1

Ajutați-i pe evrei!

Motto: Evreii mor având întotdeauna dreptate. Unul singur a înviat după ce a murit. Cu siguranță că asta s-a întâmplat pentru că nu avea dreptate. El însuși era drept! https://deveghepatriei.wordpress.com/2011/05/17/nae-ionescu-de-ce-sufera-iuda-prefata-la-cartea-%E2%80%9Ede-doua-mii-de-ani%E2%80%9D-de-mihail-sebastian/ „Aceasta înseamnã: drama iudaicã nu poate fi dezlegatã, pentru cã ea nu e o problemã, ci un fenomen. Fenomenul acesta poate fi însã cunoscut, adicã înțeles. Pe ce cale si prin ce metodã? Dacã drama iudaicã ar putea fi dezlegatã într-un fel oarecare, ea ar fi un fenomen de relație. Conflictul s-ar ivi dintr-o defectuoasã luare de contact între evrei si ceilalti oameni, contact care ar putea fi amendat, ajustat. Cum însã conflictul acesta e permanent, indiferent de timp si loc, sau mai exact, dacã conflictul acesta e permanent – așa cum constatã eroul nostru si cum cred si eu – atunci trebuie sã conchidem cu necesitate cã pricinile conflictului sunt în evreu. Asa fiind, indicatia metodicã e precisã; dacã evreul trebuie sã sufere, suferinta lui trebuie sã-si aibã originea în el însuși. Iar cum suferința e o boalã, pentru cã rupe armonia creației lui Dumnezeu, evreul trebuie sã fie substantial bolnav. De aici urmeazã cã, pentru a dezlega taina suferinței permanente a lui Iuda, e nevoie sã știm ce înseamnã a fi evreu.” Aveți mai jos o postare proprie care analizează un fapt foarte important: sistemele militare rusești prezente în Siria au depășit paradigma „științifică” și de aceea sunt cu totul superioare celor americane (care, „coincidență”, lipsesc din zonă).

Și asta pune America (indirect și România) într-o situație foarte periculoasă!

Să „presupunem” că, întotdeauna, „producătorii filmelor” în care „joacă” sisteme militare americane, sunt evrei. Cei pentru care această presupunere pare forțată se pot opri aici. Ceilalți pot conchide că lipsa USA din Siria se „datorează” evreilor, din cauza acelui „defect de fabricație” amintit de Nae Ionescu și identificat de mine concret, fiziologic (vezi mai jos). Iată postarea a cărei traducere îi urmează:https://www.youtube.com/watch?v=yVlmoNtcyhY Any living body has a very effective "fly-by-wire" system in his relation with the environment.   E.g: "Given the evolution in time (materialized through τ latency) of these processes, it's hard to be explained how a foreign substance is detected almost instantly and the body can already starts to producing the adequate antibodies ?" - Karen Bulloch - San Diego University, 1978.   In other words the control of the „parts” of the body is continuous and instantaneous.      Therefore the object of these processes has a strictly geometric nature: of shape.   I found evidence that the Russians know this (my) theory (see below).   This theory says that the phenomena in the living body can synchronize eachother (as

2

shapes) only if they are parts of a holographic reality.  All the other kind of phenomena also it can be geometrically "seen" only if are approached by a technology that involves the holographic principle.  And Russia have such technology.http://fr.sputniknews.com/french.ruvr.ru/2013_03_24/Les-concepteurs-russes-ont-cree-scanner-holographique/    Imagine that the information provided by such a  holographic flaw detector are offered simultaneously, instantaneously, to a fly-by-wire system of a fighter plane.  Then, the fly-by-wire system it will be able to control the position of command surfaces (the plane shape) continuously.  Su 35 flys in this way!  He „sees” his own control surfaces simultaneously.  I mean, as these it forms an unique "shape", geometrically well determined.  Also, any interaction of a specific command surface with the air flow has effects which will be transmitted to all the other command surfaces, with the sound speed, by pressure variations.  At the plane dimensions, this means INSTANTLY.  So, the airflow "sees" all the plane as a whole, as a geometric "shape" .  I mean, the Russian fly-by-wire system  it "sees" the plane in the same way: as a shape. Or, also: the IT systems on F 22 fly-by-wire system can't "see" the CONTNUOUS shapes of the plane or of the air flow (like any other very "evoluated" IT system, which can't "see" the anti spam shapes, for example).  Briefly: F 22 CAN NOT ENGAGES than IN A DISCONTINUOUS and narrow-spectrum evolutions.   Paradoxically, the mount of technology under which is buried F 22 can not make continue analysis - of the "shape" of the relationship between the airflow and the plane. Means it can't control rapid and random changes in the attitudes of the plane.    And then, those few rare changes, to not be so boring (and ineffective), are connected by high speed at which they are executed.   http://aviation.stackexchange.com/questions/8049/are-fighter-jets-designed-to-be-so-inherently-unstable-that-a-human-cant-fly-on    „so faster aircraft are harder to control.”   The speed only tries to hide the poor quality of control which is determined by the technology!  It's only a window dressing...  The "discontinuity" of the evolutions, even at averages values of G, is causing the suffocation (hipoxia) of the F 22 pilots.    So,  Su 35 can engage in evolutions in which don't lose at all the contact with the boundary layer of air flow.  Such evolutions are continuous and can be changed randomly at any time (place).  To dodging missiles?!https://www.youtube.com/watch?v=hkgwa5HU6i4

Traducere:

3

Orice organism viu are un foarte eficient sistem "fly-by-wire" în relația sa cu mediul.   De exemplu: „Având în vedere evoluția în timp (materializat prin latența τ) a acestor procese, este greu de explicat modul în care o substanță străină este detectată aproape instantaneu, iar organismul poate începe deja producerea anticorpilor adecvați?” - Karen Bulloch - San Diego Universitatea, 1978.   Cu alte cuvinte controlul „părților” corpului este continuu și instantaneu.   Prin urmare, obiectul acestor procese are o natură strict geometrică: de formă.   Am găsit dovezi că rușii știu acest lucru dintr-o teorie elaborată de mine în peste 20 de ani (vezi mai jos).   Această teorie spune că fenomenele dintr-un organism viu se pot sincroniza reciproc (ca forme), numai în cazul în care sunt părți ale unei realități holografice.  Toate celelalte tipuri de fenomene, de asemenea, pot fi geometric „văzute” doar dacă sunt abordate printr-o tehnologie care implică principiul holografic.  Și Rusia are o astfel de tehnologie. http://fr.sputniknews.com/french.ruvr.ru/2013_03_24/Les-concepteurs-russes-ont-cree-scanner-holographique/  Imaginați-vă că informațiile furnizate de un astfel de defectoscop holografic sunt oferite simultan, instantaneu, sistemului de fly-by-wire al unui avion de vânătoare.  Atunci sistemul de fly-by-wire va fi în măsură să controleze poziția suprafețelor de comandă (forma avionului) în mod continuu.  Su 35 zboară în acest fel!  El își „vede” simultan propriile suprafețe de control.  Adică, ca pe o „formă” unică, bine determinată în orice moment.  De asemenea, orice interacțiune dintre o suprafață de comandă specifică cu fluxul de aer are efecte care vor fi transmise către toate celelalte suprafețe de comandă, cu viteza sunetului, prin intermediul variațiilor de presiune.  La dimensiunile concrete ale avionului, asta înseamnă instantaneu.  Deci, curentul de aer „vede” tot avionul, ca „întreg”, ca pe o "formă" geometrică.  Adică, sistemul rusesc fly-by-wire „vede” avionul ca și curentul de aer: ca „formă”.   Pe scurt: F 22 NU SE POATE angaja decât într-o evoluții discontinue și cu spectru îngust.   În mod paradoxal, muntele de tehnologie sub care este îngropat F 22 nu poate face analize continue – asupra „formei” relației avionului cu fluxul de aer (de exemplu, nici un sistem IT nu poate analiza figurile anti spam). Adică nu pot determina efectuarea unor schimbări rapide și aleatorii de atitudine în evoluția avionului.  Și apoi, cele câteva rare schimbări de care este cu greu capabil, pentru a nu fi plictisitoare (și ineficiente), sunt legate prin marea viteză la care sunt executate. http://aviation.stackexchange.com/questions/8049/are-fighter-jets-designed-to-be-so-inherently-unstable-that-a-human-cant-fly-on "… aeronavele rapide sunt mai greu de controlat."   Viteza încearcă doar să ascundă calitatea slabă a controlului, care este determinată de

4

tehnologie!  Este doar praf în ochi...  "Discontinuitatea" a evoluțiilor, chiar la valori medii ale G, provoacă sufocarea (hipoxia) piloților lui F 22.    Deci, Su 35 se poate angaja în evoluții în care nu își pierd deloc contactul cu stratul limită al fluxului de aer.  Astfel de evoluții sunt continue și pot fi schimbate în mod aleatoriu, în orice moment (loc).  Pentru a evita cu succes rachetele aer-aer?!

