SOCIETATEA PALEONTOLOGILOR DIN ROMÂNIA

________________________________________ Str. M. Kogălniceanu nr.1, 3400 Cluj-Napoca, Romania Tel. 0040-64-405300 int. 5205. Fax. 0040-64-191906 e-mail: ibucur@bioge.ubbcluj.ro

Bul. Nr. 13 Decembrie 2004

CUPRINS CONTENTS Pag. Pag.

1. I.I. Bucur – La cumpăna dintre ani……………………………..…

1

1. I.I. Bucur – Turn of the year…….. 1

2. Din activitatea grupurilor 2. The activity of groups - P. Ţibuleac – Universitatea “Al.

I. Cuza” Iaşi…………………. 3

- P. Ţibuleac – “Al. I. Cuza” University Iaşi ……………….

3

- E. Grădinaru – Universitatea Bucureşti………………………… - Mihai E. Popa – Universitatea Bucuresti......................................

10 11

- E. Grădinaru – University of Bucharest............................

- Mihai E. Poapa – University of Bucharest……………………

10 11

3. 4.

Apariţii editoariale - I.I. Bucur – Radu Olteanu: Darvinismul în căutarea ordinei sau sofismul in paleontologie........ - L. Popescu & D. Popescu – Ilie Turculeţ: Paleontologia Jurasicului şi Cretacicului din Rarău............................................ - I.I. Bucur – Codrea V.A., Petrescu I. & Dica E.P.: Acta Pa-laeontologica Romaniae, vol.IV.... Manifestări ştiinţifice

13 16 18

3. 4..

Recent publications - I.I. Bucur – Radu Olteanu: Darvinismul în căutarea ordinei sau sofismul in paleontologie...... - L. Popescu & D. Popescu – Ilie Turculeţ: Paleontologia Jurasicului şi Cretacicului din Rarău............................................ - I.I. Bucur – Codrea V.A., Petrescu I. & Dica E.P.: Acta Pa-laeontologica Romaniae, vol.IV.... Scientific events

13 16 18

- S. Filipescu : Al 32-lea Congres Geologic Internaţional-Florenţa 2004.................……

19

- S. Filipescu : The 32-nd International Geological Congress, Florence 2004….

19

- M.C. Melinte : Workshop IGCP 463 ………………………………… - Acad. Th. Neagu : Al 5-lea Simpozion al SPR........................

20 22

- M.C. Melinte : Workshop IGCP 463 …………………………..

- Acad. Th Neagu: The 5th Symposium of RSP……………….

20 22

5. Membrii Societăţii – situaţia financiară…………………….

25

5. RSP - Members and financial report…………………………

25

Editor,

Ioan I. Bucur (English version: Dana Pop)

ROMANIAN SOCIETY OF PALEONTOLOGISTS Honorary presidents: Prof. Dr. Doc. Theodor Neagu Prof. Emeritus Dr. Liviu Ionesi Member of the Romanian Academy Member of the Romanian Academy University of Bucharest. “Al.I. Cuza” University, Iaşi Executive president: Prof. dr. Ioan I. Bucur, Babeş Bolyai University, Cluj-Napoca. Vice presidents: Prof. Dr. Ovidiu Dragastan, University of Bucharest. Prof. Dr. Vlad Codrea, Babeş-Bolyai University Cluj-Napoca. Lecturer Dr. Paul Ţibuleac, “Al.I. Cuza” University, Iaşi. Chief Research Scientist Paul Constantin, Geological Institute of Romania, Bucharest.

`

Secretariate: Prof. Dr. Mihai Brânzilă, “Al.I. Cuza” University, Iaşi Dr. Mirela Popa, Babeş-Bolyai University, Cluj-Napoca Treasurer: Asist. Ioan Tanţău, Babeş-Bolyai University, Cluj-Napoca

LA CUMPĂNA DINTRE ANI După mai multe amânări, iată, în sfârşit, editat şi multiplicat acet număr al buletinului SPR.. Două cauze au determinat aceste amânări repetate: pe de o parte, lipsa unui material care să poată fi cuprins în cadrul buletinului (repetatele noastre apeluri au rămas mult timp fără ecou), iar pe de altă parte, programul încărcat al editorului, marcat de numeroase absenţe din ţară şi de supralicitări ale unor activităţi didactice şi de cercetare. Între timp, activitatea Societăţii s-a derulat sub acelaşi semn al eforturilor personale, prin participări la manifestări ştiinţifice, prin publicaţii şi proiecte de cercetare, al căror effort însumat ar putea fi considerabil în măsura în care ar fi cuantificat. Vă propun, de aceea, ca următorul număr al buletinului să conţină lista bibliografică a publicaţiilor membrilor SPR din ultimii 5 ani (2000-2004), un bilanţ care ne-ar putea da o imagine a măsurii aportului nostru la cunoaşterea în domeniu, pe de o parte, şi ne-ar uşura cunoaşterea reciprocă a preocupărilor şi realizărilor, pe de altă parte. Este, de asemenea, momentul să vă reamintesc că Societatea a lansat, acum doi ani, decernarea premiilor stabilite prin statut. Ce de al 5-lea Simpozion se apropie şi dorim să continuăm această acţiune. Ca atare, vă rugăm să adresaţi conducerii Societăţii propuneri pentru premiile SPR pe 2005. Se vor lua în considerare lucrări publicate In anii 2003-2004. Vă reamintesc regulamentul de acordare a premiilor, conform celor stabilite în statut şi în Adunarea Generală a Societăţii din 6.09.2003 şi publicate în Buletinul SPR nr. 12 din noiembrie 2003:

- Exista 4 premii, decernate la intervale de 2 ani, pentru cele mai importante lucrări realizate în intervalul de timp precedent. Acestea sunt: 1. Premiul Ion Simionescu

(paleozoologie) 2. Premiul Emil Pop (paleobotanică) 3. Premiul Dan Patrulius

(biostratigrafie) 4. Premiul Ovidiu Mirăuţă (pentru

tineri sub 35 ani)

TURN OF THE YEAR After several postponements, finally we have edited and multiplied this new issue of the RSP Bulletin. There were two reasons for these repeated postponements: the lack of material to be included (our repeated request were unheard for a long while) – on the one hand, and the busy schedule of the editor, including several trips abroad and teaching and research overload - on the other. Meanwhile, the activity of the society was marked by personal contributions, represented by participation at scientific meetings, publications and research projects, which if quantified, could show impressive results. As a consequence, my proposal for the next issue of the Newsletter is to include the reference list of the publications of the RSP members in the last five years (2000-2004); this bottom-line would offer an image of our contribution to the knowledge in the field, and also would enable the bilateral acquaintance with the interests and results of each of us. It is also the time for remembering you that two years ago, the Society has initiated the attribution of the awards established in the bylaws. The 5th symposium will take place close from now on and it is our intention to continue this activity. As such, we would like to ask you to submit the proposals for the RSP awards for the year 2005 to the leadership of the Society. The publications in the period 2003-2004 will be taken into account. I would like to remind you the regulations concerning the awards assignment according to the bylaws and the decisions of the General Assembly on 06.09.2003 published in the RSP Bulletin no. 12 in November 2003:

- Four awards will be attributed, at an interval of two years, for the most important papers published in the preceding time interval. The awards are as follows: 1. Ion Simionescu Awards

(Palaeozoology) 2. Emil Pop Award (Palaeobotanics) 3. Dan Patrulius Award

(Biostratigraphy)

1

- Premiile se pot acorda de cel mult două ori în viaţa unui specialist (prevedere de la care se pot excepta lucrările în comun, în cazul în care un autor a fost premiat anterior).

- Fiecare propunere va fi făcută de către un grup de cel puţin trei membri

- Intră în competiţie lucrări ale căror autor (sau prim autor, în cazul unor lucrări colective) este membru SPR

- Lucrările propuse pentru premiere vor fi recenzate de cel puţin doi specialişti în domeniu, iar soluţia definitivă va fi dată de preşedinte şi vicepreşedinţi

- Nu pot intra în competiţie membri în exerciţiu (în momentul acordării premiului) ai Comitetului de conducere al SPR

Propunerile pentru premiere se primesc până la data de 31 aprilie 2005, urmând ca lucrările să fie judecate de un juriu format din preşedintele şi vicepreşedinţii Societăţii, pe baza unor referate făcute de specialişti în domeniu. In aşteptarea propunerilor şi a materialelor pentru viitorul număr al buletinului, la cumpăna dintre ani, Vă urez tuturor putere de muncă şi realizări care să readucă paleontologia în atenţia Lumii. Ioan I. Bucur ____________________________________

4. Ovidiu Mirăuţă Award (for young researchers below 35 years)

- The awards may be attributed not more than two times per person in a life time (except for papers with several authors, if one of the authors has been previously awarded).

- Each nomination will be supported by a group consisting of at least three members

- Only the publications of RSP members (as single, or main author) can be nominated

- The proposed papers will be reviewed by at least two experts in the field; the final decision belongs to the president and vice-presidents

- The acting members of the RSP executive committee are not eligible for the current nominations

The proposals for the awards may be submitted until April 31st 2005. The papers will be reviewed by a jury consisting of the president and the vice-presidents of the Society, based on the reports of the experts in the field. Waiting for your proposals and materials for the next issue of the Newsletter, at the bigining of the new year, I wish you all good luck with your work and many achievements in order to bring Palaeontology back into the focus of the general public! Ioan I. Bucur ____________________________________

2

DIN ACTIVITATEA GRUPURILOR ŞI A MEMBRILOR

Paul Ţibuleac (Iaşi) Dorset Coast sau Paleontologia ca spirit al locului

Uneori, fapte aparent fără nici o importanţă sau semnificaţie imediată declanşează evenimente la care, pradă rutinii zilnice, nu poţi gândi decât sub protecţia oniricului. Cum ar fi să vizitezi Coasta Dorset, celebră pentru Jurasicul cu amoniţii gigantici şi primul schelet de Ichthyosaurus, unde, aşa cum aveam să constat, paleontologia a devenit un mod de a fi. Şi se întâmplă să îţi găseşti prieteni acolo unde nu gândeşti datorită amoniţilor, aceste roţi ale mărilor trecute, care angrenează fascinaţia tuturor (mulţi cunoscuţi, nespecialişti, mi-au cerut entuziasmaţi exemplare de amoniţi, fără să bănuiască truda cu care se găsesc). Aşadar, câteva mesaje pe internet au fost de-ajuns pentru o vizită în România (Ian Troth şi Murray Edmunds) şi apoi, alta, în Anglia, pentru mine (posibilă datorită bunăvoinţei domnului dr. J.E.A. Marshall-School of Ocean and Earth Science, University of Southampton şi celor doi colegi menţionaţi anterior) în cadrul unui workshop asupra amoniţilor liasici. Fără îndoiala, lecturile, fotografiile, mărturisirile orale despre un loc (sau persoană, obiect etc) induc întotdeauna dimensiuni livreşti exagerate într-un sens sau altul, fără o vină expresă deoarece limita dintre realitate şi imaginaţie este difuză şi mai uşor de trecut. De aceea, confruntarea directă se petrece sub o presiune afectivă, altfel mai greu explicabilă. Ceea ce s-a-ntâmplat şi cu mine când am ajuns fără nici un fel de peripeţii în Lyme Regis (una din faimoasele locaţii turistice din sudul Angliei, locul unde se desfăşoară, în cea mai mare parte, acţiunea romanului lui John Fowles şi s-a turnat filmul cu acelaşi nume - “Iubita locotenentului francez” cu Meryl Streep şi Jeremy Irons- datorită căruia pub-ul Cob Arm şi pintenul de uscat sfâşiind apele canalului au devenit un loc de “pelerinaj” pentru toţi turiştii). Inedită este şi prima impresie: parcă uscatul prelungeşte la dimensiuni exacerbate valurile Canalului Mânecii (Canalului Englez), străzile urcând şi coborând în pante mari şi pe distanţe mici, mărginite de locuinţe sobre şi, invariabil, grădini cochete. O mare de verdeaţă, dacă priveşti dinspre zonele cele mai înalte ale staţiunii (ceea ce nu este caracteristic pentru întreg teritoriul Marii Britanii, cum mi-au contrat

ACTIVITY REPORTS OF GROUPS AND MEMBERS

Paul Ţibuleac (Iaşi) Dorset Coast or Palaeontology as the spirit of the place There are cases when little facts, apparently without any importance or practical significance may lead to events hardly believable under the pressure of the daily routine, unless as day dreams. As such is a visit to the Dorset Coast, famous for its Jurassic outcrops with giant ammonites and the first skeleton of Ichthyosaurus, where I had the chance to notice on my own that Palaeontology has become a style of life. And sometimes one can encounter friends in unexpected places due to the ammonites, these wheels of the ancient seas, that fascinate everybody (many people back home, not involved in this field, have asked if I could provide specimens of ammonites, without knowing about the difficulty of finding them). Thus, an exchange of email messages lead to a visit in Romania (Ian Troth and Murray Edmunds) and then another one in the UK, for myself (made possible by the generosity of Dr. J.E.A. Marshall-School of Ocean and Earth Science, University of Southampton and of his two colleagues above) in the frame of a workshop on Liasic ammonites. There is no doubt that books, photographs and stories on a specific place (or person, object etc) always induce an overemphasised impression in a way or another, just because the limit between reality and imagination is diffuse and easier to break through. That’s why the direct contact bears an affective pressure, harder to explain. This happened also with me when I reached – without any problems - Lyme Regis (one of the famous touristic attractions in Southern England, the place where most of the action of John Fowles’ novel and the movie based on it, “French lieutenant’s lover” with Meryl Streep and Jeremy Irons took place; as a consequence, the Cob Arm pub and the narrow piece of land between the Channel became a pilgrimage target for tourists). The first impression is unique: the land is an extension of the waves of the (English) Channel, with its streets going up and down in steep slopes on short distances, bordered by sober mansions and fancy gardens. An immense green area, as seen from the higher parts of the sea-resort (which is not typical for Great Britain, as indicated by my British colleagues). But now, back to work! The first section I’ve visited was the outcrop in Pinhay Bay,

3

încântarea colegii englezi). Să trecem, însă, şi la treabă! Prima secţiune vizitată a fost faleza Pinhay Bay, situată spre vest de Lyme Regis. Am plecat dintr-o parcare obişnuită, dar scumpă (ţin minte asta deoarce au fost nevoie de 6 lire sterline pentru o maşină într-o zi) împreună cu Ian Troth şi Martin Foster (gazda noastră, un pasionat “vânător” de fosile, binecunoscut în zonă, un om deosebit, singuratic, cu manifestări nete, fără jumătăţi de măsură: iubea păsările şi ura pisicile, pentru care avea pregatită o praştie şi bile colorate din sticlă; hrănea în fiecare seară doi bursuci uriaşi; colecţiona doar exemplarele câtorva taxoni de amoniţi-Liparoceras, Becheiceras etc). Martin, cel mai bun cunoscător al zonei (avea cartate şi numerotate pe câţiva metri de hârtie toate nivelele fosilifere, de ordinul centimetrilor) ne-a condus în partea distală a falezei, unde se poate observa limita Triasic/Jurasic. Depozitele triasice sunt dezvoltate puţin peste nivelul mării, după care urmează Jurasicul prin Hettangian (cu o grosime redusă) şi Sinemurian. Stratele înclină uşor spre est-sud-est, astfel că dacă urmăreşti această direcţie (pe distanţe de ordinul kilometrilor) poţi surprinde treptat dezvoltarea pe verticală a Liasicului. În faleza Pinhay Bay au fost separate două formaţiuni (vezi fig 1): Blue Lias (32 m), în bază, cuprinzând Hettangianul şi începutul Sinemurianului şi Shales with Beef (21-33 m), la partea superioară. Succesiunea litologică este alcătuită din cicloteme cu termenii argilă-gresii-calcare formate într-un regim epicontinental. Fauna este dominată de amoniţi, biozonele taxon-index pentru Hettangian (Psiloceras planorbis, Alsatites liassicus, Schlotheimia angulata) fiind mai puţin spectaculoase, deoarece exemplarele sunt aplatizate. În schimb, fascinează biozonele index de la începutul Sinemurianului, respectiv Arietites bucklandi, Arnioceras semicostatum şi Caenisites turneri, în special prima, cu amoniţi cât “roata carului”, care apar din blocuri sau la nivelul de eroziune al mării. Mai întâi, însă, am încercat două stări inedite. Obişnuit să caut amoniţi în munţi, în zone împădurite sau în păşuni sfârtecate ici-colo de stânci, m-a surprins plăcut asocierea dintre amoniţi şi mare (de altfel, până la sfârşit m-am bronzat destul de bine pe braţe şi faţă). În al doilea rând, dedat la colectarea fiecărui fragment de fosilă (fără să ţin seama de filum) m-a frapat indiferenţa colegilor faţă de bivalve (exemplare de Plagiostoma gigantea, Gryphaea arcuata, Entolium sp.) şi chiar faţă de amoniţii mai mici (s-au distrat, probabil, pe seama tendinţei mele de sorginte miniaturală în colectarea fosilelor).

