ACADEMIA ROMANAINSTITUTUL DE ISTORIE N. IORGA"

REVISTAISTORICA

fondator N. lorga

111116Eirosir

ifoouilinvoullv

Serie noua, tomul 6, 1995

1 2lanuarie Februarie

EDITURA ACADEMIEI ROMA'NE

_

mei.._:.___74--ttrrp,r`_, ,--_:.____-_,_-_._ __.___. -----= ..y.-IA - -___ _.- ....;14:41:41:;.1h. a

,

.-=-.........1.--- -1 .......1 .....1....... --- 4 ' ""."0

i J. I a. _111 tttttt .0::

;14717474Pf'r. "A

;01ET-

11/11111

I I,- i -."..1-..;-. ' lt'',I

1,

------:: ' 7;1'..I.:_71. .. ...., , ;,\ .., ..::

1;%_-:_-,9,u_reN,4i,;!;:::;;;--..,

..

cj:VAY1----w)0. -,

0.11!!21*,

www.dacoromanica.ro

EDITURA ACADEMIEI ROMANE

INST1TUTUL DE ISTORIE N. IORGA"

COLEGIUL DE REDACTIE

ERB AN PAPACOSTEA (redactor leD, VENERA ACHIM,PAUL CERNOVODEANU, VIRGIL C1OCILTAN, FLORIN CON-STANTINIU, EUGEN DENIZE, ANDREI EANU, GEORGETAPENELEA FILITT1, NAGY PIENARU, APOSTOL STAN, IONSTANCIU.

REVISTA ISTORICA" apare de 6 ori pe an in numere duble. Preitilunui abonament este de 3600 lei. Abonamentele din strAinAtate seprimesc la RODIPET S.A., Piata Presei Libere nr. I, P.O. Box33 57, Bucure§ti, Romania §i la ORION SRL, Splaiul Independenteinr. 202 A, Bucure§ti, Romania, P.O. Box 74-19, Bucure§ti, Tx 11939,CBTxR. Fax (40) 13122425. VA puteti adresa §i firmei AMCOPRESS SRL, Bd. N. Grigorescu nr. 29 a, ap. 66, sect. 3, Bucure§ti,C.P. 57-88, Fax 13124569.

REDACTIA:

ION STANCIU (redactor fef adjunct)NAGY PIENARUVENERA ACHIM

Manuscrisele, cartile revistele pentruschimb precum li orice corespondentàse vor trimite pe adresa redaccieirevistei REVISTA ISTORICA"

Adresa RedactielB d il Aviatonlor nr 1

71247 Bucureti, tel 650 72 41

p

www.dacoromanica.ro

REVISTAISTORICA

SERIE NOUA

TOM VI, NR. 1-2Ianuarie Februarie 1995

SUMAR

FINANTE, CREDIT, BANCI IN ROMANIA

MARIA MUREAN, Evolutia bancilor populare in Romania 5DANIELA BW, Finanta francezA in sud-estul Europei (1900-1914) (I) 23NICOLAE DASCALU, Contributia Romanici la edificarea structurilor economice ale

Antantei Balcanice (1934-1940) (1) 43CORNELIU OLARU, Problcme monetare in conferin/ele internationale interbelice 61

PUTERE, AUTORITATE, IDEOLOGIE

GRIGORE CHIRITA, De la domnia pArnanteanA la dinastia de Hohenzollern (1859-1866).Prerogativele §i insemnatatea domniei in edificarea statului roman modern (II) 89

REVOLUTIE I EMIGRATIE

VALERIU STAN, Aspecte ale luptei revolutionarilor paviptiO exil4i pentru unireaPrincipatelor (1853-1857) (II) 107

EUGEN GLUCK, Evrei originari din Romania in Israel 125

BOIERI I FAMILII BOIERETI STUDII DOCUMENTARE

DAN V. PLESHOYANO, Cronica unei familii: Plevienii de Romanati 135GABRIELA NITULESCU, Banul Radu Golescu §i Targovitea 159

DISCUTH

TEFAN S. GOROVEI, Istoria in palimpsest: Moldova dinainte de Moldova 165DUM1TRU MALAMUCEANU, Datare prin ordin? (in legatura cu atacul in cama§i al

Regimenn..ilui 32 Mircea" in braillia de la Wu-anti) 175

Revista istoricir, torn VI, nr. 1 2, p. 1 212, 1995-

www.dacoromanica.ro

2

VIATA

Al XI-lea Congres International de istorie economicd. Milano, 12-16 septembrie 1994(Bogdan Murgescu); Simpozion §tiintific international Polonezi In Romfinia dupdanul 1939", Craiova, 3-5 noiembrie 1994 (Florin Anghel); Dezbatere tiintificrt laInstitutul de Studii Sud-Est Europene: Forme ale pdcii in sud-estul Europei inperioada otomanr (II), Bucure§ti, 8 noiembrie 1994 (Nagy Pienaru); Institutul deorientalisticii din Istanbul al Societillii Germane Orientale (L Demény); CAldtorie destud i i in Pol on i a ('erban Papacostea)

NOTE

Nivelul dezvoltärii economico-sociale a Romeiniei in context european, 1989. Coordo-nator Constantin Grigorescu, Edit. Expert, Bucure§ti, 1993, 266 p. (Romeo-LeonardDruid); . . Po Ionia restituta. L'Italia e la ricostituzione della Po Ionia, 1918-1921,Edit. Anima, MilanoBucurelti, 1992, 240 p. (Adrian Grecu); Relaciones depoder, de producción y parantesco en la edad media y moderna. Aproximacion a suestudio, compiladora Reyna Pastor, Madrid 1990, 465 p. (Eugen Denize); Studiide istorie a Transilvaniei. Specific regional ci deschidere europeanii, coordonatori:Sorin Mitu, Florin Gogdltan, Asocialia Istoricilor din Transilvania §i Banat, Cluj,1994, 258 p. (Bogdan Murgescu); STEVEN BELLER, Wien und die Juden. 18671938, Aus dem Englischen iibersetzt von Marie Therese Pitner. Böhlau Verlag, Wien-Köln-Weimar, 1993, 288 p. (Betinio Diamant); MIHAI IACOBESCU Romlinia ci

Societatea Naciunilor 1919-1929, Edit. Academiei, 1988, 296 p. (Constantin.'erhan); MARIA MUREAN, Istoria economiei nacionale, Centrul editorial-poligrafic A.S.E., Bucure§ti, 1994, 400 p. (Mihai Opricescu); Dr. IOAN RATIUEMILIA RATIU, Corespondencii, vol. I (scrisori primite, 1866-1895), Cuvdntinainte de Ion Ratiu, Editie IngrijitA, introducere, note §i comentarii de Dr. Marcel-Dumitru Chick Elena-Teodora Chick Edit. Progresul Romdnesc", Bucure§ti, 1994,430 p. (loan Babici); GH. SEBESTYEN, Cetatea Rigiirafului, Edit. Tehnicd,Bucure§ti, 1992, 160 p. + 37 de figuri (Demény Lajos); ION TODERASCU,Permanence istorice medievale, Factori ai unizajii romilnelti, Edit. Univ. Al. I. Cuza,Ia§i, 1994, 192 p. (Valentin Gheonea)

177

187

BULETIN BIBLIOGRAFIC 205

'1IINTI FICA

.

.

si

.

www.dacoromanica.ro

REVISTAISTORICA

NEW SERIES

TOME VI, Nos. 1-2January February 1995

CONTENTS

FINANCE, CREDIT, BANKS IN ROMANIA

MARIA MUREAN, The Evolution of the Popular Banks in Rumania 5

23DANIELA BW, The French Finance in South-Eastern Europe (1900-1914) (I)NICOLAE DASCALU, The Contribution of Rumania to the Economic Edification of the

Balkan Entente (1934-1940) (I) 4361CORNELIU OLARU, Monetary Issues Approached in Interwar International Conferences

POWER, AUTHORITY, IDEOLOGY

GRIGORE CHIRITA, From Native Princes to the Dynasty of the Hohenzollerns (18591866). The Prerogatives and the Importance of the Princely Authority in theEdification of the Modern Rumanian State (II)

REVOLUTION AND EMIGRATION

VALERIU STAN, Aspects Concerning the struggle of the Exiled 1848 Revolutionaries forthe Union of the Principalities (1853-1857) (11)

EUGEN GLUCK, Native Romanian Jews in Israel

BOYARS AND BOYAR FAMILIES DOCUMENTARY STUDIES

89

107125

DAN V. PLESHOYANO, The Chronicle of a Family: The Ple§oianus of Romanati 135GABRIELA NITULESCU,The Ban Radu Golescu and Tfirgovi§te 159

DEBATES

'PEFAN S. GOROVEI, History in a Palirnpsest: Moldavia Before MoldaviaDUMITRU MALAMUCEANU, Commanded Dating? (Concerning the Hasty Attack by the

32nd Regiment "Mircea" in the Battle of Mare§ti

Revista istoricr, tom VI, nr. 1 2, p. 1-212, 1995

165

175

www.dacoromanica.ro

4

SCIENTIFIC LIFE

The 11 th International Congress of Economic History, Milano, 12-16 September 1994(13ogdan Murgescu); The International Scientific Symposium "The Poles in RomaniaAfter the Year 1939", Craiova, 3-5 November 1994 (Florin Anghel); Scientificdebate at the Institute of South-Eastern European Studies: "Types of Peace in South-Eastern Europe in the Ottoman Period" (11), Bucharest, 8 November 1994 (Nag)'Pienaru); The Institute of Oriental Studies of Istanbul of the Oriental GermanSociety (L Demeny); Documentary trip to Poland (,Ferban Papacostea)

NOTES

Nivelul dezvoltarii economico-sociale a Romaniei in context european, 1989 (TheLevel of Economic and Social Development of Romania Within the EuropeanFramework, 1989), Coord. Constantin Grigorescu, Edit. "Expert", Bucharest, 1993,266 pp. (Romeo-Leonard Drula); Polonia restituta. L'Italia e Ia ricostituzionedella Polonia, 1918-1921, Edit. Anima, Milano-Bucharest, 1992, 240 pp. (AdrianGrecu); . Relaciones de poder, de producción y parantesco en la edad media ymoderna. Aproximacion a su estudio, compiladora Reyua Pastor, Madrid 1990, 465pp. (Eugen Denize); Studii de istorie a Transilvaniei. Specific regional fideschidere europeand (Studies of History of Transylvania. Specific Regional Aspectsand European Influences), Coordinators: Sorin Mitu, Florin GogAltan, AsociatiaIstoricilor din Transilvania §i Banat, Cluj, 1994, 258 pp. (Bogdan Murgescu);STEVEN BELLER, Wien und die Aden. 1867-1938, Aus dem Englischen iibersetztvon Marie Therese Pitner, Bohlau Verlag, Wien-Köln-Weimar, 1993, 288 pp.(Betinio Diamant); MIHAI IACOBESCU, Romania i Societatea Naliunilor 1919/929 (Romania and the Society of Nations, 1919-1929), Edit. Academiei, 1988, 296pp. Constantin ,Ferban); MARIA MUREAN, Istoria economiei najionale (TheHistory of the National Economy), Centrul editorial-poligrafic A.S.E., Bucharest,1994, 400 pp. (Mihai Oprijescu); Dr. IOAN RATIU §i EMILIA RATIU,Corespondenfil, Vol. I (scrisori primite, 1866-1895) (Letters received, 1866-1895),Foreword by Ion Raiiu, Edition, introduction, notes and comments by Dr. Marcel-Dumitru CiucL Elena-Teodora Ma, Edit. Progresul Românesc", Bucharest, 1994,430 pp. (loan Babici); GH. SEBESTYEN, Cetatea Fagaraplui (The Fortress ofFägAra§), Edit. Tehnia Bucharest, 1992, 160 pp. 37 figures (Demény Lajos); IONTODERACU, Permanenie istorice medievale, Factori ai unitafii romanevi(Medieval Historical Permanences, Factors of Romanian Unity), Edit. Al. I. Cuza,Jassy, 1994, 192 pp. (Valentin Gheonea)

177

187

BIBLIOGRAPHICAL BULLETIN 205

.

. .

-

www.dacoromanica.ro

FINANTE, CREDIT, BANCI iN ROMANIA

EVOLUTIA BANCILOR POPULARE IN ROMANIA

MARIA MURESAN

Fenomenul cooperatist, in acceptiunea lui moderna, a aparut la inceputulsecolului al XIX-lea, a constituit un rezultat al civilizatiei europene, care, in epocamoderna, ofera toate elementele unei dezvoltari nestânjenite regimul economic§i juridic, libertatea muncii §i a asociatiei 1.

In epoca moderna, capitalismul a reu§it, dupa cum releva reputatul specialistde talie europeana in problemele cooperatiei, profesorul Gromoslav Mladenatz,sä ridice nu numai nivelul organizatiei economice a societatii printr-o tehnicadezvoltata, prin introducerea unor metode rationale de reorganizare §i de condu-cere a intreprinderilor economice, dar §i nivelul vietii culturale la inallimi necu-noscute pand atunci". Dar, continua el, pe lânga fata aceasta ark de luminoasi,mai are o latura intunecoasä. Defectele lui sunt de ordin social §i economic" .

Corectarea acestor defecte, arata Gr. Mladenatz, putea porni fie de la autoritateapublica, respectiv statul, fie din initiativa proprie a celor interesati. i conchide:Unul din aceste mijloace ale initiativei private este asociatia liberà cooperativa informa ei modernä"3.

Afirmarea §i recunoa§terea acestui mijloc au ca§tigat increderea unorcategorii largi ale populatki dupà mai multe decenii de experimentare, timp incare infäptuirile cooperatiste au demonstrat, pentru asociai, o dublä functiemateriala §i morala. In literatura de specialitate din tara noastra §i din alte tari, sesubliniaza Ca' initial au aparut §i s-au extins faptele cooperatiste §i numai dupaaceea legislaia, teoria §i doctrinele cooperatiste.

Cooperatia moderna, a§a cum s-a manifestat in practica, respectiv moda-litätile de constituire §i de functionare a cooperativelor i§i au originea in treisisteme principiale: Sistemul Pionierilor din Rochdale, Sistemul H. Schulze-Delitzsch §i Sistemul F. W. Raiffeisen4.

Vezi pe larg: V. Totomianz, Antologie des Genossenschaftswesens, Berlin, 1922; E.Schwiedland, Das Genossenschuftswesen, Stuttgart, 1923; F. Virgil li, Cooperazione, Milano, 1924;Ch. Gide, Cooperdlia, Bucuresti, 1925; A. Thomas, Les relations entre les differentes formes de lucooperation, Paris, 1925; R. Lebadessa, La cooperativa. Idee e realtà, Roma, 1931; Gr. Mladenatz,Tratat general de cooperafie, Bucuresti, 1934; Idem, Histoire des doctrines cooperatives, Paris 1935;M. V. Pienescu, Cooperalia, Ed. a II-a, Bucuresti, 1946 s.a.

Gr. Mladenatz, Istoria gandirii cooperative, Bucuresti, 1935, p. 14.3 Midem, p. 17.4 Vezi Gr. Mladenatz, p. 97-117.

Revista istoridi", tom VI, nr. 1 2, p. 5-22,1995

Tratat...,

www.dacoromanica.ro

6 Maria Mure§an

In ultimele decenii ale secolului al XIX-lea, pc mAsura amplificArii micäriicooperatiste in mai multe tari europene, au apArut sisteme derivate, care, in esentA,constituie adaptäri zonate, locale §i/sau nationale ale unuia din cele trei sistemementionate sau o combinare a unor elemente ale acestora . Prin extindere, se poatevorbi §i de un sistem romanesc, in sensul cä realizarile practice ale mi§cariicooperatiste din tara noastra nu au reprezentat copia fidela a vreunuia din celementionate, ci initiatorii §i legiuitorul au manifestat cu deosebire in privintacooperatiei rurale precautie pentru respectarea realitatii, mai ales a spiritualitatiisatului romanesc.

In Romania, primele asociatiuni, in acceptiunea moderna a conceptului, s-auconstituit la inceputul ultimului deceniu al secolului al XIX-lea. In literatura despecialitate este mentionata infiintarea unor asemenea int2cmiri Inca din 1891, darnu s-au pastrat documente originale in legatura cu acestea .

Atestate documentar , primele asociatiuni, in sensul de cooperative de credit§i sub denumirea de banci populare, au fost Banca Populara Taranul", la Pucioa-sa-Dambovita, Banca Populara Fratia", la Bine§ti-Dambovita, Banca PopularäTrambita", la Gheorghetia-Prahova, Banca Popularä Malul de Rasura", laBezdead-Dambovita, Banca Populara Caraimanul", la Breaza-de-Sus Prahova,Banca Populara Isvorul", la Mdicane§ti-Ramnicu Sarat, toate inflintate inperioada 1 martie 1 octombrie 1893. In anii care au urmat, asemenea asociatii,care acordau imprumuturi cu dobanda de 8-10% pe an, s-au inmulpt relativvertiginos.

Cre§terea deosebita, pe tot intinsul tarii, a numarului de banci populare §i almembrilor lor, ca §i a capitalului varsat, impune cu o deosebità Cane imperativulinstituirii unui cadru legislativ menit sa asigure reglementarea unitara §idesfa§urarea in concordanta cu scopurile reale a activitatii bancilor populare.Instituirea acestui cadru era cu ark mai necesara cu cat, in multe cazuri, inactivitatea bancilor populare, inflintate din initiative locale §1 care aveau statute §iforme de constituire Med un fundament legislativ adecvat, incepuserä sa semanifeste subiectivisme §i fraude, ceea ce reclama §i exercitarea unui control despecialitate adecvat. Totodatä, era necesara crearea unei structuri adaptate intr-omasura mai mare functiilor pe care erau chemate sa le indeplineasca bancilepopulare, concomitent cu stimularea fondarii in continuare a unor asemeneaasociatiuni, menite sä contribuie la rezolvarea cerintelor de credit crescande dinpartea unor categorii largi ale taranimii, antrenate in mecanismul economiei depiata ale carei exigente reclamau cu deosebitä tarie practicarea agriculturiimoderne. In acela§i timp, initiatorii, in mare parte invatatori §i preoti, intemeierii

5 In literatura de specialitate se deosebesc sistemele: danez, Haas, Luzzatti, Wollemborg §isindicatele agricole franceze. Vezi in acest sens, Gr. Mladenatz, Tratat._ p. 117-121 §i M. V.Pienescu, p. 10 §i urm.

De exemplu, este seinnalata Infiintarea in 1891 a unci cooperative de credit la Slobozia i aunei bincj silte§ti la Urziceni. Vezi: G. 1onescu-Sinti, Politica agrara, f.a., p. 169 §i, respectiv, V.Madgearu, Structura ci tendinjele hancilor populare in Romania, Bucure§ti, 1914, p. I.

7 Vezi pe larg: A. G. Galan, Pairuzeci de cmi de experienie cooperative in Romania, Bucure§ti,1935; M. V. Pienescu, op.dt.

www.dacoromanica.ro

3 Banci le populare 7

bancilor populare, ca §i cercurile guvernamentale vedeau in acestea un mijloc de acrea la sate o categoric sociala instarita, independenta §i stabila economic.

In aceste imprejurari, Spiru Haret, ministru al Instructiunii Pub lice, insarci-neaza pe Constantin Stere, in 1902, sà intocmeasca un proiect de lege pentru ban-cile populare8. Proiectul Stere, cum este denumit in literatura de specialitate, esteinaintat de Care Spiru Haret lui Emil Costinescu, ministrul Finantelor, care ildepune la Parlament §i reu§e§te puna in dezbaterile acestuia. In urma unorample dezbateri, este adoptata, la 28 martie 1903, §i intra in vigoare, la 1 aprilie1903, Legea Bancilor Populare Sate§ti §i a Casci Centrale a Bancilor Populare,prima lpe care reglementeaza unitar aceasta forma a mi§carii cooperatiste in taranoastra .

Legea mentionata consacra denumirea de Banca Populara Sateasca, dreptalternativa la cea de Cooperativa de Credit, acorda inlesniri de constituire bancilorpopulare §i lasa statutelor formularea normelor de functionare a lor. Legea maiprevedea cA Creditul Agricoll° §i Casa Centrala a Bancilor Populare au dreptul decontrol asupra bancilor populare. Totodata, pe langa Creditul Agricol seinfinteaza §1 un Consiliu de Administratie, cu atributia de a se pronunta asuprastatutelor adoptate de bancile populare, impunand la nevoie forma pe care ocrede potrività. Consiliul de Administratie aproba sau nu ca o banca popularä salucreze cu Creditul Agricol §i are datoria sa faca propaganda pentru infiintarea denoi banci populare. Iar Ministerului Finantelor Ii revine dreptul de veto inadoptarea hotärarilor Consiliului de Administratie. Rezultà cà potrivit Legii din1903 statul intervine, prin intermediul Creditului Agricol §1 al Ministerului deFinante, in mi§carea cooperatistä, prin autorizarea §i controlul functionarii bancilorpopulare, precum §i prin asumarea unor cheltuieli de propaganda cooperatista.

Prin regimul legal instituit in 1903 s-au nascut trei categorii de bancipopulare. Prima categorie o constituie cele care conlucreaza cu Casa Centrala aBancilor Populare, numite in literatura vremii Banci tip 31, intrucat normele defunctionare a lor erau cuprinse in articolul 31 al Legii din 1903, ele find cele maiagreate §i incurajate prin legea mentionata. A doua categorie, Banci tip 34, dupàarticolul cu acela§i numar de lege, foarte apropiate de tipul Raiffeisen §i a caror

8 In publicistica vremii din 1900 este semnalat un proiect de lege privind functionarea bancilorpopulare, al Partidului Conservator, proiect conceput de Nicolae Fleva. Proiectul respectiv, sementioneaza in literatura de specialitate, nu s-a finalizat §i, mai mult, nici nu s-a pastrat in formaorigint, continutul lui fiind doar relatat in presa vremii.

Vezi Legea Bancdor Populare Seitevi si a Casei Centrale a &Mellor Populare, in C.Hamangiu, Codul general al Romiiniei. Legi uzuale, vol. II, Bucure§ti, f.a., p. 1004 §i urm.

ID -In 1881 au fost infiintate, in fiecare judet, Case de Credit Agricol, sub forma de societatianonime, al cal-or capital era format din subscrieri de scat, in proportie de 2/3, 4i reescontate de BancaNationala a Romaniei, §i subscriptii ale judetelor, in proportie de 1/3. In 1891 existau 32 asemenea

Ele an functionat 'Ana in 1892 §i an acordat credite, in principal, marilor proprietarifunciari, dar §i unor tarani instariti. In 1893, in locul caselor agricole a fost infiintat Creditul Agricol,o banca agricola dc stat, cu filiale in toate judetele. Capitalul acestei institutii este asigurat in totalitatede cave stat prin rcescont la Banca Nationala a Romaniei. Creditul Agricol, care a functionat [Ana in1907, acorda credite, pana la 1000 lei, in primul rand marilor proprietari funciari, dar §i taranilorinstariti, pe termen de maxim 9 luni, et, o dobanda de 10%.

sa-1

institutii.

www.dacoromanica.ro

Maria Muresan 4

constituire era rclativ ingrdditg. A treia categoric, BAnci tip 7, care respectauprcvederile articolului 7 din lege §i care erau independente, nu conlucrau cu CasaCentralg a Bäncilor Populare, nu beneficiau de finantarea ei §i functionau pc bazanormclor stabilitc prin Codul Comercial din 1887, cod cc copia modclul CoduluiComercial Italian din 1882 §i care, la randul sgu, se inspira din cel francez. CodulComercial din 1887 prevede printre societAtile comerciale §i pe cele cooperatiste,in leggturg cu acestea din urmg precizandu-se: societAtile cooperative suntintotdeauna supuse dispozitlilor privitoare la societAtile anonime, in ceea ceprive§te autorizarea judecAtoreascg pentru a le putea infiinta, publicarea actelor deconstituire i a modificArilor posterioare, indatoririle §i responsabilitatea admini-stratorilor" I . Referitor la concep0a care a stat la baza Legii din 1903, in literaturade specialitate se subliniazg: Noi am fAcut in Romania un sistem al nostrupropriu, imprumutand tot de la cele doug sisteme fundamentale (Raiffeisen §iSchulze-Delitzsch n.n., M.M.) normele, pe care le-am combinat a§a cum s-acrezut cA va corespunde mai bine conditiunilor de la noi"12.

in general, regimul legislativ instituit prin Legea Bancilor Populare SAte§ti §ia Casei Centrale a Bancilor Populare din 1903 dureazg pang in 1920, cunoscandinsg numeroase modificAri13.

Putem aprecia cg in Romania Veche, in primele doug decenii ale secoluluinostru, cercurile legislative §i guvernamentale, favorabile principial asociatio-nismului, au creat, prin ajustAri succesive, o atmosferg favorabilA mi§cgriicooperatiste in ansamblu §i o legislatie adecvatg, amplg, flexibilg, complexg §ioriginalg, care sA permitg dezvoltarea ei. Concludente in acest sens sunt dateleprivind evolutia, in Romania Veche, pang in 1914, a numgrului bAncilor populare§i al membrilor lor, ca §i a capitalului varsat14.

Anul Wanci populare, numk Membri, numk Capital vksat, milioane lei

1902 700 56.618 7,21910 2.755 516.128 79,61914 2.901 584.000 107,3

Date le de mai sus atestg o dezvoltare deosebitg a mi§carii cooperatiste, cudeosebire a bAncilor populare. Cu toate acestea, in uncle cercetAri efectuate inepocA se atrage atentia asupra unor slAbiciuni interne ale activitAtii desfA§urate de

Vezi: Codul Comercial al Ronuiniei,in C. Hamangiu, op.cit., vol. I, p. 571.12 M. V. Pienescu, p. 319.11

Legea Btincilor Populare skesti si a Casei Centrale a Bancilor Populare din 1903 a cunoscutmodificki in 1904, 1905, 1907 si 1908. Prin modificarea din 1908 dispozitiile Legii din 1903,referitoare la brincile populare se extind i asupra cooperativelor de consum, de productie, obstilor dearendare ob§tilor de cumpkare de pamiint. In acest mod, Casa Centra15 a Bancilor Populare devineCasa antra IA a Wancilor Populare si Cooperative lor Silteti. In 1909 este adoptat i intril in vigoareLegca pcntru infiintarea cooperativelor de meseriasi muncitori, care stint puse ele sub autoritateaCasei Ccntrale a Biincilor Populare si Cooperativelor

14V. Madgearu, op.cit., p. 17.

op.cit.,

si

"

5'

Srac.}ti.

www.dacoromanica.ro

5 Bano lc populare 9

bAncile populare. Astfel, in literatura de spccialitate a tinipului se apreciaz5 cA,fatri de nevoile de credit ale categoriilor largi ale tArAnimii, activitatea desfApratàde Nincile populare nu era suficientri. AceastA apreciere se sprijinA, inainte detoate, pe faptul di in cadrul creditului agricol ponderea cea mai mare o avea eeldestinat marilor agricultori. Potrivit unor calcule ale lui Virgil Madgearu15, cinci

respectiv Creditul Funciar Rural, Creditul Funciar Urban din Bucure§ti,din Ia§i i din Craiova §i Banca AgricolA, care, de obicei, acordau imprumuturimarilor proprietari funciari, in 1914 aveau acordate aproape 800 milioane lei, intimp ce bAncile populare in numAr de circa 3.000 de unitAti §i Creditul Agricol,care, prin destinatie, trebuiau sA asigure credit pentru peste 90% din gospodariilerurale, au acordat credite in sumA doar de 180 milioane lei. Urmarea acestui fapt afost extinderea considerabila, in continuare, a carnatariei la sate, fenomen careagraveazd problemele sociale, devenite cronice, ale lumii rurale. Explicatia reziain parte, si in faptul cà bancile sätesti infiintate inaintea anului 1903 au avut, cudeosebire, un caracter comercial, ele infiintandu-se potrivit legislatiei existente.Dupa adoptarea Legii din 1903, s-au dezvoltat cu deosebire banci populare de tipindependent, respectiv Banci Populare tip 7. Acestea au capitalul social format dinparti de marime diferitä, nu cunosc limita a dividendului §i, in consecintä, se afläin situatia transformarii capitaliste latente", transformare, care, poate sa fieprologul unei transformari deschise, a prefacerii ibtr-o societate pe actiuni. indatace forma de cooperativa este o piedica pentru avantul unei astfel de bancipopulare, ea Ii insuse§te forma de societate pe actiuni, care if6ace cu putintaacapararea unui numar mare de actiuni, §i mare§te sortii de ca§tig" .

Rezultatul 11 constituie faptul cA bancile populare care s-au dezvoltat inRomania imprumuta nu numai pe membrii lor, ci si orice alte persoane, fapt ne-intalnit la bancile Raiffeisen sau Schulze-Delitzsch dezvoltate cu predilectie inEuropa Centralä si de Vest. Ca atare spiritul cooperatist" atat de des invocat declasicii germani ai miscarii cooperatiste, bazat pe solidaritatea membrilor coope-ratori", nu s-a putut infaptui in cadrul vieii bancilor populare din tara noastra.Solidaritatea nu se na§te decat unde exista omogenitate de interes..., prinegalitatea partgor sociale ale membrilor §i a raspunderii lor, marginite saunemärginite..." .

La aspectele mentionate se mai adauga unul, anume, caracterul democratic alactivitatii bancilor populare este doar formal in cazul celor din tara noastra.Statutar, fiecare membru are un vot in Adunarea Generalà, dar prevederea esteformalä, intrucat, mai mult de jumatate dintre ei sunt analfabeti .

Marea Unire, care a marcat inmanuncherea tuturor energiilor creatoare aleromanilor de pe intreg teritoriul pe care s-au format ca popor §i ca natiune, areprezentat si pentru cooperative un moment important, concretizat, inainte detoate, in contopirea intr-un tot unitar a miscarii cooperatiste romanesti. Se remarca

15 Miden p. 25 §i urm.16 Midern, p. 31-32.17 Midem, p. 41-42.18 Midem, p. 43.

www.dacoromanica.ro

I 0 Maria Murc§an 6

cu deosebire aportul Vechiului Regal, care consta in aproapc 3.000 de blincipopulare, 500 ob§tii de arendare §i un numiir mai putin insemnat de cooperative dcalte feluri. in teritoriile romilne§ti revenite la patria-mamA, mi,carea cooperatistA afost de dimensiuni mai restrfinse: in Transilvania, cooperative de credit, maghiarc361, romfine§ti 108 §i 3 cooperative de consum, iar cu privire la cele germane nudctinem date; in Bucovina, cooperative de credit 175 §i de consum circa 50; pentruBasarabia nu detinem date°.

Trebuie remarcat cA, de§i anterior Marii Uniri, mi§carea cooperatistA inprovinciile istorice române§ti nu reprezenta un organism articulat, realizArile eiimbrAcAnd adesea forma unor aparitii efemere §i mai ales izolate, mi§careacooperatistA de pe ambele versante ale Carpatilor a cunoscut numeroase elementecomune. A§a cum se subliniazA in literatura de specialitate, in T2ransilvaniacooperatia urmeazA acela§i drum aproape ca §i in Vechiul Regat" , ceea ceconfirmA incA o datA unitatea romanilor §i avea sA upreze unirea mi§carii lorcooperatiste in cadrul statului national unitar.

Evolutia cooperatiei române§ti §i pe fundalul ei a bAncilor populare inperioada dintre cele douA rAzboaie mondiale este marcatA de vasta §i complexaoperA de unificare economicA §i legislativA, de desfA§urarea vietii economicegenerale §i de specificul lumii rurale romane§ti. Starea §i evolutia mi§cariicooperatiste, precum §i perspectivele ei in perioada mentionata i-au preocupat pemulti cercetAtori, care au reliefat progresele inregistrate §i neajunsurile ce semanifestau §i au formulat solutii pentru orientarea potrivit telurilor nobile care i-auanimat dintotdeauna pe innitiatorii ei.

in primii ani de dupA Marea Unire, dezvoltarea cooperatiei era privitä incercurile intelectuale §i politice §i ca o cale de rezolvare a unei probleme socialeconomice majore, cum era cea agrarA. ConcludentA in acest sens este crearea, prinLegea cooperatiei din 3 ianuarie 1919, a Casei Centrale a Cooperatiei §i Impro-prietAririi SAtenilor, cAreia i se conferea atributul de organism care sA ia asupra sa§i sA desAvar§eascA reforma agrará ce fusese initiatA. Potrivit acestei legi, organis-mul proaspAt infiintat are urmAtoarele atributii: a) de a veni in sprijinul bAncilorpopulare, cooperativelor §i ob§tilor sAte§ti, precum §i a federalelor lor, de a lesupraveghea §i controla; b) de a autoriza constituirea §i functionarea acestorinstitutiuni; c) de a organiza ob§tile de arendare, cumpärare §i impropietarire; d) dea acorda credit mobiliar institutiilor cooperative; e) de a acorda credit ipotecarproprietAtilor rurale panA la 100 ha; 0 de a comasa mo§ii spre a le impArti §i vindeagricultorilor §i de a cumpAra parcele mici in vederea comasdrii; g) de a facecomasAri §i a executa imbundtatiri funciare; h) de a intocmi cadastrul mo§filorparcelate §i parcelelor comasate; i) de a infiinta §colile necesare pentru pregAtireapersonalului trebuincios institutiunii; j) de a conduce §i executa lucrArile deexpropiere a terenurilor rurale §i improprietdrire a sAtenilor potrivit legilor deexpropiere i improprietArire; k) de a organiza asigurArile sociale; 1) de a indeplini

19 M. V. Picnescu, op.ciL, p. 332, 335 §i 339.2() Ibidem, p. 264 §i 337.

www.dacoromanica.ro

7 Bncilc popularc I I

oricealtc sarcini cc s-ar da prin lcgile privitoare la expropricre §i irnproprietä-rirc" . Un an mai tarziu, in septembric 1920, legea respectivri se extinde §i asupraprovinciilor istoricc romane§ti revenite la patriamamri, dar cativa ani mai tarziu,in 1923, organelc centrale ale cooperatiei tree din subordinea pre§edintieiConsiliului de Mini§trii in cea a Ministerului Muncii, fapt care are semnificatiarecunoa§terii de critre oficialitati a imposibilitätii desävar§irii reforrnei agrarc princooperatie. in tot acest timp, cooperativcle i§i desfa§oara activitatea pe bandispozitiilor legale anterioare Marii Uniri, in speta pe baza legii din 1903, care afost extinsä asupra intregii tari prin legea din septembrie 1920 §i s-a aplicatcooperativelor pana in 1928. In fapt, potrivit aprecierilor unui bun cunoscator almi§carii cooperatiste din epoca, M. V. Pienescu, legile referitoare la activitateacooperatiei adoptate in perioada 1918-1929 nu au adus modificari esentiale §i auavut nejunsul ca au creat o situatie incordatd, generand o acerba lupta politica injurul cooperatiei22. Spiritul cooperatist", atat de mult afirmat in propagandacooperatistä a epocii, a intrat in dezacord cu regimul legal mentinut in vigoaredui:4 Marea Unire. De altfel, se poate aprecia ea nu numai intre anii 1918-1929, ciin intreaga perioada dintre cele doud rdzboaie mondiale, sinuozitätile legislativeinregistrate de mi§carea cooperatistä romanesca s-au derulat §i in legaturanemijlocità cu framantarile politice §i mai ales cu rotativa politica.

Rezultatele legislative §i practice ale cooperatiei in primii ani de dupa MareaUnire sunt prezentate sintetic §i elocvent de profesorul Ion Raducanu intr-o confe-rinta tinuta in 1924, prilej cu care arata ea cooperatia se afla sub semnul crizei. Daraceasta criza, aprecia el, nu este specifica cooperatismului romanesc, cbintregiivieti economice, precum §i politice §i de stat din tara noasträ" . Crizacooperatiei, continua I. Raducanu, imbraca trei aspecte: material, tehnic-organiza-toric §i moral. Criza materialà, avea drept cauza generala distrugerile provocate derazboi, la care se adauga o serie de cauze de conjunctura, cum erau inflatia,datoritä trecerii de la leul-aur la leul de hartie, creditul insuficient al statului §.a.Criza tehnico-organizatorica se datora suprapunerii de atributii intro federale §icentrale, motiv pentru care masurile practice deveneau neoperationale. Iar crizamoralä, manifestata ca neincredere a membrilor cooperatori in puterea cooperatiei,se datora lipsei de cadre pregatite, imixtiunilor politice inoportune,comise in alegerea organelor de conducere a organizatiflor cooperatiste §.a.Aceasta situatie, infati§ata de I. Raducanu, a dat na§tere la o vie discutie 1n jurulnevoii de a intreprinde ceva pentru reanimarea cooperatiei §i atenuarea unortrebuinte sociale cronice: de credit, de aprovizonare §i desfacere mai bune etc.

Concluzia conduce la parerea generalä Ca' era necesara schimbarea intregiiprivind cooperatia. Prima tentativa, fänà rezultate concrete, are loc in

21 Vezi Monitorul Oficial", nr. 225, 3(16) lanuarie 1919, p. 4200.22 M. V. Pienescu, op.cit., p.343.23

WiduCanu, Cooperafia romand in cadrul cooperafiei mondiale, Bucure§ti, 1924, p. 12.ldeea de crizil a cooperatiei" nu o Intalnim numai la acest autor, ci ea a imbrilcat, in deceniul trei,forma unui curent de opinii. Vezi: Independenta cconomicil" din anii 1924-1929 i "CurierulCooperatiei romane" din aceia§i ani.

I.

vietir

ilegalitatilor

legistath

www.dacoromanica.ro

12 Maria Murcan 8

192624, iar apoi, Oa la al doilca rdzboi mondial, activitatea cooperatici cunoa§teo adevAratá epocA a legiferkilor"25, care a adus in fata atentici publice cele maivariate conceptii §i, adesca, cele mai opuse atitudini, a supus mi§carea cooperatistAunei fluctuatii a intreprinderilor cooperatiste §i nu rareori unci efemere §ineconsolidate dezvoltAri a acestora. Rcferindu-se la lcgislatia privind cooperatiaromaneascA, reputatul cooperatist european Charles Gide formula, in a douajumAtate a deceniului trei, o apreciere realistd: Solicitudinea statului pentrucooperatie sc manifestil printr-o supraabundentà de legi. In timpul ultimilortreisprezece ani a avut loc o duzinA de legi succesive asupra cooperatiei, fiecare cuscopul modificArii legilor anterioare". i conchidea cu un uTor nedisimulat:Ma§ina legislativA a functionat rarA incetare pentru cooperative" .

Dincolo de asemenea aprecieri referitoare la preocupArile legislative privindcooperatia, nu putem, credem, sa nu observdm §i faptul cA acestea contineau §iideea de a gäsi forme de cooperatie potrivit imprejurarilor din tara noastra sau dea le adapta pe cele cunoscute in teoria §i practica din alte tari acestor imprejuräri.M. V. Pienescu remarca, cu dreptate, cd este o mare eroare a sustine ca, in taranoastra, ceea ce s-a facut prin cooperatie este datorit unor cauze exterioare §i nuunor porniri afective §i convingeri rationale ale maselor populare", a nu poate fivorba nici de o formula de imprumut, de o forma fail fond, cum au calificat uniicooperatia, ci de extinderea unei inclinatiuni fire§ti §i la alte domenii undeasociatia putea fi folositoare"27. Iar Ch. Gide, referindu-se la diferitele forme decooperative din tara noastra, sesiza ca ele imbracau aspecte inedite, nu le copiau pecele devenite traditionale in alte tari europene. Prin atributiile statutare, arata el,bancile populare i§i depa§eau rolul de simple institutii cooperative de credit. Caatare, el aprecia: Bäncile populare in Romania, nu sunt numai cooperative decredit pentru a imprumuta convenabil bani; ele fac, aproape tot ce fac sindicateleagricole In Franta; furnizeaza taranilor tot ce le este necesar pentru exploatarile loragricole" . In acela§i timp, el mai evidentia §i forme deosebite de cooperative,aparute dupa reforma agrara de dupa primul razboi mondial, de exemplu, asocia-tiile cooperative pentru cumparare de pamant29, precum i cooperativele forestiere,apreciate ca reprezentand perla cooperatiei romane§ti"3 .

Codul cooperatiei, din 1928, incerca realizarea unei colaborari mai ampleintre stat §i cooperatie, bazata pe o participare mai larga a cooperativelor la acti-unea de dirijare a mi§carii cooperatiste. Scurta perioada de aplicare a lui circatrei luni nu ingaduie insa concluzii coerente pentru practica cooperatistä31.

24 Vezi lista legilor referitoare la cooperatie, care insole§teperafie comentatà §i adnotatii de P. Strihan, Gh. loviiu §i C. Lehaci,

M. V. Pienescu, op.cit., p. 345.26 Ch. Gide, La cooperation dans Les Pays Latins. Am erique

Roumar2t7ie. 1926-1927, Paris, f.a., p. 214.M. V. Pienescu, op.cit., p. 361.

8 Ch. Gide, La cooperation..., p. 220.29 Ihidem, p. 243-244.3° Ihidem, p. 251.31 Vezi M. V. Pienescu, op.cit., p. 279.

Legea pentru organizurea coo-Ed. a 11-a, Bucure§ti, 1943.

Latins, IWlie, Espagne,

-2:1

www.dacoromanica.ro

9 Bincilc popularc 13

Un moment aparte in intocmirile cooperatiste din perioada dintre cele douarazboaie mondialc ii reprezinta Legea din 1929, cunoscuta in literatura despecialitate §i sub denumirca de Legca Raducanu-3 2 sau Legca pentru reorga-nizarea cooperatici . Aceasta lege prezinta un interes deosebit sub douà aspecte.Economic, pentru ca incearca sa ofere un cadru mai larg de desfa§urare a activitatiieconomice cooperatiste atat in plan intern, cat §i pe plan extern. Legislativ, pentruea stabilca cadrul legal al cooperatiei la nivel micro §i macro-cconomic, abrogalegislatia anterioara, destul de incurcata §i depa§ità, §i prevedea clar drepturile §iindatoririle membrilor cooperatori, ale cooperativelor, federalelor, Bancii CentraleCooperative, Centralei de Import-Export, precum §i ale Oficiului National alCooperatiei Romane. Adoptata la 28 martie 1929, Legea Raducanu" cunoa§teuncle completari, determinate de problemele care au apdrut in procesul aplicarii ei.Completarile, modificari de amanunt, sunt aduse la 14 aprilie 1930 §i 7 aprilie1933. Ultima forma, definitiva, a fost publicatä complet in Monitorul Oficial din27 iunie 1933. Aprecierile referitoare la Legea din 1929 le formulam avand invedere §i completarile aduse in 1930 §i 1933.

in viziunea legiuitorului, Legea Räducanu" are menirea de a reglementa inansamblu mi§carea cooperatistä, de a asigura cadrul pentru manifestarea plenara aspiritului cooperatist" atat sub aspect economic, cat §i sub cel social. Cum seexprima I. Raducanu, legea respectivä constituia un indreptar pentru intreagaviata cooperatista, astfel, ca, fard sa stanjeneasca libertatea intreprinderii, sA poatatotu§i indruma actiunea acesteia pe Calle adevaratei cooperatii", intrucat ea trebuiesä contribuie la a§ezarea cooperatiei romane pe temelii fire§ti, care sa-i permitàsa-§i dea roadele pe care clasele muncitoare de la orse §i sate le a§teaptd de laaceastä mi§care de emancipare economica §i sociald" . Daca inainte cooperatiaera prività ca un mijloc de emancipare economica §i spirituala cu predilectie ataranimii, acum i se large§te cadrul, in sensul cuprinderii §i a maselor muncitoarede la ora§e. Mai mult, definirea notiunii de cooperativa nu mai precizeaza carorclase sau grupari sociale se adreseaza mi§carea cooperatista. Conceputa ca ointreprindere, in acceptiunea de activitate economicd, cooperativa are douascopuri: unul social, asociatie de persoane, nu in scop de ca§tig pentruexploatarea celor din afar% de organizatie, exclu§i de la avantajele pe care le-aroferi cooperatia, ci pentru satisfacerea unor anumite nevoi (de ordin material saumoral) comune celor intovara§iti, §i celälalt economic, prin aceea cä satisfacereaacestor nevoi, de orice natura ar fi ele, se face prin mijlocul intreprinderii comune,functionand pe riscul §i cu participarea efectiva a celor intovára§iti, particip1r5e nunumai de capital dar §i de mune& de putere de consumatie, de economii etc." .

La data adoptkii Legii cooperatiei din 1929, I. Rilducanu era senator i indeplinea functiade ministru al muncii, sànãtiflhi §i ocrotirilor sociale. Aceastil lege i-a purtat numele in publicisticavremii ca urmare a faptului ca' ea a fost prezentatil de el in Adunarea Deputatilor §i in Senat i tot el aintoemit expunerea de motive la ea.

33 Vezi Gr, Mladenatz §i T. Oliva, Legislalia cooperativii, Expunere de motive i pretata dc IRaducanu, Ed. a 11-a, revAzutd §i completata, Bucure§ti, 1930.

34 Midem, p. 4.35 Ihidem n R

12

www.dacoromanica.ro

14 Maria Murepn I ()

Legca din 1929, flip de cele precedentc, introduce §i uncle dispozitii, princare considera lcgiuitorul s-ar putea asigura carcaterul cooperatist alintrcprinderii respective. Astfcl, sunt prevAzute nor= exprese pentru admitereamcmbrilor asociati: cooperativa de consum nu va primi ncgustori printre membrii

cooperativa de credit nu va primi nici ea arniitari Intre membrii sài §.a.: selimitcazA numiirul minim de asociati care pot intemeia o cooperativA, precumnumilrul minim §i maxim de pArti sociale pe care un asociat lc poate avea intr-ocooperativA; pentru a ingrildi fluctuatiile de capital, asociatia poate Ingridiretragerea membrilor ei, iar cei care se retrag din cooperativä farnan responsabilifatA de obligatiile cooperativei Inca doi ani dupä retragere. Legea se ocupii, deasemenea, de federale, care, in ce prive§te functionarea lor, sunt supuse aceluigiregim ca §i cooperativele §i la care se face acum o separatie intre functiuneabancara §i cea comerciala36.

Un loc aparte in prevederile Legii Raducanu" il ocupa ideea autonomieicooperatiei fata de stat. Pornind de la faptul ca, ga cum aprecia Ch. Gide, tutelastatului a durat prea mult asupra cooperatiei romane§ti"37, legea cuprindea, alaturide precizArile referitoare la federale, §i o dispozitie prin care luau fiinta uniunile decooperative, care arata I. Raducanu vor avea mai intai ca atributii obligatoriiexecutarea controlului legal al societatilor cooperative afiliate (la federale n.n.,M.M.)". Statutul uniunii de cooperative prevedea, insa, §i alte atributiuni, cumerau cele care se refereau la apararea intereselor mi§carii, organizarea propa-gandei §i invAtarnAntului cooperatist, in scurt, orice atributiuni care se refera laviata moralà a societatii cooperative din regiune"38. Legea prevedea ca in perioadade tranzitie respectiv 'Ana' vor fi infiintate uniunile de cooperative pentruindrumarea §i controlul cooperativelor va rAspunde Oficiul National al CooperatieiRomane, care, in momentul generalizarii uniunilor de cooperative, urma sadispara, cedAnd locul unei Centrale a Uniunilor de Cooperative.

Realizarea unei cooperatii care sa asigure §anse egale din punct de vederesocial-economic pentru toti membrii ei §i, prin urmare, participarea efectiva §iegala a tuturor acestora la activitatea ei, rdmanea, desigur, un deziderat. Ca I.Raducanu credea totgi in posibilitatea existentei unei cooperatii neutre politic §isocial, rezultà §i din urmatoarele: Daca cooperativele se servesc de capital formatdin participarile celor asociati, aceasta nu schimba caracterul lor, caci rolulcapitalului este altul in cooperatie cleat in societateea de capitaluri: aici eldomne§te, dincolo serve§te"39.

Criza cooperatiei, semnalatà de Ion Raducanu se mentine §i impiedicaaplicarea plenara a legii din 1929, iar plecarea de la guvern a Partidului NationalTaranesc grabe§te modificarea ei, de fapt adoptarea unei noi legi, in 1935.

Midern, p. 10.17 Ch. Gide, La ammenuion..., p. 207.38 Gr. Mladenatz §i T. Oliva, op.cit., p. 15.19 Midem.

sAi,

www.dacoromanica.ro

11 Winctic popuhirc 15

Pe fundalul lcgislativ prezentat, starea i cvolutia miscarii cooperatistc roma-nesti sunt cercetate, la jumatatea perioadci dintre cele doua rAzboaie mondiale, deA. G. Galan, un bun cunoscator al domeniului. Analizand date statistice certe dinepock acesta ne prezinta o radiografie extrem de interesanta a cooperatieiromanesti, cu concluzii realistc si nu lipsite de un relativ caracter critic4). Astfel,potrivit cercetArilor autorului mentionat, la 1 ianuarie 1931 numarul total alcooperativelor era de 7.436, din care 6.879 la sate si 557 la orase; iar din cele6.879 cooperative satesti, 4.824 erau cooperative de credit si numai 2.055 altecooperative. Altfel spus, din totalul cooperativelor existente, 92,5% functionau inmediul rural, iar din acestea 70,1% erau cooperative de credit41. Concluzia care sedesprinde este aceea cA cooperatia s-a dezvoltat cu predilectie in mediul rural simai cu seama sub forma bancilor populare, fenomen care ilustreaza credemfärà indoiala starea precara a satenilor.

Deosebit de interesanta ni se pare si prezentarea comparata a situatieistatistice a cooperatiei romanesti cu cea din alte state europene, unele relativasemänatoare ca nivel de dezvoltare i structura a economiei cu cea romaneasca,cum ar fi Bulgaria si Iugoslavia, iar altele mai dezvoltate sau cu alte structuri aleeconomiei42. Din cercetarile lui A. G. Galan rezulta concluzia potrivit careiacooperatia de credit s-a dezvoltat cu predilectie in tari cu o cultura agricolaextensivk cu o economie rurala slab dezvoltata, sau, altfel spus, tari in care avea opondere insemnata economia naturala: Bulgaria, Romania, Iugoslavia, undecooperativele de credit detineau 80%, 70,1% si 63,1% din totalul cooperativelorsatesti. In tari ca Germania, Cehoslovacia, cu o economie agrar-industrialk diedetineau 54,2% si 53,1%, iar in Elvetia, unde gradul de industrializare aproduselor agricole era foarte ridicat, doar 6,4%.

Deosebit de sugestiva este analiza facuta de A. G. Galan imprumuturiloracordate de bancile populare43. La sfarsitul anului 1930, acestea se ridicau la 6.434milioane lei, la care se adaugau 435 milioane lei dobanzi datorate la imprumuturileexpirate, constituind, impreuna, 88,4% din totalul activului. Numarul debitorilorimprumutati cu sume 'Ana la 200 lei-aur detineau 73% din numarul total, iarvaloarea imprumuturilor lor reprezenta 33% din totalul imprumuturilor; numaruldebitorilor cu imprumuturi mai mari de 600 lei-aur detineau 4%, cu 27% dinimprumuturi. Analiza structurii imprumuturilor demonstreaza, deci, fenomenulconcentrarii capitalului in mainile unei minoritati, fenomen constatat i la capitalsi la depuneri, unde 7% din creditori detin intre 52-72% din valoarea capitalurilorrespective. Fenomenul nu este nou. Asa cum am aratat, el a fost prezent si inperioadele anterioare si a fost analizat de V. Madgearu Inca din anii premergAtoriprimului rAzboi modial. Nou este acum doar gradul mai mare de concentrare acapitalului. Rezulta deci cA legislatia adoptatd in cele cloud decenii care s-au scurs

d() A. G. Galan, Monogrulia cooperafiei de credit din Rometnia, 1906-1935. Bucurql.i, 1935.41, p. 3 §i 4.4- Midon, p. 5.

Midern. 47 49

(bide,

41

www.dacoromanica.ro

16 Maria Muresan 12

din momenitil analiyei facute dc reputatul economist, nu a atenuat fenomenul §iimplicit nici implicatiile accstuia.

Anali7a facuta de A. G. Galan imprumuturilor dupA profesiuni §i scop ncconduce la constatarea c, de regula, se imprumutau micii agricultori, carereprezentau 84,9% din numarul celor ce imprumulasera §i aveau tin imprumut pcdebitor de 5.240 lei, iar scopul declarat al coVactarii de imprumuturi era acela decumparare de pamant, vite §i uneltc agricole . De subliniat §i faptul cà fondurilcmedii cu care lucrau bäncile populare crau mici in comparatie cu trebuintelemicilor producatori §i, in acela§i limp, vulnerabile in fata fenomenelor deinstabilitate economica cu care se confrunta economia romaneasca. Astfel, dintotalul bancilor populare existente in anul 1930, 76,9% erau considerate bancimici, adica cu un capital social vArsat de pana la 300.000 lei. De asemenea,credem ca nu este lipsita de interes structura personalului cu care lucrau acestebAnci, privitA dupa studiile absolvite. Cea mai mare categorie o formau func-tionarii care nu absolvisera deck §coala primara, circa 40%; urmau apoiesol-ventii §colilor de contabilitate, 25%; exista §i un procent de 1,3% farA studii .

Legea cooperatiei din 1929, care a insemnat concretizarea unui intreg curentde opinii ale epocii4 , s-a nascut din dorinta de a atenua §i depA§i crizacooperatiei", dar aceasta a fost agravatà de consecintele crizei generale din anii1929-1933, care, prin succesiunea lantului ei cauzal, a influentat viata economicaromaneasca sub toate aspectele ei. Procesul de diferentiere a micilor producatoriagricoli, determinat de actiunea legilor economiei de piatà a dat na§tereinevitabil unei burghezii sAte§ti §i unui numar tot mai mare de tarani ruinati,proletarizati, transformati in muncitori salariati. Acest fenomen obiectiv a fostaccelerat, dupa 1929, §i de Legea pentru reglementarea circulatiei pamanturilorcultivabile Legea Mihalache", care, potrivit afinuatillor din publicistica oficialaa vremii, avea ca scop selectionarea cultivatorilor serio§i §i harnici, in vedereaintensificarii culturilor agricole47. In fapt, aceasta lege admitea instrainareapamanturilor improprietarite prin reforma agrara din 1921 §i achizitionarea lor,pana la 25 ha, de Care muncitorii manuali §i inlesnea o diferentiere a claseitarane§ti, in sensul formarii unei categorii de proprietap mijlocii, pe de o parte, §i aunui proletariat agricol, pe de altä parte". De altfel, realitatile din agriculturaromaneasca din perioada dintre cele cloud razboaie mondiale nu au confirmatsustinerea unor ideologi cu deosebire tarani§ti despre evolupa ei cu totulparticulark spre o gospodarie bazatA pe muncA proprie.

44 Ihidem, P. 5045 Ibulem p 7646 1. lnducanu Ii incepe discursul de prezentare a Expunerii de motive la Legea din 1929, in

Adunarea Dcput thor, cu sublimerca directil cI proiectul pc care il discutruri nu este opera de o zinu este per unui om ' Vezi. I. Rilducanu, Noua organizare a cooperapei. Buccuresti, 1929, p. 4.lar cativa am mai Ciniu el afirm5 cä legea respectivil este o rezultantii a unui curent intreg de idei".VC71 I Ind u nu. in rptirarea cooperapei, Bucuresti, 1935, P. 9.

4 Monitorul nr. 97/1929. Partea a 111-a. Dezbaterile Senatului Romfiniei, P. 2209.4X V Madgearu. Et olulia economiei romcinefti dupd rilzholul mondial. Bucuresti, 1940,

p 34

Oficral".

www.dacoromanica.ro

13 Bancilc popularc 17

Legea din 1932 pcntru convcrsiunca datoriilor agricolc §i cea din 1934pcntru lichidarea datoriilor agricole §i urbane, impuse de rezistenta pc caretara'nimea o opunca fatii de executarea silità a datoriilor, prccum §i de tensiunilesociale care s-au manifcstat in acei ani, au mat-it la randul lor, starca deinstabilitate a economiei romane§ti §i au intarziat redresarea post-criza a acestcia,inclusiv a cooperatiei de credit. Prevazand reducerca datoriilor debitorilor agricolicu 50-60% §i e§alonandu-le pe o perioada de 17 ani, cu o dobanda de 3%,conversiunea datoriilor agricole a u§urat, pe moment, situatia gospodariilordebitoare §i a slabit tensiunea sociala la sate. Dar, in acela§i timp, trebuie avut invedere §i faptul ca preluarea de cave stat a unei parti din datorii, inclusiv a uneiparti din cele ale bancilor populare49, a insemnat, totodata, o solicitare mai mare abugetului lui, ceea ce presupunea noi masuri fiscale, care afectau, in primul rand,categoriile largi ale populatiei, inclusiv tardnimea, majoritatea contribuabililor.

Statisticile oficiale intocmite cu prilejul promulgarii legilor de conversiune adatoriilor agricole, consemnau un numar de 2.456.623 de debitori, din care1.206.451, adica 49,11%, erau debitori ai bancilor populare §i 1.250.172, respectiv50,89%, erau debitori ai altor institupi bancare, de regula banci comerciale. Sumatotala de 52.347 milioane lei, era formata din 46.660 milioane lei consideratedatorii propriu-zise ale debitorilor principali, la care se adauga 5.687 milioane leidatorii ale garanPlor §i/sau giranPlor50 .

Se remarca, ark in anii promulgarii §i aplicarii legilor de conversiune cat §idupà, studii temeinice §i realiste asupra creditului agricol general §i a cooperatieide credit in spetà a bancilor populare, ale caror concluzii insa n-au fost sau aufost luate in considerare partial de care legiuitor. Este aproape unanim imbrati§ataIn literatura de specialitate din epoca, parerea cà odata cu rezolvarea lichidriidatoriilor agricole este necesar un tratament special pentru cooperaPa de credit.Argumentele, prezentate sintetic de catre A. G. Galan, sunt urmatoarele: a) inimensa lor majoritate bancile populare, Inca inainte de aplicarea legii contracametei, au perceput dobanzi mai modeste decat bancile comerciale; b)cooperativele de credit fac serviciul de banca pentru jumatate din populatiaiar in ce prive§te deservirea creditului marunt pentru micii agricultori, acestserviciu nu poate fi indeplinit, in conditii cel pupn egale, de institutii de stat saucomerciale; c) in mi§carea bancilor populare sunt interesati pe langa debitori §iun numar egal (circa 1 milion) de mici producatori, in calitate de societari §idepunatori..."51. Iar doleantele cooperatiei de credit erau rezumate la trei aspecte,anume: 1) o contribupe materiala din partea statului, menitä sa despagubeascacooperaPa de credit pentru sarcinile prea mari impuse acesteia §i ..., de asemenea,o procedura adecvata structurii speciale a cooperativelor, care sa inlcsneasca

49 A. G. Galan, Monografia..., p. 28 §i V. Madgearu, p. 334.50 Conversiunea datoriilor agricole (Rezultatele anchetei din 20 August 1932), Insootil dc un

cuvant introductiv de d-1 Mihai Popovici, ministrul justicici, §i o dare de searnii de E. C. Decusearil,directorul statisticei judiciare, Bucure§ti, 1933.

s A. G. Galan, Conti-thulium la asanarea cooperaiiei. Siluafia cooperaliei de credii dupiiconversiunea datorillor, Bucurekti, 1934. p 3.

-

tkii,

www.dacoromanica.ro

18 Maria Murew 14

lichidarea pe haze rationale a raporturilor intre organizatiile cooperative §i

creditorii lor; 2) revizuirea regimului fiscal la care sunt supuse societAtile coo-perative; 3) intensificarea §i rationalizarea controlului organizatiilor cooperative,incadrfind acest serviciu intr-un regim juridic cu caracter de stabilitate §i care inacela§i timp sA aducd o mai mare clarificare raporturilor dintre stat §i cooperatiaromAnA"52. Se mai aprecia cA, in urma conversiunii datoriilor agricole, pierderileorganizatiilor cooperative de credit se urcA la suma globalA de 3.900 milioanelei", sumA in care nu au fost incluse pierderile BAncii Centrale Cooperative. Caatare, datoriile cAtre bAncile populare era echitabil sA fie supuse la o cotA dereducere mai redusA §i corespunzand dobânzilor mai scAzute percepute de acestea§i necapitalizArei lor ..."53.

In 1935 se adoptA o nouA lege a cooperatiei, care nu modificA conceptualregimul legal aplicat societAtilor cooperatiste §i federalelor acestora, dar creeazAun sistem de organisme centrale extrem de complicat. Astfel, sub denumirea deOrganisme Nationale Centrale Cooperative" sunt statuate cinci centrale distincte:Banca Centralà Cooperativä, mentinutA in viziunea Legii RAducanu", CentralaCooperativA de Productie, Aprovizionare §i Valorificare Agricola, CentralaCooperativA de Consum (Magazin en Gros), Centrala CooperativA de Indrumare,Organizare §i Control §i Casa Centrald a Cooperatiei. Prin infiintarea acestorcentrale era eludatA, in bunA mAsurA, posibilitatea organizArii autonome acooperatiei §i, disimulat, erau inlAturate uniunile de cooperative ale cAror atributii

erau acelea de indrumare, dar mai ales de control a cooperativelor.La cumpAna anilor 1937-1938, asupra mi§cArii cooperatiste romAne§ti se

intreprinde o cercetare temeinicA, din initiativa Bartell Nationale a României, incadrul carVa, in 1937, s-a infiintat o sectiune cu atributiuni exclusive pentrucooperatie . Potrivit acestei cercetAri, la sfdr§itul anului 1937 sunt consemnate7.922 cooperative, din care 7.741 erau cooperative cu bilant, iar celelalte, adicA181, erau considerate fictive. Din totalul cooperativelor reale, 5.183, respectiv66%, erau cooperative de credit (bAnci populare)55, ponderea mare a acestora findexplicatA de MititA Constantinescu prin starea primitivA a economiei agricoletArAne§ti, cu o productie redusA cantitativ §i inferioarA calitativ, precum §imentalitatea rudimentarA §i neincrezAtoare a säteanului nostru"56. Cooperativeleeconomice, in sensul de unitali cu alt profil deck cele de credit, inclusiv cele cuproductie proprie, erau, la data mentionatA, in numAr de 2.087, dar §i acestea, prinprofilul, distributia geograficA §i puterea economicA, prezentau o stare precarA ami§cArii cooperatiste.

In aceea§i cercetare este prezentatA §i o concluzie, relativ curioasA, privindorganele centrale cooperatiste, in sensul cA, de§i se considerau a fi societAti dedrept privat, cu autonomie patrimonialA §i juridicA, prin locul detinut in cadrul lor

52 Ibidem, p. 4.51 Ibidem.54

M. Constantincscu, Politica economica aplicatii, vol. 2, Bucure§ti, 1943, p. 21.55 Ibidem, p. 39.

Ibidem, p. 42.

initiate

56

www.dacoromanica.ro

15 Bincilcpoptilarc 19

dc capitalul dc stat dc erau, in realitatc, societati de drcpt public, intrucfit crauconstituite aproape in totalitate cu fonduri ale statului, iar activitatea lor se baza,aproape in exclusivitate, pe privilegii acordate de star 7.

Concluziilc ocazionate de ancheta Bancii Nationale a Romfiniei, efectuata indecembrie 1937, conduc la parerea generala cà mi§carea cooperatistä romaneascaare nevoic de o nouà redimensionare, ceea ce se concretizeaza intr-o nouA lege,adoptatà in 1938. AceastA lege prelua multe din prevederile Codului Cooperapcidin 1928 §i alc Legii cooperapei din 1929 §i in plus prevedea crearea InstitutuluiNational al Cooperapei, prin fuzionarea celor cinci centrale create prin Legea din1935. Trebuie precizat ca atributiile noului organ creat sunt destul de neclare,unele dintre ele suprapunandu-se cu cele ale Ministerului Economiei Nationale,infiintat §i el tot in 1938. 58 Legea cooperatiei din 1938 este adesea extrem dediferit apreciatA in lumea speciali§tilor. Astfel, intalnim opinii potrivit cArora legearespectiva reprezinta un regres fata de legile anterioare, pentru ca Ne-am intorsastfel la unitatea de finantare §i control al vechei Case Centrale a BancilorPopulare, instituita in 1903...", mentionandu-se, totodata: Desigur cà aceste erorise vor indrepta la prima revizuire a legii"59. Alti speciali§ti sunt de parere cä legeacuprinde intr-o foarte larga masura tute elementele necesare pentru a devenimarea reforma a cooperatiei romane§ti" .

Spre sfar§itul perioadei la care ne referim se constatA un declin general almi§carii cooperatiste in ansamblu §i implicit §i al bancilor populare, fapt relevat destatistica vremii. Astfel, in 1939 numarul cooperativelor era de numai 5.365, dincare 3.731 de credit respectiv 69,5% , 231 de producpe, 940 de consum,aprovizionare §i desfacere, 204 forestiere, 219 ob§tii de cumparare de pamant §i 40de ob§tii de arendare de pamant, toate avand 1.033.966 de membri §i dispunand deun capital de 1,93 miliarde lei61.

De§i reprezentau 69,5% din totalul unitatilor cooperatiste existente in epoca,bancile populare sunt in evident declin §i din punct de vedere al satisfacerii nevoiide credit a micilor producatori. In consecinta, statul, prin Banca Nationala,incearca sa suplineasca aceastA nevoie prin deschiderea de credite cu destinatiispeciale, precum §i prin participarea directa la fondarea unor institute de creditagricol specializat. De exemplu, in 1938, statul a pus la dispoziPa InstitutuluiNational al Cooperapei un credit de un miliard de lei, cu o dobanda de 2%, pentruinvestitii agricole: constructii de case, intemeieri de noi gospodarii, plantari depomi fructiferi §i vita de vie; pentru valorificarea graului 2,2 miliarde lei; pentruvalorificarea lanei 200 milioane lei §.a.62. Dar, aprecia V. Madgearu, Acestemetode de acoperire a nevoilor de credit agricol nu s-au dovedit a fi suficiente. Ele

57 Ihidem, p. 81-86.58 Vezi pe larg: M. V. Pienescu, op.cit., p. 354 §1 M. Constantinescu, p. 328.59 Gr. Mladenatz, Cooperalia, in Enciclopedia Rornâniei, vol. IV, Bucure§ti, 1943, P. 625

§1 627.A. G. Wiwi, La cooperation et le role du Credit Agricole en Roumanie, in Le 1-er Congres

Internationale du Credit Agricole, Naples 18-23 octobre 1938, Rome. 1938, p. 206,1 Enciclopedia Ro,nOniei, p. 636.6-. V. Madgeani, Evolwia. p. 340-341

op.ciL,

6()

www.dacoromanica.ro

70 Maria Murevn 16

satisfac in mod cu totul incomplct economia agricolA, indeosebi cea tArAneascitDacA am reduce la 1000 lei de hectar nevoia de credit tArAnesc, pentru productie,celor 9.698 milioane hectare cultivate ar corespunde 10 mi6larde lei, sumA de carenu dispune astAzi intregul credit tArAnesc, in toate formele" .

In cadrul preocupdrilor pentru reformarea §i redimensionarea cooperatiei,oficialitAtile timpului au apelat §i la experti strAini, cu speranta cA ace§tia vorformula concluzii neutre In contextul confruntArilor dintre fortele politice din larkcare-§i disputau paternitatea §i mai ales intaiatatea in orientarea mi§cArii coopera-tiste. Astfel, in 1937 Ministerul Agriculturii §i Domeniilor a invitat pe reputatulexpert danez Marius Gormsen pentru a studia situatia mi§cArii cooperatiste §i aformula propuneri de reorganizare a ei. In cercetarea Intreprinsà, ale cArei rezultateau fost publicate in 1940, acesta sublinia cA cooperatia agricolA din Romania nu-§i merita numele", cA ea este degenerata" §i ca, de fapt, cooperativele constituieun mijloc utilizat de cei din fruntea lor, care sub masca devotamentului, sustragbietilor tarani simpli micile lor economii, agonisite cu truda, rezultat al unei lungi§i grele muncr64.

Aceste aprecieri entice formulate de M. Gormsen au starnit ample disputeintre speciali§tii romani in problemele cooperatiei din tara noastri, care au condusla parerea cvasiunanima potrivit careia cooperatia nu este nici marfa §i nici retetade import, §i, ca atare, cooperatia din tara noastri trebuie redimensionata conformunor principii §i unei metode, rezultate din realitatile noastre cooperatiste,realitati care trebuiau transformate §i corectate, in perspectiva de reperare aprincipiilor cooperatiste cu specificul tarii noastre" 5.

In cadrul acestor dispute, un cercetator avizat al mi§carii cooperatiste §i aleconomiei noastre in general, Mitita Constantinescu, formula opinia dupa careredimensionarea, reformarea mi§carii cooperatiste trebuia sa porneasca de la ideeaarmonizarii a trei facton determinanti: realitati cooperatiste, specific national §iprincipii cooperatiste. Iar InfAptuirea ei era conceputa a se (lest-Apra in trei etape,care nu puteau fi, in prealabil, limitate in timp66.

Prima etapa, apreciata de el ca cea mai dull §i cea mai spinoasr, era etapain care trebuiau eliminate cooperativele neviabile §i membrii cooperatoriincapabili §i/sau incorecti. Aceasta operatiune, de curätirea organismuluicooperatiei", cum arata el, urma sa se desfa§oare simultan cu deplasarea centruluide greutate al cooperatiei din capitala tirii spre lumea rurali. In acela§i timp,trebuiau redimensionate organele centrale ale cooperatiei, intrucat hipertrofierealor dadea acesteia imaginea unei piramide rästurnate. Paralel cu toate acestea,cooperatia trebuia sa primeasca injectarea masiva a mijloacelor financiare,necesare at'at pentru rea§tigarea unei viabilitati active, cat §i pentru ca, prin acesttonic, cooperatia Intarita sA poata radia Incredere, autoritate §i prestigiu in mediul

63. Ihidem, p. 51.M. Gormsen, Studiu critic asupra cooperaliel rondine, in Independenta econornicA", an

XXIII, nr. 3-4, 1940, p. 121 §i 38.65 M. Constantinescu, p. 197.

Midem, p. 199 i urm.op.cit.,

www.dacoromanica.ro

17 Brindle popularc 21

social inconjurAtor". Operatiunile mentionate trebuiau filcute de clitre stat si, deaceea, statul trebuia sA dcin legislativ posibilitatea dc interventie, frail insA caaccasta sA se permenentizczc.

Etapa a doua era mcnitA sA desävfirseascA corectarea functiunilor coopera-tiste, reeducarea lor, pentru a fi readuse pc liniile dc mi§care ale principiilorcooperatiste... si dirijate spre obiectivele primordiale, reclamate de economiasAtenilor: ImbunAtAtirea productiei plugkcsti, rentabila ei valorificare §i aprovizio-narca satelor cu cele necesarc lor". In esentA, in aceastA etapA, miscarea coopera-tistä urma sA fie integratA in politica, in planul general dc reorganizare si deredresare a economiei nationale. In acest scop, era necesarA colaborareacooperatiei cu organe abilitate prin lege sA se ocupe de sectorul agricol: MinisterulAgriculturii si Domeniilor, Camerele Agricole, Sindicatele Agricolc, Silozurile,precum si organe ale administratiei locale. Cooperatia astfel consolidatA, trebuiasA-si desfasoare activitated in conditli de liberA concurentA cu ceilalti agentieconomici. In etapa a doua urma sA se contureze i un inceput de autonomie acooperatiei, intrucAt interventia statului este redusä de la atributfi de conducere lacele de indrumare §i control.

Etapa a treia, a autonomiei depline a cooperatiei, urma sä consacre infAptui-rea obiectivelor si atributiilor acesteia conform politicii cooperatiste, integrate inplanul general de redresare a economiei rurale". In aceastd etapA, rolul statului selimita la supravegherea respectArii legilor in vigoare si a principiilor cooperatiste.

Prima etapA a reformkii cooperatiei, stabilità initial pentru un interval depatru ani, 1939-1942, este stopatá de declansarea celui de-al doilea räzboimondial, care a impus adoptarea unor noi prioritAti in desfAsurarea vieii economi-ce, inclusiv a activitAtli cooperatiei. DupA incheierea rAzboiului, in virtuteaimprejurkilor cunoscutc, activitatea cooperatiei s-a desfasurat potrivit altorcoordonate, principial diferite de cele de Oa atunci.

THE EVOLUTION OF THE POPULAR BANKS IN ROMANIA

Abstract

The evolution of the popular banks in Romania to begin with the last twodecades of the 19th century and until the outbreak of World War II is presented.

Special focus is laid on the historical approach to this evolution, as the popu-lar banks represented the main segment of the Romanian co-operative movement.Therefore, the co-operative steps as recorded in statistics of the time and thelegislation pertaining to the co-operative system are being analysed concomitantlywith a special accent laid on the problems of the popular banks in both cases.

The conclusions concerning the coming into being and the evolution of thcpopular banks ,and of the corresponding legislation up to the Great Union arcsummed up in the first part of the present study, while the second part is devotedto conclusions reached in the research work on the same evolution in the inter arperiod.

www.dacoromanica.ro

22 Maria M urcpn 1 8

Far from pretending to exhaust the far-reaching and complex problemslinked to thc topic, the author aims to highlight instead the most important andrepresentative aspects concerning the coming into being and thc evolution of thepopular banks up to the outbreak of World War II.

www.dacoromanica.ro

FINANTA FRANCEZA IN SUD-ESTUL EUROPEI(1900 -1914) (I)

DANIELA BUA

Punte de legatura intre Occident §i Orient, subordonata rivalitiltilor dintremarile puteri, aflate intr-o continua competitie pentru sfere de influenta §i domi-natie, sud-estul european constituia §i la inceputul secolului XX o zona de sporitinteres pentru diplomatia continentului. Daca Austro-Ungaria spera sa-§i extindastapanirea asupra unor noi teritorii ce i-ar fi permis accesul la Marea Egee, planu-rile Germaniei erau mult mai vaste: Peninsula Balcanicä era prività ca o platformaabsolut necesara expansiunii sale in Orientul Apropiat. La randu-i Rusia estima cäinfluenta asupra zonei in discutie i-ar asigura §i controlul mult dorit asupra Stram-torilor. In fine, Franta, Marea Britanie §i Italia, fiecare in parte, actionau in directiaextinderii propriei dominatii MA a omite in acela§i timp §i posibilitatea de a taiacaile de acces ale Austro-Ungariei, Germaniei §i Rusiei spre bazinul Marii Mediterane.

Competitia pentru impartirea §i reimpartirea sferelor de influenta era aicimult mai complicata decat in oricare parte a Europei atat datorità numäruluipartenerilor, implicatiilor unei victorii, de o parte sau alta, ca urmare a pozitieigeografice, cat §i statutului politic al tarilor din zona, varietätii etnico-religioase §ideselor convulsii sociale, confesionale §i nationale. Cu toate acestea la inceputulsecolului XX sud-estul Europei continua sa fie o arie de convergenta a intereseloreconomice, politice sau teritoriale ale marilor puteri.

Relatiile cu Germania, gasirea de noi soiuii pentru a contrabalansa forta §iprestigiul in cre§tere al acesteia, extinderea domeniului colonial s-au dovedit a fidupa 1871 preocuparile primordiale ale Frantei. In ultimele decenii ale secoluluitrecut ea §i-a pierdut din puterea de influentà asupra sud-estului european, datoritäatat rezervei diplomatice in care se compläcuse, cat mai ales indiferentei §i uneorichiar lipsei de intelegere Nä de problemele statelor din Balcani, atat de binecunoscute §i sprijinite pang la inceputul anilor '701. Abia in ultimii ani ai secolului alXIX-lea §i mai ales la inceputul secolului al XX-lea, guvernul francez inceteazd

Scaderea influentei Frantei in sud-estul Europei a devenit evidentii cu prilejul redeschideriicrizei orientate in 1875 §i tratativelor Congresului de pace de la Berlin §i s-a acutizat In deceniul §ijumätate ce a urmat. AceastA etapg s-a concretizat intre altele prin pozitia potrivnicii intereselor §idrepturilor Romaniei, Serbiei §i Bulgariei, state riverane, in problcma Duniirii, in refuzul de a participa lairnprumuturile solicitate de pild5 de România sau de a recunove legitimitatea alegerii lui Ferdinand deSaxa-Coburg-Gotha la tronul Bulgariei. Vezi in acest sens: Gheorghe Nicolae Cazan, erban Rildulescu-Zoner, Romania yi Tripla Alia* 1878-1914, Edit. §tiintifica' §i enciclopedicii, Bucure§ti, 1979, p. 60-94;

crban Riidulescu-Zoner, Dunarea, Marea Neagrei Puterile Centrale 1878-1898, Edit. Dacia, Cluj-Napoca, 1982, p. 88-145; Simeon Darnianov, Balgaria pIfrenskala politika 1878-1918, Sofia, 1985,p. 106-165.

Revista istoricii", torn VI, nr. 1-2, p. 23-42 , 1995

i

www.dacoromanica.ro

Daniela Bui

treptat a mai socoti zona de interes secundar ca urmare a modificarii raportului deforte din Europa. Acesta a depins atilt de potentialul economic al statelor, cat maiales de confruntarca de interese in diferite regiuni ale Europei i lurnii. Astfel,infrangerea Rusici in razboiul cu Japonia din 1904-1906 a insemnat nu numaisfar§itul politicii active a tarismului in Extremul Orient, ci §i atcnuarea contradictiilormai vechi dintre Londra §i Petersburg, apärute Inca de la mijlocul secolului trecut inlupta pentru tcritoriile din Asia Centralà. Mai mull chiar, cre§terea inflyentei eco-nomice §i politice a Germaniei in Imperiul Otoman §i Orientul Apropiat , ce puneain pericol interesele Anglici i Rusiei in aceastä parte a lumii §i ar Ii putut repune petapet problema Stramtorilor , a determinat chiar o apropiere intre cele

Politica Rusiei in Extremul Orient §i acutizarea conflictului ruso-japonez auobligat Franta sä analizeze cu mai mult realism eficienta aliantei cu Rusia. Ea §i-aconcretizat demersurile §i in directia unei apropieri de Marea Britanie, mai ales edaceasta se hotarase sa iasa din izolarea binecunoscuta, iar fostele contradictiicoloniale dintre ele, destul de violente la sfar§itul secolului al XIX-lea, erau deja dedomeniul trecutului. In acest context s-a ajuns la semnarea acordurilor dintre Franta§i Marea Britanie in 1904 §i dintre Marea Britanie §i Rusia in 1907.

De§i continua sA faca parte din Tripla Alianta, Italia, ce acorda o atentiesporità sud-estului european, in special Albaniei, §i era tot mai nemultumita depolitica expansionistA a Austro-Ungarie4i in regiune, a reu§it sa-§i clarifice litigiilecu Franta, incheind un acord in 1902 §i sa se apropie de Rusia, printr-un actsimilar, semnat in 1909. 5

Cat prive§te Germania, ea socotea peninsula Balcanied un loc sigur deplasare a investitiilor, o sursA de materii prime §i o piata de desfacere, dar, maiales, un Hinterland al unei expapsiuni mult mai vaste care trebuia, in consecinta,neaparat asigurat §i consolidat" . lad' de ce diplomatia germana a consideratoportun sä sprijine actiunile Austro-Ungariei in zona. Chiar daca succesulPuterilor Centrale in 1908 in friza bosniaca parea stabil, el s-a dovedit, nu pestemult timp, extrem de fragil . Departe de a-§i extinde mai mult controlul §idominatia asupra Balcanilor, acestea i§i vad periclitate poziii1e datorita distantariitot mai evidente a unuia dintre parteneri, apropierii intre statele zonei8 §i a

2Vezi Moukhtar Pacha, La Turquie, l'Allemagne et l'Europe. Depuis le Traite de Berlin

jusqu'a la Guerre Mondiale, Paris-Nancy, 1924; René Girault, Diplomatic européenne et l'imperia-lisme: histoire des relations internationales contemporaine, Paris, 1979; Otto Hoetzsch, La politiqueexterieure de l'Allemagne de 1871 a 1914, Berlin, Geneve, 1933; L. Rathmann, Berlin-Bagdad. Dieimperialistische Nahostenpolitik des kaiserlichen Deutschlands, Berlin, 1962.

3 Vezi N. Da§covici, Le Question du Bosphore et des Dardanelles, Geneve, 1915, p. 257-263;Paul Gogeanu, Strilmtorile Mürii Negre de-a lungul istoriei, Bucure§ti, 1966, p. 101-102.

Vezi Angelo Tamborra, L'Europa centro-orientale nei secoli XIX-XX (1800-1920), parteseconda, Milano, 1973, p. 505-595.

5Vezi G. Perticone, La politica estera italiana del 1861 al 1914, Torino, 1961, p. 203.

6 Gheorghe N. CAzan, Serban RAdulescu-Zoner, p. 221.7

J. B. Duroselle, L'Europe de 1815 a nos fours, Paris, 1964, p. 141.incepute in prim5vara anului 1910 discutiile dintrc Belgrad §i Sofia s-au concretizat in

alianta semnata la 29 februarie/13 martie 1912. Nu peste mull timp, la 16/29 mai 1912 are locsemnarea tratatului greco-bulgar, Bulgaria ducilnd tratative in paralel cu Muntenegru. Vezi 1. E.Ge§ov, LAlliance Balkanique, Paris, 1915, p. 1-69.

dotal.

8

24 2

°

www.dacoromanica.ro

3 Finanta francezii (1) 25

razboaielor balcanice9. Evenimentcle din anii 1912-1913 nu au modificat nurnaiharta sud-cstului Europei, ci au adus schimbari in raportul dc forte dintre marilcputcri implicate aici. Pozitia Puterilor Centrale a fost serios zdruncinatA.Diplomatia de la Ballplatz a sufcrit e§ecuri atat in Serbia, mull intAritA prin unireacu slavii sudici aflati pana atunci in componenta hnperiului Otoman §i devenitàmare atractie pentru cei din cuprinsul dublei monarhii, cat §i in demersurile ei dcrevizuire a tratatului de la Bucure§ti. Infrangerea suferità de Imperiul Otoman apus in pericol direct §i interesele Germaniei in Balcani §i Orientul Apropiat, cu atatmai mult cu cat finanta §i industria germanA i§i aveau deja §ubrezite pozitiile prinprezenta tot mai activA a capitalului francez §i englez.

Ofensiva economicA §i politica a Germaniei §i Austro-Ungariei in sud-estulEuropei determinase Franta la inceputul secolului al XX-lea sA treacA la o politicrtmai activa in zona. De§i continua sA fie marcata de conservatorism, sustinandmentinerea integritAtii Imperiului Otoman, unde de altfel detinea §i serioaseinvestitii, Franta nu putea rAmane indiferenta la aspiratfile popoarelor balcanice §inici nu putea sd nu fructifice avantajul spiritual de care se bucura. Astfel, eforturilesale de mentinere a statu-quo-ului in zona erau conjugate cu cele in directia ca§tigariide partea sa a tinerelor state in scopul de a le utiliza drept barierà in caleal Austro-Ungariei §i in special in calea penetratiei Germaniei in Orientul Apropiat . Dupàapropierea de Imperiul tarist atitudinea Frantei fata de sud-estul Europei a fost inconcordantA cu politica Petersburgului, care facea din influenta sa in Balcani unuldin pilonii stabili ai politicii sale externe europene"". In scopul atragerii tarilorbalcanice in sfera sa de influenta, Franta a utilizat mijloace cat se poate de diversepolitice, morale, militare, diplomatice §i nu in cele din urmA economice. Dar a§a cums-a dovedit §i cum vom arata in cele ce urmeaza, finantele au fost acelea care i-auasigurat ca§tig de cauzA, aducandu-i noi aliati.

Atitudinea ostila a Germaniei fatA de Franta, manifestata in cateva situatii maicomplexe, ultima consumandu-se In 1911 cu prilejul ocuparii Marocului, a decisguvernul francez sa renunte definitiv in 1912 la un eventual dialog cu Berlinul, ce sedovedise imposibil §i sa actioneze in directia strangerii aliantei cu Marea Britanie §iRusia in a§teptarea momentului prielnic pentru revan§a. In acest context ea aabandonat §i politica de mentinere a statu-quo-ului in Balcani venind astfel §i maimult in intampinarea Rusiei a carei preocupare continua &A fie suprematiaasuprastramtorilor, obtinutà prin eliminarea Imperiului Otoman din Europa . De§i

9 -In urma celor douà rkboaie balcanice din 1912 §i 1913 harta Balcanilor a suferit modificAri.Imperiul Otoman a dispruut aproape ca stat european. Albania a devenit independentil, iar multdisputata Macedonie s-a imp'artit intre Serbia, Grecia, Muntenegru §i intr-o micA mAsuril Bulgaria.

io Vezi Simeon Damianov, La diplomatic francaise et les reformes en Turquie d'Europe(1895-1903), in Etudes balkaniques", nr. 2-3, 1974, p. 132-133.

I] Vasile Vesa, Romiinia ci Franju la Inceputul secolului al XX-lea (1900-1916), Edit. Dacia,Cluj, 1975, p. 6.

I- In octomhrie 1911 Rusia propusese Portii incheierea unei conventii care prin modificareaTratatului de la Paris din 1856 §i Conventiei de la Londra din 1871 permitea o liberä circulatie prinsirdmtori §i Marea Neaged a navelor de rilzboi. Oferea in schimb bunele sale oficii" pentrumentinerea statu-quo-ului in Balcani, Ti garanta Portii securitatea, o asigura de consimOmântul ski invederea revizuirii caoitulatiilor. (filr ci spriiiniil flrori hrit;mire 6 concilrql1 finanrkr i nriiittriql '11

www.dacoromanica.ro

26 Danicla Bu§ii 4

intercscle Frantci §i Rusici nu coincideau in totalitatc, actiunile lor erau convergente.Astfel, Franta a privit cu simpatie formarea aliantei balcanice in 1912 sub auspiciileRusiei, considerand-o un pas inainte in atragerea statelor din zonA in sfera deinfluentA a Antantei. In acela§i timp ea a cdutat sA evite izbucnirca unui conflict intreaceste tdri §i Imperiul Otoman, fapt dorit de Rusia. Atunci and s-a declan§at aactionatyentru restrangerea lui in limp §i spatiu §i atragcrea combatantelor de parteaTrip lei Intelegeri. Angajarea din punct de vedere economic §i politic a tArilor dinsud-estul Europei in vederea purtArii unui rAzboi dc anvergurA s-a dovedit a fiprincipalul obiectiv al politicii franceze in regiune. DevenitA incA de la inceputulsccolului principala armA, finanta francezA, victorioasd in disputa cu cea germanAasupra spatiului , a jucat un rol decisiv in campania de recrutare de noiBancheri §i oameni de afaceri francezi au inipat astfel noi actiuni in sud-estulEuropei in concordantà cu orientarea politicA §i deciziile guvernului. OdatAmecanismul aliantelor balcanice pus la punct, existenta mijloacelor economicefranceze nu a fAcut decal ca acesta sA functioneze, permitand autoritAtii politice oactiune eficace. Economicul se impletea astfel cu politicul, completandu-se §isprijinindu-se reciproc. IncA o datA se evidentiazA, dacA mai este nevoie,interdependenta dintre problemele balcanice §i viitorul Imperiului Otoman, el insu§iun aspect al rivalitAtilor dintre marile puteri in Mediterana.

SchimbArile de structurA intervenite in economia Frantei la sfar§itul secoluluial XIX-lea datorate intarzierii relative, in raport cu tinerele state industrializate, i-aulimitat serios posibilitAtlle competitive pe plan comercial §i industrial, dar §icapacitatea de expansiune. AngrenatA incA din 1895 intr-o actiune de revitalizare aeconomiei nationale, Franta nu a putut tine ritmul impus de Germania, S.U.A. §iMarea Britanie cu toatA rata industrialA destul de ridicatA, de 5% in perioada 1905-1914. Marea irnportantA detinutA incA de agriculturA, orientarea cu precadere ainvestitiilor de capital spre plasamente exteme, lipsa unor materii prime, cat §iurmArile economice ale infrangerii de la Sedan §i pAcii de la Frankfurt au imprimatrelansArii economice un caracter oscilant §i inegal.

DupA o stagnare de scurtA duratA ce a urmat infrangerii din 1871, exportul decapital §i-a reluat in 1881 ascensiunea, pentru ca la inceputul secolului al XX-leael sA devinA principala armA economicA. Abundenta capitalului, ritmul lent §iscAzut de finantare a intreprinderilor industriale, slaba putere de cumpArare acetAteanului francez §i coeficientul scAzut al cre§terii demografice §i-au aduscontributia la orientarea capitalului spre export. Intre 1881-1897 se investeau in

Frantei Ia dezvoltarea economid. Lipsa de finalitate a propunerii a f5cut ca peste dteva luni Rusia säactioneze intr-o directie total opusà, fiidnd uitate vechile propuneri. Vezi Documents diplomatiquesfrancais (18714914), 2-e série, t. XIV, doc. nr. 415, 432, 468, p. 615-616, 648, 660, 693; RenéGirault, Les Balkans dans les relations franco-russes en 1912, in Etudes balkaniques", nr. 4, 1974,p. 69.

11 Jacques Droz, Les ciffaires halkaniques et les origines de la premiere guerre mondiale, InEtudes balkaniques", nr. 4, 1974, p. 28; Voin Bozinov, La politique francaise et la Bulgarie autemps des guerres halkaniques (1912-1913), In loc cit., p. 72.

www.dacoromanica.ro

Finanta franceiri (1)

medic anual in strainatate 507 milioane franci 14, pentru ca la inccputul secolului alXX-lea media sa se ridice la doug miliarde franci15. Este cunoscut de altfel cainvestitiile franceze in total in strainatate au crescut de la 21 miliarde franci In1892, la 37 miliarde franci in 1902, pentru a atinge in 1914, 60 miliarde francil .

in ajunul izbucnirii primului razboi mondial, Franta era a doua putere a lumii inceea ce prive§te plasamentul flnanciar cu 20% din total, dupa Marea Britanie cedetinea 43% §i inaintea Germaniei cu 13%17. intre 1874-1914 exportul de capitalal celor trei mari puteri a crescut de la 6 miliarde dolari la 33 miliarde dolari (1dolar = 5 franci francezi), adica de la 30 miliarde franci la 165 miliarde franci. Catprive§te repartitia geografica a acestuia, Europa se situa pe primul loc cu 12miliarde franci, urmata de America de nord cu 10,5 miliarde franci, AmericaLatina cu 8,5 miliarde franci, Africa cu 6,7 miliarde franci, Asia cu 6 miliardefranci, Oceania cu 2,3 miliarde franci18. in timp ce Franta §i Germania preferauEuropa in proportie de 2/3, respectiv 1/2, Marea Britanie Ii orienta investitiilespre colonii §i semicolonii19.

Daca pana la inceputul anilor '80 ai secolului trecut 90% din investitiilefranceze erau destinate Europei, dupa aceastä data §i mai ales dupa 1900, ele incepsa-§i faca simtita prezenta, este adevarat intr-o mica masura §i in alte zone ale lumii,continentul european beneficiind in continuare de un plasament preferential. inRusia, Peninsula Balcanicä sau Scandinavia, in Orientul Apropiat, nordul Africiisau America Latina, Franta urmarea mai putin obtinerea de colonii, cat mai multasigurarea de zone de influenta §i control. De asemenea investitiile externe prinproflturile mari, sigure §i imediate se dovedisera in plus §i foarte rentabile. Astfel,numai in 1914, ca§tigurile de pe urma acestora atinsesera cifra de 3 miliarde franci20.La acea data Europa estica beneficia de investitii franceze in valoare de 14,7 miliardefranci, iar coloniile numai de 4,5 miliarde franci21. Daca in Occident rata dobanziiera de 3-4%, in sud-estul Europei imprumuturile de stat aduceau o rata de 7%, iarinvestitille in industrie in medic de 8-12%, la care se adaugau §i alte avantaje. Iata dece in ajunul primului razboi mondial tArile balcanice beneficiau de 14% din totalulinvestitiilor straine in Europa, ocupAnd locul al treilea dupa Rusia cu 36% §i Austro-Ungaria cu 23%22.

14 .Pierre Guillen, L'expansion: 1831-1898, Paris, 1984, p. 54.

15 Maurice Baumont, L'essor industriel et l'imperialism colonial, 3-ème edition, PressesUniversitaires de France, Paris, 1965, p. 394.

16 Simeon Damianov, Aspects economiques de la politique francaise dans les Balkans audebut du XX siecle, in Etudes balkaniques", nr. 4, 1974, p. 9.

17 François Caron, La France de patriot.s de 1851 a 1918, Fayard, 1985, p. 504; Ivan T.Berend, Gdorgy Ranki, The european periphery and industrialization 1780-1914, Budapest, 1982,p. 75.

Les mouvements internationaux de capitaux entre les deux guerres. Geneve, 1950, p. 2-4.Victor Axenciuc, Penetralia capitalului strain in Romania panel la primal rilzhoi mondial,

in Revista de istorie", L. 34, nr. 5, 1981, p. 824.20 Snneon Damianov, op.cit.21 Rondo Cameron, La France et le developpement economique de l'Europe (1800-1914).

Seuil, Paris, 1971, p. 381.22 Victor Axencioc, nn cif n Sz95

19

5 27

"

www.dacoromanica.ro

28 Daniela BuO 6

Pcntru finanta franceza piata balcanica constituia o invcstitic sigura, curiscuri minimc §i profituri imediate §i mari. Potrivit informatiilor furnizate dcrapoartcic agentilor diplomatici, investitiile Frantei aici au crcscut de la 970milioane franci in 1902 la 3 miliarde franci in 1914, din care 800 inilioanc francircveneau Scrbiei, 780 milioane franci României, 700 milioane franci Greciei, 512milioane franci Bulgariei, in timp ce Imperiul Otoman absorbea 6-7% din totalulplasamentelor extcrne ale Frantei23. Anual investitiile franceze se realizau cu unspor de cca. 342%24. In 1914 din intregul capital franccz investit in Europa, 43%era dcstinat Rusici, 30% tarilor occidentale, 17% tarilor balcanice §i 10% Austro-Ungari2si. La acea data Germania i§i orienta Care sud-estul Europei numai 11% dincapital .

Din cele 283 marci (1 marca = cca 1,1 1,2 franci) capital strain pe fiecarelocuitor, 174 marci reprezentau investitii franceze, 87 marci investitii germane, iar22 marci investitii engleze. Datoria tarilor debitoare cat §i cifra foarte ridicata acapitalului strain, cu deosebire francez, ce revenea fiecarui locuitor, evidentia mareasolicitare de mijloace financiare in sud-estul Europei corelata cu necesitäti urgentede investitii pentru dezvoltare in condipile capacitatilor proprii reduse de acumulare§.1 cre§tere a capitalului autohton. Exportul de capital a coincis cu nevoia dedezvollare §i modernizare a statelor din Balcani, aparand ca o necesitate a acestora §ia stimulat concurenta intre ofertanti. Capitalul francez, alaturi de cel german §i intr-omasura mai mica cel englez a contribuit la maturizarea rapida a capitalului autohton,la integrarea lui in sistemul capitalist european §i la dezvoltarea unor ramuri aleindustriei locale pentru afirmarea carora burghezia autohtona nu dispunea de fonduri.insa§i legislatia acestor tari oferea capitalului strain, ca §i intreprinderilor acestuia,reduceri de impozite, scutiri vamale la importul de utilaj §i materii prime, intrareagratuita in proprietate sau in posesie pentru un timp a unor suprafete de pamant,reduceri la transportul pe calea ferata etc.

Valoarea ridicata a capitalului francez in sud-estul Europei Ii permitea teoretico varietate de investipi mai mult sau mai pupn productive: imprumuturi de stat,constructii de cai ferate, gari, poduri, silozuri, porturi, §osele, mijloace de transportfluviale §i maritime, investitii industriale, fondari de intreprinderi comerciale, deasigurdri, ale serviciilor publice comunale (iluminat, transport electric, alimentare cugaze §i apa) §i investipi §i credite bancare. Practic insa, el s-a orientat mai puPn spresfera productiva, preferand imprumuturile de stat, ceea ce i-a determinat pe uniiistorici atribuie un car2a6cter uzual spre deosebire de cel productiv specific pentrucapitalul englez §i belgian . In ce masura §i de ce au predominat investipile in unelesectoare ale vietii economice, daca au existat influente sau presiuni §i de ce natura,ce urmari au avut pentru cei doi parteneri debitor §i creditor sunt numai catevachestiuni la care ne propunem sä le aflam raspuns in investigaPa noastra.

23 René Girault, p. 54.24 Simeon Damianov, op.cii p. 22.25 Rondo Cameron, op.cit., p. 380; Raymond Poidevin, L'Allemagne et le monde aux XXe

siecle, Paris, 1983, p. 52.26

Simeon Damianov, op.cit., p. 22; Raymond Poidevin, Finances et relations internationales1887-1914, Paris, 1970, p. 176.

sa-i

op.cit,

www.dacoromanica.ro

7 Finano francezil (I)

a. IMPRUMUTURI DE STAT

De o mare importanta pentru evolutia economicii dar §i politica a statelor dinsud-cstul Europei, crcditele angajate de acestea in strainatate intre 1900-1914, au fostdestinate platii unor mai vechi datorii, acoperirii unor deficite bugetare, diferitelorconstructii de utilitate publica sau importanta deosebita pentru economia nationalà,inzestrarii armatei §i chiar modernizarii sau dezvoltarii unor sectoare economice.Cererea ca §i valoarea irnprumuturilor a cunoscut o curba ascendenta, iar conditiilede obtinere a acestora variau in functie dc momentul formuldrii, disponibilitateapietei de capital, dar §i de situatia politica §i economica a solicitantului.

In Romania capitalul francez incepuse sa' patrunda Inca din anii '60 ai secoluluial XIX-lea, beneficiind din plin §i de actiunile lui Napoleon III de sprijinire a unirii.La sfar§itul veacului insä datorita atat rolului secundar atribuit de diplomatiafranceza zonei sud-est europene dupd infrangerea suferità din partea Germaniei, catmai ales ofensivei acesteia din urmä materializata §i prin atragerea Romaniei insistemul Trip lei Aliante, Franta i§i pierduse aici mult din vechiul sau rol politic §ieconomic. De§i se afla sub influenta Puterilor Centrale, Romania a consideratintotdeauna aceasta relatie ca pasagera, de circumstanta §i in calea dorintei legitimede infaptuire a unitatii nationale. Ea a privit cu simpatie §i recuno§tintä spre Franca.Aceasta, cu toate ca nu renuntase niciodata la reca§figarea pozitiei pierdute, s-a feritin mai multe randuri sä vina in intampinarea solicitarilor emiterii unor imprumuturinumai pe piata Parisului, de§i diplomatii francezi acreditati la Bucure§ti aträgeauatentia guvernului lor asupra importantei unui raspuns favorabil. Consolidarearelatiflor economice pe langä avantajele oferite ar 11 atras dupà sine §i smulgereaRomaniei din sistemul de alianta gandit de Germania, orientand-o spre Franca.

Prima tentativa a Romaniei de a sparge monopolul consortiului germanDisconto Gesellschaft, S. Bleichröder din Berlin §i M. A. Rotschild & Sohne dinFrankfurt a avut loc in 1899 §i a fost sortitä c§ecului datorità refuzului Frantei de aonora singura imprumutul solicitat. Din punct de vedere financiar acel an fusesedeosebit de dificil: piata de capital era foarte solicitatä datoritä investitiilor in China§i Asia Mica, iar razboiul anglo-bur §i afacerea Dreyfuss, ce accentuasera instabi-litatea, contribuiserd §i la prejudicierea finantei europene. La acestea se adaugau §irealitätile romane§ti: un an secetos insotit de o product're agricola slabä, uria§echeltuieli necesitate de lucrari de dezvoltare §i modernizare, achizitii de ma§ini §iutilaje. Cum finantele erau secatuite, Cara avand o datorie flotanta de 64 milioane lei§i un necesar de alte 83 milioane lei pentru lucrari aflate in curs de executie,conservatorii au incercat obtinerea unui imprumut de la aceea§i generoasà" finantagermana. Dar negocierile au fost de aceasta data mai dificile ca in trecut. Dupaincercarile din luna aprilie 1899 ale lui Alexandru Beldiman, ministrul Romaniei laBerlin, pe langd Hansemann, directorul bancii Disconto Gesellschaft §i ale luiGheorghe Manu, ministrul roman de Finance, pe langa reprezentantul de la Bucure§tial bancii germane, soldate cu amanarea discutarii cererii pentru luna iulie, in augustlucrurile par sa se limpezeasca. Vizitand Germania, Gheorghe Manu a avut o lungaintrevedere cu Hansemann care-i comunica posibilitatea ridicarii dobanzii de la 4%la 5%. In speranta unei solutionari rapide, ministrul roman accepta atat dobanda de

?()

www.dacoromanica.ro

3() Daniela Busa 8

5% cat §i conditionarca indeplinirii cererii sa217e de concluziilc sindicatuluibancherilor cc urma sa se reuncasca la Bruxelles . La reuniunca acestora din 2scptcmbrie 1899 s-a hotarat CA era posibila onorarea unui astfel dc imprumutc§alonal pc 60 dc ani, dar cu urmAtoarele condipi: interzicerea contractarii altuia inurmatorii 3 ani §i amanarea punerii lui in practica pana la strange= fondurilor prinsubscriptie publica, imposibila deocamdata atat datorita afacerii Dreyfuss cat §irazboiului burilor28. Raspunsul era de fapt o respingere voalatA formulata clar nupeste mult limp. De altfel fmanta franceza respinsese in prealabil §i solicitareaRomanici dc a cota o parte din bonurile dc tezaur la Bursa din Paris. Cu un an inurma aceea§i bursa admisese cotarea valorilor romane§ti la un miliard dc franci dincare 40% erau depnute de fmanta franceza29. In acest mod se dorea fortareaguvernului roman sa acponeze in directia celor sugerate de francezi in rezolvareaafacerii Hallier"30.

Insistentele §i disponibilitatea de a accepta clauze destul de dure, generate denevoia stringenta de numerar, au dus in cele din urma la obtinerea imprumutului innoiembrie 1899 in valoare de 175 milioane lei cu o dobanda de 5%, rambursabil in 5ani. Romaniei i-au revenit 156 milioane din care 104 milioane au fost destinateacoperirii bonurilor de tezaur, restul de 52 milioane lei urmand sa acopere pierderilebugetare §i sa finanteze unele construcpi de interes national aflate In lucru.imprumutul s-a dovedit insuficient pentru nevoile tarii. La el au participat, ca §i intrecut (imprurnuturile din 1890, 1892, 1894 §i 1896), in intelegere, finanta germana§i franceza. In timp ce cunoscutele banci germane Disconto Gesellschaft, S.Bleichröder §i Rotschild & Sohne contribuiau cu 36,6%, 24,5%, respectiv 5,6%,aportul bancilor parisiene Comptoire d'Escompte de Paris, Banque de Paris et des

27Desbaterile Aduarii Deputatilor" (in continuare D.A.D.), nr. 9 din 26 noiembrie 1899; nr.