***

Avem un cerc vicios: metoda „rațională” de analiză, pe care o acceptăm aproape toți, nu poate accesa „ADEVĂRUL” dar îi invidiem pe evrei că se mișcă mai bine ca noi ceilalți, în infrastructura (cu diverse naturi) impusă de aceasta metodă eronată.

https://www.youtube.com/watch?v=7dmxnmmggDA&feature=related

De aici și importanța formală (adică APARENTĂ) a evreilor. Problema este ca abilitatea superioară a evreilor în acest mediu este un fapt real (se pricep foarte bine la „limbaje”, „semne”, „coduri”)! Însa la fel de adevărat este că această abilitate provine dintr-un handicap:

5

Cauzalitatea nu există prin ea însăși (nu-și este self consistentă). Are nevoie de o „referință” exterioară naturii sale pentru a fi complet determinată. Această referință este stabilă în orice context și perfect determinată geometric. Este vorba despre procesele SINCRONIZATE ale „organismului viu”:

Există o „chestie” (omul de știință) care, eventual, afirmă „cunoașterea” unui anumit fenomen. Nu știu de ce face respectiva afirmație pentru că argumentația de la baza ei nu pornește NICIODATĂ cu începutul: cu descrierea omului de știință însuși (cel cu care începe procesul de „cunoaștere” respectiv). Neștiind cum este generat modelul unui fenomen oarecare nu se poate aprecia gradul său de adevăr. „Păi se verifică experimental!”. Nu zău?! Și experimentul (care, evident, NU ESTE SPONTAN) cum este generat?! Să-l întrebăm pe „Duhul lămpii”?! Hai să fim serioși! Un model complet trebuie să conțină SIMULTAN „omul de știință” și fenomenul (eventual experimentul) de interes, pentru că fac parte din aceeași realitate. Până acum omiterea acestui truism a fost impusă în proporție de masă. Să vedem de ce… Varianta că, pe lângă fenomenul (și, eventual, experimentul) de interes, mai există o categorie care (patologic?!) premeditat, nu este acceptată în aceeași realitate, este catastrofală pentru știință. Ar însemna că „realitatea”EI este rezultatul unei banale alegeri. Și că pe „oamenii de știință” nu-i interesează „ce sunt EI” de fapt, în momentul generării unui model oarecare. Și cum are loc acest proces. Adică nu interesează o relație biunivocă, deci unică („cunoaștere”?!), între ei și fenomen.

6

Rezultă că, pentru un anumit fenomen, modelele se pot schimba. Dar istoria științei arată că asta se întâmplă... SISTEMATIC!

Deci acceptat! Pe nimeni n-ar mai interesa ADEVĂRUL! Și, neoficial, asta este realitatea! „Asemenea altor știinţe ale naturi (fizica?! n.n.), biologia și-a pierdut astăzi o mare parte din iluzii. Ea nu mai caută adevărul. Ea își construiește propriul său adevăr.” - François Jacob, laureat al premiului Nobel pentru genetică, în „Logica viului”, Editura enciclopedică română, București – 1972, pag.38. Crearea unui model are un singur scop: COMUNICAREA lui. O asemenea acțiune este sănătoasă din punct de vedere psihiatric doar dacă însăși realitatea implică ceva comunicabil: generic „ADEVĂR”! Adică cu conștiința că așa ceva „există” - este unic și imuabil. Sau ABSOLUT - „Un model complet trebuie să conțină SIMULTAN „omul de știință” și fenomenul (eventual experimentul) de interes, pentru că fac parte din aceeași realitate.”)! În aceste condiții, natura ADEVĂRULUI este cea mai evidentă posibil: cea geometrică, IMAGINEA!

„Definiţie: „geometria” este atributul unui model strict determinat al unui stimul exterior, care model este rezultat din considerarea simultană a stimulului, la nivelul oricărui element structural al organismului. Ceea ce înseamnă că procesele implicate în realizarea modelului GEOMETRIC alunui „obiect” sunt permanent SIMULTANE (SINCRONIZATE de proprietăţile holografice ale spaţiului, vezi mai jos) şi, implicit, permit starea de stabilitate a relaţiilor dinamice „funcţie – poziţie relativă” (homeostazia, păstrarea „formei” organismului sănătos) ÎN TIMPUL „OBSERVĂRII” unui stimul al mediului „natural”. „OBSERVAREA”, are o natură strict formală DATORITĂ SIMULTANEITĂȚII PROCESELOR (a lipsei „timpului”). În consecinţă definiţia „geometriei” se poate reformula astfel: Definiţie: „geometria” este UNICUL atribut al ”întregului”.

7

https://www.scribd.com/doc/131616609/Timpul-nu-exist%C4%83 , pag. 9. Un accident în integrarea organismului viu cu mediul este reprezentat de „relaţiile cauzale”.

Definiţie: ”relaţiile cauzale” modelează procesele implicate de „CONTACTUL” (care este o categorie cu o natură fizică, cauzală) organismului cu stimuli DESINCRONIZAŢI în „timp” ai unui mediu special („social”). Acestia, prin natura lor DESINCRONIZATĂ sunt consideraţi ca atare, DESINCRONIZAT, exclusiv faţă de "părţi” ale organismului, superioare celulei ca nivel de integrare (țesut, organ, organism).

Se anulează, astfel, condiţia SIMULTANEITĂŢII stărilor de stabilitate a relaţiilor dinamice ”funcţie – poziţie relativă” ale acestora (se anulează homeostazia) în timpul „CONTACTULUI” cu stimuli „semnale” ai ”mediului social” (diferit de „OBSERVARE” din cauza „secvențial”- ității proceselor). Sau: Definiţie: ”relaţiile cauzale” sunt atributul exclusiv al „părţilor” organismului în relație cu „părți” ale mediului social, stabilite formal prin validarea lor secvențială (în „timp”) realizată la niveul sinapselor condiționate (care întârzie – DESINCRONIZEAZĂ - circulația semnalelor nervoase la nivelul Sistemului Nervos Central (SNC). În metoda stiinţifică „OBSERVAREA” și „CONTACTUL” corespund „identificării”, respectiv „definirii”. Acestea sunt două mecanisme distincte ale organismului, vizând două aspecte cu naturi opuse ale unei posibile realităţi: „geometria” și ”relaţiile cauzale”. Ele au ca suport două categorii: a) „IDENTIFICATORUL” „geometriei” având el însuși o natură exclusiv geometrică, numit „OBSERVATOR”. b) „EU”- l, suportul „comunicării” cauzale a relațiilor dintre „forme”, artificial delimitate (obiecte). Altfel spus, „un triunghi” (format din trei puncte considerate simultan) reprezintă un „întreg” (formă) doar PENTRU „OBSERVATOR”. Pentru „EU” „triunghiul” nu există. Există doar „punctele” („părţi”), considerate „trei” „pe rând ”, conform unei definiții. Când „spui” definiția nu „observi” nimic, nu „identifici”. Și invers!

„EU”-l este „construit”, pornindu-se de la „OBSERVATOR” („organismul viu”, „geometrie”), care este forțat să funcționeze „pe părți” (pierderea statutului de „întreg” –„geometrie”) cu ajutorul unor „semnale” repetate care structurează „sinapse condiționate” (mecanismul „reflexelor condiționate” – Pavlov).”

„― Sunt gata să pariez că pământenii n-ar putea dormi în condiții de liniște absolută. O, ceruri! Nu există instinct care să nu cedeze în fața unei educații bune și perseverente. Și oricum, la om instinctele sunt slab dezvoltate. De fapt, dacă știi cum să procedezi, educația devine mai ușoară cu fiecare generație. E o chestiune de evoluție.”- Isaac Asimov, Soarele gol, cap 12 - http://www.scritube.com/literatura-romana/carti/Soarele-gol-Isaac-Asimov53229.php La nivelul „OBSERVATORULUI”, INDISPENSABIL (vezi mai sus) CONTACTULUI determinat („cauzal”) cu realitatea „socială” a lui Homo sapiens sapiens, „OFICIAL” s-a renunțat!

8

A rămas doar „EU”-l… De ce?

Am stabilit că doar „OBSERVATORUL” poate face „legătura” dintre „cauză” și „efect”

prin faptul că nu se transformă. Pentru a nu fi atât de evident că prin metoda sa, știința „lipește” două categorii care se neagă reciproc ea renunță în analizele sale la menționarea explicită a nivelului ABSOLUT (geometric) al OBSERVATORULUI, dar fără de care nu poate exista.

