1

Capitolul I - ROLUL ANALIZEI ECONOMICO-FINANCIARE APROFUNDATE ÎN MANAGEMENTUL AGENłILOR ECONOMICI

1.1. Definirea analizei economico-financiare aprofundate Activitatea de conducere, indiferent de nivelul la care se exercită, implică cunoaşterea proceselor de activitate economică, a factorilor de influenŃă şi a cauzelor care determină anumite situaŃii şi este realizată prin intermediul analizei economico-financiare. Prin analiza economico-financiară se urmăreşte "în general activitatea economico-financiară a agenŃilor economici la nivelul micro sau macroeconomic, pe care o cercetează dintr-un unghi de vedere propriu şi anume din punctul de vedere al rezultatelor utilizării resurselor umane, materiale şi financiare, în scopul descoperirii şi valorificării posibilităŃilor de perfecŃionare în viitor"1. Ca instrument al conducerii analiza economico-financiară "se află într-o legătură organică cu funcŃiile întreprinderii şi cu funcŃiile (atributele) conducerii care se exercită asupra tuturor funcŃiilor întreprinderii"2. Prin intermediul analizei economico-financiare, conducerea întreprinderilor urmăreşte obŃinerea de răspunsuri la o serie de întrebări, cum ar fi:

- Cum se apreciază structura utilităŃilor şi resurselor? - Cum sunt asigurate echilibrele financiare? - Dacă întreprinderea probează eficacitatea de utilizare a resurselor

economice şi financiare? - Care sunt rezultatele obŃinute de întreprindere şi dacă sunt satisfăctoare? - Care sunt performanŃele şi obiectivele dorite?

Analiza economico-financiară este unul dintre instrumentele de bază ale managementului modern performant, o disciplină indispensabilă acesteia. Rolul analizei este considerabil amplificat în contextul mecanismelor pieŃii odată cu creşterea gradului de complexitate a activităŃii economice şi financiare a întreprinderii, cu profunde implicaŃii în procesul de conducere, care nu se mai poate realiza numai pe bază de experienŃă şi rutină, necesitând în plus analize pertinente care să stea la baza deciziilor operative şi strategice. Complexitatea fenomenelor economice imprimă analizei economico-financiare aprofundate un dublu caracter, pe de o parte, disciplină cu fundamentare teoretică, cu un corp de principii generale, o disciplină a logicii care poate fi aplicată interpretării tuturor problemelor economice trecute sau prezente şi, pe de altă parte, activitate practică permanentă care oferă răspuns la întrebări privind relaŃiile de cauzalitate dintre fenomene şi factori. Pe baza explicării cauzelor şi factorilor care au modificat indicatorii, analiza formulează legităŃi şi principii de interpretate care trebuie generalizate. Analiza are metodă generală de cercetare a fenomenelor din natură şi societate, ceea ce înseamnă descompunerea acestora în părŃile lor componente, în elementele lor simple, pentru a fi studiate şi descoperite relaŃiile de cauzalitate prin procedee specifice domeniului cercetat; analiza economico-financiară aprofundată vizează activităŃile cu caracter economic, consumatoare de resurse şi generatoare de rezultate. ___________ 1. Petrescu Silvia, Mironiuc Marilena, Analiză economico-financiară, Editura Tiparul, Iaşi, 2002, p.22 2. Stănescu C., Işfănescu A., Băicuşi A., Analiza economico-financiară, Editura Economică, Bucureşti, 1996, p.20

2

1.2. Locul, rolul şi funcŃiile analizei economico-financiare aprofundate Analiza economico-financiară aprofundată constituie un instrument operaŃional de urmărire şi valorificare a funcŃionării sistemului economic, în scopul descoperirii disfuncŃionalităŃilor apărute în subsistemele acesteia, precum şi depistarea cauzelor care conduc la disfuncŃionalităŃi. FuncŃionarea întreprinderii ca sistem depinde de funcŃionarea unui ansamblu de subsisteme, corelate prin legături structural-funcŃionale, care oferă informaŃii pentru realizarea unui proces de decizii care să asigure reglarea funcŃionării normale a sistemului. În acest sens rolul analizei economico-financiare aprofundate este în depistarea cauzelor perturbatoare ale stării de normalitate, în vederea iniŃierii măsurilor de redresare. Este necesară utilizarea funcŃiilor analizei economico-financiare aprofundate după cum urmează: a. Diagnoză şi reglarea activităŃii întreprinderii care se realizează prin intermediul analizei diagnostic, care presupune o cercetare amplă şi completă în depistarea cauzelor şi a eventualelor acŃiuni ale factorilor perturbatori în funcŃionarea firmei. Prin diagnoză, analiza economico-financiară aprofundată localizează punctele "tari" şi punctele "slabe" din cadrul sistemului studiat, sensibilizând centrele de decizie pentru a lua măsurile de reglare. b. Descoperirea şi mobilizarea rezervelor interne urmăreşte depistarea depăşirii nivelului programat al consumului de resurse: materiale, umane şi financiare şi utilizarea eficientă a acestora pentru creşterea rentabilităŃii întreprinderii. c. Întărirea autonomiei economico-financiare decurge din faptul că prin intermediul acestei funcŃii se urmăreşte prevenirea, descoperirea şi lichidarea fenomenelor şi cauzelor generatoare de rezultate negative. Analiza economico-financiară aprofundată "este o dimensiune a autonomiei agentului economic prin faptul că prin tot ce întreprinde vizează maximizarea veniturilor şi minimizarea cheltuielilor procesului de activitate economică a firmei". Autonomia reprezintă libertatea de mişcare a întreprinderii în mediul economic, iar fundamentarea deciziilor este realizată şi pe baza informaŃiilor oferite de analiza economico-financiară aprofundată. d. Administrarea eficientă a patrimoniului, asigurarea unui echilibru economico-financiar permanent şi a unei rentabilităŃi competitive. Prin analiza economico-financiară aprofundată, centrele de decizie urmăresc în cadrul întreprinderii administrarea eficientă a patrimoniului, asigurarea unui echilibru economico-financiar permanent şi a unei rentabilităŃi competitive. Această funcŃie contribuie la: utilizarea eficientă a resurselor financiare, înlăturarea cheltuielilor neeconomicoase, controlul realizării cifrei de afaceri şi a modului de finanŃare a activităŃii de exploatare a firmei. e. Verificarea modului de realizare a obiectivelor prestabilite prin planul de afaceri şi crearea bazei pentru elaborarea strategiilor pe termen scurt, mediu şi lung. Exercitarea acestei funcŃii impune un anumit tip de analiză şi se corelează cu funcŃia analizei de a oferi informaŃiile necesare fundamentării deciziilor pe criterii de eficienŃă în toate etapele.

łinând cont de funcŃiile analizei economico-financiare şi de implicaŃiile acesteia în centrele de decizie se poate determina locul pe care îl ocupă analiza în sistemul de management al firmei:

3

1.3. Tipuri de analize economice utilizate în studiul fenomenelor economice Necesitatea analizei economice a fost determinată de cercetarea complexă a fenomenelor şi proceselor economice, a factorilor de influenŃă asupra acestora şi stabilirii relaŃiilor cauză-efect asupra modificării conŃinutului obiectivelor studiate, în vederea stabilirii deciziilor pentru activitatea viitoare a domeniului cercetat. Prin obiectul de studiu, analiza economică vizează activităŃile cu caracter economic, consumatoare de resurse şi generatoare de rezultate. Datorită complexităŃii fenomenelor şi proceselor economice, tipul de analiză economică utilizat în studiul acestora este stabilit de anumite criterii: a. După nivelul la care se desfăşoară există:

- analiză microeconomică, care studiază activitatea individuală a întreprinderii în realizarea proceselor economice şi determinarea rezultatelor, precum şi relaŃiile acesteia pe diferite pieŃe;

- analiza macroeconomică studiază comportamentul agenŃilor economici grupaŃi în categorii omogene (sector, ramură, economie naŃională, economie mondială), operând preponderent cu mărimi globale sau agregate.

b. După raportul între momentul efectuării analizei şi al desfăşurării există: - analiza post-factum (ex-post) care se bazează pe variabile cunoscute,

certe, studiind fenomenul la sfârşitul perioadei şi vizează trecutul şi prezentul acesteia;

- analiza previzională (perspectivă) presupune determinarea evoluŃiei viitoare a unui fenomen economic pe baza cercetării factorilor, având la bază variabile presupuse (incerte), stabilite pe relaŃii de cauzalitate.

c. După natura însuşirilor fenomenului analizat: - analiza cantitativă cercetează fenomenul prin evaluări cantitative

exprimate prin greutate, grad, suprafaŃă, volum, număr, durată etc., stabilind astfel influenŃa factorilor asupra rezultatelor;

- analiza calitativă urmăreşte esenŃa fenomenului şi serveşte la elaborarea de modele în care sunt stabilite legăturile cauză-efect ale influenŃei factorilor asupra elementelor fenomenului analizat.

d. După evoluŃia timpului în analiza fenomenului există:

Organe de conducere

Compartimente funcŃionale specializate

Analiza economico- financiară a realizării

obiectivelor realizarea obiecti- velor (informaŃii de stare)

planul obiectivelor (informaŃii de plan

şi norme)

Procese economice ca obiect al conducerii

4

- analiza statică, care studiază fenomenele la un moment dat, făcând abstacŃie de timp şi evidenŃiază relaŃiile dintre elementele şi factorii care determină o anumită poziŃie a fenomenelor cercetate;

- analiza dinamică urmăreşte fenomenul economic (care prin natura sa nu este static) în evoluŃie şi scoate în evidenŃă legătura dintre poziŃiile care s-au succedat sau se vor succeda, pe baza cercetării factorilor care determină schimbările pozionale.

e. După orizontul de timp al analizelor dinamice există: - analiză de scurtă durată (pe termen scurt) care vizează perioadele sub un

an (semestru, trimestru, lună) şi serveşte managementului operativ; - analiză de lungă durată care vizează perioade de peste un an şi serveşte

managementului strategic. f. După criteriile de studiere a fenomenului cercetat, în practica uzuală se pot efectua o serie de analize cu scop special:

- analiza economică: vizează funcŃiunea de exploatare, independent de funcŃiunea financiară;

- analiza tehnico-economică: corelează aspectele tehnice cu aspecte economice ale fenomenului cercetat;

- analiza financiară: vizează cu precădere situaŃia financiară, rentabilitatea şi riscurile întreprinderii;

- analiza economico-financiară aprofundată: studiază corelaŃiile dintre activitatea de exploatare şi activitatea financiară, conducând la elaborarea diagnosticului economico-financiar.

g. După obiectul analizat există: - analiza pe ramuri, pe unităŃi organizatorice (trusturi, holdinguri, societăŃi

comerciale, secŃii etc.); - analiza pe probleme (cifra de afaceri, valoarea adăugată, cheltuieli de

exploatare, cheltuieli financiare, cheltuieli extraordinare, cheltuieli salariale, rentabilitate etc.).

Criteriile de clasificare a tipurilor de analiză nu sunt epuizate, acestea multiplicându-se odată cu evoluŃia complexităŃii economice şi de producŃie a sectorului de activitate analizate. 1.4. Etape în realizarea analizei economico-financiare aprofundate Complexitatea activităŃilor desfăşurate în cadrul firmelor, caracterul dinamic şi agresiv al mediului economic fac analiza economico-financiară aprofundată să devină un sistem complex de tratare a informaŃiilor economice curente şi de perspectivă ce urmăreşte:

- ameliorarea managementului pe baza unui diagnostic general prestabil; - adoptarea unor decizii optime privind serviciul datoriei firmei; - stabilirea unor decizii corespunzătoare privind activitatea bursieră a

firmei; - analiza comparativă în timp şi spaŃiu a performanŃelor firmei cu cele ale

altor întreprinderi. Pentru realizarea procesului de analiză economico-financiară aprofundată care să corespundă obiectivelor stabilite, trebuie să parcurgem următoarele etape:

a. Culegerea şi cercetarea amănunŃită a tuturor datelor şi informaŃiilor necesare analizei, utilizând un sistem de date şi informaŃii care trebuie să reflecte cât mai complet situaŃia întreprinderii, apelând la surse interne şi surse externe.

5

Sursele interne provin din sistemul informaŃional contabil, financiar şi statistic al întreprinderii şi se referă la datele contabilităŃii financiare şi de gestiune, rapoarte statistice diverse, precum şi alte informaŃii extra-contabile. Sursele externe provin din afara întreprinderii şi cuprind informaŃii generale pe plan economic, fiscal şi monetar, informaŃii privind sectorul de activitate al întreprinderii, precum şi informaŃii de ordin juridic şi legislativ. b. Verificarea generală a datelor şi informaŃiilor extrase din diverse formulare, atât din punct de vedere al comparabilităŃiilor, cât şi din cel al respectării legislaŃiei în vigoare. Se recurge la simplificarea materialului analitic prin rotunjirea valorilor cifrice şi eliminarea seriilor mici. c. Efectuarea analizei propriu-zise, prin aplicarea metodologiei proprii în trepte, se formulează concluzii şi se întocmeşte un raport final de analiză, care se anexează documentelor de sinteză. Concluziile analizei se pot valorifica şi prin diagnosticul economico-financiar, ceea ce confirmă utilitatea analizei în decizia managerului. 1.5. Metoda analizei economico-financiare aprofundate Ca orice ştiinŃă, analiza economico-financiară aprofundată are metodă proprie de cercetare ce include un ansamblu de trepte metodologice şi procedee tehnice utilizate în realizarea obiectivului, legate de: stabilirea şi cuantificarea relaŃiilor cauzale între indicatorii economico-financiari şi factorii determinanŃi. Metoda proprie a analizei cuprinde patru trepte succesive: 1. Compararea ca metodă de analiză calitativă vizează obŃinerea unei abateri a indicatorului faŃă de valoarea de referinŃă luată ca bază de comparaŃie. Abaterea rezultată din comparaŃie trebuie separată pe cauze generatoare şi interpretată prin prisma factorilor. 2. Descompunerea este o metodă de analiză calitativă deductivă, de la general la particular, de la întreg la parte. Metoda permite detalierea şi separarea factorilor care determină indicatorul, asigurând profunzime studiului şi permiŃând localizarea cauzelor prin prisma factorilor ce trebuie selectaŃi şi interpretaŃi. Descompunerea poate fi făcută din mai multe puncte de vedere: după timpul de formare a rezultatelor, după locul lor de formare, după elementele structurale care îi compun. 3. Stabilirea influenŃei factorilor cuprinde mai multe procedee cantitative de cuantificare a acŃiunii fiecărui factor asupra indicatorului, ceea ce constituie elementul central al analizei. Stabilirea influenŃei factorilor este realizată prin unitatea a două laturi distincte: precizare a sistemului de legături cauzale între factori şi indicator şi cuantificarea influenŃei factorilor asupra abaterii indicatorilor. Între factori pot exista două tipuri de legături: deterministe (funcŃionale) şi de corelaŃie (stocastice). Legăturile deterministe (funcŃionale) sunt exprimate prin operaŃii matematice (produs, raport, sumă, diferenŃă), dependenŃele fiind stricte, iar influenŃele factorilor putându-se calcula cu precizie. În cazul legăturilor de corelaŃie dependenŃele pot fi doar estimate statistic prin metode de analiză regresională, ele având un anumit grad de probabilitate. 4. Generalizarea rezultatelor este o metodă inductivă de cercetare de la particular la general, care vizează reunirea părŃilor componente studiate pe trepte anterioare într-un tot unitar. Generalizarea reŃine ceea ce este fundamental şi tipic, elementele esenŃiale trebuind separate de cele nesemnificative, colaterale.

6

1.6. Procedee de calcul utilizate în analiza economico-financiară aprofundată În scopul cuantificării influenŃei factorilor asupra modificării indicatorului se utilizează mai multe procedee de calcul, în funcŃie de natura legăturii dintre factori, după cum urmează: 1. În cazul relaŃiilor deterministe, sub formă de produs sau raport se utilizează substituŃia în lanŃ, care se bazează pe patru reguli de bază:

a. Ierarhizarea ştiinŃifică a factorilor, după natură şi importanŃă; b. Începerea substituirii cu factorii cantitativi (principali) şi continuarea ei cu

factorii calitativi (secundari); c. Succesiunea substituirilor: fiecare factor este considerat variabil în momentul

substituirii, ceilalŃi fiind menŃinuŃi constanŃi; d. MenŃinerea factorului substituit ca stare până la capăt.

R = a · b · c sau R = b

a

diferenŃă R = a + b - c 2. În cazul relaŃiilor de tip stocastic când factorii nu pot fi măsuraŃi cantitativ, influenŃele acestora se stabilesc prin corelaŃia statistică pe baza analizei regresionale: utilizarea corectă a corelaŃiei în analiza economico-financiară aprofundată este condiŃionată de stăpânirea metodologiei statistice, vizând cunoaşterea temeinică a bazelor matematice şi logice ale acesteia şi interpretarea corectă a valorii coeficientului corelaŃiei.

