O supă de şarpe sau un porumb prăjit?Ştefan Molocea

pag 6

ww

w.m

igra

nt.ro

ww

w.g

ibcl

uj.ro

ap

rilie 20

12

American football with Mexican spicesRael Solis-May pag 12

Programe şi modele de integrare în Germania şi OlandaDaniela Cervinschi pag 4

Nr:6

APRILIE 2012

Revista ACCENTBasarabean este supliment al Revistei Migrant

în România realizată în cadrul proiectului România Interculturală, coordonat de Institutul Intercultural

Timişoara în parteneriat cu Liga Apărării Drepturilor Omului, Filiala

Cluj, Asociaţia Centrul pentru Resurse Civice, Asociaţia pentru Apărarea

Drepturilor şi Integrare Socială, finanţat de Uniunea Europeană prin

programul General Solidaritatea şi gestiunea fluxurilor migratorii.

Fondul European de Integrare a Resortisanţilor Ţărilor Terţe.

Coordonator Daniela Cervinschi (LADO Cluj)

Editor Şef Ştefan Creţu (GIB Cluj)

Redactor Şef Corina Donica

Redacţia

Revista ACCENTBasarabean este editată de Grupul de Iniţiativă Basarabeană Cluj în colaborare

cu Liga Apărării Drepturilor Omului Cluj

Accent Basarabean N

r. 7 | ww

w.gibcluj.ro

2

ISSN 2247 – 9260

Cuprins

3 Fall in love with WarsawCamelia Chitic

4Programe şi modele de integrare în Germania şi OlandaDaniela Cervinschi

6O supă de şarpe sau un porumb prăjit?Ştefan Molocea

7 Miss BasarabiaDoina Buţcu + Ana-Maria Moţoc

8Călătoria unui student basarabeanDumitru Berestean

8 Diferitul este noul coolIulian Novac

10 German MeaslesRenata Donica

12American football with Mexican spicesRael Solis-May

13 My Transilvanian ExperienceAmrina Shynar

14 Cronici ErasmusCorina Donica

15 În ritmuri latinoConstanţa Cucu

16 Seminar Intercultural IIDaniela Cervinschi

17 ABC-ul şocului CulturalElena Ceban

18 Cunoaşterea NecunoscutuluiMarius Dobriţoiu

19Learning about the importance of intercultural communicationRoxana Mureşan

Mi-am făcut un obicei din a-mi bea cafeaua de dimineaţă privind sau ascultând ştirile naţionale şi internaţionale. Dar aşa s-a întâmplat că nu prea am putut să-mi savurez micul dejun cu o zi înainte de „the BIG Erasmus adventure”, când toate ştirile comunicau despre falimentul companiei Malev. Eu, care ţineam biletul Cluj-Budapest-Warsaw (zbor cu Malev) în cel mai sigur loc al camerei, credeam în acel moment că se joacă cineva cu destinul meu. Dar am încercat să-mi păstrez optimismul,zicându-mi că o adevărată aventură începe cu un strop de incertitudine. Ca să vezi, am alergat la gara de tren imediat. Și ...călătoria cu trenul până la Warsaw a fost o experienţă inedită. Cum altfel m-aş fi plimbat pe străzile înzăpezite ale Budapestei?

Oraşul lui Chopin l-am cunoscut pentru prima dată într-o zi de duminică, cu -200C afară şi obosită după un drum de 10 ore cu trenul Budapest-Warsaw. Incredibil totuși cum emoţiile şi entuziasmul te fac să uiţi de orele nedormite şi de gerul care-ţi pişcă obrajii. Gara Centrală a Varşoviei, prin care trec zilnic mii de oameni, era mai curată ca un camin din Haşdeu. Acelaşi lucru e valabil şi pentru toate străzile acestui oraş. Sunt primele impresii culese din Warsaw-gară!

Cu certitudine afirm acum: Erasmus este o experienţă a oamenilor, a interacţiunii cu diverse culturi şi atitudini. Din cei peste 100 studenţi străini pe care am reuşit să îi cunosc, fiecare adăpostește o poveste interesantă. Toată lumea place pe toatăFall in love with

Warsaw lumea şi observi că, de fapt, tinerii nu au stereotipuri infiltrate atât de adânc încât să nu poţi deveni prieten cu careva. E minunat să discuţi şi să interacţionezi atât cu oameni din ţări dezvoltate, cât şi cu cei din ţări emergente; din ţări membre UE, dar şi non-UE, de pe bătrânul continentul European, cât şi din SUA, Canada, Australia.

O altă lume mi s-a deschis cand a început semestrul de studii la WSE (Warsaw School of Economics). Abia acum am înţeles ce înseamnă o universitate de nivel european, abia acum am perceput ce fel de cursuri mi-aş fi dorit sa am pe parcursul anilor de studiu la Cluj, abia acum am văzut o puternică şi activă comunitate a organizaţiilor studenţeşti. Aici nu te plictiseşti niciodată! Săptămânal, în cadrul universităţii se organizează târguri de carieră, târguri de ONG-uri, conferinţe cu invitaţi internaţionali etc. Studenţilor li se oferă practic toate instrumentele şi căile necesare pentru a spori profesional şi personal.

...Revin din nou la oraş, care pentru mine a devenit deja un loc drag, unde am gasit străzi perfecte pentru plimbări nocturne, cafenele cu muzică şi cafea bună, tot felul de locații unde pot lectura in silance pagini din cartea ce o port în geantă, pub-uri cu bere bună şi multe alte atracţii turistice. Pentru mine Varşovia nu e o capitală ca oricare alta; aici oamenii au timp şi răbdare, nu te înjură şi nu te judecă. Polonezii au învăţat lecţia politeţei şi a bunului simţ – calităţi pe care, de obicei, nu le prea întâlneşti la locuitorii altor capitale europene.

Camelia Chitic

3

Acc

ent B

asar

abea

n N

r. 7

| w

ww

.gib

cluj

.ro

Conceptul de integrare: părerile experţilor privind integrarea se pliază pe abordările teoretice atât ale asimilării cât şi ale multiculturalismului, în viziunea acestora asimilarea nu este altceva decât alinierea grupurilor de imigranţi de-a lungul anumitor caracteristici cum ar fi: cunoaşterea limbii statului gazdă, comportamentul şi ocupaţia, nu înseamnă uniformizarea imigranţilor după chipul şi asemănarea populaţiei native, dar înseamnă că nu există diferenţe sistematice în distribuţia anumitor atribute şi a resurselor între grupuri de imigranţi şi societatea gazdă.

Conform multiculturalismului, imigranţii au libertatea de a alege şi menţine propria identitate culturală. Germania a creat un concept al integrării mult mai pragmatic, care îmbină cele două abordări. (ICMPD, 2005 p.10-11)

Politica de IntegrareCa parte a programului de integrare a introdus un sistem de cursuri de limba germană obligatoriu pentru imigranţi.

Deşi o politică consistentă privind integrarea a intrat în vigoare la începutul lui 2005, practici incipiente de incluziune a imigranţilor au fost puse în practică încă din 1950.

În 1991 a avut loc o deschidere spre migraţia pentru muncă (imigranţi sezonieri, muncitori din Europa Centrală,

muncitori calificaţi,) integrarea socială a rezidenţilor muncitori imigranţi şi a generaţiei a doua de imigranţi a fost activ promovată încă din anii 1970 de numeroase instituţii, organizaţii sociale, comunităţile locale, societatea civilă.

De-a lungul anilor ’90 aceste programe ofereau o gamă largă de servicii precum: consiliere pentru familiile de imigranţi şi tinerii imigranţi, asigurarea de sănătate, ajutor în găsirea unei slujbe, cursuri de limbă germană, cursuri de consiliere în carieră etc.

În 2005 a fost introdusă o nouă lege a imigraţiei prin care li se impunea imigranţilor noi veniţi să înveţe limba germană, 600 de ore de limbă germană ce erau organizate de furnizori locali sau erau oferite de organizaţii sociale finanţate de Oficiul Federal al Muncii.

Din 1998 pana in 2000 discursul privind imigrarea s-a schimbat considerabil la nivel naţional, a fost introdusă cartea verde pentru recrutarea experţilor IT, erau un fel de H-1B visa americană.

În această perioadă discursul public a suferit mari schimbări, s-a schimbat percepţia conform căreia imigraţia este o povară pentru ţară spre percepţia conform căreia imigraţia este o resursă globală de competenţă. ( Zincone,G., 2011 p. 23)

Câteva caracteristici ale programelor de integrare merită specificate precum: imigranţii nou veniţi pentru rezidenţa permanentă sunt obligaţi să participe la cursuri de integrare, pentru următoarele

4

Accent Basarabean N

r. 7 | ww

w.gibcluj.ro

Literatura academică privind integrare la nivel de politici statale, clasifică trei mari

modele de integrare idealiste: Modelul multiculturalismului – bazat pe respectul şi protecţia diversităţii culturale şi are ca scop garantarea explicită a identităţii comunităţii de imigranţi, ţările care sunt considerare că au implementat acest model sunt Olanda şi Suedia.

