ÎN ACEST NUMĂR:

1. Uneltele Ucenicului: Teorie și Practică

2. Despre Declarația Drepturilor Omului

3. Lansare de Carte: "De la Inițierea Masonică

la Ortodoxia Creștină” de Yves Marsaudon

4. Despre "Tabloul de Loja": tautologie sau

mandala?

Uneltele Ucenicului: Teorie și

Practică

Tema pe care mi-am propus să

o abordez în trasarea acestei

Planșe poartă numele ”Uneltele

Ucenicului” iar conținutul ei este

o analiză a acestor simboluri din

perspectiva diverselor rituri, a

diverselor studii de simbolism, a

istoriei Ordinului dar redă și

metode practice prin care ucenicul

să utilizeze aceste unelte.

Ritualul primului grad

al Masoneriei Albastre, cel de

Ucenic, trasează sarcini precise

proaspătului inițiat în Ordin: el

trebuie să lucreze la cioplirea

Pietrei Brute. Ordinul universal

al Franc-masoneriei folosește ca

fond pentru apariția și

dezvoltarea lui, ghildele de

zidari operativi din evul mediu,

renumiții constructori de

catedrale gotice. Conform

legendei, Ucenicii primeau din

mine pietrele grosiere iar cu

uneltele lor ei ciopleau acele

pietre brute, grosiere pentru a le

aduce cât mai aproape de forma

dreptunghică (adică cu unghiuri

drepte). Proaspeții primiți în

ghilde nu șlefuiau nimic, nu

măsurau nimic, ei doar ciopleau

colțurile pietrelor astfel încât

acestea să se apropie de forma

cerută și să fie transformate în

material de lucru pentru Calfe.

Franc-masoneria simbolică a

preluat această realitate

operativă și i-a atribuit valori

morale: Ucenicul lucrează la

cioplirea Pietrei Brute, adică

”munca asiduă a fiecărui Franc-

mason la cioplirea sa, pe calea

Adevărului și a Virtuții, pentru a

putea fi cuprins într-o bună zi în

Templul Ideal al Umanității” sau

mai clar explicat Ucenicilor ”să

înlăture acele fragmente nedorite,

dăunătoare ale comportamentului,

gândirii și conștiinței sale; să

renunțe la falsele valori și să

își asume adevăratele legi și

valori ale unui om iluminat.”

Concret? Ucenicul trebuie să

lucreze cu sine pentru a-și

învinge slăbiciunile și a-și

remedia defectele.

Dar de ce Unelte are

proaspătul inițiat pentru a

realiza această Lucrare? Dacă

Ucenicii operativi aveau doar un

simplu ciocan metalic, ascuțit la

un capăt și plat la celălalt,

Ucenicii speculativi au la

dispoziție o sumedenie de unelte,

în funcție de ritul practicat.

Astfel, riturile anglo-saxone

(Emulation, Standard, Bristol,

Craft, Logic, York, etc.) dau

”Ucenicului Ciocanul” și ”Rigla cu

24 de diviziuni”. În masoneria

nordică, în special în ritul

Lojilor ”Johannis-Logen” ucenicul

primește ”Dalta” și ”Ciocanul”,

iar în riturile continentale cu

origini franceze (Anticul și

Primitivul Rit de Memphis-Misraim,

Ritul Operativ a lui Solomon,

Ritul Scoțian Antic și Acceptat,

etc.) Uneltele Ucenicului sunt

2

”Dalta”, ”Ciocanul” și ”Rigla cu

24 de diviziuni”.

Sigur se ridică întrebarea

de ce e nevoie pentru Ucenicul

speculativ de mai multe unelte

decât era nevoie pentru

predecesorul său operativ? Foarte

simplu. Pentru că așa cum și

numele îi spune, Ucenicul actual

se apleacă asupra chestiunilor

morale, psihologice, sociale,

intelectuale, toate domenii care

necesită o abordare mult mai

complexă decât a bate cu ciocanul

în piatră.

În cele ce urmează voi

analiza fiecare unealtă în parte

și voi lua în considerare aici,

diversitatea interpretărilor date

de iluștri cercetători ai

simbolismului masonic precum

Oswald Wirth, Jules Bouchere,

Irene Mainguy, Albert Pike, Albert

Mackey, Ștefan mâșu, Olimpian

Ungherea, și mulți alții.

”Ciocanul”. Indiferent de

ritul practicat, explicația

ritualică a ciocanul este aceea că

el reprezintă ”voința aplicată la

transformarea profanului în

inițiat”. Jules Boucher scrie

”Ciocanul simbolizează voința de a

acționa a ucenicului. El nu este o

bucată de metal grea și brutală

căci voința nu este nici

încrâncenare, nici încăpățânare;

voința nu trebuie să fie decât

hotărâre și perseverență”. Oswald

Wirth dă următoarea explicație

”…voința care execută – ciocanul

ținut cu mâna dreaptă, semn al

autorității conducătoare, simbol

al laturii active, al energiei în

acțiune și al determinării morale

care fac posibilă transpunerea în

practică”. Iar Irene Mainguy ne

detaliază: ”…corespunde voinței

spirituale care actualizează și

stimulează cunoașterea, care

determină comportamentul. Unealtă

a puterii asupra materiei,

ciocanul simbolizează puterea

bazată pe merit definit prin

autoritate, energie și conservare

în muncă. El corespunde prezenței

de spirit (…), stăpânirii de sine,

perseverenței și curajului (…)”.

Ștefan Mâșu consideră ciocanul

”instrument de putere asupra

materiei, și simbolizează energia,

forța și constanța în muncă”.

