltitliprtl.e, cle it-tl-

pirti$ire clintr-o prezentd. A$ spLlnc lsll: ceea ce

.-or.'splrncle autonomiei e sinuciclcrL rt, iltr ccea ce

cor-cspun.ie iibertllii - c:.r ptoblett'rri tlt limitf, -. e

maltiiajul, darttirea din dragoste si tlirr ot'tlinq:i rlr-

soltrt'i. lui Dttfirnczeu. Autonomt:r,

o)

cu a h cie capul t:'tu. c cgoismul s;libatic sar,t clispretul,e indoiala. e bunui plac. e in cele <itn urni f:rlirnen-tul. Libertetea c clrarnatica. c o suferinqi, cl:rr e o re:i-lizare, o piin:it:rte, o afii'mare, e ceva clin care crescsemnele pozitivc ale r.ietti. Noi. cobaii :rri.tor regimur-ide teroare qi arjtitrar-, sllntem cci mai in nisuri siiinqelegem profund ci nr: e cu putinti sal se facit cevatemeil-Iic Lirui libertate, cu suptinrirre a totali a liberi:i-tii. p('ntru t i. ln lbntJ. un il.\entqnr-l reginr nrr rL:-ped:i \,iata. nu crecle ci viara, prin geniul Ei impre,vizibilul care o caractc riz,etzi, zlre ce\-a de spus.Aceste reginud nu respecti o economie clati in organicitaiea clezvoitirii nonlaie, creatoare a vietii. Noin(-ain pulUl Cun\jnge C3 un Suvrtn C:lr(.vi,tc Cu unprogram gata ficut, lipsit de sllplete, pentru im,bunartitirea existentei sociale este un guveln care sigur va folosi ca metocli tortura. Cine nu respeet.i via,ta si libertatea nll se poat€t s;i nu rccurgi ia silnicle Eiteroare. ALltonomia, sinuciderea, cste lala satanic:l ?t

libefl:]tii. Pcntlr-l mine , niltuf isesc, libertatca e faptulcel mai misterios clin cite ir-ni pot inchipui, e tarnacea rraj greu cle traclus in cuvinte obi;nuite. 51 e alc-sigur sernnificativ c;i libertatea ece:tsta cseniiaii, caszi nu clevini o zrn:rrhie, tlebuie si fic in acelagi tinrp;i dragosre; trebuic sii fie libcrtatea ciragostei.

Daci libertatea pe care o L.oate crrnoa$te olttltiobigmrit (lil>ertatea cealalti. la limiti fiincl a sffu]tu-lui) arc tendinla cle a cler.eni ccva firi mdsurti, ce.v acare refuzi linitelc, ceva care refuzi conclitiile(conciitiile libertigii, ceea ce nurn..ri in aparenti e Llnparaclox), e pentru ci natura omului e in picat. Cihiarpicatul, ega crlrn il prczintir cea nrai veche rlerlitatie

93

asupra lui, e in cele din urmi tot un refuz al unei

conclilii, nerecunoa$terea unei dependenfe' un act

ficut de capul omului singur, izolat'

Libeltatea nu este ,yivre, c'est faire ce qu'on veut"'

..,4 ,prr.r. Va16ry sau Marele Inchizitor al lui Dos-

;;;;[i, ,,totu1 e permis 1", sd faci ce pofteqti (ce.sert-

,riituti.re'a""ne expresia aceasla dacd ne amintim'ra

nuu u poftit rnarttl), pentru ci libertatea nu este

un romantism sau aspectul unei iluzioniri' a1 unei

fictiuni. ci e caracteristica dominanti a unui simt al

l.".r.i"i"i, al realititii in intelesul rigtrros si cuprin-

,a- ,t t.r-"rtului. Mi s-a parut totdeauna foarte cu-

rio" sa a.,d vorbind de realism ffui sd se lini seama'il" t""i t."tnutea, adrcd fdtd sd se facd parte 9i zonei

"..i"i, a" necunoscut Poate fi libertate cdnd omul

r. ..*o"na fal' de el insusi si fati de altii :.n sl t'Tel er fi iotul, ca Ei cum el ar fi fost cerul Sl pamanlul:

Omul care se substituie totului e nebun'-'lrtoriu

e acleseori rdvigitd de oameni care i9i iau

libertatea sd dispund de lumea aceasta ca 9l cum

i.r-", u. fi fost fdcuti de ei sau i-ar fi aqteptat pe et

.l'i1-ui ,n. rostul. ori Libertatea, in ultimi anilizd'

"" p"!," fi decdt necesitatea de a face voia 1ui Dum-

-n [.u,, ^

face adica ce trebuie, a respecta - dar,nu

;;;i;; i" ;"tp.c!i daci nu le cunoqti - niEte condilii

iui., f,-tr-taut-n."ta1e, care sunt si rdman temeiurile 1u-

;;'rb existenlei materiale Ei spirituale Libertatea

irn"tu, care in chip paradoxal este necesitate' este o

ll'e'rg"ai:, ; i.ttr-.t" "fott disciplinat al clalitdlii -si

i",si"g"tii, in sensul cle informalie 9i cLrnoastere' este

l.rn u.t-go1u*""t integral in actul cle realizare perso-

.r"U, d iut" resimlim conEtiinla unei totnle responsa-

94

i'

bilititi. Libefiatea aceasta devine generatoare de acte

autentice, originale, profund conforme cu noi in;ineOmul ,,moclern", pe care eu il considel deplgit la ora

actuali, degi e mereu vedeti pe scena social-cultu-rali, nu prea pricepe asemenea lucruri. El are rlen-talitatea unui paryenit - acufit cam scipatat - zdbduc,

aiurit, lmbitat de bogilia neaEt€ptatd a invengiilor pe

care Stiinta i le-a aruncat in cap, lovindu I parci cu

leuca ! Un anumit realism al vielii de azi l-a plesnit cu

atata violenfi, inc2t literalmente nu mai gtie ce sicreadi, ce sd faci, nu gtie de unde si mai prindi firulcar-e sd-l poarte prin ceea ce ii apare un labirint. Pro-fetii mincino$i ai inceputului veacului trecut l-au lege-

nat in dulcile ficliuni ale unui progres mecanic, ine-vitabil, treclndu-i pe dinaintea ochilor hipnotrzar,icromolitografia unui rai pdm2ntesc. in adevir, cum is-a prezentat piesa ? Mai intii progresul gtiinlelor tre-buia in mod automat si inevitabil si rezolve... mis-terele existenlei, savantul si-i aduci pe tipsie secretul

universului, totul nemaifiind declt o chestiune detimp. Cine se mai indoja. la inceputul secolului tre-cut, ci qtiinla nu va oferi, chiar celui din urmi ne-ghiob si guri casci, elixirul vielii 9i piatra filosofali ?

Sociologul era convins, mai ales sociologul, de per-fecgionarea indefiniti a concliliei umane, iar filosofiiinspirali de Auguste Compte vedeau toli desfigurin-du-se la picioarele lor taiul cobordt din ceruri, insfirgit demistificat, pe pdmlntul in care, iar in sflrEit,omul igi infipsese picioarele Si mintea care riticiseclestul prin coclaurile metafizice. incepea, in sflrgit, oepoci de aur matelialisti , izbdviti de toate obscu-rantismele gi de toate pr-ejudeciflle care petmiteau

95

omuh.l; sai JrLl ltri.li Lie:r \r'ibiit alin ll]:lnrl i)('ci()xr:i (le

pe gard I Aga s a ajuns la o politicri si lli o r.ultur;l

carc nu ntai uttr'.:ilcsc tier:il sccllltll-i stlid lr:lteri:rlc,p;in'Ii trsti. 'inchisc ?rtr-i-tti carc sitlpi(l si sr-:liciente

1or insile. Ce '.tt ttt:irelre politice -i Se l:-rspttlrclc': 1--,I'os-

pcritate:.r si cic fapt sttt.ccsLtl tli:tteri;tl xl Statullli' care

exploateaz:i t()illl. illclLlsiv llmu1, c:i pc llifte obiccte'Ornu1 e pe;':incl scl:it'ul naturji, al stattihri, al clasei. al

tehnicii, al socictirtii ..olganiz:rte', pe r-iinci si h acelaq;i

timp. Pc.riitica a ajuns si sluleesci o idolatrie a Slatu-

hii, pe ntru care :jcoF crice rr-rijloc e bun: pcr ficlie .

rninciuna, iniustitia si cliiar nlonstrttozit:rtea Pe de

altii pai'te. c'cetnornicuJ, r:rmirrincl si ei clobindirea si

m:irirca ne ljntitali a bogaifijicr - clc 1a |as;irit 1;r apus

toti str-igar: rnirri[i produclia | -'. ;i in <iomcnj.ul :Lcesta

orice miiloc oricit cle inrtnan, sau :rlrtrziv, sau chiar

rJisr'r'ugiLtor, e .,bun '.

Onrul acesta ecotlomic a i{rvaclxt clcocalrrcl:tt:i ts-

tori:l. :ri in\':icl.t-o tocmai aculn, la sfirqit dc rnileniu,

cler.oritrci chrblura ruoial:i a omuliti, Di:ntt-u r--a fali-

n{j11tlil unei alsenlenea co:lceptii stl fie totili, pentrLi

cir e.\periclrte s:i fic iot:rlzi.

Ace:rst:t fizir:i politici ;i economici ;r i prim:it ()

anuruit'.i lirie de miScale oalnenilor- si lircruriiot. in.lc(il\l l l( iir':trl:t I iStOtiL I S-rl l)rrl'r:l 'i1'11;1 3i' i in

a<:cast:.r orcline cle iclei. in ce 1el ctlltttt:t e natllrali -cum o consiclct-'.i Spcnglerr - -si in ce rl'.isuri. fiinci

natr.rrai:I. c opet'a spiritr:[:i si a ljbclt?]tii.S-al puiea de

'.lsen.rcnel veclea cunl, trebLLiTltl. s:i lie pe lini.r rtotttt-

rii, a ftti. a fl cscuiui, in se ns ilc ct ilalie, cle t-ocl nc-'r-

n'ial. poete totusi sli se:ilrat:i, szi clerogc' sir lirrngl la

gfa\.e pcn efsltaiti.

Du sI ne intoarcem din nou la libertate, pentl.u cis-ar putea pirea curios ci un om cu o viziune reli-gioasi insisti atita asupra caracterului gi roh.rlui fun-damental pe care il joacd libertatea_ Nu e oare - s-arputea ivi intrebarea - m6.ntuirea o formi a determi-nismului ? Ag rispuncle: da, fird. ptea multd teami dea crea o confuzie pentru ci, nddiiduiesc, s-a vizut ince sens paradoxal aq zice da. Dacd ar fi insi nevoiede un spor de preciziune, aq spune nu, mnntuireanu implici un deteminism, ci ni;te ercigenle, Lln max-imum de exigenge. Aceasti exigenqd a adevirului,cum am atras atenlia, a fost resimfiti in chip tfagic,pentru prima oard in istorie, de poporul evreu, deIsrael. Aqadar, isroria e $i detenninatd - implici adicini$te exigenle -, dar e 9i opera libertilii umane. Ocomparatie poate ar fi necesari. A$ spune atunci, casi ne inlelegem mai deplin, cI istoria seamine. cuviata care ne este clatd $i pe care, flrd si qtim cum ;ifiri sd cunoaptem in chip limurit implicafiile ei, nunoi ne-o dlm. Ea insd nu ne este dati gata fdcuti,ci fiecare - e ca o sarcini personali, ca o misiune, cao obligalie - trebuie sd o realizdm. Ce anume tre-buie si facem, cum trebuie si o realizim, ni s-a spusoclatd, 9i nll mai suntem dnddcili in fiecare clipi, agaci nu resimlim vreun fel de obligalie imperioasd de aface ceva determinat. Fiecare e lilnr. sd decfuld singur,clupd rispunderea;i priceperea lui, 9i vreclnicia lui,ce urmeazl si faci. Astfel, oarnenii se ingiri intrecloui extreme: omul intin-rplitor care va realiza - ter.menul nu mai e porivit - o viatri intimplitoare,cimia i se poate intampla orice; gi, la capltul celilalt,sflntul, cilduzit cle exigenlele adevdrului, clin liber-

lirlc bi (lrilgostc. c lr( isi \-:r lllo(l( l:l \ i:ttil \iL t ) ( lf(xlo-

""t,t a:t,", :flrntLrltri Iiin(l ')rgrtnizillii :tritrtl ;rrlici ct

lr"i"nai orgrnicit:ttc. in PclsPecli\ rl ( i ( xt( r'i' )lri-t ntl

i" t or pr.,'* Pro(lucc tlecil antttttilc c rt nittt'''nle'

."." uoi fi reflexul celor ce se petl'ec inlauntrrr' intr-o

economie interioat i.lstoria, trrai exact epocile ei, vizute ca o-tran-

rJ;;, ;; un teflex xl evenimentelor' al intimplirilor

.f1.,-r.th",uf oamenilor, convinpieri' aspira(ii' bune'

1..t.. .nnfut"' conceplii, efori' va fi 5i ea alcltt'titit' ca

o rezultanti, clin pelioacle haotice' str'rpide' constrllc-

irl"--i",1,'rt'rrr,.n,". ."'''''lin perio:r'-lc cere rspiri.l-e

un stil le o expt <sie mai cornp)eti ^nla

i xrt'culalil

nrei lideli a,, ."", ce sunt o:lntenii intl o pcrto:roa

;;;;. Nt este cleci in-rposibil sau peste puterile noas-

tre sd ne construilll o viald mai confonld cu ceea ce

;;"tt; .;" aspirim si fin'r, 9i si putem spune' la un

rnoment dat, cl ea a a\'-Llt un sens' un rost' precum c)

",u""t ui; in Jorul leJii. intimplitor' ctt ttn lrihn[ cate

ir,r fi n.,rnttrl sau nimicul Vorlr fi triit cr si ctttn n-ltn

fi fost, fdri si ldsim o urird' Putern cle asentenea con-

,i-ii.,".t", contribui la realitatea ei' la sensul ei' sau'

Jir-r-rr-,ti"a, o putem trii ca un fapt mai n-mlt lliologic'

;i aiunci totul r"a fi ca 9i cum n a fbst'

RcDet. insist: i5loria. cJ si \ iiltJ llt nistr' irt.rl.rli-

c:riii. incltrrle niSte (lJle fttn.. l:rnlent r lt ir((lllctil)llc'

erl* fifr"n"r"n cle a le cunoaqte' cle a le sh-qi' de a^le

inno,r, .r,, a ne inchipui ca lc putcrn '' lttcl:r slt-t in-

ft..,,. l'stori,,' cx 5i vi:rlx' in ensemhltrr ilc t i pt'omo-

\ ctza ccvf,. chilt pcstc crpr'tl nosrt u intr-Lrn fc.l -:i

clrier inrponivrr noa5tri E tetrta tlr:rttlltli''i inclttsr tn

texillta istodei.