Al doilea model este cel al asimilaţionismului ( numit şi modelul republican sau universalist), se bazează pe asimilarea completă a noilor veniţi în societatea dominantă, Franţa este modelul clasic.

Al treilea model este cel al exclusionismul – este caracterizat prin legislaţie şi politici rigide, imigranţilor pentru muncă sub acest tip de model li se resping drepturile la obţinerea cetăţeniei, ţările considerate a fi exclusioniste sunt Germania, Elveţia şi Belgia.

Modele prezentate mai sus, sunt de fapt, modele ideale, care nu există, ţările mai degrabă utilizează un mix de măsuri multiculturale, asimilaţioniste sau în anumite domenii exclusioniste. Atitudinea statelor membre privind politicile de imigrare şi integrare sunt în continuă schimbare în funcţie de interesele lor economice şi politice, de reglementările UE,

de imigraţia internaţională şi realităţile contemporane.

Cazurile de analiză ale cercetării sunt: Germania şi Olanda, aceste ţări au fost selectate, deoarece au fost clasificate în modele teoretice ale integrării precum, modelul exclusionist german si modelul multicultural olandez.

Articolul are următorul obiectiv: examinarea programele de integrare existente din Germania şi Olanda şi care sunt implicaţiile lor teoretice, dacă modelele teoretice în care au fost clasificate mai sunt valabile sau nu, analiza particularităţilor fluxurilor migratorii şi a programelor de integrare.

Germania

categorii frecventarea acestor cursuri este obligatorie: străinii rezidenţi nou-veniţi, rezidenţii cu permis de şedere pentru o perioadă mai lungă, imigranţii care beneficiază de ajutoare sociale. Cei care refuză să participe la aceste cursuri li se aplică sancţiuni precum, reducerea ajutoarelor sociale, refuzul prelungirii permisului de şedere.

În privinţa cetăţeniei, începând din 1999, cei care deţin rezidenţă permanentă pot să depună pentru obţinerea cetăţeniei, prima generaţie prin naturalizare a obţinut cetăţenia germană şi a doua generaţie prin naştere, există un examen de limbă foarte dificil

Programe si modele de integrare în Germania si Olanda,

5

Acc

ent B

asar

abea

n N

r. 7

| w

ww

.gib

cluj

.ro

Conceptul de integrare :este promovata autosuficienţei imigranţilor nou-veniţi prin asigurarea cursurilor de limbă olandeză, precum şi a cursurilor de orientare vocaţională şi socială, se doreşte ca imigranţii să fie capabili să funcţioneze independent cât de repede posibil în societatea olandeză.

Motivul din spatele acestei politici este credinţa că atenţia timpurie centrată asupra noilor veniţi va preveni formarea grupurilor defavorizate. (ICMPD, 2005 p.15)

Politica de Integrare şi fluxurile migratorii În Olanda din anul 1992 a fost adoptată legea Actul pentru Integrarea noilor veniţi – Wet Inburgering Newcomers WIN – The Integration of Newcomers Act, prin care s-au introdus programe obligatorii de integrare, programele de integrare sunt finanţate în mare parte de către Guvern, municipalităţi şi din fonduri UE.

Această lege stipulează că responsabile de coordonarea politicilor de integrare sunt municipalităţile care implementează politica naţională privind integrarea, statul are rolul doar de susţinere financiară şi de stimulare a implementării. Conform WIN imigrantul trebuie să aplice în termen de 6 săptămâni de la eliberării permisului de şedere, după care urmează o perioadă de consiliere realizată de două instituţii municipale Regional Educational Centre, ROC şi Centre for Work and Income în vederea găsirii cursului sau programului de integrare potrivit pentru noul venit. Un aspect interesant al sistemului de integrare este că oferta de programe de integrare poate fi oferită de orice instituţie acreditată şi care are toate certificările necesare în privinţa calităţii, municipalităţile nu oferă direct aceste cursuri, ci prin intermediari.

Programul de integrare cuprinde trei module: modulul educaţional - 600 de ore de limbă olandeză şi cursuri de orientare vocaţională, modul general de coaching şi modul de consiliere socială. Evaluarea se face printr-un interviu, imigrantul primeşte un certificat care specifică programul absolvit şi rezultatele obţinute.

La mijlocul anilor 1950 eforturile de reconstrucţie post-război a obligat Olanda să apeleze la forţă de muncă străină în anumite domenii, in majoritatea erau joburi pentru low-skilled workers. Ţările care exportau forţă de muncă: Italia, Spania, Portugalia, Turcia, Grecia, Maroc, Yougoslvia. Având în vedere că politicile de integrare se bazau pe asumpţia că guestworkers se vor întoarce în ţările de origine, menţinerea identităţii proprii era considerată foarte importantă. Mulţi guestworkers au beneficiat de locuinţe.

A fost introdus un program Limba Maternă şi Cultură 1974 prin care se încuraja reintegrarea copiilor muncitorilor in societăţile lor gazdă.

Dar contrat tuturor prognozelor, mulţi guestworkers nu s-au mai reîntors in ţările de origine, chiar au crescut comunităţile din Africa de Nord si Turcia. În 1986 au fost introduse mai multe elemente jus soli ca să uşureze accesul imigranţilor şi copiilor acestora la obţinerea cetăţeniei olandeze.

În anii 90 programele de integrare se bazau pe următoarele principii a) centrarea pe indivizii imigranţi care sunt dezavantajaţi, b) un accent puternic pe incluziunea social-economică prin piaţa muncii şi educaţie c) o schimbare de la politicile multiculturale şi de la încrederea în organizaţiile imigraţilor. Au fost introduse cursuri de integrare civică.

Noua politică de integrare din 2000 se baza pe adaptarea culturală a imigranţilor la societatea olandeză, aceasta a devenit strâns legată de politica privind imigraţia pentru ca facilita restricţiile privind selecţia imigranţilor si restricţiile privind noile fluxuri de imigranţi. Măsura inovatoare a noii politici, a fost integrarea civică a noilor imigranţi care îmbina atât controlul imigraţiei cât şi integrării.

Din 2006 imigranţii sunt obligaţi să dea un examen de limbă olandeză şi cunoştinţe de bază despre cultura olandeză înainte de a intra in ţară, odată intraţi în ţară imigranţii trebuie sa urmeze cursuri de limba si cursuri de integrare civica pentru a li se garanta permisul de şedere temporara sau permanentă. Scorul MIPEX este 68.

si imigrantul trebuie să demonstreze că este integrat din punct de vedere economic. (Hagedorn, H., 2001)

Fluxurile Migratorii

Conform MIPEX in 2009 in Germania numărul imigranţilor non-comunitari era de 4.655.215. Imigranţii provin din următoarele ţări: Turcia, Serbia, Muntenegru şi Irak.

În anul 2000 pentru prima dată în legea cetăţeniei a fost introdus conceptul naturalizării ca un important pas spre integrarea imigranţilor. Unii cercetători consideră că istoria privind politicile de imigraţie şi integrare au constituit un paradox, Germania nu se considera o ţară de imigraţie, dar în acelaşi timp răspundea pragmatic la nevoile imigranţilor la nivel local . Indicele MIPEX este 57.

Olanda

Programe si modele de integrare în Germania si Olanda,

Daniela Cervinschi

Când am plecat de acasă cu destinaţia Taiwan ştiam că mâncatul şi adaptarea la mâncare

va fi un capitol interesant pentru mine, mai ales că până în acel moment eram faimos ca fiind singurul membru al familiei care nu mânca orez. Eram destul de pretenţios la mâncare acasă, iar speranţa părinţilor că armata mă va „face bărbat”, cel puţin din punct de vedere gastronomic, a fost distrusă fără milă de către NATO. Ei bine, pe când făceam ultimele bagaje şi mă pregăteam de plecarea spre Taiwan mi-am dat seama că, inevitabil, ce nu

a apucat armata să corecteze la mine, va reuşi experienţa asiatică.

Ajuns la faţa locului, „orezo-fobia” pe care o cultivasem toată viaţa a fost cel mai uşor de înfrânt: în doar două zile orezul era mâncarea pe care eram cel mai bucuros s-o consum, şi asta pentru că nu avea un gust anume, era doar orez. Dacă stau să mă gândesc bine, în prima lună, deşi îmi comandam mereu mâncăruri pe care credeam că le cunosc, rareori reuşeam să termin porţiile comandate. Amestecul de căldură fără limite, umiditatea dincolo

de limitele suportabilităţii, mâncatul cu beţisoare care îmi alunecau constant şi gustul mereu dulce al mâncărurilor a ajuns să fie singurul element de care îmi era mereu teamă. Mintea mea de wàiguó rén (străin) nu putea să conceapă în acel moment că o mâncare care miroase a gunoi lăsat câteva zile în căldură poate fi considerată o delicatesă, cu atât mai puţin că voi ajunge cândva să o savurez şi să o recomand şi eu. E greu de descris mirosul, dar dacă ar fi să-l caracterizez într-un singur cuvânt, acela ar fi pestilenţial. Atât pentru că e absolut

O supa de Sarpe sau

un porumb prajit?

dezgutător, cât şi pentru că se răspândeşte pe străzi ca pesta, inundă oraşe întregi, molipseşte întreaga ţară. Totuşi, am apreciat că în acest caz taiwanezii au fost sinceri şi au dat mâncării un nume potrivit: tofu puturos (chòu dòufu).