located westwards from Lyme Regis. We started from a regular, but expensive parking lot (I remember we needed 6 pounds/car/day) together with Ian Troth and Martin Foster (our host, a passionate and well-known “fossil hunter”, a special lonely person with sharp preferences thus no half-measure: he loved birds and hated cats, for the latter he had “weapons” prepared – a sling and coloured glass balls; each evening he was feeding two huge badgers; he was collecting specimens of only a few ammonite taxa - Liparoceras, Becheiceras etc). Martin, the person who knew the area best (he had detailed maps and profiles, several meters long, with all the fossiliferous levels, centimetre thick) lead us to the distal part of the clliff, where the Triassic/Jurassic limit can be noticed. The Triassic deposits outcrop few above the sea level, followed by Jurassic - Hettangian (very thin) and Sinemurian. The layers are slightly dipping towards east-south-east, thus one can follow the gradual vertical development of the Lias deposits kilometres along the beach. In the Pinhay Bay cliffs, two formations have been separated (fig 1): the Blue Lias (32 m) in the base, containing the Hettangian and the lower Sinemurian, and the Shales with Beef (21-33 m) at the top. The lithology consists of cyclothemes of epicontinental clay – sandstone – limestone. The fauna is dominated by ammonites, the biozone index-taxa of the Hettangian (Psiloceras planorbis, Alsatites liassicus, Schlotheimia angulata) being less spectacular, because the specimens are flattened. On the contrary, the biozone index from the beginning of the Sinemurian, respectively Arietites bucklandi, Arnioceras semicostatum, and Caenisites turneri are fascinating, especially the first one with ammonites large as the wagon-wheel occurring in blocks or at the sea erosional level. From the beginning, I passed through two contradictory states of spirit. Being used to look for ammonites in the mountains, in forests or grasslands spread with isolated rock blocks, I was very pleased to notice the association of ammonites with the sea (however, till the en of my stay I got quite a strong sun tint on my arms and face). Secondly, trying to collect all the fossil fragments (no matter of the phylum), I was shocked by the indifference of my local colleagues for the bivalves (specimens of Plagiostoma gigantea, Gryphaea arcuata, Entolium sp.) and even for the smaller ammonites (they might have had fun on how preoccupied was in collecting the miniatures…). The explanation was, however, simple: this cliff (as well as the whole Dorset Coast) has been prospected (by experts and fossil hunters) since about 200 years, thus the possibility

4

Explicaţia era, însă simplă: această faleză (şi întreaga Coasta Dorset) este cercetată (de specialişti şi de vânătorii de fosile) de cca. 200 de ani, încât probabilitatea de a identifica o specie nemenţionată tinde spre zero. De aceea, urmăreau exemplare deosebite ca mărime sau constituţie petrografică (sunt amoniţi cu interiorul cochiliilor transformate în mici geode), deşi, în unele locuri, numeroase exemplare de amoniţi, erodate doar parţial, apăreau din “podeaua” mării, ca nişte farfurii stranii. “Vânatul zilei” a fost un exemplar de Paracoroniceras de aproximativ 70 cm în diametru, identificat după marginea ventrală într-un bloc de cca. 1,5 metri cubi de calcare şi care a fost adus la dimesiuni transportabile după mai bine de o oră de muncă asiduă. Au mai fost, de asemenea, câteva exemplare care includeau geode destul de frumoase într-o cromatică galben-verzuie. De altfel, Ian a avut o adevarată şedinţă de casting, pozând de mai multe ori pe parcursul prelucrării blocului de calcare pentru o entuziastă fotografă de la New York Times (alături de noi, alte persoane, cele mai multe aflate în vacanţă, îşi încercau norocul, însă colegii mei erau cel mai bine informaţi şi dotaţi -ciocane, aproape de toate mărimile, târnăcoape, dălţi - ceea ce a atras atenţia). Am fost considerat şi eu norocos pentru că am găsit o vertebră bine conservată de Ichthyosaurus (alături de unele bivalve şi mici amoniţi). Ulterior, am crezut că a fost un gest de politeţe deoarece vertebre asemănătoare (dar mai puţin clare ca morfologie) se găseau de cumpărat la preţuri nu prea mari (comparativ cu exemplare de amoniţi de mărimi medii), dar mi s-a explicat că la Pinhay Bay sunt mult mai rare exemplarele de reptile acvatice (de fapt am şi arătat cu exactitate locul unde am găsit vertebra, pentru că Martin are răbdare şi va aştepta/căuta şi restul scheletului, care probabil se afla la o anumită înălţime de la baza aflorimentului, dezvoltat aproape vertical). Următoarea secţiune spre est este cea de la Stonebarrow Cliffs-Charmouth, unde se pot observa următoarele biozone taxon-index ale Sinemurianului: Caenisites turneri (doar în timpul refluxului, de obicei sub nivelul apei), Asteroceras obtusum şi Echioceras raricostatum (lipsind intervalul corespunzător biozonei intermediare cu Oxynoticeras oxynotum –vezi fig 2). Din punct de vedere litologic predomină marnele negricioase, bituminoase cu rare intercalaţii de calcare (Cement Bed) ori noduli/lentile calcaroase de ordinul decimetrilor, care alcătuiesc Formatiunea Black Ven Marls (45-72 m grosime), peste care se dispun unităţile litostratigrafice Beleminte Marls (22-86 m) şi doar în zonele mai înălţate Green

of identifying an unknown species is close to zero. Due to this reason, my colleagues were looking for specimens of peculiar sizes or petrographical composition (some ammonites show small geodes inside their tests) even if in some places, several ammonites only partly eroded were coming up from the sea floor looking as strange plates. “The trophy of the day” was represented by a specimen of Paracoroniceras of about 70 cm in diameter, that has been identified from its ventral size in a limestone block of about 1.5 m3 and that was cut into a handy fragment after more than one hour of hard work. Other valuable finds were represented by some specimens showing nicely-coloured yellowish-greenish geodes. Otherwise Ian performed a real casting session for an enthusiastic photographer from New York Times, during the cutting of the limestone block (besides us other persons, mainly tourists, tried their fortune, but my colleagues were the best informed and possessed the best equipment – hammers of almost all the sizes, pick-axes, chisels – and that put them under the general interest). I myself was also considered lucky due to the well-preserved vertebra of Ichthyosaurus (besides some bivalves and small ammonites) that I had found. I had the feeling that my colleagues were only polite, because similar vertebra (but less morphologically-defined) could be found in shops at decent prices (as compared to specimens of medium-sized ammonites), but I was told that at Pinhay Bay the aqueous reptiles are very scarce (in fact I had to precisely show the place where I found the vertebra, because Martin will be patient enough to look for the rest of the skeleton, which will probably occur at a certain height from the base of the almost vertical outcrop). The next section, Stonebarrow Cliffs-Charmouth, was located eastwards; the following Sinemurian biozone index-taxa could be noticed: Caenisites turneri (only at low tide, usually below the water level), Asteroceras obtusum, and Echioceras raricostatum (the interval corresponding to the intermediate biozone with Oxynoticeras oxynotum being absent - fig 2). From a lithological point of view, the black bituminous marls with rare interlayers of limestone (Cement Bed), or limestone nodules/lenses, decimetre thick are dominant, consisting the Black Ven Marls Formation (45-72 m thickness). On their top, the Belemnite Marls (22-86 m), and only in the higher areas the Green Ammonite Beds (32 m; the names of the formations are informal, according to the tradition) occur. As a rule, each nodule is fossiliferous and contains one or more specimens of ammonites. The stratigraphical succession is

5

Ammonite Beds (32 m; formaţiunile sunt denumite informal, în spiritul tradiţiei). De regulă, fiecare nodul este fosilifer şi ascunde unul sau mai multe exemplare de amoniţi. Succesiunea stratigrafică este bine cunoscută şi strictă, un exemplar de Asteroceras dintr-un anumit nivel (Woodstone) este sigur A. confusum sau A. obtusum (Flatstone) sau A. stellare (Nodule Beds). Mergând spre est, stratele se afundă treptat aşa că se poate surprinde trecerea dintre Biozona taxon index cu Echioceras raricostatum (incompletă, fără subbiozonele din partea terminală, cu Leptechioceras macdonnelli şi Paltechioceras aplanatum) şi Biozonele cu Uptonia jamesoni (marcată de un interval unde predomină specii de Apoderoceras) şi Tragophylloceras ibex, care atestă Pliensbachianul timpuriu (Carixian). Fondul litologic este asemănător (marne gri şi gri-negricioase, destul de dure) alcătuind Formaţiunea Beleminte Marls (denumită datorită abundenţei rostrumurilor de belemniţi, dintre care predomină genurile Pasaloteuthis, Hastites etc). La partea superioară a secţiunii (în zonele mai înalte apare Formaţiunea Green ammonite Beds, care cuprinde Biozona cu Prodactylioceras davoei, ultima a Pliensbachianului timpuriu. În studierea acestei secţiuni, ni s-au alăturat Murray Edmunds (biolog, dar un pasionat cercetător al amoniţilor liasici, posesorul unei colecţii personale de invidiat de orice instituţie de profil; de fapt, Murray are deja un acord cu Muzeul de Ştiinte Naturale din Oxford pentru includerea colecţiei în patrimoniul său) şi Byron Blessed (paleontolog) care are un shop de profil (http//www.fossils-uk.com) în regiunea Whitby, celebră pentru amoniţii din Jurasicul târziu. Trebuie să sublinez aici şi disponibilitatea englezilor de a oferi informaţii detaliate atât în teren, prin semnalarea nivelurilor fosilifere, a principalelor specii şi caracteristici morfologice ale acestora, cât şi teoretice (Ian mi-a oferit volumul “The Hampshire Basin and adjoining areas” de R. V. Melville & E. C. Ffeshney/1982, iar Murray “The official guide to the Jurassic Coast –A walk through time” de Denys Brunsden – 2003), cât şi prin date istorice mai mult sau mai puţin nostime (de exemplu, legătura amoroasă dintre Mary Anning şi Richard Owen) explicaţii suplimentare, schiţe ad-hoc ale aflorimentelor sau secţiuni generalizatoare. În afara noastră (colegii englezi erau, cum am mai spus, bine echipaţi şi lumea îi interpela în legatură cu cele mai propice nivele fosilifere sau întreba despre “vânat”), foarte mulţi oameni căutau amoniţi: copii, tineri, adulţi sau doamne respectabile, în ţinută lejeră, de plajă, cu

well-known and very strict, for example a specimen of Asteroceras from a certain level (Woodstone) is for sure an A. confusum or A. obtusum (Flatstone), or A. stellare (Nodule Beds). Going eastwards, the layers gradually dip, thus the transition between the taxa-index biozone with Echioceras raricostatum (incomplete, without the sub-biozones from the upper part, with Leptechioceras macdonnelli and Paltechioceras aplanatum), and the Biozones with Uptonia jamesoni (marked by an interval dominated by species of Apoderoceras), and Tragophylloceras ibex, indicating the Early Pliensbachian (Carixian) can be followed. The lithology is similar (grey and greyish-blackish marls, relatively compacted), giving birth to the Belemnite Marls Formation (defined as such due to the frequent presence of the belemnite rostrums, dominated by genera Pasaloteuthis, Hastites etc). At the top of the section, in the higher areas the Green ammonite Beds Formation, including the Prodactylioceras davoei Biozone – the last one of the Early Pliensbachian, crops out. For the study of this section we had a new companion, Murray Edmunds (a biologist, fascinated by the study of Liassic ammonites and owner of a rich collection; in fact the collection is the object of a donation agreement with the Natural Sciences Museum in Oxford), and Byron Blessed (palaeontologist), who owns a specialised shop (http//www.fossils-uk.com) in Whitby region, famous for the Late Jurassic ammonites. I have to underline the availability of my British hosts to offer detailed field information on the location of the fossiliferous levels, of the main species and their morphological features, theoretical information (Ian offered me the volume “The Hampshire Basin and adjoining areas” of R. V. Melville & E. C. Ffeshney/1982, and Murray “The official guide to the Jurassic Coast –A walk through time” of Denys Brunsden – 2003), as well as more or less funny historical data (for example, the love affair between Mary Anning and Richard Owen), supplementary explanation, ad-hoc sketches of the outcrops or synthetic profiles. Except for us (as already mentioned, my British colleagues were well-equipped and everybody else was asking them about the most suitable fossiliferous levels or the best “hunt”), many other people were looking for ammonites: children, young people, adults or respectable women, all informally dressed and holding geological hammers in their hands. In Charmouth, I saw more then anywhere else along the whole Dorset Coast ordinary people looking for ammonites in rocks, in situ, or along the beach, where the

6

un ciocan geologic în mână. În Charmouth am văzut mai mult ca oriunde pe Coasta Dorset oameni obişnuiţi căutând amoniţi în roci in situ sau pe plajă, acolo unde depozitele atribuite Biozonei Echioceras raricostatum (“Watch ammonite stones” datorită morfologiei relativ regulate a amonitului, care sugerează aspectul unui ceas) sunt spălate de valurile mării. Aici se găsesc pe nisip, gata detaşate, exemplare piritizate foarte frumoase şi bine conservate de Echioceras. Nu am găsit decât fragmente, dar Murray a “cules” un exemplar (e drept cu o parte a ombilicului lipsă) pe care mi l-a dăruit. Totuşi, Byron a fost norocosul zilei identificând un Asteroceras obtusum (din nivelul Flatstone) de mărime medie, dar translucid, în culori galben-verzui (şi deoarece a fost primul exemplar din această specie pe care l-a găsit a declarat că-l va pastra pentru sine). De altfel, este destul de greu să găsesti amoniţi vara. Pentru “vânătoare” este recomandat intervalul iarna-începutul primăverii (lunile februarie-martie), când intensitatea mareelor este maximă şi, practic, în fiecare zi faleza expune altă secţiune. Martin mi-a spus că se obişnuieşte să se meargă şi noaptea, cu făcliile pentru că observarea unui nodul nu este prea dificilă şi astfel se elimină din concurenţă. Întorcându-ne spre parcarea din Charmouth (mult mai ieftină) am vizitat magazinul cu fosile şi roci al lui Tony Gill, care ne-a întâmpinat zâmbind în două ipostaze: una, reală, din spatele tejghelei sau din atelier şi alta, mai protocolară, într-un articol despre un craniu de ichthyosaur de cca. 2 m, expus alături, în vitrină. Un exemplar de-a dreptul fabulos, foarte bine conservat, cu dinţii ca nişte mici pumnale, care aparţine speciei Temnodontosaurus platyodeon. De aici (ca şi din alte locuri sau de la vântorii de fosile pe care i-am vizitat), Murray a cumpărat câteva exemplare din specii de amoniţi care îl interesau (este convins că speciile de amoniţi pot avea o mare variabilitate şi ornamentaţia poate varia mult cu stadiul ontogenetic). De altfel, din shopul lui Tony Gill nu lipseau cumpărătorii sau cei care închiriau ciocane geologice. După aproape o zi căutând amoniţi nu eram nici unul prea curaţi pe haine, dar acest lucru nu a fost nici un impediment pentru a intra în cofetarii, magazine etc., dimpotrivă parcă era o marcă de distincţie (pub-ul preferat a fost Hanul Vânătorilor, aproape de Lyme Regis, unde erau mâncăruri obişnuite, dar bine pregătite; se bea limonadă şi bere, mai puţin alcoolică şi acidulată, fiecare participant dând câte un rând, fără să se exagereze (“Suntem geololgi, e normal să bem!”); cel mai mult, mi-a plăcut berea irlandeză-guiness, care a apărut şi pe la noi).