98

Implicaliile fund.ament ale ale istoriei

S:i ne intrebdm insi acum care sunt aceste impli-ca[ii, aceste date funclamentale ale istoriei ? Vornvedea atunci cIaci, aga cum se incearci de cltev:r cle-cenii, este posibili separarea cor"r-rpleti a planuluipolitic cle ordine:r spiritului qi daci nu cur.nva aici e ogravi eroare, pentru ci in realitate puterile spiritului- ingiduie si spun Duu-nezeu - lucreazi perntanentin lume.

Iati, noi, oamenii r.remurilor acestora - mi refer Iasitualia citona generalii -, ne-aln obiqnuit a facefoarte mare ctz de idei. Spunem: e un intelectual I, eplin de idei ! - ;i ni se pare ci aceasta e totul, e esen-tialul. Nici nu ne putem inchiptri ci am cunoxtte unom daci nu cunoastem ideile sale. O intrebare, insi:omul inseamni ideile pe care le are, sau omul e

ideea pe care o intrupeazi ? Naufragiul atltor inlc-lectuali pe care i-am vizut bitutri, clitinali cle toatevlnturile nu mai lasl nici o indoiall asupra rispun-sului. insi luclurile acestezr le aflu adrnirabil expri-mate de Ortef{a Y Gasset: ,,Dar nu este viati ome-neasci, viali care si nu fie mai intii a..sezatl peanumite credinge fundamentale, care si nu fie intl unfel edificatci, clicliti pe aceste creclinle fundanentale. Aceste credinle funclamentale nu ies la iveali lzr

cutare ore sau in cutare zi a Vietii noastre; :,lccsteanu sunt cle fapt idei. glncluri, pireri pe care lc aveln,

99

nu sunt nici ralionamente. Ele sunt cu totul altceva Si

formeazd. fondul temeinic al vielii noastre, 9i nu ca-

racterul unui conlinut particular care ar fi situat ininteriorul acesteia. Credinlele acestea sunt ca sipatein substanla vie a alcdtuirii noastre, sunt ca o am-

prente, ca un sigiliu pe care il punem pe toate mar-ifestdrile noastre. Ideile intimpldtoare - scrie mai de-

pafie Gasset -, 9i intri aici Ei acelea Stiintifice cele

mai riguroase, putem spune ci noi le producem, cd

noi (s.m.) le suslinem, cd noi le discutdm, cd noilepropagim, cd noile combatem Si ca suntem in stare

id murim pentru ele. ,,De fapt pentru... idei nu se

sacrifici, nu moare nimeni, dar pentru concesii, pen-

tru hipnoze, da". ,,Dat ceea ce ne este cu neputinf;e... sd trdim din ele. Eie (ideile) sunt opera noastrd,

ceea ce presupune dela viaga noastra, viala noastrd

ale cdrei aqeziri sunt credinfele, pe care nu le pro-ducem noi, ci suntem aceste credintre.

Sunt, prin urmare, idei cu care ne intdlnim 9i ideiin care ne intXlnim, in care ne regdsim. La aceste

credin;e nu ajungem prin efortul (aq impliniadiug2nd: exclusiv) al ingelegerii noastre, ci ele sunt

acelea care opereazd in adincurile noastre cind in-cepem si ne gdndim la ceva. De aceea nici nu le for-

-ule- .1. obicei, ci ne mdrginin-r si facem o aluzie la

ele, cum se intdrnpli cu tot ceea ce este pentru noirealitatea ins5gi.

Teoriile, dimpotrivi, chiar cele mai veridice nuexisti declt in misura in care sunt gindite, de aicivine nevoia ca ele sd fie traduse in forme. Asupra a

tot ce ne gindim e in fala ochilor noqtri o realitateproblematici gi ocupd in viaqa noastrd un loc secun-

100

claq comparat cu credinlele noastfe autentice. pecredinle insi contdrn, nu gdndim asupra lor; rapor-turile noastle cu ele sunt de incredere, intotdeaunaceea ce lucreazi in chip decisiv in toate demersurilenoastre e ceea ce nu e gnndit cu o con$tiinfA clare giparticulare. (Ag vrea sd. attag atenlia cd nu imi insu-Fesc ceea ce spune Gasset decdt ir linii mari, gi daciam merge la ptecizie, atunci ag avea qi eu de addugatanumite completiri in sensul ci nu totdeauna credin-lele personale se bazeazd, pe ceea ce este iralionalsau incontrolabil.) Aceasti interven{ie a ceva fdti sdglndim se cheami

^ conta pe ceua. (,,Cred pentru ci

e absurd" - credo quia absurdum - faimoasa pro-pozifie atribuitd lui Tertulian, de obicei redati subaceasta forme trunchiate, nu e chiar aga de paradoxa-ld. E adevirat cI o existenli spirituali incepe printr-odiruire liberi, printr-un act de incredere, de ascul-tare, intr-un fel printr-o credinld, care, insi, in celedin urmd, ste pe o experienld, qi nu pe o absurdi-tate. Nu se poate crede - qi credinla nu este un bigo-tism, o hipnozd,, o [d.cdneali, - un itinerariu dintf-oabsurditate in

^lta. Credinla este rodul, trebuie sd fre

rodul unei libertiti plenare, al unei cunoaqteri, al uneiexperien{e.) In orice caz: credinlele formeazd fondulvielii noastre, terenul in care ea se produce gi e fe-cundi. Ele ne pun in prezefll^ a ceea ce este pentrunoi realitatea insigi. Toati conduita noasffe, toatedemersurile noastre intelectuale depind de natura cre-dinlelor noastre autentice. (To1i oamenii cred in ceva ?

Da, cJci gi scepticismul poate funcqiona ca o credin-F, 9i ralionalismul poate fi o cr-edingi, 9i chrar inclo-iala sistematici.) in ele trdim, ne miscdm, suntem.

fifif qryA 10i

Noi nu avem clcspre ele o constiinli expresi (c ca-

zul, fireptc, al omului obi;nuit), nu le gindim anume.

clc lucreazi lntr-un cl'rip lent ;i viu, ca implicate intot ceca ce facem gi tot ceea ce gindim. Cincl cre-

dem in cer.,a cu adevirat, noi nu ;Lvt:n idee despreacest ce\ra. ci in chip simplu contin'r pe acel ceva

Aceasta ?nseamnd ci intreaga noastri viali inte-lectuali este secunclari in raport cll viata reali sau

autentici, ;i nu repfezinti ?n aceasta din urmd decito dirnensiune virtuald sau imaginari. (De aceea unintelectr.ral e totdeauna un neputincios, iar pentrumine tipul intelectualului e belferul de filosofie,belf'erul universitar).

Cum se formetLzd aceste credinle ? Si ludn'r cazulextrem al convingerii Ftiinlifice celei mai riguroase,aceea care se fundeazi pe eviden1e... Ceea ce e evi-dent, fie oriclt de evident (pentru czi presupune ointerpretare) nu e pentrll noi o realitate, nu credemin ea (cle aceet probele unei plecloarii nu pot fi e/e

singure clovectitoare). Atat doar ci spiritul nostrll nupoate si ocoleasci de a recunoagte ca adevirat; acle-

ziunea e insi automatl, mecanici. Dar si ne inlele-gem: aceasti acleziune, aceasti recunoa;tere a ac[e-

viruh:i nu ?nseamni altceva decit aceasta: daci51lnclim asupra acestui subiect, nu admiten in noiingine nici o alti pdrere deosebiti cle ceea ce ni se

pare evident, ;i nici ceva care si i se opuni. (Evi-denlele acestea pe care le are in vedere aici Gasset

sunt mai mult rezttltatul unei tehnici, un rezultat care

apare mai clegrabi necesar decil evident - evidenlaimplici si alte planuri -, necesar penttu ci a fost

702

crblinr-rt clup:i reguli; ceel ce inse:rmni ci e o neccsjtate cle con\.en!ie. Ori istoria este o eviclenti, esteciar-ea in I'tleag a unor eviclente. Ea nu estc o neccsi,tate cle co .enqie. Din aceasti cauzi istoria ne de_pdFeqte. Ea nu poate fi fabr-icatd, confccqionati, isto,ria nu se poate,,face" (curn, sper, s-a vizut si clincvocarea epocii lui Iulian Apostatul).

Ilcalitatea este ceea ce se opune vointei noastre. eaccea de care ne impied.iciim. (.Desigur, in sensul c:iAdevirul e irecluctibil.) De altfel, omul are constiinratlrrl l. a intelcctlti ,;tu sc (xef\cJla numai lsuprl ntrt-terialului problematic, cd adevirul icleilor se ah-menteazi clin acest caracter problematic. Adevirultcesta coruistd in probele pe care le aducem, pe carele putem aduce. Ideea are nevoie de critici precumplinlnul are nevoie cle oxigen, ea ne sustine $i seafirmi sprijininclu se pe alte idei, care la rlndul lor scsprijini mai mult sau mai pulin pe altele , fornlndimpreuni un sistem. Ele formeazii, sau pot forrna,cleci, armitura unui unir.ers in care se integreazi ex-clusiv idei, ;i despre care onul stie ci el le fabrici.Astfel, fen-nitatea icleii celei mai ferme se recluce lzrsoliclitatea !^are ?i permite s.i fie confruntati cr: ccle-lalte idei.

Adevirul superior e acela al evidcnqei (prin r:rmare e ;i o evidenii care e o dovaclii), clar valoarea evidentei (eviclentir inleleasi in rnod obisnuit: stiintific,isau filosoflci) este la rlnciul siu o pur-ui teorie, o iciee$i o combinatie inteiectLial,l. intre noi qi icletle noastreexi.st:i cleci. totcleauna, o distanti cle netrecut: acec:rcare merge de la rcal la imaginar. Dilrpotrivi. sun_terr insepar-abil legati cle creclintele noastrc. F:rDt e

103

ca avem nevoie totdeauna de un oarecare efort pen-

tru a ne compofia conform cu ceea ce gindin-r, adicipentr-r.r a lua aceasta cornplet in serios (ce just e ex-

primati aceastd observafie). Aceasta dovedegte ci nu-cred.emin

ceea ce gdndim, cd presimlirn cI e un risc

esential in a ne increde in ideile noastre. Daci n-ar fiaEa, n-am considera ci e ceva eroic in a fi, consec-

vent cu ideile sale".inci o observatie iusti: ,,Firi indoiali, in compa-

ralie cu un roman, gtiinfa pare si fie realitatea insdqi,

clar in comparalie cu realitatea autentice bdgim de

seame ce $tiin{a line de roman, de fantezie, de con-

strucfia mentali, de edificiul imaginar".Suntem vii $i istoria e vie, suntem creatori 9i istoria

e creatoare cind traim pentru afirmarea credingelor

noastre, pentru merturisirea lor.Lumea ideilor e prima etapd a mate1ializirii, 9i e

inceputul mo4ii spirituale a omului 9i moartea unei

culturi.

Istoria ca mdrturie a credintei

Am stdruit pulin gi am ^plsal

pe intelesul libeltdliigi pe semnificali^ credinlei, pe caracterul lor funda-mental gi deJinitoiu al existenlei. pentru cd Istoria, fi-ind un aspect al existentrei la un anumit nivel de ob-sen'atie gi ingeiegere, trebuie sd fie in esenia ei omerturie, o istorie a libertilii 9i a credinlei, a in1ele-surilor tainice ale povegtii oamenilor.

Cine ar intruchipa atunci aceastd. dramnticd - dra-matice in sensul ?n care am incercat sd precizez - gi

semnificativi poveste ? Cine ? Ei bine, eu cred cd ofamilie de oameni care incepe cu Abraham, arhetipulei spiritual. Abraham, socotesc, e icoana deplind a -

ornului, intruchipati apoi cu toate sernnificaiiile ei inHristos. Abraham afirmi implinirea timpului gi vadi-rea, in inceputurile loq a sensurilor existenlei ome-negti. E inceputul Revoluiiei ca o izbucnire a sensuluiin lume.

Isto4a este, in esen,a ei, aceizstd experienyd. Reve-lagia cregtini nu e o revelatrie de concepte, de idei, cicle fapte substangiale ,i semnificatiue in inleles su-prem. Agadaq afirm ci rniezul istoriei, coloana ei ver-tebrali, tllcul ei se concentreazd in succesiuneaaceasta de evenimente ?n mijlocul cdrora e Hristos,Cuvlntul lui Dunrnezeu Celui viu.

Biblia - lucrurile scrise acolo se petrec mereu -Vecbiul Si Noul Testamenl, iati centrul de iradiere a

10i

senslrlilol ei. iirt:l lniezlrl istoriL-i. txr Llil)lidcc esle'lEste prezenta lui Durnnczcn in iunrc. Ninrcrri. clcci,nu poatc pr-iccpc in chip profr-rncl sensr.rl. r.'.rio:rrelunui evenirlefrt, ciaci nr-r-l raportcxz,l. nr-r I intelegein *errrnilic.rti.r lui .p'rittrrli. J rirt-i r'llcit- r Rrr-lrrir.

Existi, prin urn'lare, \n popor a/e.r, Israeiul, si ointreagd fan'rilie cle oameni, Noul Islael, care sechcami Biserica creFtini, arhive ale sensurilor pro-ftrncle, in func1ie cle care sti toati istori2r, cat:i a fost siclti va m:ri fi. Revine lui Abraham cinstea de a 1l

ales. ?n libertatea qi creclinqa lui, pe Dumnezeu, $i clea fi fost ale s la lZindul siu de citre Dumnezeu. ntrintr-o abstraclie ideologica, ci ?n fapta aceea cutre-mur:itoare a ascultirii, a credintei, :r libertdlii repre-zentate prin pregitirea cle a acluce jertfi pe uniculsiu fiu, Is'.r:rc. Cu el inccpe propriu-zis istoria Ei che-marea tainici a tlrturor oamenilor de a lucra la rea-iizarea unei icoanc revelatorii, Hristos Cuv?rntul luiDumnezeu.