Ea comunică (impune – CONTROL) „adevăruri” individuale („Dr Jekyll”, „Mr Hyde”, „părți”), „relative”, ale „EU”- lui (țesut, organ, organism), intermediate de „timp” în pofida ADEVARULUI ABSOLUT, „ÎNTREG”, care generează spontan OBSERVATORUL – „VIAŢA” (prin ADN, vezi mai jos). Și, în consecință, ESTE o deviație comportamentală:

„adevărul MEU (MOARTEA) pentru toți („VIAŢA”)?!”http://www.scribd.com/doc/241678623/ADEVĂR-sau-CONTROL Majoritatea indivizilor Homo sapiens sapiens manifestă cauzalitatea (o imagine de altfel incompletă a Universului) dar în limite care să conserve „referința” (de fapt „viața”). În cazul evreilor referința este distrusă de la început prin circumcizie (handicapul de care vorbeam mai sus). Procesele lor mentale permit acum relații cauzale care exced „referința” („bunul simt”?!)... Să analizăm puțin situatia:

„Imaginea lui Homo sapiens sapiens despre Univers este greșită (eufemistic, se folosește termenul „incompletă”)!

Imaginea completă a Universului suntem chiar noi. Dar nu ne vedem. De fapt, ne uităm în cu totul altă parte! În materialul de față (ca și în celelalte, postate la această adresă) se arată că imaginea „incompletă” a Universului există doar pentru că, în mod premeditat, omului i s-a impus să nu-și pună problema genezei acesteia, la nivelul propriului organism. Cu alte cuvinte, i s-a impus să se uite în altă parte. Dar nu suficient de puternic! Au fost generate crize și oferite soluții „simple” pentru acestea (vezi mai jos). Însă soluțiile vizau depășirea crizei nu prezervarea vieții. Cu toții știm că cele două lucruri nu coincid: „criza” este subiectivă. Viața NU! ÎNTOTDEAUNA au existat alternative care să conducă la supraviețuire! Este atât de ușor de văzut că celelalte variante sunt „mai ușoare” dar false (implicit mortale), încât oamenii nu pot spune că n-au avut de ales. Sunt părtași la o crimă cu premeditare împotriva propriei ființe (IMPLICÂND ȘI „VICTIME COLATERALE”!).

9

Așa că, dacă problema genezei cauzalității (metoda pe baza căreia se construiește imaginea „incompletă” a Universului) este totuși analizată, apare într-un mod simplu, clar și, deci, mai mult decât evident, că „rațiunea” („cauzalitatea”) NU POATE, din punct de vedere FIZIOLOGIC, SĂ-ȘI FIE self consistentă:

„Considerând o relație cauzală („în timp”) organismul viu prezintă procese dinamice distincte care se MANIFESTĂ SINCRONIZAT (se „mișcă” independent), indiferent de latențele chimice specifice, și indiferent de „timp” și/sau „spațiu” (în mod ABSOLUT, vezi pag. 25). Sau, consecința geometrică și funcțională a acestor procese (organismul ca atare) NU SE TRANSFORMĂ în intervalul desfășurării relației cauzale, menținând în mod ABSOLUT o stare de echilibru dinamic special – „steady state”” – numit echilibru fluent sau curgător (Fließgleichgewicht) - vezi mai jos. Această afirmație este un truism. Ea s-ar traduce cam așa: trebuie „să fi” ca să poți constata relații cauzale. Banal, nu? De ce oare nu se rostește și cealaltă variantă a acestui truism: „organismul viu” se constituie într-un sistem de referință ABSOLUT pentru orice relație cauzală pe care o poate constata? Pentru că, în consecință, „cauzalitatea” n-ar exista fără un fundament exterior metodei sale,(„referință”), preexistent oricărei relații „cauză”-> „timp”-> „efect”. Cât de evidentă trebuie să fie această afirmație ca să fie considerată? Pur și simplu trebuie să te întorci cu spatele ca să nu observi... Dar este ILEGALĂ �... Este folosită „la negru”! Cel mai banal exemplu „neoficial” este reprezentat de IPOTEZĂ și/sau CONDIȚIILE INIȚIALE, implicit QED-ul oricărui model științific: � conținutul lor este indispensabil dar, în același timp, este considerat simultan - necauzal - și preexistent analizei cauzale). Implicația care sperie sistemul este aceea că oamenii pot face o anume descoperire: acest fundament exterior cauzalității reprezintă, de fapt, REALITATEA. Dacă ne uităm mai sus această descoperire n-ar fi atât de greu de făcut... Numai că principiile cauzalității au fost introduse chiar în noi (cei ce „suntem”, în mod ABSOLUT), la un anumit nivel fiziologic. Ca un cip! Pe care îl purtăm de vreo patruzeci de mii de ani... Acum îl considerăm „self”! De aici tensiunea care domină întreaga istorie a evoluției umane: ea există din cauza a două naturi care SE EXCLUD RECIPROC - �� SINCRONIZAREA ȘI DESINCRONIZAREA, și care sunt acceptate SIMULTAN ca proprii naturii lui Homo sapiens sapiens.”

În cazul evreilor cip-ul funcționează ca un offset, fără referință…

Foarte „motivați” fiind de handicapul lor, de feedback- urile pozitive care dereglează sistemul, nu numai că au „dezvoltat” cauzalitatea, dar au exacerbat-o și au impus-o la nivelul umanității. De fapt, și-au pierdut controlul… Având probleme cu perceperea „formei” („cauzalitatea” exclude forma) ei au generat un mediu artificial (economic, cultural, istoric, politic etc.) în care aceasta, „forma”, nu mai poate fi percepută ca atare, decât cu mari eforturi. Acum cred că este foarte clar de ce Aristotel avea dreptate în “Metafizicile” sale: "ÎNTREGUL" („forma”) este diferit de suma părților”.

10

„Rațiunea” („împărțiunea”, este un proces în care „părțile” organismului, se „mișcă” între ele după ”relaţiile cauzale” generate de semnale). Lui Homo sapiens sapiens i s-a „spart” forma (cu semnale) și acum încearcă să observe „realitatea” cu cioburile. El „cunoaște” doar ce se reflectă în aceste „cioburi” care, doar ele, „se mișcă în timp”.

„O imagine intuitivă a modului în care „timpul” și „mișcarea” pot apare (chiar dacă nu există, între aparente „obiecte” exterioare) ar fi aceea în care părți ale unei aparaturi de înregistrare a imaginii (obiectivul să zicem) ar putea avea o mișcare relativă proprie față de aparat în general și față de suportul materialului fotosensibil (pe care se înregistrează imaginea), în special. Adică strict „INTERNĂ”. În aceste condiții părții ale imaginii formate s-ar „mișca” față de puncte ale acestui suport („mișcare”) într-un ritm anume („timp”), impus de mișcarea obiectivului. Și asta fără ca în exterior să se miște ceva.” „Timpul” nu există, pag. 21,http://www.scribd.com/doc/131616609/Timpul-nu-exist%C4%83 Fiind încă (practic) întregi noi căutăm adevărata imagine a lumii: „VIAȚA”, „ADEVĂRUL”, care sunt „ÎNTREGI”, nu „părți” și sunt exclusiv geometrice, continue, nemodelabile „rațional” („spirituale”?!)! „Părțile” organismului (impuse prin semnale), tot învârtindu-se (chiar „rațional”), pot nimeri, mai mult sau mai puțin întâmplător, starea de „întreg”, forma ideală. Starea respectivă oferind stări de cunoaștere și, implicit, de fericire indescriptibilă. Dar fără o schimbare de paradigmă n-avem nici o șansă să controlăm fenomenul. Căutând „rațional” căutăm pe unde nu trebuie. Asta nu înseamnă că trebuie să căutam „religios”. NU, geometria (completitudinea) este de fapt starea noastră naturală! Evreii, în schimb, au ales o cale sinucigașe: ei se auto descompletează refuzându-si definitiv această eventualitate.

