AGRICULTURA-ECOLOGICA-
-
Upload
aura-caldararu -
Category
Documents
-
view
57 -
download
5
description
Transcript of AGRICULTURA-ECOLOGICA-
204 Capitolul VIII. Agroecosistemul viticol.Vi t i cukur a in c ont extul agr i c ul tur i i b i o I o gi c e
CAPITOLUL VIII
AGROECOSISTEMUL VITICOL.VITTCULTURA iX CONTEXTUL AGRICULTI]RII
BIOLOGICE
Vorbindu-se despre ,,Viticultura biologicd", frrd a sublinia fundamentele
qtiinfifice qi practice ale acesteia pot fi create confuzii atAt in rdndul
viticultorilor, cdt qi al marelui public.
Odat6 cu acumularea unui volum mare de date din domeniul ecologiei
viticole, in viticultura ultimelor decenii s-a extins concepful de ,,ecosistem
viticol", definit ca ,,acea unitate funcfionald a biosferei creati gi controlati de
cdtre om, in vederea obfinerii unor producfii ridicate de struguri, de calitate
superioard gi in condifii economice gi sociale tot mai avantajoase" (M.
Oslobeanu, /,987).
Ecosistemul viticol este alcItuit din patru subsisteme: biocenoza viticold;
b io t opul ; s ub s i s te mul agr ofi t o t e hni c qi cel s o c i o - e c o no mi c.
Biocenoza viticoli, este reprezentat6 de plantafia viticold impreun6 cu
toate organismele vii existente in spafiul de culturl (boli, ddundtori, buruieni,
alte organisme din sol etc.).
Cel mai importrant element al biocenozei il reprezinti biosistemul
altoi/portaltoi. Rezultanta ?mbinirii artificiale prin altoire a celor doi
componenfi ai biosistemului (vifa altoiti), prezintd, un metabolism propriu,
diferit de al fiecdrui component.
in viticultura biologicd un accent deosebit se pune pe extinderea soiurilor
rezistente, hibride, insd deocamdatI, in fdrile Uniunii Europene, cultura acestora
este limitat5, din cauza calitdtii inferioare a strugurilor comparativ cu specia
Vitis vinifera.
Biocenoza viticold, creat[ de om este mai simplS gi mai pufin stabil[ decdt
corespondenta sa din flora spontanS; ea fiind vulnerabil5 la adversit5lile
climatice, dar mai ales la cele generate de citre boli, ddundtori etc., ceea ce
Capitolul VIII. Agroecosistemul viticol.Yiticultura tn contextul agriculturii biologice
205
reclamd in mod obligatoriu, aplicarea sezonierd a unor lucrdri specifice (tdierea,
conducerea pe mijloacele de susfinere, lucr5rile gi operafiunile in verde,
tratamentele fitosanitare, irigarea etc.), deci o serie de misuri culturale care au
ca scop principal sporirea biomasei utile (producfia de stuguri).
in viticultura biologicd se fine seam6 de urmbtoarele:- optimizarea resurselor la ?nfiinfarea plantafiilor de vii;- reducerea (pdnd la eliminare) a mdsurilor fitosanitare cu
efecte negative in cadrul ecosistemului;- protejarea gi sporirea populatiilor de organisme antagoniste,
utile;- folosirea procedeelor de combatere cu selectivitate ridicatd gi
cu impact minim asupra mediului inconjuritor.
Biotopul, este alcdtuit din totalitatea factorilor climatici, edafici gi
orografici sub incidenta cdrora se manifestE" procesele fiziologice gi biochimice
specifice. Existd o densitate optiml a biocenozei pe unitatea de spafiu a
biotopului; astfel cI, in cazul supraaglomerdrii spafiului, apare concurenfa
pentru rezervele de hrand li lumine" fapt ce reduce activitatea productivi a
indivizilor. Astfel de probleme se pun in practica viticold la optimizarea
densitEfii plantafiilor. pentru a se ajunge la o exploatare eficienti a rezervelor
naturale din cadrul biotopului.
Subsistemul agrofitotehnig este repreznntat de lucrdrile prin intermediul
cdrora omul igi exerciti controlul permanent in ecosistem:- instalarea mijloacelor de susfinere;- executarea anualE a tiierii de rodire;- dirijarea elementelor de producfie;- lucrdri 9i operafiuni lnverde;- lucririle solului, fertilizarea, irigarea etc.
O caracteristicd fundamentald a bioproductivit{ii ecosistemelor viticole
consti in aceea c6 prin tehnologii se introduc cantitdfi suplimentare, mari de
energie, peste cea naturald intrati prin fotosintezil. Un avantaj al viticulturii
biologice este acela ci dispune de numeroase cii de reducere a consumurilor
206 Capitolul VIII. Agroecosistemul viticol.Viticultura tn contextul agriculturii biologice
energetice, ca unnare a renunf6rii la folosirea produselor chimice de sintez6,
energointensive (pesticide, ingrdgdminte, erbicide).
Subsistemul socio-economic, este format din totalitatea mijloacelor de
mecarizare qi a materialelor de producfie (?ngrdgdminte, pesticide, materiale
necesare mijloacelor de susfinere) introduse in ecosistem de cdhe societatea
omeneascd pentru menlinerea echilibrului acestuia.
Bioproductivitatea ecosistemelor viticole poate fi sporit6 printr-o rafionali
gestiune a resurselor social-economice, (combustibili, baza energeticd,
materiale de producfie), gi nu in ultim[ instanf4, prin conceplia gtiinlificd a
ecosistemelor viticole in ansamblul lor.
in ultimele decenii cerinfa de materiale energointensive in ecosistemul
viticol a crescut, aceasta contribuind intr-o mdsurd insemnati qi la poluarea
mediului inconj urdtor.
Constituind o monoculturd indelungatd, ecosistemul viticol se confruntd
cu o serie de inconveniente, cum ar fi:- eroziunea solurilor pe terenurile in pant6;- reducerea continutului solului in materie organicd;- degradarea insugirilor frzice, chimice gi biologice ale solurilor;- dificultSli de cregtere a plantelor la inlocuirea plantaliilor vechi;- impactul ingragdmintelor chimice gi al pesticidelor asupra mediului
inconjuritor, in principal prin sp[larea nitralilor in profumime, in perioada de
toamni-iarnd gi prin acumularea reziduurilor de pesticide pe struguri;- dificultatea deplasdrii maginilor in perioadele ploioase, cu aparilia
fenomenelor de compactare a solului (gi formarea hardpanului);- excesul de vigoare gi produc{ie in unele situalii cu consecinfa reducerii
calitdfii;- frziopatii induse de c[tre dezechilibrele de nuhifie gi o mai mare
sensibilizarefa[d de agenfii patogeni (A. Dorigoni Si colab., 1992; L. Sicher Sicolab., 1993).
Capitolul VIII. Agroecosistemul viticol.Viticultura tn contextul agriculturii biologice
Cunoagterea conexiunilor multiple existente in interiorul ecosistemului
viticol, precum gi intre subsistemele componente ale acesfuia, prezint6
importanfd deosebitii in viticultura modem6" in vederea optimizdrii acestuia.
Preocupdrile de optimizare a ecosistemului viticol urmlresc:- maximizarea producfiei, a calitilii gi profitului;- minimizarea costurilor qi a forfei de munc6;- folosirea rafionald a resurselor ecologice gi economice;- conservarea habitatului impotriva poludrii.
Tehnicile alternative de cultur6 a vilei de vie gi indeosebi folosirea
metodelor biologice de culturd contribuie la eliminarea inconvenientelor
monoculturii indelungate; ele tind sd stabileascd un nou echilibru la nivelul
componentelor ecosistemului, fiind considerate ,, mai naturale", ,,core respectd
viala Si mediul tnconjurdtor" etc.
8.1. SOLUT, iX UTTCULTTJRA BIOLOGICA
Procesele de cregtere gi fructificare a vifei de vie, cantitatea gi calitatea
producfiei, longevitatea plantafiei, rezistenfa la boli qi intemperii etc., sunt
influenJate atdt de factorii climatici cit gi de cei edafici.
Ca urmare a lucrlrilor de pregltire a terenului lnainte de plantare
(desfundare, terasare, nivelare etc.), gi dat fiind faptul cd o plantafie ocupd
terenul circa 30 de ani, solurile viticole sunt putemic modificate sub raportul
invers6rii orizonturilor qi a imbunAtifirii regimului aerohidric, termic Ai nutritiv.
insdgi vifa de vie poate modifica, intr-o anumitd mdsur6, confinutul in
unele substan{e organice sau anumite insugiri ale solului. Asffel, ompardnd trei
profiluri de sol formate pe acelaqi material parental (argil6), dar sub folosinfe
diferite (fiineafd, pddure 9i vifd de vie), G. Seguin (1970) a constatat ci, datoritd
profunzimii gi diametrului riddcinilor, vifa de vie ca gi arborii au ameliorat
drenajul solului. Autorul a gdsit, de asemenea, diferenfe in ceea ce privegte
natura materiei organice, diferenle care au antrenat modificdri importante in
confinutul de carbon, in structura gi alcdtuirea complexului adsorbtiv.
207
208 Capitolul VIII. Agroecosistemul viticol.Viticultura tn contextul agriculturii biologice
8.1.1. Structura solului
Starea structurii solului imprimd acestuia o serie de insugiri cum sunt:
porozitatea Si elasticitatea, gi prin aceasta influenfeazL favorabil fertilitatea.
Solurile bine structurate inmagazineazi mult6 apd, aer, cdlduri qi elemente
nutritive, asigurdnd vilei de vie dintre cele mai bune condifii cregterii qi
fructificdrii. Solurile cele mai corespunzdtoare pentru plantafiile viticole sunt
cele cu structuri glomerular6 sau poliedric[, stabilizate, cu o macroporozitate
care sd permiti drenarea ugoard a apei in exces qi o microporozitate care sb
asigure refinerea apei la nivelul optim.
Vifa de vie ocup6, ins6, in general, soluri din zone colinare, uneori
indesate sau excesiv de coezive, terenuri terasate, nisipuri pulin strucfurate etc.
Datoritd monoculturii indelungate, structura solurilor viticole se
inrdutdfegte prin aplicarea nerafionald a lucrlrilor solului (de multe ori in num[r
sporit gi la momente nepotrivite), prin rezervele mici pe care plantafia o cedeazil
solului, prin trecerea agtegatelor gi oamenilor pe acelagi traseu de mai multe ori
gi prin lucrdri efectuate uneori imediat dupd ploi.
Structura defectuoasd a solului, tasarea acestui4 lipsa aerisirii in condifii
de umiditate in exces pot antrena condifii de anaerobiozi gi pot influenfa
negativ metabolismul vifei de vie, fierul rlmdndnd inactiv, determindnd astfel
aparilia clorozei (lY. Koblet, I97l; F. Gay -Bellile, 1972; C. Rduld Si colab.,
1974; W. Ruckenbauer, 1982; H. Redl, IgSS).
Evitarea degraddrii structurii solului se poate face prin lucrarea acestuia la
maturitaffea frzic6,, prin aplicarea unui numdr de 2-3lucrdri la o singurd trecere
a tractorului, folosirea unor magini de mare putere care acoperi mai multe
tdnduri la o trecere, utilizarea rmor pneuri adecvate, reducerea forfei de munci
la hectar, combaterea bolilor gi ddunltorilor cu mijloace aero etc.
Pentru imbundtllirea structurii solului, in viticultura biologicd se pune un
accent deosebit pe evitarea degradSrii acesteia, prin cultivarea plantelor perene
inainte de plantarea vilei de vie, folosirea ingrdgdmintelor organice gi a celor
verzi, complexarea lucrdrilor etc.
Capitolul VIII. Agroecosistemul viticol.Viticultura tn contextul agriculturii biologice
inierbarea intervalelor intre rdndurile de vifi de vie imbundtdteqte
structura solului gi favoriznazA inmulfirea organismelor, faciliteazl deplasarea
maginilor, permifdnd aplicarea la timp a tratamentelor fitosanitare gi transportul
recoltei, mai ales in perioadele ploioase ale anului.
Mulcirea solului (cu paie, fhn de proastd calitate, gunoi pdios, composturi
forestiere etc.) contribuie, de asemene4 la formarea qi menfinerea unui sol
strucfurat, iar prin aceasta influenfeazd buna gospoddrire a apei, aerului gi
substanfelor nutritive din sol.
in condiliile inierbdrii naturale (cu buruieni din flora spontan5" cosite
permanent) a unui vertisol carbonatic din podgoria Drdgagani, menfinut6 timp
indelungat, s-a constatat o cregtere a stabilitiifii hidrice a agregatelor de sol
(tabelul8.l .).
Tabelul8.l .
Influenfa sistemelor de intrefinere a solului asupra stabilitEtii hidrice a
agregatelor (dupd G h. Condei Si colab., i,987)
DeterminareaSistemul de intretinere
Ogornegru Erbicidat inierbat
Stabilitatea hidrici a agregatelor de sol laaddncimea 0-60 cm (Yo agregate stabile cu Opeste 0.25 mm)
78 80 83
Stabilitatea hidricd a agregatelor de sol laadAncimea 0-10 cm (Yo agregate-stabile cu Ooeste 0.25 mm)
7 l 76 89
O structur[ imbundt6fitd a solului in orizonturile superficiale a fost
observati gi in cazul inierblrii artificiale cu Lolium multiflorum Si Festuca
arundinacea, in condifiile unor soluri cu texturi uqoari din nordul ltaliei (A.
Dorigoni Si colab., 1992).
Covorul ierbos permanent recomandat pentru plantafiile viticole situate pe
terenuri in pantd in zonele cu precipitafii suficiente intercepteazd apa din
precipitafii, protejdnd agregatele de sol de impactul piciturilor de ploaie (A.
Klik, 1991).
209
2t0 Capitolul VIII. Agroecosistemul viticol.Viticultura tn contextul agriculturii biolo gice
8.1.2. Biologia solului
Problemele cunoagterii organismelor solului, a proceselor vitale gi
enzimatice care se desft;oari in sol, precum gi a interacfiunii dintre ele, au fost
multd vreme neglijate in viticultur[, astfel c6, insuficienta cunoagtere a acestor
procese gi legi a condus la numeroase intervenfii antropice, care s-au soldat cu
degradarea solului (Gh. $tefanic, I. D. Sdndoiu, 1994).
in condi[iile lulrii in culturd a unor soluri sirace in humus, a unei
fertilizdri chimice unilaterale, fbri incorporarea ingrdgdmintelor organice sau a
resfurilor vegetale, cu efectuarea unor lucrdri ale solului la addncimi prea mari,
in ultimele decenii am asistat la un ritm accelerat de mineralizarc a materiei
organice din solurile viticole
Microflora solului este constituitd dintr-o multitudine de bacterii, alge gi
ciuperci de mucegai (ciuperci inferioare sau fungi); microfouna (amibe, ciliate
etc.) gi mezofauno (lumbricide, nematozi, miriapode, molugte etc.) totalizeazAo
biomasd substanliald la hectar, chiar dacd se iau in considerare numai primii 15
cm de sol (tabelul 8.2.).
Tabelul 8.2.
Organismele solului qi biomasa acestora pe orizontul 0-15 cm
(dupd R. Rdber, K. Schsller, i,985)
Organismele solului Numlr/s sol Biomasa. kc/haMicroflora:- Bacterii 600 000 000 l0 080- Alse 100 000 139- Ciuoerci de mucesai 400 000 10 000Total: 600 500 000 20 219Organismele solului Numir/dm'sol Biomasa. kc/haMicrofauna:- Amibe. ciliate I 500 000 000 379Mezofauna:- Rdme 3 4 000- Nematozi s0 000 50- Miriaoode t4 50- Moluste ) 40- Enchvheide 20 l 5- Colembole 220 6,5- Acarieni ) )- Alte organisme 190-260 69s
Capitolul VIII. Agroecosistemul viticol.Viticultura tn contextul agriculturii biologice
Activitatea organismelor vii din sol este strdns legatd de descompunerea
substanfei organice. Multe specii participE, succesiv, la aceastl descompunere.
Astfel, acarienii, colembolele, miriapodele gi larvele insectelor contribuie la
ftrdmifarea materiei organice grosiere. Rdmele introduc o parte din aceste
reziduuri in sol, accelerAnd descompunerea lor. Bacteriile, actinomicetele gi
ciupercile descompun reziduurile vegetale, din care rcniltd elemente nutritive,
structura solului devenind mai stabil6, iar germenii patogeni sunt inhibafi.
Ciupercile gi bacteriile ce trdiesc in simbioz6 cu rddicinile plantelor (rizosfera,
micorizele) ajutd la solubilizarea elementelor nutritive din combinafiile greu
solubile.
Amestecarea materiei organice in descompunere cu substanfele minerale
este realizati de citre rdme, cu formarea complexului argilo-humic. in urma
acfiunii rdmelor gi altor organisme se formeazi o structurd stabild a solului, cu
pori de diferite dimensiuni.
Microorganismele (ciuperci, bacterii, actinomicete gi alge) reprezinti mai
mult de % dinbiomasa vie a solului.
La intrefinerea solului prin inierbare permanentd sporegte confinutul de
materie organicd gi sunt imbun6tdfite proprietifile fizice ale solului, fapt ce
favoizeuzi intensificarea activitiifii biologice a solurilor, ca urmare populafia
de bacterii gi ciuperci sporegte simfitor (tabelul 8.3.).
Tabelul8.3.
Populafia de bacterii gi ciuperci dupl25 de ani de aplicare a diferitelor
sisteme de intretinere a solului in podgoria Drdgdgani
211
(dupd Gh. Condei Si colab., 199i,)
Analiz-aSistemul de intretinere a solului
Ogor negru Erbicidat lnierbat
Bacterii (10'/e sol uscat) 209 113 413Ciunerci ( l0' I s. sol uscat) 428 234 714
212 Capitolul VIII. Agroecosistemul viticol.Viticultura tn contextul agriculturii biolo gice
E. Homrighausen (1976, 1984) a constatat, de asemenea, existenfa unui
numdr mai mult decdt dublu de microorganisme in viile inierbate, comparativ
cu cele lucrate obiqnuit, cu o microflord qi o microfaunl mai bogat6 in specii.
Unele bacterii svrfi capabile sd fixeze azotul din aer, a$a cum este cazul
genului Rhizobium care, colonizeazArdddcinile de leguminoase - plante folosite
in viticulturd ca ingrdgdm6nt verde, pentru inierbarea de duratd sau culturi
intercalate de legume.
Folosirea mazfurii ca ingr56im6nt verde, seminati din dou6 in dou[
intervale, pe un cemoziom luto-nisipos cultivat cu vi!6 de vie in centrul viticol
Bujoru, a condus la un spor cantitativ de 47,5 kg N/ha, ca urmare a simbiozei cu
bacterii fixatoare de azot din genul Rhizobium (A. Ciubucd, Rodica Potdrniche,
I 994).
Alte bacterii intervin in procesul de degradare a celulozei din divergi
compugi organici.
Ciupercile participi mai ales la descompunerea ligninei gi la formarea
humusului.
Pentru a se dezvolta gi a fi eficiente, toate aceste microorganisme au
nevoie de un sol aerat gi de substanfe nutritive. Cantitatea de microorganisme
scade rapid pe addncimea solului, astfel c6 activitatea biologicd a acestuia se
desftgoarE, in principal, in orizonturile superfrciale (in general, in primii 30
cm).
Un interes deosebit prezinti sfudiul micorizelor, care sunt prezente in
toate solurile viticole gi favonzeazl, cregterea vegetativd, conhibuie la
alimentarea plantei cu ap6, cu substanfe minerale, indeosebi cu fosfor, dar gi cu
potasiu, cu substan{e de creqtere (in special auxine), vitamine, glucide etc.
Micoriza reprezintd fenomenul de simbiozd produs intre unele plante
superioare gi fungi, care iqi trimit miceliul la suprafala gi/sau in interiorul
rddlcinii plantelor superioare (A. Schubert, ]985; Gh. $tefanic, L D. Sdndoiu,
1e94).in cadrul genului Vitis micorizele au fost observate pe toate soiurile
studiate, aparfindnd speciei Vitis vinifera, dar gi pe Vitis lambnzsc4 portaltoi gi
Capitolul VIII. Agroecosistemul viticol.Viticultura tn contextul agriculturii biologice
hibrizi producitori direc[i (J. V. Possingham, J. Groot - Obink, I97I; H.
Gebbing Si colab., 1977; A. Schubert, M. C. Cravero, |985).
Au fost observate la vifa de vie atilt ectomicorize, cdt Si endomicorize.
Ectomicorizele, mai rar intdlnite, prezinti hife miceliene care invdluie
suprafafa rdddcinilor, pltrund in spafiile intercelulare, |ard a afecta interiorul
celulelor (R. Blaich, 1977).
Endomicorizele obsewate la vita de vie sunt intotdeauna de tip vezicular-
arbusculare, ca gi la majoritatea plantelor cultivate. Hifele miceliene se dezvolti
in sol pornind de la un spor sau de la o rdddcini infectat6. in straturile mijlocii
ale parenchimului cortical, hifele pntrund in spafiile intercelulare, formdnd in
interiorul celulelor structuri caracterizate printr-un grad inalt de ramificare, cu
aspect arborescent, denumite ,,arbuscule" - sediul schimburilor de substanfe
solubile intre ciupercd gi planta-gazdi. tn r[ddcini, ciuperca formeazi gi
vezicule inter- sau intracelulare, ce conlin granule de glicogen gi globule
lipidice.
Ciuperca absoarbe substanfe minerale solubile, din sol, in special fosfor
din solurile sdrace in acest element, dar gi potasiu, calciu, etc. gi le cedeazl
plantei-gazd6 prin intermediul arbusculelor. Hifele miceliene pot ajunge la
cdliva centimetri gi exploreazi minufios solul, intensificAnd absorbtia ionilor
mai pulin mobili din sol.
Micorizele vezicular-arbusculare sunt realizate de fungi ce aparfin familiei
Endogonaceae, din ordinul Zigomycetes. Principalele genuri intdlnite sunt:
Acaulospora, Gigaspora, Glomus qi Sclerocystrs. Cel mai des observat a fost
genul Glomus, care numdrd astdzi aproximativ 40 de specii, mai frecvente fiind
urmitoarele: Glomus constrictum, G. fasciculatum, G. macrocarpum, G.
monosporum, G. occultum (J. A. Menge Si colab., 1983; A. Schubert, M. C.
Crovero, 1985).
O serie de lucriri efectuate in nordul Italiei (P. Nappi Si colab., 1980; L.
Corino gi colab., i,985) au condus la constatarea c[ in viile inierbate sau mulcite
cu composfuri forestiere, comparativ cu cele intrefinute ca ogor negu sau prin
erbicidare, se intdlnesc mai mulfi spori de ciuperci care produc endomicorize.
213
214 Capitolul VIII. Agroecosistemul viticol.Yiticultura tn contextul agricultur ii biologice
Chiar dacd gradul de micorizare nu s-a modificat semnificativ, s-a constatat o
prezenld sporitii a hifelor pdtrunse in riddcinile vifei de vie in solurile acoperite
cu un covor vegetal, mai bogate in materie orgnic6.
Sistemele de producfiebazate pe dezinfecfia solului, folosirea substanfelor
artificiale gi microinmulfirea materialului sdditor au contribuit la eliminarea
micorizelor, astfel cd astizi se pune problema inhoducerii lor prin inoculare.
Inocularea cu produse comerciale a plantelor ob(inute prin microinmulfire a dus
la rezultate promilEtoare (P. Lovato Si colab., 1992).
Se apreciazi, de asemenea, cd infecliile artificiale cu micorize vezicular-
arbusculare prezinti un interes deosebit din perspectiva reducerii cheltuielilor
de fertilizare.
Este binecunoscut, de asemenea, rolul benefic al rdmelor asupra solului.
Cele mai rdspdndite specii in solurile viticole swft: Allobophora longa qi
Lumbricus terrestris; numirul speciilor de Lumbricidae intdlnite in astfel de
soluri dep[gind 30 (U. Hofmann si colab., 1995).
in investigafiile efectuate de cltre G. Schruft Si colab. (i982), in solurile
viticole din partea sudicd a regiunii Baden (Germania), s-a constatat cd
frecvenfa cea mai mare o deline specia Lumbricus rubellus (83,67Yo), fiind
urmatd de Lumbricus tenestris (7,58%) qi Allobophora caliginosa (3,04Yo).
Populafia de Lumbricidae vaiazh gi in sistemul de intrefinere a solului din
plantafiile viticole, fiind mai redusd in cazul ogorului negru gi mai mare la
mulcirea cu paie, dar mai ales la folosirea ingr[qimintelor verzi (tabelul 8.4.).
intr-un m3 de sol se intdlnesc, pe addncimea de 1,5 m, pdnd 1a200 de rAme
(O. Groff, 1983), care, pdtrunzAnd in sol, sapl galerii (pdnd la 5 000 kmlha),
inmoaie cu salivi p6mdntul din fafa gurii, il ingereazA gi astfel inainteazl. Prin
intestinul lor trece, in timp, o cantitate apreciabili de sol. Prin galeriile create,
rdmele contribuie la aerarea solului, strucfura acestuia, la pitrunderea apei gi
rbddcinilor plantelor. Unele dintre ele, cele epigee, colorizeazd, materiile
organice existente la suprafafa solului, le consum6, dar nu asimileazE decdt o
micd parte, elimindnd restul in coprolite. in acest mod ele descompun materia
organicd, o amestecd gi stimuleaz[ activitatea microbiand.
Capitolul VIII. Agroecosistemul viticol.Viticultura fn contextul agriculturii biologice
2t5
Tabelul8.4.
Populafia de Lumbricidae iwegisfratilla doui sisteme diferite de
intrelinere a solului ?n plantafiile viticole (dupd G. Schrurt, 1984)
Specificarentretinerea solului
Ogor negrrr Insrdsdminte verziNumdr de rdme 37.3 164.3Biomasa rAmelor, g 1,69 4l,lNumdr de specii J 6
Rdmele nu produc niciodatd daune plantelor vii. S-a constatat c6, la
ingrd.garea chimicd repetatE a solului, frecvenfa rdmelor se reduce simlitor.
Reziduurile de pesticide acumulate an de an in sol, precum gi metalele grele din
diferite composturi contribuie, de asemenea, la reducerea populaliei de rAme din
solurile viticole, atdt ca frecvenfd, cdt qi ca diversitate taxonomici (D.
Moncomble Si colab., 199i,).
Cercetirile efectuate in perioada 1984-1987 in solurile viticole de pe
Valea Moselei (Germania) au evidenfiat sporirea substanfiald a numdrului de
rdme raportat la m2 de sol in parcelele lntrefinute in sistemul viticulturii
biologice, comparativ cu cea convenfionali.
Volumul galeriilor slpate de rdme poate ajunge la 50 rrffna; prin aceasta
este favorizati pdtrunderea rbddcinilor plantelor, inmagazinarea qi infiltrarea
apei din precipitalii, reducerea prgcesului de eroziune a solului.
Rimele sunt mult mai frecvente in solurile inierbate. atit ca numir de
indivizi, cdt gi ca numir de specii.
G. Schrufi (/,984) a determinat pe suprafefele inierbate, comparativ cu cele
lucrate obiqnuit, mai multe organisme detritivore din ordinele: Isopoda,
Diplopopda Si Chilopoda, care fragmenteazl resturile vegetale, contribuind
activ la formarea humusului.
O incdrciturd mai mare de organisme heterotrofe prezinti importanfi
pentru unele procese biologice din sol, cum sunt: mineralizarea, humifrcarea,
fixarea azotului gi stabilizarea strucfurii.
216 Capitolul VllL Agroecosistemul viticol.Viticultur a tn contextul agriculturii b io lo gi c e
Pe solurile inierbate lemnul eliminat la tdierea vi{ei de vie, tocat gi l6sat ca
mulci impreunl cu vegetafia ierboas[, se descompune cu o vitezd dubl[,
comparativ cu situalia solurilor lucrate obiqnuit (E. Schwappoch, 1979).
Pe parcursul perioadei de vegetafie terenul inierbat prezintd o mai mare
constanfd a valorilor temperaturii. Condifiile termice din substrat sunt
determinante pentru procesele de humificare gi mineralizare a substanfei
organice, penku cedarea azotului gi pentru viafa lumbricidelor gi colembolelor
(4. Scienza Si colab., 1988). Varialiile temperaturii solului p0ni la 20-40 cm
addncime pe terenurile inierbate, fiind mai reduse, in special in privinfa
valorilor maxime, asigurd condifii mai bune activitdtii microorganismelor (S.
Stoicev, Z. Kresteva - Kostova, 1990).
Aprecierea potenlialului biologic al unui sol poate fi ficutd prin
determinarea biomasei microbiene, prin cantitatea de COz eliberatd, prin
determinarea activitifii enzimatice, pt'rn analiza produgilor de degradare, prin
determinarea speciilor gi a frecvenfei acestora tn sol.
Existd o corelafie str6nsd intre confinutul de carbon organic gi respirafia
solului, deoarece substanfa organici biodegradabild servegte ca sursd de hrand
pentru microorganisme, care au nevoie de un microclimat edafic eclttlibrat. (A.
Leonhardt, i'982).
8.1.3. Confinutul in humus
Sursele de materie organic[ pot fi proprii plantafiei (frunze, buruieni,
vffiri de l6stari, coarde tocate), dar gi addugate de c[tre om (gunoi de grajd,
ingrnqeminte verzi, composturi, diferite materiale folosite ca mulci). Frunzele
restituie solului 4 000 - 8 000 kg/ha de substanfd organicd (ce conlin 10-25
kg/ha azottotal), iar coardele anuale 2 000 - 4 000 kg/hade materie proaspbtd.
Cele mai multe soluri viticole sunt deficitare in materie organicd,
viticultura fiind in mare mdsur6, responsabild de sdrdcirea solului in materie
organici, mai mult decdt majoritatea celorlalte culturi. Motivele acestei siriciri
in materie organicd a solurilor viticole sunt urmdtoarele:- restitufiile realizate de vila de vie sunt relativ slabe;
Capitolul VIII. Agroecosistemul viticol.Viticultura tn contextul agriculnrii biologice
- erbicidarea eliminl aportul de materie organic6 realizat de citre
buruieni;- neglijarea, timp de mai multi ani, a fertiliz5rrii cu gunoi de grajd sau
composfuri etc.