7

Capitolul 2 - ANALIZA ECONOMICĂ PRIVIND ACTIVITATEA DE PRODUCłIE ŞI COMERCIALIZARE

2.1. Sistemul de indicatori valorici utilizaŃi pentru caracterizarea activităŃii de producŃie şi comercializare În analiza economică-financiară aprofundată se utilizează un sistem de indicatori valorici meniŃi în dimensionarea activităŃii de producŃie şi comercializare, după cum urmează: a. Cifra de afaceri este indicatorul fundamental pe baza căruia se apreciază capacitatea unei întreprinderi de a obŃine venituri din operaŃiunile comerciale curente. Cifra de afaceri face parte din categoria indicatorilor de rezultate economico-financiare, contribuind la diagnosticarea şi evaluarea economică a întreprinderii, la estimarea eficienŃei managementului practicat. b. ProducŃia obŃinută destinată livrării (Qf) indicator care este denumit şi producŃia marfă fabricată. ProducŃia marfă fabricată se poate determina pe baza următoarei relaŃii: Qf = Vpf + Vle + Vsp, unde: Qf - producŃia destinată livrării; Vpf - valoarea produselor fabricate (produse finite semifabricate destinate livrării şi produse reziduale); Vle - valoarea lucrărilor executate; Vsp - valoarea serviciilor prestate. ProducŃia destinată livrării este un indicator care se utilizează în stabilirea corelării cu indicatorii de efort în vederea calculării eficienŃei activităŃii întreprinderii. c. ProducŃia exerciŃiului sau producŃia globală (Qe) reflectă în expresie valorică, volumul toal al activităŃii de producŃie desfăşurate de către o firmă pe perioada unui exerciŃiu financiar. Acest indicator este calculat şi utilizat în analiza activităŃii întreprinderilor cu ciclu lung de fabricaŃie unde producŃia neterminată are un volum însemnat, iar finalizarea produselor se realizează după o lungă perioadă de timp. ProducŃia exerciŃiului este formată din producŃia vândută (cifra de afaceri), variaŃia producŃiei stocate şi producŃia imobilizată. Qe = Qv + ∆Qs + Qi, unde: Qv - producŃia vândută (exclusiv TVA); ∆Qs - variaŃia producŃiei stocate; Qi - producŃia imobilizată. d. Valoarea adăugată (VA) reprezintă surplusul de venituri peste valoarea consumurilor provenind de la terŃi, respectiv bogăŃia creată prin valorificarea resurselor tehnice, umane şi financiare ale întreprinderii. Acest indicator este indicator de performanŃă economico-financiară şi, totodată, indicator utilizat în sistemul fiscalităŃii. e. Valoarea adăugată netă (Van) exprimă valoarea nou-creată într-o perioadă de timp şi se determină deducând din valoarea adăugată cheltuielile cu amortizarea. 2.2. Analiza cifrei de afaceri Cifra de afaceri exprimă totalitatea veniturilor obŃinute din activităŃi comerciale curente, fiind unul dintre cei mai importanŃi indicatori de măsurare a performanŃelor

8

economice ale unei întreprinderi. Ca indicatori de analiză, valoarea cifrei de afaceri permite determinarea poziŃiei pe piaŃă a unei firme, oferă informaŃii despre dinamica activităŃii, şansele de extindere a afacerii sau importanŃa întreprinderii în cadrul sectorului. Pentru analiza cifrei de afaceri se folosesc indicatorii operaŃionali precum: - cifra de afaceri netă (CA), indicator format din totalitatea veniturilor obŃinute din vânzarea bunurilor, lucrările executate şi serviciile prestate aflate în activitatea curentă a întreprinderii inclusiv subvenŃiile pentru exploatare; - cifra de afaceri medie, denumită şi preŃ mediu de vânzare, care reprezintă venitul obŃinut pe o unitate de produs sau serviciu şi se determină pe baza relaŃiei:

CA = Q

CA , în care Q reprezintă volumul fizic al vânzărilor;

- cifra de afaceri marginală (CAm) reflectă variaŃia veniturilor din vânzări generată de creşterea cu o unitate a volumului fizic al vânzărilor:

CAm = Q

CA

∆

∆=

oi

o1

QQ

CACA

−

−;

- cifra de afaceri critică (CAcr) evidenŃiază pragul de rentabilitate a întreprinderii şi constituie acel nivel al veniturilor din vânzări necesar acoperirii integrale a cheltuielilor de exploatare. RelaŃia de calcul a fost stabilită pornind de la ipoteza de bază, conform căreia profitul este nul în momentul atingerii pragului de rentabilitate, iar cheltuielile totale în raport cu volumul de activitate se grupează în cheltuieli fixe şi cheltuieli variabile:

CAcr = v

f

R-1

Ch, unde:

Chf - cheltuieli fixe; Rv - rata cheltuielilor variabile, respectiv cheltuielile variabile medii la un leu cifră de afaceri, respectiv:

Rv = CA

C v

2.2.1. Analiza dinamicii cifrei de afaceri

Caracterizarea evoluŃiei cifrei de afaceri este realizată prin analiza dinamicii acesteia pe baza: a. modificărilor (abaterilor) absolute cu bază fixă (BF) sau în lanŃ (BL): ∆CABF = CAcr - CAo sau ∆CABL = CAn - CAn-i

b. indicilor cu bază fixă sau în lanŃ:

ICABF = o

n

CA

CA x 100 sau ICABL =

i-n

n

CA

CA x 100

c. ritmul mediu anual de creştere:

R = ( i-n

o

n

CA

CA - 1) x 100

Studiul cifrei de afaceri (vânzărilor) pe o perioadă mai mare de timp oferă informaŃii despre activitatea întreprinderii şi tendinŃa ei, prin încadrarea acesteia sau a obiectului de activitate (produs/serviciu) în una dintre fazele ciclului de viaŃă: lansare, creştere, maturitate, declin. Pentru a avea relevanŃă în stabilirea strategiei de dezvoltare a întreprinderii, dinamica societăŃii analizate trebuie comparată cu dinamica pieŃii, respectiv a sectorului de activitate.

9

2.2.2. Analiza structurii cifrei de afaceri În analiza economică financiară, o importanŃă deosebită în determinarea

cauzelor şi eliminarea rezervelor în creşterea cifrei de afaceri o are studierea structurii vânzărilor.

Analiza structurată se poate realiza pe diverse trepte: - pe tipuri de activităŃi, unde se determină contribuŃia activităŃilor

întreprinderii la realizarea cifrei de afaceri (de exemplu: producŃie, prestări servicii, turism, comerŃ ş.a.);

- pe grupe de produse (mărfuri), având în vedere nomenclatorul de produse realizate de întreprindere;

- pe tipuri de clienŃi. Aceşti parteneri condiŃionează dimensiunea şi performanŃele activităŃii oricărei întreprinderi.

Metodologia de diagnosticare a activităŃii întreprinderii, în funcŃie de structura cifrei de afaceri este completă şi constă din: a. determinarea ponderii deŃinute de diferite elemente (produse, mărfuri, servicii, activităŃii, secŃii) în totalul cifrei de afaceri, utilizându-se mărimile relative de structură:

gi = CA

Ca i x 100, unde:

gi - ponderea deŃinută de categoria "i" în totalul cifrei de afaceri; Cai - cifra de afaceri realizată de categoria "i"; CA - cifra de afaceri totală. b. efectuarea de comparaŃii ale structurii activităŃii economice aferente mai multor exerciŃii financiare, caz în care se utilizează coeficientul de structură Gini-Struck.

G = 1-n

i -gn2

i∑ , unde:

n - numărul de termeni ai seriei; gi - structura vânzărilor pe categorii de activităŃi, grupe de produse, unităŃi operative ş.a. Coeficientul de concentrare Gini-Sturck poate lua valorile care aparŃine intervalului (0; 1), semnificaŃia acestora fiind: - G→1, atunci în structura activităŃii întreprinderii un nr.redus de elemente componente deŃine o pondere foarte importantă în cifra de afaceri, gradul de concentrare a activităŃii este ridicat; - G→0, vânzările sunt repartizate relativ uniform între categoriile de structurare a activităŃii. 2.2.3. Analiza factorială a cifrei de afaceri Scopul analizei factoriale este pentru determinarea aportului diferiŃilor factori de influenŃă asupra modificării cifrei de afaceri, precum şi identificarea soluŃiilor pentru redresarea activităŃii sau îmbunătăŃirea performanŃelor viitoare. Pentru întreprinderile de producŃie cu profil industrial se utilizează mai multe categorii de modele, precum: a1. Modele care exprimă corelaŃia dintre resursele umane şi cifra de afaceri:

CA = Ns x fs

f

Q

CAx

N

Q , unde:

CA - cifra de afaceri;

10

Ns - nr.mediu al personalului; Qf - producŃia obŃinută destinată livrării;

s

f

N

Q - productivitatea medie anuală a muncii (calculată pe baza producŃiei

destinate livrării). Dinamica indicatorului:

∆CA = Ns1 • fo

o

so

fos1

fi

i

s1

f1

Q

CA

N

QN

Q

CA

N

Q⋅⋅−⋅ (influenŃa factorilor)

EficienŃa activităŃii întreprinderii este realizată dacă:

IQf > INs ⇒s

f

IN

IQ> 0

De asemenea: ICA > IQf ⇒f

CA

IQ

I> 0

a2. CA = Ns x fop

f

op

f

s

op

Q

CAx

N

Qx

N

Qx

N

N , unde:

Nop - nr.mediu al personalului operativ;

s

op

N

N- ponderea personalului operativ în totalul personalului salariat;

op

f

N

Q- productivitatea medie a personalului operativ.

EficienŃa activităŃii creşte atunci când ponderea personalului Nop este crescută în cadrul N. a3. CA = Ns · Nz · Nh · Wh , unde: Ns - nr.de salariaŃi; Nz - nr.de zile lucrate; Nh - nr.de ore lucrate; Wh - productivitatea medie a muncii... b. Modele de analiză care exprimă corelaŃia dintre potenŃialul tehnic al întreprinderii şi cifra de afaceri.

b1. CA = Ns x ff

f

s

f

Q

CAx

M

Qx

N

M

b2. CA = Ns x ff

f

f

f

s

f

Q

CAx

M

Qx

M

Mx

N

M

'

'

, unde:

Mf - valoarea medie a mijloacelor fixe; Mf' - valoarea medie anuală a mijloacelor fixe direct productive;

s

f

N

M- gradul de înzestrare a muncii;

f

f

M

M '

- ponderea mijloacelor fixe direct productive în totalul mijloacelor fixe (compoziŃia

tehnologică a mijloacelor fixe);

'f

f

M

Q- randamentul mijloacelor fixe direct productive (producŃia obŃinută destinată

livrării la un leu mijloace fixe).

11

Gradul de înzestrare tehnică a muncii este pentru întreprindere un indicator relevant, care reflectă materializarea efortului investiŃional al acesteia. Într-o economie concurenŃială, cel mai bine plasat va fi agentul economic care are un grad de înzestrare ridicat. c. Modele care exprimă corelaŃia dintre cifra de afaceri şi gradul de asigurare a forŃei de muncă cu active circulante (stocuri de materii prime, materiale etc.):

CA = Ns x 'ts

t

S

CAx

N

S

Raportul s

t

N

S evidenŃiază valoarea medie a stocurilor aferentă unui salariat

sau gradul de asigurare cu stocuri a angajaŃilor.

Raportul 't

S

CAexprimă viteza de rotaŃie a activelor circulante exprimată ca

nr.de rotaŃii şi se corelează perfect cu s

t

N

S, oferind o imagine asupra eficienŃei

muncii, a calităŃii şi structurii stocurilor. d. Modele care exprimă corelaŃia dintre volumul producŃiei vândute şi cifra de

afaceri. Modelele de analiză factorilaă a cifrei de afaceri sunt construite în funcŃie de

caracterul producŃiei, astfel: a. În cazul în care producŃia vândută este omogenă, fiind diferenŃiată doar pe modele, sortimente, calităŃi etc., se foloseşte modelul:

CA = Q x p, iar p = 100

px gn

1i

ii∑= , unde:

Q - volumul fizic al producŃiei vândute; p - preŃul mediu de vânzare unitar; gi - structura producŃiei vândute pe produse; pi - preŃul de vânzare aferent producŃiei de tip "i". b. Cînd producŃia vândută nu are caracter omogen, modelul de analiză devine: CA = ∑qvi x pi , în care: qvi - volumul producŃiei vândute pentru produsele de tip "i". 2.2.4. Analiza cotei de piaŃă Evaluarea poziŃiei concurenŃiale a întreprinderii este o operaŃiune complexă care se realizează prin utilizarea unui set divers de metode şi instrumente. Pe baza utilizării indicatorului cifră de afaceri se poate determina poziŃia concurenŃială a întreprinderii la un moment dat, folosind indicatorul cotă de piaŃă. Cota de piaŃă permite poziŃionarea societăŃii în cadrul sectorului de activitate sau în raport cu concurenŃii săi. Principalii indicatori utilizaŃi în analiza cotei de piaŃă sunt: a. Cota de piaŃă absolută sau globală (Cabs) exprimă poziŃia întreprinderii pe piaŃa (sectorul/ramura) pe care acŃionază:

Cabs =

∑=

n

1i

i

i

CA

CA x 100 , unde:

CAi - cifra de afaceri a întreprinderii analizate;

12

∑=

n

1i

iCA - cifra de afaceri totală a sectorului/ramurii.

b. Cota de piaŃă relativă (Crel) exprimă poziŃia întreprinderii în raport cu liderii de piaŃă, prin utilizarea uneia dintre relaŃiile:

Crel = L

i

CA

CA x 100 , unde:

CAL - cifra de afaceri a celui mai important concurent de pe piaŃă. Pentru poziŃionarea corectă a întreprinderii în mediul său concurenŃial sunt necesare informaŃii suplimentare privind:

1. principalii concurenŃi direcŃi; 2. activitatea globală a întreprinderii (performanŃe); 3. situaŃia cifrei de afaceri pe fiecare cuplu de produs-piaŃă; 4. tipul de clientelă şi repartiŃia cifrei de afaceri după acest criteriu.

2.3. Analiza valorii adăugate 2.3.1. Definirea şi analiza dinamicii şi structurii valorii adăugate Valoarea adăugată este unul din cei mai importanŃi indicatori de reflectare a performanŃelor economico-financiare ale unei firme. Pe baza valorii adăugate considerăm că poate fi apreciată adevărata dimensiune a activităŃii unei firme, fiind expresia rolului acesteia în mediul economic. Spre deosebire de cifra de afaceri, care include şi valoarea cumpărărilor de materii prime, materiale şi servicii care se regăsesc în cifra de afaceri a firmelor furnizoare, valoarea adăugată cuprinde numai echivalentul activităŃii întreprinderii în cauză. Valoarea adăugată poate fi determinată prin două metode: a. Metoda sintetică, conform căreia din volumul total al activităŃii de producŃie şi comercializare a firmei se scad consumurile intermediare de la terŃi. În cazul în care firma desfăşoară numai activitate de producŃie, valoarea adăugată se determină astfel: VA = Qe - M , unde: M - consumurile intermediare de la terŃi aferente activităŃii de producŃie. În situaŃia în care întreprinderea desfăşoară, pe lângă activitatea de producŃie şi activitate de comerŃ, valoarea adăugată se stabileşte astfel: VA = (Qe + Mc) - M' , unde: Mc - marja comercială; M' - consumurile intermediare de la terŃi (pentru firmele cu activitate de producŃie şi comercializare). b. Metoda de repartiŃie (aditivă), potrivit căreia valoarea adăugată este rezultatul însumării următoarelor elemente: salarii şi contribuŃii privind asigurările şi protecŃia socială, amortizare, provizioane aferente exploatării, dobânzi, impozite şi taxe (exclusiv impozitul pe profit), rezultatul exploatării recalculat (rezultatul aferent cifrei de afaceri din care se scad dobânzile). Abordând valoarea adăugată potrivit acestei metode, rezultă că ea serveşte la remunerarea următorilor subiecŃi (parteneri sociali): salariaŃi, acŃionari, stat, instituŃiile care acordă credite întreprinderi etc. Valoarea adăugată poate fi analizată din punct de vedere metodologic atât în mărimi absolute, pe baza evoluŃiei elementelor componente, cât şi în mărimi relative, sub forma ratelor valorii adăugate. În cazul întreprinderilor industriale, pot fi considerate ca operaŃionale următoarele rate: a. rata medie a valorii adăugate aferentă cifrei de afaceri:

13

Rva = CA

VA x 100

Această rată reflectă ponderea valorii adăugate în cifra de afaceri şi măsoară gradul de integrare pe verticală a întreprinderilor cu activităŃi de producŃie şi comercializare. Pe baza acestui indicator se poate aprecia strategia industrială a întreprinderii, respectiv gradul de utilizare a factorilor de producŃie. În cazul în care gradul de integrare se apropie de 1, atunci în întreprindere se parcurg un număr mare de etape pentru obŃinerea produsului finit. Aprecierea eficienŃei integrării se impune a fi făcută în corelaŃie cu riscul din exploatare, care depinde îndeosebi de mărimea cheltuielilor fixe şi rentabilitatea întreprinderii. b. Ratele de structură sau ratele de remunerare ale valorii adăugate se construiesc pe baza elementelor comparate ale valorii adăugate, determinată potrivit metodei aditive şi servesc la efectuarea de comparaŃii sectoriale şi între exerciŃii financiare. Ratele de structură (remunerare) ale valorii adăugate reprezintă ponderea deŃinută de fiecare element component (ca expresie a remunerării partenerilor sociali) la valoarea adăugată. c. Rata valorii adăugate la 100 lei sau 1.000 lei active imobilizate, constituie în fapt un indicator de eficienŃă economică. Creşterea potenŃialului tehnic al muncii crează premizele obŃinerii de efecte care, prin nivelul lor, reflectă utilizarea eficientă a acestuia. 2.3.2. Analiza factorială a valorii adăugate Din punct de vedere factorial, valoarea adăugată se poate analiza pe baza modelelor:

a. Va = Qe(1 - eQ

M) = Qe x va

b. Va = Ns · s

e

N

Q ·

eQ

VA = Ns x Wa x va

c. Va = Ns · s

f

N

M·

f

f'

M

M·

f'

e

M

Q·

eQ

VA

Qe - producŃia exerciŃiului. va - valoarea adăugată medie la 1 leu producŃie a exerciŃiului. 2.4. Analiza producŃiei fizice

2.4.1. Analiza realizării progrmaului de producŃie fizică pe sortimente

ProducŃia fizică reprezintă totalitatea valorilor de întrebuninŃare rezultate din activitatea productivă şi care pot fi puse în circuitul economic, în scopul satisfacerii într-o manieră durabilă a nevoilor pieŃii. Sarcinile analizei programului de producŃie pe sortimente constau în relevarea atât a gradului de realizare a obligaŃiilor asumate prin contractele încheiate cu beneficiarii, cât şi a modului de satisfacere a criteriului eficacităŃii în alocarea şi utilizarea potenŃialului intern al întreprinderii. Realizarea analizei programului de producŃie pe sortimente se face prin: a. indicii individuali de îndeplinire a programului de producŃie pe fiecare sortiment în parte. La nivelul fiecărui sortiment, procedeul de analiză recomandat este indicele volumului fizic al producŃiei, stabilit pe baza relaŃiei:

14

iq = o

i

q

q 100 , unde:

q - volumul fizic al producŃiei obŃinute. Rolul indicilor volumului fizic este de a semnala sortimentele şi proporŃia de

realizare sau nerealizare a programului de fabricaŃie. b. Coeficientul mediu de sortiment (Ks). Acest procedeu se utilizează pentru a caracteriza gradul de realizare a

programului de fabricaŃie pe total întreprindere, în cazul unei producŃii eterogene. Coeficientul mediu de sortiment se stabileşte având în vedere principiul de bază conform căruia nu se acceptă compensarea nerealizărilor înregistrate la anumite sortimente de către depăşirile de la alte sortimente, ceea ce face ca nivelul coeficientului să fie egal sau mai mic decât 1 sau 100 (Ks ≤ 1 sau 100). Principalele modalităŃi de determinare a coeficientului mediu de sortiment sunt următoarele:

b1. Ks = ∑∑

oo

o

pq

qminp , unde:

∑qminpo - valoarea recalculată a producŃiei fabricate în limitele programate, care se stabileşte comparând valoarea efectivă cu valoarea programată a producŃiei pe fiecare sortiment, luândus-e în calcul valoarea minimă; ∑qopo - valoarea programată a producŃiei fabricate.

b2. Ks = ∑

∑ ∆

oo pq

qp , unde:

∑|∆qp| - reprezintă suma abaterilor negative pe sortimente, respectiv suma nerealizărilor faŃă de programul de fabricaŃie. c. Coeficientul de nomenclatură (Kn). Prin calcularea sa se determină, din punct de vedere fizic, gradul de realizare a programului de producŃie la nivel de întreprindere, utilizând relaŃia:

Kn = 1 - N

n , unde:

N - numărul total al sortimentelor (poziŃiilor) din nomenclatorul de fabricaŃie; n - numărul sortimentelor (poziŃiilor) la care programul de producŃie nu a fost realizat. Necesitatea utilizării coeficientului de nomenclatură se justifică prin situaŃiile îmtâlnite în activitatea practică a întreprinderilor, cum ar fi:

- neîndeplinirea programului de fabricaŃie la un singur sortiment, dar într-o proporŃie foarte mare;

- neîndeplinirea programului de fabricaŃie la mai multe sortimente, dar în proporŃie mai mică.