Avantajul: „părțile” rămase se mișcă mai ușor (au mai multe grade de libertate, față de „principii”, „moralitate” etc.), în universul rațional. Situație care explică abilitatea lor superioară într-un mediu (fals) împărțit. Dezavantajul: „părțile” nu au prea mult timp să se manifeste. „Forma” primită la naștere degenerează repede. „Victoria” totală a „părților” este atunci când fiecare este „șef”: adică atunci când reuniunea lor a MURIT. „Este mult mai simplu să obții o parte decât întregul”: un truism. În situația lor nu pot obține decât „părți”. Nu trebuie (nici măcar) să fie prea dotați ca să obțină ceea ce ei numesc „succese” în aceste condiții. „Întregul” însă, „forma” („pacea”?!), le este inaccesibilă! Vorbim aici despre „neliniștea evreului”… Pe care încearcă să și-o controleze religios: sunt „poporul ales”. Întrebare: pentru ce? Este atât de greu să înțelegi că cel care i-a ales (și îi îndeamnă să se descompleteze) nu este același cu cel care dă VIAȚA? Acela i-ar fi „făcut” gata „descompletați” pe ei, eventualii lui „aleși”... „Obiectele” „rațiunii” sunt acceptate ca atare dacă pot fi descrise ca entități discrete, „părți” între care există relații cauzale. Arăt în „Timpul” nu există, și BIOCENTRISM - Manual de utilizare că relațiile cauzale având o natură negeometrică nu pot exista totuși fără formă. Ori „scopurile” de atins prin „banii” (numărul lor) modelează un context cauzal IDEAL („cerere”->”bani”->”ofertă” <=> „cauză”->”timp”->”efect”) în care „forma” este abolită total. Acest context n-are nici o legătura cu Universul real („ÎNTREG”, „formă”).

11

În concluzie: - ori căutăm „ADEVARUL” acolo unde sunt șanse ca acesta să existe, și atunci mutăm „meciul” cu evreii pe terenul „nostru” (în realitatea geometrică, acolo unde n-au nici o șansă, ei fiind selectați și genetic pentru altceva), - ori renunțăm și noi la „prostia asta” cu „ADEVĂRUL” și cu „DRAGOSTEA” și învățăm să-i „batem” pe terenul lor (nu să ne tot lamentăm că ei „fac și dreg”). Dumneavoastră ce-ați alege? Pentru a putea da un răspuns, personal mi-ași face un soi de bilanț „intrări - ieșiri”:1) în cazul lor (care este „vizibil” în acest moment, vezi link-ul de mai sus) și2) în cazul „nostru” (dacă ne-am hotărî să „schimbăm macazul” către „ADEVĂR”). Evreii După cum se cunoaște, înainte de apariția „banilor” schimburile economice uzuale se

refereau la utilitatea („forma”) obiectelor schimbate: „trocul”. Ce se întâmplă dacă un anumit gen de oameni are probleme fiziologice în a recepta „formele”? În schimburile economice pe bază de „troc” vor pierde constant. Ei riscă să dispară. Soluția este să găsească o modalitate de a converti orice „formă” („marfă”) în altceva decât „forma”: în „numere” („bani”). Reușind această conversie evreii au arătat cam ce pot (mai degrabă ce NU POT): banii nu reprezintă o alegere, ei sunt în realitate un fel de proteze pentru „poporul ales”. Mă gândeam la afirmațiile lui Shimon Peres: popor mic și talentat, „au cumpărat” una-alta… Știm că Romania a fost greu (astăzi putem spune chiar „imposibil”) de „luat”, dar n-a fost niciodată greu de cumpărat. Alții (de ex. turcii, într-o anumită perioadă, nemții, apoi rușii etc.) au cumpărat-o pe nimic și nu s-au mândrit cine știe ce. Era o chestie naturală (pentru că au „putut”?!). Când ajungi să te mândrești cu asta e foarte probabil ca în alte „direcții” să ai „mici” probleme. Considerând numărul lor mic și abilitățile de negociere acestea par să indice unele probleme cu „potența”, în cazul evreilor. Se cunoaște că atunci când o funcție este diminuată altele se dezvoltă în compensație (de ex. auzul în cazul orbilor). S-ar putea crede că am luat-o cumva în direcția pamfletului. Nicidecum! Nici una dintre afirmațiile de mai sus nu trebuie luată în sens metaforic. După cum spuneam mai sus, preocuparea evreilor pentru bani are, după părerea mea, o explicație strict fiziologică: Înainte de a începe argumentația trebuie să rog pe cititorii care n-au mai abordat alte materiale postate la această adresă să caute definițiile și descrierile unor termeni ca „observator”, „Univers material de bază” (UMB), „contact”, „suflet” în 2012 - Manual de utilizare și Cancer - Teoria gravitațională a vieții de ing. fiz. Gabriel Pascu. Arătam în TGV și în 2012 – Manual de utilizare că Universul real, UMB, înseamnă fenomenele „materiale” care se desfășoară după legi cauzale + legătura dintre aceste fenomene care nu este cauzală și la care, implicit, n-avem acces pe cale „rațională”.

12

Statutul de „OBSERVATOR” al organismului viu față de UMB semnifică „contactul” reciproc (la nivelul unei radiații ne coerente pentru aspectele „materiale” și la nivelul unei radiații coerente pentru legăturile dintre acestea). Acest „contact” între „OBSERVATOR” (organismului viu) și UMB este geometric, nemanifest. Asta înseamnă că și „observatorul” (organismul viu) și UMB rămân „ÎNTREGI” în pofida acestui „contact”. Fiecare, făcând parte din celalalt, rămân total independent. Animalele, ÎN MEDIUL LOR NATURAL, sunt „observatori” relativ la aspecte limitate calitativ ale UMB. Singurul „OBSERVATOR” complet al UMB a fost (ESTE) ADAM – ISUS atunci când trupurile lor materiale au fost complete (au putut „funcționa” ca „ÎNTREGI” având aceeași formă cu „sufletele” lor). Spuneam în TGV ca „OMUL” a apărut inițial ca „OCHI ABSOLUT” în care Universul își reflecta și își corecta imaginea. Termenul acceptat, de „creație” a OMULUI, ar avea sens dacă procesul ar fi fost „ales” dintre mai multe variante posibile de desfășurare. Ceea ce nu este cazul. Acest Univers a apărut la un moment dat. Deci, dintr-o criză. Ca atare, existența sa este o „criză”. Fără o intervenție exterioară, el va sfârși, de asemenea, printr-o „criză”. „Ce” („Cine”) ar putea opri această evoluție inevitabilă? „Cineva” care să fie din el având, în consecință, un interes comun - „supraviețuirea”. Dar pentru asta trebuie să fie și din exteriorul său („OBSERVATOR”) și să poată lua decizii pe care Universul însuși nu le poate lua din „interior”. Un Univers care prin natura sa este „vremelnic” avea nevoie, în mod forțat, de OM. Rolul său: să-l conserve. „Rațiunea” nu poate accepta asemenea ipoteze: ea se lovește aici de obstacole ca „putere”, „control”, chiar „credință”, suficient de „mari” pentru ca aceste ipoteze să fie plauzibile. În realitate totul este foarte natural dacă ai exclusiv „forma” adecvată. Adam a apărut, în mod necesar, având forma necesară unui „OBSERVATOR” (cu funcția subliniată mai sus, de suport al unui mecanism de conservare a Universului). Perioada în care el a fost „perfect” (complet) a fost singura în care nu s-a pus problema „morții”: a lui și, IMPLICIT, a UNIVERSULUI. Acum apare problema: Adam a fost lipsit în somn de „forma” sa perfectă. În somn, adică atunci când glanda pineală nu-și poate îndeplini funcția. Deci fără voia lui ( fără acordul „sufletului” său care ESTE perfect ca formă). Menționez că această formulare este folosită exclusiv în mod generic (pe baza textului Bibliei), dar descrie, de fapt, un proces real identic. „Zeitățile” (vezi “Dumnezeul” lui Avraam, Isaac și Iacov este “FEMEIE”!) sunt din Univers, dar niciuna, de una singură, nu poate deveni „OBSERVATOR”. Singura perfecțiune pe care au realizat-o împreună („…după chipul Nostru, după asemănarea Noastră…)” a fost Adam. Au preferat să lase Universul fără viitor, stricând ce au realizat. Adam fără coastă a „păcătuit” (a murit). Dar, cum spuneam, asta s-a întâmplat fără voia lui. Tocmai de aceea omul are permanent nostalgia „ÎNTREGULUI” (ABSOLUTULUI) pierdut. La un anumit nivel el „știe” ce s-a întâmplat de fapt. Este nivelul care înseamnă „viața veșnică” și pentru el și pentru Univers. PRIN LUAREA COASTEI (care a permis „păcatul”) acel nivel a fost acoperit cu „rațiune” („împărțire” a „întregului”) sau „cunoașterea binelui și răului” (Geneza 3;22: Domnul Dumnezeu a zis: "Iată ca omul a ajuns ca unul din Noi, cunoscând binele și răul. Să-l împiedicăm, dar,