11 din 29 noiembrie 1899: nr. 12 din 30 noiembrie 1899.28

Ibidem, nr. 65 din 18 martie 1900, p. 1159.29

Pierre Gui llen, op.cit., p. 346.10 -

In urma licitatiei, organizate in 1895 de Ministerul Lucrarilor Pub lice, la care au participat 8firme din tail §i strainatate, firma franceza Adrian Hallier" obtinea concesiunea lucrarilor deconstructie §i modernizare a portului Constanta in valoare de 30 milioane lei. Incepute in primavaraanului 1896 prin constructia caii ferate Constanta-Canara, lucrarile au mers mult prea Meet lap determenele prevazute in contract. Lipsa capitalului, corelata cu cea a utilajului si chiar intarzierii inlivrarea materiei prime au pus firma in imposibilitatea finalizàrii contractului. La somatiileMinisterului Lucrarilor Pub lice, aceasta anunta in 1899 incetarea constructiei si rezilierea unilateralàa contractului. Land act de noua situatie, beneficiarul continua executia in regie proprie, dar firmaHallier, considerandu-si lezate interesele actioneaza statul roman in judecata. Presata deangajamentele din contractul imprumutului din 1899 justitia romana a fost nevoitii sa accepte, contrarprevederilor din contract, o rezolvare favorabila firmei franceze. Ea primea astfel o despagubire depeste 6 milioane, mult deasupra investitiilor facute, fiind scutita de plata unor amcnzi sau daune asacum era normal. Se aducea astfel un insemnat prejudiciu statului roman. Pentru lucrarile firmeifranceze, cauzele rezilierii contractului §i procesul cu statul roman vezi: D.A.D. nr. 17 din 15decembrie 1899, p. 163-181; ibidem, nr. 52 din 2 martie 1900, p. 915-923; Constantin Bacalba§a.Bucurevii de altridatii, vol. II, p. 281; Mircea Rosculet, Fondarea ci construclia portului Constanm,in Buletinul Institutului Economic Roman", an XVII, nr. 1-4, 1938, p. 40-42 si 67-70; Ion Bulei,Lwnea romaneascil la 1900, Edit. Eminescu, Bucuresti, 1984, P. 171-177; Robert Paitisan, Crizadatortei externe in Europa sud-esticil Ia cumpana secolelor XIX-XX, in Revista istorica", serienoua, tom 4, nr. 3-4, 1993, p. 312.

www.dacoromanica.ro

9 Finanta francezii (1) 31

Pays Bas §i Société Générale era de 9,2%, 9%, respcctiv 3%31. Prin urmare in timpce finantei germane ii revenea 66,7% din total, cea francezA consimtise sA participenumai cu 21,5%.

Primii ani ai secolului al XX-Ica au fost marcati de incerciiri ale Rornâniei dea-§i apropia §i cA§tiga un sprijin larg al pietei financiare francezc, in detrimentul celeigermane. La Bucure§ti, sperantele erau indreptAtite de intrarea in posesia bAncilorparisiene a celei mai mari pArti a bonurilor de tezaur romane§ti §i de interesuldeosebit manifestat de legatia Frantei fatA de investitiile in RomAnia. La Paris insAsituatia privea dou'a aspecte: unul: oficial" reprezentat de bAncile ComptoireNational dEscompte, Sociétd Générale §i Banque de Paris et des Pays Bas §i aflat incontact cu Quai d'Orsay §i finanta germana, ce socotea finantele romAne§tifalimentare §i tindea aparent sä excludA posibilitatea unui imprumut unilateral, dar insecret actiona pentru obtinerea egalitätii cu fmanta germand §i chiar preponderenta§i celalalt, neoficial" sau particular", ce aprecia cd finantele romane§ti se prezentaumult mai bine decat cele ale celorlalte tari din sud-estul Europei §i era oricand gatade a onora un imprumut care Bucure§ti. Din pdcate, forta financiard cat §i pozitiabdncilor acestuia din urrnd pe piata internd §i europeand de capital era mult inferioardcelor trei mari bänci mentionate mai sus. Cu toate dilirntele Romaniei insd acestearefuzau in continuare sà-§i deschidd filiale la Bucure§ti 2.

Nevoia urgentä de fonduri, necesitatea achitarii unor pläti exteme ca §i crizaagricold ce accentuase deficitul bugetar au determinat guvernul roman sä sondeze,Inca din primavara anului 1900, prin trimi§ii sdi speciali, pietele de capital din Paris,Roma, Amsterdam §i Berlin. Singurul rdspuns a venit tot de la Berlin. Guvernulroman solicita un imprumut de 55 milioane franci, din care 6 milioane platibiliimediat. Pentru acoperirea imprumutului, statul roman oferea vanzarea liniilormaritime, a liniei fluviale de la Dunarea de Jos, a unor pdduri §i eventual a unoractiuni ale statului la Banca Nationa lä. Dar reprezentantii marilor band. parisieneComptoire National d'Escompte §i Banque de Paris et des Pays Bas, contactati dedirectorul lui Disconto Gesselschaft, au oferit numai 150.000 franci din cele 6milioane franci, mult prea putin pentru ca afacerea sd fie perfectatd. Marea finantdeuropeand spera sä forteze guvernul roman sä consimtä la noi concesii, altele deckcele anuntate, intre care concesionarea iluminatului public din Bucure§ti, de care eraatat de interesat Comptoire d'Escompte. Dar Partidul National Liberal cat §i regeleCarol I se opuneau nu numai enuntarii de noi facilitati, ci §i celor deja formulate.Erau necesare noi negocieri33.

3IGh.M. Dobrovici, Istoricul dezvoltdrll economice fi.financiare a Romdniei ci imprumuturile

contractate 1823-1933 , Bucure§ti, 1934, p. 159-160; Robert Hiu§an, op.cit.32 Vezi Arhiva Ministerului Afacerilor Externe (in continuare Arh. M.A.E.), fond Paris,

Corespondentil i rapoarte 1900-1902, vol. 14, raport confidential A, Sinaia 28 iulie/10 august 1901,ss. indescifrabil Cave P. S. Aurelian.

33 Ion Bulei, p. 244-248. in octombrie 1900 Parlamentul Romaniei pentru a sensibiliza finanta germana aproba concesionarea venitului monopolului hartiei de tigarete pe Limp de 12ani Cave Disconto-Gesellschaft, S. Bleischroder din Berlin §i Banca Generald RotnanA, sucursala inRomania a primei banci germane. Afacerea aducea statului roman 12.150.000 miirci pltibili in treirate piing in martie 1901.

op.cis.,

www.dacoromanica.ro

32 Daniela 10

-

In 1901 reinnoinduli demersurile, Romania solicita Parisului un imprumut de200-250 milioane de franci, refuzat insä de acesta pe motive politice. Relatiilcpolitice foarte strfinse ale Romaniei cu Germania §i Austro-Ungaria erau cele carenc-au determinat sa nu facem eforturi pentru a facilita combinatia financiaraproiectatii de cabinetul de la Bucure§ti", ii scria in noiembrie 1901 ministrulafacerilor straine francez, Delcassé, colegului sau de la finante, Caillaux. In bazaacestei realitäti, el estima ca nici industria nu avea de ca§tigat, comenzile de materialde artilcric urmand a reveni din nou concurentei, iar finanta franceza ar detine tot unrol secundar34.

In 1902 guvernul roman apela in extremis tot la finanta germana, ceea ce airitat cabinetul francez. Ca un aspect general noi nu ne gandim sa admitemnegocieri pe piata noastra a altor imprumuturi romane§ti deck cele negociate directcu finanta franceza", preciza Delcassé35, in timp ce ministrul francez la Bucure§ti Iicerea in martie 1902 lui Ionel Bratianu sä discute imprumutul direct cu Parisul nuprin intermediul Ber1inu1ui iar comenzile de armament sä nu revina tot concemuluiKrupp ca §i pana atunci 6. In consecintä, bancherii francezi refuzau obi§nuitaparticipare de 22% la imprumut, ceea ce punea sub semnul intrebärii insa§i maivechea intelegere intre cele doua fmante. Nu se dorea o ruptura ci numai a se stabilio colaborare pe picior de egalitate, permitand sa se impuna conditia unei sporiteparticipari a capitalului francez"37. De fapt se urmarea, daca ar fi fost posibila oimpartire a comenzilor de armament ale Romaniei ce conditionau de regulaimprurnuturile.

In cursul anilor 1903 §i 1904 devenise tot mai clar ca Franta nu va maiconsimti sà participe la un nou imprumut decal in schimbul comenzilor dearmament. Astfel grupul de banci franceze ce formulasera in prealabil conditiideosebit de grele: comenzi de armament in valoare de 7-10 milioane lei, rezolvarearapidd a afacerilor Gros §i Companiei de gaz, tratative pe viitor direct cu Parisul38, aurefuzat pana la urma sa subscrie la imprumutul din 1905 in valoare de 100 milioanelei, destinat reconversiunii ratei de 5% din 1881-1888, 1892 §i 1893 in rente de 4%.Titlurile de renta nu au fost admise la Bursa din Paris. Alexandru Lahovary,ministrul roman de externe, arata cä de§i comenzile de armament in valoare de 7-10milioane nu fusesera acute, totu§i Franta nu era indreptatita sä puna astfel deconditii deoarece primise importante alte comenzi cum ar fi livrarea instalatiilornecesare portului Constanta §i turelelor pentru armamentul fortaretei Bucure§ti, iarrecenta experienta cu firma Adrien Hallier" impunea Romaniei multà prudenta39.Facandu-se purtatorul de cuvant al guvernului sal', A. Henry, director in Ministerul

34 D.D.F., 2-e serie, tome premier, doc.nr. 531, p. 626-627.Ibidem, doc. nr. 112, p. 132.

35 Ibidem, doc. nr. 149. p. 182.Raymond Poidevin, Les relations économiques ei financieres entre la France et IA lle-

magne de 1898 a 1914, Armand Colin, Paris, 1969, p. 310.38 Arh. M.A.E., fond Paris, Corespondentii §i rapoarte 1905, vol. 16, Agence diplomatique de

Roumanie, raport nr. 464, Paris, 1/4 aprilie 1905, Gr. 1. Ghica care J. Lahovary.19 Ibidem, raport confidential nr. 531, Bucure§ti 9/22 aprilie 1905, Lahovary dare Gr. 1.

Ghica.

Bu

www.dacoromanica.ro

11 Finanta framed' (I) 33

Afacerilor Striiine franccz Ii declara lui Grigorc I. Ghica, reprezentantul Romaniei laParis, a in lipsa acccptarii conditiilor de mai sus nu poate Ii vorba de o apropieredurabilà". El conchidea: Intemationalismul banului punc marile noastre institutiifinanciare mentinä colaborarea cu institutii similare germane, dar accastàcolaborare nu trebuie si fie intr-o constantà subordonare. Card discuti la Berlin,discuti in acela§i timp de pe picior de completà egalitate §i cu Parisu1"4°.

Ca §i la imprumuturile precedente §i la cele din 1908, 1910 §i 1913 finantafrancezA a continual sà participe indirect prin intermediul bAncilor germane. Totqi,in 1910 de exemplu, procentajul de 22% atribuit de obicei pArtii franceze a crescut la33%, adicä 11% pentru fiecare bance. Cat prive§te imprumutul din 1913 acestaavut importanta lui in tendinta Frantei de recucerire a vechii pozitii, materializatàintre altele, §i prin sernnarea, in februarie 1912. a primului acord de la inceputulsecolului intre guvernul roman i uzinele de armament Creusot in valoare de2.418.326 1ei42.

Dotarile §i modernithile intreprinse in unele sectoare ale economiei nationale,dar mai ales participarea in cel de-al doilea rAzboi balcanic sporisera dificultAtilefinanciare ale Romaniei. In aceste conditii guvernul roman, hotArat sA trateze directcu Parisul, abordeaza problema unui imprumut cu ministrul Frantei la Bucure§ti,primind din partea acestuia asigurarea intregului sprijin. Partea romana s-a adresatapoi §i finantei germane, serios marcata de tensiunile dintre puterile europene,luptele interne din China §i rAzboiul civil din Mexic, cat §i de imprumuturile in curs,oferite Austro-Ungariei §i Romaniei. Mai mult chiar, infrangerea Imperiului Otomanin primul razboi balcanic §tirbise din reputatia Germaniei de fabricant al celui maibun §i eficace armament.

Decisa sa forteze distantarea definitivA a Romaniei de Germania, Franta asprijinit solicitarea cu conditia ca emisiunea sa se faca direct §i numai la Paris §i sAcuprinda un angajament moral pentru comenzi de armament. Sosit la Paris inseptembrie 1913 pentru negocieri, ministrul de finante roman, AlexandruMarghiloman, se declara de acord, in urma discupor cu reprezentantii bancilorfranceze §i mai ales la sugestia regelui Carol I, cu contractarea a douA imprumuturi.Nemultumiti ca cea mai mare parte a sumei era destinatA sa acopere o datorie maiveche catre Germania ce livrase in contul acesteia armament Romaniei, bancheriifrancezi, pretextand imposibilitatea onorarii intregii sume (ofereau 175 milioanefranci in loc de 300 milioane franci), au refuzat contractarea imprumutului. Cu totregretul guvernului francez, ale carui presiuni pe langa marile bancidenotauinteresul acordat Romaniei, imprumutul s-a realizat tot pe piata germana . Pentruprima data, incepand cu 1890, bancile franceze nu au participat nici macar indirect,imprumutul find onorat de Disconto Gesellschaft 45,22%, de filiala sa din Frankfurt

4() lhide,n, Agence diplomatique de Roumanie, raport confidergial nr. 517, Paris 12/25 mai1905, Grigore I. Ghica care Al. Lahovary.

41, Cf. Gh. M. Dobrovici, op.cii., p. 195.4- Vezi Vasi1e Vesa, np.cit., p. 18-19.43 Pentru detalii vezi G. M. Dobrovici, op.cit., p. 209-212; Mircea Popa. Conti-1170i privind

relalide romano-franceze 1900-1914 'in Studii", tom 22. nr. 1, 1969, p. 102-103; Vasile Vesa,op. cit., p. 14-15.

§i-a

si-si

www.dacoromanica.ro

34 Daniela Bu§ii 12

7,09%, de Banca Nationala a Romanici 30,15% 5i dc Banca Genera la . Dincele 250 milioane franci, Romaniei i-au revenit numai 217 milioanc franci .

Cu prilejul ncgocierii acestui imprumut concurenta intre gruparile financiarefranceze 5i germane determinata de comenzilc de armament a devenit mai puternica.Discutiile dintre Disconto Gesellschaft 5i Comptoir d'Escompte asupra participarii laimprumut a bancii franceze ascundeau i o luptà pentru sfere de influenta politica.De altfel, ap cum am aratat, inca din 1912 colaborarea franco-germana primise oprima loviturd prin comanda de armament incredintata fabricii Creusot. In 1914industria franceza incheia un nou contract in valoare de 3,5 miAoane de franci princare urma sa livreze Romaniei material rulant pentru cilile ferate .

in ajunul primului razboi mondial din totalul datoriei publice a Romaniei de1,5 miliarde franci, 60%, adica 903 milioane franci, reprezentau participareaGermaniei i numai 33%, adicd 484 milioane, cea a Frantei. Romania plätea anuitatiIntre 23,3% 5i 40% din buget. Astfel, in 1913 din totalul anuitatii de 85.648.067 leiaur, 37.791.095 lei aur se plateau in Franta, iar restul in Germania". Catre bancilefranceze luau dr7umul anual beneficii decurgand din imprumuturi in valoare de 90milioane franci .

De§i finanta germana a continuat in toata perioada 1900-1914 sd detindIntaietatea in imprumuturile de stat ale Romaniei, nu se poate afirma ca cea franceaparticipantd la cele mai multe imprumuturi indirect, nu a urmarit o consolidare apozitiei pe piata romaneasca, incurajata fiind in ultima parte a intervalului 5i de sferapoliticului. Faptul ca ea nu a reu5it sA detina suprematia s-a datorat atat roluluideosebit atribuit factorului politic, cat 5i celui economic. De altfel, bancherii francezipriveau circumspecti spre Romania §i politica ei externa. Ace5tia, remarca ooficialitate francea nu pot obtine ca5tig de cauza datorita prezentei capitaluluigerman, favorizat de inclinatiile vadite ale Romaniei ate Tripla Alianta". Desigur,colaborarea Romaniei cu Puterile Centrale a constituit una din cauzele distanterdintre Paris 5i Bucure5ti, dar nu trebuiesc omise nici interesele bancilor francezelegate de capitalul german, ce au zadarnicit de exemplu in 1913 contractarea unuiimprumut direct pc piata franceza. Cu toate acestea opinarn ca nu considerente deordin financiar au avut un rol determinant in apropierea romano-franceza, realizatade altfel nu peste mult timp, ci dorinta obsesiva aproape a Frantei de a smulgeRomania din alianta cu Germania 5i Austro-Ungaria 5i de aminimaliza influenta economica a acestora.

Saraca in capital autohton ca 5i Romania, Bulgaria a fost nevoita sa recurga lacreditul strain in vederea dezvOltarii 5i modernizarii economiei nationale. Incheierea

44Gh. M. Dobrovici, op.cit., p. 214.

45Vezi Raymond Poidevin, Note sur les ententes et les rivalités financieres franco-allemands

en Rownanie de 1900 a 1914, in Buletin de la Faculté des lettres de Strasbourg", mars, 1968, p. 37-38.

P. 5-

46Ernest Ene, Relajiunile comerciale rifinanciare dintre Romania ci Franja, Bucure§ti, 1928,

47 Vezi Gh. M. Dobrovici, op.cit., p. 317.4H

Arh. M.A.E., fond Paris. Corespondentii §i rapoarte 1900-1902, vol. 14, Legation deRoumanie, raport nr. 1575, Paris, 5/18 octombrie 1901.

6,i434%

politico mililani

www.dacoromanica.ro

13 Finally' 11 ancezli (I) 35

unor imprurnuturi externe a lost Icgata de politica externa a Bulgarici, rivalitateadintre marile puteri in Balcani având repercusiuni imcdiate asupra constituirii §ievolutici datorici publice bulgare. Viena, Petersburgul §i Parisul s-au succedat lasubscrierea unor imprumuturi bulgare ca urmare a influentei unora sau altora dintrccapitaluri. Desigur, penetratia capitalurilor straine sub diferitele sale forme, dar maiales sub cea a imprumuturilor de stat, nu a fost dictatA numai dc considerenteeconornice; un rol important a revenit §i dorintei de asigurare a influentei politice §imilitare in sud-estul Europei, având in vedere pozitia cheie in Balcani a Bulgariei §iirnediata ei vecinatate de strtlmtori.

Pi -Ina in 1896, cu exceptia catorva participAri modestc la imprumuturile emisela Berlin, a unor concesionari de linii de cale feratà §i chiar mici comenzi dearmament, prezenta Frantei in Bulgaria era slaba. Daca in 1894-1895, G. Hanotaux,ministrul Afacerilol Straine francez, respingea rugAmintea Sofiei de a-i facilita oapropiere de Rusia 9, incepand cu 1896, acela§i ministru francez devenea princi-palul avocat" al Bulgariei pe lânga Petersburg, urmarind totodatA §i consolidareaintereselor Frantei. Astfel, cu prilejul imprumutului bulgar din 1896, Franta reu§ea,ca in schimbul cotarii acestuia la Bursa din Paris, sA obtinA semnarea unui contractpentru constructia de nave, o misiune urmand a studia la fata locului posibVateaextinderii §i modernizarii portului Varna §i a sistemului de fortificatii de coastä5 .

Penetratia finantei franceze in Bulgaria s-a fAcut intr-un ritm rapid. DacA pandin 1902 bAncile franceze participaserA la emiterea de imprumuturi in consortium, subdirectia bancilor austriece Wiener Bankverein §i Landerbank §i cu participarea banciiberlineze Deutsche Bank, de la aceasta data ele reu§eau sa ramâna, pentru mai multiani, finantator aproape unic al Sofiei. Astfel, Inca din cursul anului 1900 situatiafinanciarà precarA determinase guvernul bulgar sa formuleze o cerere de imprumutpe piata franceza sprijinità de Rusia. Potrivit afirmatiilor ministrului rus al afacerilorstraine, contele Lamsdorf (ianuarie 1901), Petersburgul dorea ca Bulgaria sa poata

49 Dupd räzboiul ruso-româno-ture din 1877-1878, cu prilejul pdcii de la San Stefano, Rusia, acarei mai veche influenca asupra Bulgariei se consolidase, sprijinise crearea unui stat bulgar mare ceingloba in granitele sale §i Macedonia. Dar opozitia marilor puteri, deranjate de extinderea §iconsolidarea pozitiilor Moscovei la sudul Dunarii, dejoacia planurile tariste convoand Congresul dela Berlin ale cArui hotArari sunt bine cunoscute. Izbucnirea la 18 septembrie 1885 a riscoaleipopulatiei din capitala Rumeliei Orientale, Filipopoli (azi Plovdiv) §i proclamarea unirii provinciei cuprincipatul autonom, totul sub conducerea principelui Alexandru Battemberg, au fost primite CUostilitate de Rusia, fosta protectoare a Bulgariei. Ca urmare larul Alexandru al III-lea protesteazAimpotriva incralckii Tratatului de la Berlin, il radiazil pe principe din cadrele armatei ruse §i recheam5pe toy ofiterii ru§i aflati in serviciul bulgarilor. Iritat de prezcnta in continuare pe tronul bulgar aprintului Battemberg, Petersburgul reura in vara anului 1886 s"1-1 determine pe acesta sà abdice.instalând la conducere un guvern rusofil. Prin amestecul Gcrmaniei §i Austro-Ungariei tronul a fostoferit lui Ferdinand de Saxa-Coburg, apropiat de Berlin §i Viena, nerecunoscut un timp de marileputeri. Rusia a refuzat multà vreme recunoa§terea acestuia §i reluarea vcchilor relatii cu Bulgaria.Vezi: lono Mitev, Sliedinenieto, 1885, Sofia, 1980; N. Ciachir, Istorta popoarelor din sud-estulEuropei in epoca modernci, Edit. §tiintific5 §i enciclopedicil, Bucure§ti, 1987, p. 274-284; !dem, Laconclusion de, la paix des événements halkaniques de 1885-1886, in Revue des etudes sud-esteuropeennes", nr. 3-4, 1965, p. 570-572; Beatrice Marinescu, Romania and south east Europe at theend of the 19-th century, in loc. cit., t. XXI, nr 4, 1983, p. 325.

5° Pierre Guillen, op.cii., p. 348.

www.dacoromanica.ro

36 Daniela Busii 14

ic§i din incurcAturilc financiarc rnai ales 1-5rA participarea likicilor germane".Ineuraturilc fuseserà cauzate dc o proastil administrafie" in care politica personal5juca un rol insemnat. AceastA concluzie sc baza pc allaliza asupra finantelor bulgareintrcprinsa in 1900 de un expert al guvernului risT . Potrivit unor calcule numaipcntru plati urgcnte erau neccsarc 70 milioane leva- . Cum Parisul ezita sa formulezcun rAspuns, in iunic 1901 guvernul bulgar prin ministrul sAu de exteme,yancv Iireinnoia ccrerea insista asupra indepartArii bancilor austriece germane .

Mai mult chiar, pentru a convinge finanta f5ranceza, la fata locului s-adeplasat chiar ministrul de finante bulgar Sarafov . Demersul acestuia a fostincununat de succes, bAncile franceze conditionand insa imprumutul de o serie degarantii §i anume: concesionarea monopolului tutunului, formularea de comenzimilitare in Franta, concesionarea unor impozite, constituirea unei administratiicomune a monopolurilor statului pe 50 de ani §i instituirea unui control financiaral creditorilor. De§i guvernul acceptase toate aceste conditii in decembrie 1901,Sobrania a respins imprumutul cu 79 voturi contra 76, ceea ce 1-a facut pereprezentantul Frptei la Sofia sA remarce cu amarAciune ca guvernul s-a situatsub misiunea sa" .

Analizand e§ecul acestui demers, La Boulinière, ministrul plenipotentiar alFrantei la Sofia, considera in ianuarie 1902 ca manevre §i intrigi au dat problemeiun caracter politic", de care unele puteri nu ar fi straine. In acest sens, dad.reprezentantul Austro-Ungariei s-a abtinut de la orice comentarii privind posibilulinteres al bancii austriece Länderbank la imprumut, in schimb ministrul Germanieinu a ezitat dimpotrivA sa se arate favorabil succesului sau" 56

Reluate in primavara anului 1902 negocierile bulgaro-franceze s-au purtatpentru inceput prin intermediul Petersburgului. De altfel, ministrul de Extemebulgar, Danev a intreprins in aprilie o calatorie in ora§ul de pe malurile Nevei. Intr-odiscutie cu contele Lamsdorf acesta 1-a avertizat CA nu poate conta din parteaguvemului imperial pe nici un sprijin in cazul and Principatul va afi§a cele mai miciveleitati de independence. Pe ministrul rus de finantc, de Witte, Danev 1-a informatca recenta respingere de Sobranie a imprumutului s-a datorat conditiilor impuse deBanque de Paris et des Pays-Bas, §i ca atare, Bulgariei nu-i ramanea deck sd seadreseze altei banci franceze, poate chiar finantei germane. Tocmai pentru a excludeaceastd posibilitate, dat find i interesul purtat de Rusia pentru solutionareaproblemei, marchizul de Montabello, ambasadorul Frantei la Petersburg, ii sugera luide Witte ca Rusia sa consimtà a da o oarecare garantie" 57. In acest sens, chiar tarulNicolae al II-lea ii cerea cateva zile mai tarziu lui Haskier, directorul general al luiBanque de Paris et des Pays Bas, invitat special la Petersburg pentru a discuta

51 D.D.F., 2-e serie (1901-1911), t. I, doc. nr. 27, p. 36-37.52 Simeon Damianov, Franscoto iconomicesco pronicvane v Billgaria (1878-1914), Sofia,

1971, p. 117-119.D.D.F. 2-e serie (1901-1911), t. I, doc. nr. 274, p. 317-318.

54 Midem, doc. nr. 338, p. 407.55 Jhide,n, doc. nr. 578, p. 682.56 Midem, t. II, doc. nr. 30, p. 30.57 Ihidem, doc. nr. 196, p. 237-239.

si si

www.dacoromanica.ro

15 Fmanta franceza (1) 37

problema i"srprumutului bulgar, sa rccomande Parisului in numele sal" propuncreabu I garilor .

La Sofia, potrivit ministrului Frantei din capitala bulgara, demcrsul lui Danevla Petersburg a fost dczavuat de guvern, insu§i regele Ferdinand considerandu-1 unabuz", iar participarea bancii de stat ruse o maniera9 abia deghizatA de a daimprumutului o garantie reald din partea Rusiei" 5 Principalul artizan alangajamentului de mai sus, considera ministrul francez, era insu§ijDanev, un rusofilce a pus tot timpul in proiectele sale financiare un gand politic" Redus la numai100 de milioane franci, creditul nu servea deck nevoilor urgente de moment, fail ase constitui intr-o resursa de viitor. In schimb cre§tea posibilitatea unor ingerinte dinpartea Rusiei in politica interna a principatului.

Avarid garantiile cerute, bancherii francezi considerau Ca nu ar mai exista niciun impediment in finalizarea imprumutului. Dar odata discutfile incepute la Paris cupartea bulgard, Banca de stat rusa anunta modificarea conditiilor de emisie §i anumereducerea participarii sale la numai 13% fara a subscrie in cont61. Reactia Parisului afost prompta §i erTrgica: ministerul de finante refuza autorizarea imprumutului §icotarea lui la bursa 2. In cele din urrnA imprumutul in suma de 106 milioane franci §io dobanda de 5% a fost semnat in iunie 1902. Parisul accepta nu numai convertirea §iconsolidarea imprumuturilor bulgare anterioare, dar §i cotarea la bursa. In schimb, overitabila supremarie financiarà a Frantei se va impune pentru un timp asupraBulgariei. Era acceptat un comisar, numit de Banque de Paris et des Pays Bas cuacordul guvernului francez, ce controla finantele locale. Imprumuturile acordateBulgariei de finanta francezA in anii urmatori, 1904 §i 1907, au consolidat pozitiacreditorului care in intervalul 1902-1907 i§i plasase aici 351 milioane franci. Dinaceasta suma Bulgariei Ii reveneau 291 milioane, restul de 60 milioane reprezentAndbeneficiile directe ale bancilor franceze63.

lmprumuturile Bulgariei acordate de finanta franceza 'in 1902, 1904 §i 190764

(In franci)

AniValoarea

nominala aImprumutului

Dobandanominala

Curs decesiune

Suma ridicata DoUndareal:a

1902 106.000.000 5% 81,5 85.089.033 6,72%

1904 100.000.000 5% 82,0 80.412.167 7,05%

1907 145.000.0(X) 4,5% 85,0 119.544.180 5,94%

TOTAL 351.000.000 285.045.580

58 Ihidem, doc. nr. 208, p. 250.59 Ihidem, doc. nr. 212, p. 255-256.60 Ihidem, p. 257.61 .Ihtdem, doc. nr. 228, p. 277.62 Ihidem, doc. nr. 234, p. 28561 Simeon Damianov, op.cit., p. 25864 Simeon Damianov, Aypect.s konomequer.., p. 17.

--

www.dacoromanica.ro

38 Daniela Bu 16

Evcnimentele cc au marcat anul 1908 in sud-cstul Europci §i reactia Sofiei,divcrgentele i rivalitAtile din nou acutizatc dint% marile putcri au intrerupt conso-lidarea pozitiei finantci francezc in Bulgaria . Exigentele tot mai mari alcbancherilor francczi au determinat guvernul bulgar sä caute bani in alta parte. Loculnu putea fi cleat Berlinul sau Viena, ale cAror bAnci, ca i guverne, erau intcresate inemiterca de imprumuturi care ärile balcanicc. Astfel, imprumutul incheiat deguvernul bulgar in 1909 cu bAncile vieneze a constituit o prima loviturà data' finanteifranccze. Ea a fost urmatA de allele, hothâtoare pentru orientarea politica aBulgariei. Pentru o intelegere mai clara a cauzelor §i urmArilor rAcirii" relatiilor cuParisul, trebuie avuta in vedere §i politica Bulgariei fata de Tracia §i Macedonia. Invederea incorporArii acestora, guvernantii de la Sofia au destinat inarmArii cca. 80%din valoarea imprumuturilor solicitate intre 1908-1912 §.1 au modificat articolul 17din Constitutie in sensul acordarii de puteri depline regelui §i guvernului in semnareade acorduri secrete cu alte state, fara consul-tarea Sobraniei. Planul bulgar fuseseexpus tarului Nicolae al II-lea, in 1910 cu prilejul vizitei regelui Ferdinand laPetersburg. Acceptul Rusiei ar fi dus insA la indepArtarea Serbiei, fapt nedorit de ea

cu atat mai putin de Franta66. Iata de ce, intre 1908-1912, ori de Cate ori bulgarii ausolicitat imprumut finantei franceze, Parisul 1-a conditionat de garantii de respectarea statu-quo-ului, neacceptate de Sofia. Problema acestora nu s-a pus insA cu ocaziaimprumuturilor lansate pe piata Vienei in 1909 §i 1910.

Anul 1912 marcheaza, dupa cum am ardtat, schimbdri in politica Frantei faAde sud-estul Europei. Ea inceta sA sustina imobilismul in Balcani i devenea tot maipreocupata de reca§tigarea pozitiilor pierdute, Bulgaria find una dintre ele. Ocazias-a ivit in primavara anului 1912, and guvernul bulgar, venind in intampinareadorintei celui francez, solicita sprijinul finantei franceze in obtinerea unui imprumutde 180-200 milioane franci. Pe moment, raspunsul guvernului francez nu a fostincurajator, aratand ca era decis sa nu punA la dispozitie finantele deck in cazulstatelor ce mergeau din punct de vederc politic alaturi de Frai4a6 . Solicitat din nouin iunie 1912, Parisul nu se va mai dovedi la fel de tran§ant. Acum Sofia beneficia desprijinul Rusiei, ce garanta intentiile pacifiste ale bulgarilor §i de acordul politic

65 -In aceemi zi 5 octombrie 1908 impilratul Austro-Ungariei, Franz Joseph, anunta anexareaBosniei §i Hertegovinei, iar Ferdinand de Saxa-Coburg, sosit la Trnovo, proclama solemn independentaregatului bulgar. Ultimul fusese sfätuit ina din luna august de Rusia s'à nu se gra'beascg in acest senspentru a nu oferi Vienei un pretext in punerea in aplicare a planurilor sale expansioniste. Curtea vienezà,bazandu-se evident pe sprijinul acordat de Germania, dorea sà intimideze Rusia §i sä determine Serbia s'a'se angreneze intr-un conflict armat, pentru care de altfel dubla monarhie era pregAtità, decrerand, chiar adoua zi, mobilizare general& Unirea Bulgariei, act progresist, legitim al poporului bulgar, dar infilptuit inaceastil conjuncturk a sprijinit pe moment dubla monarhie §i a iritat Rusia §i Franta, ce doreau fie osituatie privilegiata in zona stramtorilor, fie mentinerea statu-quo-ului in Balcani. Vezi G. Ambrosi,L'apogee de ['Europe 1871-1918, Paris, 1975; G. Hanotaux, La politique de l'equilihre (1907-1914),Paris, 1912; L. Lamouche, Quinze ans d'histoire halkaniques (1904-1918), Paris, 1928; M. Nintchitch,La crise hosniaque et les puissances europeennes, vol. 1, Paris, 1937; N. Ciachir, Istoria popoarelor dinsud-estul Europei...

Gh. Stefavov, Mejdunarodni otono§enia i vätz.yna politika no Balgaria, 1789-1970, Sofia,1977, P. 89-91.

67 D.D.F., 3-e serie, t. 2, doc. nr. 45, p. 39. Vezi §i René Girault, op.cit., p. 65.

www.dacoromanica.ro

17 Finanla franccza 39

bulgaro-sarb ce venca sà lc sustina". De§i cabinctul franccz amana obtincreaimprurnutului panA la solutionarea conflictului italo-otoman69, ministrul bulgar alfinantclor sosea la Paris la inceputul lunii iunie. Banc] lc franecze erau decisc saonoreze cererca Bulgarici. Ea prime§te pe 5 iunic un avans de 25 milioane de francifara ca guvernul francez sä protesteze7( . Nu era pentru prima data and guvernul sedovedea neputincios in fata propriei finante, de§i teoretic dispunea de mijloace deconstrangew. Cele trci avansuri succesive, in valoare totalà de 75 milioane franci din1912-1913 au permis Bulgariei sA-§i finantcze participarea la razboaiele balcanice,iar Frantei i-au creat iluzia ca§tigArii unei pozitii predominante in Balcani. La Parismulti politicieni socoteau cA tara lor se pregAtea astfel sA modifice harta sud-estuluieuropean de comun acord cu Grecia §i Serbia. Dar in urma celui de al doilea razboibalcanic se constata o noul regrupare a fortelor in Balcani; Bulgaria §i Turcia incepsa se apropie tot mai mult de sfera Puterilor Centrale, prima parasind gruparea aflatäsub influenta Rusiei. De altfel, §i dupA pacea de la Bucure§ti din august 1913, Frantaa continuat sä priveascA cu neincredere Bulgaria, fata de care trebuia sa seprocedeze cu cea mai mare rezervA inainte de a consimti la un imprumut §i in acestcaz sA-1 conditioneze de garantii" 72 Refuzand sà-i acorde Bulgariei imprumutulsolicitat in 1914, oamenii de stat francezi au contribuit esential la orientarea ei spreTripla Alianta73.

In perioada 1889-1914 bAncile franceze au investit in Bulgaria sub formaimprumutului de stat 497,5 milioane franci din totalul de 1.196.548.422 franci,obtinand bend-16i §i alte interese in valoare de 67.263.864 franci. In 1915 datoriastatului bulgar fatA de Franta se ridica la 426.515.000 franci74. Cea mai mare parte aacestor imprumuturi erau destinate amortizArii vechilor datorii sau inarmarii §i numai

68 Aliania sarbo-bulgark considerata o vreme punctul nevralgic al alianiei balcanice datoritilpretentiilor teritoriale ale Bulgariei cat §i activei sale politici in acest sens, a constituit un succcs alAntantei, deschizand Sofiei drum spre Paris si Londra. Prin crearea blocului balcanic, marele artizan alacesteia, diplomatia rusa i§i pregatea un sprijin in cazul unui conflict european. Istoricul iugoslavDimitrie Djordjevié considera de altfel statele balcanice drept a §aptea putere europeana tinand cont depotentialul lor militar. Vczi Revolutions nationales des peuples balkaniques 1804-1914, Belgrad, 1965,p. 229.

Profitand de incordarea dintre Franca, Marea Britanie §i Germania, de agonia prelungita aImperiului Otoman, de faptul ca ocuparea Tripolitaniei §i Cirenaicei n-ar leza interesele Austro-Ungariei, interesata numai de sud-estul Europei, Italia a declarat ràzboi Imperiului Otoman inseptembrie 1911. Diplomatia bulgara intentiona sa profite, angrenandu-se in conflict impotrivaturcilor. Numai considerente militare (armata otomana era mult mai bine dotata §i echipatd) audeterminat Bulgaria sa nu intre in razboi. Vezi mai pe larg: G. Salvemini, La politica esteradell'Italia (1871-1914), Firenze, 1944, p. 89-101; Salvatorelli Luigi, Sommario della Storia d'Italia,Torino, 1963, p. 574-576; Antonello Biagini, Momenti di storia halcanica (1878-1914). Aspetlimilitari Roma, 1981, p. 133.

Vezi René Girault, op.cit., p. 66.71 Din celc 75 milioane franci, Bulgariei i-au rcvenit 72 milioanc Pentru detalii vezi T. St.

Kosaroff, La dette publique extérieure de la Bulgarie 1879-1932, 2-e edition, Paris, 1933, p. 83 §iurmatoarele.

72 Simeort Damianov, Aspects econoiniques.., p. 22.71 Vezi Niko Nikov, Les relations franco-Indgares (1913-1915), in Etudes balkaniques", nr.

4, 1974, p. 87-93.74 Simeon Damianov, Frenscoto iconomice.sko..., D. 25Q.

(1)

www.dacoromanica.ro

40 Daniela BuO 18

o parte infirnii era folositA pentru constructii de cài ferate, porturi sau dezvoltarcaunor ramuri industriale sau intreprinderi. Imprumuturile crau acordatc de obicei cucond4ia expres'a impusd guvernului bulgar de a utiliza o parte din aceste sum pentrucomenzi de armament la fabricile legate de grupurile franceze (Creusot). Ca urmare,in ajunul primului rAzboi mondial armata bulgard dispunea de tunuri franceze desistcm Canet, iar marina bulgark organizatA de misiunea francezA condusA deamiralul Pichon, era echipatA tot de francezi. De altfel, de la sfAr§itul sccolului alXIX-lea §i pfinA la izbucnirea primului rAzboi mondial, Bulgaria a destinat inzestrArii§i modernizArii armatei peste 70 milioane franci.

Conferinta de la Londra din 1830 prevedea nu numai independenta Greciei dar§i obligativitatea acesteia de a consulta Marea pAitanie, Franta §i Rusia, in toateproblemele majore ale vietii politice §i economice . Interventiile acestora s-au facutsimtite ori de cite ori actiunile grecilor lezau intr-un fel sau altul politica §i intereseleputerilor in zona. Se §tie cà dui:A obtinerea independentei, dar mai ales dui:a 1878obiectivele politicii grece§ti au fost indreptate in directia anexarii de teritorii locuitein majoritate de etnici greci §i care erau Inca in componenta Imperiului Otoman. Sevizau in special Macedonia §i insula Creta. Pomind de la dorinta fireasca a realizariiunitätii nationale, actiunile grecilor prin intermediul §colii, bisericii, presei, literaturiiurmireau raspandirea ideii restabilirii Imperiului Bizantin de factura moderni, Eladaurrnind astfel si aibA un rol insemnat in sud-estul Europei. Toati aceasta propa-ganda, cat §i ajutorul militar acordat cretanilor aflati intr-o continua lupta cu ImperiulOtoman pentru aplicarea prevederilor Tratatului de la Berlin76, cereau eforturifinanciare deosebite din partea statului den.

Conflictul militar greco-otoman din 189777 a constituit lovitura decisivapentru finantele statului grec. Invinsä, Grecia nu numai cii nu obtinea Creta, darera obligati §i la plata unei despagubiri de rizboi in valoare de 4 milioane lire-aurturce§ti (cca. 94 milioane franci), pe langA cedarea, care invingator, a unorteritorii fiiri localitati din zona de granita. Astfel, campania din 1897 epuiza

75 Vezi Recueil des traites de paix européens les plus importants, des actes de congres etd'autre documents relatifs a la politique iniernationales, t. II, Paris-Bruxelles, 1856, p. 217-230.

76 Articolul 23 al Tratatului de pace de la Berlin prevedea obligativitatea Sublimei Porti de aaplica Cretei, posesiune otomanä, Statutul organic din 1868, cu unele modificári privind acordarea dedrepturi civile §i politice populatiei cre§tine. In octombrie 1868 Imperiul Otoman accepta PactulHalepa ce constituia aplicarea stipulatiilor de mai sus, pentru ca in 1889 sal suspende. Pentru detaliivezi Tratatul de la Berlin urmat de protocoalele Congresului, Bucure§ti, 1878, p. 6-8; W. Miller, TheOttoman Empire and its successors (1801-1927), Cambridge, 1927, p. 410; E. Driault et M. Lhéritier,Histoire diplomatique de la Grece de 1821 a nos jours, vol. IV, Paris, 1925-1926, p. 327-328; G.Streit, La Question crétoise au point de vue international, in Revue generale du Droit InternationalPublique", IV, 1897, p. 97-104.

77 -In 1896 populatia din Creta se rilscoalà cerând respectarea autonomiei interne inscrisà inStatutul organic din 1868 §i reformele promise prin Tratatul de la Berlin. Rilsculaiii, sprijiniii dcguvernul elen cu voluntari §i apoi cu trupe, proclamau in februarie 1897 unirea cu Grecia. ImperiulOtoman declarii rãzboi Greciei, dupà cc in prealabil se convinsese de neacceptarea unirii de atmRusia, Germania §i Frania §i obtinuse neutralitatea Bulgariei §i Serbiei. Vezi E. Driault et M.Lhéritier, op.cit.,; G. G. Papadopoulos, England and the Near Est 1896-1897, Institute for BalkanStudies, Thessaloniki, 1969, p. 195-225; Vcsna Nikolova, La Bulqarie et les pays voisins pendant laGuerre greco-turque (1897), in Bulgarian Historical Review", nr. 4, 1981, p. 34.

www.dacoromanica.ro

19 Finanta franeczil (I) 4 I

bugetul Greciei, fiind nevoita s accepte controlul econornico-financiar inter-national, de altfel nu pentru prima data in decursul secolului al XIX-1ea78. Inianuarie 1898 Comisia financiara internaponalä, alcatuita din reprezentanpi a §asemari puteri: Franta, Marea Britanie, Rusia, Germania, Austro-Ungaria §i Italia kiincepea activitatea. Comisia obtinea concesionarea veniturilor statului ce reveneaudin vanzarile de sare, hartie, tigari, chibrituri, carp de joc, smarald de Naxes, tutun,timbru. Totodata Ii rezerva dreptul de a apela, spre completare, daca era cazul, lataxele vamii Pireu, de a numi §i revoca functionari din serviciile de mai sus. Caurmare, guvernele rus, englez §i francez s-au declarat de acord cu ivarantareaimprumutului de 120 milioane de franci emis in mai 1898 la Paris . Finantafranceza ki facea astfel tot mai simtita prezenta pe piata elena. Se va impunecategoric la inceputul secolului al XX-lea, and investipile sale intreceau de cca. 3ori pe cele ale altor state. Astfel in 1914 bancile franceze aveau plasat in Grecia unmiliard franci, in timp ce Marea Britanie numai 250 milioane franci, Rusia 70milioane franci, iar Germania 20 milioane franci.

Ca pretutindeni in Balcani imprumuturile erau conditionate de livräri dearmament. Inca din aprilie 1902 ata§atul militar al Frantei la Atena aborda intr-odiscuPe cu mo§tenitorul tronului, printul Constantin, aspectul organizarii §iinzestrdrii armatei. El socotea ca prezenta unui armament de tip Canet in Grecia arconvinge, prin comparape cu cel de tip Krupp deja existent aici, de calitatilesuperioare ale produselor franceze80. Elaborarea unui program de reforme indomeniul apararii §i livrarilor de armament au constituit §i subiectul intrevederiidin 31 decembrie 1905 dintre Lefèvre-Pontalis, insärcinatul cu afaceri al Frantei incapitala elena §i Theotokis, pre§edintele Consiliului de Minktri grec81. Finantafranceza nu a obtinut insä comenzi ferme in schimbul imprumutului onorat de eain totalitate. Abia dupa venirea la conducerea guvernului den a lui EleftheriosVenizelos in octombrie 1909 organizarea §i inzestrarea armatei incepea sä prindaconsistenta. Astfel, in schimbul imprumuturilor obpnute intre 1910-1914,guvernul elen a emis comenzi importante de armament in Franta, iar o misiunemilitard francezd condusa de generalul Eydoux a fost invitata sä se ocupe cuformarea de cadre §i reorganizarea armatei. n paralel, amiralul Tufnell in frunteaunei misiuni militare engleze s-a ocupat de reorganizarea marinei82. Ca urmare,cea mai mare parte a imprumuturilor era destinata acoperirii vechilor datorii §ionordrii comenzilor de armament. Astfel, daca in 1904 pentru acest ultim resort secheltuiau 20 milioane franci, in 1912-1913 suma crescuse de peste 20 de ori §i

78 Cei 8 ani de räzboi (1821-1829) ce au premers obtinerea independentei au shibit foarte multeconomia §i finantele grece§ti. imprumuturile contractate in str5inAtate dup:ii 1830 nu au reu§itredreseze bugetul astfel Inc& in 1843 se ajunsese in pragul falimentului. Solicitate, Marea Britanic,Franca §i Rusia, intrunite in conlerinta de la Londra, au emis un nou imprurnut, garantat de punereasub sechestru a veniturilor

79 J. Tbobie, 1nvestissements et imperialisme francais dun.% !Empire Ottoman 1895-1914,Paris, 1977, P. 137-138.

8') D.D.F., 2-c scrie, L. II, doc. nr. 171, p. 274-275.81 Ihidem, t. VIII, doc. nr. 303. p. 418 419.82 A. Vacalopoulos, Histoire de la Grece moderne. Roane, 1975. n -112

www.dacoromanica.ro

Daniela Btia 20

anume la 450 milioanc franci. De altfel chiar bugetul elen prevedca 250 milioanefranci pcntru cheltuicli militare".

THE FRENCH FINANCE IN SOUTH-EASTERN EUROPE(1900-1914) (I)

Abstract

The changes which laid their imprint on the economy of France by the end ofthe 19th century and which had been triggered by a delay in its development, if setalong the young industrialized countries, hindered her competitiveness on theindustrial and commercial levels as well as her expansionist tendencies. Theabundance of capital, the low rate of the fmancing of industrial enterprises, theplummeting of the purchasing power of the French citizen and the low coefficient ofdemographic growth, all led to a consistent export of capital.

The French finance viewed the Balkan market as a sound investment withminimal risks, promising immediate and huge profit. Thereby, the global figure ofthe investments in French francs soared from 970 million in 1902 to 3 thousandmillion in 1914. In theory, this high value allowed for a variety of more or lessproductive investments: state loans, the creation of railway networks, the building ofrailway stations, of bridges, silos, ports, roads, means of water and sea transport,industrial investments, the creation of commercial enterprises, of insurancecompanies, of communal public service enterprises and of bank investments andcredit. But it is the state loans that would actually seem far more attractive ascompared to the productive area.

The participation of the French finance in loans granted to southeasternEuropean states generally took place in consortium with the German finance, but in ashare superior to that of the latter. Romania was to be the only country to count as anexception, given the agreement between France and Germany according to which thelatter acquired a position of quasi-monopoly over the external credit. As forBulgaria, France succeeded nonetheless to attain three emissions on the whole, andthis in the first decade of the 19th century. Between the years 1867-1912, the Frenchshare in the state loans rounded up 79 percent to Serbia, 45 percent to Bulgaria, 32percent to Romania and 28 percent to Greece. Owing to these state loans andespecially to the warranting system, the French bankers found themselves in theposition of being able to interfere with the financial legislation of these countries andgained control over their fiscal policy (namely in Greece, in Bulgaria and in Serbia).

81 H. Lefevre-Maule, La grece economique et financiere en 1915, Paris, 1916, p. 255.

42

www.dacoromanica.ro

CONTRIBUTIA ROMANIEI LA EDIFICAREA STRUCTURILORECONOMICE ALE ANTANTEI BALCANICE

(1934 -1940) (I)

NICOLAE DASCALU

Cooperarea economicA a tArilor balcanice, mult timp limitatà la relatii corner-cialel, a facut progrese vizibile in perioada dintre cele douà rAzboaie mondiale instransA legAturà cu douä idei de largA circulatie in epocA. A fost vorba, mai intai, deaplicarea partialà a ideii federalizArii Europei prin crearea unei confederatii dunArenein care statele balcanice urmau a juca un rol important2. Acesta era determinat maiales de aprecierea, in fapt supra-aprecierea, rolului economic al statelor din sud-estuleuropean, inclusiv al celor balcanice, in cadrul circulatiei mondiale a valorilormateriale3. Mu It mai realistä, §i deci cu §anse reale de aplicabilitate, s-a dovedit a fiideea cooperarii regionale ca inlocuitoare a vechilor tratate bilaterale bazate, inraporturile comerciale cel putin, pe actiunea clauzei natiunii celei mai favorizate. NuintamplAtor ideea cooperkii economice regionale inregistreazA mari succese practicein anii depresiunii declan§atà la sfar§itul anului 1929. Sub impactul extraordinar alacesteia s-a ajuns la incheierea unor acorduri speciale: conventiile de la Ouchy §iOttawa, in 1932, Pactul de la Roma, in 1934, iar ulterior Acordul de la Oslo (1937)4.

Am lAsat ca ultim exemplu de cooperare economicA regional Mica intelegerecare, dupA adoptarea in februarie 1933 a Pactului de reorganizare, a pà§it ferm pecalea consolidArii aliantei politice printr-o apropiere economicA multilateralà §iplanificate. In acest context se inregistreazA un numAr mereu crescand de studiicare, tot sub impulsul marii depresiuni, pledau pentru lArgirea organizatà a relatiilor

Nicolae lorga, Lega'turile comerciale ale Romliniei cu halcanice in trecut, In AnaleleEconomice i Statistice", 18, 1935, nr. 7-9, p. 1-17; C. Popi§teanu, Romeinia i Antanta Balcanicci,Editura politica', Bucure§ti, 1971, p. 19-50.

Augustin Tataru, Colahorarea economicei a ginilor dundrene, Tipografia Nationala, Cluj,1938, p. 15-30; C. Rudescu, Problema confederatiei dundrene in lumina datelor economice,Gutemberg, Bucure§ti, 1932, p. 23.

3 Vezt, de exemplu. Ion Raducanu, Le sud-est europeen dans le cadre de l'economie mondiale,in Observatorul Social-Economic" 2, 1932, nr. 1-2, p. 165-167.

4 Ovidiu Al. Vladescu, Romilnia in raporturile de schimh cu järile infelegerii Balcanice, InBuletinul Consiliului Economic Superior", 1, 1940, nr. 1, p. 127.

5 Nicolae Dascalu, The Economic Lille Entante, 1922-1938, In ,Revue des Etudes Sud EstEuropéennes", 1981, nr. 1, p. 81-96.

Revista istorica", torn VI, nr. 1-2, p. 43 59, 1995

prile

=

www.dacoromanica.ro

44 Nicolae Dascillu

politicc §i economice dintre statele balcanice6. in acest climat au fost pregAtiteConfcrintele balcanice.

Inca de la lansarea acestei idei a unor reuniuni regionale G. G. Mironcscu,ministrul de externe, a precizat CA ... Romania prive§te cu simpatie incercarea decreare a unei legAturi intre popoarele balcanice". Cum nu existau Inca in acelmoment, 1930, condipi pentru realizarea unei federapi balcanice, era posibil a sediscuta mai intai posibilitatea infaptuirii unei intelegeri cu caracter economic careputea chiar imbraca forma unei uniuni regionale. In acest sens, aprecia §efuldiplomaPei romane, se putca ajunge cu uprinta la acorduri de facilitare atransporturilor §i de cooperare in diverse ramuri ale economiet . Aceste Raspecte aufost pe larg abordate de cele patru conferinte balcanice din anii 1930-1933 .

Astfel, regulamentul de lucru al primei Conferinte balcanice stabilea ca scop alreuniunii analiza metodelor menite a duce la apropierea popoarelor balcanice (art. 1)prin abordarea problemelor cooperarii politice, economice §i intelectuale (art. 2).Trite comisiile de lucru ale reuniunii cea de-a IV-a era insarcinata cu studiereaproblemelor economice circumscrise urmatoarelor aspecte: realizarea unei intelegerieconomice; protecpa comuna a productiei agricole balcanice; crearea unei banci §i aunei camere de comert §i industrie interbalcanica. Iar cea de-a V-a comisie erainsarcinata cu abordarea problemelor de comunicatii vizand in mod specialamsliorarea §i dezvoltarea liniilor balcanice §i crearea Uniunii po§tale balcanice (art.20) . Problemele cooperdrii economice §i ale comunicapilor au fost discutate §i in atreia §edintA plenara a conferintei. Ca urmare a acestui interes au fost adoptate o seriede rezolupi vizand apropierea economica a statelor balcanice. In acest sens sesublinia ca statele balcanice formau o unitate geografica care nu a fost insaexploatata a§a Inc& era necesara organizarea rationala a productiei, consumului §iexportului. Se cereau studii speciale menite a indica: Calle de abolire a obstacolelordin calea comertului; unificarea nomenclaturii din tarifele vamale; prevederi specialepentru tratatele economice interbalcanice; crearca unui regim special pentrustudierea protectiei tutunului §i stimularea legaturilor dintre asociapile cooperativeexistente in regiune; analiza posibilitatilor de creare a unei uniuni monetare §i decolaborare a institupilor de credit '°.

6 Se pot cita: I. Rklucanu, Les rapports économique des Pays Balkaniques et les mesuresles plus appropriées pour la développement de ces raports, Istanbul, 1932, 168 p.; Chifres essentielsdu commerce extérieur des pays danuhiens, Geneve, Societe des Nations, 1932, 70 p;M. Manoilescu, Rationalisation de la production et du commerce danuhien, Bucarest, 1932, 41 p.; V.Madgearu, Inielegerea economied a statelor dundrene, Bucure§ti, 1932, 31 p.; Stelian Popescu, Spreo Infelegere balcanicd in Buletinul lnstitutului Economic Roman", 11, 1932, no. 7-9, p.367-413.

7 Arhiva Ministerului Afacerilor Externe (mai departe Arh.M.A.E.) fond Intelegerea Balca-vol. 10, 1. 120, G. G. Mironescu, Geneva, 24 septembrie 1930, telegrama (mai departe tel.), nr.

45, ciltre Ex terne, Bucure§ti.8

Pentru pregIitirea §i desfil§urarea Conferintelor balcanice vezi: Eliza Campus, InplegereaBalcanied, Editura Academiei, Bucure§ti, 1972, p. 55-107; C. Popi§teanu, op.cit., p. 76-101.

9Arh. M.A.E., fond iNelegerea Balcanicii, vol. 10, f. 96-100. Reglement des travaux de la I-

ere Conference balkanique, copie.iu

Ibidem, f. 170-171, Resolutions de la premiere Conference Balkaniquc.

nica,

2

www.dacoromanica.ro

3 Antanta balcanicri (I) 45

De ascmcnca cca dintdi Conferinta balcanied, desfa§uratd la Atena in octom-brie 1930, a adoptat o rczolutic generald §i in problema comunicatiilor. Aceastapreconiza, pentru transporturile feroviare: racordarea retelelor statelor balcanice;construirea a cel putin cloud linii de importantà europeanA; pentru Calle rutiere sementiona necesitatea unor legdturi directe intre capitalcic din Balcani; pentru cailemaritime se sugcra analiza posibilitdcilor de stabilire a unui tratament egal al navelorstatelor balcanice §i acordarea unor facilitdti vamale acestora, iar in sfera transpor-turilor aeriene se mentiona necesitatea infiintarii unei companii aviatice balcanice.Conferinta a elaborat §i adoptat un proiect de conventie po§tala interbalcanicA i arecomandat crearea unei federatii turisticc ca §i adoptarea unei pozitii comune latoate reuniunile internationale din sfera turismuluill.

UrmAtoarele reuniuni ale statelor balcanice au largit aria chestiuniloreconomice abordate tot in cadrul celor douA comisii specializate, economicA §i detransporturi. Astfel, la a IV-a conferinta, de la Salonic din noiembrie 1933, a fostdiscutat §i adoptat un proiect de Conventie pentru cooperarea economicA a statelorbalcanice i un proiect de statut al Oficiului balcanic de cooperare12. In sferaagriculturii s-a analizat chestiunea creditului agrar balcanic §i protejarea produselordin zond in comertul international. 0 mare atentie s-a acordat proiectului elen ce vizarealizarea uniunii vamale partiale care era menitä a stimula schimbul de produse peplan regional, a apara produsele balcanice pe piata mondialà etc. Ca solutii practicede atingere a scopurilor mentionate se avansa ideea unor tarife preferentiale bazatepe clauza natiunii celei mai favorizate, stabilirea unor contingente echivalente sauproportionale la exportul de produse agrare §i crearea unei camere balcanice decompensatie13. Delegatia românA a subliniat cA denumirea de uniune vamala eraexageratA, cA stabilirea unor contingente la export putea reflecta doar interesul unorstate balcanice i cA tariful preferential aplicat limitat nu putea stimula comertulexterior. Discutiile aprinsc care au urmat au dus la adoptarea punctului de vedercromOnesc: contingentele urmau a fl fixate prin discutii bilaterale §i doar pentruprodusele stabilite de comun acord14.

Discutiile consacrate problemelor agrare au relevat mai ales necesitateadepA§irii crizei prin adoptarea unor mAsuri speciale: crearea unei piete balcanice,adoptarea unor tarife interbalcanice preferentiale, crearea unui front comun,balcanic, pentru valorificarea integralA a produselor lor de export, renegociereatratatelor comerciale bilaterale. Delegatia romdnd a avansat proiectul pentrufondarea Oficiului balcanic de cooperatie §i credit agricol. 0 rezolutie specialA aConferintei recomanda dealtfel statelor balcanice sA favorizeze formarea decooperative prin acordarea de credit pe termen scurt §i sA initieze crearea unoruniuni centrale ale cooperativelor care trebuiau apoi sà stabileascA legAturi, cu cele

lbidem f. 173, Resolution generale sur les communications.12 . vol. 21, f. 283-288, LegtAia Roiiiiniei, Atena, 12 decembric 1933, raport nr. 3065,

Langa-R4canu.13

f. 289.14

Ibiclem f. 290.Ibidem,

"

www.dacoromanica.ro

46 Nice lac Dascalu 4

din rcstul tArilor balcanice 15. Chestiunile dc comunicatie au fost abordate in cadrul apatru subcomisii spccializatc. Cea pentru cAile ferate a rccomandat construirea linieidirecte Bucuresti-Sofia-Salonic si ridicarea unor poduri peste Dun Are la Giurgiu-Rusciuc §i unul romano-iugoslav. S-a sugerat rcduccrea tarifelor pentru liniilcinterhalcanice si propus includerea de vagoane directe in trenurile care lcgaustatele balcanice. In materie dc transporturi rutiere s-a constatat starea precarA asoselelor in Balcani, pe unde treceau doar cloud drumuri europene. Pentru stimulareanavigatiei aeriene s-a analizat posibilitatea incheierii unei conventii balcanice si aunui Oficiu aeronautic regional '6. Expertii statelor balcanice au mai discutatproicctul Uniunii postale balcanice §i modalitAtile de strangere a legAtulllor in sferaturismului §i sportului. In toate aceste chestiuni au fost adoptate rezolutii .

Complexitatea problemelor economice abordate de Conferintele balcanice aconstituit, fArd indoialA, un experiment util care a pregAtit terenul unor realizAriconcrete. Crearea intelegerii Balcanice, in februarie 1934, a fost desigur eveni-mentul major care a insemnat si crearea cadrului oficial al abordArii chestiunilorcooperArii economice interbalcanice. In optica fondatorilor alianta politicA putea ficonsolidatà prin mAsuri de apropicre economicA a statelor membre. In acest fel seputea dezvolta sentimentul de solidaritate a popoarelor aliantei care devenea uninstrument util al mentinerii pAcii. Conjugarea eforturilor statelor IntelegeriiBalcanice putea contribui §i la modificarea conjuncturii economice. Prin toateacestea era evidentA misiunea Intelegerii Balcanice economice apreciatA, pe bunAdreptate, a fi grea si de lungA duratA.

Reunit la Ankara, la sfarsitul lui octombrie-inceputul lui noiembrie 1934,Consiliul permanent al Antantei Balcanice a adoptat statutul aliantei. Scopurileacesteia erau astfel formulate: mentinerea si organizarea pAcii ca §i intensificarearelatiilor economice cu toate statele si in special intre tArile membre (preambul).Articolul 5 din Statut preconiza crearea Consiliului economic consultativ al alianteiinsArcinat cu coordonarea progresivA a intereselor economice ale celor patru si avandin componentd experti economici, financiari sau comerciali'8. De altfel fusesepregAtit deja i proiectul de statut al Consiliului economic care a fost adoptat la 2noiembrie 1934. Consiliul economic era format din patru sectii nationale (greacA,romanA, turcA §i iugoslavA, art.1), fiecare incluzand cinci delegati specializati inprobleme comerciale, agrare, industriale, financiare §i de comunicatii (art. 2). Fiecaredin sectiuni urma a pregAti studii §i a face propuneri concrete in problemele deinteres comun ce trebuiau discutate la reuniunile bianuale convocate, prin rotatie, incapitalele statelor membre. Reuniunile trebuiau sA gAseascA un punct de vedere

15 IV-eme Conférence Balkanique, Salonique 5-12 novembre 1933. Documents ofliciels,Athenes, 1934, p. 502-528.

16 Vezi E. Campus, op.cit., p. 110-125.17 Ion Christu. Rolul economic al injelegerii Balcanice, in Analele Economice §i Statistice",

18, 1935, nr. 7-9, p. 184-185; C. Petroff, Le travail de cooperation économique entre les payshalkanique, in Les Balkans", 4, 1934, no. 5 6, p. 430-431; 0. Al. VIAdescu, L'Entante Balkanique,Bucarest, 1939, p. 70-72.

18Arh. M.A.E., fond intelegerca Balcanicii, vol. 16, 1. 39-40, Le Statut de l'organisation de

l'Entente Balkanique, copie.

s-a

www.dacoromanica.ro

5 Antanta balcanicii (1) 47

comun pc marginca propuncrilor flicutc de sectii i sä ?loptc propuncri cc urmau a fisupuse aprobarii Consiliului permanent al aliantci . Acesta a decis ca primareuniunc sii aihà loc la Atena, in urmiltoarele cinci luni, pcntru a discuta:intensificarca relatiilor economice §i comercialc dintre statele membre; dczvoltarcacailor de comunicaric interbalcanice pc Dunare, §i Marea Neagra mai ales;posibilitatca crearii unei banci balcanice ca §i stimularea turismului regional.

Analizand deciziile con ferintei dc la Ankara a Consiliului permanent, ziarulelvetian Der Bund" aprecia, in editia din 10 noiembrie 1934, ca hotararile de naturaeconomica puteau avea efecte practice limitate datorita stnicturii economice similarca celor patru tan aliate ca §i datorità puterii reduse de absorbire a pietelor lor in timpce situatia financiara era precara in toate cazurile2`). Dincolo de asemenea prognoze,statele Antantei Balcanice au inceput imediat actiunea de apropiere economica. La16 noiembrie 1934 era promulgat decretul regal prin care erau numiti cei cincimembri ai delegatiei romane in Consiliul economic consultativ al statelor IntelegeriiBalcanice: N. Tabacovici, pre§edinte §i expert in probleme de comunicatii, ing. N.Theodorescu, expert in problemele industriale, I. Christu, in probleme comerciale, V.Bädulescu, in probleme financiare §i de credit, iar E. Marian, in chestiuni agricole2t.La cateva luni doar de la numire N. Tabacovici, demisionat, a fost inlocuit laconducerea delegatiei romane de ing. N. Theodorescu22. Componenta reprezentancsiromane§ti a fost anuntata pe canal diplomatic, la Atena, Ankara §i Belgrad- .

Delegatia elena s-a format la 26 noiembrie 193424, iar cele ale Turciei §i Iugoslavieila sfarptul lunii decembrie 193425.

Inca de la 12 ianuarie 1934 Romania a propus guvernului elen ca primasesiune a Consiliului economic sä aiba loc la Atena, in ianuarie 193526. Ministrulde externe2flen a fost de acord cu sugestia §i a informat in consecinl'8a §i Ankara §iBelgradul . Dupa numai cateva zile s-a primit un raspuns pozitiv a§a incat aufost pregatite delegatiile nationale29. Le Messager d'Athens" informa la 29decembrie cà la 3 ianuarie 1935 se vor deschide la Atena lucrarile primei sesiuni aComitetului economic consultativ al Antantei Balcanice. Ziarul aprecia ea sarci-nile reuniunii erau dificile deoarece impuneau cautarea solutiilor de modificare a

19 Ibidem, vol. 27, f. 14-15, Statut du Conseil Economique Consultatif de l'EntenteBalkanique, copie.

2a Ibidem, vol. 16, f. 97-102, Legatia României, Berna, 21 noiembrie 1934, raport nr. 2092,indescifrabil.

21 Ibidem, vol. 27, f. 1, Decret regal, nr. 3104, Bucure§ti, 16 noiembrie 1934, Carol.'17

f. 7.23 Ibidem, f. 17, 18, 20 notele respective.24 Ibidem, f.21, Legatia Romaniei, Atena, 28 noiembrie 1934, tel. nr. 2961, Langa-RA§canu.25 Ibidem, f.32, Legatia Romtniei, Belgrad, 29 decembrie 1934, raport nr. 3232, Guriinescu.26 Ibidem, f. 23, M.A.S., Buctire§ti, 13 decembrie 1934, nr. 66728, Savel Riidulescu, citrc

Legatia,Atena.Ibidem, f. 24, Legatia RorriAniei, Atcna, 16 decembrie 1934, tel. nr. 3117, Langa-RIicanu.Ibidem, f. 37, Legation de la Republique Turque, Bucarest, lc 28 décembre 1934, nr. 1091,

indescifrabil.29 . 1. 33, M.A.S., DirecOa economicii, Bucure§ti, 28 decembrie 1934. Istoth, I. Christu

(componenta delegatiei romane: cei cinci reprezentanki in Consiliul economic plus doi membri ailegatiei din Atcna)

Ibidem,

www.dacoromanica.ro

48 Nicolae Dascillu 6

sistemului relatiilor economice dintre statelc balcanicc". Este vorba, se sublinia inarticolul rcspectiv, de a modifica obiceiurile create de limp i dc natura productieibalcanice, aceasta find intr-un fel unitarr. Se sublinia faptul cA nou crcatulConsiliu economic putea da doar indicatii, factorii nationali de decizie aviindputerea dc a le punc in aplicare- .

Fiir indoial5 cA sccpticismul ziarului elen era impArt4it de multi. in aceastäatmosfcrA au loc in zilele de 3-9 ianuarie 1935, la Atena, Iucràrilc primei sesiuni aConsiliului economic. Delegatiile celor patru state au fost formate de expegi: 8rombi, 10 turci, 7 greci §i 4 iugoslavi 1. Deschizfind lucrArile, ministrul de externe alGreciei a fAcut apel la factorii economici din cele patru state pentru a-§i uni eforturilein vedcrea intaririi aliantei. efii celorlalte trei delegatii, N. Tabacovici, Hassan Saka§i L. Pelinanovió, au dat glas sperantei cA lucrarile reuniunii vor fi fructuoase §i vorcontribui la apropierea de telul propus . Dezbaterile au avut loc in plenare §i incomisii specializate in probleme: comerciale (I), comunicapi (II), finante, credit,barici de emisie (III) i turism (IV). Inca din prima plenard delegatia romana aprezentat un Plan de colaborare economica a statelor Antantei Balcanice".Documentul sublinia ideea ca legaturile economice §i financiare erau menite acompleta raporturile politice. Statele aliantei aveau in sfera economica interese care

puteau concilia, find cert faptul ca o mai bund cunoa§tere reciproca era o conditieesentiald a coordonarii i dezvoltarii legaturilor economice. Delegatia romana aavansat totodatd proiecte de rezolutii in principalele probleme inscrise la ordinea dezi, stabilita in funcpe de indicapile date de reuniunea de la Ankara, din noiembrie1934, a Consiliului permanent al aliantei33.

Comisiile specializate au discutat proiectele de rezolutie avansate de Romania,au adus unele modificari §i le-au inaintat plenarei care le-a adoptat in ultima §edinta.Tot atunci s-a decis ca urmatoarea reuniune a Consiliului sä aiba loc la Ankara, lainceputul lunii aprilie 1935. Prima rezolutie adoptatd se referea la relapile comercialedintre statele aliantei. Pentru intensificarea schimbului reciproc de marfuri sepreconizau urmatoarele mijloace: studierea cailor de evitare a piedicilor §i restric-Valor ivite in calea relatiilor comerciale bilaterale; schimbul regulat de informatii §istatistici comerciale prin intermediul secpilor nationale; avansarea unor propuneripentru incheierea de acorduri stimulatorii; elaborarea de studii privindinstituirii unui regim preferential regional; propuneri pentru adoptarea unui punct devedere comun la reuniunile internationale de profil §i analiza posibi1itAii plasariiunor produse comune pe pietele extrabalcanice. Apreciind cA o politica economicauniforma §i eficace depindea direct de situapa comunicapilor, cea de-a douarezolutie avansa propuneri privind: crearea de servicii speciale, pentru comunicapilebalcanice, in cadrul organismelor nationale din domeniu; convocarea unei comisii

Ibidem, f. 30-31, Legatia României, Atena, 29 decembrie 1934, raport nr. 3245, Langa-Ril§canu.

.31 Ibidem, f. 57-58, lista delegatilor.12 Arh. M.A.E., fond Intelegerea Balcanicil, vol. 27, f. 59-66, Premiere session du Conseil

consultatif éconornique dc l'Entente Balkanique, séance inaugurale, Athenès, le 3 janvicr 1935.33 Ibidem, 1 96-97, Plan de collaboration Cconomique entre los Etats de l'Entante Balkanique,

projet rou mai n.

se

posibitilOtite

www.dacoromanica.ro

7 Antanla balcanicil (I) 49

mixte de experti in problerne de comunicapi in ziva de 11 martie 1935. la Belgrad,pentru a pregati un set de sugestii asupra modalitaplor de cooperare in sferatransporturilor (regulamente uniforme, simplificarea formalitaplor varnale, unifica-rea taxelor portuare, construirea in comun a unor drumuri §i poduri, acorduriprealabile asupra proiectelor de conexare la liniile internationale §i pregAtirea unuiproiect de acord po§tal interbalcanic)34.

A treia rezolutic adoptata de prima sesiune viza crearea unei BAncibalcanice. Se aprecia CA, pentru moment, proiectul nu se putea realiza, dar ocomisie speciala urma a Ii creatA pentru a analiza problema §i a face propunericoncrete. Subliniind ca turismul era o cale de cunoa§tere reciprocA a popoarelor,dar §i o ramurA economick a patra rezolupe evidenpa necesitatea organizAriipropagandei in domeniu, a studierii posibilitAplor de unificare a formalitAtilorvamale §i a vizei, a studierii reducerii reciproce a taxelor de transport, a lichidariisoldurilor restante, a posibilitatii de creare a unor birouri de turism comune inmarile centre din strainAtate, a stimularii turismuluiln grupe mari, a gAsiriioricAror solutii stimulatoare pentru turism in general. In fine, a cincea rezolupeprivea colaborarea intre institupile economice existente deja in cele patru statealiate. In acest sens se recomanda intocmirea unei liste cu respectivele institupi,crearea in cadrul acestora a unui serviciu special insarcinat cu problemele coope-rarii balcanice, organizarea schimbului de publicapi, de conferinte, cxcursii §ichiar a participarii comune la targuri internaponale35. Prima sesiune a adoptat §i unproiect de statut, in fapt regulamentul intern al Consiliului economic, ce urma a fisupus aprobarii Consiliului permanent36.

Comunicatul dat publicitatii dupA incheierea lucrArilor primei sesiunisublinia ca rostul Consiliului economic era de a consolida alianta politica §i acontribui la refacerea statelor membre. Aceasta incercare, se sublinia in document,era importanta deoarece eforturile europene nu au reu§it, iar chestiunile generatede criza erau prea mari §i grele pentru a fi rezolvate izolat. Intre solutia generalacea autarhica, negativk statele balcanice au pa§it pe drumul cooperarii regionale.In acest sens prima sesiune a Consiliului economic a avut sarcina de a analizacondiple economice din cele patru state in vederea elaborarii unui plan adecvatpentru atingerea apropierii economice §i financiare. Se aprecia cA discupile au fostamicale, ducand la elaborarea unui protocol care trasa secPilor nationale normeprecise de lucru si organizare. Se preciza totodata ca secpile nationale activau intresesiunile Consiliului economic ce avea misiunea de a coordona eforturile §i astabili directive comune37.

Pentru pregatirea lucrarilor celei de a doua sesiuni a Consiliului economicurma a se intruni la Belgrad o conferinta a expertilor in probleme de comunicapi. Lainceputul lunii martie 1935 guvernul clen a solicitat amanarea acestei reuniuni iar

34 Ibidem, f. 76-78, Protocol final de la premiere session du Conseil Economique dc l'EntentcBalkanique, Athgnes, le 9 janvier 1935, Tabacovici, Varvaressos, Pelivanovió, Saka.

Ibidem, f. 79-95.36 Ibidcrn, f. 98-103, Projct de réglement interieur du Conseil Economique.37 ThicIrro I A1 -47 rewn,,,;,,t

si

www.dacoromanica.ro

50 Nicolae Dascillu 8

Romania, lugoslavia38 si Turcia39 au acccptat considcrand c este neccsara o maibunii prcgatire a discutiilor. Romania urma a fi reprezentata dc o delegatie formatadin comandorul Scarlat Radulescu, avocatul S. Verona §i consulul general de laBclgrad, D. Nicolau4". Totodata guvcrnul roman a propus aIiailor ca reuniuncaexpertilor sa inccapa la Belgrad, la 5 aprilie, iar a doua sesiune a Consiliuluieconomic la Ankara, incepand cu 18 aprilic41. Acest calendar a lost acceptat decelelalte state din a1ianti142.

Ca urmare, intre 5-9 aprilie 1935, la Belgrad a avut loc reuniunea expertilordin Antanta Balcanica in problcme de comunicatii. Pc ordinea de zi s-au aflat cincipuncte priviind comunicatiile feroviare, fluviale, de po§ta, telefon, telcgrafie, rutiere§i acriene4- . Discutiile au fost laborioase asa Inc& a fost posibila adoptarea unorpropuneri privind cooperarea statelor balcanice in materie de comunicatii feroviare:ameliorarea traficului prin noi amenajari tehnice; fixarea unor regulamente comunepentru calatori, bagaje §i marfuri; stabilirea unor tarife directe intre statele alianteisimplificarea formalitatilor vamale. In problemele de comunicatii maritime §ifluviale s-a cazut de acord sä se solicite sprijinul guvernelor pentru stabilirea delegaturi directe intre companiile de navigatie nationale, pentru incheierea unui acordintre acestea, vizand fixarea unui trafic combinat, unificarea tarifelor, crearea de noi

studierea taxelor portuare §1 crearea unui Comitet permanent de experti in toateaceste chestiuni. Privind comunicatiile rutiere s-a propus stabilirea de legAturi intredrurnurile nationale existente, mentinerea in buna stare a §oselelor de importantaeuropeana §i studierea masurilor adiacente".

Expertii au adoptat §i un proiect de aranjament pentru cooperarea in domeniulpo§telor §i telecomunicatiflor 0 care viza crearea unei uniuni restranse in acestdomeniu, adoptarea unei poziii comune la reuniunile internationale de profil,studierea unificarii yviciilor interne de po§ta §i telecomunicatii ca §i adoptarea unortaxe po§tale unice . in fine, subcomisia pentru probleme feroviare a discutatproiectele prezentate de Grecia i Turcia privind crearea de noi linii directe intreSalonic i Europa Orientalä. Reprezentantii Romaniei §i Iugoslaviei au apreciat cAproblema nu era deernpetenta subcomisiei a§a incat nu s-a luat nici o decizie inproblema respectiva . In urma discutiilor, expertii in materie de transporturi aerieneau adoptat un proiect de conventie privind re1aii1e aeriene dintre cele patru state,pentru unificarea regulilor de circulatie i trafic ca §i pentru o cooperare efectiva a

38Ibidem, f. 106, M.A.S., Bucure§ti, 8 mantic 1936, nr. 13610, Savel Rildulescu.

39Ibidem, f. 107, Legalia Romaniei, Ankara, 9 martie 1935, nr. 282, Eliad.Ibidem, f. 257, M.A.S., Bucure§ti, 28 martie 1935, Notil, Anion.

41 Ibidem, f. 110, M.A.S., Bucure§ti, 25 martie 1935, nr. 18144, Arlon.42

Ibidem, f. 115, Legatia Romaniei, Atena, 27 martie 1935, no. 977., Langa-R4eanu; Ibidem,1. 116, Legalia Romiinici, Ankara, 28 martie 1935, nr. 394, Eliad.

43Ibidem, f. 187, Ordinca de zi, copie.

44 Ibidem, f. 188-193, Proposition de la Commission des experts au sujet de la cooperation desEtats de l'Entente Balkanique en matière des communications, Beograd, le 9 Avril 1935, copic,nesemnatà.

45Ibidem, 1. 194-199, textulproiectului de aranjament.

46Ibidem, f. 200, Proccs verbal de la séance du 9 Avril 1935 de la sous commissions d'expertspour les questions feroviares, copie, nesemnatIl.

§i

www.dacoromanica.ro

Amnia balcanica 5 !

celor patru state in problernele de trafic acrian. Expertii au constatat c toate sta teledin nordul §i vestul european fAceau eforturi pentru dezvoltarea liniilor aeriene spivOrient §i Extremul Orient, §i care in pane treceau prin Balcani. De aici §i rnsa creeriunei retele regionale de navigape aerienA, dar §i necesitatea unirii eforturilor statclorbalcanice pentru a beneficia pe deplin de pozitia lor geograficA. S-a sugerat §i crearealiniei aeriene Belgrad-Salonic, §i in acest sens s-a elaborat un proiect de fford. Unasemenea document a vizat §i transporturile ocazionale (aero-taxi) . Toatedocumentele adoptate au fost anexate Protocolului incheiat de experti din Grecia,lugoslavia §i Romania §i care urma a fi prezentat §iTurciei care nu a trimisspeciali§ti in navigatie aeriand la reuniunea de la Belgrad4 .

Rezultatele acesteia sunt sintetizate de pre§edintele sectiei iugoslave,Pelivanovié §i prezentate plenarei celei de a doua sesiuni a Consiliului Economic.Documentul subfinia cA expertii din cele patru state aliate au dezbAtut probleme decomunicaPi de interes comun49. Au fost adoptate proiecte privind acordurireferitoare la comunicapile feroviare, fluviale §i maritime, po§tA §i telecomunicatii,rutiere §i aeriene50. Se sublinia cA Grecia nu a avut delegat in probleme detransporturi pe apA iar Turcia in cele aeriene. Pe de altà parte, acordul de po§tA sereferea doar la Romania §i Iugoslavia deoarece intre Grecia §i Turcia exista deja oconvenpe in sfera respectivA.

Conform acordului inregistrat, la 18 aprilie 1935 la Ankara se deschideaulucrArile sesiunii a doua a Consiliului Economic. Grecia avea §ase delegap,Iugoslavia trei, Romania §apte, iar Turcia nouA51. La ordinea de zi se aflau §asepuncte: analiza activitAtii secpilor naponale; discutarea raportului privindreuniunea expertilor in comunicatii de la Belgrad; schimb de opinii in problemaregimului comertului reciproc al statelor membre; elaborarea unui proiect deraport destinat Consiliului permanent al aliantei; discutarea tuturor propunerilormenite a duce la intensificarea legAturilor economice reciproce §i fixarea dateiurmAtoarei reuniuni52. DupA obi§nuitele discursuri inaugurale, in prima plenarA s-adiscutat raportul comisiei de experp reunitA la Belgrad §i s-a decis ca problemaliniei de cale feratA Salonic-Europa OrientalA sA fie prezentatA Consiliuluipermanent. A urmat apoi formarea celor patru comisii ale sesiunii: politicdcomercialA, prezidatA de Tabacovici; comunicapi, condusA de Pelivanovié;bancarA, de Hasan Saka §i turism, de Charitakis53.

47Ibidem, f. 136-137, Protocole contenant les resolutions prises par les experts aeronautiquedes Pays de l'Entente Balkanique lors de leur reunion a Beograd du 5 au 9 avril 1935, copie,nesemnata.

Ibidem, f. 138-157.49 Ibidem, f. 224-226, Rapport de la Section nationale Yougoslave du Conseil Economiquc sur

les travaux des Commissions d'experts pour les questions des communications qui ont siege aBeograd du 5 au 9 avril, Pelinanovie.

5° Ibidem, f. 189-200, copii proiecte acorduri.51 Ibidem,f. 164-168, lista delegatilor.52 Ibidem, f. 170, Projet de l'ordre du jour de la 11-eme session du Conseil Econornique.3Ibidern, f. 169-177, Proces-verbal. Deuxième session du Conseil Economique, séance

inauguralc, Ankara, le 18 Avril 1935, copie nesemnata.

(1)

www.dacoromanica.ro

52 Nicolac Dasau 10

Sub conduccrea pre§edintelui sect:lei romane comisia pentru politicA comer-cialA s-a intrunit la 20 aprilic §i a inccput dezbatcrilc cu opinia delegatului turc carerclevA gravitatea diversitAtii picdicilor cxistente in calea schimbului de mArfuri dintrestatcic aliatc. Suprimarea contingentclor, propusä de un document rornfinesc, nuridica piedica majorA ce era cunoscutA dc modalitAtflc de platà. Delegatul turc apropus ca reducerile tarifelor vamalc sA se facA in baza clauzci natiunii celei maifavorizate §i a sugerat intocmirea unei lisle cu produsele balcanice specifice invederea constituirii unei clauze balcanicc. Expertul roman in comisic, I. Christu, aconstatat cA obiectiile delcgatului turc erau scriose §i anulau proiectul prezentat, a§aInc& se cerea gAsitä o altA solutie. Delegatul turc a insistat asupra necesitAtii

procedurilor comerciale §i a fost sprijinit in aceastA directie dereprezentantul Greciei. Delegatul iugoslav a sprijinit proiectul romanesc ce putea fi outilA bazA de discutii, de§i avea o care* importantà: nu definea scopurile §iponderea colaborarii economice in centrul careia se aflau douA chestiuni, traficul cudevize §i schimbul de marfuri. Expertul roman a apreciat ca adoptarea unei clauzebalcanice era calea cea mai sigurà pentru realizarea unei uniuni vamale. Delegatulgrec a subliniat csa scopul reuniunii nu era numai gAsirea unor avantaje reciproce, ci§i protejarea propriilor interese ma incat concesiile se puteau face doar in limiterezonabile determinate §i de conjuncturA. Crearea clauzei balcanice5etra de duratä maincat expertul grec a propus gAsirea unor mijloace practice imediate .

Ideile prezentate de Grecia in Comisia de politicA comercialA au fostcristalizate intr-un proiect de acord. Christu a propus sA se uneascA cele douàdocumente supuse atentiei, cel roman si cel elen, dar delegatul turc sugereazAincheierea unui acord multulateral simplu, care sA prevadA transferul liber de devize,rarA intentie de echilibrare, ca §i stabilirea unor liste bilaterale cu produse de schimb.Delegatul iugoslav a afirmat cA proiectul elen era ingust §i insuficient §i a cerutdiscutarea proiectului romanesc pe care 1-a apreciat ca satisfAcator. In final s-a decisca bazele politicii comerciale sA fie stabilite in functie de prevederile proiectelorroman §i elen reunite55.

LucrArile celei de a doua sesiuni au fost incheiate la 25 aprilie 1935 prin adop-tarea Protocolului final §i a raportului adresat Consiliului permanent al aliantei.Protocolul sublinia seriozitatea schimbului de opinii in problemele: intensificareaschimbului de marfuri, dezvoltarea §i ameliorarea comunicatiilor §i largireaturisvlui. S-a stabilit ca urmAtoarea sesiune sA inceapà la Bucure§ti, la 4 noiembrie1935 . Raportul inaintat Consiliului permanent era mai detaliat §i concret, incepandcu sublinierea cA apropierea economicA consolida alianta politica §i servea intereselegenerale ale pAcii, ameliora conditiile de viatà din Balcani. Statele aliantei cu peste

54Ibidem, f. 178-186, Deuxième session du Conseil Economique, Commission de la politique

commerciale, premiere seance, 20 avril 1935, Tabacovici.55 lbidem, vol. 34, f. 13-18, Proces-verbal, Commission de la politique commercial, deuxième

séance, 21 avril 1935, copie nesernnatA; vezi §i Conferinia intelegerii Balcanice. ImportanfaIncheierilor pentru paltica comerciald a Romaniei, In Bursa", an 34, 1935, nr. 1510, p. 615-616.

s6Arh. M.A.E., fond iniclegerea Balcania vol. 27, f. 222-223, Protocole final de la deu-

xicme session du Conseil Economiquc, Ankara, le 25 Avril 1935, semnat de §efii celor patrudeIegaii.

simplificirii

www.dacoromanica.ro

11 Anima balcanica (1) 53

58 rnilioanc dc locuitori §i o suprafatA de aproape 1,5 milioanc km2 dispuncau de opo/itie geograficA §i de resurse naturalc care le conferea mart posibilitilti dedezvoltare. Ca urmare, toate eforturilc dc cooperare depindeau doar de organizarede buna intelegcre. Era totu§i grcu de realizat o schimbare bruscA date fiindnumeroascle bariere comerciale ridicate in toatii lumea. Se cerea deci o actiunegradatA §i prudentrt menità a duce, in final, la realizarea unei comunitAti economice.Documentul sublinia cA pentru moment se putea actiona cu folos in directiaintensificArii schimbului de rnArfuri, a ameliorArii cAilor de comunicatii, a dezvoltAriiturismului ca §i al cooperArii bAncilor de emisie. Erau ari prezentate rezultatelediscutiilor avute in cadrul sesiunii in directiile mentionate5 .

Consiliul permanent al Intelegerii Balcanice a aprobat la 13 mai 1935 raportulConsiliului Economic sub rezerva ratificarii protocoalelor de cAtre guvernele In

s.58cauza . in privinta liniei de cale feratà Salonic Europa Orientalà, Consiliul perma-nent a decis in unanimitate a-I sprijini, guvernele implicate urmind a actiona pentruaplicare practicA59. De precizat CA guvernul roman a ratificat la 24 mai 1935 toatehotararile adoptate de Consiliul Economic in sesiunile de la Atena §i Ankara, §iaprobate de Consiliul permanent 60 .

Data fixatä, de 4 noiembrie 1935, pentru a treia sesiune a ConsiliuluiEconomic nu a putut fi respectatà. Inca de la sfar§itul lunii octombrie §efu1 sectieiiugoslave a anuntat reorganizarea acesteia §i a propus arnanarea sesiunii pentru odata ulterioare 1. S-a fixat initial ziuna de 10 ianuarie62 iar apoi, la solicitareaguvernului den, 17 ianuarie 193663. intre timp a fost pregAtit proiectul ordinii de zi,care nu avea nimic nou fata de cele anterioare64, §i au fost alcAtuite cearomanA avea 8 membri, 13 experti §i un observator; cea elena 5 membri §i 2 experti;cea tured 5 membri, 1 consilier §i 1 secretar, iar cea iugoslavA 3 membri, 3 exper0 §i1 secretar". Cei 43 de reprezentanti s-au intalnit la Bucure§ti la 17 ianuarie 1936 §i,timp de o saptarnana, au dezbAtut problemele de pe ordinea de zi in cadrul plenarelorsau a obi§nuitelor deja comisii.

In cadrul Comisiei pentru schimburi comerciale Romania a propus infiintareaunui Buletin balcanic care sA publice datele privind schimbul reciproc de mArfuri.

57 Ibidem, 1. 136-135, Rapport au Conseil Permanent de l'Entente Balkanique presentée par leConseil Economique de l'Entente Balkanique lors de la reunion du Conseil politique a Bucarest, le10-13 mai 1935, copie, nesemnata.

58 Ibidem, f. 245, Proces-verbal, Bucarest, le 13 mai 1935, semnat de mini§trii de externe.Ibidem, f. 242, Decizia Consiliului permanent al intelegerii Balcanice, Bucure§ti, 13 mai

1935, copie, nesemnata.Ibidem, f. 241, Jurnalul Consiliului de Mini§tri, nr. 507, 24 mai 1935, copie, nesemnata.

61 Ibidem, f. 268, Conseil Economique de l'Entente Balkanique, Section nationale jugoslave.Beograd, le 19 octobre 1935, Pelivanovie.

62 Ibidem, f. 263, M.A.S., 22 octombrie 1935, nr. 60280, Savel Indulescu, cave legatia Atena.63 Ibidem, f. 271, M.A.S., 3 ianuarie 1936, ni 223, Savel Radulescu catre legatia Belgrad.64 Ibident, f. 269. Projet d'ordre du jour la troisième session du Conseil Economique cope,

nesemnatrt.65 lbidern, f. 314-317, 111-erne session du Conseil Lconomique, Bucarust, le 17 Janvicr 1936

les, delegations.

delegatiile:

"

www.dacoromanica.ro

54 Nicolac Dascalu 12

Aceste cifre puteau apArea §i in publicatiile existente ale bAncilor de cmisie din celepatru state aliate. Delcgatia [urea a anuntat cA a introdus deja clauzA balcanied intratatul comercial pe care 1-a semnat cu Spania. In discutiile care au urmat s-a cdzutde acord asupra necesitAtii unui project de tratat comercial uniform pentru statelealiantei, asupra consoliddrii legAturilor dintre institutiile de expog nationale ca §ianaliza participArilor comune la expoziiile internationale de profil . In timpul celeide a doua §edinte a Comisiei comerciale au fost prezentate memorandumuri privindschimbul reciproc de mArfuri.

Raportul prezentat de RomAnia asupra relatiilor comerciale cu partenerii dinaliantd evidentia cà problema centralA era cea a mijloacelor de platd date findfluctuatiile mari din rata de schimb. Tendinta de folosire a devizelor forte, contin-gentArile §i imobilizarea creditelor erau piedici majore in calea exportuluiromanesc care se autofinanta prin valoarea propriului capital. In ce privea regimulplAplor situatia cea mai dificilä exista in raporturile comerciale romfino-elene.Romania exporta in Balcani mai ales produse de mare autare, precum petrolul §icheresteaua. Existau insä §i multe alte produse ce se puteau exporta §i, in aceastädirecpe, se cerea organizatä mai bine propaganda comercia1567. Delegatia elend aprezentat un raport in care se sublinia cä Grecia aplica in relapile comercialeprincipiul necesitAPi reglementärii mi§cdrii monetare §i a celei de marfuri pentruechilibrul balantei generale. Piedicile din calea schimbului de marfuri cu Romaniaapareau doar din sistemul licentelor, modificarea repetatà a regimului comertuluiexterior, din mulpmea formalitaplor cerute pentru transferul de devize libere ca §idatoritd taxelor vamale ridicate. Documentul preciza ea' in raporturile cu Turcia §iIugoslavia comertul elen nu intampina greutdp deosebite68.

TotodatA, delegatia greacä a prezentat un räspuns la memoriul delegatieiromane prin care se respingeau toate aluziile la sistemul romantic al liberuluischimb §i se sublinia ca" in 1935 importul elen din Romania s-a ameliorat vizibil,cu excepPa celui de grau care a fost concurat de alte äri69. Sectia nationalaromanä a dat, la randu-i, un rAspuns. Documentul preciza cA ideile din raportulromanesc erau inspirate mai ales din deciziile adoptate de Consiliul economic insesiunea de la Ankara §i ca.' a infäti§at situatia realà in baza statisticilor pentru 1934§i 1935. Se sublinia CA nu se excludea de fel posibilitatea amplificarii schimbuluireciproc de marfuri. Orice modificare depindea ins6 de ridicarea restricpilorcomertului exterior, cele din Romania find tot atat de criticabile ca §i cele deordin general, adoptate de toate statele lumii70 .

66 .f. 388-392, Proces-verbal de la Commission des échanges commerciaux, premiere

seance, du 18 janvier 1936, copie nesemnatà.67 Arh. M.A.E., fond Inielegerea Balcanid, vol. 27, f. 319-346, Raportul sectiei nationale

romanesti asupra relatiilor comerciale cu partenerii din intelegerea Balcanica, C. Orghidan.Ibidem, f. 347-349, Memoire presentee par la delegation hellenique a la Commission des

échanges commerciaux, copie, nesemnata.69

f. 360-363, Reponse de la delegation hellenique au mémoire de la delegationroumaine, copie, nesemnatC.

Ibidem, f. 364 369, Reponse de la delegation roumaine aux observations hellenique, copie,nesernnata.

Ibidem,

7()

www.dacoromanica.ro

13 Antanta balcanicii (I) 55

Memoriul prczentat de delegatia turcil analiza raporturile comerciale cucelelalte state din a1iant5. Turcia avea acorduri de clearing cu Romania §i Iugoslavia§i un acord de cornpensatic cu Grecia. Mari piedici in schimbul bilateral de mArfurierau ridicate de sisternul românesc al licentclor ca §i dc evitarea plAtilor In devizelibere de cAtre Banca Nationa là a Romaniei.Opinia delegatiei turce era cA trehuiamentinut sistemul slearingului panA la gAsirea unei solutii realiste in problcmamijloacclor de platA in fine, mernoriul iugolav preciza cA in relatiile bilaterale cuTurcia an fost reglcmentate toate problemele litigioase cu ocazia negocierii acorduluicomcrcial, semnat in iulie 1934; cu Grecia se impunea ameliorarea sistemului de

iar cu Romania existau re1aii precare din cauza acordului de clearing §i aregimului protectionist creat de legislatia romaneascA. i delegatia iugoslavA insistapentru o solutie unanim acceptabila a problemei plAtilor .

Subcomisia pentru comunicatii maritime §i fluviale s-a intrunit la 18 ianuarie1936 in prima §edintA. Cu acest prilej s-a cAzut de acord asupra necesitatii asocieriila negocieri a companiilor de navigatie, care erau in parte private, §i a gàsirii unuipunct de vedere comun cu interescle statelor respective. S-a ckut de acord pentruconvocarea unei reuniuni speciale la Istanbul, in a doua jumAtate4 lunii aprilie1936, la care sa fie invitati §i delegati ai companiilor particulare . Subcomisiapentru transporturi feroviare a constatat cu satisfactie ea, in aplicarea hotarfirilorsesiunii de la Ankara, s-a realizat deja legatura de cale ferata Bucure§ti-Belgrad(prin Timi§oara). S-a subliniat necesitatea unor studii pentru unificarea regula-mentelor de transport §i inceperea discutiilor pentru stabilirea tarifelor directe. S-arecomandat Comisiei pentru turism sa initieze elaborarea unui regulament privindunificarea §i simplificarea formalitAtilor vamale pentru calatori §i bagaje 4. In fine,expertii in aeronautica au discutat §i au recomandat crearea unei retele aerienebalcanice ce urma a fi utilizata exclusiv in folosul celor patru state aliate. S-aanalizat §i calea de infiintare a celui mai bun sistem national de exploatare aliniilor aeriene §i s-a cazut de acord asupra necesitatii acordariliseciproce a unorconcesii ce urmau a fi precizate de o conventie aeriana specialA 3. Un proiect a §jfost elaborat de experti iar ulterior adoptat rapid de Romania §i Grecia. S-arecomandat infiintarea liniei aeriene Bucure§ti-Istanbul care, pentru Romania,avea o importanta deosebita in legaturile spre India76.

In sfera turismului s-a decis constituirea unui comitet permanent §i a fostdiscutat i adoptat statutul acestuia77, in baza unui proiect romanesc, dupa care s-a

71Ibidem, f. 350-356, Mémoire pr6sentde par la délôgation turque, copie, nesemnatd.

72Ibidem, f. 357-359, Mémoire présentée par la delégation jougoslave, copic, nesemnatii.

73 Ibidem, f. 372-373, Proces-verbal de la sous-commissions pour les communications mari-times et fluviales, Bucarest, le 21 janvier 1936, indescifrabil.

74 Ibidem, f. 374-376, Proces-verbal concernant la collaboration des Etats de l'EntenteBalkanique en matière des Chemins de Fer, Bucarest, le 22 janvier 1936, copie, nesemnatil.

75-Ibidem, f. 377-383, Proces-verbal contenant les resolutions prises par les experIA

aeronautiques repnis en sous-commission it Bucarest du 17-24 janvier 1936, copie, nesemnata.76 Arh. M.A.E., fond intelegerea Balcanicii, vol. 27, f. 295, M.A.S., Notil relativä la linia

aeriana Bucuresti-Istanbul si Ia Conventia aeriang balcanicil din 24 ianuarie 1936, nedatatil,nesemnaa

77Ibidem, f. 406-407, Statut du Comité permanent touristique, copie.

plati,

www.dacoromanica.ro

56 Nicolac DasciiM 1-1

claborat un plan de activitatc. Accsta din urmä punea accent pc pelicarea uneibrosuri turisticc pcntru fiecare Ora' a aliantei ca a unui ghid comun . Rezultatelcgenerale ale celei de-a treia scsiuni a Consiliului economic sunt consemnate inprotocolul final, cc avea statut de document intern. Acesta prcciza ea problemaNina balcanice nu s-a discutat din cauza conjuncturii dar au fost dezbatute aspeetcimportantc ale relatiilor comercialc, ale dezvoltarii §i ameliorarii cailor decomunicatie ca §i ale turismului79. Comunicatul final, dat publicitatii, sublinia ca atreia scsiune a inceput transpuncrea in practica a programului do actiune adoptat dereuniunile anterioare. Se evidentia ca un succes insemnat intrarea in vigoare, de la 1ianuarie 1936, a Conventiei po§tale §i de telecomunicatii semnata de cele patru statealiate; semnarea unci Conventii in chestiuni aeronauticc §i crearea Comitetuluituristic parmanent. Se preciza cà urmatoarea sesiune urma a avea loc la Belgrad, la 6iulie 193680. Consiliul permanent al Intelegerii Balcanice intrunit la Belgrad aaprobat la 6 mai 1936 protocolul final §i anexele adoptate de sesiunea8a III-a aConsiliului economic sub rezerva ratificarii lor de Care guvemele in cauza . In ce oprivea, Romania a aprobat la 24 noiembrie 1936, prin Jurnal al Consiliului deMinistri, hotararile sesiunii a treia82.

La inceputul lunii aprilie 1936 guvernul Turciei a propus ca pe viitorConsiliul economic sa aiba o singura sesiune pe an. Pe marginea notei eramentionat acordul guvernului roman §i necesitatea discutarii sugestiei laurmatoarea reuniune a Consiliului permanent al aliantei . Sesiunea a IV-a findfixata pentru luna iulie 1936, Directia economica din Ministerul Afacerilor Straineal Romaniei a inceput pregatirile Inca din luna februarie. Intr-un referat datat 1februarie 1936 se mentiona Ca' lucrarile urmau a se desfa§ura la Belgrad, intre 1015 iulie, avand la ordinea de zi vechile probleme. Cea mai importanta dirndl-tea ceaa schimburilor comerciale, urmand a se relua discutia despre politica comerciala §imetodele de ameliorare §i intensificare a schimbului de marfuri dintre cele patrustate aliate. Conform hotararilor anterioare urma ca Institutul National de Exportdin Bucure§ti sa elaboreze, in colaborare cu organismele similare, un plan detaliatde colaborare economica. Se mai cerea a fi studiata chestiunea unei expozitlieconomice permanente, comunä; participarea fiecarei tari la targurile §i expozitiileorganizate de celelalte state ale aliantei; elaborarea unui plan de vanzare in comuna unor produs'e pe pietele extrabalcanice; covocarea unui congres al camerelor decomert §i industrie din cele patru state ca §i inserarea clauzei balcanice in tratatele

78 Ibidem, f. 383-386, Comité permanent touristique. Avant-projet du plan d'activité, copie,nescmnatii.

79 . f. 413-416, III-ème session du Conseil Economique de l'Entente Balkanique,Bucarest, lc 17-24 janvier 1936, semnat de §efii delegatilor.

8') Ibidern, f. 313, Comunicatul final al sesiunii a III-a a Consiliului economic, copie,nesemnatil.

Ibidem, f. 310-311, Consiliul permanent al intelegerii Balcanice, Belgrad, 6 mai 1936.Proces-verbal, copic, nesemnat5.

Ibidem, f. 430, Jurnalul Consiliului de Mini;tri, nr. 2624, 24 noiembrie 1936, semnat de

83 Ibidem, f. 309, Légation de la République Turque, Blicarest. le 3 avril, 1936, fiirdscmaturii.

§i

X2

"

www.dacoromanica.ro

15 .Antanta balcanicil (11 57

comcrciale incheiatc cu alt.] parteneri. In domeniul comunicatillor sc ajunscse lacrcarea Cornitetului maritim al Intelegerii Balcanicc, se lucra la unilicarca rcgu-lamentelor de transport i bagaje pc càile ferate, intrase in vigoarc Conventia depostä i telecomunicatii i se incheiase un Aranjament de pos111 §i telecomunicatiicu Mica Intelegere. In line, in sfera turismului s-a ajuns la scmnarca unei conventiispeciale romfino-iugoslave, ce urma a intra invigoare in iulie 1936, i seconstituise Comitetul turistic permanent al a1iantei .