Olimpian Ungherea în DEX-ul său

masonic transmite următoarele

referințe ”..ciocanul din mâna

Ucenicului devine metodă, devine

voință spirituală…”, ”în

confreriile inițiatice, ciocanul

joacă un rol de protecție magică,

fiind socotit de maximă eficiență

în lupta împotriva Răului

Universal”, ”ciocanul este

simbolul benefic, - în ordinea

Masonică a lucrurilor – care

consfințește clipa astrală, când

un nou inițiat pătrunde în marile

arcane ale Artei Regale” și

încheie cu ”ciocanul conduce

gândul și însuflețește meditația

Ucenicului care, în tăcerea

conștiinței sale, caută Adevărul”.

Interesantă este remarca lui

Hieronim din Praga, analizând

învățăturile altui Ordin inițiatic

”grație ciocanului, lumina a fost

înapoiată oamenilor”. Acest pasaj

se regăsește și în ritualurile

masonice când la lovitura de

ciocan a Maestrului Venerabil,

neofitul primește Lumina. În Ritul

York găsim următoarea explicației:

”Despre Ciocan, Franc-masonii sunt

învățați să îl folosească într-un

scop nobil și glorios și anume

pentru a desprinde inimile și

conștiința lor de vicii și

superficialitățile vieții, astfel

întărind trupurile lor, precum

niște pietre vii necesare

construcției spirituale, acea casă

nefăcută cu mâinile, eternă în

Ceruri.”

”Dalta”. Ritualul masonic

definește foarte vag această

unealtă astfel ”iar Dalta lovită

de ciocan vine spre a perfecționa

această Mare Operă”. Nu știu în ce

măsură această explicație este

suficientă sau nu, dar mai jos am

să reiau câteva afirmații din

lucrări despre simbolismul

masonic. ”În Universul Masonic,

dalta semnifică principiu cosmic

activ, care penetrează și modifică

principiul pasiv… dalta este

activă în raport cu materia

(piatra) dar pasivă în raport cu

3

ciocanul (voința în acțiune)”, ”În

marile Mistere Eleusine, dalta

simbolizează raza intelectuală

care penetrează individualitatea

celor cinci simțuri native umane

(văzul, auzul, mirosul, gustul,

pipăitul)” sunt informațiile

despre Daltă, culese de la

Olimpian Ungherea. Irene Mainguy

afirmă ”… vector de realizare a

obiectivului propus și simbol al

voinței, dalta simbolizează o

cunoaștere selectivă,

înțelepciunea masonului de a-și

întemeia alegerile pe o motivație

solidă a cărei bază se poate

verifica obiectiv”. În completare

la cele de mai sus referitoare la

ciocan, Oswald Wirth descrie dalta

”…care acționează asupra pietrei

și care este ținută cu mâna

stângă, simbol al laturii pasive,

al receptivității intelectuale, al

discernământului speculativ…”. Iar

Jules Boucher preluând

învățăturile masonice anglo-saxone

descrie dalta ca ”…are mereu

nevoie să fie ascuțită:

cunoștințele dobândite trebuie

revăzute necontenit pentru a nu-și

pierde din valabilitate. Aceste

”cunoștințe dobândite” (dalta

ținută cu mâna stângă) trebuie

folosite căci altfel intelectul

rămâne pasiv (dalta nefolosită)”.

În ritul Emulation pasajul care

descrie uneltele Ucenicului

menționează Dalta ca având rolul

”de a scoate în evidență

avantajele educației, prin a cărei

unice mijloace suntem desemnați ca

membri potriviți a oricărei

societăți civilizate”.

Cele două unelte, Dalta și

Ciocanul, sunt inseparabile, una

fără cealaltă nefiind funcționale.

Din nou întâlnim aspectul

dualității, activ-pasiv. Forță

aplicată fără Înțelepciune

înseamnă tiranie, iar înțelepciune

neaplicată înseamnă indiferență și

nepăsare. De aceea Ucenicul

speculativ are nevoie de cele două

Unelte în permanență când lucrează

asupra Pietrei Brute. Referitor la

cele două instrumente Albert Pike,

părintele Ritului Scoțian Antic și

Acceptat scrie în ”Morala și Dogma

R:.S:.A:.A:.”: ”omul este unic

proprietar al intelectului său,

obținut direct de la Divinitate,

un drept inalienabil precum în

feudalism o bucată de pământ

primită răsplată de la domnitor

pentru serviciile aduse. Este cea

mai puternică dintre arme…

Societatea îl spânzură împreună cu

spiritualitatea… Țara liberă în

care intelectul și spiritualitatea

guvernează, va dăinui… a eleva

poporul prin învățături de

bunătate și iubire, de la cei mai

buni profesori, astfel să se

dezvolte un stat liber din Piatra

Brută, este marea operă în care

Masoneria dorește să dea o mână de

ajutor”.

”Rigla cu 24 de diviziuni”.

Din ritual aflăm că ”…reprezintă

ziua și arată Ucenicului că

trebuie să își chibjuiască bine

timpul”. Această unealtă provine,

conform tradiției creștine, o

împărțire a timpului în trei: 8

ore pentru muncă, 8 ore dedicate

lui Dumnezeu și 8 ore pentru

odihnă. În Franc-masonerie nu s-a

păstrat această interpretare

limitantă ci s-a înlocuit prin alt

ternar: obligativitatea față de

familie, față de societate și față

de propria ființă. Serviciul ne

asigură cele necesare existenței

noastre pe acest Pământ și ne

asigură mijloaele prin care noi să

putem întreține familia.

Societatea este formată din toate

elementele ei. Mulți oameni au

nevoie de ajutor, fie material fie

spiritual, iar noi dacă suntem

liniștiți și împăcați, avem

obligația de a sări în ajutorul

lor. Și după ce ne-am îndeplinit

această datorie de onoare ne mai

rămâne doar unica obligație sacră,

față de noi. Trebuie să ne alocăm

timp pentru a ne cunoaște, ca

astfel să descoperim natura

noastră adevărată, Adevărul, să

cântărim ceea ce nu ne este

benefic și înlăturând aceste

aspecte dăunătoare să devenim din

oameni buni, oameni și mai buni.