Mai ales pe solurile scheletice gi pe cele nisipoase, deficitul solului in
materie organicl constituie un neajuns,. Se apreciazl cd argila intrunegte o parte
din proprietdtile humusului: capacitatea de refinere a apei gi a elementelor
nutritive. Daci ea lipsegte, materia organicd poate sd-i find locul. DupE unii
autori (A. Fardossi Si colab., 1990; D. Dovidescu, Velicica Davidescu, 1992;
Simon J. L. Si colab., 1992; L. Hidalgo, 1993), materia organici amelioreazd
structura solului, se opune procesului de eroziune, favonzeazi regimul de aer,
ap[ gi nutrifie al plantelor, menfine reacfia solului in jurul valorilor neutre,
imbundtdlegte activitatea microflorei din sol, iar humusul, prin mineralizare,
constifuie o sursd de elemente nutritive cedate heptat plantelor. Se consideri cd
solurile bogate in humus nu sunt potrivite decdt pentru vinurile de consum
curent, intrucdt miresc confinutul in azot total al vinului gi pentru cultura
soiurilor de struguri pentru mas[.
S6rdcia in humus a solurilor din diferite podgorii nu este considerat6 un
defect prea mare, deoarece plantafiile viticole de pe solurile humifere dau vinuri
mediocre. Cu toate acestea, este necesar[ menfinerea unui confinut suficient in
humus la suprafafe (2-3%), cu scopul imbunitdfirii nutritiei azotate a vi1ei,
menfinerii structurii. imbunitdfirii regimului termic, sporirii rezistenfei solurilor
la eroziune.
Pentru oblinerea vinurilor superioare, unii autori recomandb mai ales
solurile sdrace in humus, cu un confinut mai mic de lYo (J. Branas, 1968; M.
Mofoc, 1969).
M. Oslobeanu gi colab. (1980) consideri cd, pentru oblinerea vinurilor de
consum curent este necesari menlinerea in sol a unui confinut de humus de 2-
3Yo, iar pentru cele superioare l-2Yo.
Prcznntp covorului vegetal gi lipsa lucririlor periodice influenfeazi pozitiv
activitatea biologici a solului. in solurile erbicidate, comparativ cu cele
217
2r8 Capitolul VIII. Agroecosistemul viticol.Viticultura fn contextul agriculturii b iologice
inierbate gi lucrate, s-a constatat o diminuare a activit4lii proteolitice, a
zaharazei gi a ureazei (A. Scienza Si colab., 1988). Amendarea cu dolomit a
solurilor acide inainte de plantarea vifei de vie asigurd condilii mai bune de
dezvoltare a organismelor vii (G. Jelmini si colab., /,993).
Odat5 cu cregterea rezervei de humus in sol se constat6 o sporire a vigorii
plantelor cu consecinfe asupra producfiei de struguri qi a calitdlii acesteia. in
condiliile de la Valea Cdlugdreasc[, devin restrictive pentru producfie solurile
cu un conlinut in humus sub 1,2%o gi respectiv, cele cu mai mult de 3,0o/o. Criza
energeticd, tendinla de scumpire a ingrdg[mintelor chimice, precum gi impactul
acestora asupra mediului inconjuritor aduc in actualitate cercetirile orientate
spre folosirea tescovinei gi a drojdiilor compostate, a coardelor tocate, a
gunoaielor menajere compostate, a composfurilor forestiere etc. care, folosite
rafional permit o cregtere a continutului in humus, o imbogdfire a activitdfii
biologice a solului, o mai bund aerare a solurilor grele, prevenirea clorozei etc.
intr-un an I ha de vie pierde, prin oxidare, o cantitate de aproximativ 1,0-
1,5 tone humus, care poate fi inlocuitd printr-o fertilizare organicd anuald cu
gunoi de grajd de 15-20 tlha.
in locul gunoiului de grajd, mai greu de gisit, gi costisitor, se pot folosi
coardele renitate la tiiere, in cantitate de 2,5-4,5 tlha, care pot fumiza 400-800
kg humus/ha" aldturi de cantitdli deloc de neglijat de macro- gi microelemente
(M. Fregoni, 198A.
Tescovina rezultL din procesul de prelucrare a strugurilor, in cantitate de
1,54,5 t/ha poate asigura o cantitate de 100-300 kg humusAra.
Ciorchinii rezrtlta,ti in procesul de dezciorchinare, ?n propor,tie de 1,8-
8,5yo, respectiv 300-1 000 kg/ha, pot asigura o cantitate de 50- 200 kg
humus/ha.
Frunzele, cdntdrind in medie I 500- 6 000 kelhq dau 200-400 kg
humus/tra.
insumAnd valorile coardelor, ciorchinilor, tescovinei gi frunzelor rezulti o
cantitate de 0,7-2 t/ha de humus, suficient5 pentru a satisface nevoile anuale ale
plantafiei.
Capitolul VIII. Agroecosistemul viticol.Viticultura tn contextul agriculturii biologice
Ingrdqimintele verzi fwnizeazd, in medie, 700-800 kg humus/h4 iar
combina{ia coarde tocate + ingrdgdmAnt verde este suficienti pentru a acoperi
exigenfele in humus ale majorit5fii plantafiilor.
Pentru aprovizionarea solului cu materie organici pot fi folosite gi paiele
de cereale in cantitifi de aproximativ 50 t/ha, la fiecare 4 ani, prin administrarea
cf,rora se formeazd aproximativ 8,5 t de humus stabil, o cantitate suficientd
pentru 4 ani.
Covorul vegetal permanent realizat prin inierbarea intervalelor dintre
rdnduri, prin reziduurile lisate in sol, reprezintd un mijloc de sporire a
confinutului in materie organic[, mai ales in orizonturile superficiale ale solului
(1. Eynard, G. Dalmasso, 1990; A. Dorigoni Si colab., 1992).
in condiliile podgoriei $tefrnegti - Arge$, confinutul in humus al solului
este dependent de sistemul de intrelinere a solului din plantafie, astfel cel mai
mare confinut de humus in sol (2,82%) s-a constatat in cazul inierbirii de duratd
a intervalelor dintre rdnduri cu speciile Lolium multiflorum gi Trifulium
pratense; la valori apropiate (2,64%) se situeazi gi sistemul de intrefinere cu
ingrdgdminteverzi (borceagul de primdvard).(1. Rddulescu Si col., 1989).
in ceea privegte rezerva tn elemente nulrittve Si capacitatea de schimb a
solului se poate afirma faptul c6, argila gi humusul din sol au capacitatea de a
adsorbi gi a menfine in rezervd elementele nuhitive, in special P, K gi Mg.
Capacitatea de refinere a solului variazi cu natura acestuia gi cu ingrdgdmintele
aplicate. Pe solurile grele, argiloase, efecful ingraq6mintelor este intotdeauna
mai lent, comparativ cu solurile u$oare sau cu cele bogate in calcar. Elementele
nutritive legate de particulele solului sunt eliberate prin schimbul de ioni. Existi
un anumit echilibru intre elementele refinute gi cele care sunt disponibile in
solufia solului: atunci cdnd acesta este dezechilibrat, se creeazl un antagonism
intre diferifi ioni, care perturbl absorbfia elementelor nutritive de cdtre plant6.
Astfel, o solufie a solului prea bogat5 in potasiu poate fr6na absorblia
magneziului. Pentru a evita orice dezechilibru planta trebuie sd beneficieze de o
nuhifie echilibratS. Felul ingrdglmintelor qi dozele acestora vor fi adaptate
puterii de relinere gi capacit6lii de schimb a solului.
219
220 Capitolul VllL Agroecosistemul viticol.Viticultura in contextul agriculturii biologice
In ce privegte, rolul gi dinamica elementelor nutritive prezent[m mai
departe cdteva dintre elementele chimice principale.
Azotul, este cel mai important factor de cregtere. Gdsindu-se in sol sub
formi nitricd (NOr), sau sub formd amoniacali OII{4), azotul mineral este foarte
mobil qi ugor spdlat in profunzime. El poate fi folosit temporar de diferite
organisme vii din sol gi pus ulterior in circulafie. Aceastd acfiune reglatoare este
mai slab6 in solurile s[race in humus gi care au o activitate biologicd redusd.
Excesul de azot determini o cregtere luxuriantd a organelor verzi,
scufurarea accenfuatd a florilor, intdrzierea maturdrii boabelor gi a ldstarilor,
diminuarea rezistenlei vifei de vie la acfiunea gerului, sporirea sensibilitiilii
strugurilor la putregaiul cenugiu. Prin faptul cdvi[a de vie in astfel de condilii
iqi formeaz6 in permanenld organe tinere, sporegte sensibilitatea la mand.
Insuficienfa azotului in nutrilia vifei de vie provoacd o diminuare rapid6 a
cregterii l[starilor gi a frunzelor, ingllbenirea portiunilor dintre nervuri la
frunzele barale, debilitarea butucilor, obfinerea unor producfii reduse de
struguri.
Fosforul, influenfeazd fertilitatea vifei de vie, desftgurarea infloritului,grdbegte maturarea strugurilor gi sporegte bogdfia in zaharuri a acestora.
Excesul de fosfor duce la aparifia unor deregldri ale cregterii strugurilor gi
la un dezechilibru in raportul sdu cu celelalte elemente: N, K, Fe, Mn,Zn.
Insuficienfa in fosfor apare pe solurile acide gi se manifesti prin
incetinirea cregterii, prin colorarea frunzelor in galben-deschis, sau rogiatic-
violaceu, reducerea numdrului de struguri, intdrzierea maturdrii boabelor, care
rdmdn mai mici gi mai bogate in seminfe.
Potasiul, este un element care contribuie la mdrirea longevitiifii vilei devie, prin aceea cd, favoizeazd o bund repartifie a rezervelor nutritive intre
diferite pdrfi ale butucului. Sporeqte vigoarea plantei gi modificd favorabil
rezistenla acesteia la ger qi secet6. Potasiul influenfeazi favorabil formarea
infl orescenf elor, favori zeazh producf ia de struguri gi calitatea lor.
Excesul de potasiu impiedic[ absorblia magneziului, produce perturbdri
in cregtere, reduce numdrul boabelor pe ciorchine.
C apitolul VIII. Agroecosistemul viticol.Viti cultur a tn cont extul agriculturii b iolo gic e
Carenfa tn potasiu se manifestd printr-o reducere a dimensiunilor
sistemului radicular, a cregterii lEstarilor, a aparatului foliar, a fertilitnfii
mugurilor gi a dimensiunilor boabelor. Simptomele carenfei potasiului se
recunosc prin inrogirea frunzelor in cursul verii la soiurile rogii gi prin
ingdlbenirea lor la cele albe.
Magneziul, prezent in majoritatea solurilor, este un constituent esenfial al
clorofilei. in trecut aplicarea frecventi a gunoiului de grajd a contribuit la
menfinerea confinutului in magneziu la un nivel satisfrcdtor. Ca urmare a
sporirii fertilizdrii potasice gi a reducerii aplic[rii gunoiului de grajd, frecvent se
manifestd carenfa, fapt ce demonstreazd importanfa magneziului,
Excesul de magneziu determind apari[ia simptomelor specifice carenfei de
potasiu.
Carenfa in magneziu apare, in principal, pe soluri nisipoase sau excesiv de
argiloase, acide, mai ales in anii ploioqi. Insuficienfa magneziului se manifestd
prin aparifia unor necroze punctiforme pe frunzele tinere, ingilbenirea
porfiunilor dintre nervuri la frunzele soiurilor albe, prin inrogirea acestora la
soiurile pentru vinuri rogii, uscarea rahisului, acumularea unor cantit[1i mai
mici de zalmiruriin boabe gi mafurarea necorespunz6toare a hstarilor.
Calciul, element constitutiv al perefilor celulari cu rol important ?n
cregterea tesuturilor, participE la activarea multor sisteme enzimatice, la
transporful gi acumularea glucidelor, la hidroliza amidonului.
Excesul de calciu poate fi nociv, reducdnd pdnd la blocare absorbfia unor
elemente ca: Mn, Fe, Bo Zn sau Cu.
Carenfa in calciu, manifestat[ printr-o clorozare intre nervurile 9i
marginile frunzrclor tinere, urmatd de necrozarea marginilor acestora, apare pe
solurile acide cu pH mai mic de 5,5, fiind asociati gi cu fitotoxicitatea
aluminiului.
Fierul, reprezintd un element indispensabil pentru dezvoltarea
cloroplastelor gi formarea clorofilei. El participi la alcdtuirea unor enzime ale
respirafiei (catalaz[, peroxidazi, citocromoxidazd), intervenind in reacfiile de
oxidoreducere, in fotosintezS, in metabolismul hidralilor de carbon.
221
222 Capitolul VIII. Agroecosistemul viticol.Viticultura tn contextul agriculturii b iolo gice
Absorbtia fierului este condifionatl de o serie de factori: confinutul incalcar activ al solului, reacfia acesfuia, confinuful in materie organic6, in argild,fosfor, temperaturd etc. (M. Fregoni, 1987). Calcarul activ din sol determin[ oimobilizare a Fe in sol sau in plant6. in solurile alcaline Fe2* este oxidat ugor inFe3* insolubil. Confinutul solului in materie organicd influenfeaz6 favorabil
absorblia fierului prin chelatarea acestuia. Un confinut in argild mai mic de l0%
favorizeazA. de asemenea, asimilarea fierului, in timp ce proporfia ridicatd aacestei fracfiuni granulometrice o influenfeazA negativ.
Vifa de vie este una din plantele de culturd cea mai mult afectatil de
carenla de fier, manifestatd prin ingilbenirea frunzelor, incepdnd cu cele de lavdrf, care poate evolua in necroze. in aceleagi condilii are loc scuturarea inmas[ a florilor, legarea defectuoasd a boabelor, debilitarea treptatd a butucilor.
Manganul, constifuie un factor activ care stimuleazd activitatea maimultor enzime respiratorii, participd la sinteza clorofilei qi a aminoacizilor,la
realizarea fotosintezei. El favorizeazl legarea florilor, acumularea zaharurilor,
maturarea strugurilor gi a l6starilor.
Excesul de mangan apare pe solurile acide. Se manifestb incepdnd cu lunaiunie pe frunzele subapicale gi pe cele de pe copili, care se decoloreazI giprezintd' necroze marginale. Ca urmare a scuturdrii florilor, legarea boabelor
este defecfuoas6.
Carenfa acestui element se manifesti, mai ales, pe solurile calcaroase.Frunzele au un aspect clorozat, brotuat,lEstarii igi inceteazd cregterea, are locmeierea strugurilor, diminuarea producfiei gi intdrzierea maturdrii lor.
Zincul, participd in multe sisteme enzimatice, in principal respiratorii,
intervine in metabolismul zaharurilor gi proteinelor, stimuleaz6 sinteza auxinei.Excesul de zinc poate apdrea in condiliile folosirii unor composturi bogate
in acest element gi poate afecta cregterea r[ddcinilor vilei de vie.Insuficienfa zincului, frecventd pe soluri nisipoase, bine aprovizionate in
fosfor, se manifest[ prin ingilbeniri ale frunzelor situate la extremitateacopililor, de-a lungul nervurilor. Frunzele riman mici, asimetrice, cu dinti mai
Capitolul VIII. Agroecosistemul viticol.Viticultura in contextul agriculturii biologice
223
pronunfafi, cu sinusul pefiolar mai deschis, iar strugurii sunt mai mari in boabe
ca urmare a fenomenului de meiere.
Borul, favoizeazd activitatea unor enzime respiratorii, metabolismul
glucidelor, al acizilor nucleici, formarea clorofilei, germinarea polenului.
Excesul de bor determind ingdlbeniri ale frunzelor, aparilia unor
malformafii foliare, necroze, scuturarea florilor, diminuarea producfiei gi a
calititii.
Carenfa in bor apare, in general, pe solurile nisipoase, cu reacfie acid6.
Frunzele soiurilor albe se ingilbenesc sau se tnroqesc la soiurile negre,
rlmAndnd de dimensiuni mici. Insuficienfa borului produce scdderi ale
productiei datoriti ciderii florilor, fenomenelor de meiere gi mdrgeluire, precum
gi deprecierii calitative, ca urmare a aparifiei unor pete necrotice pe boabe.
Cuprul, este elemenful care intrd in compozifia unor enzime cu rol esenfial
in procesele respiratorii. Catalizeazd, sinteza proteinelor, hidrafilor de carbon,
clorofilei gi antocianilor.
Cuprul poate deveni excedentar gi toxic atunci cind pH-ul este foarte
scSzut gi rdmdne localizat in orizonturile superficiale ale solului, unde se
acumuleazd treptat in urma aplicdrii tratamentelor fitosanitare cu produse
cuprice. Excesul de cupru produce clorozn foliare, reduce creqterea rddicinilor,
a pdrfii supraterestre a butucilor, determinb o germinare redusi a polenului gi
scuturarea florilor.
in viticulturi insuficien{a cuprului se face mai pufin simfiti, deoarece se
incorporeazi anual in sol pe calea tratamentelor anticriptogamice. Ea se
manifestd prin aparilia unor necroze punctiforme la marginea limbului foliar gi
cdderea timpurie a frunzelor situate in vArful ldstarului.
Dintre factorii pedologici, pH-ul solului are o mare influenld asupra
accesibilitdlii elementelor nutritive. Azotul este mai ugor absorbit la un pH
neutru; fosforul, potasiul, calciul, sulful qi magneziul sunt mai bine absorbifi in
solurile uqor alcaline; fieruI, manganul, borul, cuprul, zincul sunt ugor absorbite
la un pH acid (D. Dovidescu,Velicica Davidescu, 1992).
224 Capitolul VIII. Agroecosistemul viticol.Viticultura tn contextul agriculturii biologice
Reacfia solului influenfeazd activitatea microorganismelor, in special a
bacteriilor, multe dintre ele fiind sensibile la aciditate. incetinirea activitifii
microorganismelor poate intdrzia oxidarea NlIl li NO3. Temperatura solului
influenfeaz5, de asemene4 activitatea microbiand gi asffel oxidarea amoniului
in nitrat. Temperaturile scdzute intilrzie eliberarea fosforului legat de
combinafiile organice in solufia solului. Dac[ fertilizarea se face primdvara, ea
este mai pulin eficientd in cazil azotului qi fosforului anorganic, deoarece
activitatea microbiand este insuficienti pentru a oxida amoniul gi a elibera
fosforul legat in combinafiile organice.
Pe solurile acide, in mod obignuit, se aplicd amendamente calcaroase
pentru sporirea valorilor pH. Cantitatea necesard este dependentd de pH-ul
solului, confinutul in materie organicd gi textur6. ln general, se aplicd doze de
amendamente cuprinse intre 2 gi 15 t/ha CaCOI (C. fdrdea, L. Dejeu, 1995).
La valori ale pH-ului sub 5,5, aluminiul, manganul, zincul gi cuprul devin
toxice prin trecerea lor in solufia solului, impiedicAnd creqterea rdddcinilor vifei,
determinind o debilitare a butucilor. in aceleagi condilii este degradatd structura
solului, ceea ce influenteazb negativ regimul aerohidric.
Acidifierea solului sub limita de rezistenld a vilei de vie se accentueazhin
orizonturile superficiale ale solurilor viticole, ca urmare a aportului anual de
sulf prin tratamente anticriptogamice. in solurile cu pH sub 6 se poate manifesta
toxicitatea cuprului provenit din tratamente antiparazitare.
Pe solurile acide apar o serie de inroqiri ale frunzelor, necroze ale
periferiei limbului foliar, precum gi atacuri mai frecvente de putregai fibros al
rdddcinilor produs de ciuperca Armillaria mellea (G. Jelmini Si colab., i,993).
La valori mai ridicate ale pH-ului alcalin, determinat de excesul de
CaCOr, apare cloroza fero-calcicd, gradul de manifestare a acesteia depinzdnd
de rezistenfa portaltoilor folosifi la altoirea vifei de vie. in general, excesul de
alcalinitate este mult mai ddundtor vilei de vie decdt excesul de aciditate.
Pe solurile bogate in carbonat de calciu pot fi folosifi portaltoi toleranfi:
333 EM, Chasselas x Berlandieri 4l B, Fercal (R. Pouget, C. Juste, 1972; M.
Fregoni, 1987; A. Crespy, 1992; L. Hidalgo, 1993).
Capitolul VIII. Agroecosistemul viticol.Viticultura tn contextul agriculturii biol ogice
225
8.1.4. Problema nitrifilor in viticultura biologici
Ca urmare a folosirii pe scard largd a ingraqEmintelor chimice cu azot,
contaminarea apelor freatice cu nitrali a sporit in ultimele decenii in multe zone
viticole.S-au determinat, in unele situagii, pierderi anuale produse prin percolare
din stratul de I m de sol de pdni la 60Yo din azotul ingrdqdmintelor chimice
administrate gi 40Yo din cel al gunoiului de grajd (C. Pfatr, 1960).
in general, la vifa de vie, ca gi la alte plante cultivate in rdnduri, cantitatea
de N spdlat in profunzime este mai mare comparativ cu cele cultivate la
densitifi ridicate (K. Mengel, E. A. Kirkby, i,987).
Pentru nitralii din sol exist[ trei surse de provinienfi :- din mineralizarea materiei organice;- din ingra;dmintele chimice cuazot;- din fixarea biologicd a azotului din atmosferd.
La inceput are loc mineralizarea compugilor organici cu formare de azot
amoniacol OII{4), prin activitatea bacteriilor: Bacillus arborescens, B. subtilis,
B. mesentericus, B. /luorescens, B. mycoides, Pseudomonas fluorescens, P.
caudatus, Mucor racemostts etc. (L. Hidalgo, 1993). in a doua fazA ue loc
formarea azotului nitric, foarte solubil gi absorbit de c6tre plante (nitrificarea) in
urma activit6tii bacteriilor din genurile: Nitrosococcus, Nitrosomonas,
Ni tr os o cys t i s, Nitrob act er etc.
Sub acfiunea unor condifii de anaerobiozil poate avea loc in sol gi un
proces invers de denitrificare, de transformare a nitralilor in amt gi amoniac
care se pierd in mare parte in atmosfer[. Microorganismele implicate in acest
proces stxfi Bacillus denitrificans, B. vermicularis, B. ramosus, Clostridium
americonum, C. giganteum etc.
ingrdgdmintele chimice cu azot (azotatul de amoniu, ureea etc.) introduse
in sol, prin hidrolizd qi sub acliunea bacteriilor nitrificatoare, dau nagtere la ioni
nitrici (NOt) (Velicica Davidescu, Gabriela Neafd, 1992). in urma reacfiilor
dintre acidul azotic gi cel azotos cu bazele din sol se formeazE nitri{i qi nitrali.
Nitralii, fiind ugor solubili, in condifii de exces pot ajunge in p6rua de apd
freaticd pe care o polueazd.
226 Capitolul VIII. Agroecosistemul viticol.Viticultura tn contextul agriculturii biologice
Dacd se aplicd in exces a ingrdqdmintele cu N, ionul NO3- se acumuleazd
in plante ?n cantitdli mari, iar produsele oblinute in astfel de condifii, in urma
consumului, pot da nagtere la intoxicalii, mai ales la copii gi bdtrdni. in strugurii
de masS se admit concentrafii maxime de NO:- de 60 ppm. in unele vinuri
oblinute in condilii de fertilizare intensiv[ au fost determinate concentrafii de
pdn6 la 167 mgll NO:', depdqind cu mult limitele maxime admise (K. Schaller
Si colab., 1984).
Vinurile obfinute din strugurii recoltali din parcele nefertilizate, situate in
sudul Italiei, au confinut cantitefi mai mici de 5 mg/l NO3-, spre deosebire de
cele provenite din parcele fertilizate, unde conlinutul de nitrafi inregistrat a fost
de 12-13 mg/l (R. Lovino, 1989).
Uneori fertilizarea cu azot este pusd in legdturd cu sporirea confinutului de
arginind din must, care la rdndul ei, determind formarea in vin, in urma
proceselortermice,aetilcarbamatului-osubstanldpresupusdaficancerigend
(C. S. Ough, 1991).
Nitratii sunt transformafi in nitrifi in tubul digestiv al omului gi al
animalelor. Nitrifii favorizeuzi conversia hemoglobinei in methemoglobind,
impiedicdnd oxigenarea sdngelui. La rdndul lor nitrilii se pot transforma in
nitrosaminl, produs foarte toxic Ai cu acliune cancerigenS.
Datoritd toxicitdfii acestora asupra organismului uman, Organza[ia
Mondial[ a S[n[tifii (O.M.S.) recomand[ s6 nu se depigeascd pragul de 3,65
mg/l NO3'/kg masd corporald pentru un om adult pe zi.De asemenea, a fixat un
prag maxim de NO:- in apa potabild de 50 mgll.
T. Darimont Si colob. (/,984), determindnd confinutul de nitrafi din apa
potabila provenitl din mai multe zone viticole ale Germaniei (in care se aplicau
doze mari de ingrdqdminte cu azot, de pdn[ la 350 kg/ha), au constatat depdgiri
ale pragurilor maxime admise in l3Yo din cazuri. Autorii au stabilit o corelafie
intre mbrimea suprafefelor ocupate cu vifd de vie gi confinutul in nitrali al apei
potabile din zonele respective.
Levigarea nitralilor din solurile viticole este influenfatd de mai mulli
factori:
Capitolul VIII. Agroecosistemul viticol.Vit i cultur a in c o nt extul a gr i culturi i b i o I o gi c e
227
- folosirea cantit5filor excesive de ingrd;dminte minerale gi organice;- condifiile pedoclimatice (tipul de sol, regimul precipitafiilor, mai ales
din perioada rece a anului, temperatura, umiditatea solului, etc.);- absenlavegetafiei in sezonul rece al anului;- sistemul de intrefinere a solului din plantafii;- regimul de irigare, etc.
Se recomandi urmitoarele mdsuri pentu reducerea polu6rii cu nitra{i, in
viticultur6:- asigurarea unui covor vegetal pe timpul iernii (ingrdgdminte verzi,
inierbare);- aplicarea ingriqimintelor minerale cu azot la momente potrivite
(eventual fracfionat), in funclie de dinamica absorbliei acestuia de cdtre vifa de
vie, de ciclul natural al azotului in sol;- administrarea cu precddere a gunoiului de grajd, a composturilor, findnd
seama de restitufiile organice ale plantafiei (O. Lohnertz, K. Schaller, 1989; K.
Schaller, I99l; B.I{ermelinger, I99l; W. J. Conradie, l99l; 1994).
Concomitent cu spdlarea lor in profunzime, la sffirgitul perioadei de
vegetafie, cantitdfile de nitrali din sol sporesc. Astfel, in timpul perioadei de
repaus au fost determinate concentrafii semnificativ mai mari de nitrafi in apele
ce str[bat profilul de sol, comparativ cu cele inregistrate in perioada de
vegetafie (K. Mtiller, 1993). Prin folosirea ingrSgbmintelor verzi se reduce
spilarea nitrafilor in timpul iernii, poluarea apelor freatice gi a rdurilor (P.
Perret Si colob., 1991; K. Schaller, 1991; D. Rupp, 1993).
H. Lott Si K. H. Emig (1991) au constatat cd folosirea culturilor destinate
ingragimintelor verzi in plantafiile viticole, din toamnd pbnd in preajma
infloritului vifei de vie, contribuie la prevenirea spdldrii nitralilor gi la
conservarea acestora in orizonturile superficiale ale solului. De asemenea,
inierbarea permanenti asigurd optimizarea aproviziondrii cu azot a vifei de vie,
stabilitatea in timp a confinutului acestuia in sol, reducerea pierderilor gi a
contamindrii apei freatice (L. Sicher, 1989; D. Rupp, n. Fox, 1992; E.
L'Helgoualch, M. Duplan, i,995).
228 Capitolul VllL Agroecosistemul viticol.Viticultura in contextul agriculturii biologice
in urma cultivdrii mazfuni ca ingri.gdmdnt verde pe intervalele dinhe
r6nduri, A.Ciubucd Si Rodica Potdrniche (1994) au constatat o sporire
considerabil[ a confinutului de azot nitric in sol (NO3-), echivalent cu 47,5 kg
azotlha (tabelul 8.5.).
Pentru prevenirea levig6rii sau spilbrii azotului in profunzime, se acordi o
mare importanld momentului de aplicare a ingrigdmintelor. in California,
momentul optim de fertilizare cu azot pe solurile cu texfuri ugoard, in condifii
de irigare, se considerd a fr cuprins intre infloritul vifei de vie gi pdrga
strugurilor, sau chiar in luna septembrie intrucdt cregterile organelor verzi in
prim[vard sunt dependente de azotul mobilizat din fesuturile de rezervd (W.L.
Peacock Si colab., 1989; /,991; G. E. $uteu, A. $erdinescu, 1991).
Tabelul8.5.
Aportul microorganismelor fixatoare de azotin simbiozd cumazdrea
folositd ca ingrdgdmdnt verde asupra confinutului de NO:-in sol
8.1.5. Eroziunea solului in viticultura biologicil
Vifa de vie ocupi in mare parte terenurile in pantd supuse fenomenului de
eroziune a solului. Cdnd precipitafiile ajung la nivelul solului, o parte se
infitreazd,, iar alta se scurge la suprafall.Yiteza maximd de pitrundere a apei in
sol determind propor,tia relativd a celor doui fenomene: infiltralia gi scurgerea.
Fracfiunea apei infiltrate impregneazA orizonttxile de sol in mod succesiv,
umiditatea acestora ajungdnd la capacitatea de cAmp. Ajunsd in straturile mai
profunde apa formeazh pilnza freatic[ in care se pot acumula substanfele
solubile antrenate din sol (nitrafi, produse fitosanitare etc.). CAnd concentrafia
acestora dep6gegte anumite limite, se manifestd fenomenul de poluare.