Acest coeficient acordă aceeaşi importanŃă tuturor produselor, indiferent de ponderea lor în volumul producŃiei, ceea ce-i conferă o valoare informaŃională mai limitată decât a coeficientului mediu de sortiment. 2.4.2. Analiza structurii producŃiei fizice Prin structura producŃiei se înŃelege ponderea pe care o deŃine fiecare sortiment în totalul producŃiei. Pentru caracterizarea modului de realizare a programului de producŃie din punctul de vedere al structurii, în procesul de analiză se utilizează următoarele procedee: a. ponderile (se compară ponderile efective cu cele programate pe fiecare sortiment în parte, iar orice abatere rezultată, în sensul creşterii sau scăderii, denotă nerespectarea structurii stabilite prin program);

15

b. coeficientul mediu de structură sau sortiment (Ka) Mărimea coeficientului mediu de structură poate fi egală sau mai mică decât 1 sau 100 (Ka ≤ 1 sau 100), în următoarele situaŃii:

- coeficientul este egal cu 1 sau 100, situaŃie în care programul de producŃie a fost îndeplinit de 100%, depăşit sau neîndeplinit în aceeaşi proporŃie la toate sortimentele prevăzute în nomenclatorul de fabricaŃie al întreprinderii;

- coeficientul este mai mic decât 1 sau 100 când programul pe sortimente a fost realizat în proporŃii diferite.

Coeficientul mediu de structură se determină la nivel de întreprindere pe baza relaŃiei:

Ka =

∑

∑

=

=

n

1i

oi

n

1i

oi

pq

minpq

, unde:

∑qiminpo - valoarea producŃiei executată în contul structurii programate. 2.5. Analiza calităŃii produselor Calitatea este definită ca fiind gradul în care un produs, prin totalitatea caracteristicilor tehnice, eocnomice, sociale şi de exploatare, satisface nevoia pentru care a fost creat. Calitatea se formează în procesle de concepŃie şi execuŃie şi se verifică în procesul de consumare a bunurilor şi serviciilor, unde se manifestă caracteristicile:

- tehnice, care reprezintă însuşiri proprii valorii de întrebuniŃare; - de disponibilitate, în sensul de a-şi realiza funcŃiile de-a lungul ciclului de

viaŃă; - economice şi tehnico-economice (randament, cost, preŃ); - psihosenzoriale, determinate de efecte estetice, organoleptice,

ergometrice; - socio-economice (efecte asupra mediului, a sănătăŃii etc.).

Analiza calităŃii produselor este realizată prin: a. coeficientul mediu de calitate pe produs (Ki) care reprezintă media aritmetică ponderală între volumul producŃiei (qi) sau ponderea fiecărui sortiment în totalul producŃiei (gi) şi coeficientul de calitate (Ki).

Ki =

∑

∑

=

=

n

1i

i

n

1i

ii

q

pq

sau p = 100

pgn

1i

ii∑=

SituaŃia este favorabilă pentru întreprindere când coeficientul mediu de calitate pe produs tinde către 1 (Ki → 1, simbol al calităŃii superioare). b. preŃul mediu de vânzare (p)

p =

∑

∑

=

=

n

1i

i

n

1i

ii

q

pq

sau p = 100

pgn

1i

ii∑= , unde:

pi - preŃul unitar al produselor din clasa de calitate "i". Nivelul calităŃii pe baza preŃului mediu de vânzare (Kp) poate fi relevat prin raportul dintre preŃul mediu de vânzare (pi) şi cel aferent bazei de comparaŃie (po).

16

Kp = o

i

p

p

Când Kp > 1, aceasta reflectă o îmbunătăŃire a calităŃi producŃiei pe produs (pi > po), ca efect al creşterii ponderii producŃiei de calitate superioară în totalul producŃiei aferente produsului analizat. c. rata defectelor

Rdf = p

n

1i

ii

N

npnd∑=

⋅

, unde:

ndi - nr.de produse pe categorii de defecte; npi - nr.de puncte pe categorii de defecte; Np - nr.de produse supuse verificării. Rata efectivă a defectelor se compară cu rata admisibilă pentru acea categorie de produse. d. rata gradului de disponibilitate a produsului (Rd)

Rd = α+1

1 , iar α =

n

nf

t

t , unde:

tnf - timpul de nefuncŃionare a unui produs pe durata de viaŃă economică; tn - timpul normal de funcŃionare a produsului. Cu cât Rd < 1, cu atât calitatea produsului este mai nesatisfăcătoare. 2.6. Analiza producŃiei exerciŃiului ProducŃia exerciŃiului este indicatorul care dimensionează întreaga activitarte desfăşurată de întreprindere în cursul unui exerciŃiu, fiind utilă şi necesară în analiza volumului activităŃii întreprinderilor cu ciclu lung de fabricaŃie, unde finalizarea produselor are o durată relativ mare (peste o lună) şi în consecinŃă, producŃia neterminată (în curs de execuŃie) deŃine o pondere mare. ProducŃia exerciŃiului (Pex) se compune din bunurile şi serviciile produse de întreprindere, indiferent de destinaŃie: vânzare, stocare sau imobilizare, fiind apreciată ca o producŃie gloabală a exerciŃiului financiar. ProducŃia exerciŃiului se determină prin însumarea producŃiei vândute (Pv) cu producŃia stocată (Ps) şi cu producŃia imobilizată (Pi): Pex = Pv + Ps + Pi ProducŃia vândută cuprinde produsele vândute şi serviciile prestate la preŃ de facturare (exclusiv taxa pe valoare adăugată). ProducŃia stocată cuprinde variaŃia stocurilor de produse finite, producŃie neterminată şi este diferenŃa dintre structurile finale (Sf) şi stocurile iniŃiale (Si): ∆S = Sf - Si (±) ProducŃia imobilizată cuprinde lucrările efectuate de întreprindere, fără a fi destinate pieŃii, fiind supuse conservării şi folosirii în interes propriu, cum sunt: imobilizările corporale şi necorporale realizate în regie proprie şi alte investiŃii efectuate prin efort propriu. Deşi totalizează volumul activităŃii întreprinderii în cursul unui exerciŃiu financiar, producŃia exerciŃiului prezintă dezavantajul neomogenizării elementelor luate în calcul, ceea ce afectează comparabilitatea: producŃia vândută este evaluată la preŃuri de vânzare (exclusiv TVA), producŃia stocată care poate cuprinde şi provizioanele pentru depreciere şi producŃia imobilizată sunt evaluate în costuri.

17

Capitolul 3 - ANALIZA POTENłIALULUI INTERN AL ÎNTREPRINDERII 3.1. Analiza gestiunii resurselor umane Resursele umane, alături de mijloacele fixe, obiectele de inventar, precum şi alături de pământ, terenul agricol, participă direct la realizarea procesului de producŃie, având un rol decisiv atât în obŃinerea bunurilor materiale, în executarea de lucrări şi prestarea de servicii, cât şi în managementul activităŃilor firmei şi eficientizarea acestora.

3.1.1. Analiza cantitativă a resurselor umane Aprecierea cantitativă a forŃei de muncă poate să fie realizată prin: - nr.de salariaŃi la un moment dat reprezintă efectivul de salariaŃi şi se urmăreşte la începutul şi la sfârşitul perioadei de gestiune. Acest indicator indică nr.de salariaŃi angajaŃi cu contracte individuale de muncă, pe durată determinată sau nedeterminată, existenŃi la un moment dat (începutul sau sfârşitul anului); - nr.de personal la un moment dat exprimă nr.de salariaŃi la o anumită dată, la care se adaugă şi nr.de persoane cu contract de prestări servicii, colaborare, convenŃii etc.; - numărul mediu de salariaŃi este un indicator calculat ca urmare a mişcării personalului (în cursul anului au loc intrări şi ieşiri de salariaŃi) şi este apreciat ca fiind indicator de flux. Numărul mediu de salariaŃi se calculează ca o medie aritmetică simplă a efectivului zilnic de salariaŃi. Se poate calcula la nivelul unei luni, unui trimestru sau la nivelul anului; - nr.mediu de personal se calculează ca o medie aritmetică simplă a efectivului zilnic de personal (salariaŃi plus colaboratori); - nr.maxim admisibil de personal reprezintă limita superioară a nr.de personal.

3.1.2. Analiza mobilităŃii şi stabilităŃii resurselor umane La nivelul întreprinderii, analiza mobilităŃii şi stabilităŃii forŃei de muncă se realizează cu ajutorul unor indicatori specifici: a. Indicatori ai mobilităŃii forŃei de muncă: - coeficientul mediu al intrărilor de personal:

Ci = pN

I , unde:

I - total intrări de personal în cursul perioadei; Np - nr.mediu de personal.

- coeficientul mediu al ieşirilor de personal:

Ce = pN

E , unde:

E - total ieşiri de personal (din cauze normale) în cursul perioadei. - coeficientul mediu al mişcării totale de personal:

Cm = pN

EI +

18

- coeficientul fluctuaŃiei forŃei de muncă:

Cf = p

N

N

E , unde:

EN - total ieşiri de personal din motive nejustificate, în cursul perioadei.

3.1.3. Analiza calificării personalului Calitatea forŃei de muncă se exprimă prin gradul de calificare a personalului şi prezintă importanŃă în utilizarea eficientă a acestuia, concordanŃa dintre calificare şi tehnologia de fabricaŃie fiind condiŃia de bază a asigurării calităŃii producŃiei şi a veniturilor salariale ale personalului. Analiza calificării personalului vizează aspecte privind: 1. Structura personalului după formele de obŃinere a calificării profesionale. Acest aspect se stabileşte prin metoda grupărilor din statistică şi vizează provenienŃa acestora din: şcoli profesionale, licee de specialitate, ucenicie la locul de muncă, cursuri specializare, învăŃământ superior etc. 2. Gradul de calificare medie a muncitorilor şi concordanŃa acestuia cu cerinŃele tehnologiei de fabricaŃie. Analiza gradului de calificare a muncitorilor permite caracterizarea de ansamblu a calităŃii forŃei de muncă pe baza coeficientului mediu determinat astfel:

KM = = i

n

1i

ii

N

KN∑= =

100

Kgn

1i

ii∑= , unde:

Ni - nr.de muncitori cu categoria de calificare "i"; Ki - categoria de calificare (1-7); gi - structura muncitorilor pe categorii. Cu cât coeficientul Km este mai apropiat de categoria superioară, cu atât calificarea medie a muncitorilor este mai ridicată. ConcordanŃa dintre calificarea medie şi tehnologia de fabricaŃie, condiŃie a utilizării raŃionale a personalului şi asigurării câştigului salarial, rezultă din compararea categoriei medii a muncitorilor (KM) cu categoria lucrărilor (KL):

KL =

∑

∑

=

=

n

1i

i

n

1i

ii

V

KV

= 100

Kgn

1i

ii∑= , unde:

Vi - volumul de lucrări pe categorii de calificare; SL - structura lucrărilor pe categorii. Din comparaŃie pot rezulta următoarele situaŃii:

a. KM = KL sau L

M

K

K= 1 - concordanŃa optimă.

b. KM > KL sau L

M

K

K > 1 - discordanŃă în defavoarea muncitorilor.

c. KM < KL sau L

M

K

K < 1 - discordanŃă în defavoarea lucrărilor.

Orice neconcordanŃă între calificarea medie a muncitorilor şi categoria medie a lucrărilor are ca efect majorarea costurilor de producŃie, fie ca urmare a subutilizării personalului din punct de vedere al calificării, fie ca urmare a unei calificări insuficiente a personalului şi este generatoare de rebuturi în procesul de producŃie.

19

3.1.4. Analiza utilizării timpului de muncă Utilizarea deplină a forŃei de muncă impune folosirea integrală a fondului de timp, în calitate de factor extensiv de creştere a producŃiei. Fondul anual de timp se evaluează în om-zile şi în om-ore şi este evidenŃiat în balanŃa timpului de muncă, în care sunt înscrise următoarele categorii de timp: 1. Timp calendaristic: Tc = N · 365 (om-zile) = N · 365 · 24 (om-ore); 2. Timp maxim disponibil: Tdisp = Tc (sărbători + zile de repaus legal); 3. Timp efectiv: Te - Tdisp - Întreruperi totale (om-ore). Pe baza elementelor din balanŃa timpului de muncă se determină următorii indicatori ce caracterizează folosirea timpului de muncă: a. Gradul de utilizare a timpului disponibil:

Gd = disp

e

T

T · 100 (%)

b. Durata medie a anului de muncă în zile:

Z = N

zile)-om(Te

c. Durata medie a zilei de muncă:

N = zile)-om(T

ore)-om(T

e

e

3.1.5. Analiza productivităŃii muncii

Utilizarea raŃională a resurselor umane vizează şi productivitatea muncii, ca indicator de evaluare a eficienŃei muncii omeneşti. Ca indicator de eficienŃă, productivitatea muncii reflectă randamentul de utilizare a forŃei de muncă, prin comensurarea efectului economic (producŃia, beneficiul) cu efortul depus (nr.de personal, timpul de lucru). Productivitatea muncii poate fi definită printr-un sistem de indicatori direcŃi şi indirecŃi şi marginali: a. Indicatorii direcŃi exprimă cantitatea de produse obŃinute în unitatea de timp sau de o persoană şi se determină ca raport între volumul producŃiei (Q) şi consumul de muncă (L): Wm = Q/L. b. Indicatorii indirecŃi exprimă consumul de muncă încorporat în unitatea de producŃie şi se calculează prin raportul: Wm

= L/Q. În funcŃie de modul de evaluare deosebim:

1. Productivitatea medie anuală: Wa = N

Q (lei, unităŃi naturale/ persoană).

2. Productivitatea medie zilnică: Wo = zile)-om(T

Q (lei, unităŃi materiale/om-zi).

3. Productivitatea medie orară: Wh = ore)-om(T

Q

Indicatorii marginali ai productivităŃii muncii reflectă variaŃiile factorilor şi se determină prin raportul: Wm = ∆Q/∆L, respectiv ∆L/∆Q. 3.2. Analiza gestiunii resurselor materiale Problemele de bază ale analizei gestiunii resurselor materiale se referă la asigurarea cantitativă, calitativă şi eficienŃa utilizării lor privind gestiunea: mijloacelor fixe şi stocurilor de materiale.