Istoria este acest loc geonetric in care se reali-zeazl trupul lui 11rrsloE cum afirni Biseric:r, oarleniiclevenincl midularele Lui. in :rceasti viziune s ar'putea spllne ci noi, oamenii, suntcm ce niste fer-menti, c:r niqte ,,organizatori" - tennenul il imprr-rmut,.lin q*nrti.:i. si ntt din gene,/i -. Cf, nisl( ..orgrnizr-tori" inir-un ozr uria;, universul inl?iuntrul ciruia tre-buie. sau lnai exect suntem chcma(i, sir ir-rcrim rea-lizarca chipuJur On'rului.

Fiecare on e chemat -;i ar trebui fiecare si-;iclescopere ace:isti esenli2rli chemare prin realizareacelci mai personale existente, dind expresie valoriispif itllzrle pc carc o poarti, ca Lin t'.rlant, r,enincl pe

106

lune. Omul e clLernat, e .lestinat - cle aici tot zltuciu,n'rul acesta inens, patetic. emotionant al istoriel _ s:ite;iizeze chipul Olnuiui inclunnezeit, descoperincl,identificind, promovind valorile perene pe care lepoarti. Cel ce nu,si descoper-i aceasti chemare,aceastA destinafie, se destrar.lri intr-un soi cle fali_ment, un faliment mai mult sau mai putin risunitorsau insemnat.

.,Si facem pe onl clupi chipul si aseminarea noastri": trebuie si recunoasci oricine ci in aclevirulcontinut in aceasti cea mai veche traditic a oatTre_nilor, credincioqi sau necredincioEi, este formulatzi,in rrltime analizi. insisi probletna otnultri .si a istoiei. Ace^st|propozilie, aceasti problemi rezumii is,toria, iar personal sunt sigur ci nimeni nu poate cla ornai cuprinzitoare, sd zicem, formuli de inlelegeresi de estimare a ceea ce se intimpld ?n Istorie.

Am si obseru, ln orice caz, ci cel din unr.ri dintreoameni. ln situaliile cele mai nenorocite sau clegra_Jlntc. tot riniestc sau genle fc un..lcv:1, de r nu fireusit, dupi cea mai anemici pirere a lui, a fi orn.Dorinqa, nostalgia aceasta, intr-o tainicd laturi a sufletului, e profundi ;i e comuni tllturor oamenilor.chier ut igesilor. r:lherilor. rlcslrinrtijor. Voinr si n.linr,.ca oamenii": aceasti exprcsie nu trebuie inteleas:lla standardul cel mai de jos, si in foncl cel mai ne-semnificativ, cici ?n reaiitate exprcsia chtar detcrio_ratd, clegradati, tot are, pini la urmi, un inteles spir-i_tual. Este evident ci a trii,,ca oantenii,, nll poateinsenrna a trdr ca un clobitoc. Oamenii, omul. popo:r_rele aspird si triiasci, echivocul la un morneni datestb exclus, ,,ca oamenii". Cel m:ri nebun dintre con-

r07

ducitori gi leformatori, chiar chinuincl gi ucigincl oa-menii, se zbuciumi tot pentru ,,mlntuirea" lor, tot casi-i faci se triiasci, nu este a$a ?, ,,ca oar.uenii". Chiardaci ornul, oarnenii, popoarele, conducitorii, din ig-noranle, din superficialitate sau din pricina ,,demo-nului", pe care unii se filesc cdJ poarti, tot problemaOrnului 9i deci a lui Dumnezeu e inclusi ca un fili-gran in zbuciumul gi demersurile lor. Ce este idola-tria, care sub o formi sau alta funclioneaze mereu inlume la toate nivelurile gi in toate epocile, daci nudovada peremptorie ci omul nu poate trii flrd chip,fdrd chipul umanitilii lui, care ca problemi reali estechipul lui Dumnezeu.

Am sa spun in treacit cd, ar fi odat6, de aritat intr-oistorie a afielor, agezatd in aceastd perspectivd, de ceevreii, care nu arJ cbipul, n-au avut pini in epocanoastre mari pictori Si sculptori, iar atunci cXnd s-aumanifestat in aceste arte au ficut-o in curente supra-realiste care le-au ingiduit ,,pocirea" chipului omului,caricatura gi grotescul, ceea ce eu consider teribil desemnificativ...

Iar ispita, riticirea, ce este daci nu o retecire detine insuli, de unde toate derogdrile, abaterile, con-torsiunile gi, firegte, primejdiile pentru o integritatea omuiui, a personalitalii ? Adeseori lucrurile stau gi

mai riu, pentru ci aceste derogiri, aceste ispite suntrecomandate, cultivate, de cei care au nescocit rafi-nate teorii ale ,,geniului", ale condiliilor de crealie.Personal am in;eles de mult cd. icoana lui Hristos esteicoana omului, ci a fi cregtin inseamnd, in cele dinurmi, a fi Orn si a $ti cu clatitate cum sa te indreptipe calea care cluce la chipul tiu profund, de om. Dar

108

oamenii vor pendula pini la sfir;itul veaculilor intrecloul pozitii extreme: unii vor considera acestea orirmigili inexplicabili cle prejuclecifi, ni$te naiviti[i, opoveste, 9i chiar o prostie; iar a\ii igi vor cla mereuseama ci. aici sunt probleme esenliale de neistovit,care merid o meditalie neintrerupti qi o angaiare fagi.cle ele. Ag intreba clintr-o dati aici qi cu naivitate, cicinu md tem de ea, nu e ceva profund cutremufitor caun om ca Abraham - numele lui imi suni ca un ecoucle peste veacuri -, simqind chenarea lui Dunnezeu,se ,instreineazi" de lala gi neamul lui, de niqte parti-cularisme in fond, da nagtere unui popor care suprx-vietuieste celorlalte de mii de ani, bdtut, schingiuit,robit strdbate veacurile tinlnd-o una Ei bund ci: Dum-nezeul nostru e Dumnezeul cel viu, Care a ficut cerulgi pimintul, 9i nu existi alli dumnezei afari de Ell

Din lpetul acesta, proferat fird oboseald gi firiindoiali, de citre profe! 9i drepqi, se contureazi apoio figuri, un chip de om providenlial, care este atitcle dorit, ?ncdt din spita aceasta se gi nagte Omul, r'iullui Dumnezeu, cate va kttra in Ierusalim, va propovd-dui impirdlia lui Dumnezeu, se va ristigni, va beaoletul nerecuno$tintei, i$i va da cimaga si fie trasi lasorfi. Vreau si spun ci, la un moment dat, cloringaaceasta a fost atit de puternicd, de extraordinari, cleinvincibild, incit ea s-a materializaq a primit rispun-srrl intrupirii. Fapt e cd din ceea ce piruse unor con-temporani rafinali gi puternici a fi o ftlrtuni intr-unpahar cu api, cu un faliment aproape grotesc, ,,ochestie" in cel mai bun c z, a ifirpdt\tt istoria in dou;,p6.nd la qi de la, r'dsturndnd imperii, popoare, gcoli,filosofii, tdzboaie, frimXntdnd congtiinta, niscXnd

709

biser-ici gi catechale, cirgi Ei colo:trrr', ()po-c cle arti,fironllmente care infioari si in:llti inirne ;i cugetele,niscind o Etiinti cum nu a niai lirst, o culturd Ei ocivilizaqie firi pereche, agezincl t<>tul, dar absolut totul ?ntr-o perspectivi din ce in ce mai fecundi ;i maiuimitoare. Nu mai e cu putinli si iegim de aici, dinaceste probleme fundament:rle ridicate de feciorultlmplarului Iosif, ndscut de Fecioara Maria ! $i arzAndtoate etapele dintr-o dati, ce este, in definitiv comu-nismul ? in esenla lui e tot o controversi in care eimplicat cregtinismul pini la o tigiduire deschisi gi

totali, o luptd disperati cu Hristos, de infirmare, deanexare a omului, de ruinare a lumii daci altfel nu se

poate scipa de Hristos, este o foarte mare dricie,cllm asemenea unui profet a vizut incomparabilulDostoievski.

Privili: pe de o parte, sd nu-1i faci chip cioplit, iarde altd parte, o nesflrqitd qi penibild procesiune depoftrete $i busturi, ca o supremi idolatrie; pe de oparte, iubegte pe Dumnezeu din toati inima ta, dealtd parte nu existi Dumnezeu; de o parte, iubegte peaproapele tiu, de alti parte, ura sau o dragoste ab-stracti, evazivi, teoretice, pentru... umanitate, adicA,

efectiv, pentru nimeni; pe de o parte, omul pecetluitcu chipul lui Dumnezeu, de alti parte, omul ca func-

lie sociald, ca piesd interganjabili intr-un malaxor; pede o parte, respectul fundamental al omului, dincolo,scopul scuzd mijloacele; intr-o parte impirilia luiDumnezeu e in inima omului, dincolo, magazinul destat; intr-o patte, insingurarea, meditalia, intimitateaomului, lucruri sfinte, dincolo strada, sinclicatul, lo-zrnca, placa rostitd pini la imbecilitate ;;.e.nr.cl. Lista

1i0

e lungi ;i nu e pr-ca gt-eu cle intocmit, cici e vorbacle o t?igicluire punct cll punct a credinqei intr-unulDumnezeu, folosincl principiul afir-nat de Guicciar-clini: tigicluie;te ceea ce vrei si nu se stie si aflrmiceea ce vrei sI se creacli !, evident alamlticat gi pre-parat cu fel de fel de perfidii, minciuni Ei neru;inateinclrizneli.

Si nu crezi insi, scllmpe cititorule , ci lupta aceasta

despre care e vorba aici e singura. O, nu I Comunis-n'rul e nun'rai forma cea mai violenti si mai cleschisi,de o mare anverguri, intr-o bitilie permanentd ?m-

potriva realitilii cregtine a existenlei. intreaga istorie,intr-un fel, e aceasti lupti: lupta intre feluritele chi-puri de tigiduire

^ realitdlii, a crealiei - a realitllii

metafizice, substratul Realitilii -, a realitdtii lumii, peplan istoric, 9i afirmalea substanliali a existenlei, a

lumii prin Hristos. Aceasta e toatA Istoria, 9i aceasta e

orice istorie.Scriind acestea mi glnciesc la cei ce inleleg ce

spun, dar gi la cei care se vor fi mirind de cele ce

citesc aici, poate pentru prima oari, cdci gtiu ci toateacestea sunt sau pot fi o necurmati pricini de scan-dal. Dar istoria asa va trebui scrisd, cici aqa e via1a,a$a e Viata. Semnul cd un eveniment istoric a fostinteles in semnifica;ia lui profundi gi aclevirati aces-

ta e: ?ncaclralea lui, a;ezarea lui ?n acest context, caree lupta de care am vorbit.

Eu nu pot gi nici n-am ciderea sd iau acum in-reaga istorie de la inceput ;i s2i o t'iln-ricesc pe limbaaceasta. NLI pot ;i nici nu este stilul meu, o lucrare cle

buchiseali $i de aminunte. Am si incerc, insi. si co-

111

mLrnic o expetienti, si cleschicl fic 5i cele mai mo-depte perspective.

Mai intai ag dori sd obseru cir lumea cr.egtini seamesteci azr - anericanti ocupl Japonia ! - cu toatepopoarele lumii, intr-un mocl in care nu tnai e vorbade o dominalie si o exploatar-e, ci cle un soi de orga-niz re Qi de contact la nivelul unor valori care nu potsi nu aibi enorme, daci nu chiar imprevizibile con-secinle pentru omogenizarea spirituald a lumii. Subaceste valori se aucle un Cuvlnt, pand la rnarginilepimdntului. De asemenea, aE dori si relev faptul ciRusia, care, vei vedea, e tot pravoslavnica Rusie, exer-citd o dubli influenti asupra Europei, politici gi spiri-tuali. Pdrjolul care s-a abitut asupra ei, e o convin-gere profundi a meal nu va fi fost spre distrugereaBisericii, ci spre intirirea ei, cici fo4a unei institulii,de pildn, nu consist; in volumul ei, ci in calitatea ei.Ori Biserica Rusi are privilegiul de a cunoaste per-seculia gi ?nnobilarea cre$tinilor din catacombe. Fap-tul ci aceasti Rusie e cilare, ca intr-o ga, pe Europagi Asia, pe de o parte, iar pe de alta ci se frdmlnri sijoace un rol planetar, me face se cted in foarte marigi importante prefaceri in lume. ln perspectiva in caremd migc, aceste fapte in-ri apar cle o covir5itoareinsemnetate, degi in clipa ?n care le notez ele suntmai mult ascunse in ceati decit foarte evidente. Eule acord o colosali semnificatie.

Probabil la un moment dat zarva, tulburarea dinlune se vor mai potoli, vor mai clescregte, oameniivor fi clin nou amigiti de iluziile, de fictiunile ,,buneisiiri", gi poate, deEi mi. cam incloiesc, se va ajun6;echiar la aceea ,,dulceali de a tii", pc o scari incl

1.1"2

neintllniti. Poate ! Degi sunt semne cI tulburarea, in-volburzrrea aceasta va descregte foarte greu, $i nuchiar pentru atat de multi vreme. in orice caz, evi-denga semnificaliei acestor evenimente de acum seva intuneca, se va umbri, gi mulli vor socoti iadqi ceApocalipsa e o fantezie, iar cei care vor fi vorbit de-spre ea in mod serios rdmln niste oameni...

Dar vor veni din nou vremuri grele qi primej-dioase, popoarele cu puteri inci mai mari se voramesteca gi se vor cunoagte iarigi ca ni$te frali rii,iar oamenii iqi vor pune, pe o scarl din ce in ce maimare gi in mod din ce in ce mai profund problemaOmului 9i a Viefii. De problemele acestea Fi de ade-udrata lor solutrie interioari nu va scipa absolut ni-meni. Cum? Intereseazi mai pulin gi e locul mai mul-tor ipoteze cam deopotrivi de indrepti;ire. Cum seva int2mpla ca problemele acestea esentiale s;l atin-gi pe fiecare, evenimentele din ultimele cleceniine-au dat anumite semne, care se vor relua la o scarldin ce in ce mai mare, sub forme pe care le vid totmai teribile. Dar inci o dati, cum anume se va in-timpla lucrul acesta, deocamdatd nu poate fi dec2tun lung prilej de vorbe gi de ipoteze. Ceea ce credcu putere e c1 va veni momentul cind mai fiecareom se va intilni cu problema vie;ii lui gi va fi aproa-pe obligat, de gravitatea situafilor, se ia o atitudinefermd, sd opteze intre o anarhie clezastruoasd, impi-nati de minciuni, de un soi de negalie care impingespre neant, Si calea cat de cit a Aclevirului, a orclinii.Evident, asta nu ?nsearnni ci istoria si omul vor ince-ta s; fie in echivoc qi in ambivalenti, dar rot maimulli vor dobdncli constiinta cd oplilrnea nu mai e o

71.3

glumi, nici o gargariseali intelectualii, ci aproape oproblemi de viali gi de moalte.