Deşi nu pot fi acuzat de lipsa spiritului aventurier, singurele mâncăruri pe care le mâncam fără emoţii în primele săptămâni erau cele de la fast-food-urile internaţionale. Când încercam ceva local, una din trei posibile cauze îmi tăia complet pofta de mâncare: mâncarea era mult prea dulce pentru gusturile mele, mâncarea arăta mult prea neagră sau mult prea vie pentru a anunţa un gust bun, sau câte un păianjen ori câte o şopârlă îşi făcea mişcarea de dimineaţă pe peretele din faţa mea. Oricât încercam să mă conving că dacă pe 23 de milioane de localnici nu îi omoară una dintre cele trei mici probleme, nu o va face nici în cazul meu, nu prea reuşeam. Cel mai grav era totuşi când mâncarea mă lua prin surprindere, iar ceea ce eu credeam că va fi bun sau va avea gustul ca acasă ajungea să fie o dezamăgire cruntă.

Totuşi, cele mai interesante experienţe culinare sunt cu siguranţă cele din pieţele de noapte care sunt răspândite în toate oraşele, mai mari sau mici, ale Taiwanului. Plimbându-mă pentru prima oară într-un astfel de bazar nocturn al mâncărurilor am constatat, cu un sentiment ciudat de teamă şi entuziasm combinate, că tofu-ul puturos care mă şocase cu câteva zile înainte era printre cele mai normale mâncăruri disponibile. Pentru că oricât de aventurier eşti, când dai de cocktail de venin şi sânge de şarpe, te gândeşti de două ori înainte de a-l încerca. Dar cocktail-ul nu a fost singura opţiune pentru a gusta carnea de şarpe. Acelaşi domn amabil, care vindea dintr-o mică gheretă mobilă de care avea grijă împreună cu familia sa, mi-a oferit o supă proaspăt preparată, ba chiar m-a lăsat să aleg singur şarpele pe care doresc să mi-l prepare. Răspunsul meu înţelept a fost un refuz politicos. Refuzul a devenit însă regula în acea seară, unele dintre mâncărurile prezentate rămânând pentru alte dăţi, altele nici acum, după un an şi jumătate, nefiind încă încercate. Cu timpul, însă, „armata” taiwaneză şi-a atins ţelul, iar întorcându-mă pentru o scurtă vacanţă acasă, le-am dovedit

6

Accent Basarabean N

r. 7 | ww

w.gibcluj.ro

,,

,

Ştefan Molocea

7

Acc

ent B

asar

abea

n N

r. 7

| w

ww

.gib

cluj

.ro

Notele pure ale primăverii şi verdele crud al primilor muguri vor acompania în acest an evenimentul ce elogiază

frumuseţea, eleganţa şi unicitatea femeii – ”Miss Basarabia”, concurs organizat în premieră de către Grupul de Iniţiativă Basarabeană în cadrul Festivalului Basarabia, ediţia a IX-a.

“Miss Basarabia” este frumoasa ideea a membrilor GIB-Cluj, care survine pentru a da o notă aparte Festivalului Basarabia. În această primăvară venim cu ceva inovator, cu ceva care va surprinde publicul clujean şi va aduna tot mai mulţi ochi dornici de a se înfrupta din specificul frumuseţii basarabene, şi nu numai.

Asemenea unui boboc de floare care odată cu venirea soarelui îşi răsfaţă micile petale, tinerele basarabence din Cluj-Napoca îşi vor demonstra, prin formulele specifice concursului, ingeniozitatea, inteligenţa, gingăşia, sociabilitatea – calităţi ce vor reliefa personalitatea lor irepetabilă.

Materializarea unei astfel de idei nu este deloc întâmplătoare, pentru că frumuseţea basarabancelor este considerată cartea de vizită a Republicii Moldova, iar într-un oraş studenţesc unde numărul basarabenilor este unul foarte mare, acest lucru nu putea trece neobservat.

De câteva ediţii a festivalurilor organizate de GIB-Cluj, eram tot mai des întrebaţi dacă nu organizăm un concurs de frumuseţe, răspunsul nostru negativ nemulţumind publicul clujean, probabil pentru că încă nu eram siguri de pregătirea noastră în organizarea unui asemenea eveniment, la un nivel înalt. Anul acesta am hotărât cu toţii să încercăm, primul argument fiind faptul că GIB-Cluj dispune deja de câteva generaţii de tot mai mulţi studenţi buni, creativi,

ingenioşi, talentaţi şi cel mai important, cu toţii dornici de lucru în echipă.

„Miss Basarabia”, aşa cum vedem noi concursul, nu constă numai în aprecierea atributelor fizice, scopul principal fiind desemnarea unei ”ambasadoare” a nobleţii sufleteşti, care prin modul de a gândi, prin atitudinea sa, prin carismă şi perspicacitate să reprezinte arhetipul basarabencii clujene. ”Miss Basarbia” îşi propune să distrugă stereotipurile despre concursurile de frumuseţe, care de cele mai multe ori promovează superficialitatea, şi să aducă în prim-plan valorile native ale concurentelor, care completează o imagine de distincţie şi clasă.

În această ordine de idei au fost gândite şi probele, care au ca obiectiv promovarea talentului participantelor, punând la încercare spiritul creativ şi artistic al fetelor, dar în primul rând ţinem să accentuăm că forţa unei femei constă în personalitatea sa, în modul ei unic de a se prezenta. Naturaleţea şi capacitatea domnişoarelor de a se manifesta în modul cel mai firesc va vorbi de la sine de specificul basarabean şi va fi cel mai bine punctat de către juriul nostru. Vom încerca să evidenţiem toate aceste aspecte, pentru ca această competiţie să fie una cât se poate de educativă şi care să adune în cele din urmă, tot mai mult, simpatia publicului nostru.

Munca dedicată acestui eveniment se vrea a fi una soldată de o reuşită impecabilă, organizare perfectă, lipsa greşelilor tehnice şi desigur succesul pe care contăm, care va fi indubitabil victoria tuturor celor din echipa noastră.

Multe sunt momentele în care cu adevărat lucrăm ca într-o mare şi unită familie, iar acest eveniment este cel mai probabil unul dintre ele.

Doina BuţcuAna-Maria Moţoc

alor mei că şi un câine bătrân(el) mai poate învăţa câteva trucuri noi şi îşi poate realiza greşeala în a fi prea pretenţios cu mâncarea.

A, şi să nu uit, în seara în care am încercat pentru prima oară bazarul de noapte, sau night market, cum îi spun toţi străinii aici, am ajuns într-un final să iau una dintre cele mai proaste decizii gastronomice de care îmi aduc aminte.

Tot mergând de la un vânzător la altul, am ajuns într-un final la un domn care cocea porumb. Mi s-a părut o idee bună, mai ales ca plecasem de acasă înainte să prind porumbul bun de copt. După ce am comandat o bucată şi mi-am ales una coaptă exact cum îmi place, a început barbaria vânzătorului, care a chinuit porumbul şi l-a uns cu sos de grătar, cu sos picant, cu sos pe

bază de oţet, cu sos de soia si la final a presărat sare şi piper pe el; timp în care eu mă uitam mut la toată tortura la care el supunea acel biet porumb, incapabil să-l rog să se oprească. A fost de ajuns să muşc o singură dată din minunăţia aceea de porumb, că am şi început să mă gândesc că poate supa de şarpe ar fi fost o idee mai bună, iar refuzul nu atât de înţelept...

Ştefan Molocea

8

Accent Basarabean N

r. 7 | ww

w.gibcluj.ro

În drumul său care durează deja cinci luni, el a reuşit să parcurgă multe cărări. Unele le-a prevăzut, altele mai puţin. Totul începe după mult pregătitele examene de BAC. În euforia acelor clipe, îţi vin în cap o mulţime de oportunităţi şi vise în care te vezi un student cu renume la o universitate europeană, însă pâna la îndeplinire mai este şi voinţa sau tăria de caracter ce trebuie neapărat folosite.

În această ordine de idei, ca în fiecare an la televizor apare buletinul de ştiri ce anunţă mii de burse acordate cetăţenilor R. Moldova de etnie română. Aici începe goana după documente şi încercarea de a convinge părinţii că mergi cu adevărat să înveţi. De fapt, în acest caz părerile sunt diferite: mama fiind ca de obicei grijulie, priveşte cu scepticism o ieşire independentă în lume din cauza greutăţilor pe care ai putea să le întâmpini; la tată e invers – oare va mai trece copilul meu pe la universitate sau va colinda toate căminele fetelor şi discotecile din oraş? Evident că ambele cazuri par a fi situaţii extreme, acel student ca şi mulţi alţii, ajungând într-un mediu necunoscut încă, pare să meargă pe o cale de mijloc.

