ACADEMIA DE POLITIE Alexandru Ioan Cuzacbrn.academiadepolitie.ro/uploads/Terorismul CBRN volum...

„Co-funded by the Prevention of and Fight against Crime Programme of the European Union”

„Dezvoltarea capacitatii de reactie a structurilor de ordine si siguranta publica în cazul actelor teroriste prin utilizarea CBRN”

ACADEMIA DE POLITIE ,,Alexandru Ioan Cuza”

ACADEMIA DE POLITIE „Alexandru Ioan Cuza”

(Volumul I)

- BUCURESTI - - 2015 –




2

(Volumul I)

- BUCURESTI - - 2015 –

ISBN 978-973-0-20553-4




3

HOME/2012/ISEC/AG/4000004426

COMISIA EUROPEANA DIRECTIA GENERALA AFACERI INTERNE

ABAC: 30-CE-0613101/00-89 PROGRAMUL „PREVENTION OF AND FIGHT AGAINST CRIME"

BENEFICIAR: Academia de Politie „Alexandru Ioan Cuza

(Volumul I)

Publicatie editata în cadrul Programului HOME/2012/ISEC/AG, Titlul proiectului: „Dezvoltarea capacitatii de reactie a structurilor de ordine ?i siguranta publica în cazul actelor teroriste prin utilizarea CBRN”

„Acest proiect a fost finantat cu sprijinul Comisiei Europene. Aceasta

publicatie reflecta numai punctul de vedere al autorilor, iar Comisia Europeana nu poate fi responsabila pentru orice utilizare care poate fi data informatiilor continute în aceasta”

ISBN 978-973-0-20553-4

Bucuresti 2015




4

COLEGIUL EDITORIAL

Director Prof.univ.dr. Dan – Victor CAVAROPOL

Director adjunct

Conf.univ.dr. Cezar PETA

CONSILIUL STIINTIFIC Conf.univ.dr. Florin NEACSA

Conf.univ.dr. Costel DUMITRESCU Conf.univ.dr. Sergiu VASILE

Lect.univ.dr. Cristian PROFIRESCU Lect.univ.dr. Aurel NEAGU

Lect.univ.dr. Sorin - Stelian CAPATÂNA Lect.univ.dr. Lucian - Gabriel PERES Lect.univ.dr. Robert UNGUREANU

Asist.univ.dr. Stefan DOGARU Asist.univ.dr. Catalin ENUTA

Cosmin COJANU

REDACTOR SEF Asist.univ.dr. Catalin ENUTA




5

CUPRINS:

ANALIZA PRIVIND CRES TEREA VULNERABILITAT II CNE CERNAVODA ÎN URMA EVOLUTIEI

FENOMENELOR NATURALE CU IMPACT DEOSEBIT ASUPRA POPULATIEI SI A FACTORILOR DE

MEDIU 6 ARMELE DE DISTRUGERE ÎN MASA - TRECUT, PREZENT, VIITOR 17 ASPECTE ALE CONDUCERII ACTIUNILOR DE COMBATERE A ACTELOR TERORISTE ÎNDREPTATE

ÎMPOTRIVA FORTELOR 25 CONSIDERATII PRIVIND TERORISMUL C.B.R.N.E. 38 ETAPE ALE EVOLUTIEI TERORISMULUI SI NECESITATEA UNOR REACTII URGENTE ÎMPOTRIVA

ACESTUI FLAGEL 47 EUROPA, TERORISMUL S I ISLAMUL 55 FENOMENOLOGIA TERORII SAU TERORISMUL FUNDAMENTALIST 64 FOLOSIREA EXPLOZIVILOR ÎN ATENTATELE TERORISTE 92 MODELAREA EXPLOZIILOR 103 RISCURILE CHIMICE, BACTERIOLOGICE, RADIOLOGICE, NUCLEARE SI EXPLOZIVE –

AMENINTARE REALA LA ADRESA ORDINII SI SIGURANTEI PUBLICE 131




6

ANALIZA PRIVIND CRESTEREA VULNERABILITATII CNE

CERNAVODA ÎN URMA EVOLUTIEI FENOMENELOR NATURALE CU

IMPACT DEOSEBIT ASUPRA POPULATIEI SI A FACTORILOR DE

MEDIU

Adrian TANASE, Dumitru-Daniel ZAMFIRACHE

Abstract: To assess the hazards, risks from radiation arising during an accident phase

management tools are needed to measure radiation. It is very important proper maintenance and

regular calibration of radiological equipment.

In addition, operational checks of radiation-measuring instruments must be carried out

regularly and after any maintenance function that is periodically replace batteries or a faulty cable.

Keywords: Centrala Cernavoda, dezastru natural, fenomene meteorologice severe, alimentare

cu energie

Având în vedere faptul ca pe teritoriul României în ultimii doi s-a semnalat o crestere

semnificativa a frecventei fenomenelor meteorologice severe (secete prelungite, caderi masive de

zapada, topiri bruste de zapada, caderi mari de precipitatii într-un timp scurt, etc) factorii care pot

determina o crestere a vulnerabilitatii CNE Cernavoda, care, prin efecte pot depasi valorile

folosite in calculele de proiectare, creând premisele aparitiei urmatoarelor riscuri:

a) pierderea alimentarii cu energie electrica din exterior (Sistemul Energetic National);

b) pierderea totala a alimentarii cu energie electrica, inclusiv sursele proprii;

c) pierderea totala a ultimei surse de racire, adica pierderea alimentarii cu apa din

Canalul Dunarea-Marea Neagra;

d) pierderea ultimei surse primare de racire împreuna cu pierderea totala a alimentarii

cu energie electrica;

e) oprirea reactorului si deconectarea acestuia de la reteaua energetica nationala ca

urmare afectarii retelei de transport energie;




7

f) asigurarea cu dificultate a combustibilului necesar functionarea reactorului;

g) îngreunarea asigurarii realizarii schimbului de personal din turele de serviciu din

cadrul centralei;

h) posibilitatea inundarii reactorului ca urmare a cresterii peste cotele de inundatie a

fluviului Dunarea (cu toate ca în calculul inundarii CNE Cernavoda ca valoare de referinta în baza

de proiect nivelul de inundare a fost considerat de 14,13 MMB1, cu o probabilitate a fi atins o data

la 10.000 de ani);

i) inundarea datorata unor ploi torentiale sau ruperi de nori, valori de debite peste

valorile de referinta de 47,3 l/mp/ora (sistemul de drenaj al CNE Cernavoda a fost proiectat pentru a

putea fi în masura sa elimine un debit de 97,2 l/mp/ora, cu conditia ca acesta sa fie în stare de

functionare si sa nu apara posibilitatea colmatarii acestuia).

O alte serie de factori ce pot contribui la vulnerabilitatea bunei functionari a CNE Cernavoda

sunt:

a) utilizarea defectuoasa, depozitarea sau manipularea substantelor si materialelor, de

gospodarirea a deseurilor periculoase;

b) scurgeri si infiltratii în sol a diferitelor substante deosebit de toxice sau inflamabile

de pe amplasamentul centralei (hidrazina2, morfolina, ciclohexilamina, flomate 537, MB 25,

hidroxidul de litiu, acid clorhidric, hidroxid de sodiu, clorura ferica);

c) posibilitatea utilizarii apei din reactor la irigarea terenurilor agricole;

d) impactul termic produs de descarcarea apei calde în bratul Dunarea Veche sau în

CDMN (Canalul Dunarea Marea Neagra) asupra florei si faunei acvatice, existând riscul dezvoltarii

algale si efectele negative asociate.

Surse potentiale de risc existente pe amplasamentul CNE Cernavoda

Pe amplasamentul CNE Cernavoda exista surse potentiale de explozii, incendii, proiectile sau

evacuari de substante toxice, care ar putea afecta securitatea nucleara.

Aceste surse de risc sunt:

a) proiectile generate de turbinele Unitatilor 1 si 2

1 MMB- metri fata de nivelul Marii Baltice 2 Hidrazina- sau diazan, lichid flamabil, incolor , foarte toxic si foarte instabila în stare pura. Utilizat în cadrul centralei pentru a controla concentratia de oxigen dizolvat în abur pentru reducerea coroziunii.




8

RISC POTENTIAL:

• -ruperea rotorului sau a unui disc aferent partii de joasa presiune a

turbinelor de la Unitatea 1 si respectiv 2;

b) rezervoare de gaze explozive;

RISC POTENTIAL:

• explozie provocata prin spargerea violenta sau pleznirea brizanta a buteliilor

de hidrogen;

• impactul fragmentelor ejectate în caz de explozie cu diferite obiecte din incinta

CNE;

• acumularea în spatii închise sau semiînchise a unui amestec hidrogen-aer si

explozia lui prin aprindere.

c) centrala termica de pornire;

RISC POTENTIAL:

• producerea unui incendiu la depozitul de combustibil lichid usor, compus din 2

rezervoare metalice supraterane (2x1000m3) cu pacura si un rezervor tampon din motorina de

100m3.

d) rezervoare de gaze toxice.

RISC POTENTIAL:

• evacuari accidentale de gaze toxice de amoniac, acid sulfuric, acid clorhidric,

oxid de carbon.

Surse potentiale de risc existente în afara amplasamentului CNE Cernavoda

a) transporturi rutiere pe DN 22C,

RISC POTENTIAL:

• explozia marfurilor periculoase transportate de un vehicul (cisterna) standard

de 25t încarcat cu substante explozive solide.

b) transporturi feroviare

RISC POTENTIAL:

• explozia marfurilor periculoase transportate de un vagon CF standard pe

tronsonul Fetesti-Constanta;

• transportul de marfuri periculoase pe tronsonul CF Saligny-Cernavoda Oras.




9

c) transporturi navale

RISC POTENTIAL:

• explozii pe Canalul Dunare-Marea Neagra

• Conditii de producerea exploziilor (barje cu 6.000 t produse petroliere, cu 240%

echivalent TNT)

v avarii de navigatie însotite de declansarea incendiilor;

v atingerea în timpul incendiilor a unor temperaturi la bordul barjei de cca

1100 °C;

v conditia ca aceste doua evenimente sa se produca doar în intervalul de cca 6

minute cât timp barja se afla în interiorul sectorului din canalul Dunare-Marea Neagra corespunzator

zonelor de admisie si refulare în canalul de derivatie, în lungime de cca 1 km, considerând o viteza de

deplasare a convoiului de barje de maxim 10 km/h).

d) transporturi aeriene civile ,

RISC POTENTIAL:

• neglijabil, datorita traficului aerian pe culoarele si aerodromurile din zona.

• referitor la zborul aeronavelor militare din zona Cernavoda, sunt stabilite

urmatoarele restrictii de zbor

I - pe o raza de 20 km din centrul reactorului 1 al CNE, la toate înaltimile

– pentru zborurile aeronavelor la viteze supersonice;

II - pe o raza de 10 km din centrul reactorului 1 al CNE, la înaltimi sub

2000m – pentru zborurilor la viteze subsonice;

Pentru asigurarea protectiei populatiei si a factorilor de mediu:

a) limitarea expunerii interne si externe la radiatii a populatiei si a obiectivelor aflate în

vecinatatea amplasamentului si adoptarea unui set de proceduri si regulamente de exploatare.

b) monitorizarea si controlorea eliberarilor de efluenti radioactivi lichizi si gazosi, care

ar putea transporta o cantitate semnificativa de radioactivitate în mediu

c) depozitarea deseurilor solide sunt astfel încât sa se previna eliberarea de

radioactivitate în mediu




10

d) determinarea nivelelor de radioactivitate în mediu si de evaluare a impactului

acestora asupra mediului si populatiei, în situatia functionarii de rutina a centralei, prin programul

de monitorizare a mediului precum si programe suplimentare care pot fi implementate în cazul unor

evacuari mai mari decât LDE

e) mentinerea si actualizarea în permanenta a principiului protectiei în

adâncime, în scopul prevenirii accidentelor, limitarea consecintelor lor si corectarea

efectelor acestora prin actiuni post accident.