Pcntru lucrjirilc sesiunii a IV-a a fost alatuitä o delegatie romfinii formatrtdin 13 persoane, intre care 5 experti §i 1 consilicr tehnic". Fixatä initial pentruziva de 6 iunie 1936, la Bled", deschiderea a fost amanatil la cercrea delegatieiturce pentru 6 iulie87 iar mai apoi pentru 10 iulic". Sectianationald tura avansatotodatà §i proiectul ordinii de zi, incluzdnd §apte pun8cte. Intre acestea elerrientulnou era cel al cooperilrii industriale a tarilor aliantei . Propunerile in ce priveaordinea de zi au fost insu§ite de celelalte de1egatii90. Referitor la colaborareastatelor aliantei in sfera navigatiei aeriene un diplomat roman de la legatia dinAnkara aprecia: Personal tin sa comunic parerea mea ea va mai curge multä apàPe Dunare pana and se va face un pas inainte in materia colaborärii aeronautice.Turcia s-a cantonat in acest domeniu intr-o atitudine refractara oricarei concesiisau colaborari"91.

Sesiunea a IV-a a Consiuliului economic a avut loc la Bled in zilele de 10-15iulie 1936 §i s-a desfa§urat in cadrul a trei comisii: comercialà, comunicatii §ituristica. In comisia comerciala delegatia tura a prezentat un memoriu asuprastarii schimbului de marfuri cu partenerii din alianta92, cea iugoslava un memo-randum in acela§i sens93, iar cea romand un amplu document care sintetizarezultatele unei anchete facute in randul comerciantilor. Se sublinia faptul ea 1935inregistra un progres fata de anii anteriori, §i datorità ameliorarii regimuluicomertului exterior al Romaniei prin restrangerea contingentarilor. Dar relatiile cuGrecia mai erau dificile datoritä politicii agrare protectioniste a republicii elene, ataxelor vamale mafi ca §i a blocarii depozitelor romane§ti din bancile grece§ti.Documentul aprecia ea in calea comertului Romaniei cu partenerii din AntantaBalcanica se aflau o serie de piedici nejustificate94.

84Ibidem, vol. 28, f. 29-30, M.A.S., Directia economic& Bucure§ti, 1 februarie 1936, Referat,

D. Nicolau.85 Ibidem, f. 2-4, M.A.S., Bucure§ti, 13 iunie 1936, Referat, nesemnat.ti6

Arh. M.A.E., fond intelegerea Balcania, vol. 28, f. 6, Conseil Econornique de l'EntenteBalkanique, Section national Jugoslave, Beograd, le 15 juin 1936, Predió.

Ibidem, f. 7, Section national turque, Ankara, le 17 juin 1936, Hasan Saka.88

Ibidem, f. 11-12, Legatia Romilniei, Ankara, 19 iunie 1936, nr. 1144, indescifrabil.Ibidem, f. 13-17.Ibidem, f. 31, Ordre du jour de la 1V-ème session.

91 Ibidem, f. 18-19, Lega0a Rornâniei, Ankara, 22 iunie 1936. fir nurndr. Filotti.92

Ibidem, 1. 75-76, Mémoire présentoe par la délégation turque sur les echangcscommerciaux, copie, nedatatil, nesemnatil.

93Ibidem.

94 Ibidem, f. 32-71, Mernoriu asupra cornertului Romilniei cu statele din intelegerca Balcanic5,ncdatat, nesemnat.

81

89vo

www.dacoromanica.ro

58 Nicolac lu 16

Subcomisia pentru navigatia maritimil a discutat problematica de profilpornind de la rezultatele rcuniunii expertilor, ce a avut loc la Istanbul, intre 27 mai3 iunie 1936. A fost discutatä s-au facut recomandari pcntru amcliorarea traficuluimaritim rcciproc, o masura directa fiind decizia de crcare a Comitctului maritimpermanent pentru care delegatia romana urma a intocmi un proiect de statut. Acestatrcbuia discutat la prima rcuniunc independentrt a comitctului stabilita pentruoctombrie 1936, la Pireu95. In materie de cal ferate s-a discutat proicctul de tarifpcntru ciliitori, unic pentru statelc aliantei, i s-a acceptat teza c largirea cailorferatc iugoslave nu cra justificatä comercial9 . ln baza statutului aprobat, Consiliulpermanent turistic inaugural activitatea la Bled prin adoptarea planului de

Delegatia iugoslava a prezentat proiectul unui acord turistic interbalcaniccare a fost definitivat, urmand a fi prezentat guvernelor in cauza. Au fost discutatc §imodalitatile de propaganda turistica prin radio, editarea unui buletin special §icrearea unor birouri interbalcanice de calAtorie §i documentare turistica in marilecentre internationale. S-a analizat §i importanta calAtorifor §colare, find sugeratA dedelegatia romanA numirea unei zile a propagandei pentru turism in §colile primare.De asemenca, s-a discutat eventuala afiliere a Comitetului permanent turistic alaliantei balcanice la organismele internationale de profil97.

Protocolul final consemna deciziile adoptate de Consiliul economic insesiunea din iulie 1936. in sfera relatiilor comerciale se recomanda participarea latArgurile balcanice, de la Bucure§ti, Izmir, Lublyana §i Salonic; vfinzarea in comuna unor produse pe piete extrabalcanice; continuarea eforturilor de includere aclauzei balcanice in tratatele comerciale incheiate cu alte state; analizaposibilitAtilor de rnArire a exportului grecesc in celelalte state aliate, la fel §i aexportului turcesc". S-a constatat cA bAncile de emisie din cele patru state auinceput a publica in organele lor de presA date privind comertul interbalcanic §i s-adecis ca Institutul de export din RomAnia sà organizeze colaborarea institutiiloreconomice din cele patru state §i sä analizeze posibilitatea unei expozitiipermanente comune. Camerele de comert §i industrie erau invitate a se reuniinainte de urmAtoarea sesiune a Consiliului pentru a adopta un plan de cooperare.In sfera comunicatifor se sublinia mai ales decizia de convocare a expertilor inmaterie de po§tA, la Bucure§ti, la inceputul lunii octombrie 1936, pentru a analiza§i adopta propuneri concrete de reducere a taxelor telegrafice §i telefonice.Consiliul economic a mai recomandat convocarea unei reuniuni a guvernatorilorbAncilor nationa1e, pentru a discuta cooperarea in materie financiarA §i a decis ca

95Ibidem, f. 79, Proces-verbal de la Commission de navigation maritime reunie a Bled du 10

au 14 juillet 1936, copie, nesemnatil." Ibidern, f. 80-81 Proces-verbal concernant Ia collaboration des Etats de l'Entente

Balkanique en matière des chemins de fer, Bled, le 15 juillet 1936, indescifrabil.97

Ibidem, 1. 82-104, Proces-verbal de la Conference du Comité permanent turistique del'Entente Balkanique minis a Bled, le 10 a 15 juillet 1936 copie, nesemnatil.

98Arh. M.A.E., fond intelegerca Balcanicii, vol. 28 f. 108-110, IV-6rne session du Conseil

Economique dc l'Eniente Balkanique, Bled, 10-15 juillet 1936, Prolocole finale, copie, neernnatil.

§i

§i-amunch.

www.dacoromanica.ro

17 Antanta balcarucli (I) 59

urmiitoarca scsiune sA aih loc la /Mena, in martic 1937. 99 Un comunicat dildcapublicitiltii principalelc hotilrfiri ale Consiliului economic carc. in ce privcaRomânia, au fost aprobatc de Consiliul de Mini,tri la inceputul lunii mai 1937,blind men(ionatA existenta unor rezerve din partea Greciei §i Turcici legate dcConventia turisticii §i cea aerianA II". Intr-adevilr, cu ocazia sesiunii din februarie1937 a Consiliului permanent, rniniwii de externe ai Grecici §i Turcici au anuntatrezervele guvernelor lor fatil de conventiilc referitoare la turism i navigatiaaerianä. Cu aceste exceptii, cclelalte decizii ale reuniunii de la Bled au lostinsu§ite de Consiliul permanentm.

LA CONTRIBUTION DE LA ROUMAINE A L'EDIFICATION DE LENTENTEECONOMIQUE DANS LES BALKANS

(1934-1940) (I)

Resume

L'idde de la cooperation économique des pays balkaniques dans un cadreorganise n'est pas nouvelle. Mais elle a fait des progres visibles lors des conferencesbalkaniques dans les années 1930-1933. A cette occasion on a analyse les différentsdomaines d'interet et meme on a élabore le projet d'une convention pour lacooperation economique des pays de cette region. Ces démarches ont prepare leterrain et ont permis d'identifier certaines difficultés qui furent retenues des le debutpar le Conseil économique de l'Entente Balkanique, constitué en novembre 1934.

Le conseil économique a ete l'organisme de spécialité qui pendant toute l'étape1934-1940 a abordé les problemes de la cooperation économique. Cette organisationetait constituée par sections nationales qui, périodiquement, se réunissaient ensessions de travail. En janvier 1935, a Athenes, a eu lieu la premiere session duConseil économique, et en été 1940 devait avoir lieu la huitième.

Au cours des années 1935-1936 on a convoqué le Conseil deux fois par an; desle debut, ses travaux se sbnt déroulés en seances plénières, ainsi que parcommissions spécialisées dans les domaines du commerce, des communications, desfinances-credit et du tourisme.

99lbidem,f. 111-115.Ibidem, f. 105-107, IV-ème, session du Conseil Economiquc de l'Etente Balkaniquc. Bled,

10-15 juillet 1936, Communiqué, copie, ncsemnatit101

Ibidem, f. 118, Jurnalul Consiliului dc Mini§tri, 6 mai 1937, nr. 1125, semnat de mini tri.f. 119, Conseile permanent de l'Entente Balkanique, Proces-verbal, Athenes, lc 17

fcvrier 1937, Stojadinovié, Metaxas, Aras, Antonescu.

loo

Ibidem,"

www.dacoromanica.ro

www.dacoromanica.ro

PROBLEME MONETAREIN CONFERINTELE INTERNATIONALE INTERBELICE

CORNELIU OLARU

In vara anului 1914 sistemul monetar bazat pe aur (gold standard) era, cuparticularitati de la tara la tara, de cateva decenii generalizat in Europa, iar economilmondiala era racordatä acestui mecanism prin piata financiara monetarA engleza:In 1914 se implinea un secol de cand aurul era etalonul Angliei §i 50 de ani de candera etalonul tuturor natiunilor. Nu existase de fel exemplul vreunui razboi indelungatsau al unei rasturnari care sa II fost insotità de modificarea monedei"

Moneda de aur era singura investita cu putere liberatorie deplina, aurulcirculand liber in fiecare tard §i intre tari. In buna masura utilizarea efectiva a auruluieste inlocuita in circulatia interna prin bilete de bancA, iar pe plan international prinoperatiile cu devize, insa acestea erau oricand convertibile in aur: prima datorie abancilor de emisiune era de a raspunde oricaror cereri de aur, in acest sens statulobligandu-le la detinerea unui stoc de conversiune acoperirea aur §i

impunandu-le limitarea emisiunii de bancnote. Rata scontului asigura elasticitateacreditului, factorul determinant al deplasarii internationale a aurului. In acesteconditii, raportul de schimb intre monedele diferitelor state oscileazA in limite foarterestranse, creditele internationale i plasamentele se realizeaza in siguranta, iar pepiata mondiala preturile tind catre un nivel comun.

PanA la primul rAzboi mondial etalonul aur a reprezentat, dupa expresia luiJacques Rueff, regulatorul monetar" al dezvoltarii economice; conditia esentiala aexistentei sale este libertatea de mi§care a marfurilor §i capitalurilor, iar functionareasistemului se baza pe convertibilitatea bancnotelor in moneda aur §i pe elasticitateacreditului. Evidentiind caracteristicile acestui sistem Ludovic Cloquette constata:Stabilitatea in valoarea unitatii monetare permite maximum de stabilitate in ordinea

Analiza mecanismului aur §i pozitia primordialà a Angliei in schimburile internalionale in:Societe des Nations, Deuxieme rapport provisoire de la Dé legation de l'or du Comite financier,Geneve, 1931, p. 10-11; Cloquette, Ludovic, Le nouveau statut monétaire international, Deuxièmeedition, Bruxelles, 1934, P. 3-9; Bonnet, George Edgar, Les experiences mongtaires contemporaines,Paris, 1937; Keynes, J. M., La réforme monétaire, Paris, 1924, p. 93-163; Lacout, Georges, Le retour

l'étalon-or. La politique monitaire d'Angleterre (1914-1926), Paris, 1926; Nogaro, Bertrand, Lamonnaie et les phgnomenes monétaires contemporaines, Deuxième edition, Paris, 1935; Pommery,Louis, Change et monnaies, Paris, 1926, p. 4-12; Sedillot, René, I.e drame des monnaies. Histoirecontemporaine des changes, Paris, 1937.

Keynes, J. M., op.cit., p. 27.

Revista istoria", torn VI, nr. 1-2, P. 61-88,1995

§i

.

www.dacoromanica.ro

Corneliu Olaru 2

cconornicii §i in ordinea sociaRi. Autornatismul permitc diminuarea posibilitAtilor deinterventie a arbitrariului guvernarnental. Internationalismul permite facilitareadcplaskii intern4ionale a mkfurilor, serviciilor §i capitalurilor"3.

CONSECINTE MONETARE ALE PRIMULUI RAZBOI MONDIAL

Odatrt cu antrenarea marilor puteri europene in conflict in vara anului 1914,atat iri1e beligerante cat §i cele neutre au instituit o serie de masuri monetareexcepPonale prin care, oficial sau deghizat, este introdus cursul fortat al biletelor §ise interzice exportul aurului. Ca urmare, alfit rcgimurile monetare interne cat §ipractica monetara internationala sunt substantial modificate.

Obligatia legala a convertirii in aur a bancnotelor a fost abolita in Belgia(2 august), Germania (4 august), Franta (6 august), Rusia (7 august); Angliaintroduce restrictii la exportul aurului §i apeleaza la abpnerea de la convertirea in aura bancnotelor; ElvePa §i Olanda au suspendat convertibilitatea pe 31 iulie, Suedia §iDanemarca pe 8 august; in 4 august Austro-Ungaria inceteaza sustinerea monedei pepietele externe; S.U.A. interzic exportul aurului in perioada 10 septembrie 1917 7iunie 1919, iar convertibilitatea internA, de §i n nu este in generalpracticata .

De asemenea, in primele zile ale razboiului, creditul international a fostparalizat; neinnoirea creditelor scadente, denuntarea celor curente, exigenteleimediate ale creditorilor duc la perturbarea traficului international de marfuri, ladificultatile sporite in incasarea creantelor §i plata datoriilor spre tarile aliate sauneutre. Operatiile de orice natura intre beligeranp sunt bineinteles, inghetate.

intrucat cheltuielile de razboi nu pot fi acoperite din veniturile curente, mobili-zarea financial-à a statelor angajate in conflict are ca obiectiv central transferul sporitde resurse in folosul guvernelor, acestea devenind cei mai mari clienti ai economiei.Costul total al razboiului a fost estimat la 338 miliarde dolari; costurile directe(bugetele de razboi ale beligeranPlor) se ridica la 186 miliarde dolari, Antanteirevenindu-i 70% (Marea Britanie 21%, S.U.A. 17,4%, Franta 13,8%, Rusia 7,8%) iarputerilor centrale 30% (Germania 25%)5.

intarirea fiscalitatii reprezinta o preocupare constanta a guvernelor in cautarede resurse financiare destinate sa acopere cheltuielile in cre§tere rapida. Concomitentlimprumuturile interne absorb cea mai mare parte din disponibilul puterii decumparare a populapei (la cea anterioara adaugandu-se, in anii razboiului, sporireamasei salariale §i a profiturilor), contravaloarea lor regasindu-se in cre§tereacapacitatii de cumparare a statului. Aceasta capacitate este rapid valorificata §i chiar

3Cloquette, Ludovic, op.cit., p. 156-157.

4 Pandele, C. A., La repartition de l'or dans le monde apres l'assainissment des monnaieseuropgens, Paris, 1928, p. 28.

Leon, Pierre, Histoire Cconomique et sociale du monde, Tome 5, Guerres et crises, 1914-1947, volume dirige par George% Dupeux, Paris, 1977, p. 49; Cameron Rondon, A concise economichistot ty of the World. From paleolinc time.% to the present, Second edition, Oxford University Press,1993, p. 347 indicil costuri directe intre 180 §i 230 miliarde dolari §i costuri indirecte de cel purm 150miliarde dolari (Aici, ca in alte locuri sumele sum exprimate in moneda curenta).

62

www.dacoromanica.ro

3 Problcmc monctarc 63

sporitA prin utilizarca cmisiunii monctarc in permanentil cre§tcre (prin introduce=de noi sem= rnonetarc, Darlehenkassenschein in Germania, Currency Notes inAnglia, sau prin multiplicarea celor existente, cum au procedat celelalte tari). Indifcritc state tchnicile utilizatc prezinta particularitati, insa cfectul ultirn este, in toatccazurilc, inflatia: Mijlocul de a impozita pe cetateni prin deprecierea monedei este,de cand 1-a dcscoperit Roma, politica curenta. Crearea moncdei a fost §i este ultimaratio, ultima resursa a guvernelor. Nici un stat nu se va declara in stare de falimentalilta vreme cat Inca nu 1-a utilizat"6.

Fata de indicele 100 al preturilor cu ridicata in 1913, in 1919 preturilc ajung la415 in Germania, 356 in Franta, 242 in Marea Britanie, 364 in Italia7. In acela§iinterval volumul circulatici monctare spore§te in Germania de la 2,2 la 22,2 miliardemarci (din care jumatate bonurile Casei de impnimut a Reichului), in Franta ajungela 29,5 miliarde franci, sporind de 2,5 ori in timpul rdzboiului, in Anglia cre§te de la29,6 la 443 milioane lire sterline (din care 356,2 milioane Currency Notes)8. Situatiacomparativa pentru 31 de tari pentru intervalul decembrie 1913 decembrie 1919indica gradul diferit de expansiune a circulatiei monetare. S.U.A., statele Americii deSud, dominioanele britanice au cre§teri de 50-100% corespunzAnd, in mare,cre§terii economice; Anglia, Japonia, äri1e neutre europene au cre§teri de 100-225%;Portugalia, Franta, Belgia, Grecia, Italia au cre§teri intre 250 §i 550%; celelalte taribeligerante din Europa au cre§teri de peste 800% (Romania cu 1245% este depa§itànumai de Germania care are 1923%)9.

Cheltuielile refacerii postbelice impun in continuare guvernelor echilibrareabugetara prin apelul la credit intern §i la emisiunea monetara. Intr-un raport din 1924Cate Societatea Natiunilor referitor la esenta, desfa§urarea §i efectele inflatiei dinEuropa centrala intre 1919 §i 1924, economistul Elemer Hantos constata: Cursulmonedei este, pana la urma, o problemä politica. ...Principalul motor al inflatiei estevointa statului de a o provoca". Deprecierea sistematica a fost mijlocul ales de uneleguverne pentru rezolvarea dificultätilor refacerii i prin urmare, la fel ca §i razboiul,pacea a fost 'finantatä" prin intermediul inflatiei" 0. Din räzboiul mondial s-a nascutcea mai grandioasa §i cea mai dezastruoasa experienta de depreciere monetara dinate au existat vreodatä, atat prin extinderea teritoriului pe care s-a produs cat §i pringradul pe care 1-a atins deprecierea monetara in diferite

Inconvertibilitatea biletelor §i interdictia deplasarii aurului au constituit punctulde plecare al instabilitätii generale a valutelor. Dislocarea mecanismului monetaraur, la care se adaugä restrictiile §i dezechilibrele fluxurilor de marfuri adaptatenecesitätilor razboiului, fac ca monedele sa nu se mai raporteze intre ele pe o piata

6 Keynes, J. M., op.cit., p. 27.7 Pommery, Louis, op.cit., p. 14; Keynes, J. M., op.cit., p. 21.8 Sedillot, René, p. 25, 68.9 Conference Financiere Internationale, Bruxelles, 1920, Documents de la Conference Me-

moranda d'experis en matiere économique. London, p. 2-4; Analiza detahatil a situaliei monetare atuturorprilor lumii in timpul rkboitilui §i In anii urmiltori in Pommery, Louis, op.cit.

) Leon, Pierre, op.cit., p. 15.Trouchy, M., Cours d'économie politique, Paris, citat In Dobrovici, Gh. M., Evolufia

economicei i financiarii a Romániei in perioada 1934-1943, Bucure0, p. 171.

op.cit.,

On"'

"

www.dacoromanica.ro

64 Corneliu Olaru 4

uniformizata prin aur, ci in functie de evolutia puterii de curnprirare interne, diferitàde la tard la Writ In timpul conflictului discrepantele nu au fost foarte mari, datoritApoliticii prudente in domeniul devizelor practicatil de toate guvernele,,iar in VirileAntantei ca urmarc a solidaritatii financiare bazata pc creditul american. In primii anipostbelici agravarea crizei valutare exprima concomitent ritmurile inflatiilor din di-ferite ilri, evolutia inegala a preturilor interne precum §i dezorganizarea tranzactiilorinternationale. Astfel, la bursa din New York intre ianuarie 1919 §i octombric 1923cursul francului francez scade de la 18,35 la 4,43 cenp, al lirei italiene dc la 15,75 la3,99; cel al march germane se prabu§e§te total pana in aprilie 192412.

Dczordinea monetard este mai grava in pirile invinse §i in cele devastate deoperatiuni militare. Deprecieri monetare accentuate au loc in Germania, Rusia,Austria, Ungaria, Po Ionia, Romania; fata de un volum al circulapei monetare de 22,2miliarde marci la sfar§itu1 anului 1918, in Germania se ajunge la 496 cvintilioane la31 decembrie 1923, puterea de cumparare scazand de un trilion de ori Nä de 1914;Rusia, de la un volum al circulatiei monetare de 18,36 miliarde ruble in 1917 ajungela 2.050.000 miliarde in iunie 1923, moneda ajungand sä nu mai existe practic;Austria de la o circulaPe de 4,7 miliarde coroane la inceputul anului 1919 ajunge la4.080 miliarde la sfar§itu1 anului 1922; Po Ionia de la 1 miliard de marci in 1918ajunge la 596.244 miliarde in martie 1922; Romania de la circa 1 miliard lei in 1916ajunge la 13,7 miliarde la sfar§itul anului 192113. -

Ca§tigat pe calea arrnelor de Care una dintre tabere, razboiul din 1914-1918 afost pierdut din punct de vedere economic de care toate statele i popoarele lumii.Mari le pierderi umane, imensele distrugeri materiale, dezorganizarea economicainterna §i a schimburilor internationale profileaza pentru cea mai mare parte astatelor europene o deosebit de dificila situatie financial% §i monetara. In raport cusituaPa existenta cupumai patru ani inainte, la incetarea ostilitätilor exista un haosmonetar universali" . Nici unul dintre sistemele monetare nu mai functiona normal,cu rare exceptii pentru rile Europei punindu-se intr-o forma sau alta sarcinarestaurarii monetare interne; fluctuapile valutare afecteaza gray schimburilecomerciale internationale; pentru o serie de state europene trebuia concomitentrezolvatä problema constituirii sistemelor monetare nationale ori a adaptarii celorexistente la transformärile teritoriale survenite15. La acestea se adauga complicateleaspecte financiare ale restituirii datoriilor contractate in timpul razboiului: S.U.A.aveau de primit circa 4 miliarde dolari de la Franta, 4,66 de la Anglia, 3,2 din parteaaltor tari; Anglia avea de primit 3,4 miliarde dolari din partea Frantei §i 8,1 miliardedin alte tari; Franta avea de primit 3,4 miliarde dolari16. Existentä, de asemenea, nu

12 Pommery, Louis, op.cit., p. 36.13

Pommery, Louis, op.cit., p. 74, 96, 298, 313, 357-358.14

Lebée, Edmond, Le Gold Exchange Standard, in: Les doctrines monétaires a l'épreuve desfaits, Paris, 1932, P. 137.

-In Europa anului 1914 functionau 9 sisteme monetare; la sfilr§itul deceniului al treilea, In

cele 26 de state europene functioneaz5 22 de sisteme monetare. Netta, Xenofon, Aspecte de politicamonetara europeana, Bucure§ti, 1929.

16Delfaud, P., Gérard, Cl., Guillaume, P., Lesourd, J. A., Nouvelle hi.stoire economique, Tome

2, Le XX-e siecle, par P. Guillaume et P. Delfaud, Park, 1976, p. 32.

15

www.dacoromanica.ro

5 Problcme monetare 65

mai putin complicata problemil a reparapilor, numai Germania fiind irnpusA la odespAgubire de 132 miliarde mArci aur17.

IncA inainte de incetarea operapilor militare, din initiativa guvernelor suntconvocate comisii de experti pentru analiza situatiei postbelice a tArilor respective.De asemenea, inerenta dimensiune internationalA a aspectelor economice impunediscutarea accstora, indeosebi a problemelor monetare §i financiare, la diferitereuniuni internationale".

In Anglia, in ianuarie 1918 guvernul instituie Comisia de anchetA asupracirculapei monetare §i a schimburilor externe dupA dizboi", sub conduccreaguvematorului BAncii Angliei, lord Cunliffe. Un prim raport al acestei comisii estepublicat in 15 august 1918, iar in 3 decembrie 1919 este prezentat raportul definitivcare conPne proiectul restabilirii sistemului monetar englez §i recomandA, in esentA,revenirea imediatà la etalonul aur.

La 26 noiembrie 1919 lord d'Abernon cere guvernului englez sä actionezepentru convocarea unei conferinte internationale, ce urma sä aibe ca obiectivdiscutarea situatiei monetare §i problema preturilor19. 0 intalnire, la Amsterdam, aoamenilor de afaceri §i bancherilor, propune convocarea unei conferinte financiareinternationale. Tinand seama de aceastA propunere, in concordantA §i cu semnaleleanterioare, rezolupa din 13 februarie 1920 a celei de a doua sesiuni a ConsiliuluiSocietAtii Natiunilor decide convocarea unei conferinte internationale cu scopul dea studia criza financiarA §i a cAuta mijloacele de a o remedia §i a-i atenuaconsecintele dAunAtoare"20.

Importante referiri la problema monetarA cuprinde Expozeul asupra situalieieconomice a lumii prezentat in 8 martie 1920 de care Consiliul suprem reuniuneaconducAtorilor principalelor state invingAtoare in primul rAzboi mondial: constatanddeprecierea aurului §i considerand-o rezultatul dispersdrii rezervelor din Europa §i alacumulArii sale in alte tAri, legand prAbu§irea valutelor de reducerea puterii decumpArare a diferitelor monede, dar mai ales de starea balantei comerciale,documentul sustine necesitatea unei politici deflationiste, prin echilibrarea venitu-rilor §i cheltuielilor statului, stabilirea de impozite suplimentare, consolidarea

17 Bold, Emilian, De la Versailles 10 Lausanne (1919-1932), la§i, 1976, p. 27.18 Practica reuniunilor monetare internationale este anterioaril primului rilzboi mondial:

conferinta de la Paris din 1867 se pronuntA pentru monometalismul aur; intrunirea din I 878 la Paris adelegatilor a 10 state (Intre care S.U.A.) dezbate etaloanele monetare, fiind din nou subliniatAimportanta aurului In circulatia monetark in 1881 14 state discutA, tot la Paris, restabilirea argintuluisi.etalonul aur; in 1892-1893 are loc la Bnixelles o conferintà cu reprezentarea a 20 de state (intrecare si România) unde, din initiativa S.U.A se discutA sporirea utilizArii monetare a argintului, fiindconcornitent relevat nerealismul rneniinerii unui raport fix de valoare intre aur si argint. La inceputulsecolului al XX-lea este lansatà ideea unei colaborAri permanente intre bAncile de emisiune prinintennediul unei bAnci internationale. Jinga, Victor, Moneda fi prohlemele ei contemporune, vol. 1,Cluj Napoca, 198), p. 252-253.

Cassel, Gustav, La monnaie et le change apres 1914, Paris, 1923, p. 228-229, 236.20 La conference monnétuire et econoinique (Londres, 1933), Section d'information, Sccré-

Lariat de la Société des Nations, Genève, 1933, P. 36; Grigorcea, Vasile, Cooperurea hancilor deemisiune si Banca Reglemenielor Internajionale, Bucuresti, 1937, p. 25.

www.dacoromanica.ro

66 Corneliu Olaru 6

datoriilor2i pe termen scurt, limitarea apoi reducerea progresivA a circulatieifiduciare . Conducgtorii principalelor puteri invingAtoare ofercau viitoareiconferinte financiare teme de reflectie.

CONFERINTA FINANCIARA INTERNATIONALA DE LA BRUXELLES (1920)

Organizarea acestei conferinte reprezintA inceputul activitAtii economice §ifinanciare a SocietAtii Natiunilor in imprejurArile in care statele europeneurmAreau punerea in ordine a finantelor publice §i economiilor zdruncinate derAzboi. lntrucat concomitent aveau loc discutii privind fixarea cuantumuluidespAgubirilor §i a modalitAtilor de platà a acestora de ate Germania, s-a hotAiltlimitarea intrunirii la un caracter strict financiar: nici una dintre problemele carefac obiectul negocierilor actuale dintre A1iai i Germania nu va urma sd fiediscutatA la ConferintA22.

Dezbaterile au loc intre experti numiti de guvernele statelor reprezentate, fArAimputernicirea de a lua decizii oficiale, ci numai de a analiza situatia 0 a facerecomandari. Pentru asigurarea consistentei discutiei, secretariatului SocietAtliNatiunilor a pregAtit o documentatie amplA (13 volume de statistici i rapoarte peprobleme monetare i valutare). Rapoartele, detaliate, sunt pregAtite de speciali§tireputati, precum G. W. Bruins (Olanda), Gustav Cassel (Suedia), A. C. Pigou (MareaBritanie), Charles Gide (Franta), M. Panteleoni (Italia), G. Findlay Shirras (India);existA i un raport cu privire la situatia Germaniei, alcAtuit de experti germani2 .

IntrunitA la Bruxelles, intre 24 septembrie 0 8 octombrie 1920, sub pre§edentialui Gustav Ador, fost pre§edinte al Elvetiei, prin prezenta delegatilor a 39 de state,Conferinta financiarA era prima intrunire postbelicA ce reunea reprezentanti dinambele tabere §i neutri, iri membre §i nemembre ale SocietAtii Natiunilor de petoate continentele24.

Lucrarile conferintei s-au desfa§urat in douA etape: faza discutiilor generale aabordat probleme finaciare §i economice ale statelor participante, in contextdiscutandu-se aspecte ale circulatiei monetare; a doua fazA se desfA§oarA in patrucomisii (finante publice, circulatie monetarà i valutarA, comert internacional, crediteinternationale) rezolutiile comisiilor find integrate reportului final aprobat inunanimitate de plenul conferintei. FArà a angaja statele participante, insA find utileorientarii politicii economice, prin adresa din 21 noiembrie a SocietAtii Natiunilortextelor respectivelor rezolutii au fost transmise guvernelor interesate25.

Exarninarea situatiei financiare a statelor participante s-a axat pe principiibugetare, cheltuielile de capital, imprumuturi interne §i externe, politica monetarA,inflatia fiduciarA rolul bancilor centrale, instabilitatea valutarA, bariere comerciale §i

Cassel, Gustav, op.cit., p. 236-237.La conference..., p. 37.

3 Conference financiere...; Ta§ca, G., Moneda ci schimbul international. Dare de seanulasupra Fonferinfei financiare internalionale de la Bruxelles, Bucure§ti, 1921 .

:4 La conference..., p. 37.Ta§cil, G., op.cit., p. 18.

www.dacoromanica.ro

7 Problernc monctare 67

forme de creditarc a importurilor26. Date lc statistice, discutatc in prima parte aconferintei, cuprind ample rcfcriri la circulatia mondani, constatandu-se nu estetara pc lumc 'In care circulatiunea monetara sa nu fie sporita dupa razhoi" . Raportulfinal al Conferintei include cele 16 propuneri ale comisici circulatiunilor monetaresi valutare", firul calauzitor al recomandarilor reprezentfindu-1 revenirea neintarziatala etalonul aur.

Comisia circulatiilor monetare i valutare propune, la manicra generala; sto-parea inflatici fiduciarc; cchilibrarea vcniturilor §i chcltuielilor guvernamentale;scoaterea bancilor, mai ales a bancilor centrale, de sub once influenta politica;sistarea imprumuturilor §i initierea consolidarii i rambursArii acestora; fixareataxelor de scont §i a dobanzilor dupd criterii economice; supnmarea controluluivalutar si a barierelor comerciale; evitarea cheltuielilor publice de prisos; revenenireala etalonul aur efectiv in tarile care au renuntat la acesta; sa nu se incerce fixareaunui raport intre circulaçiile fiduciare existente si valoarea lor nominala aur; sa nu seintreprinda o eventuald deflatie decal cu prudenta si treptat; sa nu se incerce creareaunei unitati internationale de cont; sa nu existe tratament discriminatoriu intreconationali §i strainii detinatori de bilete §i depuneri in cont; crearea bancilor centralede emisiune in pile in care acestea nu exista; sa nu se stabileasca un controlartificial al operatiilor valutare in speranta iluzorie a limitarii fluctuatiilor; sa seinstituie o comisie pentru continuarea adunarii datelor statistice28.

problemele financiare s-au conturat doua pozitii distincte, una a neutrilor sia beligerantilor pe teritoriul carora nu s-au desa§urat operatiuni militare, cealalta atarilor direct afectate de razboi29, iar rezolutiile adoptate cuprind propuneri din parteaambelor orientafi. In problemele monetare, la Conferinta de la Bruxelles au prevalat,la unison, propuneri bazate pe conceptia liberalA clasica, potrivit careia revenirea lanormalitatea monetara insemna revenirea la etalonul aur, in acest sens sugestiilevenind sa combata elementele aparute ca urrnare a razboiului.

Aprecierile lui Gustav Cassel la adrcsa raportului conferintei privind circulatiamonetara sunt drastice: nu a fost de natura sa faciliteze o actiune pozitiva, dereajustare a diferitelor regimuri monetare ale lumii", nu straluceste prin prea multàluciditate". Recunoscand ca atentia conferintei a fost in mod justificat atrasa deinflatiile postbelice, cu neglijarea insa a dificultatilor unei politici deflationiste,Gustav Cassel constata: In situatia in care se gasea Europa in toamna anului 1920,(din partea conferintei de la Bruxelles) ar fi fost indispensabil sa se pronunte cuautoritate asupra liniilor esentiale ale politicii monetare care trebuia aplicata ca §iasupra mijloacelor prin care ar fi trebuit sA fie dusa aceasta FoliticA, care mijloacenecesitau o explicatie dark dat find caracterul lor de urgenta" 0.

A fost remarcata prudenta abordarii problemelor monetare de cdtreconferinta de la Bruxelles: participantii s-au ferit sa creadA in panaceuri, ori sa se

,26 La conference..., p. 37.-7 Ta§c5,, G., op.cit., p. 7.28 La conference..., p. 38-39; Ta§c5, G., op.cit., p. 63-64.79 Ta§c5, G., op.cit., p. 15.sm Cassel, Gustav, op.cit., p. 238-240.

cit

In

www.dacoromanica.ro

68 Corncliu Olaru 8

lase prin0 de remediile tcntante §i promisiunile inventatorilor"31. Edmond Leh&considera intelepte deciziile conferintei privind revenirea la etalonul aur, regretandfaptul ca aceastA intelepciune internationala nu a durat". Curentul inovatorilor,care sc consideri lucizi ce i§i adpateaza atitudinea in concordanta cu noile realitati§i reflecteaza la solutii adecvate posibilitatilor postbelice, nu §i-a facut simtitaprezenta in documentele adoptate ci, dupa remarca unui comentator, mai mult peculuarele" conferintei32.

Fiiri sa fi fost investita cu foga decizionala, Conferinta de la Bruxelles s-aaritat ulna ca loc de dezbatere, de inventariere a situatiei postbelice. Discutiadoctrinalii va continua in conditiile in care devenea tot mai clara imposibilitatearevenirii la etalonul aur a§a cum functionase acesta in perioada antebelica. JeanMonet, unul dintre organizatorii conferintei, o va aprecia ulterior astfel: De fapt,singurul rezultat concret al primei mari conferinte economice mondiale 1-areprezentat crearea, pe langa S.D.N., a Organizatiei economice §i financiare... Restuls-a spulberat in recomandari indraznete care, daca ar fi existat §i posibilitateaaplicArii lor, ne-ar fi putut scuti de douAzeci de ani de stagnare 0 de un razboi inEuropa: masuri impotriva inflapei, desfiintarea contingentarilor, libera circulatie amarfurilor, capitalurilor 0 mai ales organizarea solidaritatii financiare"33.

Imediat dupA Conferinta de la Bruxelles, Consiliul Societatii NatiunilorhotarA§te constituirea Comisiei economice i financiare provizorii din care ulterior sevor organiza doua orgarnsme: Comitetul financiar §i Comitetul economic. Comitetulfinanciar va fi prezent, prin studii §i experti, la restaurarea financiari §i monetarA dinanii 1922-1929 in Austria, Ungaria, Grecia, Bulgaria, Danzig, Estonia, de experientaacestuia beneficiind de asemenea India §i China34. In septembrie 1930 Comitetulfinanciar Ii declara indeplinitä sarcina pentru care fusese constituit cu zece aniinainte reconstructia financiarA §i monetari a mai multor tari ale Europei.

CONFERINTA MONETARA INTERNATIONALA DE LA GENOVA (1922)

In perioada care a urmat Conferintei de la Bruxelles situatia multor tarieuropene devine deosebit de critica. Sistemele monetare ale Austriei, Ungariei,Poloniei §i ale altor state se prAbursc. Franta, Belgia, Italia cunosc sporite dificultatifinanciare. Instabilitatea unor monede afecteazA situatia altor monede. Reuniti laCannes in ianuarie 1922 din initiativa primului ministru al Marii Britanii, DavidLloyd George, reprezentantii marilor puteri ajung la concluzia ca remedierea situatieiimpune actiunea internationali: comunicatul din 6 ianuarie al Conferintei de laCannes anunta convocarea, la Genova, a unei mari conferinte consacratareconstructiei economice a Europei.

31 Lebée, Edmond, op.cit., p. 139-140.32 J. H. Strohl afirmg cà etalonul aur devize ar fi fost sugerat" la Conferinta de la Bruxelles

(Strohl, J. H.,L'Oeuvre monetaire de la Conference de Londres (1933) et ses consequences, Paris,1939, p. 45) in mod ironic, ca §i Edmond Lebec de la care am retinut expresia privind culuarele"conferintei (Lebée, Edmond. op.cit., p. 139).

3T Monnet, Jean, Mernoires, Tome I, Paris, 1976, p. 131.34 La conference..., p. 42-43, 66-68.

www.dacoromanica.ro

9 Probleme monclare 69

Conferinta monetara internationalà dc la Genova s-a intrunit in perioada 10aprilie 19 mai 1922, cu participarea reprezentantilor a 33 de state. Fara a ajunge laclaborarea unui plan de ansarnblu pentru dep4irea dificultAtilor, din punct de vcderemonetar Confcrinta de la Genova a avut urmAri insemnate, prin aplicarcarecomandarilor cuprinsc in raportul Comisiei financiare, biblia monetara" a anilortreizeci- 5.

In privinta organizArii monetare, Comisia financiarA formuleazA treirecomandAri esentiale: stabilizarea cursului monedei in raport cu aurul la valoareapostbelicA; gencralizarea etalonului aur devize; cooperarea bAncilor de emisiune- 6.Incheicrea unci conventii internationale bazata pe etalonul aur devize"37 a fostpropusA de delegatia britanicA in ideea prevenirii insuficientei aurului necesarmentinerii etalonului aur.

J. M. Keynes observa utilitatea Conferintei de la Genova pcntru clarificareadeosebirii dintre politica de devalorizare stabilizarea monedei la cursul aurpostbelic §i politica de deflatie crqterea valorii monedei pana la nivelul antebelicprin reducerea volumului circulatiei monetare38.

Optiunea conferintei pentru etalonul aur devize trece printr-o disputa maiampla. Delegatii francezi, italieni, belgieni considerau etalonul aur ca singurul inmasurà sA asigure baza stabilitatii monedelor, acesta find mecanismul traditional pccare doar accidentul istoric 11 fracturase, insa telul de a-I restaura era de dorit deopinia pubi9ica parea teoretic posibil. SustinAtorii etalonului aur devize, englezii §iamericanii , Ii motiveaza pozitia prin manifestarea monedei ca expresie acreditului, la care este insistent adAugat argumentul inegalei distributii a aurului §iperspectiva nefavorabila a producOei acestuia, deci imposibilitatea acoperirii prin aur

35 Lebée, Edmond, op.cit., p. 145. Nona chartii monetarA" dupA cum o define§te Banneret deMatran (Matran, Baneret de, OU va la monnaie dans le monde? Quesques points d'histoire monétairerecente, Paris, 1934, p. 38).

36 Rueff, Jacques, Défense en illustration de létalon or, in Les doctrines monétaires...p. 204.

37Inam

. te de primul rAzboi mondial etalonul aur devize a fost practicat de OH monometalisteargint (India, Filipine, Mexic) §i de pi cu hârtie monedA (Argentina, Brazilia), pentru a legarespectivele sisteme monetare de etalonul aur (find i denumit etalonul exterior aur" sau etalonulaur pentru nevoile schimbului valutar"). De asemenea uncle tad europene (Belgia, Bulgaria,Finlanda, Italia, Rusia, Olanda), au indulcit" etalonul aur cu mentinerea devizelor in acoperireacirculatiei monetare interne, respectiv a unor disponibilitAti in strainatate pentru efectuarea de tran-sferuri rapide. In statele care au practicat sistemul aur devize s-a ajuns la disocierea circulatieimonetare interne (argint, hArtie) de circulatia externA (aur, sub forma de.devize); devizele serveaumentinerii cursului valutar in preajma paritatii moneda proprie find schimbatA, nurnai pentrunecesit4 externe, intr-o monedii aur, pe baza raportului legal de schimb. Având in interior o monediide argint sau de hArtie, fatii de strilindtate statele respective pAreau a avea o moned5 bazat5 pe aur.Sisternul a fost abandonat de t5rile in care a functionat intrucAt devine defectuos in conditiile uneibalante cornerciale deficitare, când exportul nu mai asigurà devizele necesare (Cloquette, Ludovic,op.cit., D. 16-26; Strohl, J. H., op.cit., p. 47).

Keynes, J. M., op.cit., p. 167.19 Reflexul acestei discutii la John Maynard Keynes, care nume§te etalonul aur relicv5

barbarr, dogma desuet5", cwnar secular" Keynes. J. M., op.cit., p. 198-200.

"

i

www.dacoromanica.ro

70 Corncliu Olaru 10

a piefelm. Tcama dc lipsa aurului este doar un pretext, afinna oponentii orientariianglo-saxonc, intrucat mentinerea in rczervelc bancilor centralc ale altor state alirelor sterline §i dolarilor serve§te politica de credit a pietelor Londrei §i NewYorkului41, a§adar tcoriile servesc intcreselor industrialc §i corncrciale, interescloranurnitor pietc financiarc"42.

Fapt este ca in intreaga Europa biletele dc bancà incetasera s mai fieschimbate in aur, iar guvernele nu manifestau intentia revenirii la circulatia internaa aurului (restabilirea, pentru scurt timp a circulafiei aurului in Olanda §i Elvetiaau reprezentat efemere exceptii de la regula). Utilitatea auruluifra acceptatanumai pentru reglefnentarca soldurilor balan telor iplade intre In aparentainsa, Conferinta de la Genova afi§eaza recomandarea revenirii la etalonul aur,and satisfactie opiniei potrivit careia revenirea la moneda stabila urma sä se facape bazele cunoscute inainte de razboi; de altfel destui economi§ti manifestaureticenta fafa de moneda dirijata §i preferinta pentru etalonul aur efectiv. Rezolut-faIX a Comisiei financiare incepe cu mentionarea expresä a mentinerii etalonuluiaur" §i incheie cu economie in utilizarea aurului" in sistemul definit drept etalondevize aur gold exchange standard"".

Potrivit etalonului aur devize, angajamentele la vedere ale bancilor centralesunt acoperite atat in aur (acoperire metalica) cat §i prin portofoliul de devizeplatibile in aur (trate comerciale sau depuneri in cont la bancile straine)45. Bancade emisiune converte§te biletele proprii in devize, respectiv cumpara la pret, fixtoate devizele care i se oferd presupunandu-se atat solvabilitatea absoluta abancilor cat §i identitatea intre aur §i devize46.

Monedele tuturor statelor sunt definite in aur §i apar ca avfind acoperire aur:de aceea sistemul aplicat este curent denumit etalon aur in deceniul al treilea sevorbe§te de revenirea la etalonul aur, iar dupà 193 1 despre paräsirea etalonuluiaur.

insa banca de emisiune a unei tari poate alege sä ofere, in schimbul bancno-telor proprii, aur efectiv (sub forma de lingouri gold bullion standard) saudevize. Pe plan international existä douà categorii de monede: cele legate .direct(insA cu restrictii) de aur, numite §i monede forte", respectiv cele legate indirectde aur (prin rezerva de devize exprimatà in monede forte"). Pentru pläile externebäncile centrale din tarile cu monedd forte asigurä convertibilitatea aur (inlingouri, exceptional in monede aur, conditionat de un plafon de schimb ridicat

40 Inspiratorul direct al argumentului este Gustav Cassel care, apreciind insuficieno aurului,I§i exprimA temerea privind consecinole situaliei asupra preolui m5rfurilor §i sustine necesitatearationalizärii sale. Pandele, C. A., op.ca., p. 292; Netta, Xenofon, op.cii., p. 4. Sustinãtor al etalo-nului aur la Inceputul anilor '20 Gustav Cassel I,i reconsidera pozitia p5n5 la a sus/ine un sistemmonetar nou, care s5 fie complet independent de aur". Jinga. Victor, op.cii., p. 87.

41 Strohl, J. H., p. 51.42 Lebée, Edmond, op.cit., p. 146.43 Cloquette, Ludovic, p. 15; Keynes, J. M., op.cit., p. 200.44 Cloquette, Ludovic, p. 11-12.45 Kiritescu, Costin C., Moneda, mica enciclopedie, Bucure§ti, 1982, p. 148-149; Nogaro,

Bertrand, op.ciL. p. 164-165.46 Lebée, Edmond, op.ca., p. 154.

tAri .

op.cil.,

op.cii.,op.cit.,

www.dacoromanica.ro

1 1 Probleme monetare 71

fatä de nivelul comun al tranzactiilor, prin lege §i cu restrictii specifice introdusede fiecare bancA centralA, in ideea descurajarii tezaurizarii particulare. In interiorultarii circulatia este asigurata numai de biletele bancii centrale chiar in cazulmonedelor forte" existand doua monede distincte ale aceleiai tari, una afectatAtranzactiilor interne, cealaltA destinata platilor internationale.

Portofoliul de devize al bAncii centrale reprezentand o masa' de capitaluri pctermen scurt, buna functionare a sistemului presupune ca elemente de sigurantaexistenta coordonarii internationale a deplasarilor de aur (conventia in acest sensnu s-a incheiat niciodata)47, precum §i cooperarea constantA intre bancile deemisiune consideratà esentiala pentru buna functionare a sistemului, sustinutA deHawtrey, guvernatorul Bancii Angliei48 (fara a avea loc proiectata conferintA abancilor centrale49, respectiva cooperare a functionat ulterior prin acordareareciproca de credite50).

Sistemul de la Genova al etalonului aur devize a fost ulterior aplicat inprincipiile sale de care toate statele, find indeosebi sustinut de catre Comitetulfinanciar al SocietAtii Natiunilor51.

conceptia promotorilor sistemului aur devize soldurile asupra strainatatiipot fi liber deplasate sau lichidate, find scutite de impozite, imprumuturi fortatesau alte restrictii, convertirea urmand a fi neaparat asiguratA in devize. In acesteconditii, statul a cArui monedà este acoperitA in devize trebuie cu necesitate sa i§iasigure o balantA de plati echilibrata i o balanta comerciala excedentard; de aicistransa interdependenta intre politica monetara §i politica comerciala52. In operati-unile de stabilizare a valorii unitAtii monetare s-a considerat specula bursiera cuefecte comerciale ca o cauzA a deprecierii monetare, astfel incat unele tAri auinstituit, prin intermediul bAncilor de emisiune carora le revenea sarcina asigurariistabilitatii monetare, un regim mai mult sau mai putin strict al comertului cudevize §i al circulatiei capitalurilor.

Etalonul aur era singurul acceptat ca baza a stabilitatii monetare europene,insa existenta sa ulterioara depindea de conditiile reale. S-a vorbit de inegalarepartitie a aurului in lume una dintre urmarile razboiului constand in impor-tantul transfer de metal galben din Europa Cate State le Unite ale Americii; multestate nu puteau asigura acoperirea aur a circulatiei monetare dupa regulile etalonu-lui clasic, dar nici cele care aveau aur nu erau dispuse sa ii risipeasca prin reintro-ducerea liberei circulatii interne sau ca urmare a unei balante comercialedeficitare; s-a invocat perspectiva insuficientei productiei de aur a lumii, pentruacoprirea monetara in perspectiva sporirii tranzactiilor comerciale, dar nu puteau fiomise nici interesele producatorilor de aur.

47Cloquette, Ludovic, op.cit., p. 71; Lel, 6e, Edmond, op.cit., p. 140; Strobl, J. H., op.cit., p. 46.

48 Keynes, J. M., op.cit., p. 199.49 Cloquette, Ludovic, op.cit., p. 71.50 Rueff, Jacques, op.cit., p. 208.si Cu rdpiditate" Cloquette, Ludovic, op.cit., p. 27; cu tenacitate" Lebée, Edmond, op.cil.,

p. 140;5,4sistematic" Strobl, J. H., op.cit., p. 50.Interdependen0 politicii monetare §i de credit cu politica comerciala externii: Puia,

Re lajiile economice externe ale Romiiniei in perioada interhelicá. Bucure}ti 1982, p. 35-39.

In

-

Hie.

www.dacoromanica.ro

72 Corncliu Olaru 12

Bazlindu-§i atitudinea pe forta economicA, intelegAnd sd nu renunte la pozitiicii§tigate (S.U.A.) sau incerand sä revinA la cele pierdute (Marea Britanie), domi-narca pietei comerciale §i monetare cra, pentru marilc puteri. una dintre conditiilecxpansiunii economice. Existau §i state care se considcrau mai fcrite de fluctuatiimonetare fo§tii neutri din Europa. Aceste douA grupuri de state mari puteri prinforta lor economicA §i state neutre cu moneda stabilA se considerau apte sàreprezintc" aurul prin propriile lor monede. Franta sau Italia sperau intr-o rapidArefaccre economicA, deci §i monetarA, pe seama reparatiilor; statele invinse(Germania indeosebi) aveau dificultAti economice §i monetare, dar situatia lor nuputca dura la nesffir§it. ExistA deci, in epocA, o diversitate dc situatii care suntreflectate in politicile adoptate de diferite guverne.

Etalonul aur devize convenea pietelor financiare ale New Yorkului, Londrei§i Parisului, intrucdt sistemele monetare care ii acceptau se legau de respectivelecentre aur", care, de fapt, nu erau aur deck in extremis. Circulatia hârtiilor devaloare, exprimate in dolari, lire sterline, franci (ca §i in alte monede, insA fArAponderea celor mentionate) §i existenta conturilor in bAncile statelor respectiveasigurä avantaje economice §i politice tarilor cu devize forte"53. Tot considerentepractice au fAcut acceptabil sistemul aur devize §i pentru ärile lipsite de alt suportde stabilizare al propriilor monede §i de integrare in organizarea monetarà interna-tionala. Pe moment a actionat interdependenta intre interesele celor puternici §inecesitAtile celor slabi; dubla infati§are a sistemului aur devize duce la inscrierea,dupA caz, find vorba de zeci de sisteme monetare fie in interes", fie in nece-sitate". PeLtru aceste considerente vorbesc monetari§tii epocii de o feudalitatemonetarA" , de existenta aristocratiei" §i a plebei" monetare; din aceastA cauzAnu se va ajunge la o realA concertare internationalA, deziderat mereu invocat inepocA, insA niciodatA realizat. Pornind de la dorinta expertilor de la Genova de areface stabilitatea monetarA internationalA, se ajunge la situatia in care se delimi-teazA monedele-forte (apartinand unor centre aur) de monedele mai slabe", remar-cându-se de asemenea CA principalele piete financiare ale lumii, mai alesParisul §i Marea Britanie s-au Ondit atent reciproc pentru a incerca sA profitefiecare cat mai mult de orice semn de slAbiciune al celeilalte55. Teoretic etalonulaur devize ar fi putut functiona fArA gre§ intr-o societate abstractA: in practicAsistemul depindea de evolutia celor mai puternice dintre monede; celelalte monedese impart in categoria celor care se considerA la adApost §i a celor care faceforturile de adaptare la dinamica situatiei.

Etalonul aur devize a fost conceput ca un mecanism a cArui functionaredepindea de garantii in conditiile in care, in locul aurului efectiv, acesta interna-tionalizeazA lichidarea plAtilor printr-un sistem bazat pe incredere in moneda altortAri. In pofida declaratiilor, aceastA monedA nu a reprezentat aurul in mod nelimi-

51 Lebée, Edmond, op.cit., p. 154-160; Cloquette, Ludovic, op.cit., p. 74.54

Matran, Bancret de, op.cit., P. 38-39; Strohl, J. H., op.cit., p. 52.55 Vasile, Radu, Econoinia Drwnuri ci elope ale modernizeirii. Bucure0, 1987,

p. 303-318.mondiaki.

www.dacoromanica.ro

13 Prot) lcmc monetare

tat, iar odatA cu fisurarca creditului in atentia statelor §i a comunitAtii internatio-nale va apArea, gravA, problema rnonetaril.

Etalonul aur devize a fost un etalon aur formal, care a lAsat s subzisteforma sistemului, dar i-a suprimat toate regulatoarele care ii asigurautrilinicia"56. El mai mull a complicat lucrurile deck a facilitat functionareaetalonului aur57, dupà cum constata In§4i expertii Societätii Natiunilor atunciand criza economicA va ajunge sA se manifeste §i in domeniu monetar. Formulasa de functionare nu a asigurat dorita stabilitate monetarA, automatismul §iinternationalismul care i s-au conferit; recunoa§terea acestei situatii este relevat5de impunerea restrictiilor valutare,sacolo unde o vreme a fost pAstrat, iar pdnA laurmA de abandonarea sistemului. Intrucat a desolidarizat mi§carea creditului decea a aurului, factorii de echilibru (rata scontului §i plasamentele pe termenlung) nu au mai actionat58. Mecanismul nu a manifestat maleabilitate fatà dedeplasArile intempestive ale creditului pe piata mondiala: Näscut din inflatie,generalizat de cAtre aceasta, gold exchange standard este el insu§i generator deinflatie; este in mare mAsurA responsabil de intensificarea crizei mondiale, cuatdt mai mult cu cat aceasta a fost multà vreme intarziatà prin constructiacreditelor cArora le-a permis mentionarea artificialV59.

Etalonul aur devize a disociat moneda internA de cea externA, astfelincdt, sub aceeai denumire, existd de fapt douà monede ale aceluia§i stat60.De asemenea monedele sunt disociate pe categorii: de o parte monedele aur(deci nu aurul antebelic, ci un aur national" dirijat conform intereselorstatului a cArui uniformA o poartA), de altä parte monedele bazate pe devize,dependente pe plan extern de situatia centrelor aur", (§i cu care unele vorajunge sA se asocieze in blocuri monetare). In esentA etalonul aur devize aconsemnat prima etapA in demonetizarea aurului ca §i in disocierea unitAtiidintre circulatia internä §i cea internationalà, ambele provocate de primulrAzboi mondial; pastrând aparentele, esenta monetard a perioadei interbeliceeste radical diferitä de cea antebelicd. ApArut in istorie la inceputul secoluluial XX-lea ca o modalitate de incadrare a unor sisteme bAne§ti nationale insistemul universal al aurului, in tentativa sa de internationalizare etalonul aurdevize, un paleativ mondial intr-o perioadA de degringoladd monetaragenerala, a dat uncle rezultate in incercarea de stabilizare, insA eficacitatea §iutilitatea sa vor fi puse sub semnul intrebArii odatA cu criza mondiald: InmAsura in care s-a vrut un sistem monetar universal §i definitiv a suferit un

1eFc" .

Rueff, Jacques, op.cit., p. 208.57 Grigorcea, Vasile, op.cit., p. 153; Strohl, J. H., op.ciL, p. 52.58 Cloquette, Ludovic, op.cit., p. 28-29.59 Lebec, Edmond, op.cit., p. 161-162.60 Cloquette, Ludovic, op.cit., p. 52.61 Lebee, Edmond, op.cit., p. 160.

www.dacoromanica.ro

74 Corneliu Olaru 14

PROBLEME MONETARE iN PERIOADA 1922-1933

In vedcrea stabilizarii monedelor, statele europene au aplicat, cu deosebiridc detaliu §i diferentiat dupii posibilitAi, principiile chartei monetare de laGenova. in conditii particulare ale fiecarui stat se ajunge la stoparea inflatiei,echilibrarea bugetului, se tinde spre balanta de conturi favorabilä, este redatbancilor centrale controlul pietei monetare §i valutare. Avantajele sistemului aurvaluta' s-au evidentiat in perioada premergdtoare reformelor monetare cat §iulterior, conferind siguranta unei monede stabile tarilor slabite economic §ifinanciar, stabilizarea monedelor tarilor lipsite de aur find asigurata prinrezerve valutare provenite din credite externe62. iru1 reformelor monetareincepe cu Austria (1923) §i se incheie cu Romania (1929); sistemul aur devize afost aplicat in tarile in care a intervenit Comitetul financiar al SocietatiiNatiunilor63. Pada catre 1926 etalonul aur devize s-a aratat util atat prinposibilitatea stabilizarii monedelor a numeroase tari cat §i prin facilitareaafluxului de capitaluri dinspre S.U.A. spre EuropaTM.

Sistemul a fost sustinut cu numeroase prilejuri internationale. Astfel,Memorandumul asupra monedelor publicat la Geneva in 1924, subliniaza im-portanta diferitelor caterrii de devize straine, altele deck cele aur, ca acoperirea emisiunilor de bilete" 5, indicand §i utilizarea altor devize deck cele provenitedin centrele aur". Chiar in 1930, cand eficacitatea sistemului incepea sa fieindoielnica, Delegatia aurului" a Comitetului financiar al Societatii Natiunilorrecomanda inlocuirea rezervelor metalice prin rezerve in devize66; acela§i lucru

sustine §i Banca Reglementelor Internationale°. Comitetul Mac Milan, reunitla Londra in 1930 §i 1931 a fundamentat teoretic propunerile conferintei de laGenova, prelungindu-i actiunea68.

Etalonul aur devize §i-a atins apogeul in 1928: la sfar§itul acestui an sumatotalä a devizelor detinute de Care toate bancile centrale se ridica la 2.476milioane dolari (circa 63 miliarde franci francezi), reprezentand circa 30% dindisponibilitatile bancare mondiale69. Buletinul lunar de statistica al SocietatiiNatiunilor mentiona, la sfar§itul anului 1930, 27 de band centrale (,dintre care10 in Europa) care, in proportii diferite, cuprind devize in activele lor °.

62 Strohl, J. H., op.cit., p. 46; Lebée, Edmond, op.cit., p. 138.63 Rueff, Jacques, op.cit., p. 208.

Grigorcea, Vasile, op.cit., p. 150.65 Stroh], J. H., op.cit., p. 53; Lebée, Edmond, op.cit., p. 142.66 Lebée, Edmond, op.cit., p. 141.67 infiintata in 1930, cu sediul la Basel, Banca Reglementelor Internationale este mandatar al

guvernelor in transferul reparatiilor germane §i asigurA cooperarea bancilor centrale. Cloquette,Ludovic, op.cit., p. 179; Bold, Emilian, op.cit., p. 124-127; Jinga, Victor, op.cit., vol. I, p. 253-255;Kiritescu, Costin, C. Moneda... p. 57; Grigorcea Vasile, op.cit., Strohl, I. H., op.cit., p. 50.

68 Rueff, Jacques, op.cit., p. 216.Strohl, J. H., op.cit., p. 51; Lebee, Edmond, op.cit., p. 153.Société des Nations, Dettrieme rapport..., p. 13; Lebde, Edmond, op.cit., p. 152-153.

tI

"

www.dacoromanica.ro

I 5 Problcmc monctarc 75

Cauza imediatil a declan§iirii crizei financiare in Europa a reprezentat-odeplasarea capitalurilor pe termen scurt71, (evaluate la sfar§itul anului 1930 lacirca 60 miliardc franci e1vetieni, in vreme ce rezervcle bAncilor europene insurnauabia 11,7 miliarde)7`, fapt care provoacA instabilitatea monedelor forte".Incepand cu luna mai 1931 criza cconomicii se manifestä ca o crizA monetarainternationalA 3. Restrangerea legAturilor externe provoacA lipsa devizelor §i deciimposibilitatea transferului pentru plAti extenie74. Repercursiunile se vor manifestain lant asupra monedelor a cAror stabilitate se baza pe valutele forte, crizacreditului antrenand o crizA valularà generalizatA.

Criza latenta din Europa Centralia' degenereazA in neincredere generalizatA inmomentul in care, la 11 mai 1932, i§i inchide ghi§eele Osterrechisclze KreditAnstalt din Viena, care controla 75% din industria austriacd §i avea stranse legkuricu mari bAnci din Germania, Anglia, Belgia §i Franta. Cuprinzand Germania, crizacreditului se exprimA prin retragerea masivA a capitalurilor externe. In fata imposi-bilitAtii tArilor debitoare de a face fatA retragerilor (creditele pe termen scurt utili-zate ca atare au fost repatriate, insä cele utilizate in investitii erau inghetate"), la20 iunie 1931 pre§edintele S.U.A, Herbert Clark Hoover propune suspendarea petimp de un an (1 iulie 1931-30 iunie 1932) a tuturor plAtilor interguvernamentalein contul reparatiilor (ceea ce presupunea u§urarea sarcinilor Germaniei), insAefectul psihologic a fost contrar celui scontat. in conditiile puternicei presiuni aretragerii creditelor, in 13 iulie 1931 Darmstädter und National Bank din Berlin i§isisteazA plAtile, Germania suspendà convertibilitatea mArcii §i centralizeazAcomertul devizelor la Reichsbank, ins tituind concomitent §i moratoriulintrucat nu mai facea fatA scadentelor. La 7 august 1931 Ungaria ia mAsuriasemAnkoare.

Criza bancarA din centrul Europei se rAsfrange asupra Angliei; ca urmare acrizei germue, in douà luni din bAncile engleze au fost retrase peste 200 milioanelire sterline , bancile engleze fac fatA retragerilor, insA rezerva de aur a banciiAngliei scade cu rapiditate. Din martie panA in septembrie 1931 tarile creditoareau retras tArilor debitoare mai bine de 4 miliarde dolari76. Pentru stopareadegringoladei, guvernele iau mAsuri de impiedicare a deplaskii capitalurilor §i deprotejare a monedei nationale, intre acestea inscriindu-se controlul devizelor,acorduri de prorogare §i moratorii, restrictii la import, suspendarea convertibilitArii§i devalorizarea monedelor.

La 21 septembrie 1931 Anglia renuntA la etalonul aur, suspendAconvertibilitatea bancnotelor §i reduce valoarea lirei sterline cu 30%; cAderea

71 Cloquette, Ludovic, P. 57-58.72 Grigorcea, Vast le, op.cit., p. 153.73 Cloquette, Ludovic, op.cit., p 56-58; Grigorcea, Vasile, p. 38-39; Dobrovici, Gh.

M., op.cit., p. 11, 17; Kiritescu, Costin C., Sistemul hi-Mesc al leului ci precursorii lui, vol. al II-lea,partea a III-a, Sistemul hänesc al leului in perMada 1900-1944, Bucurqti, 1967, p. 378-383; Pula,Ilie, op.cit., p. 38-39; Vast le, Radu, p. 316-318.

74 Dobrovici, Gh. M., op.cit., p. 23-24.75 Puia, Ilie, op.cit., p. 39.76 Grigorcca, Vasile, p. 103.

plAPlor,

op.cit.,

opal,

www.dacoromanica.ro

76 Corncliu Olaru 16

lirei sterline reducea la zero unul dintre postulatcle pe care 4i baza existentagold exchange standard, respectiv existenta unei aristocratii monetare ale car7eiidevize, prin definitie intangibile, ar fi putut fi practic asimilatc cu aurul" .

Anglia este urmata imediat de Suedia, Norvegia, Danemarca, Portugalia, dedominioane §i colonii. Alte tari tree de asemenea la suspendarca convertibilitAtii

controlul devizelor: in septembrie 1931 Grecia, in octombrie Austria,Bulgaria, Cehoslovacia, Iugoslavia, Estonia, Finlanda, Argentina, Brazilia, innoiembrie Italia, Norvegia; Romania ia masuri similare in mai §i octombrie1932. S.U.A. reduc continutul in aur al dolarului cu 40% intre aprilie 1933 §iianuarie 1934. In decurs de un an 42 de state abandoneaza ctalonul aur devizesau 11 mentin cu mari dificultati78. In 1934 singurele state care il mai pastreazdin forma initiala sunt Franta, Olanda, Elvetia §i Belgia.

Dupa prAbu§irea lirei sterline in septembrie 1931 §i panica bancarä §ivalutarà ce a urmat, bAncile de emisiune i§i lichideazA in pierdere rezervele dedevize, ceea ce duce la scAderea stocurilor. Dacd in 1928 devizele reprezentaucirca 30% din rezervele bancare, la sfar§itul anului 1931 nu mai reprezentau deck12,5% (in acela§i interval sporind acoperirea in aur efectiv de la 21% la 29%)79. Inanii urmAtori criderea dolarului a dus la accelerarea procesului, intre 1 ianuarie §i30 noiembrie 1933 rezervele de devize din Europa scazand de la 48,4 la 3,9miliarde franci francezi, respectiv cu 95%80

Asupra productiei §i comertului efectele crizei se exprima prin inghetareacirculatiei, disparitia creditului, deficite, statele find afectate prin scaderea venitu-rilor, dezechilibrarea balantelor comerciale §i de plati in toate cazurile monedamanifestAndu-se ca un barometru al situatiei: Suferim de un fel de asfixie mone-tara, raritatea monedei aduce cu sine, pentru toate tarile, odatA cu scadereageneralà a preturilor, o incertitudine a schimburilor care determina la randul sauscaderea productiei, §omajui in uzine, sAracia la sate, incertitudine in toate pArtile,crahuri §i falimente..."81.

Dificultatile valutare duc la desfiintarea convertibilitAtii biletelor fie in aur,fie in devize la transformarea acestora in monedA hârtie, la inflatie, stabilizAri §irestabilizAri, toate impreunA alcAtuind un §ir de reforme monetare. Toate acesteaau ingreunat comertul international ajungandu-se pând la aspecte prohibitive:considerând indicele 100 al valorii comertului mondial in 1929, in 1933 acestascade la 33,8%, iar volumul fizic la 75,5; de la 42 miliarde franci elvetieni in1928 valoarea totalA a comertului mondial ajunge la 13 miliarde la sfdr§itul anului1932k2. Daca dificultatile monetare la inceputul deceniului al treilea afectau mai

Strohl, J. H., op.cit., p. 52.7g Delaisi, Francis, La hataille de l'or, Paris, 1933, p. 16.79 Lebec, Edmond, op.cit., p. 160; 42% din stocul monetar mondial in 1928, 8% in 1930.

Vasile, Radu, op.cit., p. 316.8° Strohl, J. H., op.cit., p. 51-52.

PatenOtre, Raymond, La crise et le drame monetaire, Troisième edition, Paris, 1932, p. 77.li2 . Ilic, op.cit., p. 59 pentru indici; Petra§cu, N. N.. Criza mondiala .yi noile prohleme

monetare, Bucurqti, 1933, p 9, pentru valorile absolute.

§i

N

www.dacoromanica.ro

17 Pi °Heine monetai c 77

ales tarile invinse, cele de la inceputul dcceniului al patrulea afecteaza mai alestarile invingatoare.

Criza economicA a dat na§tere unui adevarat rAzboi monctar, purtat conco-mitent cu razboiul vamal §i pe fundalul di ficultatilor economice i sociale propriifiecArul stat. DacA pe plan intern ficcare guvern se straduic§te sa facA fata greuta-tilor prin politica economica pe care o considera adecvata, in domeniilc comercial

monetar toatA lumea era de acord asupra necesitatii cooperArii internationale.In privinta naturii i cauzelor crizei economice mondiale de dupa 1929

pArerile sunt §i vor fi impartite, chiar contradictorii; intre acestea exiga §i opiniipotrivit careia una dintre cauzele primoridiale este de natura monetara , ori aceeacare c8onsidera ca organizarea monetara postbelica a contribuit mull la guvernareacrizei . Indiferent daca problema monetard este considerata cauza sau efect, dupAce o vreme abordarea internationala a aspectelor monetare parea inutila(Conferinta economica de la Geneva, 20-23 mai 1927, cu participarea expertilordin 50 de tari nu discutA probleme monetare", conferinta pentru pedepsireafalsificarii monetare, aprilis 1929, duce la adoptarea unei conventii in acest sens §ila intemeierea Interpolului) 6, in conditiile crizei devine explicabil interesul pentruproblemele monetare: discuriile sunt purtate la Societatea Natiunilor (Delegatiaaurului, Comitetul pregatitor pentru Conferinta de la Londra), intre guvcrne,institutii bancare centrale, la diferite reuniuni internationale care culmineaza curasunatorul e§ec al Conferintei monetare §i economice de la Londra din varaanului 1933.

Introducerea moratoriilor platilor externe §i a restrictiilor monetarc §ivalutare de catre Austria, Germania §i Ungaria in vara anului 1931 a dus practic lablocarea platilor cu aceste state. Pentru gasirea unei solutii, Banca ReglementelorInternationale a convocat, in 3 decembrie 1931 la Praga, Conferinta guver-natorilor biincilor de emisiuner . Reuniunea queaza intrucat propunerea deconstituire a unui airing international este respinsa de Care statele careintrodusesera moratorii; pentru a gasi o ie§ire, in conditiile in care liberul schimbde mArfuri aproape incetase in centrul Europei, Conferinta a acceptat propunereaAustriei §i Ungariei de incheiere a unor acorduri bilaterale de cliring §icompensatii.

Ruportul Delegutiei aurului (iunie 1932). In decembrie 1928 consiliulSocietatii88Natiunilor a decis constituirea Delegatiei aurului, in cadrul comitetuluifinanciar . Se raspundea astfel unei recomandari a comitetului consultativ econo-mic, recomandare ce Ii avea originea in lucrarile conferintelor de la Bruxelles §iGenova. Organizata in vara anului 1929, Delegatia aurului a fost insarcinata sa

83 Patenôtre, Raymond, p. 144; Rist, Charles, La question de l'or. Paris, 1931, p. 18.84 Lebez, Edmond, op.cit., p. 161-162.83 Delfaud, P., op.cit., p. 57.86 La cotzference..., p. 60, 93.

Enciclopedia Romaniei, vol. IV, Economia national& Circulajie, distribufie ci consum,Bucure§ti, 1943, p. 429-430; Dumitrescu, tefan, Tramt de monetil, Editia a Il-a, vol. I, Schimbul citechnica monetard, 1948, p. 455-456; Dobrovici, Gli. M., op.cit., p. 11.

" Delaisi, Francis, op.cit., p. 15.

si

op.cit.,

www.dacoromanica.ro

78 Corncliu Olaru 18

examincze cauzele fluctuatiflor putcrii de cumparare a aurului ca §i efectele aces-lora asupra vietii economice a natiunilor"§i sA alcatuiascA un raport asupra proble-

8mei 9

. DupA mai multe sesiuni, delcgapa aurului da publicitaPi douA rapoarteprovizorii §i diferite documente anexa, iar in iunie 1932 publica raportul definitiv,ale carui concluzii au §i aprobarea BAncii Reglementelor Internationale. In primaparte, raportul delegatiei aurului9f) trateaza abandonarea etalonului aur §i mAsurilepentru restaurarea acestuia; partea a doua analizeazA funcponarea etalonului aur §inecesitatea evitarii fluctuapilor violente ale puterii sale de cumparare. DelegaPaaurului reomandArevenirea la etalonul aur, existand §i opinii divergente, care suntexprimate separat .

Delegapa aurului atribuie responsabilitatea dereglArilor constatate in mcca-nismul aur devize nu sistemului insu§i, ci manierei in care acesta a fost aplicat,continuand suspnA utilitatea §i avand in vedere posibila lui ameliorare. Inacest sens sunt prezentate o serie de propuneri, intre care reducerea minimuluilegal de acoperire, liberalizarea creditului, asigurarea automatismului circulapeiaurului prin actiunea clasicA a taxei scontului §i prin noile operapi pe plata liberà(open market); este propusä de asemenea redistribuirea internaponalà a auruluimetalic. Pornind de la stransa dependentA intre politica monetara §i ceaeconomicA, propunerile sunt in general apropiate de §coala liberalà clasicA, caresubordoneaza sistemele monetare liberului schimb. Unii dintre membrii delegatieiaurului Jansen, Mant, H. Strakosch §i-au exprimat rezerve la raportul amintit,pronuntandu-se pentru constituirea i mentinerea unui etalon aur dirijat92.

Conferinta de la Lausanne (iunie-iulie 1932) a fost convocata ca urmare adeclaratiei de la Geneva din 13 februarie 1932 (facutà de guvernele Belgiei,Frantei, Germaniei, Italiei, Japoniei §i Marii Britanii) pentru a stabili o reglemen-tare durabild a problemelor menponate in raportul de la Basel (acordul din 23decembrie al comitetului consultativ intrunit de cAtre B.R.I.) ca §i a mAsurilornecesare pentru remedierea altor problcme economice §i financiare care au provo-cat sau riscA sA prelungeasca criza de care suferA omenirea"93.

Conferinta grupeazA reprezentanp a 20 de state, actul final §i cele cinci anexeaprobate raspunzand diferenpat celor douà obiective propuse. Prin anexele carecuprind acordul cu Germania referitor la reparatii, acordul asupra masurilor detranzipe privitoare la Germania §i rezoluPa privind reparatiile negermane,rezultatul esenpal al conferintei constA in a fi reglementat problema reparapilorpostbelice94.

Cel de al doilea obiectiv este cuprins in anexele 4 §i 5 ale actului final carepropun ordinea de zi a urmAtoarelor doua conferinte, cea de la Stresa (septembrie

89 La conference..., p. 65.9°91

Stroh!, J. H., op.cit., p. 13-73.La conference..., p. 93; Delaisi, Francis, op.cit., p. 15.

92Stroh], J. H., op.cit., p. 61-62.

91La conference..., p. 8-9.

94 Practic clefinitivil" La conference..., p. 9; Punctul terminus al tmei probleme supradis-culate", Incepand cu anul 1933 problema reparatiilor nu mai prezintà nici o importantr, Bold,Emilian, p. 183-185.

53

op.cit.,

www.dacoromanica.ro

19 Problemc monetarc 79

1932) §i cea de la Londra (iunie 1933). Cele doua documente exprimA intentiaconstituirii unui comitet care sA facA propuneri privind restaurarea tarilor Europeicentrale §i rAsAritene" (anexa 4); in ideea necesitatii insanato§irii monedelornationale", desfiintarii mAsurilor de control valutar §i inlaturArii dificultatilor detransfer" §i facilitArii reluArii comertului internacional" este prevAzuta pregatireaunei conferinte monetare §i economice internationale: Pentru a ajunge la acesterezultate, Conferinta hotarA§te sa invite Societatea Natiunilor sA convoace la o dataconvenabilA §i intr-un loc care va fi fixat ulterior (care nu urma obligatoriu sa fieGeneva) o conferinta monetarA §i economicA"95.

In atentia viitoarei conferinte au fost propuse probleme de naturA financiara(politica monetara §i politica de credit, dificultati relative la schimb, nivelulpreturilor, circulatia capitalurilor) §i probleme economice (ameliorarea regimuluiproductiei §i al schimburilor mai ales in privinta politicii vamale, prohibiiile irestrictiile la import §i export, contingentarile §i alte bariere in calea comertului,intelegerile intre producatori)96. Negociatorii de la Lausanne au legat decirestaurarea Europei centrale §i rAsaritene de o ulterioara, mai vasta §i maicomplexA dezbatere economicA §i financiara mondiala, fixand urmAtoarelor douAreuniuni internationale scopuri distincte dar complementare97.

Succesul conferintei economice mondiale ulterioare era legat de aplicareapropunerilor Conferinfei de la Stresa (septembrie 1932), idee exprimata §i dereprezentantul Romaniei, Virgil Madgearu98. Nimic din ce s-a preconizat laConferinta de la Stresa nu s-a concretizat: piedicile in transferul devizelor nu aufost inlaturate (In unele cazuri chiar s-au accentuat); recomandarile in privintadatoriilor pe termen scurt §i mediu au rAmas litera moarta; nu s-a constituit niciproiectatul fond de normalizare monetarA (destinat sa asigure tArilor Europeicentrale §i rasaritene concursul financiar pentru intarirea sau Insanato§ireadefinitivA a situatiei lor monetare"). Problema fondului de normalizare monetarà afost transferata Comisiei de studii pentru Uniunea EuropeanA, care la randul sAu aremis-o Conferintei economice mondiale".

CONFERINTA MONETARA I ECONOMICADE LA LONDRA (1933)

in conditiile mai inainte arAtate ideea convocarii unei conferinte economice§1 monetare internationale, ale carei obiective au fost fixate prin Conferinta de laLausanne din vara anului 1932, era presanta. Intre timp, suita e§ecurilor altorreuniuni internationale, pozitiile divergent exprimate asupra problemelor monetareIn Delegatia aurului au dus, la Societatea Natiunilor, la concluzia ca o asemeneaconferinta monetarà internationall ar avea putine §anse de reu§ita. Astfel incat

95 Strohl, J. H., op.ca., p. 7-8; La conference..., p. 10.96 La conference..., p. 10-11.97

Stroh lf, J. H., op.cit., p. 8.98 Madgearu, Virgil, La Roumanie a la Conference de Stresa. Discours prononce a la seance

du 7 septembre 1932, p. 10-11.99 Strohl, J. H., op.cit., p. 8-9.

www.dacoromanica.ro

80 Cornehu Olaru 20

propunerea din noiembrie 1932 a primului ministru al Marii Britanii, Ramsay MacDonald, de urgentare a intrunirii monetare internationale, a fost o surpriza pentruguverne §i pentru forul mondial". Din punctul de vedere al Angliei, relansareaideii era justificata prin degringolada aproape completa a mecanismului platilorinternationale §i prin cvasiparalizarea schimburilor comerciale.

Conferinta ar fi urmat sa se intruneasca in decembrie 1932, a fost amanatapentru martie 1933, pentru ca in final sä aibe loc in iunie 1933. Repetata amanare aconvocarii sale este rezultatul multiplelor tratative intre conducerile marilor puteri§i la nivel de experti, intrucat discupa de o asemenea amploare §i importanta nuputea fi angajata fara o temeinica pregatire prealabila (un comentariu din presafranceza, preluat de Francis Delaisi, remarca malitios ca pentru a se ajunge la une§ec este necesar ca lucrurile sä fie pregatite cu grija"). Exista a§adar o etapapremergatoare, de intense discupi la diferite nivele de reprezentare, asupramultitudinii aspectelor economice si monetare etapa ce prefigureaza posibilulrezultat al conferintei (N. N. Petra§cu observa cä interesele statelor care vin sadiscute sure prea divergente pentru a se ajunge la o solupe satisfacatoare de interesgeneral")1 urmata de conferinta propriu-zisä.

Organizarea conferintei a revenit unui comitet al Consiliului SocietatiiNatiunilor (find reprezentate Belgia, Franta, Germania, Italia, Japonia, MareaBri anie, Norvegia §i S.U.A.) condus de John Simon, reprezentantul englez laSocietatea Natiunilor. Comitetul s-a ingrijit de alcatuirea comisiet de expert-, deutilizarea potenPalului tehnic al Societatii NaPunilor, a ales Londra ca sediu alconferintei §i pe premierul britanic ca pre§edinte al acesteia. La 26 februaie 933Consiliul Societatii Napunilor a aprobat ordinea de zi transmisa celor 67 taninvitate; de asemenea au fost invitate Comisia economica §i financiara Societ t'tNatiunilor, Organizatia Internationala a Muncii, Institutul internat onal deagncultura, Banca Reglementelor Internationale. Data inceperii conferintet 12iunie a fost stabilita dupä ce comitetului de organizare i-au parvenit rezultateleconvorbirilor de la Washington dintre S.U.A §i Franca, respectiv S.U.A. §i Angl a;la 29 aprilie Norman Davis, reprezentantul S.U.A. in comitetul de organizare aanuntat propunerea americana a unui armistitiu economic", propunere acceptatade guvernele reprezentate in comitet in §edinta d'n 12 mai de la Lond a, cel putinpe durata conferintei.

Comitetul expertilor (find reprezentate Belgia, Franca, Germania, Italia,Japonia, Marea Britanie, S.U.A., Banca Reglementelor Internationale §i ConsiliulSocietatii N ttiunilor) a examinat problemele care urmau sä fie supuse atentielconferintei. Comisia pregatitoare, alcatuitä din 30 de speciali§ti, a lucrat in cloudsubcomisii (economica §i financiara) pentru pregkirea ordinei de zi adnotate,document de baza al Conferintei de la Londral 2 (intrunirile comisiei pregatitoareavand loc prima in noimebrie 1932, a doua in ianuarie 1933; pre§edinpa comisiei arevenit lui Leonardus Trips guvernatorul general al Bancii Olandei; subcomitetul

Delaisi, Francis, op.cit., p. 15.1()I Petraiicu, N. N., op.cit., p. 18-19.I()2 La conférence.... p. 12-15.

1

1')

www.dacoromanica.ro

Probleme monetare 81

monetar era condus de Benaduce - Italia, cel economic deVan LengcnhoveBelgia). Prima parte a documcntului pregatitor al conferintei expune programulgeneral §i enumera punctele principale ale ordinei de zi, partca a doua findconstituita din comentariile la aceasta ordine de zi, ideile comun Z. grupului deexperp ce urmau sa fundamenteze documentele conferintei.

In importanta problema de principiu a relatiei dintre economie §i monedaeste enuntata ideea cit actiunea economica este functie de actiunea monetara §ivice-versa"104. Relapa dintre economic §i monedil este punctul central aldivergentelor dintre Comisia pregatitoare (in care a prevalat punctul de vedercanglo-american) §i pozitia anterior exprimata de care delegatia aurului (In care aavut ci§tig de cauza pozitia franceza).

in convergenta cu opinia Delegatiei aurului, documentul pregatitor alconferintei preconizeaza reducerea minimului legal de acoperire, suspne necesi-tatea unei politici liberale a creditului; in privinta etalonului aur devize, Comitetulpregatitor considera ca, dupa ce acesta va fi Imbunatatit, va servi la revenireagrabnica a numeroase tari la un etalon international; va constitui un elementesential al aranjamentelor financiare cu caracter permanent pentru Wile ale carorpiete financiare nu depn foarte importante piete de capitaluri", fiind deciconsiderat ca un sistem definitiv.

Intre masurile destinate sa faciliteze restaurarea sistemului internationalal aurului sunt enuntate: reglementarea datoriilor interguvernamentale, reve-nirea la un grad rezonabil de libertate a deplasarii marfurilor §i serviciilor,revenirea la piata libera a devizelor straine §i a circulatiei capitalurilor, masuriinterne pentru echilibrarea bugetelor statelor, a bugetelor locale §i ale intre-prinderilor, insanato§irea pietei interne a banilor §i capitalurilor. Propunerilecomitetului pregatitor indica preferinta pentru sistemul monedei dirijate.Dezechilibrarea balantelor de plati urma sa fie rezolvata prin fonduri denormalizare monetara, institupi internaponale de credit §i lucrari p-bliceinternaponale. De asemenea era propus controlul bancilor centrale asuprapietei monetare §i asupra pietei capitalurilor.

Acordurile de la Washington (aprilie 1933). Pre§edintele S.U.A F. D.Roosevelt a invitat pe conducatorii Marii Britanii §i Frantei la convorbiri Invederea stabilirii unei acpuni comune menite sa asigure cre§terea preturilor pepiata mondiala. Comunicatele publicate la incheierea convorbirilor Mac Donald

Roosevelt (26 aprilie 1933) §i Herriot Rosevelt (29 aprilie 1933) precizeazaconceptiile celor trei guverne asupra preconizatei conferinte economice §imonetare.

Comunicatul anglo-american indica scopul viitoarei conferinte restabilireaechilibrului valutar international, precum §i metoda instituirea unui standard

103 0 minutioasil analizri paralelii a douil documente pregAtitoare ale Conferintei de la Londra(raportul delegatiei aurului, proiectul dc ordine de zi adnotatrt al comisiei pregrttitoare a expertilor,comunicatele de la Washington) precum 4i ampla relatare a desfa)urririi acesteia In: Strohl, J. H.,op. cit.

104 Ibid., p. 27.

21

-

www.dacoromanica.ro

82 Corncliu Olaru 22

monctar international. In legAturä cu cre§terea nivelului general al preturilor esteconsideratA primordialA luarea de mAsuri simultane in domeniul economic §i indomeniul monetar. S.U.A. §i Anglia s-au arAtat partizanele expansiunii sistematicea creditului, ceea ce din punctul de vedcre al gandirii economice traditionale apareca manipulare monetarA §i tendintA inflationistA.

Intentiile Statelor Unite sunt relevate in timpul campaniei electorale aproaspAt instalatului pre§edinte F. D. Roosevelt, in primele actiuni ale acestuiaodatA cu venirea la putere §i, neplAcut surprinzAtor pentru reprezentantul Frantei,chiar in timpul vizitei acestuia, prin desprinderea monedei americane de aur §ideprecierea dolarului.

Conferinta economicil rj monetarei de la Londra s-a desfA§urat intre 12 iuniep 27 iulie, cu participarea reprezentantilor a 66 de state, sub pre§edintia lui Ram-say Mac Donald, premierul britanic. Obiectivul general §i aspectele conexe aveauin vedere, conform ordinei de zi deja stabilite de comitetul pregAtitor: Condipilerestabilirii unui etalon aur international care sA functioneze liber. A) I. PoliticamonetarA de urmat inainte de restabilirea etalonului aur. II. Functionareaetalonului aur. B. Preturi. C. Reluarea deplasArii capitalurilor. a) Suprimarea res-trictiflor privitoare la devize. b) Regularizarea datoriilor existente. c) Deplasareacapitalurilor".

Lucrarile conferintei s-au desfA§urat in doug comisii una monetarA pfinanciarA, alta economicA in fiecare dintre acestea fiind reprezentate toatestatele participante. Comisia monetarA §i financiarA a functionat in douAsubcomisii: MAsuri imediate de redresare financiarA" care a discutat politica decredit, nivelul preturilor, limitarea fluctuatiflor monetare, controlul valutar, datorii,reluarea imprumuturilor internationale; a doua subcomisie MAsuri pentrurestabilirea unui etalon aur international" a functionat in douA subcomitete, primulinsArcinat cu problema argintului, al doilea cu probleme tehnice referitoare lafunctionarea etalonului aur (functiile bAncilor centrale §i coordonarea politiciiacestora, rezerve monetare).

In problemele monetare la Conferinta de la Londra s-au manifestat cele douAcurentuonturate §i cu prilejul celorlalte reuniuni internaponale din deceniul altreilea . Divergentele s-au evidentiat in ansamblul lucrarilor, in discursurilegenerale, in comisii, subcomisii §i subcomitete in numeroase cazuri nefiindIntrunitA unanimitatea necesarA adoptArii rezolutiilor. In mAsura in care s-a ajuns laformulari acceptate de cAtre toti participanpi acestea fie sunt foarte generale, fieajung la coneluzia amanArii discupilor, fie cu foarte rare exceptii nu vor ajungesA fie puse in practicA.

ApArAtorii ortodoxiei monetare considerau necesarA lichidarea haosuluimonetar, renuntarea la deprecieri monetare ca mijloc de concurentA pe pieteleinternationale §i se pronuntA pentru inlAturarea restrictiilor monetare. Acest grupde state (Franta, Italia, Belgia, Olanda, Elvetia §i Polonia) se pronuntA pentruetalonul aur, de aici §i denumirea asocierii ulterioare a acestora pentru coordonareapoliticii lor monetare blocul aur".

im Ki*scu, Costin C., Sistemul heinesc. ., vol. II, p. 384-385.

www.dacoromanica.ro

23 Problemc monctare 83

State le Unite §i Anglia sustin utilitatca monedei ca instrument de interventiein viata economica (in expansiunea creditului §i ridicarea preturilor) precum §i inasigurarea competitivitiltii exporturilor. Acest ultim aspect a generat cursa depre-cierilor monetare, in preajma conferintei sperându-se in incheierea unui armistitiuvalutar". Intentia a fost categoric respinsA de cAtre S.U.A., in conditiile in careadministratia americana se angajase in politica de cre§tere a preturilor interne. Afrapat in mod deosebit tonul vehement al pre§edintelui S.U.A., F. D. Roosevelt,care a apreciat stabilitatea monetarA ca o iluzie, iar etalonul aur ca un feti§invechit", care declaratie, fAcutA in timpul conferintei, alAturi de discursul luiChamberlain de apreciere a valentelor conducerii economiei cu ajutorul creditului,ilustreazA calea pe care se dorea orientarea dezbaterilor.

DupA larga sustinere anglo-americanA a propriilor teze §i depunerea unuiproiect de rezolutie (care propune interventia asupra preturilor mondiale prinmanipulari monetare, credit abundent §i ieftin, operatiuni de open market), lucrA-rile primei subcomisii a comisiei monetare §i financiare (MAsuri imediate deredresare financiarA") s-au izbit de refuzul delegatiei americane de instituire apacii monetare, prin stabilizarea temporarA a cursurilor valutare.

in discursurile inaugurale, reprezentantii Marii Eritanii, litaliei §i UniuniiSud-Africane ceruserA din partea S.U.A. instituirea unui moratoriu pentru totidebitorii acesteia, ceea ce F. D. Roosevelt nu putea promite. Astfel, nesolutionareaproblemei datoriilor nu permite sA se spere la renuntarea la regimul riguros decontrol al devizelor adoptate de numeroase guverne. in aceste conditii, nefiindclarificatA nici stabilizarea temporarA a cursurilor, nici restrictiile valutare, discuta-rea problemei datoriilor de cAtre subcomisie a devenit formalA, ajungandu-se laconcluzia cA discutarea altor probleme care figureazA pe ordinea de zi nu a ajunsdestul de avansatA pentru a permite mai mult deck schitarea principalelorprobleme de rezolvat", promitand sA i§i reia lucrArile intr-un stadiu ulterior". J. H.Strohl considera cA e§ecul proiectatei incetAri a ostilitAtilor valutare a relevatinutilitatea discutiilor internationale cu delegatia americanA" §i a precipitat sfar§i-tul dezbaterilori°6.

Subcomisia Masuri permanente pentru restabilirea unui etalon monetarinternational" a depA§it orientarea propusA de comitetul pregAtitor, constituireaunui subcomitet special pentru discutarea argintului metalic (prezidat de senatorulamerican Pittman, adept infocat al bimetalismului) conferind problemei o impor-tantA mai mare dee& i se acordase anterior.

Legat de problema argintului metalic, proiectul rezolutiei americane (subor-donat voalat ideii de reinviere a sistemului bimetalist), convine cercurilor intere-sate in productia de argint precum §i adeptilor sporirii controlate a circulatieibane§ti, insä a intAmpinat opozitia sustinatorilor asigurArii stabilitAtii monetareinternationale prin restabilirea aurului ca etalon international. Textul adoptat desubcomisie are importante modificAri fata de propunerile initiale, iar restaurareaetalonului argint international sau a regimului bimetalist, avute in vedere de

l()6 Strohl, J. H., op.cit., p. 119-120; Cameron, Rondo, op.cit., p. 359.

www.dacoromanica.ro

84 Corneliu Olarm 24

S.U.A. nu au fost mentionate in textele finale107. S-a propus un acord intre tArileproducAtoare i detinatoare de argint pentru limitarea vânzArilor arbitrare pe piatamondialr. Intelegerea urma sä fie incheiatA inainte de 1 aprilie 1934, pe o duratAde 4 ani. Se mai recomanda nereducerea de cAtre guverne a titlului monedelordivizionare sub 800/1000 §i inlocuirea pieselor de hartie de mic5 valoare prinmonede de argint. Rezolutia subcomisiei pentru problemele argintului este singuracare, dintre cele discutate la Conferinta de la Londra, a avut rezultatele practice.Acordul inchciat a consemnat acceptarea de cAtre India a limitärii vAnzArilor deargint, de cAtre Spania a fixdrii unui cuantum global al productiei, de cAtre China ainterzicern vânzArii argintului demonetizat; tArile producAtoare de argint (S.U.A,Mexic, Canada Peru §i Australia) s-au angajat la anumite cuantumuri ale consu-

argint 108mului de .

Subcomitetul insArcinat cu tehnica monetark renuntand la termenii impera-tivi ai proiectului american de rezolutie, recomandA utilizarea aurului numaipentru acoperirea angajamentelor de emisiune, aurul urmând sA fie utilizat numaica mijloc de platA in echilibrarea balantelor de conturi inter-tari; este propusädiminuarea minimului legal de acoperire la 25% (cu mentiunea ca modificarea sAnu serveascA drept pretext pentru sporirea nejustificatA a volumului bancnotelor §ial creditului). Legat de reducerea volumului acoperirii s-a discutat §i redistribuireaaurului, vorbindu-se despre vArsarea excedentelor cAtre un organism internationalcare urma sA imprumute aur celor care nu dispuneau de metal suficient.Propunerea a fost respinsA in special de cAtre Franta, una dintre marile detinatoarede aur metalic, cu argumentul cA redistribuirea aurului trebuie sA fie efectul legiloreconomice nu al unor hotArari arbitrare, iar Wile care au nevoie de aur trebuie säfacA efortul de a-1 obtine.

Discutia din subcomisia a doua a considerat convertibilitatea internA ca oformA perimatd, perspectiva find suprimarea nu numai a convertibilitAtii interne amonedei ci §i a celei in lingouri.

Privitor la principiile generale ale politicii monetare a bAncilor centrale,Banca Reglementelor Internationale a inaintat Conferintei de la Londra o serie depropuneri, aprobate de subcomisia economicA §i financiarA. Pentru buna functio-nare a mecanismului etalonului aur international, bAncile centrale urmau säbeneficieze de puterile §i libertAtile indispensabile practicArii politicii monetare §ide credit. De asemenea se propune constituirea de bAnci centrale in Wile care auatins un anumit nivel de dezvoltare §i nu dispun de asemeneaDelegatul Romaniei a propus (in numele Romaniei, Bulgariei, Letoniei, Poloniei,Cehoslovaciei, Iugoslaviei) examinarea problemelor specifice ale organizArii §i

1 0 7 Tentativa actualizarii bimetalismului este astfel comentat5 de René Gonnard: Se pare c5istoria a condamnat bimetalismul Sf5r§itu1 bimetalismului, proclamat in 1900, a marcat un progres,asupra c5ruia ar fi sup5riltor §i periculos s5 se incerce a se reveni oricare ar fi argumentele care seinvock sau interesele pe care ar vrea a le slujeasa". Gonnard, Réne, Histoire des doctrines monetairesdans ses rapports avec l'histoire des monnaies, Tome 11, Dll XV11-e siecle a 1914, Paris, 1936, p.440 441.

1°8 Strohl, J. H., op.cit., p. 106.1 Os Cloquette, Ludovic, op.cit., p. 184-185.

institutii109.

www.dacoromanica.ro

25 Problerne monetare 85

functiondrii bAncilor centrale in tArile agricole pentru a le da suplctea pretinsd deproductia agricold" (rezervele monetare, procentajul acoperirii, intArirea acopeririiprezente, regulile portofoliul de scont); invocAndu-se diversitatea situatiilor,problema a fost amAnatd, urmand a fi discutatd in organisme internationale specialcalificate110.

In viziunea Conferintei cooperarea bAncilor centrale nu trebuia sd atingdautonomia acestora (puterea discretionarA a fiecArei bAnci centrale pentru a reglafunctionarea etalonului aur in propria lard urmeazA sd rAmAnd intangibilA") reco-mandAndu-se libera deplasare internationald a aurului. Rolul atribuit B.R.I. era indirectia concilierii opiniilor divergente §i pentru eventuale schimburi de vederi".In concordantd cu pozitiile repetat exprimate, delegatii S.U.A au refuzat sd seralieze ideii cä bnci1e centrale sd actioneze pentru reducerea fluctuatiilormonetare, in conditiile in care americanii erau angajati pe calea devalorizAriidolarului §i practicau politica inflatiei generalizate a creditelor.

Conferinta monetard §i economicA de la Londra este ultima in seria marilorconferinte desfa§urate in perioada interbelicA. E§ecul acesteia s-a datorat diver-gentei opiniilor marilor puteri, manifestdrii intereselor nationale de moment carenu au permis racordarea la problemele monetare internationale pe care aveaupretentia sa le rezolve. Nici una dintre conditiile considerate esentiale restaurdriiunui etalon aur international (reglementarea datoriilor interguvernamentale,incetarea ostilitatilor vamale, incetarea cursei deprecieHor monetare) nu a primitin 1933 la LondrA nici mdcar un inceput de rezolvare. Conferinta nu a fost InchisAin mod oficial, pre§edintele acesteia, Ramsay Mac Donald, anuntAnd in ultima§edintd doar intreruperea lucrdrilor acesteia: in atmosfera politicd §i economicdincarcatd, delegatiile participante, venite la Londra pentru intelegeri asupraschimburilor internationale §i asupra stabilirii monedei, aveau sA piece pe drumuridiferite" 111.

in ce prive§te rezultatele monetare, opera Conferintei de la Londra este de orarA slAbiciune, mai ales daca se porne§te de la confruntarea cu sarcinile complexe§i multiple care i-au fost incredintate atAt2prin conferinta de la Stresa cat §i prinordinea de zi a comitetului pregAtitor" 11 . Se poate doar constata precizarea §iconfruntarea pozitiilor doctrinale ale guvernelor, lipsa de originalitate, tentativelede organizare a propriilor pozitii in functie de interesele afivte.

Legat de aceastA situatie §i avertismentul istoric" 13 pe care I-a lansat:DacA aceste evenimente <zdruncinarea structurilor financiare internationale> sevor produce, ele nu vor fi imputabile unei legi naturale ineluctabile, ci carenteihotardrii §i inteligentei umane, incapabild sä impund actiunea garantiilorinterantionale necesare in ce prive§te ordinea politicA §i economicr. Era vorba, infond, de dislocarea unei anumite solidaritAti internationale, atAta cAta se confi-gurase in primul deceniu interbelic, corodatd de actiunea egoismelor nationale"

"° Strohk J. H., op.cit., p. 102-103."1Puia, Ilie, op.cit., p. 50.112 Strohl, J. H., p. 79.111 Kiritescu, Costin C., Moneda..., p. 96.

op.cit.,

www.dacoromanica.ro

86 Corneliu Olaru 26

ce pArea a da dreptate acelora care optaserA pentru autarhie" (Italia, U.R.S.S.,Germania) '14.

In locul unui sistem monetar bazat pe un mecanism comun, in care sAactioneze, chiar limitat, regulile etalonului aur, dupd 1931315lumea apare, din punctde vedere monetar, dislocatà in mai multe compartimente .

State le Unite ale Americii strâng in jurul lor in blocul" dolarului statelecelor douA continente americane, exprimfind astfel refuzul oricArei incercari derevenire la aur, monedele statelor respective find legate de dolar. Dupà al doilearázboi mondial blocului dolarului Ii va succeda zona" dolarului.

La 27 iulie 1933, prin Alianta imperiald monetarii, incheiatà intre MareaBritanie §i dominioanele engleze, la care se vor ralia ulterior Suedia §i Danemarca,se constituie blocul" lirei sterline: Wile respective se angajau sä nu 10 stabilizezemoneda färä o intelegere intre ele; mecanismul monetar in interiorul grupului eraasigurat de un fond de egalizare valutarA, constituit in 1932, prin care se intervinepe piata valutarA pentru a frana fluctuatiile intre valutele statelor participante. intimpul celui de al doilea rAzboi mondial §i ulterior blocului lirei sterline ii vasucceda zona" lirei sterline.

Intre 1933 0 1936 este organizat blocul aurului", pe baza declaratiei de laLondra din 3 iulie 1933 §i a comunicatului de la Paris din 8 iulie 1933, prin careFranta, Olanda, Elvetia, Belgia, Italia 0 Po Ionia se pronuntA pentru mentinereaintegralA a etalonului aur, la paritAtile actuale". Functionarea blocului aur" a fostefemerA, in conditiile in care obiectivul propus nu a putut fi realizat decdt tempo-rar, iar dwingolada monedelor statelor componente duce la dispersarea intelegeriirealizate . Blocul aurului s-a vrut pistrAtorul organizArii monetare traditionale, in afarastatelor participante existând blocul" francului francez (Franta i coloniile sale),care dupà al doilea rAzboi mondial se va transforma in zona" francului francez.

in afara acestor grupari, restul tArilor, intre care Germania, U.R.S.S, Japonia,Ii structureazA individual un sistem de control al valutelor §i plAtilor, cu un sistemtotal desprins de aur; rezolvarea problemelor economice §i valutare ale acestorstate se face pe calea acordurilor de airing §i compensatie bilaterale.

La inceputul anului 1937, guvernele Frantei §i Angliei apeleazA la primulministru al Belgiei, Van Zeeland, pentru efectuarea unei anchete internationale, pelangA guvernele europene §i al S.U.A., in vederea convocArii unei noi conferinteeconomice internationale. Raportul alcAtuit de Van Zeeland constatA multitudineapiedicilor care stau in calea schimburilor intre tAri, intre care 0 instabilitateamonetarA (pcopunand renuntarea la schimburi brusce in raportul monedelor dapt>care creeazA curente comerciale anormale"), dar mai constatA §i lipsa de interes, dereceptivitate a guvernelor pentru a actiona pentru remedierea situatiei prin concer-tare internationalà. In marea lor majoritate statele nu vor sA renunte la dirijismul

i" Guillaume, P. ..., p. 154."5 Dumitrescu tefan, 1., op.cii., p. 537; Kiritescu, Costin C., Moneda..., p. 70-71; Strohl, J.