Dar să continuăm drumul acelui om ambiţios care merge înainte, refuzând să se abată de la simţul interior, trecem repede peste haosul de la admitere, unde sute de studenţi aşteptau la ambasadă să depună documentele, chiar dacă totul era foarte simplu: trebuia doar să te înscrii şi să calculezi când ar trebui să-ţi vină rândul şi atunci să te prezinţi. Dar după cum se ştie, mentalitatea “agitată” a românului îl impinge din prima secundă înainte, chiar dacă nu este necesar, iar reflectând cu calm îţi dai seama că la noi totul se face şi apoi se analizează, dar asta e deja altă problemă.

Am trecut şi de acest moment important şi urmează petrecerea ultimei luni cu gândul la plecare, pâna când biletul la autobus pe care-l studiezi minuţios îţi spune ca mâine este ziua când trebuie să pleci. Ca să nu mai povestesc de greutatea genţilor, trec imediat la îmbarcare, unde remarc că sunt o mulţime de studenţi care merg în acelaşi oraş ca şi subsemnatul, fiind surprins: pe câţiva din ei chiar îi cunosc. Drumul începe şi, cu o fată foarte interesantă alături, acel viitor student a avut un drum captivant, având discuţii interminabile şi aprinse până la destinaţia finală. Astfel totul a început cu bine, neluând în seamă drumul istovitor şi orele pierdute la vamă pentru percheziţionarea presupuşilor studenţi contrabandişti…

P.S. Cum a ajuns tânarul în Cluj-Napoca şi care au fost primele impresii, aflaţi în articolul următor.

Cal

ator

ia un

ui s

tude

nt b

asar

abea

n.D

umit

ru B

eres

tean

Multiculturalismul (am obosit deja) e cool. Şi nu exagerez când spun asta. Ca şi ţară totdeauna am fost deschişi faţă de cei de peste graniţă. Mai ales femeile noastre, ceea ce nu i-a făcut prea fericiţi pe bărbaţii noştri. Dar asta-i altă poveste. Când venea un grup nou la vreo ieşire nu ştiam de ce, brusc, majoritatea erau mai fericiţi, mai energici, mai pasionanţi. După câteva sunete mi-am dat seama de ce - sunt ‘străini’. Sigur, toată chestia

poate fi interpretată în 1000 de moduri - cum că suntem nişte sclavi, cum că nu avem mândrie sau cine ştie ce alte interpretări supernaţionaliste sau egotice. Dacă tot scriu articolul ăsta m-am decis să cred ce vreau eu. Suficient de corect, nu?

M-am decis să cred că e o chestie foarte tare. Pe oricine am întrebat care a fost în vizită în ţara noastră - era foarte încântat. Mai ales fraza că suntem foarte

Diferitul este noul COOL

,,

9

Acc

ent B

asar

abea

n N

r. 7

| w

ww

.gib

cluj

.ro

Fotografie realizată în oraşul Allahabad (India) în 2007, în timpul ritualului Kumbh Mela. La această procesiune au participat

peste 70 mil. de credincioşi (cea mai mare din istoria omenirii).

primitori (sau au spus primitivi?) şi că suntem prietenoşi. Că avem munţi şi păduri o grămadă, femei frumoase (iarăşi, o chestie cu 2 tăişuri) şi preţuri mici. Viva la Romania!

Faptul în sine că suntem deschişi e un lucru foarte bun. Asta ne predispune la evoluţie, dezvoltare şi educaţie pe toate planurile. Iar dacă mai ai şi curajul să gândeşti

oarecum liber te va ajuta şi mai mult - transpus în viaţa ta, ar putea avea un efect cu atât mai mare.

Ideea este că-l vezi pe Hassan care vine în ţara ta. Şi zice el cum are un harem de 10 femei şi niciuna nu se ceartă şi fiecare e cu treaba ei - una cu bucătăria, alta cu masajul, alta cu copiii, alta cu s...portul. Şi te gândeşti - domnule, incredibil, ce

ciudaţi. Nişte bătuţi în cap. Trebuie să fie înapoiaţi rău de tot. Nu pot să-i înţeleg. Oare cum pot trăi aşa?!

Două pahare de vin mai târziu eşti mult mai deschis la minte. Şi dacă eşti suficient de conştient te LOVEŞTE (la propriu sau la figurat) o revelaţie - tu eşti ca şi el. Sigur, nu aveţi aceeaşi culoare la piele, dar sunteţi tot oameni. Aveţi nevoie

de mâncare, apă, alcool (mă rog, nu e CHIAR o nevoie dar în seara asta...), iubire, încredere etc. Şi apoi te gândeşti - hai mă că Hassan nu-i aşa rău. E chiar interesant. Aş putea să trăiesc în locul lui.

Poftim? Tocmai ce-ai străpuns graniţele culturale şi te-ai pus, cum s-ar spune, în papucii lui. Zece neveste nu mai sună aşa

10

Accent Basarabean N

r. 7 | ww

w.gibcluj.ro

rău, ba chiar apetisant. Faptul că trebuie să ţii post o lună timp de 16 ore nu mai sună atât de îngrozitor. Iar pentru un moment chiar începi să gândeşti ca şi el.

Dacă vinul e chiar tare şi ai şi o minte ageră, te mai loveşte o idee - din punctul lui de vedere, NOI suntem ciudaţii. Deci practic, trăim într-o lume de ciudaţi - ceea ce nu e complet fals. Îţi dai seama că totul depinde de locul în care te-ai născut şi obiceiurile locale. Puteai să te naşti în Antarctica şi nu ţi s-ar fi părut ruşinos să bei sânge de balenă. Sau puteai să te naşti în Australia şi să dai mâna cu cangurii de parcă ţi-ai saluta colegul de bancă.

Apropo de diferenţe, mi-a rămas o mărturie în cap foarte şocantă. Mi-am zis că dacă tot o ştiu, cel mai bine e să vă şochez şi pe voi - trebuie să recunosc, îmi place. Printr-un trib din Africa am înţeles că există obiceiul ca orice femeie care se căsătoreşte are obligaţia să fie... experimentată. Cel puţin o dată. Şi cum asta e o problemă adeseori, au venit nişte oameni care au zis - hai să rezolvăm problema, ce naiba. Aşa ca există ocupaţia de... deflorator. În societatea noastră, unde unii ar plăti bani buni+energie+emoţii mari pentru aceeaşi onoare, alţii sunt plătiţi şi chiar sărbătoriţi pentru ‘munca’ lor. Ce ziceai de percepţie?

Fiecare cultură are ciudăţeniile ei pe care oamenii respectivi o consideră normalitate. Cred cu tărie că diversitatea trebuie SĂRBĂTORITĂ. Asta pentru că dacă am fi toţi la fel, ar fi plictisitor. N-aş vrea o lume plină de Hassani sau defloratori - ar fi un pic cam ciudat şi poate m-aş simţi şi un pic ameninţat. Diversitatea aduce cu sine o experienţă diferită, un mod de a vedea lumea diferit. Asta înseamnă că-ţi poţi îmbogăţi mintea şi emoţiile dacă rămâi deschis şi înveţi din perspectivele altcuiva.

Sigur, asta presupune un anumit sacrificiu mic - să nu fii mai fanatic decât Papa, să recunoşti că există şi altceva decât cultura ta şi nu în ultimul rând, să te simţi suficient de bine în pielea ta astfel încât să nu-i judeci şi pe alţii.

Xenofobia există. Oamenii judecă. Tensiuni se creează şi dispar. Eu întreb - şi ce dacă?

Fii tu primul care e dispus să se deschidă. Înţelege înainte de a judeca. Apreciază înainte de a vedea ‘ciudăţenia’. Fii mândru de faptul că eşti diferit - cine ştie, poate îi vei face ziua mai frumoasă cuiva. Sau poate o să-i schimbi viaţa. Sau o să-ţi faci nişte prieteni incredibili cu care o să petreci nişte experienţe senzaţionale.

Morala? Mă bucur că nu m-am născut femeie în Africa.

Colegiul Naţional “Vasile Lucaciu”, Baia Mare, era în plină epidemie de rubeolă când buna noastră profesoară de limba germană („bună” în toate sensurile cuvântului) a decis să strângă o mână de elevi interesaţi şi să plece cu ei în Deutschland.

Excursia părea idilică (deşi oficial nu era numită tocmai excursie, ci mai mult mijloc de îmbunătăţire a limbii şi prilej pentru studiul mediului şi caracterului german). O săptămână în şcoala privată Birklehof (nici nu precizez câte 11 mii de euro costă anul), din aşa-zisul “sat” Wiesneck (care e mai curat, organizat, prosper şi educat decât multe oraşe ale României), din apropierea Freiburgului.

Pe mine una m-a încântat doar ideea accentului sudic cu “isch” şi “disch”, ca şi solistul din Rammstein. Evident că am acceptat imediat propunerea doamnei profesoare – trebuie, până la urmă, să îmi dau examenul de limbă în noiembrie şi aveam nevoie urgent de o porţie zdravănă de nemţi şi germană.

Aşadar, sâmbătă 10 martie (ziua mea şi a lui Osama bin Laden cu Chuck Norris – nu vă puneţi cu mine), la ora 17:09 (întârziasem) eram în minibus, alături de alţi 9 elevi. Am mers continuu spre destinaţie (credeţi că dormitul în autocar e incomod? Încercaţi minibusul!), iar în doar 21 de ore eram acolo. Dealuri proaspete de primăvară, aer încă îngheţat, zâmbete fără griji peste tot! Un mic colţ de voie bună.