20

3.2.1. Analiza gestiunii mijloacelor fixe Aprecierea corectă a potenŃialului întreprinderii şi a eficienŃei utilizării acestuia

necesită luarea în considerare a tuturor elementelor de mijloace fixe care sunt achiziŃionate pentru a fi utilizate în cursul activităŃii de exploatare, în corelaŃie cu cheltuielile şi efectele rezultate. Una dintre problemele de bază privind analiza gestiunii mijloacelor fixe este aprecierea volumului mijloacelor fixe realizat pe baza datelor furnizate de situaŃiile financiare, corelate cu informaŃiile privind imobilizările utilizate care nu fac parte din patrimoniul întreprinderii. Analiza dinamicii mijloacelor fixe se face pe baza valorilor de intrare în gestiune sau a valorii medii a mijloacelor fixe, evaluate în preŃuri comparabile. Valoarea medie a mijloacelor fixe se calculează pe baza valorii existente la începutul exerciŃiului financiar şi a modificărilor intervenite pe parcursul acestuia, ponderate cu timpul de utilizare sau neutilizare, în funcŃie de datele la care acestea au intrat sau au ieşit din patrimoniul întreprinderii:

Mf = Si + I - E , I = ∑=

n

1i

lfiij

12

nx V , E = ∑

=

n

1i

lfniij

12

nx V , unde:

Mf - valoarea medie anuală a mijloacelor fixe; Si - existentul de mijloace fixe la începutul perioadei analizate; I - valoarea medie a intrărilor de mijloace fixe; E - valoarea medie a ieşirilor de mijloace fixe; Vij - valoarea de intrare a mijloacelor fixe pe categorii; nlfi - nr.de luni de funcŃionare a mijloacelor fixe, pe categorii în cursul exerciŃiului financiar; nlfni - nr.de luni de nefuncŃionare a mijloacelor fixe, pe categorii în cursul exerciŃiului financiar. Diagnosticarea dinamicii mijloacelor fixe presupune construirea unui sistem de indicatori care să reflecte fluxurile înregistrate în cursul perioadei analizate: - coeficientul intrărilor de mijloace fixe (Ki) evidenŃiază efortul întreprinderii de menŃinere şi creştere a potenŃialului tehnic:

Ki =

fM

I , unde:

I - valoarea intrărilor de mijloace fixe; Mf - valoarea mijloacelor fixe totale. - coeficientul ieşirilor de mijloace fixe (KE) - evidenŃiază procesul de dezinvestire, fie ca urmare a ineficienŃei menŃinerii mijlocului fix în procesul de producŃie prin diminuarea parametrilor funcŃionali, fie ca urmare a inutilităŃii acestuia în procesul de producŃie respectiv:

KE = fM

E , unde:

E - valoarea ieşirilor de mijloace fixe. - coeficientul mişcării totale (KMT) - evidenŃiază fluxurile totale ale mijloacelor fixe în perioada analizată:

KMT = fM

EI +

Analiza structurii potenŃialului tehnic relevă politica de investiŃii, precum şi modul de organizare şi administrare a societăŃii, efectele pe care le generează asupra performanŃelor acesteia. Principalii indicatori utilizaŃi în caracterizarea structurală a potenŃialului productiv al întreprinderii sunt:

21

- coeficientul de structură pe categorii de mijloace fixe:

Ks = f

fi

M

m , unde:

i - reprezintă categoria mijlocului fix; mfi - valoarea mijloacelor fixe pe categorii structurale. - compoziŃia tehnologică a captialului fix (KT) evidenŃiază modul de gestionare a potenŃialului tehnic al întreprinderii:

KT = f

f

M

'M , unde:

Mf' - valoarea mijloacelor fixe active. Calitatea potenŃialului tehnic, sursă potenŃială de performanŃă, poate fi apreciată având în vedere gradul de amortizare a mijloacelor fixe, determinat pe baza relaŃiei:

Gradul de amortizare = fixer mijloacelo a bruta Valoarea

Amortizare x 100

Un alt indicator de apreciere a calităŃii mijloacelor fixe îl reprezintă coeficientul de reînoire a mijloacelor fixe, determinat ca raport între valoarea achiziŃiilor aferente perioadei şi valoarea globală brută a mijloacelor fixe:

Coeficientul de reînoire = totalefixer mijloacelo a bruta Valoarea

noi fixer mijloacelo a achizitie de Valoarea

Acest coeficient permite evaluarea eforturilor investiŃionale, a orientării politicii investiŃionale prin:

- investiŃii de menŃinere a capacităŃii productive - când achiziŃiile noi sunt la nivelul ieşirilor;

- investiŃii de creştere - mărirea capacităŃii de producŃie a întreprinderii (investiŃii suplimentare).

Aprecierea eficienŃei deciziei de investiŃii presupune corelaŃii cu celelalte caracteristici operaŃionale de exploatare şi în primul rând cu personalul prin indicatorul:

Gradul de înzestrare tehnică = salariati deNr.mediu

fixer mijloacelo a medie Valoarea

Accentuarea progresului tehnic şi avantajele concurenŃiale pe care le determină impun o permanentă racordare a întreprinderii la creşterea gradului de mecanizare şi automatizare a potenŃialului tehnic şi a gradului de înzestrare tehnică pe categroii de mijloace fixe şi salariaŃi. O caracteristică de bază a întreprinderii trebuie să fie flexibilitatea, care reprezintă capacitatea întreprinderii de a-şi adapta caracteristicile operaŃionale şi organizaŃionale la mutaŃiile pieŃii, presupunând un grad de polivalenŃă a utilajelor şi personalului, posibilitatea segmentării echipamentelor. Un obiectiv de bază al analizei gestiunii mijloacelor fixe îl constituie analiza utilizării potenŃialului tehnic. Acest indicator exprimă gradul de utilizare a capacităŃii de producŃie (GUcp), calculat ca raport între producŃia obŃinută (Q) şi capacitatea maximă de producŃie (Qmax).

GUcp = maxQ

Q

Acest indicator este folosit în determinarea costului subactivităŃii, respectiv a costului neutilizării utilajelor. Capacitatea maximă de producŃie reprezintă producŃia maximă ce poate fi obŃinută într-o anumită perioadă de timp, utilizând echipamentele la randamentul prevăzut prin construcŃie şi în condiŃii optime de organizare a producŃiei.

22

Principalele caracteristici ale capacităŃii de producŃie, ce decurg din definirea acesteia, sunt:

- structura mijloacelor fixe; - gradul de utilizare a timpului; - randamentul mijloacelor fixe.

Analiza factorială a utilizării capacităŃii de producŃie evidenŃiază distinct influenŃa utilizării extensive şi intensive a mijloacelor fixe.

GUcp = n

na

N

N x

nmax

ni

T

T x

max

i

r

r , unde:

Nna - nr.de utilaje active; Nn - nr.total de utilaje instalate.

GUD = n

a

N

NU x 100 - gradul de folosire a dotării tehnice

Tni - timpul efectiv lucrat al utilajelor; Tnmax - fondul de timp maxim disponibil al utilajelor; ri - randamentul efectiv; rmax - randamentul maxim al echipamentului. Timpul nelucrat va fi analizat pe cauze şi pe termene. Principalele cauze ale utilizării incomplete a timpului de lucru al echipamentelor sunt:

- lipsa de comenzi, lipsa de materiale, lipsa de forŃă de muncă calificată; - defecŃiuni mecanice şi electrice, prelungirea timpului pentru reparaŃii.

Randamentul echipamentului (Ru) reprezintă producŃia (fizică sau valorică) obŃinută pe utilaj:

ru = nN

Q

În analiza economică a eficienŃei potenŃialului tehnic, un indicator semnificativ îl constituie randamentul marginal (rmarg) ce evidenŃiază variaŃia producŃiei (∆Q) la creşterea cu o unitate a consumului de resursă analizată (∆T).

rmarg = T

Q

∆

∆

Aprecierea eficienŃei utilizării mijloacelor fixe se realizează pe baza unui sistem corelat al efectelor (producŃia marfă fabricată, cifra de afaceri, valoarea adăugată, profitul) cu eforturile (valoarea medie a mijloacelor fixe, valoarea medie a mijloacelor fixe active). În funcŃie de specificul activităŃii, pe baza unor indicatori proprii, se pot determina rate de eficienŃă specifice, printre care menŃionăm: a. eficienŃa mijloacelor fixe exprimată în funcŃie de producŃia obŃinută destinată vânzării:

f

f

M

Q x 100 =

f

f

M

'M ·

'M

Q

f

max · max

f

Q

Q x 100

f

f

M

'M - compoziŃia tehnologică a capacităŃilor de producŃie;

'M

Q

f

max - eficienŃa mijloacelor fixe active;

max

f

Q

Q - eficienŃa utilizării mijloacelor fixe.

b. eficienŃa mijloacelor fixe exprimată în funcŃie de cifra de afaceri:

23

fM

CA x 100 =

f

f

M

'M ·

'M

Q

f

f · fQ

CA x 100

f

f

M

'M - compoziŃia tehnologică a capacităŃilor de producŃie;

'M

Q

f

f - eficienŃa mijloacelor fixe;

fQ

CA - gradul de valorificare a producŃiei.

c. eficienŃa mijloacelor fixe exprimată în funcŃie de profitul aferent cifrei de afaceri:

fM

P x 100 =

f

f

M

'M ·

'M

Q

f

f · fQ

CA x

CA

Px 100

CA

P - profitul mediu la un leu cifră de afaceri.

3.2.2. Analiza stocurilor de materiale Scopul analizei este de identificare a posibilităŃilor întreprinderii de a asigura principalele categorii de materii prime şi materiale care se consumă în mod curent în cadrul activităŃii de bază. În acest context, o importanŃă deosebită o are sistemul relaŃional dintre întreprindere şi furnizori. Activitatea de aprovizionare este un proces dinamic, neîntrerupt, manifestat atât în etapa de programare, cât şi în cea de realizare efectivă. În cadrul analizei stocurilor de materiale se urmăreşte: 1. Analiza procesului de aprovizionare cu referire la:

- asigurarea acoperirii cu contracte a necesarului de aprovizionat; - realizarea programului de aprovizionare pe total şi pe categorii de

resurse; - asigurarea necesarului de producŃie.

2. Analiza stocurilor de materii prime şi materiale. În acest context se va efectua analiza stocurilor pentru a preveni supradimensionarea acestora care ar conduce la realizarea de cheltuieli cu depozitarea şi păstrarea acestora, precum şi imobilizarea de resurse financiare. De asemenea, se va urmări evoluŃia stocurilor comparativ cu dinamica cifrei de afaceri, pentru a stabili dacă mărimea acestora a avut influenŃă favorabilă asupra volumului producŃiei şi al vânzărilor. Un rol important îl are analiza evoluŃiei stocurilor în raport cu baza de raportare (stoc normat, stoc mediu, stoc maxim). Prin sistemul de gestionare a stocurilor trebuie identificate în orice moment mărimea acestora la toate grupele de materiale şi abaterile de la limita prestabilită. Un aspect deosebit în analiza stocurilor trebuie să-l constituie analiza gradului de mobilizare a stocurilor şi gruparea lor în: stocuri normale, cu mişcare lentă, fără mişcare şi stocuri disponibile. În acest caz, se determină durata de imobilizare a stocului (Di) exprimată în zile, pe baza relaŃiei:

Di = E

S · 360 , unde:

S - stocul mediu anual; E - ieşirile de materiale din magazie pentru consumuri interne.

24

Capitolul 4 - ANALIZA CHELTUIELILOR ÎNTREPRINDERII Prin analiza cheltuielilor întreprinderii se urmăreşte modul cum sunt utilizate resursele (materiale, umane, financiare) şi impactul alocării acestora asupra performanŃelor întreprinderii. Conform reglementărilor contabile în vigoare, cheltuielile reprezintă diminuări ale beneficiilor economice înregistrate pe parcursul perioadei contabile sub formă de ieşiri sau scăderi ale valorii activelor ori creşteri ale datoriilor, care se concretizează în reduceri ale capialului propriu, altele decât cele rezultate din distribuirea acestora către acŃionari. 4.1. Analiza cheltuielilor aferente veniturilor totale ale întreprinderii Orice activitate economică presupune consumuri de resurse umane, materiale şi financiare care se înregistrează potrivit principiilor organizării contabilităŃii financiare şi contabilităŃii de gestiune, în conturi specifice. La încheierea exerciŃiului financiar se întocmesc documentele de sinteză contabile, care furnizează informaŃii privind volumul resurselor consumate, dar şi eficienŃa acestui consum. Analiza cheltuielilor întreprinderii se realizează utilizând informaŃiile din contul de profit şi pierdere. În acest document de sinteză contabilă cheltuielile şi rezultatele întreprinderii sunt structurate după natura activităŃii, respectiv: exploatare, financiare şi extraordinare. La rândul lor, cheltuielile sunt analizate având în vedere tot structura după natura activităŃii. O corelaŃie specifică se stabileşte între ansamblul consumurilor generate de activitatea firmei, respectiv cheltuielile totale şi ansamblul fluxurilor financiare, respectiv veniturile totale. Studierea în profunzime a tuturor acestor corelaŃii cu metode specifice poate aduce informaŃii valoroase managementului, dar şi creditorilor sau altor categorii de utilizatori. Analiza cheltuielilor aferente veniturilor totale se poate realiza utilizând rata cheltuielilor totale, al cărui studiu se poate efectua prin metoda abaterilor de la valorile programate. Studiul va favoriza desprinderea unor concluzii şi stabilirea unor măsuri necesare creşterii performanŃelor economico-financiare ale întreprinderii. RelaŃia de calcul a indicatorului rata de eficienŃă a cheltuielilor totale (cheltuieli la 1.000 lei venituri totale) este:

RCT =

∑

∑

=

=

n

1i

i

n

ni

i

V

ch

x 1.000 , sau

RCT = 100

cgn

1i

1000

ii∑= → Ci

1000 = i

i

V

Ch x 1.000 , unde:

Ci

1000 - rata de eficienŃă a cheltuielilor pe structură; Chi - cheltuielile pe structură (exploatare, financiare); Vi - veniturile pe structură (exploatare, financiare); gi - structura veniturilor.

25

4.2. Analiza nivelului cheltuielilor la 1.000 lei venituri din activitatea de exploatare Cheltuielile de exploatare deŃin ponderea cea mai mare în structura cheltuielilor firmei, ceea ce necesită o analiză detaliată pentru a descoperi noi rezerve de reducere a acestora. Aceste cheltuieli sunt generate de ciclul de exploatare şi au în vedere operaŃiuni de aprovizionare cu materii prime şi materiale, depozitarea acestora, folosirea lor în cadrul procesului de producŃie, stocarea semifabricatelor, produselor finite şi vânzarea acestora, precum şi achiziŃionarea de mărfuri şi ambalaje şi vânzarea lor. Aprecierea evoluŃiei acestor cheltuieli se realizează cu ajutorul indicatorului "rata de eficienŃă a cheltuielilor de exploatare" (cheltuieli la 1.000 lei venituri din exploatare). Rata de eficienŃă a cheltuielilor de exploatare se determină pe baza relaŃiei:

Rce = e

e

V

Ch x 1.000 sau Rce =

100

rgn

1i

1000

ceji∑= ,

rcej1000 =

j

j

V

Ch · 1.000 , unde:

gi - structura veniturilor din exploatare; rcej

1000 - rata de eficienŃă a cheltuielilor pe tipuri de venituri din exploatare; Chj - cheltuieli aferente activităŃilor componente ale ciclului de exploatare; Vj - venituri pe tipuri de activităŃi ale ciclului de exploatare. 4.3. Analiza diagnostic a cheltuielilor la 1.000 lei cifră de afaceri Analiza structurală a cheltuielilor de exploatare la 1.000 lei reflectă faptul că principala componentă a acestora o constituie cheltuielile la 1.000 lei cifră de afaceri, care se urmăresc atât în dinamică cât şi pe structură. Analiza factorială a cheltuielilor la 1.000 lei cifră de afaceri se face prin utilizarea următorului model de analiză:

C1000 =

∑

∑

=

=

⋅

⋅

n

1i

ivi

n

1i

ivi

pq

cq

· 1.000 , unde:

qv - volumul fizic al producŃiei vândute pe produse; g - structura producŃiei vândute pe produse; p - preŃul mediu de vânzare unitar (exclusiv TVA); c - costul complet unitar.

C1000 =

∑

∑

=

=

⋅⋅

⋅

n

1i

pivi

n

1i

ivi

Ipq

cq

· 1.000 , unde:

Ip - indicele de inflaŃie.

26

4.3.1. Analiza diagnostic a cheltuielilor variabile la 1.000 lei cifră de afaceri

Cheltuielie variabile la 1.000 lei cifră de afaceri sunt definite ca parte a cheltuielilor de producŃie care se modifică în funcŃie de volumul fizic al producŃiei şi care pot fi direct proporŃionale, progresiv variabile şi regresiv variabile. Încadrarea acestor cheltuieli într-o anumită grupă se face pe baza comportamentului lor în raport cu dinamica volumului producŃiei. Pornind de la structura cheltuielilor întreprinderii, cheltuielile variabile la 1.000 lei cifră de afaceri se determină după următoarea relaŃie:

C1000 =

∑

∑

=

=

⋅

⋅

n

1i

ivi

n

1i

vivi

pq

cq

· 1.000 , unde:

cvi - cheltuieli variabile pe categorii de produse.

4.3.2. Analiza eficienŃei cheltuielilor fixe Cheltuielile fixe sau constante se apreciază în funcŃie de comportamentul pe care îl au faŃă de modificarea volumului fizic de producŃie. Acestea rămân aceleaşi indiferent de gradul de folosire a capacităŃii de producŃie a întreprinderii. Cheltuielile fixe cuprind următoarele categorii de cheltuieli:

- cheltuieli cu amortizarea mijloacelor fixe; - cheltuieli cu serviciile telefonice; - cheltuieli cu abonamente radio-tv; - primele de asigurare; - impozite şi taxe legale.

Aceste cheltuieli sunt legate nemijlocit de existenŃa întreprinderii şi se înregistrează chiar şi atunci când activitatea este oprită temporar. O altă categorie de cheltuieli fixe se află într-o anumită relaŃie cu gradul de folosire a capacităŃii de producŃie a întreprinderii. Aici sunt cuprinse salariile personalului de conducere, TESA, cheltuieli cu deservirea secŃiilor, cheltuieli cu protecŃia mediului înconjurător, cheltuielile de birou şi alte cheltuieli administrativ-gospodăreşti. EficienŃa cheltuielilor fixe se apreciază prin nivelul lor la 1.000 lei venituri din exploatare sau cifră de afaceri.

Cf1000 =

∑ vp

f

q

Ch x 1.000 , unde:

Chf - suma cheltuielilor fixe; ∑qvp - cifra de afaceri; Cf

1000 - cheltuieli fixe la 1.000 lei. 4.4. Analiza diagnostic a cheltuielilor materiale Cheltuielile materiale deŃin, în funcŃie de profiul întreprinderii, o pondere ridicată în cadrul cheltuielilor de exploatare. Acestea cuprind următoarele elemente: cheltuieli cu materiile prime şi materiale consumabile, cheltuieli cu energia, apa şi alte utilităŃi, amortizarea mijloacelor fixe şi alte cheltuieli materiale. Analiza diagnostic a cheltuielilor materiale urmăreşte atât pe total, cât şi pe elementele componente, evoluŃiile acestora şi intervine ori de câte ori se constată abateri faŃă de anumite normative sau prevederi.