(dupd A.Ciubucd, Rodica Potdrniche, 1994)
VariantaNOr- (ms / 100 s sol)
1983 1984 1985 MediaMartor - osor nesm 5.42 ) ) q 5.18 4.29MazAre - insrdsamAnt verde 13.95 3.27 10.27 9.16
Capitolul VIII. Agroecosistemul viticol.Viticultura tn contextul agriculturii bio lo gic e
229
Pe terenurile neamenajate, plantate cu vifi de vie in condifiile centrului
viticol Valea C6lug[reasc[ pe pante de 32o/o, cu orientarea rindurilor pe
direcfia deal-vale, in perioada 1953-1974 cantitatea de sol erodat, in medie
anual, a fost de 86 m3[ha (L. Mihalache si colab., 1976). Simpla orientare a
rdndurilor de vifd de vie pe direcfia curbelor de nivel la pante cu aceeagi
inclinare (32%) a diminuat cantitatea de sol erodat annual la66 m3lha.
Ca urmare a fenomenului de eroziune manifestat pe pantele neamenajate
in terase are loc o "dezgolire" treptatii a vilelor sifuate in amonte gi o colmatare
a celor din aval. Aceste neajunsuri pot fi prevenite prin plantarea vifei la
addncimi diferenfiate tn raport cu pozilia pe pant6: mai addnc in cazuil parfii
superioare a pantei gi mai la suprafafd a celor situate la baza pantei. Prin
amenajarea teraselor eroziunea solului se reduce la valori neglijabile.
Pe terenurile erodate volumul de sol explorabil de citre vila de vie se
reduce la fel ca qi confinutul in elemente fine: argila, lutul gi humusul sunt
antrenate in mod selectiv, astfel cd pierderile de sol sunt insofite 9i de o
degradare calitativ6 a acestuia.
Intensificarea eroziunii in viticulturd este legatd de o serie de modificiri
ce se referd la sporirea dimensiunilor parcelelor, suprimarea vegetatiei
arborescente, intrefinerea defectuoasd a ganfurilor de scurgere, sistematizarea
necorespunz6toare a terenului, amplasarea rindurilor pe direcfia deal-vale,
compactarea solului sub influenfa maginilor grele, lipsa fertilizdrii organice etc.
Intervin, de asemenea, lungimea pantei, inclinarea acesteia qi rugozitatea
suprafefei.
Pentru prevenirea eroziunii solului in viticulfurd se recomandE:
amenajarea antierozionald a terenurilor in pantii (terasare, canale de scurgere,
benzi inierbate etc.), amplasarea rdndurilor pe direcfia curbelor de nivel,
limitarea lungimii rdndurilor la amplasarea lor pe direcfia deal-vale gi o serie de
tehnici de culturi aplicate in plantalii. Dintre acestea, prezinti. importanf6
folosirea ingrdgdmintelor verzi, a inierbdrii temporare sau pennanente, mulcirea
solului cu diferite materiale (paie, composturi orbqenegti, composturi forestiere,
alte materiale), afhnarea solului in profunzime etc. (F. Murisier, 1985; J. L.
230 Capitolul VIII. Agroecosistemul viticol.Viticultura tn contextul agriculturii biologice
Ballif Si colab., l99I; H. Schulte-Karring, M. Haubold-Rosar, 1993; H.
Stoppler-Zimmer, R. Gottschall, I 994).
S-a constatat fapflrl c6, in viile din sudul Germaniei un rol important in
prevenirea eroziunii solului gi a poluirii riurilor revine ingriqdmintelor verzi
(D. Rupp, 1993). in lipsa acestora, cantitatea de sol erodat anual a fost de 15
tlha.
Acliunea vegetafiei in prevenirea eroziunii solului, se manifesti in diferite
moduri:- prin interceptarea picdturilor de ploaie de cdhe frunzigul vilei de vie este
atenuatd forfa acestora; intervalul dinhe rf,nduri, intrelinut ca ogor negru, este
mai vulnerabil, comparativ cu folosirea culturilor pentru ingr[gim6nt verde, a
mulciului sau a inierbdrii temporare sau permanente;- vegetafia constituie un obstacol pentru scurgerile de apd, incetinindu-le;- riddcinile refin particulele de sol gi faciliteazdpdtrwrderea apei in sol.
Reducerea considerabilI a eroziunii solului din plantafiile viticole a fost
obfinutd, in numeroase condilii pedoclimatice experimentale, prin mulcirea
solului cu paie, cu composfuri forestiere, sau prin inierbare a permanenti (A.
KIik, I99l; A. Klik, H. Papouschek, 1991; W. Wunderer Si colab., 1992; J.
Rousseau, 1996; R. Agulhon, /996). Covorul vegetal realizat prin inierbarea
terenului contribuie la disiparea parfiali a energiei cinetice a picdturilor de
ploaie, la interceptarea unei p6rfi din precipitafii, iar prin reteaua radiculard a
gramineelor, agregatele strucfurale sunt protejate de acfiunea distructivd a apei,
contribuind la sporirea permeabilitdlii solului. Comparativ cu un sol intrefinut
ca ogor negru, prin inierbarea unui teren ?n pantd ocupat cu vifi de vie s-a
obfinut o diminuare a cantitefli de sol erodat dela37,7 tlha/an,la0,2thalan (A.
Scienza Si colab., i,988).
Diminuarea cantit5lii de sol erodat pe terenurile in pantd se poate obline qi
prin fragmentarea qi incorporarea in sol a coardelor rezultate la tdiere (C.
Roubal, 1995).
Capitolul VIII. Agroecosistemul viticol.Viticultura tn contextul agriculturii biologice
J. Carsoulle, 1995 a constatat c[ mulcirea cu paie sau cu tescovin[, pe
ldngd protejare solului impotriva eroziunii, menfine umiditatea solului gi
sporegte confinutul in materie organicl al acestuia.
Cu toate neajunsurile terenurilor in pantti in privinfa eroziunii solului,
acestea prezinth o serie de particularitlfi ecologice cu efecte favorabile asupra
calitnfii producfiei.
Pe terenurile in pantd elementele de biotop (factorii climatici gi edafici)
inregistreazd variafii care genereazl, la rindul lor, variafii ale vigorii,
metabolismului vi.tei de vie, potenfialului productiv qi calitativ etc.
Regimul apei in sol pe pante este foarte diversificat, ca urmare a efectului
cumulat al condifiilor de clim6, sol, geomorfologie gi hidrologie (L. Mihalache
Si colab., 1976; L. Dejeu, j,984).
in privinla aprovizionlrii cu substanle nutritive, vila de vie beneficiazL de
prezenfa unor cantitlfi mai mari de ap[ gi N la bazapantei. determinatd gi de
tipul de sol, comparativ cu mijlocul gi virful pantei
Aceste variafii ale biotopului au consecinfe biologice ce se manifesti in
dezvoltarea sistemului radicular, asupra proceselor de cregtere, asupra activitdlii
fotosintetice etc., finalizate in producfie gi calitatea ei. in general, se observd o
scidere a producfiei dinspre bazd spre vdrful pantei, asociat[ cu o cregtere a
concentrafieiin zahdr sub influenfa factorilor climatici distribuifi invers fafd de
potenfialul nutritiv al solului.
Terenurile in panti prezinti un potenfial productiv cantitativ mai redus,
dar calitativ superior, in timp ce terenurile de la baza pantei au un potenlial
cantitativ ridicat, insd de calitate mijlocie.
Se recomandd folosirea terenurilor de la baza pantei pentru cultura
soiurilor de masd, a celor de vin de mare producfie pentru obfinerea vinurilor de
consum curent, iar la mijlocul qi vdrful pantei cultivarea soiurilor pentru vinuri
de calitate superioarI, cu denumire de origine controlati gi trepte de calitate.
231
232 Capitolul VllL Agroecosistemul viticol.Vit i c ultur a tn c ont extul a gri cul tur i i b i o I o gi c e
8.1.6. Umiditatea solului
Ca gi pentru oricare altd plant6 gi pentru vila de vie, apa are un rol esenfial
in viafa acesteia. Jesuturile gi organele vifei de vie au un confinut important de
apd, carc depinde de foarte mulli factori interni (vdrsta, organul, fenofaza etc.)
gi externi (temperatur6, umiditatea solului, higroscopicitatea aerului etc.).
Tesufurile meristematice in care activitatea fiziologic[ a celulelor este foarte
intensi confin 80-95% ap6; ldstarii in cregtere 90-55Yo in funclie de fenofazd;
coardele de un an 55-48Yo; ramurile de doi gi mai mulfi ani 40-55%; frunzele
70-85%; mugurii 50-55%; strugurii: 70-80% in miez, 60-80% in pielile, 15-
50Yoin seminfe 9i 55-80% inciorchini (M. Oprean, L Olteanu, i,983). Rezultd,
deci, c[ vifa de vie, avAnd $i un aparat vegetativ dezvoltat, este mare
consumatoare de ap6.
Av6nd un sistem radicular dezvoltat, cu o mare plasticitate fiziologici gi
ecologicd, cu o ridicatd presiune radicular[, precum gi cu o mare for,t[ de
sucfiune a frunzelor, vila de vie are mari posibilitifi de aprovizionare cu apd
chiar gi in condilii de 450-500 mm precipitafii.
Umiditatea optimd a solului pentru vita de vie este cuprinsd intre 50 gi
80% din intervalul umiditdfii active, valorile mai mici fiind favorabile pentru
maturarea boabelor, iar cele mai mari pentru cregterea ldstarilor.
Se apreciazl cd stresul hidric moderat inregistrat dupd pdrgd este benefic
pentru calitatea strugurilor. Acest fapt se datoregte reduceriicregterii vegetative
9i echilibrdrii raportului frunze/fructe. in astfel de condilii este favoriz,ati
formarea peridermului ldstarilor, transportul qi acumularea zaharurilor in boabe
gi in lemnul bitrdn (C. Schneider, 1989).
Cercetdrile efectuate la Valea Cdlugdreascd au evidenfiat faptul cE
procentul de apd din intervalul umiditalii active, determinat in timpul maturdrii
boabelor, se coreleazd negativ cu conlinutul de zaharuri al mustului gi pozitiv cu
aciditatea totald.
in perioada vegetafiei lipsa de umiditate determind o diminuare a cregterii
lSstarilor Ei rdddcinilor, reducerea suprafelei foliare, debilitarea butucilor,
incetarea timpurie a cregterii (V. Gh. Popa, 1970; R. Eibach, G. Alleweldt,
Capitolul VIII. Agroecosistemul viticol.Viticultura in contextul agriculturii biologice
1983; H. Dilring, 1984; G. Fanizza, A. M. Castrignano, 1993). in aceleagi
condifii se inregistreazaqi o reducere a fotosintezei (R. Morlat si colab., 1992;S. Poni gi colab., 1994); scade, de asemenea, greutatea medie a boabelor gi
semintelor (V. Gh. Popa, 1977; A. gerdinescu Si colab., 1994), stafioneazd
maturarea boabelor, este prejudiciatr producfia gi calitatea acesteia AAlexandrescu, M. Botzan, 1958; V. Gh. Popa, 1977; N.Grumeza Si colab.,
1979). Daunele produse de seceti sunt mai mari la formele inalte, cu o maimare expansiune a vegetafiei (1. Varga, S. Misik, 1994).
Stresul hidric determind qi o intrare mai devreme a vifei de vie in repaus(7. Ortoize Si colab., 1992).
Consumul restrictiv de apd in perioada maturirii este de mare importanfipentru calitatea vinurilor ropii (l Duteau Si colab., I98l; L. Dejeu, i,986),
seceta relativd av6nd un efect pozitiv asupra acumuldrii antocianilor in pielilele
boabelor (M. Bourzeix Si colab., 1977; $t. Teodorescu Si colab., i,978).
Studiile efectuate de G. Seguin (1983) au pus in evidenfd influenfa pe care
o exercitb raportul dintre evapotranspirafia reali gi cea potenfial5 @TR/ETP x
100) din perioada maturdrii strugurilor gi unele componente ale mustului:
aciditate totald, zaharuri, substanfe antocianice, tanin etc. Valorile restrictive ale
acestui raport, pentru producerea vinurilor de calitate superioar[, sunt cele mai
mici de 35% Si mai mari de 50Yo.
Dacd pe solurile cu confinut sporit in argil[, in condifii de relief plan sau
depresionar, umiditatea rdmdne ridicatd, in special in timpul perioadei de
maturare, are loc o prelungire a cregterii listarilor in detrimentul maturdrii lor gi
o intdrziere in acumularea zaharurilor din boabe; aciditatea este mai mare,procenful de tanin mai ridicat, aromele mai pufin intense, iar vinurile obfinute
au o fructuozitate mai redusi gi un buchet mai slab exprimat.
Apa in exces influenleazil negativ atdt rezistenla vifei de vie la ge4
putregaiul cenugiu, mani cdt gi rezistenta la fisurare, desprindere, transport gi
p[strare a strugurilor de mas6.
Pe solurile cu textur[ glea, insotitd de un drenaj defectuos, apa in exces
exercitd o influenfl negativi asupra solului, determinffnd o aerare insuficienti,
233
234 Capitolul VIII. Agroecosistemul viticol.Viticultura in contextul agriculturii biolo gice
condifii de anaerobiozi, creqterea redusd a rdd[cinilor gi absorb{ia sclnfil a
elementelor nutritive. V. Gh. Popa si M. Stan (199l,), au stabilit existenfa unei
corelafii negative intre rezerva medie de api din sol pe perioada de vegetalie gi
numlru] de rdddcini ce exploreazi orizonturile respective.
Excesul de apd este deosebit de ddun[tor ln special la infiinfarea
plantafiilor, determindnd un procent ridicat de goluri.
S-au constatat diferenfieri intre portaltoi in privinfa eficienfei folosirii
apei: portaltoiul 140 Ruggeri se caracterizeazA prinh-o eficienfd mai scdzutd a
folosirii apei, comparativ cu 5 BB gi 3 309 (C. Divaio, M. Boselli, i,993).
in condiliile inierbdrii terenului gi a pdstrarii ca mulci a masei vegetale
rentltate, s-a constatat o pierdere mai redusd a apei in profunzime gi o
evapotranspirafie mai intensi (A Klik, B. Schigl, 1994).
in viticulturb folosirea ingriqdmintelor verzi gi a inierbdrii temporare sau
permanente este condifionatd de existenla unei cantitifi suficiente de apd in sol
(asigurat6 de precipitalii sau prin irigafie), pentru a evita concurenla dintre
covorul vegetal gi vifa de vie.
E.1.7. Combaterea integrati a buruienilor
Pe plan mondial schimb[rile strucfurale ce au awt loc in viticultura
ultimelor decenii, au condus la ra[ionalizarea culfurii vilei de vie, introducerea
unor tehnologii noi, a unor sisteme imbundtifite de intrefinere a solului, care au
in vedere reducerea costurilor, ameliorarea fertilit5fii solurilor, menfinerea
strucfurii, a materiei organice gi a apei in sol.
La nivel ewopean s-a constituit in ultimii ani o comisie de experfi din
diferite f6ri viticole, cu misiunea de a confrunta experien{ele dobdndite pdni in
prezent gi de a elabora un program de combatere a buruienilor din plantafiile
viticole prin folosirea corecti qi combinatii a tuturor mijloacelor tehnice de care
dispune viticultura, astfel incAt sd poatd fi alese cele specifice pentru diferite
condilii gi si reducd la minimum intervenfiile asupra solului.
A fost definit conceptul de "combatere integratd a florei spontone", ca
fiind un sistem echilibrat, care se bazeaz6, pe cunogtinfele existente cu privire la
Capitolul VIII. Agroecosistemul viticol.Viticultura tn contextul agriculturii biologice
235
combaterea buruienilor cu mijloace mecanice, agronomice, frzice gi chimice pi
impactul acestora asupra mediului inconjuritor, in vederea elimindrii
competifiei, a menfinerii fertilit6fii solului gi oblinerii unor producfii in condifii
de eficienfd economicd.
Combaterea integratd a buruienilor se bazeazd pe doui principii
fundamentale qi anume:- flora spontani devine ddundtoare numai atunci cdnd concureazA efectiv
butucii de vifd de vie in privinfa apei gi elementelor nutritive, sau cdnd
impiedicd executarea corectd a lucrdrilor de intrefinere. A fost introdusd
nofiunea de "prag de ddunare", la fel ca gi in cazul bolilor gi ddundtorilor, frrd
si fie luate in considerare rafiunile estetice (terenul s6 fie curat de buruieni), sau
cele hadifionale;- folosirea rafionald a erbicidelor nu comportd riscuri majore pentru
mediul inconjurdtor.
Orientarea citre erbicidarea dirijatd, in postemergenfd, poate reduce cu
aproximativ 50% principiile active folosite actualmente in viticulturd.
Degi se considerd gi astizi cd erbicidarea constituie un rezultat al
progresului social, totugi, acolo unde este posibil, se incearci limitarea folosirii
combaterii chimice a buruienilor, ca unnare a faptului c6, prin aceastE tehnic6,
se inhoduc in sol substanfe chimice despre care nu se cunoaqte totul in privinfa
proceselor de degradare
Au fost explorate, in ultimul timp, o serie de c[i, dintre care unele au nu
numai o semnificafie ecologicd, ci gi una economic6;- au fost eliminate substanfele active, cu riscuri de toxicitate pentru vila de
vie sau pentru mediul inconjur[tor;- s-a extins erbicidarea in benzi;- se folosesc dozele minime eficiente;- se extinde erbicidarea dirijat5;- se evit5 folosirea erbicidelor qi aplicarea lucrdrilor mecanice ale solului
dupd luna august qi pe parcursul intregii perioade de repaus;- se urmdregte menfinerea florei spontane in anumite perioade ale anului;
236 Capitolul VIII. Agroecosistemul viticol.Vi t i cul tur a tn c ont extul a gr i c ul tur i i b i ol o gi c e
- inierbarea de durati a intervalelor dintre rdnduri;- folosirea ingrSgdmintelor verzi;- combaterea pe cale termicd a buruienilor etc.
8.2. iNrnnlnrnREA SoLULUI IN VITICTILTT]RA BIoLoGIcA
Lucrdrile solulai, preconizate in viticultura biologicd sunt cele careperturbd cel mai pu{in activitatea microbiani a solului qi asiguri menfinereastrucfurii acesfuia.
Principiile care stau la baza tehnicilor de lucrare a solului in viticulhrabiologicd sunt urmdtoarele :
- mobilizarea gi aerarea solului frr[ rdsturnarea brazdelor, precum gievitarea incorpordrii in profirnzime a orizonturilor superficiale cu ocaziaardturilor, pentru a nu distruge humusul gi a nu perfurba activitateamicrobiologicd la suprafafa solului. in solurile bine mobilizate qi aeraterbddcinile pdtrund ugor, f[rd a fi asfixiate;
- materia organic[ proaspdti (reziduurile plantelor, ingrdgdmintele verzi,ingrdg[mintele organice proaspete) s6 nu fie incorporati in profunzime, cisuperhcial, pentru a fi supuse unei humificlri prealabile in mediu aerob;
- limitarea numirului de treceri cu maqini grele pentru a evita tasareasolului, cu efecte negative asupra structurii, aerlrii gi asupra activit6fii salebiologice;
- lucrarea solului la momentul potrivit, adicd atunci c6nd nu este preaumed. La trecerea utilajelor pe soluri cu un conlinut prea mare in umiditate,pneurile patineazh, iar porozitatea de aerafie a solului este mult diminuatd.
Lucririle solului cel mai frecvent aplicate in vitticulturi prezinti uneleparticularitali. Astfel subsolajul, lucrare de mobilizare in profunzime a soluluiftrd amestecarea onzonturilor, se realizeazA la sfrrgitul verii sau toamna, fiindrecomandat in special pe solurile slab drenate gi slab aerate. Este important s[nu se intervin[ atunci cdnd solul este drenat la addncimea de executare alucrlrii.
Capitolul VIII. Agroecosistemul viticol.Viti cultur a tn c ont e xt ul a gri cu I tur i i b i ol o gi c e
237
Arlfura nu trebuie sd fie profundd, pentru a nu ingropa orizonturile 'Aii"
de la suprafafi, ceea ce ar diuna activitdfii biologice a solului. Flora gi fauna
microbiani a solului sunt de doui feluri: aerobi 9i anaerob[. Cele mai
importante sunt microorganismele aerobe care triiesc in cea mai mare parte
aproape de suprafafa solului, la mai pufin de 15 cm gi au nevoie de aer.
Microorganismele anaerobe sunt situate in profunzime gi trIiesc ftrE aer.
Ar[fura adinci gi ristumarea brazdelor ddtlrlreazd activitatii biologice a solului,
in sensul cd microorganismele aerobe sunt asfixiate in profunzime, iar cele
anaerobe aduse la suprafa;i sunt distruse in contact cu aerul.
Lucrdrile superficiale ale solului aplicate la momentul potrivit permit
pdtrunderea apei, aerarea necesard dezvolt[rii rdddcinilor gi microflorei
contribuind la distrugerea buruienilor. Se evitl folosirea maginilor ce
ftrdmileazl pronunfat solul, distrugdnd agregatele structurale (freze, sape
rotative etc.).
Lucrarea mecanic[ a soluluieste completatd cu cea a organismelor vii din
sol, in special cu a rimelor care aereazLsolul prin crearea a numeroase galerii gi
amestecarea solului cu materia organic[; de aceea, este importantd pdstrarea lor
in sol. Ricldcinile plantelor, prin ramificafiile lor multiple, p[trund gi exploreazd
solul in toate direc{iile, complet6nd gi ele lucririle solului.
in ce prive gte combaterca buruienilor se poate afirma cd, in viticultura
biologicd buruienile nu sunt considerate "inamici'o ce trebuie combdtufi, ci, mai
degrab6, resurse ce trebuie gestionate corect; se recomandd extinderea
preocupirilor de reglare a dezvoltirii acestora.
Buruienile concureazi butucii din plantalii gi, incontestabil, le afecteazf
productivitatea. Aceastd concurenfd intervine in anumite perioade critice de
dezvoltare a vilei de vie. in afara acestor perioade btrruienile pot avea efecte
favorabile importante, asigurind o protecfie a suprafelei solului qi o stimulare a
activitEjii biologice prin exsudatele radiculare eliberate.
in general solurile neechilibrate, cele sdrbcite tn humus gi prost lucrate sunt
cele mai ugor invadate de buruieni, in special de cele greu de combitut:
pdldmida, volbur4 pirul etc. Pe parcursul trecerii de la viticultura tradifionald la
238 Capitolul VIII. Agroecosistemul viticol.Viticultura tn contextul agriculturii b iolo gice
cea biologicl, viticultorul trebuie sb acfioneze intr-o situafie deosebitd: folosirea
timp indelungat a erbicidelor a favoizat dentoltarca buruienilor mai rezistente
qi mai greu de combdtut.
Pentru a evita invadarea plantafiilor de cdtre buruienile nedorite, se pune
un accent deosebit pe mijloacele preventive.
in vederea elimindrii unei pirfi din buruieni gi menfinerii lor sub "pragul
de ddunare", in viticulfura biologici sunt autorizate numai metodele nechimice.
Me to del e preventive recomandate sunt urm[toarele :- suprimarea surselor de diseminare, cum este gunoiul de grajd proaspdt
care confine in stare potenliald o proportie ridicatl de seminfe de buruieni.
Capacitatea de germinare a acestor seminfe este mult redusd printr-o
compostare core spunzEtoare ;- ardtura de primdvard trebuie ftcutb c6t mai devreme, pentru ca seminlele
aduse la suprafali si aibd timp sI germineze gi apoi sd fie distruse prin lucrSrile
superficiale ulterioare. Se va evita tasarea solului, care favorizeazd, denoltarea
buruienilor perene, in special a pdldmidei, mai ales daci solul a fost lucrat in
stare prea umed6;- mulcirea solului constituie un procedeu de lupt6 impotriva invaziei
buruienilor, contribuie la protejarea solului fafi de excesele climatice gi, in
special, la menfinerea umiditdfii in perioadele de secetd. Se folosesc diferite
resturi vegetale ca: paie, frunze, diferite composturi, gunoi de grajd, scoarli de
arbori etc.;- folosirea inierblrii permanente sau a ingri.gdmintelor verzi constituie
mijloace eficace de prevenire a dezvoltirii buruienilor.
Metodele de distrugere a buruienilor folosite in viticultura biologic6 pot
fi: mecanice, manuale gi termice.
Metodele mecanice sunt reprezentate de prasilele repetate.
Distrugerea manuald a buruienilor pe rind in jurul butucilor necesitd
foarte mult[ for!6 de munci gi nu poate frrealizatilpe mari suprafefe.
Metodele termice pot fi folosite in dou6 variante: distrugerea localizati cu
vapori qi incdlzire a la flacdrd direct[. in primul caz se folosegte un dispozitiv
C apitolul VllL Agroecosistemul viticol.Viticultura fn contextul agriculturii biol ogi c e
mobil ce produce vapori supraincilzti (180"C), care sunt conduqi prin tuburi
pdni la nigte clopote aqezate pe solul arat gi nivelat in prealabil. Vaporii
provoaci o cregtere instantanee a temperafurii in orizontul superficial gi
steri.lizeazi, solul pe cdfiva centimetri addncime. Trecerea cu aceste dispozitive
trebuie si fie rapid6, pentru a evita provocarea unor daune microorganismelor
existente in profunzime. Aceastd tehnic[ este destul de costisitoare gi distruge o
mare parte din microorganismele existente in orizonhrl superficial al solului.
incdlzirea la flacird directi presupune folosirea unui arzbtor alimentat cu
propan. Prin aceastd variant[ se obline, la nivelul celulelor vegetale, o
temperaturd in jur de 70oC care antrenearil coagplarea proteinelor gi pieirea
buruienilor in cdteva ore. Eficienfa metodei depinde de stadiul de dezvoltare a
buruienilor, cele mai bune rezultate se oblin atunci cAnd tratamentul termic se
aplici asupra buruienilor tinere, performanlele fiind mai reduse la plantele mai
in vdrst6 gi mai ales asupra celor lignificate. De asemenea, sunt distruse toate
seminfele in curs de germinare.
Se recomandd localizarea tratamentului termic pe rAnd, cu orientarea
arzdtoarelor la 3040" fa[i de sol gi nu vertical pe plante. Au fost construite o
serie de dispozitive cu palpator care protejeazd butucii qi lucreaz6 la o vitezd de
4-6km/h, plantele fiind supuse la un goc termic timp de 2-3 secunde. AcfionAnd
numai asupra parfilor aeriene ale plantelor, tratamentul termic realizeazil o
anumiti seleclie a buruienilor (G. J/romandt, i,993).
inierbarea solului din planta(iile viticole este considerati, in ultimul
deceniu, ca o alternativd ecologicd qi economicd de intrefinere a solului; ea are
un rol de "echilibrare" a fufuror fenomenelor frzice, chimice gi biologice care au
loc in sistemul sol-plant6 (L. Sicher Si colab., i,993).
Numeroase studii au scos in evidenfi influenfa inierbdrii asupra tnsuSirilor
fizice ale solului.
inierbarea a fost introdus6 in viticultur6 la inceputul deceniului 6 in fdrilede limbd german6, urmdrindu-se, in principal, protejarea solului impotriva
eroziunii. Efectele eroziunii prin indepdrtarea particulelor fine de sol, a materiei
239
240 Capitolul VIII. Agroecosistemul viticol.Viticultura tn contextul agriculturii bi ologice
organice gi a elementelor nutritive pot avea consecin{e dezastruoase din punct
de vedere ecologic.
in regiunea viticoli Rheingau (Germania), pe pante cu inclinarea cuprins[
intre l0 gi32Yo, in viile inierbate s-au determinat scurgeri superficiale de ap[
dupl ploi torenliale de numai 1,8% din valoarea precipitaliilor, comparativ cu
50o/oin condiliile ogorului negru (K. Emde, 1990). Cantitatea maximd de sol
erodat din plantafiile inierbate a fost nesemnificativd (de 3,1 kg/ha), in timp ce
in condifiile intrefinerii ca ogor negru" aceasta a fost cuprinsd, in funcfie de
pantd, intre 30 qi 100 tlha.Ca urmare a compactdrii solului pe urmele rofilor
tractoarelor, in acest din urmd caz, s-au inregishat scurgeri superficiale chiar gi
la intensitdfi reduse ale precipitafiilor.
Funcfia de protecfie realizatd de covorul erbaceu se explicd prin mai multe
mecanisme:- interceptarea precipitaliilor gi protejarea agregatelor structurale de
impactul pic[turilorde ploaie (A. Klik, l99l);- diminuareavitezei de scurgere a apelor de suprafafd;- infiltrarea mai rapidd a apei, ca urmare a prezenfei macroporilor gi a unei
mai bune dishibufii a acestora in sol.
Confinutul sporit in materie organic6 al solurilor inierbate sporegte
capacitatea de relinere a apei ?n primii 20-30 cm, precum qi cantitatea de api
disponibild (A. Dorigoni, L. Sicher, i,992).
Accesul agregatelor in plantafii pe timp ploios este favorizat de prezenfa
covorului ierbaceu, evit6ndu-se compactarea solului gi degradarea structurii
acestuia.
Agregatele structurale in primii 10-15 cm de sol sunt mai stabile in
prezentp ierburilor (R. Ochaba, A. Valachovic, 1990; Gh. Condei Si colab.,
199i,) (tabelul 8.6.).
Umiditatea solului este intotdeauna inferioar[ in viile ?nierbate; in verile
secetoase, cel pufin in orizonturile superficiale, existAnd riscul sclderii acesteia
la nivelul coeficientului de ofilire. in astfel de situafii, cantitSgile mici de
precipitalii sunt consumate prin evapotranspira{ie de cdtre covorul erbaceu.
Capitolul VIII. Agroecosistemul viticol.Yiticuhura tn contextul agriculturii biolo gice
Competifia pentru apd realizati de covorul erbaceu este mai accentuati pe
solurile superficiale, neirigate, in condilii de secet6. in practici se alege tipul de
inierbare, durata acesteia, suprafafa pe care se practic[ (pe toate intervalele;
altemativ; pe r6ndul de vile etc.), in funcfie de condifiile pedoclimatice.
Tabelul8.6.