the deposits assigned to the Echioceras raricostatum Biozone (“Watch ammonite stones” due to the relatively regular morphology of the ammonite, suggesting the shape of a watch) are washed by the sea waves. Here very nice and well-preserved pyritised specimens of Echioceras can be found loose in the sand, already detached. We could find only fragments, but Murray “picked-up” a specimen (in fact with a missing part of the umbilicus), which he gave me. However, Byron was the luckiest person of the day, being the one who found a medium-sized, translucent, in yellowish-greenish colours Asteroceras obtusum (from the Flatstone level) (and because it was the first of this species he ever found, he declared that he will keep it for himself). In fact, it is quite difficult to find ammonites during the Summer. The best interval for the fossil “hunt” is Winter - beginning of Spring (February-March), when the maximum intensity of the tides is recorded, and practically in each day a new section crops out. Martin told me that it is customarily to look for fossils also during the night, with torches, because the nodules are anyhow easy to trace, but the competition is reduced. On our way back to the (much cheaper) Charmouth parking we visited the fossils & rocks shop of Tony Gill, who welcomed us smiling in two postures: one real, behind the desk or in the workshop, and a more formal one, in an article about a skull of ichthyosaurs, about 2 m long, on display in the showcase nearby. A really fabulous, well-preserved specimen, belonging to the species Temnodontosaurus platyodeon, showing teeth like small daggers. From this place (as well as from other places or fossil hunters in our way) Murray bought some specimens of ammonites which he was interested in (he is convinced that the ammonite species show a great diversity in shape and ornaments depending on their ontogeny). However, Tony Gill’s shop did not miss buyers or people borrowing geological hammers. After almost a whole day in search for ammonites none of us had clean cloth, but this fact did not matter for having access to shops, coffee shops etc.; on the contrary, it seemed that this was a sign of pride: the favourite pub was the Hunter’s Inn, close to Lyme Regis, where ordinary food was well-cooked; lemonade and low-alcohol, bubbled beer was served – each was offering a round in his turn, but no excess was recorded (“We are geologists, drinking is normal!”); I enjoyed the most the Irish, Guinness beer, which we can also find in Romania lately). The next geological section was that of Golden Cap, where Belemnite Marls build-up the base of

7

Următoarea secţiune geologică a fost cea de la Golden Cap, unde Beleminte Marls alcătuiesc baza aflorimentului şi se prelungesc în mare, fiind locuri cu o multitudine de rostrumuri (solidum şi, uneori, cavum), urmată de formaţiunile Green Ammonite Beds (32 de m grosime; silturi şi argile cu intercalaţii de calcare şi nisipuri) şi Eype Clays (38 m grosime; marne albăstrui, micacee, cu intercalaţii de calcare). Bineînteles, colegii mei erau interesaţi doar de amoniţi, Ian dorindu-şi foarte mult un exemplar de Prodactylioceras davoei, care am înţeles că este foarte rar (se găsesc doar cîteva exemplare într-un an). Aici este foarte bine deschisă biozona denumită dupa specia râvnită de Ian, cu cele trei subbiozone: Aegoceras maculatum, A. capricornus, Oistoceras figulinum) din Green Ammonite Beds şi prima biozonă a Toarcianului (prin Subbiozona Amaltheus stokesi), marcată de intervalul denumit Three Tiers (6-30 m) din Formaţiunea Eype Clays. În cadrul primei biozone sunt frecvente camerele de locuit ale speciilor de amoniţi, care apar separate de restul cochiliilor. În aceasta zonă am fost relativ mai noros găsind câteva exemplare de Tragophylloceras (unul frumos de T. loscombi) şi Oistoceras (şi Martin mi-a dat un exemplar de Oistoceras prins într-un mic nodul). De asemenea, din partea superioară am colectat un exemplar destul de mare de Amaltheus stokesi, piritizat, aproape întreg. Dar, în general, “vânatul” n-a fost pe măsura aşteptărilor şi colegii erau cam dezamăgiţi când ne îndreptam spre maşini. Însă, într-o retragere fără trofee, Ian culege imediat din apropierea valurilor un nodul cu un amonit pe care îl consideră la prima vedere un Lytoceras, ca după o mai atentă examinare să observe spinii, elemente caracteristice pentru Prodactylioceras (trebuie să amintesc aici, că în teren este suficient să găseşti indicii pentru un exemplar de amonit complet; după aceasta, amoniţii sunt duşi în ateliere de prelucrare, unde cu ajutorul unei tehnici adecvate (air-pen, activate cu un motocompresor) sunt puse în evidenţă toate detaliile morfologice; aceasta este o altă meserie, destul de solicitantă şi, se pare, bănoasă; costul prelucrării unui amonit (care poate ajunge la sute de lire sterline) depinde de morfologia lui -coaste, spini, număr de ture, mărime etc; dacă spinii se rup, sunt numerotaţi şi lipiţi apoi în ordine). Exemplarul de Prodactylioceras a mai salvat o zi şi Ian a fost mai vorbăreţ ca niciodată, a făcut cinste cu bere fără să-l mai intereseze finala Champions League (oricum “nu era nici o echipa englezească”). În extinderea noastră spre est, timpul a impus ca limită Eype Mouth. Dintr-o zonă de parcare înverzită ne-am îndreptat spre aflorimente, pe o

the outcrop and extend into the sea, many times showing plenty of rostrums (solidum and sometimes cavum), followed by the Green Ammonite Beds (32 m thick; silts and clays interlayered with limestone and sands) and Eype Clays (38 m thick; bluish mica-rich marls with limestone interlayers) Formations. For sure my colleagues were only interested in ammonites, Ian looking forward for a specimen of Prodactylioceras davoei, which is very rare (only a few specimens are to be found per year). In this outcrop the biozone defined by the Ian’s favourite species crops out, with its three sub-biozones: Aegoceras maculatum, A. capricornus, Oistoceras figulinum from the Green Ammonite Beds, and the first biozone of Toarcian (represented by the Amaltheus stokesi Sub-biozone), marked by the Three Tiers interval (6-30 m) from the Eype Clays Formation. In the first biozone the living chambers of the ammonite species are abundant, which are separate from the rest of the shells. I was relatively luckier in this case, being the one who found some specimens of Tragophylloceras (a nice one of T. loscombi) and Oistoceras (also Martin offered me a specimen of Oistoceras embedded into a small nodule). Also from the upper part I’ve collected a relatively large, pyritised and almost complete specimen of Amaltheus stokesi. But generally speaking, the “hunt” was less than expected and this caused a general disappointment on our way back to the car. In the last moment of this retreat, Ian found close to the shore line an ammonite which he first considered to be Lytoceras; at a closer look, the typical spines were interpreted as a sign for Prodactylioceras (it must be mentioned that a complete ammonite specimen found in the field is then processed and prepared in the workshop by using specialised techniques (compressor-activated air-pens) which evidence all the morphological details; this is in fact a specialised, very well-paid but time-consuming job; the cost of processing an ammonite (sometimes reaching several hundred pounds) depends on the morphology – ribs, spines, number of spirals, size etc; if the spines broke down, they are numbered and then glued in order back to the shell). The specimen of Prodactylioceras had saved another day, and made Ian more talkative then ever, he offered beer and had no interest in the Champions League finals anymore (anyhow, “no British team was included”). In our trip to east, time restricted us to Eype Mouth. We parked into a green area and then headed to the outcrops, on a beach full of rocks of

8

plajă plină de blocuri de roci de diferite mărimi. În bază se afla partea terminală a Formaţiunii Eype Clays, peste care se dispunea o succesiune litologică relativ variată, dintre care cele mai importante repere sunt Starfish Bed, Margaritatus Beds, Thorncombe Sands aparţinând Pliensbachianului târziu (Domerian), respectiv Biozonei taxon-index cu Amaltheus margaritatus. Succesiunea continuă cu un nivel comprehensiv denumit Junction Bed, care cuprinde într-o grosime redusă (1-2 m) primele cinci biozone ale Toarcianului (Dactylioceras tenuicostatum, Harpoceras falcifer, Hildoceras bifrons, Haugia variabilis şi Grammoceras thouarcense). Acesta este, se pare, şi cel mai fosilifer, deoarece am găsit numeroase exemplare de Dactylioceras, Hildoceras şi Harpoceras (unul, H. falcifer, mare chiar pentru zona respectivă, îmi aminteşte acum de pe dulap de acele zile, spre deosebire de un exemplar uriaş de Entolium (aproximativ cât palma), pe care l-am sfărâmat în câteva bucăţi tot încercând să reduc din volumul rocii). Peste Junction Bed se dispune discontinuu, în zonele mai înalte, partea superioară a Toarcianului şi Aalenianului (prin Formaţiunea Bridport Sands). Acestea au fost secţiunile geologice din zona Dorset, la care s-a mai adăugat câteva în zona Radstock, unde Liasicul este comprehensiv, dezvoltându-se pe o grosime redusă. Au mai fost vizitate muzee (Lyme Regis), ateliere de prelucrare a fosilelor, colecţii particulare, shop-uri de profil. Una dintre colecţii a fost a lui Martin Foster axată pe speciile câtorva genuri, iar cea de-a doua (o zi şi jumătate de lucru efectiv) a lui Murray Edmunds, care a descris detaliat majoritatea exemplarelor, însoţind explicaţiile şi cu date despre locul de colectare sau alte întâmplări (de exemplu, când era să-l prindă refluxul sub o stâncă în Isle of Raasay). În atelierele de prelucrare am văzut exemplare superbe de amoniţi, dar nu numai. Se prelucrau fosile din diferite zone al globului (China, Madagascar, cel mai frecvent). Am admirat două schelete complete de ichtyosaur, care valorau dupa aprecierea proprietarilor, în jur de 12.ooo de lire sterline (găseau şi prelucrau 2-3 exemplare pe an, din zone aflate sub imperiul mareelor; pentru transportul blocurilor de la locul de prelevare închiriau elicoptere). În ultimele zile am vizitat şi “School of Ocean and Earth Science” şi oraşul Southampton (cheiul, casa Tudor, Red Lion, Wellington pub etc). Domnii J.E.A. Marshall şi Ian Troth mi-au prezentat birourile, laboratoarele, biblioteca, colecţiile etc., ca şi principalele domenii de interes în cercetare. Au fost câteva zile pline de paleontologie. Aici,

various sizes. In the base, the end of the Eype Clays Formation could be noticed, followed by a relatively varied lithological succession, marked by the Starfish Bed, the Margaritatus Beds, the Thorncombe Sands belonging to the Late Pliensbachian (Domerian), and to the biozone index-taxa with Amaltheus margaritatus. On their top, a comprehensive level, Junction Bed, including in a very thin sequence (1-2 m) the first five Toarcian biozones (Dactylioceras tenuicostatum, Harpoceras falcifer, Hildoceras bifrons, Haugia variabilis and Grammoceras thouarcense). This is the richest fossiliferous level, here we found numerous specimens of Dactylioceras, Hildoceras and Harpoceras (one of them, H. falcifer, of a relatively large size even for that region placed now on my shelve reminds me of those days, in contrast with a huge specimen of Entolium (of the size of a palm) which I broke into pieces trying to reduce the volume of the rock). On the top of the Junction Bed, in the higher areas, the upper part of the Toarcian and Aalenian (represented by the Bridport Sands Formation) crops out. These were the geological sections that I have visited in Dorset area, besides some from Radstock region, where the Lias is comprehensive and thin. I have also visited museums (Lyme Regis), workshops for the fossils’ processing private collections, specialised shops. One of the collections belonged to Martin Foster, being focused on the species of a few genera, and the second one (one and a half day of effective work) to Murray Edmunds, who described in details most of the specimens, including data on the collecting site or other events (for example about a low tide on a cliff in the Isle of Raasay). I’ve seen magnificent specimens in the workshops, but not only. Fossils from various places in the world were also processed (especially from China and Madagascar). I have admired two complete ichthyosaurs skeletons, that were estimated by their owners to about 12,000 pounds (about 2-3 specimens are found per year in places submitted to tides; helicopters are needed for the transport of blocks from the outcrop to the workshop). In the last days of my stay I’ve also visited “School of Ocean and Earth Science” and Southampton (the quay, the Tudor House, Red Lion, Wellington pub etc). Mr. J.E.A. Marshall and Mr. Ian Troth have introduced me to their offices, laboratories, library, collections etc., as well as to their main fields of research interest. I have spent several pleasant palaeontological days. Palaeontology is here more than a science, it represents a modus vivendi (including business),

