Universitatea din Craiova

Facultatea de Teologie Ortodoxă

Lucrare de seminar

la

Istoria Bisericii Ortodoxe Române

Mitropolitul Antim Ivireanul

Preot.Prof .Coordonator: Student:

Popescu Sergiu Garoafǎ Daniel

Craiova

2013

1

Introducere

De-a lungul vieţii, activitatea mitropolitului Antim Ivireanul a fost una importantă şi tumultoasă. Acesta pe numele lui de botez, Andrei născut în Irivia în anul 1650, din părinţii Ioan şi Maria, trăind în preajma Patriarhiei ecumenice , unde a învăţat sculptură în lemn , caligrafia , pictura , broderia , precum şi limbile greacă, arabă , turcă . Tot acolo a fost călugărit sub numele de Antim şi hirotonit ieromonah . Prin anii 1689-1690 a fost dus de Constantin Brâncoveanu în Ţara Românească , unde a învăţat limba română şi slavonă , precum şi meşteşugul tiparului .

Am urmărit aspectele generale ale lui Antim, fiind o personalitate multilaterală , înzestrată de harul lui Dumnezeu , cu daruri şi talente eminente . Tot odată a fost un mare luminător ,prin predica sa românească, a strălucitei epoci de cultură şi artă a lui Constantin Brâncoveanu. Antim Ivireanul poate fi comparat cu un râu care alimentează , răcoreşte , fertilizează şi dă aproape tot ce trebuie pământurilor pe care le străbate .În întreaga perioadă , de la sfârşitul secolului al XVII-lea şi începutul secolului al XVIII-lea , se resimte din plin migala , trudă şi măiestria mâinilor sale de artist.

Am apreciat la Sfântul Antim , că deşi era de alt neam ,a pus accentul pe slujbele Bisericeşti şi a poporului nostru. După cum ne putem da seama din viaţă, prediciile şi activitatea sa, mitropolitul Antim a fost primul mare orator bisericesc. Marele orator a trăit într-o epocă de plină activitate omiletică.Cu o cultură artistică bogată , bun cunoscător al Sfintei Scripturi şi al scrierilor Sfinţilor Părinţi, Antim dobândeşte şi o fineţe deosebită în mânuirea frazei.

Antim Ivireanul foloseşte în predicile sale citate din textele Sfintei Scripturi şi ale Sfinţilor Părinţi ai Bisericii. Citatele sunt scurte şi edificatoare, scoţând în evidenţă cum trebuie să fie comportamentul omului în viaţă sau care definesc pregnant o idee, după care textul este raportat la viaţa obişnuită a credincioşilor.Oratorul înţelege să se identifice cu soarta poporului pe care era chemat să-l păstorească .

Am vrut să scot în evidenţă calităţile sale de mare apărător al ortodoxiei şi de mare cărturar şi că mitropolitul Antim Ivireanul a fost înflăcărat patriot şi luptător împotriva asupririi turceşti .

În cele ce urmează mă voi axa mai mult pe viaţă şi activitatea Mitropolitului Antim Ivireanul.

2

Viaţa Sfântului Antim Ivireanul

Originar din Iviria, Georgia de astăzi, născut în jurul anului 1650, purtând numele de botez Andrei, tânărul este luat rob de turci şi adus la Constantinopol (1680). Aici este răscumpărat de Patriarhia ecumenică unde îşi desăvârşeşte măiestria în sculptură, pictură, caligrafie şi broderie, învăţând totodată limbile greacă, turcă şi arabă pe care le va folosi mai târziu tipărind cărţi pentru creştinii din spaţiul creștinătății răsăritene aflate sub ocupaţie otomană.1

În jurul anilor 1690, binecredinciosul voievod Constantin Brâncoveanu îl aduce în Ţara Românească, devenind ucenic – tipograf al fostului episcop Mitrofan al Huşilor în Mănăstirea Snagov, unde este călugărit şi apoi, hirotonit ieromonah în anul 1691. Este numit egumen al acestei mănăstiri în vara anului 1694 de către bătrânul mitropolit Teodosie, iar din 1701 conduce tipografia Mitropoliei Ţării Româneşti de la Bucureşti. Pentru viaţa sa duhovnicească oglindită şi în activitatea-i tipografică și culturală, a fost ales şi apoi, a doua zi, înscăunat episcop al Râmnicului la 17 martie 1705. La 22 februarie 1708, potrivit testamentului mitropolitului Teodosie, episcopul Antim este întronizat mitropolit al Ungro-Vlahiei, de faţă fiind şi patriarhii Alexandriei şi Ierusalimului.2

A desfăşurat o bogată activitate pastorală şi tipografică. În total, Sfântul Antim a tipărit 63 de cărţi liturgice şi de folos duhovnicesc, 39 cu mâna sa, 21 în limba română, iar 4 fiind scrise de el însuşi. Multe cărţi sunt ilustrate cu miniaturi gravate chiar de el, de o măiestrie şi frumuseţe deosebite. Între cărţile tipărite de el şi puse la îndemâna credincioşilor amintim: Antologhionul (1697), Mărturisirea Ortodoxă (1699), Carte sau lumină (1699), Învăţăturile creştineşti (1700), Floarea darurilor (1701), Liturghierul greco-arab (1701) – prima carte imprimată cu caractere arabe, pentru folosul credincioşilor din Antiohia, Ceaslovul greco-arab (1702), Noul Testament (1703), Didahiile (28 de predici ale sale), Învăţătură pe scurt pentru taina pocăinţei (1705), Chipurile Vechiului şi Noului Testament (1709), Psaltirea (1710), Învăţătură bisericească la cele mai trebuincioase şi mai de folos pentru învăţătura preoţilor (1710), Octoihul (1712), Liturghierul (1713), Evhologhionul (1713), Pilde filozofeşti (1713), Catavasierul (1715), Ceaslovul (1715).

1 Pr. Prof. Mircea Pacurariu- Istoria Bisericii Ortodoxe Romane, Editura Institului biblic si de misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, Bucuresti, pag. 1412 Revista Mitropolia Olteniei, 5-6, Craiova, 1960, pag. 293-296

3

Opera

Opera sa se compune din lucrări tipărite în timpul vieţii sale şi din lucrări rămase în manuscris , tipărite în timpul vieţii sau foarte târziu , după moartea să , aproape de zilele noastre .

Cea mai valoroasă operă omiletică şi literară , rămasă de la mitropolitul Antim Ivireanul, o formează Predicile sau Didahiile , după denumirea grecească ..