27

Cheltuielile materiale se analizează în dinamică şi pe structură, la nivelul întregii producŃii şi pe principalele produse: - analiza factorială a cheltuielior cu materialele la 1.000 lei cifră de afaceri;

Cm1000 =

∑

∑

=

=

⋅

⋅

n

1i

ivi

n

1i

mvi

pq

cq

· 1.000 sau

∑

∑

=

=

⋅

⋅⋅

n

1i

ivi

n

1i

svi

pq

p'cq

- cheltuielile cu amortizarea au un caracter convenŃional-constant şi sunt condiŃionate de dinamica volumului producŃiei ca efect al creşterii gradului de utilizare a mijloacelor fixe: CA Vi

1. Ca1000 =

CA

A x 1.000 Mf Vmi

Vme

A g C c T CA Wh

2. Ca1000 =

CA

A x 1.000 Mf

A g C

c 1. InfluenŃa modificării cifrei de afaceri:

∆CA = (i

o

CA

A -

o

o

CA

A) 1.000

1.1. InfluenŃa modificării timpului lucrat:

∆T = o1

o

WhT

A

⋅ -

oo

o

WhT

A

⋅ x 1.000

1.2. InfluenŃa modificării producŃiei orare:

∆W = 11

o

WhT

A

⋅ -

o1

o

WhT

A

⋅ x 1.000

2. InfluenŃa modificării sumei amortizării:

∆A = (i

i

CA

A -

1

o

CA

A) 1.000

2.1. InfluenŃa modificării valorii medii a mijloacelor fixe:

∆V = 1

ooi

CA

100

cx )Mf(Mf −

28

2.1.1. InfluenŃa valorii iniŃiale a mijloacelor fixe:

∆Vi = 1

ooi

CA

100

cx )Vi(Vi −

x 1.000

2.1.2. InfluenŃa valorii medii a intrărilor de mijloace fixe:

∆Vmi = 1

ooi

CA

100

cx )Vmi(Vm −

x 1.000

2.1.3. InfluenŃa valorii medii a ieşirilor de mijloace fixe:

∆Vi = 1

ooi

CA

100

cx )Vmc(Vmc −

x 1.000

2.2. InfluenŃa modificării cotei medii de amortizare:

∆c = 1

o1i

CA

100

)c -c(Mf

x 1.000 , din care:

2.2.1. InfluenŃa modificării structurii mijloacelor fixe:

∆g = 1

o1i

CA

100

)c -c(Mf

x 1.000

2.2.2. InfluenŃa modificării cotei de amortizare pe categorii de mijloace fixe:

∆C = 1

1i

CA

100

)'c -c(Mf

x 1.000

În analiza factorială mai poate fi utilizat şi un alt model de analiză factorială a cheltuielilor cu amortizarea la 1.000 lei cifră de afaceri:

CA

Mf

Cd1000 =

CA

Mf x

Mf

A x 1.000 g

C c

unde: CA

Mf - reprezintă eficienŃa utilizării mijloacelor fixe reflectată prin valoarea

mijloacelor fixe la 1 leu cifră de afaceri (inversul cifrei de afaceri la 1 leu mijloace fixe). Activitatea de eficienŃă când ICA > IA. - Analiza eficienŃei cheltuielilor cu personalul este realizată prin utilizarea modelelor: Ns

1. Cs = Ns x S E S Sh

As E 2. Cs = Ns x S Wa

S Wh

S

29

3. Cs = Ns x sN

CA x

CA

C s

Ns - nr.mediu de personal; S - salariul mediu anual; T - timpul mediu lucrat; S - salariul mediu orar; S - salariul mediu la 1 leu cifră de afaceri. Analiza cheltuielilor cu personalul poate să fie realizată şi prin modelul:

Cp1000 =

e

p

V

C x 1.000 =

e

s

V

N x

s

p

N

C , unde:

Ns - nr.mediu scriptic de personal; Ve - veniturile din exploatare; Cp - cheltuieli cu personalul. - Analiza cheltuileilor cu dobânzile bancare Dobânzile reprezintă costuri ale capitalului împrumutat care fac parte din categoria cheltuielilor financiare şi prezintă interes pentru analiza economică, întrucât reducerea lor se regăseşte în creşterea rezultatului financiar. Pentru analiza eficienŃei cheltuielilor cu dobânzile se folosesc următoarele modele:

a. Cd1000 =

CA

Sd x 1.000 = CA

100

pdK x x A2

c

x 1.000 , unde:

Cd1000 - cheltuieli cu dobânzile la 1.000 lei cifră de afaceri:

Sd - suma cheltuielilor cu dobînzile; Ac - soldul mediu al activelor circulante; K - cota medie de participare a creditului la acoperirea activelor circulante; Cr - sodul mediu al creditelor pe termen scurt; pd - rata medie a dobânzii.

b. Cd1000 =

CA

A c x c

r

A

C x

r

d

C

S x 1.000

c. Cd1000 =

CA

C r x r

d

C

S x 1.000

4.5. Analiza costului marginal În literatura de specialitate costul marginal este definit ca fiind costul unei unităŃi adiŃionale dintr-un produs şi se calculează prin raportarea creşterii cheltuielilor totale (∆Ct) la creşterea producŃiei (∆q), utilizându-se următoarea relaŃie:

Cmg = oi

oi

qq

CtCt

−

− =

q

CT

∆

∆

Dacă: Cm < c - zona randamentelor crescătoare; C = c - zona optimă; Cm > c - zona randamentelor descrescătoare.

30

Capitolul 5 - ANALIZA FINANCIARĂ A RENTABILITĂłII PE BAZA CONTULUI DE PROFIT ŞI PIERDERE

5.1. Rentabilitatea - criteriu de performanŃă

În esenŃă, rentabilitatea este denumită ca fiind o cetegorie economică prin care se exprimă capacitatea întreprinderii de a obŃine profit, ceea ce reflectă performanŃa acesteia. Realizarea acestui obiectiv este condiŃionată de desfăşurarea unei activităŃi rentabile, care să permită remunerarea factorilor de producŃie şi a capitalurilor utilizate, indiferent de provenienŃă. Rentabilitatea unei afaceri rezultă din comensurarea efectelor concretizate în venituri cu eforturile depuse reflectate în cheltuielile aferente. După modul în care se realizează comparaŃia între efecte şi eforturi, în analiza rentabilităŃii se utilizează două serii de indicatori de evaluare: în mărimi absolute şi în mărimi relative. Indicatorii în mărimi absolute se obŃin ca marje (diferenŃe) între venituri şi cheltuieli, iar indicatorii în mărimi relative se obŃin ca rate (rapoarte) între rezultate şi cheltuieli sau capitaluri utilizate. În mărimi relative, ratele caracterizează real gradul de rentabilitate, exprimând în modul cel mai sintetic eficienŃa utilizării capitalurilor. Analiza rentabilităŃii se realizează pe baza datelor din contul de rezultat profit şi piredere, situaŃia financiară anuală redactată în termeni de flux, care cuprinde ansamblul fluxurilor patrimoniale ce permit crearea bogăŃiei plecând de la ansamblul cheltuielilor şi veniturilor. Prezentarea contului de rezultat poate fi realizată în două moduri: după natură şi după funcŃii (destinaŃii). În prima variantă contul de rezultat este redat sub formă de tabel, în debit înregistrând cheltuielile, iar în credit, veniturile. Structura contului de profit şi pierdere sub formă tabelară permite determinarea marjelor de rentabilitate pe cinci niveluri: Debit Contul de profit şi pierdere Credit

Cheltuieli pe tipuri de activităŃi Venituri pe tipuri de activităŃi 1. Cheltuieli de exploatare 1. Venituri din exploatare

+ A. Rezultatul din exploatare (-) 2. Cheltuieli financiare 2. Venituri financiare

(+) B. Rezultatul financiar (-) (+) C. Rezultatul curent (-)

3. Cheltuieli extraordinare 3. Venituri extraordinare (+) D. Rezultatul extraordinar (-)

Cheltuieli totale Venituri totale (+) D. Rezultatul extraordinar (-)

Cheltuieli totale Venituri totale (+) Rezultatul brut (C+D) (-)

Impozitul pe profit (+) F. Rezultatul net al exerciŃiului (-)

31

Analiza contului de profit şi pierdere după destinaŃie este realizată pe baza Notei explicative 4 "Analiza rezultatului din exploatare care prezintă structura rezultatului după destinaŃie". 5.2. Tabloul soldurilor intermediare de gestiune Contul de rezultat al exerciŃiului furnizează date care pot fi analizate pentru a obŃine indicatorii necesari gestiunii, prin intermediul Tabloului soldurilor intermediare de gestiune, solduri care pot fi împărŃite în două categorii; S.I.G. - activitate şi S.I.G. - rentabilitate.

5.2.1. Soldurile intermediare de gestiune - activitate Din punct de vedere al analizei economice soldurile intermediare de gestiune caracteristice exploatării sunt indicatori valorici ai producŃiei şi comercializării după cum urmează: 1. Cifra de afaceri (CA) exprimă volumul afacerilor realizate cu terŃii cu ocazia activităŃii curente a întreprinderii şi se determină cu ajutorul relaŃiei: CA = Vânzări de mărfuri (activitatea comercială + prestări servicii) (Vmf) +

+ ProducŃia vândută (activitatea industrială) (Pv) 2. Marja comercială (Mc) este suplimentul de valoare adusă de întreprindere prin activitatea de comercializare (produse şi mărfuri cumpărate şi revândute), fiind element al valorii adăugate şi se determină cu ajutorul relaŃiei: Mc = Vânzări de mărfuri (Vmf) - Costul mărfurilor (Chmf) 3. ProducŃia exerciŃiului (Pex) cuprinde bunurile şi serviciille produse de întreprindere în cursul exerciŃiului, indiferent de destinaŃie, fiind egală cu suma: Pex = ProducŃia vândută (Pv) + ProducŃia stocată (±∆S) + ProducŃia

imobilizată (Pi) 4. Valoarea adăugată (Vad) exprimă ceea ce adaugă întreprinderea la circuitul economic prin propria activitate şi se calculează cu relaŃia: Vad = Marja comercială (Mc) + ProducŃia exerciŃiului (Pex) - Consumurile

intermediare (Ci) În analiza economică, aceste solduri intermediare de gestiune caracterizează performanŃa întreprinderii în activitaea de producŃie şi comercială şi stabilesc legătura între activitatea economică şi rezultatul final.

5.2.2. Soldurile intermediare de gestiune - rentabilitate 1. Excedentul brut (InsuficienŃa) de exploatare (EBE) este rezultatul realizat din activitatea curentă a întreprinderii care permite să se măsoare capacitatea de a genera şi conserva fonduri în condiŃii de funcŃionare, fiind independent de politica financiară în domeniul amortizării. Se calculează cu ajutorul relaŃiei: EBE = Valoarea adăugată (Vad) + SubvenŃii de exploatare (Sbv) -

Impozite, taxe, vărsăminte asimilate (I+Tx) - Cheltuieli cu personalul (Chp)

2. Rezultatul din exploatare (Rexp) măsoară peformanŃa comercială şi industrială a întreprinderii, este independent de politica financiară şi fiscală, dar Ńine cont de amortizare şi provizioane şi se determină cu relaŃia: Rexp = Excedentul brut (EBE) + Alte venituri din exploatare (Ave) -

Amortizări şi provizioane (A) - Alte cheltuieli din exploatare (Achexp) Acest rezultat mai poate fi determinat şi prin diferenŃa: Rexp = Venituri din exploatare (Vexp) - Cheltuieli de exploatare (Chexp)

32

3. Rezultatul financiar (Rfin) este rezultatul din activitatea financiară, cuprinzând elemente de fluxuri financiare şi elemente ce corespund riscurilor ataşate, fiind intermediar între rezultatul de exploatare şi rezultatul curent: Rfin = Venituri financiare - Cheltuieli financiare 4. Rezultatul curent (Rcrt) Ńine cont de politica de finanŃare a întreprinderii, nu este influenŃat de elemente extraordinare sau fiscale pure şi este egal cu suma: Rcrt = Rexp + Rfin = Rexp + (Venituri financiare - Cheltuieli financiare) 5. Rezultatul extraordinar (Rextr) provine din activitatea neobişnuită a întreprinderii, nefiind legat de activitatea curentă şi se determină ca diferenŃă: Rextr = Venituri extraordinare - Cheltuieli extraordinare 6. Rezultatul brut al exerciŃiului (Rbr) constituie soldul rezidual între veniturile totale şi cheltuielile totale şi se determină ca diferenŃă: Rbr = Venituri totale - Cheltuieli totale 7. Rezultatul net al exerciŃiului (Rnet) constituie soldul final după aplicarea cotei de impozit (i) asupra rezultatului brut, conform relaŃiei: Rnet = Rbr - Impozitul pe profit = Rbr (1-i)

5.2.3. Capacitatea de autofinanŃare şi autofinanŃarea Capacitatea de autofinanŃare (CAF) sau marja brută de autofinanŃare, este un sold rezidual de flux semnificativ pentru întreprindere şi se obŃine ca diferenŃă între fluxurile de intrare şi fluxurile de ieşire generate de operaŃiunile curente de gestiune ce lasă la dispoziŃia întreprinderii resurse proprii disponibile pentru finanŃarea diverselor necesităŃi, rezultatul exerciŃiului după impozitare şi cheltuielile care nu au antrenat plăŃi (amortizări, provizioane). Capacitatea de autofinanŃare se poate determina prin două metode: 1. Prin metoda fluxurilor pornind de la excedentul brut al exploatării (EBE): CAF = EBE + Transferuri de cheltuieli + Alte venituri din exploatare -

Alte cheltuieli de exploatare ± Cote părŃi din rezultat din operaŃiunile făcute în comun + Venituri financiare - Cheltuieli financiare + Venituri extraordinare - Cheltuieli extraordinare - Participarea salariaŃilor la profit - Impozitul pe profit

Această metodă pune în evidenŃă originea capacităŃii de autofinanŃare corectând excedentul brut de exploatare cu veniturile şi cheltuielile care sunt la originea fluxurilor de trezorerie. 2. Prin metoda aditivă, pornind de la rezultatul net al exerciŃiului (Rnet): CAF = Rezultatul net + Amortizări şi provizioane - Reluări amortizări şi provizioane + Valoarea contabilă a elementelor de activ cedate - Venituri din cesiuni de elemente de activ - SubvenŃii investiŃii virate în contul de rezultat - Participarea salariaŃilor la profit În legătură cu capacitatea de autofinanŃare se impun următoarele precizări: a. Este un flux de trezorerie efectivă sau potenŃială care cuprinde inexactităŃi şi este eterogen în conŃinut, deoarece include mai multe feluri de resurse: unele ce rămân timp scurt în întreprindere, iar altele disponibile durabil pentru a asigura finanŃări structurale, precum şi operaŃiuni (cheltuieli şi venituri) extraordinare. b. Trebuie să concure la menŃinerea valorii întreprinderii, fiind un factor de creştere a acesteia prin propriile mijloace, putând să dispună de capitaluri suplimentare, prin apelarea la împrumut. c. Utilitatea CAF vizează: finanŃarea (totală sau parŃială) a noilor investiŃii; întărirea fondului de rulment; rambursarea împrumutului la termen pentru completarea mijloacelor de finanŃare a programului de investiŃii; a investiŃiilor, distribuirea de dividende.

33

AutofinanŃarea (AF) constituie partea din capacitatea de autofinanŃare care rămâne la dispoziŃia întreprinderii după deducerea dividendelor distribuite: AF = CAF - Dividende distribuite AutofinanŃarea reprezintă îmbogăŃirea întreprinderii, fiind un mijloc de finanŃare pe care aceasta îl găseşte în propriile forŃe, care îi va întări structura financiară, mărind fondul de rulment. Ea constituie o resursă proprie de care dispune întreprinderea prin prezenŃa capitalurilor proprii, a căror absenŃă conduce la dezechilibrarea structurii bilanŃului. 5.3. Analiza ratei rentabilităŃii Rata rentabilităŃii caracterizează gradul de rentabilitate, singurul care diferenŃiază întreprinderi cu acelaşi beneficiu, dar cu rentabilităŃi diferite, ca urmare a unor costuri diferite. Rata rentabilităŃii se determină pe baza datelor din contul de rezultat sau din bilanŃ, prin raportarea unui rezultat (excedentul brut al exploatării, rezultatul din exploatare, rezultatul exerciŃiului) la un indicator ce exprimă efortul depus (costuri, cifră de afaceri, capital investit, capital propriu). 5.3.1. Analiza ratei rentabilităŃii resurselor consumate

Rata rentabilităŃii resurselor consumate caracterizează gradul de eficienŃă al consumului de factori de producŃie reflectat în costuri şi se determină prin raportarea beneficiului aferent cifrei de afaceri la costurile aferente acesteia. În funcŃie de componenŃa cifrei de afaceri - producŃie vândută şi vânzările de măruri - analiza vizează atât factori specifici rentabilităŃii activităŃii de producŃie, cât şi factori specifici rentabilităŃii activităŃii de comercializare. Rata rentabilităŃii resurselor consumate privind producŃia vândută poate fi calculată în două moduri:

1. Pe total producŃie: Rc = tC

B100 =

∑∑ ∑

⋅

⋅

cq(s)

cq(s) - q(s)p · 100 (%)

2. Prin calculul pe produs: Rc = 100

r s c∑ ⋅=

100

100c

c-p s∑ ⋅⋅

(%) , în care:

s - structura sortimentală a vânzărilor; rc - rata rentabilităŃii produselor; p - preŃul mediu unitar al produselor; c - costul unitar al produselor. Se constată că volumul fizic al producŃiei vândute nu influenŃează direct rata rentabilităŃii, în relaŃia de calcul fiind factor de ponderare. Pentru sectorul unde se desfăşoară activitate de vânzare a mărfurilor, rata rentabilităŃii resurselor consumate este determinată pe baza modelului de calcul:

Rrc = R

B100 =

R

N)-R(A 100 = (A - N) (%), unde:

R - desfacerile (rulajul) de mărfuri; A - cota procentuală medie de adaus comercial; N - nielul mediu relativ al cheltuielilor de circulaŃie. 5.4. ModalităŃi de evaluare a resurselor Evaluarea riscurilor se referă la evaluarea riscurilor ce însoŃesc activitatea curentă: riscul de exploatare (economic), riscul financiar (de îndatorare), riscul total (global).