Ltpta, dranta istoricd, ,,agonia", ptin urnlare, vafi din ce in ce mai puternici, mai sfansi, mai greude eludat, mai incordatd, mai la o inaltd tensiune.Poate ci e cam schematic ce spun, dar o fac tocmaipentm ca mirturisirea si nu ia infilgare de romanfoileton.

Criza religioasa

Daf lupta ace sla, spuneam, nu este singufa inld-unhul controversei istoriei. Strdbatem, lucm care s-a

spus pini la saturalie, pdod la o golire de conlinut, o

crizd. $i e adevd,rat. Cum s-a manifestat aceaste

crrzd? S-a manifestat ca o sumd de curente reforma-toare, sociale, politice, religioase chiar, cu tendinleradicale de a risturna tradilri, agezl'ti, valori. in nu-mele cui ? Aici ar fi foarte greu, daci nu imposibil deadus vreo ptecizare. in numele niminui, al unui vag,

in fond. Promotorii lor ? Niqte ideali;ti, mai exact:

niqte ideologi, minuitori de... idei, ori am vezut ce

valoare au ideile ! Iar unii dintre noi am vizut ce va-

loare au ideologiile !

Ceea ce ag dori se scot in evidenli e c5, degi apa-

rent contradictorii, curentele acestea se aratd la unexamen mai atent a avea un ideal aproape comun:

dinamitatea, h aotizarea tuturor agezdrilor omene9ti.De la dreapta 1a stlnga gi de la stdnga la dreapta, pe

Loatd clavial]ura nuanlelor, dacd se mai poate vorbide nuanfe, acliunea e de amncare in aer a a1ezdtllorcare irr;emeiazd o reali prosperitate a viefii omului.Nu vorbesc ca un burghez, ci vorbesc ca un cregtin

c te are simpl permanent al nevoilor de primenire,dar qi de desiLvlrqire a omului.

Ci lucrurile nu vor iegi dupd dorinla acestor cu-

rente 9i ci peste socoteala lor se va intdmpla altceva

1.1.5

in lume si istorie, aceast:r e o alt:'r fatir a problemei.Obsen'im insi ci, fie e vorba cle un antisemitism maimult sau mai pulin agresiv, rnai nationalist sau rlaiputin nationalist, mai abstract sau n]ai elementar, elrimine o fonni camuflati a luptei impotriva cregti-nismului, o cursir intinsi, in general vorbind, celornaivi sau elementari; ci e vorba de pocirea crucii,cu cdrlige sall cu stea in cinci collur-i; ci e vorba cleneam, de patrie... .,fara, in sflrgit", cum se exprimaFarfuridi, de nalionalisrne. cu,,isme" in coadi, mairnult sau rnai pulin sentimentale ori rltoite; ci e vor,ba de o $tiinle fluturati ca un steag al unei crase ig-noranle, cle o;tiinli care prin gcoli, prin academii,universitifi, prin broguri, prin sisteme politice, prinamabile insinuiri, sapl terneiurile credintei, ca bar-baml care habar nu are de ce este opera de artd saulucrarea cle geniu; ci nu e vorba de mitui tehnologicgi acultural; cd e vorba de niqte teorii mai mult saumri prrtin liloso[ice $i politice (are vor si promovezeStatul la un colectivism universal, la un monopol uri-ag, la un control monstruos al mirftlrilor qi al consti-inlelor; ci e vorba de Raclio care cinti valsuri deStrauss, Run-rbe sau face propagandi; ci e vorba deintruniri libere sau de gedinle d.e sindicat obligatorii;cd e vorba de o presd liberd care se prcstitueazi casi fie pe gustul cttitoriior sau de o presi care ii tra-teazd ca pe ni;te imbecili, cd e vorba de cinenratogrzfSj de revi5te care clisr ute pe pagini inrrcgi nazrrriieqi n'rofturile vecietelor (am vrut odati sI scriu un artjcol intitulat: De l^ imitatio Cbristi h m:rimutdrealaHolll'wooclului); ci e vorba cle clreptrrrilc femeii care,,e egala" birbatului sau cle lichidarea f-:u-niliei, pentru

116

ci ce mai e .,aia far-r-rilie '1', un contracr or-iclincl rezilia,bil; cii e vorba de o teorie a ,.muncii", a folosir-ii ,,tinrpului liber", a muncii cle folos obgtesc F.a.m.d. la nes,far;it, toate sunt tot atatea feluli, Llneori proste$ti,alteori n-rergind pind la oarecare rafinamente, de in-ducere in eroare, de cre:rre cle confuzii, aclici despargere, de dezagregare, de lndepirtare a omuluide el insugi, cie confiscare a intimiritii lui, aclici cledestrimare a lui.

lcleer principlli. ob.esia. ay zice, a ruturor accrtotactiuitdli e ideea cd imbunitilirea omului, a umani-tilii nu se poate nagte decit pe temeiuri materiale.Miriti productia !, iari strigitul de pretutindeni, larugi, la americani, la englezi, gi ci banul e singuraputere prin care se va opera o noui mlntuire a lu-mii. Niciodatd, ca astezy qi nu e forrnuli de stil, maimulli oameni n-au crezut ci singura, exclusiva formuli de salvare e mirirea productiei gi banul ! Astlzie o convingere aproape universali ci fericirea e sino-nimi cu posesia de bunuri materiale. Suprimarea rdu-lui s-a transformat intr-o problemi de posesie de bu-nuri materiale sau cle profitare de bunuri materiale,cum e in lotul socialist. Acesta e qi rnotir.ul pentrucare toatd lumea trebuie si munceasci pe brinci gisi fabrice intr-un soi cle nebunie ce'r'rei gi ce nu vrei.S-a ajuns la situatia .grotesci, de necrezut, ca mapinilesi lucreze Ia... fericirea omului. Fericilea, mintuirea,o chestie de fabricate I An'r uneod impresia ci nebu-nia oamenilor a atins un punct culminant ! De aici, inotrce c^7-, o serie de bizalerii $i impostut'i caf€ nLt semai termini. Mi refer in prin'rul lincl la acesti ideo-logi care vorbesc, toli, de idealuri 9i cle paraclisuri,

clar cer sacrificii, sacrificii care, in afari de scandalul

vielii lor personale, nu dau rezultate consistente pen-

tru sclavii 1or. Oriunde omul igi elimini dependenlade ordinea absoluti lucrurile merg prost sau pe dos,

chiar acolo unde mai funclioneazi nigte bune inten-

1ii; mi g2ndesc la aria aga-ziselor democralii, unde

se practici o toleranld vinovati, absolviti de exigenla

oriiiror criterii, de fapt o ingiduinqd fald de tine in-sufi, o toleran!; reciproci, inliuntrul cdreia cdle atan'

iamente infame nu sunt cu putinld I Tirania 9i dis-

trugerea infloresc la adipostul acestor toleranle'Bundoari, se pdlivregegte despre pace 9i se triieqtebine de pe urma industriei de fizboi cate inarmeazdpopoare barbare, rapace qi primitive. Sau popoarecare se bat, dar pe sub mlni iqi v2nd armamentucigdtor impotriva 1or inqile ! Sau unii plitesc pe al1ii

ca sd se bati pentru ei. Igele acestor drdcii au devenitfoarte incurcate. Spectacolul acesta mi face si miglndesc adeseori la Prouerbele lui Breugei, care

evoci balamucul din zilele noasfe !

Priveste la oamenii aceqtia care igi inchipuie citoate relele vin din afari, c2nd in realitate ele vin dininima omului, care igi inchipuie cd perfeclionarea e

in primul rAnd o problemi Unand de mediul incon-juritor, cind de fapt e pe dos. O ambianli ideali, qi

omul va fi firi cusur ! E ceva jalnic ! De aici: miriliproducfia, confortul, bunistarea din care se va naqte

bmul perfect ! E ingrozitor de idiot ! De aici accentul

pe o gtiinld utilitariste Ei o indepdrtare de orice cu-

noqtinll duhovniceascd ! Cel din urmi producitor de

vreo alifie o recate e un personagiu infinit mai im-portant decat cel mai mare duhovnic in stare se face

118

oameni in toati putelea cuvlntului. Cine se mai gln-deEte btrnioarii,

^sldzi, sar mai caute pentru copilul

siu un mare educator ? Rar, cate un artist de geniun-rai cauti in lume vreun maestru, fiind in stare sistribate prin toate piedicile ca si-l afle Ei si ajungi lael. Flacira sacri nu mai trece din mdni in mXni, ci laintimplare sau ca o improvizalie. Conducdtorii depopoare sau guvernele nu se mai gindesc la crearcain primul rlnd a unui climat spiritual. Eu n-am vizutin anii acegtia pe nici un conducitor mergdnd la uni-versitili sau asistind la deschiderea vreunui curs sau

vizilind mai des Academiile sau dind importanlaunui eveniment ca aparilia unei cirfi, vizitand gcolile,

intretinandu-se cu dascdlii, cu elevii, inaugur2nd bi-blioteci si fdcind caz de ele, mergdnd la expozilii,discutlnd vreo piesd de teatm sau vreo teorie filoso-ficI. Terenul acesta e de calfi Fi e mereu fonf. I-amvlzut insi de milioane de ori fotografi^\i la p^rdzi,in fabrici de bomboane, pe gantiere sau bitlnd cXm-

pii in discursuri hilariante, destinate neantului devorbe !

Conducerile, guvernele au devenit economice, inorice caz accentul cizind cu pulere pe economic.cu ministerele importante Fi cu toate celelalte activi-titi tiranic subordonate, controlate de reprezentanqii,..fiscului. Idealul suprem federalizarea economicd a

lurnii. Nu tegeduiesc ci planul acesta e important,dar de la o viziune ecumenici, soborniceasci a lumii,la o intreprindere economici universali, ciderea detensiLlne mi se pare prea mare, gi chiar jalnici. De-spre rAnduiala spirituald se spune: lasi ci asta vaveni, dar mai intai etc., etc... Ori asta e curati dricie,

119

pentrx ci nimic nu vine aqa, picand pari miliiafe ingura lui de nitifleali I Normal ar fi, in credinp mea,

sa ciulim mai intii..., dar nu rnai vrexu si aruncmdrgdritarele. . . in orice caz, ca valotrle spiritului sifie mereu pe undeva pe la coadi ca o cenuqireasiiremediabili, e cel puqin o neghioabi 9i grosolanieroare de perspectivd. De asemenea, oamenii de cul-

ture care nu caute, nu ajuti, nu promoveazi pe cei

care seamini cu ei, pe cei din familia lor spiritualisunt foarte vinovali fali de ei inqi;i qi fap de comuni-tatea in care triiesc qi nu realizeazd cd, de fapt, de

bogdti^ i^ oameni de valoare depind destinul 9i re-

zor\anta operei lor. Ei dau dovadd de o pernicioasisterilitate. $i iati cum ajungem sa constatim din nouci lupta, criza esre in fond o crizd spirituali, inprimul rind; mai mult dec2t at1t: o crizd religioase, 9i

incd mai mu1t, o crizi de ordin creEtin' Spun aga pen-

tru ci cle fapt omul se nagte religios, dar devine creg-

tin contractand niSte obligalii, nigte rispunderi, in-sumXndu-se unor comandamente. in orice caz, e ocrizd a convingerilor, a atitudinllor, a credin1elor, giinultimd analizd o crizd a credintei, o crizd care a iz-bucnit mai intii in sufletul citotwa, al elitei, $i nu ocrizd lscatl din pricina condiliilor materiale. Ispitele 9i

derogirile, molegeala qi confortul vinovat s-au stre-

curat mai int2i in sufletul oamenilor, 9i pe aici au ?n-

ceput se sdruie nebunia qi dezagregarea.Germania in 1914 nu a inceput, cum greqit se ar-

gumenteazi, rlzboiul din motive economice. Buni-starea nemtilor era notorie, iar prestigiul Ei influenlalor in centrul, in lisdritul Europei gi in Rusia erau

enorne. Germania era pe punctul de a cuceri aceasti

1.20

regiune a Europei. Sau poate cinevir si explice starea

paralitici a Frantei dtn L939 prin consideralii econo-mice, cincl este evident ci Franla s-a prdbuEit moral-mente, spir itualmente ? Firegte, in contextul unorsirrptome esenlial, dominant spirituale - metafizicechiar - sunt, desigur, implicate complexe pe toateplanurile vielii, 9i deci gi in planul economic, dar nucompiexele economice determini paralizia sau eroa-

rea. Nu existi eveniment al vielii in care sd nu apard

$i ilele economice, 9i deci eeplicaliile economice. Ele

insa nu sunt esentiale ;i au valoare plni la un anu-mit punct de inlelegere, mai aproape de misuraornului obiqnuit, de r2nd, sau a ,,realiEtilor" care linvrabia de coadd. pind pietd gi vrabia gi cioara de pegard. Apoi, ei explici ceea ce s-a intimplat. Mergi !

Iati, eu vorbesc destul de l;murit. E o crizd de in-credere, de credinle. R2d cu amlriciune clnd aud:

,,demnitatea umani", ,,libertdli democratice" ;i altesforiituri, formule stereotipe care nu mai au nici unconfinut echivalent in inima oamenilor, care au ajuns

un soi de neant sonor, cdnd nu sunt pur;i simplu oescrocherie de cel mai josnic aluat. Vor salva demni-tatea umani, cine ? Negustorii ! Vreun plan econo-mic ? Partidul cutare ? Oamenii care nu cred in nimic ?