Rezultate obfinute dupi 25 de ani de aplicare a diferitelor sisteme de
intrefinere a solului in podgoria DrdgSgani (dupd Gh. Condei si colab., 1991)
tn perioadele secetoase, s-au inregistrat valori ale temperaturilor maxime
ale solului la addncimi cuprinse intre 10 9i 40 cm, mai reduse in prezenfa
covorului vegetal (A. Dorigoni, L. Sicher, 1992).
in ce privegte influenfa inierbdrii asupra insuqirilor chimice ale solului, se
constatd c[ aceasta este o metodi bun[ de a produce pe loc substanfd organicS.
Prin tocarea repetatd a masei verzr rczultate gi pdstrarea ei ca mulci la suprafala
solului, o parte din aceasta se transformd in humus stabil. in general, sporirea
confinutului in substanf[ organicd se realizeazA in primii 20 cm de sol (,4.
Dorigoni si colab., 1992), dar cu timpul poate fi inregishati in profunzime (J.
P. Soyer Si colab., 1984).
Confinutul in azot mineral al solurilor inierbate este mai redus comparativ
cu ogorul negru, diferenfele fiind evidente, mai ales in timpul perioadei de
vegetafie (A Scienza Si colab., 1988). Prin inierbare existd posibilitatea
controldrii unei eventuale nuhilii azotate excesive a vifei, mai ales in perioada
maturdrii strugurilor, cu influenf[ favorabild asupra producfiei.
241
Analiza efectuatdSistemul de intretinere a solului:
Ogor negnr Erbicidare lnierbareAgregate stabile pe addncimea0-10 cm (%) 7 l 76 89
Umiditatea solului 0-10 cm (%) 2 l t7 t2Densitatea aparentd 0-5 cm (g/cm') 1,30 1,44 1,25Porozitatea totald 0-5 cm (%) 52 46 53Humus (%) 1 ,7 1 ,5 2,1
242 Capitolul YIII. Agroecosistemul viticol.Viticultura in contextul agriculturii biolo gice
Cercetlrile efectuate de K. Schaller Si colab. (199/) cu privire la dinamica
nitrafilor pe profilul solului (0-80 cm), au evidenfiat faptul cd la sfhrgitul verii,
ca urmare a mineralizdrii intense a materiei organice in condiliile ogorului
negru, confinuful de azot este sporit, el urmdnd sd fie spilat in profunzime de
cltre precipitafiile inregishate in perioada de toamn6-iam6. tn viile inierbate
consumul de azot nitric de cdhe vegetafia ierboasl pentru cregtere reprezinti un
adevdrat ,,efect tompon", care se oprme spdldrii in profunzime a nitratilor,
contribuind, in acelagi timp, la reducerea excesului de vigoare gi de producfie.
Comparativ cu solul intrefinut ca ogor negru, prin inierbare sporegte
semnificativ confinutul solului in Kzo (P. Fleck, 1979) (tabelul 8.7.). Potasiul,
element cu mobilitate redus6, este translocat in profunzimea solului de citrer5ddcini.
Tabelul8.7.Con{inutul solului in KzO pe terenuri intrefinute prin inierbare
sau ca ogor negru (dupd P. Fleck, 1979)
Addncimea (cm) KzO (me/l00 e sol)Inierbare Ogor negm
0-5 73 565-10 60 4210-15 60 3415-20 58 30
Experienfele efectuate in ungaria au evidenfiat faptul cd inierbarearealizatd' cu specii leguminoase (Medicogo sp.) au redus spdlarea calciului gi
magneziului (M. Varnai, I99l).
Ca urmare a intensificdrii activitdlii biologice a solurilor inierbate a sporitconcentrafia de COz intAlnit in astfel de soluri. Astfel, corelafia strdnsd dintreconfinutul in C organic Ai respirafia solului se datoreazd substanfelor organicebiodegradabile care servesc drept hrand pentru microorganisme gi care, lardndul lor, au nevoie de un microclimat edafic echilibrat. Efectul benefic alcovorului vegetal se manifesti gi prin amplitudinile mai mici de variafie ale
temperaturii solului (5. Stoitchev Si colab., f 990).
Capitolul VIII. Agroecosistemul viticol.Viticulnra tn c ontextul agriculturii b iolo gice
in viile inierbate, comparativ cu lntrefinerea solului ca ogor negru, a fost
determinat un numdr mai mult decdt dublu de microorganisme, apa(indnd atdt
microflorei cAt qi microfaunei, in general mai bogate in specii (E.
Homrighausen, I 976; I 984).
Comparativ cu inierbarea mturald, G h. Condei Si colab. (|989) au
determinat un numlr de bacterii gi ciuperci redus la jum[tate in condiliile
ogorului negru, gi la un sfert tn cazul folosirii erbicidelor reziduale.
Diferenfieri importante au fost constatate gi in privinfa prezentei rdmelor,
mult mai frecvente atAt ca numdr de indivizi, cdt gi ca numir de specii in
solurile inierbate (F. Schffir, P. Schachtsabel, |985). Ele contribuie la
formarea unor complexe argilo-humice mult mai stabile gi galeriile lor, mult
mai frecvente in solurile inierbate, aereazf solul, asigurd drenajul intem,
precum gi formarea humusului gi a agregatelor structurale.
incircitura mai mare de organisme heterotrofe prezinti importanfi
deosebitd penhu unele procese biologice din sol ca: mineralizarea, humificarea,
fixarea azotului gi stabilizarea structurii (L. Sicher si colab., Igg3). Pe terenurile
inierbate, fragmentarea lemnului eliminat la tiiere, impreund cu ierburile
pdstrate ca mulci, contribuie la descompunerea acestuia cu o vitez6 aproape
dubl6 comparativ cu situalia soltnilor lucrate obiqnuit (E. Schwappach, 1979).
inierbarea permanentii poate fi practicatl in viticulturd in doul moduri:
natural ;i artificial.
inierbarea naturald,constituie modul cel mai simplu de inierbare realizat
de cdtre flora spontand ce urmeaz5 sd fie supusi anual unui num[r de2-4 cosiri,
in funcfie de frecvenfa precipitaliilor.
Prin inierbarea naturald a terenului in centrul ltaliei, dupd 3 ani de
experimentare, s-a constatat realizarca unui echilibru intre speciile ce aparfin la
4 familii (leguminoase, graminee, composite gi geraniacee), cu influen![
pozitivi asupra fiziologiei vilei de vie (8. Egger Si colab., 1995).
inierbarea naturald prezintl cdteva inconveniente: acoperirea solului se
realizeazh lent gi neuniform; asiguri o protecfie scbzutd impotriva eroziunii gi
243
244 Capitolul VllL Agroecosistemul viticol.Vit i cul tur a tn c ont extul a gr i c ul tur i i b i o I o gi c e
compactirii; speciile intAlnite nu sunt toate la fel de utile, din caw:- consumului
sporit de apd; dezvoltarea excesivd in indlfime etc.
Pentru evitarea acestor neajunsuri, in viticultura din multe {dri (Austria,
Germania, Elvetia, Italia, Franfa) se recurge la ,,tnierbarea artificiald" prin
semdnarea unor specii sau a unor amestecuri. in astfel de sifualii se au in vedere
efectele unei culturi secundare care concureazb vila de vie in privinfa
consumului de ap6 gi imobilizeaz6 temporar elementele nutritive (care vor fi
restituite prin mineralizarea substanfei organice in urma cosirii periodice a
ierburilor). Aceasti concurenf[ poate fi benefici atunci c6nd se urmdreqte o
reducere a vigorii excesive a butucilor din unele planta{ii, mai ales in faza
legdrii boabelor gi a maturdrii strugurilor.
Viticultorul are posibilitatea alegerii unei anumite compozilii a
amestecului de specii ierboase, a epocii de semlnat, a duratei de menfinere a
covorului vegetal, precum gi a suprafefei pe care se practicd inierbarea (pe toatd
suprafala, pe intervalele dintre rinduri sau pe intervalele alternative).
in lara noastrd cercetirile efectute de P. Piyuc (1989) aa evidenfiat
perspectiva introducerii sistemului de intrefinere a solului prin tnierbarea
alternativd de duratd in zonele cu peste 350 mm precipitalii, in intervalul
aprilie-octombrie.
inierbarea artificiold,are in vedere la alegera speciilor destinate inierb[rii
permanente in viticulturd urmdtoare le criterii :- formarea rapidd a unui covor vegetal dens gi rezistent la tasare;- talia redusi a speciilor;- consum redus de apd qi elemente nutritive;- concurenfi moderati fatd de vifa de vie gi sporitd fald de buruieni;- cregterea lenti, pentru ca lucrlrile de intrefinere sd fie ugurate (cosiri in
num[r redus) gi capacitatea de a suporta, ca mulci, biomasa ren;/rtatil- longevitate sporit6, cu posibilitatea de a ldsa sd pdtrundd ?n timp specii
autohtone, in scopul promovdrii diversitdlii floristice;- sistemul radicular al speciilor ierboase s[ nu interfereze cu cel al vitei de
vie (at6t din punct de vedere mecanic, c6t gi in privinfa unor exsudate secretate);
Capitolul VIII. Agroecosistemul viticol.Yiticultura tn contextul agriculturii biologice
245
- speciile sd se dezvolte cu precidere in perioadere cu ma:<im6disponibilitate hidrici gi si intre in repaus in perioadele de secetii (A. Scienza,1988; L Eynard, G. Dalmasso, 1990; A. Descotes Si colab., I99l; L. Sicher Sicolab., 1993; G. Colugnati, i,995).
in general, se recomandd amestecuri de graminee (3-5 specii), care secaracteizeazS prin cerinfe reduse fafb de apI, rusticitate, rezistenfi la umbrire,sau amestecuri de graminee gi leguminoase, acestea din urmi contribuind gi laimbogSlirea solului in azot, prin fixarea celui atmosferic.
Lolium perenne (iarba de gazon) este o specie competitivd fafd de floraspontanS" cu rdsirire rapidd" formdnd un covor compact. contribuie laconsolidarea rapidi a terenurilor in pant6, prezintd o rezisten{d ridicatd la tasaregi o longevitate redus6. Intri in amestecuri in proporfie de 10-50%.
Festuca ovina - specie rezistenti la secetd gi la tasare - este potrivit5 pesolurile aride gi s[race. Ea poate fi introdusi in amestecuri in proporfie de p6n6la40%.
Festuca arundinacea este recomandat6 pentru soluri umede, adapt6ndu-sebine gi in condifii de secet6. Dupd acoperirea terenului eliminl speciileconcurente.
Poa pratensis (firufa) este o specie stoloniferd, mai pufin pretenfioasr inprivinla apei gi elementelor nutritive, cu cregtere lentd, competitiv6 fafi de altespecii, longevivi, rezistentE la tasare. Se recomandd ca in amestecuri sd nudepIgeascd 30%.
Agrostis tenuis (iarba-cimpului), prezentd in unele amestecuri in proporfieredus6, se caracterizeazd prin cerinfe reduse fafa de apd gi prin formarea lent6 acovorului ierbaceu.
Dintre leguminoase, Trifulium repens (trifoiul alb t6rdtor) gi rrifutiumhybridum pot fi folosite pe terenurile mai umede, datoriti cerinfelor ridicate inapd. Nu suport[ tasarea.
Trifolium subterraneum este o specie anualI care manifestd o concuren{dsporiti fafa de celelalte specii. Are un ciclu de dzvoltare de toamn6-primdvari;in cursul verii cdnd intervine, de obicei, seceta dispare, dup6 realizarea
246 Capitolul VIII. Agroecosistemul viticol.Viticultura in contextul agriculturii biologice
autoinsdmAnfirii. Specia aduce in sol, prin fxarea azotului atmosferic, o
cantitate de 30-50 kglha/an.
in general, pentru majoritatea speciilor se folosesc soiuri selecfionate
pentru formarea unui ovor vegetal dens, uniforTn, cu plante de talie mic6, spre
deosebire de cele destinate obfinerii firajelor.
in experienlele efectuate in fara noastr6, inierbarea intervalelor dintre
rdnduri s-a frcut cu Lolium perenne, Lolium multiJlorum, Dactylis glomerata,
Medicago sativa (Vasilica DuSchin Si colab., 1986; P. Piyuc, 1989; Gh. Condei
si colab., 1989).
in funcfie de condiliile climatice, sem[natul speciilor ierboase poate fi
ftcut primdvara (aprilie) sau toamna (septembrie), dupd o buni pregitire a
patului germinativ. Addncimea de semdnat nu trebuie sd depdgeascd 2 cm;
operalia este bine si fie urmatd de tdvdlugire. Pe terenurile cu pant6 accentuatd,
pentru protecfia impotriva eroziunii, imediat dup[ semdnat se recomandd
mulcirea cu paie (0,4 kglfih, aceasta avdnd gi rolul de menfinere in sol a
umiditalii favorabile germindrii.
intrelinerea covorului vegetal se face prin cosiri periodice prin care se
urmdregte pdstrarea labaza plantelor a unor porfiuni de 4-5 cm din tulpini care
concentreazl rezervele ce garanteazi reluarea cregterii gi longevitatea plantelor.
Se recomandd ca ierburile cosite si rdm6nd ca mulci pentru sporirea
confinutului solului in substanfi organicd qi, in acest fel, plementele nutritive
absorbite sunt temporar imobilizate, p0nd cdnd prin procesul de mineralizare ele
vor fi restituite solului. Cosirile frecvente (4 pe an) contribuie la simplificarea
compozifiei floristice in sensul diminuirii speciilor cu frunza lat5 care au nevoie
sd producl seminfe pentru a se reproduce, in avantajul gramineelor, a c6ror
inmulfire este stimulati. De asemenea, se reduce fauna "indiferenti" gi cea'ttile'" care, de obicei, igi gdsegte refugiu gi hrand pe flora spontand infloritd. in
plus, ierburile cosite de timpuriu, datoritd coeficientului izohumic scdzut sunt
supuse unei rapide mineraliz5ri.
Numdrul mai redus de cosiri (2-3) permite inflorirea plantelor gi
rdspindirea seminfelor, obfindndu-se astfel o fitocenozd mai diversificatd.
Capitolul VIII. Agroecosistemul viticol.Viticultura in contextul agriculturii biologice
247
Ierburile mature cosite tArziu au un randament in humus mai bun, mai stabil (2.
Sicher, l,993).
U. Remund Si colab. (1992) recomandi introducerea unui regim de cosiri
alternative (un interval da" urmitorul nu) ceea ce duce la menfinerea in
permanenld a unor rezerye de plante inflorite pe tot timpul perioadei de
vegetafie, o sporire a diversitifii botanice in favoarea speciilor perene cu frunza
lat[ care spre deosebire de graminee, au o inflorire treptati gi prelungiti in timp.
inierbarea poate constitui astfel "un tampon ecologic" care ad[postegte gi
hrdnegte fauna util6 (acarieni prdditori din familia Phytoseide, viespi din
familia Trichogramma etc.).
inierbarea permanentd poate fi realizath tn 3 variante: totall, parfiali gi
parf ial6 cu alternarea intervalelor.
inierbarea permanentd totald acoperd intreaga suprafald a parcelei gi se
practicl in condiliile unor soluri bine aprovizionate cu p[ gi elemente nutritive,
acolo unde se pune problema diminudrii excesului de vigoare gi de producfie.
inierbarea permanentd parliald (pe intervale) este cea mai rispdnditi gi
constd in inierbarea unor benzi pe teren situate pe mijlocul intervalelor dintre
rdnduri pe care circuld maginile, solul pe rdnd urmdnd a fi luuat obignuit. in
funcfie de condiliile pedoclimatice, de distanfele de plantare, de virsta gi de
vigoarea butucilor, ldfimea benzilor inierbate este cuprinsd intre 60 gi 140 cm,
astfel cd suprafafa efectiv inierbatd reprezint6 20-50% din intreaga suprafafi a
parcelei.
inierbarea permanentd parliald cu alternarea intervolelor urmdregte
reducere "concurenfei" gi constd in insdmdnfarea ierburilor din doui in dou5
intervale. Dupd 8-9 ani benzile inierbate sunt desfiinfate prin ardturd de toamn6,
urmdnd sb fie inierbate intervalele dintre rdnduri care au fost intrefinute ca ogor
negru (P. Pi1uc, lgSg). tn acest fel suprafala inierbati reprezint[ 40-50% din
total.
Se recomandd folosirea ierburilor cu talie micS (Lolium perenne)
cantitatea de sdmAnfi necesard fiind de l2-l4kglha. insdmdnfarea se face dupd
ar[tura de primdvard, folosind un agregat alcdtuit din fteza purtatd pentru vie
248 Capitolul VIII. Agroecosistemul viticol.Viticultura tn contextul agriculturii biolo gice
FPV, un segment al semdn6torii universale SU fixat pe cadrul frezei gi un
tdvdlug articulat sau grapa stelatl GSV-1,5 fixatd in spatele ftezei.
in viile cu distanfa dintre rdnduri de 2,2 m, ierburile se seamind in benzi
late de 1,4 m; ldlimea benzii poate varia in funcfie de distanfele de plantare,
urmhrind ca intre banda insimdn{ati gi rAndul de vie sd rdmdni o distan!5
minim[ de 30-40 cm. ln timpul perioadei de vegatafie ierburile se cosesc de 2-3
ori cu magina de curdfat paquni MCP, care realize azA Si tocarea masei vegetale,
aceasta r[mdndnd deasupra ca mulci.
Intervalele dintre rAnduri rdmase neinierbate se intrelin ca ogor negru prin
lucrdrile obignuite (ardtura de toamnd, affinarea de primdvard gi 3-4 lucrdri
superfrciale in timpul perioadei de vegetafie).
Influenfa intrefinerii solului prin inierbare asupra vifei de vie. Ca
urmare a concurenfei covorului ierbaceu, distribu{ia rdddcinilor vilei de vie
suferd modificdri in sensul sporirii cregterii acestora in orizonturile profunde, la
fel ca gi in cazul aplicirii lucrlrilor solului. in condifii de erbicidare, rdddcinile
vilei de vie reuqesc sd "colonizeze" Si orizonturile superficiale ale solului.
Aceste modificdri ale distribufiei rEddcinilor vilei de vie in funcfie de sistemul
de intrelinere a solului depind de profunzimea solului, de accesibilitatea apei, de
vigoareabutucilor (R. S. Jacl<son, 1994).
Distribulia modificatd a sistemului radicular, concurenfa exercitat[ de
c[tre ierburi, imbunitdlirea insuqirilor fizice ale solului d6termin6 modificdri
importante ale nutriliei vilei de vie.
Frunzele vilei de vie provenite din parcelele inierbate au un confinut mai
ridicat in fosfor gi potasiu, comparativ cu cele obfinute in parcelele intrelinute
ca ogor negru. ca ogor negru. Aceste doui elemente sunt absorbite de ierburi gi
apoi eliberate de citre rdddcini in forme organice asimilabile de cdtre vila de
vie.
Cercetiri efectuate in Austria au evidenfiat faptul c6, in urma inierbdrii
permanente, continutul de azot gi potasiu din frunzele vilei de vie se situeazd
sub limitele critice de 2,25 % (fI) gi, resectiv, I,2% K) la majoritatea soiurilor
studiate (A. Fardossi si colab., 1996). Spre deosebire de toate soiurile de vit5 de
Capitolul VIII. Agroecosistemul viticol.Viticultura in contextul agriculturii biologice
249
vie luate in studiu (27), confinutul covonrlui vegetal in N gi K a fost sporit.
Alimentarea vifei de vie cu Ca, Mg Si P a fost asigurat[ in conditii optime.
in cele mai multe caztxr,prin inierbare este diminuatii vigoarea butucilor,
(R. Morlat, 1987; A. Dorigoni, L. Sicher, I99I; Gh. Condei Si colab., I99I).
Dezvoltarea mai slabd a listarilor in astfel de condifii determind o incetare mai
timpurie a cregterii, insofiti de o imbundtalire a eficienfei fotosintezei frunzelor,
cu efecte favorabile asupra proceselor de acumulare in struguri.
in aprecierea influentei inierbdrii asupra vigorii butucilor, trebuie sd se
find seama de combinafia altoi/portaltoi, de virsta ierburilor, de evolu{ia
regimului pluviometric in cursul perioadei de vegetafie, de capacitatea solului
de inmagazinare a apei. in situafiile unor soluri fertile bine aprovizionate cu
apd, a unor portaltoi vigurogi, in care excesul de vigoare poate dduna calitifii
producfiei gi rezistenfei vifei de vie la iemare, aceasti diminuare a vigorii in
urma inierbdrii permanente este beneficd pentru producfie.
Influenla inierb6rii asupra producliei de struguri depinde, tn mare adsur6,
de densitatea de plantare gi de condifiile climatice. in general, la densitEli mici
de plantare vigorea mai mare a butucilor permite exploatarea solului da cdtre
rdddcini in profunzime, suport6nd mai ugor concurenfa pentru apd realizatd de
covorul vegetal, ftri ca producfia sd fie influenfat6 negativ.
in anii cu deficit de precipitafii, pe soluri cu rezerrre reduse de apd,,
parcelele inierbate dau productii mai scdzute, la fel ca gi in cazul parcelelor cu
densitifi mari de plantare unde vigoarea mai redusd a butucilolr gi dezvoltarea
mai superficialda sistemului radicular sunt supuse unei concurenfe accentuate.
Prin inierbarea permanentd naturalS cu specii perene din flora spontani,
cosite permanent pe un vertisol carbonatic din podgoria Dragaqani, timp de 15
ani la soiul TdmAioasd rom6neascd a fost obfinutd o diminuare a producliei de
struguri fa!6 de ogorul negru cu 24o/o (Gh. Condei Si colab.,l987). Prin
inierbarea dirija6 (50% graminee f 50% leguminoase) cu durata de 5 ani, in
aceeagi podgorie, la soiul Sauvignon, diminuarea producfiei a fost in medie de
l5Yo,mai accentuati in anii secetogi (Gh. Condei, i,986).
inierbarea permanentd cu gramine e (Festuca rubra Si Poa pratensis) in
250 Capitolul VllL Agroecosistemul viticol.Viticultura tn contextul agriculturii biologice
plantafii cu soiul Chasselas cultivat in Elvelia a determinat diminuiri de
producfie cuprinse inhe 5 gi 24Yo, in lipsa fertilizdrii cu azot, comparativ cu
ogorul negru (D. Maigre Si colab., i,995).
Producfii asemindtoare sau mai mici cu 5-l5o/o, comparativ cu ogorul
negru, au fost obfinute prin inierbare cu graminee qi in podgoria Clnmpagne (A.
Descotes Si colab., 199/,).
inierbarea determin[, in general, o imbundtdyire a calitdyii strugurilor prin
acumularea unor cantitifi sporite de zaharuri in boabe, ca urmare a diminuirii,
intr-o anumitd m[surd, a vigorii butucilor gi a producfiei de struguri (A. Scienza
Si colob., 1988; Gh. Condei Si colab., 1989; L. Sicher, A. Dorigoni, 1992; D.
Maigre Si colab., 1995; S. Orlandini Si colab., 1995).
Aciditatea total[ a mustului a fost mai redusb in cazul inierbdrii terenului.
Concurenja exercitatl de ierburi determind o incetare mai timpurie a cregterii
l6starilor in cursul perioadei de vegetafie gi o "degradare" mai accelerath a
aciditnfii din boabe.
La soiurile negre s-a constatat gi o imbunbtifire in polifenogi a recoltei, in
condifiile inierbSrii terenului (R. Agulhon, 1996).
Prin eliminarea rapidd a apei tn exceso datoritd transpirafiei intense a
ierburilor, atacul de putregai cenuqiu al strugurilor gi, uneori, al manei este mult
diminuat, mai ales in anii favorabili pentru dezvoltarea acestor boli.
Prezenla covorului vegetal reduce, de asemenea, manifestarea clorozei in
prim[verile in care circulafia aerului in sol este redus6.
Printre dezavantajele tnierbdrii se semnaleazA, pe ldngi concurenfa
pentru ap[, mai accentuatd in anii secetogi qi sporirea riscului gerurilor til:zii de
prim[var5, in momentul dezmuguritului sau, uneori, in perioadele secetoase,
trecerea acarienilor galbeni de pe ierburi pe vila de vie.
in privinfa consumurilor energetice, sistemul de intrefinere a solului prin
inierbare dirijatd a determinat consumuri mai reduse la unitatea de suprafafd,
comparativ cu ogorul negru (tabelul 8.8.).
Capitolul VIII. Agroecosistemul viticol.Viticultura tn contextul agriculturii biologice
251
Tabelul8.8.Consumuri energetice determinate de sistemul de intrefinere a solului
(dupd Gh. Condei , 1989)
Sistemul de intrefinere asolului:
Consumul la ha (anual):Zile - om Ore - asresat Motorinl (l)
Ogor negru 27 I 4 lErbicidare 2 J 26Inierbare l 4 4 13
Cultura plantelor anuale pe intervalele dintre rinduri, folosite ca
ingrdgimdnt verde, inlluenfeaz6 favorabil insugirile frzice, chimice gi biologice
ale solului, fbrd sd afecteze cregterea gi fructificarea vifei de vie.
ingrdsdmintele verzi contribuie la reducerea eroziunii solului, amelioreazd
structura acestuia prin imbogdfirea in materie organicd gi intensificd activitatea
microorganismelor. Folosirea lor constituie un mijloc de combatere a clorozei
datorati excesului de apd in solurile asfixiate (1. Eynard, G. Dalmasso, 1990;
Victoria Cotea, V. V. Cotea, 1996).
Ca ingr[qdminte verzi pot fi folosite specii cu ciclul de vegetafie scurt, cu
creqtere rapid6, care produc o biomasd apreciabild, unele dintre ele
(leguminoasele) cu posibilitdfi de fixare a azotului atmosferic: mazbrea
comestibild sau turajerd (100-150 kglha),lupinul (150-200 kg/ha), bobul (150-
200 kglha), soia (150-200 kg/hal borceagul de primlvard (120 kglha mazbre
furajerl + 60 kg/ha ovilz), secara (80-100 kg/ha), mdzfuichea, fasolifa etc.
in zonele cu precipitafii anuale mai mari de 600 mm, cu cel pulin 300 mm
in perioada de vegetafie, semdnatul culturilor se poate face toamna sau
primivara, in timp ce in zonele cu precipitafii moderate, cuprinse intre 500-600
mm, semdnatul se face toamna, in lunile septembrie-octombrie.
Suprafala pe care se insdm6nleazd culturile poate fi diferit6; obignuit,
aceasta se face in benzi late de 140-175 cm pe intervalele dinhe rinduri,
altemativ, o datd la2 ani.
Primdvara, in mai-iunie, la imbobocirea sau inspicarea plantelor, acestea
se toaci mdrunt, rimAnAnd la suprafafa solului p6nd la uscare ca mulci, dupd
252 Capitolul VllL Agroecosistemul viticol.Viticulturo in contextul agriculturii biologice
care se incorporeazd in sol cu discul sautreza.
Covorul vegetal realizat la suprafafa solului in intervalul toamn6-
primlvard constituie un obstacol in calea spdlarii nitralilor in profunzime, fird
sd influenlezn negativ cultura vijei de vie (P. Penet Si colab., 1991; H. Lott, K.
H. Emig, I99l).
Chiar dacd randamentul in humus stabil al biomasei obfinute este sc[2t,
prin incorporarea in sol a materiei organice fermentescibile este stimulati
activitatea microbiologic[ a solului.
Ca urmare a prezenfei unui covor vegetal la suprafala solului, se modificd
microclimatul orizonturilor superficiale; temperatura acestora este mai scdnfi5,,
comparativ cu intrelinerea solului ca ogor negru sau prin erbicidare. De aceea,
in zonele cu brume frecvente gi ingheluri tdrzii de primdvar[ se recomandd ca
tocarea plantelor qi pdstrarea lor ca mulci s5 se faci primivara devreme, pentru
a evita accentuarea daunelor. Umiditatea relativ[ a aerului in atmosfera
invecinati este mai ridicat5, ftrd sd se constate intensificiri ale atacurilor
paruzitare (A. Scienza Si colab., i,988).
Experienfele efectuate in podgoria $tef[negti-Argeg pe soluri podzolice,
argilo-iluviale, cu confinut ridicat in argild gi regim aerohidric defectuos, au dus
la concluzia cd intrefinerea solului prin culturi anuale folosite ca ingrdgdminte
verzi (borceag de primdvard: ovdz 60 kg/ha qi maz5re 120 kglha) nu a afectat
cregterile vegetative, in timp ce produclia de struguri a sporit semnificativ (I
Rddulescu gi colab., |989). Cultura alternativd a borceagului de primdvard pe
intervalele dintre rdnduri a contribuit, de asemenea, la diminuarea excesului de
umiditate din sol in prima parte a perioadei de vegetafie.
Prin folosirea ingriq[mintelor verzi se imbundtdJegte mobilitatea
elementelor nutritive in sistemul sol-plantd (Vasilica DuSchin, 1986; Gh.
Condei Si colab., 1989).
Pentru viticulturd prezint6 interes Si tnierbarea temporard cu specii din
Jlora spontand, de talie joas6, lipsite de stoloni gi rizomi (Stellaria media,
Ver oni c a per s ic a etc.).
Prezen[a florei spontane pe parcursul perioadei de repaus avifei de vie are
Capitolul VIII. Agroecosistemul viticol.Viticultura in contextul agriculturii bio I o gic e
253
o serie de efecte favorabile:- reduce scurgerea de suprafafi a apei gi solului, asigurdnd protecfie
impotriva eroziunii;- amelioreazi infiltrarea apei din precipitatii, cu influenfi pozitivl asupra
rezervelor de apd din sol;- garanteazL o mai bund mobilizare a elementelor nutritive mai pufin
mobile, reducind riscul aparifiei carenfelor gi clorozei;- prin sistemul radicular amelioreazi structura solului.
Cosirea plantelor din flora spontand, cdnd acestea ajung la 20-25 cm
inilfime in primdvard influenfeazi pozitiv pistrarea umiditdlii din sol, tntdrzie
aparifia unor noi buruieni anuale gi permite accesul cu maginile in plantafii pe
timp ploios.
in general, buruienile care igi fac aparifia la sfhrgitul primdverii gi vara pot
contribui la accentuarea deficitului hidric. fn zonele cu precipitafii suficiente,
sau acolo unde este necesard limitarea vigorii butucilor, se recomandd cosiful
buruienilor.