Conform acestui principiu, pentru protectia personalului de exploatare, a populatiei si a

mediului, se prevad cinci bariere de protectie succesive care sa împiedice raspândirea

materialelor radioactive din surse catre mediul exterior.

Se realizeaza astfel protectia pe mai multe nivele corespunzatoare barierelor prevazute:

a) Primul nivel îl constituie prevenirea functionarii anormale si a avarierii sistemelor

centralei;

b) Daca primul nivel este afectat, exploatarea anormala este controlata sau avariile

sunt detectate de al doilea nivel de protectie ;

c) Daca al doilea nivel de protectie este afectat, îndeplinirea functiilor de securitate de

catre sistemele speciale de securitate prevazute, sunt asigurate de cel de al treilea nivel asigura;

d) Daca se avariaza al treilea nivel, evolutia accidentelor astfel încât sa se previna sau

sa se limiteze regimurile severe de accident cu evacuari de materiale radioactive în exterior sunt

asigurate cel de-al patrulea nivel limiteaza;

e) Ultimul nivel de protectie, îl constituie limitarea consecintelor radiologice a

evacuarilor prin masuri de urgenta luate în afara amplasamentului:

Cele cinci bariere prevazute la centrala sunt:

a) matricea combustibilului;

b) teaca combustibilului;

c) sistemul primar de transport al caldurii;

d) raza de excludere.




11

Includerea în cadrul planului de interventie în caz de accident nuclear de pe amplasament

de masuri tehnice si administrative, de limitare a efectelor accidentelor mai grave decât

accidentul de baza de proiect asupra personalului, populatiei si mediului din vecinatate. Prin

masurile de proiectare prevazute nu exista pericolul unor explozii

Protectia asezarilor umane si a altor obiective de interes public din imediata vecinatate a

amplasamentului CNE Cernavoda:

a) la aproximativ 2 km, se afla orasul Cernavoda;

b) la 18 km de amplasament se afla orasul Fetesti si orasul Medgidia.

Localitatile si obiectivelor economice dispuse pe o raza de 30 km fata de centrala sunt

urmatoarele:

Nr.

crt Municipiul/Orasul/Comuna

Jud. Constanta

1 Medgidia

2 Cernavoda

3 Basarabi

4 Adamclisi

5 Aliman

6 Castelu

7 Ciocârlia

8 Cobadin

9 Crucea

10 Deleni

11 Ion Corvin

12 Mircea Voda

13 N. Balcescu

14 Pestera

15 Poarta Alba

16 Rasova




12

Nr.

crt Municipiul/Orasul/Comuna

17 Seimeni

18 Silistea

19 Târgusor

20 Topalu

21 Tortoman

Jud. Calarasi

1 Borcea

Jud. Ialomita

1 Fetesti

2 Bordusani

3 Facaeni

4 Stelnica

În scopul limitarii efectelor asupra populatiei si a factorilor de mediu, în planurile de interventie

în caz de accident nuclear sever la CNE Cernavoda, atât la nivelul operatorului instalatiei nucleare cât

si al institutiei care gestioneaza la nivel national accidentul nuclear, Comitetul Ministerial pentru

Situatii de Urgenta din cadrul Ministerului Administratiei si Internelor prin Inspectoratul General

pentru Situatii de Urgenta sunt incluse evenimentele posibile la CNE Cernavoda, precum si clasificarea

tipului de urgenta, astfel:

Definirea evenimentului Clasa evenimentului

1.0 PIERDEREA CONTROLULUI REACTIVITATII

1.1 Pierderea imediata a integritatii structurii zonei active Urgenta Generala

2.0 RACIRE NECORESPUNZATOARE A COMBUSTIBILULUI

2.1 Pierderea integritatii structurale a zonei active la

presiune mare in SPTC Urgenta Generala

2.2 Pierderea integritatii structurii zonei active la presiune

joasa in SPTC Urgenta Generala




13

2.3 Pierderea racirii zonei active cu moderatorul ca sursa

rece in primele 15 minute Urgenta pe Amplasament

2.4 Pierderea racirii zonei active necesitând utilizarea

moderatorului ca sursa rece dupa 15 minute dupa initierea

evenimentului

Urgenta pe Amplasament

2.5 Pierderea racirii / Racire inadecvata în una sau mai

multe parti ale zonei active ca urmare a unui LOCA3 Mare cu

initiere reusita a SRAZA4

Urgenta pe Amplasament

2.6 LOCA într-un singur canal cu presurizarea anvelopei Urgenta pe Unitate

2.7 LOCA într-un singur canal fara presurizarea anvelopei Urgenta pe Unitate

2.8 Pierderea racirii la masina de încarcat combustibil Urgenta pe Unitate

2.9 Pierderea integritatii SPTC 5/LOCA cu initierea reusita a

SRAZA. Urgenta pe Unitate

2.10 Explozie de deuteriu si/sau scapari de moderator în

anvelopa Urgenta pe Unitate

3.0 INDISPONIBILITATEA SISTEMULUI DE IZOLARE

ANVELOPA Urgenta Generala

Masuri de protectie a populatiei în caz de accident nuc lear

Perioada de timp Caile de expunere

Timpurie Intermediara Târzie Masuri protective

Iradiere externa

directa

x

x

x

Adapostire

Evacuare

Control acces

Iradiere externa din

nor

x

x

x

Adapostire

Evacuare

Control acces

3 LOCA- Accident de Pierdere a Agentului de Racire 4 SRAZA- Sistemul de Racire la Avarie a Zonei Active 5 SPTC- Sistemul Principal de Transport al Caldurii




14

Inhalare

x

x

x

x

Adapostire

Admin. Iod stabil

Evacuare

Control acces

Contaminarea pielii

si hainelor

x

x

x

x

x

x

Adapostire

Evacuare

Decontaminare

personal

Iradiere de la

materialul depus pe

sol

x

x

x

x

x

x

x

x

x

Adapostire

Evacuare

Control acces

Iradiere de la

materialul radioactiv

x

x

x

x

Relocare

Decontaminare sol

Ingerare alimente si

apa contaminata

x

x

x

x

x

x

Relocare

Decontaminare

Control apa +

alimente

Nivele de interventie pentru implementarea masurilor de protectie în caz de accident nuclear

Nivele de interventie

(mSv)

Doza efectiva pe

întreg corpul

Doza efectiva pe

organul critic

(tiroida, plamân,

piele, etc.)

Masura de protectie

Marimea care se compara cu

nivelul de interventie

inf. sup. inf. sup.

Adapostirea - Doza externa plus doza angajata

din incorporarea din primele 24h 3 30 30 300




15

Administrar

ea de iod

stabil

- Doza angajata din incorporarea

din primele 24h - - 30 300

Evacuarea - Doza externa plus doza angajata

din incorporarea din primele 24h 30 300 300 3000

La CNE Cernavoda este în vigoare Planul General de Urgenta, în conformitate cu

prevederile Legii nr. 111/1996 (cu completarile si modificarile ulterioare) privind securitatea

activitatilor nucleare, a Ordonantei de urgenta nr. 21/2004 privind Sistemul National de

Management al Situatiilor de Urgenta, aprobata de Parlament prin Legea nr. 15/2005 precum si

prevederile Legii nr. 481/2004 privind Protectia Civila, a Normelor Fundamentale de Securitate

Radiologica NSR 01 /2000 si a Normelor Republicane de Securitate Nucleara pentru Planificarea,

Pregatirea si Interventia în caz de Accidente Nucleare si Urgente Radiologice 242/1993.

Planul General de Urgenta pentru CNE Cernavoda este elaborat de CNE-PROD si este

aprobat de Inspectoratul General pentru Situatii de Urgenta (IGSU), care este grupul de lucru

permanent al Comitetului Ministerial pentru Situatii de Urgenta (CMSU). CMSU, care are

comandamente regionale si locale este condus de Ministerul Administratiei si Internelor. CMSU are

responsabilitatea de a aproba Planul General de Urgenta si de a coordona interventia în caz de

urgente.

Planul General de Urgenta pentru Cernavoda este prezentat într-un set de documente care

asigura faptul ca exista o planificare temeinica a actiunilor de raspuns la urgenta pe amplasament si

în afara amplasamentului, în cazul evenimentelor cu consecinte radiologice care pot apare pe durata

de functionare a CNE Cernavoda.

Acest set de documente contine urmatoarele:

a) Planul de Urgenta Radiologica pe Amplasament;

b) Procedurile de Urgenta Radiologica pe Amplasament;

c) Planul General de Interventie în Caz de Accident Nuclear în Afara

Amplasamentului;

d) Planul de Interventie în Caz de Accident Nuclear în Afara Amplasamentului CNE

Cernavoda;




16

e) Plan de Protectie si Interventie SNN-SA la Urgenta Radiologica;

f) Procedurile de Urgenta Radiologica în Afara Amplasamentului;

g) Alte documente de interfata si conventii între diferite organizatii si autoritati.

În ceea ce priveste planificarea pentru urgentele radiologice din vecinatatea teritoriului

national, România este semnatara urmatoarelor conventii internationale privind interventiile în

situatii de urgenta:

a) Conventia privind Notificarea Rapida a unui Accident Nuclear;

b) Conventia privind asistenta în cazul unui accident nuclear cu consecinte radiologice;

c) Conventia privind responsabilitatile în caz de pericol nuclear.

În ceea ce priveste relatiile de vecinatate, România este semnatara Conventiilor privind

Notificarea imediata a accidentelor nucleare cu Federatia Rusa, Bulgaria, Grecia, Ungaria,

Slovacia si Ucraina.

Aceste conventii contin recomandari pentru:

a) luarea tuturor masurilor corespunzatoare si efective pentru prevenirea, reducerea si

controlul impactului transfrontiera pentru majoritatea activitatilor nucleare;

b) asigurarea notificarii partilor în cazul unor accidente nucleare care le-ar putea afecta.

Planul National de protectie si interventie în caz de accident nuclear, aprobat în 2009

include prevederi privind urgentele transfrontiera, în conformitate cu prevederile normelor

nationale, în prezent fiind în stadiul de revizuire ca urmare a modificarilor aparute în unele acte

normative si a fortelor de interventie incluse în plan.




17

ARMELE DE DISTRUGERE ÎN MASA - trecut, prezent, viitor

Stefan-Marinel RADULICA, Traian-Emil MÎRZA-ROSCA

Abstract Proliferation of the weapons of mass destruction is one of the major threats of the new

international security environment. The revolution in the military affairs, globalization and non-

state actors complicate the strategic equation in front of the members of the international

community, that are determined to ensure the generalsecurity and an stable, international system.