Predicile le-a ţinut la unele duminici şi sărbători mari , în vremea păstoririi sale , fie la Bucureşti , fie la Târgovişte , iar valoarea lor istorico- literară şi artistică este cu totul deosebită .

Antim Ivireanul este primul mare orator bisericesc în limba romană, care:,, Înlocuieşte cazania seacă şi stereotipă, ce se citea în biserică, cu predica vie, legată de viaţa de toate zilele, menită să biciuiască şi să îndrepteze stările de lucruri ce contraveneau moralei creştine şi eticei sociale.”3

În perioada în care Antim Ivireanul s-a format ca orator bisericesc ,stilul oratoric cunoştea o mare înflorire datorită migraţiei ierarhilor şi teologilor ortodocşi după căderea Constantinopolului.Deşi exista deja o tradiţie a predicii datorită refugierii unor ierarhi(Chiril Lucaris ,Hrisant Notară , Gherasim şi Samuel ai Alexandriei , Dionisie al Constantinopolului şi Dositei al Ierusalimului ) ,datorită lui „predica se consacra la noi că gen de mare efect şi audienţă , trecând din pridvor în incinta însăşi a literaturii .”4

Predicile sale depăşesc tot ceea ce s-a scris şi s-a tipărit în româneşte până la acea dată.Marele orator a trăit într-o epocă de plină activitate omiletică.Cu o cultură artistică bogată , bun cunoscător al Sfintei Scripturi şi al scrierilor Sfinţilor Părinţi, Antim dobândeşte şi „o fineţe deosebită în mânuirea frazei”5

Antim Ivireanul foloseşte în predicile sale citate din textele Sfintei Scripturi şi ale Sfinţilor Părinţi ai Bisericii. Citatele sunt scurte şi edificatoare, scoţând în evidenţă cum trebuie să fie comportamentul omului în viaţă sau care definesc pregnant o idee, după care textul este raportat la viaţa obişnuită a credincioşilor.Oratorul înţelege să se identifice cu soarta poporului pe care era chemat să-l păstorească . Antim şi-a însuşit arta vorbirii şi îşi construieşte discursurile „cu metodă,cu exodium,propoziţie , diviziune , naraţie, confirmare , respingere , peroraţie”6

La marele cărturar întâlnim „laicizarea predicii prin ancorarea în problematica socială a vremii, prin observarea şi zugrăvirea caracterelor şi moravurilor”7

El a marcat începutul unei etape noi şi un mare pas înainte în oratoria religioasă românească a timpului.

3 Antim Ivireanu, Predici,Ediţie critică , studiu introductiv şi glosar de Gabriel Strempel , Editura Academiei RPR , 1962 , pag. 38.4 Descriptio Moldaviae ,Bucuresti , 1872 , p.158 , la Pr. Ion Vicovan , ,,Istoria Bisericii Ortodoxe Române”, vol I ,Editura Trinitas , Iaşi , 2002 , pag. 260.5 I.D.Laudat, Antim Ivireanul, Activitatea culturală, oratorul, patriotul, in ,, Mitropolia Moldovei şi Sucevei” , LII , nr.5-6 , 1976 , pag. 369.6 Ion Rotaru, Literatura româna veche , Editura Didactică şi Pedagogică , Bucureşti , 1981 , pag. 227.7 Ibidem.

4

Antim se arată în predică un aspru moralist . El apostrofa pe „iubitorii de chefuri, pe cei lacomi, pe pismăreţi, pe trufaşi, pe clevetitori, pe blasfămitori şi pe cei ce proferau înjurături, pe cei ce-şi ascundeau greşelile, pe femeile care se fardau şi purtau podoabe de aur, argint şi pietre preţioase, pe cele care practicau sau foloseau vrăjitoriile, pe preoţi şi chiar pe domnitor.”8

George Călinescu, vorbind de calităţile scrisului său, notează la mitropolitului Antim:,,naturaleţea frazei, spontaneitatea exordiilor, trecerea firească de la planul material la cel alegoric...Antim e un orator excelent şi un stilist desăvârşit..., are darul de a izbi imaginaţia...,are suavitatea, exaltarea lirică...”9

Conştient de misiunea sa de arhiereu, el se simte răspunzător în faţa divinităţii, de modul de comportare al enoriaşilor săi.

Predica sa aduce în discuţie greşeli concrete, pentru care credincioşii sunt certaţi, indiferent de poziţia lor socială.

De la el ni s-au păstrat 28 de predici ţinute în timpul domniei lui Constantin Brancoveanu şi a lui Ştefan Cantacuzino:

1. Duminica Floriilor(5 predici)2. Schimbarea la Faţă(3 predici)3. Sfinţii Constantin şi Elena(2 predici)4. Adormirea Maicii Domnului(2 predici)5. Sfântul Dimitrie(2 predici)6. Sfântul Nicolae(2 predici)7. La Crăciun(2 predici)8. La Duminica lăsatului de brânză(2 predici)9. Tăierea împrejur(1 predică)10. Boboteaza(1 predică)11. Întâmpinarea Domnului(1 predică)12. Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel(1 predică)13. Intrarea în biserică a Maicii Domnului(1 predică)14. La Sfinţii Arhangheli(1 predică)15. La Duminica Vameşului(1 predică)16. Despre pocăinţă(1 predică)La cele 28 de predici se adaugă alte „şapte predici ocazionale : una la urcarea în scaun , trei

cuvântări funebre , un cuvânt la parastas , două cuvântări la spovedanie . Pe lângă predici se mai adaugă două apărări trimise lui Brâncoveanu în anul 1712 . ” 10

8 Pr .Constantin Staiciu , Pagini de elocinţă creştină ; De la Antim Ivireanu la Prea Fericitul Părinte Patriarh Teoctist, în ,, Studii Teologice “, XLIV, nr.3-4 ,1992 ,pag. 56 .9 George Călinescu , Istoria literaturii române, de la origini până în prezent,Editura”Vad şi Vad”, Craiova,1993 , pag. 12 .10 Antim Ivireanu , Op.cit., pag. 39 .

5

Originalitatea lui Antim stă în „modul de a lega ideile teologice de viaţa cotidiană , în felul de a biciui , fără deosebire de poziţia socială , scăderile morale ale păstoriţilor , în dezvăluirea unora din nedreptăţile sociale şi măiestria cuvântului său .” 11

S-a scris mult şi competent despre valoarea canonică şi literară a predicilor lui Antim Ivireanul. A fost subliniat talentul oratoric de excepţie al mitropolitului, s-a insistat asupra originalităţii Didahiilor,ca răspuns la ipoteza traducerii acestora din opera marilor predicatori bizantini ai timpului, au fost subliniate elementele care diferenţiază textele sale de cazaniile celebrilor predecesori din spaţiul românesc, diaconul Coresi şi mitropolitul Varlaam.