Cercetiri recente efectuate in Ungaria au wmdrit folosires buruienilor cu
acliune alelopaticd in plantafii viticole (J. Mikulas si colab., 1992).
Au fost utilizate o serie de specii sdlbatice, intdlnite frecvent in plantafii,
cu rdddcini superficiale, care exercitd o concurenfd sclzutii pentru ap[ gi
substanfe nutritive. Unele dintre -ele sunt interesante pentru capacitatea de a
emite substanfe chimice alelopatice, fapt ce explic[ un efect erbicid
semnificativ.
Speciile luate in studiu au fost urmdtoarele: Digitoria sanguinalis,
Lamium amplexicaule, Lamium purpureum, Stellaria media, Glechoma
hederaceum. S-a urmlrit, indeosebi, comportamenful fiziologic al speciei
Digitaria sanguinalis, specie cosmopoliti cu r6sp6ndire rapidd, rezistenti la
seceti (degi sistemul radicular se afl6 la micd adAncime), cu acliune alelopatici
datoratd emisiei unor exsudate radiculare fitotoxice (acidul clorogenic gi
sulfosalicilic), care frineazA dezvoltarea buruienilor,fiwda dduna vilei de vie.
254 Capitolul VllL Agroecosistemul viticol.Viticultur a tn contextul agricultur ii b io lo gic e
8.3. FERTILIZAREA PLAI\TATIILOR VITICOLE
Pentru rafionalizarea ferilizAii vifei de vie, trebuie s[ se fini seama de
citeva caracteristici mai importante dupl cum urmeazi:- vila de vie este o planti perend la care elementele nutritive
incorporrate ln recoltii nu reprezintii decdt o parte din cantitateaextrasl din sol;- rdddcinile vilei de vie se dezvolti in profunzime; majoritatea lor se afl6
situate intre 20 gi 60 cm addncime, unele depdgind 4 m;- solurile viticole sunt, tn general, sdrace gi mai mult sau mai pufin
profunde;- producfiile de struguri sunt relativ limitate, astfel cd necesarul de
elemente nutritive este relativ redus;- uneori distanlele mici de plantare folosite limiteazA posibilitifile de
aplicare a ingriqimintelor;- capacitatea de stocare a substantelor nutritive in elementele
multianuale ale butucilor este relativ ridicat5, permifdnd reutilizarea acestora.
Cultura vifei de vie reprezinti o minicultur[ indelungati; planta rdmdne pe
acelagi loc o perioadd de peste 30 de ani, timp in care are loc o degradare
treptatd a solului prin compactarea lui pe urmele tractoarelor, slrdcirea ln
materie organicl qi in elemente nuhitive.
in viticultura biologicb obiectivut fertitizirii este mentinerea sau sporirea
fertilitalii solurilor qi a activitiifii lor biologice. Se preconizeazf "hrdnirea
solului", pentru ca acesta, la r6ndul lui, sd hrineasci plantele, acorddnd un rol
privilegiat fertiliz6rii organice.
ingrIg[mintele organice sunt transformate de c6tre organismele vii din sol
in humus gi elemente minerale, care sunt preluate, treptat, de c[tre plante pe
parcursul perioadei de cregtere, pe m[surd ce acestea au nevoie.
Fertilizarea in viticultura biologicd implic[ folosirea, in principal, a
tngrdgdmintelor organice provenite din fermd gi adlugarea suplimentari de
elemente nutritive naturale (autorizate de reglement6rile in vigoare), mai ales pe
Capitolul VIII. Agroecosistemul viticol.Viticuhura in contextul agriculturii biologice
255
solurile cu stdri carenfiale. Aceste elemente minerale sunt puse heptat la
dispozifia plantelor prin intermediul microorganismelor.
Acest mod de fertilizare "respectd' mai intdi fiziologia plantelor, spre
deosebire de fertilizarea slasicd pe bazil de ingr[gdminte minerale de sintez6,
care favorizearA mai mult cantitatea decAt calitatea producfiei.
in ultimii 30 de ani in viticultura intensivd a existat tendinfa de a confunda
fertilizarea cu 'forlarea" producfiei, neglijdnd viala solului gi,in acest fel
limit6nd capacitatea sa de a descompune substanfele organice.
Atunci cdnd ingrigdmintele organice disponibile sunt corect folosite, in
viticultura biologic[, fertilizarea minerald complementari este mai pufin
importantS. Cu toate acestea, nivelul fertilit5tii solului trebuie sd fie testat
periodic prin analize de sol gi prin calcularea tmui bilanS al elementelor
nutritive (intrdri, iegiri, pierderi).
Pentru refacerea fertilitiifii solului, intre momentul defriqirii unei plantafii
vechi gi cel al replant[rii este util6 pistrarea unei perioade de repaus. Durata
ideald a repausului este de 10 ani, interval in care are loc descompunerea
rlddcinilor situate in profrrnzime gi, in acest fel, eliminarea vetrelor cu boli
virotice. in acest timp se recomandi cultivarea leguminoaselor (ex.: lucerna)
urmat6 de graminee (cereale).
Fertilizarea de aprovizionare, efectvati, inainte de plantare, se considerd
eficient6 daci se administreaztr 30-50 t/ha gunoi de grajd sau de tescovind
compostatii.
Pentru aprovizionarea solului cu fosfor se recomandd doze de 200 kg/tra
P2O5 (aproximativ 600 kg/ha de fosfafi naturali), administrate inainte de
cultivarea lucernei (la care se adaugd, eventual, 150 kg/ha K2O, dacd solul este
deficitar); inainte de plantarea vifei de vie se completeazi necesarul de fosfor cu
incl200 kg/ha PzOs U. Rousseau, /995).
in viticultura biologicb, humusul este un component extrem de important
deoarece rezultii din transformarea materiei organice prezente sau incorporate in
sol: rdddcini, frunze, coarde tocate, gunoi de grajd, compost, ingrigiminteverui
etc.
256 Capitolul VllL Agroecosistemul viticol.Vit icuhura tn c ontextul agriculturii biolo gic e
Humusul formeazA cu argila complexul argilohumic stabil, care joac6 un
rol important in fertilitatea solurilor gi nutrigia plantelor.
Evolufia humusului in sol difere in functie de natura materialului parental
gi a climei:- in climat cald gi umed se formeazd mai pufin humus stabil, care are
tendinla de mineralizare rapidd;- in climat temperat se formeazi humus stabil, iar mineralizarea lui are
loc treptat;- in climat rece gi umed are loc o formare lentd a humusului stabil gi o
mineralizare redusd;- in climat continental uscat se inregistreazl o pierdere intensi de
humus, datoriti acfiunii soarelui gi, in acelagi timp, o protecJie a humusului
realizatdde cStre ionul Ca-.
Pe solurile cultivate cu vi16 de vie humusul trebuie sd fie reinnoit in mod
constant, prin aporturi de noi materii organice, intruc6t s-a constatat o pierdere
anuald de2%o.
Cele mai multe soluri viticole sunt deficitare in materie organicd.
Viticultura este, in bund mdsur6, responsabilI de sdrdcirea solului in substanfd
organicd, mai mult decAt majoritatea celorlalte culturi. Sirdcirea solurilor
viticole in substanti organicl se datoreaz5 restitufiilor slabe realizate de cdtre
viJa de vie, erbicid[rii care elimind aportul de materie organici rcaliz.at de cdtre
buruieni qi abandon6rii timp de mai mulli ani a fertilizArii periodice cu
ingrdgdminte organice.
Deficitul in materie organicd reprezint[ o problem[, mai ales pe solurile
"fragile": cele scheletice gi cele nisipoase.
Un sol viticol bogat in humus are o bunl stabilitate structurald, fapt ce
limiteazlconsiderabil eroziunea hidric5. Humusul amelioreazi capacitatea de
refinere a apei, ceea ce are mare importanld in perioadele de secet[. El are, de
asemenea, o funcfie reglatoare in nutrifia plantelor, intruc6t, prin mineralizare,
elibereazil progresiv elementele minerale.
Capitolul VIII. Agroecosistemul viticol.Viti cultur a tn c ont extul a gr i cul tur i i b i o I o gi c e
Se apreciazi cd argila posedl o parte din proprietdfile humusului, cum
sunt cele de refinere a apei gi a elementelor nutritive. Dac[ ea lipsegte, materia
organicd poate s[-i find locul.
8.3.1. Fertilizarea cu ingrlgiminte organice
Prin fertilizarea cu ingrdgdminte organice, se urm5reqte sporirea
confinutului in humus a solului gi a capacitdfii sale de refinere a apei,
ameliorarea stabilit5fii sale structurale, facilitarea lucririlor solului, stimularea
activitilii biologice din sol gi furnizarea celei mai mari pdrfi din elementele
nutritive necesare plantelor.
Materia organicd provine in mare parte din incorporarea reziduurilor
plantelor, cum sunt.frunzele, vdrfurile de ldstari, coardele tocate etc., care sunt
bogate in celulozi gi materii proteice. Humificarea lor este acceleratd dacd se
adaugd solului azot organic provenit din gunoi de grajd, composturi,
ingraqiminte verzi etc.
in cursul evolufiei sale materia organici parcurge 3 faze:- descompunerea in produgi intermediari de cdtre macroorganisme gi
microorganisme;- transformarea in humus cu ajutorul microorganismelor a unei pnrfi din
produgi i intermediari ;- transformarea humusului stabil gi a unei parti din produgii intermediari
in elemente minerale. Aceastii mineralizare este opera
microorganismelor.
Raportul CN de o indicafie asupra stdrii materiei organice administrate
solului. Raportul optim se situeaz6 intre 10 qi 12. CAnd acest raport este ridicat,
materia organicd respectivd este pufin disponibild ca hran6 pentru
microorganisme, excesul de carbon provoc6nd blocarea azotului. Un exces de
azot fav oizeazA pierderile sub form[ de amoniac.
Cercetdri mai vechi, dar de o deosebiti actualitate pentru viticultura
zilelor noastre, au subliniat eficacitatea folosirii gunoiului de grajd, a tescovinei
compostate, a ingrdqdmintelor verzi gi a diferitelor composturi.
257
258 Capitolul VllL Agroecosistemul viticol.Vi t i cuhur a tn c ont extul ogr i cul tur i i b i o I o gi c e
i :
.- Cel mai rdspdndit ingrdgdmdnt organic folosit in viticulturd este gunoiul
de grajd. Experientele efectuate in principalele podgorii au urmirit stabilirea
influenfei gunoiului de grajd asupra solului, precizarea dozelor gi addncimii
optime de incorporare, a eficacitigii in timp asupra cantitl{ii gi caliEfii
producfiei.
incorporarea gunoiului de grajd in doze de 40-60 t/ha in condiliile
cernoziomurilor de la Murfatlar a condus la sporirea umiditiifii solului cu 1,5-
9,5yo, asigurdnd, in condiJii de climat secetos, o rezewd mai mare de apd in
zonade r6spAndire maximd a riddcinilor vilei de vie.
in podgoria Dr6gdqani, dozele de 40 9i 60 t/ha gunoi de grajd au realizat
sporuri de produclie la soiul Riesling italian de 50Yo respectiv 54%o, iar in
podgoria Minig doza de 50 t/ha aduce, la acelagi soi, un spor de produclie de
54%fa[dde martor.
Prin aplicarea unor doze de 40-50 t/ha gunoi de grajd la soiul Chardonnay,
in podgoria Murfatlar s-au realizat sporuri de recolt[ de 25-38Yo fafl de martor.
Eficacitatea gunoiului de grajd urmdrit[ in podgoriile Drag[gani, Minig qi
Murfatlar, au dus la constatarea cd aceasta este slabd in primul an, se manifesti
evident in anul al doilea gi al treilea, marcdnd o scidere bruscd in anul al
patrulea de la incorporare.
Stabilirea dozelor de gunoi de grajd se face finAnd seama de conlinutul
solului in argili, indicele de azot gi de confinutul gunoiului inazot.
Diferenlierea dozelor de gunoi de grajd in funclie de valorile indicilor
agrochimici ai solului este prezentat6 in tabelul 8.9.
Tabelul8.9.
Dozele de gunoi de grajd recomandate, in fi.ncfie de valorile indicilor
agrochimici ai solului
Continutul solului inargilb (adincimea,
cm)
Dozele de eunoi de sraid (t/ha) sau zunoi semilichid (m'/lra)
Indicele de azot (HV) % al solului0,5 0 .1 1.5 2.0 ' ) < 3.0 4.0
l 0 28 l 8 l 520 48 3 l 26 23 2 l30 54 35 29 26 24 23 2240 58 5 I 3 l 28 25 24 2350 60 39 5 Z 29 26 25 24
C apitolul VIII. Agroecosistemul viticol.Viticuhura in contextul agriculturii biologice
259
Gunoiul de grajd se utilizeazi, in general, in doze de 30-60 t/ha" aplicat o
datd la 3-4 ani. Se recomandi sd fie folosit in"stare naturald', adicd dupi 6
luni de pistrare, prin administrare toamna qi incorporare printr-o lucrare
superficiali a solului. Se va evita folosirea dozelor mari de gunoi proasplt, care
poate antrena o serie de accidente culturale generate de excesul de azot.
Tescovina compostatd. Tescovina reprezinti un subprodus rezultat din
prelucrarea strugurilor gi confine ciorchini, pielife gi seminte.
Tescovina proaspdti, necompostatI, poate fi folositd in viticultur[ numai
in mici cantitifi, pentru acoperirea solului in vederea prevenirii eroziunii.
Reacfia tescovinei proaspete este acidd gi are un raport CA{ ridicat. Tescovina
proaspdtd oblinutl de la struguri negri poate avea un efect fitotoxic, ca urmare a
confinutului ei ridicat in polifenoli.
Cel mai adesea tescovina este folositd dupi compostare in platform[ timp
de 4-5 luni. Pentru compostare, tescovina se ageazi in straturi alternative de 20-
25 cm grosime, acoperite cu 10-15 cm de pdmdnt (D. Davidescu, Velicica
Dqvidescu, 1992; 1993). in timpul aqezilrii, pentru fiecare ton6 de material se
adaugd 4-5 kg P2O5, 5-6 kg K2O qi se umecteazi, cu 250400 I ap6 in care s-au
addugat 3-5% sulfat de amoniu Si2-3% Ca(OH)2. Udarea se face in2-3 rcpnze,
pentru ca apa sd imbibe cdt mai bine materialul, ftrd sI se scurg6. DupI 1-2 luni
de la construirea platformei sg procedeazL la desfacerea ei, la lopdtarea,
amestecarea gi reclddirea ei. Aceste operafii se mai repeti cel pufin inc[ o dat[;
fermentarea este incheiatd dupd 4-5 luni.
Din producfia de struguri la un hectar rezult[ o cantitate de tescovind de I
500- 4 500 kg, din care se poate obline o cantitate de 100-400 kg humus (M
Fregoni, 1987).
Compostul de tescovind aplicat in doze de 20-50 t/ha furnizeaz6 solului o
cantitate de 2-5 t/ha humus, 100-250 kg P2O5/ha, 150-350 kg K2O/ha qi 50-120
kglha Mg.
in tabelul 8.10, sunt prezentate analizele efectuate la doui composturi
utilizate in Franfa (M. Mustin, 1987). Prin folosirea unei doze de 30 t/ha din
compostttl de tescovind se adaug6 solului 216kglhaN, 55 kg P2O5/ha 9i 176 kg
260 Capitolul VIII. Agroecosistemul viticol.Viticultur a in c ontertul a griculturii b iologic e
K2O/tra, ceea ce asigurd necesarul vilei de vie pentru o perioadb de 3 ani.
Prin folosirea tescovinei compostate pe un sol scheletic format pe aluviuni
grosiere de pe prima terasi a rdului Teleajen, V. Cdtdnescu si colab. (1987) au
obfinut producfii de struguri superioare, comparabile cu cele asigurate prin
folosirea gunoiului de grajd (tabelul 8.11).
Tabelul8.l0.
Rezultatele analizei a doui composturi de tescovind oblinute in Franfa
(dupd M. Mustin, 1987)
Determinarea
Numdrul probei gi
provenienfa
3415
Coutras
34t6
St-Gends
Substanfa uscatd (% dinmateria brutd) 22,8 21,3
Substanfa organici (% din materia brut6) 19,46 19,24
Substanla organic[ (% din substanfa uscati) 85,34 90,20
Azot organic (% din materia brutd) 1,07 0,72
Substanfa or ganc6/ Azot organic 18,2 26,7
pH in apdlll0 (materie bruti) 7,74 7,53
Rezistivitatea (ohms/cm lil0 din substanfa brutd) 383 278
Relinere apei (Vo din substanfa brutd) 52,0 57,0
Carbon total (Yo materie brutii) 9,73 9,62
Umiditatea rezi&nld (o/o) 0,40 0,68
Substanfe minerale (o/o dnmateria bruti) 3,87 2,43
Fosfor total (% din substanfa bruti) 0,08 0,08
Potasiu total (o/o din substanta bruti) 0,54 0,49
Magneziu total(% din substanfa brut6) 0,03 0,03
Folosirea coardelor rezultate la tdiere. Coardele rezultate la t6ierea vitei
de vie, in cantitate de 2 500-4 500 kglha, pot furniz4 prin tocare si tncorporare
tn sol, intre 400 gi 800 kg/ha humus, alituri de cantitdfi ce nu hebuie neglijate
de macro- gi microelemente.
Capitolul VllL Agroecosistemul viticol.Vit i cultur a in c o nt extul a gr i c ul tur i i b io I o gi c e
Aportul in elemente minerale al coardelor tocate gi incorporate in sol estede: 6-20 kgftln N; 0,7-3,6 kg/ha P 9i 6-20 kg/ha K, acoperind necesarul demacroelemente in proporfie de t0-30% (M. Fregoni, ]957). in privinfa
microelementelor, aportul coardelor tocate gi incorporate in sol este de 30-50%din necesar. incorporate in sol, coardele suferd un proces de degradare biologicd
in condifii de umiditate, datoritil prezentei bacteriilor gi ciupercilor.
Tabelul 8.11.Influenfa compostului de tescovind asupra producfiei ;i calitdfii strugurilor
la soiul Muscat Ottonel (Valea Cdlugireascd, l98l-1983)
Ele contribuie la imbundtdfilea insugirilor frzice ale solului, prin cregterea
capacitdlii de relinere a apei gi printr-o mai bund aerare a acestuia. Coardele
tocate asigurd un aport de humus durabil, impiedicd eroziunea solului,
asigurdnd un drenaj intern mai bun al apei, evitAnd scurgerile de suprafald. tn
acelagi timp sunt reduse pierderile de apd prin evaporafie gi este favorizatd
cre gterea rddicinilor.
Coardele confin substanfe organice din grupa taninurilor, fenolilor gi odatS
introduse in sol reduc germinafia semintelor gi inhib[ cregterea buruienilor. in
plantaliile ?n care coardele tocate au fost incorporate in sol, s-a observat o
germinare gi o dezvoltare de 5 ori mai redusd a buruienilor, ca unnare a
efectului lor erbicid. Pentru a favoiza humificarea gi pentru a nu diuna
rdddcinilor vifei de vie, tocarea gi incorporarea in sol a coardelor este bine sd fie
261
(dupd V. Cdtdnescu si colab., 1987)
Varianta
Recolta destrusuri
Calitatea
tlha Semnif.Zahdr
s.llAciditateeil HrSOa
Martor nefertilizat 7.66 153.6 3.59Gunoi de eraid -20 tlln 9"06 138,8 3,53Gunoi de sraid - 40 tlha 9.81 r* 143.7 3.64Gunoi de sraid - 60 t/ha t0.21 'F r46.3 3.74Tescovind compostatd - 20 tltn 10.03 145,7 3.27Tescovind compostati - 40 tlha 10.78 * * 146.3 3.50Tescovind compostatd - 60 t/ha 10.63 * 146.3 3.54
262 Capitolul YIII. Agroecosistemul viticol.Viticultur a in contextul agriculturii b iolo gi ce
asociatS, acolo unde condiliile de umiditate permit, cu inierbarea. Tocarea
coardelor trebuie ficutd in fragmente mai mici de 5 cm, pentru a fi influenfate
favorabil insugirile solului, pentru a se degrada rapid sub influenfa florei
bacteriene gi fungice, precum gi sub acliunea agenfilor atmosferici.
Coardele compostate dau naStere la un ingrd.gdmint valoros. Dupd
fragmentarea lor in bucdfi de 5-10 cm lungime, ele se introduc intr-o groapd
unde se adaug[ l0 kg sulfat de amoniu qi 300 I apd pentru fiecare tond de
coarde. Umectarea coardelor se face la inceput de doul ori pe sdptimdni, apoi o
singurd dat6. Dupd o lun[ se adaug6, din nou, 5 kg sulfat de amoniu pentru
fiecare tond de coarde, continudnd udarea. Dupi 5'6 luni compostarea coardelor
este incheiatd (M. Fregoni, i,980).
O altd refet6 de compostare recomandi mErunfirea gi zdrobirea coardelor,
dupi care acestea se ageazd in straturi alternative de 20-30 cm gi se stropesc cu
250-300 | apd ce confine 3-5% sulfat de amoniu gi 2-3% C4Om2 @.Davidescu, Velicica Davidescu, 1992). Pentru fiecare ton6 de coarde se mai
adaugd 4-5 kg P2O5 gi 5-6 kg K2O, dupd care se acoperd cu un strat de pdm6nt
de l0 cm. Se pun apoi alternativ al doilea, al treilea etc. strat de coarde
mirunfite gi zdrobite, care se trateazd ca gi primul strat. DupE aproximativ dou6
luni platforrna se rearnenajeazil (se desface, se lopdteazA, se amestecI, se
reclddegte) qi se umecteazL din nou. Durata fermentlrii este cuprinsl intre 6 gi
l 2 lun i .
Composturi verzi. Sunt constituite din ramuri fragmentate, reziduuri de la
plantele de grldind (frunzr, iarbd de gazon) gi degeuri organice menajere (F.
Murisier, 1993). Pentru prevenirea eroziunii solului, poate fi folosit compostul
proaspit, rispdndit la suprafaf5.
Ca ingrdg[mdnt organic se folosegte compostul maturat (dupd 4-5 luni de
compostare), care se recomandd s[ fie incorporat superficial. Administrarea lui
trebuie s5 se faci in perioada de repaus a vilei de vie, in intervalul noiembrie-
martie.
Paiele de cereale sau reziduurile de Ia culturile legumicole au un raport
CA{ foarte ridicat (tabelul 8.12). Ele sunt folosite, pentru protejarea solului
Capitolul VIII. Agroecosistemul viticol.Viticultura in contextul agriculturii biologice
impotriva eroziunii, pentru compostare, insd cantitatea de humus pe care o
produc este scdzut6.
Tabelul8.l2.
Caracteristicile unor materii organice compo stabile
(dupd Catherine de Silguy, 1994)
Materia organicI Raport CN Confinut in apdAptitudinea dedescomnunere
Gunoi de bovine 20 mediu bun6Reziduuri de la culturilesumicole
l0-20 ridicat bund
Paie 60-r00 sc[2t medieLemn eliminat la tiiiere 100-150 foarte scdzut slablScoarti de copaci 100-130 variabil medieGunoaie menaiere 30-40 ridicat-mediu medie
in tabelul 8.13 sunt prezentate cantitiilile de ingrigiminte organice folosite
in viticulturd, aporhrl lor in humus, PzOs, K2O gi Mg.
Tabelul8. l3.
Compozifia diferitelor materii organice folosite in viticultura biologici(dupd F. Murisier Si colab., 1993)
Reacfia amestecului constituie un factor primordial, condifiile optimepentru activitatea microorganismelor fiind asigurate la valori de pH apropiatede neutru. Pentru diminuarea aciditifii se incorporeazi substanfe bogate in
calcar (dolomit, fosfafi naturali, alge calcaroase etc.).Pe mdsura cbdirii platformei de compostare pot fi adiugate argile gi alte
263
Materia organiceDoza deaplicare
tlha
Valori exprimate in kg/t de materialoroasoit
Humus PrO. K'O MeGunoi de bovine 40-80 85 3.0 6,0 t .2Paie de cereale 2-t0 80 )< 14,0 0,7Reziduuri de la culturilesumicole 10-20 80 0,7 2,9 0,5
Comoost de tescovin6 20-50 100 5.0 7.0 1 .0Compost verde 20-50 60 3.3 4,2 2,5Coarde 24 159 1"3 4,8 0.5
264 Capitolul VIII. Agroecosistemul viticolViticultura in c ontextul agriculturii b iolo gic e
materii minerale (roci mdcinate fin), pentru a reechilibra compozi{ia gi a spori
efrcacitatea compostului final (Catherine de Silguy, 1994).
Pentru a accelera declangarea procesului de fermentare, se adaug6, uneori,
o serie de activatori, in cantitili foarte mici:- fermenfi pe bazd de extracte de plante, de bacterii sau enzime;- preparate pe bazd de silice sau de plante (urzic6, coada goricelului,
valeriani etc.);
Pentru pregdtirea compostului se construieqte o platformi pe un teren
drenat, la umbrd gi la adlpost de vdntul dominant. Materialele disponibile se
amestecd, pentru a realiza o bund omogenizare. Se realizeazd o platformb de
1,2-1,5 m iniltime, 2-2,5 m ldlime labazi, gi cu lungimea variabild, in funcfie de
disponibilul de materie organicd. Pe mdsura constituirii platformei, materialele
sunt umectate. Platforma se acoperd cu paie sau frunze uscate, pentru a asigura
o bund aerare gi pentru a limita evaporarea.
in regiunile umede, platforma se construiegte cu laturi ascufite pentru a
favoiza scwgerea apelor. in primele doui sipt6m6ni se verificl temperatura in
interiorul platformei, care trebuie sI fie cuprinsd intre 55o gi 65"C. Dupd cdteva
siptdmAni se afrneazd platforma pentru aerare. AceastE operafie accelereazil
descompunerea gi omogeriznazd amestecul de materiale.
Pentru reugita composthrii se urm[resc 3 parametrii: temperatura,
umiditatea gi aerarea.
Temperatura degajati in timpul fermentdrii este indispensabili pentru
reglarea diferitelor populafii de microorganisme care realizeazd humificarea
(bacterii, actinomicete gi ciuperci). Temperatura nu trebuie sd dep[geascd 65oC,
pentru a nu incetini activitatea microorganismelor; in acelaqi timp ea determini
pierderea facultafii germinative a majoritdlii seminfelor de buruieni, precum qi
eliminarea germenilor patogeni.
Umiditatea trebuie sd fie cuprinsd intre 50 gi 60%. Dacd este prea scizuti
sau prea ridicatS, ea impiedicS ridicarea temperaturii. O umiditate excesiv[
poate determina pierderi de elemente nutritive, care pot polua pdtua de apd
freaticd gi favoriza declangarea fermentafiei anaerobe.
C apitolul VIII. Agroecosistemul viticol.Viticultura in contextul agriculturii bio I o gi c e
Aerarea este importantd, intrucit fermentafia trebuie si fie aerob6. Dacd
platforma este prea tasati gi slab aerisit5" se dezvoltd unii compugi (alcooli,
acizi organici) care inhib[ activitatea microorganismelor.
Durata compost6rii in climat temperat este cuprins[, in general, intre 8 pi
12 luni. Un compost maturat are un aspect omogen, o culoare brun-inchisd, o
structur[ fina" iar resturile de paie gi elemente lignificate sunt friabile. in urma
compostirii volumul platformei scade la jumdtate din cel inifial.
Folosirea composturilor in viticulturd contribuie la imbogdfirea solului in
humus, in principalele elemente nutritive, iar prin enzimele pe care le conlin
contribuie la echilibrul microbiologic al solului. Se recomand[ administrarea la
suprafafd gi incorporarea in sol printr-o arlturd superficiald.
Folosirea tnfrdsdmintelor verzi reprezintd o cale eficientd de imbogdfire a
solului in humus. Sunt indicate plantele leguminoase anuale fixatoare de azot:
mazirea comestibilE sau furajeri, mdz6richea, borcegul, lupinul, bobul, fasolila
gi soia.
Culturile se ins[m6nf eaz6, pe intervalele dintre rdnduri, in benzi late de
1,0-1,2 m. in zonele cu precipitafii abundente (peste 600 mm anual)
insdminfarea culturilor se face toamna sau primdvara devreme; in zonele cu
precipitafii moderate (500-600 mm anual) sem6natul se face numai toamna, iar
in zonele secetoase culturile de ingrlqlminte verzi se pot practica numai in
condilii de irigare. Se folosesc eantitifi de sdmffnfa de 100-120 kg/ha mazAre,
150-200 kdha lupin, soia sau bob, 70-100 kg/ha borceag.
Masa verde renrltatd se taie gi se toacl pe loc atunci cind mai mult de
jum6tate din leguminoas€ au inflorit; ea rdmdne ca mulci pe suprafafa solului,
urmand sd fie incorporati in sol prin lucrdri superficiale. Se recomandd ca
fertilizarea cu ingrdgdminte verzi sd se facd alternativ, pe un interval dA pe
urmltorul nrl respectiv din 2 in 2 ani pe acelagi interval.
Prin folosirea mazftrei (sem6natd primdvara devreme) ca ingrdgdmdnt
verde pe un sol brun eumezobazic molic din podgoria Dragdqani s-a incorporat
in sol o cantitate de masi organicd proaspdti de 21,5 tllta/an, imbogdlind
rezer\ra solului in materie organicd gi substanfe minerale (Gh. Condei, |986).
265
266 C apitolul VllL Agroecosistemul viticol.Vit i c ultur a in c ont e xtul a gri c ul tur ii b iol o gi c e
Ingrdq[mintele verzi au determinat sporuri de producfie semnificative la soiulSauvignon.
Cercetdrile efectuate ln podgoria gtefinegti-Arge$, po soluri podzolice,
argilo-iluviale au evidenliat faptul c6, prin folosirea ovdzului gi a mazirii caingrdq6mdnt verde, sunt readuse anual in sol prin aportul tulpinilor gi
rdddcinilor, 2,1 tlha materie organicd, 40 kgfra N, 24 kg/haP 9i 53 kg/haK. (1.
Rddulescu gi colab., 1989).