De ce? Devenind mai buni, vom

lucra mai bine, vom putea avea mai

bine grijă de familiile noastre,

4

vom reuși să ajutăm mai bine pe

cei la nevoie și astfel vom ajunge

să ne cunoaștem și mai bine, ceea

ce din nou dă posibilitatea unei

corecții. Această spirală

inepuizabilă este exact motivul

pentru care în ritual se afirmă că

”Munca unui Mason nu se încheie

niciodată”.

Care sunt însă metodele

exacte prin care Ucenicul trebuie

să folosească Uneltele primite

asupra sa? Dacă modul de utilizare

a riglei este evident, dalta și

ciocanul necesită o abordare mai

subtilă. Considerând Dalta

Intelectul, adică acea parte din

noi care identifică și

diferențiază binele de rău, și

considerând ciocanul voința care

operează asupra dălții, lucrurile

sunt clare: cunoscându-ne pe noi,

identificăm aspectele dăunătoare

și le înlăturăm prin voință și

perseverență. Este oare această

învățătură demnă de un Ordin

inițiatic cu pretențiile Franc-

masoneriei? Din punctul meu de

vedere această concluzie banală

este insuficientă. Interpretarea

de mai sus este doar primul nivel

de descifrare a simbolului iar pe

parcurs ce voi Surorile și Frații

mei, veți progresa pe calea Franc-

masoneriei veți găsi și alte

înțelesuri.

Totuși am să vă împărtășesc

pe lângă aspectul moral al acestui

simbol și unul din aspectele

spirituale, pe care dacă îl

considerați util să îl puteți

folosi în Lucrarea voastră. Să

părăsim puțin planul material și

să ne aplecăm asupra celui

spiritual. Considerăm și aici

autocunoașterea ca fiind o

condiție sine qua non și pornim de

aici în interpretarea metodei de

lucru cu Uneltele Ucenicului.

Ciocanul este voința noastră

neinfluențabilă, nealterabilă care

prin perseverență are puterea de a

manifesta ceva. Pentru a ajunge la

acest nivel al voinței noastre

trebuie multă răbdare și multă

muncă. Așa cum am arătat mai sus,

voința nu este nici înverșunare,

nici încăpățânare, ia Ucenicul

trebuie să descopere exact această

voință în forma ei cea mai curată,

să învețe să o controleze și să o

utilizeze. Și mai avem Dalta, care

dacă în plan material era

considerată ca fiind Inteligența,

în plan spiritual o vom considera

ca fiind Imaginația. Imaginația

este cea mai terifiantă creație a

inconștientului nostru. Dacă

închidem ochii pentru o secundă

putem cu ajutorul ei să creăm cele

mai cumplite abominații și cele

mai înfricoșătoare secvențe… sau

putem din contră să formăm cele

mai strălucitoare lumi și cele mai

calde imagini. Imaginația este și

mai greu de înțeles, de controlat

și de utilizat decât voința. Dacă

ciocanul doar lovește, dalta are

puterea de a tăia, de a separa

pentru totdeauna.

Carl G. Jung a descoperit o

metodă de a folosi ”imaginația

activă” în psihoterapie. Ilustrul

psihanalist și psihiatru folosea

”imaginația activă” pentru a lăsa

să se manifeste cele mai

întunecate aspecte ale

inconștientului și astfel a reușit

să realizeze o cale de dialog

între conștient și inconștient.

Permițând să se manifeste aceste

impurități ale personalității

umane, fie prin imaginarea unu

gest abominabil care neliniștea

pacientul, fie prin reprezentarea

lui grafică sau coreografică, Jung

a observat că pacienții lui nu mia

erau obsedați de acele dorințe sau

frici.

Vă propun așadar un

exercițiu prin care să aplicați

Dalta și Ciocanul, voința și

imaginația, asupra persoanei

voastre proprii cu scopul de a

ciopli și mia temeinic Piatra

Brută. Presupunând că cunoașteți

minim un defect major al vostru,

vă îndrum să vă imaginați ca

acționând doar conduși de acel

defect. Imaginați-vă diverse

situații și ipostaze și încercați

să eliminați orice altă influență

asupra acțiunilor voastre

imaginative astfel încât veți

acționa doar conform acelui defect

al vostru. Repetați de câteva ori

5

acest exercițiu și încercați să

observați rezultatele acțiunilor

voastre. Compasul vostru moral vă

va face să simțiți greață față de

rezultatele acțiunilor voastre și

vă veți folosi cea mai pură formă

de voință de care sunteți capabili

să dispuneți, pentru a elimina

sursa acelor atrocități, defectul

vostru luat în cauză. Puteți ține

un jurnal cu observațiile pe

parcursul experimentului. Și fiți

liniștiți, nu se poate întâmpla

nimic rău, fără voia voastră.

Această practică poate fi

integrată și ea în sintagma

”cioplirea Pietrei” și pe parcurs

ce veți învăța să vă cunoașteți

mia bine, să vă analizați mai

sincer și mai temeinic, să vă

observați în oglindă obiectiv,

veți descoperi noi valențe ale

simbolurilor Uneltelor Ucenicului

și noi metode de a progresa pe

calea spre Lumină și Adevăr.