34

5.4.1. Evaluarea riscului de exploatare Riscul de exploatare (economic) decurge din fluctuaŃiile rezultatului exploatării în funcŃie de pragul de rentabilitate (punctul mort) şi de structura costurilor de exploatare (fixe şi variabile).

a. O primă modalitate de apreciere a riscului de exploatare are la bază marja de securitate şi intervalul de siguranŃă care reflectă poziŃia cifrei de afaceri faŃă de pragul de rentabilitate.

Marja de securitate (Ms) reflectă posibilitatea întreprinderii ca să-şi desfăşoare activitatea în condiŃii de siguranŃă: Ms = CA - CAcritică (lei), unde:

CAcritică = v-p

Ch f , unde qc = v-p

Ch f pe unitatea de produs

Chf - cheltuieli fixe; p - valoarea producŃiei vândute; v- cheltuieli variabile. sau CAcritică = Chv + Chf , în condiŃiile în care se realizează profit: CA = Chv + Chf + Bo şi devine critică când Bo = 0. Indicele de rentabilitate exprimă marja de securitate în procente din cifra de afaceri denumit şi sporul de eficienŃă (Se):

Se = CA

CA critica 100 (%)

Prin evaluarea riscului de exploatare se utilizează şi intervalul de siguranŃă, denumit şi indicator de poziŃie care exprimă capacitatea întreprinderii de a-şi modifica producŃia şi de a se adapta la condiŃiile pieŃii. Cu cât valoarea lui este mai mare, cu atât flexibilitatea întreprinderii este mai ridicată şi prin urmare riscul economic este mai redus. Intervalul de siguranŃă (Is) este determinat prin relaŃia de calcul:

Is = critica

criticav

q

q-q · 100 sau Is =

critica

critica

CA

CA-CA · 100 (%)

b. Aprecierea şi evaluarea riscului economic se poate realiza pe baza coeficientului levierului de exploatare (CLE) numit şi grad de echilibrare a funcŃionării întreprinderii. Acest coeficient exprimă sensibilitatea rezultatului de exploatare la variaŃiile vânzărilor, fiind elasticitatea care măsoară creşterea procentuală a acestui rezultat, ca răspuns la creşterea cu un procent a vânzărilor, deci:

CLE =

CA

CA

R

R

ex

ex

∆

∆

= CAR

CAR

ex

ex

∆⋅

⋅∆

Având în vedere că rezultatul din exploatare provine în cea mai mare parte din vânzarea producŃiei, factorul CLE poate fi determinat în funcŃie de volumul fizic al vânzărilor (q) sau în funcŃie de cifra de afaceri (CA). 1. În funcŃie de volumul fizic, CLE este egal cu raportul:

CLE = CP-v)-q(p

v)-q(p =

ex

v

R

Mc , în care:

Mev = CA - Cv = Rexp + Cf = marja costurilor variabile. Valorile pe care coeficientul levierului de exploatare poate să le obŃină sunt:

a. CLE = ex

v

R

Mc =

0

v)-q(c → ∞ , deci Rex = 0

35

În aceste condiŃii coeficientul levierului de exploatare este maxim, cheltuielile fixe absorb în întregime marja costurilor variabile, deci Mcv = Cf, întreprinderea este supusă falimentului, trebuie reduse cheltuielile fixe.

b. CLE = 0

v)-q(p = 0 , adică p = v, riscul de exploatare este inexistent.

c. Riscul de exploatare este minor în cazul unor cheltuieli fixe relativ mici neglijabile (Cf → 0) în raport cu cheltuielile variabile, când:

CLE = fC-v)-q(p

v)-q(p = 1

Acest risc este caracteristic întreprinderilor cu muncă predominant manuală sau cu un utilaj învechit, amortizat şi cu cheltuieli fixe relativ mici. 2. În funcŃie de cifra de afaceri, CLE este raportul:

CLE = CA

R exp

∆

∆ x

expR

CA

Se pot distinge trei situaŃii: - riscul este maxim, când Rexp = 0, iar CA = CT; - riscul este inexistent, acunci când Rex = maxim; - riscul de exploatare scade odată cu reducerea costurilor, ceea ce

presupune în primul rând scăderea ponderii cheltuielilor fixe şi existenŃa unui decalaj favorabil între creşterea cifrei de afaceri şi creşterea costurilor totale.

5.4.2. Evaluarea riscului financiar

Riscul financiar sau de capital priveşte structura financiară şi depinde de modul de finanŃare a activităŃii; dacă aceasta este finanŃată exclusiv din capitaluri proprii nu comportă niciun risc financiar. Acest risc apare în cazul finanŃării din surse împrumutate care implică cheltuieli financiare pentru remunerarea datoriilor (dobânzi) şi influenŃează rentabilitatea întreprinderii. Acest risc se manifestă prin sensibilitatea rezultatului net la variaŃiile rezultatului exploatării şi se estimează prin elasticitatea ERnet/Rnet care poartă denumirea de coeficient de levier financiar (CLF).

CLF = expexp

netnet

R/R

/RR

∆

∆

ImportanŃa acestui coeficient pentru gestiunea financiară decurge din faptul că rezultatul net condiŃionează atât beneficiul şi dividendul pe acŃiune, cât şi autofinanŃarea întreprinderii care cointeresează personalul, acŃionarii şi proprietarii întreprinderii. În egală măsură, coeficientul levierului financiar prezintă importanŃă în diagnosticul financiar, fiind direct legat de gradul de risc financiar asumat de întreprinderea ce recurge la îndatorare. Costul îndatorării se reflectă în cheltuielile financiare prezente în costul de profit şi pierdere, nefiind legate direct de activitatea de exploatare, dar influenŃează rezultatul financiar şi prin acesta rezultatul net al exerciŃiului. Pot fi semnalate următoarele situaŃii privind gradul de risc: 1. Risc financiar inexistent:

CLF = finexp

exp

ChR

R

− = 0 , când Rexp = 0

La punctul mort riscul de capital este inexistent, iar rezultatul net poate avea valoarea maximă, dacă rezultatul financiar şi rezultatul extraordinar sunt pozitive.

36

2. Risc financiar minor:

CLF = finexp

exp

ChR

R

− = 1, când Chfin = 0

La finanŃarea din capitaluri proprii, riscul de capital este minor, iar rezultatul net evoluează proporŃional cu rezultatul din exploatare. 3. Risc financiar maxim:

CLF = finexp

exp

ChR

R

− → ∞ , când Chfin = Rexp

La finanŃarea din împrumuturi purtătoare de dobânzi care pot absorbi rezultatul din exploatare, riscul de capital este maxim, fiind iminent riscul de insolvabilitate.

5.4.3. Evaluarea riscului total (global) Riscul total (economic-financiar) cumulează riscul economic cu riscul financiar, caracterizează riscul activităŃii economice şi financiare şi se evaluează cu ajutorul coeficientului levierului total (CLT), prin produsul:

CLT = CLE · CLF = finexp ChR

v)-(p q

− =

finexp

cv

ChR

M

−

Riscul total este inexistent când rezultatul exploatării este minim (p = v) şi maxim în cazul cheltuielilor financiare care îl anulează (Rexp = Chfin).

37

Capitolul 6 - ANALIZA SITUAłIEI FINANCIARE PE BAZA BILANłULUI În vederea elaborării diagnosticului financiar care să permită măsurarea rentabilităŃii economice (capitaluri investite), a rentabilităŃii financiare (capitalurilor proprii), aprecierea condiŃiilor în care sunt realizate echilibrele financiare şi deducerea gradului de autonomie al întreprinderii, analiza financiară parcurge mai multe etape care presupun cercetarea unor informaŃii care împiedică continuitatea activităŃii întreprinderii. Scopul principal al acestui studiu îl constituie adoptarea unor decizii corective în gestiunea pe termen scurt, mediu şi lung. BilanŃul are ca obiectiv prezentarea fidelă de informaŃii despre poziŃia financiară a întreprinderii, capacitatea acesteia de a se adapta schimbărilor mediului, cu ajutorul resurselor economice controlate (activele), a structurii de finanŃare (datorii şi capitaluri proprii), precum şi cu ajutorul unor indicatori economico-financiari importanŃi (lichiditarea şi solvabilitatea). 6.1. Tipuri de bilanŃ utilizate în diagnosticul financiar În analiza diagnostic se utilizează diverse tipuri de bilanŃ, criteriile de clasament al activelor şi pasivelor bilanŃului diferă în funcŃie de scopul urmărit în analiză şi de utilizator, ceea ce a condus la existenŃa unor tipuri (modele) de bilanŃ, cum ar fi: bilanŃul contabil clasic constituit pe baza unui sistem dublu de clasament în activ după destinaŃie şi după natură, iar în pasiv după apartenenŃă şi exigibilitate, bilanŃul financiar, bilanŃul funcŃional, bilanŃul "pool de fonds" (ansamblul resurselor). BilanŃul financiar (lichiditate-exigibilitate) constituie un suport al analizei financiare tradiŃionale ce are ca finalitate deservirea patrimoniului întreprinderii în vederea unei evaluări patrimoniale care poate interesa atât proprietarii, cât şi creditorii. Logica bilanŃului financiar se bazează pe criteriul lichidităŃii crescătoare a activului şi al exigibilităŃii crescătoare a pasivului. Lichiditatea crescătoare a posturilor de activ este disponibilitatea din ce în ce mai mare a acestora de a deveni "lichide" şi de a acoperi nevoile întreprinderii. În activ se află valorile imobilizate, activele cele mai puŃin "lichide", iar la sfârşit disponibilităŃile, adică activele cele mai "lichide". Clasarea posturilor de pasiv în ordinea exigibilităŃii crescătoare semnifică faptul că exigibilitatea unei surse de finanŃare este legată de scadenŃa sa, primele posturi fiind cele mai lent exigibile (capitalurile proprii), iar ultimele cele mai rapid exigibile (datoriile pe termen scurt). ConstrucŃia bilanŃului financiar implică respectarea unor principii şi reguli care impun ordonarea posturilor de bilanŃ după criteriul pe termen scurt şi pe termen lung. Printre elementele constitutive ale bilanŃului se face distincŃie între cele care rămân la dispoziŃia întreprinderii o durată de peste un an şi cele care nu îi aparŃin pe durată de sub un an. Schematic, bilanŃul financiar se prezintă astfel:

38

BilanŃ financiar Activ = Necesar Pasiv = Resurse Necesar permanent Activ imobilizat net > 1 an

Capitaluri permanente (Cp) 1. Capitaluri proprii (C) 2. Datorii cu scadenŃa > 1 an

Necesar temporar 1. Activ circulant net < 1 an 2. Imobilizări financiare < 1 an 3. DisponibilităŃi (Trezorerie activ)

Resurse temporare 1. Datorii cu scadenŃa < 1 an 2. Credite bancare (Trezorerie pasivă)

Total activ Total pasiv Prezentarea bilanŃului financiar pune în evidenŃă două părŃi distincte pe orizontală: partea superioară care reflectă structura financiară prin stabilitatea elementelor care îl compun (necesarul de finanŃat şi resursele de finanŃare permanente) şi partea inferioară care reflectă finanŃarea ciclului de activitate (necesarul de finanŃat pe termen scurt şi resursele temporare de finanŃare). Clasamentul activelor şi pasivelor după criteriul vechimii permite ca printr-o simplă lectură pe orizontală să se determine echilibrele sau dezechilibrele structurale ale bilanŃului, atât pe termen lung, cât şi pe termen scurt. ImportanŃa bilanŃului financiar în analiza financiară decurge din faptul că el serveşte la determinarea marjei de securitate financiară prin fondul de rulment care permite întreprinderii să facă faŃă riscurilor, garantând solvabilitatea acesteia. Abandonarea principiului de clasament al posturilor în bilanŃul financiar a condus la apariŃia bilanŃului funcŃional care regrupează posturile de bilanŃ pe marile funcŃiuni ale întreprinderii (investiŃii, exploatare, finanŃare, trezorerie). ConstrucŃia bilanŃului funcŃional are la bază un set de principii şi reguli menite să pună în evidenŃă utilizările şi resursele corespunzătoare fiecărui ciclu de funcŃionare a întreprinderii, gruparea posturilor fiind legată de operaŃiile realizate în raport cu natura, destinaŃia sau funcŃia lor. În această prezentare, bilanŃul este destinat analizei funcŃionale, care constituie o analiză externă. Un principiu de elaborare a bilanŃului funcŃional se referă la exprimarea posturilor de bilanŃ la valoarea brută (valoarea de origine a acestora), ceea ce impune includerea amortismentelor şi provizioanelor în capitalurile proprii, ca resurse de autofinanŃare a întreprinderii. Rezultă că bilanŃul funcŃional constituie un punct de plecare ideal pentru o analiză de flux, permiŃând determinarea variaŃiilor de stocuri. Un alt principiu al bilanŃului funcŃional se referă la conceptul de stabilitate care are în vedere durata posturilor în patrimoniu: acesta diferă de conceptul permanenŃei bilanŃului financiar, în sensul că un împrumut pe termen lung va rămâne în imobilizările financiare, indiferent de scadenŃa sa, iar datoriile pe termen lung nu vor fi trecute la datorii pe termen scurt, indiferent de scadenŃă. Al treilea principiu, al afectării, avut în vedere la structurarea posturilor permite descrierea ciclurilor care compun viaŃa întreprinderii şi a echilibrelor financiare ce decurg din ele. Schematic, bilanŃul funcŃional se prezintă astfel:

39

BilanŃul funcŃional Activ = Utilizări Pasiv = Resurse

ImportanŃa bilanŃului funcŃional în analiza financiară decurge din faptul că permite aprecierea stabilităŃii structurii financiare a întreprinderii prin intermediul trezoreriei nete şi exprimă interdependenŃa din structura financiară şi natura activităŃii acesteia. Ca răspuns adus criticilor bilanŃului financiar şi bilanŃului funcŃional, adepŃii conceptelor mai noi ale teoriei financiare neoclasice au conceput un alt model de bilanŃ numit pool de fonds (ansamblu de fonduri). În acest sens, bilanŃul este privit ca un ansamblu de resurse şi de utilizări, care oferă indicii asupra deciziilor strategice în materie de investiŃii şi de finanŃare, fără a exista o afectare a unei resurse, a unui anumit tip de utilizare. Acest tip de bilanŃ se apropie de bilanŃul funcŃional prin prezenŃa amortismentelor şi provizioanelor în fondurile proprii, în pasiv. Schematic, bilanŃul ansamblurilor de fonduri se prezintă astfel:

BilanŃ "Pool de fonds"

Activ = Utilizări Pasiv = Resurse

Transpunerea bilanŃului analizat sub forma ansamblului de fonduri reflectă faptul că acest bilanŃ nu face niciun fel de referire la funcŃiunile întreprinderii şi la clasificarea posturilor. În pasiv acestea sunt clasate mai întâi după apartenenŃă (fonduri proprii şi datorii), ceea ce permite să se distingă impactul finanŃării prin capitaluri proprii de cel al finanŃării prin datorii. În activ gruparea posturilor în raport cu strategia industrială şi comercială vizează imobilizările brute non financiare şi activele circulante de exploatare (inclusiv lichidităŃile necesare pentru exploatare), iar strategia financiară vizează partea de lichidităŃi care serveşte obiectivelor de tip financiar.

I. FuncŃia de investiŃii Utilizări stabile brute II. FuncŃia de exploatare 1. Activ circulant de exploatare 2. Activ circulant în afara exploatării III. FuncŃia de trezorerie Activ circulant financiar Total activ

I. FuncŃia de finanŃare Resurse stabile (durabile) 1. Capitaluri proprii 2. Datorii financiare stabile II. FuncŃii de exploatare Datorii de exploatare Datorii în afara exploatării Total pasiv

Portofoliu de active I. Utilizări industriale şi comerciale 1. Imobilizări brute 2. Active circulante de exploatare 3. Active circulante în afara exploatării II. Utilizări financiare 1. Imobilizări financiare 2. Active circulante (DisponibilităŃi) Total activ (Utilizări brute)

Portofoliu de resurse I. Fonduri proprii 1. Fonduri proprii externe 2. Fonduri proprii interne II. Datorii 1. Resurse financiare - Datorii > 1 an - Credite bancare curente 2. Datorii de exploatare (Datorii < 1 an) Total pasiv (Fonduri)

40

Tabloul bilanŃului este egal cu cel al bilanŃului funcŃional. BilanŃul armonizat în listă (în conformitate cu Standardele InternaŃionale de Contabilitate şi Directivele Europene) este apropiat modelului de bilanŃ financiar, ceea ce facilitează analiza echilibrelor financiare, fără a mai fi necesare alte regrupări de posturi, cu menŃiunea că ordinea de clasare a resurselor este inversată, datoriile pe termen scurt şi lung fiind prezentate înaintea capitalurilor proprii. 6.2. Diagnosticul echilibrelor financiare Echilibrele financiare exprimă egalitatea dintre activele şi pasivele bilanŃiere prin care se reflectă modul de utilizare a mijloacelor şi resurselor firmei pe termen scurt şi pe termen lung prin intermediul unor mărimi cum sunt: situaŃia netă, fondul de rulment, necesarul de fond de rulment, trezoreria netă. SituaŃia netă exprimă diferenŃa dintre active şi datorii totale: SN = Active totale - Datorii totale. În esenŃă, situaŃia netă exprimă valoarea contabilă a drepturilor pe care le posedă proprietarii asupra întreprinderii, fiind averea acestora şi trebuind să fie suficientă pentru a asigura funcŃionarea şi independenŃa financiară a întreprinderii. Comparativ cu capitalurile proprii, situaŃia netă este mai restrictivă, deoarece exclude subvenŃiile şi provizionanele reglementate. De aceea, situaŃia netă este un indicator mai relevant, ce exprimă valoarea activului realizabil la un moment dat, care interesează atât proprietarii, acŃionarii, cât şi creditorii independenŃi, mai ales în cazul lichidării acesteia. SituaŃia netă se calculează punând faŃă în faŃă bunurile şi datoriile de aceeaşi scadenŃă, astfel: a. Pe baza bilanŃului financiar situaŃia netă se determină ca diferenŃă: SituaŃia netă = Total active - Datorii totale - Venituri în avans =

Capitaluri proprii b. Pe baza bilanŃului contabil armonizat situaŃia netă este diferenŃa: SituaŃia netă = (Total active - Datorii curente) - Datorii peste un an SituaŃia netă poate să prezinte două valori:

- pozitivă şi crescătoare - determinată de o gestiune economică sănătoasă, ce maximizează valoarea întreprinderii (capitalurile proprii);

- negativă - reflecă o stare de prefaliment, fiind consecinŃa încheierii cu pierderi a exerciŃiilor anterioare, pierderi care au epuizat integral capitalurile proprii.