8.3.2. Folosirea ingriglmintelor minerale naturale in viticulturabiologicl
AHturi de ingrdgdmintele organice naturale, de ingrdgimintele verzi, inviticultura biologicd se utilizeazh gi o serie de ingraglminte minerale naturale,in locul celor realizate pe cale industriald. Aceste ingrdgdminte naturale suntreprezentate de roci naturale sau minereuri, care pe l6ngd un element nutritivdominant (P, K) confin pi alte elemente necesare nutriliei plantelor.
Dintre ingraSdmintele minerale ce confin azot, singurul ingr6g6mdntmineral natural este azotatul de sodiu din Chile, cu un confinut scizut in N(16%) gi, datoritd coshrlui ridicat, are o utilizare limitati.
Dintre produsele minerale care confin fosfor se recomandd: fiina de
fosforite (cu acfiune lenti,); zgura lui Thomas (produs rezidual din metalurgie),indicatb pe solurile neutre sau acide;/osfalii naturali calcinali sifiino de oase.Ori de cdte ori este posibil, aceste produse se administrcerd prin intermediulcompostului.
Ca produse minerale care confin potasiu se folosesc: cenu$a rezultatd dinlemne de foc (bogatr in K qi Ca); sdrurile potasice naturale (camalit, kainit).
Dintre produsele minerale pe bazA de magneziu se recomandd dolomitul(carbonat de ca si Mg), utilizat pentru pdstrarea echilibrului K/Mg in soluriacide sau neutre qi kiseritul (Mg SOa o HzO).
Pe solurile acide se folosesc produse minerale care confin calciu: calcarnatural fin mdcinat, marnd gi alge marine incrustate cu calcar (Lithothamnium
calcareum). Aceastd alg[ permite ridicarea valorilor pH in solurile acide,
Capitolul VllL Agroecosistemul viticol.Viticultur s in c ontextul a gri cultur ii b i o I o gi c e
imbogifirea lor in Ca, constituind un amendament calcaros natural. Confine 30-
40o/o calciu, precum gi carbonat de Mg gi numeroase microelemente (Cu, Fe, Si,
Mn). inainte de utilizare alga este mdcinatd fin gi se rdspdndegte pe sol, pe
agternutul animalelor de ferm6, sau in compost, in momentul fabricarii Q-a kg
de alge la tona de gunoi).
Ca ingrdgdminte minerale care confin siliciu se folosesc silicali mdcinafi
frn (cuarl, feldspat, bazalt, granit etc.).Acegtia pot fi folosili in doui moduri:- se introduc in sol in doze cuprinse intre 200 gi 1000 kgftia, pentru
stimularea cre gterii plantelor gi favorizarea asimildrii fosforului;- cu ajutorul unor suspensii in apd (10 gil00 I api) se trateazil butucii in
cursul perioadei de vegetalie, cu efecte favorabile asupra cregterii gi
calitI{ii recoltei, ca gi pentru combaterea fdinirii gi cregterea rezistenfei
la man6.
Rocile silicioase fin m[cinate (bazaltul, granitul, gnaisul, porfirul), pe
l6ngd siliciu mai confin Al, K, Mg, Ca, Na.
Cele mai bune rezultate se oblin prin folosirea concomitentd a
ingrdg[mintelor organice gi a celor minerale, dupd o analizd a solului, pentru a
evita aparifia unor dezechilibre de nutrilie.
in tabelul 8.14 sunt prezentate elementele nutritive gi acliunea fertilizantd
a unor ingragdminte admise in agricultura biologicl (dupd O. Schmid Si colab.,
1994).
267
268 Capitolul VllL Agroecosistemul viticol.Viticultura in cont extul agriculturii b io lo gic e
* 9 0 Ji i g tF 7 ** ; d t
OItr€go(|):EI
ErGlTA
t6lLbl
H
e=()tr
a2q)tr
)3q)tr
EI
j
3otr
trctod
OItrcbtL
Fc()
I
Etr
r6lal
r6,Lbltr
t-
trqlocl
tr6loct
trGIoct
trctocl
trGOfil
EB's!n(\l cfl
u1€
!
€
o\I
€ra) cf)
I I I
aE I I I l I I 0\$
o\co
,59 \n N \o Nra
coI
6l
ou1
Iu1$
rnco
I
m
ot€
Nc.l
s8 I I I\t t-
o$\o
v8 in sf oo lnc\.l
C.lI I
I\oF-N
a
€ ' E ^xEEc{o
co !nI
<tc{
I c.l
ocaI€
N
ot\,1
I\osf,
I
c{c.l
()E=
zg $ rno
sfI
o\
in
I
c.lf-
rI
coI I
)tr
<ad
EXE(r\xBo0tr
lt)q
€E.Ehla
E
trJ
q)q
(tp(loq)
E
,
0)
lr6l
olt)
1J
!Gl
)Cll
q)bItr
<6t.ttq)
cd
tr)(g
aL.lt)
llt=
!)
Ho
T'
trr(lr r .
q)
of r
cact
F
clfr
DIN
trEoo'o
)dvl5tro)(.)
NRI
3q)€q.)
IJ
bt
)oC)
o€
o-ou
$
a
2C)
'ii rcdt : . 9- b o
p6t=,(.)trot)cltrq)ah
trERI
ESt r o \'= 0\E \
)Gl(t7^ i
)qg "Sbs
- A
<r q)t r . *O c eE i " t s5 . :d Nrco *EcXN ..i
. i V
'5 )BL A
.9Sc d g0)
ocl
rr>,()
l.{
3
q)q)
trlc)tr(|)
f r l
Capitolul VllL Agroecosistemul viticol.Viticultura tn contextul agriculturi i b iolo gice
269
8.4. PROTECTIA VITEI DE VrE
Dupd cel de-al doilea rilzboi mondial, in viticulturd am asistat la o
intensificare a tehnologiilor de cultur6, ca unnare a folosirii pe scari largd a
ingrdqimintelor chimice de sintez6, a pesticidelor, a irigdrii, a soiurilor cu
potenlial productiv ridicat etc.
8.4.1. Combaterea integrati a bolilor qi diunitorilor
Efectele negative ale utilizirii pesticidelor a frcut sd cigtige tot mai mult
teren sistemul combaterii integrate a bolilor gi ddunitorilor, sistem ce include
intr-un tot unitar, armonios, toate metodele: chimice, biologice, agrotehnice 9i
frzice, precum gi a factorilor naturali de combatere, in aqa fel incdt sd se
realizeze o reglare qi o combatere a populafiilor de organisme ddundtoare care
si nu depdgeascd pragul economic de d6unare (I. Baicu, A. Sdvescu, 1986).
Pragul economic de ddunare (PED) reprezintd nivelul de atac sau
densitatea numeric[ de la care trebuie aplicat tratamenful 5i este egal cu o
pierdere de 3-5Yo din recolti sau cu costul tratamentului.
Combaterea integrati permite reducerea folosirii pesticidelor prin
diminuarea numirului de tratamente qi sporirea eficienlei acestora. Ea rispunde
unor exigenfe de ordin ecologic, pun6nd pe primul plan cdile biologice de
combatere a populafiilor de orgaqisme d[unitoare, pdstrarea echilibrului natural
gi evitarea polulrii mediului inconjurdtor.
Cercetirile efectuate in ultimele dou6 decenii, in principalele podgorii ale
fdrii noastre, au condus la elaborarea unor scheme orientative de combatere a
bolilor qi d[unetorilor la vifa de vie
Un rol important revine urmitoarelor mdsuri:
- fertilizarea rationali a plantafiilor, in vederea asiguririi unui echilibru
intre procesele de cregtere $i fructificare;
- evitarea excesului de azot care determin6 creqteri luxuriante qi
sensibilizarea vitei de vie la atacul bolilor gi diunltorilor;
270 Capitolul VllL Agroecosistemul viticol.Viticultura in contextul agriculturii biologice
- fertilizarea rafionald cu P gi Mg, in vederea sporirii rezistenlei la atacul
bolilor qi diunitorilor;- evitarea carenlei sau excesului de potasiu, care sensibilizeazi vila de vie
la atacul bolilor gi diundtorilor;- efectuarea la timp a lucrdrilor solului, care contribuie la distrugerea
multor patogeni gi ddundtori;- inldturarea prin lucrdrile in verde a numeroase surse de infecfie,
concomitent cu aerisirea mai bun[ a butucilor:- stabilirea elementelor de prognozd gi avertizare pe baza pragurilor
economice de dEunare.
Astfel, pentru principalele specii de ddundtori ai vifei de vie, pragurile
economice de d6unare, la care tratamentele devin obligatorii sunt urmdtoarele:- Tetranychus urticae (acarianul rogu comun), la deznugurire: 15
p5ianjeni/ldstar; inainte de inflorit: 2-3 pdianjeni/frunzd 9i dupd ?nflorit: 4-6
pdianjem/fntnzA;- Panonychus ulmi (acarianul rogu): 4-5 piianjem/fnnu1;- Phylloxero vastarix (filoxera), forma galicold: 5Yo frurze cu gale la
portaltoi;
- Lobesia botrana (eudemisul):3-5lawell00 de inflorescenfe la generafia
I gi 8-10 larve/100 de struguri, sau l-2o/o boabe atacate, sau 100 flufuri masculi
capturafi, in medie intr-o sdpt6mdn6.
in cazul bolilor criptogamic e avertizfuile se dau in funcfie de condiliilemeteorologice gi de analiza materialului biologic.
Schema combaterii integrate a bolilor gi ddundtorilor la vifa de vie
cuprinde o anumitd succesiune in aplicarea tratamentelor fitosanitare.
Astfel, iama, in timpul repausului, dupd tEierea in uscat, dar inainte de
umflarea mugurilor, se recomandd sI se efectueze tratamente cu zeamd
sulfocalcici 20o/o sau polisulfur[ de bariu 6Yo impotriva diferifilor dlundtori
care iemeazd sub scoarf[ (acarianul ro$u comun, acaioza vifei de vie, pirala
vilei de vie etc.). in plantaliile unde s-a semnalat in anii anteriori anhacnozd gi
eutipoz6, butucii vor fi stropifi cuzeamd bordelezd 3% (V.Severin, L. Dejeu,
Capitolul VIII. Agroecosistemul viticol.Viticultura in contextul agriculturii biologice
r994).La umflarea mugurilor, dacd in anul anterior a fost un atac puternic de
erinozi, se va stropi cu zeamd sulfocalcicd 8-10% sau polisulfur[ debariu4%o.
La aparilia primelor frunze se vor aplica hatamente impotriva acarienilor
cu produse acaricide: Mitigan 18,5 CE (0,2%); Omite 30 PU (0,1%); Mitac 20
cE (0,2%).
La inceputul cregterii lbstarilor, cdnd acegtia au 5-7 cm, se aplicb un
tratament pentru combaterea ftindrii cu: Karathane 0,Io/o; Tilt 0,2Yo; Rubigan
0,25-0,30 Vha; sulf muiabil0,4Yo etc.
Cend hstarii au 6-8 frunze, se face primul tratament pentru prevenirea
manei cu zeamd bordelezi 0,5Yo.
La rdsfirarea in{lorescen{elor se efecfueazn primul hatament impotriva
moliilor cu: Thuringin0,3yo, Fastac 0,0106, Decis 0,25llha.
inainte de inflorit se aplici un tratament impotriva manei cu znamd
bordelezi 0,75oh sau cu alte fungicide acuprice.
Dupd inllorit se vor aplica tratamente complexe cu: Dithane M-45 0,2yo +
Topsin M-70 0,lyo + Decis CE 0,025yo contra manei, fiinerii, putregaiului
cenugiu, moliilor gi acarienilor.
Cdnd strugurii s-au format gi existi condifii de mani gi atac de putregai
cenuqiu se va aplica un tratament complex cu unul din amestecurile: Ridomil
plus 48 0,25yo + Topsin 0,1olo sau Turdacupral0,Syo * Derosal 50 0,1o .
Dacd la intrarea in pArgd a strugurilor sunt condiJii de mand gi ftinare, se
va aplica un tratament cu unul din amestecwile: Turdacupral lo/o + Aracet0,lo
+ Sulf praf 20-30 kg/ha (prifuit umed) sau cu: Ridomil plus 48 0,025o/o *
Rubigan 0,025Yo.
in cazul c6nd la intrarea in pdrgd a strugurilor existd atac de molii qi de
putregai cenugiu, se va aplica un tratament cu unul din amestecurile: Rovral 50
PU 0,15% + Carbetox 0,4%o; Ronilan 50 WP 0,lo/o + Carbetox 0,4oA.
in viticultur6 existd o multitudine de posibilitdsi de redacere a
tratamentelor fitosanitare ( I . Filip, /987). Cele mai importante dintre acestea
271
sunt:
272 Capitolul VIII. Agroecosistemul viticol.Vi ti cultur a tn contextul agriculturii biol o gic e
- respectarea cu stricte{e a indicafiilor din buletinele de avertizare (data de
aplicare, doza sau concentrafia recomandatd, numdrul de hatamente etc.);- utilizarea cdt mai eficientd a complexdrii pesticidelor, conform tabelelor
de compatibilitate;- reducerea pdnS la jumdtate a volumului de ap[ la aplicarea stropirilor;
- folosirea in permanenfi la tratamentele cuprice a adezivilor;- folosirea pesticidelor cu remanenfd mare;- cunoa$terea modului de acfiune a pesticidelor;
- identificarea corectd a bolilor gi diunltorilor;- preintdmpinarea dezvoltirii unor atacuri de boli gi ddundtori prin
efectuarea corectd gi la timp a lucrdrilor agrotehnice.
Tratamentele efecfuate ctJ aparate moderne de pulverizare tip "firnel",
sau cu panouri recuperatoare ce asigurd recircularea soluliei ce nu cade pe
parlea vizati a plantei, permit economisirea a 40-50Yo din substanfa activd,,
reducerea cantitifii ce cade pe sol, fiind mai inofensive pentru mediul
inconjurdtor.
in ultimele doul decenii s-a semnalat aparilia unor rase de organisme
ddundtoare, rezistente la unele pesticide. Pentru prevenirea apariliei rezistentei
organismelor d[unltoare se recomand[ o serie de mdsuri gi anume:- folosirea unor soiuri mai rezistente;- fertilizarca mai redusi cu azot;- evitarea zonelor cu frecvenfd mai mare de atac a bolilor gi ddundtorilor;- folosirea pesticidelor numai atunci cAnd se justificd tratamentul;- utilizarea pesticidelor in amestec;- altemareapesticidelor.
8.4.2. Combaterea biologici a bolilor gi diunitorilor
Potrivit definifiei date de Organizalia Internalionald de Luptd Biologicd
tmpotriva animalelor Si plantelor ddundtoare (O. I. L. B.), lupta biologicd
presupune "utilizarea organismelor vii sau a produselor lor, pentru a preveni sau
reduce pierderile sau daunele cavzate de organismele dlun6toare".
Capitolul VIII. Agroecosistemul viticol.Viticultura in contextul agriculturii biologice
Viticultura biologicd interzice folosirea pesticidelor de sintezd, al c5ror
efect pe termen lung asupra sdndtSlii noastre este imprevizibil.
Prin combaterea biologicd se urmdresc: identificarea gi protejare speciilor
utile, prevenirea inmulfirii speciilor ddun[toare gi impiedicarea dezvoltirii lorprin mijloace cdt mai naturale gi cdt mai putin toxice.
in ultimul timp s-au acumulat multe date cu privire la alternativele
nepoluante de combatere biologici a bolilor pi diundtorilor, ca unnare a
numeroaselor avantaje pe care le prezintl (Tatiana $esan, T. Baicu, 1993):- evitarea folosirii de produse poluante;- produse cu fitotoxicitate redus6;- obfinerea de recolte frrI tratamente chimice;- prevenirea rezistenfei la pesticide;- asigurarea sinltiifii mediului, omului qi a celorlalte viefuitoare, prin
folosirea de metode nepoluante de combatere.
Mijloacele folosite pentru protecfia fitosanitard in cadrul viticuhurii
biologice se bazsazil pe urmitoarele principii :- protecfia fitossanitarl este maivintdi preventivd; "este mai ugor sI previi
dec0t si vindeci". Pentru aceasta este important sd se foloseascd soiuri
rezistente, apoi sd se asigure o bun[ stare fiziologicd a plantelor, in scopul
asigurSrii autoapdrdrii, gtiut fiind faptul cL palazifii atacd mai ales plantele
debilitate. Este favorizatL, de asemenea, competifia dintre fauna util[ gi cea
diundtoare;- metodele de combatere fac apel la lupta biologicd gi la substanlele
vegetale Si minerale; recurgerea la produse de sintezd este numai excepfionali
gi limitatii la substanfele care nu sunt toxice pentru om;- se pune un accent deosebit pe procedeele de lupti al c6ror scop nu este
de a omord ddundtorii, ci de a-i indeplrta sau de a limita inmul{irea lor; nu se
urmdregte distrugerea completi a ddunitorilor, ci realizarea wltr echilibru
biologic, pentru a regla populafiile de agenfi patogeni qi d[unltori sub un
anumit prag, astfel incAt sd nu provoace daune semnificative.
Metode preventive. Alegerea soiurilor mai adaptate Si moi rezistente
273
274
pentru tnfiinlarea noilor plantalii. Se vor alege, de preferin!6, soiurile adaptate
condifiilor pedoclimatice locale, punAndu-se un accent deosebit pe folosirea
unui material sdditor certificat, liber de virusuri gi boli bacteriene.
Progresele inregistrate in sfera cunoaqterii virusurilor gi virozelor vilei de
vie, cu privire speciali la insugirile patogenilor, metodele folosite pentru
identificarea lor (serologice, microscopie electronic[, transmiterea mecanic6 pe
plante ierbacee gi "indexaj" pe soiuri indicatoare), cunoaqterea vectorilor etc.,
au permis inregistrarea de progrese gi in domeniul prevenirii gi combaterii
acestora.
in lucrdrile de oblinere a materialului sdditor viticol certificat au fost de un
real folos elaborarea gi perfecfionarea tehnologiilor referitoare la termoterapie,
culturi meristematice gi combaterea nematozilor-vectori.
in fdrile cu viticultur6 avansatd au devenit operafionale, de mai mul{i ani,
programe nafionale pentru producerea gi certificarea materialului sdditor viticol,
liber de virusuri gi micoplasme, iar reglementdrile care le insofesc impun sd nu
se admitd la inmulfire decdt material sdditor selecfionat, cu o stare fitosanitard
corespunzltoare.
in lara noastrd au fost propuse cdteva scheme de producere a vifelor libere
de virusuri; acestea, aldturi de alte tehnici moderne stau la baza Programului
nayional de producere a materialului sdditor viticol certificat (M. Oslobeanu Sicolab., 1988; L Y. Pop, 1995).
Producerea materialului sdditor viticol certificat, liber de virusuri gi
micoplasme, constituie o problem[ de mare insemndtate la rezolvarea cdreia
participd virologi, geneticieni, pepinieripti qi specialiqti din sfera producfiei.
Aceastl acfiune este costisitoare, dar prezintS o importan{i deosebitd pentru
viitorul viticulturii romdnegti.
Se apreciazd c5, prin extinderea in culturl a soiurilor gi selecfiilor clonale
libere de virusuri gi micoplasme, se poate asigura diminuarea procentului de
goluri din plantaJii qi cregterea producfiei de struguri cu30-40o/o.
Sporirea rezistenlei plantelor prin anumite tehnici culturale. Prin
amplasarea plantafiilor in cele mai bune condifii, mecanismele de autoap[rare
Capitolul VIII. Agroecosistemul viticol.Viticultura tn contextul agriculturii biologice
275
ale plantelor vor funcfiona normal.
S-a constatat o mai redusl vulnerabilitate a vilei de vie in condifiile
lucrlrii corecte a solului $i a fertilizdrii echilibrate. Un sol bine structurat, bogat
in humus gi elemente minerale accesibile, cu o viaf6 microbiand activ6,
favoizeazA o nutrilie echilibrat[ gi o rezistenfi sporitS. Un aport sporit de
ingraqlminte cu azot m[regte vulnerabilitatea plantelor la atacul insectelor gi
bolilor criptogamice. Anumite carenfe in microelemente diminueaz6, de
asemene4 rezistenfa plantelor,
Lucrdrile de intrefinere a solului trebuie aplicate corespunzdtor, astfel
incdt solul sd fie bine aerat, drenat gi frrd prea multe buruieni.
De asemenea, formele de conducere la care vegetalia este indepdrtatd de
suprafafa solului cu dirijarea verticalb" rdsfiratd, a ldstarilor sunt mai pufin
afectate de atacul bolilor gi ddundtorilor, iar cea mai mare parte a lucrdrilor gi
operafiilor in verde poate spori aerisirea la nivelul butucului, precum gi
iluminarea, avAnd un efect preventiv favorabil.
Se recomandi folosirea unor preparate de origine minerald gi vegetald care
stimuleazi mijloacele de apirare ale plantelor. Unele preparate sunt constituite
din pudrl de roci silicioase sau de alge marine calcaroase, care utilizate in doze
slabe prin prifuirea frunziqului sunt eficace impotriva diverselor insecte gi boli
criptogamice. De asemenea, o serie de extracte de plante (urzicd" pelin, ferigi,
coada calului etc.) stimuleuzAmecarismele de apdrare ale plantelor gi impiedicd
proliferarea anumitor ddunitori (Catherine d e Silguy, 1994).
Pentru a proteja fauna awiliord utild, preznnti in natur6, cea mai bund
solulie o constituie plstrarea sau amenajarea spafiilor care ii convin. Majoritatea
insectelor utile au nevoie, pentru a trdi gi a se reproduce, de umiditate, nectar gi
polen. Exist6, in unele fdri, amestecuri atractive gi nutritive pebuz6" de drojdii,
miere, z.at'rbr etc.
Combatereq biologicd presupune utilizarea parazililor gi prdditorilor
oofagi, larvari, pupali ai speciilor ddunitoare (autohtoni sau importafi, existenfi
in naturd sau crescufi in condifii artificiale gi lansafi in plantafii), lupta
microbiologicl (folosirea unor preparate virale, bacteriene, fungice), lupta
276 C apitolul VIII. Agroecosistemul viticol.Viticultura in contextul agriculturii biologice
hormonald gi cea autocidE.
Utilizarea faunei atniliare (insecte sau acarieni). Ddvniltorii plantelor
sunt distrugi in naturi de numeroase organisme ce aparfin regnului animal gi
celui vegetal. Acegti inamici natnali ai d6un6torilor, denumifi gi "organisme
auxiliare" sunt fie vertebrate (pdsiri), fie nevertebrate (insecte, nematozi) sau
microorganisme patogene (virusuri, bacterii, ciuperci). Inamicii naturali cei mai
activi sunt insectele gi acarienii, care se hr[nesc cu insecte gi acarieni diunitori;
de aceea, sunt denumili entomofagi.
Fauna utild cuprinde un numdr ?nsemnat de specii, Dup[ modul lor de
alimentafie, artropodele auxiliare (insectele gi acarienii) se impart in doud mari
c ate gorii : pr[ddto ri 9 i parazif i (p ar azitoizi).
Pridltorii urmdresc Ai captureazil prada pentru a se hr6ni. tn cursul
ciclului s6u de dezvoltare, un anumit prdddtor consumi un num6r insemnat de
insecte sau plianjeni. Prdddtorii sunt de talie relativ mare, superioard fafd de
prad6.
Dintre pr[ditorii cei mai cunoscufi in viticulturl sunt acarienii din genul
Typhlodromas, familia Phytoseidae. Cele mai rdspdndite specii de acarieni
prdditori sunt Phytoseiullus persimilis, Typhlodromus W| Amblyseius
andeisoni Si Kampimodromus aberrans. Ei se aseamdni cu acarienii daundtori
ca plianjenul rogu, dar, spre deosebire de acesta, nu igi fac cuiburi, au o
lungime de aproximativ 0,5 mm qi formd de pard. Se intdlnesc, de obicei, pe
partea inferioard a frunzelor, in locurile de ramificare a nennrrilor. Au o culoare
albicioasd, spre maroniudeschis.
Pentru combaterea acarienilor d[unitori se cresc acarieni prdditori, care
se lanseazE in planta,tii. Perioada de activitate a acarienilor prdditori coincide cu
cea a acarienilor fitofagi, din luna mai pdnd in septembrie. intr-un an se succed
4-7 generatii de acarieni prdddtori. Prada lor preferatii este constituitii din
speciile: Tetranychus urticae, Panonychus ulmi Si Eriophys vffrs. Cele mai
atacate sunt ouEle, larvele gi nimfele.
Sunt preferate soiurile de vifd de vie care prezint6 peri pe partea inferioard
a frunzelor, care asigurd o mai bun6 capacitate de refinere a polenului gi un
Capitolul VIII. Agroecosistemul viticol.Viticuhura tn contextul agriculturii biologice
277
mediu potrivit pentru depunerea outrlor.
Acarienii prdddtori (acarofagii) au un rol important in reglarea populafiei
de acarieni fitofagi. in cazul neaplicirii de tratamente fitosanitare impotriva
acarienilor care atacd diferite plante, inclusiv vifa de vie, se creeazi prin
prezenla acarienilor priditori un raport biologic natural. Aplicarea unor
tratamente chimice cu produse neselective poate modifica acest raport prin
distrugerea acarienilor praddtori gi favorizarea inmullirii exagerate a acarienilor
fitofagi.
Alegerea pesticidelor pentru tratamentele aplicate vifei de vie se face
cunoscdnd gi acfiunea acestora asupra acarienilor priddtori. S-a constatat, de
exemplu, cd produsul Folpet utilizat in prevenirea atacului de mani este unul
dinhe acelea care distrug acarienii prdddtori.
La aplicarea stropirilor impotriva acarienilor trebuie sd se finl cont qi de
existenfa acarienilor prdditori. Sulful muiabil (in dozi de 3-9 kg/ha) folosit
impotriva ftin[rii pi cuprul (a-5 kg/ha) utilizat impotriva manei nu sunt toxice
pentru acarienii pr6ddtori (Ch. Linder Si colab., lgg3). in general nu se
intervine cu stropiri cu produse chimice dacd procentul de frunze ocupate de
acarieni prdditori este egal sau superior procentului de frunze ocupate de
acarieni. Se poate admite o diferenfi de 20Yo in defavoarea acarienilor
priditori.
Acarienii pridEtori pot fi f,olosifi in cadrul schemei de lupt6 integratd,
contribuind la refacerea echilibrului biologic intre speciile pr[ddtoare pi cele
care atacdvifa de vie.
Generalizarea, ins6, in producfie a folosirii acarienilor prlddtori se poate
realiza pe mlsura credrii condifiilor corespunzdtoare inmulfirii, ambal[rii,
transportului qi lansdrii lor in plantafii.
La hiperparazili Qnrazitoizi), larva se dezvoltii in totalitate pe seama unui
singur individ cdruia ii provoac6 moartea. Lawa se menfine la suprafatd
(ectoparazit) sau in interiorul (endoparazit) corpului insectei parazitate. Are
talie mic6, inferioarl gazdei.
Dintre paruzitoizi, cei mai cunoscufi in viticulturi sunt viespile din genul
278 Capitolul VIII. Agroecosistemul viticol.Viticultura tn contextul agriculturii biologice
Trichogramma) care atacd ouile moliilor strugurilor (Lobesia botrana) pe care
le paraziteaz5. Larvele de Trichogramma, se dezvolti in interiorul oullor de
Eudemis, astfel cd d[undtorul este omordt; fesuturile dezintegrate ale acestuia
servesc ca hranl pentru larva de Trichogramma.
Pentru reugita combaterii biologice a moliilor strugurilor sunt necesare
temperaturi de peste 200C, lansarea unui numdr suficient de mare de parazitoizi
gi evitarea folosirii fungicidelor toxice pentru acegtia.
Biopesticidele sunt preparate pebazh de bacterii, virusuri sau ciuperci care
hdiesc pe seama gazdelor, pe parcursul unor perioade mai lungi sau mai scurte
de timp. in acest fel ele exercitii o acfiune de protejare a plantelor fafn de
organismele ddundtoare.
Asffel, Bacillus thuringiens,rs este o bacterie care paralizeazA larvele
moliilor strugurilor (cochilisul gi eudemisul). Ea produce, pe parcursul
sporulirii, incluziuni cristaline formate din proteine toxice pentru larvele
insectelor. Dupd ingestie este sistatd hrdnirea larvelor, fapt care antreneazh
moartea acestora.
Specialit5lile comerciale intdlnite in practic[ (Thuringiq Bactospeine,
Dipel etc.) au ca substanfd activd un complex alcdtuit din spori gi cristale de
bacterii.
Biopesticidele sunt produse pe cale industrial[ pe medii ce confin o serie
de reziduuri agricole (ex.: melasa rentltatil de la preluciarea sfeclei pentru
zahdr). Preparatele sunt comercializate sub formi de pudrd muiabild sau granule
gi se aplicd la fel ca gi oricare insecticid convenfional. Acest tip de tratament
este eficient gi pufin costisitor, dar acfiunea lui nu dureuzi, mai mult de 10-12
zile. De aseea, trebuie sd se urmlreasci zborul flufurilor in parcel6, cu ajutorul
capcanelor cu feromoni, pentru a interveni de la primele aparifii ale larvelor gi
pentru a se aprecia dacd este necesar sd se repete tratamenful.
Produsele pe bazA de Bacillus thuringiensrs sunt inofensive pentru
insectele polenizatoare, pentru cele auxiliare, pentru animalele cu s6nge cald gi
pegti. Ele au o remanenf6 slabd gi sunt sensibile la sp6larea de cdtre apa
provenitd din precipitalii.
Capitolul VIII. Agroecosistemul viticol.Viticultura in contextul agriculturii biologice
279
S-a constatat ci anumite virusuri nu se dezvolti decAt la insecte gi au
formi de bastonage, la fel ca gi bacilii. Virusul poliedrozei citoplasmatice poate
limita dezvoltarea populafiei de Lobesia botrana. El se poate transmite la
generafia urmdtoate, pornind de la femelele infectate, ln principal prin
contaminarea superficiald a ou6lor (K.V. Desed, L. Rovesti, i,992).