Înțelegeți deci Surori și

Frați că menirea Ordinului este de

a revoluționa societatea, de a

combate viciul și de a instaura

guvernarea adevărului și a

dreptății. Pentru ca acest plan să

poată fi realizat, fiecare Soră

sau Frate trebuie să fie un

element potrivit viitoarei

societăți și pentru aceasta Franc-

masoneria îi dă Masonului la

fiecare grad unelte prin care el

trebuie să evolueze. Ucenicul

trebuie să cioplească din piatra

extrasă din carierele de piatră o

Piatră Brută, pe care o va forma

mai departe în funcție de

parcursul său inițiatic. Ucenicul

trebuie să se cufunde în tăcere

pentru că doar astfel se poate

analiza și poate descoperii

deficiențele sale ce îl fac

incompatibil cu o societate

ideală. Iar după ce se cunoaște pe

sine însuși, ”Nosce te ipsum” –

cum era scris pe templele Greciei

antice, va putea să supună viciile

și să se lase guvernat de acele

valori morale care aduc speranța

unei lumi mai bune de fiecare dată

când se face simțită prezența

răsăritului auriu. Uneltele

simbolice, șorțul și mănușile sunt

tot ce aveți nevoie în munca

voastră la acest nivel și nu

sperați la altele sau la un alt

nivel până nu veți da dovadă că

ați reușit să mânuiți cu

pricepere, Rigla, Dalta și

Ciocanul.

Am zis!

M.B.3°

Despre Declarația Drepturilor

Omului

Am ales pentru această

Planșă pasaje din diverse

documente oficiale și lucrări

academice pe tema Drepturilor

Omului, pe care vi le prezint mai

jos, urmând, așa cum am făcut și

eu, fiecare să tragă concluziile

personale, să fie inspirat sau nu

de aceste drepturi, libertăți care

sunt totodată îndatoriri.

”Deși problematica

Drepturilor Omului pare să fie o

chestiune specifică secolului XX,

ea nu este totuși absolut nouă în

istoria umanității. Ideea de

drepturi ale omului își are

rădăcinile încă în cele mai vechi

timpuri cum ar fi anul 300 î.Hr.

în filosofia istorică greco-romană

întemeiată . Acesta contura ideea

că fiecare individ este

îndreptățit să pretindă

recunoașterea propriei sale

demnități și respectarea lui ca

persoană.

Una dintre cele mai

importante realizări ale

Consiliului Europei este Convenția

Europeană a Drepturilor Omului.

Acest tratat internațional

definește drepturile și

libertățile inalienabile ale

fiecăruia dintre noi și obligă

statele la garantarea acestor

drepturi pentru fiecare dintre

cetățenii lor. Mai mult, el

instituie un sistem internațional

de protecție: statele și (în

anumite condiții) persoanele

particulare pot sesiza

instituțiile de la Strasbourg în

cazul violării Convenției.

6

Convenția pentru Protecția

Drepturilor Omului și Libertăților

Fundamentale, cunoscută și sub

denumirea de Convenția Europeană a

Drepturilor Omului, este un

catalog al drepturilor

fundamentale elaborat de Consiliul

Europei, semnat pe 4 noiembrie

1950 la Roma și intrat în vigoare

pe 3 septembrie 1953. Convenția a

fost ratificată de cvasi-

totalitatea statelor membre ale

Consiliului Europei si este una

dintre construcțiile cele mai noi

ale sistemului instituțional

internațional. Convenția și

protocoalele sale adiționale apără

mai multe drepturi și libertăți

fundamentale ce au ca titulari

persoane fizice, privite

individual, sau diverse entități

sociale, cu excepția oricăror

structuri statale.

Printre drepturile

inalienabile cuprinse în convenție

enumer:

- dreptul la viață și

dreptul de a nu fi torturat;

- dreptul de a nu fi

ținut în sclavie și dreptul de a

nu fi obligat la muncă forțată;

- dreptul la

neretroactivitatea legii penale.

Printre drepturile

condiționale cuprinse în convenție

enumer:

- dreptul la libertate

individuală;

- dreptul la un proces

echitabil;

- dreptul la respectarea

vieții private și familiale, a

domiciliului și a corespondentei;

- libertatea de gândire

și conștiință;

- dreptul la liberă

exprimare;

- dreptul la liberă

asociere;

- dreptul de proprietate;

- dreptul la instruire;

- dreptul la alegeri

libere;

- libertatea de

circulație și interdicția

expulzării naționalilor;

- dreptul la dublu grad

de jurisdicție în materie penală;

- dreptul la indemnizare

în caz de eroare judiciară;

- dreptul de a nu fi

judecat de două ori pentru

săvârșirea aceleiași fapte penale.

La nivel regional, odată cu

intrarea în vigoare a Convenției

Europene a drepturilor Omului la 3

septembrie 1953 a fost creat unul

din cele mai remarcabile mecanisme

în cadrul Consiliului Europei,

care implică răspunderea reală a

statului față de persoana căreia

i-a fost violat un drept sau

altul. Pentru respectarea în

ansamblu a drepturilor, în ultimul

timp s-a început o campanie de

subscriere la un alt instrument al

Consiliului Europei - Carta

socială europeană, care are ca

obiect drepturile economice și

sociale.

Având în vedere influența

tot mai mare a Uniunii Europene

asupra sorții Continentului

European, în ultimul Tratat de la

Amsterdam s-au introdus noi

prevederi referitoare la:

a) drepturile fundamentale;

b) drepturile

consumatorilor și protecția

cetățenilor;

c) dreptul la informare;

Odată cu intensificarea

proceselor de democratizare în

țările Europei de Est și Centrale,

multe evenimente au fost studiate

sub un alt unghi, făcându-se o

altă analiză, mai minuțioasă,

lansându-se o adevărată campanie

mondială de informare asupra

drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului. Prin

voința proprie sau determinate de

situații conjuncturale, guvernele

devin tot mai mult preocupate de

activizarea și dezvoltarea unei

culturi a drepturilor omului în

sistemul educațional oficial.

