Africa - caracteristici geografice umane

I. Harta politică a Africii

Africa numără 57 de state şi teritorii enclavate (Ceuta, Melilla - enclave spaniole, situate pe coasta marocană a Africii, aproape de strâmtoarea Gibraltar, Mayotte - insulă poziţionată în N Canalului Mozambic, aparţinând Franţei şi Réunion - insulă vulcanică, situată în Oc. Indian, în S Africii, fiind o parte integrantă a Republicii Franceze);

frontierele statelor africane au fost stabilite în perioada colonială, prin împărţirea continentului între puterile europene. Limitele între state au fost stabilite pe criterii arbitrare, de-a lungul liniilor geografice sau a cursurilor unor râuri, fără a ţine cont de specificul cultural al fiecărei ţări.

cele mai multe state şi-au dobândit indepedenţa în deceniul al şaselea al secolului al XX-lea, numit şi “deceniul decolonizării”;

după forma de guvernământ, majoritatea statelor africane sunt republici. Excepţii: câteva monarhii - Maroc, Lesotho, Swaziland, conduse de către regi;

Nigeria - singurul stat federal din Africa. Republica Africa de Sud - statul cu 3 capitale: Cape Town, capitala legislativă,

politică şi reşedinţa Parlamentului, Pretoria, capitala administrativă şi reşedinţa Guvernului şi Bloemfontein, capitala judiciară.

II. Populaţia cca. 1.111 miliarde locuitori; Africa a cunoscut din plin fenomenul exploziei demografice; Dinamica populaţiei cea mai ridicată valoare a natalităţii la nivel mondial (Niger - 54%0 , Mali - 50%0 ,

Liberia - 46%0 , R.D. Congo - 46%0 etc.) ; la nivel regional, valorile cele mai mari ale natalităţii (peste 40 %0) caracterizează Africa

Centrală, Africa de Vest, Africa Orientală, în timp ce regiunile nordice şi sudice ale continentului prezintă valori mai moderate (între 24-26%0);

statele Maghrebului încep să adopte politici familiale de tip european (emanciparea şi planningul familial devenind preocupări curente);

indicele fertilităţii - valori record în Africa (ex : statele islamizate din N continentului- Niger - indicele 8, Mali şi Somalia - 7);

mortalitatea - valori mai reduse. În schimb, în ultimii ani, sunt semne de creştere îngrijorătoare a acestui indicator demografic (Botswana, Swaziland - 28 %0, Angola - 24%0). Această situaţie reflectă deteriorarea cvasi-generalizată a condiţiilor sociale;

Africa înregistrează recorduri la nivelul mortalităţii infantile. În Africa de Nord - valori de 45%0, în timp ce în Africa subsahariană indicele se apropie de 100%0.

bilanţul natural - la nivelul continentului înregistrează valori de 23%0, acestea evidenţiind menţinerea Africii la un standard de civilizaţie redus;

speranţa de viaţă : 52 de ani (nivelul cel mai scăzut de pe Glob). Recorduri : Mozambic- 47 ani, Botswana - 41 ani, Angola - 40 ani, Zambia - 34 ani. Doar în Maghreb, speranţa de viaţă ajunge la 70 de ani;

în dinamica populaţiei, un rol important îl au în continuare bolile (maladiile). Premise ale proliferării maladiilor : temperaturile ridicate, umiditatea atmosferică, lipsa de educaţie sanitară a populaţiei, deficienţa în aplicarea tratamentelor preventive. Ex. de maladii : malaria, boala somnului (răspândită de musca ţeţe) - în climatul ecuatorial şi subecuatorial, febra galbenă, oncocercoza (maladie care provoacă orbirea, generată de o insectă care trăieşte în apropierea apelor bine oxigenate);

densitatea medie a populaţiei : 29 loc/km2, valoare sub media mondială. Valori mai mari decât media se înregistrează în următoarele areale: litoralul nordic al Maghrebului, litoralul Golfului Guineii, Masivul Etiopian şi, izolat, în Africa orientală şi meridională.

nuclee de concentrare a populaţiei (generate fie de condiţii naturale favorabile agriculturii, fie de prezenţa resurselor naturale - Valea şi Delta Nilului, cu densităţi ce pot

depăşi 1000 loc/km2, cursul inferior al Nigerului - peste 500 loc/km2); regiuni cu densităţi mici, datorate repulsivităţii condiţiilor naturale: Sahara, Namib,