Haida de I Si fim seriogi I O rena$tere a valorilor spiri-tuale nu poate se lXqneascd decdt dintr-o noul dra-

matice $i vie confruntare cu Dumnezeu. $i convin-gerea mea e ci, fie cu voia, fie firi voia celol care

tot fac planuri, evenimentele 1i vor impinge pe oa-meni din ce in ce rnai mult gi mai clar spre aceaste

confnrntare Ei reintiinire. La un alt nivel, mai jos dacivreli, problema se pune qi se reia mereu, ln sensul ci

r27

inceptrtul vielii unor orgd.nistne, conrunitlli, particlepolitice, culturale etc. nu se poetc pr'ofila $i cipitao oarecare consistenli gi eficienlir clcciit printr-o con-fruntare cu problemele majore ale omului ;i ale vielii,iar acestea, am vi.zut, nu pot fi detagate de proble-mele omului cu Dumnezeu. De fapt, aceastd febriliactivitate economici, daci nu este numai un mod deescamotare a unor realitili vilulente qi pini la utmiineluctabile, ele sunt conconitente si cu un soi detendin1i... religioasi. Economicul fabricd mai tot-deauna gi o religie care distribuie fel de fel de suro-gate, politice, spirituale, teosofice, sosuri pentru toategusturile gi pentru toate etaloanele prostiei bietuluiom. Dar este evidenga insiqi cd accesul la o spiri-tualitate autentic; e o problerni de putere, de per-sonalitate, de efort serios 9i disciplinat. FarA mari ex-perienqe qi mari posibilititi nu se pot cleschide maribulevarde spiritului, creatiei gi formirii oamenilor.Numai prin oameni de mare carieri pot veni maridaruri, numai ei pot iegi din echivocuri, din nesfirgitegi sterile dupliciti(, dintr'-o gmecherie interioard carenu secreti decit confuzie qi, de la o vreme, nu rare-ori, adevirate dezastre. Daci toati lumea se hrine5tecu surogate sau cu preparate de tapioci, mare lucrunu poate si iasi, ci ccl mult lucruri cluioase, drigute,gi proiecte peste proiecte cu bilanluri nule. Cu toateci e mai virulent, pentru cd minciunile au aici uncaracter de sfruntare, gi comunismtrl tot un sllrogateste ;i nu poate si aduci soluqii valabile nici omului,nici comuniti[ii. Cu toate aspectelc clurc ale unorregimuri care simuleazi birbttia gi curajul, ele suntin fond niEte sentimentalisme pline clc l:r;itate in fala

122

aclevdratelor probleme ale vielii. Ele in-ri evoci acle-

seori pe bitrinul Karamazov, ca gi pe acel crin'rinal

.,riu $i sentimental" care se induioseazi de suferinleleunui goricel gi care a conis abominabile asasinate.Repet, orice efort economic e zadarnic pind la ur-mi gi cu rezultate neproporlionale, in orice parte a

lumii, dacd viala nu se poate manifesta cu posibili-tille ei geniale gi imprevizibile.

intr-o pafie mai mult, in alta mai putin, lumea s-a

inscris sub o cupoli pe care se poate scrie religia gti-

intei $i sub care fiJnc[ioneazi tar mai mult sau maipulin o idolatrie a omului. Omul se inchind lui in-sugi, socotind ci nimic nu mai e dincolo de el, el fi-ind un soi de alfa gi omega al existenlei, ceea ce este

tot o formd de surogat ?n galeria atator surogate.Aceaste noui religie propune o mecanici prin careomului i s-ar lua din sarcini nu numai munca derobot, dar gi toate problemele care ii tulburd exis-ten1a. Omul e momit cu reveria prin care vor fi supri-mate problemeie care nu-i dideau pace. Semnele deneliniqte gi de intrebare vor fi inliturate, omul vatrece prin vjxt) ca printr-un vis. apoi tot pe o scarirulanti va fi diruit ,,en douce" neantului; operat subanestezie I Am sd reamintesc insi aici cuvintul luiBaudelaire: ,,Cel mai mare qiretlic al diavolului este sine convingi ci nu existi". Poetul clamnat a ficut oexperienlS peste care n-ag recomanda si se treacicu uqurinli. in acelagi ansamblu de idei, sfituiesc cucilduri cititorul si citeascd subtila carte a lui Denisde Rougemont: La parl du diable, dtn care rezultl cuclaritate ci dracul nu e o poveste de speriat copiii gi

ignoranlii.

723

Religia aceasta a gtiintei, cale nu trcbuie confun-datl cu gtiinga, este o aclevirati intreprinclere, cu mij-loace ;i tehnici de inducere in ero:rre, de abatere a

omului de la Calea adevirati., 9i pini la urma o tigi-duire a situaliei exacte a omului in univers. Este ointreprindere de amelire gi cle adormire a constiinleietice Si de anulare a unor intrebiri gi probleme carepot restabili un echilibru, un simq ai rispunderii, oexacle asezare in realitatea in care suntem qi nemigcdm. La limiti, tendinla este de anulare a congti-inlei pdcatului, ca omul si-gi inchipuie ci e liber sd

facd orice. Dostoievski a pus in termeni riguroEi, im-posibil de infirmat, aceasti problemi. Se spuneaoclati, gi in democralii tema subziste, ci uox populiuox dei, iar in regimurile totalitare dictatorul e voceapoporului. in realitate, nici vocea lui, nici vocea po-porului nu se pot substitui pomncii lui Dumnezeu gi

hotdririlor lui. De obicei calculele, socotelile ome-negti lipsite de congtiinla unei dependenge de or-dinea absolutului duce la o spargere a unitefii, la sil-nicii, la distrugeri materiale ;i morale, 9i pini la urmila r-rn faliment, la ceva in care daraua a fost mai mareca ocaua.

Religia Etiinfei, dupd ce proclami moartea luiDumnezeu, afirml infailibilitatea omului. Ce mai e

atunci adevdrul ? O problemd de sufizgiu gi de popu-laritate, cind in realitate istoria gi viala au ardtal cd,

adevirul totugi il poate deline chiar Unul singur, iarmartirajul Lui poate consfinli aceasti tulburitoaresituafie. Temeiurile noii religii trebuie si fie... $tiin!i-fice, 9i... democratice. $tiinlifice, adici scienliate, deordinul vulgarizdrn, gt democratice, aclici de toc-

meali, inillitor, aproap€ sublim l gi de pirereaaceasta, ceea ce e destul de interesant, conducitoriisi guvernele, clar gi toli oamenii bine, profesorii de ft-losofie, de pildd, multi savanli, academicieni, care numai pot fi... fanatici, pot, ?nsa, sustine cu invergunare,bunioari, conceplii politice sau declali Scripturilenaive gi absurde. Ei sunt partizanii Criticii, deasupracdreia pun totugi maniile gi tabuurile 1or, partizantiunei critici administrate din scaun gi cu ochelarii penas, pe care ?nsd nu-i riscd niciodati in furtuna givolbura vielii. in scaunul lor confortabil qi bine pro-teiali de baionete sau alte organizalii, ei devin fanati-cii gtiinlei, ai progresului, iar pe parcurs ai confuzi-ilor, ai contradicliilor, ai revenirilor, sau ai atitudinilormultiple in aceeagi chestiune. Spectacolul e feeric, 9iuneori profund dezgustitor. AceEti oameni agteapld,din cind 1n clnd. un geniu care si impace intr-o sin-tezd superioarl crezurile lui cu cunoagterea dobin-diti ,,intre timp". La nevoie acegti oameni se mullu-mesc si primeascd gi normative, ca si elimine subtilecontroverse gi si qtie gi ei cu cine voteazl, in defini-tiv ! Nu e un pamflet gi nu sunt nigte ironii, pentru ciunii le-au plitit scump de tot.

Aproximaliile acestea de aproximalii devin jalnice?n ochii celor care stiu ce existe, ?n universul materialca qi in cel inefabil, qi puncte fixe, puncte de stabili-tate, de referinle.

Toate aceste lucruri qi situatii pot cdpita o incal-culabili insemnetate daci le considetim integrate ?n-tr-un efort polivalent gi obscur de unificare religioa-s.i antihristicd a lumii. Aceasta nu e o nilucire sauvreo obsesie care sa ne laca si vedern pretutindeni

125

mafii, kukluxclanuri, cici ar fi gi o prostic, gi ridicol.Aici e vorba de cu totul altceva, cle o lucrare intr-unfel grandioasi, care depisegte consiclerabil socotelileunor persoane sau ale unor grupuri mai ales impli-cate in interese locale gi irnediate. Eu md refer la olupti antihristicd - despre care vorbesc cu toate clar-itatea gi libertatea interioard - qi care e un fapt, o re-alitate, gi nu o ipotezd sau o teorie, pentru cei carecunosc cd Hristosul nu e o teorie, o fic;iune. De-alungul mileniiloq destui au avut aceasti congtiinle,aceaste viziune clarl, a doud familii de oameni, unaprin care sporeste 9i se implinegte omul gi o alrA fam-ilie prin care spore$te discreditarea, deteriorareaomului, prin care se submineazi ni;te temelii aSezatede Logosul, de Cuvdntul lui Dumnezeu in lume. Eislujesc, mai Stiind, mai negtiind religii pe dos, rdstur-nate, inversate. Prostia, u$udn!a, nevrednicia, stupidi-tatea, absurditatea, mijloacele primitive, abjecte seamesteci cu rafinamente ale sim;irii gi inteligenlei,cu iscusite proiecte gi contrafaceri. Atunci, la diferitetrepte, auzim in aceasti noui teologie vorbindu-se, -se potfivette, nu se potriveqte - de progres, de inve-chitele conceplii ale unui trecut, de superstigii, de le-gende, de ignorange, de noi baze ,,serioase", de me-todele gtiinlifice gi atdtea sloganuri de care vizduhulpe care ?l respiri omul modern este suprasatufat.

imi dau seama de impresia curioasi sau chiar descandalul pe care le poate provoca felul acesta de avorbi in sensibilitatea celui care aude pentru primaoari un astfel de limbaj. Totugi, s-au int2mplat in ul-timele decenii atatea teribile evenimente in lume, latoate nivelurile gi in toate compartimentele, incdt so-

126

cotesc ci a venit lnomentul sd se vorbeasci firi oco-liguri gi fird menajamenre. Sper insi ca oricine si-gidea searna ci clespre aseflrenea lucruri nu se poatcvorbi la rnodul simplist, cum s-ar putea incerca, saucum chiar au incercat unii. Pr.in oameni caricaturalicele mai extraorclinare lucruri risci si fie cleformatela caricaturi qi grotesc. Iar in acest domeniu se poatealuneca cu cea mai mare ugurinti. in situatii bufone.Grimasa gi risul actoricesc p2ndesc aceste lucruri lafiecare colt. Unii, citind acestea, nu vor ingelege mainimic sau deloc, alli vor intelege sau vor bdnui ci secomunici ceva, ori pe mine aceasti categorie e ceacare mi intereseazi.

Ya sd zicd, trdJfi o crizd, am si adaug acum: chiarde mare lnvergurd.

Fundalul ei e religios. Nu se vecle inci prea bine,foarte mulli nu vid deloc realitatea, temeiul unei ast-fel de afirmatii. Sunt convins cd in epoca noastrichiar, faptul va transpare din ce in ce cu mai multcontur Si relief. Unii, pulini, presint, vor primi pro-pozigia, nu se vor cabra, sperlnd ci prin acest fun-dament religios am ingeles o noud cloctrind religioasdmai acitirii, rnai apropiatl de mentalitatea omuluimoclern, r-r-rai compatibili cu stadiul actual al cunog-tinlelor omului etc., etc., o doctrini, o concepFe, ocredin(a universali care sd impace gi capra, gi oaia givana, gi lupul, 9i pe llngi care cregtinismul va fi fosro... copilirie !

Ei bine, nu. Referin;a mea e firi nici o putinli deechivoc la conceplia cregtini. in afafi de ea nu poatefi decit un sincretism hibrid al tuturor ereziilor, cumsunt unii prin lumea anglo-saxoni care aspiri la

127

forme inalte de spiritualitate. cat'e sunt teosofi, facspif itism, sunt plini de nobile intentii, ir-rbesc la neb-unie clinii gi pisicile clrora le riclici rronumente fu-nerare cu inscriplii penibile 9i care, crez2ncl in me-tempsihoze, speri ori sI miorliie pisica in inima 1or,

ori ei sd vorbeascd prin guri de papagali sau asinimai bine hrinili. Referinta mea nu este nici la aseme-nea doctrine, nici la altele care igi propun se ,,salve-ze" Biserica, prin reforme, ca s-o faci m i.... atrac-tiva. mai acceptrbjla in ochii lumii. in ochii mei.asemenea proiecte sunt culmi ale imposturii gi alelipsei dc bun gust.

La limiti, in perspectiva aceasta - $i lin mult sesubliniez ci nu vorbesc din cir1i, ci dintr-o sub-stantiali experienld qi meditagie -, istoria perioadeicare a inceput qr care, in multe privinle nu va maisemena cu cele cu care ne-a famlliarizat istoria demanuale, va lua infdligare a u or repetitii generale lasciri din ce in ce rnai vaste si mai impresionante aceea ce viziune a cregtini a numit Judecata de Apoi.

lin si mai observ ca idolatria, cum oricine poateaslezi constata, nu e, cum s-a crezut, un fenomen alignoranlei, sau al primitivismului, ci e o dimensiunepermanente a omului, de la care nu fac abstracfienici cei mai orgoliogi gi rafinafi. Nici profesia, nicicultura nu-l apiLri pe om cle aceasti. ipostazi. Ba aq

spune, climpotrivd, cu cit gradul cle independenli gi

cle disponibilitate creste, cu atat, in chip paradoxal,omul e mai susceptibil cle a cidea victimi unei iclola-trii. Cr-rltura nu annleazi nevoia niscocirii de idoli,claci ornul s-a inclepirtat de zrcleviratr.rl Dumnezeu.Forma idolilor poate varia, mai mult sau mai plltin,

L28

clar pe pieclestalul care a rimas iau loc mereu allii:Inteligenqa, Arta, gtiinta, Partich,rl, gtabi, Birbi etc.

Preolii acestor iclolatrii se recruteaze nu din igno-lanli, ci clin spirite ,,clistinse" care strigi, la nrodulclomnului cle Lapalisse, sloganuri: ,,$tiinta a schimbatfaia pimintului I Stiinta a eliberat ornul clin lanprilesclaviei r.nateliale gi morale" (ceea ce, fie spus intreacit, nll prea se vede). ,,$tiinla va suprima mis-tertrl Ei va gtel€e cu buretele tainele, va spulberatoate prejudeci[ile". gtiinla, farul etc. vorba lui Dos'toievski, caracteflzand un personaj: ,,Min1ea spunincladevlrul !".

Dar sunt convins ci oamenii vor descoperi treptat,cI Istoria e o dramd, ci via\^ e o treabi foarte se-rioasi Ei ci firi Durnnezeu nu existi solulii adevirategi eficiente, ci omul e in intelesul cel mai riguros unmiracol, marele miracol al existenlei !

Istoria ca dramd.Nodul dramei lui Israel

Pdn toamna anului 1939 sau la inceputul celui ur-mdtor, nu-mi mai aduc bine arninte, in orice caz in-tr-o epocl de pronunlati recruclescenti a antisemi,tismului la noi, am scris un articol intitulat: ,,Drarnaevreilor vdzuti de un cre;tin", pe care l-am dat la r.e-vrsla Viala Romdneascd. An ficut corecturi in gpalt,dar n-a apirut fiind in intregirre cenzurat. Articolull-am mai citit ?ntre timp catorva. Niciodatd insi nus-a mai ivit prilejul cle aJ da publicitigii. Nu gtiu clndse va mai ivi prilejul si vadl lumina tiparului. Dar indefinitiv, asta are qi nu ate importanll.