În etapa contemporană de

promovare și propagare a

drepturilor fundamentale, un rol

aparte îl au căile de comunicare

în masă: mijloacele tehnice de

transmitere și recepționare a

informației, difuzarea informației

prin presă, televiziune,

radiodifuziune, cărți, iar in

7

ultimul timp un rol tot mai

important îl au Internetul și

mediile de stocare digitală. În

scopul minimalizării lezării

drepturilor omului, în cadrul mai

multor organizații internaționale

guvernamentale și ne-

guvernamentale se depun eforturi

considerabile prin elaborarea

instrumentelor cât mai eficiente

în scopul respectării drepturilor

și libertăților fundamentale, se

efectuează monitorizarea privind

respectarea acestor drepturi de

către state. Sunt create un șir de

mișcări voluntare și, ceea ce este

destul de important, sunt create

mecanisme interstatale privind

protecția drepturilor și

libertăților fundamentale.

Art.10 al Convenţiei

reglementează libertatea de

exprimare care cuprinde

„libertatea de opinie şi

libertatea de a primi sau de a

comunica informații sau idei fără

amestecul autorităților publice și

fără a ţine seama de frontiere.

Prezentul articol nu împiedică

Statele să supună societăţile de

radiodifuziune, de cinematografie

sau de televiziune unui regim de

autorizare. Spre deosebire de

dreptul la viaţă privată, în plus,

libertatea de exprimare poate fi

îngrădită pe motiv de integritate

teritorială, protecţia reputaţiei

altora, pentru a împiedica

divulgarea de informaţii

confidenţiale sau pentru a garanta

autoritatea şi imparţialitatea

autorităţii judecătoreşti.

Libertatea de exprimare

apără toate categoriile de

informaţii obiective, pluraliste

şi toate creaţiile şi ideile

originale, oricare ar fi forma,

suportul sau finalitatea acestora.

De ea se bucură mijloacele de

informare în masă, cetăţenii şi

creatorii ştiinţifici, literari

sau artistici. Se includ, deci, în

sfera de protecţie a articolului

10 cuvinte, imagini, sunete

transmise prin intermediul

suportului tipărit, al radioului,

televiziunii, cinematografiei,

chiar şi internetului, deşi nu

există o jurisprudenţă în acest

sens. Sunt, așadar, protejate

toate mijloacele de producere,

transmitere şi distribuire a

informaţiei.

Alte articole reglementează

alte drepturi cum ar fi:

- orice persoana are dreptul

la libertate de gândire, de

conștiință și de religie. Acest

drept presupune libertatea de a

schimba religia sau convingerea,

cât și libertatea de a-și

manifesta religia sau convingerea

în mod individual sau colectiv, în

public sau în particular, prin

cult, învățământ sau practici;

libertatea de a-și manifesta

religia sau convingerile nu poate

forma obiectul altor restricții

decât al acelora care, fiind

prevăzute de lege, constituie

măsuri necesare într-o societate

democratică pentru securitatea

publică, protecția ordinii, a

sănătății sau a moralei publice

ori pentru protecția drepturilor

și libertăților altuia.

- orice persoană are dreptul

la libertatea de exprimare. Acest

drept cuprinde libertatea de

opinie și libertatea de a primi

sau de a comunica informații ori

idei fără să poată exista vreun

amestec al autorităților publice

și fără a ține seama de frontiere;

exercitarea acestor libertăți,

presupunând îndatoriri și

obligații poate fi supusă unor

anumite formalități, condiții,

restricții sau sancțiuni prevăzute

de lege care constituie măsuri

necesare, într-o societate

democratică, pentru securitatea

națională, integritatea

teritorială sau siguranța publică,

pentru apărarea ordinii și

prevenirea infracțiunilor, pentru

protecția sănătății sau a moralei,

pentru protecția reputației sau a

drepturilor altuia, pentru a

împiedica divulgarea de informații

confidențiale sau pentru a garanta

autoritatea și imparțialitatea

puterii judecătorești.

- orice persoană are dreptul

la libertatea de întrunire pașnică

și la libertatea de asociere,

8

inclusiv dreptul de a constitui

împreună cu alte persoane

sindicate și de a se afilia unor

sindicate pentru apărarea

intereselor sale; exercitarea

acestor drepturi nu poate forma

obiectul altor restricții, decât

al acelora care, fiind prevăzute

de lege, constituie măsuri

necesare, într-o societate

democratică, pentru securitatea

națională, siguranța publică,

apărarea ordinii și prevenirii

infracțiunilor, pentru protecția

sănătății sau a moralei ori pentru

protecția drepturilor și

libertăților altor persoane.”

Concluzie personală:

Consider că aceste drepturi

cetățenești prevăzute de Convenția

Europeană a Drepturilor Omului

sunt niște drepturi fără de care

nu se poate vorbi de o adevărată

democrație și sunt fundamentale

pentru ca o societate să

funcționeze în cele mai bune

condiții. Din păcate, nu cred să

existe vreo țară care să respecte

fără nici o abatere toate aceste

drepturi ci este doar un deziderat

ca acestea să fie respectate

cumulativ de toate țările care au

acceptat această Convenție și alte

documente ce stabilesc drepturi

cetățenești.

AM ZIS!

A.M.,1°

LANSARE DE CARTE:

"De la Inițierea Masonică la

Ortodoxia Creștină”

de Yves Marsaudon

Editura franceză Dervy-

Livres publica în 1965, sub

semnatura lui Yves Marsaudon, o

carte stranie, pentru publicul

larg dar și pentru francmasonii

francezi, intitulata "De la

Inițierea Masonică la Ortodoxia

Creștină”. Titlul cărții era atât

de neobișnuit încât a stârnit

interesul multor categorii de

cititori: francmasoni, oameni de

cultură, catolici, ortodocşi

și/sau protestanți, practicanți

sau nu, istorici, teologi și

clerici, intelectuali preocupați

de raporturile Ordinului Inițiatic

Tradițional al Francmasoneriei cu

religiile și cu bisericile.