O analiză a predicilor rostite de Antim la începutul secolului al XVIII-lea, aplicată deopotrivă formelor lingvistice, registrelor stilistice şi structurilor textuale, pune însă în evidenţă şi o greu de egalat capacitate de utilizare a textului sacru şi de interpretare a literei acestuia pentru comunicarea eficientă cu credincioşii. Cu orice credincios prezent în biserică, indiferent de rang, dar diferenţiat, desigur, după cultura şi după capacitatea fiecăruia de a pătrunde semnificaţiile textului bisericesc. O comunicare în care citatul religios era aproape didactic explicitat pentru a mări capacitatea de înţelegere de către ascultători a spiritului cărţii sfinte şi pentru a compensa instrucţia, adesea insuficientă, a acestora. O comunicare în care limbajul religios s-a întâlnit în mod fericit cu elemente provenind indiscutabil din cultura laică, într-o simbioză fără precedent în scrisul vechi românesc.

Este cunoscut rolul excepţional jucat de Antim în tipărirea cărţii necesare slujbei în limba română. Urmare a activităţii pe care a desfăşurat-o, cartea de cult editată la cumpăna veacurilor al XVII-lea şi al XVIII-lea în Muntenia şi-a impus, în jurul anului 1750, normele lingvistice şi a determinat prima unificare a limbii noastre de cultură.

A fost însă insuficient evidenţiată deschiderea acestui mare om de cultură către cartea laică, într-o epocă în care tipografiile imprimau aproape fără excepţie carte religioasă.

11 Ibidem , pag. 54 .

6

Antim Ivireanul despre Maica Domnului

Textele laice i-au sugerat, fără îndoială, maniera de interpretare a formei ebraice a numelui biblic al Sfintei Fecioare, cuprinsă în Cazania la adormirea Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu, tiparul aproape ştiinţific al demersului, felul de identificare a ideii ascunse sub haina sonoră a cuvintelor şi tălmăcirea pe înţelesul tuturor a semnificaţiei astfel izvodite:„întru... 12

Mariam, după a mea proastă socoteală, înţelegem cum că cuprinde în sine trei lucruri: una pentru că, fiind numele acesta de trei (silaves), adecă de trei înjugări, să înţelege cum au născut o faţă a Sfintei Troiţe, pre Fiiul şi cuvântul lui Dumnezeu; a dooa, că are fieştecare înjugare câte 2 slove şi că înţelegem cele doao firi ale lui Hristos, adecă cea dumnezeiască şi cea omenească; a treia că sânt 6 slove de toate într-acest nume, cu carele înţelegem cele 6 tăini mari şi preste fire, adecă blagoveştenia, naşterea, botezul, moartea pre cruce, înviiarea şi înălţarea la ceriu. Cu blagoveştenia s-au descoperit taina cea mai înainte de toţ vecii ascunsă; cu naşterea s-au împăcat ceriul cu pământul, adecă Dumnezeu cu omul; cu botezul ne-am îmbrăcat cu haina nestricăciunii; cu moartea ni s-au dat viaţa; cu înviiarea ni s-au dat bucuriia şi cu înălţarea la ceriu, şăderea de-a dreapta lui Dumnezeu, Tatăl”. 13

Aceeaşi apropiere de cultura laică, ilustrată, în modul de interpretare a pasajului anterior, prin raportarea la structura fonetică a cuvântului, poate explica desigur şi compararea, în Cuvânt de învăţătură asupra omului mort, a tinerei săvârşite înainte devreme cu finixul, „o pasăre, ce..., de ce se săvârşeşte făr de vreme, de aceea mai mult îşi adaoge zilele vieţii lui, pentru căci moartea îi înnoieşte viaţa şi-i dăruieşte ani mai mulţi”.

În Cazania la adormirea Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu descoperirea sensurilor ascunse în numele Mariam a devenit principiu organizator pentru lauda adusă Sfintei Fecioare, perioadele atent construite subsumând structuri binare (semnificative pentru înţelegerea esenţei „împărătesei ceriului şi a pământului”, a celei ce „au împăcat ceriul cu pământul”) unor serii enumerative organizate ternar, cu trimitere desigur la Sfânta Treime: ea este aleasă ca soarele, ca luna, ca revărsatul zorilor; este izvor, chiparos, crin; este nor, fecioară şi grădină încuiată. 14

Înnoirea adusă de Antim coboară până la nivelul lexical al predicii bisericeşti. Sinonimia, general acceptată în limba curentă, între moarte şi adormire se transformă în antonimie. Însuşi citatul evanghelic „Nu plângeţi, că n-au murit, ci doarme” îşi evidenţiază, în plan sintactic,

12 Antim Ivireanul, Opere, Cazanie la Adormirea Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu Ediţie critică şi studiu introductiv de Gabriel Strempel, Bucuresti, Editura “ Minerva”, 1997, pag. 1813 Antim Ivireanu , Op.cit., pag. 1814 Antim Ivireanu , Op.cit., pag. 20

7

structura antitetică, explicitarea făcută pe parcursul textului adăugând, într-o enumerare sinonimică gradată, elemente noi celor două „capete de serie” opuse: n-au murit, ci doarme; nu moarte, ci adormire; nu adormirea cea firească, ci adormirea cea de pe urmă; nu scârbă (adică întristare, supărare pământească), ci fericire, nestricăciune, nemurire.

Înnoirile aduse de Antim în planuri diverse predicii româneşti, mult mai numeroase decât cele câteva comentate prea succint în paginile anterioare, sunt nu numai o dovadă indiscutabilă de admirabil talent retoric şi de intuiţie lingvistică, ci şi rezultatul cursului urmat de vechea noastră limbă literară după acceptarea românei ca limbă de cult.

Întâlnim fenomene fonetice,cu următoarele trăsături populare:iotacizarea verbelor(să auză ,să vazăsă crează),aspecte arhaice şi populare în acelaşi timp(pohtă,aş pohti,pohtesc),dar şi arhaisme grafice care alternează cu trăsături fonetice mai noi, populare(.jervă-jertfă).