Kalahari, zonele montane accidentate. Structuri demografice

a. pe grupe de vârstă (piramida vârstelor): populaţia tânără - 71% din total, adulţii - 26%, populaţia vârstnică - 3 %. Africa deţine o piramidă clasică pentru explozia demografică, cu o bază foarte largă şi o descreştere progresivă către vârf.

b. pe medii de rezidenţă - populaţia rurală domină în proporţie de 2/3. Doar în unele state, populaţia urbană are valori mai mari: Réunion- 89%, Libia - 86%, Gabon - 84%.

c. structura etnică - se disting două mari grupe de populaţii : arabo-berberii (în Africa de Nord) şi negrii (la S de Sahara), cu mai multe subgrupe : bantu (cei mai numeroşi - în Africa ecuatorială şi zonele montane înalte), sudanezi (Africa de Est şi Sudan), niloţi (în bazinul superior al Nilului şi pe platourile învecinate - ex: grupul massai din Kenya, crescători de bovine), hotentoţi (în S continentului);

se mai remarcă populaţiile negroide de statură mică - pigmeii (în pădurea ecuatorială congoleză) şi boşimanii (în deşertul Kalahari).

d. structura lingvistică : limbile arabă şi franceză; în Africa sunt uzuale peste 1000 de dialecte;

e. structura confesională: islamism, creştinism - catolicism, protestantism

III. Aşezările umaneIII.1. Aşezările rurale

satul african este complet diferit faţă de modelul european sau de cel asiatic;cele mai frecvent utilizate materiale de construcţie sunt lemnul, lutul, frunzele, ramurile şi,

mai rar, piatra sau cărămida nearsă; în N Africii - pentru nomazii de aici este specific un adăpost temporar numit „khaima”

(confecţionat din fâşii juxtapuse din ţesături de păr de cămilă sau de capră). Sedentarii -cabană din ramuri numită „mala” sau „mechta”, din piatră ori din cărămizi obţinute din argilă nearsă;

în zonele litoralului maghrebian - sate aglomerate , cu străzi înguste, cu aspect labirintic; în savane - satul de tip kraal (specific Africii australe) în formă de potcoavă, cu locuinţe de

formă cilindrică şi acoperiş conic;de-a lungul râurilor - specifice sunt casele pe piloni, construite din lemn.

III.2. Aşezările urbane Africa prezintă încă cel mai redus grad de urbanizare între continentele Globului; urbanizarea a debutat odată cu perioada colonială. La început au fost dezvoltate

porturile şi centrele exploatărilor miniere importante şi, mai târziu, unele centre de polarizare administrativă şi comercială locală;

dintre oraşele mari ale Africii se remarcă: Cairo, capitala Egiptului - cu o populație estimată între 16 și 20 de milioane de locuitori (cea mai mare metropolă arabă, mare centru comercial şi financiar internaţional, important centru industrial şi ştiinţific), Lagos (cel mai mare oraş al Africii ecuatoriale, situat în Nigeria, cu o populaţie de 13.123.000 locuitori), Kinshasa (peste 7 milioane locuitori) - capitala R. D. Congo, Casablanca (4,2 milioane locuitori - cel mai mare oraş din Maroc), Johannesburg (cel mai mare oraş din sudul Africii), Capetown (Kaapstadt) - centru economic şi important port la intersecţia drumurilor maritime care leagă America şi Europa de Asia;

marile oraşe africane au o funcţie economică portuară; se pot distinge două axe de urbanizare, cu poziţie periferică:

a. axa litorală nordică: oraşele Cairo, Alexandria (Egipt), Tunis (Tunisia), Alger (Algeria), Casablanca (Maroc);

b. axa litorală guineeană: oraşele Dakar (Senegal), Monrovia (Liberia), Abidjan (Coasta de Fildeş), Accra (Ghana), Lagos (Nigeria);

se mai remarcă şi o linie de urbanizare central-estică, în care au apărut oraşe importante: Adis-Abeba (Etiopia), Nairobi (Kenya), Lusaka (Zambia), Pretoria, Johannesburg, Capetown (Africa de Sud).