Prezentăm acestă carte cititorului

român ca pe o marturie a

preocuparilor anilor de după cel

de-al II-lea război mondial. Unele

aspecte, depășite de timpul care

desparte apariția cărții de zilele

noastre, par lipsite de interes și

pentru Franc-Masoni si pentru

publicul din România. Textul este

oarecum dificil de urmarit pentru

cititorul care ignoră referințele

la istoria Franței, și a

Francmasonerie franceze, ca și o

sumă de detalii și aluzii

inteligibile numai celor obişnuiți

să citească literatură masonică

sau teologică și să le plaseze în

contextul lor istoric. Aceleași

observații sunt valabile și pentru

referințele la Biserica Ortodoxă a

Franței sau la diaspora ortodoxa

rusa din Franta cu care autorul a

intrat în contact în prima

jumatate a secolului trecut.

Abundența notelor este

justificată nu numai prin

subiectul însuși, prin ciudățenia

faptului că autorul este un

ilustru francmason francez

„întors”, cum spune el, la religia

ortodoxă practicată si în Franța,

ci și prin intensitatea și

profunzimea convingerilor masonice

și creștine ale lui Yves

Marsaudon, prin bogația

argumentelor sale și prin

asocierea experienței unei

„filosofii experimentale” - în

Franc- Masoneria de tradiţie - cu

o trăire mistică, o iubire de

Dumnezeu codificată religios prin

"dreapta credinta".

În ce ne privește, credem cu

tărie că indiferenţa față de

cultura, istoria, civilizația și

spiritualitatea Europei

occidentale, nu poate fi decât

nefastă țării noastre așa cum

credem că este nefast, pentru

viitorul României, disprețul și

aroganța unor oameni puțin

instruiți, animați de resentimente

9

pentru lumea prosperă a

occidentului, nostalgici ai

dictaturii comuniste sau obsedați

de un naționalism steril, total

opus patriotismului autentic. A

ști în ce lume trăiești nu

înseamnă altceva decât a fi un om

demn și acordat civilizației

universale, demn și capabil pentru

a servi cauza nobilă a omului de

oriunde și, cu precădere, demn de

a fi realmente util compatrioților

săi.

“De l’Initiation Maçonnique

à l’Orthodoxie Chrétienne”, (De la

Iniţierea Masonică la Ortodoxia

Creștină) este compusă din trei

părţi: 1. Gândirea Masonică, 2.

Spre Ortodoxie, 3. „Întoarcere” la

Ortodoxie. Concluzii, Anexe și o

Bibliografie remarcabilă care

încheie acest exerţiciu admirabil.

Lucrarea a fost citită cu interes

și pentru că în Franța Franc-

Masoneria tradiţională este bine

cunoscuta dar ortodoxia creștină

și bisericile ei sunt mai mult sau

mai puţin ignorate, privite cu

mirare, considerate o ciudăţenie a

estului și a sudului continentului

european, fără importanță majoră.

Religia ortodoxă este, pentru

francezul de rând, dacă știe de

existența ei, o formă de exotism

spiritual asociată unui univers

oriental sau o „religie rusească”

pompoasă, mega¬lomană, antisemită

și bigotă, bizară, nationalistă și

fără fundamentele solide ale

creştinismului occidental.

Franc-Masoneria modernă,

apărută în Anglia în 1723, este și

ea privită cu suspiciune pentru

motive discutabile sau absolut

aberante, legate de vicisitudinile

unei istorii conflictuale de ordin

religios: conflictele religioase,

Reformă și Contrareformă, evoluția

societăților sub egida științelor

și a culturii, construcția

societăților democratice.

În conștiința occidentală,

istoria milenară a Imperiului

Bizantin și a bisericilor ortodoxe

este o nebuloasă imposibil de

descifrat și fără mare importanță

în istoria culturii și a religiei

creștine! Mileniul Imperiului

Bizantin este tratat ca o simplă

pagină de istorie fără consecințe

majore în această Europă amnezică.

Romano-Catolicii francezii, ca și

cei din lumea largă, trăiesc cu

certitudinea că numai în occident,

mai exact la Roma, se găsesc

originile unui creștinism autentic

sau, pentru protestanți, originile

unui creștinism denaturat.

Protestantismul, care a condus la

Reformă, se adresa și el acestei

Rome a Papilor ignorând total

valențele istorice și dimensiunile

spirituale și mistice ale

ortodoxiei creștine. Aventurile

războinice ale Cruciadelor și

conflictele sângeroase care au

rănit teribil lumea creștină

occidentală și pe cea orientală,

sunt azi date uitării și, evident,

oarecum depășite. Dar, fiecare

formă de expresie creștină

occidentală, care are biserica ei,

crede cu fermitate că această

religie este legată exclusiv de

evoluția spiritului creștin al

Europei occidentale cu centrul

său, Roma, și cu inima sa în

Statul Vatican.

Baronul Yves Marie Antoine

Marsaudon, născut în 1899,

ministru plenipotențiar al

Ordinului Suveran de Malta din

1946, ilustru Franc-Mason, membru

al Marii Loji a Franței din 1926

și, putem spune, un apropiat

colaborator al Cardinalului

Roncalli, viitorul Papa Jean

XXIII, este autorul acestei cărti

surprinzătoare, probabil, pentru

toată lumea și pentru multă vreme.

El a fost nu numai unul dintre

ilustrii membrii ai Franc-

Masoneriei franceze dar și un om

cu funcții importante și cu

relații foarte înalte în universul

Bisericii Romano-Catolice, un

creștin erudit, care s-a „întors”

la ortodoxie, așa cum i-a bine

plăcut să repete de-a lungul

textului sau. Acest om de

caracter, cărturar de avergură,

afirma că nu s-a „convertit” la

ortodoxie și, explicând refuzul

acestui termen, afirmă că s-a

„întors” la creștinismul originar

10

cu exigență intelectuală și cu

credință fermă.