Din punct de vedere morfologic,limba predicilor lui Antim Ivireanul nu se prea deosebeşte de limba română de astăzi.

În ceea ce priveşte lexicul,întâlnim numeroase cuvinte populare,uzuale,dar şi mulţi termeni privitori la cult, la sărbători şi tradiţii,majoritatea fiind de origine slavă şi grecă.Apar neologisme de origine greacă(astronom,catarg),de origine latină(materie),serii de sinonime(copii-prunci,sînt-sfînt,bolnav-beteag) .

Din punct de vedere stilistic, fraza când e scurtă şi paratactică,în ritm sacadat,când periodică,în ritm lin şi unduios;când simplă,când complexă.În ea întâlnim epitete comparaţii, antiteze, interogaţii retorice şi alte mijloace stilistice. 

Şi în ceea ce priveşte subiecţii ptredicilor sale apar noutăţi.Antim Ivireanul critică direct sau indirect pe boieri pentru nedreptăţile , jafurile şi tratamentul neomenesc la care supuneau ţărănimea , ridicându-se ca arhiereu împotriva acestor păcate .

Cele mai numeroase critici pe care el le aduce boierilor izvorăsc din caracterul ticălos al acestor „ neschimbători în rău ” cum îi numeşte el, întotdeauna ” intriganţi , răutăcioşi , plini de pizmă, vicleni , pârâtori , într-un cuvânt plini de păcate vechi şi bine cultivate , pe care el nu le putea admite nici ca mitropolit şi nici ca om . ” 15

În prima predică de la Duminica lăsatului de brânză , mitropolitul vorbeşte de bunul obicei al boierilor de a se aduna seara la domnitor şi de a se ruga de iertăciune , dezvăluind gândul mincinos ce se ascunde în spatele acestei datini : ”... obiceaiul iaşte frumos la vedere şi rău la pricepere ; ca nici iertăciunea ce cereţ de la stăpâni nu este curată , nici aceia ce luaţ unul de la altul , ca iaşte plină de pizmă şi de zavistie şi plină de răutate , că nu iaşte gând curat....” 16

15 Antim Ivireanu , Opere , Ediţie critică şi studiu introductiv de Gabriel Strempel , Editura Minerva , Bucureşti ,1972 , pag. 345 .16 Ibidem , pag. 40 .

8

Marele cărturar , în altă predică , la Sfântul Nicolae , apostrofează aceste păcate ale ascultătorilor , astfel : ” Dară , tu , căci urăşti pe fratele tău atât cât nici în ochi nu vrei să-l vezi , ci-i porţi pizma ţi-l zavistuieşti pre la unii şi pre la alţii , ca să-i faci pagubă şi să-l supui , să-l sărăceşti, tu ,adevărat , nu eşti creştin , nici om pe pământ , ce eşti singur Satana , carele au parat pre Dumnezeu la Adam . ”17

Oratorul se ridică în predicile sale ” cu adâncă indignare împotriva năravului de a înjura , care ne coboară mult înaintea străinilor ”18: „ Ce neam – întreabă el- înjură ca noi de lege , de cruce , de cuminecătura , de morţi , de pomene , de lumânare , de morminte, de suflet, de colivă, de prescuri, de spovedanie , de botez , de cununie şi de toate tainele sfintei biserici ? Şi ne ocărâm şi ne batjocorim înşine legea ; cine dintre păgâni face aceasta ? „19

Preîntâmpinând pe ascultătorul superficial , neserios , gata să râdă la înşirarea unor reproşuri , oratorul devine la un moment dat foarte grav ”mustrând pe cel care slobod la gură poate fi oricând capabil de fapte necuviincioase .”20

,,Predica lui Antim Ivireanul este o predică elaborată ” cu efort şi grijă , o predică meditată , frământata , trăită , compusă şi aşezată pe hârtie , nu improvizată la momentul respectiv şi stenografiată de alţii . Ea este alcătuită cu chibzuinţă şi artă , după toate regulile omiletice , şi în acest sens Ivireanul este un începător şi un precursor al predicii româneşti moderne .”21

Didahiile lui Antim Ivireanul

Didahiile lui Antim Ivireanu sunt pătrunse de ” un sentiment de demnitate omenească şi de morală creştină . El însă , se deosebeşte de predecesorii săi prin faptul că predicile lui nu sunt alcătuiri abstracte , iar morala lor este o morală practică , o morală a vieţii .” 22

Marele ierarh trece pe dinaintea ochilor boierilor , într-o predică la Duminica Floriilor , toate ticăloşiile în care se tăvălesc , mitropolitul îi critică pentru dezinteresul faţă de spovedanie şi pentru dezmăţul din timpul Postului Mare : ” iar noi , cei ce ne ţinem mai mari , mai vrednici , mai înţelepţi şi mai cunoscători , am mutat vremea din săptămână , petrecând cu mâncări de toate feliurile , cu băuturi îndestulate şi cu toate pohtele trupului nostru , iar de suflet n-am purtat grijă nicidecum , ca şi când am fi nesimţitori . ” 23

Antim Ivireanul ne-a lăsat multe pagini în care înfăţişează imaginea nopţii , furtuni pe mare , întinderile de pământ scăldate de lumina soarelui.În predica la Sfântul Nicolae , imaginea

17 Antim Ivireanu ,Opere ,Ediţie critică şi studiu introductiv de Gabriel Ştrempel ,Editura Minerva ,Bucureşti ,1972,pag. 2618 Ibidem , pag. 5519 N.Cartojan , Istoria literaturii române vechi , vol.III , 1945 , pag. 226 .20 Ibidem , pag. 79 .21 Pr . Conf .Al .I.Ciurea , Op.cit , pag. 776 .22Ştefan Ciobanu , Op.cit., pag. 615 .23 Antim Ivireanu , Opere, Ediţie critică şi studiu introductiv de Gabriel Strempel , Editura Minerva , Bucureşti,1972 , pag. 26.