Prima zi la şcoală am găsit-o mai degrabă obositoare. Deşi complexul te lasă mască şi oamenii sunt simpatici, faptul că nimeni nu se omoară să deschidă gura sau să încetinească ritmul când vorbeşte mi-a lăsat impresia că ştiu mult mai puţină germană decât sperasem. Iar Kopfschmertz-ul (n.r.: durere de cap) de toate zilele ce-l simţeam nu mă ajuta deloc. Toate-n toate, ziua a fost una bună, cu prieteni noi, plimbat pe lângă câmpuri cu miros de îngrăşământ natural şi jucat

fotbal de masă la mansarda hotelului în care eram cazaţi. Seara am luat te miri ce pastilă-minune antigripă, în caz că se cocea în mine vreun virus şi m-am culcat încrezătoare în viitor.

Nu mai eram atât de încrezătoare următoarea dimineaţă, când capul încă îmi puşca şi mă dureau muşchii. Oricum mă hotărâsem că, cu răceală cu tot, eu nu ratez nimic! Aşa că m-am ridicat, m-am întins, am scârţâit până la baie, m-am uşurat, m-am spălat pe mâini şi, somnoroasă încă, mi-am ridicat privirea în oglindă. Zici că tocmai o vedeam pe Bloody Mary! Somnul îmi trecu instant. Ce dracu’?! Faţa, gâtul, umerii, braţele… Toată eram picăţele! Răsăriseră peste noapte constelaţii întregi de bubiţe roşii pe mine care cântau aşa: “A ha ha ha ha, adio activităţi săptămâna asta!”

Cum să fac rubeolă în Germania?! Nu am putut şi eu să am simptome cu trei zile înainte? Nuuu! Virusul meu e pretenţios, are stil! Mai întâi să călătoresc chircită vreo mie-două de kilometri şi apoi poate-poate, dacă are chef, o să erupă! Când mă văzu, profa a lăsat să îi scape un chicotit deznădăjduit şi mi-a spus ceea ce ştiam deja: nu ies din cameră toată săptămâna!

Partea comică a fost când m-au dus la spital. Doctoriţa m-a văzut mai întâi plină de bube, apoi a aflat că sunt din România şi a scos un “mhmm” intrigat. Cu ocazia vizitei la medic, m-am familiarizat cu câteva expresii de specialitate gen “Scoate limba”, “Respiră adânc” şi, preferata lor, “sigur-sigur nu eşti gravidă?”. Doamna Ärztin (n.r.: doctoriţă) a recunoscut că nu a mai văzut boala asta de 20 de ani, fiind ceva foarte rar la ei. Nici nu era sigură că despre rubeolă e vorba – a examinat vreo două cârţoage cu boli bizare să se asigure. Apoi, aflând că ziua precedentă avusesem contact cu cetăţeni nemţi, a dat un telefon infermierei din Şcoala Birklehof, prezentându-le situaţia.

Lângă mine, doamna profesoară se uita ţintă Iulian Novac

11

Acc

ent B

asar

abea

n N

r. 7

| w

ww

.gib

cluj

.ro

la papuci de ruşine, iar eu încercam să nu râd la gândul numeroaselor scenarii din capul meu. Parcă vedeam cum, la masa de prânz, directorul bate cu o linguriţă în pahar să atragă atenţia elevilor, informându-i apoi că toţi cei care nu au făcut vaccin antirubeolic sunt aşteptaţi de urgenţă în aripa spitalului. Ar fi fost ceva să apară la ştiri că elevi români au pornit o epidemie de Röteln (n.r.: rubeolă) în toată Europa Vestică. Nici nu m-aş fi mirat să se lipească prin zonă afişe de avertizare cu poza mea.

Iată cum am rămas eu blocată în patul de la hotel (încă mulţumesc Domnului că nu m-au internat), cu un X roşu pe uşă (glumă nevinovată, glumă nevinovată!). E deja joi şi eu tot în carantină sunt. Azi au început să mă doară şi oasele de mor, în concluzie pocnesc şi mă vaiet la fiecare mişcare ca un pensionar. Păcat că nu am o cameră video (de la o vreme, am început să vorbesc şi să râd singură).

Ceilalţi se distrează luând parte la ore şi hoinărind prin muzee şi împrejurimi; ieri au fost şi la aquapark. Glücklichen Bastarde (n.r.: ticăloşi norocoşi)! Eu citesc, mai desenez, mai îmi suflu nasul, mai mă scarpin… Slavă cerului că şi-a adus o colegă laptopul (chiar dacă îi lipseşte juma’ tastatura şi nu prinde net decât o liniuţă în colţul din stânga sus – dar aşa mă menţin în formă: îl ţin deasupra capului până se încarcă o pagină pe 9gag, apoi mă enervez şi joc spider solitaire)! Părinţii sunt straşnic îngrijoraţi şi grijulii. Mă sună zilnic şi, deşi adopt cel mai vesel ton pe care îl am, oricum dispoziţia lor rămâne sumbră. Colegii şi prietenii, în schimb, se sparg de râs. Ca să citez, “Ai luat muuuuu*e=))!”.

În concluzie, nu învăţ germana distrându-mă, aşa cum îmi imaginasem. Spun doar câte un Danke pe zi, când mi se aduce prânzul. Sunt, totuşi, binedispusă în limita bolii. Doar dimineaţa pe la cinci când nu pot dormi şi mă holb la stele îmi vine să dau din mâini ca un copil isteric, zbierând că vreau acasă.

Singurul contact cu lumea de afară e geamul, iar vremea e splendidă. Ticăloasa.

German MeaslesCum îsi bate destinul

joc de mine în Germania

Renata DonicaÎn imagine şcoala privată Birklehof

12

Accent Basarabean N

r. 7 | ww

w.gibcluj.ro

Rael Solis-May

American football with Mexican spices.

In recent years a sport is becoming more popular and is attracting more fans in Romania, I´m talking about American football and one of the epicenters of this phenomenon is Cluj-Napoca. Why an article about sports is been released in a magazine with an emphasis on European multiculturalism? Well, there is a hint in the title of this. One of the important ingredients of this sport in Romania is the work of Cluj Crusaders’s trainer, Rafael Ruiz, who comes from the most crowded city in the world, Mexico City, and who several years before his journey with the Crusaders began, had discovered the charm and beauty of Romanian women and decided to marry one and settle in the country. Rafa, as the players call him, more than a couple of years ago by chance, walking home, saw a group of enthusiastic university students practicing the sport which has been Rafa’s passion in life, not only as a player but also as a professional couch. So, here is where the Carpathian crusade of Cluj’s American football premier league team started.

Rafa began to play this sport at the age of 6, it was a sport that was already in his blood as many members of his family played it, from uncles to cousins and of course, the younger generations. Unlike in Romania, given the fact

of Mexico’s vicinity with the USA, this sport is quite popular there. It’s so common for many people to practice it that Rafa himself was a professional trainer for kids and teenagers for seven years in his homeland. After meeting the enthusiastic group of students who were practicing this sport just for fun in Cluj, Rafa proposed himself to help them with training, game tactics and professional advice. At that time the sport’s situation in the country was less organized and being as enthusiastic as the guys, he endeavored himself in taking this sport to a higher level in Romania. Thus, he started to promote it, he contacted other similar teams in the country with the aim of having as soon as possible the first Romanian league, he organized matches in different Romanian cities, and he looked for ways to increase the sport’s popularity among Cluj’s public. Right now, Romania has its own championship, a series of friendly games are also organized with teams from Bulgaria, R. of Moldova and Hungary. Other teams in the country which have become part of this rising sport

are Constanta Sharks, Timisoara 89ers, Predators and Warriors from Bucharest. One of the lasts achievements of Cluj’s team was the obtaining of the Identity Certificate for Sports in Powerlifting, a sport closely associated to American football and in which Rafael is also a trainer, thus the team became last summer the first club-association of Powerlifting from Cluj, this brought later their official affiliation to the Romanian Federation of Powerlifting. One of the next goals of the Romanian teams is to have American football as a recognized sport by the ministry of sport of Romania, something all the teams are working on. Multicultural diversity, social consciousness and sponsorship

The Club itself is very inclusive regarding the composition of its players, there are guys from different regions of the country and it’s open to have foreigners and newcomers among the players or lifters, something press and

people could help by spreading the club’s activities. “We are actually already a very multicultural team; we have players/lifters from other countries like Moldova, France, Mexico and Hungary. We expect to have more participation during our recruiting campaign next March, this could be in either American Football or Powerlifting, this includes all foreign communities, students, etc, persons over 18 years old.” Says Rafael with the goal in mind of reaching a more diverse public in the near future. Another aspect of the Club’s cultural diversity is that the sport itself attracts fans from countries where the sport is already popular, so during the team’s matches is very common to see people from Latin America and the USA, even the professional players of U Mobilteco,

Cluj’s premier league basketball team, are fans who come to the Crusaders’ games, but what is more satisfactory for the team is the fact that people from all over Cluj and other surrounding communities are coming more often to enjoy the games.