Cât de surprinzător trebuie

sa fi fost, pentru Franc-Masoni și

pentru fidelii romano-catolici,

faptul că Baronul Yves Marie

Antoine Marasudon dedică, așa cum

citim pe prima pagină a cărții

sale, unui „mare Mason și mare

Creștin”, Eduard Gamas, căpitan de

vas al Marinei Franceze, Mare

Cruce a Legiunii de Onoare,

Rezistent deportat în timpul celui

de-al II-lea război mondial,

membru al Supremului Consiliu al

Franței și Ministru de Stat al

Sfântului Imperiu al Ritului

Scotian Antic si Acceptat, o carte

scrisă de pe poziţia unui membru

al „sectei incorijibile și perfide

a demonului”, așa cum este

definită Franc-Masoneria în

Enciclica Papei Leon al XIII-lea

„Humanum Genus” emisa în ziua de

20 aprilie 1884. Dedicația acestui

ilustru Franc-Mason „întors”, și

nu „convertit”, la ortodoxia

creștină, făcută unui alt ilustru

„mare Mason și mare Creştin”, are

semnificația unui mesaj fratern

plin de dragoste, de înțelepciune

și de pietate, dincolo de orice

diferențe, dincolo de credințe

particulare și de convingeri

personale.

Pentru cititorii operei lui

René Guénon cartea lui Yves

Marsaudon nu are nimic

surprinzător fiindcă vehiculează o

teza fundamentală a marelui exeget

al Franc-Masoneriei tradiționale,

teza care insistă asupra

necesității imperative a practicii

căii inițiatice propusa de Ordinul

Masonic, sau oricare altă

disciplină inițiatică autentic

tradițională, în paralel cu o

forma religioasă specifică a

tradiției în care inițiatul este

ancorat, prin originile sale, și

căreia îi rămâne fidel prin botez,

practică și credință.

Cititorul va descoperi un

univers spiritual vast și va

înțelege, poate, că trăirea

profundă a credinței creștinului

și Franc-Masonului Yves Marsaudon,

ca și experiența masonică și

practica sufismului, pentru René

Guénon, sunt legitimate de

Tradiţia Ordinului Inițiatic

Tradițional și Universal al Franc-

Ma-soneriei și, în egală masură, a

formelor exoterice ale religiilor

organic legate prin originea lor

comună. Se pune întrebarea

elucidării motivelor profunde care

au condus un romano-catolic

francez și totodata Franc-Mason,

la reîntorcereasa sa catre

ortodoxia creștină. Nu vom găsi în

această carte o privire

apologetică a ortodoxiei și nici

un proces de tip protestant la

adresa bisericii catolice. Vom

descoperi însă intensitatea

trăirii creștinismului originar

mărturisită de un om al filozofiei

experimentale a Franc-Masoneriei

corelată cu necesitatea trăirii

spiritualității mistice a

revelației Sfintelor Scripturi. Se

adaugă descoperirea valențelor

inițiatice ale liturghiilor

ortodoxe.

Una dintre ideila esențiale

ale acestei carți consista în

înțelegera ortodoxiei ca "dreapta

credința" dincolo de

particularitațile fiecarei forme

ale creștinismului așa cum sunt

ele practicate istoric atât în

aria iudeo-crestina occidentala

cât și în cea rasariteana. Aș

adauga, dincolo de specificitatea

celor trei forme religioase ale

monoteismului. Nu cred ca a fost

în intenția autorului sa faca

apologia unei bisericii ortodoxa

ca atare ci a spiritualitații

creștin- ortodoxe ca fiind cea a

"drept-credincioșilor" creștini,

spiritualitate pe care autorul a

deslușit-o cu o admirabila

inteligența, și de ce nu Masonica,

în inima iudeo-creștinismului.

René Guénon, la rândul sau, a

identificat acest spirit și în

mistica musulmana. Aici trebuie

precizata existența celor trei

mari curente mistice ale

monoteismului: Kabbala ebraica,

Isihasmul crestin si Sufismul

musulman. Tot de aici deriva și

corelația guénoniana a practicii

paralele a formelor religiilor cu

11

practica inițiatica a unui Ordin

Masonic. Trebuie sa spunem, odata

cu eruditul scriitor Ion Vianu, ca

"religiile sunt mysterium

coniunctionis: contradicția în

sine adusa la gradul ei cel mai

înalt de tensiune", ca și

cautarea, sau schimbarea,

regimului ontologic, cautare care

face obiectul initierii Masonice.

Nu putem încheia această

scurtă prezentare fără să spunem

că lectura integrală a operei

vaste a lui René Guénon este

singura posibilitate de acces la

înțelegerea logicii intime care

leagă principial exoterismul de

esoterism. Sintagma „Tradiție

Primordială”, contestată cu ironie

de Umberto Ecco și chiar de Mircea

Eliade, ca să nu mai vorbim de

numerosi antropologi și istorici

ai religiilor, sau de etnologi,

filosofi și sociologi, de clerici

și de teologi, se afla în centrul

unor polemici sterile în cercurile

cărturarilor și în lumea

împraștiată a Franc-Masoneriei

moderne. Fără să dorim să

participăm la aceste controverse

suntem constrânși, de conținutul

acestei cărți, la câteva sumare

explicații. René Guénon a refuzat

cu obstinație să considere

mentalitatea modernă a științelor

umane, cu raționalismul inerent

acestor științe, ca fiind

competentă îndomeniile subtile ale

Tradiției inițiatice.

„Tradiționalist” sau „Orientalist”

sunt deja calificative

contestabile pentru autorul cărții

„Simbolurile fundamentale ale

Ştiinţei Sacre” și al „Studiilor

asupra Francmasoneriei și

Compa¬nio¬najului”, fără să mai

evocăm frumoasele sale exegeze:

„Simbolismul Crucii” și „Stările

multiple ale Ființei”. Pentru

acest, cum se autoin¬titulează

René Guénon, „marturisitor al

Tradiţiei”, un trunchi comun al

Transmisiei, sensul exact al

cuvântului „Tradiție”, s-a

multiplicat și a rodit sub formele

derivate ale unor tradiții

derivate, desfășurate în istorie

ca tot atâtea adaptări necesare

și salutare în timp și spaţiu.