Poate cd nu e cu totLll nepotrivit sIJ reproduc aici,daci e vorba si ingelegem cit mai bine de ce clesti-nul acesta al evreilor;i al cr-egtinilor este, firi nici oindoiald, miezul ?nsugi al istoriei ;i ctreia sernnificaqiilorei majore. Vom ingelege de asemenea de ce antise-mitismul - aceasti permanentl gi impo|tanti proble-mi - e o lupti foarte perficli impotriva creqtinismu-lui, vom inlelege rostul, func;ia extraorclinar-i istoricia acestui popor, mirturia lui printre noi. Vom inlele-ge ci problema mintuirii nu e o povestc s;i, in sfirgit,de ce - lucrul apare ca un paradox - un cre;tin acle-virat este obligat sd apere Israelul, chiar cind com-poltarea lui riscolegte resentimente antiscmite, sI sesirnti soliclar cu el, cici Biserica si Israclul, separat

130

si impreuni, joaci palticla mlntuirii neamului ome-nesc. Pentru mine nu e deloc o intimplare ci in in-r-

pletitura atator evenimente extraorclinare, cate suntale vremii acesteia, ne izbim clin nou cle evrei, intr-oformd sau alta, cum de altfel s-a intlmplat mereucle-a lungul zbuciumatei istorii. E de asemenea denotat ci aceasti virulentd prigoani a evreilor inseam-ntr reaprirtderea cu putere a colxttiinlei Israelului,tocrnai clnd drama istoriei se plecizeazi. vreau maiprecis si spun, cind se vede mai clar ci moare olume gi se naEte o alti lume. '

Iati articolul.

Drama eureilor udztttd de un cre;tin,,Istoria evreilor taie de-a curmezigul is-

. toria neamului omenesc, ca un dig in ca-lea unui fluviu, pentru a-i ridica nivelul."

L6on Bloy

Poporul evreu riclici ast5.zi o gtava- problemi con-gtiintei tuturor oamenilor.

Sub imperiul unor evenimente care pregitesc oriscblire dramaticd a intregii lun-ri, omul veacului )O(este constrans se ia act cle aceasti pr-oblemd 9i obli-gat si aibe o atitudine; el nu mai poate rimane in-diferent. Statele mari ca Germania Ei Italia, care in-sumeazi la un loc peste o suti cle rnilioane deoameni, qi prestigiul unor culturi au ficut din aceastdproblen-ri o pl'eocupare insistenti qi capitali; statemai mic.i, sub ?nriurirea acestora, au reluat ;i ele maivechea lor rifuiali cu evreii. in sfirgit, in alte tiri, peclrept cuvlnt nelinigtite cle unele misuli curioase lua-

r37

te inpotriva evreilor, s-a produs o stale cle spirit incare sunt lesne de deslusit uimirea si revolta.

Mai pretutindeni, astfel, antisemitismul este clinnou, ?n vremea noastrd, o temi cle viguloasi agitagiepolitici, intrelinuti cu stAruintA din clteva focare clesugestii. Iar daci, nu a izbucnit chiar pretutindeni inlume intr-o formi acuti, faptul se datoreste rezis-tenlelor care mai pot inci stivili violenta. lTermeniisunt ciutafi gi lucrurile nu sunt spuse chiar direct,pentru ci voiam sd treacd articolul prin furcile cau-dine; ceea ce totugi nu s-a ?n6mplatl.

in ordinea morale inse, drama evreilor a intAlnitconqtiinta tuturof oamenilor; ceea ce ne indreptilegtesi vedem in momentul de fatd in aceastl problemimotivul unei controverse universale.

in umbra istoriei nu e intaia oati cd. evreii ?n-dmpine ostilitatea mulgimilor care, de altfel, sunt insentimentele lor atdt de versatile ! Din cele mai inde-pirtate timpuri a rimas, sdpatd in pi^:uiL, zgariate inpergament, scrise in cronici povestea zbuciumatei lorvieti, mai ne?nleleasi, mai stranie de c2t a oricdruipopor. Astizi le e din nou clat si strdbate zle grele,poate nu totugi cele mai grele din cite au avut desufedt in riticirile lor nesfir;ite plin pustiudle morgiisau in surghiunurile robiei. Cogmarul de acum, insi,e mai inspdimintetor pentrlr cd il trdiesc in mijloculunei civilizalii, in care asemenea lucruri nu pireau a

nu mai fi cu putinle. Contrastul, astfel, contribuie gi ella risunetul unof fapte care, nu e prea mult de atunci,pireau de necrezut. Mulli sunt astizi incrediilali cA avenit ceasul unei dezlegiri definitive a acestei spi-noase chestiuni. Ei ?9i inchipuie ci, in sflrgit, vor ve-

1 2-t

clea solutionatd acun o problemi pe cale saizeci desecole n-au putltt s-o radieze cle pe ordinea de zi.Personal, an'r puternice temeiuri si nli indoiesc derezultatul acestei intreprinderi, ca gi de iluziile cares all ndscllt. Vorn incerca, aEaclar, si aritim aceloracare nu sunt in rnod iremediabil prizonierii pirerilorobignuite Ei banalitililor care s-au ingrimidit interenul acestor clisculii ci soarta evreilor nu e in m5.,na oamenilor Ei nu atfu'ni de vreo socoteali politicl.

De altfel. probleme acelstr il lobt cercerati petoate felele, nu numai acum. Daq sirind dintr-o datichiar la vremurile noastre, trebuie si spunem din ca-pul locului ci cercetirile gtiinlifice neindoielnice con-test, orice temei suslinitorilor teoriilor rasiste. Nuexistd, din punct de vedere biologic, rase pure, afaride, pare-se, cdteva grupuri de eschimo;i gi cltevagrupuri din pieile-rogii. Grupele de oaneni s-auamestecat intre ele necontenit, firi a urmiri vreo-dati cu inadinsul p;strarea unor tipul.i pure. Deaceea $i evreii, dupi regiunea pe care o ocupi pefala pimintulut, prezinti;i ei insu;irile familieiomenesti in mijlocul cireia tr.iiesc gi tind citre $terge-rea semnelor care ii deosebesc.

Clt priveEte pe nationalisti, ei numai in mod ar-bitrar gi superficial apasi pe chestiunea antisemiti,pentru ci, la o analtzd mai sistematicA, mai putin su-mari gi la un nivel serios de disculie, obiectivele unuiluminat nalionalism sunt cu totul altele declt o ele-mentare perseculie a,,jidanilor".

1.33

in realitate, notivele mai irnecliate ale acestei acli-uni ?qi au originea intr-un joc foarte simplu, chiarsimplist, de inter-ese politico-econor-uice, care inclicipe evrei ca fiind in stat definitorii posturilor de co-mandi, in stare si exercite o mare influengi in toatedomeniile de activitate gi si beneficieze de un numirde avantaje gi bunuri disproporlionate intr-o reparti-zare propol'lionali. Consideraliile economice, ca si

ln cazul acesta, pot si fie o explicalie pind la unpunct gi in misura in care mai nult sau mai pu4intoate fenonenele sociale igi aflI o explicagie in luptapentru o bucatd de pline, la care s-ar gi reduce, indefinitiv, teoria selecliei prin fo4i, adici sacrificareacelui care la un moment dat nu se poate apira. Or,clnd se deschide impotriva lui acea lupti de violenlecare poate merge p2ni la asasinate, atunci evreuloferi pe planul social gi econon'rico-politic cele maimulte gi mai facile satisfacfii; Ei cele mai multe foloa-se materiale, totdeauna atat de ispititoare !

Evreii - intervin altii - sunt elemente de destri-mare, de dezagregare sociali; canalul prin care se

scurg in inima unei comunitili toate relele gi bleste-mi1iile, aEa incnt suprimarea evreilor ar insemnacoborirea, ca prin farmec, a paradisului pe pdmant.Ura impotriva lor e sporiti Ei de convingere alatotaci evreii au o mentalitate singulari, care e numai a

lor, o mentalitate foarte particulare $i rezistentd, cuneputinli de acordat, de topit in climatul moral al

celorlal! oameni. in sflrgit, aceia cate igi aduc aminte,cu acest prilej, ci sunt creqtini, se socotesc obligaqi, insarcina gi mXndria lor rendscute gi a!a!ate, si r€im-prospiteze un moment istot'ic solemn gi si rizbune o

131

infamie cale, de atllnci, a ocolit lumea, clat- pe care,mi tern, ar fi ficr,rt-o Fi ei, ar repeta-o gi ei.

Dar si nu mai stir-uim asupra rnotivelor Ei expli-cafiilor care s-all invocat si care circuli astezi ca lo-curi comune Si care nu au o valoare, ca si zic astfel,clecAt psihologici 9i... practici. Aclevdrul lnsi e ci nuintereseazi pe nir-r-reni. Ca cle obicei, Si in aceasti maidelicati problemi cei mai mulgi se mulgumesc si. iade-a gata ,,argumentele" care se potfivesc cu tenpe-ramentul, cu priceperea sau cu interesele lor, f 'iabsolut nici o preocllpare de cunoaEtere reali a pto-blemei. Principalul este justificarea unei atituclini pre-concepute sau a unei reaclii ?n care e amestecat, incel mai bun caz, numai temperamentul. Prea putinisunt aceia care ndzuiesc sd cunoasci adevirul sausi cunoasci cel pulin un alt punct de vedere decXtacela al celei mai inspiimdntitoare banalitifi. Celormai mulgi le e indestulitor ceea ce se strecoari p6.nila ei nigte biete pireri, un simulacm de idei ticluite casi alunge, prin jocul repetirii ;i al contaminirii, in-doiala ci lucrurile ar putea fi;i altfel gi, in orice caz,ceva mai complicate decit le prezinti purtitorii decuvint ai unei propagande declarate.

Un cregtin, insd, nu se mai poate multumi cu nigtepledoarii confecgionate, fdrd prea multe impiediciri,cu o uqurinqd care e aproape de vittuozitate, mai alesci pentru el, o asemenea problemi se cere exami-natd la cu totul alte coordonate decit acelea pe carele oferi $tiin!a, politica sau econon-ria. gi apoi, e inafari cle orice incloiali cd numai cregtinul e in stare,in aceasti chestiune, si aibi o vedele de ansarnblu,de totalitate care si ?mbr-iliqeze intreg univer-sul isto,

r35

ric cll r-r-r2rlile gi profunclele lui sen.rnilicalii. Citci nu se

poate privi oricun risipirea evrcilor- printrc toate no-roacele gi nici privi oricum uimitoat'ca, inexplicabilalor supravieluire irnpotliva vitrcgiilor- gi agteptirilor.

Aser.nenea lucrtrri soliciti o alti inlelegere decatacelea cu care ne intilnim la fiecare pas. ,,Cunoscbine acest popor - scrie P6guy. Pe pielea lui nu se

afli un singur loc care si nu fie dureros, pe care s'inr.r fie o vinitaie, o veche urmi, o durere surcli,anintirea unei durcri surde, o cicatrice, o lovitut'd, orand clin R'isdlit sau din Apus."

Acela care r.r-rerge plni in miezul problemei e cuneputinli si nu se intilneasci cu semnul de intre-bare - ag spune: cu misterul - in'rpletit in nedezlega-ta $i atat de mereu zbuciumata existenli a lui Israel.

.,Sunteti un popor secret, secl'et chiar pentru voi,ceilalgi 1", scria BarrEs aclresindu-se evreilor. Ce sd fieoare cu aceasti .,rimisiti" de oameni, cu acest neamrisipit printre toate celelalte, prezent la toate marilecotitllri ale istoriei, inconjurat de scandal 9i st2nd inmijlocul oamenilor ca o permanentd contradiclie ? E

plea LlSor a-i socoti pe evrei ca o naliune asemeneacelorlalte. De multi vreme atllnci n-at mai fi fostcleclt o amintire, o cr-edinli mai mult sau mai puginrituali sar: o filosofie. Dar Israel, cle-a lungul istoriei,a tulburat impififii qi a pus in cumpini soarta lor. Ca

gi Faraonul, Hitler - afldm uimiti - il loveqte crunt,clupi o vreme de citeva r.uii cle ani, proferind, inlinii rnari, acelea;i capete cle acuzare.

in orice coll al h-rmii s-all aqezat evreii gi in oricetimp, ura gi perseculia s-au abittut asupra lor campenttu aceleaqi motive. De fapt, evreii refac mereu

t36

acelagi ciclu. La inceput popoarele ii primesc cu ingd-duinli, uneori la inceputurile existenlei lor nalionale '

chiar ii cheami, apoi, insi, ii persecuti 9i-i alunglcu urd ca pe ni;te blestemagi gi se scuturi de ei ca denigte paria. Aga s-a ?nt2mplat, cum spuneam, pe vre-mea faraonilor, aga a fost pe vremea impira;ilor ro-mani, aga a fost mereu; gi in zilele noastre. Nu-inumeqte Tacit ,,lifti respingdtoare", Luther nu vor-begte despre ei numindu-i bestii riufdcdtoare, per-verse, satanice, ciumi neagri gi cancer al lumii ? DarVoltaire, rafionalistul Voltaire, este oare mar ingd-duitor c2nd declari: ,,Nu veli gisi in evrei decdt unpopor ignorant, leneg 9i barbar, care asociazd demultd vreme cea mai nedemni avariqie cu cea mai dedispreluit superstifie gi cea mai groaznicd uri penlrutoate popoarele care ii tolereaza si ii imbogiteste".

De ce - se nagte intrebarea - comunitelile ome-nefti se rdzvrdtesc impotriva lor ca un organism incare s-a strecurat otrava ? Cum de-i recunoagte lumeac2nd in inlelesul qtiintific nu e deloc limpede ci arconstitui o rasa ? Dacd, insi, o sd numim rasa o anu-mite sructurd morale, o experiente istorici dati, ocomunitate de amintiri ;i nizuinle, atunci evreii sunto rasl ca orice comunitate de oameni. in realitate, evorba aici de ceva mai mult decit de o rasi, oricums-ar tilmici acest cuvant.