In this context, The Nuclear Non-Proliferation Treaty is the keystone of the efforts undertaken to

combat this dangerous scourge

Cuvinte cheie: arme de distrugere în masa; arma chimica; arma biologica; arma radiologica;

arma nucleara

Armele de distrugere în masa, sunt categoriile de arme a caror întrebuintare pot provoca

distrugeri masive, simultan si în timp scurt, personalului fortelor armate, mijloacelor de lupta,

populatiei si obiectivelor economice, politice, administrative si militare dispuse pe suprafete

variabile de teren. În prezent, aceasta categorie include armele nucleare, radiologice, chimice si

biologice. 6

Existenta si proliferarea armelor de distrugere în masa nucleare, radiologice biologice si

chimice , au devenit, din pacate o tragica realitate, generând îngrijorare si insecuritate, existând

permanent pericolul întrebuintarii lor.

Modernizarea mijloacelor de transport la tinta (avioane fara pilot, rachete, proiectile de aviatie

etc.), mentinerea armelor de distrugere în masa nucleare, radiologice, biologice si chimice ca

mijloace de promovare a intereselor politico-strategice, de descurajare si ca factori de multiplicare a

puterii militare au devenit surse de neliniste si suspiciune, necesitând masuri ferme, deschise si

eficiente de prevenire a folosirii lor si, în acelasi timp, de contractiune, inclusiv de înlaturare a

efectelor folosirii lor.

6 Colectiv de autori, Lexicon militar, Editura SAKA-1994, editia 2, pag. 45;




18

Componenta C.B.R.N.E. a armelor neconventionale si neletale, terorismul chimic, comertul

ilegal si mascat cu material fisionabil si substante care se gasesc sub incidenta „Conventiei pentru

interzicerea armelor chimice”, accidentele produse voit sau din eroare umana sau tehnologica la

obiectivele economice de risc C.B.R.N.E., depozite de munitii si deseuri, constituie amenintari

serioase si continue, atât pe timp de pace, cât si în situatii de criza si la razboi.

Armele de distrugere în masa reprezinta acele arme care prin folosirea lor de catre un agresor

conduc la distrugeri masive de bunuri materiale, provoaca un numar foarte mare de victime si

creeaza panica printre populatia neafectata potential tinta a folosirii lor.

Arma nucleara (N) este cea mai puternica dintre armele de distrugere în masa. Ea se bazeaza

pe imensa cantitate de energie ce se degaja în urma exploziei nucleare. Efectul distructiv al armei

nucleare este determinat de energia obtinuta din scindarea nucleelor atomilor unor elemente chimice

grele (235U, 239Pu), prin reactia nucleara de fisiune sau la unirea nucleelor atomilor unor elemente

chimice usoare, prin reactia nucleara de fuziune7.

Actualele arsenale nucleare, acumulate ca urmare a proliferarii utilizarii energiei nucleare în

scopuri nimicitoare, distructive, a desfasurarii cursei aberante a înarmarilor, cu prioritate a celor

nucleare, reprezinta astazi cea mai grava amenintare la adresa umanitatii din întreaga sa istorie, cea

mai crunta realitate a contemporaneitatii, întrebuintarea lor într-un eventual razboi fiind de natura sa

pericliteze existenta vietii pe planeta .

La 6 si 9 august 1945, armata S.U.A. a probat , „pe viu”, pentru prima data, arma nucleara la

Hiroshima iar trei zile mai târziu la Nagasaki, distrugerile provocate fiind inimaginabile inclusiv

pentru cei care au utilizat-o.

Din datele existente8, cronologia înarmarilor nucleare la nivelul celor doua mari puteri

nucleare - S.U.A. si Federatia Rusa - se prezinta astfel :

a) prima bomba atomica a fost realizata: de S.U.A., în 1945; de U.R.S.S. în 1949;

b) bombardierul cu raza de actiune intercontinentala: realizat de S.U.A. în 1948; de

U.R.S.S. în 1955;

c) bomba termonucleara:- S.U.A. în 1952; U.R.S.S. în 1953;

d) racheta balistica intercontinentala (I.C.B.M.): -U.R.S.S. în 1957; S.U.A. în 1958;

7 Documentar Aparare N.B.C., Scoala de Aplicatie Interforte pentru Aparare N.B.C.Câmpulung 2002, pag.5; 8Al.Bolintineanu, Victor Duculescu, Gabriela Monafu, "Razboiul nuclear prin accident" , Editura Militara , Bucuresti 1989, pag.101;




19

e) racheta balistica lansata de pe submarine : -S.U.A. în 1960; U.R.S.S. în 1968;

f) racheta cu focoase multiple (M.R.V.): - S.U.A în 1966; U.R.S.S. în 1968;

g) racheta antibalistica (A.B.M.): - U.R.S.S. în 1968; S.U.A. în 1972;

h) racheta cu focoase multiple ghidate independent - S.U.A în 1970; U.R.S.S. în 1975. 9

Principalul motiv al efectuarii testelor nucleare este sustinut de cercetarea si realizarea unor

noi arme care folosesc acest tip de energie dar si aparent, pentru folosirea lor în scopuri pasnice,

industriale etc.

În S.U.A. majoritatea testelor au fost dedicate dezvoltarii elementelor propulsoare pentru noi

vectori purtatori. Specialistii militari americani au sustinut ca testele nucleare sunt necesare pentru

dezvoltarea unei noi generatii de arme nucleare de calibru foarte mic, argumentând numai

necesitatea descurajarii întrebuintarii armelor chimice si biologice de catre tarile lumii a III-a, sau

pentru distrugerea unor buncare. Au aparut însa explozivii conventionali care echipeaza purtatori

inteligenti (CRUISE) sau explozivii combustibil-aer (explozivi volumetrici), cu efectele distructive

comparabile cu o „microarma nucleara”, ceea ce contrazice „teoria” prezentata de unii specialisti ca

scuza a producerii si detinerii lor.

În timp, atât S.U.A., cât si Rusia, Franta cât si alte tari au efectuat asa zisele „experiente

nucleare pasnice - PNE10”, dar au gasit ca problematice efectele întrebuintarii lor pentru siguranta

individuala, colectiva dar si costurile foarte mari.

Pe de alta parte, China, India, Algeria si Iran argumenteaza ca „experimentele pasnice” sunt o

modalitate de utilizare pasnica a energiei nucleare, ale caror beneficii ar trebui asigurate statelor

nenucleare de catre puterile nucleare.

Exceptând S.U.A., (Franta în ultimii ani), celelalte puteri nucleare au efectuat testele mai mult

pentru a informa lumea despre capacitatea lor.

Pâna în prezent s-au efectuat în total 2.053 de teste nucleare, astfel:

a) S.U.A = 1.030 ( în Nevada, Oceanul Pacific-Rungelop, Bikini, Maesgall);

b) Uniunea Sovietica (Rusia) = 715 ( în Semipalatinsk, Novaia Zemlia);

c) Marea Britanie = 45 (în Australia, sudul Oceanului Pacific, Nevada);

d) China = 43 (Tibet, sudul Oceanului Pacific);

9 Aleksandr si Boris Putko, Tacerea atomica, Editura Nemira, Bucuresti, 1994, pag. 34-39; 75; 10 PNE - Peaceful Nuclear Explosions;




20

e) Franta = 210 ( sudul Oceanului Pacific, Fangataufa);

f) India = 4;

g) Pakistan = 6 .

Arma chimica (C) se întrebuinteaza în toate formele de lupta, atât pentru scoaterea temporara

din lupta a personalului si a unor categorii principale de tehnica militara, cât si pentru nimicirea

efectivelor sau distrugerea vegetatiei. Baza armei chimice o constituie agentii chimici de lupta11.

Începutur ile armelor chimice sunt mult mai vechi decât descoperirea armelor de foc. Înca din

timpul razboaielor antice, în conditiile în care apararea se organiza în cetati, mijloacele de atac

aveau o eficacitate foarte mica, fortaretele putând fi cucerite fie prin foame dupa asedii prelungite,

fie prin siretenii de razboi. Între acestea, literatura veche mentioneaza otravirea hranei sau a surselor

de apa si folosirea fumurilor irespirabile, înecacioase sau urât mirositoare.

O modalitate de întrebuintare a armelor de distrugere în masa a fost fumul toxic, folosit în

razboiul Peloponezului (404 – 403 î.e.n.) de catre spartani prin arderea unui amestec de smoala cu

sulf, iar în evul mediu s-au utilizat fumurile toxice produse prin arderea boabelor de piper si

arsenicului.

Analizând principalele conflicte armate care s-au desfasurat de-a lungul timpului, am

constatat ca în secolul VI î.e.n., asirienii au recurs la otravirea fântânilor dusmane cu plante de

secara parazitate cu „cornul secarei” (ce contine LSD – o substanta halucinogena, psihochimica),

procedeu utilizat si de catre armata lui Solomon la asediul cetatii Krissa, care a contaminat apa cu

ierburi purgative iar în razboaiele din China, în acelasi secol, au fost utilizate „urnele fetide”.

Într-o lucrare editata în primii ani ai secolului XV se mentioneaza fabricarea unor ghiulele

care, prin ardere, otraveau aerul. Acestea contineau sulf, grasime, salpetru (azotat natural de sodiu

sau potasiu), carbune, realgar (sulfura de arsen), arsenic (trioxid de arsen), rasina, camfor. Într-un

„manual de artificii”, editat la Berlin în 1457, se prezentau proiectile emitatoare de gaze si vapori

toxici, precum si grenade de mâna cu arsenic.

În „Letopisetul Tarii Moldovei”, Ion Neculce, descriind pregatirea luptei de la Stanilesti

(1711), arata ca Petru cel Mare a vrut sa foloseasca gaze toxice de care de altfel, facuse uz cu mult

succes în lupta de la Poltava. Iata cum descrie cronicarul moldovean acest episod: ”În toiul luptei

zicea împaratul moschicesc ca are doua cumbarale de cele mari, facute cu alt mestesug cu otrava si

11 Documentar Aparare N.B.C., Scoala de Aplicatie Interforte pentru Aparare N.B.C.Câmpulung 2002, pag.6,28




21

se caia ca nu a luat mai multe, ca acum ... ar arunca si el vreo una, dar nu are la cine arunca, ca

oastea turcilor înca nu era strânsa, sa fie asezata la un loc. Acest fel de cumbarale, nu numai

hierele ce sunt întrânsele sunt otravite, ci si mirosul pe cine ajunge, cade de moarte”.

Razboiul chimic a început la 22 aprilie 1915, ora 18.00 când, pe frontul din Flandra, în

localitatea Ypres, Regimentul 35 Pionieri german a lansat asupra pozitiilor franceze un val de clor,

continând 180 tone din acest gaz toxic.

Anul 1917 se caracterizeaza prin generalizarea folosirii armelor chimice în lupta. Tactica

utilizarii lor se dezvolta apoi si se introduc noi substante toxice in arsenalul chimic: arsinele, acidul

cianhidric, clorcianul, bromcianul.

Cea mai toxica substanta folosita în primul razboi mondial a reprezentat-o iperita, denumita

astfel de francezi, dupa numele localitatii Ypres unde a fost folosita prima data de germani.

Pe teritoriul României, armata germana a lansat pentru prima data la 17 aprilie 1917 un atac

chimic asupra Regimentului 1 Vânatori. Un alt atac a fost lansat pe 5 iulie 1917 asupra

Regimentului 24 Artilerie pe un front de 3 km, în zona Costieni-Gârlesti-Moldoveni-Namoloasa12.

Aceste atacuri precum si celelalte atacuri chimice lansate de trupele germane în iulie 1917 au

determinat înfiintarea Serviciului de Gaze în Armata Româna.