9

nopţii este metaforic redată , încadrată între alte numeroase figuri de stil : ”Apoi , pe urmă după ce au ascuns soarele , toate razele lui , şi s-au stins de tot lumina zilei între întunericul nopţi şi când ceriul , de osteneală , au fost închis spre somn toţi ochii lui , atâta cât nici luna nu priveghea , nici una din stelele cele mai mici avea deschise tâmplele lor de argint , atunce , că când n-or fi fost un făcător de bine , ci ca un hoţ , aleargă cu mare grabă...” 24

Furtuna pe mare şi spaima corăbierilor sunt prezentate într-un tablou sumbru , dantesc , atât de viu redate în predica la Sfântul Dimitrie : ”mi se pare că când aş vedea înaintea ochilor mei chipul ei , toate părţile să sufle vânturi mari , să se strângă împrejurul vântului nori negri şi deşi , toată marea să spumege de mânie şi pretutindenea să se înalţe valurile , ca nişte munţi . Mi se pare că văz corabia apostolilor , că o luptă cu multă sălbăticie tulburarea mării ; de o parte o bat valurile ; de o parte o ridică spre ceriu , de altă parte o pogoară la iad . ” 25

Precum la Eminescu , şi la Antim Ivireanul, luna este stăpâna mării şi podoaba nopţii : ”Multe feluri de vrednicii şi puteri dau filosofii să aibă luna. Şi întâi zic cum că luna iaşte podoaba nopţii , asemănătoare soarelui şi stăpâna mării...” 26

Lectura Didahiilor mitropolitului Antim ne descoperă că „ în alcătuirea lor s-a ţinut seama şi de unele principii omiletice , care contribuie la atingerea scopului întreit al predicii : de-a lumina mintea , de-a lumina inima , şi de a îndupleca voia .’’27

Evidentă este limba Didahiilor care are „un fonetism popular uşor regional şi arhaizant , un lexic bogat şi colorat , uneori savant ,structura morfologică este foarte puţin deosebită de a limbii vorbite , frază de largă respiraţie are numeroase inflexiuni şi se caracterizează printr-o topică afectivă . „ 28

Pentru ilustrarea predicilor sale , relevantă este predica de la Adormirea Maicii Domnului ,în care zugrăveşte în cuvinte de înaltă şi distinsă vibraţie sufletească , chipul Sfintei Fecioare Maria : ”Aleasă este Sfânta cu adevărat ca soarele , pentru că ea este încununată cu toate razele darurilor dumnezeieşti şi străluceşte mai vârtos între celelalte lumini ale cerului ; aleasă este şi frumoasă ca lună pentru că lumina sfinţiei sale stinge celelalte stele şi pentru marea şi minunata sa strălucire , de toate şiragurile stelelor celor de taină se cinsteşte ca o împărăteasă ; aleasă este ca revărsatul zorilor , pentru că ea a izgonit noaptea şi toată întunecimea păcatului şi a adus în lume ziua cea purtătoare de viaţă ; aleasă este , că este izvor cu curgerile cereştilor bunătăţi , adapă sfânta Biserică şi tot sufletul creştinesc ; mai aleasă este pentru că este fecioară

24 Ibidem , pag. 52 .25 Ibidem, pag. 156-157 .26 Ibidem , pag. 59 .27 Mihail Gabriel Popescu , Mitropolitul Ungrovlahiei Antim Ivireanu, cârmuitor bisericesc şi propovăduitor al Evangheliei, în ,, Studii Teoretice “, XXI , nr.1-2 ,1963 , pag. 63 .28 A .Rosetti , B .Cazacu ,Istoria limbii literare române , vol. I , pag. 161 .

10

mai înainte de naştere , fecioară şi după naştere . Este o grădină pecetluită , din care a răsărit floarea cea neveştejita , şi o fântână pecetluită este , din care au izvorât izvorul vieţii ,Hristos .”29

Valoarea Didahiilor este mare prin evlavia cu care se manifestă autorul lor , ” prin desele şi virulentele accente cu care stigmatizează nedreptăţile sociale comise de bogaţi , prin lipsa de ambiguitate în tratarea subiectelor şi prin dârzenia cu care susţine necesitatea corectării purtării membrilor societăţii .”30

Antim Ivireanul vorbeşte limpede , pe înţelesul tuturor şi fără multe ocolişuri în a spune lucrurilor pe nume . El îşi expune predicile într-o limbă ” expresivă , plină de nerv , convingătoare . ” 31

Teologia actuală îl situează pe mitropolitul Antim între cei mai importanţi „cuvântători bisericeşti din toate timpurile , „ nefiind cu nimic mai prejos decât marii predicatori din Apus : Bossuet , Bourdalone , Massillon , sau dect Ilie Mâniat...considerat un Ioan Gură de Aur al secolului al XVIII-lea .” 32

Datorită artei oratorice şi a calităţilor artistice ale predicilor sale , tratatele de specialitate afirmă că Antim Ivireanul se situează printre cei mai de seamă cărturari care au adus o contribuţie deosebită la dezvoltarea limbii române literare .

Din conţinutul Didahiilor putem remarca faptul că el a fost , ca şi Sfântul Ioan Gură de Aur , un înflăcărat predicator social şi moral –religios . El revine mereu în predicile sale asupra„combaterii unor vicii care contribuiau la înjosirea fiinţei umane .” 33

29 George Călinescu , Istoria literaturii române ,Compendiu , Editura ,,Minerva “,Bucureşti , 1983 , pag. 20 .30 Prof .Ştefan Buzilescu , Mitropolitul Antim Ivireanul ,Patriot şi luminător al poporului , în “Mitropolia Olteniei”, XXVII ,nr.11-12 , 1975,pag. 871.31 A .Rosetti , B .Cazacu , op.cit. , pag. 168 .32 Pr .prof .dr. Mircea Păcurariu , Istoria Bisericii Ortodoxe Române , vol.II , editia a treia , rev. , Iaşi , Trinitas , editura Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, pag . 29033 Drd.Petru Rădăşanu , Tematica Didahiilor mitropolitului Antim Ivireanul , în “Studii teoretice “ ,XXIX , nr.5-8 , 1977 , pag. 552 .

11

Activitatea lui Antim Ivireanul la Episcopia Râmnicului

În vara anului 1701, Antim Ivireanul este constrâns de împrejurări să părăsească manăstirea Snagov,unde a fost egumen până la 21 mai 1704, să încheie superba activitate tipografică desfăşurata acolo şi să se întoarcă la Bucureşti. I se încredinţase stăreţia manăstirii în vara anului 1694. Aici a găsit totul în ruină, averea risipită, cu moşiile şi viile inculcate de megieşi. Însuşi Antim şi-a dorit să parasesca Mitropolia, satul, pe de o parte de intrigile lui Mitrofan, episcopul de Huşi şi apoi de Buzău şi dornic să dezvolte arta tipografică,ce intră şi în vederile lui voda Brancoveanu. Doi ani s-a luptat cu datornicii şi a dres spărturile chiliilor şi ale bisericii şi abia apoi s-a apucat de tiparniţe. Şi-a format ucenici şi a perfecţionat arta imprimeriei,mulţumind exigentele domnului.34

Era mulţumit şi liniştit acolo şi nu dorea nimic altceva decât să fie lăsat în pace. Se pare însă ca invidiile celuilalt mare tipograf, care a fost Mitrofan şi care se instalase la Buzău tiparniţa cu care s-a refugiat din Moldova la 1686, la care s-au adăugat intrigile lui Damaschin, succesorul lui Antim în scaunul Ramniculuiau determinat retragerea sa de la Snagov, deşi spune Antim într-un document, Brancoveanu nu dorea acest lucru.