Partea neacoperită rămâne exclusiv în sarcina creditorilor, acesta fiind riscul de insolvabilitate al întreprinderii. Creşterea situaŃiei nete (activul net) are ca efect creşterea rentabilităŃii şi a independenŃei financiare, pe baza ei putându-se determina riscul global sau lichidativ, prin raportul:

Activ

valoarefara Activ - SN < 0,3

Activul net (capitalurile proprii) reprezintă un indicator esenŃial care dă dimensiunea gradului de sănătate a întreprinderii, cu referire la menŃinerea capitalului fizic sau financiar, mai ales în condiŃiile inflaŃiei care îl erodează. Echilibrul financiar al întreprinderii rezultă din confruntarea maselor mari ale bilanŃului: fondul de rulment (FR) cu necesarul de fond de rulment (NFR), din care rezultă trezoreria netă. Prin analiza echilibrului financiar pe baza bilanŃului în optica financiară, se grupează posturile după criteriul permanenŃei, unde finanŃarea activului cu durata mai mare de un an din resurse cu scadenŃe peste 1 an, iar finanŃarea activelor sub un an din resurse scadente sub un an.

41

În consecinŃă, echilibrul financiar este determinat cu ajutorul fondului de rulment stabilit pe baza relaŃiei: FRF= Capitaluri permanente (Capitlarui proprii + Datorii pe termen lung

şi mediu) + Provizioane pentru riscuri şi cheltuieli - Necesar permanent (Active imobilizate nete)

Această metodă pune în evidenŃă echilibrul financiar pe termen lung, fondul de rulment reprezentând partea din capitalurile permanente rămasă după finanŃarea imboilizărilor, pe care întreprinderea o consacră finanŃării activelor circulante. Este partea din capitaluri cu grad de exigibilitate slab, care serveşte finanŃarea elementelor de activ cu grad de lichiditate suficient de crescut. Creşterea fondului de rulment determină creşterea capitalurilor permanente (emisii de noi acŃiuni, obligaŃiuni, noi împrumuturi pe termen lung) şi de reducerea imobilizărilor nete (vânzări de titluri, dezinvestire, cesiuni de imobilizări). Creşterea fondului de rulment conduce la creşterea marjei de securitate, ceea ce arată că o parte mai însemnată din activele circulante este finanŃară din capitaluri permanente. Reducerea fondului de rulment este cauzată de scăderea capitalurilor permanente (rambursări de împrumuturi pe termen lung sau de obligaŃiuni) şi de creşterea imobilizărilor nete (investiŃii). Un fond de rulment staŃional reflectă stagnarea întreprinderii care poate fi temporară sau de durată având diferite cauze. Partea inferioară a bilanŃului financiar permite determinarea fondului de rulment financiar ca diferenŃă: FRF = (Active circulante + Cheltuieli în avans) - (Datorii pe termen scurt

+ Venituri în avans) În aceste condiŃii, fondul de rulment financiar arată surplusul activelor circulante nete nefinanŃate din datoriile temporare, evidenŃiind excedentul de lichiditate potenŃială, ca o marjă de securitate privind solvabilitatea întreprinderii. BilanŃul armonizat permite determinarea mai rapidă a fondului de rulment în două moduri: 1. ca diferenŃă: (FRF) = (Total active - Datorii curente) - Active imobilizate 2. direct: (FR) = Active circulante, respectiv datorii curente nete. Fondul de rulment poate să aibă următoarele valori: 1. fondul de rulment pozitiv şi în creştere reflectă o dinamică favorabilă a marjei de securitate a întreprinderii (Capitalurile permanente > Imobilizările nete). 2. fondul de rulment negativ constituie un semnal de alarmă pentru întreprindere, care va fi lipsită de capitalurile permanente suficiente să-i asigure finanŃarea imobilizărilor (Capitaluri permanente < Imobilizări nete) sau (Activul circulant net < Datorii sub 1 an). Necesarul de fond de rulment desemnează nevoile temporare generate de executarea unor operaŃiuni repetitive care compun ciclul de exploatare curentă (cumpărări, vânzări, plăŃi salarii), al cărui total trebuie acoperit cel puŃin parŃial de resurse stabile (fondul de rulment net). Acest necesar se determină ca diferenŃa: NFR = NecesităŃi ciclice - Resurse ciclice, în care: NecesităŃi ciclice = Necesar temporar - DisponibilităŃi; Resurse ciclice = Resurse temporare - Credite de trezorerie. Pe baza bilanŃului contabil financiar şi a celui armonizat, necesarul de fond de rulment se determină ca diferenŃă: NFR = (Active circulante + Cheltuieli în avans) - Casa şi conturi la

bănci) - (Datorii ce trebuie plătite într-un an + Credite bancare + Venituri în avans)

42

Necesarul de fond de rulment constituie un indicator de echilibru financiar, care poate fi pozitiv sau negativ, în următoarele condiŃii: a. Dacă NFR > 0, rezultă un surplus de necesar temporar faŃă de resursele temporare ce pot fi imobilizate, fiind o situaŃie normală dacă este consecinŃa unor investiŃii privind creşterea necesarului de finanŃare a ciclului de exploatare. În caz contrar NFR > 0, arată un decalaj nefavorabil între lichidarea stocurilor şi creanŃelor şi exigibilitatea datoriilor de exploatare, în sensul încetinirii încasărilor şi accelerării plăŃilor. b. NFR < 0, reflectă un surplus de resurse temporare faŃă de capitalurile circulante, necesităŃile temporare fiind mai mici decât resursele temporare ce pot fi mobilizate. Această situaŃie este favorabilă dacă este consecinŃa accelerării rotaŃiei activelor circulante, a urgentării încasărilor şi relaxării plăŃilor. Necesarul de fond de rulment reflectă echilibrul curent al întreprinderii, este mai fluctuant, mai instabil decât fondul de rulment şi depinde de cifra de afaceri, durata de rotaŃie a stocurilor, decalajul dintre termenul de încasare şi termenul de plată. Acest necesar poate fi exprimat şi în zile de vânzare prin intermediul vitezei de rotaŃie care reflectă decalajul dintre recuperarea creanŃelor şi plata furnizorilor: NFRz = NFR · 360/CA Analiza trezoreriei. Trezoreria netă (TN) poate fi determinată pornind de la egalitatea de bilanŃ: Activ=Pasiv care conduce la confruntarea fondului de rulment (FR) cu necesarul de fond de rulment (NFR), din care rezultă echilibrul financiar al întreprinderii. Este un rezultat al operaŃiunilor ce afectează toate posturile de bilanŃ şi poate fi determinată din lectura pe orizontală a bilanŃului financiar: a. a părŃii superioare: TN = FR - NFR; b. a părŃii inferioare: TN = DisponibilităŃi - Credite de trezorerie sau TN =

Trezoreria activă - Trezoreria pasivă. Trezoreria activă cuprinde disponibilităŃile curente degajate de funcŃionarea întreprinderii, la care se adaugă plasamentele rambursabile în orice moment (valori mobiliare de plasament).

Trezoreria pasivă este reprezentată de creditele bancare curente, soldurile creditoare la bănci şi efectele scontate (în afara bilanŃului).

c. Pe baza bilanŃului contabil armonizat, trezoreria este dată de diferenŃa: TN = Active circulante, respectiv Datorii curente - Necesarul de fond de

rulment Valoarea pozitivă sau negativă a trezoreriei nete este consecinŃa unor

inegalităŃi între fondul de rulment şi necesarul (resursa) de fond de rulment sau a decalajului dintre dinamica activelor circulante (datorii curente nete) şi a necesarului de fond de rulment, după cum urmează:

1. Trezoreria pozitivă: TN > 0, când: FR > NFR şi respectiv: DisponibilităŃi > Credite trezorerie, în următoarele cazuri:

a. FR > 0 şi NFR > 0, dacă NFR este finanŃat în întregime din resurse permanente;

b. FR > 0 şi NFR < 0, dacă resursele din ciclul de exploatare (NFR < 0) se adaugă la un excedent de resurse permanente (FR > 0) pentru a degaja un excedent mare de lichidităŃi, care pot ascunde subutilizări de capitaluri;

c. FR < 0 şi NFR < 0, dacă resursele din exploatare (NFR < 0) acoperă un excedent crescut de lichidităŃi şi numai o parte a activului imobilizat (FR < 0). În acest caz, ciclul de exploatare şi o parte din imobilizări sunt finanŃate din

datorii pe termen scurt (furnizori şi avansuri clienŃi), ceea ce impune creşterea capitalurilor permanente (resurselor stabile).

43

2. Trezoreria negativă (TN < 0), când FR < NFR şi respectiv: DisponibilităŃi < Credite trezorerie, în următoarele cazuri:

a. FR > 0 şi NFR > 0, dacă NFR este finanŃat parŃial din capitaluri permanente (FR > 0) şi parŃial din credite bancare care sunt mai mari decât disponibilităŃile, ceea ce impune aprecierea riscului bancar curent;

b. FR < 0 şi NFR > 0, dacă creditele bancare acoperă o parte din imobilizări (FR < 0), NFR şi disponibilităŃile (inferioare creditelor de trezorerie), ceea ce impune reconsiderarea structurii de finanŃare;

c. FR < 0 şi NFR < 0, resursele permanente nu acoperă decât o parte a activului imobilizat (FR < 0), restul fiind acoperit din datorii pe termen scurt (furnizori, avansrui clienŃi) şi din credite bancare curente, ceea ce imnpune revederea structurii finanŃării, fiind crescut riscul dependenŃei financiare de exterior. În concluzie, trezoreria netă pozitivă reflectă un echilibru financiar pe termen

lung satisfăcător, când fondul de rulment este superior necesarului de fond de rulment, precum şi un echilibru financiar pe termen scurt, ca urmare a unor disponibilităŃi băneşti ce devansează creditele bancare de trezorerie.

Pe baza bilanŃului funcŃional, echlibrele financiare pot să fie stabilite prin structurarea posturilor din bilanŃ, în strânsă legătură cu ciclurile economice care caracterizează viaŃa întreprinderii: investiŃii, exploatare, finanŃare, trezorerie.

Echilibrul financiar funcŃional impune ca utilizările stabile să fie finanŃate din resurse durabile, surplusul resurselor durabile faŃă de imobilizările brute reprezentând fondul de rulment net global (FRNG).

Fondul de rulment net global = Resurse durabile - Utilizări stabile brute FRNG > 0, arată excedentul de resurse stabile după finanŃarea utilizărilor

stabile, destinat finanŃării ciclului de exploatare, fiind diferenŃa dintre: FRNG = Activ circulant - (Datorii diverse + Credite bancare de

trezorerie) Necesarul de fond de rulment (NFR) decurge din confruntarea nevoilor de

finanŃare cu resursele de finanŃare a operaŃiilor respective, fiind diferenŃa: NFR = Utilizări ciclice - Resurse ciclice

Necesarul de fond de rulment astfel determinat mai poartă numele de necesar net când este pozitiv, sau resursă netă când este negativ şi are două componente legate de: activitatea de exploatare şi din afara exploatării. NFRT = NFRE + NFRAE NFRE = Active circulante de exploatare - Datorii de exploatare PlăŃile îl măresc, iar încasările îl reduc. NFRAE este mai mic faŃă de NFRE şi se obŃine prin diferenŃa: NFRAE = Alte active circulante - Datorii în afara exploatării Trezoreria netă (TN) rezultă din confruntarea fondului de rulment net global cu necesarul de fond de rulment (necesarul net), conform diferenŃei: TN = FRNG - (NFRE + NFRAE) Trezoreria netă este legată de operaŃiile financiare pe termen scurt care sunt evidenŃiate în partea inferioară a bilanŃului funcŃional, fiind diferenŃa: TN = Necesar de exploatare - Resurse de trezorerie sau TN = Activ circulant financiar - Credite bancare curente sau TN = Trezoreria activă - Trezoreria pasivă, în care: Trezoreria activă = DisponibilităŃi (Casa şi conturi la bănci); Trezoreria pasivă = Credite bancare de trezorerie. Trezoreria netă poate fi pozitivă sau negativă, după cum urmează: a. TN > 0, când FRNG > NFRT sau Necesar trezorerie > Resurse trezorerie; b. TN < 0, când FRNG < NFRT sau Necesar trezorerie < Resurse trezorerie.

44

O trezorerie netă pozitivă reflectă un excedent al trezoreriei în raport cu obligaŃiile financiare pe termen scurt, ceea ce asigură întreprinderii posibilitatea de a face plasamente pe piaŃa de capital. O trezorerie netă negativă reflectă resurse de trezorerie furnizate de parteneri financiari (bănci), respectiv credite bancare de trezorerie superioare disponibilităŃilor, ceea ce reflectă dificultăŃi legate de gestiunea financiară pe termen scurt. 6.3. Diagnosticul ratelor pe baza bilanŃului Cu ajutorul ratelor se stabilesc raporturi între două posturi de bilanŃ, rezultatul fiind exprimat sub formă de coeficient, indice sau procent. Metoda ratelor completează studiul indicatorilor în mărimi absolute şi permite efectuarea de comparaŃii pentru a situa mai corect întreprinderea în mediul său concurenŃial prin analizele comparative în spaŃiu sau pentru a-i aprecia evoluŃia prin analizele comparative în timp. Pe baza bilanŃului pot fi determinate grupe de cote a căror prezenŃă în diagnosticul financiar serveşte obiectivelor utilizatorului şi cuprind mai multe categorii, cum ar fi: ratele de structură, ratele de gestiune, ratele de finanŃare, ratele de randament şi rentabilitate ş.a. Ratele de structură a bilanŃului reflectă structura financiară a întreprinderii care se defineşte prin proporŃiile posturilor din activul şi pasivul bilanŃului în raport cu totalul acestuia.

Ratele de structură se obŃin în urma analizei pe verticală a bilanŃului şi pun în evidenŃă caracteristici financiare ale întreprinderii, cum ar fi: capacitatea activelor de a se transforma în lichidităŃi, autonomia şi interdependenŃa financiară a întreprinderii, calitatea echilibrului financiar pe termen scurt ş.a.

Structura activului caracterizează compoziŃia patrimoniului economic al întreprinderii şi este analizat prin ratele de structură care reflectă apartenenŃa sectorială şi depind de natura activităŃii întreprinderii, astfel:

a. Ponderea imobilizărilor: Si = Activ

imobilizat Activ. 100 (%), reflectă indirect

intensitatea capitalistică şi a relaŃiilor finanŃare cu alte unităŃi.

b. Ponderea activului circulant: Sa = Activ

ciruclant Activ. 100 (%), depinde de

sectorul de activitate şi de durata ciclului de producŃie (prin poderea stocurilor), de durata termenelor de plată convenite cu clientela (prin ponderea creanŃelor) şi reflectă esenŃa trezoreriei (prin ponderea lichidităŃilor în patrimoniu). Structura pasivului degajă politica de finanŃare a întreprinderii, evidenŃiind gradul de stabilitate a finanŃării şi autonomia financiară pe care le asigură întreprinderii combinaŃia de resurse având maturităŃi de origini diverse. Ratele de structură a pasivului reflectă autonomia financiară şi gradul de îndatorare a întreprinderii, astfel:

a. Ponderea capitalurilor permanente: Scp = Pasiv

permanente Capitaluri. 100 (%),

reflectă autonomia financiară globală (prin ponderea capitalurilor proprii), autonomia la termen a întreprinderii (prin ponderea datoriilor pe termen lung), respectiv dependenŃa pe termen lung de finanŃare externă.

b. Ponderea datoriilor pe termen scurt: SDTS = Pasiv

scurt termen pe Datorii. 100 (%)

Cu cât este mai mare ponderea capitalurilor proprii în totalul pasivului, cu atât este mai mare autonomia şi independenŃa financiară a întreprinderii.