Perioada dintre cele doua razboaie mondiale a fost marcata de întrebuintarea armelor chimice

de catre Japonia si Italia împotriva Chinei, respectiv Abisiniei (Etiopiei).

În perioada 1937-1939, fortele japoneze au lansat 93 de atacuri asupra trupelor chineze slab

protejate fata de aceasta noua arma de lupta, deosebit de periculoasa.

În razboiul pentru cucerirea Abisiniei din 1936, fortele mussoliniene au lansat 19 atacuri

chimice. Utilizarea iperitei, în conditiile temperaturilor foarte ridicate, asupra unor luptatori lipsiti

de mijloace de protectie a avut efecte dezastruoase pentru zeci de mii de oameni.

În al doilea razboi mondial singura întrebuintare s-a produs în Extremul Orient, fiind

mentionate atacurile japoneze asupra trupelor chineze.

Un episod aparte al razboiului chimic l-a constituit folosirea de catre americani în Vietnam a

substantelor erbicide: defoliante (care determina caderea totala a frunzelor), desicante (care produc

uscarea progresiva a vegetatiei) si sterilizante ale solului. Erbicidele, nevizând direct omul, nu se

încadreaza în definitia armelor chimice, folosirea lor nefiind interzisa de Protocolul de la Geneva

12 Colonel (r) Gheorghe Florea Creanga Stoilesti, Istoria Apararii Civile, Editura Porto Franco, 1993, pag.86;




22

din 1925 si nici de Conventia privind interzicerea armelor chimice desi, acestea atenteaza în mod

serios la sanatatea mediului ambiant, a populatiei din zona, inclusiv la aspectul material al acestuia,

hrana de toate zilele.

Perioada de dupa al doilea razboi mondial a fost marcata de numeroase situatii de folosire a

armelor chimice, în conflicte locale, ca utilizarea iperitei de catre Egipt în conflictul din Yemen, în

perioada 1963-1967, sau în razboiul dintre Laos si Cambogia între anii 1978-1983.

O noua escaladare a razboiului chimic s-a produs în timpul conflictului dintre Iran si Irak

(1980 - 1988), în care Irak-ul a folosit în diferite actiuni iperita si tabunul, provocând pierderi

importante trupelor iraniene.

Un episod de razboi chimic intens mediatizat, care a sensibilizat opinia publica internationala,

l-a constituit utilizarea de catre Irak a substantelor toxice la Halabja (1988), care a provocat

numeroase victime în rândul populatiei civile, în special copii si femei.

Arma biologica (B) poate fi considerata si arma nucleara a saracilor, întrucât raspândirea

substantelor biologice nu necesita mijloace moderne si nici nu presupune vreun efort de

ingeniozitate. Aceasta arma, constituie mijlocul de nimicire în masa care, prin efectul vatamator al

agentilor patogeni, poate sa produca pierderi mari în rândul trupelor, populatiei si animalelor,

precum si distrugerea (contaminarea) culturilor13.

La asediul cetatii Kaffa (Crimeea), în 1346, armata tatara a procedat la aruncarea cadavrelor

unor morti de ciuma peste zidurile cetatii, deschizând astfel calea razboiului biologic. Trupele

rusesti au folosit aceeasi tactica în razboiul împotriva Suediei, în 1710. În secolul XV, Pizzaro a

împartit îmbracaminte infectata cu variola amerindienilor din America de Sud, iar în perioada

razboiului anglo – francez din America de Nord în secolul XVI, englezii au distribuit paturi

infectate cu variola triburilor amerindiene care îi ajutau pe francezi, fapt ce a dus la retragerea

sprijinului indigenilor acordat acestora.

În timpul primului razboi mondial au fost epidemii de aproape toate felurile: rujeola, gripa,

febra tifoida, pneumonii diverse care au produs imense pierderi de vieti omenesti.

În timpul ocupatiei japoneze în China, armata nipona avea sa instaleze în anii 1934-1935, în

Manciuria, centre specializate unde se lucra pe cobai umani, pentru a testa eficacitatea anumitor

agenti biologici. Timp de mai mult de 10 ani, în aceste câmpuri ale mortii (Unitatea 731 de la

13 Documentar Aparare N.B.C., Scoala de Aplicatie Interforte pentru Aparare N.B.C.Câmpulung 2002, pag.7;




23

Kwantung, Unitatea 100 de la Changchun), mii de prizonieri chinezi, coreeni, rusi si americani au

fost masacrati în cursul experimentelor destinate sa stabileasca efectele folosirii în scopuri militare a

ciumei, holerei, antraxului, febrei tifoide si a dizenteriei. 14

În ultimii 10 de ani, datorita schimbarilor sociale majore din lume, precum si extinderii

retelelor de crima organizata, accesul la acest tip de arme a unor grupuri ce promoveaza, finanteaza

sau sustin diferite forme de terorism este mult mai facil decât s-ar putea crede la prima vedere.

Amenintarea cu razboiul nuclear, chimic si biologic a crescut treptat, datorita proliferarii

acestor arme, dezvoltarii tehnologice si „eficientei” folosirii lor în actiunile militare. În acest sens,

se apreciaza ca aceste arme vor continua sa fie o amenintare pentru trupe si populatie, indiferent de

regiune sau nivelul conflictului.

Uniunea Europeana nu avea cum sa ramâna indiferenta fa?a de acest fenomen.

„Proliferarea armelor de distrugere în masa (ADM) este una dintre cele mai mari provocari de

securitate cu care se confrunta UE. Prin acest document, UE a elaborat o strategie pentru a limita,

pâna la eliminare, programele de dezvoltare ?i de livrare a ADM în ?ari din întreaga lume.

Strategia are rolul de a împiedica, a descuraja, a opri ?i, daca este posibil, a elimina

programele privind ADM la nivel mondial.

De la formularea sa în 2003, principiile fundamentale ale strategiei au cuprins:

a) consolidarea mecanismelor interna?ionale de neproliferare ?i luarea de masuri pentru a

perfec?iona sistemele de verificare a încalcarii normelor prevazute în tratatele multilaterale;

b) promovarea unui mediu stabil în plan regional ?i interna?ional prin consolidarea

programelor de promovare a dezarmarii ?i prin încorporarea obiectivului de neproliferare în toate

activita?ile politice, diplomatice ?i economice ale UE;

c) colaborarea strânsa cu parteneri-cheie precum SUA, Rusia sau NATO ?i sprijinirea

tarilor din afara UE.

Consiliul UE monitorizeaza permanent strategia, primind o data la ?ase luni rapoarte privind

progresele înregistrate. Strategia este pusa în aplicare ?i printr-o serie de proiecte ?i activita?i

precum:

14 Mr. Ilie Balan, Suport curs- Întrebuintarea de catre agresor a armelor de distrugere în masa, proliferarea mondiala a armelor de distrugere în masa, Scoala de Aplicatie Interforte pentru Aparare N.B.C.Câmpulung 2002, pag.31




24

a) sprijinul acordat UE Codului de conduita de la Haga, un set de norme împotriva

rachetelor balistice (Decizia 2014/913/PESC);

b) sprijinul acordat de UE Organiza?iei pentru Interzicerea Armelor Chimice (OIAC)

(Decizia 2015/259/PESC);

c) o re?ea europeana de grupuri de reflec?ie independente în domeniul

neproliferarii (Decizia 2010/430/PESC);

d) sprijinul acordat de UE activita?ilor Organiza?iei Mondiale a Sanata?ii în

domeniul biosiguran?ei/biosecurita?ii (Decizia 2013/668/PESC).

În 2008, UE a adoptat documentul initulat Noi linii de ac?iune privind combaterea proliferarii

ADM, cu scopul de a spori eficacitatea strategiei, de exemplu, prin sensibilizarea la nivelul

institu?iilor ?tiin?ifice, academice ?i financiare ?i prin elaborarea de masuri pentru prevenirea

transferului de cuno?tin?e privind ADM unor par?i nepotrivite.”15

BIBLIOGRAFIE 1) Alexandru Bolintineanu, Victor Duculescu, Gabriela Monafu, "Razboiul nuclear prin

accident", Editura Militara , Bucuresti 1989.

2) Mr. Ilie Balan, „ Întrebuintarea de catre agresor a armelor de distrugere în masa,

proliferarea mondiala a armelor de distrugere în masa”,Câmpulung 2002.

3) Colectiv de autori, „ Lexicon militar”, Editura Saka, Bucuresti, 1994.

4) „Documentar Aparare N.B.C.”, Scoala de Aplicatie Interforte pentru Aparare

N.B.C.Câmpulung 2002.

5) Colonel prof. univ. dr. Teodor Frunzeti, „Securitatea nationala si razboiul modern”,

Editura militara, Bucuresti, 1999.

6) Aleksandr si Boris Putko, „Tacerea atomica”, Editura Nemira, Bucuresti, 1994.

7) Colonel (r) Gheorghe Florea Creanga Stoilesti, „Istoria Apararii Civile”, Editura Porto

Franco, 1993.

8) General- locotenent ing. Niculae Spiroiu, General-maior (r) dr. Valentin Arsenie, prof. dr. Gheorghe Anghel, „Revolutiile industriale si potentialul militar al statelor” , Editura militara, Bucuresti, 1995.

9) http://eur-lex.europa.eu/legalcontent/RO/TXT/?uri=URISERV:l33234

15 http://eur-lex.europa.eu/legalcontent/RO/TXT/?uri=URISERV:l33234




25

ASPECTE ALE CONDUCERII ACTIUNILOR DE COMBATERE A

ACTELOR TERORISTE ÎNDREPTATE ÎMPOTRIVA FORTELOR

Teodor NITOI

Abstract: Terorismul ramâne principala amenintare la nivel global, la începutul secolului

XXI si poate fi înfrânt numai prin implicarea intensa a unor structuri politice si ale caror obiective

sa vizeze întreaga lume. Terorismul este un fapt cert. Va persista cu siguranta ca fenomen acut si în

viitor, pentru ca motivele nu vor lipsi niciodata. Complexitatea sistemului international, frustrarile

unora si încercarile de aplicare a principiului “divide et impera” din partea altora, vor amplifica

starile de tensiune, iar incidentele de mare anvergura vor deveni mai dese. Terorismul ar putea

derapa spre megaterorism (folosirea mijloacelor de distrugere în masa), iar statele si organizatiile

internationale guvernamentale vor fi nevoite sa aloce cât mai multe resurse pentru combaterea

amenintarilor globale la adresa securitatii mondiale.

Interesele si obiectivele de securitate ale statelor pot fi realizate doar prin cooperare

internationala, care sa se manifeste nu numai în situatii limita, ci si în orice context problematic

economic, social, financiar ale lumii de azi. Aceasta noua resolidarizare a statelor lumii se poate

exprima în toate aceste domenii prin stabilirea unor forme de actiune conjugata a tuturor

natiunilor care împartasesc interese si valori comune.

Cuvinte cheie: terorism, actiuni teroriste, contracararea terorismului, actiuni militare,

interventia antiterorista, coordonarea fortelor.

Moto: „Un atac terorist nu are loc în fiecare zi, dar poate avea loc în orice moment.”

În actualele conditii în care îsi desfasoara activitatea structurile militare, conducerea militara

prezinta o deosebita importanta, deoarece reprezinta unul din factorii de putere pentru obtinerea

succesului într-o posibila confruntare cu elemente apartinând organizatiilor si gruparilor teroriste. În

ultima instanta conducerea este considerata o activitate esentiala, specific umana, menita sa




26

coordoneze si sa dirijeze, în cadrul unui sistem, fortele umane si resursele materiale aflate la

dispozitie în vederea realizarii unui scop bine definit pentru functionalitatea optima a sistemului din

care fac parte si a acelora cu care interfereaza sau se interconditioneaza.