Dar e locul si ne mai punem o intrebare: Exist,oare un tip caracteristic de evreu ? Uneori s-ar spunectr da, dar tot in misura in care s-ar identifica un ase-menea tip gi la alte neamuri. De multe ori, insi, ris-punsul e indoielnic, cici sunt de toate felurile, mi-runli Si lnalli, slabi pi gragi, frumogi 9i ur2gi, pirpirii gi

137

voinici, rogii, bruni, patali, curati, bu€hezi, aventuri-eri, negustori Ei filosofi. $i totugi - e un fapt - oa-menii au deschis mereu pe seama lor acelagi proces,

suslinut mefeu pe aceleagi, si zicem, argumente.E aici un fapl carc nu mai e gtiinlific, ci e de alt or-

din, care nu poate fi contestat oriclte teorii s-ar ela-bora. Existd, prin urmare, in evreu - peste ceea ce ?l

apropie sau il desparte de restul oamenilor - un sigi-liu permanent, tiranic, inviolabil, ca o nedezlegatifatalitate. Aici e secretul diinuirii acestui firav popor,al plutirii lui pe toate apele involburate ale istoriei.Aqa ci nu numai cregtinul, dar oricine nu deslugegteaici un semn deosebit, mai inalt, mai peste putereanoasre, a oamenilor, nu va fi niciodati in stare siinleleagi in sublirimea ei - ca si nu mai spun intaina ei - aceastd dtamd a evreilor, pecetluite in des-

tinul lor singular.Pdtrunderea aceasta pdni ?n rosturile care sunt

mai presus de socotelile noastre, ale istoriei, nu este

datd dec2t acelora care cred gi au inqeles ci lumeanu e o intXmplare, nu e o absurditate, nu e un meca-nism orb.

Evreii, agadar, au un rost mai deosebit in istoriaaceasla a lumii, in realizarca semnificalilor ei, des-

coperite in toatd lumina lor de Revelafla crestine. Deaceea, lupta impotriva evreilor in numele cres,tinis-mului e o aberalie, e ca o nelegiuire 9i e un mod si-gur de a sipa chiar la temeliile lui. Apoi, mai intdide toate, creQtinismul mai presus de orice interpretaresi ristilmdcire este Dragoste. Nici un text al Scrip-turii nu este atat de peremptoriu ca acela referitor ladragoste, ceci toate limbile omenegti gi ingeregti de

L38

le-ar vorbi cineva gi daci ar avea. clarul proorocirii giar cunorste toate trinele gi ar aver toati gliinla Sicredinp se mute munlii din loc, 9i daci gi-ar impirliaverea qi rrupul l-ar da sd fie ars, nimic nu e firddragoste. Dumnezeu e dragoste. IJra, rdzbunarea,crima sunt nigte nonsensuri, niste aberatii inliuntrulcregtinismului. Dragostea este chiar nemlrginita pute-

. re a cregtinismului. Trebuie, totugi, dintr-un spirit re-alist, sd primim ca pe un fapt - fie el gi paradoxal *existen[a cregtinismului antisemit.

Faptul acesta este al unei confuzii, nu al unei cla-riteli, al unui discernim2nt, 9i e posibil numai pentrucI in noi sufld mai mult duhul lumii, dec2t celilalt, alsfinfeniei qi al adevdrului. $i numai pentru ci. sun-tem mai ales sclavii prea lumegtilor nevoi gi hipnozeam ajuns si batjocorim cu atat de netulburati conqti-inld un neam din care s-a nescut Maica Domnului gis-a intrupat insugi Dumnezeu- ,,Uitdm sau mai de-grabd vrem se uitim ci Dumnezeul nostru fecut omeste evreu, evreul prin naturi gi. prin excelenli, Leul1ui luda; cd Maica Sa este evreicl, floarea rasei evre-ieqti; ci apostolii au fost evrei, ca qi profegii; in sfirEit,ci Liturghia noastre, in intregime, este luati din cirlievreie;ti". Aceia dintre noi care i9i inchipuie ci slu-jesc adevirul, cregtinismul, provocdnd o confuzie in-tre el 9i jocurile obscure, mai mult sau mai pulinpolitice, se ingali amarnic, pentru cd; in realitate, re-petim gi subliniem, antisemitismul este o firme subcare se ascund armele ft.tarnice, perfide ale unei lup-te diabolice.

Nu putem tig;dui poporul evreu, care e substratul,experienla, mdrturia vie in lume cd venirea lui Hris-

139

tos, gi d€ci mantuirea, nu sunt o nilucire, o poveste,ci o realitate istorici gi suprafireasci in acelaEi timp.Poporul acesta, cu tot ceea ce se leagi de existentalui, e garanqia, garanlia materiald, ci ceea ce s-a in-tdmplat c2ndva nu a fost o niscocire, o poveste, oaventure. Nu putem, cregtini fiind, si tdgiduim ci Is-rael a fost ales pistritor gi redactor testamentar alcelui mai mare mesaj care s-a incredinfat vreodativreunui popor gi ci este o uriaqd arhivd a promisiu-nilor lui Dumnezeu. Ori antisemitismul, prin luptape care o duce, falsifici gi incurci datele problemei,stanienegte calea unei adevetale ingelegeri a lucririilui Dumnezeu. Fire;te ci rdtd.ctrea antisemite - din-colo de intenfiile ei, 9i in misura ?n care chiar acliu-nile driceqti au pdnd la sf2rgit un rost in economiamantuirii - are Ei ea un talc mai addnc, dacd n-ar fidecit acela de a lntreline hotarul nevizut intrepoporul ales qi celelalte. intr-o viziune de orizonturideschise se poate inlelege in chip paradoxal reversulpozttiv al ereziilor, bunioard, qi in general al tuturorstrambetdllor omenegti. Nu vom combate anti-semitismul printr-un anti-antisemitism, ci printr-otriire mai profundi, mai vie a cregtinismului. Dartoate acestea nu se pot pricepe declt intr-o deslugirespirituali a evenimentelor gi a istoriei lumii. $i nu-mai un cre$tinism intr-o largi imbrd;igare poate se

vadd cu toatd clatitale in Israel hieroglifa procesuluispiritual in care este filigtanatA intreaga umanitate.Poporul evreu cu deosebire ilustreaze lupta aceastasteruitoare pe care o atesu istoria la fiecare pas, pecare o resimlim gi noi - unii cu atata intensitate gi

claritate - lupta omului cu lumea, 9i a lumii cu Dum-

140

nezeu, lurlea intreagi devenind tteptat un nou Is-rael. De fapt, Israel chiar aga se traduce: lupti cuDumnezeu.

Din aceasti perspectivd sd citim acum rlnclurileacestea: ,,Atunci Pilat le zise: Dar ce voi face cu Iisus,ce se cheami Hristos ? Rispund cu tolii; Sd se rdstig-neasci ! A zis iardgi Pilat: Dar ce rdu a ficut ? Ei, insi,mai cu prisos stligau gi ziceau: Ristigneascd-se ! Deci,vdzind Pilat c; nimica nu folosegte, ci mai mare tul-burare se face, a luat apd, s-a spilat pe maini inainteamulfimii gi a rostit: Nevinovat sunt eu de singeleacestui drept. Voi veii vedea. Iar tot poporul a ris-puns gi a zis: Slngele lui asupra noastri gi asupracopiilor noqtri !".

in aceste pufine gi zguduitoare cuvinte au fost in-credinlate cregtinilor momentele culminante ale dra-mei lui Israel. Pedeapsa - in ordinea negrditi a drep-rIlii - este rispunsul teribil la libertatea noastrifundamentali de a alege, de a opta. Pedeapsa aceas-

ta nu e o condamnare, nici efectul vreunei rdzbundri.inaintea lui Pilat judecitorul, evteii au ales lumea,tigdduind, refuz2nd faga cealaltd pe care o ardtaseHristos. La acest examen, ca o risctuce a existenleilor, au respins mina care li s-a intins, f)'rd si poatdblnui ci solidar\zarea lor integrali cu lumea, prin in-siqi natura omului, nu e cu putinle, omul nefiind nu-mai din lumea aceasta. Aici e, poate, punctul cel maisensibil al acestui grozav conflict dinliuntrul destinu-lui, al chemirii lor. Acesta este insi conflictul care se

reflectd in violenga cu care adeseori ii repudiazi - ceironie ! - lumea, lumea pe care atunci au ales-o. To-tugi, aceaste repudiere apare qi ca o acfiune de strd-

1.41

lnutare, parczi, clincolo cle barierelc lumii. Rimine?nsi faptul ci, fa@ de cel mai mar-e cveninent al isto-riei, care de altfel a $i impirtit-o in doui, evreii auoplrs Lln veto, o negare, la care s-a rispuns, ?ntr-unfel, cu o misurd egali. Pe aici trece fiorul subqirecare desparte cele doui structuri, cele doud pozitiimetafizice: cea iudaicl de cea creStini, care a fost deacceptare a Bunei-Vestiri.

Cregtinii au biruit spairna morgii Ei au binrit lumea.Ei au trecut puntea cafe s-a aruncat la un n-romentdat peste pripastia care se cdscase, in clipa cideriiomului, intre cele doui lumi: vizuti gi nevizutd.Creqtinii s-au regisit ?n inlelesurile dintii ale univer-sului gi ale vietii.

Evreii; prin chiar hotdrdrea lor, au respins caleaace sta a Viefii. Apoi - era inevitabil - ca un semn gio consecinte a acestei desprinderi, a acestui refuzgi-au pierdut cuudntul, raina lor de familie gi de legi-turi cu Dumnezeu, templul din lerusalim a fost dir2-mat, iar marele preot, delinitorul tainei, a dispirutgi el. Astfel, peste el s-a abitut dezorientarea, clias-pora qi celelalte pe care Stim qi care fomeazl zbuciu-mata lor istolie in continuare, cu alte sennificaqii, cualte lntelesuri.

Nodul dramei lui israel se afli, a;adar, in faptulde a fi ales cdndva lumea aceasta, clorind parci simo$teneasci numai bunurile ei. intr-un chip cu totulnea$teptat, sensibilitatea lor metafizicd s-a poticnit inmomentul crucial al exislentei lor. Ei au rdmas astfel

142

intr-o agteptare, dorind pe Dumnezell 'in aceastdlume, cu ?r"r-rpirilia lui aici pe pdnt6.nt. intre Israel gi

lume exista o relxtie, drr nu aceea orneneJ5ca pecare au dorit-o ei, ci una aseminitoare cu aceea din-tre Biserici $i lume, asemdnetoare, dar nu identici.Relaflile acestea comportd o taind. Biserica, lumea,Israel intri, pe un alt plan, ca elemente ale mantuirii.Biserica, pliviti nu ca o administralie ecleziastica, cica legdlura vie cu Dumnezeu, este impletiti in textu-ra lumii; lume in inlelesul profund de crealie a luiDumnezeu. in aceasti perspectivd, Israel e qi el inimpletitura lumii, firi sa aparlini in intregime ei. Dinclipa ?n care a tiglduit taina pentru care de fapt fu-sese ales, neamul acesta - ca si folosesc o imagine -s-a desfdcut de la ldrmurile lumii, ca si implineascialtfel decXt pini atunci, in umbra Bisericii, ca sI spunaga, rostul sdu in lucrarea mXntuirii.

Israel vrea sd conducd, sd administreze gi ellumea, in numele unei vointe vegnice Ei mai inaltddecit statura lui morali qi si aduci intre oameni odreptate desdvirgiti; de unde gi formele de ,,umani-tarism" pe care le imbraci diferite acliuni ale lor. Mzi-unea aceasta, inse, este vdduvitd de cardinalitatea es-

enliale Fi nu este in stare si depdgeasci limiteleomenescului. Stredania aceast^ a aiuns sd fie obscurdinclegtare cu lumea, cu lumea care parci intuie;te,simte ci nu i se oferi adevdrata solulie. incleqtarea

^ceasla a Israelului cu lumea, un creqtin nu o poate

privi drept o indreptdgire a antisemitismului, pentruci el trebuie sd inteleagi lucrurile in contextul man-tuirii. Biserica duce mai departe lucrarea de riscum-pdrare a lumii intr-un chip care line $i de ordinea

143

supranaturali gi cle cea a vesnictiei. Ltr nivelul istorieisi al finalitatilor- n-rai imecliate se aflir ins:i inhlmat EiIsraelul, intr-o lucrare mai pimanteascl, si zicem.Evreul e un feLment in dor.ncniul culturii, al econo,miei, xl politicii, riscolincl tihna oamenilor inclinagispr-e confbrtul $i moartea spirituali pc care o acluceacest confort. Or, din pricina Israeluh.ri nici oamenii,nici popoarele, nici dobitoacele, uneori nici chiarpietrele nu rimln netulburate la locurile lor. El intre-gine o nernultumire, o aspiratie spre valori gi bunurimaximale, intreline o agteptare, o nelini;te, o alar-rri, o spaimir si chiar o titanie a intrebirilor nedez-legate. Evreul e ca un atentator la inclinarea obi$nu-iti de agezare a omului, risturnind multumirea innemultumire, ispitind olilul si se ?ntreacl pe sine. Elamesteci posibilul cu imposibilul ;i confrunti oimagine icleali cu aspectele mizerabile ale existentei;incurci socoteala preachibzr.riti cu intimplarea gidirirla mereu cl ormenii sa construirsca rneleu peternclii mai vaste gi mai noi. Evre.ii au inoculat virusulpoftelor nemdsurate, setea neastamp drati de noutate,o atmosferi cle liscuri, de incertituclini, strifulgeratdtotugi de rrari sperante. in atrnosfera aceasta, ei sesirnt la largul lor. Piedicile tru relr$esc si-i clezorga-nizez.e ;r sunt sin€lurii oameni care, in rnod aproapeobisnuit, triiesc mai multe vieli in ristimpul unei sin-€iure existenle. E"'reul insi e gi ribditor la lucru, agerla minte, are presimlirea vioaie, preluie$te ca nimenialtul libertatea, cultivi ideile si li se clevoteazi cufanatism. ,,Marea fo4i - scria ciner.a - a poporuluievrelr este geniul colportajului. Poate impr-gtia o re-ligie, o idee politici, poate azvitli in aer printr-o dia-

141

bolici putere cle sLlgestie o institLltie, clupl cum poa-

te afirma o valoare, geniul rasei fiincl puter-ea pe care

o are de a face si circule valori nateriale, ca 9i valorispirituale. Evident ci nimeni nu al putea face vteor.ini poporr.rlui elreu din faptul ci nu va colportaidei, valori ce-i sunt potrivnice, necum o valoare ce

se declari vrijmagi, neinduplecatl a rasei semite.

Sau, daci vrem, putem spune c; poporul evreu obig-

nuiegte sd colporteze gi ideile adversarilor, clar aqa

cle monstruos clesfigurate, inclt rlvna colportajuluiapare ca cea n-rai perfidi rizbunare- A avea ostili-tatea semiti inseamni si-[i asiguri acea conspil'atienevizuti., activi, ce te intdn'rpini pretutindeni, ce tclovegte de pretutindeni."