Cercetirile efectuate in fara noastrd, in vederea introducerii de noi
biotipuri de agenfi biologici de combatere, au condus la stabilirea unei
tehnologii de laborator de multiplicare a izolatelor ciupercii Trichoderma
viridae, oblinAndu-se un preparat reprezentat de biomasa uscati (miceliu,
conidii qi clamidospori), cu performanle superioare in combaterea ciupercii
patogene Botrytis cinerea (Tatiana $esan, T. Baicu, 1993).
in vederea combaterii mucegaiurilor produse de diferite specii de ciuperci
butagilor de vila de vie in perioada de forfare (aparfindnd genurilor Botrytis,
Phomopsis, Armillaria), folosirea micoparazitului Trichoderma viridae a
asigurat o eficacitate superioarl produselor chimice (Sumilex 50 PU, Ronilan
50 WP gi Chinosol) (Tatiana $esan Si colab., 1995). Se recomandd aplicarea
biopreparatelor din izolate qi mutante de Trichoderma viridaer, prin shopire in
perioada de forlare a butagilor altoifi cu solufii de concentrafie de 0,2Yo.
Tratamentele cu biopreparate de Trichoderma viridoe au avut un efect de
combatere a putregaiului cenugiu al strugurilor mai mare fald de tratamentul
chimic, avdnd avantajul de a fi nepoluante pentru sol gi producfia de struguri
(Tatiana $esan, Aurelia Podosu, 1990).
Folosirea unor tehnici biologice. Dintre procedeele biotehnice cunoscute
in viticulturE, cele ce produc "confirzia sexual6" apeleazd, la feromonii de
sintezd utilizafi in combaterea moliilor strugurilor. Acegtia sunt compuqi
chimici volatili (hormoni purtitori de mesaj) care mijlocesc atracfia intre
indivizi de sexe diferite ai aceleiaqi specii de dlundtori.
Metoda const6 in difuzarea masivd gi continu5, intr-o parcel6, a
atractantului sexual al ddunitorului vizat. Feromonii emiqi de femelele prezente
in plantafii sunt inclugi in masa feromonilor de sintezl; in acest fel nu sunt
capabili s6 localizeze femelele. Este o metod6 preventiv[ care acfioneaz6 asupra
280 Capitolul VllL Agroecosistemal viticol.Yiticultura in contextul agriculturii biolo gice
reproducliei gi vizeazd menlinerea diundtorilor la un nivel suficient de scdzut
pentru a impiedica depdqirea pragului de toleranfd.
Lupto autocidd sebazeazApe lansarea unui numir mare de masculi sterili
sau iradiafi, in mijlocul unei populafii naturale. Metoda comport[ cregterea in
mas6 a dlundtorului, sterilizarea insectelor gi lansdri intr-o populafie nafurald in
scopul introducerii unui nivel ridicat al procentului de sterilitate in oui. Aceasti
metodd este recomandati pentru combaterea moliei strugurilor.
in viticultura biologici se utilizeaz5 qi alte produse pe care le prezentim
in continuare.
Insecticidele vegetale. Unele plante sunt capabile sd sintetizeze substanfe
insecticide care sunt eficiente in combaterea ddunitorilor. Din aceatd grupd fac
parte piretrinele, rotenona gi nicotina. Aceste insecticide nu sunt remanente gi,
cu excepfia nicotinei, nu sunt toxice pentru om gi animalele cu sAnge cald.
Piretrinele sunt obfinute din plante hopicale ce aparfin genului
Chrysantemum; ele provoacd o paralizie rapidd a insectelor.
Rotenona, care se obfine din r[ddcinile anumitor leguminoase tropicale,
aclioneazl prin contact 9i prin ingestie, provocdnd o paralizie a insectelor mici.
Nicotina rcprezinti un alcaloid al tutunului, folosit incd din secolul al
VIIIJea pentru combaterea unor ddundtori. Ea pdtrunde in corpul insectelor pe
cale respiratorie, distrugind sistemul nervos. Fiind toxicd pentru om qi
numeroase specii animale, este folositi prin reglementirile eriropene.
Fungicide. Pentru combaterea bolilor se utilizeazd produse industriale
simple, fbrd remanan{d qi foarte pufin toxice pentru om.
in scop preventiv impotriva manei se folosesc fungicidele pe bazh de
cupru, recomand6ndu-se si fie aleasi forma cupricd cea mai bine adaptatd
fiecdrui caz (sulfat, acetat sau oxiclorurd) gi sd fie bine dozat in scopul limiterii
fitotoxicitdlii. Se eviti utilizarea lor in condifii de soare puternic sau pe timp
rece gi umed, cdnd existb riscul producerii unor arsuri.
Unele produse modificd populafiile microbiene din sol, mai ales ciuperci,
gi elimini o parte din rdme. Frunzele pe care se aplic6 tratamente repetate cu
sulfat de cupru imbogdlesc solul in cupru dup6 degradarea preparatului.
Capitolul VllL Agroecosistemul viticol.Viticultura tn contextul agriculturii biologice
Pentru a preveni toxicitatea cuprului acumulat in sol, se recomandd sd se
foloseascd doze moderate; in Elvefia qi Germania, in viticultura biologicd, este
autorizati, folosirea unor cantit{i de cupru de 3 kgltn/an.
in vederea diminunrii dozelor de cupru (la 0,5 kglha) in combaterea
manei, s-au oblinut rezultate bune prin folosirea silicatului de sodiu gi a unor
extracte de uleiuri vegetale (A. Kopf, J. V. Herrman, 1996).
Sulful, sub formd de prifuiri, are o acfiune preventiv6 impotriva fiindrii,
fiind eficient gi impotriva unor acarieni. El nu este eficient decdt dacd
temperatura este destul de ridicatl (15-18"C) qi nu se recomandi si fie aplicat la
temperaturi foarte ridicate (de peste 28oC), c6nd existi pericolul producerii unor
arsuri pe struguri.
Actualmente se testeazi noi produse fitotoxice, cum este amestecul de sulf
cu pudrd de roci silicioase gi de argil6, sau amestec de cupru cu microelemente.
Sulful poate fi, de asemenea, amestecat cu alge marine calcaroase (50%), care
atenueazi efechrl lor iritant asupra pielii gi ochilor.
tn Germania gi Elvelia se folosesc fungicide sub form6 de extracte apoase
din ierburi, care sunt pulverizate fin (urzicd" fulpini de usturoi, ceap6, coada-
calului), amestecate cu sulf muiabil, pudrd de alge calcaroase gi de roci
argiloase. Produsele Ulmasud, Myca-Sin, Silkahum, Micro-San, Bio-San, au
prezentat o eficacitate sporitii in combaterea manei gi ftinarii vitei de vie (U.
Hofmann Si colab., i,995).
in ultimul timp s-au experimentat cu succes o serie de tratamente cu
exhacte apoase din diferite composturi (din gunoi de bovine, de cabaline,
tescovin6 etc.). Acestea conlin o serie de microorganisme care au o acliune
antagoni sti putemici asupra agenfilor patogeni.
Folosirea unui extract vegetal (din seminfe de citrice) in dozi de 50 mg/l a
redus cu 70Yo dervoltarea "in vitro" a ciupercii Botrytis cinerea (8. Dondche,
1994); in prezenfa unei doze de 100 mg/I, procentul de germinare al sporilor
ciupercii s-a redus cu 90Yo in raport cu martorul, iar la 200 mgll, majoritatea
conidiilor nu au germinat. Filtratul bacterian (oblinut dintr-o bacterie izolati din
sol) a manifestat, de asemenea, un efect inhibitor asupra germinirii sporilor.
281
282 Capitolul VllL Agroecosistemul viticol.Vit icultura tn contextul agriculturii biolo gic e
Extractul de compost de gunoi de cabaline a avut o eficacitate sporiti in
combaterea manei vifei de vie, mai ales in combinafie cu diferili aditivi (drojdie
de bere, zalnrozA etc.).
8.5. POSTBILITATI DE FOLOSTRE A SOnTLOR REZTSTENTE
iN vrrrcur,TuRA BIoLocICA
Deoarece vifa de vie reprezinti una dintre plantele de culturd care necesitii
numdrul cel mai mare de tratamente fitosanitare, in ultimul timp s-au
intensificat preocupdrile de ob{inere a unor soiuri rezistente dar care si pistreze
nivelul calitativ recunoscut al speciei Vitis vinifera.
Dupd "dezastrul filoxeric" de la sfiirgiful secolului trecut, dar mai ales la
inceputul secolului nostru, au fost neglijate vechile sortimente, tara noastrd a
fost "impesfrtatil" cu o mullime de hibrizi producbtori direcfi, fapt care a fficut
mult timp aproape imposibil[ comercializarea vinului produs, fiind gi azi o
piedicd grea in dezvoltarea viticulturii.
tn acest mod au pdtruns in viticultura romdneascd hibrizi producdtori
direcfi de origine americani sau francezlo din prima generafie: Noah (Z
Iabrusca x V. ripana); Othello (V. labrusca x V. riparia x V. vinifera);
Herbemont (V. aestivalis x V. cinerea x V. vinifera), Terras gi alfii. Ugurinfa cu
care acegti hibrizi s-au extins a fost determinati de modul lor simplu de
inmullire, prin plantarea direct5 a butagilor la locul definitiv gi datorit6 faptului
ci nu necesiti tratamente de combatere a bolilor. in general, acegti hibrizi se
caractenzeaz[ prin producfii mai mici decdt cele ale soiurilor nobile, vinuri de
calitate inferioarS, majoritatea au gust foxat gi sunt bogate in malvidind
(antocian diglucozidic).
in viticultura romdneascd au fost incercafi, incepdnd cu anul l962,lnbizi
din genetatia a douao reprezentafi de creafiile Seyve-Villard aduse din Franfa:
Villard blanc (SV 12,375); Seyval (SV 5 276);Dattier de Saint Vallier (SV 20
365); Chambourcin (J.S. 26 205) etc. Treptat s-a trecut la inmu[irea celor mai
valoroqi, materialul s6ditor fiind dirijat, ln principal, pentru planta{iile familiale,
Capitolul VIII. Agroecosistemul viticol.Viticulturq in contextul agriculturii biolo gice
in vederea inlocuirii hibrizilor producdtori direcfi existenfi in cultur6, mai pulin
valorogi.
Obfinerea in continuare a unor soiuri "ideale", capabile sd reziste la
filoxer6 gi la boli (mani in principal), in acelagi timp sb asigure producfii de
struguri de calitate asemindtoare soiurilor "nobile", a fost gi este incd
preocuparea de bazd a multor seleclioneri viticultori. Soiurile de hibrizi se
remarci prin rezistenf5" in general, a rdd[cinilor la filoxerd, rezistenti la man6,
insuqiri care au contribuit in cea mai mare mdsurd la r5spdndirea lor. De
asemenea, se caracterizsazi prin rezistenfd mai mare la temperafurile scdzute
din timpul iemii, au o fertilitate superioarf prezentdnd pdnd la 80-90% listari
fertili, cu cdte 2 gi chiar 3-4 struguri pe un ldstar (M. Georgescu Si colab.,
1e86).Este adevdrat cd la hibrizii obfinufi recent (generafia a treia), numifi qi
soiuri rezistente, gustul specific este mult atenuat, cantitatea de malvidini din
vin redus6, vinurile au un grad alcoolic mai ridicat (10,5-11,07o vol. alcool), dar
au o rezistenfd mai redusd la filoxerd, ceea ce deseori reclamd altoirea ca gi la
"soiurile nobile".
Rezistenfa lor la mani nu este absolutd. Caatare, se recomandd executarea
annual a2-3 tratamente, iar in anii cu precipitafii multe in perioada de vegetafie
(ex.: anul 1991) trebuie acordatii o atenfie sporitil tratamentelor, pentru a nu
pierde recolta. in general, fafi defrinare manifesti rezistenf5 scdzut6.
Avdnd convingerea cd aceste soiuri nu trebuie altoite, ci au o rezistenld
bun6, populafia lipsitl de cele mai multe ori de posibilitatea de a avea la
dispozilie vife altoite "nobile", datoriti gi ugurintei cu care se pot inmulfi (prin
but6qire), le-a extins mult, in special in jurul caselor, in curfi, grddini familiale
etc. Exist[ gi in continuare tendinta de a folosi tot hibrizi la infiinlarea de noi
plantafii, cu toate defectele pe care le au.
in numeroase fdri europene (mai ales Germania, Ungaria, Bulgari4 C.S.I.)
gi din afara continentului nostru (S.U.A. gi Canada) s-au elaborat programe de
selecfie ce vizsazA incrucigarea gi reincruciqarea dintre hibrizii producdtori
direcfi mai vechi (americani gi europeni) cu soiurile nobile de vif[ de vie gi
283
284 Capitolul VllL Agroecosistemul viticol.Viticultura in contextul agriculturii biologice
unele specii americane.
O muncd remarcabild s-a desftgurat in Germania, unde s-au obfinut
hibrizii noi (din generafia a treia): Phoenix @acchus x Villard blanc), Sirius
(Bacchus x Villard blanc), Orion (Optima x Villard blanc) 9i Gf. 67-198-3
@iana x Chamburcin), care combin6 rezistenfa la boli gi permit oblinerea unor
vinuri cu caracteristici organoleptice apropiate de cele ale vinurilor obfinute din
soiurile vinifera.
in Ungaria au fost obfinute rezultate bune in urma incrucig[rii hibrizilor
francezi @ayon d'or, Aurore, Villard blanc, Villard noir) cu soiuri vinifera ca
Perla de Csaba" Regina viilor, Olimpia etc. Pornind de la specia Vitis amurensis
au fost oblinute soiurile Kunbarat (V. amurensis x V. vinifera) F2 x Italia gi
Kunleany (V. amurensis x V. viniftra) F2 x Regina, cartacterizate prin rezistenfd
la ger, la man6, f[inare, mucegai, avind un bun nivel calitativ.
S-a constatat cE hibrizii din ultima generafie, obfinufi prin reincrucigarea
hibrizilor vechi cu soiuri ale speciei Vitis vinifera, dau vinuri cu insugiri
organoleptice apropiate de soiurile "nobile", cu p[strarea unei rezistenfe sporite
faf6 de principalele boli criptogamice (J. Filri, S. Szegedi, 1987; G. Alleweldt,
1990; L. Bavaresco, 1990).
fdrile viticole din Uniunea Europeani sunt incd prudente in privinla
cultivirii hibrizilor producdtori direcfi, fiind interzisi extinderea lor in cultur6,
apreciindu-se c[ viitorul viticulturii poate fi asigurat numai-printr-o politicd a
calitdfii (M. Fregoni, 1990).
La noi in far6 sunt admigi in cultur[, numai pentru consum familial,
urm[toarele soiuri rezistente: Brumdriu, Purpuriu, Moldova, Muscat de
Pdlriskei, Perla de Zala,Seyval gi Valerien.
Unii specialigti apreciazd cd folosirea soiurilor rezistente permite
practicarea unei viticulturi biologice, dat fiind faptul cd tratamentele de
combatere a bolilor gi ddundtorilor cu produse chimice de sintezi pot fi
eliminate. linAnd insi seama de nivelul lor calitativ (inferior speciei Zirrs
vinifera) gi de necesitatea armoniz6rii legislafiei viti-vinicole cu cea a !6rilorUniunii Europene, extinderea acestei grupe de soiuri nu poate fi deocamdati,
Capitolul YIIL Agroe cosistemul viticol.Viticultura tn contextul agriculturii biolo gice
recomandatd.
Se apreciazi cE" in viitor, vor putea fi obtinute noi soiuri rezistente,
superioare calitativ, pomind de la combinarea tehnicilor tradi(ionale de
ameliorare cu cele "in vitro".
in tabelul 8.15. sunt prezsntate cele mai importante resurse genetice
folosite pentru oblinerea toleranfei gi rezistenlei la boli, in ameliorarea vilei de
vie, in principalele f6ri viticole.Tabelul8.15.
Resurse genetice folosite pentru obfinerea toleranfei gi rezistenfeivilei de vie la boli qi ddun6tori (dupd G. Alleweldt, 1990)
Aqentul patogen Specii si soiuri de Zills
Plasmopara viticolaV. amurensis, Y. cordifulia, Y. cinerea, V. labrusca, V. lincecumii,Y. riparia, V. romaneti, V. rotundifulia, V. rupestris,Soiuri noi interspecifi ce
Uncinula necatorY. aestivalis, V. amurensis, V. berlandieri, V. cinerea, V. labrusca,Y. riparia, V. rotundifulia, V. rupestrisSoiuri noi interspecifice
Botrvtis cinereaV. aestivalis, V. armqta, V. berlandiei, V. riparia, V. rotunddolia,V. rupestris, V. viniferaSoiuri noi interspecifice
Agrobacteriumtumefaciens
Y. amurensis. V. labrusca
Plryloxera vastatrixV. rotundifolia, V. berlandieri, V. champini, V. cordifolia, V.monticola. V. rinaria. Y. rupestris
Eriophves vitis V. berlandieri, l/. cinerea, V. candicans, V. cordifolia
Meloidogtne sp.V. candicans, V. champini, Y. longii, V. rotundifolia, Dog Ridge,Harmonv. Ramsev
Xiohinema so. V. rotundifolia
285
286 Capitolul IX. Factorii cosmici care influenleazdcregterea Si productivitatea plantelor
CAPITOLUL IX
FACTORTT COSMICI CARE INFLUENTE AZL CRB$TEREA
$I PRODUCTTVITATEA PLANTELOR
9.1. GENERALITATI
in toate ramurile producliei vegetale dar mai ales in horticulturd, se acordd
factorilor de vegetafie importanfa cuvenitd, pe primul plan fiind energia
luminoasi recepfionatd pe planeta noastrl de la Soare.
Soarele. in centrul galaxiei noastre, Soarele este unul din cei actiiv agtri.
Razele sale luminoase qi termice strlbat distanJe enorme, de multe milioane de
kilometri gi se disperseazi in spafiul cosmic, incdt pe PdmAnt nu ajung decit
procente infime, cea mai mare parte din ele fiind refinute de atmosferd.
Organismele vii sunt supuse unui bonbardament continuu deruzeX,tue
gamma, unde electromagnetice gi radiafii infrarogii etc. Aceste "aglesiuni
cosmice" influenfeaz[ sau perturbd ritmurile climatice, meteorologice
(cicloane), electromagnetice, mareele etc. Organismele vii sunt extrem de
sensibile la mici modificdri de factori de mediu, la schimbdrile de presiune ale
aerului, la variafiile termice, higrometrice, magnetice etc.
Luna, ca satelit natural al Tenei, pare, in mod paradoxal, cel mai mare'oobiect" de pe cer; fiind considerati un astru mort, influenfeazi in mod esential
viafa pe Terra. Ea a fost evocati in legende, obiceiuri, tradifii populare ca un
astru al fatalitdlii 9i al vis[rii.
Partea vizibild a lunii prezinti patru faze distincte:
Luna noud: este, de fapt, jumitatea obscurd, chiar invizibilS a Lunii.
Primul pdtrar: Soarele, Pdmdntul gi Luna se aliniaz[ astfel incit Luna
aparc caun corn vizibil care se mdregte; dupi o sdptimAni el ocupd % din sferd.
Capitolul IX. Factorii cosmici care influenleazdcre$terea Si productivitatea plante lor
Luna plind: partea vizibild a Lunii este complet iluminati, av6nd o
intensitate maximd echivalentd cu lumina unui tub fluorescent de 40 w situat la
o distanfS de 15 m sau de 0,25 lucqi.
Utimul pdtror: suprafafa astrului se micgoreazi pdnd la un sfert, evoluind
spre obscuritate totali" adicdfaza de "Luni noud".
Solul lunar absoarbe 93% din lumina primit6 de la Soare. El reflect! spre
Pimdnt numai 7%o. Luna la primul pdtrar lumineazd de 12 ori mai pufin
Pdmdntul decdt Luna plind. La ultimul pdtrar Luna reflecti gi mai pufinS
lumine. Lumina reflectati de Luni ne apare albastrd, datoriti imperfecfiunii
ochiului omenesc, mai sensibil la radiafiile albastre decdt la cele rogii.
in frrnclie de sezon vedem Luna mai sus sau mai jos, iar cele 4 faze sunt
parcnrse la un ciclu de 27,5 ore gi 5 minute, cu intdrziere de un minut.
Mai pulin importantd fafd de lumina Soarelui, lumina Lunii este
frmdamentalE ciclului viefii. Ea are o compozifie diferitl de lumina solarl gi
influenteazd foarte diferit stadiile de viafd ale unei plante. Ea favorizeazh pitnFt
la cdfiva cm ad6ncime in sol germinalia seminlelor (floarea-soarelui, mazdre,
porumb etc.). Lumina Lunii favorizpazf gi stimuleazd cregterea plantelor, in
timp ce ziua acest proces scade cu intensitate, datoritd luminii solare mult mai
intense. Ea contribuie cu cel pulin 50% la maturarea fasolei, maz-drii, fructelor,
la formarea zaharurilor gi in procesele celulare (Al. Lipatcikin, 1954).
Chiar in condifii de nebulozitate intensi radiafiile lunare sunt recepfionate
de plante. Numerogi savanfi au demonstrat influenta Lunii asupra organismelor
vii. Astfel, in Honduras, cultivatorii recolteazi cafeaua in faza "lunii
descendente", 2-3 zile dupd "Luna plin6". Dupd ei, Luna plind gr[begte
coacerea boabelor gi le dd arom6.
Vegetalele oferd, raportat la volumul qi greutatea lor chiar gi cu aparatul
subteran, o suprafaf6 de receplie a energiei luminoase mai mare decdt a oricdrui
animal.
Cel mai adesea lumina Lunii metabolizeazA substante nutritive de rezervd
aflate in vacuolele celulare.
287
288 Capitolul IX. Factorii cosmici care influenleazdcreSterea Si productivitatea plantelor
Lumina primitl de plante de la Luni este mai "dulce" gi acfioneazi in
sens stimulator pentru cregterea pi dezvoltarea plantei. Sub influenfa razelor de
Lun[ plantele se hrinesc mai bine, asimileazd rezewele lor mai lent gi mai pufin
complet, fapt care duce la un ritm de cregtere lent, dar care le expune mai pufin
riscurilor atacului deunltorilor gi agenfilor patogeni gi in special la atacul de
insecte.
Chiar plantele de apartament beneficiaz-d de lumina difuzL a Lunii care se
"frltreazt'prin ferestre noaptea. Aceste plante iqi decaleaz6 ritmul lor anual cu
16-24luni 9i mai mult. Ele iqi dervoltfmai mult foliajul pentru acaptamai bine
razele de lumind in deficit.
Spectrul luminos selenar este mai bogat in gama razelor rogii gi mai sirac
in gama celor albastre gi violete, fafd de lumina solar6. Din punct de vedere
cromatic aceasta influenleazi coloritul plantelor. tn noplile cu Luni nou[, cele
mai superb colorate dintre corolele florilor par de aceeagi culoare, gri sau ocru,
ca qi frunzele, care apar de un verde intens.
in Japonia, unde cultura legumelor timpurii este foarte dezvoltatS" s-a
constatat cd o perioadd lungi de cer senin ftr[ nori gi cu clar de lunl intens,
determini ca unele soiuri de salatd sd formeze lujer florifer mai repede. Luna
antreneazd o cregtere rapidd la unele varietifi de tomate, fasole piticd qi
urcltoare, de castravefi, intre alte legume de consum curent.
Uneori accelerarea ritmului de cregtere gi dezvoltare poate fi in
detrimentul repausului necesar.
S-a observat la unele plante defazate prin aclimatizare gi, de asemenea, in
cazul unor pirfi moi ale plantelor, fesuturi fragede, fragile, situate in cadrul lor
ecologic, mobilitifi anormale de sevi sub acliunea "clarului de luni".
in anul 1958, specialiqtii muzeului din Kew (Anglia) au gdsit peste l8 000
specii din 670 genuri sensibile in mod particular la clarul de lun6.
Capitolul IX. Factorii cosmici care inJluenleazdcreSterea Si productivitatea plantelor
9.2. UTILIZAREA EFECTELOR COSlVtrCE
Pentru echilibrul biologic al plantelor, ca 9i al celorlalte fiinfe vii, lumina
emisd de Lund este capital[. Aceast6luminozitate reflectati este diferiti de cea
a Soarelui. Ea este influenfatd de reliefurile lunare gi de diferenlele de absorblie
luminoasd pe LunE intre "mdri gi munfi". Compozilia luminii Lunii mai variazd,
in funcfie de ciclul sezonier. Un botanist afirma cd in afard de intrefinerea vielii
incetinite in timpul "somnului plantelor" gi favorizarea unor anumite tipuri de
metabolism sau deranjarea altora,lumina lunii poate cicatriza sau vindeca r6ni
sau pl6gi produse plantelor gi poate accelera regenerarea fesufurilor vdtdmate.
Orice corp vegetal sau animal este susceptibil de a fi influenfat de maree a
cirei arnplitudine este in firncfie de fazele lunare gi de fazele de ansamblu
Tera/Lun6, prin raport cu Soarele; echinocfiile gi solstifiile au efecte variabile
de la un tesut la altul.
in perioada "Lunii pline" pot avea loc dereglEri datorate fluxului de sevd
aspirat ca gi o "maree" in vdrfirrile de cregtere, astfel cd se produc arsuri
ldstarilor tineri. S-au definit o serie de diagrame la floarea-soarelui, cartof,
mazilre, grdu etc. Plantele frebuie sd se adaptezn gi si supraviefuiascd
deregldrilor catzate de vibrafii - maree pe care le produce atracfia lunar6 gi
care influenfeazi plantele ce tr[iesc de mult timp in acelagi loc.
Se recomandd amplasarea culturilor pe un plan perpendicular razelor
Lunti ("expozifie ideald'), chiar dac6 aceasta oferi o expozilie mediocri fafd de
Soare.
Noi nu facem decdt sd descoperim azi ceea ce, empiric, se cunoagte de
milenii. Lectura vechilor texte chinezegti, egiptene, hinduse confirmi acest
adevdr.
Gravitafia are un rol de prim ordin in metabolismul organismelor vii.
Forfa de gravitafie este perturbatd de rotafia terestrd, astfel cd obiectele aflate in
apropierea ecuatorului au o vitezd de deplasare de 1660 km/ord., iar la poli
viter-adevine 0.
289
290 Capitolul IX. Factorii cosmici care in/luenleazdcle{terea Si productivitateo plantelor
Seva urcd mai ugor in plante, se scurge mai ugor in aparaful subteran,
spre periferie gi exhemitdfile aparatului aerian in zona ecuatorului decdt sprepoli.
Se poate aclimatiza mai ugor o plantii pe mdsurd ce latitudinea coboard
decdt dac[ urc[, chiar dacd contextul ecologic este identic sau preferabil. Cend
se urcd in latitudine spre poli, plantele sunt mai "pufin inc[rcate" de propria
greutate. Seva se scurge mai greu pentru cb plantele cdntiresc mai mult. Degi
diferenfele sunt infime planta le resimte, acestea putAnd perturba ritmul ei
biologic qi se aclimatizeazh,mai greu.
Daci in noul loc de culturi atracfia lunard este aceeagi cu cea de origine,
se face mai ugor aclimatizarea.
9.3. EFECTUL LT]NII ASUPRA SPECIILOR LEGUNIICOLE
Cele mai sensibile la influenfele lunare gi ashale sunt plantele legumicole.
Astfel, seminatul celor mai multe specii sub adiposturi trebuie sI se facl
intre primul pdtrar qi luna plind. Dacd se seamdnd in rdsadnife calde de tipparlziars trebuie sd se semene c6t mai aproape de Luna plindincanil ridichilorgi castravefilor.
in sere sau rdsadnife, r[sadurile de tomate trebuie plantate cu 3 zile
inainte de Luna plind, dubldndu-le astfel vitalitatea gi productivitatea. Plantarea
tomatelor timpurii in cdmp se recomandd sd se faci la sfhrqit de Lund
ascendentd, dar copilitul plantelor se va face la inceput gi la sfrrgit de Lund
descendentd. Este bine sb se ude seara la cdderea nopfii, o reguld generald
pentru orice specie de legume.
Capitolul IX. Factorii cosmici care influenleazd 291creSterea gi productivitatea plantelor
9.4. MOMENTUL CRTTTC FATA DE CTCLURTLE LUNARE
OPTIMTJL PENTRU SEMANAT SAU PLAI\TAT
- mazirea de grddin6: 2 zile dup6, primul pitrar;- fasolea piticd: a2-aSi a3-azi dupi primul p6trar;- fasolea urcdtoare: a2-a, a 3-a gi a 4-a zi dupd primul pdtrar;- pentru praz gi ceap[: 3 zile inainte de Luni plin6;' pentru castravefi Cornigon: in zi de Lund plin[ gi seara; aceasta poate
tripla recolta;- pentru usturoi: intre a 5-a zi premergdtoare Lunii pline gi ziua
urmdtoare. in Spania se planteaz6 peste o lun[ dac[ cerul este inchis;
salata este sensibili in a 4-azi inainte de Luni plind, cu o toleranfE, ?n
funclie de loc, de 12-36 ore;- cicoarea scarold necesit5 seminatul la2 zile inainte de Lund plin6, cu
toleranJ[ pdnd a 2-azi;- morcovii au momentul optim de la primul p6trar la a 3-a zi inainte de
Lund plin6;- la cartof: sensibilitatea depinde de soi. De exemplu, soiul Bintje
trebuie plantat clu2 zile inainte de Lund plind.
9.5. EFECTUL LUIM ASUPRA POMILOR FRUCTIFERI
$I A VITEI DE VIE
Ciregii nu leagi bine fructele decdt pe Lund plin[. Merii gi perii sunt
destul de sensibili. Unele tipuri Spur urmiresc ciclul lunar cu exactitate.
Plantarea unor soiuri la alte longitudini determini pieirea pomilor, scleroza gi
produclii mediocre.
Pentru prun existd o mare varaifie in sensibilitatea diferitelor soiuri in
funcfie de specie (Prunus insititia, Prunus domestica).
Reugita maxim[ se obline dacd acegti arbori sau arbugti sunt transplantali,
tiiafi sau altoi{i la inceputul Lunii ascendente.