Dictionarele si lexicoanele militare definesc conducerea fortelor ca fiind o “activitate prin

care se asigura organizarea, coordonarea si îndrumarea permanenta a actiunilor trupelor, în

scopul însumarii eforturilor acestora pentru îndeplinirea misiunilor de lupta16”. Se exercita de

comandanti, ajutati de state majore potrivit competente1or stabilite prin regulamente militare,

ordinelor si dispozitiilor primite din partea esaloanelor superioare. Este o activitate complexa, care

pretinde temeinice cunostinte profesionale, experienta si înalte masuri morale. Conducerea trupelor

trebuie sa se sprijine pe principiile conducerii, sa realizeze eficient functiile de prevedere,

organizare, decizie, planificare, comanda, coordonare si control, sa utilizeze tehnicile moderne de

calcul, sa asigure valorificarea deplina a factorului uman în actiunile de lupta.

În conditiile razboiului modern, conducerea trupelor trebuie sa se caracterizeze prin

continuitate, cunoasterea temeinica a situatiei, îmbinarea centralizarii conducerii la nivel strategic

cu autonornia relativa a conducerii la nivel tactic, capacitatea de a lua decizii juste în timp scurt,

fermitate si suplete, initiativa, pastrarea secretului. Conducerea categoriilor de forte destinate

combaterii actiunilor terorist-diversioniste pe teritoriul national reprezinta un domeniu nou al

strategiei nationale în etapa actuala.

La nivelul categoriilor de forte ale armatei, comandamentelor operationale ale categoriilor de

forte se constituie Grupe de Conducere Antiteroriste. Conducerea nemijlocita a interventiei

antiteroriste sau ripostei contrateroriste se exercita de comandantul dispozitivului de actiune,

conform planului aprobat. Acesta este comandant unic si are în subordine operativa toate fortele

participante la misiune indiferent de provenienta acestora. Pentru conducerea structurilor carc fac

parte din dispozitivul de actiune, în functie de specific, misiune si dinamica situatiei operative, se

pot constitui, în baza deciziei comandantului grupei de Conducere Antiterorista, urmatoarele puncte

de comanda17: un punct de comanda de baza, activat prin functionarea Grupei de Conducere

Antiteroriste în special destinat, pus la dispozitie de Centrul Operational de Conducere Militara si în

spatiile de lucru apartinând Directiei Operatiei; punct de comanda înaintat organizat la ordin, în

16 - ***, Lexicon militar, Editura Saka, Chisinau, 1994, p. 104. 17Instructiuni privind întrebuintarea si conducerea fortelor destinate prevenirii si combaterii actiunilor teroriste îndreptate împotriva obiectivelor Ministerului Apararii Nationale, Bucuresti, 2004, p. 25;




27

cadrul dispozitivului de actiune; punctul de comanda al comandantului dispozitivului de actiune.

Pentru conducerea fortelor destinate combaterii terorismului trebuie sa se aiba în vedere:

organizarea si coordonarea permanenta a tuturor activitatilor desfasurate de catre fortele

participante: concentrarea eforturilor acestora pentru îndeplinirea misiunilor încredintate; adaptarea

continua a planurilor de actiune, potrivit evolutiei situatiei operativ-strategice: coordonarca

actiunilor fortelor implicate în realizarea planului de actiune.

Concomitent cu conducerea actiunilor antiteroriste, desfasurate conform planului de

actiune, sunt identificate si estimate posibile noi actiuni ale elementelor teroriste, actionându-se, în

principal pentru obtinerea, analizarea si exploatarea operativa a datelor si informatiilor referitoare la

situatia operativa specifica; luarea deciziei privind executarea interventiei antiteroriste si precizarea

acesteia celor implicati în procesul de planificare; asigurarea actiunilor si protectia efectivelor,

organizarea judicioasa si functionarea sistemului de comunicatii; coordonarea si controlul actiunii

fortelor; organizarea si mentinerea unei cooperari eficiente si continue între fortele participante.

O conducere eficienta a fortelor, în operatiile antiteroriste, poate avea loc “ numai în cazul

crearii conditiilor de securitate a personalului, tehnicii si sistemului împotriva elementelor teroriste

si a altor factori perturbatori, iar aceasta se va realiza prin asigurarea eficienta a misiunilor si

protectiei acestora”18. Planificarea se materializeaza în toate functiile conducerii prin masuri

concrete ce vizeaza atât fortele participante la actiune cât si populatia din zona de actiune.

Planificarea pentru combaterea actiunilor teroriste

Planificarea actiunilor în scopul combaterii diverselor posibilitati de actiune ale teroristilor,

respecta regulile si fazele planificarii oricarei actiuni militare desfasurate de fortele militare.

Combaterea terorismului prezinta doua subcomponente majore: antiterorismul si contraterorismul.

Pe timp de pace fortele armate combat terorismul în primul rând prin antiterorism - masuri de

aparare pasiva pentru a reduce vulnerabilitatea fata de terorism. Antiterorismul este o forma de

protectie a fortelor si de aceea responsabilitatea pentru aceasta revine comandantilor la nivelele.

Antiterorismul completeaza contraterorismul, care reprezinta o gama de masuri ofensive luate

pentru a preveni, descuraja si raspunde la teroriste.

18 Stancila, L., Burghelea, I., Razboiul fara fronturi si fara frontiere, Editura F&F International S.R.L., Gheorgheni, 2005, p. 175.




28

Datorita complexitatii actiunilor precum si a faptului ca la operatii participa mai multe

categorii de forte, planificarea actiunilor trebuie sa respecte criteriile de flexibilitate si adaptabilitate

impuse de cursul actiunilor de lupta.

Pregatirea oricarei actiuni militare „presupune un ansamblu de activitati si masuri ce se

executa de catre comandamente si fortele subordonate pentru conceperea si planificarea actiunii,

organizarea asigurarii actiunilor, protectiei trupelor si logisticii, aducerea fortelor si mijloacelor

la capacitatea de lupta necesara si în dispozitivele optime, realizarea coordonarii permanent a

marilor unitati si unitatilor, precum si a cooperarii neîntrerupte a acestora pentru îndeplinirea

misiunilor comune”19. Planificarea actiunilor militare de interventie antiterorista, indiferent unde se

vor desfasura acestea, în zona de lupta sau de represalii, este un proces coordonat de catre

comandant pentru stabilirea modului optim de îndeplinire a misiunilor deduse de acesta, în cadrul

planificarii deliberate, sau a misiunilor ordonate, în cazul planificarii de executare. În urma etapei

de planificare trebuie sa rezulte cu claritate obiectivele care trebuie îndeplinite încadrarea în spatiu

si timp ale actiunilor, resursele alocate, formele si procedeele actiunilor militare utilizate20. În

procesul de planificare a actiunilor, din punctul de vedere al protectiei fortelor, o mare importanta o

are pregatirea informativa a câmpului de lupta.

Planificarea actiunilor de combatere a actelor teroriste constituie componenta de baza a

pregatirii acesteia si presupune mai mai multe etape cum ar fi:

a) initierea planificarii;

b) orientarea personalului implicat în procesul de planificare;

c) elaborarea conceptiei operatiei;

d) elaborarea planului operatiei;

e) reanalizarea planului operatiei:

f) elaborarea planurilor de sprijin ale operatiei”.

Initierea procesului de planificare revine comandantului si are la baza ordinul de operatie

primit de la esalonul superior sau din proprie initiativa, pe baza misiunii deduse personal. În cadrul

acestei activitati comandantul si Statul sau Major, în cadrul analizei factorilor MIFT-C ( misiune,

inamic, forte proprii, teren, civili), trebuie sa ia în considerare posibilele actiuni teroriste îndreptate

19 A.N.-1 Regulamentul general al actiunilor militare, Bucuresti, 1996, art. 51; 20 Doctrina Operationala a Trupelor de Uscat, Revista Trupelor de Uscat, Bucuresi, nr. 3-4/1999, p.73.




29

asupra fortelor sau asupra viitoarelor actiuni ce urmeaza a fi desfasurate. Analiza riscului este

deosebit de importanta pentru prevederea masurilor imediate ce se impun în vederea declansarii

procesului de planificare. “Initierea planificarii cuprinde de regula: însusirea misiunii primate sau

aprofundarea celei deduse, elaborarea principalelor probleme pentru planificare”21. Initierea

planificarii declanseaza doar planificarea, nu si executia operatie i.

Dupa însusirea si aprofundarea misiunii, se declanseaza activitatea de orientare a

personalului. Pe timpul orientarii, personalul implicat va fi informat asupra principalelor elemente

conceptuale ale esalonului superior privind masuri antiteroriste si a modalitatilor de protectie a

fortelor si a obiectivelor din responsabilitate împotriva unor astfel de actiuni. Dupa cum bine se stie

eficienta acestei etape de planificare presupune întelegerea corecta a cadrului general de desfasurare

a actiunilor precum si a ideilor de baza ale comandantului privind realizarea scopurilor propuse.

Elaborarea conceptiei actiunilor este o alta etapa a procedurilor de conducere a fortelor. Pe

baza îndrumarii comandantului, statul major elaboreaza conceptia, folosind concluziile

planificarilor rezultate în urma analizei situatiei (estimarilor compartimentelor/planificarilor).

Elaborarea conceptiei actiunii se bazeaza pe analiza cuprinzatoare si logica a situatiei si pe analiza

comparativa a unui numar variabil de cursuri. Activitatile desfasurate în aceasta etapa sunt:

a) analiza situatiei;

b) elaborarea cursurilor operatiei;

c) alegerea cursului optim al operatiei;

d) precizarea deciziei;

e) redactarea si prezentarea conceptiei operatiei pentru aprobare22.

Pe timpul elaborarii conceptiei actiunilor, planificatorii vor tine cont de existenta pericolului

desfasurarii unor actiuni teroriste si vor include în procesul de elaborare al conceptiei evaluari

concrete care sa conduca spre masuri realizabile de evitare a aparitiei momentelor critice cauzate de

asemenea tipuri de actiuni.

Pe timpul analizei situatiei se studiaza datele despre formatiunile teroriste din zona actiunilor

de lupta, capacitatea fortelor proprii de a reactiona împotriva actiunilor teroriste, terenul ( zona) în

care s-a semnalat prezenta elementelor teroriste. La analiza gruparilor teroriste se va avea în vedere

21 F.T.-1 Doctrina Operatiilor Fortelor Terestre, Bucuresti, 2007, p.62, art. 0304; 22 Col. Dr. Antipa Maricel, Securitatea si terorismul. Prevenirea si combaterea actiunilor extremist- teroriste pe teritoriul României. Tendinte si perspective la început de mileniu, Editura Celsius, Bucuresti, 2004, p. 170.




30

determinarea valorii acestora, posibilitati de actiune în timp si spatiu, posibilitatea întrebuintarii de

catre acestia a unor mijloace de atac neconventionale. Pentru detalierea si previzionarea

eventualelor actiuni teroriste se vor întrebuinta atât informatiile disponibile cât si cele procurate din

diferite surse.

La analiza fortelor proprii se va aprecia capacitatea combativa a fortelor special destinate

pentru a actiona împotriva elementelor teroriste. De asemenea se vor avea în vedere masuri de

protectie a trupelor, de asigurare logistica specifica realizarii obiectivelor propuse pentru

contracararea actiunilor teroriste.