13

acum ca nu cumva să-si întindă mâna, să ia și din pomul vieții, să mănânce din el și să trăiască în veci."). Ce ne împiedică să întindem mâna? Educația: adică trupurile care trebuie să funcționeze „pe părți”, „rațional”(sunt descompletate formal, vezi TGV). Dar noi tot căutăm „ABSOLUTUL”. Riscul ca acesta să fie găsit există (vezi mai sus). De aceea s-a pus pază! „Paza” sunt evreii! Când păzești „mierea” (nemurirea) e greu să reziști tentației de a gusta puțin (vezi Faust). Așa ca ei au fost „aleși” și imunizați împotriva „ABSOLUTULUI”: au trupul „descompletat” la propriu, la naștere (la opt zile, știți dumneavoastră unde). „Sufletul” lor apare gata „tăiat împrejur” („au inima împietrită”). Descriam în 2012 – Manual de utilizare modul în care organismul primește informația de formă, proces care are la bază sângele. Ei bine, trupul lor descompletat (ca al lui Adam după luarea coastei) nu mai poate primi, prin sânge, informația de formă a Universului ca ÎNTREG. Am descris in 2012 – manual de utilizare fructele pomului vieții: ele sunt exclusiv „forme”. Odată cu paza acestui pom evreii „au primit” în dar și handicapul care-i împiedică să mănânce din el. Spuneam în TGV că „forma” (geometria) este unicul atribut al ÎNTREGULUI (ca și categorie filozofică). Este adevărat că poți atribui „forme” unor obiecte (atunci când nu mai acorzi nici un rol unor eventuale părți componente ale acestora). Procesul este posibil exclusiv relativ la forma unor structuri ale organismului (ca sistem de referință). Dar să continui respectivul proces, anulând existența (cauzală) a tuturor „obiectelor” și contopindu-le într-un ÎNTREG universal (exclusiv formă), este posibil numai dacă organismul tău, ca ÎNTREG, se poate constitui într-un sistem de referință pentru imaginea Universului. Ori pentru asta el trebuie să fie chiar „ÎNTREG”. Homo sapiens este educat să intre în relație cu lumea „pe părți” (cauzal) dar are, potențial (vezi Adam – Isus), această calitate (are „forma” necesară). Evrei NU (MAI) AU ACEASTĂ „FORMĂ”. Universul ca ÎNTREG nu poate fi cuprins în ei. Nici nu știu ce este aia, nici nu-i interesează. De aceea, din motive strict fiziologice, orizontul lor (cu excepții care întăresc regula) se termină la „bani” (al căror aspect geometric este nesemnificativ; de interes este doar numărul lor). Ei simt permanent că nu știu suficient de multe pentru a se simții în siguranță, în armonie cu Universul. „Imaginea” acestuia le scapă. Le lipsește în totdeauna ceva: dacă un miliard de evrei ar descrie în continuu timp de o sută de mii de ani „limbajele”, „semnele” și „codurile” din Mona Lisa lui Leonardo, eventual prin metode numerice Monte Carlo, tot n-ar putea transmite mai multă informație decât primește cineva care o privește timp de cinci secunde, fără să gândească.

14

. De ce? Aristotel stabilește în “Metafizicile” sale: "ÎNTREGUL este diferit de suma părților”. Nu poți ajunge la „ÎNTREG” („formă”) pe baza relațiilor cauzale între părți. Și iată de ce: Fiecare tușe a penelului lui Leonardo a trasat o curbă continuă (o „formă”). Ce însemnă asta? Asta înseamnă ca pe orice parte, cu o lungime oricât de mică, din traiectoria respectivei curbe, au avut loc un număr infinit de schimbări de direcție. „Fiecare” din aceste schimbări de direcție poate genera, eventual, o informație distinctă. Atunci despre ce cantitate de informație vorbim la crearea și/sau receptarea unei „forme”? În orice caz una la care „rațiunea” n-are acces. Ori organismul, DACĂ ESTE ÎNTREG, este „formă”. Numai el poate crea și/sau recepta „forma”. „Rațiunea” NU! Dovada: organismele pot realiza (exclusiv) curbe continue dar „mintea” poate realiza exclusiv trasee poligonale (vezi realizările sistemelor informatice, oricât de „inteligente”).

15

Diferența de cantitate de informație transmisă, între relațiile cauzale ale eventualelor „părți” componente considerate și „forma” unui obiect este, respectiv, aceea dintre „FINIT” și „INFINIT” . Relațiile pe baza cărora evreii se „uită” la Mona Lisa, „limbajele”, „semnele” și „codurile” implicate, nu sunt pentru ei o alegere: sunt unicele uneltele la care au acces, în situația dată (cu un trup incomplet, care nu mai dispune de „forma” corespunzătoare ADN-ului cu care se nasc). Așa că le perfecționează necontenit. „Succese”, ca cele din link-ul de mai sus, pot fi obținute exclusiv într-un mediu artificial (distinct și ostil unui Univers „formă”), bazat pe „bani” (caracterizați de „numere”, nu de „forme”) și creat în mare măsură de ei. Reciproc, Universul real (nu cel guvernat de „Pavlov”, vezi TGV), le este fundamental ostil prin natura sa. Ei nu vor supraviețui (fapt care ne paște și pe noi continuând să-l cunoaștem pe aceleași căi). Dovezi? Este lungă lista conspirațiilor puse pe seama lor: „comunismul”, primul și al doilea război mondial, „fenomenul” ’89 (care pare că se explică acum prin declarația lui Peres de mai sus), „9/11”, ș.a.m.d. . Foarte bine calculate la nivelul „lucrurilor” dar cu consecințe catastrofale în număr de victime evreiești. Pot fi trecute în lista „conspirațiilor” și false realizări intelectuale, cum sunt Teoriile relativității: „BAZELE FIZICE ALE RELATIVITĂȚII EINSTEINIENE” DE PROF. NICOLAE BĂRBULESCU, BUCUREȘTI, ED. ȘT. ȘI EN., 1979, PAG. 12, 81: „În această problemă a timpului fizic, punctul de vedere nou, susținut de autor, se referă la dilatarea timpului, considerată ca o consecință a sincronizării cuplate a ceasornicelor de către observatori. Potrivit acestei idei, nu scurgerea timpului comandă mersul ceasornicelor, cum

16

se crede în mod curent, ci dimpotrivă, mersul ceasornicelor („măsurarea”, n.n.) comandă scurgerea timpului. ADMIȚÂND CĂ DILATAREA TIMPULUI ÎNTR-UN REFERENȚIAL ESTE PROVOCATĂ DE OBSERVATORI, SE DOVEDEȘTE FOARTE UȘOR CĂ CELEBRELE PARADOXURI ALE RELATIVITĂȚII EINSTEINIENE NU AU NIMIC...PARADOXAL! FENOMENELE DE CARE SE OCUPĂ ELE SE DESFĂȘOARĂ ÎN MOD NORMAL, ASTFEL CĂ PRELUNGIREA TINEREȚII, SAU CHIAR A VIEȚII, ÎN RACHETELE RAPIDE DIN COSMOS, ÎȘI PIERDE ORICE TEMEI.”

Subiectul este destul de delicat dar dovezi consistente găsiți în Aici este îngropată teoria lui Einstein! - http://www.scribd.com/doc/214121051/Aici-este-ingropată-teoria-lui-Einstein.

Pentru că problema este importantă, redau mai jos un fragment mai consistent BIOCENTRISM – Manual de utilizare, pag. 14 http://www.scribd.com/doc/95041657/BIOCENTRISM-Manual-de-utilizare: Ceea ce ne va face în final exteriori și „nemiscibili” cu r.g. (punându-ne în poziția de „OBSERVATOR” exterior al acesteia) începe din exteriorul contextului descris mai sus.