H., op.cit., p. 196-237; Sedillot, René, op.cit., p. 48-51; Vasile, Radu, op.cit., p. 317.116 Strohl, J. H., op.cit., p. 240; Sedillot, René, op.cit., p. 49; Cloquette, Ludovic, op.cit.,

p. 195-235.

www.dacoromanica.ro

27 Problcmc monctare 87

economic, iar raporturilc de credit intre tári nu s-au rcalizat tocmai din cauzaincAtu§Arii vietii economice prin ridicarea baricrelor autarhice" 117, iatà ce poateclar constata o evaluare lucidA §i documentatà a situatiei din preajma celui de aldoilea rAzboi mondial.

Reluarea discutiilor legate de un sistem monetar care sA fie acceptat pe planinternational va fi deci arnânatA prin situatia din preajma §i din timpul celui de aldoilea rAzboi mondial. UrmAtoarea conferintà monetarà §i financiarA internationalàse va desfa§ura la Bretton Woods (1-21 iulie 1944): aceasta va pune bazelesistemului monetar international care va functiona pAnA in 1971118.

Acesta este insd alt capitol al istoriei monetare. Din ceea ce istoria ne aratd,putem fi intru totul de acord cu Raymond Patenôtre: Istoria diferitelor monedeomene§ti este eterna cAutare a unei stabilitati mereu pierdute" 119.

MONETARY ISSUES APPROACHED AT INTERWARINTERNATIONAL CONFERENCES

Abstract

Having registered during the previous century an evolution devoid of majorcrises, the world economy would be grieviously affected by the outbreak of WorldWar H. This would trigger a number of monetary measures in all countries. It wouldalso lead to the suppression of the gold standard and bring forth a substantial modi-fication of both internal monetary regimes and international monetary practice.

The basical condition to rebuild postwar economy was the restoring of thenational and international monetary balance, while the inherent internationaldimension of the deriving issues called for debates on monetary aspects within theframework of inter-governmental reunions.

The financial international conference of Brussels (24 September 8October 1920) was to be the first event in the postwar period to gather 39 formerlybelligerent or neutral countries. Although the experts who attended it were lackingthe power of decision, the conference would appraise nevertheless the postwarmonetary situation and assess a general trend in favour of the restoration of thegold standard. The establishment of the economic and financial organization of theSociety of Nations also counted among its results.

The Conference of Geneva (10 April 19 May 1922) which gathered 33states was meant to focus on the rebuilding of the European economy. Even iffailing to produce a general plan in this respect, the conference resulted in theconsistent application of the principles of the gold exchange standard throughoutthe monetary reforms of 1923-1929.

117Dobrovici, Gh. M., op.c.it., p. 229.

118 Kintescu, Costin C., Moneda..., p. 96, 285-288.119 Patenôtre, Raymond, op.cit., p. 136.

www.dacoromanica.ro

88 Corncliu Olaru 28

Under the circumstances created by the interwar period, the gold exchangestandard, a formal expression of the gold standard, ensured a temporary monetarystability in countries acting along this principle and rendered possible theirmonetary connection to the international exchange circuits. Basically, the goldexchange standard marked a first ethap in the demonetization of gold, thedissociation between internal and international monetary circulation, the cominginto being of a 'monetary feudality.' The world economic crisis which followedafter 1929 affected to a considerable extent the bases of the system set up inGeneva and is liable to explain the interest exhibited in an international approachto the monetary issue: the Delegation of Gold, the Conference of Lausanne (JuneJuly 1932), the Conference of Stresa (September 1932), the PreparatoryCommittee for the Conference of London, the agreements of Washington (April1933) would pave the way for the oncoming world conference. Debateshighlighted a chasm between the defenders of the monetary orthodoxy and theadvocated of employing the currency as an instrument of interference with theeconomic life, positions which in themselves reflected the diverging options of thegreat economic powers of the world.

The Conference of London (12 June 27 July 1933), with the participationof 66 states, ended the series of monetary and economic gatherings of the interwarperiod. The reason for its failure is attributable to the diverging interests of thegreat powers, to the prevalence of temporary national interests over a positiveapproach to the international monetary issues the participants pretended to bewilling to solve.

After the year 1933, the world appeared to be dislodged into severalcompartments from the monetary point of view: 'the dollar block', 'the poundsterling block', 'the gold block', and the monetary autarchies of the USSR,Germany and Japan. In 1937, the probing for the perspectives of a new conference(the Van Zeeland survey) highlighted the lack of receptivity of the variousgovernments as for making an international attempt at solving the problem.

Therefore, after the tragic aftermath of World War II, the internationalmonetary and financial conference to follow (Bretton Woods, 1-21 July 1944)would establish the international monetary system which would remain in use untilthe year 1971.

www.dacoromanica.ro

PUTERE, AUTORITATE, IDEOLOGIE

DE LA DOMNIA PAMANTEANA LA DINASTIA DEHOHENZOLLERN (1859-1866). PREROGATIVELE

INSEMNATATEA DOMNIEI INEDIFICAREA STATULUI ROMAN MODERN (II)*

GRIGORE CH1RITA

De la inceput au ie§it la ivealA marile dificultAti cArora Domnitorul trebuia sAle facA fatA. Acestea proveneau din douA directli. Cea dintai, era constituitA dinmecanismul complicat §i ineficient de guvernare a celor douA Principate: de§iinstitutia Domniei se simplificase, Domnul find unul, el trebuia sA se deplasezefrecvent dintr-o capitalA in alta pentru a solutiona, impreunA cu mini§trii, proble-mele conducerii curente i de perspectivA ale statului, sA conlucreze cu AdunArile

cu Comisia centralA de la Foc§ani in scopul elaborArii noii legislatii. Timp deaproape trei ani, Domnitorul a fost nevoit, prin unnare, sA consacre o parte consi-derabilA din timp i multA energie pentru a pune in mi§care un mecanism statalgreoi, anchilozat §i, in plus, dispersat in teritoriu, compus din douA AdunAri, douAguveme §i Comisia centralA, institutide mentionate rezidand in trei ora§e aflate lasute de kilometri distantA unul de altul. i toate acestea in conditii dintre cele maiprecare, cand nu fuseserA incA introduse mijloacele mecanice de transport (caleaferatA Bucure§tiIa§i se va inaugura aproape peste douA decenii!), transportulefectuat pe drumuri proaste, cu echipaje trase de animale necesitand mult timp §i,bineinteles, o obosealA fizicA §i psihicA ce nu puteau rAmane mult timp rarA graveconsecinte asupra sAnAtAtii. A doua mare dificultate cu care era confruntatADomnia provenea din greutatea solutionArii pe cale legislativ-parlamentarA §i intr-un spirit cat de cat echitabil a marilor chestiuni pe care le impunea modemizareastructurilor economice §i politice ale societAtii romane§ti. Or, in aceastA directie(mai ales in privinta reglementArii problemei rurale §i a extinderii drepturilorelectorale) toate incercArile s-au izbit de impotrivirea obstinatA a cercurilor politiceconservatoare care urmAreau sA-§i mentinA §i in noile conditii o accentuatAdominatie economicA §i politicA, contrastand evident cu spiritul epocii §i cu manicinterese ale natiunii romane.

Pentru a putea depA§i aceste imprejurAri dificile §i complexe, DomnitorulAl. I. Cuza utilizarld din pEn prerogativele acordate prin Conventie §i-a concentratintreaga atentie pentru implinirea a douA objective esentiale ce se intrepAtrundeau

* Prima parte a studiului a apArut in Revista istoriai", torn V, 1994, nr. 7-8, p. 729-741.

Revista istoricil", torn VI, nr. 1-2, p. 89 106. 1995

SI

www.dacoromanica.ro

90 Grigore Chiritä

ca atarc, se conditionau reciproc: pe plan intern, cu sprijinul mai multor oamenipolitici i avand adeziunea opiniei publice a promovat sistematic mAsuri pentruunificarea celor douji organisme statale paralele peste tot acolo unde procesul erapermis de cadrul legal', iar in plan international a desfa§urat o ampld act-lune derecunoa§tere din partea Puterilor garante a unirii administrative §i politice aPrincipatelor, a contopirii celor douà formatiuni intr-o unitate statalA cu oidentitate de sine statAtoare integrata prin intermediul Puterii suzeranecomunitAtii internationale. Ambele objective, primul in mare masura iar al doileain intregime, au fost implinite in mai put-in de trei ani, la 22 noiembrie/4decembrie 1861 Poarta emitand Firmanul de organizare administrativa aMoldovei §i Valahiei", negociat intre reprezentantii Puterilor garante de laConstantinopol cu participarea indirectA, insa decisivA, a agentului diplomaticroman Costachi Negri2. Anuntand succesul remarcabil obtinut pe calea creeriistatului national, Cuza nu ezita sA afirme cA acesta va fi a§a precum Romania o vasimti §i o va dori" . Era, rarA IndoialA, un moment insemnat in procesul constituiriistatului unitar romanesc, consacrand contopirea celor douA Adunari, alcatuireaunui singur guvern, proclamarea Bucure§tilor drept capitalA a tArii, desfiintareaComisiei centrale de la Foc§ani sau, altfel spus, deplina unificare a institutiilorstatului, inclusiv a tuturor ramurilor administratiei publice. In urma acestorrestructurAri substantiale, Domnia unificata a Principatelor Unite Romane n-acApAtat totu§i alte prerogative peste cele incredintate prin Conventie. In schimb,faptul ca Unirea fusese temporar acceptata, doar pe durata vietii DomnitoruluiCuza, constituia o restrangere in timp a Unirii pe care, dimpotrivd, romaniiurmareau s-o consacre de o maniera definitivA §i ireversibilA, pentru totdeauna. Inplus, avand un aspect vremelnic, concedatà ca o favoare personala lui Al. I. Cuza,ea apdrea ca provizorie, nestatornica, legata de un om §i nu derivand dintr-onecesitate istoricA, putand genera din acest motiv grave complicatii odatà cudisparitia capului statului. Impotriva restrangerii Unirii pe timpul vietii sale insu§iCuza Voda protestase de mai multe ori in diferite etape4, argumentand pe bunadreptate intr-o nota inaintatA Portii cA se osandqte guvemul meu §i tara intreagAla tristul rol de a trait de azi pe maine, fara a putea intreprinde ceva definitivstatator §i se rApe§te autoritatea ce izvore§te din credinta in durata lui"5. Dar acest

Pentru amAnunte vezi Valeriu Stan, Desilvárfirea Unirii Principatelor Rome Ine pe planadministrativ (1859-1864), in Studii §i materiale de istorie modernA", vol. VII, Edit. Academiei,Bucur9ti, 1983, p. 8-32.

Alexandra loan Cuza ci Costache Negri. Corespondengi... p. 160-271, 434-486; DanBerindei, Lupta diplomaticii a Principatelor Unite pentru desciviirirea Unirii (1859-1862) 'In Studiiprivind Unirea Principatelor, p. 413-449; Constantin C. Giurescu, Viagi fi opera lui Cuza Vodä, p.104-115; Dumitru Vitcu, Diplomalii Unirii, Edit. Academiei, Bucure§ti, 1979, p. 106-114; PaulPAltAnea, View' lui Costaclze Negri, Edit. Junimea, Ia§i, 1985, p. 197-214.

3 RomAnul", V. nr. 341, 342, din 7-8 decembrie 1861, p. 1069.4 inca din aprilie 1859 oficialitAtile romAne au exprimat printr-un memorandum Puterilor

garante regretul cii recunoalterea dublei alegeri a lui Cuza Voda era concedata numai pe timpul vietiisale, arkand marile riscuri i dificultAti ce rezultau din acea hotkire (Documente privind UnireaPrincipatelor, vol. VI, p. 333-334).

5 A. D Xenopol, Domnia ha Cuza Vocki, vol. 1, p. 221 222.

§i

2

si,

www.dacoromanica.ro

3 Dinastia de Hohenzollern (11) 91

caracter de provizorat al Unirii n-a putut fi schimbat in anii domniei lui CuzaVodd, ci numai in 1866, and principiul Unirii perpetr, definitive a fostidentificat, corelat §i integrat cu inscAunarea dinastiei strdine .

Odatà cu incheierea in 1862 a operatiilor practice ale desAvar§irii Uniriiadministrative, s-au creat premizele trecerii la solutionarea marilor probleme decare depindeau ritmul, amplitudinea §i profunzimea procesului de modernizare asocietAtii romane§ti. Intre acestea se detapu ca importantA §i consecinte restruc-turarea radicalA a raporturilor agrare i extinderea dreptului de vot chestiuniaflate intr-o evidentà conexiune. Atingand interese majore economice §i politiceale tuturor straturilor societätii, aceste probleme produseserA o adancA diviziune inrandul cercurilor politice conducAtoare atat din cauza conceppor diferite, cat §i amAsurilor practice preconizate, intrepnand o atmosferA tensionatà periculoasAmentinerii ordinei i lini§tei publice, pentru cA eroda stabilitatea §i submina chiarsecuritatea statului in curs de constituire. Si de§i din punctul de vedere al meca-nismului institutiilor statului, formal, lucrurile simplificandu-se, intraserA pe unfaga§ normal (reamintim cA din 1862 existau peste ambele Principate un singurDomn, o singurà Adunare §i un singur guvern, fiecare cu atributii bine precizate inConventie), totu§i reglementarea acestora intr-un spirit modern §i echitabil pe cAilelegale parlamentare pArea imposibilä. Aceasta era cel putin impresia, repedeconvertitä ;in convingere, a Domnitorului §i a celor mai apropia0 sfetnici care ilinconjurau , din care au fost trase argumentele in favoarea cererii tot mai insistenteadresate Puterilor garante de modificare a unor prerogative ale institutiilor stattiin sensul redistribuirii ponderii sferelor de competentA §i a insemnAtAtii acestora .

Se §tie cA, impotriva actiunilor concertate ale unei largi opozitii care reu§isesä strangA pe toti adversarii politici ai Domnului, §i care, dominand Adunareadeputatilor, bloca proiectele de legi agrarà i electoralA pregAtite de guvern, s-aprodus cunoscuta loviturà de stat de la 2/14 mai 1864. Ea s-a materializat indizolvarea AdunArii (era a doua, dupä cea din 1859, pe care Cuza VodA a dizolvat-ocu mult inainte de termen, facand uz de prerogativele Domniei) §i publicareaproiectului statutului dezvolator al Conventiei din 1858, insotit de un proiect alunui nou a§ezAmant electoral, ambele supuse aprobArii populare prin intermediul

Limitarea domniei lui Cuza VocIA la durata vietii constituia, intr-o dialecticA stranie, atalpunctul tare cat §i principala slabiciune a situatiei sale profund contradictorii: punctul tare pentru cA,intruchipand intr-un simbol aspiratiile unioniste ale nearnului, nu putea fi Inlàturat de pe tron farAriscul imens al desfacerii Unirii; slAbicunea fiinda tocmai pentru a se consacra definitiv, odatApentru totdeauna, Unirea cu corolarul sAu firesc, statul national roman, trebuia sA i se punA capAt stAriide provizorat. De aici a derivat marea rAspundere pe care §i-au asumat-o, in februarie 1866, lideriipolitici care 1-au detronat pe Cuza voca

7 Printre ace§tia, cel mai insistent pare a fi fost N. Kretulescu (vezi mai ales scrisoarea din 14mai (st.v.) 1863 prin care indemna pe Cuza VocIA sA recurgA la lovitura de stat: A. D. Xenopol,Nicolae Kretulescu. Vico ci fuptele lui 1812-1900, Bucure§ti, 1915, P. 78-80), insli §i publiciti caC. Bolliac.

8 Aceastil vastà problematica. de o insemnAtate capitala din multiple ratiuni, a fost tratata, maiales sub aspectul motivatiilor, diferit de istoricii care s-au ocupat de domnia lui Cuza Voda. A sevedea in acest scop lucrArile lui A. D. Xenopol, N. lorga, I. Hudita, T. W. Riker, Al. Lapedatu,Constanin C. Giurescu, Dan Berindei, Gh. Platon §. a.

a

www.dacoromanica.ro

92 Grigorc Chirit5 4

unui plebiscit9. In urma consultarilor dintre Puterile garante (acestea se opuseseraproiectului Domnitorului din 1863 de suspendare pe o perioada limitata a Convengei §iinstaurarea unui regim autoritar menit a infaptui reforrnele modernizatoare ), aactiunilor tenace ale diplomatiei romane§ti incununate cu o notra vizita laConstantinopol a lui Cuza Voda, s-a ajuns la aprobarea cu modificari neesentiale fatade proiectele inipale a reformei constitutionale initiata §i conceputa in tara. PotrivitActului aditional al Conventiei din 7/19 august 1858" s-au operat o suma dcmodificari structurale in privinta exercitarii puterii in stat, unele dintre acestea sporindrolul Domniei in mecanismul constitutional pe seama Parlamentului. Astfel, de§i eraimplicit reconfirmat principiul din Conventie al separarii puterilor in stat, totmi aucrescut prerogativele acordate Domniei, pe de o parte prin dreptul de a numi in fiecarean pe pre§edintele Adunarii deputatilor (ceilalti membrii ai biroului urmand a fi almi dedeputati ca §i pana atunci), iar pe de alta parte prin crearea Senatului a doua Camera aParlamentului cu atributii legislative §i de control importante, inraurit decisiv deDomn prin dreptul de a numi jumatate din senatori. Pentru ambele Camere,regulamentele interioare nu se mai elaborau de cane acestea, ci se alcatuiau de guveme,care, la randul lor, erau numite §i mentinute la putere de Domn. Totodata, in loculConsiliului legislativ se infiinta un Consiliu de stat in subordinea Domniei cu misiuneade a studia §i pregAti proiectele de legi cerute de Domn §i a le sustMe in numeleacestuia in Parlament. In sfar§it, pana la convocarea celor douà Camere (in primaduminica a lunii decembrie) rezultate din alegerile efectuate potrivit noii legi electorale,Domnul putea lua masuri de urgenta §i emite decrete", sau, altfel spus, dobandeadreptul de a legifera singur'2. DacA se au in vedere prerogativele sporite atribuiteDomniei in dauna unui Parlament ce devenise bicameral, pe de o parte, §i ingradireaprivilegiului politic al marii boierimi prin extinderea dreptului de vot, pe de alta parte,evident ca echilibrul constitutional dintre puterile statului s-a inclinat decisiv de parteacapului statului, acesta obtinand o mare putere realä, efectivd ce tindea sa se sustragdoricarui control (inclusiv al Parlamentului). Cu toate acestea, nu s-a instituit din punctde vedere legal ori irkfapt cum bine s-a observat un sistem de absolutism, dedictatura, de tiranie" ma cum credeau unii contemporani naivi insa de buna

9Vast le M. KogAlniceanu, Acte relative la 2 mai 1864, Bucure§ti, 1894, P. 3 -16.

io Pentru detalii vezi loan Hudità, Fran la ci Cuza Vodd. Lovitura de stat proiectatd in 1863,Bucuresti, 1941, 185 p.

Vasile M. KogAlniceanu, op. cit., p. 72-76. A se vedea l Istoria Parlamentului ci a vigiiparlamentare din Romania pand la 1918, Edit. Academiei, Bucure§ti, 1983, p. 136 141 (autor:Valeriu Stan).

12Pe temeiul acestui drept a fost solutionatà problema ruralA prin decretul-lege din 14/26

august 1864. MentionAm de asemenea cá dupA 2/14 mai 1864, s-au publicat In "Monitorul oficial",punfindu-se astfel in aplicare, un numAr de 39 thtcrete-legi, care, corespunzand unor nevoi stringente,au fost ulterior acceptate in mod tacit (C. C. Angelescu, Decretele legi sau regimul statutului din1864, in Arhiva de drept public", la§i, an 1, 1939, p. 2 4).

1-4 Andrei R5dulescu, Organizarea statald, 'in vol. Alexandru loan C'uza 1859 1866,Bucurqti, 1932, p. 82. in altà parte, autorul sublinia cu IndreptAtire cri Al. 1 Cuza a vrut sraintocmeascA un sistem de guvernAmAnt care s5-i IngAduie sA InlAture opozitia privilegiatilor, s aib5 laconducere elemente pregatite §i sA conccntreze rnai bine frAnele guvernului Mil a se IrfAbui glasulmaselor pe care din contra le-a chemat, in chip rational §i potrivit timpului, sA participe la viatapublicA" (Ibidem, p. 92).

-

-

-

www.dacoromanica.ro

5 Dinastia dc Hohenzollern (II) 93

credinta, iar altii din inheres politic, ci o intArire a institutiei Domniei care, inimprejurArile complexe ale epocii, a favorizat instaurarea Domniei autoritare a luiCuza VodA cu marile ei realizari, insä §i cu indiscutabile scaderi. Nu trebuiedesconsiderata nici prezenta Inca foarte puternica in mentalitatea acelei generath amanierei autoritare de exercitare a prerogativelor Domniei sub regimul preve-derilor Regulamentului organic, §i carc §i-a pus amprenta asupra principiilorconstitutionale §i a modului de a gandi §i actiona a majoritatii oamenilor politiciapartinand fastimpului 1840-1860. De altminteri, tendinte similare caracterizau §iviata politica din statele moderne occidentale de mult timp constituite (de pilda,regimul instaurat in Franta de Napoleon al III-lea in 1852 o imbinarenemaiintalnità pada' atunci de dictaturA" constitutionala p de populism Minas inistorie sub denumirea de bonapartism, al cArui model politic a inraurit decisivoptiuMle multor romani avandu-1 in frunte pe Cuza Voda.).

In noua situatie, Domda punand in valoare po ia prep nderentA obtinutAin stat, a introdus intr-un scurt rastimp o serie de reforme de mult timp pregAtite,care au declan§at un amplu i profund proces de remodela e pe principii moderne asocietAtii romane§ti. Aceastä activitate care a cuprins p a tic toate planurile vietiisocial-economice p institutional-politice, inclusiv suprastructura juridicA, desfa§uratA intr-un f tm accelerat cu o cutezanta §i o vigoa e nemarntalni e incA, a pusd'ntr-o data intr-o vie lum-nA rolul det rminant avut de Domnitorul Al. I. Cuza,sprijin- de cativa colaboratori (intre acepia se d ta§a marea personalitate a luiM. Kogalniceanu). Cu intelepciune §i patriotism, acepia au infaptuit o impresio-nantA operA reformatoare a§ezand pentru mai mul e decenii baze largi dezvoltariiRomaniei moderne. Pe masura promulgarii legil r, stablirea noului cadrulegislativ §i, mai ales, odatA cu transpunerea acestuia in viatA, ivindu-se oimpotrivire surdA a multor privilegiati de pana atunci, precum §i alte dificultatiinerente, s-a simtit tot mai mult §i mai des tendinta Domniei de a le infrange oridepAP prin recurgerea la mijloace autoritare, utilizand adesea metode ce nu seinscriau in prevederile legale. in aceste imprejurari s-a accentuat cu de la sineputere rolul i menirea Domniei, Cuza Voda exercitand-o din ce in cemai autontari , iar in unele privinta chiar abuziv, spre nemultumirea majori-tatii clasei politice conducatoare. Desigur, nu intrA in rostul acestor paginiexpunerea fie §i succinta a cauzelor §i ImprejurArilor care au dus ladetronarea, dupA numai §apte ani, a Domnitorului ales in ianuarie 1859 prin vointade unire exprimatA §i sustinutA de tot neamul romanesc. Doritorii vor gAsiprincipalele fapte §i explicatiile acestora in lucrarile §i studiile elaborate panA

14 Sintagma domnie personalr atat de des asociatA In ceea ce II prive§te pe Cuza Vodilaceleia de autoritarr constituie o tautologie, un pleonasm fie §i numai pentru simplu fapt cà odomnie nu se poate exercita colectiv ci de un Domn purtand pecetea individualitAtii sale §i in limitelereglementArilor legale. DacA Insä cadrul constitutional in vigoare este nesocotit §i, ca atare, IncAlcatori inlocuit prin capriciile bunului plac, atunci Domnia capAtA de la sine caracteristici propriidictaturii. Din toate actele Domniei lui Cuza Von este Insii evident di nu poate fi vorba de odictaturà In acceptiunea clasicA Indeob§te acceptatil.

www.dacoromanica.ro

94 Grigore Chiri 6

acum 15, desi o examinare si reevaluare intrinseca a intrcgii problematici dinperspectiva noilor concepte ale istoriografiei contemporane, a imperativelornationale apare mai necesara ca oricand.

Dintre toti factorii care au concurat la deznodämantul cunoscut, neindoielnicca rostul cel mai important a revenit concepciilor si intereselor legate de caracterul,structura si experienta dobandità datoritä modului cum se exercitase Domnia cainstitutie fundamentalä a noului stat. Dupa cum s-a vazut, ideea aducerii pe iron aunui principe strain dintr-o dinastie europeana, din capul locului indisolubilintegrata Unirii Principatelor, considerata a fi asadar principalul instrument pentruedificarea statului national de sine statator si, totodata, garantia existentei si func-tionarii acestuia dui:a modelul oferit de statele occidentale, constituia punctulesential asupra caruia, dintr-un motiv sau altul, liderii politici se arAtasera in nenu-marate randuri hotarati sa actioneze pentru infaptuirea lui. Desi in ianuarie 1859Cuza Voda isi declarase public si oficial disponibilitatea incheierii misiunii sale deDomn la momentul oportun pentru a grabi incoronarea printului strain, totusiaceasta fagaduiala i-a fost in repetate randuri reamintita de cercurile politiceopozante cu o suspecta staruinta §i in termeni adeseori jignitori demnitatii sale.Asa s-a intamplat in 1859 cu prilejul dezbaterii proiectului de constitutie inComisia Centrala de la Focsani, in vara anului 1861 cand se negocia desavarsireaUnirii administrative, in primele luni ale anului 1863 ca principal obiectiv §iratiune de a fi a unei largi coalitii incluzand personalitati apartinand intreguluispectru politic de la liberalii radicali la conservatori. Au existat insa in epoca siincercari de reconsiderare a acestei cerinte fundamentale a programului unionist,in sensul ca, dupa evenimentele din ianuarie 1859 si indeosebi dupa recunoastereaUnirii si a Domnului ales, principele strain nu mai aparea in ratiunea unor contem-porani a fi neaparat necesar pentru intemeierea statului n4ionali6. Domnitorulinsusi parea a impartasi asemenea opinii. In martie 1861, raspunzand unorintrebari ale consulului englez H. A. Churchill, el se declara in acord cu cea mai

15 in afara monografiilor consacrate lui Cuza Vodà, de A. D. Xenopol §i Constantin C.Giurescu, a se vedea mai ales studiile: Al. Lapedatu, 11 Februarie 1866 in perspectiva istorica a treisferturi de veac, in Analele Academiei Romane. Memoriile Sectiunii Istorice", seria III, XXIII(1940-1941), P. 311-332; idem, Preludiile caderii lui Cuza Vodä, ibidem, XXV (1942-1943), p.1011-1112; V. Russu, op.cit., p. 503-550; Gr. Chirip, Preludiile cauzele detronarii lui Cuza Vodii,In Revista de istorie", XXIX (1976), nr. 3, p. 347-371; Dan Berindei, Les Antecedents del'abdication du Prince Cuza, in Revue Roumaine d'Histoire", XVIII (1979), nr. 4, p. 785-802;Valeriu Stan, Cdteva considerala in legatura cu nwnstruoasa coalifie" i durata existenlei ei, inRevista istorica", tom II, 1991, nr. 7-8, p. 383-397.

16 Gandirea social-politica despre Unire (1859). Culegere, Edit. Politica, Bucuresti, 1966, p.263-265; Acte ci documente..., vol. VIII, p. 920-921; Romiinul", IV, nr. 118, 29 aprilie 1860, p. 357-358 s.a. intr-un articol din februarie 1861, chiar si Ion C. Bratianu arata cä prin Thscaunarea dinastieistraine (pentru care se pronunia.se din convingere i actionase prin toate mijloacele) romanii urmareausa oblina ark independença nationalr cat si ridicarea puterii executive la o inaltime care, facand sataca toate ambiriunile", era tnenita sa linisteasca societatea i sa lucreze la a ei renastere". Insa dupaalegerea din 24 ianuarie 1859 aceasta misiune, precum deplina unire, a devenit apanagiulDomnitoriului romanilor" (Romanul", V, nr. 51-52, 21 februarie 1861, p. 166). incepand din 1863-1864, sub incidenta evenimentelor survenite intre timp, el (impreuna cu numerosi alli oameni politici)si a schimbat radical aceasta opinie.

si

www.dacoromanica.ro

7 Dinastia de Hohen7ollern (II) 95

mare parte a vechilor mei prieteni politici" impotriva unui print strain".deoarece prin alegerea sa situatia s-a schimbat total" . Si daca asupraadevaratului cuget al Domnitorului infati§at mai sus pot fi foimulate rezerveindreptatite de natura diplomatica (cunoscand opozitia Angliei fata de principelestrain era imprudent, inoportun §i frà nici un folos ea in acel moment tocmaicapul statului sa reitereze acea revendicare), In schimb, tolerarea campanieipublice initiatA de C. Bo Iliac18 incA din iunie 1864 privind ereditatea tronului"care estF9stalpul solid al intemeierii statului roman §i prin urmare al nationalitatiiromane" , urmatA de infierea celor doi copii rezultati (se pare) din legaturaextraconjugala cu Maria Obrenovici, dintre care primul, Alexandru, in mesaje defelicitAri era denumit mo§tenitorul tronului"20, pArea a marca o schimbare inconceptia politica a lui Cuza VodA21. Fire§te, adversarii sai, profitfind deambiguitatea voitA a unei situatii stranii pc care Domnitorul a ingAduit-o, n-auezitat sA-1 acuze de nerespectarea fagaduielii din 1859 de a se cobori de pe tron infavoarea printului strain. Semnificativ in acest scop era legAmantul din iunie 1865subscris de radicalii C. A. Rosetti, Ion C. BrAtianu, A. Panu, liberalul moderat IonGhica §i conservatorii Gr. Bibescu-Brancoveanu, Dim. Ghica, George B. Stirbei,

17 Valeriu Stan, Un interviu cu Domnitorul Akxandru loan Cuza, in Revista de istorie",XXXVII (1984), nr. 1, p. 85-86.

18 C Bolliac a cditat in 1863 Buciumul" la indemnul lui N. Kretulescu, primind rnereusubventii de la Cuza VodA (Biblioteca Academiei, msse. Arh. Cuza VodA, pach. L, f. 272-273;ibidem, pach. V. 264). Consulul francez II. Tinos intr-un raport din 7 itinie (st.n.) 1864 rclevaParisului cA Bolliac era iniot in planurile cele mai intime ale Domnitorului §i aceasta de fiecare datacand vrea sA propage o idee ii insarcineazA pe Bolliac s-o proslAveascA in foaia sa" (Arh. St.Bucuresti, microfilme Frano. rola 11 (vol. 25) c. 110).

Buciumul", II, or. 233, 2 iunie 1864, p. 925. Dc la acest numAr §i panA la cel din 5/17decembrie 1864 periodicul a inlocuit motto-ul votul universal" (realizat intr-o anume forma prinstatut) cu ereditatea tronului". Dupá infierea lui Alexandru la 11/23 mai 1865 TrompctaCarpatilor- continuatoarea Buciumului" pleda pentru implinirea aceluia§i deziderat. In spirituladevarului, trebuie precizat faptul cA C. Bolliac fusese in anii exilului un adversar inver§unat al ideiiaducerii pe tronul noului stat a unui principe strain, cedând in cele din urmA staruinolor lui IonGhica, C. A. Rosetti, Ion C. BrAtianu §.a., cu condiiia ca acesta sA fie din neamul Bonaparte"(Ovidiu Papadima, Cezar Bolliac, Edit. Academiei, Bucure§ti, 1966, P. 193).

20 Lucia Bor§, op.cit., p. 211; N. lorga, Istoria poporului romilnesc, traducere din limbagermanA de Otilia Enache Ionescu, vol. IV, partea II-a, 1928, p. 19. 0 asemenea cerinià apAruse,izolat, Inca din anii anteriori. A§a, de pildA, D. Bolintineanu intr-un articol din 29 martie (st.v.) 1861scria despre nevoia convocArii unei Camere Constituante ic§itA dintr-o nouä lege electoralà care sadecidA despre ereditatea in familia alesului de la 24 ianuarie" (Opere, vol. X. Publicisticd, p. 156).Aceea§i idee era cuprinsii §i in telegrama din 19 ianuarie (st.n.) 1862 expediatA Domnitorului Cuza laIa§i (Opere, vol. XI. Corespondenta, Bucure§ti, Edit. Minerva, 1989, p. 50). Ne intrebilm: cum seputea stabili ereditatea din moment Cuza VodA n-avea la acea datA urma§i legitimi?

21 Intr-un articol din 24 iulie 1864 ce analiza lovitura de stat din 2/14 mai §i urmArile ei, aparutin The New York Times", se aprecia cA succesul oblinut la Constantinopol de Domnitorul Cuza I-arfi incurajat sA van cele douA Principate unite intr-un regat" iar pe sine investit cu coroana §isceptrul noului, regal" (D. Vitcu, Personalitatea ri epoca lui Alexandra loan Cuza in viziuneacontemporanilor din Lumea Noud", in Romonii in istoria universalii, I, 14, Universitatca Al. I.Cuza", 1986, p. 263).

19

www.dacoromanica.ro

96 Grigorc Chirita 8

C. N. Brailoiu22 in care semnatarii, luand in considerare situatiunea tarei politicageografica §i interesele ei din intru §i din afarr, §i avand in vedere voturilc

Adunarilor ad-hoc §i al Adunärii de la Iai din ianuarie 1859, se angajau ca la cazde vacanta a tronului sä sustinem prin toate mijloacelsialegerea unui principestrain dintr-una din familiile domnitoare in Occident" . Din momentul andfrunta§ii politici opozanti se legaserä pe onoare" sa voteze un principe strain" §isa stáruim in acest vot panA-1 vom dobandi"24, ei au §i intensificat pregatirileconcertate in tara §i peste hotare pentru rästurnarea lui Cuza Von. i de§iincercarea de revoltà a micilor negustori din Bucure§ti de la 3/15 august 1865quase, fiind prompt §i energic indbu§ità de armata din ordinul gen. loan Em.Florescu (Domnitorul era plecat pentru a-§i cauta sanatatea la bai in Germania, laEms), totu§i liderii opozitiei nu s-au descurajat ci, imbinând posibilitatile legale cumetodele conspirative, au continuat pregatirile, vazandu-§i relativ repede eforturileincununate de succes prin lovitura de stat data in februarie 1866.

in toamna anului 1865, in timp ce in tail situatia generala se deterioracontinuu, sporind nemultumirile tuturor paturilor sociale, iar in exterior nu se maibucura ca pada' atunci de sprijinul ferm al Frantei, Cuza Voda bolnav, obosit, rausfatuit §i servit de colaboratori, compromis de camarila ce-1 inconjura, deprimatde violenta rar intalnita a campaniei de ponegrire dusa neincetat de opozitieimpotriva sa §i-a dat seama cA domnia sa nu mai putea continua mult timp. Duparealizarea Unirii, crearea cadrului institutional al statupi national pe baze moder-ne, reformarea structurilor economice ale societatii , din programul unionistadoptat in 1857 §i reiterat in ianuarie 1859 mai ramasese de implinit doar aducereape tron a principelui strain care sa incheie, sa desavar§easca §i sa consacre gtfelopera inceputa. Cum initiativele sale discret intreprinse in aceasta directie nu

22 Dupa aproape trei decenii de la evenimentele din februarie 1866, D. A. Sturdza adversarinver§unat §i patima§ al lui Cuza Vocla, unul din capii conspiratiei recuno§tea cà oligarhiaconservatoare lucra prin bani i intrigi"la rasturnarea Domnitorului àrii, pentru ea nu putea credecA un Domn care nu era din sanul ei [...1 poate avea mai mult deck o durata efemerA" (Vasile M.Kogaln4eanu, op.cit., p. VII).

Textul original, scris de C. A. Rosetti, cu semnaturile autografe, In Biblioteca Academiei,mss. rom. 5314, f. I; pentru datarea lui vezi D. A. Sturdza, Insemndtatea..., p. 790.

" Ihidem.25 Al. Lapedatu (interogand istoria pornind nu de la evenimente a§a cum acestea se

ImpliniserA, intrupandu-se rea1itàii, ci de la concepte subicctive contra-factuale susceptibile a fi fostposibile ori probabile) considera nu fail indreptatire cä marile realizari oblinute in epoca Uniriinu erau cu putinIA decat sub un Domn indigen, ca Cuza Voda pamantean ortodox. Caci niciindoita alegere de la 1859, nici secularizarea averilor marfastire§ti §i nici marea reforma agrara nu s-arfi putut Infaptui sub un principe strain §i catolic, care n-ar fi fost recunoscut de puteri, n-ar fi pututInfrunta agitatiile clerului ortodox §i ar fi facut din problema secularizarii o chestiune de perseculiereligioasA §i n-ar fi fost In stare sà reziste opozitiei inver§unate a marilor proprietari, delinatori aiputerii politice in stat". De aceea conchidea el tot ce s-a dobandit Intre 1859 §i 1866 ca marirealizari politice §i nationale, s-a dobandit §i prin personalitatea Domnitorului" (Al. Lapedatu, Viajapolitica internd,in vol. Alexandra loan Cuza. 1859-1866, Bucure§ti, 1932, P. 31).

26Avem in vedere, In primul rand, scrisoarea trimisA la 1 octombrie (st.v.) 1865 lui Napoleon

al III-lea in care solicita pe mai departe pentru Romania Malta sa protectie; In ceea ce II privea el erapregatit sA se coboare de pe tron daca soarta carii putea fi IncredintatA unor maini mai dibace decatale nide" (R. V. Bossy, Agenita diplomaticd a Roniliniei in Paris ri legiiturile politice franco-ronilinesub Cuza Vodä, Bucure§ti, 1931, p. 386).

§i

§i

-

'

www.dacoromanica.ro

9 Dinitstia dc Hohenzollern (11) 97

avusescra vreun cfcct nici mAcar asupra Frantei care 'Ana atunci II sprijinise defiecare data, Cuza VodA vrea sA se §tie de intreaga arA ca el rAmasese credinciosprogramului unionist §i angajamentului luat la urcarea sa pe tron. De aceea, inmesajul de deschidere a Corpurilor Legiuitoare lt7 5/17 decembrie 1865 s-auintercalat cateva fraze schitate de Cuza VodA insu§i , in care acesta, (land inca odata asigurAri ca singura mea ambitiune este de a pAstra dragostea poporuluiroman, este in adevAr de a fi folositor patrici mele, de a mentine drepturile eineatinse", fAcea cunoscut cA nici o data persoana mea nu va fi o impiedicare laorice eveniment care ar pelpite de a consolida edificiul politic la a carui a§czaream fost fericit a contribui" . Punand capat ferm oricAror speculatii privind soartatronului, Cuza VodA a decis astfel sA nu se cramponeze de putere cu ofice pret §i sanu uzeze de rnijloacele avute la dispozitie inclusiv cele militare impotriva celorcare 1-ar fi constrans sa parAseasca Domnia, dovedind §i in aceasta dificila situatiemult tact politic, o superioara intelegere a nevoilor autentice ale neamului ca reflexfiresc al inflacaratului sAu patriotism.

in zorii zilei de 11/23 februarie, sub constrangerea catorva ofiteri, Domni-torul Al. I. Cuza a semnat un Act de abdicare"dinainte pregatit, in care se scria cAconform dorintei natiunii intregi si angajamentului ce am luat la suirea mea petron", a depus carma guvernului in maim unei Locotenente Domne§ti §i a minis-terului ales de poporZ9. Locotenenta DomneascA era alcAtuita din N. Golescu(liberal, din Muntenia), L. Catargiu (conservator, din Moldova) §i col. N. Haralam-bie (reprezentant al armatei). Acest organism colectiv de conducere a numit larandul lui un guvern in frunte cu liberalul moderat Ion Ghica, din care fAceau partepersonalitati politice moldovene §i muntene de conceptii diferite (de la liberaliradicali la conservatori) provenite din randurile opozantilor de pada atunci30. Estede remarcat faptul ca prin instituirea Locotenentei Domne§ti neprevazuta inConventia de la Paris in cazul vacantei tronului se punea in aplicare nu eat oprevedere a Regulamentului organic (unde institutia denumitA caimacamia detrei" era formata din principalii mini§tri ai ultimului guvern, a§a cum, de altfel, afunctionat in ambele Principate intre octombrie 1858 §1 ianuarie 1859), cat maidegraba se reinvia forma provizorie de conducere instituitA in timpul revolutiei dela 1848 din Tara Romaneasca.

Noua conducere a statului, din primele ore ale diminetii de 11 februarie(st.v.) 1866 s-a angajat intr-o proclamatie catre tari sa mentina cele patru punctevotate de natiune §i de catre Divarwile ad-hoc: unirea, autonomia, principelestrain, guvernamant constitutional" . Pe temeiul acestui program, AdunareaDeputatilor §i Senatul, convocate in aceemi zi la orele 13 la propunerea lui IonGhica, au ales prin votul deschis §i unanim al celor prezenti §i fail a fi fost

27 Alexandru Papadopol Calimah, Amintiri ci istorie, 1853-1888, la Biblioteca Acadcmiei,mss. rom. 864, f. 436.

28 Mon. Of., nr. 270, 5/17 decembrie 1865, p. 1179. La 7/19 decembrie 1865 consululH. Tillos raporta Parisului cii din intregul mcsaj acest pasaj a fost cel mai aplaudat (Arh. St. Buc.,microfilme Franta, rola 11 (vol. 26), c. 368).

Actul original cu scmatura autografrt in Arh. St. Buc. mss. 1363, f. 7.-4()

Mon. Of., nr. 33, 12/24 februarie 1866, p. 151.31 Ihulem.

www.dacoromanica.ro

98 Grigore Chirita 10

consultat in prealabil cum era normal §i proclamat Domnitor al PrincipatelorUnite pe Filip de Flandra, fratele regelui Leopold al II-lea al Belgiei, sub numelede Filip I. Se procedase in acest mod §i cu o mare rapiditate pentru a bara de lainceput eventuale intrigi interne, agitatii in favoarea unor candidaturi autohtone laDomnie §i, concomitent, sa releve din nou Europei persistenta romanilor in ideeaaducerii de (litre ei33pe tron a unui principe strain in conditii de deplinä securitatenationalä, sau, cu alte cuvinte (dupil remarca consulului H. Tillos) sa dispuna detron fara a fi consultate Puterea suzerana §i Puterile garante, ca §i cum tam ar fifost independenta34 §i nu sub regimul garantiei colective europene. Prompt, dinmultiple ratiuni politice, la 13/25 februarie regele Belgiei prin guvernul sat' acomunicat oficialitatilor romane prin consulul de la Bucurgti imposibilitateacontelui Flip de Flandra de a putea accepta tronul Principatelor3 . Refuzul insa n-afost facut cunoscut tarii dee& mult mai tarziu, la 31 martie/12 aprilie, prinproclamatia Locotenentei Domne§ti privind initierea plebiscitului pentru accepta-rea candidaturii principelui Carol de Hohenzollern. Dintru inceput a aparut astfel,in ce prive§te conducerea statului, o stare de provizorat periculoasa mai inainte detoate prin insä§i prelungirea ei, cu probleme dificile, extrem de complexe ce urmaua fi solutionate potrivit dorintelor §i nevoilor neamului nostru, tinandu-se totodataseama de conjunctura internationala creata de Puterile garante. intreaga atentie acercurilor conducatoare, toate eforturile depuse au fost indrumate in cloud directiice se conditionau reciproc: 1) mentinerea Unirii Principatelor, infaptuitä invirtutea autonomiei rii, ca un fapt deja implinit odata pentru totdeauna, fara a ficorelatä persoanei fostului Domn, avand deci o durata perpetua §i un caracterireversibil; 2) aducerea pe tronul noului stat ca monarh constitutional a unuiprincipe strain care sa intemeieze dinastia ereditara. In intreg intervalul de timpdintre 11/23 februarie §i 10/22 mai 1866 Locotenenta Domneasca a indeplinitatributiile specifice Domniei a§a cum acestea fusesera stabilite prin Conventia dela Paris, fara a se margini la recomandarea colectiva, insistenta, a Puterilorgarante doar la solutionarea problemelor curente, ci, de multe ori, cum a fostcazul rezolvarii vacantei tronului, avand initiative §i mobilizand toate mijloacelepentru ducerea acestora la bun sfar§it.

intr-adevär, dupà refuzul contelui Filip de Flandra, la 13/25 martie 1866,Ion C. Bratianu aflat in misiune oficialä la Paris §i Ion Balaceanu (agentdiplomatic al Principatelor in capitala Frantei) au propus prin telegrame separateoficialitatilor de la Bucure§ti candidatura principelui Carol de Hohenzollern,

32 1hidem, nr. 35, 15/27 februarie 1866, p. 158. A se vedea §i Gh. Platon, 1866 inceputulrevolutiei pentru independenta". Ecouri in presa europeana (I), in Armand lnstitutului de istorie §iarheologie «A. D. Xenopob>", Iai, XXI (1984), p. 443-445; Romania in relaiille internalionale1699-1939, Edit. Junimea, 14, 1981, p. 204 (autor: V. Russu).

13 inca din februarie 1863 Ion C. Bratianu declara in Adunarea deputatilor ca dacil Puterilegarante ar numi de-a-dreptul un Principe, fie pamantean, fie strain, lara "intreaga s-ar scula, arprotesta", nerecunoscandu-i nimanui dreptul de a dispune de tronul Romanier(Lui Ion C'. Bratianu1821-1921. Din scrierile cj cuvantarile lui Bucure5ti, 1921, p. 452).

34Arh. St. Buc., microfilme Franca, rola 12 (vol. 27), c. 135.Ibidem, microfilme Belgia, rola 69/3, c. 429-430; Arhiva Ministerului Afacerilor Externe,

Arhiva istorica, vol. 125, dos. 32, f. 28-29.

15

-

- -

www.dacoromanica.ro

11 Dinastia de Hohenzollern (II) 99

contandu-se mai ales pc ajutorul Frantei36. Alegerea principelui Carol dintre maimulti candidati s-a datorat prestigiului §i autoritatii in Prusia §i in Europa de carese bucura Casa domnitoare de Hohenzollern-Sigmaringen, inrudirii acesteia cufamilia lui Napoleon al III-lea. Ofiter de cariera, necasâtorit, avand 27 de ani,catolic, era un om sobru §i serios, cu o fire ce parea rece §i mandra celor cu carevenea in contact. Primise o instructie ingrijitä de§i nu pe masura unui viitor rege

nutrea convingeri politice liberal-moderate, avea o vointa foarte puternica §i onezdruncinata con§tiinta a datoriei. Cu incuviintarea guvernului, Ion C. Brdtianu,plecat in graba la Dusseldorf, intr-o audienta ce-i fusese acordatil, 1-a in§tiintat la19/31 martie pe tatal principelui Carol ca, urmand un aviz al IrnparatuluiNapoleon", Locotenenta Domneasca intentiona sa propuna alegerea fiului sat' caDomn al Principatelor. Dupà anume retineri §i oarecari ezitari, ambii principi auacceptat cu unele conditii oferta ce le fusese facute. Actionand energic, cercurilepolitice oficiale romane§ti, cautand sa imprime desfa§urarii evenimentelor un cursireversibil, a supus aprobarii populare prin intermediul unui plebiscit organizatintre 2/14-8/20 aprilie candidatura principelui Carol de Hohenzollern. Cu o majori-tate covarfitoare de voturi (685 969 pentru, 124 837 obtineri §i numai 224impotriva) cetätenii Principatelor s-au pronuntat, gadar, pentru aducerea princi-pelui Carol §i prin el a dinastiei de Hohenzollern-Sigmaringen la carmastatului. De persoana acestuia se legau indreptätite sperante privind mentinereaUnirii, consolidarea statului roman, cucerirea intr-o perspectivä nu prea inde-partata a independentei sale, asigurarea §i protejarea neamului in perimetrumilenar al vetrei strabune. Si totu§i, in pofida impresionantei demonstratii avoinetei liber exprimate a poporului roman, conferinta de la Paris a ambasadorilorPuterilor garante, intrunitä Inca din 26 februarie/10 martie pentru a aviza asuprastarilor de lucru survenite in Principatele39, dupa mai multe intruniri sterile, aadoptat in unanimitate la 20 aprilie/2 mai o declaratie finala in care, respingandideea principelui strain §i, in consecinta, candidatura lui Carol de Hohenzollern,läsa Adunärii ce avea sa se intruneasca intreaga libertate sä decida dacaPrincipatele doreau sau nu sä ramana unite in continuare §i, in functie de hotararea

36 D. A. Sturdza, Autoritatea faptului indeplinit executat in 1866 de ceiAnalele Academiei Romitne. Memoriile Sectiunii Istorice", seria II, XXXIV (1911-1912), p. 872 (incontinuare se va cita Autoritatea...,); Biblioteca Academiei, mss. rom. 5314, f. 31 §i 108. A se vedca

Emil Olivier, La premiere candidature Hohenzollern (1866), in Revue des deux mondes", Paris,IX (1902), p. 768-802; P. Henry, op.cit., p. 60-73; Pamfil Giorgian, Intemeierea dinastiei romane1866, Bucure§ti, 1940; P. P. Panaitescu, Urcarea in scaun a principelui Carol de Hohenzollern, inRevista Fundaliilor Regale", VI (1939), nr. 5, p. 250-267; Dan Berindei, Societatea romaneasca invremea lui Carol 1 (1866-1876), Edit. Militark Bucure§ti, 1992, p. 12-16. A se vedea de asemenea,Memoriile regelui Carol 1 al Romaniei (De un manor ocular), vol. I, Bucure§ti, 1909, p. 16-34; IonBilläceanu, Souvenirs politiques et diplomatiques, 1840-1903, in Biblioteca Academiei, arh. I.

Biildceanu, I, mss, I . f. 105-123." D. A. Sturdza, Autoritatea..., p. 878; Bibliotcca Acaderniei, mss., Fond corespondenlii, inv.

30 208, 64 618, 84 616.38 D. A. Sturdza, Autoritatea..., p. 908; Romitnul", X, 16 aprilie 1866, p. 193.39 Gr. Chirilk Romania ci confirinfa de la Paris, .februarie-iunie 1866, in ,.Revista de istoric",

XXXVIII (1985), nr. 10, p. 973-980; nr. 11, p. 1086-1087.

Indreptäjiji. in

a

si,

www.dacoromanica.ro

100 Grigore Chirita

adoptatà, s5 treacA la alegerea dup5 caz a unuia sau doi domni pArnânteni40.sprijinite discret de Franta §i Prusia, cercurile politice conducAtoare

rormine§ti au ignorat deliberat hotArdrea con ferintei de la Paris. Mai mult cleatatfit, noua Adunare a deputatilor (rezultatA in urma alegerilor desfA§urate intre9/12 17/29 aprilie dupA legea electorala din 1864) a adoptat in §edintainauguralA din 1/13 mai cu 109 voturi pcntru §i doar 6 abtineri (n-a fost nici unvot contra) o declaratie solemnA privind vointa nestrAmutatA a PrincipatelorUnite de a rAmfinea pururea ceea ce sunt, o Românie una §i nedespArtitA subdomnia ereditarA a unui principe strAin luat dintr-una din familiile suverane aleOccidentului, §i cA principele ereditar al României una §i nedespArtitA esteprincipele Carol Ludovic de Hohenzollern-Sigmaringen, pe care §i Adunarea larfindul sAu 11 proclamA sub numele de Carol I"41. In zilele urmAtoare, evenimen-tele, luand un curs decisiv, s-au precipitat, a§a incdt la 8/20 mai principele Carol,insotit de Ion C. BrAtianu, a pus piciorul pe pAmântul noii sale patrii la TurnuSeverin. In acest fel, românii au pus incA o data Puterile garante in fata unui nou,indraznet §i hotArator fapt implinit. DouA zile mai târziu, la 10/22 mai, pe oploaie torentialA prevestitoare de bel§ug pentru cA punea capAt unei seceteindelungate, principele Carol, intr-o trAsurA deschisA in care luaserA loc Locote-nentul Domnesc N. Golescu §i Pre§edintele Consiliului de Mini§tri Ion Ghica, astrAbAtut strAzile Capita lei intesate de o multime entuziastA. DupA o slujbA reli-gioasa §i un Te-Deum sAvdr§ite in Catedrala Mitropoliei, noul Domn a depus infata Adunarii deputatilor prezenti find membrn Locotenentei Domne§ti §i aiguvernului, alte persoane oficiale urmAtorul jurAmAnt de credi ta: Jur a ficredincios legilor tArii, a pAzi religiunea românilor, precum §i integrita eateritoriului §i a domni ca domn conslitutional"42. Era, fail nici o indoiala unmoment istoric, de rAscruce, perceput ca atare de contemporani (consemnat innenumArate mArturii ale epoc.i) pentru cA ei trAiau cu intensitate sentimentul cAatunci incepuse sA se incununeze tendinte istorice, asoiratii populare, debutaseprocesul implin. rii strAdanillor ge eratil or indreptate sp e refacerea umintegrale a neamului prin r-o eroicA sfortare de cr a e a statului national IarastAzi noi §tim, cu certitudine, ceea ce multi in evazuserA doar prin fortainchipuirii §i anume cA, in acela§i limp, se des hide o nouA epocA de impl rurijalonatA de cucerirea independentei in 1877 §i desAvdr§irea statului national la1918 in limitele fire§ti ale vetrei strämo§e§ti43.

In baza strAvechiului drept de autonomie al Prmcipatelor, confirmat prinConventia d la Paris, in anexa Actului aditional din 16/28 iunie 1864 negociat deCuza VodA se mentiona cA Principatele Unite pot in viitor a modifica §i a

D. A. Sturdza, Autoritatea..., p. 943.41 Ibidem, p. 956.

lindem, p. 1008. El a fost citit de Locotenentul domnesc N. Haralambie, iar principele Carola spus In limba rornana: Jur".

4 Unii istorici apreciaza §i pe bun5 dreptate c daca dubla alegere in ianuarie 1859 a col.Al. I. Cuza a insemnat proclumurea principiului Unirii", inscaunarea in 1866 a principelui strain asemnificat afirmarea principiului independeniei" (V. M. Russu, Gh. Clivetti, Drumul sprezndependeniu (1856-1877), in Romiind in istoriu universald, vol. I, lai, 1986, p. 287).

12

'01

ao

,Stiindu-se

www.dacoromanica.ro

13 Dinastia de Hohenzollern (II) 101

schimba legile care privcsc administratiunca lor din nauntru cu concursul legal altuturor puterilor stabilite §i farii nici o interventiunc"44. Aceasta reconfirmare intermeni ark de categorici a drepturilor suverane ale Principatelor a avut oinsemnatate exceptionala, deoarece procesul structurarii institutiilor statului, ainnoirii legislatiei tarii se puteau realiza filed nici o imixtiunc din partea vreuneiPuteri garante, inclusiv a Po4ii45. UzAnd de acest drept §i dand curs programuluide guvernare stabilit probabil inainte de 11 februarie, cercurile guvernante autrecut Inca de la jumatatea lunii februarie la elaborarea unui nou proicct deconstitutie din multiple §i intemeiate ratiuni, intre acestea desigur prevalândnecesitatea ca Domnitorul strain ce avea sa fie adus sa &eased in vigoare oconstitutie care &à prevada, intre altele, rolul, locul §i prerogativele Domniei innoul stat. Proiectul de constitutie, elaborat de Consiliul de slat prin luarea inconsiderare a tuturor proiectelor §i actelor constitutionale anterioare romane§ti saucare ne priveau46 (mai putin influentat de constitutia belgiana din 1831 a§a cumfara temei real continua Inca sa se afirme), definitivat impreunä cu membrii aiguvernului la sfar§itul lunii aprilie, a fost inaintat la 1/13 mai Adunariideputatilor47 pe cale de a se transforma in Adunare constitutionala. Din motiveasupra carora nu se poate insista aici, proiectul n-a fost luat in dezbatere §i, inconsecinta, nu s-a putut adopta 'Ana la 10 mai", a§a Inca noul Domnitor a depusjuramântul de credinta Ma a avea bine stabilite intinderea §i limitele preroga-tivelor Domniei in stat printr-un act constitutional aflat in vigoare49.

In lunile mai iunie 1866 au avut loc numeroase discutii §i tratative, indeo-sebi intre frunta§ii liberali radicali si cei conservatori ce conduceau grupurilepolitice reprezentate in Adunare, pentru a se ajunge la un proiect de constitutieacceptat de ambele parti. Intre problemele care au stArnit cele mai vii controvresese aflau adoptarea sistemului legislativ bicameral prin infiintarea Senatului(proiectul initial preconiza o singura Adunare) §i inlocuirea dreptului de vetoconditionat, suspensiv acordat Domnului5° (cum era cel al Pre§edintelui StatelorUnite ale Americii) printr-un veto neconditionat §i absolut. Amandoua problemele

44 9N. M. Kogalniceanu, op.cit., p. 75.45 "Intr-o scrisoare din 18/30 aprilie 1872 adresatà lui P. GrAdisteanu, Al. I. Cuza considera cA

Statutul pe care 1-am obcinut la Constantinopol este si va rAmAne piatra de temelie a autonomieiRom Allier, pentru c5 orice guvern avea dreptul de a modifica constitutia dupil trebuintele sale si cutoatà neatarnarea" (A. D. Xenopol, Domnia lui Cuza Votlei, vol. II, p. 253).

46 I. C. Filitti, lzvoarele constituifiei de la 1866, Bucuresti, 1935.47 Al. Pencovici, Dezbaterile Aduntirii constituante din anul 1866 asupra constituliunei ci

le;gei electorale din Romemia, Bucuresti, 1883, p. 1-12.48 ^In ajunul sosirii principelui Carol in Bucuresti a esuat o tentativ5 de adoptare in bloc a

proiectului printr-un vot al Adunkii (Biblioteca Academiei, mss. rom. 5315, f. 740; Al. Pencovici,op.cit., x. 23).

Statutul lui Cuza Vodà Ina in vigoare nu intrunise niciodatA aprobarea de principiu aoamenilor politici aflati la guvernare in 1866.

50 Aceasta insemna cA dacA Adunarea deputatilor in doug rfinduri isi mentinea votul asupraunui proiect de legc, Domnul trebuia fie s5 sanclioneze legea, fie sI dizolve Adunarea. ineventualitatea and noua Adunare persista asupra aceluiasi proiect de lege. Domnitorul nu mai aveadreptul refuze sanctiunea.sA-i

-

www.dacoromanica.ro

102 Grigore ChiriI 14

au primit in cele din urm5 solutia doritA §i ca urmare a interventiilor energice,repetate ale principelui Caro151. Dupd dezbaterile tensionate, prelungite care s-ausfar§it prin compromisuri (cele mai multe §i in probleme esentiale au fost fAcute destanga liberalA), la 29 iunie/11 iulie Adunarea deputatilor a adoptat nouaconstitutie prin voturile tuturor celor 91 deputati prezenti. A doua zi, in incintaAdunArii, in fata reprezentantilor oficiali ai statului, Domnitorul Carol a subscrisconstitutia §i a depus jurAmantul de a pAzi constitutiunea §i legil5e2 poporuluiroman, de a mentine drepturile lui nationale §i integritatea teritoriului" .

Elaboratii in intregime §i exclusiv de institutiile abilitate ale statului roman,fArA a mai fi deci supusA aprobArii Puterilor garante, constitutia din 1866 areprezentat un act energic fArA precedent de autoritate statalA, atat prin modul cuma fost elaboratA §i promulgatA (Poarta nici mAcar s-a fost oficial informatA), cat §iprin prevederile inseriate (nu continea nici o referire in legaturA cu suzeranitateaTurciei53). Chiar din primul articol se stabilea cA Principatele Unite Romaneconstituie un singur stat indivizibil sub denumirea de Romania", ceea ce constituiao afirmare rAspicatA a principiului unitAtii statului rezultat din desAvar§itacontopire a Principatelor, sub o denumire (Romania") care incA nu era oficialacceptatA de cancelariile diplomatice europene. Forma de stat era monarhiaconstitutionald ereditarA, in art. 82 precizandu-se: Puterile constitutionale aleDomnului sunt ereditare in linie coboratoare directA §i legitimA a MAriei SalePrincipelui Carol I de Hohenzollern-Sigmaringen din bArbat in bArbat prin ordinulde primogeniturA §i cu exclusiunea perpetuA a femeilor §i coboratorilor lor.Coboratorii MAriei Sale vor fi crescuti in religiunea ortodoxA a rAsAritului". Inarticolele urmatoare se stabilea succesiunea la tron in cazul and Domnul nu aveaurma§i in linie bArbAteascA, procedura de urmat la moartea Domnului §i, in caz devacantA a tronului, situatiile and se instituia regenta. Domnul era declarat major§i, prin urmare, putea lua carma statului la 18 ani impliniti. La urcarea pe tron, infata AdunArilor intrunite, el depunea jurAmantul, textul find acela§i, consemnatin paginile anterioare, rostit de principele Carol and a subscris constitutia.Domnul exercita impreunA cu Reprezentanta nationalr adicA Parlamentulputerea legislativA in conditii bine delimitate. De asemenea, ii era incredintatAputerea executivA ce se exercita cu concursul guvernului dupA modul stabilit inconstitutie. In privinta puterii judecAtore§ti, hotArarile §i sentintele se pronuntau in

51 -In memoriile sale, in dreptul datei de 2/14 iunie, Domnitorul Carol consemna cA stAruie§teabsolut pentru ;istemul bicameral" (Memoriile regelyi Carol 1 al Romdniei..., p. 85) iar la 8/20 iuniecil cere un veto neconditionat i absolut" (Ibidem, p. 88).

52 Al. Pencovici, op.cit., p. 287. in urma Domnitorului pe act au depus semnAturile mini§trii infunctiune.

51UrmArind sA atenueze susceptibilitAtile Portii §i sA deschidA drum intelegerii cu aceasta in

problema recunomterii dinastiei strAine, Domnitorul Carol (la sugestia diplomatiei franceze) inmesajul prezentat AdunArii deputatilor in momentul subscrierii constitutiei, a dat tot4 asigurArica o garantle pentru viitor" cA legilmintele seculare ce unesc RomAnia de Curtea suzeraniltrebuiesc respectate §i mentinute"(Ibidem, p. 289). Acest pasaj a fost prima de PoartA cu uwrare§i satisfactie. Pentru intreaga problemA, vezi studiul lui Constantin C. Angelescu, Noi contribuiiiIa islortcul constitufiet romdne din 1866, in Arhiva de drept public", I4, IV (1942), nr. 2 4,p. 234 256.

I...1

www.dacoromanica.ro

15 Dinastia dc Hohenzollern (II) 103

virtutea legii §i se exccutau in numele Domnului. Persoana Domnului eraconsideratà inviolabili, rAspunzAtori find numai mini§trii. Nici un act public alDomnului nu doblindea puterea legalà dacA nu era contrasemnat de un ministrucare, prin insA"§i acest fapt, devenea rAspunzAtor de continutul sAu. Intre prero-gativele cele mai insemnate ale Domnului se numArau acelea de a numi §i revocape mini§tri farà vreun amestec al Parlamentului (acest drept decurgea in chipnatural din faptul cá institutiei Domnei ii era incredintatä §i puterea executivA), dea sanctiona §i promulga legile (inclusiv a le refuza sanctiunea), de a ierta saumic§ora pedepsele de naturà criminalA. De asemenea, el numea sau confirma per-sonalul din toate functiile publice, fAcea regulamentele necesare execuairii legilor.Domnitorul era capul armatei" (adied comandantul ei suprem), ale arei efectivenu mai erau limitate ca Ora atunci54, avand §i dreptul de a conferi grade militarein conformitate cu legea. Constitutia acorda Domnului drepturi care, depa§indsuveranitatea recunoscuta tärii, se inscriau in fapt in statutul de sine statator, cetindea a se confunda cu starea de independenta a statului: de a conferi decoratiaromana (lucru devenit posibil tocmai in mai 1877), a bate moneda (care a permiscrearea in 1867 a sistemului monetar al leului), a incheia conventii comerciale, denavigatie etc. cu state straine sub rezerva aprobarii lor de Corpurile legislative. indomeniul relatiilor cu Parlamentul, Domnul deschidea sesiunile Adunärilor la 15noiembrie a fiecarui an, printr-un mesaj privind starea tärii, pronunta inchidereaaccstora, avea dreptul de a convoca Adundrile in sesiuni extraordinare, de a ledizolva odata pe amandouà sau pe una din ele (alegerile trebuiau, efectuate indecurs de douà luni, iar noile Adunäri convocate pana in trei luni). In constitutieerau inscrise prevederi care ingradeau puterile Domnului: nici un act public al skin-avea putere legala daca nu era contrasemnat de ministrul de resort raspunzator,nu putea suspenda cursul urmarii sau al judecatii §i nici sä intervind in adminis-tratia justitiei, nu putea crea o functie notiä farä o lege specialä, n-avea dreptul sàmodifice sau sa suspende legile §i nici s scureasca pe cineva de la executarea lor,

asume alte puteri cleat celc acordate prin constitutie. Printr-o lege specialäurma a se fixa lista civila pe durata fleck-6 domnii55. (Prin legea adoptata la 13/25mai, Adunarea deputatilor a stabilit la 3.200.000 lei corespunzand sumei de100.000 galtri lista civila a Domnitorului Carol, cu o treime mai mare ca a luiCuza Voda) . Dupa cum se poate constata, prerogativele acordate prin constitutieDomniei cea mai importanta institutie a statului, in care se rasfrangeau de faptelementele caracteristice, esentiale ale acestuia erau diminuate fata de celeprevazute prin Convencia de la Paris din 1858 §i mai ales fata de Statutul de la1864 atat in privinta exercitarii puterii legislative, cat, mai ales, a raporturilor

54 Prin schimbul de scrisori din 8/20 octombric 1866 intervenit intre Domnitorul Carol §iMarele Vizir ce consacra recunoa§terea Inscunrii pe tronul çirii de dare Poartil a dinastiei strrlineereditare, se limitau totu§i efectivele fortelor armate la 30.000 dc oarneni (Din memnriile regeluiCarol I..., Vol. II, p. 67-71).

55 Al. Pcncovici, p. 290-308.56 Legea alost sanctionatg de Domnitor la 4/16 iunie §i promulgatil abia la 29 iunie/10 august

(Mon. Of., nr. 105, 14/26 mai 1866, P. 468: ibidem, nr. 165, 29 iulie/10 august 1866,p. 735).

sä-§i

op.cit.,

www.dacoromanica.ro

104 Grigorc Chirip 16

dintre capul statului §i Parlament. S-a creat astfel, pe de o partc, un echilibru intreputerile statului, fiecare evoluand in limitele unor sfere de atributii, compctente §iraspunderi binc delimitate, iar pe de altil partc, s-a pus §i la noi in aplicare dictonulregele domne§te dar nu guverneaza" definitoriu monarhiilor constitutionaleregimului politic parlamentar. Prerogative le Domniei, inscrise in constitutia din1866, au ramas neschimbate mai bine de o jumatate de secol, pana la constitutiadin 1923.

insemnatatea exceptionala a adoptarii constitutiei din 1866, act fundamentalreglementand atat ansamblul raporturilor intre puterile statului, cat §i intre stat §isocietatea romaneasca, nu a scapat celor care contribuisera efectiv la elaborarea ei.Intr-o scurta alocutiune rostità dui:4 subscrierea constitutiei de Domnitorul Carol,Pre§edintele Adundrii nationale Manolache Costachi Epureanu, dupa ce releva eala 10 mai tara a vazut realizata cea mai vie §i cea mai scumpa a sa dorintr §ianume inceputul unei noi ere" prin inaugurarea regimului monarhic", sublinia CAAdunarea, votand acel pact oglindit in stipulatiile constitutiei, a voit nu numai aa§eza principiul monarhic pe baze nestramutate" dar §i a inconjura acest principiude toate libertatile compatibile cu ordinea". in acest fel, regimul constitutional adevenit pentru Romania nu numai o conditiune de existenta §i de prosperitate, dartotodata §i garantia cea mai solida a consolidarii tronului". Erau consacrate astfel§i in tara noastra conchidea el rincipii1e admise in statele moderne cele maiinaintate pe calea . In mesajul de raspuns (contrasemnat demini§trii) Domnitorul Carol aprecia cA noua constitutie a statului roman indeplineaaspiratiunile legitime ale natiunei", garantand in acela§i timp interesele tuturorstarilor, precum §i toate drepturile ce cetateanul trebuie sa gaseasca intr-o societatecivilizatr. In ceea ce Ii privea, o considera a fi pactul definitiv care ma leagapentru totdeauna cu destinul noii mele patrii, cu Romania". Domnitorul Caroltinea, de asemenea, sa constate de o maniera irevocabila CA din acel moment(and, reamintirn, nu fusese Inca recunoscut oficial nici de Poarta §i nici dePuterile garante58) tara a intrat intr-o stare normal/ Un guvern monarhicconstitutional este a§ezat. Sa staruim dar cu totii, ca, prin leala §i sincera aplicare aprincipiilor acestei constitutiuni, ea sa poata produce binefacatoarele ei roade"59.

intr-adevar, ceea ce s-a infaptuit in lunile urmatoare cu tact, multa rabdare§i recunoscuta intelepciune, adica recunoa§terea oficiala mai intai de Poarta §i apoide Puterile garante a existentei statului national roman avand la canna sa pe CarolI de Hohenzollern-Sigmaringen, realitati politice inscrise ca atare in dreptul publiceuropean, arata limpede ca epoca Unirii cu marile ei prefaceri si impliniri seincheiase cu o incununare deplina a aspiratiilor seculare ale romanilor. Edificiul

57Al. Pencovici, op.cit., p. 287.

58 Aceasta recunoa§tere s-a realizat la 8/20 octombrie 1866 printr-un schimb de scrisori, urmatla 11/23 octombrie de firmanul de investitura (Archives diplomatiques. Recueil de diplomatie ctd'histoire", Paris, VII (1867), tome I, p. 270-272; tome II, p. 693-696). Din octombrie 1866 §i pfinäin fcbruarie 1867 Puterile garante (ultima find Rusia) urmate de alte state cu predidere din Europa auaderat la incelegerea intervenitil cu Poarta, recunoscand madar oficial statul roman avand pe trondinastia straina ereditarii.

59Al. Pencovici, op.cit., p. 288-289.

§i

civilizatiunei"

Si

www.dacoromanica.ro

17 Dinastia dc Elohcruollern (11) 105

statal ridicat atunci prin contributia tuturor patriotilor corespundea nevoilorintregului neam rornfinesc de dczvoltare unitarà a accstuia intr-o perspectivilintegratoare specificri principiilor modernc, similare cclor ce asigurau stabilitatea§i prosperitatea statelor din Europa occidentalà.

FROM NATIVE PRINCES TO THE DYNASTY OF THE HOHENZOLLERNS(1859-1866). PREROGATIVES AND SIGNIFICANCE OF THE

INSTITUTION IN THE FORMATION OF THE MODERN ROMANIANSTATE (II)

Abstract

After the administrative Union which occured by the end of 1861 and laidthe bases for a unique state made of the two Principalities, the Prince wouldnevertheless be unable for two years to give a fair solution with the help of theParliament to the problem concerning the modernization of the economic andpolitical structures in the Romanian society and of the institutions of the state. Thereason is to be found in the reluctance of conservative political circles which wereintent on preserving their influence even under the newly created circumstances.With the subsequent coup d'Etat of 2/14 May which had been conducted with theagreement of the warranting powers and triggered the extension and inforcementof the sovereign's prerogatives in detriment to the Parliament (organized in twoHouses), the scales were tilted sO as to decisively favour the head of the state. Thisenabled Prince Cuza to implement through decreed laws a number of organicreforms in all fields which paved the way toward the swift development of modernRomania. But in order to do this, the Prince would resort to authoritarian andsometimes even abusive methods stirring up strong discontent amongst thepolitical leaders who would eventually decide in 1865 to hastily and energeticallytake action so as to fulfil the last revendication in the Unionist program, that is theenthronement of a foreign princc. Unable to give a solution to the dynastic futureof the country in the way the Romanians would have wanted him, Prince Cuzadecided not to make use for means at his disposal the military ones includedagainst those who might have tried to evict him. Things came to a head with hisdethronement in February 1866 and, after several months of incertitude andprovisional state of affairs, with the enthronement of Carol of Hohenzollern-Sigmaringen. The latter secretly enjoyed the support of both France and Prussia.On 10/22 May 1866, the new Prince swore an oath of allegiance before the legallyestablished powers of the state, and the warranting powers, after the events ofJanuary 1859, would find themselves once again confronted with a daring anddecissive fait accompli. The Constitution drawn up in May-June 1866 by theParliament, which was based on the right of sovereignity and required no approvalby the Ottomp Porte the suzerain power or by the other warranting powers,established hereditary and constitutional monarchy as from of the state whileappointing Carol as ruling Prince. At the same time, the Constitution which

www.dacoromanica.ro

106 Grigore Chiritü 18

actually functioned until 1923 had clear stipulations as for the prerogatives ofthe Prince and as for his position and role in relation with the other stateinstitutions. A balance was thus created between the Crown and the powers of thestate represented by its institutions. Its epitome was, The King rules but does notgovern", a quite characteristic one with respect to constitutional and parliamentarymonarchies. The new political situation was gradually acknowledged untilFebruary 1867 by the European states, and heralded the end of an important ethapof profound transformations. The means employed there had been the legitimateand peaceful ones, typical of any organic revolution. Thus, in the late 19th centurymodern Romania had been created.

www.dacoromanica.ro

REVOLUTIE I EMIGRATIE

ASPECTE ALE LUPTEI REVOLUTIONARILOR PAWPT1TI EXILATIPENTRU UNIREA PRINCIPATELOR (1853-1857) (II)

VALER1U STAN

Interesata sa creeze un precedent favorabil unificArii Italiei prin reusita uneitendinte similare in Principatele romane §i animata de ideea de a juca un rol activsi de suprafata in politica orientala dupa izbucnirea razboiului Crimeii, Sardinias-a aratat favorabila cauzei romane, desi, in uncle momente, a vadit intentia de asacrifica interesele nationale romanesti in profitul unitAtii italiene.

Inca din primii ani ai emigratiei, exilatii romani stabilisera bune relatii cubaronul Giovanni Romoaldo Tecco, ambasadorul sard la Constantinopol. Acestadupa marturia lui I. Ghica proteja §i seconda actiunea noastre. In decembrie1855, generalul Gh. Magheru, aflat la Constantinopol, inainta ambasadoruluipiemontez un memoriu privind situatia Principatelor, pentru a da astfel guvernuluide la Torino posibilitatea de a lua contact cu realitatile romane§ti. Memoriul,trimis de Gh. Magheru si ambasadorului Frantei la Poarta, Ed. Thouvenel, expuneaprincipiile ce trebuiau sa stea la baza viitoarei reorganizari a celor doua tariromane si anume: unirea lor intr-un singur stat, restituirea Basarabiei si admitereaprincipiului ereditar pentru seful statului, cu dreptul natiunii de a-1 alege din sanul

.2. Un memoriu prin care atrAgea atentia asupra importantei unirii Principatelor,

solicitandu-i sprijinul diplomatic in vederea realizarii ei, inainta generalul, la 6decembrie 1856, §i marchizului de Villamarina3, unul din reprezentantii Sardinieila Congresul de pace de la Paris.

In Piemont, un sprijin important au obtinut exilatii romani in persoana luiConstantino Nigra, devenit, din 1856, secretarul primului ministru Camillo Ca-your. El s-a dedicat cu entuziasm §i talent promovarii pe plan international a uniriiPrincipatelor romane. Lui Nigra, legatura cu romanii i-a fost probabil u§urata defiloromanul Giovenale Vegezzi-Ruscalla, cu care era inrudit diplomatul italian.Dornic de a sprijini cauza romaneasca, Constantino Nigra facilita lui Al. G. Goles-cu-Negru, aflat la Torino, in drum spre Constantinopol, cuno§tinta cu cavalerul

* Prima parte a acestui articol a apArut In Revista istoricA", torn V. 1994, nr. 5-6.I. Ghica, Amintiri din pribegie dupd 1848, Bucure§ti, 1889, p. 61, Pentru 1eg5turile exilaiilor

români cu Piemontul, vezi recent Raluca Tomi, Romiini i italieni in perioada emigrafieirevolup:onare 1849 1856, in Revista istoric5", torn V. 1994, nr. 5 6, p. 423 432.

Acte i documente, vol. III, p. 966; Arh. St. Buc., microfilme Franta, r. 71; Ministère desAffaires Etrangères, Archives diplomatiques, série Mémoires et documents, Turquie, vol. 54, f.74-77 v.

3 Ibidem; Al. Marcu, Conspiratori p. 99.

Revista istoricr, torn VI, nr. 1-2, p. 107 I 24, 1995

- - -

www.dacoromanica.ro

108 Valcriu Stan

Rafael le Benzi, reprezentantul Sardiniei in Comisia europeane. Totodata, Nigranu numai ci a asigurat transmitcrea catre Cavour a unor memorii ale exilatilor, dara dcpus §i o activitate directa in favoarea cauzei romanc§ti.

La Torino, Al. G. Golescu-Negru I-a vAzut §i pe Cavour, care i-a spus ea aremari sperante in unirea Principatelor, intrucat guvernul englez ar fi aderat lapunctul de vedere francez in aceasta privinte. Intelegerea intre cele dou'a putcri sefacuse insa prin renuntarea de care Franta la ideea principelui strain.

Tot in 1856, un alt exilat roman, Alexandru Marcu, activa in favoarea uniriiin Piemont, stabilind, intre allele, contacte cu deputatul Massari6. In Sardinia,emigrantii romani aveau multi prietcni sinceri, atat printre sprijinitorii dinastiei deSavoia, cat §i printre republicanii democrati, cum erau, de pilda, AlessandroMonti, fostul conducator al legiunii italiene din Ungaria in timpul revolutiei de la1848 -1849, sau maiorul Lyons, deputat in CamerA din partea stfingii, aflati instrânse legAturi cu exilatii Constantin Racovita §i Al. Manu7. In vederea strangeriilegaturilor cu italienii §i a propagarii cauzei romane§ti in Italia, urma sa fie trimisla Torino, pentru a face propaganda impreuna cu Racovita §i Manu, Gh. Adrian,care, in plus, cuno§tea bine limba italianA8. Se punea mare pret pe sprijinul italie-nilor care erau dupa Al. C. Golescu-Albu de-ai no§tri", Italia putandu-i ajutape revolutionarii romani atat in timp de pace, deschizandu-le §colile, cat §i intimp de revolutie, cu gat mai mult daca ea se unifica, intervenind intre diferendelenoastre fie cu maghiarii sau cu oricare alta putere"9.

in pofida unor tentative de cedare catre Austria a Principatelor romane inprofitul cauzei italiene, manifestate indeosebi in timpul Congresului de pace de laParis, linia directoare a politicii guvernului piemontez in problema orientala a ri-mas aceea a crearii statului national roman. Scriindu-i in legatura cu aceasta repre-zentantului diplomatic sard la Londra, C. Cavour nu uita sA arate ca unirea eraimpusa nu numai de considerente de politica generala europeana, ci §i de interesulromanilor deoarece, separate, Moldova §i Tara Romaneascd ar urma sA ramandcufundate, ca §i in trecut, in coruptie §i dezordine"rn. Toti muntenii §i moldove-nii care au venit la mine continua Cavour reclama unirea ca binefacerea ceamai mare pe care o a§teapta de la Congresul ce se ocupA de organizarea Principa-telor. Ar fi pentru Europa o adevarata ru§ine ca sA se lase aceste provincii pradAanarhiei". Ii cerea de aceea lui Massimo d'Azeglio sa convinga pe Palmerston caar fi o crima de lezcivilizatiune daca ar sustine statu-quo-ul §i s-ar opune dreptelordorinte ale intregii populatii romane§ti"11. Sardinia va fi astfel, dupA Franta §iRusia, cel de-al treilea stat garant favorabil cauzei romane§ti.

4 Bibl. Nationalà, fond KoOlniceanu, pach. LXXXV/doc. 12.5 Al. Cretzianu, Din arhiva lui Dumitru Briitianu, vol. II, p. 119.6 .

NationalA, fond KoOlniceanu, pach. LXXXV/doc. 19.7 G.Fotino, Boierii Golefti, vol. III, P. 169 170; vol. IV, p. 5.8 Ibidern, vol. III, p. 215.9 Ibidern.

10 Acie ci documente, vol. IV, p. 1053.11 lbidcm.

-

www.dacoromanica.ro

3 Lupta revolutionarilor (11) 109

Prusia este, la randul ei, una din celc .apte putcri europene ale Congresuluide pace de la Paris care se plaseazA pc pozitii unioniste. Urmarind crearea uneiGermanii unificate sub egida ei §i excluderea Austriei din Confederatia statelorgermane, Prusia vede in aspiratia unionistA a Principatelor romane un precedentfavorabil.

Prime le contacte cu rcprezentantii acestei puteri sunt stabilite de Ion GhicaInca din 1853. Adresandu-se printr-o scrisoarc lui L. von Wildenbruck, reprezen-tantul diplomatic al Prusiei la Constantinopol, I. Ghica Ii prezintA informatiidespre romani in general §i despre cei din Principatele dunArene in special. Prusia

se releva in scrisoare trebuia sà arate un interes mai mare romanilor deckAustria, intrucat ei §i maghiarii constituiau o barierA fireascA in calea expansiuniiRusiei tariste spre centrul §i sud-estul Europei. Diferenta de rasa% instinctul deconservare ce le era propriu, Ii determinau sä se opunA intotdeauna proiectelor depanslavism meridionali2.

Din Viena, intr-o scrisoare Care Gh. Sion din 12 februarie 1855, IonMaiorescu inregistra zvonuri despre un pretins tratat separat intre Prusia, Franta §iAnglia, similar celui incheiat de Austria cu cele douA puteri, considerand cA prinaceasta se deschidea romanilor un nou drum de lucrat". El credea utilA o actiunede luminare" a oamenilor de stat ai Prusiei cu privire la problema romaneascA,find sigur ca vom avea sprijin in ei". I§i facuse de aceea oarecari legAturi" cuprusienii care puteau fi utilizati in favoarea cauzei romane§ti. Ideea lui Maiorescuera de a determina pe prusieni sä intervinA in scopul consultarii populatiei dinPrincipate asupra dorintelor sale legitime, find de pArere cA trebuia folositArivalitatea dintre Prusia §i Austria pentru a determina pe oamenii de stat de laBerlin sA imbrati§eze ideea noastrr 13.

In iulie 1856, N. Golescu avea o intrevedere cu baronul Meusebach, consululgeneral al Prusiei la Bucure§ti, care se intorsese de putin timp dintr-o cAlAtorie laConstantinopol. Diplomatul prusian aprecia ca unirea se va face dacA guvernulfrancez Ii va acorda in continuare sprijin. impAratul Frantei era mai mult caoricand pentru unire, dand dispozitii tuturor redactorilor de ziare sA abordeze dinand in cand acesta problemA. Meusebach credea insA grept cA ambasadorulfrancez la Constantinopol, Ed.Thouvenel, n-ar fi fost pentru unire, impArtA§indpunctul de vedere al colegului sAu englez 14, antiunionist inver§unat. La randul sau,Al. G. Golescu-Negru, aflat la Constantinopol in toamna aceluia§i an, trimitea luiL. von Wildenbruck o notitA" in legAturA cu modul de reprezentare a diferitelorclase sociale in Divanurile ad-hoc, prevenindu-1 asupra intentfflor turcilor de aadopta o formula de reprezentare mai putin liberala. Solicita diplomatului prusian

12 N. Georgescu-Tistu, Dnuei scrisori de propaganda nationala ale lui Ion Ghica, Bucuresti,1941, p. 21 - 22 (extras din Arhiva Romaneascr, tom. VI).

1-4t. Metes, Din relaiiile ci corespondenia poetului Gh. Sion cu contemporanii sai, p.

137-138.G. Fotino, op.cit., vol. IV, p. 157 159.

14-

www.dacoromanica.ro

I 10 Valeriu Stan 4

ca in dczbaterile ce aveau loc cu privire la elaborarea firmanului de convocarc acelor dou5 adunAri sA insiste pentru a se asigura o participare mai largA a claseimicii rierimi, din rlindul cAreia provenea marea masA a oarnenilor inteligenti aitArii" .

RezultA deci cA, in pofida indemnurilor adresate de Ion Maiorescu, exilatiiromfini s-au mArginit sA stabileascA contacte doar cu reprezentantii diplomaticiprusieni in Principate §i la Constantinopol. Actiuni directe pe langA guvernul de laBerlin in favoarea unirii Principatelor nu au avut loc, datorità probabil roluluisecundar pe care il avea atunci Prusia in concertul european, dovada in acest sensfind faptul cit ea fusese admisa sa participe la lucrArile Congresului de pace de laParis abia spre scar§itul acestora.

Adversara neinduplecata a unirii Principatelor, datorita atractiei ce ar fiexercitat-o asupra romanilor din imperiul ei realizarea statului national, Austria nuconstituia pentru emigratia romana un teren propice de actiune politica. In plus,exilatii erau tinta unei atente supravegheri §i persecutii din partea puterii habsbur-gice atat pe teritoriul ei, cat §i in Principate. Ca atare emigrantii au ocolit Austria,printre altele i pentru motivul cit multora dintre ei le era interzisa insa§i prezentape teritoriul austriac.

Singurul dintre fo§tii revolutionari care a avut naivitatea sa creada ca Impe-riul habsburgic putea fi determinat sa-§i modifice atitudinea in privinta uniriiPrincipatelor a fost Ion Maiorescu, aflat din 1849 la Viena. Reluand un proiect maivechi, pe care 1-a prezentat in 1848 Dietei de la Frankfurt, el a adresat la 20 august1854, chiar in momentul in care se producea ocupatia austriaca asupra Principa-telor, un memoriu lui Buol de Schauenstein, ministru de externe al Austriei. Incer-cand sa-1 atraga pe omul politic austriac de partea ,.Partidei nationale" din Princi-pate, I. Maiorescu arata ca ideea dacoromanismului, adica a realizarii unitatiinationale integrale, era in acel moment pardsita de mai toti fo§tii revolutionari,find agitata numai de du§manii romanilor pentru a-i discredita in fata Europei. Elavansa, totodata, opinia ca romanii ar recunoa§te nevoia unei legaturi cuGermania sau Austria ca putere germana"I6. Memoriul lui I. Maiorescu nu a avutnici un rezultat practic, Austria rAmanând pana la scar§it cel mai neinduplecatadversar al unirii Principatelor.

Turcia s-a situat §i ea constant pe o pozitie antiunionista. Prezenta unornumero§i exilati romani la Constantinopol §i Brussa a ingaduit acestora sa desfa-ware o intensA propaganda in favoarea cauzei romane§ti, fard a putea influenta

15 Arh. St. Buc., microfilme R. D. Germanii, r. I. c. 19-20; Deutsches Zentralarchiv Abt.Merseburg, Rep. 81, Constantinopol X a 5.

16 Vczi N. Bilnescu §i V. Mihililescu, loan Maiorescu. Scriere comemoraliva. Bucure§ti, 1912,p. 316-329.

www.dacoromanica.ro

5 Lap la revolutionarilor (II) I I I

InsA pozitia ostilA a Portii, care vedea in unirea Principatelor inceputuldezagregArii provinciilor europene ale imperiului ei.

Aflat la umla, la cartierul lui Omer Pa§a, I. Heliade RAdulescu a adresatPortii, in mai 1854, un memoriu prin care protesta impotriva abandonArii celordouà tAri romane Austriei. Relevand legAturile romanilor cu Turcia, Heliadedemonstra cA Principatele puteau deveni un bastion solid in calea tendintelor depenetrare a Rusiei in sud-estul continentului european. Pentru a-§i indeplini acestrol era insä necesar ca cele douà tAri romane sA constituie un singur stat, cAruia sA-ifie recunoscutd deplina autonomie, conform vechilor capitulatii. Intregit cu Basa-rabia cedatà Rusiei in 1812 §i bucurandu-se de deplina independentà admi-nistrativA §i statul roman urma sä fie condus de un vicerege ereditarnumit de PoartA din randul romanilor §i avand toate drepturile unui §ef de statsuveran in limitele unei autonomii recunoscute. Mentinut sub suzeranitatea Portii,careia Ii plAtea anual un tribut, dar §i sub garantia puterilor aliate Turciei, vicere-gatul roman, dispunand de o armatA permanentA §i o flota in proportie cu populatia§i resursele sale, s-ar fi putut opune cu succes expansionismului Rusiei,7 servindtotodatA de exemplu §.1 celorlalte populapi cre§tine ale Imperiului otoman' .

Transformarea Principatelor romane intr-un viceregat §i prevederea caviitorul conducAtor al noului stat sA fie numit direct de care Poarta, ignorandu-sedreptul recunoscut romanilor prin tratate de a-§i alege singuri domnitorii, nu eracea mai bun5 solutie pentru reorganizarea celor douà tari, dar ea se datora nu atatfiloturcismului autorului memoriului, cat mai ales dorintei de a cointeresa Poartaotomand in actiunea de constituire a statului national. Justificandu-§i ulterior pozi-tia, I. Heliade RAdulescu mentiona, la 28 aprilie 1856, cA trebuise sA tina seama delocul unde se afla in acel moment, aleganduli in functie de el mijloacele §ilangagiu". Din acest motiv, memoriul lui a putut sä apard cam putin" pentru corn-patriotii sAi care doreau mai multe". Autoritatilor otomane insA, care nu se arAtaudispuse sA acorde vreo concesie, manifestand dimpotrivA tendinta de a restrfinv §imai mult autonomia Principatelor, memoriul a pArut cA revendicA prea mult" .

Heliade i§i va modifica mai tarziu atitudinea fata de constituirea statuluinational. in primAvara anului 1856, inmanand unui demnitar otoman un proiect rela-tiv la organizarea viitoarelor Divane ad-hoc, el declara CA a uni cele douA PrincipatefarA Basarabia §i Bucovina §i a le plasa sub guvernarea unui print indigen, numitdirect de care Poartà §i ajutat de un caimacam care sä administreze in numele sAuuna din cele douà provincii, reprezenta in realitate o gravA atingere adusd drepturilo9rlor de autonomie, echivalentà cu transformarea lor de fapt in adevarate pa§alacuri .

Adresandu-se din nou Portii la 20 aprilie acela§i an, sustinea cà prin politica ei nufacea dee& intraineze simpatiile romanilor §i cerea ca guvervl otoman sArecunoascA drepturile imprescriptibile ale unei natiuni loiale §i fidele" .

17 Bibl. Academiei, Msse, Arhiva I. Heliade Rridulescu, I, mss. 19.18 I. Heliade RilduIescu, Scrisori din exil, cu note de N. B. Locusteanu, Bucunti, 1891,

p. 481.19 13thl. Academiei, Msse, Arhiva I. Heliade Radulescu, I, mss. 20.20 Ibidem, I, Acte, 77

sä-§i

www.dacoromanica.ro

112 Valenti Soul 6

De§i adept al unirii Principatelor, dupd cum o declara in repetate randuri,I. Heliade Radulescu subordona insa acest deziderat aceluia al mentinerii autono-rniei celor doua tari, neamestecului puterilor straine in treburile lor interne. Oscilatotodata in privinta infaptuirii unirii sub un print strain sau domnitor parnantean, infunctie de modificarile survenite pe plan politic international. Daca in 1854 sepronuntase pentru unire sub un domn roman §i sub o garantie europeana, in 1855vroia s-o infaptuiasca printr-un domnitor dintr-o dinastie strainr , pentru ca in1856, and divergentele dintre,marile puteri näruiau aceasta idee, sa revina laformula unei domnii nationale. In 1857, evaluand combinatiile in privinta desem-!Aril unui print strain pe tronul viitoarei Romanii, el considera ca preferabilaalegerea unui domnitor din dinastia napoleoniand, aceasta constguind, in conceptiasa, alternativa cea mai putin primejdioasa pentru interesele tarn .

Gh. Magheru, stabilit de asemenea in capitala Imperiului otoman, aintreprins §i el staruitoare demersuri pe langa Poarta §i ambasadorii marilor puterila Constantinopol in favoarea cauzei unitatii poporului roman. In memoriul pre-zentat gat ambasadorului englez Stratford Canning cat §i marelui vizir Re§id Pa§a,la 30 aprilie/12 mai 1854, el sublinia faptul ea dorinta fundamentala a romanilordin ambele Principate o reprezenta unirea acestora intr-un singur stat cubeneficiul dreptului de autonomie §i sub un singur principe"23. Demersurile luiMagheru §i ale celorlalti exilati pe langä Poarta otomana pareau a da rezultate, laConstantinopol zvonindu-se, de pilda, ea turcii ar elabora un firman prin care, lacererea romanilor, s-ar proclama unirea Moldo-Valahiei"24. Era desigur numai unzvon, caci tocmai in acel timp Turcia perfecta cu Austria acordul referitor laPrincipate, prin care acestea din urma intrau sub ocupatia austriaca.

Datoritä prestigiului de care se bucura in randul cercurilor diplomatice de laConstantinopol, Gh. Magheru era indemnat sä actioneze energic pentru realizareaaspiratiilor de unitate nationalä. Din Rusciuc, la 29 ianuarie 1855, nepotul sau,Nitu Magheru, la curent cu activitatea unchiului sat' in aceastä directie, socotea cageneralul trebuia sä pledeze pe langä ambasadorii de la Poartä in vedereainfaptuirii unitatii integrale a romanilor de pretutindeni, prin unirea tuturorprovinciilor romane§ti 1r5itr-un singur stat, sub un domn ereditar §i sub protectiamarilor puteri europene .

0 data cu apropierea sfar§itului razboiului Crimeii se constata o intensi-ficare a activitatii unioniste §i in randul exilatilor din cuprinsul Imperiului otoman.Hotararile conferintei de la Constantinopol din 30 ianuarie/11 februarie 1856 aambasadorilor Frantei, Angliei, Turciei §i Austriei care, in loc de a recunoa§tenecesitatea unirii, cauta sa intareasca suzeranitatea Portii asupra Principatelor

,21 I. Heliade RAdulescu, op.cit., p. 378-379.2 Idem, Acte ci scrisori, adnotate §i publicate de Emil Vartosu, Bucure§ti, 1928, p. 68-69.

23 Arh. St. Buc., microfilme Franca, r. 71; Ministère des Affaires Etrangeres, Archivesdiplomatiques, série Mémoires et documents, Turquie, vol. 54, f. 42-44 v.; Bibl. Academiei, Msse,Arhiva,Ion Ghica, mapa V. Acte, f. 402-405.

G. Fotino, op.cit., vol. IV, p. 108.25 Cf. Apostol Stan, C-tin VlAdui, Gheorghe Magheru, Bucure§ti, Edit. §tiintificii, 1969,

p. 205.

24

www.dacoromanica.ro

7 Lupta revolutionarilor (II) 113

romane26, a starnit proteste atat in tara cat §i in randurile emigrantilor. insu§iI. Heliade Radulescu, comentand hotgrarile luate de conferinta, aprecia cA acesteatare vatama autonomia tari1or"27. Tinut la curent cu mi§carea pentru unire din

lui Gh. Magheru i se trimitea un protest impotriva prevederilor amintiteiconferinte, intocmit de M. Kogglniceanu §i subscris de mai bine de doug sute deproprietari", precum §i o copie de pe hati§eriful din 1834", spre a-i servi lacombaterea rgizolutiei conferintei §i a dovedi ca unirea era o nazuinta a intreguluipopor roman .

In pofida uneltirilor unora din marile puteri, exi1aii Ii puneau mari sperante inhotararile ce unnau a fi luate cu ocazia viitorului Congres de pace de la Paris. Aflatla Rusciuc, Gr. Peretz, intr-o scrisoare care Gh. Magheru din 6/18 februarie 1856,sublinia faptul cA atunci era momentul a umple urechile oamenilor de stat straini"cum cg unirea Principatelor era o dorinta comuna a tuturor romanilor, o solutie incare toti Ii puneau mari sperante, considerand-o sigura masura in stare a promovarena§terea nationalA. Generalul era solicitat sg combatA ideea printului strain §i saactioneze impreung cu toti exi1ath spre a convinge marile puteri sg ne dea Unirea §ialt nimic"29. Congresul de pace de la Paris a hotarat insa ca statutul definitiv alPrincipatelor sg formeze o problema aparte, care urma a fi reglementata intr-un cadruinternational, dupa consultarea populatiei din cele doug tari romane.

Una din framantarile majore at& pentru emigranti, cat §i pentru patriotii dintara dupa incheierea tratatului de pace de la Paris a fost modalitatea de constituirea Divanurilor ad-hoc, chemate sa exprime dorintele locuitorilor din Principate inprivinta viitoarei lor organizgri. Mai multe proiecte au fost alcatuite in acest scopde exilati, care au fost inaintate reprezentantilor marilor puteri, la cererea acestora,spre a le avea in vedere cu prilejul conferintei ambasadorilor de la Constantinopol,insarcinata sä fixeze cu Poarta, printr-un firman, stipuIaiiIe electorale pe bazacarora urmau sA fie alese cele doua adunari. Astfel de proiecte au elaborat I. Ghica,I. Heliade Radulescu, Gh. Magheru §i altii. Daca proiectul lui Heliade se intemeiape reprezentarea pe clase sociale30, cel al lui Magheru se baza pe votul ob§tesc".Supus aprobarii exilatilor de la Paris, el nu intninea deck partial adeziuneacuvenitä. Potrivit unei scrisori a lui Stefan Golescu care general din 12/24 mai1856, proiectul acestuia nu putuse fi adoptat intrucat noi adresandu-ne lareactionari [...] n-ar fi fost luat nici chiar in bagare de seama". Exilatii de la Parisalcatuisera de aceea un proiect propriu care, de§i nu inscria votul universal cumpreconiza generalul urmarea de fapt sa ajungg tot acolo adica la votul ob§tesc

Wand drept baza proprietatea cat de mica va fi ea", deoarece credem ca taraniise va improprietari §i atunci toata tara va lua parte la alegerea deputatilor". St.Golescu mai mentiona ca proiectul de constituire a Divanurilor ad-hoc, intocmit de

26 Acte ci documente, vol II, p. 917 - 921.I. Heliade Indulescu, Scrisori din exil, p. 463, 477, 479.

28Apostol Stan, C-tin VI6clut, op.cit.,p. 206.

29 Paul Cernovodeanu, Marian Stefan, Pe urmele Mugherilor, Bucure§ti, Edit. Sport-Turism,1983, 1). 361.

30 Bibl. Academiei, Msse, Arhiva 1. Heliade Radulescu, I, mss.20.

tarA,

www.dacoromanica.ro

114 Valeriu Stan 8

exilatii de la Paris, a luat drept baza Regulamentul [organic], cAci a§a ni s-acerut"31. Tot in legaturA cu asigurarea unei componente corespunzatoare aviitoarelor adunAri reprezentative ale Principatelor, Gh. Magheru era consultat, la2 septembrie 1856, de C.A. Rosetti. Generalului i se cerea sa acponeze pe langAcomisarii puterilor garante aflati in acel moment la Constantinopol spre a-idetermina facA presiuni asupra Porpi in vederea inscrierii in firman a unorstipulapi electorale mai largi32.

Intre timp, incurajata de atitudinea oscilanta a guvernului britanic §i

sprijinità direct de Austria, Poarta otomanA lansase faimoasa circularA din 31 iulie1856, privitoare la oportunitatea §i legalitatea unirii- . in aceste condipi, DumitruBrAtianu asuma sarcina de a replica argumentelor invocate de guvernul otomanpentru a-§i justiflca pretenpile de imixtiune in treburile interne ale Principatelor §ide a impiedica libera exprimare a dorintelor locuitorilor lor. Prin douA scrisorisuccesive asupra circularei mentionate, el combAtea afirmatiile tendenPoase,nefondate potrivit carora sultanul ar detine drepturi de suveranitate, Principatelefind considerate provincii privilegiate ale Imperiului otoman.

intemeiat pe vechile capitulatii ale tarilor romane date de Poarta otomanA, D.Bratianu releva cA, in temeiul dreptului de autonomie, nimic nu putea impiedicaunirea. Vrem unirea scria el funded suntem acela§i popor, omogen, identic[...], fiindca avem acelea§i origini, acela§i nume, aceemi limba, aceemi religie,acelea§i traditii, aceea§i istorie, aceea§i civilizape, acelea§i moravuri, acelea§iinstitupi, acelemi legi §i obiceiuri [...], fiindca totul ne apropie §i nedesparte, afara de reaua vointa a acelora care vor sa ne vadA neunip §i slabi" .

La randul sAu, Gh. Magheru redacta un amplu memoriu35 Care ambasadoriimarilor puteri la Constantinopol, inaintat la 22 octombrie 1856, prin care demon-stra cA, in virtutea capitulapilor date lor de PoartA, sultanul era numai suzeranulPrincipatelor, neavand dreptul sa se amestece in treburile lor interne. Combatandatitudinea Portii de a impiedica infaptuirea unirii, el releva faptul aceasta era odorinta secularA a poporului roman, dreptul sAu de a se uni derivand nemijlocit dinautonomie. Congresul de la Paris mai arata Magheru stabilise ca unirea sA fiedeferitA poporului roman in cadrul unor adunAri speciale, incat Principatele urmaua fi consultate in privinta unirii §i nu asupra unor simple reforme administrative,cum rasa Poarta sA se inteleagA in circulara amintitA. In acest scop, marile puterierau chemate sA adopte mAsuri indispensabile pentru unire: retragerea trupelorstraine de ocupatie, trimiterea comisarilor in Principate, repatrierea exilatilor,destituirea mini§trilor reactionari §i alegeri pentru AdunArile ad-hoc subsupravegherea Comisiei europene.

31 Paul Cernovodeanu, Marian tefan, op.cit., p. 366. Vezi §i Bibl. Academiei, Msse.,Coresponden0, S 24(60)/C , tefan Golescu cikre Chr. Tell, Paris, 27 mai 1856.

C. A. Rosetti, Corespondengt, editie ingrijit'a de Marin Bucur, Bucure§ti, Minerva, 1980, p.

33 Acte ci docutnente, vol. 111, p. 729 733.p. 762 - 763. Vezi §i Anastasie lordache, Pe urtnele lui Dumitru Brätiunu, Bucu-

re0, Edit. Sport-Turism, 1984, p. 209 - 214.35 Midem, p. 119 I - 1209.