45

Analiza pe verticală a bilanŃului vizează şi condiŃiile dintre posturile din activ şi din pasiv, structura activului trebuie să fie adecvată structurii pasivului, reflectată prin intermediul unor rate de sinteză care sunt exprimate prin: 1. Rata de finanŃare stabilă a imobilizărilor:

= Rfsi imobilizat Activ

permanente Capitaluri ≥ 1, care măsoară stabilitatea

resurselor afectate finanŃării activelor durabile, din care: a. Rata de finanŃare din resurse proprii:

net imobilizat Activ

proprii Capitaluri Rfrp = ≥ 1, exprimă autonomia financiară de care

dispune întreprinderea. b. Rata de finanŃare din resurse străine:

imobilizat Activ

mediu lung termen pe Datorii Rfrs

+= ≥ 1, exprimă gradul de insecuritate

financiară a întreprinderii. 2. Rata de lichiditate generală:

scurt termen pe Datorii

circulant Activ Rlg = ≥ 1, exprimă gradul de lichiditate potenŃială

(echilibrul financiar pe termen scurt), din care: a. Rata de lichiditate relativă (redusă):

scurt termen pe Datorii

Stocuri -circulant Activ Rlr = ≥ 1, exprimă capacitatea de rambursare a

datoriilor pe termen scurt. b. Rata de lichiditate (trezorerie imediată):

scurt termen pe Datorii

itatiDisponibil Rli = ≥ 1, exprimă aptitudinea de rambursare a

datoriilor cu scadenŃa sub un an. Ratele de sinteză ale bilanŃului se corelează cu ratele de finanŃare determinate pe baza lui şi reflectă indirect structura financiară a întreprinderii. Analiza ratelor de finanŃare. Structura finanŃării. Analiza ratelor de structură a bilanŃului permite studiul structurii financiare a întreprinderii, respectiv examinarea modului în care sunt repartizate sursele de finanŃare a activelor între capitalurile proprii şi aporturile externe, de unde rezultă autonomia (independenŃa) financiară a întreprinderii. Structura financiară desemnează compoziŃia pasivului bilanŃului (capitaluri proprii, datorii) şi modul de finanŃare a activităŃii întreprinderii. Structura finanŃării reflectată prin ratele de structură a pasivului grupează posturile bilanŃiere după criteriul scadenŃei, vizând raportul între capitalurile proprii (C) şi datoriile (D), pasivul fiind egal cu suma:

Pasiv = Capitaluri proprii (C) + Datorii (D), în care D = datorii pe termen lung (peste 1 an) + Datorii pe termen scurt (sub 1 an), adică:

Pasiv = Capital permanent (Cp) + Datorii pe termen scurt Definirea structurii financiare implică şi determinarea raportului între fondurile pe termen lung (capitalurile permanente) şi fondurile pe termen scurt (datoriile sub 1 an), care depinde de natura activelor întreprinderii. Autonomia financiară reprezintă aptitudinea întreprinderii de a face faŃă angajamentelor financiare, aceasta măsurându-se cu ajutorul unor rate care exprimă gradul de îndatorare şi gradul de lichiditate-solvabilitate. Autonomia financiară poate fi estimată prin mai multe rate, astfel:

46

1. Rata îndatorării globale:

Pasiv

totaleDatorii Rig = ≤ 0,5, exprimă dependenŃa întreprinderii de diverşi

creditori şi şansele de rambursare a datoriilor.

a. Levierul financiar: proprii Capitaluri

totaleDatorii LF = , depinde de structura finanŃării şi

are efecte asupra ratei rentabilităŃii capitalurilor proprii (indicatori de risc financiar). b. Rata autonomiei financiare:

totaleDatorii

proprii Capitaluri Raf = ≥ 1; Raf = 1/LF

c. Rata îndatorării la termen:

proprii Capitaluri

lung termen pe Datorii Rit = , exprimă dependenŃa faŃă de creditori şi este

afectată de inflaŃie. 2. Capacitatea de îndatorare:

permanent Capital

proprii Capitaluri Ci = ≥ 0,5, exprimă posibilităŃile de îndatorare ale

întreprinderii. 3. Capacitatea de rambursare:

totaleDatorii

CAF Cr = ≥ 0,25, exprimă capacitatea întreprinderii de a-şi

rambursa datoriile totale. Analiza ratelor de rotaŃie a posturilor de bilanŃ Ratele de rotaŃie furnizează indicaŃii dinamice deoarece permit să se introducă o dimensiune temporală în analiza bilanŃului, prin evidenŃierea ritmului de reînnoire a unor componente ale acesteia. În acest scop se compară elemente statice de patrimoniu din bilanŃ cu indicatori din contul de rezultate care exprimă fluxuri caracteristice ale activităŃii de exploatare, cum ar fi cifra de afaceri (CA), din care rezultă ritmul de reînnoire a postului din activul sau pasivul bilanŃului. Ratele astfel determinate caracterizează unul dintre cei mai sintetici indicatori de eficienŃă, viteza de rotaŃie a posturilor de bilanŃ, prin intermediul numărului de rotaŃii (N) şi al duratei unei rotaŃii (D). Principalele rate de rotaŃie a posturilor de bilanŃ sunt următoarele:

1. Nr.de rotaŃii ale activelor: Activ

CA Na = (rotaŃii) şi respectiv:

Durata unei rotaŃii: CA

Activ

Na

T Da == . 360 (zile/rotaŃie).

2. Nr.de rotaŃii capitaluri propii (C): C

CA Nc = (rotaŃii) şi respectiv:

Durata unei rotaŃii este exprimată astfel:

Nc

T Dc = =

CA

C. 360 (zile/rotaŃie).

3. Nurmărul de rotaŃii active circulante (AC):

Nac = Ac

CA=

Activ

CA x

Ac

Activ =

Sac

Na

Durata unei rotaŃii: Nac

T Dac = =

CA

Ac. 360 (zile/rotaŃie) .

47

4. Numărul de rotaŃii ale activelor: Sm

CA Ns = (rotaŃii), unde

2

Sf Si mediu Stocul

+=

Durata unei rotaŃii: Ns

T Ds = =

CA

Sm. 360 (zile/rotaŃie) .

5. Nr.de rotaŃii ale creanŃelor:

Smcr

CA Ncr = (rotaŃii) şi respectiv:

Durata de recuperare a creanŃelor:

Nc

T Dcr = =

CA

Smcr. 360 (zile) .

6. Nr.de rotaŃii ale furnizorilor:

Nf =Smf

nari)(Aprovizio Cumparari (rotaŃii)

Durata de plată a furnizorilor:

Smf

T Df = =

Cumparari

Smf. 360 (zile) .

7. Nr.de rotaŃii ale datoriilor: Datorii

CA Nd = (rotaŃii) şi respectiv:

Durata de folosire a surselor atrase:

CA

Datorii Ddat = . 360 (zile) .

Analiza ratelor de rentabilitate Ratele de rentabilitate spre deosebire de ratele de structură, ratele de finanŃare şi ratele de rotaŃie servesc la evaluarea performanŃelor întreprinderii într-o viziune dinamică. Ratele de rentabilitate rezultă din confruntarea sub formă de raport a unui indicator (EBE, Rexp, Rbrut, Rnet) cu un indicator ce exprimă fluxul global de activitate (CA) sau mijloacele utilizate pentru obŃinerea rezultatului (Capitalul economic sau investit, Capitalul propriu, Costurile de producŃie). În funcŃie de factorii raportului există două categorii de rate: ratele de marjă şi ratele de randament şi rentabilitate. 1. Ratele de marjă permit aprecierea eficienŃei întreprinderii în activitatea comercială şi exprimă profitabilitatea acesteia în raport cu actitatea de exploatare sau cu activitatea globală, după cum urmează: - în raport cu exploatarea, există mai multe rate:

R1 = CA

comerciala Marja; R2 =

CA

EBE; R3 =

CA

Rexp

- în raport cu activitatea globală, se pot determina următoarele rate:

R4 = CA

CAF; R5 =

CA

Rnet (rata marjei nete)

2. Ratele de randament şi de rentabilitate se pot grupa în două categorii: - ratele de randament exprimă un raport între un rezultat la o formă de evaluare a capitalului economic pus în operă de întreprindere, astfel:

Re1 = NFRE brut imobilizat Activul

EBE

+ (rentabilitatea economică brută) ce

permite aprecierea performanŃei exploatării şi facilitează comparaŃiile intrasectoariale.

48

Re2 = totalActiv

EBE exprimă rentabilitatea economică brută şi permite

evaluarea performanŃei investiŃiilor şi poate fi introdus într-un lanŃ de rapoarte pentru calculul randamentului economic al activelor.

Re3 = totalActiv

Rexp=

totalActiv

EBE.

EBE

Rexp

Randamentul economic al activelor poate fi exprimat şi prin lanŃul de rapoarte:

Re = CA

Rexp ·

Ac

CA ·

Activ

Ac

3. Ratele de rentabilitate financiară exprimă capacitatea capitalurilor proprii de a crea un surplus, după remunerarea capitalurilor împrumutate, care ar permite remunerarea capitalurilor acŃionarilor (dividende) şi autofinanŃarea întreprinderii.

Rezultatul rentabilităŃii financiare (Rf) = proprii Capitaluri

uiexercitiul Rezultatul . 100 (%) , care

oferă o informaŃie privind rata de remunerare a investiŃiilor realizate de acŃionari care

au constituit iniŃial capitalul întreprinderii care au lăsat în rezervă o parte din beneficii.

Rata rentabilităŃii financiare nete (Rfn) şi brute (Rfbr):

Rfn = propriu Capital

netRezultat =

propriu Capital

i)-(1brut Rezultat = Rfbr (1-i), în care:

i – cota de impozit pe profit. Pentru stabilirea factorilor de creştere a rentabilităŃii financiare, se recurge la lanŃul de rate de forma:

Rf= C

Rex=

CA

Rexx

Ac

CAx

Activ

Acx

C

Pasiv

unde: C

Pasiv =

C

DC += 1 +

C

D = 1 + LF, reflectă structura finanŃării.

LF - levier financiar (rata îndatorării). 4. Analiza solvabilităŃii şi lichidităŃii Solvabilitatea constituie aptitudinea întreprinderii de a face faŃă scadenŃelor pe termen lung şi mediu şi depinde de mărimrea datoriilor cu asemenea scadenŃe şi de cheltuielile financiare (Costul îndatorării). Solvabilitatea se defineşte mai ales în perspectiva unei lichidări a întreprinderii, dacă se află în încetare de plată ca urmare a lipsei de lichiditate a bilanŃului. Întreprinderea este solvabilă în măsura în care activul real este suficient pentru a-i permite plata tuturor datoriilor.

Solvabilitatea este apreciată prin: 1. Activul net contabil: ANC = Total activ - Total datorii. Când ANC > 0, atunci

întreprinderea este solvabilă. 2. Rata solvabilităŃii patrimoniale:

Rsp = Pasiv

propriu Capital, exprimă ponderea capitalului propriu în pasiv a

cărei valoare numerică trebuie să se încadreze între 0,3-0,5, valorile peste 0,5 reflectând o situaŃie normală.

3. Rata solvabilităŃii generale:

Rsg = totaleDatorii

totalActivul

49

4. Rsg = lung termen pe Datorii

propriu Capital> 1

5. Rsg = lung termen pe Datorii

areautofinant de aCapacitate

6. Rata îndatorării totale: Rd = (C)propriu Capital

(D) totaleDatorii

7. Rata îndatorării pe termen lung:

Rdtl = propriu Capital

1 Datorii an>

8. Capacitatea de îndatorare:

Cd = permanent Capital

propriu Capital ≥ 0,5

9. Capacitatea de rambursare:

Cr = totaleDatorii

(CAF) > 1/4

10. Rata cheltuielilor financiare:

Rcf = (Rexp) exploataredin Rezultatul

(Chfin) financiare Cheltuieli

11. Rata cheltuielilor financiare:

Rcf = afaceri de Cifra

(Chfm) financiare Cheltuieli x 100 < 3%

Lichiditatea măsoară aptitudinea întreprinderii de a face faŃă obligaŃiilor pe termen scurt şi reflectă capacitatea de a transforma rapid activele circulante în disponibilităŃi. O întreprindere este "lichidă" când resursele degajate de operaŃiunile curente ale exerciŃiului îi furnizează suficiente disponibilităŃi pentru a face faŃă scadenŃelor pe termen scurt. Lichiditatea poate să fie apreciată: 1. Fondul de rulment financiar = Active circulante - Datorii curente (pe termen scurt) 2. Rata lichidităŃii generale:

Rlg = curente Datorii

circulante Active

3. Rata lichidităŃii reduse:

Rlr = scurt termen pe Datorii

Stocuri - circulante Active

4. Rata de lichiditate imediată:

Rli = scurt termen pe Datorii

itatiDisponibil (0,2 - 0,3)

50

Capitolul 7 - ANALIZA FINANCIARĂ PRIN FLUXURI Studiul contului de rezultat dă o viziune dinamică a activităŃii, deoarece variabilele sale sunt în principiu fluxuri care decurg din ciclul de exploatare, permiŃând înŃelegerea modului în care este format rezultatul: veniturile înscrise în creditul contului constituie fluxuri de intrări, iar cheltuielile înscrise în debit constituie fluxuri de ieşiri. O definiŃie clasică a noŃiunii de flux consideră că în general fluxurile sunt mişcări de valori între agenŃi economici, astfel încât pot exista două categorii de fluxuri: fluxuri reale, dacă aceste mişcări privesc bunuri materiale şi fluxuri financiare (sau de fonduri), dacă ele se referă la mijloace economice. În general se consideră flux orice mişcare generată de o operaŃiune care are impact asupra trezoreriei: o vânzare, o cumpărare, o plată de salarii, o rambursare de datorie constituie un flux care afectează trezoreria întreprinderii. 7.1. Analiza tabloului de finanŃare Tabloul de finanŃare, numit şi tablou al utilizărilor şi resurselor, este utilizat pentru analiza modificărilor structurii patrimoniale a întreprinderii în cursul unei perioade prezentând situaŃia resurselor noi şi a utilizărilor acestora. Tabloul de finanŃare pune în evidenŃă principalul instrument al analizei dinamice privind echilibrul financiar în termen de flux, conform opticii funcŃionale a bilanŃului, fiind mai bine adaptat gestiunii previzionale. Elaborarea tabloului utilizărilor şi resurselor impune o distincŃie clară între fluxurile patrimoniale, financiare şi fluxurile monetare care se exprimă prin încasări şi plăŃi, având ca scop evidenŃierea fluxurilor financiare ale utilizărilor şi resurselor caracteristice activităŃii întreprinderii în cursul exerciŃiului. Utilizări sunt considerate creşterile posturilor de activ care corespund unor achiziŃii de bunuri, precum şi reducerile posturilor de pasiv prin diminuarea capitalurilor proprii (rambursarea unor datorii). Resurse sunt considerate diminuările de activ care corespund vânzării unui bun (diminuării unor creanŃe), precum şi creşterile de pasiv care corespund unor aporturi de capital.

Tabloul de finanŃare Utilizări Resurse 1. Dividende distribuite 1. CAF

2. Cesiune (reducere) de elemente de activ imobilizat

2. AchiziŃii elemente de activ imobilizat a. Imobilizări corporale b. Imobilizări financiare 3. Creştere de capitaluri proprii (aporturi

noi în numerar) 3. Rambursare de datorii financiare 4. Creştere datorii financiare Creşterea FRNG (± ∆FRNG) - Ca poziŃie, Tabloul de finanŃare trebuie situat între bilanŃul de deschidere şi bilanŃul de închidere al exerciŃiului.

51

Tabloul de finanŃare Utilizări-Resurse astfel elaborat premite să se analizeze politica de investiŃii şi de finanŃare a întreprinderii şi să se verifice dacă principiile echilibrului financiar au fost respectate în perioada trecută. 7.2. Analiza tabloului fluxurilor de numerar SituaŃia (tabloul) fluxurilor de numerar ca o componentă a situaŃiilor financiare anuale, obligatorie în cazul întreprinderilor mari şi opŃională în cazul întreprinderilor mici şi mijlocii permite o analiză dinamică a echilibrului financiar prin descrierea operaŃiunilor (exploatare, investiŃii, finanŃare) care au antrenat transformarea patrimoniului. SituaŃia fluxurilor de numerar oferă informaŃii referitoare la gradul în care diferitele activităŃi ale întreprinderii degajă fluxuri (excedente sau deficite) de numerar, aceste fluxuri fiind structurate în trei categorii: 1. Fluxuri de numerar din activitatea de exploatare. 2. Fluxuri de numerar din activitatea de investiŃii. 3. Fluxuri de numerar din activitatea de finanŃare. SituaŃia fluxurilor de numerar (trezorerie) descrie şi consideră trezoreria ca fiind o variabilă centrală, care este expresia intrărilor şi ieşirilor de lichidităŃi şi de echivalente, iar variaŃia trezoreriei se explică prin fluxurile de încasări şi de plăŃi înregistrate în cursul perioadei. Fluxurile de numerar pot fi determinate prin două metode: directă şi indirectă. Metoda directă presupune deducerea plăŃilor din încasările aferente ale exerciŃiului financiar pe tipuri de activităŃi, permite estimarea fluxurilor viitoare de numerar pe total şi pe activităŃi. Metoda indirectă diferă în privinŃa fluxurilor de numerar din exploatare, care se determină corectând rezultatul net cu influenŃele unor operaŃiuni ce nu au caracter monetar (amortizări, provizioane, diferenŃe de curs valutar), precum şi cu variaŃia necesarului de fond de rulment net (capital circulant). La aceste fluxuri se adaugă numerarul net al celorlalte activităŃi, de unde rezultă numerarul net total, diferenŃa reprezentând variaŃia fluxului de numerar.

52

BIBLIOGRAFIE Brezeanu, P., Dignostic financiar, Editura Economică, Bucureşti, 2004 Boştinaru, A., Prăjişteanu, B., Colasse, B., Analiza financiară a întreprinderii (Traducere Neculai

Tabără), Editura Tipo Moldova, Iaşi, 2009 Crecană, C., Rentabilitatea întreprinderilor mici şi mijlocii, Ed..Economică, Bucureşti, 2000 Georgescu, N., Analiză economico-financiară, Editura A.S.E., Robu, V., Bucureşti, 2001 Gheorghiu, Al., Analiză economico-financiară la nivel microeconomic, Editura Economică, Bucureşti, 2004 Mărgulescu, D., Diagnostic economico-financiar. Concepte-metode- (coodonator) tehnici, Editura Romcart, Bucureşti, 1994 Mironiuc, M., Analiză economico-financiară, Editura Sedcom Libris, Iaşi, 2006 Muntean, M., Analiza echilibrului economico-financiar al întreprinderilor comerciale, Editura Edusoft, Bacău, 2006 Niculescu, M., Diagnostic global-strategic, Editura Economică, Bucureşti, 1997 Păvăloaia, W., Analiză economico-financiară şi informatică de gestiune, Editura Moldovia, Bacău, 2000 Petrescu, S., Diagnostic economic-financiar, Editura Sedcom Libris, Iaşi, 2004 Petrescu, S., Analiză şi diagnostic financiar-contabil, EdiŃia a II-a,

Editura CECCAR, Bucureşti, 2008 Thibaut, J.P., Le diagnostic d'entreprise - Guide practique, Editions Coureaux, Grenoble, 1989 Vâlceanu, Gh., Analiză economico-financiară, Editura Economică, Robu, V., Bucureşti, 2004 Georgescu, N.,

53