IV. EconomiaIV.1. Agricultura principala ramură economică;

agricultură de subzistenţă: itinerantă (la un interval de 2-3 ani se defrişează o nouă porţiune a pădurii ecuatoriale, solul fiind erodat) şi sedentară (pe suprafeţe reduse).

Africa este leagănul multor plante cultivate astăzi pe scară largă: mei, sorg, sisal, bumbac, palmier de ulei etc.

monocultura - o caracteristică a agriculturii africane; a. principalele culturi sunt destinate fie consumului intern (manioc, igname, batate,

taro, mei, sorg, sisal), fie exportului (arahide, cacao, cafea, palmieri de cocos, bananieri etc.);

Africa - cel mai mare producător mondial de gumă arabică (Sudan), mirodenii (cuişoare - Tanzania,vanilie - Madagascar), cacao (Coasta de Fildeş – locul I pe Glob, cu o treime din producţia mondială, Ghana, Nigeria, Camerun), cafea, ceai (Africa de Est: Kenya, Uganda, Etiopia), arahide (Africa de Vest ecuatorială), bumbac (Egipt, Sudan);

b. creşterea animalelor - slab dezvoltată (cu excepţia Africii de Est). Se remarcă efectivele de cămile din Africa de Nord şi de caprine (Africa de Est).

IV.2. Industria industria extractivă - exploatarea combustibililor fosili, extracţia minereurilor;

N Africii: extracţia petrolului, a fosfaţilor din Maroc, Tunisia, Egipt, a fierului din Munţii Atlas;

S Africii: huilă (în Transvaal) şi Natal, celebra grupare de mine Witwatersrand (cu importante zăcăminte de aur, platină, fier şi crom), Kimberly - diamante;

o altă zonă de notorietate mondială - Copper Belt (cupru, cobalt), între Congo şi Zambia;

industria siderurgică - Pretoria- cel mai mare complex siderurgic din Africa; industria prelucrătoare; industria energetică - slab reprezentată în Africa. deşi potenţialul hidroenergetic este considerabil, amenajările hidroenergetice de

mare anvergură sunt puţine. Se remarcă sistemele hidroenergetice de pe Zambezi (Kariba, Caborabassa), Congo (Inga), Nill (Asswan, Nasser), Niger (Kainji), Volta (Akosambo);

industria chimică; industria materialelor de construcţie - îndeosebi producţia de ciment (Africa de Sud-

Pretoria, Port Elizabeth); industria lemnului - la Port Gentil (Gabon) funcţionează cea mai mare unitate de

prelucrare a lemnului din Africa; industria textilă; industria alimentară.

IV.3. Transporturile Africa este deficitară în privinţa căilor de comunicaţie;

a. transporturile rutiere - cea mai lungă şosea africană: Transsaharianul (leagă ţările din N cu cele din S deşertului);

b. transporturile feroviare- acoperă anumite zone (Africa maghrebiană, Egiptul, Africa australă). Câteva magistrale: Transcamerunezul, Transnigerianul;

c. transporturile maritime: mai dezvoltate în extremităţile continentului (Egipt, Algeria, Maroc, Africa de Sud).

principalele porturi: Durban (Africa de Sud), Mombasa (Kenya), Alexandria (Egipt), Arzew (Algeria), Abidjan (Coasta de Fildeş);

d. transporturile aeriene- cele mai puţin dezvoltate. aeroporturi de mare capacitate: Cairo, Casablanca, Johannesburg, Cape

Town, Kinshasa, Nairobi.

IV.4. Comerţul importă produse industriale; exportă minerale, minereuri (petrol, minereuri de fier, neferoase, metale preţioase,

diamante) şi unele produse agricole (cafea, cacao, bumbac etc.).

IV.5. Turismul - principalele atracţii turistice safariuri - Africa de Est (Kenya, Tanzania, Uganda, Burundi, Malawi), Africa de

Sud; Valea Nilului cu marile piramide (Valea Regilor, Karnak-Luxor); vestigiile feniciene şi romane (Cartagena, Constantine, Cyrene) şi monumentele arabe (moschei, palate, mausolee) din Africa de Nord

arta populară a populaţiei negre - măşti, statuete, picturi, obiceiuri, ritualuri, costume, dansuri etc. - s-a impus printre cele mai inedite şi originale de pe Glob.