Analiza zonei de desfasurare a operatiei militare presupune identificarea locurilor posibile de

dispunere a gruparilor teroriste, modul în care terenul, conditiile de timp si starea vremii

avantajeaza sau dezavantajeaza realizarea unor atacuri teroriste. De asemenea, la analiza terenului

se vor identifica: posibilitatea protejarii surselor si resurselor din zona expuse unui eventual control

din partea teroristilor; numarul si caracteristicile localitatilor si obiectivelor industriale; lucrarile de

hiroamelioratii si hidrotehnice, caracteristicile cailor de comunicatie; punctele decisive în

desfasurarea fortelor proprii, precum si cele care reprezinta interes pentru gruparile teroriste23.

Concluziile rezultate în urma analizei situatiei constituie baza estimarilor pentru cunoasterea

si evaluarea variantelor posibile si probabile de curs al operatiei militare.

Aceasta etapa cuprinde în mod obligatoriu urmatoarele activitati: elaborarea cursului actiunii;

selectarea cursului optim de actiune; precizarea deciziei comandantului. Un curs al actiunilor

probabile este o optiune posibila a fi adoptata de comandant pentru executarea misiunii. La început,

acest curs se realizeaza în termeni generali si se completeaza ulterior cu detalii, determinate pe

timpul analizei acestuia. Elaborarea cursurilor operatiei are la baza analiza misiunii si estimarile

compartimentelor din comandament si ale comandantilor unitatilor de sprijin. Majoritatea

specialistilor militari apreciaza ca se pot întocmi doua sau mai multe cursuri ale actiunii militare, în

functie de situatie.

Elaborarea planului de operatii reprezinta o etapa importanta în procesul de planificare a

actiunilor de combatere a terorismului, având la baza conceptia actiunii aprobata de esalonul

superior. Aceasta activitate presupune detalierea conceptiei: planificarea întrebuintarii fortelor;

23 F.T.-2. Manualul pentru organizarea de stat major si operatii ale fortelor terestre, Bucuresti, 2005, p. 89.




31

planificarea sprijinului operatiei si protectiei fortelor; planificarea sprijinului logistic; planificarea

deplasarilor.

În cadrul conceptiei operatiei, care reprezinta decizia comandantului în mod obligatoriu se vor

regasi atât informatii si aprecieri privind posibilele atacuri teroriste cât si masuri ce se impun a fi

luate pentru înlaturarea acestora în vederea mentinerii cursului optim al actiunii propuse.

În planificarea operatiei se va avea în vedere repartitia unor subunitati destinate contracararii

actiunilor teroriste carora li se vor preciza si misiuni concrete pentru asigurarea protectiei fortelor

care actioneaza pentru îndeplinirea misiunilor principale. Fortelor destinate acestor tipuri de misiuni

li se vor preciza elementele esentiale ale planificarii sprijinului logistic, acestea constituind baza

unor misiuni specifice de protectie a transporturilor, a asigurarii comunicatiilor, a sigurantei unor

obiective etc.. Pe lânga masurile stabilite de catre comandant pentru asigurarea operatiilor si

protectia fortelor vor fi incluse activitati specifice de cercetare, siguranta si protectia informatiilor

care sa fie aplicate la specificul actiunilor teroriste preconizate.

Toate aceste masuri prevazute pentru contracararea actiunilor teroriste si protectia fortelor se

materializeaza atât în planul de operatii cât si în ordinul de operatii si în ordinele anexa.

Importanta organizarii pentru realizarea masurilor de protectie a fortelor împotriva

atacurilor teroriste

Între activitatile principale pentru pregatirea actiunilor de interventie se afla si organizarea

actiunilor fortelor. Organizarea unei structuri militare include totalitatea activitatilor menite sa

asigure juxtapunerea partilor sistemului fortei în vederea unei actionari coerente a acesteia, astfel

încât sa contribuie eficient la realizarea obiectivelor planificate. O alta definitie din literatura de

specialitate spune ca: “ Prin organizare se stabilesc elementele componente ale sistemului,

variabilele care definesc aceste elemente si sistemul în ansamblu, precum si legaturile dintre

elementele respective în cadrul sistemului si între acesta si alte sisteme24.” Asadar procesul de

organizare a actiunilor fortelor de interventie antiterorista presupune transmiterea misiunilor catre

subordonati, precum si realizarea masurilor care sa duca la îndeplinirea prevederilor din plan. Caile

prin care se realizeaza organizarea ca functie a conducerii reprezinta un ansamblu de activitati si

24 Arsenie Valentin, Cerapin Ion, Velicu George , Actualitatea Strategiei – Studii de arta militara si strategie a ordinii publice , Craiova, Editura Sitech, 1998, p. 168.




32

actiuni întreprinse în vederea utilizarii cu maximum de eficienta a resurselor de orice natura pe care

le are un sistem si pentru corelarea activitatilor în realizarea scopului propus.

„Structura organizatorica a unitatilor, marilor unitati sau gruparilor de forte este definita

printr-un set de compartimente ce executa sarcini stabile repartizate pe subcompartimente si

persoane si printr-o retea de legaturi de comanda si rapoarte între aceste elemente, caracteristica

organizatiei militare”25. Structura organizatorica reprezinta un factor major în asigurarea

performantei fortelor aflate la dispozitie. O structura corecta, adecvata îndeplinirii unei misiuni

contribuie la atingerea obiectivelor si la îndeplinirea misiunilor. De aici deriva importanta deosebita

pe care o au fortele destinate contracararii actiunilor teroriste, în ceea ce priveste realizarea

masurilor de protectie a fortelor împotriva eventualelor atacuri teroriste.

Modalitatea de transmitere a ordinelor si dispozitiilor catre subordonati depinde de timpul

avut la dispozitie pentru pregatirea actiunilor de interventie, caracteristicile situatiei informativ-

operative si a mijloacelor de legatura cu acestia.

În situatia în care timpul de pregatire a actiunilor de lupta este scurt, se va adopta procedeul

de transmitere succesiva a misiunilor, pe masura elaborarii planului si stabilirii elementelor de baza

ale acestuia. Indiferent de procedeul si mijlocul folosit pentru transmiterea ordinelor si dispozitiilor

de lupta, în final acestea vor trebui sa ajunga în forma scrisa la subordonati. Pentru transmiterea

misiunilor se vor folosi, în principiu, urmatoarele tipuri de ordine: ordinul preliminar, ordinul de

operatie, ordinul grafic, ordinul fragmentar si ordinul logistic - administrativ. Indiferent de tipul

ordinului, acestea vor contine referiri succinte sau detaliate privind pericolul actiunilor teroriste si

masurile ce se impun pentru asigurarea cadrului optim de îndeplinire a misiunilor de lupta

principale.

Organizarea pentru realizarea masurilor de protectie a fortelor si a asigurarii actiunilor

împotriva atacurilor teroriste se realizeaza prin masuri si actiuni specifice.

Asigurarea actiunilor antiteroriste si protectia efectivelor constituie ansamblul de masuri si

actiuni, desfasurate continuu si într-o conceptie unitara, de catre fortele participante si la toate

esaloanele, destinate obtinerii datelor necesare si crearii conditiilor de securitate a personalului,

tehnicii si sistemelor împotriva actiunilor teroriste si altor factori perturbatori, executate în scopul

25 Lt. col. dr. Neag Mihai, Op. cit., p.155;




33

mentinerii capacitatii de lupta si îndeplinirii misiunilor primite”26. Pe dimensiunea combaterii

terorismului, organizarea protectiei se executa la toate esaloanele, în orice situatie în cadrul

operatiei antiteroriste, continutul si modul de realizare a acestora diferind în functie de natura si

valoarea fortelor si mijloacelor, de actiunile acestora si de conditiile în care ele au loc. În acest caz

asigurarea actiunilor si protectia fortelor se realizeaza prin masuri si actiuni specifice pe linie de:

cercetare; siguranta nemijlocita; protectie electronica; protectie psihologica; protectia informatiilor;

protectia contrainformativa; protectie Explosive Ordnance Disposal (EOD); protectie Chemical

Biological Radiological Nuclear- mijloace chimice, biologice, radiologice si nucleare (CBRN);

asigurare medicala; evitarea fraticidului; asistenta juridica; asistenta pe linia informarii publice/

comunicarii media27.

Organizarea activitatilor, în cadrul operatiei militare, are rol catalizator, asigura echilibrul

între conceptia operatiei si actiune prin precizarea si determinarea misiunilor ce revin fiecarui

element de dispozitiv, modalitatile de actiune reciproca si modalitatile de actiune reciproca a

elementelor sistemului. Aceasta implica asigurarea functionarii ireprosabile a tuturor componentelor

fortei, precizarea modului în care trebuie sa se desfasoare activitatea de grup. Organizarea

necorespunzatoare a activitatilor (ordine neclare, încarcate cu date, dispersia timpului, misiunea

esalonului superior neînteleasa etc.) duce la aparitia de moment critice.

Coordonarea- cerinta esentiala în aplicarea masurilor de protectie a fortelor

Ideea centrala a conducerii fortelor consta în realizarea eficienta a activitatilor sistemului.

Coordonarea este expresia dialectica a actiunilor militare prin care se armonizeaza si sincronizeaza

actiunea conform conceptiei operatiei. Coordonarea consta într-un sistem de identificare a

problemelor care semnaleaza comandantului când este necesar sa intervina în sprijinul

subordonatilor, în scopul sincronizarii actiunilor, al corelarii efortului, armonizarii diferentelor si al

informarii reciproce. Rolul coordonarii este de a mentine, pastra si perfectiona starea si capacitatea

de functionare a sistemului fortei (atât cel condus, cât si cel conducator) precum si a tuturor

relatiilor dintre ele.

26 AN1- Regulamentul general al actiunilor militare, Bucuresti, 1996, art.5, p.5. 27 Instructiuni privind întrebuintarea si conducrerea fortelor destinate prevenirii si combaterii actiunilor teroriste îndreptate împotriva obiectivelor Ministerului Apararii Nationale, Bucuresti, 2004, p. 37;




34

În vederea realizarii protectiei fortelor împotriva actiunilor teroriste coordonarea capata

dimensiuni specifice si o importanta deosebita pentru evitarea unor eventuale moment critice în

actiunea fortelor.

Coordonarea fortelor destinate pentru desfasurarea actiunilor antiteroriste si a celor

contrateroriste se realizeaza pe secvente ale operatiei, pe directii sau pe misiuni si consta în

stabilirea:

a) fortelor si a mijloacelor participante;

b) misiunii în timp si spatiu pentru fiecare element participant;

c) modalitati de informare oportuna;

O buna coordonare se realizeaza printr-o buna cooperare între forte, bazata pe o planificare

riguroasa, pe emiterea la timp a ordinelor, respectarea stricta a planurilor. Asadar, cooperarea este

„activitatea prin care se asigura coordonarea actiunilor tuturor fortelor participante la actiune, în

timp, spatiu si pe misiuni, în scopul concentrarii si însumarii eforturilor acestora pentru

îndeplinirea unei misiuni comune”28. Cooperarea se organizeaza în folosul fortelor care îndeplinesc

misiunea principala, prin masuri menite sa- i asigure mentinerea si refacerea, în caz de întrerupere,

pe întreaga durata de desfasurare. Cooperarea pe timpul pregatirii si desfasurarii actiunilor

antiteroriste se va realiza între fortele destinate pentru actiunile antiteroriste si contrateroriste, între

acestea si elementele care sprijina actiunile lor.