Fig. 1

17

„Forma exterioară” (viitoarea „materie”) este o entitate geometrică cu un suport („particule”) cu metrică dată, care nu vibrează (nu posedă ADN) Cu alte cuvinte deosebirea dintre r.g. și o „formă exterioară” pornește de la diferența dintre „formă” și „simetrie”: -„Simetria”, prin intermediul ADN-ului complet al „particulelor” care o susțin, ESTE O ORDINE INDEPENDENTĂ DE SUPORTUL SĂU, la nivelul oricărei metrici pe care „ÎNTREGUL” o materializează prin „umflarea” sa (conține principiul „mișcării pure”), - „Forma”, care nu se „umflă” odată cu r.e. din cauza „particulelor” care o susțin (fixe între ele), implică aceleași simetrii dar care există exclusiv la valori discrete, date ale „metricii”. „FORMA” ESTE O ORDINE STRICT LEGATĂ DE SUPORTUL SĂU. Rezultă că „simetria” și „forma”, chiar dacă implică un aspect geometric potențial similar, nu pot genera relații cu aceeași natură: una este o „formă de mișcare” care are o relație exprimabilă printr-o funcție continuă, biunivocă cu elementele sale suport (relația „simetrie - metrică”), iar cealaltă are o relație exprimabilă printr-o constantă (relația „formă” – „metrică”). Sau, cu alte cuvinte, una este o relație de „mișcare” și cealaltă este o relație de „repaus”, relativ la suportul lor. Valorile date, fixe, ale relațiilor ”formă” – „metrică” corespund formal doar unor valori distincte ale relației „simetrie - metrică” a r.g. care sunt niște relații continue, de mișcare. Aceste valori se „întâlnesc” în totdeauna (datorită procesului continuu de „umflare” a r.g.). În consecință contactul dintre r.g. și o „formă” exterioară are loc în totdeauna indiferent de forma și metrica la care aceasta din urmă există. „Mișcarea pură” „în fază” impune mișcarea ei (TGV, pag. 190 - 193) „formei” exterioare (la nivelul „particulelor” respective). „Formele” exterioare aparent se micșorează. Este vorba, de fapt, despre modificarea unei relații „formă - metrică” care ține cont și de „forma” exterioară și de „mișcarea pură” continuă și în fază a procesului de expansiune a r.g.” (a „umflării balonului”). Va apare un nou tip de relație: relația „formăsimetrie” – „metrică. Această relație este stabilită între „forma” acum „materială” și suportul său format, ÎN COMUN, de particulele fixe ale formei exterioare și PGADN cu care acestea au intrat în contact. Pe baza acestei relații rezultă un mod nou de „mișcare” care ajută „forma” să „supraviețuiască”, în întregul său, cuplată dimensional (prin MIȘCARE MATERIALĂ: concretă, continuă față de un sistem de referință) la expansiunea r.g.. De exemplu, valurile sunt „simetrii” iar vapoarele sunt „forme”. Mișcarea vaporului, ruliul, tangajul, poate fi considerată o continuare a mișcării valurilor în corpul navei. „Simetria” poate trece în (prin) „formă” (pentru că nu depinde de suportul său) dacă „forma” capătă un anumit fel de mișcare globală: „mișcare materială”. Numai astfel apar „substanța” și „corpul fizic”, susținute de „câmpul fizic” (așa cum cunoaște știința aceste categorii), care se „mișcă” ordonat („inerțial”?!) prin r.g.. „Mișcarea materială” este continuă, concretă, de-a lungul unei spirale care, aparent, se concentrează într-un punct.

18

Fig. 2

Procesul de micșorare care la nivel, să spunem individual, însemnă „gravitație” („corpul fizic” „cade” în el însuși) se manifestă și la nivelul intervalelor dintre acestea, care „cad”, de asemenea, în ele însele (toate „corpurile fizice”, inclusiv galaxiile, se deplasează concret de-a lungul unei spirale). Acest mod de „coagulare” este contracarat de procesul prin care punctele de concentrare se depărtează unele de altele (expansiunea r.g.) Cu alte cuvinte MIȘCAREA MATERIALĂ (INERȚIALĂ) ESTE ACELAȘI FENOMEN CU GRAVITAȚIA! Trebuie subliniat faptul că prin Principiul de Echivalență Einstein asimilează mișcarea în câmp gravitațional cu o mișcare accelerată când, în „spațiul – timpul” „curbat” de corpuri grele un alt corp se mișcă, de fapt, „inerțial”. Zona spre care fenomenele „materiale” par să se concentreze („gravitație”) nu este altceva decât un „orificiu de scurgere” (ca cel al chiuvetei), în condițiile în care r.g. („ÎNTREGUL”) se „umflă ” și materia trece, în aceste zone, la valori ale relației „formăsimetrie” – „metrică” la care noi nu mai avem acces prin modul rațional de observare („materia întunecată”). Adică aceeași imagine care este formată cu ajutorul telescoapelor ar trebui privită și la un microscop foarte puternic ca să avem acces la realitate. Asemenea evoluții sunt relative la valoarea dată a unei relații „formăsimetrie” – „metrică” („punct” în „spațiu-timp”). Mecanismul prezintă două aspecte aparent contradictorii: concentrarea „gravitațională” și expansiunea Universului (la nivel „material”). Paradoxul se explică prin faptul că manifestările „gravitaționale” sunt relative la un „punct” în „spațiu-timp” dar aceste puncte sunt, ele însele, supuse expansiunii geometrice a r.g.. Revin: „În consecință contactul dintre r.g. și o „formă” exterioară are loc în totdeauna indiferent de forma și metrica la care aceasta din urmă există.” Dar înainte ca r.g. să ajungă, prin procesul de expansiune, la metrica corespunzătoare „formei”, adică înainte de „contact”, „forma” (precursoarea „materiei”) există dar nu pentru r.g.. Aceeași situație se instaurează și ulterior, atunci când procesul de expansiune al r.g. depășește valoarea relației „formăsimetrie” – „metrică” corespunzătoare formei

19

exterioare („forma materială” cu „mișcare materială” cu tot). Vorbim despre „materia întunecată”. Stabilitatea relativă a rezultatului final al „contactului” este obținută pe baza conservării regulii îndepărtării generalizate (fiecare de toate celelalte) a „particulelor” suport a mixtului „materie” („substanța”)+”radiație”. Între anumite limite aceasta este obținută cu ajutorul „mișcării materiale” („inerțiale”). După cum se poate constata, în aceste condiții Universul cu o formă stabilă ar trebui să conțină exclusiv „corpuri” în „mișcare materială” care nu se întâlnesc niciodată. Numai că forma stabilă a acelor corpuri este rezultatul exclusiv al „particulelor” suport care împreună cu o „mișcare materială” adecvată respectă regula „îndepărtării generalizate”. Dar „formele exterioare” au conținut, cu siguranță, și „particule” suport care nu s-au putut integra acestei reguli. Acestea se întâlnesc. Rezultatul „contactelor” lor , „pseudo corpuri”, este „dezordonat”, negeometric. Cel mai important: din cauza dezordinii „particulelor” suport „pseudo corpurile” respective prezintă „formăsimetrie” (manifestări modelabile) doar pentru metrici cu valori foarte mari. De aici aparența, în cazul lor, a unor mari concentrări de masă în „volume” foarte mici. La contactul exterior cu suportul r.g., PGADN, „particulele” suport al pseudo corpurilor desfac ADN-ul acestora transformându-l în mari cantități de radiație „dezordonată”, defazată. Vorbim de „stele”, „quasari”, „pulsari”, etc. Am mai găsit un principiu care poate fi util „OBSERVATORULUI”: „mișcarea materială”. Ea are la bază „umflarea” r.g.. Sistematizare:- Simetriile r.g. există permanent, dacă suportul lor, PGADN, respectă regula îndepărtării „fiecare de toate celelalte” cu viteza „c”.- Respectarea acestei reguli este posibilă exclusiv în condițiile existenței ADN-ului complet (cod, vezi mai sus).- ADN-ul complet pune fiecare PGADN în situația de a aparține tuturor simetriilor susținute simultan („mișcarea pură”)- La contactul cu PGADN particulele suport ale formelor exterioare modifică modul de manifestare al ADN-ului complet: r.g. se va regrupa în întregime față de acest număr dat de contacte în ideea că vor rămâne cu statutul de suport al său doar acele PGADN (incluzând acum și particulele suport ale formelor exterioare) care vor continua să respecte regula îndepărtării fiecăreia de toate celelalte, în noile condiții. - Astfel imaginea „formei exterioare” va fi inclusă printre simetriile susținute de PGADN (la nivelul tuturor metricilor față de care aceasta poate avea sens) iar regruparea r.g. de mai sus se traduce printr-o mișcare relativă aparentă față de forma exterioară: „mișcarea materială”. Spuneam mai sus că „Pe baza acestei relații rezultă un mod nou de „mișcare” care ajută „forma” să „supraviețuiască” cuplată dimensional (prin MIȘCARE MATERIALĂ: concretă, continuă față de un sistem de referință) la expansiunea r.g..” Adică „forma exterioară” („dezordonată”) „supraviețuiește” dacă face „concesii” de „mișcare” ordonată geometric r.g.- ului (ca hrana care trebuie s-o ia, în organismul viu, pe unde trebuie).