“We’ve been involved in many community activities, because part of our own vision and objectives as a sports Club is to give back something to our community and help in social causes, like one activity we were involved in, in coordination with the Association Little People Romania on Children’s day. Other activity was the donation of all the money we collected from blood donation, by buying presents to

kids with cancer; also they had the chance to try our equipment and have some fun. There’s nothing more valuable and rewarding than the smile of a child. During this year we’ll continue to cooperate with Little People Romania and an association for kids with autism. We are always open to help in whatever we can.” says Rafael about the social responsibility of the players.

Practicing a sport also implies expenses and needs the Crusaders often face, since most members are students. Things such as special equipment like helmets, shoulder pads, uniforms, dummies, field training equipment, Powerlifting equipment and specially having a stable field where to practice and play are among

the immediate needs of the Club, also monetary donations will help the team to cover the games’ traveling expenses. Currently the Club has an association status which can make tax deductible the donations, and donating itself could be attractive for companies and institutions since these organizations can make themselves evident during the Club’s games or competitions, but even any amount or collaboration will help to increase sport’s practicing among Romania’s youth. Find out how to help Romania’s sport or come to the Crusader’s next match, just click and visit www.cluj-crusaders.ro or www.facebook.com/ClujCrusaders. I also appreciate your feedback about this article; you can contact me at raelviolin@yandex.ru.

Living here already a year and a half, I already have what to tell about my experience in the country of Dracula. Why I am calling it this way, because before coming here the only thing I knew about Transylvania was its vampire legends. A lot of people were asking me, why did I choose Romania? Now I can answer to this question. First of all, I wanted to study abroad, to get acquaintance with another culture, people, but why exactly Romania and not another country? I think because this country seemed to have a lot of mysteries which I wanted to discover.

As far as I know, we are the first students from Kazakhstan in Cluj. If other foreign students would know about this wonderful city, they would come here to study as well, but all of them have wrong stereotypes about Romania. When I first came to Romania, I had no idea what was waiting me. At the current moment I am already in the second year: at the

beginning it was kind of hard to get used to everything, but the time has passed and I am glad to be here. My college professors are very friendly and always open to help. I really appreciate it.

I live in a student campus with another four girls in the room, two of them Romanians, one Moldavian, and the fourth is my colleague from Kazakhstan. At first it was pretty hard to share the room with so many people, but eventually I got used to it, and I’ve found in campus some good friends. I like the student town in Haşdeu, it is very comfortably constructed, and you can even find here a fitness club. When I am going out from my dormitory, I feel like in a fairytale: the high powerful trees surrounding you everywhere! In the winter season the white snow magically sparkles and in autumn you can see a lot of beautiful yellow-green-red colored leaves. Here in Cluj, you have a lot of opportunities to be involved in the student life, all you need to have is will and desire.

During this period I have already been to Braşov, visited The Bran Castle, went to the ski resort, and to Salina in Turda. When we went to the ski slopes, I saw beautiful nature which was breathtaking. I also went on the 1st of December to Alba Iulia, where I saw the parade - nicely dressed military forces, a lot of different military cars. People seemed to be very patriotic, holding flags, going downtown to watch the parade in such a cold weather.

I tried once in Braşov the traditional mici with muştar, and I really enjoyed it. From then on, every time in traditional holidays I go and eat this delicious dish. In the nearest future I am planning to visit Sighişoara, I’ve heard it is the most beautiful city in Romania.

I like here the weather, because in my country the winter season is very cold, especially in the capital, where I live – it is the second coldest capital in the world. One of my friends once invited me to

his hometown, where I discovered that Romanian people are hospitable - his family was very happy to have us as guests, and treated us with a delicious lunch. Afterwards we went climbing the mountains, and there as well I was amazed with the beautiful nature of Romania.

There were a lot of cases where I have seen how friendly people are in Transylvania. I’ve found here some really good friends, not only from Romania but also from other countries: people with deep thinking, who are always open to help, and with whom I spend a wonderful time.

I am sure that when I’ll go back home after graduating my university, I will miss Cluj very much. I will miss my friends, teachers, student town, streets, and some day I will come back here again. But now I have 1.5 years more to live here, and a lot of interesting events are waiting for me!

American football with Mexican spices.

«

Shynar Amrina

13

Acc

ent B

asar

abea

n N

r. 7

| w

ww

.gib

cluj

.ro

My Transylvanian experience

Transmisiune directă din patul băimărean al studentei în anul IV la medicină, proaspăt întoarsă pe meleaguri mioritice după un semestru de studiu în Amiens, Franţa. Se observă o pernă de maximă confortabilitate ce-i sprijină spatele, o hoardă de jucării de pluş în jur adunate de 15 an încoace şi un zâmbet caracteristic celor ce tocmai au încheiat o cină gătită „ca la mama acasă”. Se anunţă a fi trei săptămâni petrecute într-o binecuvântată, aproape neruşinată, lenevie.

Am revenit! După nopţi de petreceri, depresii pe Lana del Rey şi kilograme de cărţi şi haine cumpărate, Corina s-a întors în sfârşit acolo unde – acum îşi dă seama – îi e locul cu adevărat. Nu mă înţelegeţi greşit, a fost frumos şi îmbogăţitor; sunt recunoscătoare pentru fiecare clipă petrecută acolo, fie ea fericită sau la limita suportabilităţii. Dar în acelaşi timp mă bucur că am rezistat şi că acum sunt înapoi în patul meu călduţ, la veioza care mi-a luminat atâţia ani nopţile. Sunt de două ori fericită.

Da, ştiu, există mii – milioane de provocări spirituale superioare unui semestru într-o ţară străină, cu atât mai mult cu cât sunt involuntare şi de necontrolat. De ce ar trebui mâncărimile în regiunea gluteală ale unei studente oripilate de rutină să stârnească interesul cuiva? Idee n-am. Poate o bursă Erasmus nu e decât o altă formă a căutării ce zace în fiecare dintre noi şi care pentru

unii se rezumă într-o căsnicie fericită, într-o slujbă apreciată sau în recorduri doborâte.

În cazul meu semestrul în Franţa a fost un duş spiritual. Am întins coarda propriei rezistenţe psihice (ah, dacă aţi şti cât sunt de dependentă de casă!) şi fizice (cât poate supravieţui un om pe semipreparate? Studiul meu a demonstrat că cel puţin 5 luni), am depăşit limitări sociale şi lingvistice şi am ajuns să mă doară în cot de toate preconcepţiile legate de rasă şi naţionalitate. Evident, recomand tuturor celor care au ocazia şi simt „mâncărimea” să încerce şi ei celebrul Erasmus.

Nu e întotdeauna uşor, dar cine s-ar mulţumi cu o bătălie câştigată trişând? Ca orice în viaţă, ai plusuri şi minusuri, plictiseală şi entuziasm, obiective îndeplinite şi aspiraţii amânate. Niscaiva materii de recuperat şi o grămadă de hârţogării de completat, melancolie când pleci de acasă şi melancolie când trebuie să te întorci, prieteni uitaţi şi noi prieteni câştigaţi. Mai presus de toate însă, satisfacţia de a simţi cum creşti cărămidă peste cărămidă, cum te apropii de omul ce ai vrea să fii, cum te diferenţiezi ca şi caracter şi conturezi ca spirit.

Suficient despre introspecţia Erasmusului, vrem să vedem fapte! Vă prezint în continuare o listă ce am întocmit-o pe avion, în zborul de întoarcere, cu amintirile proaspete încă pulsându-mi prin minte şi inimă.

Acasă! Şi a fost cel mai departe de casă unde am fost cel mai aproape de mine

•circa120prieteniînpluspefacebook

•plus10prieteniadevăraţiînviaţareală

•vreo12tipifermecaţiversusvreo5carem-aufermecat

•3jurnaledeconsemnăriîncepute

•minim2kiledeNutellaconsumate

•abilităţiameliorateînexprimarespaniolă+franceză(cupunctebonuspentru„rrr”-ultipic–însfârşitamajunssăîlpotpronunţa)

•6dicţionarenoidefranceză

•cca30devolumedinclasicafranceză(trăiascăanticariatelecu1eurokilogramuldecărţi)

•3obsesiimelodice:Someonelikeyou(depresiadevenire),Aisieutepego(partyhardpeople),Borntodie(depresiadeplecare)

•3valizecumpăratepentruhăinărituldelareducerişicărţilesus-menţionate

•vreo8GBdepozepepostdeamintiri

•3ziledeParis,3deAmsterdam,4deStrasbourg,plus2parcuridedistracţievizitate.However,niciunjointfumat(nuştiudacă-imotivdemândriesauruşine).Unbrowniefărăefectsepune?

•cca3GBdemuzicănouăcaresă-miaminteascăde„vremurilefranţuzeşti”

•peste5000like-urivotatepe9gag,plus20deposturipersonale

•5materiimedicinistefăcuteînsistemulfrancez

•2perioadededepresieacutăşinenumărateepisoadedefericireînstarepură

•1.325.174amintiriconştienteşisubconştientealesejuruluimeu

•Şi,maiales,apreciereanetaccentuatăafamiliei,prietenilorromânişiArdealuluimeu.Căciatrebuitsăfiula2000dekilometridecasăcasăîmidauseamacăaparţinacolodeundeamplecat.Acasă.