9

este mai mult decât o disciplină sau o pasiune, este un fel de a trăi (inclusive ca business), un alter-ego pentru unii oameni. Aşa cum majoritatea oamenilor de la noi, din zona de munte, au puse în camere coarne de cerb şi lăicere, aşa în casele în care am intrat erau vitrine cu amoniţi, diplome pentru contribuţii aduse cunoaşterii amoniţilor de către oameni, care nu aveau o pregătire în universităţi. Se cunoşteau foarte bine între ei, aveau opinii contrare despre filogenia lor, luau în derâdere afirmaţii ale unor paleontologi celebri, care au lucrat în regiune. Ajuns aici, îmi fac datoria de a-i aminti (aşa cum apar in “Ghidul oficial pentru Coasta Dorset-o călătorie în timp”: William Smith (1769-1839), întemeietorul stratigrafiei; William Buckland (1784-1856); Adam Sedwick (1785-1873); William Conybeare (1787-1857); Gideon Mantell (1790-1852), cel care a semnalat pentru prima dată dinosaurii prin dinti de Iguanodon; Roderick Impey Murchison (1792-1871); Henry de la Beche (1796-1855); Charles Lyell (1797-1875); Mary Anning (1799-1847), care cercetat ştiinţific primele schelete de reptile marine, primul schelet de Ichthyosaurus, fiind găsit de un frate al său, aşa cum este menţionat în muzeul din Lyme Regis; Richard Owen, Louis Agassiz (1807-1873), Samuel Husbands Beckles (1814-1890), apoi lista poate continua până astazi, iar în viitor este posibil să includă şi pe unii dintre colegii mei englezi. ________________________________________ Eugen Gradinaru (Bucuresti) Participari la reuniuni stiintifice internationale: Triassic Geochronology and Cyclostratigraphy - a field symposium. St Christina / Val Gardena, Dolomites, Italy, 11-13 September 2003. Reuniunea a fost consacrata prezentarii datelor obtinute in urma unor cercetari multidisciplinare (lito-, bio-, magneto- si cronostratigrafice) derulate in cadrul programului "Seceda Coring Project". Studiile au fost efectuate de cercetatori din Elvetia, Italia, Olanda si Germania. Reuniunea a fost organizata de P.Brack (Zurich), W.Schlager (Amsterdam) si M.Stefani (Ferrara). Tema principala a reuniunii a fost calibrarea timpului in intervalul stratigrafic al Triasicului prin aplicarea unor metode independente, geocronologice (datari radiometrice) si ciclostratigrafice (calibrari orbitale). Comunicarile din prima zi a reuniunii au fost concentrate pe problema corelarii, de mare rezolutie, a depozitelor bazinale ale Formatiunii de Buchenstein cu depozitele platformei carbonatice de Latemar, acumulate in intervalul Anisian superior-Ladinian. Comunicarile prezentate in a

an alter-ego for some people. In a similar way as the people from the mountainous areas in Romania who put stag’ horns on display, these people have showcases with ammonites and diplomas for special contributions to the study of ammonites. Most of these people did not have any academic degree in the field. These people knew each other, they had contraadictory opinions on the ammonite phylogeny, were mocked at the statements of famous palaeontologists who had worked in the area. In this point, I have to mention some names - as presented in the “Official Guide for Dorset Coast – a trip to the past”: William Smith (1769-1839), the father of stratigraphy; William Buckland (1784-1856); Adam Sedwick (1785-1873); William Conybeare (1787-1857); Gideon Mantell (1790-1852), who first mentioned the dinosaurs with Iguanodon teeth; Roderick Impey Murchison (1792-1871); Henry de la Beche (1796-1855); Charles Lyell (1797-1875); Mary Anning (1799-1847), who studied scientifically the first skeletons of marine reptiles, the first skeleton of Ichthyosaurus being found by one of her brothers as mentioned in the museum from Lyme Regis; Richard Owen, Louis Agassiz (1807-1873), Samuel Husbands Beckles (1814-1890); the list may continue in the present, and the future may bring also the names of some of my British colleagues. ________________________________________ Eugen Gradinaru (Bucharest) Participation to international scientific meetings: Triassic Geochronology and Cyclostratigraphy - a field symposium. St Christina / Val Gardena, Dolomites, Italy, 11-13 September 2003. The meeting was focused on the presentation of the results of multidisciplinary research (litho-, bio-, magneto- and chronostratigraphy) in the frame of the "Seceda Coring Project". The studies were performed by experts from Switzerland, Italy, Holland, and Germany. The meeting was organised by P. Brack (Zurich), W. Schlager (Amsterdam), and M. Stefani (Ferrara). The main topic was represented by the calibration of the Triassic by applying independent methods, geochronology (radiometric dating), and cyclostratigraphy (orbital calibrations). The presentations in the first day were focused on high resolution correlation issues in basinal deposits of Buchenstein Formation with the deposits of the carbonate platform of Latemar, accumulated during the Upper Anisian-Ladinian interval. In the second day, the major topic was the orbital control

10

doua zi a reuniunii au avut ca tema majora controlul orbital al ciclurilor care caracterizeaza evolutia platformelor carbonatice din intervalul Triasicului superior. Exemplificarile si discutiile au fost focalizate in principal asupra platformei carbonatice de Latemar din Dolomiti, dar si din alte regiuni. Reuniunea a fost urmata de doua excursii, prima consacrata examinarii succesiunii stratigrafice a Formatiunii de Buchenstein, ce de a doua examinarii platformei carbonatice de Latemar. Domenii de interes in domeniul studiilor paleontologice si stratigrafice: 1- Studiul faunelor de ammoniti din Jurasicul inferior si superior al Dobrogei de Nord. 2- Studiul faunelor de ammonoidee din intervalul Spathian-Anisian inferior, cu referire la limita Triasic inferior/Triasic mediu. 3- Studiul faunelor de nautiloidee din Triasicul Dobrogei de Nord, in colaborare cu Dr.Evgeny Sobolev de la Academia Rusa de Stiinte, filiala siberiana din Novosibirsk. 4- Studiul brachiopodelor din Calcarul de Enisala (Dobrogea de Nord), in colaborare cu Dr.A.Barbulescu si E.Owen. Lucrari publicate: 1- Vraconian age of the Enisala Limestone from the Babadag Basin (North Dobrogea Orogene): Lepthoplites enisalaensis new species. Studii si cercetari de Geologie, 47 (2002), 55-63, 2 fig.-text, 1 pl. 2- Age of the Brasov Formation Jekelius, 19195, by cephalopods. Analele stiintifice ale Universitatii "Al.I.Cuza" Iasi, Geologie, 67 (2001), 135-141, 1 fig.-text, 2 pl. ____________________________________ Mihai E. Popa (Bucureşti) - in aprilie 2004 am avut prima intilnire de lucru la Sofia, a proiectului IGCP 469 intitulat "Late Variscans biotas and paleoenvironments", unde am prezentat o sinteza a Carboniferului din Romania. S-a organizat o excursie pe teren pe Valea Iskerului. Urmatoarea intilnire va avea loc la Freiberg, in Octombrie 2004, apoi la Cardiff, in aprilie 2005 si la Bucuresti, in septembrie 2005, prilej cu care se va organiza si o excursie de teren pentru Paleozoicul din Banat; - in mai-iunie 2004 am lucrat la Muzeul Field din Chicago, pe colectia de plante fosile colectata din Tara lui Jameson, Groenlanda de NE. Proiectul de colaborare pe tema plantelor triasice- jurasice este de lunga durata, el include vizite periodice de lucru la Field, rolul meu fiind acela de sistematician,

of the cycles that characterised the evolution of carbonate platforms during the Upper Triassic. The examples and discussions mainly referred to the carbonate platform of Latemar from the Dolomites, but also to other regions. The meeting was followed by two field trips, the first devoted to the study of the stratigraphical succession of the Buchenstein Formation, and the second to the examination of the carbonate platform of Latemar. Fields of interest in palaeontology and stratigraphy: 1- the study of Lower and Upper Jurassic ammonites of Northern Dobrogea. 2- the study of ammonoidean fauna in the Spathian-Lower Anisian interval, mainly referring to the Lower/Middle Triassic limit. 3- the study of the nautiloidean fauna from the Triassic deposits of Northern Dobrogea, (in co-operation with Dr. Evgeny Sobolev from the Russian Academy of Sciences, the Novosibirsk Branch). 4- the study of brachiopods from the Enisala Limestone (Norther Dobrogea) (in co-operation with Dr. A. Barbulescu and E. Owen. Published papers: 1- Vraconian age of the Enisala Limestone from the Babadag Basin (North Dobrogea Orogene): Lepthoplites enisalaensis new species. Studii si cercetari de Geologie, 47 (2002), 55-63, 2 fig.-text, 1 pl. 2- Age of the Brasov Formation Jekelius, 19195, by cephalopods. Analele stiintifice ale Universitatii "Al.I.Cuza" Iasi, Geologie, 67 (2001), 135-141, 1 fig.-text, 2 pl. ________________________________________ Mihai E. Popa (Bucharest) - in April 2004 the first business meeting of IGCP 469 project on "Late Variscans biotas and paleoenvironments" took place in Sofia; there I’ve presented a synthetic overview on the Carboniferous from Romania. A field trip was organised on Isker Valley. The next project meeting will be held in Freiberg, in October 2004, then in Cardiff, in April 2005 and then in Bucharest, in September 2005 – when also a field trip will be organised in Banat region, regarding the Paleozoic deposits; - in May-June 2004 I worked at the Field Museum in Chicago, on the fossil plant collection from Jameson Land, NE Greenland in the frame of the long-term project concerning Triassic – Jurassic Museum, where I will be involved in the systematic, taxonomic and stratigraphical study.

11

taxonomist si stratigraf. Cu cazia vizitei la Chicago, am putut intreprinde o serie de excursii pe teren in Illinois, la Mazon Creek (fossile Lagerstatte) si am tinut o conferinta la colegiul DuPage; - in iulie-august 2004 am participat in Tara lui Jameson, la o expeditie finantata de NASA, pentru a colecta plante fosile, in vederea dezvoltarii unei teme majore privitoare la schimbarile globale de la limita Triasic-Jurasic. Echipa include 5 oameni, de la Copenhaga (1), Chicago (2), Oxford (1) si Bucuresti (eu). Rolul meu in echipa este acelasi (sistematica, stratigrafie, taxonomie); - din punct de vedere publicistic, lucrez acum la incheierea monografiei paleobotanice a Paleozoicului din Bazinul Resita (in limba engleza), la cursul de Palinologie si la citeva manuscrise privitoare la florele jurasice din Carpatii de sud, Suedia si Groenlanda; ________________________________________

On the occasion of my visit to Chicago, I also visited several outcrops in Illinois, at Mazon Creek (fossile Lagerstatte) and I presented a conference at DuPage College; - in July-August 2004 I took part at a NASA-financed expedition in Jameson Land for collecting fossil plants as a preliminary documentation for a major research topic on global changes at the Triassic-Jurassic limit. The team includes 5 experts, from Copenhagen (1), Chicago (2), Oxford (1) and Bucharest (myself). My attributions in the team are the same (systematics, stratigraphy, taxonomy); - regarding the publications, I am currently finalising the monograph on Paleozoic palaeobotany in Resita Basin (in English), the Palinology textbook, and several manuscripts on the Jurassic flora from South Carpathians, Sweden and Greenland; ________________________________________

12

APARITII EDITORIALE Radu Olteanu: Darwinismul în căutarea ordinei sau sofismul în paleontologie, Editura Enciclipedică, Bucureşti, 2000

Cartea scrisă de Dr. Radu Olteanu, eminent specialist în paleontologia ostracodelor neogene, este fără îndoială unică în peisajul publicisticii de specialitate de la noi. Doresc sa spun de la bun început că am citit această carte nu numai cu interes ci si cu o plăcere intelectuală deosebită.

Orice teorie ştiinţifică conţine în ea un sâmbure de filozofie. Teoria evoluţiei, prin insăşi substanţa ei, predispune la filozofare. Modul în care Radu Olteanu a reuşit să folozofeze, navigând prin substanţa acestei teorii, este captivant. Două lucruri m-au fascinat îndeosebi: pe de o parte balansul continuu între ştiinţă şi cultură (“realităţile” ştiinţifice sunt frecvent pigmentate cu analogii izvorâte dintr-o hrană culturală de sorginte aleasă) şi, pe de altă parte, echilibrul îndoielii (dacă mi se permite să spun aşa), continua punere sub semnul întrebării a dogmelor, ceea ce constituie, în ultimă instanţă, sursa progresului.

În ştiinţă, însă, teoria este întotdeauna necesară, permiţându-i cercetătorului să pună ordine în haosul aparent al naturii. Sau, cum spune autorul: “Din perspectiva existenţei vieţii eşalonate pe aproape 4 miliarde de ani, de la prima “monadă” la om, a explica totul prin jocul întâmplarii sau al inevitabilitaţii legilor biologice este până la urmă opţiunea cercetătorului (o libertate constrânsă de teorie). Dar dacă întâmplarea nu poate fi ordonată, istoria cunoscută a vieţii sugerează totuşi direcţii şi sensuri, deci existenţa unor legi generale care le guvernează şi care, în principiu, pot fi cunoscute. Faptul că ştim puţin despre unele sau că altele s-au dovedit false, nu este un argument împtriva existenţei lor. Însăşi biostratigrafia cu imperfecţiunile ei perfectibile, este în esenţă o metodă de a descoperii legile marilor cicluri faunistice şi a continuităţii vieţii mereu în schimbare. Adesea, nu modul în care căutăm răspunsurile diferă, ci locul în care le căutăm”.(p.60).

Raportarea pe care autorul o face la devenirea lumii vii, aşa cum este ea ilustrată în înregistrarea paleontologică, este cu atât mai interesantă cu cât exemplul prezentat, dezvoltat pe mai mult de jumătate din carte, cel al “arhipelagului Sarmaţian”, este unul supus

RECENT PUBLICATIONS Radu Olteanu: Darwinismul în căutarea ordinei sau sofismul în paleontologie, Editura Enciclipedică, Bucureşti, 2000 (Darwinism in the search for order, or sophism in palaeontology)

The book of Dr. Radu Olteanu, who is a well-known expert in the palaeontology of Neogene ostracods, is without any doubt unique in the specialised editorial landscape in Romania. I have to mention that from the beginning I read this book not only with interest, but also with a special intellectual delight.

Any scientific theory includes a philosophical core. The evolution theory, by its intrinsic nature, involves a philosophical component. The way in which Radu Olteanu managed to mark his journey through the philosophical component of this theory is fascinating. Two things impressed me most: first, the balance between science and culture (the scientific “realities” are often pigmented with similarities fed from a high-quality cultural background), and secondly, the balance of doubt (if I may say so), i.e. the continuous questioning of dogmas which is, finally, the source of progress.

In science however, theory is always a pre-requisite that allows the researcher to order the supposed chaos of nature. Or, as mentioned by the author: “From the perspective of life spanning over 4 billion years, from the first “monade” to the human beings, a researcher is free to select various ways to explain either as chance or inevitable biological rules (freedom constrained by theory). But even if chance may not be ordered, the known history of life however suggests directions and senses , thus general rules that are governing and may thus be recognised. The fact that there is little knowledge in some cases or that some theories proved to be wrong is in fact not an argument against their existence. For example, biostratigraphy - with its perfectible imperfections, is basically a tool in the discovery of the rules of the great faunal cycles and of the continuity of ever-changing life. Often there is no difference in the way in which we search for answers, but in the place (p.60).

The author’s view on the changes in the living world, as illustrated by the palaeontological record, is extremely interesting due to his selection regarding the study case of “the Sarmatian archipelago”, presented on more than half of the

13

particularităţilor în comparaţie cu alte “siteme marine clasice”. A face ordine într-o astfel de lume duce adesea la autoritarism şi dogmatism. Sau, cum superb spune autorul: “Parafrazând un cunoscut filozof, am putea spune şi noi că principala primejdie care ameninţă biostratigrafia este spiritul ei scolastic, care tratează ceea ce este vag ca şi cum ar fi precis, iar accidentului local I se atribuie valoare generală. Succesiunea reală a faunelor este mutilată de schemă şi ascunsă în spatele unei gândiri care nu descoperă, ci afirmă eliminând îndoiala, dar nu ambiguitatea. Confirmarea autorităţii devine scop, iar cercetarea se transformă în adeziune, decizia fiind mereu apriorică. Problema speciei şi speciaţiei este una a timpului unic, univoc şi egal pentru toţi, iar doctrina succesiunii îşi subordonează orice transformare individuală, obţnând un beneficiu efemer. Faptul că în acelaşi timp pot coexista biocenoze cu ritmuri şi procese diferite sau asemănătoare, este eludat cu desăvârşire. Speciaţia este privită ca un marş cazon, general şi disciplinat, cu o direcţie unică…” (p.254).