20

Dar o stare complet determinată și stabilă poate fi obținută dacă este valabilă și reciproca: r.g. („mișcare pură”, total dezordonată) trebuie să „supraviețuiască” și ea contactului cu „formele” exterioare. Va trebui să facă „concesii” de „formă” (să se „miște” într-un mod) care le conservă pe acestea din urmă („organismul viu” ca ÎNTREG trebuie să se miște ordonat astfel ca oricare dintre formele conținute de hrană - și/sau de stimulii întâmplători - să se conserve în noul context). Adică nimeni nu „se luptă” cu nimeni (de ex. „organismul viu”, în mod normal, nu trebuie să fie „simțit” de mediul său natural; și reciproc). Toată lumea face concesii pentru conservarea ÎNTREGULUI. „Deci, organismul viu ”formăsimetrie” fiind, se hrănește (la propriu) cu dezordinea înglobată de hrana (nu cu hrana însăși) pentru a se putea mișca independent și ordonat (pentru a reacționa coordonat la un stimul specific).”. Și reciproc! Formulările de mai sus sunt absolut echivalente: „organismul viu” este copia fidelă a Universului.

Aceasta relație poate oferi un fundament solid „BIOCENTRISMULUI”:http://www.robertlanza.com/biocentrism-how-life-and-consciousness-are-the-keys-to-understanding-the-true-nature-of-the-universe/ Revenind la imaginea intuitivă de mai sus, un diamant care se rotește într-un mod special, ca urmare a contactului cu un factor extern, impune consecința acestui contact „ÎNTREGULUI”. Nuanța important de subliniat este aceea că, pe baza procesului continuu de expansiune (de modificare a metricii) PGADN („diamantele”) pot lua contact direct cu „forma exterioară” indiferent de metrica acesteia. În urma contactului „forma exterioară” „acceptă” „mișcarea materială”. Dar, exclusiv prin acest „accept” (vezi mecanismul de mai sus), „forma exterioară” (care acum a devenit, prin „mișcarea materială”, „formă materială”) „anulează” pseudo mișcarea RELATIVĂ LA FIECARE (ORICARE) PUNCT AL SPAȚIULUI în raport cu r.g., dată de procesul de expansiune cu viteza „c” („particulele” fixe, la contactul cu PGADN, desfac ADN-ul care se transformă în vibrație deschisă – radiație; rezultă „mișcare

21

materială” cu viteza v și „radiație” cu viteza c). Pentru că „mișcarea materială” și expansiunea r.g. devin schimbări de metrică „sincrone” și opuse ca sens, între „forma materială” și r.g. rămâne efectivă doar o relație la nivel de ADN (cod) care dă posibilitatea r.g. să integreze forma acesteia printre „simetriile” proprii, la orice metrică disponibilă. PGADN, pe care „forma materială” le „vede” ca pe un „câmp fizic” (radiație defazată), și cu care ar putea să interacționeze mutual distructiv din punct de vedere geometric, (forma defazajului) se „organizează” ca o „hologramă” a „formei materiale”, prin posibilitățile oferite de ADN. Imaginea „formei materiale” se găsește acum, simultan cu toate celelalte simetrii ale r.g. (dar într-o „realitate paralelă”, distinctă exclusiv prin valoarea metricii la care are sens, vezi pag. 9) la nivelul tuturor metricilor r.g. astfel încât „câmpul fizic” se va „mula” pe „forma materială” cu care nu va mai interacționa pe măsura „mișcării ei materiale” (a schimbării de metrică). Este motivul pentru care „gravitația” (același fenomen cu „mișcarea inerțială”) nu interacționează cu „forma” obiectului în timpul „mișcării materiale”. R.g. o conservă prin expansiune și „mișcare pură”. „Mișcarea materială” se manifestă într-o „buclă feed back ordonată” (în care totul are loc simultan) cu procesul de păstrarea „formei inițiale” (prin intermediul PGADN, a „mișcării pure” și a simetriilor din r.g.). Intuitiv fenomenele trebuie înțelese astfel: - „construcția” oricărui „obiect”, relativă la orice „punct”, riguroasă, „geometrică” (anulând efectele principiului de incertitudine), o face „radiația”, cu o viteză limitată, mai mică decât „c”, funcție de „forma” structurii respective: viteza de propagare a luminii printr-un anumit material.- în același mod se conservă (prin mijloace exclusiv geometrice) și anumite relații formale care, eventual, se pot constitui între „formele materiale” cu „mișcare materială” (mă refer la „legile generale” ale științei). „Mișcarea materială” are o viteză relativă aparentă „v” obținută pe baza conservării regulii îndepărtării generalizate (fiecare de toate celelalte) a „particulelor” suport a mixtului „materie” („substanță”) + ”radiație”. Ca atare ea este viteza cea mai convenabilă stabilității contextului indiferent de cât de diferită sau nu este ea față de viteza luminii, „c”. Experimentele sunt „fabricate” de Homo sapiens sapiens modificând viteza v a „mișcării materiale”. Consecința directă este că obiectele nu mai pot fi generate riguros din punct de vedere geometric: apar consecințele principiului de incertitudine al lui Heisenberg.” Dacă la „viteza materială” convenabilă stabilității formei „câmpul fizic” se va „mula” pe „forma materială” cu care nu va mai interacționa pe măsura „mișcării ei materiale” (a schimbării de metrică), la schimbarea vitezei convenabile, „câmpul fizic” interacționează cu obiectul respectiv, și se manifestă, printre altele, și conform principiului I al mecanicii (al „acțiunii și reacțiunii„, al „inerției”). Influențele se manifestă de fapt pe orice direcție, fiind relative la „punct”. Care ar fi „logica” fenomenului de apariție a transformărilor Lorentz și, ulterior, de interpretare eronată a acestora în Teoriile relativității? După cum reiese din modelul de mai sus „viteza” relativă v este doar aparentă, atunci când fenomenul este scos din contextul general, geometric.

22

Ori în realitate „c” nu poate fi „atașată” unui „sistem de referință inerțial care se mișcă cu viteza relativă v” cu care nu are nici o legătură cauzală. „C” „izvorăște”, de fapt, din fiecare punct al spațiului. În această situație ecuațiile câmpului electromagnetic ale lui Maxwell sunt relative exclusiv la punct, oricare ar fi acesta. Pentru aceste ecuații viteza v nu există în nici o situație. Există argumente suficient de puternice care arată că viteza v este o categorie care nu are fundament real; este, ca și „timpul” (din care „derivă”), un mod strict specific de contact cu mediul al lui Homo sapiens sapiens („timpul” a dispărut în 21.12.2012 (pag17)). De aceea ecuațiile lui Maxwell își schimbă forma la trecerea dintr-un sistem de referință inerțial în repaus la unul „în mișcare” (făcând necesare relațiile respective): pentru că trecerea n-are sens. „Materia”, așa cum o cunoaștem, „există” (există contactul dintre PGADN și „formele exterioare”, cu alte cuvinte, se „mișcă material”) exclusiv dacă se deplasează cu viteza maximă „c” iar imaginea acesteia se „transmite”, exclusiv în aceste condiții, instantaneu în tot UMB - ul, Universul rezultat din acest contact, conservându-și caracterul exclusiv geometric (statutul de „ÎNTREG”) Am arătat mai sus faptul că „lumina”- radiația, este imaginea pe care și-o fac „formele exterioare”, de fapt „particulele” fără ADN („fixe”) care le suportă, despre PGADN care „se depărtează fiecare de toate celelalte” (pe baza ADN-ului) conducând la „imaginea umflării generalizate” a r.g.. Această „radiație” este COERENTĂ („în fază”) atâta timp cât n-a luat contact cu „particulele fixe” ale „formelor exterioare”. Faptul că trebuie să continue să „izvorască” din fiecare punct al „spațiului” (din fiecare”particula suport”) este o condiție obligatorie pe care „formele exterioare” trebuie s-o respecte prin transformarea lor în „forme materiale” cu o „mișcare” („mișcarea materială") care să permită suporturilor respective (PGADN și „particulele” fără ADN care suportă „formele exterioare”) să respecte în continuare regula îndepărtării fiecăreia de toate celelalte (ÎNDEPĂRTARE GENERALIZATĂ - condiție obligatorie a „supraviețuirii" simetriilor și formelor pe care noul context le suportă la orice metrică - deci, într-un mediu holografic - UMB). „Forma” coerentă a unui obiect material format din alte obiecte care interacționează conform principiului de incertitudine al lui Heisenberg și principiului II al termodinamicii n-are altă explicație. Nu întâmplător „forma” este subiectul asupra căruia relativitatea și mecanica cuantică nu se pot pune („cauzal”) de acord. Din așa zisele „surse” („chestiile” care ne pot duce cu gândul la „cauzalitate”) nu „izvorăște” decât radiația defazată de contactul cu formele exterioare r.g. (PGADN + „particulele fără ADN”), pe care o poate „observa” Homo sapiens prin intermediul sinapselor sale condiționate. Printr-un paradox „lumina” cu viteza ei constantă „c”, care nu se însumează vectorial cu viteza „sursei”, este una din „cauzele” faptului că „imaginea” unui proces material susținută de „radiație” există „instantaneu” în tot Universul astfel că ea nu se degradează (așa cum ar fi „natural d.p.d.v. cauzal”) chiar în cazul unei deplasări „inerțiale”. Relația „formăsimetrie - metrică” conduce către o „stare” geometrică stabilă - imaginea dată, invariantă, de pe „balonul care se umflă”)! La această „stare” (și nu la stabilitatea dimensională a Universului, în spațiul euclidian - care nu există în Universul în expansiune) trebuia să se refere Einstein atunci când căuta