În cazul actiunilor de prevenire, scopurile cooperarii se concretizeaza si se completeaza,

astfel: executarea unui schimb operativ si sistematic de date si informatii despre organizatiile si

elementele teroriste, miscarea si intentiile acestora, obiectivele vizate etc.; realizarea legaturii sigure

si a informarii reciproce neîntrerupte cu (între) toate unitatile si structurile cu care se coopereaza (în

primul rând cu cele cu pondere mare în lupta contra terorismului).

Pe timpul pregatirii actiunilor antiteroriste, în cadrul cooperarii se va urmari:

a) întelegerea unitara a misiunilor, scopului si conceptiei activitatilor informativ -

operative si actiunilor de lupta;

b) cunoasterea de catre fortele participante a momentelor, variantelor, etapelor de

actiune cât si a modului de îndeplinire a acestora;

28 Lexicon militar, Editia a II-a, revazuta, Editura Saka, 1994, p. 111.




35

c) existenta unor legaturi neîntrerupte si informarea reciproca asupra problemelor de

interes comun. În urma organizarii cooperarii, între toate categoriile de forte participante se vor

întocmi o serie de documente: planuri de cooperare, conventii, planuri de masuri specia le sau

comune rezultate din problemele informative date în competenta, ordine speciale de misiune etc.

Pe timpul desfasurarii actiunilor antiteroriste, pentru a mentine o cooperare neîntrerupta,

comandantul trebuie sa urmareasca daca actiunile se încadreaza în modelul stabilit, adaptându- le si

completându-le în raport cu schimbarile survenite. Realizarea cooperarii în lupta antiterorista are la

baza norme, reguli, precizari si presupune mai multe etape de parcurs. Etapele realizarii cooperarii

sunt urmatoarele: pregatirea, organizarea, aplicarea, mentinerea si refacerea acesteia.

a) pregatirea cooperarii cuprinde activitatile care se desfasoara concomitent cu elaborarea

deciziei si se refera la stabilirea cadrului organizatoric necesar realizarii ei: stabilirea problemelor si

misiunilor de cooperare; elaborarea scenariilor si variantelor de actiune; identificarea fortelor si

mijloacelor participante; stabilirea locului, duratei si participantilor; propuneri pentru metodologia

organizarii cooperarii; întocmirea unor documente de conducere.

b) organizarea cooperarii consta în prezentarea, întelegerea ori precizarea urmatoarelor

aspecte: misiunea si problemele de cooperare; participantii la actiunea comuna; cadrul strategic sau

tactic probabil; cadrul concret de actiune al fiecarui participant; nivelul de realizare a conducerii

fortelor si mijloacelor.

c) transpunerea în practica a cooperarii cuprinde defalcarea fiecarei misiuni si probleme

în parte, de catre toti participantii, si formularea unor misiuni corespunzatoare fortelor si

mijloacelor angajate în actiunile analizate. Totodata, se organizeaza sistemul legaturilor necesare si

se definitiveaza documentele de conducere a actiunilor antiteroriste. Se implementeaza rezultatele

fazei anterioare si planificarea în detaliu a actiunilor desfasurate în comun de forte si mijloace

diferite.

d) mentinerea cooperarii are la baza rezolvarea a trei aspecte: schimbul de informatii -

pentru care sunt necesare legaturi de comunicatii specializate (de cooperare) si schimbul de

reprezentanti între structurile ale caror forte si mijloace din subordine coopereaza, aplicarea metodei

de conducere "prin exceptie"- interventia organului de conducere numai la nevoie sau când este

solicitat si aplicarea de corective în transpunerea în practica a problemelor de cooperare, datorita




36

fluiditatii deosebite a caracteristici lor situatiei operative strategice sau tactice si a parametrilor

actiunilor antiteroriste.

e) reorganizarea cooperarii poate fi impusa de producerea unor grave disfunctii în

sistemul de conducere sau din motive generate de schimbarea neasteptata a continutului situatiei

operative. Factorii de succes pentru reorganizarea cooperarii sunt: viteza de reactie a organului de

conducere care coordoneaza actiunile de lupta; capacitatea de adaptare a fiecarui participant la noile

caracteristici ale situatiei operative.

În mod concret, realizarea cooperarii, prin parcurgerea fazelor analizate, evidentiaza intense

activitati si o multitudine de actiuni pentru realizarea practica a cooperarii, asa cum a fost ea

organizata. Mentinerea cooperarii pe timpul ducerii actiunilor reprezinta o sarcina deosebita în

activitatea de comandament întrucât pe timpul desfasurarii luptei intervin deseori schimburi care fie

ca o dezorganizeaza, fie ca impun modificari la planurile initiale.

Calitatea coordonarii si robustetea mecanismului de coordonare asigura succesul actiunii,

concomitent cu desfasurarea de actiuni care sa creeze momente critice inamicului. “Organizarea si

mentinerea cooperarii între toate fortele au o importanta deosebita, întrucât, ca principiu de baza

al luptei moderne si ca element de comanda-coordonare, asigura pregatirea în comun a acestora în

timp de pace, într-o conceptie unitara, potrivit planului de actiune”29. Integrarea în structurile

euroatlantice va impune o îmbunatatire substantiala a cooperarii în domeniul schimbului de

informatii si luptei antiteroriste.

BIBLIOGRAFIE:

1) Col. dr. Antipa M., Securitatea si terorismul. Prevenirea si combaterea actiunilor

extremist- teroriste pe teritoriul României. Tendinte si perspective la început de mileniu, Editura

Celsius, Bucuresti, 2004;

2) Arsenie V., Cerapin I., Velicu G., Actualitatea Strategiei – Studii de arta militara si

strategie a ordinii publice , Craiova, Editura Sitech, 1998;

3) Stancila L., Burghelea I., Razboiul fara fronturi si fara frontiere, Editura F&F

International S.R.L., Gheorgheni, 2005;

4) AN1- Regulamentul general al actiunilor militare, Bucuresti, 1996;

29 F.T.-1. Doctrina Operatiilor Fortelor Terestre, Bucuresti, 2007, p. 69, art. 01312.




37

5) Doctrina Operationala a Trupelor de Uscat, Revista Trupelor de Uscat, Bucuresi, nr. 3-

4/1999;

6) Instructiuni privind întrebuintarea si conducerea fortelor destinate prevenirii si

combaterii actiunilor teroriste îndreptate împotriva obiectivelor Ministerului Apararii Nationale,

Bucuresti, 2004;

7) F.T.-2. Manualul pentru organizarea de stat major si operatii ale fortelor terestre,

Bucuresti, 2005;

8) F.T.-1. Doctrina Operatiilor Fortelor Terestre, Bucuresti, 2007;

9) Lexicon militar, Editura Saka, Chisinau, 1994;




38

CONSIDERATII PRIVIND TERORISMUL C.B.R.N.E.

dr. CEZAR PETA30

Abstract: Mijloacele prin care se produc atentatele teroriste sunt din ce în ce mai

diversificate iar riscul folosirii substantelor de natura CBRNE în astfel de atentate devine din ce în

ce mai mare. Astfel acesta se regaseste pe lista riscurilor si amenintarilor grave la adresa

securitatii internationale, precum si la drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului..

Principalul risc identificat în cazul actelor teroriste în care sunt utilizate substante de natura

CBRN este acela al contaminarii persoanelor, aerului, solului si apei cu substante toxice

industriale, agenti chimici sau biologici si substante radiologice sau elemente nucleare si care prin

efectele acestora, pot provoca daune semnificative asupra populatiei sau a mediului, afectând grav

activitatile socio-economice.

Cuvinte cheie: amenintare, bioterorism, terorism, vulnerabilitate;

În ultima perioada regasim, aproape zilnic, în mass–media informatii despre producerea unor

acte teroriste în diverse locuri ale planetei. Fenomenul, asa cum prevedeau specialistii în domeniu,

s-a generalizat si acutizat.

Mijloacele prin care se produc atentatele teroriste sunt din ce în ce mai diversificate iar riscul

folosirii substantelor de natura CBRNE în astfel de atentate devine din ce în ce mai mare. Astfel

acesta se regaseste pe lista riscurilor si amenintarilor grave la adresa securitatii internationale, a

drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului.

Exista posibilitatea folosirii armelor de distrugere în masa de catre anumite grupari teroriste,

nu numai ca riposta asimetrica, ci si ca modalitate extrema de implementare sau de impunere a unor

precepte religioase fundamentaliste, de reactie la globalizare, de „pedepsire” a unor populatii, etnii

etc.31 Amenintarea asocierii folosirii acestor tipuri de arme cu terorismul prin întrebuintarea în

30 Conf.univ.dr. Police Academy „Alexandru Ioan Cuza”, [email protected]; 31 Bioterorismul si armele biologice în lume, brosura emisa de Serviciul Român de informatii, www.sri.ro, p.6;




39

actiuni teroriste a substantelor de natura chimica, biologica, radiologica sau nucleara agraveaza

pericolul cu care se confrunta omenirea.

În situatia geopolitica actuala exista posibilitatea ca, în orice moment, anumite grupari

teroriste sa foloseasca aceste tipuri de substante desi tratatele de neproliferare, acordurile si

sistemele de control existente la nivel mondial pentru a monitoriza producerea si manipularea

acestor substante au încetinit, într-o anumita masura cursa înarmarilor cu substante CBRN. Totusi

preocuparea privind dezvoltarea si perfectionarea acestora continua.

Desi folosirea armelor biologice, alaturi de cele chimice, a fost interzisa de catre Conventia de

la Geneva în anul 1925 mai multe state au testat în continuare arme biologice Japonia, S.U.A.,

U.R.S.S.. Oficial S.U.A. a încheiat programul de producere a armelor biologice în anul 1969, iar

O.N.U. în anul 1972. a adoptat „Conventia privind interzicerea dezvoltarii, productiei si stocarii

armelor bacteriologice si cu toxine si distrugerea acestora” prin care statele semnatare s-au angajat

sa nu mai dezvolte, produca sau stocheze astfel de arme. România a ratificat Conventia prin

Decretul 253 din 06.06.1979, publicat în Buletinul Oficial al R.S.România nr.57 din 07.07.1979,

instrumentele de ratificare fiind depuse la 25.07.1979.

Totusi dupa anul 1990, dupa prabusirea U.R.S.S., în anul 1991 Ken Alibek (Kanatjan

Alibekov) fostul director adjunct al programului sovietic de dezvoltarea al armelor biologice, a

declarat ca programul a continuat mult timp dupa 1972.

În anii care au urmat au avut loc numeroase atentate teroriste care au avut la baza folosirea

substantelor de natura CBRN (antrax, gazul sarin etc.) aspecte care au generat adoptarea de masuri

pe linia protectiei împotriva folosirii acestor tipuri de substante. Aceste atacuri sunt considerate, de

majoritatea specialistilor, ca fiind necontrolabile, nediscriminatorii, imprevizibile, foarte greu de

diferentiat de o epidemie cauzata de o cauza naturala, aspecte care pot produce stari de îngrijorare

sau chiar de panica în rândul populatiei.