Dar tocmai acest “sistem” aparte pare sa-i sugereze autorului cheia înţelegerii fnomenelor la scară generală: “Fără îndoială existenţa ecosistemului salmastru al Paratethysului este un noroc pentru paleontologi. Studiul istoriei lui poate deconspira mecanismele <<secrete>> ale apariţiilor şi extincţiilor, ale transformărilor şi evenimentelor. Altfel spus, <<istoria văzută la lucru>>” (p.307). O umbră de pesimism încheie această abordare: “Paratethysul a beneficiat de energia a două generaţii de paleontologi români, ruşi, cehi, austrieci, francezi şi bulgari care i-au descifrat secretele. Paleontologi de acelaşi calibru e puţin probabil să mai apară într-o lume care nu mai ştie să se mire şi să se întrebe. Paleontologia a devenit o disciplină de lux, absolut gratuită şi care nu oferă nici un răspuns la întrebarea: asta la ce foloseşte?” (p.308)

Concluzia lucrării pare să contrazică această doză de pesimism prin însăşi titlul ei: “Ultima introducere”. Chiar dacă este “ultima” pentru unul sau altul dintre noi, o introducere este întotdeauna un început. Experienta de o viaţă în studiul “sistemului Sarmaţian” este concentrată de autor, filozofic, în aceste rânduri: “Fără nici o îndoială biostratigrafia faciesurilor salmastre se zbate în plin manierism. În dialogul ei cu fauna, biostratigrafia a reuşit să se lase îmbibată cu prea multe sofisme folosind aceleaşi metode aplicate cu succes în faciesurile marine (mai mult sau mai puţin constante), unde determinismul ecologic are o implicaţie minoră. De

extent of the book. This particular case shows many peculiarities as compared to other “classical marine systems”. The attempt to order such an universe may often lead to authoritarianism and dogmatism. Or, as superbly expressed by the author: “By paraphrasing a well-known philosopher, we could state that the main danger of biostratigraphy is its scholastic spirit, that interprets the vagueness as preciseness and attributes a general value to local accidents. The real succession of faunas is mutilated by paradigms and covered behind a way of thinking that does not discover, but releases statements which remove doubt but not ambiguity. The confirmation of authority becomes a goal in itself, and research turns into adhesion, the decision being always a priori. The issue of species and speciation has to be put in a unique, unequivocal, “equal for all” time frame, and the doctrine of succession subdues any individual transformation for an ephemeral benefit. The coexistence of biocenoses with different or similar rhythms and processes is completely forgotten. Speciation is considered as a military march, with a constant and disciplined step and a unique direction…” (p.254).

However, this particular “system” seems to suggest the author the key for the understanding of phenomena at a general scale: “There is no doubt that the understanding of brackish ecosystem of Paratethys has to be considered as good fortune for palaeontologists. The study of its history may reveal the <<secret>> mechanisms of occurrences and extinctions, of transformation and events. Or, said differently, <<a working history>> (p.307). A shadow of pessimism concludes this approach: “Paratethys benefited of the energy of two generations of Romanian, Russian, Czech, Austrian, French and Bulgarian palaeontologists that have revealed its secrets. Researchers of a similar calibre is less probable to occur in a world that forgot to wonder and put questions. Palaeontology has become a completely free “luxury science” that does not offer any answer to the question: “what for?” (p.308)

The conclusion of the book seems to contradict this pessimism through the title proper “The last introduction”. Even if it is “the last” for one or another among us, an introduction is always a starting. The life-time experience of the author in the study of the “Sarmatian system” is concentrated philosophically in the following lines: “Undoubtedly the biostratigraphy of the brackish facies is struggling with a clear mannerism trend. In its dialogue with fauna, biostratigraphy managed to

14

fapt, însăşi biostratigrafia este mai întâi o idee verosimilă, logică în esenţa ei (o populaţie se schimbă, o comunitate se schimbă, faunele în ansamblul lor se schimbă în timp, deci timpul poate fi cuantificat), plecând de la adevărul perfect logic al superpoziţiei stratelor, dar şi un uriaş sofism care vrea şi uneori reuşeşte să ofere o succesiune de unităţi faunistice de la foarte vechi spre foarte nou, folosind unităţi nu numai variabile, dar şi inconstante. Este deci o ideologie care se susţine printr-o alta, a schimbării, dar şi a evoluţiei organismelor şi care la rândul ei este adevărată în principiu şi contestată în detalii. Specia, instrumentul de lucru al evoluţiei cât şi al biostratigrafiei este <<ceva real când nu sunt întrebat şi ireal când încerc s-o definesc>> ca să-l parafrazăm pe Sf. Augustin. Totul devine un metasofism care începe cu o dorinţă sau o intenţie spre ordine venită din gândirea logică (structură înascută, deci bilogică), se continuă cu ceva verosimil, dar care lucrează cu vag. Cât este utopie şi cât real în acestă ordine imaginată?” … “În biostratigrafie există mai ales subiectivităţi creatoare de opinii. Fosilele există pentru că există (<<Ceea ce este existent nu este gândit>> susţinea Gorgias), dar gândirea lor este inevitabil supusă unei logici specifice mai mult sau mai puţin aproape de adevăr. Am văzut nu puţine cazuri în care <<melcul sau broasca e acelaşi lucru>> cum spunea un personaj al lui Eugen Ionescu (în <<Delir în doi>>). Până la urmă nici asta nu este o dramă, o greaşeală în paleontologie sau biostratigrafie nu omoară pe nimeni. Existenţa sofismului logic, a non-sensului sau a situaţiilor absurde ne obligă să acceptăm a ele totuşi există. Dar un pseudo-raţionament poate totuşi împinge cercetarea într-o direcţie fără direcţie, iar demonstrarea greselii rămâne imposibilă inocenţilor. Sub aparenţa certitudinii logice, sofismul conştient sau nu, maschează sau alterează reflexia”.(p.308-309)

Cartea lui Radu Olteanu este una dintre puţinele cărţi care nu încearcă să ne convingă impunându-ne argumente, care, aşa cum spune autorul, pot fi întotdeauna supuse greşelii, ci ne îndeamnă la reflexie. A-ţi pune întrebări valorează adesea mult mai mult decât a da răspunsuri.

Plăcerea deosebită cu care se citeşte această carte şi satisfacţia intelectuală pe care ţi-o oferă spiritul ce o străbate, sunt parţial umbrite de mult prea multe greşeli de tipar presărate prin tot textul. O astfel de carte ar fi meritat o mai mare atenţie din partea editurii, care se vrea, de altfel, una de marcă.

Vreau totuşi să cred că “Darwinismul în căutarea ordinii” este o carte care învinge orice

let itself soaked with too many sophistry by using the same methods successfully applied in the study of (more or less constant) marine facies, where the ecological determinism is a minor factor. In fact, biostratigraphy is first of all a plausible idea with a logical essence (a population may change, a community may change, the assemblage of faunas may change in time, thus time may be quantified) starting from the perfectly logical truth of the superposition of strata, but in the same time it is a huge sophism that is intended – sometimes successfully, to offer a succession of faunal units from very old to very new by using variable and, more than that, inconstant measures. It is thus an ideology supported by the ideology of change, but also by that of the evolution of organisms – in its turn basically true but contestable in details. The species, as the tool of evolution and of biostratigraphy as well, represents <<something real when I am not questioned about, and something irreal when I try to define >>, as a paraphrase to St. Augustin. Everything is turning into metasophism starting with a desire or intention - coming from the logical way of thinking (a bi-logical, inherited structure) for ordering elements, it continues with a plausible stage, but which operates with vagueness. How much represents utopia and how much is real in this imaginative order?” … “Biostratigraphy is mainly dominated by subjectivities that lead to trends. The fossils exist because they exist (<<What exists is not thought>> said Gorgias), but the thinking about them is inevitably exposed to a specific logic more or less close to the truth. I have seen several cases in which <<the snail or the frog are the same>> as stated by a character in a theatre play of Eugen Ionescu (<<Delirium for two>>). Finally this is not a real drama, a mistake in palaeontology or biostratigraphy does not kill anyone. The existence of logical sophism, of non-sense or absurd situations however oblige us to admit that they occur. But a pseudo-rationale may still puss research towards a direction without direction and the proof for the mistake may stay beyond of the reach of non-advised. Under the cover of logical certitude, the more or less conscientious sophism hides or alters reflection” (p.308-309)

The book of Radu Olteanu is among the few of its kind that does not try to convince by imposed arguments – which according to the author, may always be submitted to mistakes, but invites the reader to reflection. Asking questions is often more valuable than answering them. The special delight of the reader of this book and the intellectual satisfaction brought by the spirit of

15

pesimism şi demonstrează că paleontologia este şi va fi viabilă, fie şi numai ca act de cultură. (Ioan I. Bucur) ___________________________________ Ilie Turculeţ: Paleontologia Jurasicului şi Cretacicului din Rarău, Editura Junimea Iaşi, 2004 Studiile paleontologice din anul 2004 s-au îmbogăţit cu încă o lucrare deosebită a distinsului prof.dr. Ilie Turculeţ, de la Catedra de Geologie-Paleontologie, a Facultăţii de Geografie-Geologie din cadrul Universităţii „Al. I. Cuza” Iaşi. Materialul, adunat în decenii de teren, este sintetizat în trei capitole care tratează Jurasicul şi Cretacicul din Rarău. Primul capitol se referă la biostratigrafia depozitelor jurasice şi cretacice din arii carpatice, cu referire specială asupra Sinclinalului Rarău-Breaza. Este prezentată o sinteză a datelor lito-biostratigrafice a acestor depozite din Pânza Bucovinică şi Pânzele Transilvane. Jurasicul Pânzei bucovinice este prezentat diferit pe cele două flancuri după cum urmează: - Doggerul de pe flancul intern, în sectorul

Breaza-Tătarca şi din sectorul Tarniţa-Clifele, de unde a fost identificată o faună bogată de moluşte, punându-se accent pe inventarul bionomic;

- Malmul, dezvoltat pe flancul extern, în Sinclinalul Rarău-Breaza cât şi Hăghimaş, punându-se accent pe Formaţiunea cu Aptychus din Sinclinalul Rarău-Breaza, de unde autorul a identificat o bogată faună de aptihi, dar şi taxoni de tintinide, amoniţi, foraminifere, cefalopode şi plante.

Cretacicul Pânzei Bucovinice este prezentat din două unităţi: - brecia subconglomeratică de pe Valea

Moldovei, unde a fost completată fauna deja cunoscută prin câteva specii de belemniţi (Terebratulina cf. biauriculata d’Orb şi Duvalia aff.gquillantona Bessaire;

- wildflişul care constituie cea mai mare parte din umplutura sinclinalelor Rarău şi Hăghimaş.

the book are partly shadowed by the too numerous and ubiquitous spelling mistakes. Such a book would have deserved a more careful treatment from the publisher, which however considers itself a prestigious one.

I still would like to believe that “Darwinism in the search for order” may conquer any kind of pessimism and prove that palaeontology still is, and will continue to be viable, even if only as a cultural approach. (Ioan I. Bucur) ____________________________________ Ilie Turculeţ: Paleontologia Jurasicului şi Cretacicului din Rarău, Editura Junimea Iaşi, 2004 (Palaeontology of Jurassic and Cretaceous deposits from Rarău) The palaeontological studies of the year 2004 were enriched by a special publication of the distinguished Prof. dr. Ilie Turculeţ, from the Department of Geology-Palaeontology, of the Faculty of Geography-Geology, „Al. I. Cuza” University in Iaşi. The material was gathered during decades of field work and is synthesised into three chapters that refer to the Jurassic and Cretaceous in the Rarău area. The first chapter concerns the biostratigraphy of the Jurassic and Cretaceous deposits in the Carpathians, with a special reference to the Rarău-Breaza Syncline. A synthetic presentation of the litho-biostratigraphical data referring to these deposits in the fice a Bucovinic and Transylvanian Nappes is presented. The Jurassic of the Bucovinic Nappe is treated differently for the two flanks, as follows: - the Dogger on the internal flank, in the Breaza-Tătarca, and Tarniţa-Clifele sectors, where a rich mollusk fauna has been identified. The focus is set on the bionomic inventory; - the Malm, developed along the external flank, in both Rarău-Breaza, and Hăghimaş Synclines, with a special focus on the Aptychus Formation in the Rarău-Breaza Syncline, where the author had identified a rich fauna of aptychus, but also taxa of tintinids, ammonites, foraminifers, cephalopods and plants. The Cretaceous of the Bucovinic Nappe is presented from two units: - the subconglomeratic breccia from Moldovei Valley, where the already-known fauna was completed by several belemnite species (Terebratulina cf. biauriculata d’Orb and Duvalia

16

În depozitele de wildfliş, se găsesc biohermi de diferite dimensiuni (calcare de tip urgonian) în care s-au evidenţiat corali, pachiodonte, brachiopode şi echinoderme. Este prezentată o listă cumulativă a taxonilor menţionaţi de diferiţi autori, dar şi taxoni care vor fi descrişi atât din Sinclinalul Rarău-Breaza cât şi din Sinclinalul Hăghimaş (pârâul Oii).

Pânzele Transilvane aparţin Liasicului şi Doggerului, fiind prezentate în funcţie de vârsta şi poziţia pe care o are klippa sau blocul exotic descris. Este de menţionat faptul că prezentarea se face doar pentru faunele noi identificate. Pentru klippa sinemuriană din Dealul Praşca (Sinemuriană), foarte bogată în amoniţi, pe lângă taxonii descrişi de alţi autori se mai adaugă şapte specii: Limea acuticostata Quenst., Modilolus (Modiolus) giganteus Quenst., Lucinola aff. tenuilimata Cossm., Astarta (Lecamptonia) aff. chartroni Cossm., Zygopleura (Allocosmia) sp., Calliphylloceras sp.2, şi Holectypus sp. (gr. H. depressus Leske). Klippa de calcare de pe pârâul Praşca (Pliensbachian) are o bogată faună de belemniţi, foraminifere, brachiopode, crinoizi, la care se adaugă 5 specii: Pissirhynchia sp., Moisseievia sp., Spiriferina cf. alpina Opp., Nannobelus acutus Mill. şi Acrocoelites cf. subrostriformis Vor. Blocurile exotice de pe pârâul Izvorul Malului (Toarcian) cuprind o scurtă descriere a faunei prezentată anterior, la care se adaugă 4 speci: Peronoceras aff. subormatum Y&B, Dumortieria sp. (gr. D. levesquei d’Orb), Grammoceras sp. şi Passaloteuthis sp. (gr. P. bruguierianus d’Orb). Klippa de pe panta NV a Dealului măgura (Toarcian-Aalenian) care cuprinde o bogată faună cu amoniţi, care a fost completată cu 3 specii: Leioceras lineatum Buckman, Leioceras cf. costosum Quenst. şi Hudlesonia aff. serodens Buckman. Klippa de greso-calcare de pe pârâul Fundu Pojorâtei (Bajocian) care cuprinde o bogăţie remarcabilă de fosile, la care autorul mai adaugă 31 de taxoni: Morrisithyris uniformis Seifert, Trigonia (Trigonia) elongata Sow, Mactromya cf. varicosa Sow etc. Klippa de calcare oolitice, negre de pe Valea Seacă (Bathonian) cu numeroase resturi de moluşte (Oxycerites fallax radiatiformis Wetzel etc, la care autorul completează inventarul cu încă 9 specii: Sharpirhynchia aff. acutiplicata Brown, Goniorhychia buneti Dav. etc. Capitolul doi al lucrării cuprinde câteva probleme de ocrotire şi conservare a siturilor geologice de vârstă jurasică şi cretacică din Sinclinalul Rarău.

aff.gquillantona Bessaire); - the wildflysch, constituting most of the filling of the Rarău, and Hăghimaş Synclines. Within the wildflysch deposits bioherms of various sizes can be found (urgonian-type limestones) consisting of corals, pachyodonts, brachiopods and echinoderms. A cumulative list of the taxa mentioned by various authors is presented, but also taxa that are described from both Rarău-Breaza, and Hăghimaş (Oii brook) synclines. The Transylvanian Nappes belong to the Lias and Dogger, being presented according to the age and the relative position of the described klippe or erratic block. It is worth to mention that the presentation refers only to the newly-identified fauna. In the case of the Sinemurian klippe from Praşca Hill, very rich in ammonites, besides the taxa described by other authors, 7 species were added: Limea acuticostata Quenst., Modilolus (Modiolus) giganteus Quenst., Lucinola aff. tenuilimata Cossm., Astarta (Lecamptonia) aff. chartroni Cossm., Zygopleura (Allocosmia) sp., Calliphylloceras sp.2, and Holectypus sp. (gr. H. depressus Leske). The limestone klippe from Praşca brook (Pliensbachian) shows a rich belemnite, foraminifer, brachiopod, and crinoid fauna, besides which 5 new species were added: Pissirhynchia sp., Moisseievia sp., Spiriferina cf. alpina Opp., Nannobelus acutus Mill., and Acrocoelites cf. subrostriformis Vor. The erratic blocks from the Izvorul Malului brook (Toarcian) include a fauna containing some of the above-mentioned species, to which 4 new species were added: Peronoceras aff. subormatum Y&B, Dumortieria sp. (gr. D. levesquei d’Orb), Grammoceras sp., and Passaloteuthis sp. (gr. P. bruguierianus d’Orb). The klippe from the NWrn slope of Măgura Hill (Toarcian-Aalenian) including a rich ammonite fauna was extended with 3 new species: Leioceras lineatum Buckman, Leioceras cf. costosum Quenst., and Hudlesonia aff. serodens Buckman. The sandstone-limestone klippe from Fundu Pojorâtei brook (Bajocian) is very rich in fossils. To the previous list, the authors adds 31 taxa: Morrisithyris uniformis Seifert, Trigonia (Trigonia) elongata Sow, Mactromya cf. varicosa Sow etc. The oolitic black limestone klippe from Valea Seacă (Bathonian) showing numerous mollusk rests (Oxycerites fallax radiatiformis Wetzel etc, is now enriched with 9 new species described by the author: Sharpirhynchia aff. acutiplicata Brown, Goniorhychia buneti Dav. etc.