23

„constanta cosmologică” (http://ezinearticles.com/?Albert-Einstein:-How-to-Have-Deep-Thoughts&id=178279). Ori aspectul geometric stabil al Universului se datorează vitezei constante „c” a „luminii” (radiației), față de oricare punct al spațiului. Aceasta este adevărata „constantă cosmologică”. Einstein a „avut-o în mână” și n-a știut ce să facă cu ea... Ba da: a încropit interpretările pentru Transformările lui Lorenz (vezi mai sus). Einstein probabil că vede asta de undeva dintr-un „punct” care conține toată informația UNIVERSULUI; n-am cu ce să-l ajut.

*** Natura „erorii” lui Einstein atunci când s-a gândit la „constanta cosmologică” este extrem de semnificativă relativ la subiectul analizei de față: intuind că ceva trebuie să rămână constant în toată „viermuiala entropică” implicată de modelul cauzal al Universului (care nu poate explica nicicum stabilitatea „legilor generale”) „creierul” lui de evreu nu a putut avea în vedere decât un „număr”. Iar acesta (creierul), evident, l-a trădat... Ceea ce rămâne într-adevăr constant este, de fapt, „forma”, „geometria” (care se „vede” numai cu întreg organismul). Învață evreii ceva din asta? Nu, pentru că ei nu „văd” ce se întâmplă, dincolo de detalii: http://saccsiv.wordpress.com/2010/07/27/israelienii-romania-potrivita-pentru-antrenamente-super-dar-ce-inamic-al-israelului-are-un-relief-asemanator-cu-carpatii/ Dacă vă aduceți aminte, tot atunci, în decurs de o săptămână, au avut loc trei incidente cu elicoptere israeliene. Coincidență? Cu siguranță, NU (dar probabil ca ei au „rezolvat” problema doar sancționându-i pe mecanicii care s-au ocupat de elicoptere…)! Problema este că „tăierea împrejur” este alegerea lor exclusivă și, după umila mea părere, este o alegere în cunoștința de cauză: își „ucid” copiii (la opt zile) doar pentru „abilitățile” pe care aceștia și le vor dezvolta în această stare, și care le aduc „bani” (își vând „sufletul”!?). Aduce asta cu gestul lui Avraam față de fiul lui, Isaac!? Dintr-un punct de vedere este treaba lor. Dar din păcate o fac pe „banii” („sufletele”) unor viitori oameni care nu pot alege ei înșiși: sunt nevinovați. ȘI UNIVERSUL NU SUPORTĂ ASTA! Este „cineva” care îi așteptă la „colț”, acolo unde se așteptă mai puțin (în ROMÂNIA!?): „prietenul lor” Isus – „Și Isus le-a zis: "Lăsați copilașii să vină la Mine și nu-i opriți, căci Împărăția cerurilor este a celor ca ei." (Mat.19:14) ! Noi Găsind calea spre „ADEVĂR” ne-am face, cred, un mare serviciu și nu i-am mai ispiti pe evrei să creadă că ne „lucrează”. Sper că acum au înțeles șmecheria cu „poporul ales”. Sper! Ajutați-i pe (COPIII) evrei!PS – ZEITGEIST

24

Mulți dintre cei care au citit materialele de la această adresă cunosc și ZEITGEIST. Este o imagine quasi exhaustivă a implicațiilor existenţei „semnalelor” în procesul de generare a (re)acțiunilor organismelor: „Fiecare acţiune realizată pe baza acestui algoritm are o motivaţie parţială, "de etapă", strict formală (informaţională). Această motivaţie parţială (care are ca referință un stimul exterior „mediului natural”, și care mai jos va fi numit „semnal”) ...”, Cancer - Teoria gravitațională a vieții de ing. fiz. Gabriel Pascu, pag. 11. Eficiența „semnalelor” impune un mediu în care receptarea să se facă forțat („crize”?!): câinele din experimentele lui Pavlov este forțat să recepteze, în mod repetat, semnalele becului înainte de primirea hranei (hrana nu este procurată de animal prin mijloace naturale: liber în mediul lui natural). Aveți aici procesele care stau la baza „științei” (entitate – de ex. „hrana” - considerată distinct de context, pe baza relației forțate cu un „semnal”: „EDUCAȚIA”), și a „religiei” (un „semnal” din afara realității direct observabile – și nu un context favorabil, observabil - „asigură” satisfacerea necesitaților fiziologice: „CREDINȚA” în „divinitatea” fără chip). Aceste procese sunt posibile pe baza fenomenului strict fiziologic, în care un „semnal” (stimul intens – și/sau repetat – exterior mediului natural) oprește (întrerupe) procesul de observare (re – acțiune) a organismului la stimulii „forme”(care constituie orice mediu natural considerat în „întregul” său). Este ca trecerea comandată pe modul „alb - negru” a unui televizor color. „Televizorul” color (generic, „Adam”) a fost forțat de „semnale” să accepte că este „incapabil’ să mai „vadă” color (este „păcătos”, „violent”, „hipersexual” etc.). Și mai mult, televizoarele „alb – negru” „văd” mult mai bine ca el această față a realității (mediul social). Veste bună este că mediul (colorat) natural (încă) există. Tot ce are de făcut este să treacă pe modul „color”. Astfel va vedea ceea ce văd televizoarele „alb – negru” dar și ceea ce acestea nu vor putea vedea niciodată. Deci: Despre cum se negociază cu evreii. Nu este vorba despre o tehnică specială ci despre perceperea corectă al contextului. Dacă vom atinge acest deziderat înaintea lor (ceea ce este absolut natural) atunci vom valorifica acest avantaj (la fel de natural). În principiu trebuie considerat că procesele concrete (toate aspectele unei negocieri), care au natura „semnalelor”, există ca să fie „văzute”, sunt „materiale”. Adică se desfășoară pe „terenul” lor. Din păcate pentru ei, orice manifestare materială are imagini la nivelul geometric, care ne sunt numai nouă accesibile, la nivelul sângelui (pag. 3). Dar pentru asta trebuie să trecem pe modul „color”. Asta n-ar fi, teoretic, foarte complicat: este de ajuns să se mențină o stare de confort general (psihic și fizic) pe tot timpul negocierii (atenție: „negocierii”, nu contactului – deci și în afara contactului fizic). Dar practic? Ei, aici sunt de evidențiat câteva lucruri: Activitățile lor „psihice” specifice (care au loc, de fapt, tot la nivelul sângelui) ne sunt si nouă accesibile (prin intermediul spațiului holografic). Asta este partea bună. Partea proastă este că ne sunt „ÎN GENERAL” accesibile: adică nu putem discerne spontan sursa anumitor „imagini”: sunt ale noastre sau ale lor.

25

Procesul este cu atât mai complicat cu cât imaginile lor se referă cu precădere la noi (mă rog, la partea noastră „materială”). Și sunt accentuate cele care ne sunt defavorabile. Aprecierea lor este bineînțeles cu totul arbitrară și, de aceea, foarte probabil să fie greșită. Pericolul este că, fiind foarte intense („imaginile” lor, cu cât sunt mai puține, cu atât sunt mai „clare”) ei se manifestă și la nivel „vizibil” ca și cum acele imagini ar fi reale. Apare pericolul ca noi să le credem „ale noastre” și, deci, să le credem, ÎN GENERAL. Și atunci „adio” stare de confort, cu toate implicațiile respective. Deci starea de confort trebuie menținută cu orice preț: nimic defavorabil nu este acceptat, indiferent de efectele de regie folosite (nu uitați că fiecare evreu poartă bastonul de „spielberg” în raniță). În același context „provocările” trebuie evitate: adoră să-i urâți (să vă pierdeți echilibrul, SINCRONIZAREA cu Universul – la care ei n-au acces). Nu de alta, dar chiar nu merită… Atunci veți avea surprize nebănuite: veți fi conduși la informații „clasificate”: chiar de către sângele lor.