359.

sA

nimic nu

2

lhidem,

isi

cO

www.dacoromanica.ro

9 Lupta revoligionarilor (II) 115

Cateva zile mai tarziu, la 26 octombrie, Magheru a adresat Portii un altmemoriu asupra Dcltei DunAri136, un rAspuns la circulara turceascA din 7 august1856, prin care apAra drepturile romanilor de stApanire asupra gurilor fluviului,retrocedate Turciei de Rusia taristd, ca urmare a hotararilor Congresului de pace dela Paris. El §i-a exprimat de asemenea nemultumirea impotriva pozitiei rAuvoitoarea semioficirului Journal de Constantinople" fatà de unire, adresand in acest sensun protest lui Fuad Pa§a, ministrul de externe otoman, cu care intretinea relatiiamicale.

0 activitate intensa de informare a cercurilor politicc din capitala otomanAdesfA§ura §i I. Ghica. De§i, din primAvara anului 1854, fusese numit de Poartàguvernator al insulei Samos, afandu-se deci departe de Constantinopol, el a con-tinuat sA intretina relatii epistolare cu ambasadorii marilor puteri §i cu demnitariiPortii, furnizandu-le diverse materiale privitoare la situatia din Principate §ipledand pentru satisfacerea aspiratiilor nationale ale poporului roman.

Ion Ghica s-a adresat Portii printr-un memoriu la sfar§itul anului 1856. De§ii§i daduse de mult timp seama cA guvernul otoman era slab, §ovAelnic §itemAtor", CA turcii sunt ni§te la§i"38, el continua sa creadA cA, in noile imprejurAride dupà rAzboiul Crimeii, romanii i§i vor putea satisface dezideratele cu ajutorulTurciei §i al aliatilor acesteia. Considera unirea Principatelor o dorinta nationalrce trebuia implinitä, ea find legitimatil de faptul CA romanii constituiau acela§ipopor, vorbind aceea§i limbA §i avand acelea§i obiceiuri. Intrucat unul dinmotivele de reticentà ale Portii era faptul Ca Rusia insa§i sprijinea de data aceastaunirea, Ghica demonstreaza ca o asemenea pozitie era conjuncturala. Ca atare,ramanand un adversar de temut al existentei unui stat national roman, Rusia puteafi neutralizata prin reorganizarea unitarA a celor douA Principate de ate oaristocratie de mere'''.

Dar toate incercarile exilatilor romani de a determina o modificare a atitu-dinii Portii fatA de unirea Principatelor au rAmas Vara rezultat, Turcia refuzand savinA in intampinarea dorintelor romanilor §i secondand Austria in acOunea saantiunionista. Motive le opozitiei erau dezvaluite exilatilor de Care Dervi§ pa§a,fost comisar turc in Principate. De la acesta ei aflau deschis cA un stat romanesccare, inevitabil, va aspira spre independentA, era incompatibil cu Ull Imperiuotoman retran§at pe pozii1e inAbu§irii mi§cArilor de eliberare din cuprinsul lui.Dervi§ Pa§a credea, atunci, ca devenind o parte componenta a concertului euro-pean, Imperiul otoman nu se mai temea de colosul rus §i, in consecintA, Princi-patele romane nu mai necesitau o reorganizare statalA specialk transformarea lorintr-un meterez in calea expansiunii ruse§ti. Turcii insA nu erau supAra0 potrivit

36 Gh. Magheru, Note sur /es iles du Delta Dunubien (en réponse a /a circa/care ottornane du7 cuitit 1856), Bucure§ti, 1878.

37Acteci documente, vol III, p. 882.

38I. Ghica, Opere, vol. IV, edilie ingrijit5 de I. Roman, BucureV.i, Minerva, 1985, p. 562.

39Ibidem, p. 452 460: Métnoire concernunt La Principauté de Samos et les Principuutés

Danubiennes. Dodumentul, publicat i de N. Georgescu Tistu, Ion Ghica scriitorul. Cu prtlejul unortexte inedite, Bucure§ti, 1935, p. 159 166, este datat gre§it ca hind din 1857. Din cuprins rezult5 criel a fost scris la opt luni de la tratatul de la Paris, adiert là sfk§itul anului 1856.

www.dacoromanica.ro

116 Valeriu Stan 10

lui Dervi§ pa§a de aspirapile romanilor de a sc constitui intr-un stat unitar §iindependent, crici de ar fi fost români ar fi lucrat tot intr-acest chip, dar ca turci sevor opune cu toatA puterea lor"40.

Exilatii i§i deschid legAturi §i spre Belgia, dar nu intamplAtor. De§i un statmic §i fAra" pondere politicA europeana, legAturile cu Belgia erau dictate de faptulCA românii §i-o aleseserA drept model de urmat in multe privinte. In acest contextoameni politici belgieni se interesau de cauza româneascA. Astfel, reprezentantulacestui stat la PoartA, Blondeel van Cuelebroeck manifesta un interes deosebit fatAde Principatele romane, pe care le-a §i vizitat de altfe141. Belgia prin regimul sAupolitic liberal a .oferit de asemenea exilaplor români posibilitatea de tipArinestingherit unele public* §i chiar organe de presa proprii. In 1853 aparea laBruxelles cel de-al doilea numar al revistei Republica românA"42, iar la sfdr§itulanului 1856, dupA incetarea aparipei Stelei DunArii" ca urmare a suprimarii legeipresei de care caimacamul N. Conachi-Vogoride, patriotii din Principate, cusprijinul emigranPlor, izbutesc sA scoatA in capitala Belgiei o edipe francezA aziarului mentionat, L'Etoile du Danube", al cArei prim numAr apArea la 22noiembrie/4 decembrie43. Noul organ de presA s-a transformat repede in purtAtorulde cuvânt al patriotilor romani, aducand, prin pozipa sa prounionstA, o prepoasAcontribupe la lupta pentru unire.

Exilatii au stabilit legaturi profitabile §i cu mini§trii Statelor Unite aleAmericii la Constantinopol, indeosebi cu Carroll Spence, aflat in funcPe in anii1853-1858, care a devenit un sustinAtor al cauzei românilor in capitala otomanA. In1856-1857, Spence ajunsese a fi considerat de emigranp un apArAtor in plus".care ne sprijinA cu toatA influenta sa"44. Cele mai stranse legAturi se pare cA le-aavut cu Gh. Magheru, caruia Ii solicita informapi referitoare la situatia Moldovei§i TArii Romane§ti, dar mai ales date privind condipa materialA §i morala atarAnimii romane §i sistemul de agriculturd practicat in Principate45. DupA cumrezultA dintr-o scrisoare a lui Magheru cAtre Al. G. Golescu-Negru din 1/13 mai1857, mininstrul american la Constantinopol intenpona chiar sA viziteze

4° Bibl. Academiei, Msse., Corespondent:A, S 24(56)/C, Stefan Golescu atre Chr. Tell, Paris,12 februarie 1856.

41 Vezi Gh. Platon, Un diplomat belgian despre Unirea Principatelor, in Analele §tiintificeale Universitätii Al. I. Cuza" (Ia§i), Istorie, tom. XX,1974, fasc. 2, p. 63-74; idem, Le diplomatebelge Edouard Blondeel van Cuelebroeck dans les Principautés Roumaines (1856-1857), in RevueRoumaine d'Histoire", XVI, 1977, nr. 1, p. 43-66; idem, Noi informaiii cu privire la cilliitoria inPrincipate a lui Blondeel van Cuelebroeck, ministrul Belgiei la Constantinopol (1856-1'857), inAnalele §tiintifice ale Universitatii Al. 1. Cuza" (14), Istorie, tom. XXXIII, 1987, p. 9 -20.

42 Dan Simonescu, Din istoria presei romeinevi: Republica Românci, Paris 1851- Bru.xelles,1853, Bucure§ti, 1931.

Nerva Hodo§ §i Al. Sadi-lonescu, Puhiicaiiie periodice romilnevi, vol. I, Bucure§ti, 1913,p. 245.44

45 Apostol Stan, C-tin Vldut, op.cit., p. 208; Paul Cernovodeanu, Ion Stanciu, lmagineaLumii Noi in Teirile Romilne i primele lor cu Statele Unite ale Americii peinal la 1859,Bucure§ti, Edit. Academiei, 1977, p. 156-157.

G.Fotino, op.cit., vol. IV, p. 187.

43

retold

www.dacoromanica.ro

Lupla revolucionarilor (II) 117

Principatelc. De accca, Al. G. Golescu-Negru, aflat in tali la acca data, era sfatuitsà ia mäsuri pcntru a i se face o primire deosebita, deoarece acest american craunul din streinii care ne poarta cel mai mare intercs" . In rapoartele sale careDepartamentul de Stat, Spence fiicea aprecieri favorabile asupra românilor cu carevenise in contact. Pe Magheru 11 prezenta drept una din figurile cele mai de seamgale revolutiei din Tara Romaneascg, iar despre Ion Ghica, in urma unei discutiiavute cu acesta, scria ea este in mod categoric omul cel mai bine informat asupratuturor chestiunilor legate de Principate"4 . Carroll Spence s-a afirmat indeosebi caun sprijinitor activ al repatrierii proscri§ilor. El a fost solicitat chiar de amba-sadorul Frantei, Thouvenel, sg pledeze pe lângg Magheru §i ali patriot.' romanisg-i convingg pe frunta§ii unioni§ti din tail sg nu recurgg la metode extreme §irevendicAri exagerate, printre care aceea a unui print strain, spre a nu oferlTurciei§i Austriei prilejul de a folosi forta armatg §i a impiedica infgptuirea unirii .

Exilapi revolutionari au desfa§urat a§adar o amplà activitate de naturgdiplomaticg in favoarea cauzei române§ti. Actionând ca adevgrati ambasadori aiacesteia, ei au cgutat, prin contacte cu diferite personalitäti politice, prin redactareade memorii §i bropri, prin articole publicate in presa straina, etc., &à atragg atentiaasupra Principatelor §i sä determine cercurile conducgtoare europene sg ia hotgrdrifavorabile poporului roman. Datoritg eforturilor emigratiei, parte integrantä aefortului colectiv al intregii natiuni, unirea §i formarea statului national s-au impusEuropei in toatä complexitatea lor, in pofida tuturor greutätilor ce pareau insur-montabile. Desigur, acest rezultat nu ar fi putut fi atins dacg exilatii nu s-ar fisprijinit §i pe mi§carea unionistg din Principate. Ideea unirii prinsese rgdaciniadanci in rgndul romgnilor, incat ea devenise, cum se exprima tefan Golescu, onecesitate ca pginea de toate cgreia nici o putere nu-i putea sta in contra,cgci ea reprezenta progresul" 9. Perioada inauguratà de rkboiul Crimeii se carac-terizeazg deci printr-o intensificare a legaturilor §i colaborgrii dintre emigranti §iconducgtorii Partidei nationale din Principate, multi dintre ace§tia din urmg find §iei fo§ti emigrant.", dar reveniti intre timp in targ. Remarcabil este faptul cg, de§i inultima etapg a exilului emigrantii erau aproape in totalitate munteni, ei seadreseazg deopotrivä compatriotilor din Tara Romaneascg §i Moldova.

0 contributiei substantialg la buna desfg§urare a activitAtii exilatilor auadus-o frunta§ii din tara prin procurarea fondurilor necesare actiunii politice dincapitalele europene. Pentru tipgrirea unor bropri §i memorii, plata unor ziari§tistraini care acceptau sg scrie favorabil despre romani, organizarea de intruniri etc.erau nevoie de sume substantiale, de care exilatii, lipsiti in general de mijloacemateriale, nu dispuneau.Dumitru Brgtianu, de pildg, cheltuia in Anglia in acestscop 60 de lire pe lung, ceea ce reprezenta o suing importantg pentru aceea vreme.

46 G. Fotino, op.cit., vol. IV, p. 189.47 Paul Cernovodeanu, Ion Stanciu, op.ciL, p. 156.48 Paul Cerhovodeanu, Marian tefan, p. 380 -381.49 C. Bodea, Luptu pentru unire a revolujoinurilor exilaii de la 1848, in vol. Studii privind

Unireu Principutelor, Bucure§ti, 1960, p. 164.

11

zilele",

op.rit.,

www.dacoromanica.ro

118 Valcriu Stan 12

Nunnai pentru inserarea unui arUcol in The Post", Eyre Crowe primea 40 delire . In noiembric 1856, N. Ionescu, dupà ce incercase färd succes infiintareaunui ziar romfinesc la Paris, se decisese sA obtinA o rubricA permanentA intr-un jur-nal francez in schimbul unei plAp lunare de 1000 de franci- 1. De aceca, primirea unorsume de bani din tail a u§urat mult situapa financiarà a emigranplor, permitiln-du-le totodatA realizarea unor legAturi de presii foartc utile §i desn§urarea uneiample §i variate acPuni de informare a opiniei publice. Unele clime de bani primeaD. BrAtianu de la modoveni, prin M. KogAlniceanu §i V. MAlinescu, de§i ace§tial5werau destul de multumip de efectele lente ale propagandei efectuate la Londra.D.BrAtianu va mai primi bani din tail prin E. Crowe, care vizitase intre timpPrincipatele, ca §i de la românii din Paris, dar subventiile erau amenintate cususpendarea datoritA slabului eeou starnit de activitatea propagandisticA pe langAguvernul britanic. i C.A. Rosetti primise de la M. Kogalniceanu o sumA de 200galbeM cum era anuntat la 18 fehruarie/2 martie 1856 urmând sA-i mai fieexpediate §i altele53.

Deosebit de prePoase pentru exilati s-au dovedit a fi inforrnapile transmisede frunta§ii unioni§ti din tarA. incepand din 1856 mai ales, intre ace§tia din urmA§i proscri§i se stabile§te o corespondentA intensA §i regulatA. Contactul epistolarneintrcrupt cu Bucure§tii §i Ia§ii furnizeazA exilatilor un bogat material infor-mativ, care va alimenta in mod permanent coloanele unor ziare franceze,englezc §i italiene, precum §i memoriile care diplomatii §i oamenii politicieuropeni.

Exilatii sunt Pnuti la curent cu abuzurile sAvar§ite de trupele austriece deocupatie, cu mAsurile luate de domnitori, iar ulterior de caimacamii celor douà tAri,dar mai ales cu avântul mi§cArii unioniste in Moldova §i in Tara RomâneascA. Inianuarie 1856, M. KogAlniceanu Ii scria lui C. A. Rosetti cA Partida unirii cre§tedin ce in ce"54, in timp ce I. I. Filipescu anunta, la 3/15 mai, intentia unioni§tilormunteni de a forma un cornitet unionist §i de a intra in legaturi cu Moldova55. Maimult, exilatii sunt solicitati sA sprijine actiunea patrioplor din tail, acPonândpentru lichidarea piedicilor care stAteau in calea luptei pentru unire. La inceputulanului 1856 C. A. Rosetti, de pildA, se ocupa cu alcAtuirea unei bropri unioniste §ide critica la adresa lui Grigore Ghica, domnul Moldovei, pe care i-o ceruse M.KogAlniceanu56.

Intrucdt asigurarea conditiilor pentru libera exprimare a dorintei locuitorilordin Principate prin intermediul Divanurilor ad-hoc era una din problemelc careconfrunta in acele momente atal emigratia, cat §i pe patriopi din tarA, D. Rallet se

5° Radu R. Florescu, The Roumanian Principalities and the origins of the Crimean War, inThe Slavonic and East European Review", vol XLVIII, 1964, nr. 100, p. 61, nota 53.

51 Documente privind Unirea Principatelor, vol. III, Corespondeffi politicd (1855-1859),volum alcatuit de Cornelia Bodea, Bucure§ti, 1963, p. 151.

52 Al. Cretzianu, op.cit., vol. II, p. 168-169.51 Ihidem, p. 64, 203. Vezi §i C. A. Rosetti, Corespondenp, p. 308.54 Thidem, p. 51.55 Ihidem, p. 83-84.56 p. 60./bider,

www.dacoromanica.ro

13 Lupta revolutionarilor (11) 119

adresa, la 29 iulie/10 august 1856, lui Gh. Magheru, cerandu-i sä actionvie laConstantinopol astfel Meat Divanurile sä fie alese, §i nu de poroncealä" . inprimavara anului urrnator, acela§i D. Rallet, relatandu-i generalului despre situatiapolitica din Moldova §i asigurandu-1 ca unioni§tii combat uneltirile turco-austriacecontra unirii, Ii expedia lucrari §i bropri cu caracter informativ, rugandu-1 sa ledifuzeN pe la pa§ale, cum §i la ambasada rusk engleza, franceza, sarda §iprusa" . Exilatilor li se trimiteau, de asemenea, exemplare ale gazetelor unionistedin Principate, indeosebi Steaua Dunarii" scoasa de M. Kogalniceanu , la care eide altfel colaborau.

Totodatä, patriotii din tara urmareau cu atentie broprile §iaparitia lor fiind anuntata in coloanele presei periodice, uncoil cu comen-

tarii critice. Referindu-se, de plida, la lucrarea lui C. Bolliac, Topographie de laRoumanie. Premiere Mémoire, aparuta la Paris in 1856, M. Kogalniceanu oaplaudä din inima", ca o intreprindere patriotica", menita a-i familiariza pestraini cu istoria, cu importanta §i cu mijloacele mari ale patriei noastre". Subliniainsa cä meritul ei politic era imputinat prin comunicare de idei gre§ite" §i delapteinexacte, mai ales in aceea parte a scrierii ce trateaza despre Moldova" . inschimb aparitia, la Bruxelles, in acela§i an, a lucrarii lui N. Russo-Locusteanu,Suite ou soupplement a ,Histoire politique et sociale de Principautés Danu-biennes) de M. Elias Regnault era aspru criticata de frunta§ul politic moldovean incomentariul polemic publicat in Steaua Dunarii". El repro§a autorului caracterultendentios al prezentarii unor personalitati ale revolutiei din Tara Romaneasca, ca§i exagerarea evidenta a meritelor lui Heliade Radulescu. Blnuind pe acesta dinurma ca adevaratul inspirator al lucrarii, M.Kogalniceanu considera ca, daca faptulera adevarat, Heliade s-au omorat pe sine insu§i". Prin nesocotintele sale, adeseamai mult decat copilare§ti, el îi anihilase sirr reputatia §i influenta de care sebucurase pada' atunci in randul compatriotilor .

La randul lor, revolutionarii romani exilati urmareau cu interes evenimenteledin Principate, facand in tara insistente indemnuri la actiune, organizare §icolaborare. intr-un Apel al nationalilor din Paris ciitre nafionalii din Bucuregi,redactat de Nicolae Golescu la sfar§itul anului 1855, se cerea organizare interna, oconditie indispensabila pentru succes. Militanii pentru unire din tad erauindemnati sa atraga poporul de partea lor, fall de care nu se putea face nimictemeinic §i durabil: Aveti in Bucure§ti un element sublim, cu care puteti faceminuni de veti §ti sa-1 trageti la voi. Vorbim de clasa ac6e2ea ce se nume§te de jos §icare prin inima §i caldura ei este mai presus de toate" . in ceea ce-i prive§te peexilati, se mai arata in apel, ei vor face tot ce depinde de ei, de§i imprejurarile erauatunci mai putin favorabile. Impreuna cu cei din tall insa, organizati intr-un

57 Documente privind Unirea Principatelor, vol. III, p. 124.58 Ibidem, p. 262.59 C. A. Rosetti, Corespondeng, p. 287.6° Cf. 0. Papadima, Cezar Bolliac, Bucuresti, Edit. Academiei, 1966, p. 191.61 M. Kogfilniceanu, Opere, vol II, Scrieri istorice, editie de Al. Zub, Bucuresti, Edit.

Academiei, 1976, p. 565 -568.62 G. Fotino, op.cit., vol IV, p. 133.

publicapile

www.dacoromanica.ro

120 Val eriu Stan 14

singur manunchi", ei vor putea avea multe de facut: Inca o data dar, fratilor,vointa, credinta, unire §i o lucrare necontenitd §i fiti incredintati cA vom aveaocazia d §terge intr-o sigurà zi toate durerile §i toata ru§inea in care zacemastAzi" .

Apeluri similare au adresat frunta§ilor unioni§ti din Principate §i alti exilati.Astfel, Dumitru Bratianu, care nu precupetea nici un efort in apararea cauzeinationale, recomanda, in iulie 1856, lui M. Kogalniceanu §i V. MAlinescu saincurajeze pe unioni§ti pentru a rezista prin toate mijloacele legale", nelasandu-seintimidati de autoritati, deoarece numai astfel se putea obtine victoria. Rugandu-isA faca cat mai multe precizari in scrisorile lor despre evenimentele din Principatepentru a reu§i sA informeze cat mai exact presa strama §i indemnandu-i sadesemneze un diplomat roman bine pregatit care sa stea pe langa comisari laStambul", el adresa celor doi frunta§i moldoveni un viguros apel la curaj §1 laluptA: Inca o data fiti energici §i gra temere, chiar de ar fi pericol unii dintre noisA fie inchi§i. Inchisoarea va fi scurtA, tar gloria martirului §i binele ce yeti facevor fi eterne"TM.

La randul sAu, C.A.Rosetti adresa conducatorilor Partidei nationale de laBucure§ti indemnuri la actiuni hotarate indeosebi in randul maselor Lui I. I.

Filipescu, recent revenit din exil, ii arAta cA, daca patriotil din tara nu actionau §i sementineau in tacere, se va pierde cauza, deoarece Franta §i Anglia nu puteau fi

determinate sa facA ceva deck silite" de o puternica mi§care unionista inPrincipate. De aceea, el indemna sA se actioneze cu vigoare §i sa se cearA mereu,pe toata ziva cu moderatie, dar cu Vane" unirea. Sosise timpul arA a C A. Rosetti

cand totul depindea numai de romani. Ie§iti in grAdinile publice arAta el §i

cereti iscalituri, lucrati pe ulite,dar nu in casA, ca sA nu se zicA cA conspirati. Astfelveti avea ce voiti, intr-altfel nu, cAci nu se poate. Celui qui n'a pas le courage de semanifester est mort"65.

Exilatii adresau compatriotilor din tara nu numai indemnuri, ci §i sfaturi inprivinta modalitatilor concrete de actiune. Acela§i C. A. Rosetti, in aprilie 1856,cerea lui M. Kogalniceanu §i Gr. loranu sA se constituie la Ia§i §i Bucure§ticomisii de propaganda §i comitete ale Unirii66, iar D.BrAtianu recomanda in iulie

moldovenilor o intelegere cu unioni§tii din Bucure§ti, spre a infiinta o comisie detrei munteni la Ia§i §i una de trei moldoveni la Bucure§ti, care sA coordonezeactiunile, astfel Inc& toate manifestatiile §i lucrArile in ambele Principate sA fiesimultane §i identice". In acest fel, Principatele ar aparea ca un tot gat in interiorcat §i in exterior, convingand pe straini ca unirea constituia un fapt implinit67.

Cunoscand dedesubturile politicii europene, exilatii avertizau pe compa-triotii din tali asupra schimbarii de atitudine a unora din marile puteri in privintaunirii, punandu-i totodata in garda in privinta unor revendicari intempestive sau

63 Ibidem.64 Al. Cretzianu, op.cit., vol II, p. 126-127.65 C. A. Rosetti, op.cit., p. 221.66 C. Bodea, op.cit., p. 165, nota 4.0 Al. Cretzianu, op.cit., p. 105.

www.dacoromanica.ro

15 Lupta revolutionarilor (11) 121

care puteau aduce prejudicii cauzei nationale. Dat find cri marile puteri nu puteaucAdea de acord asupra alegerii unui print strain pe tronul Principatelor, intrucatideea in sine era strans legatA de independentA, Stefan Golescu cerea lui I. I.Filipescu, in iulie 1856, sA nu se mai vorbeascA de printul strain, ci numai despreunire68. Aceea§i recomandare o fAcea §i Gh. Magheru la 16/28 aprilie 1857 lui D.Rallet. ArAta, astfel, cA, dupA consultArile ce le avusese in capitala otomanA cureprezentantii puterilor prounioniste, era de pArere sA nu se exprime, deocamdatA,ca o dorintA ob§teascA a natii de a li se da un principe strain". Aceasta nu pentrucA el ar fi renuntat la acel principiu, care avea avantajul de a pune capAt pentrutotdeauna fatalelor dezbinAri din intru", ci pentru cA puterile europene adversareunirii cAutau sA impiedice realizarea acestui deziderat, pretextand cA unirea cu unprint strain ar fi dus la independenta absolutA a Principatelor fatA de PoartaotomanA. Pe de altA parte, arAta Magheru, natiunea cerand un print strain fail aarAta §i de eine va fi ales, renunta de fapt la dreptul ancestral de a-§i alege singurAdomnul. Puterile antiunioniste, folosindu-se de aceastA renuntare, vor admiteprobabil unirea cu condipa, insA, ca Poarta sA numeascA ea un print strain,favorabil, fArA indoialA, politicii sale. De aceea, considera Magheru, trebuia sA serenunte deocamdatA la aceea revendicare pentru a nu se compromite seriosunirea", mai ales cA, infAptuindu-se Unirea Privipatelor, alegerea unui print strainva urma ca o consecintA neaparatA §i fireascA" 9.

Dand urmare indemnurilor primite din partea exi1atilor, patriotii dinPrincipate, in pofida piedicilor ridicate de regimul de ocupatie strAinA §i desamavolniciile caimacamilor, §i-au intensificat actiunile in favoarea unirii. DirijatAcu tact §i autoritate de M. KogAlniceanu, V. Alecsandri, C. Negri, D. Rallet ori V.Malinescu in Moldova, de Gr. Ioranu, I. I. Filipescu, Al. G. Golescu-Negru §iGr.Serrurie, repatriati intre timp, in Tara RomaneascA, mi§carea unionistA dinPrincipate luase o mare amploare, pregAtind terenul in vederea infAptuirii teluluicomun, crearea statului national unitar. De altfel, dupA tratatul de pace de la Paris,centrul de greutate al tuturor actiunilor patriotice se mutase in tarA. Cu toate cAfirmanul pentru convocarea viitoarelor Adunarilor ad-hoc conpnea unele dispoziPirestrictive in privinta unei juste reprezentAri a tuturor claselor sociale, problemaPrincipatelor se gasea la inceputul anului 1857 pe calea unei parpale rezolvari.BAtalia pentru unire, devenitA acerbA, avea ca obiectiv acum asigurarea unoradunari cu compozitie unionistA. in aceste imprejurAri, Dumitru BrAtianuconsidera necesar sA adreseze militanplor din tarA un nou §i viguros indemn laacPune. Frate, frapi mei scria el lui M. KogAlniceanu la 30 ianuarie 1857 nupierdep nici un minut din vedere prezenta noatrA situape. Destine le Romaniei suntin mainile voastre. De vom slAbi catu§i de pupn, nu numai nu ne vom implinidatoriile cele mai sfinte, dar vom fi ni§te sperjuri, ni§te trAdAtori §i cAtre PatrianoastrA §i cAtre toate naii1e civilizate, care acum au adoptat pe Romania surorA lor

68 C. D. Aricescu, Corespondeto secretii ci acte inedite ale capilor revolujiunii rorruine de la1848, vol. I, Buctire§ti, 1873, p. 34.

M. Regleanu, 0 scrisoare necunoscutei de la Gh. Magheru, In Rcvista Arhivelor". VII,1964, nr. 2, p. 255 258.

69

-

www.dacoromanica.ro

122 Valcriu Stan 16

4i au dat noun misia i dreptul s vorbim §i sA luptAm in numele ci. Unirea! Mai cusearnd strigati-o mercu, a tout propos et suns propos. Impuiati urechile lumei.Spuncti romanului Ca unirea numai II va scApa pentru totdeauna de nemti, demuscali, de turci, de garbaciul dorobantului... de obacie §i de claca, spuneti caunirea e dreptate §i frAtie §i cA de aceca ciocoii, nemtii, turcii... se pun in capete casä nu se facd unirea, dar ca Imparii1e cele mai puternice au hotärat ca, de vorcere-o romfinii cu totii, li se va da. Kogilnicenu, Milinescu, Negri, §i voi totiprieteni cunoscuti §i necunoscuti fiti uniti §i hotarati a invinge; n-aveti cleat unsuflet; facet.' impreuna ceea ce un singur om cu credintA poate face in asemeneatimpuri; lurninati, exaltati popolul cel mai lesne de exaltat §i scapati, creatiRomania" ). Ceea ce cerea Dumitru BrAtianu patriotii din Principate realizau dealtfel pe scari larga §i cu rezultate promitAtoare.

Evacuarea trupelor austriece de ocupatie in martie 1857, cocomitent cuvenirea comisarilor puterilor garante la Bucure§ti la mijlocul acelea§i luni, au fosttot atatea motive de impulsionare pentru milcarea unionista din Principate, undepana atunci atmosfera fusese descurajanta. In acelgi timp, aparitia, la sfar§itulanului 1856, a gazetei L'Etoile du Danube" ca organ central al intregii mi§cAriunioniste romane§ti, organizarea la Iai, in februaric 1857, a unui Comitet electoral

la Bucure§ti, in martie, al unui Comitet Central al Unirii71, cu filiale locale intinuturi sau districte, insemna de fapt inaugurarea carnpaniei electorale ce sedeclan§a in Principate in vederea alegerii celor doua adunari reprezentative menitesa exprime principalele dorinte ale poporului roman. In aceste conditii, rimânereain continuare in exil a unui numar insemnat de frunta0 politici munteni, ardentimilitant*" pentru unire, constituia un imens prejudiciu adus cauzei nationaleromAne§ti. Revolutionarii pa§opti§ti exilati actionaseri §i pa.na atunci din plinpentru triumful acestei cauze, dar revenirea lor in tall devenise o acuta necesitatein conditiile apropierii alegerilor pentru Adunarile ad-hoc. In Tara Româneascaindeosebi lipseau cei mai important.' dintre militantii unioni§ti. Gratie conjuncturiifavorabile ce se crease §i a unor interventii sustinute pe lângii puterile garante,acqtia reu§eau, in vara anului 1857, sa se repatrieze, punandu-se astfel capat unuiexil ce durase aproape nou'd ani. Abia reveniti in tail, fo§tii proscri§i Ii vorconsacra toata vigoarea §i energia luptei pentru Unire, contribuind in mare masurAla radicalizarea acesteia. Mi§carea unionista din Principate beneficia astfel decontributia unora din cei mai de seama promotori ai infaptuirii Romaniei moderne.

Revolutionarii exilati de la 1848 au desfa§urat a§adar o intensa activitatepolitico-diplomatica §i de propaganda in favoarea Unirii Principatelor, atat inrândul opiniei publice progresiste europene cat §i al cercurilor conducatoare alemarilor puteri. Prin scrisori §i memorii destinate unor personalitati politice, prinnumeroase articole publicate in presa strAina, prin bropri tiparite, audiente,

70Al. Cretzianu, op.CLL, p. 193 194.

71 Vezi V. Maciu, Organizarea miKdra pentru Unire in anii 1856 1857 in Moldova 44 TaraRomanearcii, in Studii. Revistil de istorie", XII, 1959, nr. 1, p. 73 - 76.

si,

www.dacoromanica.ro

17 Lupta rcvolutionari1or (II) 123

intrevederi §i demersuri stAruitoare in marile capitale europene, exilatii, apArAtoriai drepturilor tarn, au actionat de fapt, dacA nu ca trimi§i oficiali, cel putin careprezentanp autcntici ai aspiratiilor intregii natiuni. Grape activitAtii emigrapei,rorminii apar in fata popoarelor Europei ca o comunitate con§tientA de misiunea pecare o avea de i: leplinit. Emigranpi revolutionari vorbesc in numele unei natiuniromane omogene §i compacte indreptAptA in temeiul principiilor democraticesd se organizeze statal intr-o entitate distinctA. Ei continua' astfel, pe o scard maiamplA §i cu mai multA insistentA, opera de informare a straindtApi inipatd in mareparte tot de ei incA inaintc de revolupe, de familiarizare a opiniei publiceinternaPonale cu dezideratul unitApi nationale romane§ti. Este incontestabil cA eiau introdus problema tArilor romane in con§tiinta europeanA, cA lor li se datoreazAin bunA mAsurA transformarea chestiunii Unirii Principatelor intr-o problemA deinteres european, a cArei rezolvare se impunea cu necesitate la mijlocul veaculuitrecut.

Actiunea lor in aceastA privintd va cre§te in intensitate pe mAsurA cc con-junctura politicA internationalA se va schimba §.1 va deveni favorabilA. IndeosebiIncepAnd cu rAzboiul Crimeii, terminat cu victoria puterilor democratice aleOccidentului contra absolutismului tarist, principala piedicA in calea emancipAriipoporului roman, s-a deschis pentru pribegi o epocA plinA de sperante.

Revolutionarn pa§opti§ti exilap au dezbAtut in memoriile §i scrierile lor nunumai problema Unirii Principatelor, ci §i celelalte chestiuni adiacente eiautonomia, printul strAin, neutralitatea, organizarea viitoarei AdunAri legislative atArii etc. contribuind astfel intr-o mAsurA considerabilA la fixarea principiilor ceaveau sA stea la baza constituirii României moderne. In momentul revenirii lor inpatrie, programul unionist ce va fi adoptat de Adunarile ad-hoc in toamna anului1857 era in linii mari stabilit, find difuzat nu numai in exterior, dar §i inPrincipate, grape contactului neintrerupt §i legAturilor din ce in ce mai strânsedintre exilap §i patriotii rAma§i in tarA.

Prin crearea unui curent de opinie publicA favorabil tArilor romane, prinatragerea unora din manic puteri de partea cauzei unirii, ca §i prin dezbatereaideeilor generale §i a normelor constitutive ce trebuiau sA stea la baza noului stat,exilatii revolutionari de la 1848 au adus o prepoasA contribupe la pregAtireaclimatului politic care a fAcut posibil realizarea unitApi nationale rom'ane§ti inprima sa etapA.

ASPECTS CONCERNING THE STRUGGLE OF THE EXILED 1848REVOLUTIONARIES FOR THE UNION OF THE PRINCIPALITIES

(1853 1857) (II)

Abstract

Thc activity of the exiled 1848 revolutionaries in favour of the union of theRomanian Principalities also comprised several approaches to governments anddiplomats of the great European powers: the Piemont, Prussia, Austria and Turkey,

www.dacoromanica.ro

124 Valeria Stan 18

even if the last two had openly expressed their hostility to this desideratum.Approached in their turn, the diplomatic representatives of Belgium and of theUnited States to Constantinople at the time, namely Blondeel van Cuelebrocck andCarroll Spence, expressed their sympathy with the Rumanians and their cause, theformer by actually visiting the Principalities.

The years 1853-1857 witnessed the strengthening of bonds between theRumanian exiled and the patriots having stayed in the country, while the debatingof all the issues linked to the union of the Principalities gained momentum. Andthis to such an extent that by the middle of the year 1857, when the Romanianexiled returned to the country, the program promoting modern Romania hadalready been thought out in detail.

www.dacoromanica.ro

EVREI ORIGINARI DIN ROMANIA IN ISRAEL

EUGEN GLUCK

Pe paleta largA a comunitätilor române§ti, respectiv a originarilor din Roma-nia, un loc de frunte ocupA tribul" din Israel. El s-a format in decursul celor dona"secole din urmA, in special Incepand cu 14 mai 1948, data proclamarii independenteiIsraelului'.

Cercetarile istorice au confirmat faptul cä in decursul secolelor mai Inde-partate nu putini evrei au plecat din Wile române In Palestina, mai ales la o varstAinaintatA, dorind sä doarmä sonmul de veci in cimitirul de la poalele MunteluiMAslinelor din Ierusalim. Desve acest cimitir se crede cA la judecata de apoi aiciva incepe reinvierea mortilor . Printre cei plecati cu asemenea intentie a fsstDavidcion Bally, care jucase un rol in revolutia de la 1848 din Tara RomâneascA .

La inceputul secolului al XIX-lea a luat fiintä colel Romania" dinIerusalim, in frunte cu Eliachu Pasker4. In colonia agrarä infiintatä in Ora§u1 PAciide sir Moses Montefiore, dotatà §i cu o mare moarà de vant, au intrat-§i evreiiproveniti din pile române (1827)5. In cartierul Mea Shearim" s-au stabilit maimulti tineri dornici sä invete studiile iudaice, provenip din Transilvania6. Pe laanul i809-1910 s-au a§ezat ateva zeci de familii §i in laffo (azi Tel-Aviv-Iaffo) §iSefat . Pe parcurs s-au format in Palestina mici a§ezAri agricole ale evreilororiginari din Romania, multi dintre ei au invatat in §coala de specialitate MikveIsrael", mai ales incepand cu anul 18708.

in ultimele decenii ale secolului trecut a crescut con§tiinta identitätii iudaice,mai ales Intre cei din Moldova. Totodatä se cdutau soluii favorabile situatiei lor.In 1878 au fost Impamânteniti combatantii din rAzboiul de independentA §ifamiliile lor9.

Refuzand propunerile consulului american Benjamin F. Peixotto (1872)privind emigrarea evreilor din Romania in Statele Unite, s-a preferat ideea

Romanian Jewry and the revival of Israel, Tel-Aviv, 1992, passim.2 Mose Maur, lstoria Israelului, Tel-Aviv, 1973, pa.ssim.3 Monumentul lui a disparut in perioada 1948-1967.4 Cartierul se nume§te astfel §i in prezent.5 Mose Montefiore a fost sprijinitor al evreilor din Rombia, in interesul lor a dus tratative §i cu

regele ,C,arol I.Vizita noasträ din 12 decembrie 1992.

7 M. Maur, op.cit., p. 129.8 Ihidem, p. 134.9 NumArul lor se ridica la 880 titulari, impreund cu membrii de familie la aproximativ 4(XX)

persoane.

Revista istoricd", tom VI, nr. 1-2, p. 125 134, 1995

www.dacoromanica.ro

126 Eugen Gliick

drumului Palestinei. Ca urmare, in 1875 s-a format la Moine§ti o asociaPe cu acestscop. Forta mobilizatoare a mi§cdrii mai largi a dcvenit asociatia Havove Zion"care §i-a extins activitatea in multe centre. La confcrinta tinuta la Foc§ani in 1882,prezidata de Samuel Pine les, erau prezenp deja 51 delegati din 36 societati.

In sfar§it, in 1881, au plecat spre Palestina pe vasul Thetis un numar decateva zeci de familii. De§i s-au lovit de greutap multiple, cu ajutorul organi-zatiilor evreie§ti precum §i a baronului Edmand de Rotschild, cei plecap dinRomania i cei care i-au urmat ulterior au contribuit la formarea primelor noilocalitap evreie§ti ca Rosh-Pina, Zichron, Iaacov, Rishon le Tzion, Petah-Tikva,iar alpi s-au stabilit la Safed'°.

Ace§ti emigranP au facut parte din mi§carea presionista §i cea mai mareparte s-au dedicat muncii agricole. Au fost insa printre ei intelectuali de seama caDavid Iudelevitz (1863-1943), originar din Ia§i, care la Rishon le Tzion acontribuit la crearea primei gradinite cu limba de predare ebraica (1888) §i adestl§urat apoi procesul instructiv-educativ in aceemi limbä la §coala localà. Miide turi§ti admira la intrarea in Iaffo turnul cu ceas ce a fost ridicat pe la 1900 pringrija in,Finerului Mose Schenberg, care a pus in valoare economice§te domeniulBustrus

Forurile decizionale ale Romaniei nu au impiedicat plecarea evreilor inPalestina, punandu-se chiar in Camera Deputaplor, in 1882, problema crearii unuiregat" al Palestinei. Congresul de la Basel, sub conducerea lui Theodor Herzl, aformulat dorinta evreilor de a reveni pe pämantul Palestinei, ideea find aprobata §ide o mare parte a celor din Romania. In Transilvania initiatorul mi§carii sioniste afost avocatul Janos Rónai din Blaj'2. Sub influenta acestor deziderate s-a formatun nou val de alalia", ceea ce a facut ca in anul 1914 sa se &eased' in Palestina85.000 evrei. Pe langa activitatea economica ora§eneasca numarul a§ezarilor cuprofil agrar a crescut la 44, iar incepand cu anul 1909 s-a dezvoltat i mi§careacooperatistä and na§tere kibuturilor". Desigur cii printre emigranp se &eau §imulti originari din provinciile romane§ti. Printre ei ii gasim pe Meir Dizengoff(1861-1937), originar din Basarabia, care a jucat un rol principal in formareaoraplui Tel-Aviv incepand cu anul 1909. Aaron Aaronsohn a aclimatizat un nousoi de grail potrivit climei Palestinei. Ben Zion Simka (1870-1932), nascut laTelene§ti, s-a remarcat ca poet.

In timpul primului rizboi mondial multi membri ai Ii§uvului (comunitateevreiasca din Palestina) au contribuit la lichidarea stapanirii otomane. in armataengleza a existat o legiune evreiasca. Printre alPi a luptat aici §i Nahum Gutmann,originar din Telene§ti, renumit pictor-artist. Servicii deosebite a adus englezilorgrupul Nili", care a oferit informapi despre fortele otomane. Printre cei care auplata cu viata activitatea lor a fost §i Sarah Aaronsohn 13.

12CorespondenW lui I. Rónai cu Th. Herzl se gAsqte in arhiva sionista' din lerusalim. Xerocopiile

scrisorilor lui I. Rónai stint in posesia noastrii.13 M. Maur, op.cit., p. 143 145, 147-148.

M. Maur, op.cit, p. 138; Rumanian Jewiy..., passim.M. Maur, op.cit., p. 131.

I.

'

www.dacoromanica.ro

3 Evreii din Romania 127

0 nouA situatie s-a conturat in urma Declaratiei Balfour (1917), in care s-apromis din partea Angliei, viitoarea stApanitoare mandatara a Palestinei, crearea unuicamin national" pentru evrei.

in perioada urmatoare s-a intensificat procesul de emigrare, inclusiv dinRomania, ceea ce reiese din tabelul urmator:

Anii Imigranti Imigranti din Románia

1919-1923 25.838 1.4041929-1931 64.350 4.0631932-1938 156.853 10.538

in ceea ce prive§te tara de origine, Romania ocupa locul 3. In realitate alalia"atingea doar o mica fractie a evreilor din Romania. Potrivit recensamantului din1930, 728.115 persoane s-au declarat a avea aceasta nationalitate. In tot cazul mediaanualA era in cre§tere, mai ales dupa instaurarea regimului nazist in Germania (1933)§i aparitia agenturilor sale in diverse tAri ale Europei. In Romania acest sinistru rolrevenea mi§carii legionare, care Impreuna cu alte mi§cAri extremiste, ca de pildacuzi§tii, au alimentat rni§cari antisemite14.

Nerespectarea integrala a Declaratiei Balfour de puterea mandatara §i emitereaunui numar limitat de certificate" de imigrare au dus la dezlantuirea unui largproces de imigrare ilegalA (1931). Promotorii acestuia au fost in principalrevizioni§tii-sion4ti condu§i de Vladimir Jabotinski §i de Hagana (organizatie deautoaparar5e evreiascA) care ulterior a Infiintat o organizatie specializata numitaMosad" . Cea mai mare parte a imigrantilor ilegali foloseau marea. intre anii1934-1948, 118 vase au facut 140 curse transportand 107.000 persoane, inclusivmulti din Romania'6. In anul 1939 principalele baze de plecare a navelor devinConstanta §i Sulina. intre 6 februarie 1939 §i 19 martie 1941, din porturile romanqtiau pornit cel putin 23 curse. Nu de aceca§i toleranta au dat dovada autoritatilebritanice, interceptand adesea vasele. Astfel, la 24 noiembrie 1940, cei 1880 vlecatiau fost deportati in insula Mauritius. Alte vase, ca Panciu, au naufragiat (1940) 7.

Cei plecati din Romania au contribuit la crearea de noi a§ezari. La Haifa, rodulmuncii lor s-a materializat in cartiere noi (Ahuda, Kiriat, Iam). Ei au participat laInfiintarea unor a§ezari ca Hashamer Ha-Tza, kibutul Ma'barot (1925). Originari dinRomania au fost prezenti la crearea a§ezarii urbane Givathaim (1925). Tineri dinmi§carea gordoniana au fost parta§i la lucrarile masive de constructie la Herzilia(1924), Massada §i Hu lda (1937), etc.

in perioada data au aparut i primele organizatii durabile ale olimilor" dinRomania. intre acestea primeaza Hitahdut ole Romania", cu centrul la Tel-Aviv(1934), ocupandu-se de atunci cu asistenta noilor veniti, organizarea unor activitati

14Ibidem,

15 loseph Nedava, Vladimir Jahntinsky, Tel-Aviv, 1986, p. 57 i urm., Shlomo Laish, Ilegalitateinserat in vdl. M.Maur, op.cit., p. 3-11.16 aandestin hnigration and Naval Musetn,Haifa, p. 2.17 Mordechai Naor, Haapala. Clandestine immigration 1931-1948,Tel-Aviv ,1987 , p. 108 si urm.

f.a.,treatS,

www.dacoromanica.ro

128 Eugen Gltick 4

culturale etc. Este interesant de remarcat cxistenta obiceiului horei", cu precAdere inmediul rural. Versiunea palestinianA apare in 1924, datoritA lui Barukh Agadati,nAscut in Romania 18.

Izbucnirea celui de-al doilea rAzboi mondial (1939) a determinat mii de evreioriginari din Romania sä se incadreze in unitAtile armate cu scopul de a lupta contrahitlerismului ce ameninta cu nimicire pe izraelitii de pretutindeni. Este de mentionatcA din cei 32 parapti§ti evrei lansati de aviatia britanicA in sud-estul Europei, cumisiuni speciale, 10 erau originari din Romania, iar unul dintre ei, Peretz Goldstein(192371945), originar din Transilvania, §i-a sacrificat Odd §i viata'9.

In perioda 1941-44, plecarea evreilor din Romania in Eretz-Israel a fost multlimitatA. De la 22 iunie 1941 panA in martie 1944 au plecat numai douA vase, intrecare §i Struma" (februarie 1942), care este torpilat de un submarin sovietic §i, din769 pasageri, a supravietuit doar unul. Cealaltä navA, Vicol" (sept. 1942), avea labord doar 120 oameni20.

In anul 1944 guvernul antonescian autorizeazA emigrarea, deschizandu-se chiarla Bucure§ti un oficiu legal, sub conducerea lui ALZissu (1888-1956). Acesta aveamenirea de a organiza plecarea evreilor din Romania §i a refugiatilor din Ungaria. Caurmare, in perioada martie-august 1944, pleacA de pe litoralul romanesc mai multevase. in pragul prAbu§irii sistemului legilor rasiale (august 1944) se producenaufragiul vasului Mefkure", cu 394 oameni la bord, salvatA insA de Bulbula", indrum cu aceea§i destinatie21.

In perioada 1944-1948 guvernul Romaniei a autorizat emigrarea, astfel Meatintre 1946-15 mai 1948 au fAcut alalia" 16165 persoane. Multi dintre ei au trecut §iprin lagarele din Cipru, debarcarea lor net-dud autorizatA de autoritatile britanice.

Este important de remarcat faptul cA la proclamarea independentei Israelului(14 mai 1948), dupà cuvantarea solemnä a lui David Ben-Gurion, primul ministru alnoului stat, rugAciunea a fost rostitä de rabinul Fi§mann-Maimon, originar dinBasarabia, apoi unul din cei 13 mini§tri ai guvernului provizoriu. Secretar al acestuiaa fost numit Zeev Sherf, originar tot din Romania22. In cadrul razboiului deindependentà (1948-1949), dus impotriva unui adversar mai numeros, orignarii dinRomania au plait un important tribut de sange, cAzand 1400 combatanti . Acela§isimt al datoriei a caracterizat tribul" §i in rhboaiele ulterioare de aparare aleIsraelului.

In urma constituirii statului §i stabilirea lirnitelor lui pe baza conventiilor dearmistitiu incheiate cu statele arabe (1949), s-au produs mari mutatii demografice.Cel mai important element al acesteia a fost disparitia IngrAdirilor puse fatA dealalia". In acest context numarul celor sositi de pe teritoriul Romaniei intre

18 M. Maur, op.cit., p. 160-161. Multumesc d-lui S. Cut4teanu pentru sprijinul acordat in cursuldocumentatiei pentru studii.

19 Informatii obtinute la arhiva Haganei din Tel-Aviv.20 M. Naor, op.cit., p. 110-128.21

Ibidem, p. 39, M. Rössel, Istoria unui vas Cu emigrung (Merfkure), mss, arhivaACMEOR.

22 M. Maur, op.cit., p. 174.Shimon Peres, David et sa fronde, Paris, 1971, p. 3; Magazin Istoric", nr. 1211991, p. 19.

www.dacoromanica.ro

5 Evreii din Romania 129

1881-1993 s-a ridicat la aproximativ 400.000 de sullete. Intre 15 mai 1948 §i 31decembrie 1978, au debarcat 264.347 persoane. In aceastä actin= un rol deosebit ajucat vasul Transilvania", care, facand curse sAptdmanale singur a transportat118.940 oameni24.

incepand cu anul 1952, regimul de la Bucure§ti a impus restrictii la alalia",ca devenind posibild la nivelul de masa' doar dupd anul 1960. De altfel, lcgileisracliene considerA cetAtean al tdrii imigrantul din momentul and pune piciorulpe teritoriul respectiv. Fiind un slat de drept, este la libera alegere a cetAtenilorstabilirea domiciliului. Cei mai multi originari din Romania s-au a§ezat peteritoriul propriu-zis al Israelului (inclusiv Ierusalimul de Ras Arit, incorporat in1967, dupd rdzboiul de §ase zile). Doar un numAr mic s-a a§ezat in teritoriilecontrolate", situate la vest de Iordan, precum §i in zona Gaza. Cei mai multi,aproximativ 95% dupd 1948, s-au stabilit in centre urbane, majoritatea (78%) chiarin a§ezdri urbane vechi ca Ierusalim, Haifa, Tel-Aviv etc. Acesta din urmd in 1983avea o populatie romanofond de 7,5%, iar Ierusalimul de 4,30%. Un numArapreciabil §i-a ales domiciliul in orme noi. La Beer-Sheva in anii 1960-65procentajul originarilor din Romania era de 66%. Ulterior, in urma noilor valuri deimigranti, ponderea lor a scazut la 11% (1975-1980), dintr-o populatie de 110.000suflete. Nazaret-Illit s-a ridicat dupd 1948, alAturi de istoricul Nazaret. In ultimiiani s-a preferat §i tandrul ora§ Carmiel. Pe aceea§i listä se in§ird Asdod, noul portmodern, Askelon, intemeiat in 1948 de 8-10 familii, iar la Ramleh s-au stabilitcativa transilvdneni in acela§i an. Numdrul celor care au ales a§ezAri rurale seimparte intre unele kibuturi vechi sau altele noi ca Hagosirin, Amiad etc.

In ciuda cre§terii sale numerice, ponderea tribului" in ansamblu populatieieste in scAdere. In timp ce in anul 1950 se gäsea pe locul patru, dupA Maroc, Irak§i Po Ionia, ulterior au trecut inainte §i cei originari din Rusia §i tArile orientale25.

A§ezarea in Israel nu a permis tuturor continuarea ocupatiilor iniia1e. Totu§iei au incercat sA fie folositori cu orice pret. Voi sunteti o Alia care a venit in lardcu pantofi cu talpd de cauciuc" aprecia Simon Peres, unul dintre liderii vietiipolitice26.

In ceea ce prive§te structura populatiei pe profesii au fost publicate dateprivind doar anii 1961, 1972 §i 1981. Potrivit acestora, intre 1961-1981 ponde-rea populatiei active a originarilor din Romania a crescut §i paralel a scAzutgreutatea specified a femeilor casnice §i pensionarilor de la 46% la 37%. In1981, un procentaj de 29% lucra in industrie, 25% in comert, credit §i

comunicatii, 7% lucrau in servicii. Ceea ce este incA semnificativ este faptul cdin perioada studiatA ponderea celor incadrati in agriculturA s-a redus la 2%. Totun fenomen semnificativ a fost reducerea ponderii celor care munceau manualde la 55% la 30%27.

Uriel Schmelz-Gad Nathan, Studies in the Population of Israel, Jenisaleim, 1986, p. 10.25

Ihidem, pa§sirn.26 Magazin istoric", I.e.27 V. nota 25.

www.dacoromanica.ro

130 Eugen Gluck 6

Piramida de varstA de asemenea ofera date imbucurAtoare. in anul 1974,persoanele de varsta activA (19-65 ani) intruneau 66,25%, iar tinerii panA la 18 anireprezentau 16,86%. Varstnicii totalizau doar 14,89%28.

Potrivit constitutiei toti cetAtenii indiferent de nationalitate, rasA sau religiesunt egali in drepturi §i obligatii, cu exceptia serviciului militar, la care nu suntobligati arabii §i cursantii ie§ivelor (roli religioase de diferite grade); in schimb,sunt obligate la serviciul militar in termen fetele nemAritate. Multi dintre originariidin Romania pe langA cetAtenia israelianA §i-au mentinut §i pe cea romanA, ca semnal legaturilor spirituale. In urma noilor legisl4ii ambasada din Tel-Aviv prime§tecereri pentru redobandirea calitatii de cetAtean roman din partea celor carc indeceniile trecute au fost obligati sA renunte la ea.

Evreii originari din Romania nu formeazd o organizatie politicA aparte §i ceiactivi in acest sens se impart in diferite partide. Se pare insä ca cei mai multi sprijinAPartidul Muncii, de orientare social-democratA29.

Problemele religioase joacA un rol important in viata statului. Cultul israeliteste organizat unitar, sub conducerea consiliului superior rabinic, prezidat alternativde rabinullef a§kenaz, respectiv sefard. Originarii din Romania nu dispun de o reteaaparte de sinagogi. Este insä de mentionat la Tel-Aviv sinagoga Beit-Iacov, Iosef,Ray, Zwi Gutmann, dedicatA rabinului bucure§tean §i fiilor lui asasinati in cursulrebeliunii legionare in 1941. Sinagoga §i centrul comunitar, infiintat in 1981, estedeservit de rabinul Efrain Gutman. Intr-o serie de localitati insä functioneaza rabinioriginari din Romania, ca la Beer-Sheva, Dimona, Askelon, Haifa etc. Tot in viatareligioasa se remarca personalitki ca rabinul Filip Fischer-Clain, originar din Targu-Mure§, redactorul unei enciclopedii privind deciziile rabinice (1959-60). DavidSperber, originar din Brarv, in 1950 a publicat un volum de judecAti rabinice.Rabinul Anton Miller-Petrorni a tipArit comentarii la uncle carti sfinte30.

Trebuie sA facem mentiune i despre ieive1e cu sorgintA in Romania. Fai-moasa ie§iyA bucovineanA din Vijnita s-a vAzut obligati:1 sa se refugieze de teamatrupelor tariste la Oradea (1915). In 1944, rabinul conducator i cursantii lui s-aurefugiat in Romania i apoi in Israel. Ulterior unul din fiii lui Rebe" a infiintat unarzamant impunAtor Bnei-Brak, cu sucursale la Haifa, Natania etc. 0 altä tumulis-a stabilit in S.U.A. In Israel s-a mai reinfiintat ie§iva din Sadagura pucovina),Satu-Mare etc. Este in curs de edificare un centru cu filiatiune din Buhu§i I.

Originarii din Romania dispun de o searnA de organizatii in special cu caractercultural §i de ajutor. H 0 R actualmente pe langA centrala din Tel-Aviv dispune de12 filiale, iar organizatia din Ierusalim se bucurA de autonomic. Prerdintele infunctiune este Uri Eliav. Organizatia aparte este Hitahdut Bukowina". Un programmai larg §i-a propus Asociatia Culturalà MondialA a Evreilor Originari din Romania,

'8Ibidetn

Party and Politics in Israel, New-York, 1981; Etnicity, religion and classes in Israeli Society,Tel-Aviv, 1991; Asher Aria, The election in Israel, Tel-Aviv, 1983.

Mulcumesc d lui Ray Efraim Guttmann pentru informaiiile acordate in problerne religioase.ACMEOR Buletin informativ trimestrial, ianuarie-martie 1991, p. 3. Multumesc d-lui S.

Leibovici Lai pentru sprijinul acordat cercetiirilor mele.

www.dacoromanica.ro

7 Evreii din Romania 131

infiintata in 1981, cu scdiul la Tel-Aviv (pre§edinte Slomo Leibovici-Lay. Ea aretrei filialc in tará si contacte cu originarii din Romania in cel putin §asc

Au mai aparut comitete regionale sau locale, dintre care cel mai activ pare säfie eel al celor din Dorohoi. Recent un Erup de fo§ti aradeni a initiat elaborareaunei monografii a comunitatii de origine.

In ultimii ani s-au evidentiat o serie de activitati culturale. Astfel au luatnastere biblioteci cu carti in limba romana la A§dod, Nazaret-Illit etc. Cea maimare biblioteca insii pare sà fie a ACMEOR-ului cu peste 7500 titluri.

Alaturi de biblioteci apar cluburile, pc care le identificarn la Tel-Aviv,Nazaret-Illit. Givataim. Rehovot, Haifa §i desigur la Ierusalim. Activitatea lor estemultipla, incepand cu seri literare §i pana la gdzduirea formatiilor din Romania, cade exemplu cu ocazia Hanulcai din 1992.33

in decursul deceniilor au aparut o multime de publicatii periodice, dintrecare ne putem referi doar la unele din contemporaneitate. in primul rand amintimcotidianul Viata Noastra", ce ajunge in mana cititorului incepand cu anul 1950.Multi originari din Transilvania se aboneaza la ziarul Uj Kelet"34. Bucovineniiediteaza in limba idi§ Die Stimme". Toate trei apar la Tel-Aviv.

Mult raspanditä este Revista Mea", cu profil cultural §i peridiocitatesaptarnanala. Tot la Tel-Aviv apar Adevarul" (vechime de 36 de ani) §i Facla".Izvoarele" este revista scriitorilor de limba romana (din 1975). 0 revista lunaräcu o tinuta cultural-§tiintifica inalta este Minimum".35 Tot acela§i calificativapartine revistei lunare Hatzionut", cu un continut religios §i §tiintific. Apar §icateva public* locale, ca de pilda cea de la Rehovot (Carnet literar Menora"1992).

Posibilitatile de spatiu ne permit doar o privire sumara despre intensaactivitate din cadrul Asociatiei scriitorilor israelieni de limbä romand", avandaproximativ 50 membri. In fruntea organizatiei sta Sebastian Costin presedinte§i Shaul Carmel secretar. in cadrul asociatiei colaboreaza prozatori. poeti,critici §i istorici literari, dramaturgi etc.36 Anual se acordä premiul Sionautorului a carui lucrare a starnit cel mai mare interes.37 Un moment semni-ficativ in cunoa§terea produselor lor literare 1-a constituit expozitia de carteorganizata in 1992 de ACMEOR in colaborare cu Ministerul Culturii laBucure§ti, prezentandu-se opere semnate de 84 autori. Dintre lucrarile in prozaspicuim: Femeia lui Loth" de Tania Lovinescu, La marginea cerului" deSebastian Costin si poeziile lui Solo 131ar-Herescu cuprinse in volume ca Lan deganduri" §i Suspendat pe o raza" Nu putem uita ca prin straduinta unortraducatori ca Iosua Tanpai, I. Ruveini au fost traduse in ivrit 40 poezii

12 Informatii de la d-nul Rav Nicolae Schönfeld-Haifa.33 Vizita noastrA la biblioteca ACMEOR 22-24 noiembrie 1992.

Vizita noastra la redactiile arnintite 20 noiembrie 1992.15 V. aprecierile oamenilor de culturd din Romania, Israel §i alte tAri cu diaspora romfineascrt cu

ocazia aparitiei nr. 50 (mai 1991), publicate in nr. 50 §i 51.3 Informatff obtinute la sediul asociatiei.37 in 1991, prerniul 1-a primit Eugen Luca.38 V. lista Cruli in expozitie", tiparita cu accemi ocazie.

14

38.

www.dacoromanica.ro

132 Eugen Glfick 8

eminesciene §i fragmente din operele lui T. Arghezi, M. Banu§, N. Cassian, I.Calugaru etc. Tot de acest capitol se leaga activitatq podia prodigioasa inlimba ivrit a lui Ezra Fleischer, originar din Timi§oara.-

Cercetarile efectuate in Israel au confirmat existenta unor arhive bogatereferitoare la Romania, fire§te indeosebi privind trecutul evreilor de pe acestemeleaguri. Intre ele se numärä arhivele ACMEOR §i Jabotinsky din Tel-Aviv,Arhiva Centrala Sionista, Arhiva Centralä a Istoriei Poporului Evreu, sec0a de arhivade la Iad-Vashem, precumo§i departamentul de manuscrise al Bibliotecii UniversitatiiEbraice din Ierusalim etc.4 Valorificarea acestor fonduri apartine sectiei romane§ti aInstitutului Diasporei" (Fundatia Grossmann-Goren) din Tel-Aviv, institutului despecialitate de la Universitatea din Ierusalim §i Institutului Sevet Iudei Romania",intemeiat in 1988. Acesta publicä la Tel-Aviv in limba ivrit o revista cu acela§inume. In anul 1992 s-a tiparit primul volum dintr-un serial ce cuprinde atat trecutul,cat §i contributia evreilor originari din Romania la dezvoltarea statului Israel. 41 0perioada de timp a aparut in limba romana revista istorica Toladot" 42. in domeniulistoriei s-au evidentiat Mose Maur, Theodor Lavi-Löwenstein, Mordechai Rössel,Marius Mircu, Ernb Marton etc.

Tribul" se mandre§te cu aportul sdu la viata artistica israeliana. insa§i prima§coala superioara de pictura Bezalel" a fost fondata de un originar din Romania.Este suficient sa vizitam Muzeul de Arta din Tel-Aviv §i Muzeul Israelului dinIerusalim ca sà ne dam seama de creatia pictorilor ca A. Avigor, I. David, M.Levanon, N. Gutman etc. intaietatea revine insä lui Reuven Rubin (1893-1974) §iMarcel Iancu (1895-1984) 43. Primul, nascut la Galati, pe langa prodigioasa luicreatie artistica, vizibila in special intr-un muzeu aparte la Tel-Aviv, a fost §i primulambasador al Israelului la Bucure§ti (1948-1950). Marcel Iancu, unul dintreanimatorii mi§carii artistice Dada", a infiintat faimoasa colonie de pictura din Ein-Hod (1953) 45.

Un numar de actori cu renume s-au format in Romania. Lya Konig, actrità ateatrului Habima" din Tel-Aviv, este laureata a premiului Israel. Ace la§i teren deactivitate 11 are Mosco Alcalay, iar Gite Munte s-a evidentiat la teatrul Cameri",ambii activand tot timpul la Tel-Aviv. Nu putem uita nici pe cineastul AndreiCa lamp".

In domeniul muzicii amintim pe compozitorii Alexandru Boscovich §i Dor_..,Lzer, cat §i pe dirijorfi Sergiu Comissiona (orchestra simfonica Haifa) §i M. Rodan

39 Lista lucrarilor a fost vazut'a in arhiva ACMEOR.40

0 dare de seama privind arhivele israeliene este depusil spre publicare la Revista Arhivelor".41

Este regretabil a nu s-a adaugat volumului un extras in limba romana, ci doar o introducere,ceea ce ingreuneaza valorificarea volumului de cercetatori din Romania.

42Cateva numere se ga'sese §i in Biblioteca Academiei Romane Bucure§ti.

43 Rubin, My life, my art, New-York, f.a." Rubin Museum Foundation. Vizita noastra la 6 noiembric 1992.45 Mitza-Rosowsky-Yoy Ungerleider, The Museum of Israel, New-York, 1989, p. 142-143.46

Lista selectiva a personalitatilor nominalizate a fost intocmita pe baza Encyclopedia Iudaica,Encyclopedia of Zionism (ed. I. Patai), precum §i cu ajutorul persoanelor mentionate ca sprijinitori aicercetarilor efectuate in vederea acestui studiu.

www.dacoromanica.ro

9 Evreii din Rornãnia 133

(orchestra Radio Col-Israel-Haifa, apoi orchestra simfonicA Beer-Sheva). RaduDr Agan a fondat conservatorul din Nahariya.

Din lunga lista a oamenilor de fiinta ne referim doar la S.Shamir, orientalist,actualmente directorul Institutului pentru problemele pAcii Tel-Aviv §i Zeer Vilnay(nAscut la Chi§inAu), geograf §i topograf, autor al faimosului ghid al Israelului, caredin 1955 a cunoscut 14 editii numai in limba ivrit.

Din lista la fel de lungA a inventatorilor §i a oamenilor de specialitate tehnicaevidentiem pe Simcha Elad, autorul unor proiecte de avioane. Mirel Bercovici a adusimbunAtatiri avioanelor de tip Phantom realizand §i alte doua proiecte de aparatezburAtoare.

Tribul" este reprezentat §i la diverse nivele ale vietii politice. Itzhak Artzi,membru in conducerea oraplui Tel-Aviv, este totodatA vicepre§edinte al organiza-tiei internationale a partidelor liberate. Ray. Mesulan, fost prim-rabin de CernAuti §iSuceava, a indeplinit in primii ani de existentA a statului functia de membru altribunalului suprem. in actualul guvem Misha Haris, originar din Timi§oara, estetitularul Ministerului Industriei i Comertului. Pe parcurs a avut insArcinariguvernamentale Itzhak Ben Aharon. In parlament gasim actualmente deputati caEster Salamovici, Avram Poraz, Alexandru Goldfarb, Itzhak Korn etc. Mai multioriginari din Romania au ocupat functii in diplomatia israelianA

0 prezenta similarA gAsim §i in fruntea organelor locale. Zwi Rosen,prerdintele H 0 R local, face parte din conducerea capitalei. Cunoa§tem primariiI rael Doron din Acco, Nahum Iticovici din Beer-Iacov, Efraim Shamir dinNahariya Bernard Wangler din Carmiel, Menachem Ariaf d'n Nazaret-Il t e C.

n ultimii ani s-au intensificat legAturile dintre , Tnb" i Romama pe toa eplanurile Rep ezentantii diasporei au participat la intalnirea tu uror romanilor §iorig-naril r din Romania din 1992. Au fost incheiate conventii de co bo e, ca de

intre Uniunea Scriitorilor din Romania §i asociatia scriitorilor de -mba romanad n Israel (1991).

in final, ne exprimam speranta in perspectiva trAinic-ei tribu ui ' ong nanlcIn Romania ca pAstrAtor ai traditiilor strArno§qti imbinate cu stedui t le lor de apromova progresul noii lor

DIE AUS RUMANIEN STAMMENDE JUDEN IN ISRAEL

Zusammenfassung

Der Verfasser veröffentlicht Angaben, denen nach zeigt sich die Tatsachehervor, daB em bedeutender Teil der Bevolkerung Israels eine rumänische Herkunfthat. Die Anzahl deren, die in dem 19. Jahrhundert und in den ersten drei Vierteln des20. Jahrhundert9s weggingen, war limitiert. In der folgenden Periode ihre Zahlnimmt zu, besonders nach der Erscheinung der zionistischen Bewegung, initiiert vonT. Herzl (1897). Nach der Entstehung des Staates Israel nahm die Auswanderung der

patrii.

dd

www.dacoromanica.ro

134 Eugen GlUck 10

aus Rumanien stammenden Leute einen Massencharakter und die Zahl der Diasporaerreicht ungefahr 400.000. Sie trugen zur wirtschaftlichen und kulturellenEntwicklung Israels bei aber sie bewahrten und pflegten gleichzeitig die geerbtenTraditionen aus dem Herkunftsland. In der letzten Periode entwickelten sich dievielseitigen Beziehungen dieser Diaspora mit Rumanien.

www.dacoromanica.ro

BOIERI I FAMILII BOIERESTISTUDII DOCUMENTARE

CRONICA UNEI FAMILII: PLEWIENII DE ROMANATI

DAN V. PLESHOYANO

Cea mai mare parte a genealogiilor romane§ti mai mult sau mai putin autcntice, au fostpublicate incepand cu cea de-a doua jumatate a secolului XIX, adesea de critre un membru al familieirespective. Chiar claca §tiinta genealogicii a facut progrese remarcabile in Romania in secolul XX,nici un studiu nu a fost consacrat Ple§oienilor originari din judetul Romanati. Aceasta lacuna seexplica prin interesul legitim §i prioritatea acordata de care speciali§ti familiilor cclor mai insemnatecare au jucat un rol de prim plan in istoria natiunii, precum §i printr-o lipsd de interes a familiei inse§ipentru istoria trecutului saw

Uncle informatii despre Ple§oieni se gdsesc in anumite bropri §i reviste, ca de exemplu inbiografia lui Grigore Plepianu de Nicolae Banescu sau in articolele consacrate istoriei Olteniei dedare Nicolae Iorga. Dar este putin. Fiind cu sigurantil ultimul membru al familiei care mai intelegelimba romang, am socotit de datoria mea sa redactez un articol bazandu-ma pe informatiile §idocumentele pe care le-am adunat in dosarele mele. Daca genealogia §i comentariile pe care le prezintastazi cititorilor romani se sprijind pe surse pe care le indic, nu pot avea pretentia sa cred cà studiulmeu este definitiv sau complet. In fapt, punctele slabe sunt evidente. Exilat de peste patruzcci de ani,neputand sa consult arhivele romane§ti, consider Ca' acest articol reprezinta un prim pas, o contributiemodesta, la o mai buna cunoa§tere a trecutului Ple§oienilor §i, daca comentariile mete vor suscitadestul interes pentru a fi corectate §i completate, obiectivul meu va fi atins. In sfar§it, a§ dori siisubliniez cu recuno§tintil colaborarea domnului Mihai Sorin Radulescu, tanar istoric plin de talent,care a tradus aceste pagini in romane§te §i le-a ameliorat prin anumite sugestii.

PRIMII STRAMOI

A§ezat intr-o luncà fertila in apropierea malului drept al Oltului, intre Slatina §i Draga§ani,udat de apele raului Beica, satul Ple§oiu din vechiul judet Romanati era bine plasat pentru a se aparacontra incursiunilor hoardelor barbare. Protejat la rasarit de bariera naturala a raului Olt, de limesAlutanus" al Imperiului roman care tinea loc de ziduri §i §anturi, alimentat de izvoare de apaproaspata, satul, inconjurat de o centura de mici dealuri, ultimii contraforti ai Carpatilor, ofereaaparatorilor sal o vasta perspectiva asupra imprejurimilor §i un camp de tir incomparabil. lntre acestedealuri, Meterezul era o adevarata cetate, cu fortul sdu inaintat, mica inaltime Gurgumeu. Din acestavanpost, locuitorii alertati de fumul §i lumina focurilor puteau sa supravegheze imprejurimile, saurmäreasca inaintarea du§manilor §i sa se refugieze in caz de nevoie in adancile paduri careinconjurau campurile lor.

Fiind relativ la adapostul invaziilor, Ple§oiu ramanea totu§i deschis exteriorului. Satul nu craizolat. Spre apus, vechiul drum al Craiovci" care lega Oltenia de Transilvania, inlcsnea transportulcalatorilor §i schimbul marfurilor. Acest drum era de fapt antica via Traiani" construitä in sec.!! d.Chr. de catre invingatorul lui Decebali.

Gh. C. Mofariu §.a., Monografia comunei P1ecoiu, judejul Olt, Ple§oiu. 1971, P. 9-38.

Revista istorica", tom VI, nr. 1-2, p. 135 158, 1995

www.dacoromanica.ro

136 Dan V. Plcshoyano

Satul este atcstat incepfind numai cu secolul XVII; in mod indirect in 1613 si explicit in 1622cfind Stoica logolAtul. Mihai postelnicul si Durnitru din Plesoi clAdeau unui anume Ivr dreptulaLIi in satul lor Ciiinc.ri On la Vinerea Mari", iar dupil aceca s5 se ducu unde va vrea"-.

in ciuda lipsei documentclor, existenta unei locuiri umanc la Plcsoiu dateazu desigur dintr-oepoc5 mai vechc. Dacil dcalul lui Cornan i sawl Doba sum vestigii toponimicc ale inva/icicumanilor in secolul X, dealul Grädistea i satul Plesoiti amintese dc piltrunderea slavilor la nord deDun Arc incepfind cu cca de-a doua jumtitate a secolului VI. De fapt numelc satului provinc de lacuvfintul slay sinonim cu plestiv", insemnfind lipsit de vegetatic". S-ar pirrea c5 seful unuitrib slay care si-a asezat rAzboinicii familiile lor in cadrul agricol si pastoral al unui ingust luminisde-a lungul riIului Beica, ar fi numit cAtunul Plestiv sau Plesov.

Prezenta omului in acestA zonii urea mai sus in timp. Sapaturile arheologice efectuate laGiincasa dezvAluic faptul ca obiecte din ceramica lucrate cu mina an inlocuit in acest5 epocdvechile vase de inspiratie romarai provinciali. reflectfind influenta crescutii a slavilor asupracomunitAtilor daco-romane. Existenta unei locuiri antice la Plesoiti este atestatA de descoperireaunei monezi de argint datind din secolul III i.d.Chr. intr-un punct numit La poartil", pe terasaunui deal dominfind valea Oltului. Reprezentfind capul inaripat al zeitei Nike pe avers si unpersonaj barbatesc in picioare incoronfindu-se pe revers, moneda sugereaza ca locuitorii acesteilocalitAti aveau relatii comerciale cu romanii inaintea cuceririi lui Traian sau ea colonii instalati deinving'atori la adapostul unui castru inconjurat de o incinta care avea o iesire spre risarit, erauoriginari din sudul Italiei unde fusese bAtuta aceasta moneda.

Mai multe sate inconjurau Plesoiu in evul mediu; de-a lungul Oltului, spre sud, se aflauDranovat, Arcesti, Cocoresti, Doba i Coliba.i. Aceste sate existi Inca, in gall de

Cainesti care a fost parAsit la inceputul secolului XVIII. Descurajati de cresterile violente aleOltului, locuitorii si-au mutat locuimele in interiorul paminturilor, intr-un cot al Beicii noul lorsat s-a numit Cot sau Arcesti-Cot.

Doua ciltune la nord de Doba sunt mai recente. Schitul din Deal ridicat pe o colin5Schitul din Vale ascuns in valea Dobrinei valea primind acest nume fiiri indoiala in amintireaDobrinei sau Dobritei Plesoianu au fost intemeiate cave sffirsitul secolului XVIII, cfindegumenul minastirii StAnesti s-a hotarfit sii infiinteze un schit in acel loc. In Limp ce calugarii seasezau pe lânga mica bisericA de lemn din fundul viii unde sluleau, lucritorii care participaseri laconstructie Ii instalau familiile putin mai sus pe panta dealului".

Plesoiu este deci un sat ridicat intr-o poianA: numele este vechi, dar nu este unic. Trei satedin Oltenia in afara cehii din Romanati se numesc Plesoiu; un al patnilea care a pistrat vechiul siunume slay Pleasovu sau Pleasovu Rumini, este situat in judetul Teleorman. Numele apare pentruprima oari la 15 iulie 1475, intr-un hrisov al lui Laiota Basarab care daruia minAstirii Cozia mosialui Neagoe Taunil de la Plesoii, sat aflat pe valea Topologului, in actualul judet Vfilcea4.

In ceea ce priveste satul Plesoiu din Romanati, situatia este mai putin clarfi, dar lufind inconsiderare lipsa dovezilor irefutabile despre acest subiect, se pare CA satul este mentionat lainceputul secolului XVI, atunci and Neagoe Basarab confirma donatia mai multor sate cunioiiIe lor mfinastirii Cutlumuz de la muntele Athos. Aceste mosii fuseseni inculcate delocuitorii din imprejurimi voievodul insircinase doi vlastelini, pe Milco stolnicul i Cinciulspitarul si restabileasci vechile hotare luind pentru fiecarc sat ca martori doisprezece boieribuni". Baca si Dragornir din Plesoiu fiul Neacsei vor fi alesi pentru Laiova, ComancaGhiurghev in valea Calmituiului, intre Olt si drumul Nicopolei". Aceste sate fiind situate

2 DiR., B, sec. XVII, vol. IV, p. 138..

C. Giurescu, Histoire illustrée des Roumains, Bucuresti, 1981, p. 83-84, 106-109;lorgu Jordan, Toponimia romdneased, Bucuresti, 1963, p. 118-119; Gh. C. Morariu s.a., op. cit., p.16-28, 32-33

4Encielopedia Rotniiniei, Bucuresti, 1935-1936, vol. II, p. 39-40, 117, 462, 514; Petre P.Panaitcscu, Documentele Tärii Romlinevi, Bucuresti, 1938, p. 289-293, 304-308. in documentul din1475 numele este Plesoni", dar este o greseali de transcricre a literelor N Documentul din 1478confirmA dealtiel accastii concluzie.

sii

pler,

Cdinesti,

14.

p

gi

gi

i

gi

1i

www.dacoromanica.ro

3 Plewicnii de Romarmi 137

aproape dc Plemovtil din Teleorman, este normal s tragem concluLla c ocina celor doi boienera in aceast5 regiunc .

Dar un alt document vorbe;te de cornisul Dragomir care tr5ia in accea;i epoci. impreun5 cufratii siii logofaul Radu vornicul Dumitru, la Plemovul. sat care a fost de mo;tenire". Dac5comisul Dragomir i fiul Neac;ei sunt accemi persoan5, tin lucni este sigur: nedinta principal5 acclor doi boieri nu cra in Teleorman ci aproape dc Craiova, deoarece aceasta este singura mo;ic carecuprindea douà critune distincte, Plemovul de Sus ;i Plemovul dc Jos, mentionate clar in accstdocument6. In acest context meritri sri fie subliniat faptul cA documentul lui Neagoe Basarab nufolose;te numelc slay al satului. Se punc intrebarea de ce? Dac5 re;edinta principal5 a lui Baca ;iDragomir era in Tcleorman, dc cep folosit numele romilnesc, satul de acolo fiind singurul care ;i-apAstrat intotdeauna vcchiul nume? Intr-adev5r copiile din 1531 ;i 1533 mentioncaz5 numele Ple;ov ;io eroare de transcriere a documentului original este totqi posibil5; ins5 un studiu atcnt aldocumentului indicA faptul cá cei doi boieri erau mai degrabil originari din Romanati, avand intcresefunciare in sudul

Mo;iile in litigiu se intindeau de la Cireapv, in fata satului CAine;ti Dranov51, pe malulstring al Oltului, Wand la Laiova, in regiunea CAlmAtuiului, adic5 pe o distantri de aproape o sutA dekilometri. Dar boierii care cuno;teau bine un tinut faceau adesea drumuri lungi pentru a participala impartiri i hotArnicii de mo;ii, acestea fAcrind parte din obligatiile lor feudale. Astfel, printremartorii de la Laiova se numArri ;i BanitA UdobA, stAprinul satului Doba, aproape de Plepiu dinRoman a7ti, sat al carui nume provenea din patronimicul acestei puternice familii de originecumanA .

Oricum indiciile sunt contradictorii in stadiul actual al cuno;tintelor noastre, cudocumentele aflate la dispozitie, legAturi indiscutabile intre Baca, Dragomir satul din judetulRomanati sunt greu de stabilit. Prudenta se impune i, cum spunea Pierre Gaxotte, ;tiinta const5adesea in a mArturisi ignoranta".

PREOTUL I MILITARII

Coborfind filed indoial5 dintr-un stramo; comun care primise o mo;ic inzestratà cu privilegiifeudale, cateva familii de boicri ;i de mopeni träiau la Pleviu, In judetul Romanati, cAtre sfrnitulse?iolului XVI. Domeniul cuprinzãnd satele Plewiu CAine;ti acoperea o suprafatii de aproape 1500ha . Drepturile lor asupra ocinilor erau bine stabilite i in ciuda vicisitudinilor ulterioare ale familiei,de nu vor fi niciodatA contestate.

NAscut cAtre 1585, preotul CiochinA pästorea in regiune, celebrand slujbele in biserica dinsatul s5u, o cl5dire de carAmidà ziditA in 1615 de care Ilie din Plepiu. Aceast5 bisericA, ale cAreiurme sunt IncA vizibile, inlocuia, dupA o traditie localA, o bisericA mai modestA de lemn construit5cAtre sffigitul secolului XV, la o sutA de metri sud de noul edificiu9. Mo;tenitor al unei mo;iistramo;e;ti i prin urmare membru al micii boierimi rurale, preotul Ciochin5 era respectat de enorimii

Amintirea sa va ramane multA vreme in memoria oamenilor ;i a toponimiei locale. Un zapis ii

5D.I.R., B, sec. XVI, vol. I, P. 78-82, vol. II, P. 96-99, 133-136.

6 D.R.H., B, vol. XXIII, doc. 273.7

B, sec. XVI, vol. I, P. 78-82; Dinu C. Giurescu, op. cit., p. 109; Gh. C. Morariuop.cit.,p. 25-26.

Estimatie bazatA pe o lungime de 3000 m o lAtime medie de 5000 m, intre drumulCraiovei" ;i Olt care curgea in aceast5 vreme la o distantA de cel putin 1500 m de cursul srm actual.

9 G. I. Lahovari, Marele diclionar geografic al Romdniei, Bucure;ti, 1898-1902, p. 762; C.I. Locusteanu, Dictionar geografic al judepilui Romanafi, Bucure;ti, 1889, p. 160; Gh. C.Morariu, Istoricul Bisericii Sfinjii Voievozi, monument istoric, comuna judeful Olt, mss.,1976, p. 3-4. Folosirea patronimicului Plepianu pare suspectA la inceputul sccolului XVII.Locusteanu urmat apoi de Lahovari a cules informatia de la locuitorii satului atunci crindnumele era bine stabilit.

p

grub.

si

si

si

sat.

aLR.,

si

Plefoiu.

www.dacoromanica.ro

138 Dan V. Plcshoyano 4

menOoneaill numcle inca la inceputul secolului XVIII §i dealul lui Ciochina, afiat in prelungircacolinelor de la Streje§ti, aminte§te de acest prcot10.

Lucrator curajos, popa Ciochind reu§c§te, in cMda dificultkilor cpocii, sa-§i sporcascil averearolunjeasca mo§ia. in 1613 el cumpara pentru 6000 aspri moiiIe §i viile lui Constantin

lzvoranu dc la lzvor §i Dranovat, §i vanzkorul. in semn de recuno§tintri pentru o saracusta marecelebratil in memoria tatalui saii, profita de ocazic pentru a-i clarui dourt razoare" de viesuplimentare. in 1630 el achizitioneazil ocina lui Dragan, fiul lui Manea din Carlogani, sat aflat intreBeica §i dealurile dc la Streje§ti. Vanzarea, intarita de logofatul Pantazi, fratcle sau Barbu §i Siina dinPle§oiu ca martori, se ridica la 1200 bani. Ea cuprindea a patra parte de peste tot hotand §i din canpu

din padure §i din sali§tie §i din dealul viilor". Terminanduli misiunca pamant, popa Ciochinamoare lasand un fiu, Vlad, care va trill in timpul domniei lui Matei Basarab .

Radu Vodã intarind drepturile logofatului Parvu asupra mo§iei lui Constantin lzvoranu,nepotii popii Ciochinal§i continua ascensiunea in ierarhia sociaià §i iau in serios obligatiile clasei lor.Tot in aceasta epoca, familia incepe sh foloseasca patronimicul Ple§oianu. Parvu §i fratele ski Radusunt foarte activi, impartind mo§teniri, participand la vanzari, hotarnicind mo§ii §i judecand conflicteintre vecini. Constantin Brancoveanu face adesea apel la serviciilc lor chiar pentru tranzactiile salepersonale. Astfel, dach Parvu participli la 23 aprilie 1684 la vanzarea unei mo§ii la Coteana,apartinand lui Vartolomei din Falcoi, §i iscale§te impreung cu o pleiada de inalti dreglitori dintrecare mai multi sunt inruditi cu cumparatorul actul redactat in acest scop, Radu semneaza ca martorcateva luni mai tarziu, achizitionarea altei mo§ii in aceemi regiune de cdtre viitorul voievod al ThriiRomane§ti".

0 preocupare constanta a lui Matei Basarab a fost reconstituirea unei o§tiri puternice capabil5sh apere libertatile traditionale ale Orli. Urma§ii lui vor profita de instrumentul creat sub egida sa.Dach Grigore Ghica §i Gheorghe Duca vor trebui sa lupte alaturi de armatele sultanului impotrivapolonezilor, intre 1672-1676, erban Cantacuzino §i Constantin Brancoveanu vor fi obligati saparticipe, mai degrabh impotriva vointei lor, la conflictul care ii va opune pe turci austriecilor sprestar§itul secolului. Numiti cdpitani, Parvu, Radu §i Dragu§in Ple§oianu participa la anumite operatiunimilitare ale timpului §i, ca räsplata pentru slujbele savar§ite, Parvu va prinli dregiltoria de sluger14.

Toti ofiterii din secolul XVII erau recrutati din randurile boierimii; nici un slujitor &Mara§sau dorobant nu este mentionat intr-un post de comanda. Cariera militara era o foarte buna §coalàpentru tinerii care invatau meseria armelor §i administrarea treburilor publice. Ofiteri in timp derazboi, administratori in timp de pace, documentele nu precizeaza in general categoriile de slugi, ro§iisau slujitori pe care le conduceau, dar intr-o vreme in care responsabilitatile erau inch vag definite,capitanii se bucurau de o autoritate considerabila asupra locuitorilor regiunii lor'5.

Duph restabilirea pacii, Ple§oienii ij reiau activitatile normale, dar au imbatranit. Obositi,bolnavi, ei se sting din viata unul dupil altul. La 21 august 1702, Parvu este inch insarcinat de &aremarde ban Cornea sh cerceteze o pricing in legatura cu un litigiu la Oboga §i un furt comis de ni§to-ligani'6 Apoi el dispare. Mort fail posteritate, fratii shi Radu §i Dumitru, precum §i nepotii shi Ii

I. Iona§cu, Documentele mofiilor Schitului ,erheinevi-Morunglavu din Valcea, in ArhiveleOlteniei", XX, nr. 113-118, 1941, p. 103; C. I. Locusteanu, op. cit., comuna Cepari.

11 Slujbe oficiate timp de patruzeci de zile pentru bolnavi §i pentru morti,12 Arhivele Statului Bucure§ti (A.S.B.), fond M-rea Bistrita, XVI/2; D.R.H., B, vol. XXIII,

p.155; LIona§cu, op. cit., XVII, nr. 97-100, 1938, p. 302, 305.13 A.S.B fond M-rea Bistrila, XVI/2; I. lonascu, op. cit., XIX, nr. 107-112, 1940, p. 158-174;

XX, nr. 113-118, 1941, p. 94-99, 102; idem, Biserici, chipuri si documente din Olt, Craiova, 1934,vol. I, p. 108-109; Nicolae lorga, Studii ri documente cu privire la istoria romdnilor, vol. V,Bucuresti, 1903, p. 189-190, 309 §i Arhivele M-rii Hurezi, doc. Cazanescu §i Stoinescu.

Constantin C. Giurescu §.a., Chronological History of Romania, Bucure§ti, 1972, p. 118,125-126, 128-133; LIona§cu, Documentele ..., XIX, nr. 107-112, 1940, p. 116; XX, nr. 113-118,1941,1)1.5102; Nicolae op.cit., vol. V, p. 190 §i M-rea Hurezi, doc. Caztinescu §i Stoinescu.

Nicolac Stoicescu, Curteni i slujitori. Bu cure§ti, 1968.IS

I. lonascu, op. cit., XX, nr. 113-118, 1941, p. 99.

%a-4i

si

lo

Iora,

si

to

.

°

5

www.dacoromanica.ro

5 Plewienii de Romanati I 39

impart bunurile lui §i cum slugcrul a l5sat 4i datorii, la 24 noicmbrie 1707 mo§tcnitorii sunt nevoiti s5vAnd5 C5r1oganii diacului Dumitra§co Morânglavul, o rud5 a familici, pentru a plai creditoriii .

Profitand de golul liisat de moartea majoritätii nepotilor popii Ciochinà, unii moiineni dinimprejurimi contestrA tranzactia sub pretext ca' aceste p5mânturi le apartin. Chestiunca provoaciizgomot. Diacul se pliinge autoritilor §i marele ban Constantin tirbei trebuic sA intervinii pcntru arestabili ordinea §i a calma spiritcle. La 25 februarie el confirmA validitatea tranzactiei, poruncindmovenilor sà respecte drepturile noului proprietar, precum §i hotarele mo§iei sale, astfel cum existaupe vremea Plepienilor celor biartini"18.

AUSTRIECII iN OLTENIA

0 nouil generatie se ridic5 la inceputul secolului XVIII: frai Radu, Dumitra§co §i Matei 4iverii lor Radu §i Chirca. Ca §i inainta§ii, ei vor fi activi in tinutul lor . Dar curând orizontul politic seintunea §i o furtund se abate asupra Orli. Demoralizati de executia tragia a lui ConstantinBrancoveanu, terorizati de regimul sangeros instaurat de Nicolae Mavrocordat, spoliati de rechiziiiilearbitrare cerute de turci pentru a-§i finano proiectele rAzboinice, Ple§oienii, ca majoritatea boierilor,spell c un miracol Ii va salva din ghiarele tiranului" fanariot instalat pe tronul de la Bucure§ti.

Impgratul Carol al VI-lea declarand rgzboi otomanilor in aprilie 1716, Ple§oienii uringresc cuinteres operatiile militare, se bucurg sà afle despre strglucitoarele victorii ale prinolui Eugen deSavoia §i primesc cu simpatie deta§amentele austriece care ajung in Oltenia. Ademeniti de tAcerilediplomatice §i rgspunsurile evazive ale austriecilor care nu vor sg contrarieze pe partizanii lor romgni.Ple§oienii trgiesc intr-o lume de visuri in care toate speranole sunt permise. Ei participg la intrunireade la Targovi§te impreung cu toti boierii Tani Romane§ti tota Valachiae nobilitas", dupg cum scrieNicolae de Porta §i sus/in fArg indoialg proiectul de organizare politica a provinciei.

Din nefericire, dupg pacea de la Passarowitz, austriecii care nu mai aveau nevoie sg-§imenajeze aliatii romani, Ii dezvgluie jocul §i decreful publicat la 22 februarie 1719 spulberg ultimelenAdejdi ale boierilor. Provincie de granitg cuceritg prin foro armelor, Oltenia nu este integratapropriu-zis imperiului, ci pusg sub autoritatea lui Carol al VI-lea, numit principe al Valahieicisalutane". Pentru a celebra demn acest eveniment, functionarii fiscului austriac cer de la toateclasele privilegiate un dar" de 15.000 taleri. Astfel, la 14 noiembrie Radu §i Dumitra§co Ple§oianul,boieri de rangul trei, vor varsa 55 taleri la visteria imperiale.

Reforma fiscalà fiind cheia de boltà a programului austriac, ateva date precise sunt necesare.Care este populacia totalà a provinciei §i care este capacitatea sa fiscalg ? Cine stint contribuabilii §icine sunt ace§ti boieri care beneficiau de enorme privilegii? Se organizeazg anchete §i un reccnsgmantal populatiei dezvAluie faptul cà 25.708 familii trgiesc in 1722, in 592 orge §i sate din Oltenia. LaaceastA cifrA trebuie sA se adauge aprox. 300 familii de boieri, boierna§i, ale§i §i suta§i. Satul Ple§oiudin jude§ul Romanati cuprindea 96 familii sau 480 locuitori. Era un sat marei din 206 sate boiere§tivillagi che hanno Padroni" numai 12 aveau mai mult de o sutg de amine- .

Pentni a man incasgrile austriecilor nu mai rgingnea decat sA se suprime scutirile fiscale alemajoritatii privilegiatilor, stabilindu-se criterii foarte stricte pentru a justifica apartenenO unei familii

17 Ibidem, p. 103.18 1bidem, p. 103. Fiu al paharnicului Giurea ot Morunglavi, Dumira§co era un descendent al

vdtafului Radu §i al logofätului Mihail care tralau in imprejurimile erbane§tilor in prima jumAtate asec. XVI. V. I. Iona§cu, op. cit., XVII, nr. 97-100, 1938, p. 308-309; XIX, nr. 107-112, 1940, p. 164.

19 Ibidem, XIX, nr. 107-112, 1940, p. 140-141; XX, nr. 113-118, 1941, p. 99, 103; XXI, nr.119-124, 1942, p. 229, 234; T.G.Bulat, Diate olteneoi, in Arhivele Olteniei", 11, nr.5, ian.-febr.1923, 13, 45-46; Nicolae lorga, op. cit., vol. XVI, doc. OlAnescu; Gh. C. Morariu §.a., op. cit., p. 110.

Constantin C. Giurescu §.a., op. cit., p. 135-137; Eudoxiu Hurmuzaki, Documenteprivitoare la istoria romanilor, vol. VI, Bucure§ti, 1876, p. 323; erban Papacostea, Oltenia substápdnirea austriacei, 1718-1739, Bucure§ti, 1971, p. 13-28, 156.

C. Giurescu, Material pentru istoria Olteniei supt austriaci, vol. II, Bucure§ti, 1944, p. 304-330; erban Papacostea, op. cit., p.29.

'21

www.dacoromanica.ro

140 Dan V. Plcshoyano 6

la clasa boicrilor. lnvitati de cave austricci sA intocmcascil lista boicrilor oltcni avand dreptul silbeneficicze de privilegiile legate dc accst epitet, consilierii romani vor face mai multe liste in Limpidocupatici austriece, dar cca rilmasA in vigoare a fost publicatil la 3 iulie 1723 intr-un Catalogcuprinifind cateva catcgorii socialc distincte: marii boicri, boierii dc rangul doi, boierna§ii §i mazilii

in sfar§it un grup restrans de oamem, §efi militari i suta§i care, neapartinand clasei boicrilor §iplatind impozite, nu suportau, precum o faccau ranii, toate celelalte sarcini ale provincici.Recensiimintele acestei epoci indic existenta a 24 Familii de mari boieri §i a 183 familii de boieri derangul doi.

Pentru a constitui Catalogul, consilierii Administratiei au convocat la 16 decembrie 1722, laCraiova, petoi privilegiatii pentru a-§i dovedi cu acte boieriile lor, sub pedeapsa pierderii drepturilorlor fiscalc. lnzestrati cu documentele lor, Ple§oienii merg in capitala provinciei unde sunt inscri§i incategoria bojcrones depositi", care nu contribuiserA niciodatii la dkile critre slat, in afara tributuluianual plait puterii suzerane. Conform comentariilor consilierilor care justificau listele lor, rezultà caclasa boierilor cuprindea pe marii proprietari funciari care i§i exploatau mo§iile prin intermediulfortei de muncA servile. Si dacii dregkoria stabilea locul fiecArilia in ierarhia socialà, proprietateaasupra pAmanturilor §i a §erbilor ramanea criteriul decisiv de apartenent5 la clasa boiereascA.

Catalogul publicat la 3 iulie 1722 a fost violent criticat de cAtre functionarii austrieci §i douàzile mai tarziu, inspectorul Uhlein trimitea comentarii acerbe superiorilor sal. In timp ce Cazane§tii,Farca§enii, Grecenii §i Rudenii erau dupa acest expert al istoriei romane§ti, familii mediocre" §iDumitra§co Moranglavu era acuzat de a-§i fi falsificat" documentele pentru a-§i justifica privilegiile,o serie de familii intre care §i Ple§oienii care nu ocupasera niciodatA functii onorabile", nu puteauavea pretentia de a fi nobili, apartinand de fapt clasei slujitorilor. Stabilind o relatie directa intreepitetul de boier §i exerciOul unei dregkorii importante. Uhlein contesta statutul social ab majoritAtiifamiliilor inscrise in acest Catalog §i recomanda suprimarea tuturor privilegiilor lor. Intreaga clasAboiereascii se mobilizeazA in fata acestei amenintari §i indignarea provocatà de concluziile abuzive alefunctionarilor imuriali este atilt de mare Inc& austriecii vor fi obligati sA accepte lista pregatita deconsilierii romani.

Neputand sA reduca numkul boierilor pentru veniturile, austriecii le incredinteazAfunctii §i in aceste imprejurdri, Ple§oienii nu vor fi uitati. In timp ce baronul Dietrich va cere mareluipostelnic Stirbei insotit de §ase boieri, inclusiv Radu Ple§oianu, sA stabileascA hotarele mo§iilorapartinand manastirii Ostrov la Treisteni, generalulTige va aproba numirea lui Dumitra§co Ple§oianuin postul de ispravnic de plasA in judetul Romanati-3.

Familia se simte destul de puternica pentni a realiza un proiect ambitios: reconstruirea bisericiide la Ple§oiu gray avariatA de un incendiu sau de un cutremur. Lucrari le incep la 9 iulie 1734.Edificiul aflat alkuri de curtea boiereasca este simplu atat prin planul sAu, cat §i prin decorul ext?,rior.Constructia dreptunghiularA este prelungità spre räskit printr-o absidA poligonala a sanctuarului.AdAugat la o data ulterioark pridvorul sustinut de §ase coloane ma.sive stria stilul acestei bisericitipice a arhitecturii religioase din prima jumkate a secolului XVIII. Zidurile de cAramidA acoperite laexterior de un strat de tencuialA alba sunt inconjurate de un brat' decorativ in stuc §i_cateva ferestreinguste incadrate imitand piatra de talie lasa sà patrunda putind lumina in interior. Intr-un turnuletalipit zidului nordic, o scarA in spiralà da acces la turla octogonalA de lemn construitA deasuprapronaosului, pe baza clopotnitei de zid a vechiului edificiu-4. Acoperi§ul de §indrilA contrasta cualbeata scanteietoare a cbàdirii. Pisania aflatà deasupra u§ii principale este ornata cu o bandaorizontalà, gravatä in mijloc cu figura unui Inger incoronat, avand frunze impletite de fiecare parte.Inscriptia in caractere chirilice rnentioneaza ca aceastà sfanta §i dumnezeiasca bisericA", inchinatàintru cinstea §i lauda" Sfintilor Ingeri Mihail §i Gavril a fost ziditA cu vrearea Tatilltii, §i cu ajutoriuFiiului §i cu silvar§irea Sfantului Duh", cu toata chelstuiala boiarilor jupan Radu §i jupan Dumitra§coPle§oianu", sub domnia imparatului Carol al .

22 C. Giurescu, op. cit., vol. I, p. 567-574; Serban Papacostea, op. cit., p. 143-147, 155, 163.23 C. Giurescu, op. cit., vol. II, p. 194, 461-462; I. Iona§cu, op. cit., XIX, nr. 107-112, 1940, p.

140-141.-4 Gh. C. Morariu, op. cit., p. 10; Gh. C. Morariu §.a., op. cit., p. 109-110.25 Gh. C. Morariu, op. cit., p. 6.

si

www.dacoromanica.ro

7 Ple§oienil de Romanali 141

Intcriorul cuprinde pronaosul, naosul §i altarul. Acoperitc de catc o calota sprijinitri pc arce §ipandative, naosul i pronaosul sunt dcspAnitc printr-un zid striipuns de trci arcade sustinutc decoloane-'. Pictura recent restauratd este dc calitatc inegald: plind de vial:A §i delicatri, cea din naosfata trimplci datcazd din secolul XVIII, in timp ce pictura superioard din pronaos, mai rustier', este din1848. Pantocratorul din cupola naosului este inconjurat de cei patru evangheli§ti pictati In medalioancpe arcelc latcralc. Frcscc cu sfinti §i scene din Vcchiul §i Noul Testament orneazil peretii §i

iconostasul, iar motive gcometrice §i vegetale impodobesc arcadele precum §i spaiile ntro strane.

CALUGARI I INTREPRINZATORI

Dupa semnarea tratatului de pace de la Belgrad §i retrocedarea Olteniei, ConstantinMavrocordat i§i incepe programul de reforme care clarified §i legalizeazA criteriile de apartenentri laclasa boiereascA. Respingand ideea cd marea proprietate funciari dadea acces la stawtul de boier, clstabilc§te principiul conform cdruia numai posesorii de dregatorie vor avea dreptul sd se intitulezeboieri §i sa beneficieze, potrivit rangului, de anumite privilegii- .

Pierzandu-§i scutirile §i imunitatile, Ple§oienii trebuie Ali sacrifice o parte din bunuri pentrua-§i mentine nivelul de viald, dar conserva temporar statutul de boieri. Discutiile in jurul vanzdriimo§iei Izvor au fost indelungate §i un ecou al negocierilor ne-a parvenit prin intermediultcstarncntului lui Chircri Ple§oianu, unul din proprietari, care avea o cerveti din mo§ia Ple§oiu" §i200 stanjeni la CAine§ti. Avand nevoie de bani §i nemaiavand mijloacele sa-§i pd.streze mo§ia de lalzvor, Ple§oienii incheiaserd o inielegere cu jupan Nicola Slitineanu care le plitise un acont pentruaceasta mo§ie, in valoare totald de 39.750 bani. Cum binuiau cii acest prel era prea ieftin, ei auoblinut o amanare pang la Sf. Gheorghe pentru a-i inapoia arvuna §i a-§i relua bunul. Profitand deacest rrtgaz, Dumitra§co §i Chircd incep tratative cu parintele Antonie, egumenul minastirii Bistrita,care voia §i el sa aicghizitioneze aceastA mo§ie pentru a rotunji domeniul pe care crilugarii 11 stripineauin aceastA regiune . Mo§ia, de formd destul de regillatA, va fi mdsurati pri cloud locuri" §1 din cei1325 stanjeni constatati, boierii din Ple§oiu" cum se intitulau ei in§i§i vor ddrui 125 stanjenimAndstirii, pentru sufletele noastre §i ale pdrintilor no§tri" §i vor vinde restul pentru 54.000 bani, osumd mult mai mare deck cea oferita de Slitineanu. f§i pdstreaza Insii viile, de aproape 10 ha, maiu§or de cultivat §i mult mai rentabile. Zapisul intocmit la 21 martie 1743 precizeaza cd toate rudclefamiliei erau la curent cu tranzactia §i ca vanzatorii nu numai ca semnaserrt documentul in prezenWmai multor boieri straini", dar i§i puseseri §i peceiile pentru a-§i Mari hotararea-9.

26 Gh. C. Moranu §.a., op. cit., p. 110-111. Primind in 1864 terenuri pe §oseaua nationalidintre Caracal §i Ramnicu Valcii, locuitorii §i-au parisit vechile bordeie §i biserica a Minas izolata inmijlocul campului, la o distania de aprox. 700 m la aisArit de satul actual. in cursul ultimilor ani asuferit numeroase reparatii §i modificari. Astfel, vechiul acoperi§ de §indrild a fost inlocuit in 1932 cutablA galvanizatA, o clopotnica de nouA metri addpostind un clopot de 600 kg a fost construitd in1933, la intrarea cimitirului §i intreg edificiul a fost intarit cu o structurd de beton armat dupiicutremurul din 1977. Interiorul a fost repictat de mai multe ori, dar multumita eforturilor unui noupreot, Vasile RAdoescu, un specialist, domnul Andronic Romeo, a fost angajat in, 1987-1988, pentrua curitg7straturile suprapuse de picturri §i a restaura frescele originale.