E, desigur, destul adevir in rindurile de rnai sus,

dar ,,geniul acesta al colportalului", cand e asociat cllo suferinqd de care tot ornul fuge clar pe care e"'rculo cauti parci cu o voluptate a sacrificiului gi cu unatlt de mare tribut cle siinge, nu mai poate fi chial o

,,perficlie". Neamul acesta din care ies cimit:rri, clar si

filosofi ca Philon si Spinoza, pliteite mereu ,.geniulcolportajului" cu un sacrificiu cate se confuncl2i cu

propliul sIu martira j.

Evreul se poate insi gi pierde, in sens spiritualfiregte, reneginclu-Ei vocagia, clevenind ca,,ceilai1i"-Sunt unii intre ei care tlniesc clupi o liniste liuntl'icigi vor si gteargi toate semnele care ii mai deosebesc

de ceilalli. Se intimpli atunci un lucru extteclr-clinar,

se intimpli aclici ceva cale ii impiedici cle la an'res-

tecafea cu ceilalli, reimprospitanclu-le con$tiinfaacelui destin dramatic legat de investitura lui Israel.

Sub ochii nogtri neingelegetori se petrece un ase-

menea fapt. Niciodatd, in adevir, evreii nu s-au identi-ficat mai mult cu un popor aga cum a fdcut poporulgerman, cu cultura lui, cu obiceiurile, chiar cu mani-ile lui. La procesul acesta de asimilare au pafiicipatcu tot consimfemintul lor interior, gi chiar cu un soide mdndrie. Era insi o abatere, o abatere de la oconduitd, de la o sdgeati implicati in destinul 1or, gi

atunci tocmai aici s-a produs acea violend reaclieimpotriva lor gi tocmai aici s-a produs o reactivareviolentd, puternici, cutremuretoafe a congtiinlei luiIsrael, congtiinli care incepuse si alipeascd. Vid omare semnificafie, pentru un cregtin, in faptul ci toc-mai poporul german e acela care i-a azvdrlit din tih-na in care se preg:teau s5. moarl", contravenind des-tinului 1or.

in perioaclele O" rnur, Urrn2"tiri ale lumii, ceeace se reluzd evreilor, in fond gi in cele din urmi, enici mai mult, nici mai puiin decit dreptul la via15,.

Aga cum au tegiduit ei Adevirul 9i Viafa, aga li se

tagiduieqte gi lol totul. Ura teribili care se abateasupra lor, se vede limpede, are ceva absolut, o in-toleranli totald, care nu mai poate fi justificati de,sd. zicem, pdcatele, defectele lor omenegti, in raporlcu care pornirea.impotriva lor este absolut dispro-porlionati. E aici, in prigoana aceasta colosal de dis-pfopoflionari, in intransigenla inflexibili fald de ei,

lr6

ceva nesfXrgit mai mult dec2t tragerea la rispunclerepentnr toate blestemiliile care se pun in salcina lor,de dugmanii lor, care nici ei nu sunt nigte ingeri. In-vinuirile nu acopei'i nici pe departe ura dezldngitdca o furtuni impotriva lor. invinuirile, este evidenlainsigi, rimin ni$te pretexte. Prigoana, acesta este

adevdrul, starnegte uimirea, perplexitatea 9i cele mai

stranii sentimente. Lumea urdgte in ei vocalia, misiu-nea, mesianismul lor suprafiresc.

t*t

Socot a nu fi lipsiti de interes, in acest climat deidei, observalia existenlei in lume a unor tensiuni, ogeografie a incordirilor, a contradi{iilor: Franla-Ger-mania, Rusia-Japonia, Germania-Rusia, Japonia-Chi-na, America-Japonia, mari tensiuni, care firegte, ca

intr-un joc de gah, se pot schimba. Dar oricum s-ar

schimba acestea, rdmlne peste ele un arc de inaltitensiune spirituald; lumea-Israel. Arcadele acestea, cu

rosturi profunde, articulalii ale unor sensuri in pro-cesul istoric, nu vor dispdrea niciodatd, chiar dacdpozilia lor interioard se va modifica. Neschimbatirlmelne arcada: lumea-Israel. in tensiunea aceasta,

fiecare popor rispunde in stilul siu, conform posi-

bilitifilor lui morale gi intereselor lui. Unul ii' ce^rtl,altul ii goneqte, altul le revizuiegte drepturile, altul iimasacreazd. Reaclia e ?n funcgie, firegte, 9i de con-textul prezentului. Cit va dura tensiunea aceasta, lup-ta aceasta ? E greu, e imposibil de spus. In odce caz,

ea nu depincle, currl se afirmi in chipul cel mainerod, de atitudinea ,,vlndufllor" 9i a ,,iidinililor?'.

147

Soarta evreilol l'epet, nu-e in mfu-ra oamenilor. Uncre$tin trebuie si-qi dea seama cu r,r;urinlir de acle-vir ul cuprins intl'-o asernenea afirr-uagie, iar ceilalginu pot face abstraclie ci in gase mii de ani problemanu a fost eliminati de pe ordinea de zi a istoriei.Creptinismul aduce in aceasd tulburetoare problemio perspectivi cafe nu poate fi datd la o parte. Res-punderi aproximative, partiale, solulii ridicole s-audat, desigur, dar un rispuns la misura implicaliiloresenliale ale problemei nu l-au clat declt cregtinii,care vid in Israel o marturie vie a Scripturilor, ca sd

ne aducem aminte mereu ci aici e un deget provi-denlial, e Providen;a care lwcreaztr in istoria CreaqieiSale.

Suferinla .rr."ilo. in mijlocul lumii cregtine aducepe orbita disculiei noastre inci. o problemi, esenfialaqi aceasta, care este in cea mai strinsi legituri cuinsigi noliunea cle om. in adevir se na;te steruitorintrebarea dacl omul poate fi restrlns la atributelelui biologice, celelalte fiind mai mult sau mai puginornamentale, o podoabl in care mai degrabl ne in-curcim, sau daci dimpotrivi el este in primul siur2nd o persoani, adicd purt;torul unor semnificagiicu un fost mai inalt. Problema aceasta e cu atat maianevoie de clezbdtut astazi, cu cit rizboiul 9i cele-lalte intimpliri groaznice care s-au produs au com-promis plni a nu mai recunoagte prepl vielii ome-negti. Omul apare mai mult ca un obiect gi e maipulin parci de folos dec2t dobitoacele. Poate, insi,

1.48

un cregtin si adopte o asemenea pelspectivi cenclcrecle ci. omul este ficut dupd chipul si aserrin:rrealui Dun-mezeu ? Un cregtin respccti viaqa ;i libertateaomului ca pe niEte bunuri absolute. Le aplri gi le es-timeaza in lumina unor criterii compatibile cu acestpostulat. in prezenla violengei exercitati asupraoricirui om, ceva trebuie si tresalte ca o umilinld insufletul unui crestin. Nimeni nu are clreptul sd-giloveasci semenul, nimeni nu are dreptul si faci odiscriminare, despi4induJ pe evreu cle om. in oricec z,

^ra se pune problen-ra la nivel spiritual. in fapt

insi gi din nenorocire, cei mai r-nultri derogd, ix azichiar tdgdduiesc aceasta pozilie;i nu depigesc pla-fonul psihologic, riminlnd in confuzia de senti-mente gi resentimente, cu atit mai penibili cu cltomul e mai striin de sensurile profunde ale cregtinis-mului, rnai inecar in ordinea omencasca, Ei ea per-vertiti. in ordinea psihologici, chiar atunci cand exis-tn fafn de evrei o bunivoingi - unii se mindresc cuprietenii lor evrei - inci pe uncleva sunt reticenle siobscure incurcituri. Cati nu sunt clezorientatri ci evre-ul are un unchi in America $i o sore ?n China, intre-bindu-se ce este el mai mult: american sau chinez ?

Iar clncl constate ce nu se dizolvd cu toati coca luifoarte plastici in mediul in care traiegte, nedumerireaunora atinge paroxismul. Pentru foart€ mul1i, aseme-nea situalii creeazd In sufletul lor incurcituri de necle-pigit. Evreul devine atunci mai nesuferit decdt unneevreu cu plcate;i defecte iclentice. Numai uncre$tin adeverat poate birur asemenea incurclturi Siconfuzii, nai ales cXncl 9i evreii, fiincl lipsili de o cla-ritate esupra situatiei lor printre popoare si olrneni.

149

intrelin sau chial stirnesc asemenea confuzii de senti-mente. Me refer la orgolii iignitoare pentru alte orgolii,la c\lezan\e car€ pot fi interpretate drept infi'untiri. $icum, printr-o pripiti generaliz^re, tot romdnul e de-clarat poet, tot astfel e posibili generalizarea unorcaliteli sau defecte proiectate in pianul scandaluluigi revoltei. Cu tot acest material al unor inevitabilecontroverse, rdmdne in picioare pentru un cregtin im-posibilitatea violenlei, mai ales cind ,,adversarul" nuse poate apdra; ceea ce e monstruos.

Pe de altd parte, ceea ce pentru unii constituie undefect, cum ar fi bunioari indrizneala, pentru alliipoate fi semnul pozitiv al unei acliuni creatoare. Se

pot astfel cita numeroase cazuri de poeli evrei care inmod deliberat ignori normele poeziei sau picteazd.fird si cunoasci desenul sau compun muzici restur-nind raporturj si armonii.

Daq in definitiv, ce este acest neam, acest poporcare scapd de sub controlul criteriilor obignuite, care,degi imprumutd din trislturile altora, rimine pini ,

la exasperare identic cu el insugi ? Poporul evreu esteo puternicd unitate spirituali, e intmparea unei anu-mite semnificafii permanente. El are o anumiti struc-turd, degi evreii de azi, biologic vorbind, sunt deose-bili de strimogii lor, iar de-a lungul istoriei s-au vdrsatin iuclaism grupe de oameni cu totul str;ine de ei,prin urmare alte stmcturi. in decursul istoriei, uniievrei au dispirut inridicin2ndu-se in alti casi, alliiau clevenit iudei venind din afara lui. Oricine s-aa$ezat sub semnul lui, al iudaismului, a suferit fdri in-t2rziere destinul lui Islael, implinind funcliunea careii e atribuite.

150

$i acum si ne intrebdm deschis: intre Biselici 5iIsrael existd un conflict ? in inlelesul exact al cuvin-tului, nu; hotdrit nu. O incompatibilitate, da, in mi-sura in care Israel reprezinti o negalie, ingdduireaHristosului. si implicit infirmarea riziunii pozitive a

vielii, a realitdlii vietii. E vorba deci de o exclusivi-tate, in sensul cd Biserica fiind Noul Israel, simpla eiprezenle ehmine tot ceea ce nu este ea - evident evorba de ordinea esenfialitefilor. Totugi, Israel existiin afara Bisericii, pe o alti pozifie, pe care Biserica oconsiderd iluzorie. Sub nici un motiv insi Bisericanu ocupd fali de Israel o pozitie agresivi care si le-gitimeze in vreun fel ura sau crima impotriva er,reilor.

Temelia Bisericii e dragostea, iar Biserica se roagichiar pentru dusmanii ei. in aceastd exclusivirare,deci, e vorba aici de o dialectici, de o dialectici ne-cesard, a lucririi Adevdrului in toati lumea.

inainte de a incheia, o ultimi intrebare pe care dealtfel am mai pus-o: drama evreilor, pentru uncregtin, are o dezlegare? Rispundem din nou, dupiaceastd lunge dezbatere, ci oamenii, oicat s-^t cdznisi aduci o solufe pe linia obignuitd de a glndi, nuvor izbuti, afari, de cazul cu desdvirEire extraordinarca fiecare om ar deveni un crestjn desevirgit, cindproblema evreilor s-ar goli de orice conlinut. Daraceaste presupunere, degi fiind oarecum absurdi, aretotuSi darul se ne atragd tlentia ci oamenii nu o vorputea rezolva decdt dacd fiecare in p^rte reuqe9te sio dezlege. Ne intoarcem, astfel, la ideea ci marile gi

1.51.

adeviratele probler-r-re rimin legate cle o clarificarepefsonal,i.

Pelspectiva astfel detine. apxrc risturnati. in sen-sul cA solulia nu trebuie ciutati in afati, ci in interio-rul fieciruia- Solulia ne oblign la o lucrare per-sonali,acdve, in ingelesul de luminare gi de cregtere perso-nali. Cine are o reald experienli de viali va inlelegecu ugurinli ci nu e aici vreun paladox, ci solulia nor-mali., adeviratd.

in acelaqi timp, evident, fiecare evreu in partepoate aduce o solulie sau o contribulie, cdci e giproblema lui. Evreul - problema e tot personald, 9i ea libertilii gi a cunoagterii - are posibilitatea si iaside sub imperiul iudaismului, si treaci sub semnulcre$tinismului. sa imbraligeze alt destin. Cand tre-cerea aceasta nu este un act de oportunitate sau ocontorsiune interioard, ci rodul unei impliniri efec-tive, atunci inseamni cd si el - in cre9tinism nu maiexistd nici evreu, nici elin - a intrat pe drumul clez-Iegirilor adevdrate ale problemelor care in iudaismsunt oarecum blocate sau intrate intr-un impas.

Aga cum am ajuns si punem problema gi lu-minind-o cu afirmagia ci ?n fond a fi cregtin inseam-ni, in ultimi instantrd, a fi om deplin, ne dim seamaci problema e a oricirui om, fie eI iudcu sau cregtinclin intlmplare. Dacd evreul va fi in stare sl faci dincr€gtinism, adicd din omenie, din umanitatea lui,problema fundamentali care trebLlie rezolvatd, atuncie cu neputinle si nu ajungi la incheierea ci soluliamajord, unici, este Hristos. Pentru evreu, solu$a esteincreqtinarea, pentru cregtin, reincregtinarea.

Drama evreilor este, in fond, drama omului.

Cuprins

Istoria ca inuiere a sensuriktr

Politica Si oamenii ei

Rusia si spiritul european

Spengler si,,Declinul Occidentuht i "

I sl o ri a c rest i n d ; Merei ko wskisi romanul sdu ,,Moartea zeilor"

Libertatea ca esentd a istoriei

Inxpliccttiile fundamentale ale istoriei

Istofia ca nzdfturie a credintei

Criza religioasd

Istoria ca clramd. Nodul dramei lui Israel

7

20

26

47

53

92

99

105

115

130