17

Autorul justifică acest deziderat de conservare a acestora îndeosebi prin faptul că multe din aflorimente au o faună unică în Carpaţii Orientali. Al treilea capitol este de sistematică şi prezintă peste 400 de taxoni, pentru fiecare fiind specificat numărul de exemplare, colecţia din care provine, formaţiunea în care a fost găsit, vârsta şi planşa pe care poate fi văzut. Este cel mai important şi complex capitol al lucrării unde cei interesaţi pot găsi toate detaliile privind materialul prezentat. Urmează apoi o bibliografie cu 184 de titluri, un index alfabetic al taxonilor descrişi, o schiţă geologică a sectorului sudic al Sinclinalului Rarău-Breaza şi 32 de planşe cu bogatul material ilustrativ descris în lucrare. Cuvintele noastre reprezintă un mod prea umil pentru a putea descrie volumul de muncă adunat în această lucrare, iar emoţia de a scrie câteva rânduri despre profesorul Ilie Turculeţ ne copleşeşte. Credem cu tărie că prin noutăţile aduse această lume a formelor de mult apuse va putea fi îndrăgită şi de generaţiile viitoare, pasionate de lumea minunată a fosilelor. (Liviu Popescu, Daniela Popescu) _________________________________ Codrea A.V., Petrescu I. & Dica E.P. (eds.) – Acta Palaeontologica Romaniae, vol.IV. Editura Supergraph, Cluj-Napoca, 2004. Lucrările celui de-al 4-lea Simpozion Român de Paleontologie au apărut, la ceva mai bine de un an de la desfăsurarea manifestării, constituind o activitate editorială dvenită deja tradiţională şi întregind activitatea Societăţii pe ultimii doi ani. Pe parcursul a 502 pagini (din care 107 planşe cu fotografii !) se desfăşoară conţinutul a 46 de contribuţii, aranjate în volum în ordinea alfabetică a autorilor. Tematica lucrarilor cuprinde întreaga gamă a domeniului paleontologic, de la paleobotanică la paleontologia nevertebratelor şi vertebratelor, la micropaleontologie, biostratigrafie, sistematică şi evoluţie, paleoecologie şi reconstituiri de paleomedii. Valoarea intrinsecă a volumului este ridicată în mod evident de publicarea nor taxoni (genuri şi specii) noi, e.g. lucrările lui Iamandei & Iamandei (p.137), Neagu & Cârnaru (p.269, p.277), Popescu & Crihan (p.403), Schlagintweit & Dragastan (p. 455). Prin revizuirea articolelor de către cel puţin un referent (dar cel mai adesea de către doi) s-a urmărit de asemenea păstrarea calităţii publicatiei. Dacă adăugăm la

The second chapter of the book contains some aspects related to the preservation and conservation of the Jurassic and Cretaceous geological sites from Rarău Syncline. The author’s arguments are related to the fact that many of these outcrops contain a unique fauna within the East Carpathians. The third chapter is a systematic presentation of more than 400 taxa, for each of them the number of specimens, collection, geological formation, age and illustrative plate being indicated. It represents the most important and complex chapter of the book, where those interested may find all the details on the presented material. A reference list containing 184 titles, an alphabetic index of the described taxa, a geological sketch of the southern part of the Rarău-Breaza Syncline, and 32 plates illustrating the material include, follow. Our words are too humble to describe the volume of work gathered into this book, and we are also overwhelmed by emotion when writing about Prof. Ilie Turculeţ. We strongly believe that the new data in the volume will be greatly appreciated also by the future generations passionate by the wonderful world of fossils. (Liviu Popescu, Daniela Popescu) _________________________________ Codrea A.V., Petrescu I. & Dica E.P. (eds.) – Acta Palaeontologica Romaniae, vol.IV. Editura Supergraph, Cluj-Napoca, 2004. The contributions to the 4th Romanian Palaeontological Symposium have been published after more than one year from the meeting, as one of the traditional editorial events that fulfil the activity of the Society in the last two years. The volume contains 46 papers representing 502 pages (of which 107 plates with photographs !), arranged in an alphabetical order of the authors. The topics cover the full range of Palaeontology, from Palaeobotanics to Invertebrate and Vertebrate Palaeontology, to Micropalaeontology, Biostratigraphy, Systematics and Evolution, Palaeoecology and Environmental Reconstruction. The intrinsic value of the volume is obviously increased by the publication of new taxa (genera and species), e.g. in the papers of Iamandei & Iamandei (p.137), Neagu & Cârnaru (p.269, p.277), Popescu & Crihan (p.403), Schlagintweit & Dragastan (p. 455). The papers have been reviewed by at least one expert (but in most cases

18

acestea calitatea grafică excelentă, putem afirma că ne aflăm în faţa unei realizări de excepţie, care se înscrie ca cel mai semnificativ eveniment al Societăţii în 2004. Singurul reproş care li s-ar putea aduce editorilor este faptul că nu au oferit autorilor posibilitatea unei relecturi a manuscrisului în pre-print, pentru a elimina eventuale ultime inconsistenţe (reproş pe care îl putem face, de altfel, şi editorilor volumelor I şi III). Dincolo de aceasta, însă, eforturile legate de organizarea şi editarea materialului, ca şi abilitatea de a obţine forndurile necesare publicării volumului, constituie, pe lângă valoarea acestuia şi aspectul lui grafic, motive esenţiale pentru care echipa editoarială merită din plin laudele şi mulţumirile noastre. (Ioan I. Bucur) ________________________________________

MANIFESTARI ŞTIINŢIFICE Al 32-lea Congres Geologic Internaţional – Florenţa, august 2004 Un eveniment atât de amplu şi important, organizat în centrul istoric al Florenţei, a fost un real succes atât ca participare (peste 7000 participanţi), cât şi ca organizare (un progres clar faţă de congresul anterior desfăşurat la Rio de Janeiro). Geologia românească a fost reprezentată de câteva zeci de persoane venite de la universităţi şi institute de cercetare, dar şi de la firme din industrie. În spaţiul generos de la Fortezza da Basso s-a organizat un spaţiu expoziţional cuprinzând standuri ale ţărilor participante, ale instituţiilor cu profil geologic şi editurilor de prestigiu. Comunicările au fost organizate in câteva zeci de săli moderne, echipate cu toate facilităţile necesare, unele dintre ele reuşit convertite din spaţii iniţial cu destinaţie militară. Numărul comunicărilor interesante a fost extrem de mare, având atât subiecte din domeniile clasice ale geologiei, cât şi din domenii de tranziţie sau relativ recent iniţiate, inclusiv noutăţi absolute asupra geologiei planetei Marte. Chiar dacă a părut în regres faţă de alte subiecte, paleontologia aplicată s-a regăsit în numeroase

by two), in the intention of preserving the quality of the publication. If adding also the excellent graphical presentation, we can conclude that the volume and exceptional achievement and thus the most significant event of the Society in 2004. The only criticism one may bring to the editors is the fact that the authors did not have the opportunity of re-reading the manuscript in the pre-print, for removing the last possible inconsistencies (the same can be said to the editors of the volumes I and III). However, the efforts related to the organisation and editing of the materials, as well as the editors’ ability of obtaining the needed funds for the publication constitute - besides the intrinsic scientific value and graphical presentation - essential arguments for congratulating and acknowledging the editorial team. (Ioan I. Bucur) ________________________________________

SCIENTIFIC EVENTS The 32nd International Geological Congress – Florence, August 2004 This ample and important event, organised in the historical centre of Florence represented a real success as far as the participation (more than 7000 persons), and the organisation work (a real progress as compared to the previous congress that took place in Rio de Janeiro) are concerned. The Romanian geology was represented by some tens of persons coming from universities and research institutes, but also from industrial companies. The generous environment from Fortezza da Basso hosted an exhibition consisting of boots of the participating countries, including the geological institutions and printing houses. The presentations were hosted by tens of modern rooms, perfectly-equipped, some of them being previously used for military purposes. The number of interesting presentation was very high, referring to both classical topics in geology, but also to transitional or relatively recent ones, including absolute news on the geology of Mars. Even if apparently less represented as compared to other topics, the applied Palaeontology was present in numerous poster and oral presentation

19

comunicări şi postere din domenii foarte variate. Alături de clasicele aplicaţii din stratigrafie şi paleoecologie, studiul fosilelor a interferat de multe ori cu subiecte din fizică, chimie, matematică, protecţia mediului, arheologie, etc. Workshopurile pe teme specifice de interes major şi excursiile, care au îmbinat strălucit geologia cu istoria, cultura şi pitorescul Italiei, au consolidat succesul congresului. (Sorin Filipescu) ____________________________________ Workshop of IGCP 463, Romania, August 15-18, 2004 Litologia si biostratigrafia formatiunilor rosii marine Cretacic superioare din arealul carpatic. In perioada 15-18.08.2004, GEOECOMAR a organizat, sub egida UNESCO, Workshopul IGCP 463, Upper Cretaceous Oceanic Red Beds: Response to Ocean/Climate Global Change (CORBs), care a constat dintr-o zi de comunicari stiintifice, urmata de trei zile de teren. Au participat 30 de cercetatori din Austria, Bulgaria, China, Cehia, Columbia, Germania, Polonia, Romania, Spania, Turcia si SUA. Deschiderea festiva a avut loc la Muzeul Geologic, pe data de 15.08.2004. Prof. Dr. Nicolae Panin, m.c. al Academiei Române, Director General al institutiei organizatore, a urat bun venit participantilor. Academician Prof. Dr. Theodor Neagu a prezentat problematica legata de formatiunile rosii marine cretacic superioare din Romania si modalitati de datare pe baze micropaleontologice. In continuare, au fost prezentate 15 comunicari orale si 10 postere. Dr. Robert Scott (USA), unul dintre co-leaderii IGCP463, a pezentat cronostratigrafia integrata a formatiunilor rosii marine cretacic superioare, distribuite in arealul Tethys in intervalul Cenomanian-Maastrichtian, selectand sectiuni reprezentative din Apenini (Italia), Alpi (Austria), Carpati (Polonia si Romania), Caucaz si Tibet. Prof. Wang Chengshan (China), celalalt co-leader al IGCP463, a facut o prezentare a unor noi aflorimente de formatiuni rosii marine, recent descoperite in Tibet. Jaume Gallemi (Spain) si Mihaela Carmen Melinte (Romania) au analizat echinidele si nannofosilele calcaroase din “Formation Capa Rojas” (Spania – provinciile Jaen, Murcia si Alicante). Asociatia de echinide

in a wide range of different fields. Besides the classical applications in Stratigraphy and Palaeoecology, the study of fossils often interfered with subject from Physics, Chemistry, Mathematics, Environmental protection, Archaeology etc. Workshops on specific major topics and the field trips that brilliantly have combined geology with history, culture and picturesque landscape of Italy have consolidated the success of the congress. (Sorin Filipescu) ____________________________________ Workshop of IGCP 463, Romania, August 15-18, 2004 Lithology and biostratigraphy of the Upper Cretaceous red marine formations in the Carpathian area. During 15-18.08.2004, GEOECOMAR has organised the Workshop IGCP 463, Upper Cretaceous Oceanic Red Beds: Response to Ocean/Climate Global Change (CORBs) in the frame of UNESCO. The workshop consisted in one day of scientific presentations, followed by three days of field work. The 30 participants came from Austria, Bulgaria, China, Czech Republic, Columbia, Germany, Poland, Romania, Spain, Turkey, and USA. The official opening took place at the Geological Museum in 15.08.2004. The welcome was given by Prof. Dr. Nicolae Panin, correspondent member of the Romanian Academy, General Director of the organising institution. Academician Prof. Dr. Theodor Neagu presented the topics related to the Upper Cretaceous red marine formations in Romania and micropalaeontological-related dating methods. Afterwards, 15 oral presentations and 10 posters were presented. Dr. Robert Scott (USA), one of the co-leaders of the IGCP463 project, has presented the integrated chronostratigraphy of the Upper Cretaceous red marine formations that cover in the Tethys are the Cenomanian-Maastrichtian interval, selecting representative sections from the Apennines (Italy), Alps (Austria), Carpathians (Poland and Romania), Caucasus and Tibet as case studies. Prof. Wang Chengshan (China), the other co-leader of IGCP463, introduced new outcrops of red marine formations, recently discovered Tibet. Jaume Gallemi (Spain) and Mihaela Carmen Melinte(Romania) have analysed the carbonate echinids and nannofossils from “Formation Capa Rojas” (Spain – provincesJaen, Murcia and Alicante). The echinid