Corina Donica

Cronici Erasmus

► Per total, după 5 luni în Franţa, subsemnata notează că are:

14

Accent Basarabean N

r. 7 | ww

w.gibcluj.ro

Gabriel Garcia Marquez spunea în romanul său”Un veac de singurătate” că ”lucrurile au și

ele viață, totul este să le trezești sufletul”. Este unul dintre citatele mele preferate, iar acum împărtășesc bucuria de a putea să-l citesc în limba castiliană. Datorez acest lucru programului Erasmus care m-a adus în Valencia, Spania.

Când scriu acest articol împlinesc 1 lună de când mă aflu pe tărâmul cu miros de portocale, umezeală și un oraș care îți vorbește istorie la fiecare colț, clădire, stradă sau monument.

Dacă e s-o luăm în ordine cronologică, ar trebui să încep cu motivul pentru care am ales să aplic pentru o bursă Erasmus. Dintre Irlanda, Suedia, Italia alegerea mea a fost Spania, o decizie care poartă cu sine o provocare. Studiile urmau să fie în limba spaniolă, cât și etapele premergătoare acestora. Am purtat mult timp dicționarul într-un buzunar și curajul în celălalt. Dar pentru că în al 3-lea buzunar aveam un pașaport moldovenesc, la curaj am mai adăugat răbdare, multe drumuri, acte, condiții ce trebuiau îndeplinite și desigur sprijinul celor dragi.

De la departamentul de Comunicare și Relații Publice a Facultății de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării (UBB, Cluj) am ajuns la Publicidad y Relaciones Publicas, Facultad de Humanidades y

Ciencias de la Comunicacion din cadrul Universității Cardenal Herrera. Pot să zic fără nici o îndoială că mă așteaptă o viață universitară bogată, atât la nivel educativ cât și la nivel social. E o universitate bogată în experiență, pasiune, tehnologie, motivație. Și pentru că studenții Erasmus au privilegiul de a-și alege materiile, m-am asigurat ca tot ce ține de comunicare digitală și de domeniul cinematografiei să se enumere printre cursurile pe care le voi urma.

Valencia e un oraș cu oameni cu ”sangre caliente” într-un mod cât se poate de frumos, relaxat și activ. Îmi place să mă trezesc în metrou că toată lumea în jurul meu citește, chiar și cei care stau în picioare. Îmi place să aud ”que tal?” și ”hasta luego”. Îmi place să mă chinui să vorbesc o castiliană corectă și să primesc zâmbete în schimb. Îmi place să cunosc lume din celălalt capăt al lumii și să găsesc lucruri în comun cu ei.

O experiență Erasmus înseamnă în primul rând să intri în contact cu zeci de culturi diferite. Toate își vor aduce aportul în formarea ta ca individ și ca membru al unui grup ce depășește orice limite geografice. Zona de comfort a studentului nu trebuie neapărat să-și aibă granițele în interiorul unei țări, grup de prieteni sau activități. Zona de comfort este foarte elastică, dar depinde de fiecare cât de tare este dispus să profite de acest lucru.

In ritmuri latino

15

Acc

ent B

asar

abea

n N

r. 7

| w

ww

.gib

cluj

.ro

Constanţa Cucu

16

Accent Basarabean N

r. 7 | ww

w.gibcluj.ro

Liga Apărării Drepturilor Omului LADO Filiala Cluj a organizat, joi 22 martie, la Casa de Cultură a Studenţilor, seminarul „CULTURI DINCOLO DE GRANIŢE”.

Seminarul face parte din cadrul proiectului România Interculturală, coordonat de Institutul Intercultural Timişoara în parteneriat cu LADO Filiala Cluj, Centrul pentru Resurse Civice – Constanţa şi Asociaţia ADIS – Bucureşti.

Obiectivul principal al seminarului a fost prezentarea diverselor obiceiuri,

valori şi tradiţii culturale din ţări precum, Palestina, Tunisia, Maroc, Ecuador, Peru, Kazahstan, Republica Moldova, dar şi promovarea serviciilor sociale, de informare şi consiliere, cursurile de limba română, adresate imigranţilor din spaţiul non-UE în oraşul Cluj-Napoca, finanţate prin Fondul European de Integrare al Comisiei Europene. Seminarul s-a încheiat cu un recital de muzică tradiţională specifică comunităţilor latino-americane şi basarabene, au fost prezentate şi dansuri specifice comunităţilor arabe.

Seminar Intercultural IICULTURI DINCOLO DE GRANITE,

ABC-ul şocului culturalElena Ceban

Mi-a trezit curiozitate subiectul, deoarece în experienţele mele precedente am realizat că reuşesc să mă simt parte componentă a societăţii în care plonjam chiar din primele săptămâni. Eu aş numi-o un fel de adaptare accelerată, care amortizează şocul cultural. Este o trăsătură pe care am de gând s-o exploatez la maxim în viitor, până în momentul în care mă voi simţi prea plină de multiculturalitate.

Şi dacă experienţa mea este complet irelevantă subiectului pe care-l tratez, vă voi povesti despre observaţiile mele asupra studenţilor străini care vin în România.

Ca să revin la aspectul teoretic, fenomenul şocului cultural cuprinde patru faze majore, succesive, dar nu neapărat identificabile: luna de miere, negocierea, ajustarea şi măiestria sau bi-culturalitatea.

Dedic următoarele rânduri tuturor iubitorilor de călătorii şi exploratorilor de culturi şi societăţi noi. Fie că aţi experimentat personal sau poate aţi auzit vorbindu-se despre şocul cultural, consider că merită să ne oprim un pic şi să despicăm firul în patru.

Conform definiţiei, cel mai des întâlnit, şocul cultural este starea de dezorientare pe care o persoană o resimte în momentul în care experimentează un mod de viaţă nefamiliar, de obicei în cazul imigrării, al vizitelor în ţări străine sau al schimbului de mediu social şi cultural.

Nu întotdeauna ne vom da seama că experimentăm un şoc cultural şi niciodată nu vom putea estima intensitatea acestuia înainte de călătorie.

Adevărul e că oamenii trăiesc şi simt în mod diferit, lucru care face definirea şi categorizarea unui sentiment sau a unei stări extrem de dificilă. Şi totuşi, amintiţi-vă de câte ori v-aţi simţit ciudat sau inconfortabil când a trebuit să păşiţi într-o ţară străină şi aţi ameţit de la mirosurile diferite de pe stradă, sau n-aţi înţeles dialectul pe care-l vorbesc localnicii, sau pur şi simplu aţi avut senzaţia că vă aflaţi pe un platou de film şi jucaţi un rol pe care nu l-aţi învăţat din timp. Pe cât de fascinant pare pentru unii, pe atât de şocant poate fi pentru alţii.

La experimentul meu iau parte doi studenţi americani şi doi europeni (Spania). Studentele din Spania au experimentat în primele săptămâni o “lună de miere” combinată cu negocierea, adică au savurat lucrurile noi şi au încercat să caute strategii de adaptare pentru fazele mai complicate. Studenţii americani, pe de altă

parte, sunt un exemplu ideal de şoc cultural în toată complexitatea sa: De ce facultatea este aşa departe de cămine? De ce studenţii nu-şi cunosc orarul cu câteva săptămâni înainte de începerea semestrului? Cum e posibil să stai cu alţi patru colegi în cameră? De ce sortimentul de produse în supermarketuri este aşa de mic?

Uimirea li se citea pe faţă aproape tot timpul şi asta m-a făcut să înţeleg mai bine profunditatea diferenţei la nivel societal dintre regiunea europeană şi cea americană. Una din lecţiile pe care eu le-am învăţat din interacţiunea cu oameni din străinătate este că niciodată nu trebuie să asum că-i înţeleg decât dacă pot

17

Acc

ent B

asar

abea

n N

r. 7

| w

ww

.gib

cluj

.ro

Sa Pa Vietnam.Ce e mai şocant? Bivolul sau faptulcă o tânără îl călăreşte.

18

Accent Basarabean N

r. 7 | ww

w.gibcluj.ro

să mă pun în pielea lor. Ceea ce noi ar trebui să facem este să fim mai înţelegători cu toţi străinii din România, să nu-i judecăm şi să nu asumăm că dacă ne descurcăm fără probleme – şi ei ar putea s-o facă. Am apreciat mult disponibilitatea americanilor de a ajuta străinii să se integreze cât mai rapid şi mai

puţin dureros în societatea lor şi aşa multiculturală, şi mi-am promis că voi face acelaşi lucru cu orice străin care va avea nevoie de ajutor, pentru că, indiferent de naţionalitate, suntem oameni cu aceleaşi necesităţi sociale şi cu aceleaşi drepturi de a ne simţi ca acasă oriunde ne-am afla.

Voi sugera şi câteva strategii pe care le-aş recomanda pentru diminuarea unui şoc cultural:

• Informaţi-vă despre ţara/regiunea/societatea pe care o veţi vizita din timp: care sunt caracteristicile, diferenţele majore, cum sunt trataţi străinii, care este mâncarea obişnuită, care sunt regulile de comportare la întâlniri, în stradă, etc.