292 Capitolul IX. Factorii cosmici care inJluenleazdcreSterea Si productivitatea plantelor
Prunele albe sau galbene, caisele, corcodugele sunt mai sensibile decdt
cele rogii gi violete. Mirabelele de Nancy sau de Metz sunt foarte sensibile la
ciclul lunar; cregte confinutul in zahdr gi aroma.
Un cer de noapte senin, cu o luminozitate lunard maxim[ in timpul
ultimei luni de maturare la sffirgihrl lunii august gi septembrie, antreneazA o
calitate excepfionalE a fructelor.
Influen{a lunard este primordiali in momentul infloririi prunilor mirabeli.
Deschiderea mugurilor va fi favorizatd in condilii de Luni plind primdvara.
Caisul este foarte sensibil la ciclul lunar in toate stadiile de cregtere gi
fructificare. Plantarea trebuie s[ se facd in octombrie sau la inceputul lunii
martie, pentru a evita defazarea de adaptare. Altoirea caisului pe franc trebuie
sd se facd pe lund ascendentd, la fel gi tdierile gi r5ririle de ramuri.
Culesul caiselor inainte de coacerea fiziologic[ este ddundtoare aromei,
acumulSrii zaharurilor etc. Trebuie recoltate caisele la apusul soarelui, pe cdt
posibil intre primul pdtrar 9i Luni plin6. Se realizeazd astfel mai mult zahdr,
aromd gi o mai bund pigmentare a fructelor.
Piersicul este, de asemenea, sensibil la influenfele lunare gi ashale, in
functie de varietdfi, pielila fructelor gi pulpa pot fi traumatizate de un clar de
Luni prea intens sau de trecerea razelor de Luni prin nori de gheafl (stratus sau
cirus), la apropierea Lunii de zenit. Pot apdrea pete, nuclei drni in pulp[, inceput
de putregai gi o sensibilizare la boli criptogamice.
Nucul este sensibil la brumele tdrzii de primdvard in timpul infloririi, care
pot produce arderea florilor in coincidenfd cu Luna plin6. De asemenea
cdldurile excesive pot usca frunzele pe Lund ascendentii. El suportd mai bine
amplitudinile termice pe LunI ascendenti.
in tabelele 9.1. 9i 9.2. se prezint2l calendarele lunare gi perioadele optime
corespunzitoare faznlor lunare, cdnd trebuie efecfuate lucrdrile in
legumiculturd, pomiculturd gi viticulturd.
Capitolul IX. Factorii cosmici care influengeazdcreSterea Si productivitatea plantelor
293
Lo. -
,Fv
-: .9j R l
9 'H-1 - 5.
fi ,H FE'El l t t l t la 4 i -
o 9c ) vb .9B0g(! ,tY a
.:t <=) r'E€o f i l
F t
EEe, = c l t rD a )r . u E' ! i
: i +
E p ' 6.ts {fEEf t a
= . 5
€B6 '5f i l : '
"EE
Fi l. € ' 9 f i , o. E . ! A := q E iEE Ee' t r ? E 5Pi '-r D ,lI r l l l l
- ( \ 6 r ) $
t8.$
294 Capitolul IX. Factorii cosmici care influenleazdcre Sterea Si productivitatea plantelor
='lt
tr
.Eltr
rGlRr6to
c\l
()'sclo
o{)EC)0
GI
eq
C'
rtg
E(|)oo.oGI
ER'
c)
i
Capitolul IX. Factorii cosmici care influen[eazdcreSterea Si productivitatea plantelor
29s
Tabelul9.2.
Calendarul pomicultorului gi viticultorului biodinamic
LUCRAREAiLI.JNAX I il III ry V VI VII NII IX X XI XIIFertilizare de bazAAdtura de primivari dupdtilieriTiieri arbugti, zneur,coacaz
I
Altoiri in copulatie. in "T' 2 2Plantarea la sdmburoasse qlsemintoase in soluri crele
2
Tdieri la vita de viefucuiri I IIncizii IFertilizare ITdieri la pomi. sdmburoase IAltoire la viti de vie 2 2Altoire la meri si oeri 2Supraaltoiri in coroand lameri. oeri. oruni^ ciresi 2 I
Rlriri mueuri 2 2 2Ciupiri in verde la vifa devie. odr. mir (nu oreluneiri)
2 t 2 T2
Incizii. ineldri 2 2Semtrnat lneres[minte verzi 2 l 2Altoire orin aorooiere 2 I 2T[ieri in verde las6mburoase (piersic) dupnrecoltd
2 t 2
Semdnat ingriqiminteverzi, rapifd colz4 mugtar,trifoi
2
Altoiri in ochi (meri. peri) 2Preeitid teren nt. olantat 2Plantare oomi 1 2 l 2
L egendd: I = Primul p[har
2 : Lund plind
3 = Ultimul pdhar
4 : Lund noud
Bibliografie 297
BIBLIOGRAFIE
1. Abram S., - G/i uccelli nel frutteto. Rivista di frutticoltura Nr. 12 Roma,
1990.
2. Agulhon R., - Intdrdt des nouvelles techniques d'entretien des sols de vigne
pour la viticulture, I'enologie, l'environnement et la santd. Progrds Agricole
et Viticole, I l3 nr. l2 Paris 1996,pp.275-278.
3. Aldea V., Sotiriu D., - Lucrdrile solului tn relalia cu microorganismele din
rizosfera unor specii pomicole. Lucr6ri gtinlifice ICCP Piteqti-Mdrdcineni
1995, vol XVIII.
4. Alexandrescu I., - Cercetdri cu privire la folosirea gunoiului de grajd lo
vila de vie in podgoria Mudatlar. Analele Institutului de Cercetdri
Agronomice,5, XXIV, 1956, pp. 521-533.
5. Aleweldt G., - Rapport on the results of the V-th international symposium
on grape breeding with special regard to the breeding of cultivars resistents
to pests and diseases. 70 th General Assambly of the Office International de
la vigne et du Vin. Yalta 1990.
6. Aubert C.,- Les Agricultures Alternatives. Rennes,1995.
7. Baicu T., Sivescu A., - Sisteme de combatere integratd a bolilor Siddundtorilor pe culturi. Editura Ceres Bucureqti 1986.
8. Baicu T., - Selectivitatea substanlelor chimice pentru organismele utile tn
combaterea integratd. Redactia de propagandd tehnicd agricoli, Bucuregti
1990.
9. Baicu T., - Principles of integrated pest and disease managemenf. Editwa
Ceres Bucuregti 1996.
10. Ballif J.J. gi colab, - Influence sur le ruisselement et l'drosion de
couvertures de compost urbain et d'icorces broydes dans le vignoble
champenois. III Symposium International sur la non-culture de la vigne et
298 Bibliografie
les autres techniques d'entretien des sols viticoles. Montpellier, 18'21
novembre, 1991.
11. Banalis G., - La lutte biologique en protection des cultures. INRA, Dijon
1993.
12. Bavaresco L., - Excursus mondiale sugli ibridi produttori di vite di terza
generazione resistenti alle malattie. ,,Vignevini" 6' Roma 1990, pp.29-38.
13. B6ldgcuf6 N., - Protecfia plantelor de gr6din6, cu deosebire prin mijloace
naturale. Ed. Tipocart Bragovia, Braqov 1993'
14. Bdldgcu,t[ N., - Hrand vie prin agriculturd biologicd. Casa de Editurd
Angeli 1999.
15. Blaich R., - Versuche zur Kilnstliche Mykorrhizabildung bei Vitis riparia.
,,Vitis", 16, pp. 32-37, 1997.
16. Budan C., Isac I., - Cercetdri, perspective si strategii tehnologicce de
creStere a randamentului bioconversiei energetice in cultura pomilor. Mapi
documentare ICPP Pitepti-Mdrbcineni nr. 2, 1983.
17. Budan C., - Orientdri ale cercetdrilor de ecologie in pomiculturd. Mapd
documentar[ ICPP Piteqti-Mbrdcineni nr. I1, 1986.
18. Budan C., I - intreSinerea ecologicd a solului tn livezile de pomi. Map[
documentare ICPP Piteqti-Mflricineni nr. 14, 988.
19. Budan C., - Modelarea conceptuald a ecosistemelor pomicole. }:l{apd
documentarA ICPP Pitepti-Mdrdcineni nt. 36, 1993.
20. Budan C., Chifu Elena,- Probleme privind strategia ecologizdrii culturii
pomilor. MapE documentare ICPP Piteqti-Mdrdcineni nr' 39,1994.
2l.Butnaru H. 5i colab.,- Legumicultura. Editura Didacticd 9i Pedagogicd
Bucuregti, 1992.
22. Carsoulle J., - Lutte contre l'hrosioin des sols. Exemple du vignoble
Beaujolais. Revue des Oenologues,2l, 1995, pp. l3-16.
23. Cdtdnescu V. gi colab., - Compostarea tescovinei Si folosireo ei ca
ingrdsdmdnt organic tn viticulturd. Lucrdrile Conferinlei Nalionale pentru
$tiinfa Solului, nr. 23B Timigoara, 1987.
Bibliografie 299
24. Cbpoiu N., Drosu Sonica, Chira A., - Aspecte cu privire la combaterea
integratd a unor boli Si ddundtori la mdr. Lucr[ri qtiinfifice USAMV
Bucuregti, seria B, vol )O(XV,1992.
25. Ciubucd A,, Pot6rniche Rodica, - Aportul energetic al microorganismelor
din sol tn cazul culturii plantelor fixatoare de azot, folosite ca tngrdsdminte
verzi Sa vtla de vie. Analele LC.V.V., 14, 1991, pp. 295-300.
26. Colugnati G., - Ipotesi possibili per una moderna gestione del suolo.
,,Vignevini" 5,1995, pp. 35-38.
27. Compagnoni A., - Agricoltura biologica: nuova frontiera per l'agricoltura
del 2000. Rivista di Frutticoltura nr. 3,1995.
28. Condei Gh. gi colab., C6t5nescu V., Papacostea P., Ghinea L, - Abordorea
ecologicd a sistemului integrat de intrelinere Si fertilizare a solului din
plantaliile viticole. Buletinul I.C.V.V. Valea Cdlugdreascd nr. 4, 1987, pp.
3 - l l .
29. Condei Gh. gi colab., Cercetdri qsupra efectelor determinate de
practicarea tndelungatd a diferitelor sisteme de intrelinere gi fertilizarechimicd a solului din viile roditoare in condiliile ecologice ale podgoriei
Drdgdsani. Analele I.C.V.V., vol. )OI, 1989, pp. 149-163.
30. Condei Gh.. Ciolacu M., Cltinescu V., Lep[datu V., - L'aproche
6cologique du systime intdgrd d'entretien du sol en plantations viticoles
intensives. III Symp. Intern.- Sur la non-cultre de Ia vigne et les autres
techniques d' entretien des s ols viticole s. Montpellier, 199 I, pp. 289 -296.
3l. Conradie W.J., - Effect of time of nitrogen opplication on the performance
of grapevines grown on a sandy soil. Atti del IV Simposio Internazionale di
Fisiologia della Vite. Inst. Agrario San Michele all'Adige e Univ. di Torino,
Italia, I 1-15 Maggio, 1992, pp.239-243.
32. Corino L. gi colab., - Stato nutrizionale, profilo radicale e micorrize di
alcuni vitigni coltivati in ambienti del piemonte con caratteristiche
pedologiche diverse. Rivista di Viticoltura e di Enologia 38,2, 1985, pp.
67-84.
300 Bibliografie
33. Cotea Victoria" Cotea V.V., - Viticulturd, ampelografie Si oenologie.
Editura Didacticd qi Pedagogic6" R.A. Bucureqti 1996.
34. Cotorobai M. gi colab., - Aplicarea locald a cenuSii de cdrbune la
plantarea pomilor. Mapd documentari ICPP Piteqti-Mdrdcineni, 1986, nr.
I l .
35. Crespy A., - Viticulture d'aujourd'hui. Tec.&Doc., Univ. Lavoisier, Paris,
1992.
36. Davidescu D., Davidescu Velicica, - Agrochimie horticold. Editura
Academiei Rom6ne, Bucuregti, I 992.
37. Davidescu D., Davidescu Velicic4 - Surse ale recoltelor mori-deSeurile din
fiecare gospoddrie. Editura Ceres, Bucuregti, 1993.
38. Davidescu D., Davidescu Velicica, - Agricultura biologicd- o variantd
pentru exploataliile mici Si mijlocii. Editura Ceres Bucuregti, 1994.
39. Dejeu L., - Caracterizarea solurilor tn legdturd cu cultura vilei de vie tn
centrul viticol Valea cdlugdreascd. TezA de doctorat, IANB Bucuregti,
t984.
40. Dejeu L., Petrescu C., Chira A., - Hortiviticulturd Si proteclia mediului.
Editura Didacticd 9i Pedagogicd R.A. Bucuregti, 1997.
41. Desed K.V., Rovesti L., Lotta microbiologica contro i fitofagi.Edagricole, Bologna, 1992.
42. Descotes A., Perraud A., Durotr B., - Enherbement contrdli du vignoble.
Une technique d'avenir? Le Vigneron Champenois nr. 3, 1991, pp.46-56.
43. Domange Anne Lise, -Des haies pour vos vergires. Alter Agn nr. 6,1993.
44. Dorigoni A., Sicher L., -The influence of floor management techniques on
soil physical and chemical characteristics. lX Internationales Kolloquium
Begrtingung im Weinbau, Bad Kreuznach,1992.
45. Diiring H., - Evidence for osmotic adjustement to drought in grapevine
(Vitis vinifera L.), Vitis 23, 1984, pp. 1-10.
46. Dugchin Vasilica, Brigufa Gr., Tic6 C., - Contribulii privind sistemele de
intrelinere a solului qi reducerea consumurilor energetice tn plantaliile
Bibliografie
viticole din podgoria Odobegti. 50 de ani de activitate a SCPW Odobeqti,
1986, pp. 159-176.
47.Egger E., Raspini L., Storchi P., - Gestione del suolo nel vigneto: risultati
di ricerche nell' Italia centrale.,,Vignevini" 12,1995, pp. 3-8.
48. Eynard I., Dalmasso G., - Viticoltura moderna. Manuqle pratico. Nona
edizione. Ed. Ulricho Hoepli, Milano 1990.
49. Fardossi A. gi colab., - EinJluss von organischer Substanz auf die
Ntihrstoffaufuahme durch die Weinrebe im Geftissversuch. Mitteilungen
Klosterneuburg, 40, 1990, pp. 60-67.
50. Fenari M., Marcon E., Menta A.,- Lotta biologica - Controlo biologico ed
inte grato nella pratica fitoiatrica. Edagricole, Bologn4 I 990.
51. Filip I., - Posibilitdli de reducere a numdrului tratamentelor fitosanitare tn
plantaliile viticole. Produclia vegetald - Horticultura nr. 6., 1986.
52. Fregoni M., - Nutrizione e fertilizzazione della vite. Edaqicole, Bologna,
1980.
53. Fregoni M' - Viticoltura generale. Compendi didattici e scientifict. Ed.
Reda, Roma 1987.
54. Fregoni M., - La C.E.E. pruedente sulla coltivazione degli ibridi.
,,Vignevini", 12, 1990, pp. 17 -23.
55. GebbingH. gicol., - Myconhizaderrebe. Vitis 16, 1977,pp.79-85.
56. Georgescu Magdalena, Greeu V., Dejeu L., - Ghid pentru meseria de
viticultor. Editura Ceres, Bucuregti, 1986.
57. Graff O,- Unsere Regenwilrmer. Lexikonfilr Freunde der Bodenbiologie.
Verlag Schaper, Hannover, 1983.
58. Hidalgo L., - Tratado de Viticultura. Ediciones Mundi-Presa. Madrid,
1993.
59. Hofrnan U., Kdpfer p., Werner A., - Okologischer llleinbau.YerlagEugen
Ilmer Stuttgart,1995.
60. Homrighausen E. gi colab., - Die Begriingung als Ahivierungs und
Regulierungsfahor der Bodendynamik. Vortrag anlaesslich des I
301
302 Bibliografie
Internationalen Kolloquiums iiber Begriingung im Weinbau, Wadenswill,
1979.
61. Homrighausen E., Fleck P., - Die Dauerbegrilngung, eine Massnahme zur
Erhaltung und Verbesserung der Leistungsfachigkeit des Rebstandortes.
Die Wein-Wissenschaft 3, 1980, pp.242-258.
62. Jackson R.S., - Wine Science. Academic Press. San Diego 1994.
63. Jelmini G. gi colab.,- Influence de Is dose et du mode d'application de Ia
dolomie sur les propriitds chimiques et biologiques d'un sol viticole. Revue
Suisse Vitic., Arboric., Hortic., vol 25 (5), 1993, pp.33I-337.
64. Klik A., - Effets de diverses mesures d'entretien du sol sur le ruissellement
et l'4rosion pluviale dansle vignoble. III International Symposium on
botillage and other soil management techniques in vines, 1991, pp, 367-374.
65. Klik A., Papouschek H., - Einfluss unterschiedlicher BodenpJlegesysteme
im Weinbau auf Oberfltichenabfluss und Bodenabtrag. Osteneichische
Wasserwirtschaft 43, 1991, pp. I 9 l-198.
66. Koblet W., - Die chlorose der Rebe und ihre Bekamfung. Schweiru, Z.
Obst. Und Weinbau I07,1971, nr.14.
67. Kopf A., Hermann J.V., Wirlangen ausgewahler
Pflanzenbehandlungsmittel zur Belmmpfung des Echten und Falschen
Mehlaus im hkblogischen Weinbourebe und lhein, Weinsberg 49 (l),1996.
68. Lautie R.,- Productin biologique dufruit Vie et actioq Cagnes, 1980.
69. Loenhardt A., - Besonderhalten der Bodenpflege im Markgraefer Weinbau.
Der Badische Winzer lI,1982, pp. 507-513.
70. Leprat G., - Les alge sen arboriculture. L'arboriculture fruitidre nr. 474,
1994.
7l. Libourel G., Bru M., - Essais d'entretien du sol en verger. Fruits et legumes
nr. l l8, 1994.
72.Linder Ch., Effets secondaires des fongicides antioidium sur
Tlryphlodromus pyri Scheuten en viticulture. Revue suisse de Vitic.,
Arboric., Hortic., vol. 25 (5), 1993, pp. 3 | 5 -322.
Bibliografie
T3.Lohnertz O., Schaller K.,- Stickstoffaufuahme von Reben wtihrend eines
Ve getationszyklus. Der Deutsche Weinbau 12, 1989, pp. 464-466.
74.Lott H., Emig K.M., - Regulierung der N-Versorgung durch Begriinung.
Der Deutsche weinbaq 1991.
75. Lovato P. gi col., - Application of comercial arbuscular endomyconhizal
fungal inoculants to the establishment of micropropagated grapevine
rootstock and pineaple plants. Agronomie 12, 1992, pp. 873-880.
76. Lovino R, - Influenza delle concimazioni azotate all terreno sul contenuto
in nitrati nei mosti e nei vini. Nota II Vignevini 6, 1989, pp. 6l-64.
TT.MaigreD.,AernyJ.,MurisierF.,- Entretiendessolsviticolesetqualitddes
vins de Chasselas: influence de l'enherbementpermanent et de la fumureazotde. Revue suisse Vitic., Arboric., Hortic., vol. 27 (4), 1995, pp. 237-
25r.78. Meesters P., pitsioudis F., - Lutte biologique sur 550 m2 de framboisiers.
L'Arboriculture fruitidre nr. 471, 1994.
79. Menge J.A. qi colab., - Interactions between mycorrhizal fungi, soil
fumigation and growth of grapes in Californra. American Joumal of
Enology and Viticulture 34, 1983, pp. 117-126.
80. Mengel K., Kirkby E.A., - Principles of plant Nutrition. International
Potash Institute, Bem, 1987.
81. Mermillod G., Ancay A.,- htretien du sol et desherbants en arboriculture.
Revue suisse Vitic., Arboric., Hortic., vol.26, 1994.
82. Mihalache L., Popa Cr., Dejeu L., Popescu Maria, Baciu M., - Evolulia
solurilor erodate Si a plantafiilor de vild de vie pe terenurile amenajate in
terase. Analele ICW vol. VII, 1979,pp.395-416.
83. Mihdescu Gr.,- Zonarea speciilor Si soiurilor de pomi Si arbuSti fructiferi.IANB Bucuregti, 1980.
84. Moncomble D., - Les vers de terre. Des owciliaires pour lo viticulture. Le
Vigneron Champenois nr. 5, 1991, pp. 30-39.
303
304 Bibliografie
85. Morlat R., - Influence du mode d'entretien du sol sur I'alimentation eu eau
de la vigne en Anjou. Cons6quences agronomiques. Ile Symp. Intern. sur la
non-culture de la vigne. Montpellier, 1987 , pp. 15-26.
86. Miiller K.,- Die Minerclisation des organish gehundenen Sticl$toffs in
Weinbergsboden. Teil II: Sickenvasseranfall, Nitratkonzentration und
Nihatfracht. Vitis 32, 1993, pp. 23-34.
87. Murisier F., - Lafumure de la vigne. Revue suisse Vitic., Arboric., Hortic.,
vol. 25 ( l), 1993, pp.57-64.
88. Mustin M., - Le compost. Gestion de la matiire organique. Editions
Francois Dubusc, 1987.
89. Nappi P. qi col.,- Micorrize vesicolo-arbusculari in vigneti dell' Aho Adige
sottoposti a dffirenti techniche di lavorazione del suolo. Allionia 24, 1980,
pp.27.
90. Oglobeanu M., Opreil M., Alexandrescu i, Georgescu M.,, Benip P., Jianu
L., - Viticulturd generald si speciald. Editura Didactici gi Pedagogici
Bucuregti, 1980.
91. Ough C.S., - Influence of nitrogen compounds in grape son ethyl carbamate
formation in wines. Proc. Int. Symp. Nitrogen Grapes Wine, Seatle W.A.,
Am. Soc. Enol Vitic Davis, California, 1991, pp. L65-171.
92. Papacostea P., - Agricultura biologicd. Editura Ceres Buc-uregti, 1981.
93. Paris P., Paris Q., - Agriculture in the twenty-first century. Agronornic and
Economic Perspectives. XXV Annual Meeting of ESNA, September 15-19,
Piacenza,1995.
94. Paecock W.L. gi colab., - Uptake, storage and utilization of soil-applied
nitrogen by thompson Seedless as affected by time of applicotion. Am. J.
Enol., Vitic., vol.40, 1, 1989, pp.322-326.
95. Paecock W.L. qi colab., - Influence of timing of nitrogen fertilizerapplication on grapevines in the San Joaquin Valley. Am. J. Enol., Vitic.,
vol. 42, 4, 1991, pp. 392-396.
Bibliografie
96. Penet P. qi colab., - Verminderung von Stickstoffierlusten ilber den Winter
durch Begriingung. Schweizerische Zeitschdft fih Obst-, Wein - und
Gartenbau, 1 27, 1991, pp. 392-396.
97.Pfaff C, * Nahrstofauswaschung aus den Boden bei Anbau von Reben.
Weinberg und Keller pp. 7, 1960.
98. Pifuc P.,- inierbarea alternativd a intervalelor dintre rdnduri tn plantaliile
viticole din nord-estul Moldovei. Revista de Horticulturd nr. 9, 1989.
99. Popa V.Gh., Stan M., - Influenla regimului aerohidric din sol asupro
denoltdrii sistemului radicular lavi{a de vie. Analele ICVV vol XIII, 1991,
pp. 175-184.
100. Possingham J. V., Groot-Obbink J., - Endotrophic mycorrhiza and the
nutrition of grape vines. Vitis 10, 1971,pp.120-130.
101. Pouget R., Juste C., - Le choix des portes-greffes de la vigne pour les
sols calcaires. Connaissance de la vigne et du vin, 4, 1972.
102. Rdufd C., - Dimensiunea ecologicd a unei agriculturi durabile sicompetitive in Romdnia. Probl. agrofit.teor. aplic. Vol. XIV (l-2),1992,pp.
13-24.
103. Remund U., Gut D., Boller E. F., - Beziehungen nniscen Beglei/lora
und Arthropodenfauna in Ostsclrweizer Rebbergen. Einfluss der botanischen
Vielfalt auf \kologische glechgewichte. Schweizerische Zeitschrift fiir Obst-
und Weinbau , m.20, 1992,1ip.528-540,
104. Roubal C., - Entretien des sols viticoles bourguignons en site sensible d
I'erosion. Progrds Agricole et Viticole ll2nr.8, 1995, pp. 175-181.
105. Rousseau J., - Wines from organic forming. Journal of Wine Research
vol. 3 r 'r .2,1996, pp. 105-121.
106. Rdber R., Schaller K., - P/lanzenerndhrung im Gartenbau. Yerlag
Eugen Ulmer, Stuttgart, 1985.
107. Rukenbauer W., - Etat actuel des recherches sur les chloroses de vigne.
Bulletin de I'O.I.V., 1982, pp. 55.
108. Rupp D., Fox D., - Die Nutzung der Dauerbegrilnung zur gezielten
Sticlrstoffiersorgung der Reben.Rebe und Wein 45, 1992,pp.186-189.
305
306 Bibliografie
109. Rupp D., - Erosionsverthinderung im Weinbau durch Begrilnung - seit
Iangen ein Beitrag zuu Umweltschutz und zur Kostenminderang. Rebe und
Wein, 1993.
110. Sattler F., Wistinghausen 8., - La Ferme Biodinamique. Ed. Eugen
Ulmer, Stuttgart, 1992.
I I 1 . Schaller K., - Ground water pollution by nitrate in viticultural areas. ln
Proceedings of the Intemational Symposium on Nitrogen in Grapes and
Wine, l8-19 June, Seatle USA, 1991, pp.12-22.
ll2. Schmid O., Strasser F., Gilomen R., Meili E., WollesenJ.,-Agricoltura
biologica. Edagricole, Bologn4 2001.
ll3. Schneider C., Untersuchungen zur Bodenfauna in begrilnten
Rebanlagen Die Wein-Wissenschatt 39 nr. 6,1989, pp. 403-406.
ll4. Schubert A., Cravero M.C., - Occurence and infectivity of vesicular-
arbuscular mycorrhizal funst in north-western ltaly vineyards. Vitis 24,
1985, pp. 129-138.
115. Schubert A., - Les mycowhizes d vdsicules et arbuscules chez la vigne.
Conn. Vigne Vin 19, 1985, pp. 207-214.
116. Schwappach E., - Die probleme der Begrilnung in frankischenWeinbergen Vortag anaesslich der 2l Veitschoechheimer Weinbautage
1979.
ll7. Scienza A., Sicher L., Venturelli M., Maggiore B., Pisani P.L., Corino
L., - L'inerbimento in viticoltura. L'Informatore Agrario w. 21, 1988, pp.
29-50.
118. Seguin G., - Sols du Mddoc et qualitddes vins. C.R. Acad. Agric.,
France, 1965.
ll9. Seguin G., - Les sols du vignobles du Haut-Medoc. Influence sur
I'alimentation en eau de la vigne et sur la maturation. Thdse de Doctorat,
Bordeaux, 1970.
120. Sicher L., - L'inerbimento nello viticoltura della Valle del reno.
Bollettino dell'Instituto Agrario S. Michele all'Adige-Trento 1, nr. 4, 1989,
pp. 12-17.
Bibliografie 307
I2I. Sicher L., Dorigoni A., Altissimo A., - La gestione del suolo in
fruttiviticoltura, altraverso la practica dell'inerbimento. Iie convegnosull'Agricoltura sostenibile, Cesena, I 993.
122. Silguy catherine, - L'agriculture biologique: des techniques efficaces etnon polluontes. Tene Vivante, Patino, 1994.
123. Simon J.L. gi colab.,- viticulture. Editions Payot Lausanne, Le MaisonRustique, Paris, 1992.
124. Soran V., Puia I., - Poluarea Si proteclia mediului ambiant tna gr o e c o s i s t e me. Editura Academiei B ucure gti, I 979.
125. Stoicev S., Kresteva-Kosrova 2., - Influence de I'engrais vert sur lephytoclimat du vignoble en conditions de relief collinaire. VIIIIntemationales Kolloquium iiber Begriinung im weinbau, Keszthely, 1990,pp.209-226.
126. Strippler-Zimmer, H. Gottschall R., - Kompost mit Giltezeichenfiir denWe inb ou. Das Deutsche Weinmag azin, 9, 1994, pp. 2l -25 .
127. $esan Tatiana, Podosu Aurelia, - Prevenirea putregoiului cenuqiu(Botrytis cinerea Peys.) al vilei de vie prin mijloace biologice. Buletinul deprotecfia plantelor nrl , I 990, pp. I 3- I 7.
128. $esan Tatiana, Baicu T., - Proteclia mediului tnconjurdtor prin
mijloace biologice de combatere a bolilor plantelor de culturd. Mediulinconjurdtor, vol. IV, nr. l,1993, pp. 49-53.
129. $esan Tatiana, Ticd C., Podosu Aurelia, - Cercetdri de combaterebiologicd o putregaiului cenusiu la vila de vie, in podgoria odobesti. Lucrdri
$tiinfifice USAI\A/ Iagi, seria Horticultura vol. 38, 1995, pp. Z0l-205.
130. $tefanic Gh., S[ndoiu D.I., - Curs de biologia solului. USAMVBucuregti, 1994.
131. $uteu G.8., $erdinescu A., - Cercetdri privind contribulia azotuluiprovenit din rezervd Ia formarea organelor anuqle ale vilei de vie. AnaleleICW vol. XIII, 1991, pp. 129-140.
132. ldrdea C., Dejeu L.,- Viticultura. Edittra Didacticd gi pedagogici
Bucuregti, 1995.
Bibliogrofie
133. Vogtmann H.,- L'orto biologico.Edagicole, 1993.
134. Wermelinger B., - Nitrogen dinamics in grapevine: physiologt and
modeling. Proc. Int. Symp.Nitogen in grapes and wine, Seatle USA, 1991,
pp.23-31.
135. Wunderer W. gi colab., Yergleich verschiedener und deren
Auswirkungen auf Boden und Rebe. Mitteilungen Klosterneuburg, Rebe und
Wein, Obstbau und Friichteverwertung 42,1992, pp. 102-113.