Există aici o dimensiune mistică

imposibil de discutat rațional și

„științific”. Guénon evocă

„intuiția intelectuală”

despărțindu-se de orgoliul

intelectual raționalist, inoperant

în domeniul cu pricina. Tradițiile

derivate, iarăși și iarăși

derivate, mereu în viziunea lui

René Guénon, au dat naștere unor

forme normative

instituționalizate, au dat naştere

exoterismului și sistemelor

normative, în timp ce „nucleul”

acestor Tradiții a rămas, mai mult

sau mai puțin intact, sub formele

inițiatice ezoterice care conservă

un instrumentar de origine non-

umană. De aici decurge teza

guénoniană a imposibilității

ignorării splendorii exoterismului

și necesitatea căii paralele fără

de care „inițatul” se privează de

elementele fundamentale ale

structurii sale in time în

căutarea „realizării spirituale”

prin pătrunderea universului

esoteric al Tradiției sale

specifice. Evocăm aici ceea ce

Mircea Eliade numește tentativa

"transmutației" regimului

ontologic, tentativă veche de când

lumea și consubstanțială omului,

așa cum afirma tot Mircea Eliade,

tentativa dramatica a sondarii

acelui "mysterium coniunctionis",

investigatie bazată pe un

instrumentar de natura non-umană,

așa cum crede René Guénon.

Am rezumat, cu mijloacele foarte

modeste ale unui om care nu

contenește să se întrebe și să

cerceteze nebănuitele căi ale

spiritului, sensul cărții

singulare a Baronului Yves Marie

Antoine Marsaudon, creștin

„întors“ la "dreapta credința",

carte care este o pledoarie pentru

practica paralela a algoritmului

Franc-Masonic al Ritului Scoţian

Antic şi Acceptat, cu cele 33 de

paliere ale sale, odată cu trăirea

intensă a spiritualitatii creștin-

ortodoxe.

Îi doresc cititorului, Mason

sau simplu curios, credincios sau

nu, ortodox sau indiferent,

12

oricare ar fi condiția sa, cum

doresc și celor ostili Franc-

Masoneriei, fără să știe dinafara

ei ce este aceasta și fără să vrea

să știe, dorința cunoașterii în

sensul cel mai larg al cuvântului.

Doresc intelectualului ca și

omului care muncește cu palmele,

cu sapa sau cu instrumentele

moderne ale industriei și

științei, "dorința dorită” a

împlinirii destinului său.

Am zis!

V.A.,3°

DESPRE "TABLOUL DE LOJA":

TAUTOLOGIE SAU MANDALA?

S-ar părea că în Lojile mai

vechi se desena, în centrul

spațiului unde se întâlneau

Frații, un "tablou de Lojă"

reprezentând simbolurile

principale ale gradului la care se

lucra și că acest desen era șters

la terminarea lucrărilor.

Mai târziu au apărut

"tablourile de Lojă" pictate, sau

desenate, pe care era suficient să

le derulezi la deschiderea

Lucrărilor fiecărui grad al

Ținutelor. Putem să constatăm

această practică care a fost

ilustrată prin numeroase gravuri

din secolul 18.

Cu mult mai târziu, și până

în zilele noastre, acest procedeu

a rămas în vigoare în situații

particulare, adică atunci când

Ținutele au loc în localuri

provizorii.

Atunci când Lojile posedă

(foarte des în zilele noastre), un

Templu fix și amenajat canonic,

toate instrumentele și simbolurile

sunt prezente (cum am spune acum

în 3D), în localul devenit astfel

Templu permanent.

Totuși, în majoritatea

Lojilor care au un Templu

amenajat, a rămas obiceiul de a

expune un tablou de Lojă în

momentul ritual al deschiderii

Lucrărilor și de a-l ascunde,

întorcându-l sau înfășurându-l, la

închiderea lucrărilor.

Acest mod de a proceda nu

este cu nimic reprobabil, sau

criticabil, dar trebuie să avem o

idee clară asupra a ceea ce

constituie o adevărată tautologie.

Dacă cele două Coloane care

încadrează porticul Templului,

dacă Delta Luminoasă figurează

între Lună și Soare pe zidul

Orientului, dacă Pavimentul

Mozaicat este situat în centrul

Templului, dacă Uneltele, adică

instrumentele masonice, sunt fizic

prezente, fiecare la locul său, ne

putem întreba, pe bună dreptate,

de ce toate aceste elemente sunt

repetate printr-o figurație în

două dimensiuni prin prezența unui

tablou de Lojă?

Simplă întrebare. Dar poate

că ar trebui să considerăm acest

tablou ca fiind un soi de mandala,

un adevărat punct focal pe care se

fixează privirile tuturor

Masonilor reuniți, oriunde ar lua

ei loc în Templu.

Iată, așadar, pe deplin

justificată, după părerea mea,

practica utilizării unui Tablou de

Lojă chiar într-un Templu amenajat

definitiv și care conține toate

simbolurile masonice ale gradului

la care se lucrează. Și dacă este

așa, să încercăm fiecare să ne

impregnăm de prezența acestei

"mandala" care reprezintă un fel

de rezumat "portabil" al

învățământului masonic pe care

privirea noastră o impune

progresiv memoriei noastre în

cursul activităților noastre

masonice în Templu.

Am zis!

J.H.,3°

Buletin lunar al:

Justei și Perfectei Loji

”Alexandru Vaida-Voevod”

Or. Cluj-Napoca

www.loja-napoca.eu

secretar@loja-napoca.eu

Editat de Editura:

AVV 13 Publishing

info@avv13publishing.ro