Constantin C. Giurescu §.a., op. cit., p. 137-139; Dan Gr. Ple§ia, Statutul boierimii cievoluiia sa de la reforma lui Constantin Mavrocordat ci !And' la desjiinlarea rangurilor ciprivilegiilor in 1858, comunicare la Comisia RomanA de Heraldica, Genealogic §i Sigilografie, mss.,12 dec. 1986.

T. G. Bulat, op. cit., p. 45-46. Ultirnele cifre ale anului fiind ilizibile, Bulat estimeazd cdtestamentul a fost intocmit la 21 febr. 1700, dar avand in vedere conlinutul docurnentului, esteevident ca dateazil din 1743. Pe de alai parte, actul de vinzare a mo§ici Izvor fiind semnat deDumitru, fiul lui Chit-ea, e probabil ca acesta sA fi murit inainte de 23 martie.

29A.S.B., Episcopia Ramnicului Noului Severin, XVI/4,mss. 194, f. 193-193v. Este de

subliniat cd Pleioienii au folosit peceti Inca din prima jumatate a sec. XVII. V. A.S.B., fond M-reaBrancoveni ri Mamu, XXII/5; D.R.H., B, vol. XXIII, p. 155, vol. XXV, p. 453.

4i

27

www.dacoromanica.ro

142 Dan V. Pleshoyano 8

Un an mai türziu. Dumitra§co se c5lug5re§te sub numcle dc Dionisie monahul i la 25decembrie inchin5 m5n5stirii Bistrita, biscrica Sfintii Voievozi cu 0 mo§ic de o sut5 de stfinjeni intrebisericii §i rAul Olt, o moard pe rau §i cinci rAzoare de vie pe dcalul StAngii. El intocmise actul cuJuana sa, mention5nd c5 egumenul s-a lngajat s5 aib5 grijii, a cruna §i a dreage la sibiseric5" cetrebuia devin5 un schit al miindstirii" .

Foarte bolnav temandu-se de moarte, Dionisie prime§te in 1746 vizita episcopuluiRfimnicului, insotit de Varlaam, egumenul mangstirii Sadova, §i de arhimandritul Ghenadie de laBrfincoveni. Ei an venit s5 incurajeze pe muribund citindu-i molitve i s5 vad5 de interesele hisericitasigurandu-se c5 va respecta promisiunile fAcute cAlugArilor de la Bistrita. La 12 septembrie, Dionisiei§i dicteaz5 testamentul in prezenta acestora.

Conform traditiei, el incepe prin arAta identitatea. spunAnd cA voia exprirne ultimeledorinte, fiindu-i mintile intregi §i sAnAtoase". Apoi f§i enumer5 bunurile §i explic5 felul in careacestea vor trebui imprite. LasA celei care i-a fost sotie, Marica, §i fiicei sale lodita, casele §iarAturile de la Plepiu, via de la Izvor §i moara cea mai noug" pe apa Oltului. De asemenea, el lasAIoditei partea sa din mo§ia CAine§ti, dar stipuleaz5 ca dacA fiica sa nu va face feciori sau fete", vatrebui sa lase mo§ia §i via mAndstirii Bistrita dupà moartea ei. Intre timp confirm5 daniile pe care le-afAcut deja mAnAstirii: biserica Sfinii Voievozi, o parte din mo§ia de la Ple§oiu i o moar5. Stupii vorpermite intretinerea bisericii, in timp ce via de la Stanga va servi la plata lucratorilor pe care i-aangajat sA termine acoperipl.

Marica va trebui recupereze zestrea §i bunurile. El ii lasa §i pe tiganca sa Dumitrana, iarAlexe, tiganul pe care nepotul säu i I-a lAsat motenire, va rãmânc in serviciul casei. In sfArit el ceresa i se plAteascil datoriile ca sA i se facA sArindare" la sfAnta bisericii" a sa, pentru pomenireasufletului ski dup5 moarte §i la soroacele cand va trebui". Contrar obiceiurilor §i fArà indoialA dincauza anumitor dispozitii, nici un clironom nu este desemnat in testament; dimpotrivA, doi prelatiintarese documentul care cere blestemul a 318 pArinti de la Niceea", precum §i fulgerele luiDumnezeu i blestemele defunctului asupra oricui care ar incerca sà se opun5 infaptuirii ultimelorsale dorinte I.

La 16 septembrie, dupil moartea lui Dionisie, arhimandritul Ghenadie trimite o scnsoareegumenului de la Bistrita pentru a-1 in§tiinta de vizita sa la Ple§oiu §i a-i exprima temerile privindmo§tenirea ..*,AlugArilor. Din prudentA ia cu el testamentul, pentru cA are mare bAnuial5 de airAposatului" Temerile sale nu sunt nejustificate. InvocAnd zestrea loditei care primise moia luiDumitra§co de la Ple§oiu in 1742, Radu Dobriceanu contestä dreptul socrului silu de a däniicalugarilor o parte din aceastä mo§ie, ceea ce ar priva pe socia sa de mo§tenirea de familie §i de casasa. El refuzA §i s5 inchine biserica Sfintii Voievozi spunAnd c5 fusese clAditä de Care toti fratiiPle§oieni i cà Dumtra§co nu avea dreptul sA dispunil dc ea Med consimcdmântul bor. Totu§i contientcA socrul sàu putea face o danie calug5rilor, Dobriceanu le oferA acestora in schimb o mo§ieechivalentA la Caine§ti.

Calugaril insA se incapatAneaza, refuza compromisul, se plAng autoritdtilor §i conflictul ajungela divanul de la Craiova. DupA ce ascult5 toate argumentele, la 15 septembrie 1752, marele ban BarbuVacarescu pronunta judecata and dreptate lui Dobriceanu §i ponincind calugarilor sà accepte mo§iade la Caine§ti §i s5 lase familiei biserica".

Fratele mezin Matei va mai trai mult timp dup5 sfAr§itul procesului. Casatorit cu Ancuta care iiadusese ca zestre o mo§ie la Co§oveni, el va desfA§ura de-a lungul mai multor ani diverse activitatiadministrative §i judiciare specifice boierilor34. Ultima problem-A prive§te propria sa familie. !he §iUdrea, nepotii lui Radu Ple§oianu, protesteaza in 1762 pentru cä fuseserà privati de movenire, inprofitul verilor lor Draghici §i Nicolae Dobriceanu, §i patru boieri au fost insArcinati de catre

oA.S.B., fond M-rea Bistrita,XVIIIII.

11 Ihidem, XVIII/20, f. -Iv. inaintea daniei sale, Dumitra§co avea 390 stAnjeni la Ple§oiu737 la aline§ti.

31Ihidem, f. 2-2v.Ihidem, XVIII/2.

34 Ihidem, XVI/3; I. Iona§cu, op. cit., XXI, nr. 119 -124. 1942, p. 234.

si

sA-si

si

13

s5

ai

www.dacoromanica.ro

9 de Romanati 143

caimacamul Craiovci si efectuezc o nchct5 §i sã impart5 moOle lui Radu i alc lui Dumitra4co intreLori mo§tenitorii lor, rcspectfind drepturile fiecAruia dintre ei.

Boicrii wand si §tie dc cc DumitraFo a 15sat nepotilor sa'i o mo§tenire mai important5 decfitfratelui s5u, II convoac5 pc Matei, un om biltrfin" precizeazil raportul lor , dar un martorimportant pentnl c este un membru al familici, rno§tean cu al acestui domeniu str5mo§esc §icare fusese la hotArnicia fAcut5 in timpul banului Antonache. Intrebat de boieri, MateiDumitra§co profitase de tinerctea lui Inc §i a lui Udrea pentru a le atribui pArniinturi la margincahotarului, atlituri de cele ale mo§nenilor qi insu§i prunfintul strilmo§esc al lui Radu sub pretextglcä era mo§tenitorul legal al fratelui sAu, acesta neavfind deca o fiici, Dobrita, mama bilietilor .

Dobrita era cisatorit5 cu Radu, unina§, se pare, al paharnicului Nccola din CArcioaia 41 copiii loradoptaserà patronimul mamei lot'''. Dar cum Dumitra§co avusese §i el o singur5 fiicä drcptmo§tenitoare, boicrii judecar5 c5 acest argument nu este valabil §i hotkiird impart5 ilfrle§te"pilmfinturile de la Ple§oiu §i Caine§ti (Hind tuturor mo§tenitorilor egale .

Apoi se a§terne tacerea. lmitfind exemplul fratelui sAu, Matei se cAlugAre§te la mantistircaBistrita, adopt5 numele de Meftodie monahul §i se consacril unei vieti de rugaciune in bisericaSfintilor Voievozi, transformatA in schit. La 1 februarie 1776 scrie arhimandritului Stefan, egumenulmanAstirii, care il urm5rea in legAturà cu o sutA de stanjeni de la CAine§ti, pe care Meftodie promisesesti-i lase mo§tenire calugarilor dupà moartea sa. El confirmA dania Sffintului Grigore §i in ciudasAnAtatii sale §ubrede, promite sà ving la Bistrita cum se va incilzi timpul", pentru a vorbi de opädure de la DranovAt §i de alte cfiteva bunuri pe care voia sã le lase m5nAstirii, deoarece §tia cA zilemulte" nu mai are. Ffinii atunci i§i exprima recurotinta pentru rasa, potcapul §i papucii pe carearhimandritul trimisese printr-un om de incredere .

Anul urmAtor, Meftodie, senil §i fermecat de calug5ri, subscrie revendicirilor lui chir Stefan indetrimentul familiei sale, coroborând m5rturia mai degrabA suspect5 a unui cAlug5r privind datoriilecontractate de Care paharnicul Udrea §i confirmfind un inventar intocmit de egumen al tuturormo§iilor lasate mo§tenire sau vfindute de Ple§oieni. §i Dobriceni la Pleriu, Dranovilt §iArgiroasa, precum sumele plAtite de calugAri pentru aceste cumpAraturi' .

Dar sffir§itul se apropia. Cfiteva luni mai tarziu, duhovnicul lui Meftodie, popa Manea de laPle§oiu, poveste§te ca fiind convocat la capAtAiul b5trAnului care voia sA-i dicteze ultimele saledorinte, sfintia sa" ar fi confirmat, find §i alti negustori §i boieri de NA", nu numai dania sa CaremAnAstire, dar §i vAnzarea unei alte Orli de mo§ie de la Ciline§ti, specificAnd ea aceast5 vfinzare erairevocabilAji cà nimeni nu avea dreptul sà o anuleze restituind augArilor cei 70 taleri pe care ace§tiaIi plAtiserà . Dup5 moartea sa, Matei va fi inmormantat in afara bisericii, la stfinga u§ii principale, intimp ce ceicdoi frati ai s5i, principalii ctitori, odihneau intr-un mormfint din partea dreapt5 apronaosului .

SchimbArile provocate de reformele domnilor fanarioti dau na§tere din a doua jumatate asecolului infloririi unui spirit nou care favorizeaz5 avfintul activitAtilor din afara domeniilor

35A.S.B., fond M-rea Bistrita, XVIII/9. Antonache Caliarhi zis Florescu a fost mare ban intre

1742-1745.36

ICilla§CII,Op. cit., XXI, nr. 119-124, 1942, p. 229; Oltenia. Culegeri, cercetiiri, documente,I, fasc. 9, p.168. Fiu al postelnicului Mihai din CArcioaia, paharnicul Necola avea mo§ii la Carcioaia,Co§oveni, Ureza, Dranovat §i Ple§oiu. Care sfar§itul secolului XVII el imp5rtise mo§ia sa de laPle§oiu intre fiica sa Anca §i fiul sal Radu, §i mentionarea DranovAtului in lista sa permite situareaacestui sat in judetul Romanati. Pe de altä parte, sotul Dobritei numindu-se Radu, pare logic s5 setraga concluzia ea era fiul sau nepotul lui Necola.

A.S.B., fond M-rea Bistrija, XVIII/9.18 Ibidem, XVIII/6.'91bidem, XVIII/7, 8.40 Ihidem , XVIII/11.41

Gh. C. Morariu §.a., op. cit., p. 110. lnscriptii originare disprtilind sau neexistfind vreodatil,piaci de marmur5 albA sculptate §i gravatc cu inscriptii potrivite au fost instalate in 1974.

Plewiemi

danlii"afirmil cil

sa

parti

Chinesti,

1.

37

a-si

si

www.dacoromanica.ro

144 Dan V. Plcshoyano 10

traditionale, agricole i rnilitare. Succesele obtinute de casa Hagi Constantin Pop din Sibiu §i de atmagentii sai din Oltenia exercita o puternica atractie asupra boierilor care se lanseaza in diferite operaiiicomerciale. ademeni0 de perspectiva de a realiza u§or ca§tiguri substanOale. in aceastä privint5scrisoarca lui Barbu Ple§oianu care propunc la 25 ianuaric 1780 lui Hagi Constantin sa se asocieze,dup5 cum scrie el, pentru ca mai mult iubesc parte neguiatoreascii deck parte boiereasca", estecaracteristica acestei noi mentalitki42.

Afaccrca propusa de Barbu, incinbru al familiei Ple§oianu din Romanai41tconsta in a

cumpka lana pentru a o expedia apoi la Sibiu unde ca urma sa fie vandut5 ca§tigurileintre timp Barbu face comeil cu cordovane. El vrea §i sü dea la reparat cateva ceasornice

unui me§ter bun §i se informeazil despre pretul porcilor in Transilvania. De obicei, el ii trimite inBanat, dar dac5 preiurile stint avantajoase, poate spune el sa trimita o turmil de 300 porci la Sibiu.rarraitori mari bkrilni, de patru ani inainte §i gra§i bine, adica vite de fnmte" .

Corespondeno lui Barbu Pleloianu dernonstreaza ca relaiiile Mtre cei doi barbaii erau deprieterne §i incrcdere. Pentru folosinta sa personala el comandase plasele pentru culitele sale deargint, precum §i o butc5 ce costa 195 lei, cu taxele §i cheltuielile de expediere.E1 conteaz5 pedragostea §i osteneala" fratelui su, ca s5 se faca lucru bun, insa lemnele sä fie uscate. ca sa nuscaza hiarale §i fereckura roatelor" §i ca scaunele acoperite cu piele sa fie bine umplute; §i adauga cao a§tepta cu neribdare, pentru ca acum iaste vremea bung de plimbare"t .

inliturali din clasa dominanta, saraciti prin pierderea privilegiilor lor, emanciparea nimanilor,raramitarea pamanturilor lor §i deplasarea catastrofala a Oltului care a amputat gray mo§ia lor46, fratiiRadu, Dimitrie §i Mihai Ple§oianu, nepoii lui Matei47, convin§i ca mijloacele traditionale de reu§itasociali devenisera prea inguste pentru a satisface ambiiiile lor, se hotarisc sa paraseasca leaginulfamiliei lor pentru a cauta sa faca avere la Cerneii unde activitii4ibe economice luau amploaremullumita intensificarii schimburilor cu popoarele vecine.

Catre 1760, cand ajung in capitala judqului Mehedinti, localitatea aceasta a§ezata de-a lungulunui deal, luase o anumita amploare4 . Radu Ple§oianu §i fratii sai nu sunt singuri atunci cand ajungla Cerne[i; ei au rude acolo care pot sa-i ajute. Cu dinamism §i spirit intreprinzator, ei se lanseaza indiverse afaceri §i se integreaza in noul mediu. Radu se casatore§te cu Map Poroineanu, urma§a aunci familii de mici boieri §i mo§neni din imprejurimi49.

Un nou rizboi izbucne§te intre Rusia §i Turcia; capitala judetului Mehedinti, jefuita §i ars5 deotomani, nu va fi crulata de ororile conflictului. In timp ce locuitorii se refugiaza in munii, Ple§oieniitree Dunarea a§teptand zile mai prielnice. Dupa semnarea tratatului de pace care deschide perspective

42 D. Z. Furnica, Docutnente privitoare Ia comeriul romemew, 1473-1868, Bucure§ti, 1931,p. 69.

4 Casa Hagi Constantin Pop avea reprezentanti permanenti la Craiova §i la Ramnic. Toatescrisorile lui Barbu Ple§oianu confirma ca tranzactiile sale se efectuau prin intermediul lui Nicohtalovipale, agentul de la Ramnic. Pe de alt5 parte, in scrisoarea sa din 25 ianuarie, Ple§oianumentioneaza ca a dat instructiuni zapciului de la minastirea Mamu in legaturi cu o turma de ramatoricare aduceau stricaciuni la hotarul dintre Dranovk §i

44 D. Z. Furnica, op. cit., p. 67-70, 72-74, 77-79.45

Ibidem, p. 67, 73."Arhiva Plcshoyano, Planul mo§iei Ple§oiu, Romanati" de N. B. Locusteanu, 30 octombrie

1876, dos. Virgilie V. Plepianu ; Dinu C. Giurcscu, op. cit., p. 8. Familia a pierdut peste 300 hectarede-a lungul anilor.

4TA.S.B., fond M-rea &grim, XVIII/15, 17. Primul document mentioneaza ca boierii vortrebui sii ateagii partea de danie ce a dat Meftodie monahu nepotilor lui anume: Petre §i Radu", intimp ce cel de-al doilea precizeaz5 ca Petre se trigea din neamul lui Meftodie Ple§oianu".

48 I. C. Filitti, Catagrafia oficiala de tog hoierii gird Rome:nevi la 1829, Bucure§ti, 1929,p. 59.

49 A.S.B., fOnd M-rea Govora, X XVI/ I 2, f. lv-2; A.S.Drobeta Turnu Severin (D.T.S.), fondTribunalul Mehedinli, dos. 361/1834, f. 5; Nicolae Binescu, Un dasail uitat: Grigore Plepianu,Bucure§ti, 1915, p.3. Documentul de la tribunal mentioneaza cii Paraschiv Ple§oianu a vandut o vievarului ski Costache Poroineanu".

impArtite.

Ple§oiu.

p1 Pugh gi

- -

www.dacoromanica.ro

II Plesoienii dc Romanaii 145

noi locuitorilor principatelor, ei se intorc la Cerne0 ji profit5 de lipsa majoritiii comercianOlorpentru a acapara cele mai Ire locuri irnprejurul pic[ii. Astfel, un inventar intocmit in 1755 aratil c5Dimitrie are patru prilvälii i crind negustorii revin in tilrgul lor, constatri cu amilracitine cii toatelocurile sunt ocupate. Ei se pliing domnitorului Ipsilanti acuziindu-i pc Plewieni care s-au odihnit"in timpul rAzboiului in timp ce ei sufereau mate nAcazurile" conflictului 5?5 impiedic5reconsIniiascil pe tcrenurile uncle cristigaseril intotdeauna existenta .

Alertati de domnitor, ispravnicii judetului organizeazA o Intãlnire intre cele douri se

schileazil un compromis, Plc.oicnii declariind cà voiau sä pristreze numai o casil si o präviUie pentrufiecare membru al familiei. In cursul unei a doua Intiulniri, lucrurile se complicit Egumenul de hiGovora simte ivirea unei bune ocazii pentru a milli veniturile mänästirii i sernneazrt o conventie princare se angajeazA sà driruiasca un wren fiecrirui negustor in schimbul milririi substantiale a tuturorchiriilor. Acordul intarit de ispravnici stipuleazil i faplul cii monahii aveau drcptul sil exploateze oprAvalie, dourt carciumi i o moari.

Pus la curent cu intelegerea, Radu Plesoianu care no asistase la intilnire, se opune acestuiproiect care constituia, dupa pArerea sa, un abuz de putere i o ingerint5 inacceptabili a minristirii inafacerile negustorilor. Sustinut de lanache i Petre Armeanu, el refula s5 pliiteasca chiriileincita pe ceiIa1i negustori sà-i urmeze exemplul. Dindu-si seama brusc de pericolele pe careconcurenta cAlugarilor o reprezenta pentru afacerile lor, negustorii se unesc i gonesc pe shijbasulmiinAstirii atunci and vine la Cerneti srt incaseze embaticul priviiiiibor. Incidentul ia aerul uneirevolte i egumenul trimite o jalbA domnitorului care porunceste ispravnicilor sii flied o alta anchetrisA supun5 concluziile lor divanului de la Bucuresti. Problema se va rezolva in final printr-uncompromis semnat in 1777 de cave Radu i Mihai Plesoianu in numele tuturor negustorilor carestabilea chirii mai rezonabile punea frAn5 ambitiilor negustoresti ale cAlugiirilor5-.

Datorita caracterelor lor independente, personalitatilor lor puternice succesului lor inafaceri, Plesoienii sunt acum personaje importante la Cerneii. Nu-si uita din aceastA cauz5Ei mentin relatii stranse cu rudele lor rilmase la Plesoiu i participA la eforturile pentru salvareapatrimoniului lor strimosesc.

Cateva luni inainte de rizboi, Radu este la Plesoiu unde iscalestc ca martor, putin prea repedc,tranzactiile verilor sAi Dobriceni cu arhimandritul Mihail, egumenul de la Bistrio. Dupil moarteacapitanului Radu, fiii sal inchinaseri minAstirii biserica Sfintilor Voievozi, precum mosia lisatil laPlesoiu de cAtre bunicul lor, gestul parind elegant si pios; in realitate hotararea lor era interesata.Strangulati de datoriile lor, fraii Dobriceni aveau nevoie de barn si stiau cii numai &Mug:1-hdispuneau de resursele necesare pentru a le permite sri pliteascri negustorii turci care exploatau gustullor pentru lux si ostentatie. Confirmand daniile lui Dumitrasco, el se grilbesc sii vAnda arhimandrituluimajoritatea pamânturilor pe care le mosteniseri la Plesoiu 3.

DupA incheierea pacii i intoarcerea capitanului Ilie Plesoianu care participase cu contingentulski de voluntari la operatiile militare din Tara RomineascA, relaii1e dintre familie si cAlugAri se striatreptat. Inscris in categoria mazililor, Hie care se casAtorise cu Calita din MihAiesti, duce luptasustinut de Radu i Petre Plesoianu. 0 serie nesfrirsita de sicane, contestatii, marturii, plingeripetitii in legAturi cu vinzArile i donatiile familiei, se termina printr-un proces inaintea lui Chesarieepiscopul Ramnicului care se pronunt5 evident in favoarea minristirii. In ciuda deceptiei lor,P1csoienii se inclind i recunoscind validitatea tuturor tranzactiilor lui Dumitrasco Matei, la 15 mai1779 ei se inteleg cu egumenul de la Bistrio, pentru a-i da pArti din DranovAl in schimbul celor pecare calugArii le primiseri si le cumparaser5 la Plesoiu i CAinesti. Douil zile mai tiirziu, SerbanRacoviceanu i Radu Dobruneanu sunt instiintali de boierii Divanului din Craiova ea Ilie, RaduPetre Plesoianu cerusera sii mearg5 sii hotArniceascil paminturile schimbate cu minastirea pentru astabili partile fiecaruia54.

5() A.S.B.,51 1hidem ,

52 Ihidem,53 A.S.B.," Ihidem

1781, Bucuresti,

fond M-rea Govora, XXVII/40, f. 1- I v.XXV1/12, f. I-1v.XIII/23, 24, 25, f. 1-1v, 26, f. 1-1v; XXVI/I 2. f. 2; XXV11/43, f. 1-1v.

fond M-rea Bisirija, XVI11/1, 2, 3, 4, 5. 20, f I-1v., VI/4, XVIII/7, 8, 12, 13, 20, f. 5 6, Acte judiciare din Tara Romanearcil 1775-1973, p. 401-403, 405.

prAviiIiilcpArti

mArite

§i

§i

§i

§i

§i

§i

tii

ii 61-siip

si

radicinile.

-

www.dacoromanica.ro

l 46 Dan V. Pleshoyano 11

Litigiul este insil &parte de a fi rczolvat. Dobricenii refuzand sa participe la alegcrea §i lahotarnicia mo}iilor lor, Radu §i Pctrc Ple§oianu se razg5ndcsc §i intocmcsc o plangcre cavedomnitorul Ipsilanti. Ei contesta tranzaciiilc vcrilor lor acuziindu-i pc calugari de a It abuzat detincrcica lor pentru a intra in posesia pamanturilor la prcori dcrizorii §i dc a-i fi silit sa-§i dcaconsimOmantul la accstc vanzari, apucandu-i due unul pe cate unul" pentru a le obline semnatura pezapise iconomicoase"". Ei sustin §i ca testamentul bunicului lor prcvalea c5 mo§tenitorii sal putcausli rilscumpere parica sa din Cuine§ti pentru ca ea era numai zalogita. Astfel, in virtutca vcchilor lordrepturi dc protimisis" §i in inolcgere cu verii lor Dobriceni, ei cer voie de a rclua in stapanire toateaceste pilmanturi rcstituind calugurilor band pe care ace§tia ii platisera §i la 27w octombrie 1780,domnitorul poruncc§tc boierilor divanului de la Craiova si judcce accasta plungere

Atunci cand sc zbatea sa-§i aperc intercscic. Radu se hotara§te sa zideasca o biserica laCcrneti inchinata Sfantului Nicolae §i Sfantului Spiridon. Toata familia participa la proiectul sau.Precedata de un pridvor sustinut de coloane, cladirea cu dimcnsiuni impunatoare se ridica dintcmclie" pana la ferestrile cellel de jos". Lucrarile insil se opresc, intrerupte bnisc de moartea luiRadu §i pisania spunc ca biserica a limas pustie" vreo zecc ani. Edificiul, cu doua tunic inalteoctogonale, avand ferestre inguste §i acoperipri ascutite, va fi terminat de loan Glogoveanu la 30septembrie 179e.

Portretele ctitorilor sunt zugravite in pronaos. Glogovenii dominli. subliniind importantaacestei familii in regiune. Pan loan, biv vel logofät, este urmat la dreapta de &are fiii sal, TudorNicolae. La stanga u§ii este socia sa, panio Maria §i fiica lor Stanca. Vin apoi Ple§oienii, abia putandfi recunoscuti, cu formele §i culorile deteriorate de umiditate. Fete le innegrite de fumul lumanarilorsunt mutilate; gaud albe sunt in dreptul ochilor sco§i" de lancile soldatilor otomani in timpul unuijaf. Pan Radu deschide seria personajelor. Figura sa Fara barba este mai degrabil rotunda §i pe cappoartä o tichie. Un beni§ larg deschis lasä sà se vada anteriul care coboara pana la glezne. Maria sastangii tine catarama unei largi centuri de piele care ii inconjoara talia in timp ce mana dreapta sta pepiept, intr-un gest pios. Sotia sa, panio BA la§a, §i fiul lor Ghi Ii urmeaza pe peretele de nord. irulde personaje din neamul Ple§oienilor continua cu pan Dimitrie §i jupanita Maria, pan Gheorghe §ijupaniO Ancula, pan Stoian §i panita Pauna, pan tefan §i panio Ilinca i, in sfar§it, panita MariaCalafeteanu. Toci barbatii sunt ra§i in afara de Dimitrie care are o barba §i o caciula stil MihaiVitcazul. Femeile mai in varstil au §aluri pe umeri; acelea mai tinere poarta ve§tminte la moda.Ancula are o frumoasil rochie ippodobita cu stele §i Ilinca o bluza u§oara cu decolteu larg, o fustastransa pe talie §i o toca pe cap5 .

Plangerea lui Radu §i a lui Petre Plepianu va fi examinata de divanul de la Craiova, in ciudadecesului lor §i un proces va avea loc in prezeno arhimandritului tefan de-o parte §i a lui RaduUntarescu, ginerele lui Petre Ple§oianu, §i a unchiului siiu Mihai Untarescu, de altä parte. Ba la§a,dimpotriva, nu va fi reprezentata. Judecata, pronunotil la 10 iunie 1781, respinge argumenteleUntare§tilor §i intare§te Inca o data toate achizitiile calugarilor subliniind ca aceste tranzactii foartevechi ar fi putut fi contestate mai devreme de dare cei care au adresat plangerea. Cat despre mo§ia luiMatei de la Caine§ti, boierii divanului resping marturiile lui jupan Constantin Slatineanu §i alemonahului Vichentie, in favoarea reclamantilor, acceptand fara discutie vorbcle popii Manea carepretinde ca a fost in§elat de un oarecare Marin cand a inscris in testamentul defunctului ca nepoii salputeau sa o rascumpere. Sus/if-land cauza arhimandritului, judecata confirma totu§i drepturile lui Radu§i ale lui Petre asupra pamanturilor lasate mo§tenire de bunicul lor §i specifica faptul cä acesteatrebuie sa fie la Ple§oiu. Deci in virtutea judecatii de la 25 iunie, copiii lui Radu primesc partea lordin succesiunea lui Matei, adica 204 stanjeni intre Olt §i dealul Stangii, la nord de biserica SfincilorVoievozi59.

55 A.S.B., fond M-rea Bistrila, XVIII/15.56 Ibidem, XVIII/8, 14, 15, 20, f. 6.57 . Iorga, op. cit., vol. XV-XVI, p. 207.55Arhiva Pleshoyano, Portrete", dos. Ple§oianu

Arhivele Oltcniei", Ill, nr. 15, sept.-oct. 1924, p. 435.59 Arhiva Pleshoyano, Lista de documentele casei

1865, p. 2v, dos. Virgilic Gr.Ple§oianu; A.S.B.JOnd M-rea

din Mehedinii; Biserica SfNicolae, in

rapos. Locot. Virgil Plc§oianu", 12 ian.Bistrija,XVIII/13, 15, 16.

§i

www.dacoromanica.ro

13 Plesoienii de Romanaki 147

EPOCA REDWEPTARH NATIONALE

Prin Grigorc Plcsoianu in domcniul culturii prin vifrul sith Nieolae6u in arena politica.familia este bine reprezentatri in miscarea de regenerare nqionala. Fiind cunoscutc victile si

contribuOile lor la constituirea statului roman modern si independent61, ne vom limita comentariile laun alt personaj, Dumitru Plesoianu, care a jucat un rol mai modest, dar totusi benefic in timpul acestelperioade entuziaste a istoriei romanesti.

Fin al lui Paraschiv Plesoianu si al solici sale Elisaveta Greceanu, Dumitru se nave la Cernciiin 18116-. Prin mama sa cobora, sc pare, din boierii din Greci (Romanati). Unchiul silu DumitruGreceanu luase de solie pc Anca Jianu, sora lui lancu haiducul. Anca era si verisoara cu pitarul

unul dintre emisarii lui Tudor Vladimirescu pc langA pasa de la SilistraFamilia, cuprinzfind un fiu mai mare, Grigore, i douA fiice dintre care una se stinge din viatA

impreunA cu mama sa in cursul unei epidemii de ciumA din 182164, nu este bogatA. Copiii traiesclaolaltà cu parintii lor la Cerneti, la primul etaj al unei case cu o prAvAlie la parter pe care Paraschiv omostenise odatà cu o mica mosie la PlesoiuM. El stApaneste vii la Trestinicu i Buliga, cu o casula delemn, precum i o moarfi la Maloval, douà livezi i o faneata in judetul Mehedinti66.

Pentru acoperi nevoile, el este obligat sd vanda pAmantul de la Plesoiu, precum si via,livada i terenul agricol de la Trestinicu67. Numit postelnicel la 19 martie 1813 de cave domnitorul

60 A. S. Ramnicul Valcii, HotArnicia mosiilor Hinta, Glodul, Barsesti, Mihaiesti s.a.", deGrigore Plesoianu, 29 oct. 1840, mss. 146, f. 61v 66; Nicolae lorga, Craiova ci Unirea, inArhivele Olteniei", XII, nr. 65-66, ian.-apr. 1933, p. 9; Virgilie V. Plesoeanu, Grigore P.Plepeanu, in PArerile unor spectatori", II, nr. 14, 18 febr. 1913, p.10. Inrudirea era destul dcindepArtatA, dar hotArnicia preciza cA Luca Plesoianu avea o mosie alaturi de cea a varului sãudomnul Nae Plesoianu". Trebuie subliniat totodat5 ca colonelul folosea uneori ortografiaPlesoeanu, adoptatA de eAtre membrii ramurii Romanaci din secolul XIX, din cauza hartiloraustriacA din 1778 si ruseasc5 din 1835 care dadeau numele de Pleschoje" i Plesoea" satuluidin acest judei. V. Cornelia Bodea, 1848 la romlini: o istorie in date fi màrturii, Bucuresti, 1982,P. 351; Constantin C. Giurescu, Principatele Romdne la inceputul secolului XIX. Constatdriistorice, geogrctfice, economice ci statistice pe temeiul hdriii ruse din 1835, Bucuresti, 1957, p.266-268; C. I. Karadja, Oltenia dupe,' memoriile generalului von Bauer, in Arhivele Olteniei. III,nr. 12-14, mart.-aug. 1924; Ileana Petrescu, Documente privind revolujia din 1848 in Oltenia,Craiova 1969 XII XIX.

61 . "Andrei, Ani de lumina% Craiova, 1976, p. 33-34, 41-46, 293-306; Nicolae BAnescu,

op. cit., p. 1-47; Cornelia Bodea, Metnoriile colonelului N.Plefoianu, in Studia et acta muselNicolae BAlcescu", 1970-1971, P. 377-434; Dan V.Pleshoyano, Colonel Nicolae Plepianu andthe National Regeneration Movement in Walachia, New York, 1991.

62 Lucian Predescu, Enciclopedia Cugetarea, Bucuresti, 1940, P. 664.63 Nicolae BAnescu, op. cit., p. 23; Cornelia Bodea, op. cit., P. 409-410; D.I.R., B. Riiscoala

din 1821, vol. I, P. 399, vol. II, p. 78-79; I.Ionascu, Biserici..., vol. I, p. 232; Nicolae lorga, Scrisoride hoieri negustori olteni ci munteni cdtre casa de negoi sibiand Hagi Pop, Bucuresti, vol. VIII-X,familia Jianu; Dan Gr. Plesia i Mihai Sturdza, Généalogies Greceanu (Romanati) et Jianu", mss., inarhiva Pleshoyano, dos. Alte familii".

Virgilie V.Plesoeanu, op. cit., p. 9. Anul mot-0i pare suspect, majoritatea datelor citatc deautor fiind dealtfel gresite. tim cA o epidemie de ciumit a bantuit in Tara Romaneasca in 1828-1829;pe de altà parte Plesoeanu afirmA ca tatàl lui Grigore a decedat doi ani mai tarziu. Paraschiv a murit in1830, ceea ce ne face sil credem ca Elisaveta i fiica sa au incetat din vialfi mai degrabil in 1828 decatin 1821.

65 Arhiva Pleshoyano, Inventariu de averea decedatului locotenent Virgilie Plcsoianu", 28martie 1863, p. 2v, ,dosar Virgilie Gr. Plesoianu; A.S.D.T.S., fond Trihunalul Mehedinji, dosar366/1834, f. 10; Nicolae Bilnescu, op. cit., P. 3-4.

66 A.S.D.T.S., fond Trihunalul Mehedinii, dosar 366/1834, f. 3-4.67 Ihidem, f. 5; Arhiva Pleshoyano, ListA...", p. 2v.

6i.

i

p

loand .

1

a-si

-

www.dacoromanica.ro

148 Dan V. Pleshoyano 14

CaragaK, cl este practic ruinat in decembrie 1830, in rnornentul deccsului sat'. De rapt, in afara decasa de la Cerneti, o vie in dealul Buliga cu o casulii de nuiele, o moara la Malovii, cAtiva pruni sidiverse obiccte personale, un inventar al bunurilor sale arata ca lasa doi cai un bou slab",o vacil stearpA", o pereche de pistoale vechi. opt iatagane proastc" si o carabina stricatil. Tom!.excluzAnd casa si mobilele, este evaluat la 1.991 lei si dupa plata datoriilor, a cheltuiclilor deinmormAntare §i9a slujbelor oficiate pentru odihna sufletului sAti, mai rAmAneau abia 771 lei pentrumostcnitorii sAi .

Dupd ce i-a terminat studiile, Dumitru intrii iuncAr in armata nationalii si in acest mediupatriotic intillneste printre superiorii si tovarAsii de arme, figuri ale evenimentelor din 1848.precum Christian Tell, Nicolae Plesoianu §i Alexandru Christofi. In 1834 este praporgic inregimentul 3 de infanteric70, c5nd izbucne§te un litigiu cu fratele sAu privind impArtirea mosteniriitatAlui si unchiului sAu, biv vel clucerul za arie hagi Gheorghe P1esoianu71. Negustor instArit, hagiulera un om cultivat care se interesa de dezvoltarea spiritualA a poporului7-. Mor7t3fAril urmasi, el lAsasebunurile sale rpocilor si conflictul dintre frati se rezolvA prieteneste in 1838 lntre timp Dumitru.numit parucic 4, se cAsAtorise cu Anica Dobrescu75 si cuplul se instalase la TArgu Jiu unde aveau cavecini e clucerul Stefrinescu, socrul lui Christian Tell; casa lui Gheorghe Magheru este ceva maideparte . Ei au §i ornicA mosie la Jupfinesti, pe malul Gilortului, unde exploateazA o moarA impreunAcu familia Crdsnaru . Deceptionat curand de cariera militarA, farA iluzii privind §ansele de avansare,el pArAseste armata pentru a se consacra lucrarilor de inginerie si topografie. I§i incepe nouaprofesiune ajutAndu-si fratele sA hotarniceascA wosii si Grigore cumparA cu ocazia unei cAlAtorii inTransilvania instrumentele de care avea nevoie . Adept al noilor idei, Dumitru participA la mi§carearevolutionara de la 1848 si chiar dacA informatiile despre activitAtile sale sunt rare, pare logic sAcredem cA se luptil pentru cauzA, participA la intruniri patriotice, roste§te discursuri si contribuie, cafost oilier, la eforturile de organizare si antrenare a gArzii nationale.

UrmAndu-si vizita de inspectie in Oltenia, Magheru ajunge la Targu Jiu la 28 julie. Primit deCare cArmuitorii orasului, o mare manifestatie popularA este organizatA in onoarea sa 9. In cursulceremoniei, Efimia, fiica lui Dumitru, rosteste un mic discurs pentru a-I felicita de a fi proclamatConstitutia" si Ii muliume§te pentru cA a contribuit la avAntul si a pus libertatea comunAin falnicul sAu zbor". In sfarlit, ea il roagA sA primeascA din curatele" sale mdini o micA cununA pecapul ce mei-VA o coroanA" . Efimia avea unsprezece ani §1 elogiul sAu va aduce porecla derepublicana" 1.

CAteva zile mai tfirziu, o delegatie de profesori condusA de Dumitru Ple§oianu, CostacheStancovici, Iancu Brosteanu si IonitA GArbea merge de la TArgu Jiu la Bucure§ti. Ei voiesc sA exprimelui Suleiman Pa§a ata§amentul locuitorilor Gorjului la principiile enuntate in Constitutie" si sAfelicite pe noii locotenenti domnesti. DupA o cAlAtorie grea, ei ajung in Capitalli unde sunt primiibine si sunt invitati la balul dat la palatul domnesc in cinstea comisarului otomang-.

68 Arhiva Pleshoyano, Cartea de boierie a lui Paraschiv sin Radu Plesoianu", 16 martie 1820,dos. Plesoianu din Mehedinti. Prenumele sAu era Paraschiva in hrisoave.

69 A.S.D.T.S., fond Tribunalul Meheding, dosar 366/1834, f. 3-4.7° Ibidem, f. 5, 10.71 Arhondologia Olteniei, in Arhivele Olteniei", VIII, nr. 43-44, mai-aug 1929, p. 271.72 1. C. Filitti, op. cit., p. 59; D.T.Giurescu, 1storicul oraplui Turnu Severin, 1833-1939, p.

43; VirOlie V. Plesoeanu, op. cit., p. 9.A.S.D.T.S., fond Tribunalul Mehedinii, dosar 366/1834, f. 5, 10, 17-18, 29.

74 Ibidem, f. 17-18, 29.75

lnformalie comunicatA de d-I Dan Gr.Plesia.76 Al. Stefulescu, 1storia Targu Jiului, Tarp Jiu, 1906, p. 81-93.77 fnaltul Divan 1831 1847, Bucuresti, p. 458.

Nicolae BAnescu, op. cit., p. 9; Lucian Predescu, op. cit., p. 664.79

Stan Apostol si Constantin VIAdut, Gheorghe Magheru, Bucuresti, 1969, p. 75.;in

Anul 1848 in Principatele romdne, Bucuresti, 1902-1912, vol. III, p. 13.81

Nicolae BAnescu, op. cit., p. 4.H2 Al. Stefulescu, Incercare asupra istoriei Targu Jiului, Bucuresti, 1896, p. 239-240.

libertkii"

Ii

7g

biltrani".

Ai

it

www.dacoromanica.ro

15 Plcwicnii de Romanatt 149

Nurncle lui Dumitru Plevianu figurcazil 4i pc lista fetelor din acest district, cc s-au cunoscutcu mcrite de a Ii ale§i dcputali pentru Adunarea Constituantil, ca adevilrati rornAni"83 dar intervenciatrupelor strllinc i restabilirca vcchiului rcgim pune capilt realizrii acestui proiect. Arestat de ni4i,acuzat de tulburarca ordinii publice, Dumitru Plcwianu rilmline in inchisoare mai multe luni. La 5ianuaric 1849, ministnil Afaccrilor dinliiuntru cerc transferarea sa la Bucure§ti unde urma sil fiepredat maiorului Danilovski; trei stiptilmani mai tarziu, ispravnicul de Gorj i§i anuntA colcgul de laCraiova ci generalul Hasfort a contramandat personal acest ordin, dar cä Ple§oianu riimfinc ladispozicia comisiei de anchete. Cilteva luni mai tfirziu, beneficiind de amnistia care privea pe ceicare nu se opuseserà cu arma in mânii o§tirii turce§ti i care mi participaseni la ardereaRcgularnentului Organic", Dumitru ii rcia activiti4ile obi§nuite.

In 1853 reface planurilc parcului public din Tilrgu Jiu; trei ani mai tiirziu sunt trasatcprincipalele alei §i sunt instalate cilteva bAnci86. Numele sdu este legat, de asemenea, dc construireaprimei §osele nationa1e care traverseazil Carpatii prin Pasul Vulcan". La interventia lui Christian Telleste numit pre§edinte al tribunalului Gorj in 1862; apoi este de-a lungul mai multor ani pre§edinteleComitetului permanent". Sub conducerea sa se creeazil o §coalä normalà intre 1869-1872. Avandpatru clase, doi profesori titulari §i alte cadre didactice ajutAtoare, §coala subventionatA de judet vaforma Invatatori capabili sà alfabetizeze poporu189.

Preocuparile sale pedagogice depa§eau insa formarea unor Invatatori mai priceputi. in 1874el publia un mic tratoat despre virtutile curative ale drojdiei de rachiu pe care o imparte gratuit latoti sAracii din judet9 §i in 1878 el I§i expune ideile Intr-o lucrare consacrata instructiunii publiceromane§ti §i traduce un eseu despre civilizatia iudaica91. Chiar In viata sa_ particulara Iiimbogate§te cuno§tintele §i Ii Indeamnii pc cei apropiati sa-i urmeze exemplul. In ciuda varsteisale, adopta alfabetul de tranzitie §i se plange unei prietene cA trebuie sA ghiceasa ce vrea sa zia,fiinda nu pui toate literele" §i una cugeti §i alta scrii". Atunci and toatA lumea a mai progresat,Ple§oianu o sfatuie§te sa lase moftologiile de curte" §i sa spuna romanului curat §i limpede" cedore§te9-.

inainte de a muri, In 1880, Dumitru Plepianu are bucuria sa sarbatorcasca victoriile de laGrivita §i de la Plevna §tiind cà participase o ultima data la eforturile natiunii de obtinere aindependentei sale, prin colectele de fonduri organizate de el in judetul sàu pentru a contribui laintretinerea armatei romane93.

insa nu tot.' membrii familiei sunt progresi§ti. Astfel, Luca Plewianu refuzil categoric saparticipe la rondurile GArzii nationale de la Rfimnicul Vãlcii in timpul revolutiei, declarfind c nu voiasa se plimbe pe strazile ormului impreunA cu tot.' slujitorii fratilor sai94. Luca este fiul lui BarbuPle§oianu, proprietarul unui bac care transporta calätori i milrfuri de pe un mal pe altul al Oltului, la

83 Anul 1848_, vol. III, p. 353.84 Ileana Petrescu, op. cit., p. 221, 225-226.

Anul 1848_, vol. V. p. 260-261.86

87Al. tefulescu, Istoria..., p. 98.Lucian Predescu, op. cit., p. 664.

88 Ibidem, p. 664; Al. 4tefulescu, op. cit., p. 124; B.A.R., S15/0, Dumitru Ple§oianu dareChr.Tell", 25 mai 1859.

89Lucian Predescu, op. cit., p. 664; Al. tefulescu, op. cit., P. 192.

90 Medicul de casil sau poviituire practidi a Intrebuintilrii rachiului de drojdie pentru diferitemaladii, Craiova, 1874.

9 I Dimitrie Plewianu, Privire asupra instructiunii publice romane Studiu asuprajudaice, Craiova, 1878.

Arhiva Pleshoyano, Dumitru Plevianu care Anastasia Nicolaidis", 14 martie 1859 §i 12ianuarie 1874, dos. Dumitru Ple§oianu.

93 Midem, dos. Dumitru Plcwianu.94

C. Tama§ Revolutia de la 1848 in judetul Válcea, Bälceti pe Topolog 1978, p. 199 200.

85

lone

ia..www.dacoromanica.ro

150 Dan V. Pleshoyano Ifi

Plewiu." Continuand tradilia de cvlavie a familici. Barbu innoie§te in 1814 biscrica dariipanata de lacu ajutorul postelnicului loan Carilii; indeplinind o veche filgaduialii. el adauga in 1824 o

turla cu clopot dusupra clitdirii. Biserica ridicata pe un mic dcal este frumos impodobitil; frescelecutorilor sunt zugravite in pronaos".

Pentru a §i apara ideile, Luca Ple§oianu candideaza in numelc marilor proprietari din Valcea.la alcgcrilc pentru divanul ad-hoc, dar nu este ales97 §i pcste cateva luni se stinge din viatiiaverea unicei sale fi ice, Pia, casiitorità cu Ion C.Bratianu".

ROMANIA MODERNA

Fiu unic al lui Grigore Ple§oianu §i al Ecatcrinei Ceaciir99, Virgilie se na§te la Bucure§ti, la 30august 1834". In timpul iernii el locuie§te Cu parintii la Bucure§ti, in casa lor de pe Podul Targuluide Afara, laroape de Biscrica cu Sfinti, iar vara o petrece la taril, mai degrOi la Ple§oiu §i laBaloteasca , unde dobande§te pasiunea pentru cai pe care o va pastra toata viata

La 1 septembrie 1851 se prezinta la concursul de intrare la coala Militara unde este primit §iincorporat a doua zi ca elev-ofiter in compania a 7-am. Terminand §coala cinci ani mai tarziu, elprime§te gradul de praporpsc'N §i incepe o serie de stagii in armata franceza unde face parte dinbatalionul 13 de vanatori . Inaintat locotenent la 25 ianuarie 1860, cu un vcnit anual de 3800galbeni. numit aghiotant al ministrului de Razboi, el se intoarce in Franta pentru o noua misiunem°.La 9 martie sose§te la Paris unde se instaleaza la hotel Wagram, pc rue de Seine, §i cateva zile inaintede a pleca in Algeria pentru a observa operatiile militare, scrie unei prietene in Romania cii estesanatos, dar ca va incerca sa se intoarca cat mai repede pentru ca s-a saturat de francezi" §i ca mi va

hcumpara cai din Franca, fiindca sunt unii4i §i scumpi" .

ederea sa este insa mai lunga decat o grevazuse. Dupa ce petrece o lung in Africa, seintoarce la Paris traversand Marocul §i Spania 8, pentru a pleca apoi la Toulon unde asistil lamanevre in compania capitanului Lecca §i a locotenentilor Sliniceanu §i Boranescu §i a

sublocotenentului lovescu." La 25 iunie, avand o scrisoare de recomandare de la mare§alul

95 A. S. Slatina, fond Ociirmuirea judeplui Roman* dosar 17/1831, f. 16v-17v.96

Arhiva Pleshoyano, Istoricul biscricii Sf. Nicolae din comuna Mihiie§ti, judetul Valcea" §IPortrete", dos. Radu Ple§oianu; Nicolae Banescu, op. cit., p. 4. Toate picturile au fost restaurate inurma cu cincisprezece ani.

97 Docutnente privind Unirea Principatelor, Bucureiti, vol. I, P. 531-532.98

Nicolae Banescu, op. cit., p. 4.99

Numele de origine turca inseamna om cu ochii §a§iu", posac", cherchelit". V.lorgu lordan, Dicjionar cd numelor de familie romeinevi, Bucure§ti, 1983, p. 108. Un Radu Ceacariscalelte la 17 decembrie 1755 un act de vanzare al Floricii din Carlogani. Printre martori se numarauDiicu Brata§anu, Matei Ple§oianu, precum §i Constantin §i Matei Dobriceanu. V. I. Iona§cu,Documentele..., XXI, nr. 119 -124, 1942,-p. 234.

looArhiva Pleshoyano, Livret militar", p. 3, dosar Virgilie Gr. Ple§oianu.

101 Nicolae Biinescu, op. cit., p. 5 -7.io2.

intreaga sa corespondenta reflecta aceasta pasiune.103 Arhiva Pleshoyano, Livret...", p. 4.104 Ihidem, p. 6.105 lbidem, p. I.106 .

Ihtdem, p. 6 §i Virgilie Ple§oianu cave Apostol Dimitrescu", 4 martie 1860, Le GeneralCommandant la 3' Division d'Infanterie a Monsieur Virgile Plechoieanou, Aide de Camp", 21 august1860, dos. Virgilie Gr. Ple§oianu; D. A. Sturdza §i C. Colescu-Vartic. Acte ci documente relative laistoria Renaverii României, Bucureiti, 1896, vol. V1-2, p. 652.

upArhiva Pleshoyano, Virgilie Ple§oianu ciltre Apostol Dimitrescu", 4 martie 1860 §i

Virgilie Ple§oianu catre Anastasia Nicolaidis", 29 aprilie 1860, dos. Virgilie Gr. Ple§oianu.108 Ihidem, Ple§oianu dare Nicolaidis", 29 aprilie 1860.109

Constantin C. Giurescu, Victia ci opera lui Cuza Vodá, Bucure§ti, 1966, p.424.

ldsandu-§i

Mihkepi.

spShiciti",

www.dacoromanica.ro

17 Ple§oienii dc Romanati 151

comandant al Corpului 2 de armatii, el sose§te in tabara de la Chalons unde riimane pana la 21august activand asiduu in serviciul batalionului sau §i participand cu zel la exercitiile diviziei a 3-a de infanteriem. Reintors la Bucurc§li, este repartizat la Comisia de lucrari geodezice §itopografice a armatei I

In anul urmator se easatore§te cu Maria, tiica lui Paraschiv Gherghe §i a Ecaterinei Mallal 12.Contractul de casiitorie semnat la 8 martie stipuleaza Ca fata, in varsta de §aisprezece ani. saprimeasca o zestre de 11.000 galbeni' Viata lor impreun5 va fi scurta, pentru ca la 16 manic 1863,locotenentul este ucis intr-un accident. Inmormantat la Ccrnica, v5duva sa va ridica deasupracavoului saki un monument din mai mull alba adusa din Italia"4.

Trei zile dup5 decesul solului sau, Maria na§te un buiat. botezat Virgilic in amintirea tataluisau. Mo§tenirea copilului este considerabila. Pe langa mo§iile de la Ple§oiu, Belgunu, Baloteasca,Odaia Manciului §i o vie la Trestinicu, averea cuprinde douii case cu dependinte la Bucure§ti. pravaliila Bucure§ti §i la Cerneti, mobile, argintarie, bijuterii, diferite polite, un faeton cu doi cai, precumun cal de ca1arie"5.

Virgilie Ple§oianu i§i va face studiile la Paris, mai intai la liceul Louis-le-Grand §i apoi laEcole Centrale des Arts et Manufactures unde obtine di?loma de inginer in 1885. Mai tarziu seinscrie la Facultatea de Drept unde va trece un bacalaureat 16. Dupa terminarea studiilor de ingineriese intoarcein Romania, se casatore§te cu Maria, fiica serdarului tefan Boranescu §i a MarieiSibiceanu" , §i i§i mare§te averea vanzandu-§i toate mo§iile pentru a cumpara terenuri imprejurulBucure§tilor a cdror expansiune o prevede.

Inginenil Ple§oianu se intereseaza de toate evenirnentele vietii politice nationale §i

internationale. Fire originala §i independentA", inzestrat cu 0 inteligenta superioarii §i de-o culturaadancA §i eclectica... critic subtire §i plin de duh", el va redacta pentru diferite ziare §i reviste articolein carc îi va expune ideile"H. In 1915 moare la Bucure§ti §i este inmormantat alaturi de tatal sau laCernica.

Fiul sal mezin Virgilie Alexandru, nascut la Paris la 30 aprilie/12 mai 1894, 1§i face studiile laLiceul Janson-de-Sailly §i la Conservatorul de Muzica. La Paris locuie§te pe rue de Verneuil, pemalul stang al Senei, impreunil cu mama sa care organizeaza serate muzicale unde invitatii ascultamuzica de camera interpretata de tanarul George Enescu la vioara §i Magda Tagliafero la pian,acompaniati uneori de Virgilie la violoncelli9.

In 1913 participa ca voluntar la campania din Bulgaria, dar nu face razboiul din 1916-1918find bolnav §i reformat. Inscris in Societatea Compozitorilor Romani, el dirijeaza de mai multe onorchestra filarmonica de la Ateneu, alegand, adesea in premiera, opere moderne de Stravinski,

Arhiva Pleshoyano, Le Maréchal Commandant le 2e Corps d'Armée au GénéralCommandant la Lie Division d'Infanterie", 13 iunie 1860, §i Le Général Commandant la 3e Divisiond'Infanterie...", 21 august 1860, dos. Virgilie Gr.Ple§oianu.

itG. Calinescu, Istoria literaturit romime, ed. Al. Piru, Bucure§ti, 1986, p. 986.

112 Arhiva Pleshoyano, Souvenirs de Catherine Cerkez". mss., 1967, p. 16 -17, §i Genea-logia famiIiei Malla", mss., dos. Alte familii".

G. Calinescu, op. cit., p. 986.114 Arhiva Pleshoyano, contract din 16 sept. 1864, dos. Virgilie Gr. Ple§oianu.115

Ibidem, Inventariu...", 28 martie 1863; G. Calinescu, op. cit., p.986. Maria GhcrghePIe§oianu se casatore§te a doua oara cu colonelul Vasile Gherghel cu care are trei copii: Aurelia,Henri §i lonel. Dup5 moartea colonelului se recastitore§te cu Gheorghe Cerkez cu care are Inca treicopii: Dpornitru, Gheorghe §i Ecaterina.

Ibidem, Correspondance, proviseur du lycée Louis-le-Grand", Diplôme d'ingénieur", 7august 1885 §i Baccalauréat en Droit", 16 noiembrie 1897, dos. Virgilie V. Ple§oianu.

117 Ihidem, Genealogia familiei Boranescu" de George D. Florescu, mss., 23 iunie 1965, dos.Familiile Boranescu §i Sibiceanu.

118 C. G. Costa-Foru, Un prim colahorator, in Momente tstorice de Virgilie V. Ple§oianu,editura revistei Parerile unor spectatori", 1913, p. 4.

119 Arhiva Pleshoyano Act de Natere' i Program suvenir" dos Virgilie V Ple}oianu.

www.dacoromanica.ro

152 Dan V. Pleshoyano 18

Prokofiev, Debussy §i Turini120. Apoi paraselte muzica pentru a se consaera familici afacerilor sale.Dupa cel de al doilea razboi mondial pleacil in exil si se stabilqte la Paris uncle urmeaza eursuri delesatorie artistica. Laureat al Salonului din 1950 al Societatii ArtiOlor Francezi, el prirne§te la 26 rnaio medalie de bronz §i o mentiune onorabilii pentru operele pe care le expune". In 1951 emigreaza inCanada impreuna cu familia sa; acolo se va stinge din viaIi la 4 febniarie 1956 §i astfel se incheiecronica rornaneasea a Ple§oienilor originari din Romanati.

120 Ihidem, Virgilie V. Ple§oianu eatre fiul ski", 1913, Program", stagiunea 1927-1928, §iDimitri Levidri, Aide-de-Camp de S. M. la Reine Elisabeth des He llènes a Monsieur VirgilPlewianu", 16 martie 1929; Petre Niculescu, Muzica romdneascii de azi, Bucure§ti, 1939, P. 873,878.

121 Ihidem, A. Chataigneau a Virgile Pie§oianu", 22 mai 1950, §i Liste des recompenses",Salon 1950, Societe des Artistes Francais, p. 3.

4i

www.dacoromanica.ro

1

N lheCtitor Bis.

IPiesoiu, 1615

I

SIVoievozi,

Dumitru Ciochinli Stoica Mihai DumitruLogofat Preot 1613 logofdt Postelnicu 1622

1594 + dup5 1622 1622

_I

18.IV.16301

1

Pantazi Barbu Sima ' VladLogofat 1646 1630 1630 1639

= Deva ...__L._

PLEWIANU DIN ROMANATI

PArvuLogofat 1662CApitan 1678Sluger 1693

+ ante24.X1.1707 f.c.

Ion+ ante

24.XI.1707

RaduCtitor Bis.Sf.Voivozi

Plesoiu, 1734+1739

Bis.Sf.Voievozi

(1)

DumitraFoIspravnic 1727

Citior Bis.Sf.Voievozi

Piesoiu, 1734Dionisie

Monah 1744+ 12/16.IX.1746Bis.Sf.Voievozi

= Marica

Iodita= 1742 RaduDobriceanu

CApitan

Mihai RaduLogofät 1706 CApitan 1684

+ ante Logofilt 170025.VHI.1708 + dupil

25.VI11.1708

24.XI 1707

Albu+ ante

Radu1707

Ilinca Matei+ ante Ctitor Bis.

21.111.1743 Sf. Voievozi,P1esoiu, 1734

MeftodieMonah 1776

+ ante20.V.1778

Constantin

Bis.Sf.Voievozi= Ancula din

Cosovenir

N = ante

1743 23.11.1743Preda ...

(3)

Dumitru+ dupil

25.VHI.1708

Chirci+ intre

23.11. 21.111.1743

= Stanca

I -1Durnitru loana

1743 1743

i 1. i-

NL

'

"

1

7

www.dacoromanica.ro

154 Dan V. Pleshoyano 20

(1)

Dobrita= Radu sin PaharnicNccola din C5rcioia

1744

Ilic Plc§oianuCilpitan 1768

+ 1788= Ca lita sin

Serban din Mih5ie§ti1

1 1Matei+ dupa

10.111.18171

1Manda BarbuCtitor Bis.Sf.Nicolae,

Mihibe§ti, 1814= Marghioala

Durn trachePostelnic+ 1837

f.c.

1

11Gheorghe Luca

Logofat 1832Pitar 1840

n. 1811; +... 111. 1858= 1840 Evghenia sin

serdar GheorgheCapeleanu

n.1.XI. 1823,+ 2.XII.1842

°Bis. CuvioasaParaschiva, Ramnicu

Valcea

Udrea Plc§oianuPaharnic+ ante

17.1.1777

(2)

Caliopia Anca(Pia) + 1843

n. 21.VII.1841;+ 1919= 1858 Ion C.Bratianu

Pre§edinte Consiliu1876-1888

n. Pite§ti 3.IV.1821;+ Florica 4.V.1891

1

N

www.dacoromanica.ro

21 Plc§oicnii de Romanati 155

Ancuta+ante 8.11.1837

= 1823 Gheorghe I.MagheruGeneral Cäpitan

n. 1804; + 23.111.1880

Constandina= Preda Dobriceanu+ dupg 28.XII.1533

(2)

RaduLogora

Ctitor Bis.Sf.Nicolae Brilndup,

Craiova, 17931

IonBiv Vel Pitar 1820/1830

n. 1784: += Dumitrana Milinescu

Dumitra= losif Carminski

Inginer+ 1854

(3)

NicolaeColonel 1848

Membru GuvernulProvizoriu, Izlaz, 1848

Deputat Divan Ad-hoc 1857n. Craiova 1815;

+ 13/25.1.1859 Hyères= 2114.VII.1853 Eliza sinStolnic Petrache Peretz

n. 1832; + dupa 27 11.1881

Petre+ ante 10.V1.1781

Maritica+ Rusciuk

15/27.VII.1885

Aurel+ 1876

f.c.

IN

= Radii UntilrescuConstantin

1796

GheorghePolcovnic de seimeni 1826

+ 10.VII.1841= Elisaveta

1

1

1

www.dacoromanica.ro

PLEOIANU DIN ROMANATI

N (4)

i 1

Stoian I Radu Mihai DimitrieCtitor Bis.Sf. Ctitor Bis.Sf. + dupà Ctitor Bis.Sf.

Nicolae §i Spiridon Nicolae §i Spiridon, 2.IV.1777 Nicolae §i Spiridon.Cernep, 1780 Cerneti, 1780 = Anghelina ... Cernep, 1780= Pauna ... + ante + dupä = Maria ...

10.VI.1781 27.111.1797:= BAlala PoroineanuI

I IHagi Gheorghe Balasa Parascheva GheorgheBiv Vel Clucer za Arie = Dumitrache Postelnicel 1803

1820/1830 Iupceanu 1813/1820 = Ancup ...n. Cernep 1764; + ante 1832 + ... XII.1830

+ ante 1833 = ElisavetaGreceanu+ 1821

I

I

Maria

Calafeteanu

tefan= Ilinca

GrigoreProfesor §i Inginer

Postelnic ante 5.VHI.1835Pitar 1839

Serdar 1850Ctitor Bis. din Baloteasca

n. Cernep 30.1.1808+ Bucuresti 25/26.1.1857

Bis. din Dilrvari= 8.1X.1832 Ecaterina

sin Radu Ceacarn. Bucurgti 14.X.1819

+ BuzAu 28.V1.1854° Bis. din Darvari

N Dumitru Elena+ 1821 Parucic 1837 = Ilie

Serdar BAcanu

Efimia«Republicana>>

n. 1837

Pre§edinte Tribunal§i Comitet Permanent,

Gorj, 1862/1878n. Cerneti 1811;

+ 1880= Anica Dobrescu

Marghioala= Constantin

Parilianu

j1

7

I

www.dacoromanica.ro

1 Jeannen. 1888; + 1924

= Dr. Themis Doncos+ Bucure§ti 1945

(5)

VirgilieLocotenent 1860

Aghiotant Ministru de Razboin. Bucuresti 30.VIII.1834+ Bucuresti 16.111.1863

°Mst. Cernica= ... 111.1861 MariaParascheva Gherghe

VirgilieInginer si Avocat

n. Bucuresti 19.111.1863+ Bucuresti 1915

° Mst. Cernica= Maria sin serdar Stefan

Boranescu (div.)n. 1865; + Leyin 5.VIII.1911

Radu Virgilie Helenen. 1892; + 1929 n. Paris 30.IV./12.V.1894 n. I 898;

= Odette + Montreal 4.11.1956 + Leysinf.c. Compozitor de rnuzica 12.1X.1911

= (I) Angela Vrabiescu (div.)(H) Manuela Soutzo-Vlahoutzi

n. Paris 7/19.VI.1893+ Montreal 13.111.1970

(I) Serbann. Lausanne 31.V.1917

Avocat §i Economist= (I) 1939 Yvonne

Petrarian (div.)(II) Cornelia

Papacostea (div.)(III) Jutta Jekeli

(I) Ana-Marian. 29.111.1944

Profesoara= Dr. Dan Petreanu (div.)

(II) Ileanan. Paris 20.V11.1926

= 20.VI1.1974Serban Silion

(6)

1

1

www.dacoromanica.ro

(6)

(ii) Dan PLESHOYANOn. Paris 9.VI.1929

Economist §i ProfesorPre§edinte

«Molson Breweries»= (I) 16.11.1957Lucile François

Berthelot-Badeaux (div.)(II) 18.V1.1989

Lilian John Raysonn. Paris 5.IX.1938

Nicolasn. Montreal26.111,1958

Publicist

Stefan Alexandra n. Montrealn. Montreal 3.111.1962

7.1.1961 = (I) 17.X.l987Inginer Joseph J.Ray (div)

=Rome 12.V1.1993 (II) 3.V1.1995 Dr. MarcChantal Vely Leroy Dumas Prof. univ.

Jonathan (I)n. 8.111.1991

I

1 1

1

www.dacoromanica.ro

BANUL RADU GOLESCU SI TARGOVISTEA

GABRIELA NITULESCU

A vorbi despre Radu Golescu in legaturile sale cu spatiul darnbovilean inseamnarelevarea acelor aspecte semnificative din activitatea sa, nu neaparat necunoscute, ci numaireprezentative sub raportul prezentei sale la Targovi§te care coincide cu momente de varf aleascensiunii spre mari funciii, indeosebi dupa anul 1780. Aceasta deoarece ne propunemprezentarea lui Radu Golescu la Targovi§te in judeiul Dâmbovila plecand de la trei mari

titlurile cifuncçii1e pe care le-a detinut in intervalul 1782-1810, a§a cum apar ele inprimul rand pe documentele referitoare la Dambovita; perioada in care Radu Golescu afunctional ca ispravnic al judetului Dilmbovita; proprietalile pe care le-a definut aici, ceregim au avut dupd moartea sa.

Referitor la primul aspect, cercetarea siNtematica a documentelor §i surselor bibliograficedovede§te ca prima functie CU care apare, la 30 august 1782, este cea de paharnic; in aceastacalitate impreuna cu loan Florescu serdar, judecil pricina de neinielegere dintre manastirile Stelea§i Nucetu'. Peste numai trei ani, la 11 august 1785, el este vel paharnic-, titlu pe care il &tinepana la 3 ianuarie 1786, cand apare cu cel de biv vel paharnic"3. La aceasta ultimil data, elcumpard de la Neculae Coco§ capitan o mo§ie la Fundeni (aspect asupra caruia vom reveni). Inacela§i an, la 6 august, Raducan Golescu biv vel clucer" §i ispravnic al judelului Dambovita,judeca alaturi de Marco portar neintelegerea dintre Manastirea Nucetului §i Pantazi Serehli4.Pentru o perioada de 10 ani, el va apare ca logofilt (1794)5 §i vel vornic, la 7 august 1796, printrecei §ase boieri divaniti care cerceteaza pricina dintre I. Cioranu §i preolii manastirii catolice dinTargovi§te6. Peste un an, in noiembrie 1787, cand Alexandru Ipsilanti numea §ase boieri divaniticare sa intareasca actul de numire a egumenului Dionisie la Manastirea Dealu, Radu Golescu estemenlionat ca vel vornic al opstirtlor" .

In sfar§it, ultima funciie cea de ban apare in 1799, cand el devine roprietarul sticlariei dela Sotanga8, functie cu care va fi mentionat ca mare ban pang in 1816 §i, respectiv, 1818, la

G. Potra, Tezaurul documentar al judefului Dilmbovita. 1418-1800, Targovi§te, 1972, p.813-814.

2 Inscriptie aflata la Biserica domneasca din Targovi§te (pisania din I I august 1785), inpridvor, deasupra intrarii, limba romana, alfabet chirilic; vezi §i R. Gioglovan, M.Oproiu, 1nscriptii ciinsemnciri din judetul Dâmbovita, vol. I, Targovi§te, 1975, p. 44 45.

3G. Potra, op.cit., p. 838.

4 Ibidem, p. 845-947.5

Anastasie lordache, Got4ctii. Loud cj rolul lor in istoria Romilniei, Edit. St. §i Encicl.,Bucuregti, 1979, p. 13.

G. Potra, op.cit., p. 914-915.7 Ibidem, p. 920; pang in 1798 (A. lordache, loc. cit.).8

1. Cojocaru, Documente privitoare la economia Trii Românepi, 1800-1850, Edit. Stiinii-fica, Bucure§ti, 1958, vol. I, p. 170.

9 A. Iordache,loccit.

Revista istorica", torn VI, nr. 1-2, p. 159 164,1995

§i

directii:

- -

- -- -

www.dacoromanica.ro

160 Gabriela Nitulescu

moartca sal° Sc evidentiazil astfcl, pentru o perioada de 34 de ani i in striinsii legaturii cu judetulDambovita, titlurile cu care Radu Golcscu este mentionat in documcnte, de la paharnw pana la mareban Titluri care sc referil la diverse aspecte: activitatca lui ca ispravnic al judetului Dainbovita,proprictar al unor mo4ii sati sticIriei dc la oti.inga, boier divanit, hotarnic numit dc domnie.

Cat prive§te funclia de ispravnic al judejul Dembovija, pentru prima data este mentionata hi30 august 1782, cand impreuna cu cel de-al doilea ispravnic, loan Florescu serdar judeca pricinadintre mo§nenii din Pietrari §i Manastirea Margineni". In accemi zi, el inainteazii domnului o anaforain pricina de neintelegere dintre manastirile Stelea §i Nucetu, pentru mosii din Podu Bete.tiiL. In andtirmiltori, pana in 1787, Radu Golescu este ispravnic de Targoviste, exclusiv o scurta perioada dinluna septembrie 1792, and II inlocuicste Manolache Brancoveanu vel logofat'' . Ultima mentiune asa ca ispravnic de Targoviste o avem din 1786'4, pe un minei al lunii mai din anul 1780, carte aflatala Mitropolia din Targovi§te (actualmente in depozitul de la Manastirea Dealu) §i avand urmatorultext: se/ se ftie cei am scris eu Dumitrache al popii Gheorghe de la biserica Domneascd dinTargovilte jiindu domnul nostru Jo Nicolae Petru Mavroghenie Voevod, jiindu fi rasmirija cea deturci, (And au luat pe veitaful Radu de 1-au dus la Bucurelti din Thrgovioe, care n-am mai potnenaniciodatei"15.

in legatura cu aceastä Iuare" a vatafului Radu de dare turci, opinam pentru datarea acesteiinsemnäri cel puin cu incepere din august 1787, räzboiul ruso-austro-turc declansandu-se la 24august vest an, moment care coincide cu mutarea operatiunilor militare pe teritoriul TailorRomane . In sprijinul acestei opinii, dar cu datare precisa (anul 17891, yin §i douii insemnari pe cartiaflate la Biblioteca Academiei Romane, publicate de O.Lugo§ianu' Ilie Corfus". Prima dintreaceste insemari se aseamana cu cea aflata pe mineiul din 1780; textul este insa ceva mai complet st.important pentru argumentarea noastra, este datat precis: Set' se oie cd am scrisu eu, Dumitrache alpopei Gheorghe de la Beseareca Domneasca din Targovioe, fiindu domnul nostru lo Nicolae PetruMavrogheni voevod, fiindu rizmerild rea de turci cdnd au luat pe vatafu Radu de 1-au dus IaBucurefti cu totu. i am scrisu ca sii (sii) lie minte, andu eram in case la mitropolie, 0 au veNtmuljime multei de turci aici in Targovioe, care n-amu mai pomenitu niciodatei. Maiu 24, 1789"1Cea de a doua insemnare nu mai mentioneazA deck prezeno turcilor la Targoviste, ca §i deplasareaarmatei domnului muntean spre nord: Scris-am eu Dumitrache al pop<ii> Gheorghe de la BisericaDomnneascei din Targovi0e, in zilele prea luminatului domnul Jo Nicolae Petru Mavrogheniv<oe>ivo<od>, find i reizmirija rea de turci (aici in Thrgovi0e), cemd s-au dusu in Brapv. Leat1789"" . De altfel, ultimile douà mentiuni ale lui Radu Golescu in functia de ispravnic al Targovivziapartin anului 1787: prima data la 4 februarie and, desi Cli nume indescifrabil, dar cu functia de fostmare clucer, el se afla intre marii boieri judecatori in pricina mosiei Speriati (Sperieteni)', iar ceade-a doua din 25 martie 1787, mentioneaza deja ca ispravnici pc Grigore Greceanu fost marepaharnic ii Ionita Caramanlau, fost mare serdar--. Putem afirma deci ea ultima data and Radu

1° Ibidem.I I

G. Potra, op.cit., p. 815.12 lbidem, p. 813-814.13 Ibidem, p. 817.14 R. Gioglovan, M. Oproiu, op.cit., p. 61; mai mult ca sigur, datarea insemnarii de ciltre autori

este greilita, ea apartinand cel pujin celei de-a doua jumliteiji a anului 1787.Ibidem.

16 Istoria Romemiei in date, Edit. Encicl. Rom., Bucuresti, 1971, p. 16(1; Istoria milliard apoporului roman, Edit. Militarii, Bucure§ti, 1987, p. 66-67.

17 O. Lugosianu, Insemnari din beitreini, in Tinerimea romana", vol. III, 1899, p. 188.18 Ilie Corfus, insemnari de demult, Edit. Junimea", Iasi, 1975, p. 78-79.19 Ibidem, p. 78.20 Ibidem, p. 79.

845).

21 G. Potra, op.cit. p. 849; vezi i documentele din 22 iulie 1786 (p. 844) 6 august 1786 (p.

-2 Ibidem, p. 852.

§i

§1

- -

www.dacoromanica.ro

3 Banul Radii Golcscu 161

Golcscu este amintit ca ispramc al judcolui Dainhol, ia. in documcnte, este 4 ianuaric 178721. iarinscmnarile dc pc canilc amintite aduc uncle coinpletari privind prczcno sa in Targoviste, sau tinaspect mai putin §tiut ace:1sta luarc" a sa de catrc turci, o arestarc, un gaj ? Prezenta sa este confir-mata pentru anul 1789 si cu ocazia vizitci filcutc dc voicvodul Nicolac Petru Mavrogheni la Curtcadomneasca din Targoviste, in ziva dc 14 iulic 1789, explicatia hind accea c Radu Golescu era untildintre cei care sc ingrijisc de rcpararea accstui monument. In 1785, domnitonil Mihail Sulu porunceaispravnicului judeolui, paharnicului Radu Golescu, si repare biscrica mare4domneascii. care cra cuoltaru dezlipit de hisericii si holta Inciit era spre cildere ; indemnat de lanachcVacarescu vel vistier", domnul o au Innoit-o p au Invillit-o P an Itnpodohit-o"25, inlocuidu i

reparand tencuiala i pictura, mcster hind Popa loan Zugravu, fiul popii Vintila dinMalureni-Arges-'. Pisania bilingva a biscricii mari domnesti, allata dcasupra intrarii in pridvor, arataell toatc lucrarile au avut purtilwriu de grijei pe dumnealui jupan Radu Golescu vel pah(arnic),ajlcindu-se ispravnic judepilui Dthnhoviill", la 11 august 1785- . Alte douü inscriptii aflatc inpronaos, datate 4 si 28 aprilie 1785, confirma conducerea lucrarilor de reparatie de cave RadiiGolescu: 1785 aprilie 4 4.indril(?)za Golescu"-8 si ,Aprilie 28 1785 au Inceput Ia dresul hisericii depaharn(icul) Golescu-9. Rezulta deci ca lucrarile, incepute in aprilie, erau gata in august 1785, iarlcianii urmatori de continua, un zgrafit din 1796 mentionand reparatiile din acest an, la turla a doua- .

In acelasi timp, probabil din porunca tot a ispravnicului, la 12 martie se Intocmea o lista de bunurimobile §i imobile apartinand metohului de la Targoviste (biserica Sfanta Vineri domneasca mica) sia starii care era foarte rea: clopotnija descoperitil de tot; zugreiveala in biserica, pe de o ciarte,ccizulti; pardoselli nu taste; tgile putrede; biserica pe dinafaril nelencuitil ci fat-3,deferestri , iarcasele (Azilul Doamnei Masa erban) una acoperitei mai slab, iar alta ploae. Dcoarecc stareade neingrijire a metohului se mentine, este posibil ca lucnirile de aici sa nu mai fi continua, punandu-se accentul pe cele de la Biserica mare domneasci. Unde Radu Golescu s-a remarcat prin calitatile debun gospodar, intreprinzator, foarte activ si remarcabil conducator. lar in calitatea sa de ispravnic, ela dovedit rapiditate in judecarea pricinilor. integritate si justete, obictivitate si spirit umanist, nelasandloc nici unei incalcari a dreptatii. Intr-o singuria zi, la 30 august 1782. el judeca patru neintelegeristabilinIcil precis persoanele care sa le rezolve si urmdrind, In timp, felul cum acestea si-au facutdatoria . Respectand obiceiul parnantului", la 26 aprilie 1786, impreuna cu alii doi ispravnici, dacarte pentrli alegerea locurilor de cas5 din Targoviste ale fostului mare medelnicer GrigoreGreceanu" ; insa, nefiind scrisori i zapise la mijloc", foloseste sistemul marturiilor si descope-

locurile intr-acesta# chip, au dat dumnealui aceastä carte ca se)" urmeze cu sttipanireaintocmai dupil cuprinderea ce in sus sit' aratit". 6. Prin aceeasi hotarare, el foloseste, pentru a mäsura,stanjenul marii sale raposatului Constantin voda Brancoveanu"32.

Aceste calithii ale lui Radu Golescu se evidentiaza si printr-un alt aspect acela deproprietar in judeptl Dlinzbovi(a, fie ca mostenitor, fie in calitatea de cumparator. De la bunicul

p. 849.Pisania Bisencii domnesti din TArgovi§te, 1785.

" Ibidem.Ibidem.

27 Ibidem .

28 Biserica domneasci din Targoviste. inscriplie in pronaos.Ibidem.

30 -In acela§i loc, altar; vezi §i loana Cristache-Panait, Sgrafite in hiserica curia domnefti dinTargovftte, in Glasul bisericii", nr. 9-10/1966, p. 892.

G. Potra, loc. cit., p. 849.31

Ibidem.33

Midenz, p. 813-815.34 lhidetn. ,15

p. 840.36 Ihident.17 Ihidetn.

deircipiinatti,

§indrila,

rindu-sei

Ibidem,

an lbidern,

3

www.dacoromanica.ro

I 62 Gabriela Nitulescu 4

silu Ilic tii bei cconsilier in vrcmca administratiei austriece in Oltenia, intre 22 fcbruaric 1719 si27 aprilic 1729) 8, Radu Golescu mostenestc o mosie la Produlevii-de-Sus (Ghinevi). proprictatecare la 10 Mule 1780 apare ca fiind a dutnnealui Nicolai vel vornic"3). Este posibil camostenirca s5 provinri de la bunicul s5u, Constantin tirbei, care la 1781 I5sa unui alt nepot,'teftin Pir§coveanu, o mosie la Bogatii-de-Sus4°. Pe ItngIi proprietatea de la Produlesti, Radu

Golcscu a mai dobilndit si altele in Dilmbovita, ingrijindu-le si veniturile, 15sfind printestament poruncrt fiilor srai sä nu modifice nimic. cei elf din cele peirintept nimic tr-am priipadit,ci Inca am adaogal Incc2i poci zice cä le-am fruloit"41. intr-adeviir, spiritul de bun gospodar IIcaracterizeaz5, ca §i receptivitatea la nout5tile vrcmii sale, priceperca in afaceri; astfcl, mo§iei dela Ghinevi-Produlevi, mostenit5 cum am vrizut, ii adaug5 pe cea dc hi Damboylcioara, hotrirnicitilla 8 tulle 178742. In acela§i timp, el cumparri alte proprictätt, dintrc care cea de la Fundeni(Cocopt-Socetu), la 3 ianuarie 1786, cu pretul de 70 parale stfinjenul, vânziitorul (c5pitanulNeculae Cocos) pri mind o sumri de 500 talert, plus 54'43. Nu §tim din ce pricind, peste numai trcizile, s-a revenit asupra preplui (1 taler si 90 bani stAnjenul), semnilndu-se §i actul de viinzare-cumpArare . Asupra regimului proprietkii, situatia era oarecum incurcatii: la 24 ianuarie 1786,Radu Golescu o d serdarului Pantazi Ghica, vecin cu aceastrt mosie"45, pentru suma hotruiltil la 6ianuarie; la rfindul sAti, Pantazi o dri Anitei Cocos, sora c5pitanului, rAseumpararea fiind valabilãnumai pentru Anita Cocos46. La 30 ianuarie 1786, deoarece mosia era amanet la banul DumitracheGhica, cei doi proprietari cNeculae si Anita Cocos) o vdnd acestuia cu 2 taleri si jumatatestithjenul, total stanjeni 7034 . in aceeasi zi (30 ianuarie 1786) Anita Cocos amaneta aceast5 mo§iebrmesei Ruxandra V5cirescu pentru 560 de taleri, cu o dobandrt de 5 si jumAtate la pun45, sorocde o jumatate de an49. La 8 iulie 1787, mosia apare la rilposatul lanache Dâmboviceanul , vecindcu moiitt Produlevii, a dumnealui vel clucer Golescu"50. La 17 iulie 1787, când se alegea sihotrunicca mosia Fundenii lui Coco§, proprietar era Nicolae Cocos51. in timp, mosia nu mai apareca proprietate a lui Radu Golescu, el mentinandu-si st5pfinirea asupra celei de la Produlegi §iasupra pe care prin testamentul din 2 februarie 1815 o rasa mostenire fiului sriuNicolae . Tot lui Nicolae Ii revenea i sticlitria de la 5'otlinga53, care functiona incri din 1783 si pecare banul o cumpArase din 1799, aducând mesteri transilvrineni pentru a o pune pe picioare. Undocument din 1814 mentiona ea' la judeptl Diimbovija s-au geisit la sticleiria unde lucreazei sticleacepi nen* ce li se aratii numele mai jos cu familiile lor ce nu-i gtzsim scr4i la catagratia ceavem at' n-au nici case, nici dobitoace, nici altei stare, ci ted In casa stickiriei ce este a dumnealuihanului Golescu i lucreazd sticle ce sunt 15 ani"5 . Ca Radu Golescu era deschis spreintensificarea relatiilor de schimb introducerea noutAtilor, se stie foarte bine, nu numai dinpreocupArile sale ca abil om de afaceri55, ci si din dragostea cu care el rrtspundea cerintelor

38 Alexandru A. Vasilescu, Oltenia sub austriaci. 1716-1739, vol. I, Bucuresti, 1929, p. 106, 148.G. Potra, op.cit., p. 801.

411 Ibidem, p. 875; de la tefan Pirscoveanu o mosteneste acum lordache Cantacuzino.41 A. Iordache, op.cit., P. 14.4- G. Potra, op.cit., p. 857.43 Ibidetn, P. 837.44 Ibidem, p. 837-838.45 Ibidem.46 lbidem, p. 83947 lbidem.48 Ibidem.49 Ibidem, p. 857.511 Ibidem.

51 Ibidetn, p. 859-861, 862 (la 22 iulie 1787).52 A. lordache, loc.cii., p. 14.53 Ibidem.54 I. Cojocaru, op.cii., p. 199.55 A. lordache, op.cii., p. 13.

hiv

Giampatilor,

§i

39

.ftirbei

www.dacoromanica.ro

5 Banal Rada Golesca I 63

moderne ale cpocii salc, cvidente indcoscbi prin sprijmul acordat dezvoltarii invatamantalui'''. catdespre sac/aria de la .Folanga, ea va consti tin obiectul unci atentii deosebite, In scnsul rcpuncriiin productic si al fabricarii unor produse de Nina calitatc. Mestcrii nemti" numiti in documentaldin 1814 se numcau neamm, pfircellah, Dined neampi ci Mihel, Ghiuri, Marin R4novean,Petre ci Precupu, frafi or Porumhacu, Ion Ardeleanu"57 §i crau chcmati dc boierul Golcscu inscopal Infiinhrii unci manufacturi58. Sub stapanirea lui, sticlaria de la Sotanga va cunoasteInflorirea maxima, iar bamil se va ingriji si de conditiile de trai mai bane pentru lucratori; astfel,la 28 noiembrie 1815 el cumpara un codru de inoie Ruda, livezi si pildure, unde 4-1

pomii ce se vilnd au fost ri locuinfd de oament, drum vechi au oval 41 are pe valea Sticliirii vechipe care ci sticldria stand de ani au lucrat. unde fed acum rudariir59. In nest calm s-a formatsand Goleasca, ai càrui locuitori au fost Improprietarili la 1864 pc milk' Goleaseili".

Ca urmare a grijii marelui ban, in numai un an sticlaria se dczvolta, astfcl ca in 1816 eranecesara angajarea a doua sate apropiatc Gura-Valcanii §i LItculetele pentru, a lucra la sticlaric,cu conditia ca plilteascei ludele acestor sate, podvezile angaralile"°(. La accasta data,conducerea Intreprinderii o avca nu] sau Nicolae, in varsta de 43 de ani61, care dupa moarteatatalui sat', in octombrie 1818 va Incerca iar se/ ft/ea aceasal tocmealei", subliniind avantajelepe care ea le oferea, caci aceusal fahricd a sticleiriei este §4 pentru podoaba Patrii ci pentrufolosul locuitorilor, vernzlindu-sil mai ieftine sticlele aici, nefiind calea depth-luta' ea Ifl jaraNemjeascd ci Inca acum in fericiji ani fi in norocu math tale (Alexandra Caragea n.n.),raldeijduiesc de a se face aceastli fabricil cu desdvialial ordnduialei"62. in acelasi timp, fostulmare logofat dovedindu-se mult mai min autoritar i activ deck tatill sau Incerca sa rezolveunele probleme ivite la sticlarie prin interventia autoritatii domnesti catre ispravnicii judetalui,pentru a aduce la isprilvniciat aceste sate, adicti Villcana-Cojocarului, find cu apropiere de aceasai fahricel ri sei-i indemne cu vorhe cuviinciose sei lecqeze iarei# in lucru fahricii, prin zapis inteirit de ispreivniciat" . El mai solicita ca Intelegerea s5se faca tot pe 3 ani, subliniind ca produsele de aici erau mai ieftine deck cele din Transilvaniaea procedeele de fabricatie aveau mai mulal cheltuialti merge la janddra care arde necontenit 8luni, lafacerea materiilor" . Desi rezula cIt aveau uncle greutati, totusi sticlaria era rentabila. devreme ce el putuse plati, dupa moartea tatalui salt, dajdii celor doua sate peste taleri 1 600"65,intervening pentru lade 3 lqieri din sad Ddmhovija ... care ftweau Iesie pentru trebuinfasticldrier . Patru ani dupa moartea banului Rada Golescu, pana in 1822, Intreprinderea mergebine; in acest an, Nicolae Golescu cerea ispravnicilor sa instiinteze stapanirea, prin hartie, desatele care lucreaza pentru ci. deoarece ii lipsesc 8 lude scutelnici din suma celor I 0 care suntorlinduiji prin hrisov"67 . Dar, din octombric 1823, greutkile stint tot mai dese, an prim semn fiindneplata de ciltre epistatul fabricii, Ianache, a sumei de 553 taleri si 55 parale, drept venit alIntreprinderii, suma pe care ramane dator sa o plateasca, in urma judecatii68. Din 1827 sticlaria

56 Mihai Bordeianu, Petre Vladcovschi, invelgimontul romilnesc in date, Edit. Junimea,1979, p. 68.

57 Apud M. Oproiu, L. Oproiu, Din istoricul sticlariilor din judejul Deimbovila, In Vala-chica", 9/1977, p. 237.

Ibidem.59 1. Cojocaru, op.cit., p. 199.60lhidem.61 G. Fotino, Boierii Golevi, vol. II, Bucuresti, 1939, p. 181.62 I. Cojocaru, loc.cit., p. 199.63 Ibidem.6465

Ihidem, p. 191.M. Oproiu, 1, Oproiu, op cit., p. 238.

661. Cojocaru, op.cit., p. 244-245.67

Ibidem, p. 30168 M. Oproiu, L. Oproiu, op.cit., p. 238.

Janos

cdminurde

sä si

Iasi,

(

pi

-

-

-- -

Gura-Vdlodnii, Lelculejile

5i

www.dacoromanica.ro

164 Gabricla Nittilescu 6

caprit5 un alt proprictar69, iar la 14 noiembric 1829 moarc i vornicul Nicolac Golcscu. In felulaccsta, mostenirca marelui ban trecca in rnãini strriinc, iar mosiilc din Dambovita vor fi si cicinsirrimate, pc parcursul sccolultu al XIX-lea. A rrunas toponimul de Goleasca". tradiiia nouluiadusi dc marele ban la sticlaria de la otringa si arnintirca lui, in zgrafitcle inscmnikilctrirgovistenc.

Prin elc, ca i prm IucrriIc facute, Radu Golescu rniiinc inscris in trecutul judeluluiDrimbovita ca o personalitatc remarcabilrt, ca un dcmnitar care s-a achitat de sarcini cu pricepere,afimfindu-sc de tilniir in viala politicrt a Orli. Asccnsiunea sa sprc cele mai inalte demnitriti in stat scimpletcste cu prezenia in judelul Diimbovita, iar prima mentiunc documcntarri a unci functii, cea depaharnic, atcstri viirsta rclativ trmilrii la care o ()Nine 35 de ani, paralel cu cca de ispravnic aljudctului. In ccalaltrt calitate a sa, de proprietar, el ingrijit mosiile, acorthind o atentie deosebitrtstick-mei de la otringa, modcrnizilrii i cresterii productiviqii.

59 Ihidem.

51

si-a

s

www.dacoromanica.ro

DIS CUTII

ISTORIA IN PALIMPSEST: MOLDOVA DINAINTE DE MOLDOVA*

TEFAN S. GOROVEI

Cand suportul material folosit pcntru scris pergamentul este refolosit, dupii o prcalahilapreparare care inseamna §tergerea until mai vechi text, se vorbe§te de un palimpsest. Textul nouacopera pe eel vechi, care nu se mai poate citi &cat prin metode specialc.

Multe pagini de istorie sunt asemanritoare palimpsestelor: indeprinatele realittiti interne s-au§ters, s-au uitat on n-au ramas niedieri consemnate ca atare 4i, pentru a le afla, de trebuic citite" cuun anumit fel de metode (genul filtrelor Wood I), dcdesubtul" datclor din izvoarele existente.

Un asemenea caz 11 infatiFz, dupa primele rezultate, in paginile care urmeazrt. Este vorba deMoldova dinainte de Moldova, adica de etapa anterioard constituirii principatului moldav in spatiuldintre Carpa(i. Nistni si Marea Neagra', etapa pentru care documente sense (nu discut despre celearheologice , cu relevanla de obicei foarte scazuta in problema cercetatii) nu exista'. RealitriOle aceleastravechi trebuie citite" in documente care privesc alte realitali, din epoci mai tftrzii. Lecturei depalimpsest.

incercand o astfel de sondare a unui trecut asupra citruia izvoarcle scrise tac ori stint preazgarcite §i confuze, doua cai se pot avea in vederc (ambele, de altminteri, de urmat in orice ccrcctareistorica): dinspre vechime spre momentul desilvar§irii coagulririi statale §1 invers, intr-o cautare arebours. Acum, aici, optez pentru cea de-a doua, pornind de la partile din inchegarea crirora epluribus unum avea sã rezulte intregul.

Un izvor de frumuseiea §i puterea dc sugestie a diplomei Cavalerilor Ioaniji, din 1247.lipse§te deocamdata istoriei Moldovei; impkandu-ne cu aceasta absentri §i acceptand premisa caevolutia neamului romanesc in cele dour' ramuri extracarpatice ale sale (din sudul i din rasaritulmuntilor) a fost unitarei f t relativ sincrond, trebuie sa admit= ea formaliuni similare cnezatc §ivoievodate, Øri (Ca tam cnezatului lui Litovoi voievodul"-) acopercau §i pamantul dintre

* Comunicare prezentatil la al II-lea Congres de Studii Romane§ti (Ia§i, 7 iulie 1993). Inredactarea notelor, se folosesc urmiltoarele abrevieri: AHAI (Anuarul Institutului de Istorie §i

Arheologie A. D. Xenopol" Ia§i), CI (Cercetari istorice), DIR (Documente privind istoria Romriniei,seria A. Moldova), DRH (Documenta Romaniae Historica, seria A. Moldova), Rsl (Romanoslavical,SAI (Studii §i articole de istorle), Sq7 (Studii §i cercetari §tiintifice.

V., de pilda, tefan Olteanu, Evolujia procesului de organizare statalii la est ci sud deCarpaii in secolele IX-XIV, in Studii", 24, 1971, nr. 4, p. 757-776; idem, Structuri teritorial-politiceromanevi in spaliul carpato-danubiano-pontic in secolele VIII-Xl, in ,,Revista de Istorie", 32, 1979,nr. 2, p. 285-308; Radu Popa, Les recherches archéologiques dans le probleme de la formation desétats médigvaux roumains. in Revue Roumaine d'Histoire", XII, 1973, nr. 1, p. 41-59; Victor Spinei,Moldova in secolele XI-XIV, 14, 1982, passim; Dan Gh. Teodor, Un cnezat romemesc la est deCarpali,in veacurile IX-Xl e.n., in AlIAI. XX, 1983, p. 81-87.

Admit, ca fiind cea mai logica. interpretarea propusil de regretatul Radu Popa, (Premiselecristalizárii viegi statale romiinefti, in vol. Constituirea statelor feudale romanevi, Bucureti, 1980,p. 35) pentru a traduce terra kenazatus Lytuoy woiauodc" (DRH, D. I. nr. 10, p. 22; aici p. 25 setraduce prin primantul cnezatului voievodului Litovoi").

Revista istorica", torn VI, nr. 1-2, p. 165 173. 1995

www.dacoromanica.ro

166 Discutii

Carptiti. Nistru si Marca Neagra. A lc dibui" prin putinatatea materialului documentar de caredkpuncm aii irkeamnii, in primul rand, a supune tzvoarcle unei lecturi noi, indreptand un fasciculdc lumina sprc formulele care acopera accle realiti lipsitc de atestari directe. Detectarea lor nunecesita. dcsigur, o mctodologie speciala: e suficientii simpla lei:tura prin aceasta grila" pentru aavea revelatia unor neasteptate adevarun ascunse printrc cuvintelc banale alc docurnentclor deatatea ori citite §i citate. In aceastii incercarc care nu c lipsita de predeceson se poate avea caindrumar acest manunchi de observatii ale lui Gh. I. Bratianu: E usor de presupus cli ccea cc asupravietuit in aceste mici tinuturi izolate de munte sau dc codru va fi constituit in timpurile maivechi o trasatura specificii fiecirci «Vino in parte, hotarelc ei fiind, dc fapt, acclea ale «obiceiuluiotraditional, superior puterii politice si administrative a factorilor de conducere. I..J Cu timpul,aceste mici unitati s-au contopit in formatiuni politice mai mari, odata cu dreptul ce le carmuia

Este evident cä atat in Muntcnia cat §i in Moldo N./a principatul a fost intemciat prinsuprapunerea Domniei la mici formatiuni politice locale, pe cari le-a omediatizat», ca sa folosescun termen consacrat de procesul asemanator ce se poate constata in istoria tarilor germane. InMoldova, este sigur ca faptul s-a produs prin odescalecatul» unui voievod din Maramures,inconjurat de un numir de seniori, cad g-au unit pe urma in sfatul Domniei cu reprezentantiiputerilor locale"4.

Este cea mai concretà punere in ecuatie" a problemei care intereseaza aici.S-a pus de mai multa vreme in evidenta caracterul de supravietuire arhaica, in cadrul

organizarii Moldovei medievale, a unor structuri care, in modul cel mai hotarat, nu §i-au datoratnasterea unor initiative statale din veacul al XIV-lea. Intre acestea, deosebit de interesante stintacele ohcti teritoriale5 care s-au numit si, in unele cazuri, numele a supravietuit pâni inveacurile XVII-XVIII campuri. Din documentele tfirzii, se constatii existenta unor asemeneacampuri nu doar intr-o singura zond a Moldovei. Astfel, in nord, la Hotin, este atestat, la 1456,topicul Urmezeu , care inseamna, in ungureste (Ormezo), campul strajii (in aceeasi vreme exista sipatronimul Urmezeu, devenit ulterior Hermeziu)7 . Tot in nord, dar in partea dinspre munti, un altcamp, Campul-lung, era un loc in care se cuprindeau, [Ana si in secolul al XVII-lea, camcincisprezece sate, care toate isi au legi si judecatori proprii"8, o autonomie ab antiquo, respectata§i dupà constituirea statului, ceea ce 1-a determinat pe Dimitrie Cantemir si spuna ca locuitoriiCampului-lung (acum, Campulungului !) alcatuiesc un fel de republica"9, precum Vrancea dintinutul Putnei §i Tigheciul din tinutul campuri-lungi (=campulunguri !) existau(exista) §1 in Maramure§ si in Tara Romanesca.

Un camp fall nici un nume sau determinare e mentionat intr-unul din documentele lui RomanI, la 1392: hotarul stapanirilor lui Ioanas Viteazul era fixat de valul care este de-a curmezi§ulCampului, pana la Siret", alt punct fiind indicat la capatul Campulue.

3 Cf. Henri H. Stahl, Controverse de istorie sociala romaneasca, Bucuresti, 1969; idem,Studii de sociologie istorica, Bucuresti, 1972; Victor Spinei, op. cit., 225-232 si in alte locuri.

4 Gheorghe I. Bratianu, Sfatul domnesc ci adunarea starilor in Principatele Romane, Evry,1977, p. 33-34.

5 Aceasta formula la C. Cihodaru, Observalii cu privire Ia procesul de formare ci deconsolidare a statului feudal Moldova in sec. XI-XIV, II, in AllAl, XVII, 1980 (infra: Cihodaru,Observajii, II), p. 125.

M. Costachescu, Documente moldoveneiti inainte de .tefan cel Mare, II, lasi, 1932, p. 578;DRH

'II nr. 59 p. 88.

Acest caz este analizat pe larg intr-o cercetare specialli: Maria Magdalena Székely, Familiide boieri din Moldova de origine transilvaneana (sec. XIV-XVI), in Arhiva Genealogici", I (VI),1994, 1-2.

Dimitne Cantemir, Descrierea Moldovei, Bucuresti, 1973, p. 301 (v. §i infra. nota 18).9 Ibidem.

10Ibidem, p. 302.

it M. Cosdichescu, op. cit., I (Iasi, 1931), p. 8; DRH, nr. 2, p. 3. Ceea cc la 1392 era capatulCampului" va fi devenit, ulterior, Varful Campului ?

I...I. 1...I

2

FStciulaitr.

www.dacoromanica.ro

3 1)iscutii 167

In partca centrala a Moldovci dc sub munte, un document din 1483 atesta Cthnpul prarilor(rnywogo lioAe)L, pe apa Moldovci; §i acestuia i s-a atribuit o influenVi maramure§ana . LaNeaml, pc Paraul Alb, domeniul boierului Craciun Belcescul avea, la 1414, un punct de hotar lacapritul Campului de la Vlad"4 determinare ciudata prin acest de la" care nu pare a indica unvechi stapan. Mai spre sud, la Bacau, se mentiona inca §i la 1640 Cthnpul de susl §i, in aceea§iTara de Jos, tot documente tãrzii dau topicul Sucmezeu, pc carc Ghibrinescu 1-a explicat prlinszdgmezd, Cdmpul casumului . Tinand seama, §i de pronuntia romaneasca Siuctnezdu ,

crcd cri Sucrnezeul inseamnii mai degraba aimpul Ingust (sziikmez6).In sfar§it, in zona Barladului, cunoscuta hotarnica a targului, din 1495, menlioneaza un alt

cthnp-lung:WT (6 ) MArCIESO non% AO TpevrIAIIA".Peste strilvechile carnpuri". ob§ti teritoriale care i§i pastrau stapanirile §i tradilia unei unitãi

nu in primul rand geograficc, s-a suprapus statul; uncle campuri" au fost inghitite de proprietateadomncasca §i impartite apoi celor credincio§i domniei. Altele precum cele mentionate dc Cantemir

§i-au pastrat o oarecare autonomic. Faptul cri uncle apar in documente cu numele de formaungureasca arata fie cd in cuprinsul lor se stabilisera ungureni", locuitori dinlauntrul arculuicarpatic, de obicei romani (dar poate §i unguri §i sccui), fie ea in perioada anterioarrt ie§irii de subcontrolul Ungariei angevine se implantaserd acolo elcmente de feudalitate maghiara, probabil micinobili rasplatiti pentru merite ostanti (cazul Urmezeului poate fi sugestiv in aceasta privinta). Pentruambele ipoteze exista posibilitatea de a se aprofunda cunoa§terea prin cercetari viitoare.

Alaturi de campurile" menlionate panii aici, mai este unul care a provocat discuii i asupracaruia o nouri zdbovire nu va fi niciodata nefolositoare. In zona centrala a Moldovei, Cdmpul luiDragq., atestat la 1419'9, cuprindea pe valea Bistritei, intre Nechid, Tazlau §i Bistrita circa 20 desate. In jurul acestei numiri s-au formulat ipoteze diferite- . Daca documente din secolele)(vile., ca §i traditia culeasa tot in veacul al XVII-lea de Miron Costin22, II derivau de la Drago§voda, in schimb, istoriografia moderna si-a manifestat rezervele impuse de spiritul critic23. Nu cred

12 DRH, III, nr. 42, P. 77 §i 79.13 .Cihodaru, Observaiii, II, P. 125.14

M. Costachescu, op.cit., p. 112 (Vlad ar fi identic cu boierul Vlad de la Valea Alba, de la1414 §i 1415 p. 115); DRH, HI, nr. 38, p. 54.

15 C. Cihodaru, Contribujii Ia cunoaverea obcrei girlinesti din Moldova, in SCV-istorie,1/VII, 1956 (infra: Cihodaru, Obvea), p. 11 (extras).

16 Gh. Ghibrinescu, Surete ci izvoade, XXII, p. 138.17 Cf. Studii", 22, 1969, nr. 1, P. 17.18

DRH, III, nr. 151, p. 280-281. Aceasta pare sa infirme opinia formulata de Radii Popa cuprivire la unele toponime §i in primul rand acela de Campulung", care ar desemna un anumit tip destructura teritoriala din categoria uniunilor de ob§ti sate§ti, structura situata intr-o depresiune deforma alungitd de pe cursul superior al unui ram ce izvord§le din munji" (Radu Popa, op. cit., p. 29;subl. ns.).

