6.4. Actul administrativconform art.2, act administrativ înseamnă "manifestarea juridică unilaterală de voinţă, cu caracter

normativ sau individual, a unei autorităţi publice, emis în vederea organizării executării sau executării concrete a legii".

Actul administrativ poate fi exprimat sub diferite forme şi denumiri: decizie, ordin, instrucţiune, regulament, dispoziţie, hotărâre, permis, autorizaţie etc.

Fiind o categorie a actelor juridice, actul administrativ este acea manifestare de voinţă a unei persoane fizice sau juridice, prin care se creează, se modifică sau se sting raporturi juridice de drept administrativ.

Actului administrativ îi sunt proprii un şir de trăsături caracteristice, care îl deosebesc de celelalte acte juridice - lege, hotărâre judecătorească, contract de drept privat etc.:

A. Actul administrativ este un act juridic, deoarece produce efecte juridice, adică dă naştere, modifică sau stinge anumite drepturi şi obligaţii.

B. Actul administrativ este o manifestare unilaterală de voinţă de putere. C. Actul administrativ este forma principală de activitate a organelor administraţiei publice.

Obiectul actului administrativ constă în executarea legii. Voinţa unilaterală a organelor administraţiei publice se manifestă în baza şi în executarea legii.

D. Actul administrativ este obligatoriu spre îndeplinire şi respectare atât de persoanele fizice şi juridice cărora le este adresat, cât şi de organul emitent.

E. Actele administrative au o putere juridică inferioară legii, fiind la rândul lor aranjate într-o scară ierarhică de subordonare unul faţă de altul.

F. Actul administrativ este, de regulă, executoriu imediat după ce a intrat în vigoare, fără nici o formalitate, fără a fi necesară întocmirea unor activităţi ulterioare.

Pornind de la varietatea şi multitudinea atât a organelor administraţiei publice, cât şi a domeniilor de activitate pe care le conduc acestea, actele administrative pot fi supuse mai multor clasificări, în funcţie de criteriul ales.

După valoarea sa juridică: acte administrative de autoritate, acte administrative de gestiune acte administrative cu caracter jurisdicţional.Actele administrative de autoritate (sau acte administrative de putere publică) emană de la o

autoritate publică (legislativă, executivă sau judecătorească) în mod unilateral, pe baza şi în vederea executării legii, executarea lor fiind asigurată de puterea publică.

Acte administrative de gestiune sunt acte încheiate de serviciile publice administrative cu persoane fizice şi juridice şi privesc buna gestionare a domeniului public al statului sau al unităţii administrativ-teritoriale.

Actele administrative cu caracter jurisdicţional sunt emise de organele de jurisdicţie administrativă (învestite prin lege cu atribuţii jurisdicţionale), în mod unilateral, prin care se soluţionează conflictele, apărute între serviciul public şi particulari, conform unei proceduri stabilite prin lege.

După competenţa materială actele administrative se împart în: acte administrative cu caracter general (hotărârile Guvernului, deciziile consiliilor); acte administrative de specialitate (ordine, instrucţiuni ale ministerelor).După competenţa teritorială actele administrative pot fi emise: de organele administraţiei publice centrale (au putere juridică pe întreg teritoriul ţării); acte emise de organele administraţiei publice locale; (au putere juridică numai în unitatea

administrativ-teritorială).După natura efectelor juridice pe care le produc sunt: acte administrative care acordă drepturi; acte administrative care constată existenţa unui drept. După autoritatea care le emite sunt acte administrative: emise de organe ale puterii executive; emise de aparatul Parlamentului; emise de instanţele judecătoreşti; emise de autorităţi publice autonome;

După întinderii efectelor pe care le produc, putem distinge două tipuri de acte administrative: normative şi individuale.

Actele administrative normative se caracterizează prin faptul că conţin reguli generale de conduită, sunt impersonale şi de aplicabilitate repetată, la un număr nelimitat de subiecte, nu toate organele administraţiei publice au competenţa de a le emite şi nu pot fi contestate în justiţie pe calea acţiunii, ci doar pe calea excepţiei de ilegalitate, iar cerinţele faţă de forma şi procedura de emitere sunt mult mai severe decât la cele individuale.

Actele administrative individuale se caracterizează prin faptul că manifestarea de voinţă a organului competent creează, modifică sau stinge drepturi subiective sau obligaţii în profitul sau în sarcina uneia sau mai multor persoane dinainte determinate.

Intrarea în vigoare a actelor administrativeActele administrative sunt emise în scopul de a produce efecte juridice, adică în vederea creării,

modificării sau stingerii anumitor raporturi juridice. Momentul producerii efectelor juridice este acela al comunicării actelor administrative individuale şi al publicării actelor normative. Numai din acest moment, subiectele iau cunoştinţă de conţinutul actului administrativ şi drept urmare li se poate pretinde o anumită conduită.

Încetarea efectelor juridice ale actelor administrativeActele administrative pot fi abrogate, anulate, revocate, suspendate, modificate ori completate.Abrogarea reprezintă situaţia de încetare definitivă a efectelor actului administrativ prin

emiterea/adoptarea unui nou act administrativ. După modul în care se dispune, abrogarea poate fi expresă sau implicită iar, după întinderea efectelor pe care le produce aceasta poate fi totală sau parţială. Este interzis ca prin abrogarea unui act administrativ să se repună în vigoare actul administrativ iniţial anterior desfiinţat.

Anularea reprezintă sancţiunea aplicată actelor administrative emise/adoptate cu încălcarea legii şi constă în lipsirea acestora de efectele juridice în vederea cărora au fost emise/adoptate. Anularea poate privi actele administrative cu caracter normativ cât şi cu caracter individual. Cauzele anulării pot viza legalitatea şi/sau legalitatea actului administrativ. Anularea e dispune de persoana administrativă ierarhic superioară, de autorităţile de inspecţie sau control, de cele cu activitate administrativ-jurisdicţională stabilite de lege, ori de instanţele judecătoreşti, în condiţiile şi în cazurile prevăzute de lege.

Suspendarea este operaţiunea de întrerupere temporară a efectelor juridice ca o garanţie a legalităţii. Suspendarea poate fi făcută de organele ierarhic superioare sau de alte organe dacă este prevăzut de lege, sau chiar de organul emitent care are şi dreptul de revocare a acestora. Suspendarea poate fi făcută printr-un act juridic în temeiul legii.

Suspendarea actelor administrative poate deveni necesară din mai multe motive: contestarea legalităţii lor de către un cetăţean (de exemplu, în cazul actelor de sancţionare contravenţională sau în ordinea contenciosului administrativ); schimbarea condiţiilor de fapt după emiterea actului şi punerea sub semnul întrebării a legalităţii din considerente de oportunitate; necesitatea de a pune de acord actul cu actele emise de organele ierarhic superioare; clarificarea unor îndoieli asupra legalităţii actului constatat din oficiu de către organul emitent.

Modificările pot surveni în urma aceloraşi condiţii şi pot fi săvârşite de organul emitent, de cel ierarhic superior sau din afară.

Retragerea sau revocarea. Actul administrativ nu trebuie înţeles ca ceva fix, neschimbat. Organele care emit acte pot să vadă greşit lucrurile când fac aceste acte. De aceea trebuie admisă posibilitatea modificării şi retragerii actului administrativ de către însuşi organul emitent. Cauza revocării poate fi ilegalitatea sau inoportunitatea actului administrativ.

Completarea actelor administrative constă în introducerea unor dispoziţii noi, cuprinzând soluţii normative şi ipoteze suplimentare, exprimate în texte, care se adaugă elementelor structurale existente.