După anul 1702 la Bucureşti Antim duce o viaţă bună după ce Mitrofan a murit şi Damaschin i-a ocupat scaunul mitropolitan. Antim mărturiseşte într-o scrisoare către Constantin Brancoveanu, ca a avut un destin interesant cu multe urcuşuri şi coborâşuri. În primăvara anului 1705 a avut loc o tulburare în biserica noastră. A fost scos din scaunul Episcopal râmnicean, Ilarion, pentru păcatele de neiertat. Acesta i-a lăsat pe catolici să îşi ridice biserica în târg şi să-şi îngroape morţii în cimitirul ortodox. Trebuia urgent înlocuit, mai ales că, cu puţină vreme în urmă, în Ardeal unii dintre credincioşi alunecaseră spre greco-catolicism.35

Îndată după depunerea lui Ilarion, acelaşi sobor de arhierei l-a ales, la 16 martie 1705, cu învoirea mitropolitului Teodosie şi a domnului Constantin Brancoveanu, pe Antim Ivireanul ca episcop în locul lui Ilarion. Erau trei propuneri, după obicei, dar personalitatea lui Antim se situa cu mult deasupra celorlalţi, duhovnicul Ioasaf şi protosinghelul Macarie.

34 Episcopia Ramnicului 500 de ani de la infiintare (1503- 2003), Editura Adrianso, Ramnicu Valcea, 2005,pag. 31435 Ibidem, pag. 315-321

12

Pentru Antim alegerea a fost cu totul neaşteptată şi dacă este să luăm în seama justificarea lui faţă de Brancoveanu din ianuarie 1712,aproape nedorită. Nu avea pe nimeni al lui şi era înconjurat de numeroşi vrăjmaşi. Hirotonia întru arhiereu a fost făcută în ziua de 17 martie când biserica ortodoxă sărbătoreşte pe Sfântul Alexie, Omul lui Dumnezeu . 36

La un an după înscăunare, Antim s-a bucurat de aportul tipografic al celui mai priceput ucenic al său,ipodiaconul Mihai Stefanovici. Acesta fusese trimis de Brancoveanu, în înţelegere cu Antim, în Transilvania, la Alba Iulia, ca să imprime cărţi, în realitate pentru a observa şi informă asupra tulburărilor din sânul bisericii, condusă la acea vreme de către

Atanasie Anghel în anii 1698-1700. Mihai Stefanovici a tipărit un ” Abecedar” , primul din cultura noastră, şi o carte de cazanii, un Chiriacodromion, amândouă în anul 1699. 37

Observăm că Antim s-a străduit să satisfacă nevoile spirituale ale grecilor, atât de influenţi la curte. Îi imprima patriarhului Dosithei Notară manuscrisul unei lucrări de teologie polemică de peste 800 de pagini intitulata `` Tomos haras`` , adică Tomul bucuriei. Muncind zi şi noapte cartea a fost gata în septembrie 1705. Tot în greceşte şi tot în acest an se imprima “ Slujba Sfântului Visarion” . Printre scrierile lui Antim se enumera şi Anthologhionul de peste 400 de pagini de format mare, în limba romana, cât şi Molitvenicul cu Liturghierul. Antim este asemuit de Mihai Stefanovici cu biblicul Iosif. Ca şi Iosif, hărăzit de Dumnezeu să salveze de la foamete seminţia lui Iacov, Antim a fost înzestrat de Dumnezeu cu puterea de a hrăni sufleteşte, prin tiparniţele sale, poporul român. “ Asemenea( lui Iosif) şi iubirea ta de Dumnezeu , în vremile de acum, aici, în ţara noastră te-ai ivit şi te-ai arătat pricina lesnirii mântuirii noastre. Nu strângând noao, că Iosif, roade de seminţe putrezitoare şi trecătoare, pentru hrană trupească, ce roade de seminţe nestricăcioase şi pururea înflorite, spre creşterea şi hrana cea sufletească ” .38

Antim cunoştea, ca nimeni altul, scăderile clerului românesc, mai ales ale preoţilor de mir şi ale duhovnicilor. Nu era cel dintâi, bineînţeles, care s-a străduit să îndrepte relele din practica preoţească, dar a fost, de departe, cel mai insistent, cel mai radical în combaterea unor stări de lucruri mai mult decât dăunătoare din sânul bisericii. Şi ca episcop şi mai apoi ca mitropolit a dus o continua lupta pentru îndreptarea stărilor de lucruri din afara canoanelor. Antim a apărat preoţimea şi nu o dată a evidenţiat cu vehemenţă sfinţenia lor. Dar acesta nu l-a împiedicat să vadă şi să descopere ignoranţa şi scăderile lor. O face mai ales în predica la “ Soborul sfinţilor îngeri ” şi o face în preambulul celor trei broşuri imprimate la Râmnic şi Târgovişte în 1705, 1710 şi 1714. Aceste prefeţe sunt de fapt adevărate omilii în care crtica, sfătuieşte, îndreptează răul. Antim Ivireanul a avut o deosebită grijă pentru felul în care se da canonul. Trebuie luate în considerare împrejurările în care a fost comis păcatul, vârsta celui spovedit, situaţia lui civilă şi multe ca acestea. Trebuie amintita grija pe care a manifestat-o Antim pentru restaurarea unor

36 Revista Mitropolia Olteniei, 9-10, Craiova, 1967, pag 762-763 37 Revista Mitropolia Olteniei, 1-2, Craiova 1967, pag. 4538 Ibidem, pag. 47-50

13

manăstiri: Govora,care păstrează şi cel mai veridic portret al său pe peretele sudic din pronaos, Cozia, a cărei pisanie îl pomeneşte ca ostenitor la înfrumuseţarea locaşului, manăstirea Surpatele, schitul Hotarani, schitul Fedelesoiu, unde de asemeni este zugravit chipul său. Dar activităţile gospodăreşti ale lui Antim de la Râmnic sunt atât de numeroase, încât vor face, cu siguranţă, obiectul unor cercetări speciale.39