• Vorbiţi cu persoane care fie sunt din ţara respectivă, fie cu alţi cunoscători ai subiectului, clarificaţi nelămuririle şi cereţi cât mai multe detalii despre acomodare!

• Rugaţi localnicii să vă ajute în momentul când vă aflaţi pe teritoriu străin, ei vor înţelege.

• Nu plecaţi de la premisa “voi ajunge şi voi vedea”. Nu diminuaţi importanţa ajutorului pe care-l

puteţi primi din exterior, altfel riscaţi să deveniţi un “outsider” şi să pierdeţi tot farmecul experienţei străine prin care treceţi.

• Savuraţi, savuraţi orice lucru nou pe care aveţi ocazia să-l învăţaţi, şi nu disperaţi la prima piatră de care vă împiedicaţi, viaţa o să vă ierte.

Şi un ultim sfat pentru cei care călătoresc: fiţi conştienţi de şocul cultural şi de posibilul impact pe care-l va avea asupra vieţii voastre. Nu-i diminuaţi importanţa şi nu inhibaţi instinctele care ar putea să vă ajute să-l depăşiţi. Călătoriţi cât puteţi şi savuraţi experienţele date, deoarece viaţa se învaţă nu de la televizor sau calculator. Trăieşti cu adevărat atunci când îţi oferi ocazia să părăseşti zona de comfort şi să înfrunţi uraganul de afară. Fie o veţi savura, fie veţi rămâne dezamăgiţi, dar cum altfel se mai poate spune că trăim?

Ce sunt călătoriile? Sunt acestea o cale spre cunoaştere? V-aţi întrebat vreodată ce impact au acestea

asupra voastră? Călătorind învăţăm să apreciem diferenţele culturale şi necunoscutul. Destinaţia de multe ori nu are nicio importanţă atâta timp cât e nouă pentru noi. Atracţia pentru necunoscut, cât şi plăcerea pentru cunoaştere, măresc intensitatea momentului trăirii.

Cum poate schimba o călătorie perspectiva ta asupra vieţii? Când te afli într-o altă ţară cunoşti un stil de viaţă diferit de cel în care ai crescut. Oamenii, limba, tradiţiile, precum şi obiceiurile acestora te vor face să vezi prin alţi ochi atât aspectele pozitive, cât şi cele negative legate de ideile şi principiile în care ai crezut. Fiind într-o ţară străină, experienţele diferite celor din rutină vor realiza asocieri creative.

Un alt factor ce contribuie la schimbarea perspectivei este

distanţa. Aflat la kilometri depărtare de cotidian, vei putea reflecta asupra vieţii şi problemelor personale dintr-un alt unghi decât cel obişnuit, datorită absenţei presiunii de zi cu zi.

Viaţa e oare ca în basme? Iniţierea personajului să fie oare asemenea maturizării noastre? Într-un spaţiu străin, forţat de împrejurări să te descurci singur şi să îţi creezi soluţii, în situaţii ce te încearcă, vei realiza într-un final cât de vitală a fost înstrăinarea pentru maturizarea ta.

Acum să vă concretizez toate cele expuse în paragrafele anterioare, pentru a înţelege mai bine ce înseamnă o călătorie şi ce efect are asupra noastră.

În urmă cu 2 ani am ajuns în Chişinău printr-un schimb de experienţă cu un grup de elevi ce aveau aceeaşi pasiune ca şi grupul nostru, şi anume muzica. Schimbul de experienţă a durat o săptămână, timp în care am fost găzduiţi de către familiile celor care făcuseră schimb cu noi. Aceştia ne-au primit cu braţele deschise şi au avut grijă să nu ducem lipsă de nimic, ba chiar ne-au pregătit tradiţionalele sărmăluţe cu mămăligă. Se zice că orice oaspete al moldoveanului este şi prieten al său.

Programul zilnic realizat de aceştia pentru noi a fost unul lejer

pentru a ne permite să vizităm împrejurimile şi să ne integrăm în mediu. Acesta în mare măsură cuprindea repetiţii într-un spaţiu închiriat de Clubul elevilor, ore de mese şi o scurtă prezentare a ţării, realizată de un profesor al clubului lor.

Pe parcursul şederii noastre în Chişinău aveam de dat 3 concerte. Publicul a fost atât de încântător încât nu am cuvinte să le mulţumesc pentru încurajări şi susţinere. Pe durata concertelor am observat că aceştia ne fredonau piesele, încât uneori nu ne mai auzeam noi.

Ceea ce m-a surprins la moldoveni este deschiderea, toleranţa şi fericirea contaminantă. Stilul lor de viaţă şi sărbătorile oficiale pot fi considerate identice cu ale noastre. Modul în care am fost primiţi şi trataţi mi-a arătat că aceştia nu ne sunt diferiţi şi m-a făcut să mă simt ca acasă.

Fiind departe de familie, am fost nevoit să iau propriile decizii, să am grijă de mine: lucruri la care nu mâ gandeam acasă. Însă distanţa m-a făcut să realizez cât de importantă a fost familia în formarea mea, la fel ca şi călătoria în maturizarea mea.

Experinţele acumulate pe parcursul călătoriilor te marchează şi te fac să vezi din alt unghi viaţa. Cu siguranţă mă voi întoarce în Republica Moldova dacă mi se va oferi ocazia. “Să vă fie viaţa o pasionantă călătorie iniţiatică!”

Marius Dobriţoiu

Textele care vor fi acceptate trebuie să aibă următoarele caracteristici tehnice şi de conţinut: • 500-700 de cuvinte• Articolele în limba română trebuie scrise cu

diacritice• Citarea în text - după sistemul Harvard• Textele pot fi redactate în limbile română,

engleză şi franceză.• Texte care descriu impresii, experienţe, mărturii,

cazuri excepţionale de succes, promovarea activităţilor importante ale ONG-urilor şi asociaţiilor imigranţilor, reportaje, interviuri, articole de investigaţie, editoriale, articole de cercetare, dar cu condiţia ca acestea să fie scrise într-un limbaj uşor de înţeles.

Revista ACCENT Basarabean lansează selecţia de articole pentru numărul 8 al publicaţiei.

Termenul limită pentru scrierea articolelor este 28 apriie şi trebuie trimise la:

daniela_cervinschi@yahoo.com

Intercultural communication is a concept that is very important for

people to understand, especially when they live in a city that is known for its many nationalities, and multicultural environment, a city known to be like this for a long time.

Cluj-Napoca can be considered a leading city in diversity,

democracy and equality, especially because of its many foreign students, stundets that don’t share neither the same language or the same values or culture, but who adapted during their stay in Romania some of our own cultural aspects. In this way the most important is the communication among people with the same background and culture but also with people from other cultures and mostly from the dominant group. Here we can find Arab communities,

Hungarian communities, Moldavian communities, Indians, Africans and many others.

So we can say that these cultural groups interact and

communicate with Romanian people day by day, in an environment that is all by all multicultural. Although there is a cultural mix, there is also a negative reaction to the multicultural environment, and this is often coming from people of the same ethnic background or from the people of different ethnic background. This is many time caused by the fear of replacing their own values to the new ones, or by the fact that some consider their own costumes to be more interesting or important than others, but most of the time this is caused by the fear that some may have to many rights or that they

are not accepted as they should be. One of the most important things for a person is to develop communication skills because intercultural situations appear every day, during classes, in shops, opera, club or even in the media.

Every person has its own cultural awareness, which is in most of

the cases the foundation for latter intercultural communication.

What is interesting about this kind of connections between

people is how they interact and where, since they don’t share the same linguistic, religious or historical background, because let’s face it, the religious characteristic is one of the most important elements of the identity construction, and an important part in bounding people, and creating the environment to communicate. Tradition is very

powerful to some of us. Living for a while in a foreign country that has different conceptions than the ones you were brought up with is a challenge for most of the people. In order to understand these values and to adapt to them, you must communicate within your group and community but you must communicate with those who are not the same as you, who can sh ow you a different perspective and vision on the world and of the society.

Intercultural communication has been and is promoted in Cluj-

Napoca by different festivals, concerts, expositions or seminars, and it’s the best way to integrate people and to encourage them in developing the right set of skills to communicate in order to integrate.

Learning about the importance of intercultural communication and Integration in Cluj-Napoca 19

Acc

ent B

asar

abea

n N

r. 7

| w

ww

.gib

cluj

.ro

«Roxana Mureşan

Publicaţie finanţată de Uniunea Europeană prin Fondul European de Integrare a Resortisanţilor Ţărilor Terţe în cadrul proiectului România Interculturală coordonat de Institutul Intercultural Timişoara

Ministerul Administraţiei şi Internelor

Oficiul Român pentru Imigrări

Directia Generala Afaceri Europene si

Relatii Internationale

Liga Apărării Drepturilor Omului Filiala ClujAsociaţia pentru

Apărarea Drepturilor şi Integrare Socială

Uniunea Europeană

Proiect finanţat de Uniunea Europeană

ap

rilie

20

12

ww

w.m

igrant.row

ww

.gibcluj.ro

facebook.com/accentbasarabean