20

contine frecvent taxonii Rispolia subtrigonata, Homoeaster auberti, Ovulaster gauthieri, O. zignoanus, O. obtusus, Stenonaster tuberculata and Infulaster sp., iar nannofosilele calcaroase indica prezenta Coniacianului (Biozona UC10) si a limitei Coniacian/Santonian (UC11c). Xiumian Hu (China) si Lilian Švábenická (Cehia) au prezentat lito- si biostratigrafia formatiunii Rio Fardes (NE Granada, Spania), caracterizata prin prezenta Turonianului (Biozona UC7), a Coniacianului mediu (UC10) si a limitei Coniacian mediu/superior (UC10/?UC11). Ines Wendler (Germania), Stephanie Neuhuber si Michael Wagreich (Austria) au analizat geochimic si biostratigrafic formatiunilor rosii marine din Alpi. Ewa Malata a prezentat foraminiferele din zona externa a Carpatilor Vestici (Polonia). Cea mai veche specie index determinata este Bulbobaculites problematicus (Cenomanian – Coniacian inferior). Miroslav Bubik (Cehia) a facut o analiza a paleomediului de sedimentare, pe baza asociatiilor de foraminifere identificate in Unitatea Sileziana (Moravia, Cehia). Mihaela Carmen Melinte, Titus Brustur, Dan Jipa si Stefan Szobotka (Romania) au analizat ocurentele de formatiuni rosii marine din Carpatii Orientali, ajungand la concluzia ca cele mai vechi formatiuni de acest tip debuteaza in Vraconian (in cuprinsul Zonei de Amoniti Stoliczkaia dispar), fiind apoi depuse in intreg in Cretacicul superior (inclusiv in intervalul limitei K/T). In opinia lui İsmail Ömer Yılmaz (Turkey) trecerea de la sisturi negre la strate rosii marine indica modificari de la un regim anoxic la unul oxic, ciclicitatea recunoscuta in sectiuni din Anatolia fiind insa caracteristica ciclurilor Milankovitch (durata unui ciclu in sectiunile prezentate fiind intre 34 ka si 57 ka). Asociatii de dinoflagelate caracteristice intervalului Santonian-Campanian au fost identificate de catre Polina Pavlishina (Bulgaria), in formatiunile rosii marine din zona Srednogorie (Bulgaria). In perioada 16-18. 08.2004 participantii la Workshopul IGCP 463 s-au deplasat pe teren, in arealul carpatic, pentru a examina mai multe sectiuni caracteristice formatiunilor rosii marine, descrise in ghidul elaborat de catre Mihaela Carmen Melinte, Titus Brustur, Dan Jipa si Stefan Szobotka “Upper Cretaceous marine red beds from Romanian Carpathians – a tool for palaeoenvironmental changes” si editat de catre GEOECOMAR. In prima zi de teren, participantii au examinat Formatiunea de Gura Beliei la stratotip (Gura Beliei – Valea Prahovei) si in sectiunea Pietrosita (Valea Ialomiţei), unde marnele rosii au fost sedimentate in intervalul Campanian superior –

association frequently contains the taxa Rispolia subtrigonata, Homoeaster auberti, Ovulaster gauthieri, O. zignoanus, O. obtusus, Stenonaster tuberculata and Infulaster sp., and the calcareous nannofossils indicate the presence of Coniacian (Biozone UC10) and of the Coniacian/Santonian limit (UC11c). Xiumian Hu (China) and Lilian Švábenická (Czech Republic) have presented the litho- and biostratigraphy of the Rio Fardes Formation (NE Granada, Spain), characterised by the presence of Turonian (Biozone UC7), of Middle Coniacian (UC10) and of the Middle/Upper Coniacian limit (UC10/?UC11). Ines Wendler (Germany), Stephanie Neuhuber and Michael Wagreich (Austria) have investigated the geochemistry and biostratigraphy of the red marine formations in the Alps. Ewa Malata presented the foraminifers in the external area of Western Carpathians (Poland). The oldest index species identified is Bulbobaculites problematicus (Cenomanian – Lower Coniacian). Miroslav Bubik (Czech Republic) analysed the sedimentary palaeoenvironment based on the foraminifers’ association identified in the Silesian Unit (Moravia, Czech Republic). Mihaela Carmen Melinte, Titus Brustur, Dan Jipa and Stefan Szobotka (Romania) have analysed the marine red outcrops in the East Cerpathians and concluded that the oldest formations of this type started in Vraconian (within the Stoliczkaia Ammonite Zone they cease), being subsequently deposited in full during the Upper Cretaceous (including the K/T limit interval). According to İsmail Ömer Yılmaz (Turkey) the passage from black schists to red marine beds indicates the transition from an anoxic to an oxic regime, a cyclic pattern that was identified in sections from Anatolia, but being typical for the Milankovitch cycles (in the presented sections, the duration of a cycle being 34 k.y. - 57 k.y.). Typical dinoflagellate associations for the Santonian-Campanian interval have been identified by Polina Pavlishina (Bulgaria) in the red marine formations from Srednogorie area (Bulgaria). Between 16-18. 08.2004 the participants to the IGCP 463 Workshop took part to a field trip in the Carpathian area, for a direct examination of several sections typical for the red marine formations, described in the guide written by Mihaela Carmen Melinte, Titus Brustur, Dan Jipa and Stefan Szobotka: “Upper Cretaceous marine red beds from Romanian Carpathians – a tool for palaeoenvironmental changes” and edited by GEOECOMAR. In the first day, the Gura Beliei Formation was investigated in its stratotype (Gura Beliei –Prahovei Valley) and in the Pietrosita section

21

22

Paleocen bazal (asa cum indica asociatiile de foraminifere planctonice si nannofosile calcaroase). Au fost prelevate probe pentru studii geochimice si izotopice. In a doua zi de teren, participantii s-au deplasat pe traseul Timisul de Sus –Targu Secuiesc-Cernatu-Covasna-Brasov. Au fost examinate formatiuni rosii marine apartinand panzei de Teleajen si panzei de Tarcau, dar si formatiunilr subjacente (sisturile negre). Datarea formatiunilor rosii marine din zonele anterior mentionate s-a reaizat pe baza asociatiilor de foraminifere identificate de catre Jana Ion. In timpul ultimei zile de teren (a treia zi), au fost examinate sectiuni reprezentative ale formatiunilor rosii cretacic superioare, care afloreaza in bazinul Vaii Buzaului, in cadrul mai multor unitati tectonice (Panza de Bobu, Panza de Teleajen si Panza de Audia) ale Flisului Extern al Carpatilor Orientali. Poiana Florilor – Teliu (unde depozitele Formatiunii de Dumbravioara au fost datate pe baza foraminiferelor planctonice de catre Theodor Neagu), stratele rosii ale Formatiunii de Bota-Botita (datate pe baza nannofosilelor calcaroase de catre Mihaela Carmen Melinte) sunt doar cateva dintre sectiunile care au fost examinate si probate, pentru studii geochimice si izotopice. Workshopul IGCP463 s-a terminat pe data de 18.08.2004, cand participantii s-au intors la Bucuresti. (Mihaela Carmen Melinte) ____________________________________ Al 5-lea Simpozion al Societăţii Paleontologilor din România, septembrie 2005 In august 2005 Laboratorul de Paleontologie al Uniersităţii Bucureşti, care a devenit apoi prima catedră de Paleontologie din SE Europei, împlineste 100 de ani. Membrii laboratorului vor sărbătorii acest eveniment între 15-20 septembrie 2005 .In acelaş interval de timp va avea loc si cel de al V-lea Simpozion al Societăţii Paleontologilor din Romania (Acad. Th. Neagu) ________________________________________ Alte manifestari Iunie 2005: 5th Micropaleontological Workshop - MIKRO-2005, web site: www.ing.pan.pl/micropal, are loc in Polonia (langa Cracovia) Septembrie 2005: 7th Cretaceous Symposium, web site: www.unine.ch/geologie/isc7, are loc in Elvetia, la Neuchatel. (Mihaela Carmen Melinte)

(Ialomiţei Valley), where the red marls have been sedimented during the Upper Campanian – Basal Paleocene interval (as indicated by the planktonic foraminifers’ and calcareous nannofossils’ associations) Samples were collected for geochemical and isotopic studies. The second day’s route was Timisul de Sus –Targu Secuiesc – Cernatu – Covasna - Brasov. Red marine formations belonging to the Teleajen and Tarcau Nappes have been investigated, but also the subjacent ones (black schists). The dating of the marine red formation in the previously mentioned area was done based on the foraminifers’ associations identified by Jana Ion. During the last day (the third one) several representative sections for the red Upper Cretaceous formations cropping out in the Buzaului Valley Basin have been investigated, belonging to several tectonic units (Bobu, Teleajen, and Audia Nappes) in the External Flysch of the East Carpathians. Poiana Florilor – Teliu (where the deposits in the Dumbravioara Formation have been dated based on the plankton foraminifers by Theodor Neagu), and the red beds of the Bota-Botita Formation (dated based on calcareous nannofossils by Mihaela Carmen Melinte) represent only some of the sections that have been examined and sampled for geochemical and isotopic investigatios. The IGCP463 workshop ended on 18.08.2004, when the participants have returned to Bucharest. (Mihaela Carmen Melinte) ____________________________________ The 5th Symposium of the Romanian Society of Palaeontologists, September 2005 In August 2005, the Laboratory of Palaeontology of the University of Bucharest, subsequently transformed into the first Department of Palaeontology in SE Europe, celebrates 100 years from its foundation. The members of the laboratory will celebrate this event between September 15-20, 2005. In the same interval, the 5th Symposium of the Romanian Society of Palaeontologists will take place (Acad. Th. Neagu) ____________________________________ Other Events June 2005: 5th Micropaleontological Workshop - MIKRO-2005, web site: www.ing.pan.pl/micropal, to be held in Poland (near Krakow) September 2005: 7th Cretaceous Symposium, web site: www.unine.ch/geologie/isc7, to be held in Switzerland, at Neuchatel. (Mihaela Carmen Melinte)

THE 5TH NATIONAL SYMPOSIUM OF PALEONTOLOGY, DEDICATED TO THE CENTENNIAL OF THE

LABORATORY OF PALEONTOLOGY FROM THE UNIVERSITY OF BUCHAREST

First Circular

Place and date: Bucharest, Laboratory of Paleontology, Faculty of Geology and Geophysics, Blvd. N. Balcescu 1 - 16-19 September 2005.

Dear friends Next year the Laboratory of Paleontology of the University of Bucharest celebrates its 100 years. At the time of its foundation the Laboratory of Paleontology was the first department specialized in the field of paleontological education and research in Romania. Several prominent scientists, forerunners of the Romanian Geology and Paleontology were members of this Department during its century of activity. Gregoriu Stefanescu was the first Professor of Geology at the newly created University of Bucharest (in 1864); he was also founder of the first geological research institute in Romania under which the first geological map of Romania was elaborated (1898) and author of several papers on Cenozoic mammals, including those on Deinotherium gigantissimum and Camellus alutensis. Sabba Stefanescu, the first head of the Laboratory of Paleontology, created in 1905, well known through its studies on Tertiary mollusks and Pliocene and Pleistocene proboscideans. Ion Simionescu, whose paleontological studies cover almost all the major groups of fossil animals, from corals to ammonites, fishes, Mesozoic reptiles and Cenozoic mammals, up to the fossil men. These forerunners were succeeded by other eminent professors and researchers: M. G. Filipescu, Emilia Saulea, I. Z. Barbu, Th. Neagu, Aurelia Barbulescu, Ioana Pana, Elisabeta Hanganu. Actually a small, but enthusiastic group of researchers continues this tradition. The domains covered by the members of the Laboratory are: Paleobotany - calcareous Mesozoic algae, paleophytic and mesophytic floras, Micropaleontology - foraminifera and ostracods, Invertebrates - Mesozoic ammonites, bivalves, brachiopods, Cenozoic mollusks, Vertebrates - Cretaceous dinosaurs and micromammals, Neogene marine mammals.

Preliminary Program

The venue is planned for Wednesday, September15th or Thursday 16th in the morning.

The Anniversary Festivity and the Opening of the Symposium is planned for the afternoon of 16th September.

Two full days are reserved for the communications (20 minutes for each speaker, including 5 minutes for questions/comments) and posters on Friday 17th and Saturday 18th of September. According to the number and topics of submitted communications we intend to have several different sections: Paleobotany and Palynology, Micropaleontology, Invertebrate Paleontology, Vertebrate Paleontology, Stratigraphy and Paleoecology, Geoconservation. Participants are free to decide on the subjects they will present: taxonomy, systematics, phylogeny, biostratigraphy, paleoecology. We encourage the participants to present syntheses of their works, new significant discoveries, new methods and based on interdisciplinary approaches, geosite protection measures and their valorization through education and geotourism.

A special issue of Acta Palaeontologica Romaniae (probably in two volumes) will be published after the Symposium.

Field trip:

Post-symposium fieldtrips will be organized. Details regarding these fieldtrips will follow in the second circular.

Media information;

23

For your presentation you may use: 35 mm slide projector, overhead projector, video-projector (Power-Point presentations).

Accommodation: Bucharest offers a large choice of hotels. A list of these will be provided in the 2nd circular. We intend to reserve also less expensive rooms in the University Hotel and in the Students hostels from the University campus. (The prices are around 30 Euro in the University Hotel and 8 Euro in the student hostels).

Costs The symposium fee is 75 Euro; it covers the abstract volume, published volumes after the Symposium, an excursion field guide, coffee breaks and the symposium dinner. The fieldtrip will have to be paid separately.

Members of the Romanian Paleontological Society will benefit the usual discount rates. If you wish to participate (we would be very glad if so!) please send us an e-mail to: dinozoli@geo.edu.ro or iulia_lazar@k.ro, with the following information: First name: Family name: Address: Tel.: e-mail: I wish to present a paper (preliminary title): Yes/No I wish to present a poster (preliminary title): Yes/No I will participate in the field trip: Yes/No/Probably Please send us your answer no later than 15th of October 2004. Only those answering to the 1st Circular will receive the 2nd Circular. The deadline for the abstracts will be 15th June 2005. Instructions for the authors will follow in the 2nd Circular. See you in Bucharest, September 2005!

Contact persons Zoltan Csiki Iuliana Lazar Laboratory of Paleontology Laboratory of Paleontology Faculty of Geology and Geophysics Faculty of Geology and Geophysics 1 N. Balcescu Blvd. 1 N. Balcescu Blvd. 010041 Bucharest, Romania 010041 Bucharest, Romania 40722844810 40213143508, ext. 250 dinozoli@geo.edu.ro iulia_lazar@k.ro Organizing committee Honorary presidents: Prof. dr. doc. Theodor Neagu, Member of the Romanian Academy of Sciences Prof. dr. doc. Liviu Ionesi, Member of the Romanian Academy of Sciences Head of the supporting committee: Dr. Iuliana Stratulat, ANRM Executive president: Prof. dr. Dan Grigorescu Vice-presidents: Prof. dr. Ovidiu Dragastan, Conf. dr. Eugen Grădinaru’ Prof. dr. Ioan Bucur, Prof. dr. Iustinian Petrescu, Prof. dr. Mihai Brânzilă, Prof. dr. Leonard Olaru, Dr. Gheorghe Popescu, Dr. Titus Brustur, General Secretary: Prof. dr. Nicolae Ţicleanu, Lect. dr. Iuliana Stoica, Assist. Zoltan Csiki, Geol. Ioan Coconu – treasurer. Members: Conf. dr. Dragomir-Petru Basarab, Conf. dr. Răsvan Damian, Lect. Alexandru Andrăşanu, Lect. dr. Mihai Popa, Lect. dr. Marius Stoica, Asisst. Victor Barbu. Techical staff: Radu Dumitreascu, Dan Jana, Florance Botea, Dan Palcu