Pe lângă aceste preocupări mitropolitul a desfăşurat o activitate de ctitor de biserică ( Mânăstirea cu hramul Tuturor Sfinţilor) , de care s-a ocupat îndeaproape , folosindu-şi talentul artistic la alcătuirea planurilor de construcţie în stil brâncovenesc şi se pare că şi la dăltuirea în piatră a emblemei sale ( un melc sub razele unei stele , într-o cunună de lauri) , dar şi o intensă activitate filantropică, lăsată ,prin testament în grija mânăstirii (Învăţături pentru aşezământul cinstitei mânăstiri a Tuturor Sfinţilor , adecă Capete 32 , întru carele se cuprinde toată chiverniseala mânăstirii şi rânduiala milelor ce s-au hotărât să se facă pe an la sîraci şi la lipsiţi din venitul casei ).40

„Zidit-am împrejurul ei chilii destule şi alte lăcaşuri pentru odihna egumenului care va fi după vremi şi acelora ce vor vrea să aleagă viaţa sihăstrească adăugând întru ea şi altele multe trebuincioase, la care am închinat multe şi de toate câştiguri mutătoare şi ne mutătoare pentru îndestularea celor ce vor lăcui întru ea, adică: moşii, vii, mori, stupi şi dobitoace de tot felul.

Încă şi biserica am împodobit-o şi am înfrumuseţat-o cu ajutorul lui Dumnezeu pe dinafară şi pe dinlăuntru cu multe adaose de argint şi cu veşminte scumpe, cu cărţi de multe feluri şi cu altele ce se obişnuiesc a se înzestra zidirile cele cuvioase şi pentru că se chivernisească toate nestrămutat, după cugetul meu, şi după socoteala cea bună şi dreaptă am aşezat 32 de capete în scris întru carele mai pe larg rânduiesc toată îndreptarea mănăstirii precum se vede în condicul cel iscălit al bisericii[…]”.39 După numirea primului domn fanariot , Nicolae Mavrocordat , în 1716 , au început problemele pentru mitropolit . Învinuit că a intrat în legătură cu austriecii şi că ar fi uneltit împotriva domnului şi închis în temniţa palatului . A fost ţinut acolo mai multe săptămâni, cerându-i-se demisia . Refuzând să o dea , Mavrocordat a cerut patriarhului din Constantinopol să-l caterisească , lucru pe care acesta l-a şi făcut . 41În sentinţa de caterisire i s-au adus felurite învinuiri nedrepte , între care şi aceea că s-a ridicat împotriva ,, puternicei împărăţii ” turceşti , pe baza cărora a fost scos din rândul arhiereilor şi călugărilor , urmând să fie închis pe viaţă în mânăstirea Sfânta Ecaterina din Muntele Sinai .

Ucis din ordinul Porţii Otomane ca şi marele său binefăcător ,Constantin Vodă Brâncoveanu , mitropolitul Antim Ivireanul a fost trecut de către Sfântul Sinod al Bisericii noastre în rândul sfinţilor la data de 21 iunie 1992 , cu data de prăznuire fixată în 27 septembrie a fiecărui an . Astfel , dispărând un om s-a născut un sfânt .42

39 Revista Mitropolia Olteniei,3-4, Craiova 1963, pag . 18740 Pr. Prof. Mircea Pacurariu- Istoria Bisericii Ortodoxe Romane, Editura Institului biblic si de misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, Bucuresti, pag.14541 Ibidem, pag. 146-15942 Revista Mitropolia Olteniei, 9-10, Craiova 1967, pag . 762

14

În troparul sfântului sunt măiestrit evidenţiate calităţile sale de mare apărător al ortodoxiei şi de mare cărturar :“Sfinte Părinte Ierarhe Antim , cu vrednicie ai rânduit păstori şi învăţători turmei tale şi cu înţelepciune dumnezeiască ai revărsat râurile sfintelor tale cuvinte . Viaţa ţi-ai pus-o pentru păstoriţii tăi şi cununa muceniciei ai dobândit de la Hristos Dumnezeu . Pe Acesta roagă-L , Sfinte Părinte Ierarhe Antim , să dăruiască pace şi mare milă celor ce săvârşesc sfânta pomenirea ta”. ( Toparul sfântului , glasul III )

Activând într-un context cultural favorabil, cum a fost cel care a individualizat „secolul de aur” al culturii vechi româneşti, secol în care româna a devenit limbă de cult, Antim Ivireanul a dat măsura posibilităţilor de expresie, de comunicare şi de înnoire a limbajului bisericesc.

Ajutat de o cultură şi de un simţ lingvistic aparte, întâlnit nu o dată la intelectualii ce ajung să se ilustreze în altă limbă decât cea maternă, el a găsit echilibrul între tradiţie şi inovaţie, între ceea ce era (şi în mare măsură a rămas) caracteristic pentru textul sacru şi fenomenele specifice limbii române comune.43

Mitropolitul Antim a avut grijă şi de ortodocşii din Transilvania trimiţându-le încă din 1699 ( când era doar tipograf ) pe ucenicul său Ştefan , care a tipărit două cărţi .După trădarea lui Atanasie Anghel (1701) , mitropolitul a adresat scrisori de încurajare transilvănenilor din Şcheii Braşovului spre a-şi păstra credinţa , el hirotonind preoţ ş diaconi pe seama parohiilor de acolo.44

A ţipat cărţi de slujbă pentru credincioşii arabi din Patriarhia Antiohiei , precum şi pentru credincioşii de limbă greacă . A stăruit pe lângă Constantin Brâncoveanu să ajute compatrioţii săi din Georgia la tipărirea de cărţi de slujbă în limba lor , trimiţând acolo pe ucenicul său Mihail Ştefan , care a tipărit la Tbilisi câteva cărţi în limba georgiană .45

Mitropolitul Antim Ivireanul a fost înflăcărat patriot şi luptător împotriva asupririi turceşti . Şi-a dat seama că numai o alianţă cu Rusia ar putea duce la înlăturarea jugului turcesc . Din pricina aceasta , dar şi prin uneltirile vrăjmaşilor săi ,s-au răcit legăturile dintre el şi Constantin Brâncoveanu . În 1712 domnul i-a cerut demisia din scaun , dar vlădica Antim a întocmit două apărări scrise , prin care-şi dovedea nevinovăţia , arătând că învinuirile aduse de duşmanii săi erau neîndreptăţite . El şi-a continuat apoi nestânjenit activitatea până la moartea mucenicească a lui Brâncoveanu (1714) şi apoi sub urmaşul său , Ştefan Cantacuzino . 46