M. Costachescu, op. cit., p. 131-132; DRH, I, nr.45, p. 64-65.20

C. Matasa, Cdmpul lui Drago4., Bucure§ti, 1943.21 Ibidem.22 Cronica Polond, in: Miron Costin, Opere, ed. P. P. Panaitescu, Bucure§ti, 1959, p. 209

Campii lui Drago§, adica Campi Dragossii".23 M. Costachescu, op. cit., p. 133-134 («Nu e oare vorba de Drago§ descalicatorul ? Nu e

vorba oare de vreun vechi cnezat al vreunui Drago§, grisit aici de descalicatori ? Sunt intrebilri Fara'raspuns. Oricum, la 1419 numirea de Campul lui Drago§" suna ca ceva vechi tare.» p. 134);Cihodaru, Obvea, p. 10; idem, Constituirea suitului feudal moldovenesc ci lupta pentru realizareaindependentei lui, in SC,57-istorie, 1/XI, 1960 (infra: Cihodaru, Constituirea statului), extras, p. 75(intemeierea acestui dorneniu trebuie sä fie considerata ca o acOune intreprinsa de voievodulmaramure§an"); A.Silcerdoteanu, Succe.siunea doinnilor Moldovei plind la Alexandru cel Bun, in Rsl,XI, 1965, p. 229, nota 2 (nu este neaparat sa fic in legatura cu Dram dcscalecatorul, dar nici nu i scpoate opune"); tefan S. Gorovei, indreptdri cronologice la istoria Moldovei din veacul al XV-lea, inAllAI, X, 1973, p. 107-108; idem, Dragay 44 Bogdan, intemeietorii Moldovei. Bucurcsti, 1973 p 85

innS,

XVII--

www.dacoromanica.ro

168 Discutil 4

nu am crezut nici mai inaintc UI legfitura intrc acest nume §i cel al primului voicvod al Moldovci cun lucru care sei se accepte de la sine. Ccca cc, ins5 se exclude de la sine e legfitura care s-a incercat ase lace cu Drago Vitcazu1-4. E adevArat ea Drago Viteazul (prezent in documentele moldovenc§tiInc5 din 1392) e numit, uncori, §i de la Nearrit"-3, dar proprietafile sale nu sun! in Calmat luiDrago, iar urma§ii sIli sunt cunosculi boieri din familiile Albot5, Gane. Cocri§, Mogfildea §.a. pc

cat5 vrerne Campul !Ili Dragov se vcdc ca nu a lost o proprietate unic5 sau miicar st5panitii deproprietari inruditi prin descendentfi dintr-un Drago§, presupus strAmo§ comun. Din contra: acolosunt mai mulii stfipani, dintrc care unii a c5ror ascendentil merge panfi la contemporanii lui Drago§vod5; astfel, chiar prima mentiune a topicului. din 1419, prive§te pe fiji lui *tefan Boralovici. careslujiscril §i predecesorilor lui Alexandru eel Bun, dcci tat51 lor traise, cu certitudine, la mijloculvcacului al XIV-lea i intemeiase acolo, in Cfimpul tnt Drago§, un sat, desemnat la 1419 cu obi§nuitaformula uncle este casa lor" §i numit, mai tarziu, Borale§ti.

Nu se poate, Insà, sa nu se tinA scama, in aceastil giscutie. de dou5 fapte: intai, numele unorsate din Campul lui Drago§ evoc5 a§ezari maramure§ene- ; al doilea, c5 in afar5 de ciudatul Camp dela Vlad", e singurul caz in care un asemenea camp" are o determinare in legäturä cu o persoanti.Intre atatea campuri" dintre care uncle au ajuns la cuno§tinVa noastra doar cu numele, fiindc5 auapucat a fi trecute in documente, dar eke nu le vom mai §ti, fiindc5 §i 1-au schimbat inainteaconsemarii in scris, ofi, chiar §i dup5 aceasta, au dispgrut odatii cu documentul insu§i ! unul singure al cuiva, al unei persoane, §i aceasta persoanil se nume§te Drago§.

Coincideniele ar fi prea multe: rezonante maramure§ene, unicitatea folosirii unui nume depersoanA §i acela Dragof, traditia consemnat5 in veacul al XVII-lea. Cu prudenta cuvenitd, ramanla ideea exprimata §i in anul 1973- , anume ca, peste o veche ob§te sau formatiune teritoria15, uncamp" strAvechi, s-a suprapus, la un moment dat, autoritatea lui Dram von', fie a ar fi vorbade organizarea unei tabere, a unui lagar militar o descalecare" §i in sensul propriu al cuvantului

fie c5 aici Drago§ §i-a a§ezat pe unii dintre insotitorii credincio§i, impropriet5rindu-i fiiriidocumente, cti prerogativa pe care i-o conferea jus gladii, adicà o descalecare " in sensul pe careacest terven avea in Evul Mediu romanesc §i care a lost deslu§it pe indelete intr-un studiudeosebit- .

Cercetarea acestui gen de supravietuiri de strdveche organizare teritorialà oricare ar fiformula folosit5 pentru a le defini nu este, desigur, o intreprindere dintre cele mai ware.Informaiiile izvoarelor trebuie citite cu atentie §i pnidentri, tot timpul in leg:Atm:A cu harta §i, mai ales,cu studierea transmiterii proprietAtii in zonele respective. Este o cercetare care rAmane de facut inviitor. Aici §i acum, insä, mai doresc s5 atrag atentia asupra modului in care, pornind de la premiseacceptabile, se poate ajunge prin citirea neatentil a izvoarelor §i interpretarea necorect5 ainformaciilor la reconstituiri cu totul false.

(posibil !agar militar sau o primA luare in st5panire", unde au lost improprieta4 unii dintreinsoitorii lui Drago§ vodA); N. Grigora§, Tara Romemeascei a Moldovei de la Intemeierea statuluipdnä la .Ftefan cel Mare, Ia§i, 1978, P. 18-19 (neagd legAtura cu Drago§ vod5, optand pentrudomeniul boierului Dram Viteazul"); Cihodaru, Observalii, 11, p. 124-125 («... nu existA nici osigurant5 ca ob§tea teritorialA cunoscutil sub numele de Campul lui Drago§" se leagA de numelevoievodului considerat ca intemeietor al Moldovei»).

24I. Bogdan, Documentele lui 5.tefan cel Mare, I, Bucure§ti, 1913, P. 250; N. Grigora§, op.cit.;

aceemi,opinie o impArtd§ea §i regretatul C. Turcu.DRH, I, nr. 22, p. 31; nr. 23, p. 33. V. §i N. Stoicescu, Digionar al marilor dregeitori din

Tara Romaneascil i Moldova (sec. XIV-XVII), Bucure§ti, 1971, p. 269.26

Cihodaru, Ohstea, p. 10-11; idem, Constituirea statului, p. 75; idem, Observatii,11, P. 125.27

Gorovei, DragN. si Bogdan, cit., p. 85. Mentionez §i opinia lui Radu Popa, conform cfireiaCampul lui Dram pare a Ii lost §i cl la origine o structurA teritorial5 de tipul cdmpulungurilor" (op.cit., p. 29; tot aici §i pArcrea UI numele Dolhe§tilor din pArtile Sucevei" ar reprezenta traducerea inlimba slava a unui ceimpulung", ceea ce nu se poatc accepta, numelc respectiv derivand de la un vechistapan Dolh sau Dolg).

28tefan S. Gorovei, Tradijia descellecatului": Inielesuri ci coqiizii, in AllAl, XX, 1983, p.

89 105.

II

-

cii

"5

www.dacoromanica.ro

5 Discutii 169

Autorii unci lucriiri, relativ recente, despre vechile a§ezari sate§ti din valca Moldovei(incluzand §i bazinul Somuzului Mare) cred a fi putut identifica, in zona studiata de ei, trei asemencacarnpuri". Le dau cuvantul: «precizarile cuprinse in documentelc scrise referitoare la dispunereaunor sate in lungul vliii Moldovci sau ale unor afluenti nu ar trebui disociatc, dupa opinia noastra,de§i demonstrakia a§teaptil Inca s fie facuta, de o anumita organizare, la inceput sociala §i mai tarziu§i cu implicatii politice, aceea a ob§tilor de vale. In cazul special al vaii Moldovei, o atare interpretareeste sugerata §i mai ales facuta posibila de o anume coincidenta (care nouri nu ni se pareintAmplatoare) intre concentrarea mai mare a locuirii omene§ti in trei micro-regiuni ale culoaruluiMoldovei §i posihilitatea de localizare, in aceleasi teritorii, a trei campuri" mentionate ca atare indocumentele scrise fiecare revenind staruitor §i sistematic in izvoare: Campul lui Drago§",Campul Perilor" §i Campul

Chiar dadi formulate cam alambicat, premisele mi se par corecte; numai ca, adresandu-nedocumentelor invocate de autorii in§i§i intru sprijinirea interpretarii pe care o propun, se vcde lesneca deficieno metodologica duce la reconstituiri imaginarg.

Astfel, C'dmpul lui Dram de pe valea Moldovei nu existil atestat in nici un document de§iautorii ne asigurà cà numele celor trei campuri" revin staruitor §i sistematic in izvoare" ! Se factrimiteri la comentariilc lui Mihai CostAchescu pe marginea actului din 8 aprilie 141931, dar actul ca§i comentariile editorului se referd exclusiv la Campul lui Drago§ cel cuprins intre Nechid, TazlAu §iBistrica ! Autorii par sà fi fost indu§i in eroare (?!) de toponimul Dragu§eni, dar acesta derivA de laDragos Viteazul, iar Costea Albota mentionat in 1533 ca stApan al satului e tocmai un descendent alacestuia. Pe valea Moldovei nu este atestat nici un Camp al lui Dragor .

Tot %confuzie, dar mai gravA, stA §i la baza identificarii" acelui Camp Miclin"Tpu Campullui AceastA identificare se bazeaza pe un document publicat de T. Man. Numaiacolo. in editia folosita de autorii no§tri, se afla o versiune deformatoare, intrucat T. BAlan a publicato traducere romaneascA nu dupa original, ci dupa una germana datorata lui Wickenhauser; ceea ceWickenhauser a tradus prin Miklin's Acker", T.Bilan a retradus prin campul lui Miclin". Ceea ce,sub aspect metodologic, e foarte ciudat §i foarte gray, in acela§i timp, e faptul ca autorii nu s-auadresat editiilor mai noi §i mai bune, in special aceleia data de M.CostAchescu, care a editat textulslav al acestui ocument din 21 decembrie 151534. Textul slay da formula atemil u,aptata MIIKAMIA

11/1.wienoed5 , adica intre orina lui Miele §i a Muncelului"36. Din genitivul numelui Micle s-anascut un nume nou, Miclin, iar din traducerea §i retraducerea cuyantului farina a apirut cdmpul.Trebuie, deci, sa conchid ca nici Cthnpul lui Miclin nu a existat pe valea Moldovei.

Singurul atestat documentar dintre cele trei campuri" de pe valea Moldovei (despre cares-a spus cii revin staruitor §i sistematic in izvoare"...) rimane doar Cdmpul Perilor, atestat dedocumentul din 1488 §i la care ni-am referit deja.

Exemplul acesta mi se pare suficient de sugestiv pentru a intelege Cate dificultati de diferiteordine se pot intampina intr-o cercetare privind supraviekuirile de organizare teritorialA dinainte deintemeierea statului.

0 alta categoric de informatii care ar putea fi avuta in vedere in cercetarea acestor problemeeste cea referitoare la unii mari boieri trAitori la sfar§itul veacului al XIV-lea §i la inceputul celuiurmator: macar unii dintre ei erau urma§ii vechilor stapani, anteriori descalecatului", care reu§iserisa-§i pastreze autoritatea in ultima etapa a stapanirii tatare, integrandu-se apoi yield statale. Supt

29 Mircea D. Matei §i Emil I. Emandi, Habitant( medieval rural din valea Moldovei si dinbazinul Somuzului Mare (secolele XI-XVH), Bucuresti, 1982, p. 38.

Ibtdem, p. 40-43.31

M. Costachescu, op.cit., I, p. 131-134.3.2 Mircea D. Matei §i Emil I. Emandi, op. cit., p. 44-45.33 T. Milan, Documente hucovinene, I, Cernauki, 1933, p. 5 6.14

M. Costachescu, Documente moldovenesti de la Bogdan voievod, Bucure§ti, 1940, p. 390-396 (textul slay §i traducerea romaneasca la p. 390-393; traducerea germanil a lui Wickenhauser la p.394-395).v .

p. 391.36 Ihidem, p. 392; la fel in DIR. I 'XVI nr. IOU. p. 101.

cA,

it

ac

Mialiam.

...

www.dacoromanica.ro

170 Discutii 6

umbra autoritiiiii suvcranilor pdgani ai stcpci. stripanitorii de primant Ii imparicau vom gdsinumelc, cu ardtarea teritoriului pe carc ci II infritiseazd: Dorohoiul, Somuzul, in diplomelie date deurrnasii lui Bogdan, cdrora ei li se alipiril, suginandu-i cu toatii puterea lor rüzboinicii" Acestecuvinte ale lui N.lorga sinteti7eazd perfect realitriti pe care, ins& ccrcetarca le poate doar cu maregreutate si numai fragmentar §i cu destuld inccrtitudine scoate la lumina. Si asupra accstui aspectimi propun, aici, doar o sumard trecere in revistri a posibifitatilor oferite de izvoarc, rarnanand datorcu o cercetare mai profundà.

Cei dintai belied spre care se duce gandul stint vilejii. Uricul lui Tiban. emis dc luga vodil la28 noiembrie 1399, mentioneaza pc Costea Viteazul, Grozea Vitcazul, Drago§ Viteazul, DragoiViteazul si loani§ Viteazul' 8. Cu exceptia lui Drrigoi, ccilalti patru fusverri §i sfetnicii lui Stefan I.jurand aliituri de acesta credinlri regelui Poloniei, la 6 ianuaric 1395' . Unii diode acesti vitejireprezentand o institutie a cdrei cercetare nu mi se pare Inca definitiv incheiatil erau, desigur,supraviquitorii cetei cu care venise Bogdan 1; dar logica lucrurilor ne obliga sä admitem cri si primiidomni ai Moldovei au trebuit s creeze viteji dintre acei stapani localnici care, cum spune N.lorga, Iise alipird, susiinandu-i cu toata puterea lor rdzboinicrt".

Lucrurile stau, cred, oarecum la fel in cazul boierilor indicati cu formula de Ia", intre care ceimai vechi apar tocmai la 1399; Barlea de la Harldu4' §i Roman de la Siret4-. De la 1400, unii dintreace§ti boieri i nu numai dintre ei incep a fi meniionati impreunii cu fralii çj flu /or; astfel, inactul din 29 iunie 1400 primul autentic pastrat din sirul celor emise de Alexandru cel Bun suntboierii Barlea de la Hank, Sandru de Ia Tudora si Mic de la Molnita en fill lor; tot cu fiii" sunt §irestul boierilor, inc.wand cu Drago§ Viteazul, in timp ce Vlad vornicul e cu cu fiii, iar BvtulStravici e cu fraiit . Cazurile se pot, fire§te, inmulti, prin documentele din 7 ianuarie 1403 , 1

august 140345, 8 martie 140746, 16 septembrie I40e. Se poate pune intrebarea dacd nu cumva miicarunii dintre ace§ti boieri reprezentau pe vechii stapani ai pamantului care-si menlinuserd privilegiilenescrise i supt umbra autoritaiii suveranilor pagani ai stepci". Un rdspuns pozitiv s-ar putea sil aibdin vedere in primul rand pe acei pani indicai cu cu fiii, reprezentand, adicd, intreaga familiede striivechi stapani ereditari ai unor formatiuni teritoriale alipite" domniei pe care o intemeiaseBogdan I. Cand actul de omagiu al lui Stefan I, din 1395, aduce ca martori si garanCi pe panii siboierii Tarii Moldovei... boieri pdmanteni"48; cand actul lui Alexandru cel Bun, din 1 august 1404aduce, in aceea§i calitate, pe panii valahi, pamanteni moldoveni si tot.' boierii moldoveni"49, iaractul de omagiu al aceIuiasi domn din 6 octombrie 1407 mentioneaza, tot a§a, pe pamantenii no§tri,panii moldoveni"5° (intre care §i cei doi frati de la Somuz") cred cã trebuie sa vedem, in ace§tistalpi ai domniei, nu numai pe urmasii cetei de descalecatori" ai lui Bogdan 1, dar si pe urmasiivechilor familii de conclucdtori ai unor formatiuni antcrioare intemeierii statului (fie cri le numim

37 N. lorga, Istoria Romlinilor §i a civilisafiei lor, Bucuresti, 1930, p. 73.38 DRH, I, nr. 9A, P. 12.39 M.Costachescu, Documente moldovenefti inainte de .Ftefan cel Mare,II, p. 614.40 Cf. N.A.Constantinescu, Formarea vitefilor" la romilni in Evul Mediu, Bucuresti, 1942;

idem, Chestiunea celei mai vechi organizajii ostc4evi la romelni vitejii i arimanii, in RI, XXXI,1945, p. 87-97. V. §i Anton Balota, Vitejii lui ,Ftefan cel Mare, in SAI, IX, 1967, p. 43-64.

41 DRH, I, nr. 8, p. 10.42 Ibidem, nr. 9A, p. 12.43 Ibzdem,nr. 10, p. 15.44 Ihidem, nr. 17, p. 24-25 (originalul a fost publicat de Dalila-Lucia Anima in AIIAI, XVIII,

1981, p. 676).45 Ihidem, nr. 18, p. 25-27.46 Ihidem, nr. 22, p. 30-32.47 Ibidem, nr. 23, p. 32-34.48 M. Costachescu, op. cit., p. 614. Pentru zemleanini" (tradus in actele citatc prin

primanteni"), cf. Valeria Costrichel, Contribuiii Ia istoria socialei a Moldovei in secolele XIV-XVII,in RrI, XI, 1965, p. 155-165.

49M.Costrichescu, op. cit., p. 626-627.Ihidem, p. 629.

vailc; Ii

fraiii

ci

5()

pi

www.dacoromanica.ro

7 Discutii 171

cnezate de vale, fie di le numim obvi teritoriale sau oricum altcumva). In fond. un document cmischiar in corii actiunilor care vor duce la eliberarea Moldovei §i la constituirea statului e vorba deactul pcntru reinfiintarea cpiscopici de la Milcov, dat la Avignon la 29 martic 1347 aratd cii mo4iilc§i bunurile vechii cpiscopii a cumanilor fusescra cotropite oh potentilms illarum par/Him Acc4tipotentes illarunt parthim vor fi cei care, de voie on de nevoie. se vor alipi" domniei intemciate deBogdan §i de urmtt§ii lui; unii dintre ei §i dintre urma§ii lor stint, Fara indoiald, printre martoriigarantii din actele mentionate mai sus, panii de la" ori vitejii documentelor din primele deccnii deactivitate a cancelariei princlare a Moldovei.

0 altd cale de urmat pentru a stripunge zidul de intuneric care, aparent, milrgineteposibiIitiiiIe noastre de cunovere in acest domeniu este aceea de a irnbina cele dotia directii indicatein randurile anterioare: boieri vechi impreunil cu domeniilc lor. Un exemplu convinglitor in acest sensII dA studiul regretatei Renate Möhlenkamp despre la§i' avand ca punct de pornire tin documentdatand tocmai din 1490, caresmentioneazd un privilegiu (pierdut) emis de Alexandru cel Bun pentruStoian Procelnic cel Baran* -; analiza severi a actului a condus-o pe autoare la concluzia carespectivul boier fusese «unul dintre seniorii" moldoveni care, prin domeniile lor, au intrupat statul,format cum se §tie din alte exemple din diferite terrae. Cu alte cuvinte, in sanul paturii nobile, elfacea par5te dintr-un grup de frunte, a cdrui pozitie poate fi raportatd, lie §i partial, la faza formAriistatulub4) ; in acela§i grup s-ar5putea cuprinde, dupa indreptAtita opinie a autoarei, §i 1l6ti boieri vechi.precum Giurgiu de la Fritauti5 , Oana Jumdtate, Oana Pantece §i Stanislav Rotompan . Concluzia pecare a formulat-o Renate Möhlenkamp - ,familia lui Stoian a reprezentat. In vremea dominatiei((hare, vdrful ierarhiei sociale a regiunii"5 7 poate fi extinsd, prin cercetdri similare, aplicate in cazulunor mari stdpani de pamanturi din prima jurnitate a veacului al XV-Iea, precum cei indicati deja (lacare s-ar mai putea adauga vreo cativa, ca OanA de la Tulova).

In legAturi cu acest gen de supravietuiri din perioada anterioard intemeierii statului, se maipoate aduce in discutie o realitate de§i, ca §i cele infilti§ate pand aici, ea nu poate sa dea,deocamdatA, decat tot numai sugestii pentru o ampla cercetare viitoare: avem (fari indoiali, pentrumine) in unele dintre tinuturile Moldovei medievale supravietuirea unor vechi formatiuni. E suficientsii priveasca cineva harta Moldovei a§a cum a trasat-o Dimitrie Cantemir Ia inceputul veacului alXVIII-Iea, ca anumite intrebAri sa-§i Ned aparitia, pornind de la forma unor tinuturi. PanA candacestor unitati administrative ale Moldovei de odinioard nu li se vor consacra cercetari deosebite, egreu de facut aprecieri asupra unui grup mai consistent de tinuturi; dar cel putin intr-un caz se poateavea in vedere o astfel de situatie: vechiul tinut al HarlAului se infAti§eazd, in harta lui Cantcmir, cu oformA extrem de stranie, cuprinzand nu numai Cotnarii, dar §i Boto§anii, cum spune, de altfel,Miron Costin la 168458. Harliul targul de re§edinta al acestui tinut este unul dintre cele cloudorme moldovene§ti cu nume duble, asupra carora a atras mai demult atentia P. P. Panaitescu59;celilalt nume, care Ii desemneazA ca tdrg al respectivem, este Civitas Bachlovia (TargulBahluiului). Coroborand aceasta constatare cu cea precedenta §i cu mentionarea, in cele mai vechidocumente moldovene§ti a boierului Banta de la Hdrldu, cred ca nu este dincolo de limitele bunului

51 DRH, D, I, nr. 34, p. 63.52 Renate Mählenkamp, Contribulii la istoria oralului la# in secolele XIV-XV,in AllA I, XXI,

1984, p. 61-72." Ibidem, p. 68-70.54 Ibidem, p. 68.55 Ascendentul celei mai vechi familii de boieri moldoveni, cunoscutil din veacul XVI cu

numele Prdjescu (pentru care, v. I.C.Miclescu-Prijescu, Obeavia unei familii din Moldova, inRevista Istorica Romana", X, 1940); Giurgiu era fiul lui Dragomir Albul (sau cel Alb), conformdocumentului din 18 noiernbrie 1393 (DRH, I, nr. 4, p. 5).

56 Renate Möhlenkamp, op. cit., p. 68., nota 67.57 Ibidem, p. 69.58 Miron Costin, Opere, ed. cit., p. 391. V. §i V. Lungu, Tintuurile Moldovei piind la 1711

administrarea lor,in CI, XVII, 1943, p. 211-250 (v. p. 241).59 P. P. Panaitescu, Comunele medievale, in 1nterpretdri romanevt, Buctire0, 1947, p. 201.

Ibidem.

4i

vdii

6()

pi

4i

www.dacoromanica.ro

172 Disculii 8

sim dac5 se admitc c5 tinutul 1-151-15ului, in forma pe care o atestA si o inf5tiseaz5 cele mai vechirnentiuni documentare, poatc fi considerat ca fluid tin mostenitor al unci formakiuni dinaintcaintemcicrii statului.

0 observalie in plus poatc sa adauge paralela cu celalalt numc dublu de ora§ moldovenesc:Baia/Civitas Moldaviensis. Desi centru candva al unei formatiuni asemiinuitoare, cuprinandvalca Moldovei, nucicul din care avea sil se nascil principatul insusi, acest ora§ n-a fost niciodatiiresedint5 de tinut, pcntru cii un tinut al Biui n-a existat: vcchea formaliune dinaintea intcmeieriistatului a fost inglobatrt intr-o alta Inca inaintea acestei intemeieri sau chiar in faza iniiali aacestui proces; numai a§a se poate explica includerea viiii Moldovei, cti vechiul ci cne/at ;i targ devale, in Linutul Sucevei. Avem, deci, dou5 forrnatiuni similare, dar care au cunoscut evolutii culoud deosebite.

Nu e, poate, o intamplare, faptul ca singurele orase moldovenesti mentionate cu calificativulcivitas (independent de existeno, in ele, a unui sediu episcopal catolic) stint grupate in Tara de Sus:Baia, HarlAul, Suceava §i Siretul. i aceasta in timp ce orase din Tara de Jos rimineau cu statutul"de forum; intre de, e interesant, poate, cazul ormului Roman. Atestat intii in lista rusa a ormelor(circa 1390)61, e de la sine inoles di el exista §i doud-trei decenii mai inainte, deci numele s5u nupoate sta in legaturi cu acela al lui Roman I (1391-1394); or, daca iinem seama de faptul ca numeleormului era, de fapt, Thrgul lui Roman legenda pecelii sale o spune rrtspicat: Sigillum civium deForo Romani ajungem in mod logic la concluzia ea un Roman anterior intemeierii statului i§iavusese acolo resedinta, in calitate de mare proprietar al locurilor62.

in 1922, N. lorga prezenta, intr-o conferinO, constituirea statului la romani ca pe un proccsde concentrare a judeo1or"63. Marcie invilot, de atatea ori un vizionar §i un gacitor" al trecutulutnostru cum insusi Ii plicea sa defineasa pe istoricul de rasa avea, faril indoiali, dreptate. Cele demai sus stau marturie. i am credit-4a ca adincirea acestui gen de cercetari, prin generatiile mai tinerede istorici, va duce la rezultate inca §i mai concludente.

Am vazut, astfel pentru a relua cuvintele lui Gh. I. Britianu mici dar sireprezentaniii puterilor locale" alituri de seniorii" din suita descilecatorilor", ceea ce lumineazamai bine o alta fateta a cercetarii, privind accepliunile medievale ale verbului a descaleca"esential5 ark pentru a intelege chipul in care cei vechi vedeau intemeierea principatului cat §i pentru alimuri confuzia care facea din descilecat" §i intemeiere" douii notiuni antagoniccTM. Ar mai fi, doarde infati§at, pentru rotunjimea expunerii, ceea ce a precedat nemijlocit faza finali: micile unitarincepind a se contopi in formatiuni politice mai mari". Asupra acestui moment istoric s-a aplecat, curezultate concludente, Inca de acum trei decenii, profesorul C. Cihodaru65; izvoare mai tarzii lasii sase intrevada in chip destul de clar existeno mai multor Valahii" pe teritoriul viitorului principatmoldav una in nord in jurul Siretului, alta pe valea Moldovei din contopirea carora s-a n5scutprimul nucleu statal. Amintirea acestei realitiiçi s-a pastrat, cu variante si inevitabile confuzii, intitulatura domnilor moldoveni din uncle acte externe", incepind chiar cu un document de omagiu dela Roman I, din 1393, in care marele singur stripinitor" i§i spune voievod al Moldovei §i

61Cf. Alexandru Andronic, Oru§.e moldovenevi In secolul al XIV-lea in lumina celor mai

vechi izvoare rusevi, in Rs& XI, 1965, p. 203-217. Sper sa pot revcni printr-o cercetare speciali.6, V §i N. Grigorm, Romiinii de la est de Carpaii ri organizarea lor pâná Ia intemeierea

statului románesc al Moldovei, in CI (s.n.), VIII, 1977, p. 283.Apud: erban Papacostea, Nicolae lorga vi Evul Mediu romilnesc, postfatii la N.lorga.

Studii asupra Evului Mediu romanesc, Bucure§ti, 1984, p. 413.64 Cf. supra, nota 28.65 -

In lucririle citate in notele precedente (5, 15, 23).

unitAti",

61

www.dacoromanica.ro

9 Discutii 173

mostenitor a toatil Tara Valahiei, de la Plonini panil la tiirmul milrii"6°. in accst Lulu, tiirmulare, desigur, o pozitie special:A acecasi pc care o intrevcdern in titlul lui Alcxandru cel Bun si alsotiei sale pc cpitrahilul (picrdut ?) dc la Ladoga si in titlul mitropolitului Macaric dc pe un epitaf dinacciasi ani: Parathalassia cu Cetatea-Albil a fost, desigur, ultima piatra scump5 adaugat5 la coroanalui Petru I.

In fine, sprc sffir§itul acestei faze care a precedat nemijlocit aparitia pAncipatului pare nevorbeasca o stire deosebit de sugestivii: ea se afra intr-un document din 1562 na fost dcP.P.Panaitescu in 1951 , dar a fost pusA in valoare abia in 1973 de Serban Papacostea 9: pfinil laDespot vocUi, tezaurul Moldovei pilstra si o coroand a Tani de Jos (diadema regni... inferioris").«Dub la coroanil din tezaunil moldovenesc scrie dl. Papacostea confirmii alciltuirea rii din douilentitAti politice distincte si anterioare intemeierii"»70. Actiunile intreprinse de Drago§ si de Bogdannimase in constiinta colectiva sub numele descillecatului" au adus aceste doua entiti politice subo autoritate unicl Pe urma, succesorii lui Bogdan I au intins stAptAnirile lor panil la l'Armul màrii siilla terra in regnum est dilatata", cum spune loan de TArnave.

66 M. Costachescu, op. cit., II, p. 607.67

Hurmuzaki, Docutnente, II, 1, p. 452.614

P. P. Panaitescu, Tezaurul domnesc. Contributii Ia studiul finanielor feudale In Tara Romd-neasca Ai Moldova, in Studii", XIV, 1961, nr. 1, p. 64.

Serban Papacostea, La incepuntrile statului moldovenesc. Considerafii pe marginea analizvor necunoscut, in Studii si materiale de istorie medic", VI, 1973, P. 48, nota 18 (reluat in GenezasiatulujIn Evul Mediu romeinesc, Cluj-Napoca, 1988, P. 102, nota 18).

7° Ibidem.

sii

mgrit

www.dacoromanica.ro

www.dacoromanica.ro

DATARE PRIN ORDIN ? (IN LEGATURA CU ATACUL IN CAMAIAL REGIMENTULUI 32 MIRCEA" IN BATALIA DE LA MARTI)

DUM1TRU MALAMUCEANU

Unul dintre cele mai populare episoade daca mi cel mai popular este atacul in camii§i" (defapt un contraatac) al regimentul 32 de infanterie Mircea" care a facut obiectul a numeroaseprezentari in literatura consacrata participarii Romaniei la primul razboi mondial.

In ciuda marii frecvente a evocarii acestui contraatac intrat in legenda existil indoielioricat ar parea de surprinzator asupra datarii sale.

In istoricul anonim al regimentului, publicat in 1933, se afirmä ca acest contraatac a avut locin ziva de 25 iulie 191771, in cursul luptelor cazand insu§i comandantul batalionului 3, care a executatcontraatacul, maior Atanase lonescu: In veci nu se va verge <sic!> fantomele albe a <sicl>solda/ilor no§triin camil§i pe care i-au luat drept africani, dupa cum au declarat prizonierii germaniluali in acea

Scurt timp dupa aparicia istoricului acestui regiment, fo§ti combatanli au semnalat in presAerorile §i omisiunile existente in lucrare. Astfel colonelul Em. Cristodulo scria: n-am vazut figurandla locul ce i se cuvine pe cel de-al doilea comandant al regimentului in luptele de la Milra§e§ti, acelape care Ora intreaga II §tie ca a condus legendarele atacuri vreau sa numesc pe colonelul ConstantinMalamuceanu". El atrage atenlia, invocand Inaltul Decret regal din 9 octombrie 1917, ca atacurilelegendare s-au dat in zilele de 28 §i 29 iulie" §i subliniaza ca cel in camil§i la 31 iulie, pe cand inbropril se arata ca s-au dat la 25 iulie"73.

In coloanele aceluia§i ziar, cApitanul de rezerva, Victor Sburlan, fost comandant de companiein batalionul 1/32 Inf., in numele mai multor camarazi, fo§ti luptatori in regimentul 32 Mircea" laMdra§e§ti 1917, semnaleaza §i el, ca, bro§ura tiparitä de regiment, cu ocazia jubileului sal de 50 deani, nu corespunde exact realitalii traite de noi", el deplange abseil/a numslor generalului RazuAristide, colonelului Constantin Malamuceanu §i capitanului Curculescu Stefan 4.

Cu prilejul festivita/ilor prilejuite de aniversarea bataliei de la MAra§e§ti, ziarul Universul"scria ca la 31 iulie 1917, numai in cama§i §i cu capetele descoperite intr-un avant de nedescris pecampiile Doaga-Bizighe§ti au contraatacat diviziile teutone, decimandu-le". Ziarul mentiona deasemenea pe colonelul Constantin Malamuceanu, care maior pe atunci condusese acel legendarcontraatac, din ziva de 31 iulie 1917"75.

A§adar, se poate constata cA, in privin0 datarii celebrului contraatac, au fost relinute doua zile:25 iulie (data de istoricul regimentului) §i 31 iulie (comunicata de participan/i).

Prima dintre ele 25 iulie a capatat o !argil notorietate, gralie preluarii §i de lucrarea quasi-oficiald a lui Constantin Kirilescu76 §i, prin ea in numeroase alte carçi, bropri §i articole. In

71 Regimentul 32 Dorobanji Mircea", Istoricul regimentului de la Infiinjare pânà in anul1933, Bucure§ti, Tipografia §colii Pregatitoare de Ofileri, 1933, p. 59.

72 Ibidem, p. 60.73 Cuvantul" din 16 iulie 1933.74 Cuvantul" din 30 iulie 1933.75 Universul",din 19 august 1933.

Constantin Kirilescu, Istoria räzhoiului pentru Intregirea neamului, Bucure§ti, f.a., vol. II.

Revista torn VI, nr. 1-2, p. 175 176,1995

76

istoricir,

zi"'"

www.dacoromanica.ro

176 Discutii '7

monogralia Rmnthua in anu primulm razhot mondial, facandu c trimiterenla jurnalul de Opel 41 alRegirnentului Mircca" nr. 32 infanteric. sc rctine aceca§i datarc de 25 mite .

Potrivit normclor de critic5 a surselor documentare inirwria accstui din urm5 izvor ar trebui sifie dccisiv5. Examinarca jurnalului de operatii amintit ara15 ins5 ci cl cstc o redactare tarzie, deci nucontemporan5 CU evenimentele inregistrate, iar o insemnare Pe marginca jurnalului este cel putinsurprincritoare prin continutul ei: ln conformitate cu ordinul M.St.M. nr. 44 din 13 noiernbrie 1933

ordinul Corpului 5 Armatii nr. 1026 din 15 noiembrie 1933, comunicat cu ordinul Bg 5 (?) nr. 30518 noicmbric 1933 sc ordonit a se adatiga la rcgistrul istoric al Corpului tirmiitoarele date pentru zivade 25 Julie 1917: «Contraataeul in cilm4i a lost dat de batalionul 3/R 32 Mircca in ziva de 25 iulie1917 sub comanda maiorului loneseu Atanasc cazut in accste actiuni. Comandantul Regimentului alost Stamatc Vasile dizut in aceemi zi» .

Dac5 datarca atacului in camä§i la 25 iulie 1917 cstc fricutti prin ordin (ceca ce ni se pare celputin straniu), intr-un document de redactare tarzie(jurnalul de operatii al regimcntului 32 infantcrie),este firesc a auta r5spunsul in alte texte redactate cat mai aproape de desf5§urarea evenimentului cene intereseaza aici.

Astfel in Comunicatul oficial nr. 352 din 31 iulie al Marelui Cartier General, dup5 ce seprezintà desPa§urarea bataliei de la Milrii§e§ti, scrie Faptele de avant §i croism pe care le-au sävar§ittrupele noastre in cursul grelelor lupte din ultimele zile (s.n.) intree orice inchipuire 1...1. Se citeazäcazul regimentului 32 Mircea ai càrui ofiteri §i soldati legadanduli ranitele, ciiti1e i haincle aupornit la atac numai in cArnii§i, punand pe goanA pe inamic" .

Anexa" (confidentiala) la Buletinul de Informatiuni" (din 10 august 1917) precizeaz5 cand aavut loc lupta: Se citeaza cazul eroicului regiment 32 Mircea, ai carui ofiteri §i soldati in lupta din3/ iulie (s.n.) lepaclanduli ranitelei0c4tile 4i hainele au pornit la atac numai in cu baioneta laarme, punfind pe goana pe inamie" .

Se constatd, a§adar, cã Anexa" aduce douà precizari: a) ziva and a avut loc atacul; b)prezeno baionetelor la arm5.

Acest text din Buletinul de Informatii a slujit ca baza legala in cercetarea intreprinsii asupraimprejurtrilor in care maiorul Constantin Malamuceanu a cazut prizonier in noaptea de 1-2 august1917. Substitutul de Comisar Regal Raportor scrie in referatul sat] din 18 august 1919: Din studiuldeclaratiilor date (de maiorul Malamuceanu n.n) cat §i a actelor din dosar, din care se vede ca s-a<sic!> filcut intinse cercetari rezultil cà Malorul Malamuceanu, pe cand era cornandantul Reg. Mireeano. 32 a condus acest regiment in legendarele lupte de la 27 iulie panti la 2 august cazand prizonier inultimul moment in imprejuräri cu totul independente de vointa sa. Martori <sic!> ai modului cum a§tiut s5-§i indeplineascil datoria este buletinul de informatii din 10 august 1917, care descrie lupta dinziva de 31 iulie 1917, a Regimentului Mircea no. 32, and, dezbriicand hainele, in cijmãi, a respinspe inamic care era de cateva ori superior in numar, cãei Maiorul Malamuceanu a condus in iadul defoc de la Mär5§e§ti Reg. Mircea 32 §i cade prizonier dupà 8 zile §i 8 not:4i de neschimbare dup5pozitiuni §i dupà ce din Regimentul säti, nu a mai rämas deck vreo cativa oameni"".

In lumina datelor de mai sus, credem ca suntem indreptatiti a conchide ca atacul in ci:im4i alRegimentului 32 Mircea a avut loc in ziva de 31 iulie 1917, la comanda regimentului aflandu-semaiorul Constantin Malamuceanu.

A§a cum se poate observa, concluzia noastril este sprijinitil atat pe documente oficiale,redactate in anii 1917-1919, and apropierea de eveniment facea diflcilà o eroare de datare cat §i peamintirile participantilor, care nu se puteau in§ela asupra unci zile, care prin earacterul ei exceptional,nu putea fi confundatit

77Romania in anii primului razhoi mondial, vol. II, Bucure§ti, 1987.

7%Arh. Ministcrului Apararii Nationale, fond 1053, dosar 6.

79Monitorul Oficial" nr. 104 din 2 august 1917, p. 1062, vezi §i Maravi, Mara.yevi, Oituz.

Documente militare (coordonator col. Constantin C57iiniveanu), Bucurqti, 1977, P. 262.Marcic Cartier General. Anexa la Buletinul de Informatiuni" de la 10 august 1917, P. 3.Vczi dosarul nr. 2194/1919 al Curtii Martiale Corpul 2 Armata.

crima}i

www.dacoromanica.ro

VIATA STIINTIFICA

AL XI-LEA CONGRES INTERNATIONAL DE ISTORIE ECONOMICA

Milano, 12 16 septembrie 1994

Dupà congresele internationale de §tiinte istorice, care au loc din 5 in 5 ani, congreseleinternationale de istorie economicd sunt probabil cele mai ample reuniuni ale breslei istoricilor dinintreaga lume. Aceasta afirmatie poate fi sustinutil prin faptul ca dintre disciplinele de frontiera aleistoriei, istoria economica a fost cea care a atras multa vreme cele mai importante energii, §i-aconstituit propria asocialie internationalà, §i, dupa unele oscilatii in anii 1960, a reu§it sa asigureconferintelor §i apoi congreselor sale internationale o periodicitate ferma din 4 in 4 ani. Chiar daca inultimele doua decenii rolul pionier al istoriei economice a fost disputat cu tot mai multa energie dccare istoria sociala propriu-zisil, de Care istoria politica §i institutionala renovata, si mai ales deistoria culturii si a mentalitatilor, astfel Meat ea nu mai domina la fel de categoric campulistoriografic, totusi istoria economica s-a dovedit a fi si la acest congres o disciplinA plina devitalitate, capabila Inca sa suscite vocatii, sä puna §i sil solutioneze probleme de un real interes pentruintregul camp al investigatiilor sociale.

Congresul de la Milano a fost din acest punct de vedere o mostra de forra. Au venit peste 1000de participanti, istorici i economi§ti din practic toate regiunile lumii (chiar dacil unele zone, precumAfrica §i America Latina, au fost subreprezcntate, probabil §i din motive economice, costultransportului §i taxa de inscriere fiind relativ ridicate), care au participat la dezbateri grupate in 75 desectiuni tematice, la care s-au adaugat 4 sedinte in care au fost prezentate teze de doctorat recente dindomeniul istoriei economice. Programul deosebit de dens a obligat la repartizarea lucrarilor in maimulte sali, ajungandu-se chiar la situatia in care se desaisurau in acela§i timp discutiile in cadrul a numai putin de 13 sectiuni. Desigur organizatorii s-au straduit ca printr-o programare inteligenta saevite suprapunerile tematice, dar aceasta nu a fost intotdeauna posibil, si uneori a fost dificilaalegerea intre sectiuni care potrivit programului i titlurilor anuntate pareau deopotriva de interesante.

pentru ca ne aflam la capitolul organizare, este de remarcat veritabilul tur de forta realizat decomitetul italian de organizare, prezidat, a§a dupa cum o cere cutuma Asociatiei Internationale deIstorie Economia, de presedintele in exercitiu al acesteia, in acest caz de profesorul Aldo deMaddalena. Beneficiind de baza institutionala §i logistica oferita de Universitatea Bocconi dinMilano o universitate particulara dc stiinte economice intemeiata in anul 1902, unde invata acum10500 de student'', care dispune de 7 institute §i 24 de centre de cercetare si editeaza 8 reviste despecialitate ca §i de patronajul onorific al pre§edintelui Republlicii Italiene, al presedintilor celordoua camere, al primului-ministru, al pre§edintelui Regiunii Lombardia, al arhiepiscopului de Milanoetc., comitetul de organizare a reusit sä capaciteze participarea financiara §i/sau materiala a unui marenumar de sponsori, indeosebi din domeniul bancar. Contributiile acestor sponsori au permisasigurarea cazarii participantilor In conditii foarte bune la preturi modice, a unor facilitati de transporturban si de vizitare a principalelor muzee, precum si a unui program cultural ce a cuprins un concertde muzica sirnfonica §i un set de excursii pentru vizitarea unor objective turistice din Milano si dinorasele inconjuratoare (Pavia, Parma, Cremona, Bergamo etc.).

Dincolo insa de performantele organizatorilor, congresul de la Milano a fost §i un barometnipreocuparilor din domeniul istoriei economice. Aici trebuie precizat ca sectiunile congresului au

fost clasificate in 3 categorii, A, B si C, dupa gradul de generalitate a ternelor propuse spre discutie

.,Revista istorica". torn VI, nr. 1-2, p. 177 186. 1995

al

www.dacoromanica.ro

178 Viata §tiintitica

la care s au adaugat §edintelc dc prezentarc a noilor temc de doctorat din domeniul istoriei cconomice(sectiunca D). Sectiunile A, in numar de trei, tratand teme dc maxima generalitate, an presupusorganizarea prealabila a unor conferinte pregatitoare §i publicarca in volum a comunicarilorprezentate la rcspectivele conferinte. Pe aceasta bazii coordonatorii sectiunilor A §i/sau raportoridesernnati de ace§tia au prezentat cate un raport general care a fost jnclus intr-un volum colectiv carea fost pus la dispozitia tuturor participantilor, ca parte din drepturile euvenite in urma Tnscrierii lacongrcs. Aceste rapoarte generale, impreuna cii corapoartele unor experti invitati spuna opinia,au servit drept punct de pornire pentru interventhle §i comentariile celorlalti participanti. Pentru aintclege interesul larg starnit de sectiunile de tip A. sa amintim doar ca sectiunea Al, coordonata deprofesorul Antoni Maczak §i neindoios legatii de dezbaterile actualc referitoare la trecerea de laEuropa natiunilor" la o Inca insuficient definita Europa a regiunilor", a avut drept tema Relafiile inschimbare dintre regiunile europene. Diviziuni ci cooperare (secolele XIV-XIX), reprezentand de fapto pledoarie pentru depa§irea cadrului de analiza politic pentru a ajunge la acele structuri spatiale cuadevarat relevante pentru procesele economice. In consecinta, prin regiuni s-a cautat sà se inteleagänu atat zone economic mai mult sau mai putin omogene, cat mai ales retele de integrare economicasupra-locala. De remarcat aid propunerea conceptuala a raportondui Maarten Prak de a analiza treitipuri de structuri regionale, micro-regiunile, macro- regiunile §i mezo-regiunile, ca §i discutiile cares-au purtat in jurul modului de articulare a diverselor structuri regionale (fapt care mi-a permis saprezint cazul istoriei romane§ti din secolele XIV-XVI ca un exemplu de articulare concurentiala, Tricadrul careia afirmarea unor structuri macro-regionale uneori favorizeazil §i alteori obtureazaposibilitatea dezvoltarii unor retele micro- sau mezo-regionale). De un interes deosebit de actual aufost §i sectiunile A2, .intreprinderi globale: marele capital si hogafia nafiunilor, anii 1880 1980(coordonator Alfred D. Chandler Jr.) §i A3, Probleme ale tranzifiei la economia de piafa Ia sfaqitulsecolului XX (coordonator Ivan T. Berend). De remarcat faptul ca la sectiunea A3 au fost analizateImpreuna, fira' a neglija diferentele de amploare, dar insistand §i pe elementele comune, atattransformarile din fostele state socialiste din Europa centrali §i risariteani, cat §i procesele dedereglementare §1 privatizare din tari precum Argentina, Turcia, Coreea de Sud, §i chiar Spania §iAustria. Atat raportul general, cat §i volumul cuprinzand comunicarile de la conferinta pregatitoarecare a avut loc la Munchen in martie 1993 (Ivan T. Berend (ed.), Transition to a Market Economy atthe End of the 20th Century (=Sadosteuropa-Studien, Band 54), Miinchen, 1994), se remarci prinseriozitatea §i lipsa de prejudecati cu care au fost analizate performantele concrete ale diverselorpolitici economice §i totodati modelele teoretice §i ideologice care au servit la fundamentarea acestorpolitici, fiind astfel lecturi aproape obligatorii pentru oamenii politici §i factoiii de decizie economicadin ziva de azi.

Cele 16 (de fapt 17) sectiuni B, tratand teme de generalitate medie, an fost organizate intr-omaniera diferiti, dar la fel de riguroasa, respectiv coordonatorii au stabilit o lista de maximum 12comunicari care au fost editate in cite un volum separat anterior deschiderii congresului, acestevolume putand fi procurate contra cost de participanti. La congres, avand In vedere ca auditoriul avea(sau putea avea) textul tiparit In fati, autorii de comuniciri §i-au prezentat ideile intr-o formacondensata, rimanand astfel mai mult timp pentru discutii. Dintre temele discutate in aceste sectiunisemnalam in primul rand sectiunea B13, Crevere economica i transformari structurale. Abordeiricomparative in perspectiva duratei lungi, coordonatori Angus Maddison §i Herman Van der Wee,unde contributiile au tratat un spectru istoric extrem de larg, mergand de la economia ImperiuluiRoman Orli la raportul dintre demografie, comert §i cre§terea economica In Asia de sud-est In anii1400-1990. Dintre comuniciri remarcim indeosebi Incerearea importanti qi din punct de vederemetodologic a lui Jan Blomme §i Herman Van der Wee de a reconstitui evolutia productiei Inprincipalele ramuri economice §i de a calcula indici de ramuni §i apoi un indice general al cre§teriieconomice pentru Flandra §i Brabant in anii 1500 -1812, ca §i constatarea lui Graeme D. Snooks cirata de cre§tere economica a Angliei a fluctuat considerabil din secolul al XI-lea !Dana astizi, darraportati pe cap de locuitor nu este in mod semnificativ mai mare in ultimele doui secole cleat inprecedentele faze lungi de dezvoltare economica (1000-1301) §i 1490-1620). lnutil de adaugat ca maiales aceasta ultimi comunicare a starnit aprige discutii... Fara a putca sa semnalim aici toatecontributiile mai interesante din cadrul sectiunilor B, si enumerim totti§i tcmele lor: B1 Produclie

011

www.dacoromanica.ro

3 Viata tiinificñ 179

puteri publice in antichitatea clasica ; B2 Controlul apelor in Europa apuseana, secolele XII-XVI; B3a Mandl vi loisir in perspectiva istorica, secolele XIII-XX; B3b Ore de tnunca 4imodalitati de plata: evoligia convenjalor in Europa pre-industriala; B4 Cultura material&consum, stil de vial& nivel de trai. 1500-1900; B5 Consecintele socio-economice ale raporturilordintre sexe in perspectiva istorica, 1500-1900; B6 Evolufia structurala a sistemului economic dinExtremul Orient dupa 1700: o analizei comparata; B7 Economia politica a protectionismului 4icomerml, secolele XVIII-XX: B8 Rejele europene, secolele XIX-XX. Noi abordari cu privire liifbrmarea unui sistem transnational de transport 4i de comunicatii; B9 Salarii reale in secoleleXIX-XX; B 10 Investifille straine in America Latin& impactul asupra dezvoltarii economice, 1850-1930; B11 Integrarea pietei internationale a muncii i impactul migratalor asupra piefelornationale ale muncii incepand din 1870; BI2 Evolufia institufalor financiare moderne in secolulXX; B14 Management, finantare ci relaf ii industriale in industria maritima: B15 Productia 4ifurnizarea de energie electric& reglemenuiri, pieje 4i competifie. Comparafii internationale; B16Piefe nationale 4i europene In gandirea economica.

Congresul a mai cuprins 57 de secliuni C, structurate fie sub forma unor mese rotunde, fie subcea a unor mici sesiuni de comunicAri grupate in jurul unor teme de generalitate mai restrAnsil, darprezentAnd tottI,i interes pentru istorici din mai multe rari. Situalia a fost variabilA ark In ceea ceprive§te numarul participaniilor, cat §i in ceea ce prive§te materialele prezentate la congres, uniiorganizatori reu§ind sA pregAteascA volume cu comunicarile incluse in program, in timp ce in cele maimulte cazuri comunicArile au fost prezentate numai oral, autorii aducAnd eventual mai multecxemplare care au fost distribuite auditoriului. Din lipsd de spatiu nu putem enumera acum temeletuturor celor 57 de sectiuni C; vom aminti totu§i sectiunile: C3 Informafie, tehnologie 4i costuri detranzactie in dezvoltarea firmelor, piefelor ci economiei; C9 Stategii ale dezvoltdra ci exploatariinoilor tehnologii: SUA ci Japonia; C13 Istoria comparata a burselor europene; C15 Istoriaeconomica 4.i arta; C20 Fluxuri de capital 4i strategii antreprenoriale in Europa sudica 4i inBalcani; C22 Rolul me4tefugurilor 4i al mepeptgarilor in economiile antice din Orientul Apropiat;C23 Spafiul urban 4i organizare economica in Europa medievalii; C24 Tehnologia agrard Innord-vestul Europei in evul mediu: dezvoltari i comparafii; C25 Economia florentina ci Europaest-centrala In secolele XIV-XV; C26 funciare qi piete in Europa la sfar4itul evului mediuLa inceputurile epocii moderne; C27 Ciuma ci comerf in Europa 4i nordul Africa la inceputurileepocii moderne (secolele XV- XVIII ; C29 Productia si consumul de here dupa 1500; C49Comparafii internationale cu privire Ia industrializarea farilor mici, 1870-1940: atitudini, structuriorganizatorice, tehnologie, productivitate; C55 Sistemul economillor Cu planificare centralizatadin Europa central-rasariteana ci sud-estica dupa al doilea razboi mondial fi cauzele decaderii sale;C56 Micro- 41 macroeconomia protectiei sociale in lumea occidentala contemporana; C57Aspecte economice ale imigrafiei ci exodului in Europa centrala dupa expulzarea turcilor (1699-1815).

Un indicator deosebit de relevant pentru tendintele actuale din domeniul istoriei economiceau fost §i §ediniele dedicate prezentArii succinte a unor teze de doctorat recente, teze care au fostimpartite in funcrie de epoci §i dintrc carc cele considerate cele mai bune pentru fiecare epoca aufost §i premiate. Au fost prezentate 5 teze de istorie medieval A, 5 tratAnd prima epoca modernr(secolele XVI-XVIII), 11 axate pe secolul al XIX-lea (inteles intr-un sens larg, deci 'Ana la primulrAzboi mondial) §i 8 referitoare la epoca contemporanA. SA remaram mai intai concentrareaenergiilor asupra ultimelor doua sccole, care prezintA o serie de avantaje, incepAnd cuaccesibilitatea surselor, a cAror folosire nu necesitA de obicei tehnici speciale, §i continufind cubogAtia datelor statistice sau cuantificabile. 0 a doua tendiniA care a ie§it in evidentA la acestcongres este insu§irea de cAtre multi istorici ai economiei a formulelor §i instrumentaruluieconometric, §i legat de aceastA formalizarea §i matematizare crescfindA a cercetArilor. AceastAtendintil, care la limit/ ar putea conduce la o ermetizarc §i artificializare a demersurilor de istorieeconomica, este contrabalansatA de preocuparea multora dintre istoricii prezenti la congres pentrustudierea modului cum interfereazA economia cu celelalte aspecte ale vie(ii sociale, desigur MO arenunta la folosirca metodelor matematice acolo unde este cazul §i fiirA a abandona specificul

ci

--

--

-

--

-

--

- --

- --

- Relatii-

--

-

www.dacoromanica.ro

I 80 Viata §tiintific5 4

istoriei economicc. De altfcl, profesorul Aldo da Maddalena, care a condus cu o rarii distinc(iclucrarile congresului, sublinia atilt in alocutiunea final5, c5t §i intr-un interviu acordat revistei IIpensicro cconomico italiano" c5 istoria economicii trebuic si fie permanent dcschisa spre istoriasocia15, deoarece pcntru a putea vorbi despre economic trebuic s5 vorbim despre societatca carese schimb5 in Limp". Aceast5 legatur5 puternic5 cu istoria social5 este considerat5 totodat5 o caleesential5 de a valorifica potentialul integrator al studiilor istorice, capacitatea lor de a oferi oviziune global5 asupra societatii umane de-a lungul timpului.

Congresul dc la Milano a fost mai putin liimuritor in ceea ce prive§te raportul dc forte" dintrediferitcle §coli nationale de istorie economic5. Astfel, istoricii americani, de§i numero§i, nu au fost oprezent5 covar§itoare. Grupuri importante dc participanti au aliniat Marea Britanie, Germania §ifire§te Italia. Comparativ cu acestc 15ri, prezenta francea de§i notabilil, a fast totai§i mai palid5;acest u§or rccul comparativ cu perioadele anterioare and §coala francez5 era varful de lance" alistoriei cconomice este poate §i un semn suplimentar a in Franca acest domeniu rezistil mai greu infata concurentei unor genuri mai spectaculoase de cercetare istoric5. De semnalat in schimb prezentadeosebit de consistentA, numeric §i calitativ, a istoricilor din tari precum Olanda §i Portugalia. In fine,din statele foste socialiste ar fi de remarcat mai intai grupul numeros al istoricilor economiei dinUngaria, §i abia apoi cel al istoricilor polonezi; de altfel, in Palonia cercetarile de istorie economicilpar intr-un anume declin, impresie int5ritA poate §i de disparitia sau retragerea unor marl personalitAticare dAduserà strAlucire §colii poloneze. Celelalte tari din Europa räsäriteanil au fost reprezentate deun numAr mai redus de speciali§ti, de exemplu un singur participant a venit din Bulgaria. Cvasi-absenta istoricilor economiei din pile balcanice, exceptand Grecia, este posibil sä se fi datorat nunumai dificultAtilor economice, ci §i concurentei congresului de studii sud-est curopene desfa§urat laSalonic aproape in acela§i timp cu congresul de la Milano. In acest context Romania a fost relativbine reprezentata, avand 6 participanti. Dincolo insa de acest aspect pozitiv, lipsa unei coordonari dintimp §i nesiguranta cu privire la participare panA foarte tarziu au fkut ca istoricii romani prezenti sànu poata fi inclu§i din timp in programul diferitelor sectiuni, rilmanand doar sA prezinte interventii §icomentarii in cadrul lucràrilor acestor sectiuni.

Pentru istoricii romani, ca §i pentru cei din alte çliri, participarea la acest congres a fost unprilej de a lua pulsul mersului cercetArii §tiintifice de varf din domeniul istoriei economice §i de astabili contacte cu speciali§ti avand preocupari inrudite. Concluzia a fost cA atat problematica cat §imetodologia cercetarilor evolueaza permanent, absenta contactelor internationale ducand rapid laaparitia §i amplificarea decalajelor istoriografice. De aici §i nevoia unei integrAri reale §i eficiente inmi§carea istoriograficA mondiall Pentru realizarea acesteia sunt insd multe de facut. Desigur, laMilano s-a reu§it reluarea participarii reprezentantului Romaniei (academicianul N. N. Constan-tinescu) la lucrarile AdunArii Generale a Asociatiei Internationale de Istorie Economia, inclusiv laalegerea noului comitet executiv (pre§edinte G. Tortella din Spania, vice-pre§edinte A. Hayami dinJaponia, secretar general Joseph Goy din Franca) §i la fixarea viitorului congres, care va avea loc laSevilla in perioada 14-18 septembrie 1998. RAmane ins5 ca istoricii §i economi§tii romani interesatisA vina cu propuneri de teme pentru diversele tipuri sectiuni (propunerile pentru sectiuni de tipul A §iB trebuie depuse inainte de 1 februarie 1995, iar pentru sectiunile de tipul C inainte de 1 februarie1996) sau sä ia legatura cu speciali§tii strAini cu care au preocupAri comune pentru a vedea din timpla ce sectiune se pot incadra. Se cuvine observat faptul CA de exemplu la sectiunile B numarulcomunicdrilor ce pot fi incluse in program este limitat la maximum 12, §i ca in selectia ce va fiefectuat5 de Comitetul Executiv vor fi privilegiate tcmele care atrag interesul speciali§tilor dintr-unnumar mai mare de state. PregAitirea sistematica §i din timp a participArii istoricilor romani lacongresul ce va avea loc la Sevilla este o sarcin5 pe care Comisia de istorie economicii §i istorie agandirii economice, reactivat5 nu demult sub egida Academiei Romane, va trebui sa §i-o asurne incazul in care ea aspira sa dea o expresie concreta vocatiei sale de coordonare a energiilor disponibilela nivel national in domcniul istoriei economice.

Bogdan Murgescu

www.dacoromanica.ro

5 V iata §tiinti flea 181

SIMPOZIONUL STIINTIFIC INTERNATIONALPOLONEZI IN ROMANIA DUPA ANUL 1939"

Craiova, 3-5 noiembrie 1994

In cilutarea tirnpului pierdut" daca ni se permitc o parafrazare: astfel poatc fi caractcrizatasintetic accasta manifestare; un debut §i o incercarc de restabilire a intelegcrii, dialogului §i chiar apricteniei bilaterale, intelese toatc intr-un spirit nou. eliberate de prejudecati §i mai ales folositoarepcntru inchegarea unei comuniuni spirituale, §tiintifice absolut necesare pentru identificarca §idezlegarea necunoscutelor din aceasta regiune a Europei.

Sub auspiciile unei organiziiri irepro§abile aici trebuie avute in vedere eforturile deosebiteale Ambasadei Republicii Polone, prin personalitatea domnului Roman Wyborski, consilier cultural§i ale institutfilor craiovene (Muzeul de Istorie, Arhivele Statului, Muzeul de Art5, PrefecturaJudetului Dolj) simpozionul international Polonezi in Romania dupa anul 1939" a reu§it sà aduneun numar impresionant cateva zeci de cercetatori, arhivi§ti, profesori §i oameni de cultura dinRomania §i Polonia.

Incepute la 1 noiembrie, prin deplasari succesive la Turnu Severin, Targu Jiu §i Tismana,manifestArile de comemorare a actiunilor polonilor refugiati in Romania in toamna anului 1939 audebutat din punct de vederc §tiintific in dimineao zilei de 3 noiembrie, in sala Muzeului Olteniei,odatA cu deschiderea unei impresionante expozitii de documente, fotografii §i hãri intitulatiiPolonezi refugiati in Romania, 1939-1945". Am doll sa semnalAm informatiile vizuale ofcrite degazdele craiovene (lisle ale demnitarilor poloni, statistici ale subventfilor acordate de guvernulroman, fotografii, hArti, alte materiale arhivistice provenite din intreaga Oltenie), cat §i colectiaprezentata de fundatia polona Karta" (reprezentatä de d-na Alicja Wancerz-Gluza, redactor la revistaomonimA, care a ImpArtit cu bunAvointa numeroase numere ale revistei Karta", putin cunoscutàpublicului roman) cu imagini sugestive ale locurilor de refugiu, ale activitAtilor cotidiene sau artisticeale polonilor, precum §i o hartà a locurilor de refugiu din Romania, intocmita de prof. dr. TadeuszDubicki. Vernisajul a fost onorat cu prezenta autoritatilor locale craiovene §i de cea a Excelentei Saled-lui Bogumil Luft, ambasadorul Republicii Polone la Bucure§ti, aflat in fruntea unei nurneroasedelegatii oficiale polone din care au facut parte parlamentari, oficiali ai Ministerului AparariiNationale, inalti prelati (intre care §i reprezentantul personal al primatului Poloniei, Jozef Glcmp),oameni...de §tiinta, ziari§ti.

In dupia-amiaza aceleia§i zile, de 3 noiembrie, in salile Prefecturii Judetului Dolj s-audesfa§urat lucrarile partii istorice a simpozionului. Dupa cuvantul de salut rostit de domnul RomanWyborski, consilier cultural al Ambasadei Republicii Polone §i unul din initiatorii §i organizatoriimanifestArii, sesiunea s-a desfa§urat in cadrul a douà sectii: Refugiati in Romania dupA 1939" §iRelatii internationale in preajma anului 1939" (despartirea s-a datorat numarului exceptional demare de lucrAri: 22 de comunicari). Autorul acestor randuri a prezentat materialul intitulat Catevadate despre polonezii din Romania. Minoritatea polonA §i refugiatii, 1939-1940", astfel Meat a asistatla o singura sectie.

Cu un deosebit interes a fost urmaritii, comentata §i dezbatuta lucrarea Pre§edinteleRepublicii Polone, Ignacy Moscicki, in Romania" prezentat5 de dl. profesor dr. Tadeusz Dubicki,profesor la Scoala Superioara de Pedagogie din Czestochowa §i la Universitatea din LodzPrincipalele idei ale domniei sale absolut revelatoare pentru studiul relatiilor romano-polonear fi, in rezumat: in Romania s-au refugiat aproximativ 50.000 persoane dintre care jumatate anfost militari (cifra noua avansata de partea polona); Romania nu a fost sub nici o forma obligata sadeclare razboi Germaniei; neutralitatea romana ar fi putut sa se incheie la 17 septembric 1939 dar.de§i unitati ale armatci romane s-au deplasat in Nordul Bucovinei, guvernul polon a decis saelibereze Bucure§tiul de hotararile tratatului bilateral; in legatura cu problcma internamautoritatilor polonc se au in vedere presiunile germane §i franceze dar, dacii privitor la internarcamilitarilor se considerd ci s-au cxecutat prevederile Conventiei de la Haga a fost normalAi

www.dacoromanica.ro

182 Viao §tiintific5 6

atitudinca, inclusiv rap dc Mare§alul Edward Smigly-Rydz, in Po Ionia se dezbate ideca ci oartamembrilor guvernului polon a fost injustit contrar5 drcptului international dcoarece acest guvern

a pre/entat demisia la 30 septembrie 1939. Dl.proldr. Dubicki a mai conferentiat despreasociatille secrete polone din Bucovina, inclusiv despre colaborarea dintre serviciile de informatiiromfin polon iinpotriva U.R.S.S. in perioada 1939-1940.

Am don si semnaldm interesantele interventii ale dl. lt.col. Pctre Otu (Institutul de !stone§i Tcone Militaril, Buctirelti) despre Militari polonezi pc teritoriul rom5nesc in perioadaseptembrie 1939-decembrie 1940" (cu o seric de informatii inedite provenite din arhivelemilitarc), prof. Hie Vulpe (Arhivele Statului, Craiova) Demnitari polonezi la Craiova in anul1939", prof. Radu Ghcorghe (Arhivele Statului, Piatra Neamt) Documente de arhiv5 privindrefugiatii polonezi in judetul Neamt" (domnia sa a prezentat activitatea de la Bicaz a pre§edinteluiIgnacy Moscicki), dr. Luchian Deaconu (Muzeul Olteniei, Craiova) Ajutor umanitar acordatrefugiatilor polonczi. Cerinte §i posibilitilti", prof. Otilia Gheorghe (Muzeul Olteniei, Craiova)Campusul de concentrare a militarilor polonezi de la Tg. Jiu", loan L5custil (Revista MagazinIstoric") Revista «Magazin !stone» despre refugiatii polonezi in Romänia", prof. NicolaeChipurici (Arhivele Statului. Drobeta Turnu Severin) Centrul de inv515mant polonez de laTurnu Severin".

in dimineata zilei de 4 noiembrie, la sediul Arhivelor Statului din Craiova a fost organizatil ornasd rotunda romano-polona care a avut drept scop identificarea punctelor comune §i a solutiilor decolaborare in ceea ce privelte folosirea documcntelor din arhive, a unor fonduri arhivistice (cuprecildere cele ale Ministenilui de Interne §i Ministenilui de Externe) §i a editàrii in perspectivAde volume comune. Din partea românil au participat reprezentanti ai arhivelor din Craiova, Slatina,Tg.Jiu, Turnu Severin, Pite§ti, Piatra Neamt, cercetatori, muzeografi §i profesori din Craiova §iBucure§ti ; prii polone (reprezentatà de prof. Tadeusz Dubicki §i oficilaii Ministerului Apar Aril §iBisericii) i-a fost facuta o sinteza a materialului arhivistic din fondurile oltene. Fiind vorba de uninceput, nu s-a pus, credem, problema unei eficiente imediate; necesar ar fi ca acest gen de meserotunde s5 se organizeze periodic §i pe o tematicil bine stabilità.

La invitatia Fundatiei Karta", reprezentata la masa rotunda de d-na Wancerz-Gluza, martoridirecti la evenimentele din 1939-1945 au &pus märturii orale. Interesante ni s-au pArut memoriileprezentate de dl. Jerzy Kalinski, fiul fostului ministru Emil Kalinski, refugiat la Turnu Severin.amintiri emotionante §i scrise cu un nerv narativ de exceptie. DI. Kalinski a relatat, printre altele,despre co§mand trait de romilni §i refugiati deopotriva in timpul bombardamentului anglo-americanasupra ormului in noaptea Pa§telui ortodox 1944.

Dupa amiaza zilei de 4 noiembrie a prilcjuit vernisarca expozitiei de fotografii ArtNouveau in Po Ionia", la Palatul Mihail (Muzeul de artii). Cu scurtele alocutiuni ale d-lor RomanWyborski §i Paul Rezeanu, directorul Muzeului de Artà, s-a deschis simpozionul romano-polon,sectiunea artd-cultura-invatamant-§tiinta (in Sala Oglinzilor a Palatului Mihail). DintrecomunicArile cuprinse in program am retinut pe cele ale prof. Stan Velea Imaginea Romimiei inpoezia Kazimierei Illakowiczowna", dr. Paul Rezeanu Doi pictori de origine polonez5: Francisc§i Freda Tribalski" (cu ocazia vizitarii bibliotecii §i muzeului Liceului N.B51cescu" din Craiovaam avut prilejul sä cunoa§tem o parte a lucrärilor pictorilor, realizate in anul 1895), prof. FlorinRogneanu Roman Karbulitchi un remarcabil fotograf de origine polonezä", prof. TomaRildulescu Valori numismatice polone raspandite in Oltenia", prof. Nicolae Andrei Aspecteale dezvoltarii invàmântuIui comunitar".

In dimineao zilei de 5 noiembrie, in prezenta oficialilor romAni §i polonezi, la palatul Mihail a

avut loc festivitatea de dezvelire a placii comemorative, in limbile polonä §i romana, cu urrniltoniltext : in acest palat a locuit ca refugiat de la 5 noiembrie la 25 dccembrie 1939 Ignacy Moscicki,pre§edintele Republicii Po lone intre anii 1926-1939".

Actiunile §i manifestärile organizate k inccputul lunii noicmbrie 1994 s-ati bucurat de atentiadeosebita a cercurilor §tiintifice locale §i au fost prezentate in numeroase interventii ale posturilorlocale §i nationale de radio televiziune. Totodatil, ziarul Cuvlintul libcrt5tii" din Craiova a publicatin data de 5 noiembrie ample relatari de la simpozionul §tiintific, precum §i un articol in memoriapre§cdintelui Moscicki, semnat de directorul Muzeului craiovean dc Art5, Paul Rezeanu.

0

0

www.dacoromanica.ro

7 Viata 183

Bog:10a informatiilor, nevoia dc comunicare colaborare cu oamenii dc din Po Ionia §i

din centrele 5rii, necesitatca unci attic! dc abord5ri istorice §i de recuperare a unei intarzieri inevolutia raporturilor §tiintifice bilaterale §i nu in ultimul rand organizarea de exceptie asiguratii deinstitutiile locale craiovene i dc Ambasada Republicii Po lone la Bueure§ti, toate acestea nu fac decksil eredem c5 a fost vorba de un inceput fructuos ce meritrt §i trebuie continuat §i aprofundat.

Florin Anghel

DEZBATERE TIINTIFICA LA INSTITUTUL DE STUDIISUD-EST EUROPENE: FORME ALE PACII

IN SUD-ESTUL EUROPEI IN PERIOADA OTOMANA" (II)

Bucure§ti, 8 noiembrie 1994

Din initiativa Institutului de Studii Sud-Est Europene, cu participarea Academiei Rom': 'me,Universitkii Bucure0, Institutului de Istorie Nicolae Iorga" §i Centrului de Studii Turco-Otomanes-a destl§urat in ziva de 8 noicmbrie 1994 o interesantà dezbatere despre formele pcii in sud-estulcontinentului in perioada otomand. Moderatorul sesiunii, directorul Institutului de Studii Sud-EstEuropene, prof. Alexandru Dull' a remarcat importanta tcmei abordate §i reluarea ei dupii un intervalde cincisprezece ani.

Au participat cu comunicdri: Mihai Maxim, Autnnomiile fold de inalta Pound in secoleleXVI-XVII. Schigi tipologicd; Andrei Pippidi, oimii itnpardtevi un aspect al ohligaliilor farilorroindne ftqa de Poartd; Viorel Panaite, Pacta sunt servanta in Islam. Cazul rometno-otomane in secolele XV-XVII; tefan Andreescu, 0 pace prefacutd" Ia Dundrea de Jos. 1597-1598§i Armand Go§u, Intermediari ai pdcii. Un studiu de caz: tratativele de pace de la Bucureoi(primilvara 1812).

Diversitatea subiectelor §i incisivitatea autorilor au provocat discutii aprinse in rilndulparticipaniilor, fapt ce 1-a determinat pe moderatorul dezbaterii s'a propuna' rcluarea temei in viitorulapropiat.

Nagy Pienaru

INSTITUTUL DE ORIENTALISTICA DIN ISTANBUL AL SOCIETATIIGERMANE ORIENTALE

Cu aproape trei ani in urmA Institutul de Orientalisticri din Istanbul al Societiliii GermaneOrientate särbritorit trei decenii de existentà. Cu ocazia acestei aniversäri an fost sustinute o seriede comuniertri, reunite apoi intr-o publicatie editatri la Beirut §i Istanbul sub titlul: 1961-1991. Orient-Institut der Deutschen Morgenliindischen Gesellschqf t.

Actualul director al institutului, doamna profesoar5 universitar5 dr. Erika Glassen, incomunicarea sa a trecut in revistri activitatea de trei decenii a acestei institutii prestigioase deorientalisticri, preocup5rile actuate i de perspectivri ale colaboratorilor lui.

Aflrim din contunicare cä Institutul de orientalistic5 al Societritii Germane Orientate a luatfiinid in 1961 §i p5n5 la inceputul anului 1987 functiona la Beirut. Plänuita aniversare de un sfert deveac de existentil nu s-a putut tine insil in 1986 din cauza rrizbotului izbucnit in Liban. Institutulcu tot personalul sriu a fost nevoit s5 p5rilseascil capitala Libanului §i srtli mute sediul la Istanbul.

4tiintifica

416110

4i-a

civil

tit

relajiilor

www.dacoromanica.ro

I 84 Viata §tiinti fica 8

Dupii traditii ma: vechi i o activitate §tiintilicil remarcabila desfa§uratil dc sectia din Istanbul aInstitutului german de arheologie, in 1927 interesul §tiintific german rata de Orientul apropiat §i-aliirgit preocuparile prin infiintarea la Istanbul de ciitre Helmut Ritter a Societatii germane orientale,care in capitala de odinioara a lmperiului otoman a gasit conditii ideale" pentru o activitate§tiintificil fructuoasa. Daca sectia din Istanbul a lnstitutului German de arheologie i§i concentraactivitatea asupra antichitatii grece§ti §i romane in Turcia vestica (Orientul Apropiat §i parteaeuropcanil a Imperiului otoman), noua societate §i-a extins preocuparile §tiintifice asupra !umislamice.

Mutarca fortata la Istanbul s-a dovedit beneficil pentru colaboratorii Institutului deorientalistica, care beneficiase de sprijinul Institutului Arheologic, de biblioteca bogatil a accstuia §ia§a cum subliniazil doamna profesoara Erika Glassen mai presus de toate de autoritatile turce §igermane. Astfel, Institutul dc orientalistica german a fost sustinut de prof. dr. Ekmeleddin Ihsanoglu,director general al Centrului de istorie islamica de cercetare, arta §i cultura (IRCICA) §i de AntonHeinens, cunoscut cercetator german al istoriei islamice, care activeazii la Istanbul. Institutul deorientalistica german a reu§it sa initieze o colaborare fructuoasa cu institutii similare straine de laIstanbul §i inainte de toate cu Institutul francez de studii anatoliene (IFEA). La toate acestea s-a maiadaugat colaborarea bibliotecii institutului cu marile biblioteci publice din Istanbul, cu deosebire cuSilleyniye-Bibliothek cu un bogat fond de manuscrise.

Autoarea comunicarii scoate In evidenta printre realizarile institutului publicatiile acestuia:Biblioteca Islamica, serie in care pana in 1991 au fost editate 40 de titluri §i Beiruter Texte undStudien cu 53 de titluri aparute pang in 1991.

Erika Glassen subliniaza faptul ca in universitatile germane pregatirea speciali§tilor orientali§tia cunoscut in ultimele trei decenii o dezvoltare puternica, ceea ce a impus regandirea §i lärgireapreocuparilor prezente §i viitoare ale institutului. Pe langa realizarea publicatiei Archiv ftir modernearahische Literatur, care apare de cativa ani, s-a intocmit un proiect de largire a tematicii de cercetarecare vizeaza domenii ca etnologia, geografia §i in special istoria sociala §i §tiinte sociale in general.

Profesorul emerit dr.Hans Robert Roemer, primul director al institutului intemeiat la Beirutprezinta in comunicarea sa antecedentele §i inceputurile Institutului de orientalistica german. El serefera la inceputurile studiilor de islamisticä, arabistica §i 'semitologie (domenii principale depreocupari ale institutului la Intemeiere) in istoria §tiintei germane, subliniind Ca la inceput acestpreocupari se plasau la interferenta dintre arheologie §i etnologie. Printre precursori el mentioneazanumele unor carturari germani ca Johann Jacob Reiske arabist, Julius Wellhausen tatal §tiintei deislamistica" la germani, Theodor Nöldeke, semnalandu-ne §i faptul ca Inca din secolul al XVIII-lea seformeaza colectii germane de manuscrise orientale, iar in secolul al XX-lea adevarate fonduri care,de§i nu se pot compara cu extraordinara colectie a Bibliotecii din Sinai, detin un numar mare demanuscrise §i documente.

Cea de a doua generatie de islami§ti §i de orientali§ti germani, formata Inca la sfar§itulsecolului trecut §i inceputul veacului al XX-Iea, a profitat de faptul ca Carol Heinrich Becker, elinsu§i Islamist, a ajuns in 1916 in pozitii importante §i a devenit intre 1925 §i 1930 ministru laMinisterul prusac al §tiintei, artei §i educatiei §i care prin reforma invätamantului universitar arezervat un loc mare pregatirii In domeniile istoriei, literaturii, artei, culturii §i structurilor tarilorstraine, printre care §i islamismul §i orientalistica in sensul cat mai cuprinzator al cuvantului.

Radacinile pregatirii speciali§tilor In aceste ultime discipline se regasesc in seminarul de limbiorientale de la Universitatea din Berlin, care Inca din I 887 a concentrat un numar de speciali§ti inorientalistica. Becker a prezentat in 1908 planul sal de a crea un institut de sine statator de invata-mant superior pentru pregatirea speciali§tilor in studierea altor àri. Acest institut avea sa fie condusin specialitatea de orientalistica de renumitul profesor arabist Georg Kampffmeyer. Dupa conceptialui Becker urmau sa fie intensificate relatiile cu spiritualitatea islamica prin fondarea unor baze laIstanbul pentru orientalistica germana. Realizarea acestor planuri revcnise lui Hellmut Ritter, careintemeiase in 1927 aici, Societatea germana de orientalistica §i care pana la reintoarcerea sa in 1949la Universitatea din Frankfurt am Main desfa§urase la Istanbul o prodigioasa activitate §tiintifica §iorganizatorica. El initiase i colectia Bibliotheca islamica in care s-au publicat multe din textele unorvaloroase manuscrise arabe, persane §i turce§ti. La timpul sat:, cel mai bun cunoscator al fondurilorde manuscrise orientale aflate la Istanbul, Hellmut Ritter a fost invitat in 1935 ca profesor la

www.dacoromanica.ro

9 Via la §tiincific5 185

Universitatea din Istanbul. In accst context s-a ajuns la concluzia ci fäni tin ccntru de studii spccialecare s5 funclioneze in Oricntul apropiat nu se poate dezvolta in toatil plcnitudinea orientalistica,arabistica §i osmanistica german5. Profesorul dr. Hans Wehr a avut meritul de a convinge autoritilegermane s5 aloce fondurile neccsare intemeicrii Institutului de orientalistic5 la Beirut.

Profesorul Hans Robert Roemcr infaci§eaza pe larg intemeierea institutului arnintit §i elabo-rarea programelor dc cercetare §i de publica[ii.

0 culoare deosebità in cadrul comunicarilor publicate in volum aduce doamna Brigitta Ryberginfati§and perioada rilzboiului civil din Liban in activitatea §i existenta institutului §i a bibliotccii.

Dr. Martin Strohmeicr, colaborator al institutului, in comunicarea sa foarte interesant5 prezint5statutul §i locul cercetärii in cadrul Institutului de orientalisticA. El trece in revistil intregul spectni alpreocupilrilor §tiintifice ce define§te activitatea lnstitutului. Astfel, specialistul in islamicA studiaz5 inbibliotecile din Istanbul manuscriselc Coranului, etnologistul se ocupa cu structura social5 a satuluidin Anatolia, arabistul studiazA tendintele in literatura mai:A modern5, geograful rcpartizareateritorialà a intreprinderilor industriale din Istanbul, osmanistul strange materiale arhivistice pe temesocial-economice, iar politologul analizeazil sistemul confcsional din Liban. Autorulturcologia pang nu demult a fost marginalizatà in cadrul institutului §i se impunea revizuireaprogramului de cercetare odatä cu mutarea la Istanbul. In acest adev5rat eldorado pentru istoriaculturii islamice, capitala a sultanilor din 1517 §i Liana' la revoluria kemalista, se gäsesc foarte multemanuscrise islamice arabe, persane §i turce§ti , mai multe dee& la Damasc, Cairo sau alte centreislamice luate la un loc. Apoi, chiar §i in 1909 existau aici 65 de biblioteci in moschee §i medrese pelang5 biblioteca din Palatul Sultanului §i bibliotecile publice, in care se pastreaza peste 100.000 demanuscrise. Principala biblioteca care detine cele mai multe §i, totodatil, cele mai valoroasemanuscrise este Saleymaniye Kataphanesi cu 65.000 de manuscrise.

Documente pentru istoria a trei continente se gilsesc la Ba§bakanlik Ar§ivi (Arhiva CancelarieiPre§edinte1ui Consiliului de Mini§tri), care este cea mai bogatà §i unde se pastreazd pcste 42 demilioane de acte din perioada dintre inceputul secolului al XVI-Iea §i mijlocul veacului al XIX-lea.Dr. Martin Strohmeier oferä §i alte date de interes pentru cercet5tori, informa/ii referitoare la altebiblioteci §i fonduri de manuscrise §i documente, la stadiul intocmirii cataloagelor §i la conditiile deobtinere pentru sträini a accesului la aceste fonduri.

Ultimele douà comunicari cuprinse in publicatie se refera la biblioteca Institutului deorientalistica cu circa 130.000 de volume §i cu peste 1.000 de titluri de publicatii periodice. Desprefelul cum s-a format §i cum a evoluat aceasta bibliotedi grisim date deosebit de interesante incomunicarea semnatà de dr. Wolf-Dieter Lemke, iar despre publicaçiile institutului in comunicareaelaboratà de dr. Jargen Paul.

Ca o completare, publicatia aniversativd ne oferà lista completà a conduckorilor institutului, acolaboratorilor lui §tiintifici, a bibliotecarilor §i a altor colaboratori de la infiintare §i panri la aparitiacartii la care ne referim (1 septembrie 1991), la fel §i o listä complet5 a publicatiilor institutuluiapgrute pang la aceea§i data.

L Demény

CALATORIE DE STUDII N POLONIA

In intervalul 25 octombrie 10 noiembrie anul trecut am efectuat o deplasare in scopuri decercetare tjinificà in Po Ionia, in cadrul schimburilor interacademice. In cursul acestei deplasa'ri m-am aflat succesiv la Var§ovia, Cracovia §i Poznan. La Var§ovia am lucrat in Biblioteca Institutului deistorie al Academiei Po lone de tiinte §i in Biblioteca Centralà a UniversitiIii, iar la Cracovia inBiblioteca laghellonska.

Materialele documentare depistate in cursul acestor cercetari privesc urrnatoarele problerne:romanii in perioada afirmilrii lor ca entitate etnica autonorna in perioada mileniului tacerii"; epocaconstituirii statelor romane de sine-statatoare; raporturile externe §i tensiunilc confesionalc inMoldova vremii lui Alexandru cel Bun ii a succesorilor cruciata in spatiul est-european §i

subliniazà ca

sib:

www.dacoromanica.ro

I86 Viata fled I()

problema corelatii a unirii biserice;ti; expansiunca husitismului in Europa rilsAriteanii, inclusiv inMoldoya primclor decenii ale secolului al XV-Iea.

In limitele route inguste ale timpului disponibil am acordat atentie ;i fondului cartografic dinbibliotecdc amintite ;i am gAsit matcriale referitoare la iirmul vcstpontic cu precizAri asupra unorprobleme controversate de identificare a unor a;ezAri medievalc, precum urme cartografice alecxpansionismului Imperiului Rus "in spatiul romfinesc inaintc de rApirea Basarabiei. Materialeleurmeazii a 11 valorificatc in revistele noastre de specialitate.

In zilele de 8 ;i 9 noiembrie am participat la lucrririle simpozionului consacrat temei: Varna,1444. Rea/irate fi iradifie. organizat de Institutul de istoric al Universitiitii din Poznan. Am suslinutrcferatul Genova, Venetia ri crud= de la Varna. Am participat la dezbaterea altor referate.Simpozionul a avut o deosebitil insemnAtate istoriograficil intrucilt a dezbiltut cele mai variate aspecteale unui momcnt inciircat de consecinie profunde al istoriei Europci rAsiiritene, inclusiv spatiullumea romAneascil. Desfilprarea lucrArilor simpozionului va forma obiectul unei prezentilrideosebite.

Am putut constata in cursul deplasArii in Po Ionia aparitia unor numeroase studii privitoare laistoria noastrà ignorate de istoriografia romfing, ceea ce intare;te convingerea cu privire la necesitateaameliorArii fundamentale a informarii ;tiintifice a istoriografiei romAne. Am prirnit in dar lucrAri dinaceastA categorie ;i am stabilit legAturi de sehimb cu colegii de la Poznan.

in cursul deplasdrii am intalnit diverse personalitgli ;tiintifice din Po Ionia: Stefan Kucinski,Krzystof Baczkowsky, Malgorzata Dabrowska, Dariusz Kolodziejczyc, Ilona Czamanska etc.

.'erban Papacostea

;fiinti

;i

si

www.dacoromanica.ro

NOTE

Nivelul dezvoltarii economico-sociale a Romaniei In context european. 1989,coordonator Constantin Grigorescu, Edit. Expert, Bucure§ti, 1993, 266 p.

Lucrarea de fata, o initiativa a lnstitutului de Economie Nationalri, realizata in cadnilcercetarilor privind tranzitia la economia de piata coordonate de Institutul National de CercetrtriEconomice, se constituie intr-o analiza pertinenta, riguroasii, a pozitiei detinute de Romania anului1989, din punct de vedere al dezvoltarii economice i standardului de viata, 'in context european. Neaflam in fata unei analize minutioase, realizate cu ochiul" specialistului, expertului, avand la bugmetoda comparativa.

Pentru reliefarea cat mai apropiata realitatii i intelegerea locului pe care Romania se plasa Inetapa mentionata, s-a apelat la compararea nivelului de dezvoltare a Romaniei cu cel al tariloreuropene, departajate in 3 categorii, astfel:

a) cu 14 tari dezvoltate, cu economie de piata: Austria, Belgia, Danemarca, Elvetia, Finlanda,Franca, R.F.G., Italia, Irlanda, Norvegia, Olanda, Regatul Unit, Spania, Suedia.

b) cu douà tari cu economie de piata, cu un nivel de dezvoltare inferior celor de mai sus;Portugalia si Grecia.

c) cu 7 Ori foste socialiste; Albania, Bulgaria, Cehoslovacia, lugoslavia, Polonia, UngariaU.R.S.S.

Lucrarea, frnpartita in doua pari distincte (I. Dezvoltarea economic& II. Dezvoliarearealizeaza un tablou complet al realitatilor romanesti ale anului 1989. Totodata, pentru conturareastadiului de dezvoltare a Romaniei, comparativ cu mai-sus amintite, au fost analizati mai binede 20 de indicatori, astfel structurati:

1) indicatori economici: produsul national brut, productivitatea sociala a muncii, cercetareconsumul de energie primara, valoarea adaugata in industria prelucratoare, randamentul la

cereale i lapte, inzestrarea agriculturii cu tractoare, consumul de ingnisiiminte chimice, exportul,populatia neagricoll

2) indicatori sociali: urbanismul i conditiile de locuit, consumul de proteine de origineanimald, consumul de calorii, speranta de viata la nastere, mortalitatea generala i infantila, medici,paturi de spital, elevi In Invätamantul secundar, studenti, inzestrarea populatiei cu bunuri de folosintàindelungata.

De asemenea, pe baza datelor privind produsul intern brut, gradul de scolarizare i speranta deviata, s-a utilizat In analiza comparativa un indicator sintetic al dezvoltarii umane. Mai mult, inscopul determinarii cat mai corecte a dezvoltarii economico-sociale, s-a impus calcularea pe bazaindicatorilor partiali a unui indicator sintetic mai cuprinzator, numit indicator-sintetic agrcgat aldezvoltarii economico-sociale. Astfel, In ceea ce priveste nivelul de ansamblu al dezvoltariieconomico-sociale, in 1989, la majoritatea absoluta a indicatorilor, Romania ocupa un loc periferic Inierarhia celor 24 de tad analizate (inclusiv Romania). Pe locurile 20-24, Romania se afla la 16indicatori: produsul national brut, productivitatea sociala a muncii, consumul de energie primaril,valoarea adaugata In industria prelucratoare, export, randamentul la cereale i lapte, tractoare,consumul de ingrkaminte chimice, ponderea populatiei heagricole, gradul de urbanizare, disponi-bilul de proteine, proportia studentilor, inzestrarea populatiei cu aparatc T.V., mortalitatea infantila sidurata medic a vietii. Pe locul 19 Romania se situeazii la doi indicatori: disponibilul de calorii

Revista istorica", torn VI, nr. 1-2, p. 187 204,1995

tarile

si

socia/d),

--

si

www.dacoromanica.ro

188 Note

numarul dc mcdici. De ascmenea, tot la doi indicatori. Romania sc plaseaza pc locurile 14-15:proporlia elevilor in invmantul secundar §i numarul paturilor de spital. Ca atare, concluziaautorilor este fireasca: locul periferic al Romaniei in ierarhia celor 24 cad curopene este detcrminatde existcnia unor mari dccalaje la principalii indicatori cconomici, ca §i la unii sociali" (p. 17). De;idecalaje deosebit de mart apar mai ales in raport cu Odle dczvoltate, cu economie de piala, decalajemai mici exista §i intre milrimea indicatorilor din Romania §i cei din fostele tad socialiste(Cehoslovacia, Po Ionia, Ungaria).

Drept urmare, rezultä o perspectiva nu tocmai imbucuratoare a realitiltilor economico-socialeromfine§ti ale anului 1989, insà, aprcciem noi, realista, avand in vedcre bog:Alia argumentacici adusein sprijinul conturilrii nivelului de dezvoltare al Romaniei acelui timp, aspect evident prin compararcacu situalia existenta in alte state europene. Mai mult, devine posibilii explicarea declinului economieiromane§ti §i a standardului de viata dupa anul 1989, care, dincolo de perceptia psiho-emotionalii,individuald §i colectiva, are cauze multiple, obiective: in principal, este expresia crizei economicestructurale a vechiului sistem, criza alimentata de contextul tranzitiei, a trecerii la un nou sistemeconomic, respectiv la economia de piata, In curs de formare. In mod obiectiv, in procesul derestructurare apar noi disfunctionalitati care afecteaza productia, mecanismele de functionare aagentilor economici. Autorii apreciaza c5 la acestea s-au adaugat §i unele masuri necorespunzatoarede politica economica, ce au determinat o folosire sub posibilitati a bazei materiale existente" (p. 27).Fire§te, reducerea decalajclor economice este posibila, dar aceasta necesita Limp dar §i promovareade care stat a unor masuri adecvate pentru afirmarea cat mai rapida a institutilor moderne aleeconomiei de pima §i relansarea procesului investitional, subordonat restructurarii §i retehnologizariiproductiei sociale" (p. 27).

Ca atare, avand In vedere perspectiva completà propusa ritmului §i nivelului de dezvoltareeconomico-sociala a Romaniei anului 1989, lucrarea de fata se constituie intr-un demers necesar §ieficient in literatura de specialitate, putand a constitui un reper. o bazii de analiza §i dezbatere, pentruaprecierea vietii economico-sociale actuale §i In perspectiva, pornind de la un fundament dat, rigurosprecizat.

Romeo-Leonard Druid

Po Ionia restituta. L'Italia e la ricostituzione della Po Ionia. 1918-1921, Edit.Anima, Milano Bucure§ti, 1992, 240 p.

In zilele de 30 noiembrie 1 decembrie 1988 a avut loc la Milano un simpozion §tiintificavand ca tema Italia §i rena§terea Poloniei", simpozion desfa§urat sub egida Institutului de Studiiprivind Europa Orienatala din Milano.

Lucrarea de fata, prefatata de Bianca Valota Cavallotti §i ingrijità de Marta Her ling,preprezinta o culegere a celor 11 comunicari tinute cu acel prilej.

Primul articol Clima politico e indipendenza polacca. lmpressioni di un testimoni, reprezintacomunicarea cercetatorului polonez Jan Dobraczynski care analizeaza climatul politic existent inPo Ionia In primele doua decenii ale secolului nostni din perspectiva celui care a trait acele vremuri.Dincolo de un tablou general privind Po Ionia inceputului de secol, credem ca autorul mai surprindedoua lucruri interesante:

1) persecutiile mult mai dure la care erau supu§i polonezii din teritoriiile ocupate de Rusia fatade cele la care erau supu§i cei din teritoriile ocupate de Austro-Ungaria;

2) modul cum au evoluat sperantele privind rena§terea statului polonez pe timpul primuluirazboi mondial; la inceput fiind destul de reduse, caci razboiul punca faia in Nil separatorii Poloniei,pentru ca dupa 1916-1917 sa creascii.

. .

www.dacoromanica.ro

3 Note 189

Urmatonil material apartine Biancili Valota Cavallotti fiind intitulat Nazionalismo. .vocialismoe populismo nel processo di unificazione dela Po Ionia, material in care autoarea analizeazaraporturile dintrc ccle trei curente (nationalist, socialist §i populist) atat in timpul stripanirii striiinc,and s-au interferat, cat §i dupii rcaparitia Poloniei, and fiecare evolucazii independent §i fiecarc sedoreve altcrnativa cea mai viabilii privind consolidarea noului stat.

Domenico Caccarno in articolul ski Governi e Partiti italiani di Ironic alla guerra russo-polacca, se opreve asupra pozitiei adoptate de guvernul italian i diverse partide §i cercuri politicevis-a-vis de rilzboitil ruso-polonez din 1920. Astfel, cercetiltorul italian surprinde divizarea claseipolitice italiene façà de acest cveniment unii fiind chiar dacii nu-i agreeazii pe holcvici, cazulmarchizului Torretta, altii fiind aliituri de Polonia; numilrul lor crescand atunci cand Armata Ro§ie seafla la portile Var§oviei; multi temfindu-se de extinderea bol§evismului sau de o alianta ruso-germana, cazul lui Badoglio care sugera o alianta polono-romano-letona pentru a bara caleabol§evismului.

in urmiltorul articol L'attivita indiependistica dei polacclzi in Italia negli anni della primaguerra mondiale, cercetatorul polonez Stanislaw Sierpowski se opre§te asupra atitudinii adoptate deguvernul italian big de cauza poloneza i asupra activitatii desfa§urate de emigratia poloneza in Italiape parcursul primului razboi mondial. In opinia autorului cauza Poloniei s-a bucurat de o audientadeosebita in randul opiniei publice italiene, poate mai mare ca in Frano. Cu toate acestea guvernulitalian, aliat al Rusiei din 1915, a privit multa vreme problema polonezil ca pe o problema interna aRusiei. Ulterior, odata cu accentuarea diferendelor cu slavii de sud, guvernul italian §i-a schimbatatitudinea a§a cum reie§ea §i din memorandumul din iulie 1917, elaborat din ordinul primuluiministru Orlando, in care se sublinia importano rengterii Poloniei pentru sistemul politic europeande dupa razboi. In ceea ce prive§te activitatea emigratiei poloneze, autorul surprinde divizarea ei dinprimii doi ani ai rilzboiului in gruparea filo-antantista a lui Maciej Loret §i cea filo-austriaca condusade Wladislaw Baranowski. Spre sfarlitul nizboiului aceasta divizare a fost dep.-4CA. emigratiapoloneza actionand din ce in ce mai unitar in cadnil comitetelor pro-Polonia ce activau in marileora§e italiene; comitete care au obtinut sprijinul autoritatilor italiene §i eliberarea prizonierilor deorigine poloneza, ministrul de externe al Italiei declarand la 24 august 1918 di toti polonezii dinItalia vor fi considerati ca aliati.

0 aka. tema interesanta abordata este aceea privind modul in care biserica a privit noul statpolonez in conditiile in care bol§evismul ameninta Europa, tema analizata de Giorgio Rumi in Lanuona Po Ionia nell'opinione ambrosiano del primo depoquerra. Credem ea modul in care bisericaapostolica a privit rena§terea Poloniei poate fi sintetizat in spusele arhiepiscopului Var§oviei,cardinalul Kakowski: Po Ionia reprimit postul sail de santincla avansata a civilizatiei in fataOrientului in favoarea intregii Europe". De altfel ideea exprimata de cardinalul Kakowski o gasimreluatil mai pe larg intr-o scrisoare a papei Benedict XV adresata cardinalului vicar al Romei.

in urmatoarele articole regasim aceegi varietate a subiectelor abordate ca §i in cazularticolelor prezentate mai sus. Pentru a exemplifica putem mentiona: atitudinea Italiei fata deproblema Sileziei (Antonella Biagini, 11 problema dela Silesia e al missione militare in Po Ionia),misiunea monseniorului Achille Ratti in Po Ionia in calitatea sa de nuntiu apostolic (Angelo Paredi, 1

Ire anni di Achille Ratti in Po Ionia. 1918-1921); legaturile dintre mi§carea nationala polonezil §i ceaitaliana la mijlocul veacului trecut (Annita Garibaldi Jal let, Garibaldi e ha causa della Po Ionia);iluziile §i realitatile a ceea ce a insemnat a doua Republica poloneza (Andrzej Garlicki, La secondaRepublica. Speranze e realizzazioni); modul in care istoriografia poloneza prive§te renmterea Polonei(Marta Her ling, La istoriografia polacca soglie dell'indiependenza)§i atitudinea scriitorilor poloneziprivind drumul ce trebuia urmat de catre noul stat polonez (Andrzej Zulenski, La narrativa polacca eil dilemma dello stab° ricostituito 1918-1925).

Lucrarea prezentata se incheie cu un apendice ce contine un raport redactat in iulie 1921 demonscniorul Pellcgrinetti privind misiunea Ratti in Polonia, raport in care gasim o prezentareanaliticii a situatiei din Polonia de la acea data incepand cu structura populatiei §i terminand cupolitica religioasa a guvernului polonez §i re1aiile cu alte state.

Adrian Grecu

filo-ru§i

www.dacoromanica.ro

190 Note 4

Relaciones de poder, de producción y parentesco en la edad media y moderna.Aproximación a su estudio, compiladora Rcyna Pastor, Madrid, 1990, 465 p.

Lucrarea pc care o aducem la cuno§tinta cititorilor in riindurile ce urmeaz5 este o culegere destudii, recultat al until seminar international organizat in 1988 'in cadrul programului Re !alit deputere, de produclie i de rudenie, Castilla i Leon, secolele X-XV, program coordonat deDepartamentul de Istorie Medievalii al Centrului de studii istorice din cadrul Consiliului Superior alCercetilrii §tiintifice din Spania. Comunicaile care alcrituiesc volumul, in numar de 16, nu respect5 oanumit5 unitate de conceptie, dar tocmai prin varietatea tematicii pe care o abordeaza demonstreazafaptul ca subiectul aflat in discutie a provocat interesul unui mare numilr de istorici.

Prime lc comunicari (Guy Bois, Maria Isabel Loring Garcia, Pascual Martinez Sopena, AnitaGuerreau-Jalabert) abordcaz5 problema mai mult din punct de vcdere conceptual, obiectivul lor fiind§i probabil cii va ramilne in continuare acela de a gasi una sau mai multe relajii de relulii intre cei treitermeni ai enuntului: puterea, relatiile de productie §i inrudirea. Autorii nu §i-au propus sa studiezeexpresiile, modalitatile, dinamica sau formele de concretizare ale puterii in societatea feudali luata inansamblu, ci numai in variatele ei forme de manifestare, In diversele feudalitái pe care le-a avut invedere. De asemenea, nu s-a pus problema abordarii studiului ansamblului relatiilor de productie §ide munc5 in formele lor foarte variate §i nici foarte complexa problema a diferitelor forme deinrudire. Inca nu pot fi date rispunsuri sigure la problema generali, dar pot fi incercate apropieri fatade aceasta problem5 i gasite rispunsuri partiale. In acest sens fiecare autor de comunicare §i-a aduscontributia in functie de propriile mijloace §i interese, combinând adeseori doar doi termeni ai relatiei§i propunind abordari tematice preparatorii pentru analiza propriu-zisa.

Urmatoarele comunicari (José Maria Monsglvo Anton, Reyna Pastor, Isabel Alfonso Anton,Coral Cuadrada, Francisco Ruiz GOmez, Hilario Casado Alonso, Antonio FuriO) §i-au propus caobiectiv prioritar sri deblocheze barierele cronologice pentru a deschide drumul unei mai buneintelegeri a proceselor istorice avute in vedere, atat a celor de schimbare lenta, cat §i acelor deschimbare accelerat5, precum §i a diferitelor conjuncturi. Aceasta a presupus realizarea unor cercetaricomplexe §i corelate intreprinse de speciali§tii perioadei evului mediu timpuriu §i de cei ai epociimoderne.

Ultimele comunicari, sustinute de istorici speciali§ti In epoca moderna (Isabel Beceiro Pita,Maria del Carmen Pallares Méndez, Bartolome Yun Castilla, Ignacio Atienza Hernandez, AlainGuerreau) aduc, la randul lor, o viziune a problematicii tratate transpusa in forme in parte deosebite,'in parte modificate, dar In care pot fi recunoscute, in general, principalele trisaturi ale etapeloranterioare. Modernivii dispun de izvoare mai abundente §i mai explicite care permit o tratare maidiferenliata §i mai complex5, precum §i analize cantitative.

In ansamblu, toate comunicarile §i-au propus sii trateze problemele relatiilor dintre putere,productie §i inrudire prin depa§irea barierelor de orice fel, cronologice, metodologice, regionale,conceptuale etc., ceea ce, 'in mare masura, s-a §i reu§it. S-a facut, in acest fel, un important pas inaintepentru mai buna cunomtere a unor aspecte i probleme foarte importante pentru istoria Spaniei, darnu numai a ei, deoarece s-a creat un model de cercetare care poate sa functioneze §i in cazul altor t5ridin Europa.

Eugen Denize

Studii de istorie a Transilvaniei. Specific regional ci deschidere europeanii,coordonatori: Sorin Mitu, Florin Gogaltan, Asociatia Istoricilor dinTransilvania §i Banat, Cluj, 1994, 258 p.

intr o perioad5 caracterizat5 prin atomizarea indivizilor §i prin dificulrati economice careingreuneaza publicarea luciarilor de strict5 specialitate, aparitia culegerii de studii ale tinerilor istoriciclujeni (sau de §coali clujeand) este cu at5t mai remarcabili. Dupa" succesul sesiunilor anuale de

.

.

www.dacoromanica.ro

5 Note 191

comunicilri ale tincrilor istorici care au invilot la Cluj, acest volum demonstreazil o data in plusvaloarea §i puterca solidaritkilor locale §i de breaslit oferind in accst sens un exemplu demn de urmatistoricilor bucure§teni §i ie§eni.