24

TABEL NOMINAL CU MEMBRII SOCIETĂŢII PALEONTOLOGILOR DIN ROMÂNIA

Nr. crt. Numele si prenumele Filiala / Loca-litate /

Institut Cotiz 2001

Cotiz 2002

Cotiz 2003

Cotiz 2004

1. Adam Dragoş Iaşi (UAIC) (s) 20.000 - - - 2. Ailincăi Ana-Maria Iaşi (UAIC) (s) 30.000 - 3. Aipatoaiei Iuliana Iaşi (UAIC) (s) 30.000 30.000 4. Andrăşanu Alexandru Bucureşti (UB) 40.000 50.000 60.000 100.000 5. Apăvăloaie Roxana (N) Iaşi (UAIC) (s) 30.000 6. Ardelean Laura (N) Cluj (UBB) 100.000 7. Asoltanei Anca Iaşi (UAIC) (s) 20.000 25.000 30.000 - 8. Averescu Raluca Iaşi (UAIC) (s) 30.000 30.000 9. Avram Emil Bucureşti (IGR) 40.000 50.000 60.000 50.000 10. Baciu Călin Cluj (UBB) 40.000 50.000 60.000 100.000 11. Balint Ramona (N) Iaşi (UAIC) (s) 30.000 12. Barbu Ovidiu Cluj (UBB) 40.000 50.000 60.000 13. Barbu Victor Bucuresti (UB) 60.000 14. Bălaj Vasile Cluj (IP Oradea) 50.000 60.000 100.000 15. Bălţăteanu Cristian (N) Iaşi (UAIC) (s) 30.000 16. Bărbulescu Aurelia Bucureşti (UB) 40.000 40.000 50.000 17. Bâlc Ramona Cluj (UBB) (s) 30.000 100.000 18. Blidaru Ioan Cluj (IMB Oradea) 50.000 - 19. Botez-Butu Ionuţ (N) Iaşi (UAIC) (s) 30.000 20. Brânzilă Mihai Iaşi (UAIC) 40.000 50.000 60.000 100.000 21. Brişan Nicoleta Cluj (UBB) 40.000 50.000 60.000 100.000 22. Bruchental Călin (N) Cluj (UBB) 100.000 23. Brustur Titus Buc. (IGR-INGMG) 40.000 50.000 60.000 100.000 24. Bucur I. Ioan Cluj (UBB) 40.000 50.000 60.000 100.000 25. Budacă Traian Iaşi (UAIC) (s) 30.000 30.000 26. Budescu Traian Iaşi (UAIC) (s) 30.000 30.000 27. Bugaciu Iulian Gabriel Iaşi (UAIC) (s) 25.000 30.000 - 28. Butnariu Mădălina Iaşi (UAIC) (s) 20.000 25.000 30.000 - 29. Caraiman Alina (N) Iaşi (UAIC) (s) 30.000 30. Căpraru Vasile (N) Iaşi (UAIC) (s) 30.000 31. Cernat Anca Mirabela (N) Iaşi (UAIC) (s) 30.000 32. Costan Mihaela (N) Iaşi (UAIC) (s) 30.000 33. Cozmuleanu Dorina (N) Iaşi (UAIC) (s) 30.000 34. Chira Carmen Cluj (UBB) 40.000 50.000 60.000 100.000 35. Chirilă Gabriel Iaşi (UAIC) (s) 20.000 25.000 30.000 36. Chiţimuş Vasile Buc.IGR)( Roman) 40.000 - - 37. Ciobanu Laurenţiu Iaşi (UAIC) (s) 20.000 25.000 30.000 38. Ciobanu Rodica Cluj (UCDC Sibiu) 50.000 - - 39. Cîrnaru Pamfil Bucureşti (UB) 40.000 50.000 60.000 40. Cociuba Ioan Cluj (IGR) 40.000 50.000 60.000 41. Codrea Vlad Cluj (UBB) 40.000 50.000 60.000 100.000 42. Constantin Paul Bucureşti (IGR) 40.000 50.000 60.000 100.000 43. Corneanu Gabriel Cluj (Univ. Craiova) 60.000 44. Corneanu Mihaela Cluj (Univ. Craiova) 60.000

45. Crihan Monica Buc.(IGR)(Ploieşti-IPG) 40.000 50.000 60.000 100.000

46. Csiki Zoltan Bucureşti (UB) 40.000 50.000 60.000 100.000 47. Damian Răzvan Bucureşti (UB) 40.000 50.000 60.000 100.000 48. Dănilă Adrian Iaşi (UAIC) (s) 20.000 - -

25

49. Dăscălescu Marilena (N) Iaşi (UAIC) (s) 30.000 50. de Lapparent de Broin F. Cluj –(MNHN Paris) 60.000

51. Diaconu Florina Cluj (Muz. T. Severin) 60.000

52. Dica Paul Cluj (UBB) (s) 20.000 25.000 30.000 53. Dragastan Ovidiu Bucureşti (UB) 40.000 50.000 60.000 50.000 54. Dragomir Basarab-Petru Bucureşti (UB) 40.000 50.000 60.000 100.000 55. Dumitrică Paulian Buc. (IGR)-Berna - - 150.000 100.000 56. Edelstein Oscar Cluj (Baia Mare) 40.000 - 110.000 57. Enache Constantin Cluj (Craiova) 50.000 60.000 58. Fărcaş Cristina Cluj (UBB) (s) 20.000 25.000 30.000 100.000 59. Fărcaş Sorina Cluj (ICB) 40.000 50.000 60.000 100.000 60. Filipescu Sorin Cluj (UBB) 40.000 50.000 60.000 100.000 61. Florea Fanica Iasi (UAIC) 60.000 100.000

62. Folie Annelise Cluj (IRSN-Bruxelles) 60.000

63. Frey Eberhart Cluj (Karlshuhe) 60.000 64. Galan Alexandru Cezar Iaşi (UAIC) 20.000 25.000 30.000 - 65. Garcia Geraldine Cluj (Univ. Poitiers) 60.000 - 66. Gheerbrant Emmanuel Cluj (MNHN–Paris) 60.000 - 67. Ghinea Georgeta Cristina(N) Iaşi (UAIC) (s) 30.000 68. Ghiuţa Ana-Maria Iaşi (UAIC) (s) 20.000 25.000 30.000 - 69. Givulescu Razvan Cluj (UBB) 60.000 70. Gontineac Gabriela Iasi (UAIC) (s) 30.000 30.000 71. Grădianu Ionuţ Iaşi (UAIC) (s) 20.000 - 30.000 30.000 72. Grădinaru Eugen Bucureşti (UB) 40.000 - - 100.000 73. Grigore Dan Bucureşti (IGR) 40.000 - - 160.000 74. Grigore Sebastian (N) Iaşi (UAIC) (s) 30.000 75. Grigorescu Dan Bucureşti (UB) 40.000 50.000 60.000 100.000 76. Guşu Dina-Romina (N) Iaşi (UAIC) (s) 30.000 77. Harasemciuc Constantin(N) Iaşi (UAIC) (s) 30.000 78. Hâncu Diana Cristina Iaşi (UAIC) (s) 30.000 30.000 79. Heisu Valentin (N) Iaşi (UAIC) (s) 30.000 80. Holbe Ioana Bucureşti (UB)(s) 20.000 25.000 - 81. Horaicu Corneliu Iaşi (UAIC) 40.000 - 60.000 100.000 82. Iamandei Eugenia Bucureşti (IGR) 40.000 50.000 60.000 100.000 83. Iamandei Stănilă Bucureşti (IGR) 40.000 50.000 60.000 100.000 84. Ianoliu Constantin Cluj (UBB) 40.000 50.000 60.000 100.000 85. Iftimiciuc Marina Iaşi (UAIC) (s) 30.000 30.000 86. Igriţan Alin (N) Cluj (UBB) 100.000 87. Ilaşc Oana (N) Iaşi (UAIC) (s) 30.000 88. Ion Jana IGR 60.000 89. Ionesi Bica Iaşi (UAIC) 40.000 50.000 60.000 50.000 90. Ionesi Liviu Iaşi (UAIC) 40.000 50.000 60.000 50.000 91. Ionesi Viorel Iaşi (UAIC) 40.000 50.000 60.000 100.000 92. Jianu Coralia-Maria Cluj (Muz. Deva) 40.000 - 110.000 93. Jipa Catalin Cluj (UBB )(s) 30.000 94. Kaminski Mike Cluj (UC London) 50.000 60.000 95. Kovacs Szilamer (N) Cluj (UBB) 160.000 96. Lazăr Iuliana Bucureşti (UB) 40.000 50.000 60.000 97. Macaleţ Rodica Bucureşti (IGR) 40.000 50.000 - 100.000 98. Mărunţeanu Mariana Bucureşti (IGR) 40.000 50.000 - 99. Meilescu Cornel (N) 100.000 100. Melinte Mihaela Bucureşti (IGR) 40.000 50.000 - 100.000

26

101. Mera Ovidiu Cluj ( Salina Turda) - 50.000 60.000 100.000 102. Mihăilescu Irina (N) Iaşi (UAIC) (s) 30.000 103. Munteanu Manuela Iasi (UAIC) (s) 30.000 30.000 104. Munteanu Emilia Bucureşti (IGR) 40.000 - - 105. Munteanu Raluca (N) Iaşi (UAIC) (s) 30.000 106. Murariu Alexandru Cluj (UBB) (s) 30.000 107. Năstase Gabriela (N) Iaşi (UAIC) (s) 30.000 108. Neagu Theodor Bucureşti (UB) 40.000 50.000 50.000 50.000 109. Nicusan Dragoş Iaşi (UAIC) (s) 20.000 25.000 30.000 - 110. Niţă Ramona Elena Iaşi (UAIC) (s) 30.000 -

111. Olaru Leonard Iaşi (UAIC) 40.000 50.000 60.000 50.000 ?

112. Olteanu Radu Bucureşti (IGR) 40.000 - - - 113. Opria Adriana (N) Iaşi (UAIC) (s) 30.000 114. Palade Daniel Iaşi (UAIC) 20.000 - 60.000 100.000 115. Pană Ioana Bucureşti (UB) 40.000 40.000 50.000 50.000 116. Paraschiv Valentin Bucureşti (UB) (s) 20.000 40.000 60.000 117. Pascal Ana (N) Iaşi (UAIC) (s) 30.000

118. Pătruţoiu Ioan Cluj (ICITPML,Craiova) 50.000 50.000 60.000

119. Pestrea Simona Buc(UB) (Marseille) 40.000 - - 120. Petrescu Iustinian Cluj (UBB) 40.000 50.000 60.000 100.000 121. Popa Mihai Bucureşti (UB) 40.000 - 60.000 100.000 122. Popa Mirela Cluj (UBB) 40.000 50.000 60.000 100.000 123. Popescu Ana Maria Iaşi (UAIC) (s) 30.000 30.000 124. Popescu Aurelian Cluj (Muz. Craiova) 50.000 60.000 100.000

125. Popescu Daniela Iaşi (USCM Suceava) 40.000 50.000 60.000 100.000

126. Popescu Gheorghe Bucureşti (IGR) 40.000 - -

127. Popescu Liviu Iaşi (USCM Suceava) 40.000 50.000 60.000

128. Posmoşanu Erika Cluj (Muz. Oradea) 50.000 60.000 100.000 129. Prică Ioana Cluj (UBB) 20.000 25.000 30.000 130. Rotaru Narcis (N) Iaşi (UAIC) (s) 30.000 131. Rusu Anatol Bucureşti (IGR) 40.000 50.000 - 110.000 132. Săsăran Emanoil Cluj (UBB) 20.000 50.000 60.000 100.000 133. Săsăran Liana Cluj (UBB) 30.000 100.000 134. Silye Lorand (N) Cluj (UBB) 100.000 135. Simionescu Anca Iaşi (UAIC) (s) 20.000 25.000 30.000 - 136. Smith Thierry Cluj (Univ. Bruxelles) 60.000 - 137. Spălnăcan Rareş Cluj (UBB) 20.000 25.000 60.000 100.000 138. Spătaru Anca (N) Iaşi (UAIC) (s) 30.000 139. Stănculete Aurelia-Ionela Iaşi (UAIC) (s) 30.000 30.000 140. Stoica Marian (N) Iaşi (UAIC) (s) 30.000 141. Stoica Marius Bucureşti (UB) 40.000 50.000 60.000 100.000 142. Strugaru Gabriela Iaşi (UAIC) (s) 20.000 - - - 143. Suciu Anca Andreea(N) Cluj (UT) 100.000 144. Şerban Diana Cluj (UBB) 30.000 100.000 145. Ştaut Elena Iaşi (UAIC) (s) 20.000 25.000 30.000 30.000 146. Ştiucă Emil Bucureşti (IGR-IS) 40.000 50.000 - 160.000 147. Tanţău Ioan Cluj (UBB) 40.000 50.000 60.000 100.000 148. Toma Mădălina (N) Iaşi (UAIC) (s) 30.000 149. Tudosă Iustina (N) Iaşi (UAIC) (s) 30.000 150. Turculeţ Ilie Iaşi (UAIC) 40.000 50.000 60.000 50.000

27

28

151. Ţabără Daniel Iaşi (UAIC) 50.000 60.000 100.000 152. Ţibuleac Paul Iaşi (UAIC) 40.000 50.000 60.000 100.000 153. Ţicleanu Nicolae Bucureşti (UB) 40.000 50.000 60.000 100.000 154. Ţâru Cristina Iaşi (UAIC) (s) 30.000 30.000 155. Ungureanu Ionel (N) Iaşi (UAIC) (s) 30.000 156. Uţa Andreea Cluj (UBB) (s) 30.000 157. Vaida Marioara Bucureşti (IGR) 40.000 50.000 - 158. Venczel Marton Cluj (Muz.Oradea) 60.000 159. Vremir Matei Cluj (UBB) 40.000 50.000 - 160. Vulc Anamaria Cluj (UBB) (s) 30.000 100.000 161. Wanek Franz Cluj (IGR) 40.000 50.000 -

162. Zabrovski Michal Buc.(IGR) (Wraczlaw) 60.000 100.000

163. Zota Ramona (N) Iaşi (UAIC) (s) 30.000 UB = Universitatea Bucureşti UBB = Universitatea Babeş-Bolyai Cluj-Napoca UAIC = Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi UCDC = Universitatea Creştină Dimitrie Cantemir, Sibiu USCM = Universitatea “Ştefan cel Mare” din Suceava UT = Universitatea Tehnică Cluj IGR = Institutul de Geologie şi Geofizică Bucureşti (Institutul Geologic al României)

INGMG = Institutul Natţional de Geologie Marină şi Geoecologie Bucureşti (GEOECOMAR)

ICB = Institutul de Cercetări Biologice Cluj-Napoca ISER = Institutul de Speologie Emil Racoviţă Bucureşti IP = Institutul de Proiectări IMB = Inspectoratul Minier Bihor s = student N = membru nou, din 2004 ___________________________________________ _____________________________________ Situatia financiara la 10 ianuarie 2005: Casa : Incasari : - cotizatii 2004 : 7.630.000 lei - rest din 2003: 328.000 lei --------------------------------- Total: 7.958.000 lei Cheltuieli: 4.730.000 lei, din care 2.490.000 lei pentru diverse (1.378.000 lei - taxe depunere bilant 2003; 1.078.000* cheltuieli editare volumul 5; 33.000 taxe postale), iar 2.240.000 lei pentru editarea Buletinului nr. 13 (toner, carton si hartie. Rest in casa: 3.228.000 In cont CEC: 9.900.000 lei (din care 1 milion reprezinta un rest dintr-o sponsorizare*). * In cont a intrat o sponsorizare de 2 milioane (obtinuta pentru editarea volumului 5 din Acta Paleontologica Romaniae). Din aceasta a fost cheltuit 1 mil. pentru publicarea volumului respectiv, banii fiind platiti din casa.

Vasile Căpraru

Ramona Zota

Geotravelogie sau Autoportret în timp

Domnul P. T. Leac de meserie pietrar de-ar fi aşa cum pretinde zilnic călătoreşte în timp dacă unii râd fiind catalogaţi printre ignoranţi cârcotaşi încuiaţi în cel mai bun caz nu în această ordine prelungind peste ani şirul celor care nu credeau nici în ocolul Pământului ar trebui să-l ascultaţi pe meşter cum consideră puerilă ideea unei maşini a timpului de-acum şi din totdeauna nimic altceva decât faza primară de evoluţie a conceptului şi fenomenului când nu se putea disocia călătoria în timp de cea în spaţiu Aşadar domnul P. T. Leac pietrar ar pretinde c-ar fi inventat călătoria în timp prin pietre trăind de un număr însemnat de ani a reuşit să le domesticească în dormitor bucătărie genţi buzunare pantofi are pietre care-l ascultă (unii vorbesc că şi-n cap are pietre) şi devin limpezi în faţa lui le aşează în cerc într-o anumită ordine doar de el ştiută şi le priveşte cu o viteză anume păstrată în mare secret pietrele eclozează timpul din miezul lor pentru ca meşterul să treacă prin zeci şi sute de milioane de ani în voie va surmonta şi bariera de unu sau două miliarde de ani dacă va primi piatra promisă din malul fluviului Saint Laurent Pentru viitor domnul P. T. Leac pietrar va fi preconizat estimarea formei timpului (mai precis disforma ţinând seama de disocierea atât de importantă pentru conceptul şi fenomenul în speţă) mai mult chiar vom putea face ocolul timpului într-un număr oarecare de metri şi dacă după toate acestea mai râdeţi sau măcar zâmbiţi domnul P. T. Leac pietrar cum este uzează de argumentul său forte: vă va oferi o piatră dintr-ale sale s-o priviţi până va deveni limpede Paul Ţibuleac