43 Episcopia Ramnicului 500 de ani de la infiintare (1503- 2003), Editura Adrianso, Ramnicu Valcea, 2005,pag. 32444Revista Mitropolia Olteniei, 1-2, Craiova 1965, pag . 2245 Ibidem, pag . 23-2546 Pr .prof .dr. Mircea Păcurariu , Istoria Bisericii Ortodoxe Române , vol.II , editia a treia , rev. , Iaşi , Trinitas , editura Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, pag .293

15

16

Concluzii

Antim Ivireanul s-a născut în jurul anului 1650. La botez a primit numele de Andrei şi a fost luat rob de turci şi adus la Constantinopol (1680).Deşi era de alt neam, mitropolitul Antim şi-a pus toate cunostiintele şi toată priceperea în slujba Bisericii şi a poporului nostru. Acesta a slujit neamul nostru mai ales pe calea tiparului, aducând cuvinte de învăţătură, de îndreptare şi de întărire duhovnicească nu numai pentru păstoriţii săi, ci şi pentru credincioşii de limba greacă, araba şi georgiană. Astfel prin munca lui, Ortodoxia românească s-a ridicat la un prestigiu deosebit în faţa celorlalte popoare de credinţă ortodoxă.

Opera sa se compune din lucrări tipărite în timpul vieţii sale şi din lucrări rămase în manuscris , tipărite în timpul vieţii sau foarte târziu , după moartea să , aproape de zilele noastre. Tipărirea cărţilor se datorează unui mare merit al său şi anume desăvârşirea procesului de romanizare a slujbelor bisericeşti şi făurirea unei limbi liturgice româneşti, folosită până astăzi.

Ca episcop şi mitropolit, Antim a întruchipat pe adevăratul păstor ţinând foarte mult la credincioşii săi. A dovedit aceasta prin cărţile sale de învăţătură pentru preoţi şi credincioşi prin predicile sale, cu îndrumări pentru viaţa morala-religioasa a credincioşilor şi cu osândirea păcatelor vremii, prin testamentul său, dar mai ales prin moartea sa cu adevărat mucenicească, îndurata pentru că îndrăznise să se ridice împotriva turcilor şi a primului domn fanariot.

Şi-a dat seama că numai o alianţă cu Rusia ar putea duce la înlăturarea jugului turcesc . Din pricina aceasta , dar şi prin uneltirile vrăjmaşilor săi ,s-au răcit legăturile dintre el şi Constantin Brâncoveanu.

Teologia actuală îl situează pe mitropolitul Antim între cei mai importanţi „cuvântători bisericeşti din toate timpurile , „ nefiind cu nimic mai prejos decât marii predicatori din Apus : Bossuet , Bourdalone , Massillon , sau dect Ilie Mâniat...considerat un Ioan Gură de Aur al secolului al XVIII-lea .

A fost ucis din ordinul Porţii Otomane ca şi marele său binefăcător ,Constantin Vodă Brâncoveanu , mitropolitul Antim Ivireanul a fost trecut de către Sfântul Sinod al Bisericii noastre în rândul sfinţilor la data de 21 iunie 1992 , cu data de prăznuire fixată în 27 septembrie a fiecărui an . Acesta s-a încununat cu moarte martirică în toamna anului 1716.

Toate acestea îl socotesc pe Antim Ivireanul drept cel mai de seamă mitropolit al Ungrovlahiei din toate timpurile.

17

Bibliografie

1. Istoria Bisericii Ortodoxe Romane – Pr. Prof. Mircea Pacurariu, Editura Institului biblic şi de misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, Bucureşti

2. Istoria Bisericii Ortodoxe Române , vol.ÎI , ediţia a treia - Pr. Prof. Mircea Pacurariu, Editura Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei

3. Mitropolitul Antim Ivireanul ,Patriot şi luminător al poporului- Prof .Ştefan Buzilescu, Mitropolia Olteniei, XXVII ,nr.11-12 , 1975

4. Antim Ivireanu , Opere, Ediţie critică şi studiu introductiv de Gabriel Strempel , Editura Minerva , Bucureşti,1972

5. Antim Ivireanul, Opere, Cazanie la Adormirea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu Ediţie critică şi studiu introductiv de Gabriel Strempel, Bucureşti, Editura “ Minerva”, 1997

6. Tematica Didahiilor mitropolitului Antim Ivireanul- Drd.Petru Rădăşanu, “Studii teoretice “ ,XXIX, nr.5-8 , 1977

7. Mitropolitul Ungrovlahiei Antim Ivireanu, cârmuitor bisericesc şi propovăduitor al Evangheliei- Mihail Gabriel Popescu, ,, Studii Teoretice “, XXI , nr.1-2 ,1963

8. Episcopia Râmnicului 500 de ani de la înfiinţare (1503- 2003), Editura Adrianso, Râmnicu Vâlcea, 2005

9. Revista Mitropolia Olteniei, 1-2, Craiova 1965

10. Revista Mitropolia Olteniei, 1-2, Craiova 1967

11. Revista Mitropolia Olteniei, 3-4, Craiova 1963

12. Revista Mitropolia Olteniei, 5-6, Craiova 1960

13. Revista Mitropolia Olteniei, 9-10, Craiova 1967

14. Istoria limbii literare române -A .Rosetti , B .Cazacu, vol. I

15. Istoria literaturii române- George Călinescu, Editura ,,Minerva “,Bucureşti , 1983

16. A .Rosetti , B .Cazacu , op.cât.

17. Pr . Conf .Al .I.Ciurea , Op.cât

18. Ştefan Ciobanu , Op.cât

19. Istoria literaturii române vechi- N.Cartojan , vol.III , 1945

18

Cuprins

Introducere……………………………………………………………………….……....2

Viaţa Sfântului Antim Ivireanul………………………………………………….…….3

Opera……………………………………………………………………………..........…4

Antim Ivireanul despre Maica Domnului………………………………………….…..7

Didahiile lui Antim Ivireanul...........................................................................................9

Activitatea lui Antim Ivireanul la Episcopia Râmnicului……………………............12

Concluzii………………………………………………………………………………………….……………….…….…16

Bibliografie……………………………………………………………………………………………..………..……...17

Cuprins……………………………………………………………………………………………………………..........18

19