Cele 39 de studii care formeazA acest volum sunt grupate sub semnul comunitiiiii de generallea autorilor lor. Criteriul este cel putin discutabil, fiind reunuiti la un loc atilt batrani" tineri istoricideja consacrati ca speciali§ti, cat §i studeini cvasi-debutanci. Semne de intrebare asupra unitiiii i acesteigeneratii ridica nu numai distanta de mai mull de 15 ani dintre cei mai varstnici §i cei mai tineriautori, ci §i di ferença de experienta de viaca care separii in mod obiectiv pe cei care au cunoscut directvariatele constrangeri ale vechiului regim de cei care au studiat §i studiaza dupii 1989. Riimane insilca viitorul verifice in ce masura avem de-a face cu o unitate generationala de fond a istoricilorgrupaii in acest volum; cu adevarat important acum este faptul ca aceastA identitate este asumatil lanivel subiectiv, ceea ce atesta o certa vocalie innoitoare in randurile §colii istorice clujene.

Dupà cum arata prefaiatorul volumului, Sorin Mitu, prezentul demers se poatc constitui Intr-ocarte de vizita i un esantion reprezentativ pentru tipul de sensibilitate istoriografica, pentrusubiectele i genurile istorice cultivate in mod predilect, dar i pentru gradul de seriozitateprofesionalism al noilor promotii de cercetätori". Panorama preocuparilor stiintifice ale tineriloristorici clujeni dezvaluie mai Intai soliditatea contributiilor arheologice mergand din neolitic pana inevul mediu (Sabin Adrian Luca, Rit fi ritual de inmornzantare la cultura Bodrogkereszttir §i lagrupul Decea Mureplui in Romania, p. 9-16; Florin Gogaltan, Materiale arheologice apariinandculturii Cruceni-Belegis, p. 17-22; Doru Marta, Constantin Dies, Cercetari arheologice la Oradea-Sa lca, p. 23-32; Aurel Rustoiu, Observaiii privind inmormantarile tumulare din Dacia preromana(sec. 1 i.e.n.-I e.n.), p. 33-37; Gelu Florea, Tehnica de confectionare a ceramicii dacice pictate ficentre de productie, p. 38-42; Gabriela Gheorghiu, Obiecte de sticla descoperite de cisterna de laSarmizegetusa Regia, p. 43-45; Cristian Gazdac, Cava feria grea in strategia defensiva romana IaDunare, p. 46-53; Adriana Isac, Monumente votive din castrul roman de la Ca§viu (jud. Cluj), p. 54-57; Viorica Rusu-Bolindet, Un opail cu reprezentarea lui Bacchus (Liber Pater) de la Apulum, p. 58-60; Adrian Ardet, Limitele orafului roman Tibiscum, p. 61-65), precum i coerenta studiilor dedicatetemelor de istoria artei romanesti Incepand din secolul al XVIII-lea pana la al doilea razboi mondial(Anca Gogaltan, lcoane din biserica de lentn de la Petril (jud. Bistrila-Nasaud), p. 213-218; CorinaSimon, Orientalismul academist francez ci ecourile sale in pictura romaneasca, p. 219-222; TiberiuAlexa, Centrul artistic Baia-Mare fi inceputul integrarii sale in viala cultural-artistica' a Romaniei(1919-1920), p. 230-235; Daniela Gui, Semnificalii ale culorii in pictura lui Nicolae Tonitza, p. 236-238; Cornel Craciun, Tema copilariei in pictura romaneasca interbelica, p. 239-250). MArturisindu-ne competenta limitatA in a judeca contributiile specializate din aceste domenii, nu ne putem totusiabine sa nu remarcam fineiea analizei lui Alexandru Vari &supra climatului intelectual vienez In aniidualismului (Estetism sau angajare ? Conflictul Entre generafii in cultura vieneza (1867-1914), p.223-229) si mai ales insemnatatea cercetárilor arheologice ale lui loan F.Pascu (Un martor pentrudebutul i evolulia urbanisticii ci a culturii materiale medievale in cetatea Sighipara Casa cucerh", p. 66-75), care par sa demonstreze precaritatea habitatului primilor colonisti germani de laSighisoara, ceea ce ar fi un argument ca civilizatia urbana saseasca a fost reinventata in Transilvaniasi nu adusa de la Inceput din Europa centralä.

Pe langa aceste grupaje masive de contributii arheologice si de istoria artei se evidentiaza unset compact si consistent de studii dedicate istoriei Transilvaniei de la sfarsitul evului mediu 'Dana lainceputul secolului XX. Dintre acestea, unul singur trateaza problemele statutului politic alprincipelui, vazut Indeosebi prin prisma raporturilor sale cu Poarta Otomana (Calin Felezeu,Independenfa administrativa i legislativa a Principatului, p. 76-82). Celelalte studii sunt axate peproblematica vietii spirituale a teritoriilor intracarpatice, tratand atat evolutia imaginilor despre sine sidespre cci1ali (Pal Judit, 0 legenda a istoriei: problema originii hunice a secuilor, p. 97-103; EditSzegedi, Conviinfa identitalii in Reformationsbachlein (Reformatio Ecclesiae Barcensis), p. 104-105; Sorin Mitu, Aspecte ale imaginii de sine la romanii ardeleni. 1800-1850 dimensiuneanegativa, p. 106-115; Mitu Ildikó Melinda, 1maginea romanilor in opera lui Jókai Mór, p. 116-121),cat i aspecte ale impunerii treptate a scrisului in dauna oralitaiii (Denisa Legenda, Copivi demanuscrise romanefti in secolul al XV11-lea profilul intelectual-, p. 135-138; Corina Turc, Furtulde carte in larile romeine in secolele XVII-XV111, p. 139-143; Lucia Turc, Rolul presei romanefti in

ri

si

www.dacoromanica.ro

192 Note 6

colportaptl de carte din Transilvania, 1900-1910, p. 144-147). De o atcntic fireasa sc bucurapioblema Unini religioase si a raporturilor uniti-ortodocsi, tratata fie sub semnul reconstituirliNptelor (Mcda Diana Hotca. Aspecle privind mirarile conle.sionale din TrwiAilvania secolului alXVIII-lea, p. 122-129; Saban Turcus, Considerafii privind inceputurile episcopiei romane unite deOradea, p. 130 134), fie sub cel al trecerii critice in revisal a istoriografiei problemei (Ovidiu Ghitta,

pentru a istoriografie a unirii religioase in nord-vestul Transilvaniei, p. 88-96). Greu deincadrat este studiul lui Ovidiu Pecican, Legenda lui Ladislau ci Sava scriere ortodoxa din secolulXIV (1366-1373), p.83-87, care continua' mai vechile stradanii ale autorului de a reconstitui mediilcculturale roirainesti din cvul mediu. Argumentatia autonilui pentru o datare cat mai stransa a acesteinaratiuni este deoscbit dc incitanta, dar daca impiirtasim parerea sa a opera se datcaza sigur inintervalul 1346-1395, in schimb nu credem di ea se suprapune tentativei de unire religioasa din anii1366-1373. DimpotrivA, tcnsiunile starnite in mediul ortodox de acceptarea primawlui papal de caveimparatul bizantin loan al V-lea Paleolog contrasteazil cu viziunea destul de senina a autoruluiLegendei lui Ladislau si Sava, care nu pare s'a poarte ranchiuna catolicilor i imagineazA prin trecerearegelui Ungariei la ortodoxie o solutie complet opusA celei ce se prefigura in acel moment, andLudovic I de Anjou ducea o politica agresivA de catolicizare a ortodocsilor. In consecinta credemnaratiunea studiatA de Ovidiu Pecican a fost elaborata intr-o perioada mai calma din punct de vedereal raporturilor interconfesionale. Totodata, ne indoim de faptul c redactorul ortodox a fAcut vreoasociere intre acest Ladislau despre care relata el si figura istoria a regelui Ladislau I cel Sfant, care[raise cu 3 secole mai devreme. De altfel, la scarsitu1studiului sAu Ovidiu Pecican ne i arata a unclecontaminari istorice sunt mai probabile cu figura regelui Ladislau al IV-lea Cumanul, care amanifestat o serie de ezitari religioase la sfarsitul secolului al XIII-lea. Interesul pentni problematicaculturalà si pentru mentalitati razbate si din grupajul solid de studii de demografie istoria, ceea ce inacest caz reprezinta i o forma de racordare la tendintele noi pe plan mondial al acestei discipline defrontiera: Toader Nicoarl, Epidemii ci mentalitafi in societatea romaneasca in zorile modernitafii(1700-1830), p. 152-163; loan Bolovan, Considerafii asupra epidemiei de holera din 1848 inTransilvania, p. 164-167; Sorina Bolovan, Legislafia cu caracter matrimonial la romanii dinTranstivania in a doua jumatate a sec. al X1X-lea, p. 168-175; Adriana-Florica Muntean, Divorful Iaromanii ortodocqi din protopopiatul Turzii (sfailitul sec. al XIX-lea), p. 176-178.

Mai putin omogen este grupajul studiilor de istorie contemporana, care reuneste contributiiextrem de diverse tematic, de la istoria militarä i diplomatica de factura traditionala scrisa de foartetineri student.' (Christian-Radu Chereji, 1919 Cronica unei uniri dinainte anunfate, p. 179 185;Adrian Liviu Ivan, Aspecte ale relafiilor romeino-italiene Entre anii 1920-1923 44 problemaexproprierilor in Romania, p. 186-191) la istoria-institutionala (Ghizela Cosma, Asocialionismulforunin maghiar din Transilvania in perioada interbelica, p. 148-151). Un interes deosebit starnestestudiul lui Liviu Manta, Aspecte ale receptarii bo4evismului in presa romaneasca interhelica, p.192-200, dar credem a in acest caz autorul ar fi trebuit sa-si concentreze atentia nu asupra unoranalize ale unor nume man", precum Dimitrie Gusti, ci asupra publicatiilor lipsite de mari pretentiiintelectuale, dar beneficiind de tiraje substantiale. Totodata, data fiind imensitatea materialului deinvestigat, credem ca autorul ar fi trebuit sii cerceteze in primul rand momentul and s-a conturatimaginea romaneasca despre bolsevism, adica anii 1917-1919, chiar daa sau tocmai pentru Ca erauani rnarcati de regimul cenzurii militare, i abia apoi sa" vada daca aceasta imagine initialà a maisuferit mutatii de substanta sau doar nuantari precizari nesemnificative. Doua studii bazate peinvesfigatii de arhiva sunt dedicate anilor imediat postbelici instaurarii controlului comunist inTransilvania (Marcela Vultur, Realitafi etnice ri politice in Transilvania de nord dupa octombrie1944, p. 201-203; Virgiliu Tarau, Campania electorala ci rezultatul real al alegerilor din 19noiembrie 1946 in judefele Cluj, Some§. fi Turda, p. 204-212). Dorim s evidentiem in mod specialinsemnatatea contributiei lui Virgiliu Tfirau, ina student la data aparitiei acestui volum, care adescoperit in Arhiva P.C.R. din Cluj rezultatele comunicate pe linie interna de partid ale alegerilordin noiembrie 1946. Aceste rezultate confirma frauda masiva de la alegeri, dar infirma totodatatraditia orala persistenta potrivit areia rezultatele alegerilor ar fi fost pur simplu inversate" decatre autontatile controlate de comunisti. Date fiind importantcle noutati aduse in aceste documentenu put= decat sa regretarn ca autorul, care in prima parte a studitilui sati a reconstituit cu minutielazcle campaniei electorale in regiunea Cluj, nu a oferit mai multe date tchnice §i o analica critica la

&gala

ea

si05

www.dacoromanica.ro

7 Note 193

lel de dctaliata a izvoarelor folosite. Oricum, pista de cercetarc indicata dc Virg! liu Tarau se cueurmata si in cazul altor judete, astfel Trick s putem avea o imagine mai precisa la nivel national silocal asupra raportului dintrc fortele politice care s-au confruntat in 1946 si apol, intr-o a doua faza aanalizei, sa putem verifica eventualele corelatii sociologice ale atasamentclor politicc.

Panorama temelor cercetate de tincrii istorici clujeni evidentiaza nu numai directiile foartefume i clare in care se inscriu preocuparile lor, dar i domeniile care straluccsc prin absenta".Cea mai ingrijoratoare este foarte slaba reprezentare a istoriei economice i sociale, prezentii maimult indirect in studiilc axatc pe problematici diverse, desi istoria sociala de excmplu fuseseilustratii la Cluj in ultimile deccnii de un mare istoric precum David Prodan. Desigur. s-ar puteainvoca faptul cii acest volum nu reuncste chiar pe toti tinerii istorici clujeni, unii dintre cei invitatisii participe neputand sa se incadreze in termenele extrem de stranse cerute de coordonatori, darcredem ca acest fapt nu schimba prea mult datele in ceea cc prive§te aderenta redusa a tineriloristorici de la Cluj (§i poate §i din alte centre universitare romane§ti) pentru studiile aplicate dcistorie economicii §i sociala.

De altfel, incii din prefatil fusese afirmatä specificitatea tematica a tinerei generatii de istoriciclujeni, dl. Sorin Mitu demarcandu-se pe buna dreptate de temele batatorite ale istoriei militante §ipartizane, istoria-batalie §i istoria-revolutie"§i exprimanduli preferinta pentru domenii i teme maiputin frecventate [Dana acum de pe pozitiile §tiintei critice (istoriografia, istoria bisericii, demografia,mentalitat'ile, studiul identitatii §i al alteritatii, cultura)". Aceasta orientare istoriograficA este intrutotul stimabila, dar trebuie totu§i amendata in ceea ce prive§te non-frecventarea temelor respective decare mai vechea generatie de istorici, multi dintre tinerii istorici clujeni datorAnd de fapt angajarealor in aceste directii exemplului §i indemnului unor mad profesori precum Pompiliu Teodor sauNicolae Boc§an, ca sir amintim numai pe doi dintre mentorii noii generatii de istorici. De altfel, nueste nimic reprobabil in faptul ca multi dintre tinerii istorici se inscriu pe directii abordate deja deprofesorii lor, §i este cu atilt mai lAudabil atunci cand ei izbutesc sa impinga cunomterea mai departedeck reu§isera ace§tia.

Observatia de mai sus nu cauta sa minimalizeze originalitatea tematicA a tinerilor colegiclujeni, ci doar sa restabileasca un raport mai realist intre noutate §i aprofundare. De altfel, acestvolum cuprinde §i unele materiale care abordeaza teme cu adevarat putin frecventate" inistoriografia roman-a. Dintre acestea doresc sa mA pronunt acum aparte asupra studiului domnuluiSorin Mitu despre componenta negativA a imaginii de sine a romanilor ardeleni in prima jumAtate asecolului al XIX-lea. Interesul acestei teme este considerabil, autorul reliefand faptul ca unele dintremotivele recurente in discursul public romAnesc se contureazA tocmai in perioada studiata. Adaugandbuna structurare a rnaterialului, subtitlurile bine alese §i citatele elocvente, considerAm ca eseuldomnului Sorin Mitu este o lectura deosebit de instructiva pentni istoric §i pentru of-ice om de culturain general. Iar citatul din Andrei Mure§anu cu care 1§i incheie dl. Mitu studiul ar merita sa fieaprofundat de multi dintre contemporanii no§tri: Ferice (...) §i de acela care nu se ru§ineazA de natiasa, fie accea cat de proasta; ci se sile§te in. tot chipul, cu cuvantul §i cu fapta a-i da mAnA de ajutor,spre a putea ajunge la gradul culturii in care se afla alte natii din luminata noastra Europa". Existainsa in acest studiu §i un aspect mai pulin imbucurator, asupra caruia credem ca este necesar sAzabovim. Exceptandu-1 pe Cioran (Schimbarea la JOld a Romdniei), citat in dotia randuri §i pe ZiguOrnea (Junimea si junimismul), mentionat o data cu totul in treacat, trimiterile domnului Mitu serefera numai la izvoarele de epoca. Desigur, nu este nimic rau in (re)lectura atentA a izvoarelorpotrivit unei noi sensibilita0, dimpotriva, acesta este un demers necesar §i benefic intotdeauna, darunilaterizarea sa inseamna o saracire inutila a arsenalului de mijloace ale istoricului. Or, chiar dacatema studiata de dl. Sorin Mitu nu a mai fost niciodata tratata sistcmatic din unghiul propus dedomnia-sa, totusi problema imaginii de sine a romanilor din prima jumkate a secolului trecut a maiframantat pe istorici (§i pe literati), iar punctele lor de vedere nu sunt chiar lipsite de relevanta pentruaspectul cercetat de dl. Mitu. Problema nu este numai una de forma, ci si de fond, deoarece din douauna: ori dl. Mitu nu a folosit in analiza sa nimic din lucriirile istorice pe care nu ne indoim ca le-a cititpand la aceasta varsta, f?i atunci ne putem intrcba la cc i-a mai trebuit sa le citeasca, ori lc-a utilizat darnu s-a mai obosit sIt lc citeze, ceca ce este contrar dcontologiei mcserici de istoric. Pana la probacontrarie inclinarn sa credem cri dl. Sorin Mitu este sincer convins cIt nimic din ce s-a scris panii acumnu-i poate fi dc folos in studiul teinei propusc, dar este pricat c5 picrde astfel din vedere faptul ci

www.dacoromanica.ro

194 Note 8

istoria cstc in mare milsurii o §tiint5 de acumulare, care nu incepc niciodatii dc hi zero cu vrcunuldintre noi. Descori chiar §i punctele noi de vedere apar din confruntarca critici cu rezultateleantcrioare ale cerceikii, dupil cum originalitatea §i pertineno unei abordilri nu pot fi apreciate deckprin raportare la corpul deja constituit al scricrilor de specialitate. Pc de alt5 parte, recursul la Iticriiriledcja existentc poate oferi sugestii utile chiar §i pentru aborddrile cele mai innoitoare. Astfel, in acestcaz concrct, folosirca opiniilor transilvänenilor stabiliti in Muntenia sau in Moldova (de exempluloan Maiorescu) trcbuia facutil cu o mai justä incadrare a lor intr-un context mai general, ace§tiapercep5nd o certa alteritatc intre realitçibc pe de o parte §i de pc cealalt5 a Carpatilor §i tinzand celmai dcs sil idealizeze realitatile din teritoriul de ba§tinä in raport cu ccle din tinutul unde sestabiliscrii. Tot prin prisma raporturilor dintre romanii de pe cele dotal versante ale Carpaiilor, nu ar filost lipsitil de interes o comparatie intre atitudinile intclectualilor ardeleni §i momentul autocritic"muntean al lui Dinicu Golescu, amplu §i pertinent discutat in istoriografia de pilna. acum.

Lipsa de preocupare pentru contributiile istoriografice anterioare, vizibilà de altfel §i in studiulGhizelei Cosma, contrariaz5 imaginea nnai demult indätinatd potrivit ckeia §coala istoridi clujean5era caracterizat5 prin temeinicie §i evolutii treptate pas cu pas, in timp ce marile entuziasmeiconoclaste §i eternele noi inceputuri neduse niciodara la capk erau apanajul Bucure§tiului §i intr-om5suril Inca §i mai mare al Iaiului. Sä fi fost aceasta imagine un simplu cli§eu superficial ? SAasistilm oare acum la un fenomen de omogenizare istoriografidi prin adoptarea la Cluj a modeluluiregAtean" ? Fie §i numai din convingerea c5 foria unei istoriografii stà §i in diversitatea stilurilor §iaborddrilor, cred cA ar fi pkat. Dar poate ca, aa dupà cum o sugereazd temeinicia §i ardelenismul"pronuntat al multor studii cuprinse in acest volum, tendinta criticatá de noi mai sus nu reprezintàdeck o diutare fireasc5 pentru o §coal5 istoriograficA in plidi evolutie, care va §ti s se innoiascil fàräsà abandoneze ceea ccli conferea valoare §i specificitate §i 'Dana acum. Aceastil sperantà nu reprezint5nicidecum un indemn la cumintenie", ci doar la o mai organicg acurnulare a pa§ilor inainte reali pecare ii marcheaza demersul noii generatii a istoricilor clujeni: vointa de a evita cli§eele §i exclusivis-mele nationale, care trebuie apreciatà cu ark mai mult cu cat climatul public este azi plin detulburAtori ai apelor", privirea lipsità de complezent5 spre realitaiile interne ale societkii române§ti,§i o cert5 ingeniozitate in abordarea temelor celor mai diverse, semn cii multe dintre experienteleistoriografice mondiale recente au fost integrate arsenalului metodologic §i problematic propriuprintr-o deschidere de spirit eminamente europeand. Toate aceste traskuri constituie posibile punctede convergent5 la un nivel mai larg deck cel al §colii istorice clujene, §i de aceea stridania spre maibine a colegilor transilvineni starne§te nu numai respect, pretuire §i analiza critic5, ci §i o sinceri §icolegiala simpatie.

Bogdan Murgescu

STEVEN BELLER, Wien und die Juden. 1867-1938, Aus dem Englischen iibersetztvon Marie Therese Pitner. &Allan Verlag, Wien-Köln-Weimar, 1993, 288 p.

Lucrarea a fost publicata in engleza, prima editie fiind din 1989 (Cambridge University Press)§i subtitlul A cultural history" nu a fost reprodus in traducerea germana a editiei de faca, de§i tocmaiaceasta este caracteristica studiului, §i anume nu o istorie a evreilor din Viena intre anii 1867-1938(istorie care ar fi cuprins o prezentare a tuturor laturilor vietii lor, inclusiv economice §i sociale), ci oanalizil a orientkilor culturale ale evreimii vieneze, a contributiilor ei la formarea unei culturi cucaracteristci proprii; in esentA am putea spune cii este vorba de o istorie a mentalitiltilor, ceea ceevident cuprinde curentele literare, artistice, filozofice, politice, ideea cu care autorul i§i incheiestudiul fiind aceea cii ... in der Tat die Juden waren, die Wicn dcn Rang verliehen, den es im Bereichder Kultur der Modcrne einnahm" (p. 266).

Trebuie precizilm de la inceput cii, de§i perioada la care se referi autorul este cuprins5 Imreanii 1867-1938. accentul cade pe perioada cuprins5 intre sfili-§itul sec. XIX §i primul rizboi mondial(dcci ultima faz5 a monarhiei austro-ungare), iar informatiile privind perioada de dupil primul rizboi

sli

www.dacoromanica.ro

9 Notc 195

mondial §i panii la Anschluss stint extrem de recluse §i nesemnificative. Accasta ar Ii una din criticilepe care le-am aduce Incrarii. 0 alta se referri la tendinta autorului dc a trage concluzii care pot ficonsiderate ca find paradoxale, de§i nu lipsesc uncle fapte care le-ar putea justifica (§i desigur nu alipsil autorului §i nu ar I, lipsit nimrinui posibilitatca de a concluziona intr-un sens san altul dind afost vorba de personalitriti atilt dc complexe cum au fost Sigmund Freud, Otto Wcininger, HermannWittgenstein, Max Reinhardt, Arthur Schnitz ler, Theodor Gomperz, Hans Kelsen, Hugo vonHoffmannsthal, Arnold Schonberg, Gustav Mahler), cum ar fi ccle referitoare la existenta chiar afenomenului Judenhass" la unele personalitriti convertite fata de fo§tii coreligionari sau la existentaunui antisemitism tipic evreicsc" (p. 263).

No se poate contcsta autorului scnipulozitatea in aprecierea datelor statistice; de excmplu, incapitolul 4 al prirnei pri (intitulat Bildung und Klasse-Uber die Stellung der Juden in der WienerGesellschaft"), atunci cand stint analizate procentele refcritoare la numarul evreilor in gimnaziile dinViena (Theresianum, Schotten, Mariahilfer, Wasa, Elisabethgymnasium) cat §i in colile din Viena,daca privind uncle §coli nu se pot stabili datele precise din lipsa arhivelor, este manifestata o maximaprude* in privinta stabilirii unor cifre probabile.

Sunt analizate de ate autor toate tendintele ideologice. de la liberalism la conservatorism, dela traditionalism la ateism §i socialism §i toate manifestarile (artistice, literare, filozofice); saloanele§i cafenelele, specifice vieçii literare §i artistice vieneze nu sunt neglijate, ca §i bineinteles nici teatrul,opera, arhitectura. Unor personalitati ca Schnitz ler §i Wittgenstein le stint dedicate ample analize, iarin cuprinsul intregului volum publicatia Die Nene Freie Presse" este citata cu predilectie.

Antisemitismului Ii este dedicat capitolul 12 al partii a doua a lucrrtrii.Accentul in privinta tendintelor culturale este pus pe conceptiile acclor evrei denurniti de autor

convertiti sau copii de convertiti rezultati din casatorii mixte" (nota 1 p. 19).Lucrarea cuprinde note de subsol cu informatii bibliografice §i de altà natura extrem de utile

pentru intelegerea concluziilor §i tezelor autorului.Autorul Ii propune sa raspunda la intrebari ca cele referitoarc la raportul real Intre evrei §i

ceilali locuitori ai Vienei (pe profesii: medici, avocati, negustori, etc.), la influenta personalitati1orevreie§ti §i daca au reprezentat sau nu ceva specific evreiesc In ceea ce s-a putut considera ca unfenomen specific de veac vienez (Fin de siecle).

Structura volumului: sumar, cuvant inainte (autorul indica personalitatile cu care a intrat incontact §i din care unele au fost martori ai perioadei analizate sau sunt urma§i ai unor personalitiltievreie§ti ale Vienei sfar§itului de secol XIX), introducere (din care citam urmatoarea opinie: Eshandelt sich um die Tatsache, dass viele, vielleicht die meisten der bekanntesten Vertreter dcr WienerKultur des Fin de siecle-mit Ausnahme der bildendem Kunst und der ArchitekturjüdischerAbstammung waren", p. 12), cele dourt parti ale lucrarii (intitulate prima Die Juden in der WienerKultur und Gesellschaft: Ein statistischer Uberblick" §i a doua Der jiidische Hintergrund der WienerKultur"), concluziile autorului, bibliografia (vasta), lista ilustratiilor, indexul (de persoane §i materii).

Cartea constituie un adevarat ghid pentru cunoa§terea contributiei evreilor la stralucirea §idecadenta unei culturi esentialmente germane, dar specific vieneze §i o indispensabilil sursabibliografica pentru problematica analizata.

Betinio Diamant

MIHAI IACOBESCU, România ci Societutea Naliunilor 1919-1929, Edit.Academiei, 1988, 296 p.

Dupa aparitia cartii lui P. Barbulescu Ronzlinia la Societatea Nafiunilor 1929-1939.Momente sj semnificajif, Bucure§ti, Edit. Politica, 1975, se simtea in mod acut lipsa in istoriografiarornaneasca a Inca unei.monografii privind activitatea in domeniul politicii externe a statului roman,duprt realizarea Marii Uniri din I decembrie 1918, fn cadrul Societatii Natiunilor penrtu perioada deinceput, a primului deceniu de existent:A a accstei institutii de nivel international creata in 1919 , inscopul no numai al rnentinerii pAcii Imre toatc statele de pe planeta noastrii prin prevenirca

intitulatt:

II

www.dacoromanica.ro

I 96 Note I()

impicdicarea rcizbucnirii unor riizboaie locale sau a unei noi conflagratii mondiale, ci §i in scopulcooperilrii internationalc sub cele mai diferite forme. De accea consideriim de la inceput cii lucrarcadc fat5 pc care o recenzarn rilspunde acestui deziderat manifestat de speciali§tii din domeniul istoneidiplornatici romane§ti in special.

Cum era §i firesc autorul a ajuns sa elaboreze prezcnta lucrare dupA indelungi §i aprofundatecercetari, timp de peste un dcceniu (1970-1982), pc parcursul cdruia a dat publicitatii mai multe studii§i articole valoroase aparute in periodicele de specialitate, ca de cx. Luerari §tiintifice", Suceava,1971, Anuarul Institutului de istorie §i arheologie" Cluj-Napoca, 1982, Carpica" (Bac'. lu), 1982.Anuarul Institutului de istorie §i arheologie A.D.Xenopol" din la4i. 1981, precum §i intr-o culegeredc studii consacratA activitlIii politicc §i diplomatice a lui Nicolae Titulescu aparutà la lasi in 1982, alciror continut cuprinde in majoritatea cazurilor uncle concluzii in legaturil cu uncle aspecte ale temeicare in 1975 a facia obiectul unei teze de doctorat sustinutà la Universitatea Al.loan Cuza" din !mi.Cat prive§te baza documentarà a lucrArii, aceasta dezvaluie crt autorul a folosit o ampl bibliograficde specialitate de mare valoare §tiintifici alcatuita din publicatii aparute in tarA §i mai ales pestehotare in perioada interbelici. Acea.sta pe de o parte. Pe de alta, dintr-o suità de izvoare edite §iinedite, cele din urmA aflate in fondurile de arhivA de la Ministerul Afacerilor Externe al Romaniei,Biblioteca Academiei Romane, Arhivele centrale ale statului etc.

in privinta structurii lucrArii, autorul §i-a grupat rezultatele cercetarii sale in doua mari parti: I.Cadrul international. Societatea Natiunilor. Geneza. PreocupAri. Limite. Caracterizare generalk II.Activitatea Romaniei. AceastA conceptie §tiintifici in abordarea temei menità sA umple un mare goldin istoriografia romaneascii actualà dezvaluie totodata dezinvoltura cu care dl. Mihai lacobescu,conferentiar universitar dr. la Universitatea tefan eel Mare" din Suceava trateazil problemele deistorie universala concomitent cu cele de istorie romaneascA. Mai mult, tinand seama de conditiile decare dispune autorul, putem afirma cA acesta poate continua cercetarea sa §i pentru urmAtorul deceniudin existenta Societatii Natiunilor, adicA pentru anii 1929-1939, pentru ca intr-o noua monografie sAfie tratatà in mod universitar activitatea diplomatici a Romaniei in cadrul susnumitului forinternational care a dominat relatiile Internationale intre cele douli razboaie mondiale.

E drept CA in perioada interbelicA au apArut in literatura de specialitate, sub forma unormonografii sau a unor studii, ample cercetAri consacrate Societäii Natiunilor apartinand unor juri§ti§i diplomati, ca de ex. N. Meitani, E. Titeanu, G. Sofronie, M. Oncescu. C. Kiritescu, V. Pella, A.Boldur, D. lancovici, R. Budi§teanu, M. Antonescu, etc. destul de valoroase, dar inegale din punct devedere al problematicii abordate §i al documentArii care a stat la baza lor. De asemenea este necesarà§i mentionarea contributiei unor juri§ti de talie international5 care au consacrat lucrãri aceleimi teme

constituirea Societii Natiunilor §i activitatea ei pentru o anumit5 perioada ca de ex.: G.Aquinelli, I. Thernoff, Fr. Cosentini, E. Drummond, W. Moess, R. M. Iliuhin, Grey of Falledon, etc.Dar toate aceste valoroase contributii se intreceau in aprofundarea subiectului, pierzandu-se deseoriin am5nunte, care solicitau oricarui cititor un mare efort de concentrare pentru a avea in final oprivire de ansamblu §i cat mai clarA in privinta rolului pe care Societatea Natiunilor 1-a indeplinit incele douA decenii de existentA.

Toate aceste impedimente sesizate de autor in cursul lecturilor sale i-au permis acestuia sAelaboreze o monografie a cArei lectur5 se face in mod agreabil pe masurA ce stint parcurse celeaproape 300 de pagini, timp in care pot fi surprinse multiplele aspecte ale problemei tratate precum §ielemente noi neintalnite panA acum in lucrari similare. Astfel in subcapitolul RAdAcini istorice" setrec in revista preocupArile chplomatilor §i oamenilor politici din antichitate panA in epoca modernAmenite sA punA bazele unor principii pentru mentinerea pAcii intre popoare, dupA cum in altesubcapitole stint anlizate programele de pace preconizate de diplomati din diferite tari chiar in aniidesfawrarii primului rAzboi mondial, care au contribuit in final la elaborarea pactului pentrurestabilirea §i mentinerea pAcii intre toate popoarele lumii, menit s5 stea la baza viitonibui statut deorganizare al Societatii Natiunilor. De asemenea ni se par interesante conluziile la care ajunge autorulin privInta pozitiilor adesea contradictorii adoptate de fostele state beligerante §i de cele nebeligeranteNa de accst pact. Nu ne mini de aceea cii S.U.A. a refuzat ratifice pactul, dupA cum Rusiasovietica a manifestat la inceput mari rezerve tap de acela§i pact. Apoi constatAm cu stupoare cumchiar membrii fondaton ai pactului se manifestau in mod diferit fatil de opera lor §i mai ales fata deadmiterea in noul organism international a statelor invinse, cArora le-au pus adesea conditii

sii

www.dacoromanica.ro

I I Note 197

inacceptabile. Dc fapt, in viziutica statclor invingiltoare, trcbuia sS sc facil de la inceput demcrsurtpcntru irnpiedicarca rcfaccrii potentialului de rAzboi de ctre statele invinse pentru ea primcjdia unciagresium sI fie total inlauratil. Dar autorul mai surprinde §i un alt aspect in faza incipientri aSoder. 5tii Natiunilor 4i anuinc tendintele unor state europenc, ca de ex. Germania, Ungaria, Bulgariapentru revizuirea tratatelor dc pace abia inchciate; in fine se constatä pozitia adoptatil de lumcaindependent5 §i de colonii lac."' de numitul for international. In privinta modului de organizare alSocictiiçii natiunilor stint scsizate de autor principalele etapc parcurse de aceasta pentru a se constituiintr-o institutie internationalii filr5 precedent. menial sii actioneze in acelasi timp in scopul pentru carea fost infiinçat, prilej pentru cunoListerea structurii diferitclor comitete, a secretariatului general,natura cuantumul bugctului, ale organismelor aferente carc trebuiau s5 rczolve probleme curente.Pe parcursul activitkii din primul deceniu este urmiirit de care autor §i modul cum a crescut numilrulmembrilor Societiitii Natiunilor de la 32 (1920) la 54 (1930), dar modul cum au fost duse la bunsffirsit principalele probleme care au stat in fata acestui for international; constatil chiar §i etapa devilrf a acestui deceniu glorios (deoarece a fost lipsit de izbucnirea unor agresiuni, de rilzboaie locale.de tensiuni prevestitoare a unor ciocniri armate), este vorba de anii 1924-1929 and se fac mariprogrese in reconstructia economics a unor state invinse (Austria, Ungaria), and se incheie intelegeriprivind delimitarea noilor frontiere conform tratatelor de pace, cand sunt lichidate sechelele primuluirrizboi mondial (conflictele armate dintre Italia §i Grecia 1923, dintre Bulgaria §i Grecia 1925, dintreTurcia §i Grecia 1926). La aceste succese s-ar mai adauga, a§a cum arrita autorul, altele, dar cuunele e§ecuri, ca de ex. arnanarea semnarii unui proiect de garantie mutuala din 1923 sau pierdereacontrolului asupra comertului cu arme asupra productiei de munitie, ca sa nu mai amintim deaparitia §i adrincirea contradicciilor anglo-franceze, care dupri ani de zile aveau sit submineze insa§ifundamentul acestui for international. Se mai scoate in evidenta apoi in lucrare §i locul pe care 1-auocupat in activitatea Scietatii Natiunilor Odle mici §i mijlocii, care s-au dovedit avand un caracterconstructiv.

In partea a II-a a luerarii prof. Mihai lacobescu studiaza pe larg contributia Rornaniei inactivitatea desfri§uratri pe langa Societatea Natiunilor incepand cu faza preliminarri, adica din perioadacand se friceau eforturi pentru definitivarea constituirii pactului care a stat la baza Infiinririi acestuiorganism international pentru mentinerea pãcii. Astfel se constata o pozitie unitara a tuturorpartidelor politice din Romania fata de programul Societritii Natiunilor, poporul roman fiind convinscà acest program II sprijinea pentru apara unitatea statala abia realizata dupri indelungi grelcsacrificii. De altfel acest ata§ament al Romaniei fatri de Societatea Natiunilor s-a reflectat §i inactiunea de informare a opiniei publice cu privire la scopurile politice diplomatice ale acesteia, lapromovarea in rândul tineretului a ideii cri mentinrea pacii in lume era posibila numai prin operacomuna a tuturor statelor in cadrul organizat al acestui for international.

Tot in privinla activitatii Romaniei pe langri Societatea Natiunilor autorul face o judicioasaanaliza a mdsurilor organizatorice luate de guvernele care s-au succedat in Romania pentrureprezentarea tarii la adunarile generale anuale 0 in numeroase alte organisme in care urmau sa fiedezbatute problemele speciale de catre personalitati competente avand o Inaltà pregatire juridicri

printre aceste personalitati load de frunte ocupandu-1 Nicolae Titulescu care intre 1926 §i1936 a reprezentat Romania la toate sesiunile adunarilor generale (cu exceptia anilor 1922 §i 1928),cel care a promovat clupa aprecierile observatorilor straini o politica veritabila europeanii",apreciat de contemporanii sili ca fiind una dintre ccle mai populare figuri ale areopagului de laGeneva. De aceea autorul surprinde cu mandrie cä activitatea lui Nicolae Titulescu a dat mai mitaincredele colaboratorilor acestuia, diversificati in diferite organisme ale Societiltii Natiunilor cum arfi Elena Vacarescu, I.G.Duca, G.G.Mironescu, Vintill Bratianu, N.Lupu, Virgil Madgearu 0 multialtii. De altfel intr-una din anexe (III), autorul prezinta lista integrala a membrilor delegatieiRomanici la toate scsiunile din primul deceniu, an de an, precum 0 lista reprezentantilor Rornaniei inaparatul Societritii Natiunilor uncle au ocupat functii mai importante.

totu§i cheia de bolta a lucrarii dc fatil o constituie capitolele 11-V1 din partea a 11-a unde stintanal Dale pe larg efortprile filcute de diplomatii romani pentru organizarea rnentinerea päcii. pentrudemocratizarea, consolidarea si cresterca rolului Societillii Natiunilor in viata internationala, pentruocrotirea minoritatilor nationale sub cgida acestui for international, pentru condamnarea mi§cariirevizioniste, pentru rcglementriri in domeniul vietii social-umanitare, pentru cooperarea in domeniul

a-§i

si

si

si

si

p

ti

(i

www.dacoromanica.ro

198 Note

victii iniclectualc. Despre uncle aspecte ale acestor probleme s-au mai sem ici §i colo uncle studil §iarticole filr5 insü ca aces= sI retlecte intreaga activitate a diplomatilor romAni acrcditati pe lAng5Societatca Natiunilor. De aceca aportul autorului care pcntru accastA parte a lucr5rii sale a folositdin plin materiale din arhive precum §i numeroase protocoale apArute in publicatiile SocietiitiiNatiunilor, ca dc ex. Jurnalul olicial, Jurnalul Adundrii, Rezumaiul lunar al lucriirilor Societäjiz

Jurnalul conftrinjelor economice, Procesele verhale ale diferiielor cotnisii alerente,Adele conleriniei econotnice internalionale din 1927 tinutii la Geneva, trebuie considcrat mai mulldeck meritoriu deoarecc pentru prima data sunt dezvilluite in istoriografia rornilneascil nu numaimultitudinca problernelor care au stat in Etta diplomatilor romAni, dar §i greutatile pc care le-auintampinat acc§tia pcntru a se impunc in acest for international prin propuneri, sugestii,acceptabile menite sA contribuie la democratizarca vicii internationale. dar §i la mentinereaintegritAtii tcritoriale a Romfinici Mari §i la sporirea prestigiului politicii externe romilne§ti in aceeavreme. Astfel s-a reu§it in accst deceniu ma cum demonstreazA autorul cu documente de primaairing ca in acest for international sA se promoveze §i sä se respecte unele principii importante aledreptului international, ca de ex. recunoa§terea §i apararea independentei §i suveranitAtii nationale, aegalitAtii juridice a statelor, respectarea i apArarea integritAtii teritoriale , principiul bunei vecinAtAti,reglementarea §i dezvoltarea pe baze democratice a relatiilor economice, condamnarea rilzboiului deagresiune §i sanctionarea agresorului. Tot a§a, in problema democratizArii, consolidArii §i cre§teriirolului SocietAtii Natiunilor, s-a sustinut respectarea §i completarea pactului Socictàii Natiunilor,indeplinirea fidelA a tratatelor internationale, reprezentarea mai echitabilA a statelor membre inorganismele SocietAtii Natiunilor, de ex. ca §i statele mici §i mijlocii sii aibe reprezentanti in Consiliu,primirea de noi membri, colaborarea cu tärile mici §i mijlocii, codificarea dreptului international.

De§i spinoasA prin tematica complexa pe care o cuprinde, problema ocrotirii" minoritAtilornationale a intrat §i ea in atentia reprezentantilor RomAniei pe liingA Societatea Natiunilor, mai ales càpe plan intern statul roman se strAduise §i reu§ise asigure un regim de egalitate in drepturiminoritatilor nationale printr-o dreapta redistribuire a bunurilor materiale i culturale. Dar a§a cum pedrept cuvAnt aratà autorul, in cadrul SocietAtii Natiunilor diplomatii romfini au intAmpinat uncledificultAti datorita reclamatiflor fAcute de minoritatea maghiarà sprijinitA de cercurile national-revan§arde germane §i de cercurile nobiliare revan§arde din Ungaria, care in final au fost invinsedatoritii justelii politicii promovate de guvernul romAn, iar tendintele de revizuire a sistemuluiprocedural de ocrotire" an fost zAdArnicite. Autorul a acordat apoi atentie deosebitA actiuniidiplomatilor romAni pe lAngd Societatea Natiunilor in problema cooperArii in domeniul social-umanitar in sensul cA s-au depus eforturi sustinute pentru reglementarea situatiei refugiatilor (armeni,greci, ru§i) pc tcritoriul RomAnici §i al prizonicrilor de razboi aflati pc teriloriul statului sovietic,pentru combaterea unor epidemii care fAceau ravagii spre sfAr§itul primului rAzboi mondial in unelezone ale teatrului de riizboi, pentru ocrotirea sAndtAtii locuitorilor din diferite state ale lumii, pentruprotectia femeii §i a copilului, pentru introducerea, extinderea §i generalizarea unor mitsuri de ocrotiresocial& in privinta cooperilrii in domeniul vietii intelectuale sub auspiciile Societiltii Natiunilor,autorul aduce in lucrarea sa date noi cu privire la obiectivele urmarite, la domeniile in care s-aactionat, institutiile care au fost create ad-hoc pentru ca prin cooperarea intelectuald internationald sAse ajungA la forme moderne de organizare, in domeniul invAtAmfintului §i §tiintei un aport importantdandu-§i reprezentanti de seamA ai culturii romfine§ti, precum George Oprescu, Sextil Pu§cariu, EmilRacovitA, Const.Kiritescu, Gh.Marinescu, etc. In aceast5 directie mai aratA autorul cA reprezentantiiRomaniei au fAcut numeroase propuneri, de ex. pentni acordarea de imprumuturi culturale, cA s-aufAcut eforturi pentru stimularea cooperarii intelectuale aflAndu-se un teren favorabil in domeniultiintelor umaniste §i al invAtAmAntului de toate gradele ca §i in domeniul presei, literaturii. arteipopulare, cinematografului educativ, al emancipArii femeii incheind cu incercarea de reformare pebaze laice a calendarului.

Lucrarea se incheie cu cAteva anexe, cu un indice general §i un rezumat in limba englezitDupA aceste aprccicri §i analize menite avertizeze pe oricarc cititor de bogAtia de valori

cuprinse in lucrarea de rap, sA ilustreze locul ocupat de RomAnia la Societatea Natiunilor in primuldeceniu de existentii al acesteia, se cuvin uncle incheieri. Mai intAi se apreciazA cA SocietateaNatiunilor din aceasta perioadA a realizat tin climat de pace intre toate statele lumii pax universalis

reu§ind sA stabileascA o cooperare intre acestea sub toate aspectele, fArA precedent in istoria

17

solutii

sA

Nalitinilor.

09

www.dacoromanica.ro

13 Note 199

diplomacii roniani s-au aflat In primele randuri in accasta uriaa activitatc de cooperarepavica internationala, ca obiectivelc inscrise in pacuil Societatii Naliunilor au fost mime §i Cii acestprim deccniti poate fi considerat drcpt un dcccniu de real progres pcntru intreaga comunitatcintcrnationali. De accea lucrarea de faia a d-lui profcsor Mihai lacobcscu reprezintii o valoroasacontributic in istoriografia romancasca contcmporana, ca impunandu-sc dc la sine drept o lucrarc dereferinta in studierca retaiiilor internationale din prirnul deceniu al perioadci urmatoare primuluirazboi mondial.

Constantin ,erban

MARIA MURESAN, lstoria economiei nalionale, Centrul editorial-poligraficA.S.E., Bucure§ti, 1994, 400 p.

Istoria economic5, §ninta care se contureaza spre mijlocul secolului al XIX-lea §i ulterior scautonomizeaa este mentionata ca §tiint5 distincta in sistemul §tiintelor economice de catre toti mariieconomi§ti care au preocupari in legatura cu problematica aceasteia. 0 dovada privind statutul §iutilitatea ei teoretica §i practica incontestabila o constituie organizarea, incepand din 1960, acongreselor internationale de istorie economica, precum §i numeroase carti §i studii consacratedomeniului. Ca urmare, apare cat se poate de fireasca recunoa§terea istoriei economice ca undomeniu distinct al cercetarii §fiintifice §i cave cei care decerneaza prestigioasele premii Nobel.Astfel, in 1993, Premiul Nobel pentru economic a fost decernat profesorilor americani RobertW.Fogel §i Douglas C. North, pentru contributia lor novatoare in domeniul istoriei economice, prinaplicarea teoriei economice §i a metodelor cantitative in cercetarea schimbarilor economice §iinstitutionale. Este astfel o recunoa§tere §i deopotrivil o consacrare a acestui domeniu al §tiinteloreconomice, a rolului istoriei economice in intelegerea evolutiei societatii omene§ti §i a tendinteloracesteia, precum §i a capacitatii ei de a oferi fundaniente in adoptarea unor decizii privind viataeconomica, sociala, institutionala etc.

0 recunomtere a utilitatii teoretice §i practice a istoriei economice o constituie §i consacrareaei in invatdmantul superior, prima catedrd de specialitate find cea de la Harvard, creati in 1892.Ulterior. disciplina istoria economicii i§i contureaza §i ocupa locul bine determinat in invatilmantulsuperior in cel economic, juridic, filosofic §i, dcsigur, in cel istoric, iar, pe alocuri, chiar §i in eeltehnic. Si la Academia de Studii Economice din Bucure§ti, in planul de invatamant a fost cuprinsit,Inca de la infintarea ei, disciplina istoria economica, al carei titular a fost, !Yana in 1930, profesorul,§i rector o perioada, Ion N.Angelescu, autonil primului curs romanesc dc istorie economicauniversali §i nationala. In dccursul celor peste opt decenii care au trecut de la infiintarea institutieimentionate, au fost elaborate §i publicate mai multe cursuri §i manuale, la care se adaug5 §i cel mairecent, la care ne referim in cele ce urmeaza.

Prin felul in care este conceput, modul de ordonare al capitolelor, selectarea §i folosireainformatiei, interpretarile §i concluziile formulate, cursul Mariei Murepn, apinit sub egidaAcademiei de Studii Economice, prezint5 intr-o vizinne relativ noua desfil§urarea in timp §i spatiu aviptii economice, dezvoltarea fortelor de productie §i a raporturilor economice, a productiei insa§i,sub aspect economico-social §i tehnico-economic, a ramurilor §i subramurilor economiei, a sferelorreproductiei, precum §i influentele exercitate asupra vietii economice de ciltre institutii statale,politice, juridice, culturale etc. Fenomenele §i procesele economice relevante stint prezentate astfel inmanifestarile lor concrete intr-o perioada sau alta ori Intr-un loc sau altul, cu exemplificariscmnificative, selectate cu discernamantul cuvenit, ceca ce conduce la formularea unor judecati devaloare bazate pe documente (izvoarc), a unor interpretari §i concluzii dare, menite sii asigureinsu§irea temeinica de cave studenti a cuno§tintelor dc istoric economicii.

In mod firesc, ponderca cea mai mare in cconomia cursului, peste patru cincimi, o au temeleconsacratc vietii economice romfine§ti, inccpand cu cele mai vechi timpuri, pcntru care dispuncm de

univer5a15,

www.dacoromanica.ro

700 Note 14

sursc (izvoare), §i piinA la cel de-al doilca rrizbol mondial, in care sunt relevatc con.stituireadczvoltarea organismului monomici nationale romilne§ti, alc ramurilor 4i subramurilor lui compo-nentc, rolul exercitat de factorii interni §i cei externi in evolutia lui. politici cconomicc practicate,legislatia economicii, rolul invritrimfmtului etc. lar in cadrul tcmelor consacrate economici rorniine§ti,cele privind evolutia ei in cpoca modern5 §i in perioada dintre cele dourt rAzboaie mondiale ocuprispatiul eel mai mare, respectiv pcste nourtzeci la sutA din paginile consaerate economiei rornitne§ti.Reline atentia i periodizarea evolutici cconomiei romitneti in cpoca modernA (perioadcle 1821-1859, 1859-1877. 1877-1918) §i in anii dintre cele douii räzboaie mondiale (perioadele 1921-1929 §i1930-1939), ceea cc permite punerea in luminii a cadrului favorabil oferit de momente cruciale dinistoria rombilor pentru inscrierea economiei lor pe fliga§ul progresului modern.

Desigur, prezentarea evolutiei economiei romilne§ti in perioadelc mentionate nu este fAcutil inafara cadrului istoric al dezvoltririi economiei §i al faptelor economice relcvante in plan european §imondial, primele trci capitole ale cursului fiind consacrate acestui cadru, ceea ce permite o mai bundintelegere a evolutiei economiei noastre, cu particularitritile sale, compararea, implicitrt sau explicitLa evolutiei §i a nivelului ei in diferite etape §i momente in raport cu economii ale altor tAri,evidentierea imprejurdrilor externe In care poporul nostru §i-a desfAvrat activitatea economicA, avalorilor noastre economice etc.

Cursul este elaborat pe baza unei bogate informatii, cuprinsA in luerAri datând din diferiteperioade sau consacrate acestora, in cercetAri mai vechi §i mai noi ale unor speciali§ti in domeniu, IncercetAri proprii, publicate in reviste de specialitate, având in vedere, desigur, §i experientaindelungatá a unor specialivi in domeniu, concretizatà in manuale de specialitate, bibliografia careinsote§te cursul fiind deosebit de concludentri in acest sens. 0 reu§itil deosebitä a cursului estepreocuparea permanentil a autoarei pentru a imbina judicios istoricul §i logicul, datele statistice §iideile §i conceptiile economice ale timpului, prezentarea opiniilor reputatilor speciali§ti in domeniu §iconsiderentele personale, precum §i pentru a sintetiza cat mai bine concluziile, care dau o imagine deansamblu cocrentA, unitarA asupra problemelor luate in discutie. 0 mentiune aparte merit5 datelestatistice, multe §i interesante, dar bine selectate, care sus/in concluziile formulate §i, in acela§i timp,oferä cititorului posibilitriti de verificare a acestora, dar §i de aprofundare §i nuantare a intelegeriifaptelor economice.

Cursul vAde§te competenta §tiintificA §i didacticA a autoarei, este scris in mod cursiv, frazafiind atrAgAtor constniitA, limpede, iar concluziile dare §i temeinic argumentate.

Reu§ita deosebitA a cursului ne IndreptAtqte sA sugerAm autoarei ca in proxima editie sAadauge §i un capitol consacrat evolutiei economiei In anii de dupA al doilea rraboi mondial.

Privit in ansamblu. cursul Mariei Mure§an se constituie intr-un aport substantial la pregAtireastudentilor §i intr-o largA informare de cea mai bunA calitate privind istoria economicA, pentru totiiubitorii de istorie.

Mihai Oprilescu

DR. IOAN RATIU si EMILIA RATIU, Corespondentil, vol. I (serisori primite,1866-1895), Cuvänt inainte de Ion Ratiu, Editie ingrijità, introducere, note sicomentarii de Dr. Marcel-Dumitru Ciucd, Elena-Teodora Chick Edit.Progresul Românesc", Bucuresti, 1994, 430 p.

Prin intermediul Editurii Progresul RomAnesc" Bucure§ti, cititorul face cuno§tintA cu osuccintA sintezA asupra principalelor scrisori primite Intre anii 1866-1895 de familia de luptAtoripatriot] pentru interesele ncamului romanesc, Dr. loan Ratiu §i Emilia Ratiu.

Cuvantul inainte semnat de Ion Ratiu este un prilcj pentru autor de a ne prezcnta in liniigenerale explicatia la Motto: Cand se vor publica odatä toate aceste scrisori ci documente, se vavedea: cat de mutt datoreve <<natia>> acesiei familii" 1 ROO (I.Georgescu, Dr. I.Ratiu,p. 187).

vi

www.dacoromanica.ro

15 Note 201

S-au implinit in mai 1994 o sutil de ani dc la procesul politic al rominilor ardeleni dc la Cluj.inscenat de autoritkile ungare memorandistilor care au fost la ImpAratul de la Viena (printre care stconsAteantil meu din Chiuzbaia, jud. Maramures: Trif Gligor) pentru a-I atekiona asupra umilintclornationale si sociale la care erau supusi romanii din Transilvania. Rcdactat in 4 limbi: romAnii,germanil, francezA ungani, Memorandumul a fost trimis fAri sa fie citit de Franz losef autoritkilorde la Budapesta, fiind urmat de un proces dc asa-zisa InaltiI trildare.

In a I5-a zi a procesului, loan Ratiu a rostit nemuritoarele cuvinte, pc care Ion Rkiu lcreproduce in Cuvani inainte": Exisienfa unui popor însä flu se di.scuta, se afirmil (p. V).

Multi dintre memorandisti au avut bucuria sa participc la Adunarea Nationalii cu caracterplebiscitar, desfAsurat5 la Alba-lulia, Ia I Decembrie 1918, care a hotirit pe vecie UnireaTransilvaniei cu Romania.

In Corespondentir este inclusa o poezic dedicata eroilor romlini de la Cluj" (p. 201),semnatA de Rominut Bortosiu sub titlul semnificativ Cdtrei emii romilni de la Ch(r.Reproducem poezia mentionata:

Din Tisa pan5 la CarpatiCu mic ctl mare ai vostri fratiV-au pus in fnmte cu onorIn lupta pentru dreptul lor.'Nainte dara bravi eroiCA tot romanul e cu voi !

Destuli vreme am fost supusi,Numai cersim dreptatea-n usi;Le-o spuneti verde la clusmaniCA noi suntem nepoti Romani.'Nainte dari bravi eroiCA tot rominul e cu voi !

Cind am tacut batuti de sortiEi au crezut ea suntem morti.Voi le aratati cii noi trAim

n-avem gandul sa murim.'Naintc dara bravi eroiCA tot rominul e cu voi !

Deck sA fim cAlcati mereuDe oameni fiini Dumnezeu.Murim mai bine in nizboiSA nu mai fie neam de noi.'Nainte dara bravi eroiCA tot rominul e cu voi !

De-ar fi dumanul chiar de focSA nu vii dati-napoi din loc,Ci tot mereu-nainte dati

lupta voastra nu uitatiCA tot rominul e cu voi.'Nainte dari bravi eroi". (p. 201).

Scrisa intr-un stil clar, concis, bogata in date, fapte i evenimente, Corespondenfa", desi nuprea voluminoasA ca paginatie, oferi cititonilui posibilitatea cunoasterii uncia din cele mai importantepagini din istoria Transilvaniei si a familiei loan Ratiu si Emilia Ratiu.

loan Bahici

Si

Si-n

ta

r

www.dacoromanica.ro

202 Note 16

GH. SEBESTYEN, Cetatea Feigilraplui, Edit. TehnicA, Bucurc§ti, 1992, 160 p. + 37dc figuri

La finele anului 1992 cunoscutul cercetiitor al arhitecturii transilvane din epoca feudaliiGheorghe Sebestyén a publicat la Editura tchnic5 monografia intitulat5: CetateaCaractcrul monografic al lucriirii rezultà nu numai din insumarea tuturor informatillor regiisite inizvoare publicate §i in lucriiri de intcrpretare, ci §i din fapwl ci sunt abordate intr-o reu§itiisintetizare aspectele politice, militare, economice, sociale, edilitare, functionale ale cetii. Maimult chiar, autorul a reu§it s5 identifice §i sA valorifice surse noi, ceea cc dup5 cele douii volumeale academicianului David Prodan Urbariile Tarii Filgaraplui constituie in sine operformantii.

Ne afl5m, prin urmare, in fata unei lucriiri de istorie politicA, militard §i social-economic6dublatA de istoria artei §i arhitecturii. Dupg o scurtA retrospectiv5 istorica referitoare la perioadapremergAtoare secolului al XVII-lea, retrospectiv5 in care trece in revistA principalele publicatiidespre cetatea §i domeniul Rigaraplui, Gheorghe Sebestyén Ii concentreazii atentia asupra secoluluial XVII-lea. AceastA parte a lucrarii este ordonat5 conform principiilor functionale in douà capitolemari, inchinate castelului §i cetAtii propriu-zise. Simpla rememorare a titlurilor vAde§te in sine oconceptie modernA de abordare, spre deosebire de cele traditionale cu preponderentA istoricA sauarhitecturalà.

Capitolul II referitor la castel este impartit in douii subcapitole. Primul, intitulat Zonureufuncfionalá trateazA urmAtoarele aspecte: locuintele stiipanilor §i demnitarilor cetAtii, capela §i casapreotilor, sala Dietei, temnitele, bucAtAriile §i brutariile, spatiile de depozitare, de circulatie, incAperi,treceri §i scad secrete, latrine, incAperile din turn §i podul. Cel de al doilea subcapitol cu titlul:Rezolveiri tehnice, detaliile se referd la tavane §i boli, pardoseli, decoratia interioarA a pereti1or,compartimentele interioare, aminurile §i sobele, u§ile, ferestrele, mobilierul, fatadele §i pietrelesculptate.

Capitolul al III-lea consacrat cetàii propriu-zise a Fagaraplui din secolul al XVII-lea este, deasemenea imparlit in dou5 subcapitole referitoare la cetatea de zid, respectiv la cetatea husarilor §i laalte cl5diri §i constructii. In cadrul subcapitolului despre cetatea de zid Gh.Sebestyén cercetasecurtinele §i bastioanele, §antul de apArare §i podurile, poarta principalA, casele parcalabilor §i cldiriIealkurate lor, armamentul cu care a fost inzestratA cetatea in secolul al XVII-lea. In cel de al doileasubcapitol sunt infiiti§ate concluziile investigatiilor privitoare la cetatea husarilor §i la alte cladiri §iconstructii.

Meritul deosebit al autorului consta in faptul c5, folosindu-se de inventarele deosebit dedetaliate din epoca, a incercat §i a reu§it identificarea in situ. 0 asemenea investigatie minutioasaconstituie mai degraba o raritate, decat o caracteristicA generalA a unor lucrari de acest gen. Ba, maimult, pe acest temei autorul a reu§it sA reconstituie etapele de constructie a cetAlii §i s5 infAti§eze intr-tin capitol aparte rezultatele la care a ajuns. Dup5 concluzii autorul completeaza monografia cu anexe,deosebit de utile, ca o cronologie a cetatii Fagaraplui, identificarea incaperilor castelului ininventarele din secolul al XVII-lea, denumirile inaperilor castelului in inventarele din epocii, notefoarte ample, indice de persoane §i o bibliografie

Mai amintim §i faptul cà Gheorghe Sebestyén publicA schite §i planuri despre cetate intocmitein secolele al XVII-lea §i al XVIII-Iea, unele dintre ele inedite, releveele elaborate in 1960, schitadiferitelor etape de constructie, a§a cum a reu§it autorul sA le identifice.

Mat ca viziune §i conceptie, cat §i ca realizare monografia lui Gheorghe Sebestyón reprezintain istoriografie un model dernn de urmat, el riimane, dupii multele studii §i uncle lucriiri ale autorului,cartea lui de ciipiltdi, o incununare a activit5tii sale prodigioase, intreruptil spre profundul regret altuturor acelora care 1-au cunoscut, de necruta'toarea trecere in nefiint5.

Demény Lajos

Fagaraplui.

selectivA.

www.dacoromanica.ro

17 Note 203

ION TODERACU, Permanenle istorice medievale. Factori ai unitäIii romanevi,Edit. Univ. Al. I. Cuza, 14, 1994, 192 p.

Avand ca subtitlu Factori ai unitatii romanc§ti", cartea este continuarea cclei publicate in1988 sub titlul Unitatea romaneasca medieval:A".

Preluand o sintagma apartinand lui Nicolac lorga, prin perrnanente" se inteleg factorii istoricifundamentali, constantele evolutiei istorice romanc§ti in Evul Mediu, perioada vilzuta ca o structurade lungii durata (secolele VIII-XVIII).

Unitatea romãncasc medieval. unitate de neam, de limba §i viaI cotidiana, formeaza inconceptia autonilui o permanenta a permanentelor" istoriei noastre. Ca atare intreaga lucrare arcdrept idee directoare mersul ineluctabil al istoriei romanilor spre Marea Unire din 1918.

Inceputul propriu-zis 11 face un Excurs istoriografie" conceput mai flexibil", prezentandlatura patrioticii §i militanta a unor istorici, precum Nicolae lorga, Dimitrie Onciul, Vasile Parvan,Ion I.Nistor §i mai putin pe cea tiinificä. Flexibilitatea amintita dà ocazia inserarii aici §i a lui IonI.C.Bratianu, ca iubitor §i creator de istorie. Partea care acopera propriu-zis titlul este alcatuita dindouà capitole, cate unul pentru fiecare permanenta". insumate cuprinzand 66 pagini.

Primul factor fundamental al evolutiei istorice unitare a neamului nostru" este consideratdreptul medieval romanesc. Intregul demers este axat in exclusivitate pe caracterul unitar alnormelor juridice folosite de poporul roman".

Dupà trecerea in revista a diverselor documente atestand folosirea unor norme juridiceproprii de catre romanii din Transilvania, cunoscute sub numele de: ius Volachie, lex Olachorum,etc. precum §i existenta unor instante judecatore§ti romane§ti, capitolul se continua cu acela§i tipde prezentare, dar de data aceasta pentru existenta legii romane§ti", legea tarii", in Moldova §ilegea rumaneasca", legea romaneascr, obiceiul rumfinilor", etc. in Ora Romaneasca. Dcremarcat aici nesesizarea diferentei intre legea romaneascii", care in cazul Moldovei poate fiidentificata cu dreptul cutumiar in general, §i legea rumaneasca" care in tara Romaneasca serefera §i la statutul taranilor aserviti (rumani), diferenta sesizabila chiar din exemplele prezentatein carte.

Aparitia primelor coduri de legi tiparite in limba romana, prezentate ca elemente de unitateromaneasca medievala, incheie primul capitol. Extrem de simplificatoare ni se pare remarca insu§itade autor, conform careia: Circulatia pravilelor romane§ti dintr-o provincie in alta a fost de natura saasigure o unitate de conceptie §i de practica juridica pc intreg parnantul romanesc §i sub raportul legiiscrise [...] unitate ce se situa pe temeliile vechi §i durabile ale cutumei, aceea§i pentru tot poporulroman" (p. 69).

De asemenea, simpla atestare a folosirii dreptului cutumiar de Care romani nu inseamnaexistenta acelora§i cutume.

Capitolul al II-lea este consacrat factonilui demografic, mai precis mi§carilor de populatiedinspre Transilvania spre Moldova §i Tara Romaneasca deoarece mi§carea demografica in spatiulromanesc medieval se caracterizeaza, mai ales, prin trecerile din Transilvania spre celelalte provinciiromane§ti" (p. 87). Aceastä prezentare unidirectionala prejudiciaza valoarea lucrarii, care ar fi fostmult imbunatatita daca s-ar fi scos in evidenta mi§carea demografica interna §i cea dintre spatiulromanesc §i teritoriile inconjuratoare.

Capitolul contine in special date referitoare la situatia socialL confesionala §i nationala aromanilor din Transilvania, vazuta drept cauza principalii a emigrarii, dar §i la alte evenimente,precum unirea Tarilor Romane in timpul lui Mihai Viteazul, apariOa greco-catolicismului, luptaconfesionala purtata de Inochentie Micu §i consideratii asupra starii economico-sociale a taranilor dinMoldova §i Tara Romaneasca, consideratil mai buna decal a celor din Transilvania.

Capitolul se inchcie cu date toponimice atestand emigrarile de populatie din Transilvania spreteritoriul extracarpatic,

Lucrarea cuprinde notc la sfar§itul fiecarui capitol, dublate in douà cazuri de o addendabibliographica", rczurnat in limbile englezii §i franceza, 6 pagini de ilustratii §i harti, precum §i unindice de autori.

www.dacoromanica.ro

204 Note I 8

Apreciind cfortul creator al autorului, no putem dccüt regrew persistenta unor mituri §i1%toriograficc in litcratura noastrii istoria. Subscriem pircrii autorului c tcndinta de a idealizatrccutul, dc a I prczcnta in tcrmeni rctorici cstc rcgrctabilii unitatca lumii medievale romfine§tiimpunc o rcstituirc sobrit §i credibilr (p. 160), din päcate aceastil p5rere nu a fost intotdcauna pusii inpracticii pc parcursul Iucrrii. stilul aniversar umbrind in mare masuril partea propriu-zis

Valentin Gheonea

cliee

I I

www.dacoromanica.ro

BULETIN BIBLIOGRAFIC

Buletinul bibliografic initiat de Revista istoricr arc ca obiectiv semnalarea lucriirilor dinproductia istoric. publicatc dc istorici straini §i romfini in afara hotarelor Românici. fàrä a aprcciavaloarea lor Buletinul vizeazii cuprinderea ansamblului de lucrilri (studiu §i carte) tipiiritildupii mijlocul deceniului trecut, care au tangente sau privesc direct perioada medievalit modcrnil §icontemporanii a României. Buletinul este §i un instrument pentru sondarea modului in care izvoarele

literatura de specialitate romaneascii sunt receptate de istoricii straini.La elaborarea acestui buletin bibliografic an contribuit in miisuri diferite: Viorel Achim,

8erban Papacostea, Adrian Tertecel, Paul Cernovodeanu, Eugen Denize, Ileana Ozan, Nagy Pienaru,Bogdan Murgescu.

Redactor de nibrica : Nagy Pienaru

I. LUCRARI GENERALE, ENCICLOPEDIL DICTIONARE,BIOGRAFIL BIBLIOGRAFII

Histoire de l'Europe, sous la direction de J. Carpentier et F. Lebrun, Editions du Seuil,Paris, 1990, 642 p. Scurte referiri la istoria veche (pp. 32, 34, 54, 86), medie (p. 259) §i contem-poranä (pp. 409, 437, 443, 444, 455, 464, 465, 483) a Romaniei, pana in anii '60 ai secolului nostru.

.* Koroi magyar törteneti lexikon (9-14 szcizad) (Lexicon de istorie ungarà timpurie, sec. IX-XIV), Föszerkesztö Kristo Gyula. Szerkesztok Engel Pal és Mark Ferenc, Budapest, AkadémiaiKiadó, 1994, 755 p. (il.,h.). Un extrem de util instrument de lucru: lexiconul prive§te istoria regatuluiungar §i a teritoriilor invecinate [Yana' in secolul XIV inclusiv.

DURANDIN, CATHERINE, Histoire de la nation roumaine (Colectia Questions au XXesiecle), Editions Complexe, Paris, 1994, 136 p. Eseu politologic asupra etapelor dezvoltdrii Romanieimoderne §i contemporane de la 1848 pang la zi. Viziune subiectivä asupra dihotomiei aparente intreadeptii modernismului (imitatori mimetici al Occidentului) §i cei ai traditionalismului (conservatoriexponenti ai curentului ortodox autohton de nuantà rgsgriteanii) in societatea româneasca, constituindo constantà a ei din secolul XIX pang astAzi. Din lucrare se degajg o antipatie profund5 fat5 deromani, produs hibrid al unei societki inevoluate.

ESKENAZY, VICTOR, Caster and His Memoirs The Path to Zionism, in Shvut. JewishProblems in Eastern Europe", First International Conference on the History of the Jews in Rumania.Editor Liviu Rotman, 16, Diaspora Research Institute, The Goldstein Goren Center for the Historyof the Jews in Rumania, Tel Aviv, 1993, pp. 161-183.

HITCHINS, KEITH, Rumania, 1866-1947, Clarendon Press, Oxford, 1993, 579 p.Monografie atotcuprinzAtoare a României moderne ca monarhie constitutionalà in timpul dinastiei deHohenzollern. Etapele de evolutie a statului, problemele economico-sociale respective, efecteleparlamentarismului, caracterizarea domniilor celor patru regi: Carol I, Ferdinand I, Carol II §i MihaiI. Lupta pentru Independentà (1878) §i desilvdr§ire a statului unitar roman (1918). Contradictiiledintre sustinkorii modernizdrii i progresului tArii (europenii") §i exponentii curentului autohtonconservator ortodox (traditionali§tii") in perioada interbelicä. Aparitia curentelor antisemite §ixenofobe concretizate in ideologia partidului Garda de Fier". Drama Romaniei in cc] de al doileardzboi mondial, aservirea ei de ciitre Germania nazistà §i ocuparea ulterioard de ciitre trupelesovietice. Inceputurile comunizarii arii §i ale transformarii ei in satelit al U.R.S.S. Tratare obiectivil§i documentatii, dar capitolele socio-econornice sunt mai putin aprofundate ca §i cauzele apariticiGarzii de Fier".

JELAVICH, BATZBARA, Mihai/ Kogillniceanu: Historian as Foreign Minister, 1876-1878, invol. Historians as Nation Builders. Central and South-East Europe, edited by D. Deletant and

Revista istoricr, tom VI, nr. 1-2, p 205 212, 1995

4i

. .

.

stiinffiert.

www.dacoromanica.ro

206 Bulctin bibliogralic

H.Hanak, London, p. 87 105. Ana lig' a raportului dintre giindirea istoricil a lui M. Kogrilniceanuactivitatca sa ca ministru de extcrne.

KOLOOLU, ORHAN, Osmanli Doneminde Balkanlar (1391-19/8) (Balcanii in epocaotomanii: 1391-1918), in vol. Balkanlar (Balcanii), Eren", Istanbul 1993, p. 41-96. Este tin studiodedicat situatiei Peninsulei Balcanice (in anii 1391-1918) sub stapanire otomana. Autorul ofera §iuncle date privind relatiile romano-otomane in perioada respectivii.

LONGWORTH, PHILIP, The Making of Eastern Europe, The Macmillan Press, Ltd, London.1992, X11+320p. Istorie retrogresivil a Europei Rasaritene, incepand cu prilbu§irea rcgimurilorcomuniste pana la inceputurilc evului mediu. Dese referiri ca consideratii despre romani §iRomania.

MOTA. AT1CA VILAS BOAS DA, Moments in the History of Romania, Brasilia, 1992,174 p. 0 scurta istorie a Romaniei din cele mai vechi timpuri !Anil la Marea Unire din 1918. Textuleste insotit de 18 reproduceri fotografice ale unor harti ale spatiului romanesc §i ale unor personalitatiistorice.

PLESHOYANO, DAN V., Colonel AhLulae Plepianu and the National RegenerationMovement in Wallachia, East European Monographs. Boulder distributed by Columbia UniversityPress, New York, 1991, 176 p. Monografie consacratä vietii §i activitatii revolutionarului pa§optistNicolae Ple§oianu.

QUINLAN, PAUL D., Lupescu: Romania's Grey Eminence, in East European Quarterly",XXVII (1994), 1, p.95-104. Legatura printului apoi regelui Carol II cu Elena Lupescu §i rolul ei inviata politica romaneasca.

II. IZVOARE

BOZDAG, ISMET, Sultan Abdiilhamid ' in hatira defieri (Caietul de amintiri al sultanuluiAbdiilhamid al II-lea), Pinar Yayinlari, Istanbul, 1992, 248 p. Este vorba despre jurnalul sultanuluiAbdulhamid al II-lea (1876-1909). Apar i unele referiri privind relatiile romano-otomane in perioadarespectiva.

DEMENY, LAJOS. A Szekely Oklevelttir zj sorozata (Noua serie a diplomatarului secuiesc),in Aetas" (Szeged), 1993, nr.3, p. 151-162. Despre noua colectie de documente privind istoriasecuilor §i, in general, despre cercetarea din ultimelc decenii din Romania privind istoria maghiarilordin Transilvania.

GOODRICH, TH.D., The Earliest Ottoman Maritime Atlas The Walters Deniz Atlase, inArchivum Ottomanicum", XI, 1986 (1988), p.25-50. Un atlas maritim otoman de la mijloculsecolului al XVI-lea. Una din harti prive§te litoralul Marii Negre, dar §i cursul inferior al Dunarii.

IPcIOOLU, MEHMET, Kanuni Siileyman'in Estergon (Esztergom) seferi 1543. Yeni birkaynak (Campania lui &Heyman Kanuni la Esztergom in 1543. Un nou document), in OsmanliAra§tirmalari", X, 1990, p.I 37-159. Autorul prezinta sintetic un registru financiar otoman (riiznamce)alcatuit cu prilejul expeditiei din Ungaria. Se mentioneazil sosirea unor contributii financiare incontul cizye-lci din cele trei state romane§ti.

KARATHANASSIS, ATHANASSIOS E., Thessaloniki pendant la premiere armee de laresurrection hellenique vue par le consul francais Bottu. Extraits de sa correspondance, in vol.Thessaloniki. Epistimoniki epetirida ton kentron 1storias Thessaloniki, 111, 1992, p.95-106. Einregistrat zvonul cu privire la numirea lui lakovaki Arghiropol i Stanaki Aristarchi in domnia TariiRomane§ti §i a Moldovei.

MANNA, S., La tesamontanze del domenicano Giorgio S. Ungheria (1422-1502) sui Turchi,in Nicolaus", XX, 1993, p. 5 24.

§i

2

si

www.dacoromanica.ro

3 BuIctin bibliogralic 207

MIHNEVA, ROMJANA, Lempire ottoman au millieu do XVIII siecle a travers les rapportsdun natif dArta (N.Bouidi trails de sa vie et de son activité, in Etudes Balkaniqucs". 28, 1994, nr.3-4, p. 25-33. Date cu privire la situatia din Dobrogea si din sudul Moldovei desprinsc dintr-un raportal unui funclionar imperial rus in prima juminate a secolului XVIII.

III. ISTORIE MEDIEVALA

ALZATI, C., La conscienza etnico-religiosa Romena in eta umanistica, tra echi di Romanitae modelli ecclesiastici Bizantino-Slavi, in Byzantinische Forschungen", 16(1991), p. 85-104.Impletirea tradiici romane bizantino-slave in constiinia istoricii romaneascii in sccolele XV-XVI.

ATANASOV, GHEORGHI, Pogled kam dobrudjanskiia dunavski brig ot XI do XV v. (Privireasupra malului dobrogean al Dunarii din secolul al XI-lea 'Ana in secolul al XV-Iea), in Istoriceskipregled", an XLVIII, 1992, nr. 8-9, p. 13-31. Se prezinta istoria Dobrogei in secolele XI-XV. Dinnou se incearca sa se demonstreze ea, in veacurile respective, Dobrogea ar fi fost locuita doar debulgari i popoarele turcice (pecenegi, cumani, turci). Nu se mentioneaza prezenta romanilor.

BAUM, WILHELM, Kaiser Sigismund. Hus, Konstanz und Tarkenkriege, Graz, Wien, Köln:Styria, 1993, 335 p. Referiri la spatiul romanesc in capitolul privitor la politica antiotomana a luiSigismund.

BARSONY, ISTVAN, A poraszti gazdálkachis fellételei és Rehetoségei a XVIII száza di Bihormgyében economiei taranesti in sec. XVIII in comitatul Bihor), in ActaUniversitatis Debreceniensis de Ludovico Kossuth nominatae. Series historica", 1985, p.7-53.Economia taraneascil in comitatul Bihor pe baza datelor inscriprfilor din sec. XVIII.

BOSTAN, IDRIS, Osmanli bahriye teAilati: XVII. yaz yilda Tersane-i amire (Organizareamaritima otomana: arsenalul imperial in secolul al XVII-lea), Ankara, 1992, 289 p. Autorulanalizeaza activitatea de constructii navale din porturile din M. Mediterana si M. Neagra, inclusiv dela Dunare. Inform4ii privind porturile romanesti.

BUZA, JANOS, Egy Francia váltópénz Levantei sikere is Magyarorszagi szepere a 17. századmásodik felében (Succesul unei monede franceze in Levant si rolul ei in Ungaria in a doua jumatate asecolului al XVII-lea), in Gazdaság tarsadalom, történetirds. Emlékkanyv Pach Zsigmond Pell 70.szaletésnapjdra (ed. Ferenc Glatz), Budapest, 1989, p.127-137. Despre patrunderea monedei francezede 5 soli (cinq sols) in Imperiul otoman i apoi, dupa ce a fost folosita pentru plata trupelor in 1663-1664, in Ungaria i Transilvania.

CZAMANSKA, ILONA, Ozwobodziciel czj najeidia ? Polityka Jana III Sobieskiego wobechospodarstw Moldawii i Woloszcyny (Eliberare sau agresiune ? Politica lui loan III Sobieski fata deprincipatele Moldova si Tara Romaneasca), in Roczniki Historyczne", LV-LVI, 1989-1990, p.I 51-177. Studiu asupra telurilor politicii lui loan Sobieski fata de Principatele Romane, intemeiat i pematerial inedit.

DELFINER, HENRY, Nikolaus Jurischitz, 1490-1543 soldier-diplomat, in East-EuropeanQuarterly", XXVIII, 1994, nr.1, p.1-47. Rolul lui N. Jurischitz, mic nobil de origine croata, innegocierile habsburgo-otomane de pe vremea lui Ferdinand I. Cuprinde i informaiii referitoare laTransilvania in cadrul negocierilor turco-austriace in 1530-1531.

HORVATH, ROBERT, Régi kereskedakönyvek Európahan és Magyarorszcigon (Vechi carlide contabilitate in Europa si in Ungaria), in Statisztikai szemle", 68, 1990, nr. 4-5, p. 382-392.Despre aparicia circulatia cartilor de contabilitate in Ungaria Transilvania in sec. XVI-X VIII.

HEYNIEWICZ, WACLAW, Unio sine destructione. Ein Unionsdokument des MetropolitenPetr Mogila (1644/45), in Ost. Kirchliche Studien", 42, 1993, nr. 2/3, p.172-187. Eforturilercinnoite ale Mitropoljtului de Kiev de a gasi noi ai de reconciliere intre pozitiile antagoniste aleadepOlor i adversarilor Unirii de la Brest. Propunerca sa de a crea o mitropolie independentil, inlegatura atat cu Roma cal ji cu Constantinopolul. Distinctia pe care o stabileste intre unire (Unio)unitale (Unitas).

si

(Conditiile si posibilitAtile

si si

si

-

www.dacoromanica.ro

208 Buletin bibliografic 4

KARAMURSAL, ZIYA, Osmanli Mali Tarihi Hakkinda Tetkilder (Cercetilri privind istoriafinanciarii otornanii), Tiirk Tarih Kurumu Yayinlari, Ankara, 1989, VII1+216 p. Lucrarea analizeazildiferite perioade §i aspectc ale istoriei financiare a Imperiului otoman. Sc prczintil §i informatiireferitoare la haraciul phitit lnaltei Porti de ciare Moldova, Tara Romaneascil §i Transilvania

KIRTOAGA, I. GH., Ing Dnestrovsko. Pria.skogo mejdurecia pod osmanskim Vladicestvom(1484 -1595 (Teritoriul sudic dintre Prut §i Nistru sub stiipanire otornanit 1484-1595), Chiiniiu,Stiinta 1992, 105p. Evolutia istoricA a sudului Basarabiei sub stilphnire otornand pânli in vremea luiMihai Viteazul.

KOICEVA, ELENA, The Conmenian Dynasty and the Assenids, in Byzantinoslavica", LIV,1993, nr. 1, p. 127-133. Asäne§tii, originea lor, pozitia flip de Bizant §i Ungaria.

KOLODZIEJCZYK, DARIUSZ, Podo le pod panowaniem tureckim. Ejalet Kamieniecki 1672-1699 (Podolia sub stilpilnire turceascii. Vilaetul de Camenita, 1672-1699), Warszawa, Polczek, 1994,255 P. + harti §i plan§e. Studiu monografic care trateazil urmdtoarele aspectc: evolutia Imperiuluiotoman in secolul XVII, politica Porch Otomane de la expeditia de la Camenita Oa la pacea de laKarlowitz (1672-1699), cu specialà privire asupra politicii fata de Po Ionia, organizarea §i istoriavilaietului de Camenita in rAstimpul stdpânirii turce§ti. Material inedit din arhivele polone;bibliografie bogatä.

MIKOZAYCZYK, ANDRZEY, Polish coins in the monetary circulation of Europe in thesixteenth and seventeenth centuries, in Proceedings of the loth International Congress ofNumismatics, London, September 1986. Edited by I. A. Carradice, London, 1986, p.563-568. Pe bazadatelor din peste 1000 de tezaure monetare, autorul incearcil sA stabileased fluctuatiile decenale aleexporturilor de monede poloneze in diverse tàri europene (inclusiv in 'piffle Romhne) in perioada1580-1630.

NIEDERKORN, JAN PAUL, Die europiiischen Miichte und der Lange Tiirkenkrieg" KaiserRudolfs (1593-1606), Verlag der Osterreichischen Akademie der Wissenschaften, Wien, 1993,VIII+559 p. (Archiv für Osterreichische Geschichte, Bd. 135). Masivä monografie consacratäcadrului international in care s-a desid§urat räzboiul dintre Imperiul otoman §i puterile cre§tine intre1593-1606, pozitia puterilor neangajate in conflict. E relevat locul tririlor române in acestedesfa'§urAri. Bogatà bibliografie strginA §i rornâneasa.

PAPP, KLARA, Johlmigyi szolgdltatdsok a XVIII. Szdzadi Bihor magyeben (Sarcinileiobilge§ti in Comitatul Bihor in sec. XVIII), in Acta Universitatis Debreceniensis de LudovicoKossuth nominatae Series Historica", 1987, p. 5-159. Lucrare documentard despre tipul, forma,cuantumul etc. obligatidor taranilor aserviti in Comitatul Bihor de-a lungul sec. XVIII.

RADY, MARTIN, A Transylvanian Alchemist in Seventeenth-Century London,in TheSlavonic and East European Review", 72, 1994, nr. 1, P. 140-151. Cariera alchimistului Milos Bánfi-Hunyadi originar din Transilvania la Londra in prima jumdtate a secolului XVII.

SCHNAYDER, EDWARD, The Russian Second Map of Poland and Moldavia, in ImagoMundi", 43,1991, p. 81-85. Huta intocmit'a de consilierul imperial Ivan Truskot, in legltturli cu primaimpártire a Poloniei.

SETTON, KENNETH M., Venice, Austria and the Turks in the Seventeenth-Century. TheAmerican Philosophical Society, Independence Square - Philadelphia, 1991, 502 p. (Memoirs of theAmerican Philosophical Society, vol. 192). Monografie amplu documentatg despre implicatidepohticii venetiene §i habsburgice in problema orientalä, rivalitatea cu turcii pentni Creta §i comertulin Mediterana orientatä, chestiunea Wird Negre. Referiri la tiirile romiine in cadrul riizboaielor LigiiSlime (1684-1699) §i austro-turc (1716-1718) incheiate prin pilcile de la Kariowitz (1699) §iPassarowitz (1718).

VASIC, MILAN, Veriinderungen in der sozialen Struktur der Christen aqf dem Balkan undhir Einfluss auf die Befreiungshewegungen und den Niedergang des Osmanischen Reiches vom 16.his zum 18. Jahrlzundert, in It Congreso internacional de Ciencias Historicas, I, Section cronoltigi-ca, Madrid, 1992, p. 260-263. Sumare referiri la situatia socialii a romanilor (Vlachen") sud-duniireni.

11

www.dacoromanica.ro

5 Buletin bibliografic 209

TAPKOVA-ZAIMOVA, V., L'administration kvzantine au Bas-Danube (fin du A s-Xle s.), inByzantinoslavica", L1V, 1993, nr. 1 P. 95-101. Rediscutarea problernei pc baza descoperirilorrecente de sigilii.

ZIMMERMANN, HARALD, 850 Jahre Siebenbdrberg Sachsen, in Zeitschrift für Sieben-bargische Landeskunde", 15, 1992, nr. I. P. 1-10. Scurt istoric al asezArii sasilor in Transilvania §i alproblemelor istorice legate de prezenta lor in spatiul intracarpatic.

IV. ISTORIE MODERNA

DAVID, ZOLTAN, Adatok az 1850. dvi erdélyi népszamlds értékeléséhez (Date pentruevaluarea recens5mantu1ui din Transilvania din anul 1850), in Statisztikai szemle", 72, 1994, nr. 6,P. 481-490. Recensdmantul din principatul Transilvaniei din 1850, analizat sub aspectul structuriinatoinale a asezdrilor. Comparatie cu datele statistice anterioare si cu recensamantele din 1880 si1910.

GUNST, PETER, Agricultural Exports in Hungary (1850-1914), in Acta Historica", 35,1989, nr. 1-4, p. 61-90. Exportul de produse agricole al Ungariei in perioada 1850-1914. Numeroasetabele statistice; unele privesc si comertul cu Romania.

HORVATH, ROBERT, Gondolatok az osztrdk-magyar közos statistikai mull történetérol(Consideratii asupra istoriei comune a activitatii statistice in Austro-Ungaria), in Statisztikaiszemle", 67, 1989, nr. 5, p. 510-521. Date despre statistica in Imperiul habsburgic i Imperiulaustriaco-ungar, in secolul XIX.

KARPAT, KEMAL H., Gli stati balcanici e ii nazionalismo: l'immagine e Ia realtd, inQuaderni storici", nuovaserie, 84 (1993), p. 679-718. Cuprinde referiri sporadice la nationalismulroman.

MASLEV, S., Vasil N. Nenovic und Petdr Beron in Brapv, in Bulgarian Historical Review",XXI, 1993, nr. 4, p. 31-35. Date cu privire la perioada brasovean5 a douà personalitiiti bulgare inprimele decenii ale secolului al XIX-lea.

POPOV, JEKO, Rumania i sedinieneto paz 1885 godina (Romania i unificarea din 1885), inIstoriceski Pregled", 1993, nr. 3, p. 76-90. Incercarea timpurie a Romaniei, in 1885, de a obtinesudul Dobrogei; reactiile diplomatiei europene provocate de initiativeIe romanesti.

PUSKAS, JULIANNA, Zsidó haszonbérlök a magyarorszdgi mezdgazdaság fejlodé sdnenekfolyamateban (Az 1850 - es évektöl 1935 - ig) (Arendasi evrei in procesul de dezvoltare a agriculturiiungare. 1850-1935), in Századok", 126, 1992, nr. 1, p. 35-58. Studiu, cu numeroase date statistice,despre prezenta arendasilor evrei In economia Ungariei, din 1850 Oa in anii 1930; rolul lor inmodernizarea in sens capitalist a agriculturii Ungariei si in acela§i timp in mentinerea mariiproprietgli. Referiri si la Transilvania.

TOFALVI, ZOLTAN, A sdvideki népoktatds története I 848-ig (Istoria invalgmantuluipopular in regiunea salinelor 'Ana la 1848), in Századok", 126, 1992, nr. 3-4, p. 427-448.Este urmàritä organizarea si evolutia §colilor dintr-o microzon5 cuprinzand cateva sate cupopulatie secuiascg situate pe valea superioafa a Tarnavei Mici, de la mijlocul sec. XVII siOa la 1848.

V. ISTORIE CONTEMPORANA

ANCEL, JEAN, The Christian" regimes of Romania and the Jews, 1940-1942, inHolocaust and Genocide Studies", 1993, nr. 7, p. 14-29. Politica regimurilor de dictatura dinRomania fata de evrei pana la infrangerea de la Stalingrad.

9i

www.dacoromanica.ro

210 Bulctin bibliografic 6

ASCHER, ABRAHAM, The Revolution of 1905, vol. I-11, Stanford, California. 1988-1992.Este o analizil a revolkiei ruse din anii 1905-1907. Sc fac referiri si la relkiile Rusiei cu stateleeuropene (inclusiv Romania) in accea perioachi.

BARTOSZEWICZ, HENRYK, Polityka zwiazku sowieckiego wobec patiistw Europy.slodgowed i poludntowo-wschodniej przed Paryska konlerencja pokojowa (styczeri-lipiec 1946 roku)(Politica Uniunii Sovietice fala de statele din Europa centrala sud-esticil inainte de conferinca depace de la Paris (ianuarie-iulie 1946), in Studia z dziejow Rosii i Europy Srodkowo-Wschodniej",XXVIII, 1993, p. 87-107. Evolulia politicii de satelizare a prilor ocupatc de armata rosie, inclusivRomania, 'Ana' la incheierea tratatelor de pace din 1946.

BENVENUTI, F., The Bolsheviks and the Red Army (1918-1922), Cambridge, 1988. Lucrareatrateala infiikarea si primii ani de funclionare ai Armatei Rosii ca instrument de bazil al regimuluibolsevic. Se fac referiri la lupta Armatei Rosh contra Poloniei, precum si la presiunile exercitate deaceasta la granilele Romaniei.

BRAHAM, RANDOLPH L., A TV Documentary on rescue during the Holocaust. A case ofHistory Cleansing in Romania, in East European Quarterly", vol. XXVIII (1994), nr. 2, p. 193-203.Considerkii critice asupra felului in care se reflecta in istoriografia si publicistica romana persecutiileantisemite din perioada celui de-al doilea razboi mondial; problema inocentarii" romanilor siaruncarea blamului asupra nazistilor, horthystilor si grupului restrans" de fascisti din (ara care auprovocat masacre si deportari de pe teritoriul actual al Romaniei. Tendintele de inocentare" s-aunascut in ultimii ani ai regimului Ceausescu §i sunt continuate de adeptii curentului antisemit sixenofob din Romania actualà. Sunt combatute imaginile §i comentariul filmului documentar Drumulviejii realizat pentru TVR de Manase Radnev in aprilie 1992, idealizand si falsificand dupà parereaautorului activitatea depusa de rabinul Clujului, Dr. Moshe Carmilly-Weinberg in colaborare cuprofesorul roman Raoul erban, pentru salvarea vieii evreilor din Transilvania de Nord. Autorul nu&este scuze pentru inocentarea" Romaniei de a fi ucis 270.000 de evrei prin deportdri si lagare deexterminare in Basarabia si Transnistria in timpul guvernarii Antonescu. Articol scris cu vaditaantipatie fata de romani.

BURTEA, VASILE, L'école expérimentale de Braila, in vol. Les families roms d'Europe del'Est. Sous la redaction de Claire Anzias, historienne, Institut de l'enfant et de la famille, Paris, 1993,p. 33-34. Incercari de scolarizare depuse dupa 1990 in istitulia de invkamant cu profil experimentaldin Braila pentru populkia de romi din ora§ si vecinatki cu plistrarea specificului acestei etnii.

CONQUEST, ROBERT, The Great Terror: A Reassessment, New-York, 1990. Carteaprezinta marea teroare stalinista din U.R.S.S. din anii 1936-1939. Se fac referiri si la comunistiistraini (inclusiv romani) executki in U.R.S.S. In acea perioadä.

DION, MICHEL, Religion et politique clans la République Socialiste de Roumanie, in vol.Ethnologie des faits religieux, Editions du C.T.H.S., Paris, 1993, p. 453-462. Atitudinea statuluicomunist fata de cultele religioase din (am noastra; persecutarea NO a religiei greco-catolice pana ladesfiikare; ingradirea invkamantului confesional, supravegherea atenta a bisericii oficiale ortodoxelipsita de independenta fala de autoritkile comuniste; incurajarea propagandei ateiste.

GABANYI, ANNELI, UTE, Die Mo1daurepublik zwischen Wende und Riickwendung, inSildosteneuropa", Miinchen, vol. 42, 1993, nr. 3-4, p. 163-207. Trateaza situatia actuala a RepubliciiMoldova cu oscilkiile intre schimbare si nostalgia trecutlui.

GABANYI, ANNELI, UTE, Rumänien und Sitclosteneuropa, in vol. Deutschland und dieVölker sudosteneuropas. (Sitdosteuropa Jahrbuch), vol. 23, Munchen, 1993, p. 109-113. Trateazasituatia interna, relkiile economice si politice ale Romaniei in contextul sud-est european al ultimilorani.

GETTY, J.ARCH, Origins of the Great Purges. The Soviet Communist Party Reconsidered( 1933-1938), New-York, 1985. Aceasta lucrare prezinta originca desfasuarea marilor epuraristaniliste din U.R.S.S. Se fac referiri si la comunisti straini (inclusiv romani) executki in U.R.S.S. inacea perioada.

§i

§i

www.dacoromanica.ro

7 Buletin bibliografic 211

HAMPEL, JOHANNES, Spuren Buche in die Zukunft. Europas vergessene Region Bukowina.Reisedokutnentation, Angsburg, Bukowina-Institut, 1991, 209 p. Situacia politica §i culturala aminoritaiilor din Ucraina cu referiri specialc asupra romanilor din Bucovina.

KOLAR, OTHMAR, Die Parlements und Prasidemschaftowahlen in September undOktober 1992 in Rumanien. Die Regierung Vdcdroiu, in Osterreichische Osthefte", 36, 1994, 2, p.211-229. Observaiii cu privire la procesul electoral in Romania din 1992 §i analiza a guvernariiViicaroiu §i a rezultatelor sale, in comparaiie cu guvernul Stolojan.

LINCOLN, W.BRUCE, Red Victory: A History df the Russian Civil War, New-York, 1989.Este o istorie a razboiului civil din Rusia (1917-1921). Se fac referiri §i la relaiiile sovieto-rornane inperioada respectiva.

MAWDSLEY, EVAN, The Russian Civil War, Boston, 1987. Se prezinta cauzele, clesfil§uarea§i rezultatele razboiului civil din Rusia din anii 1917-1921. Apar §i referiri la relatiile sovieto-romanein perioada respectiva.

MONER, HANS CHRISTIAN, Zeitgeschichte Rumanians als Politikum. Eine Studie iiber dierumlinische Litera zur zum 23 August 1944, in Siidosteuropas" (MUnchen), vol. 41, 1992, nr. 6, p.388-412. Trateaza modul in care de-a lungul timpului istoriografia romana a interpretat actul de la 23August 1944 in funclie de conjunctura politica.

PANAYOTEV, GEORGI, Contemporary aspects of the national problem in Roumania, invol. National problems in the Balkans: history and contemporary developments, Arges PublishingHouse, Sofia, 1992, p. 233- 246. Analiza a situatiei minoritatilor nationale din Romania. Se consideraca este dusa o politica de omogenizare nationala, mai ales prin intermediul structurilor admistrativeale statului.

PETROVICI, BRANKO, Uspostavlenie jugoslavensko-sovietskih diplomatskih odnosa 1940,(Stabilirea relatiilor diplomatice sovieto-iugoslave in 1940), in Zbornik matite srpske za istoriju",46, 1992, p. 87-100. Studiul intemeiat pe material de arhiva cuprinde referinte §i la situalia Romaniei.

PIPES, RICHARD, The Russian Revolution, New-York, 1990. Este o analiza a cauzelor,desfa§urarii §i rezultatelor revolutiei bol§evice din Rusia din anul 1917. Se fac referiri §i la relatiileRusiei Sovietice cu statele europene (inclusiv Romania) in primii ani de dupa 1917.

RINEJEVSKI, 0. A., Vizit A. Edena v Moski v dekabre 1941 g. Peregovorf si I. V. Stalina i V.M. Molotovim (Vizita lui A. Eden la Moscova in decembrie 1941. Negocieri cu I. V. Stalin §i V.Mihailovici Molotov), in Novaia i noveipia istoria", 1994, 3, p. 100-123. Cuprinde §i referiri laRomania.

SCHLARP, KARL, HEINZ, Zwischen Konjlikt und Verstandigung: Die jugoslawisch-rumdnischen Beziehungen 1918-1938, in Sudost-Forschungen", Munchen, vol. 50, 1991, p. 191-213. Istoria relaiiilor bilaterale intre Romania §i Jugoslavia intre 1918-1938.

SEIDE, GEORG, Die Russische Orthodoxe Kirche in den nachfolgestaater der Sowietunion.Zur live in der Ukraine, in Westrussland, im Baltikum, Molda wien und in den mittelasiatischenRepubliken, in Osteuropa. Zeitschrift fiir Gegenwartstragen des Ostens", 44, 1994, Januar, p. 59-73.Date despre statutul bisericii ortodoxe din Republica Moldova dupà proclamarea independentei.

TEJCHMAN, MIROSLAV, Rumunsko spojencem faiistickg osy (1940-1944) (Romania, aliatal Axei fasciste, 1940-1944), in Slovanské historické studie", XX, 1994, p. 99-111. Evolutiasitualiei internationale a Romaniei in timpul celui de al doilea razboi mondial pana in august 1944.

TEJCHMAN, MIROSLAV, Sovétizace Rumunska (Sovietizarea Romaniei), in Slovansk9Pfehled", Review for Central, Eastern and Southeastern History", 1994, nr. 1, p. 61-80. Etapelesovietizarii de la 23 august 1944 la 30 decembire 1947.

VINCZE, GABOR, Székely autondmia a XX században: illzzió vagy realitcis (Autonomiasecuilor in sec. XX; iluzie sau realitate ?), in Aetas" (Szeged"), 1993/3, p. 130-150. Problemaacordarii unui regim de autonomic teritoriilor din Transilvania locuite de secui, ridicata in mai multe

?

www.dacoromanica.ro

212 Buletin bibliografic 8

randuri dupa 1919 §i apoi in anii 1945-1946. La p. 139-150 este publicat, dup5 originalul aflat laArhiva De Stat Ungaril Budapesta, un proiect de lege privind autonomia rinutului secuiesc, datlinddin 1946.

VRANCEA, ILEANA, A Forgotten Chapter of the Common Legacy: Jewish Personalities inthe Figh IP,- Survival of Romanian Civil Society (1944-1948), in Shvut. Jewish Problems in EasternEurope", First International Conference On the History of the Jews in Romania, Editor LiviuRotman, 16, Diaspora Research Institute, The Goldstein-Goren Center for the History of thc Jews inRomania, Tel-Aviv, 1993, p. 325-338.

TipArit: Semne' 94

www.dacoromanica.ro

REVISTA ISTORICA publicil in prima parte studii, note si comunicki originale,de nivel stiinfilic superior, in domcniul istorici vechi, mcdii, modcrne si

contemporane a Romiiniei universale. In partea a doua a revistei, de informaresumarul este completat cu rubricile: Surse inedite, Probleme ale

istoriogralici contemporane, Opinii, Viata Recenzii, Note, Buletinbibliografic, Revista revistelor in care se publicil materiale privitoare la manifestkitiintifice din [ail §i strknkate i sunt prezentate cele mai recente lucrki i reviste despecialitate apkute in 1:arà peste hotare.

NOTA CATRE AUTORI

Autorii sunt rugati sd trimit studiile, notele i comunicàrile, precum materialele cese incadreaz5 in celelalte rubrici, dactilografiate la cloud rânduri, trimiterileintrapaginate fiind numerotate in confinuare. De asemenea, documentele vor fidactilografiate, iar pentru cele in limbi striline se va anexa traducerea. Bustratii1e vorfi plasate la sfksitul textului. Rezumatele vor fi traduse de autori in limbi de circulatieinternafionala. Responsabilitatea asupra confinutului materialelor revine inexclusivitate autorilor. Manuscrisele nepublicate nu se restituie. Corespondentaprivind manuscrisele, schimbul de publicatii se va trimite pe adresa Redactiei,B-dul Aviatorilor, nr. 1, Bucuresti 71247.

REVISTE PUBLICATEIN EDITURA ACADEMIEI ROMANE

REVISTA ISTORICAREVUE ROUMAINE D'HISTOIRE

REVUE DES ETUDES SUD-EST EUROPEENNES. Mentalités CivilisationsTHRACO-DACICA

DACIA REVUE D'ARCHEOLOGIE ET D'HISTOIRE ANCIENNENOUVELLE SERIE

STUDII SI CERCETARI DE ISTORIE VECHE SI ARHEOLOGIEMATERIALE SI CERCETARI ARHEOLOGICEBULETINUL SOCIETATII NUMISMATICE ROMANEARHEOLOGIA MOLDOVEIARHIVELE OLTENIEIEPHEMERIS NAPOCENSISARS TRANSILVANIAE

ANUARUL INSTITUTULUI DE ISTORIE, CLUJ-NAPOCAANUARUL INSTITUTULUI DE ISTORIE A. D. XENOPOL", IASI

STUDII SI MATERIALE DE ISTORIE MEDIESTUDII SI MATERIALE DE ISTORIE MODERNA

4i

§i

§i

stantifica,stiintifica,

www.dacoromanica.ro

DIN SUMARUL NUMERELOR VIITOARE

Ostatecii in relatiile daco-romane.Spaime milenariste §i cruciada in evul mediu.Vlad Tepe§, lupta antiotomana §i Venetia.Conquista §i reconquista perusal.Tarile romfine §i Marea Neagril in a doua jumfitate a secolului al XVI-lea.Viata romfinilor intre eros §i thanatos.Cronologiile domnilor din Tara Romfineascii §i Moldova.Comert §i negustori in tratatele osmano-polone.Domeniul lui Constantin Brfincoveanu.Armata otomana la inceputul secolului al XVIII-lea.Situatia economica §i sociala in Tara Romfineasca in prima jumfitate asecqlului al XVIII-lea.Rivalitatea coloniala §i maritima anglo-franceza (1715-1763).Rapoarte diplomatice americane (1806-1829).Aspecte ale istoriei militare a poporului roman in revolutia de la 1848.Independenta Romfiniei §i Italia.Oamenii de §tiinta §i viata politica a Romfiniei.Tratatele de pace in perioada primei conflagratii mondiale.Cooperatia romfineasca interbelica intre deziderat §i realitati.I. C. Filitti: Pagini de jurnal.Italia §i primul rfizboi mondial.Mi§carea legionara §i extrema dreapta europeana (1927-1933).Pozitia statelor europene fata de rfizboiul italo-etiopian vfizutii de diplomatia

S.U.A.Antanta Balcanica.De la rfizboiul preventiv la tratatul de neagresiune.Toponimie §i demografie istoricii.Calculatorul §i metoda cantitativii in cercetarea istoriei.o Dona directie de cercetare: bfincile de date istorice.

ISSN 1018 - 0443

43 356

Lei 2000

-

,

VV

.

www.dacoromanica.ro