U.E. este implicata de foarte mult timp în programele CBRN. Implicarea a început cu

Declaratia de la Consiliul European (C.E.) de la Ghent din 19.10.2001, axata pe combaterea

terorismului „sub toate formele sale si pretutindeni în lume”, ca reactie directa la atacurile din

11.11.2001 de la New York. Aceasta a fost urmata de concluziile C.E. de la Laeken/Belgia din 14-

15.12.2001 prin care se stabileste faptul ca rolul pe care trebuie sa îl joace U.E. este acela al unei

puteri care lupta împotriva violentei, a terorii, a fanatismului si care nu ramâne indiferenta la




40

nedreptatile cu care lumea se confrunta astazi, o putere care vrea sa schimbe cursul evenimentelor

internationale în bine pentru cetateanul european. 32

Ulterior, tot în 2002, a fost adoptat „Programul de îmbunatatire a cooperarii în Uniunea

Europeana pentru prevenirea si limitarea consecintelor chimice, biologice, radiologice sau nucleare

amenintarilor teroriste”, cunoscut si ca Programul CBRN 2002.

Prin continutul Capitolului al III - lea al Strategiei U.E. împotriva proliferarii armelor de

distrugere în masa (denumita „Strategia U.E. împotriva proliferarii ADM33”), adoptata la

12.12.2003 de catre Consiliul U.E., este prezentata lista de masuri care trebuiesc adoptate atât în

Uniune, cât si în tarile terte pentru combaterea producerii continuii si necontrolate a ADM.

Pentru asigurarea unui raspuns coordonat la orice tip de criza, inclusiv atacuri teroriste, prin

utilizarea capacitatilor statelor membre Comisia a adoptat, prin Decizia Consiliului nr.779 din

8.11.2007, mecanismul de protectie civila al U.E., analizând si modalitatile de consolidare a

coordonarii si cooperarii rapide în situatii de criza.

Un nou Plan de actiune al U.E. în domeniul CBRN a fost prezentat de Comisie în iunie 2009

si adoptat de Consiliu în noiembrie 2009. Planul de actiune al UE în domeniul CBRN va fi pus în

aplicare în perioada 2009-2012 si este divizat pe trei sectiuni: prevenire, detectare si pregatirea

pentru interventie si reactie în cazul incidentelor CBRN. Este esentiala recunoasterea importantei

tuturor acestor trei aspecte în cadrul abordarii materialelor CBRN pentru a asigura implementarea

corecta a studiilor de evaluare a riscurilor, a reactiilor si a masurilor de combatere.

Având în vedere faptul ca s-a considerat ca este nevoie de actiuni suplimentare si în urma

rapoartelor privind progresele înregistrate34, prevazute în Planul de actiune al U.E. în domeniul

CBRN si în Planul de actiune al U.E. privind îmbunatatirea securitatii explozivilor din 201235, au

avut loc consultari ample cu statele membre si alte parti interesate pe tema modalitatii optime de

gestionarea acestor probleme.

Abordarea noilor aspecte pe linia CBRN va trebui sa tina cont de Strategia de securitate

interna a U.E., aprobata de Consiliul European din 25-26.03.2010, unde regasim, printre obiectivele

32 Reuniunea Consiliului European de la Château Royal de Laeken/Bruxelles/Belgia, 14-15 decembrie 2001; 33 Arme de Distrugere în Masa. 34 Raport privind progresele înregistrate în ceea ce priveste punerea în aplicare a Planului de actiune al UE în domeniul CBRN, mai 2012. 35 Documentul Consiliului 8109/08.




41

sale cheie, detectarea si atenuarea riscurilor CBRN-E36. CBRN-E este noul concept la nivel mondial

în ceea ce priveste actiunile în acest domeniu, tinând cont de dispozitivele explozibile improvizate

folosite tot mai des în atacurile teroriste.

Având în vedere faptul ca UE este o zona fara frontiere este esential ca structurile

corespunzatoare sa se asigure ca se vor avea loc notificari prompte si schimb de informatii în cazul

unei amenintari si atacuri cu substante de natura CBRN. Importanta acestor actiuni comune în

cadrul UE a dus la crearea unui Comitet pentru securitate sanitara, format din ministrii sanatatii ai

statelor membre. Comitetul are rolul de a promova cooperarea în domeniul combaterii

bioterorismului. Acesta a convenit asupra unui program de cooperare privind pregatirea si reactia la

atacurile cu agenti chimici si biologici, cu numele de cod BICHAT, în functie de urmatoarele

obiective:. 37

a) instituirea unui mecanism de alerta si schimb de informatii. Acest mecanism consta

într-un Comitet pentru securitate sanitara si un sistem de alerta rapida. Comitetul de securitate a

sanatatii este responsabil pentru schimbul de informatii privind amenintarile legate de sanatate, cu

privire la planurile de pregatire si raspuns precum si de elaborarea strategiilor de gestionare a

crizelor. Sistemul de alerta rapida (cu numele de cod RAS-BICHAT), a fost operational începând cu

luna iunie 2002, pentru notificari de incidente care implica diseminarea deliberata a agentilor

biologici si chimici pentru a provoca daune;

b) crearea unei capacitati de detectare si identificare a agentilor biologici si chimici

care ar putea fi folosite în atacuri. Detectarea eliberarii intentionate de agenti biologici se bazeaza

în primul rând pe sisteme de supraveghere ale statelor membre pentru monitorizarea aparitiei bolilor

infectioase. Agentii biologici care pot fi folositi în bioterorism au fost deja prioritizati pe baza mai

multor criterii.

c) crearea unei baze de date cu privire la stocurile de medicamente si servicii de

sanatate precum si de ale facilitati disponibile (medicamente, specialisti în domeniul de sanatatii

etc.), aflate în rezerva, de care se poate face uz în caz de atac;

36 Chimic, B iologic, Radiologic, Nuclear si Explozivi. 37 http://europa.eu/legislation_summaries;




42

d) elaborarea unor norme si proceduri comune privind raspunsul la atacurile cu

aceste substante precum si stabilirea modalitatilor de coordonare a raspunsului si stabilire a

legaturilor între tarile terte si organizatiile internationale.

Aparitia acestui nou tip de terorism, terorismul CBRN consta în folosirea sau amenintarea cu

folosirea violentei, utilizând armele nucleare, biologice, chimice si radiologice sub diferite forme si

prin intermediul diferitelor mijloace, în locuri populate, cu scopul de a ucide cât mai multi oameni

într-un timp cât mai scurt, pentru a crea panica si deruta, a înfricosa, a induce si mentine o stare de

teroare în rândul populatiei vizate si a atrage atentia mass media si opiniei publice internationale.38

Din aceasta abordare si în conformitate cu anumite tipologii ale terorismului putem identifica

si tipurile de terorism corespunzatoare utilizarii substantelor de natura CBRN: terorismul chimic,

bioterorismul, terorismul radiologic si terorismul nuclear.

Principalul risc identificat în cazul actelor teroriste în care sunt utilizate substante de natura

CBRN este acela al contaminarii persoanelor, aerului, solului si apei cu substante toxice industriale,

agenti chimici sau biologici si substante radiologice sau elemente nucleare si care prin efectele

acestora, pot provoca daune semnificative asupra populatiei sau a mediului, afectând grav

activitatile socio-economice.39

Dintre toate aceste forme ale terorismului bioterorismul reprezinta, în opinia specialistilor, cea

mai periculoasa forma. Descris ca fiind „bomba atomica a omului sarac” sau „bomba murdara”

acest tip de terorism este în general usor de produs în încaperi obisnuite, cu cheltuieli minime,

deosebit de eficace si periculoase.

Bioterorismul reprezinta folosirea intentionata a oricarui microorganism, virus, substanta

infectioasa sau produs biologic ce poate fi fabricat prin biotehnologie sau a oricarui componente de

origine naturala sau artificiala, a unui asemenea microorganism, virus, substanta infectioasa sau

produs biologic, cu scopul de a provoca moartea, îmbolnavirea sau alte dereglari biologice ale

oamenilor, animalelor sau alte organisme vii, astfel sa influenteze actiunile statului si sa intimideze

sau sa santeze populatia.40

38 Bioterorismul si armele biologice în lume, brosura emisa de Serviciul Român de informatii, www.sri.ro, p.7; 39 Manualul protectiei CBRN a personalului de interventie din Inspectoratul General pentru Situatii de Urgenta, Editura Ministerului Afacerilor Interne, 2012, p.77; 40 Idem, p. 71;




43

În esenta, agent biologic poate fi orice microorganism (bacterie, virus, fung, parazit) sau

toxina (produs al unui organism viu) capabil sa provoace îmbolnavirea sau moartea unui alt

organism viu (uman, animal sau vegetal).

În ultimii ani majoritatea tarilor dezvoltate, constientizând existenta acestui pericol, au pus la

punct metode moderne de cercetare si dezvoltare a masurilor de a contracara bioterorismul cum ar

fi: vaccinuri, informarea publica privind aceasta amenintare si educarea populatiei. Astfel putem

exemplifica acest lucru prin faptul ca în S.U.A. a fost creat un program national privind depozitarea

produselor farmaceutice constând stabilirea si amenajarea a aproximativ 12 locatii pe întreg

teritoriul unde, în caz de atac biologic, pachete farmaceutice si echipament aditional pot fi livrate

populatiei în cel mai scurt timp. Aditional, milioane de dolari au fost investiti în masuri de

securitate în ceea ce priveste sistemul medical de urgenta, de stingere a incendiilor, si a

departamentului de sanatate publica.41

La nivelul S.U.A a fost înfiintat Centrul pentru Controlul si Prevenirea Bolilor (C.D.C.)

institutie pe al carui site regasim, actualizate permanent, si descrise în detaliu principalele boli,

cauzele producerii acestora si modalitatile de manifestare/identificare. C.D.C. este o agentie de

protectie a sanatatii populatiei, care are rolul de a proteja America de orice amenintare la adresa

sanatatii si sigurantei populatiei, indiferent daca aceasta amenintare vine din sursa externa sau

interna.

Tot la nivelul S.U.A. în Atlanta/Georgia a fost înfiintat un „serviciu special” care se ocupa de

„culegerea de informatii” referitoare la eventualitatea producerii unui „atac biologic terorist”.

În tara noastra în anul 2002 a fost constituit „Grupul de lucru pentru prevenirea

bioterorismului”. Expertii din cadrul Grupului desfasoara activitati sub egida Ministerului Educatiei

Nationale având totodata si suportul Serviciului Român de Informatii structura care coordoneaza, la

nivel national, lupta contraterorista. Necesitatea constituirii acestui Grup a aparut în urma

atentatelor din 11 septembrie 2001, aparând astfel, în anul 2002, în România, o structura

multidisciplinara care dezvolta si initiaza activitati de prevenire si combatere a riscurilor de natura

bioterorista. Dupa ce au desfasurat o serie de conferinte în anii 2003 si 2004 la care au participat

organizatii internationale, ONG-uri si experti în bioterorism recunoscuti la nivel international s-a

41 Departamentul INTER-MEDIU, Centrul European de Excelenta pe Probleme de Mediu, Universitatea „Dunarea de Jos” Galati, Bioterorismul – o amenintare potentiala la nivel mondial, februarie 2004;




44

stabilit, în mod oficial, ca la Bucuresti sa ia fiinta Centrul regional de înalte studii cu privire la

prevenirea bioterorismului.

Principalele sarcini ale grupului sunt uratoarele:

a) stabilirea unui plan de raspuns national în cazul unui eveniment biologic;

b) instituirea unui program national de cercetare pentru prevenirea bioterorismului.42

Activitatea Centrului este axata pe cooperare internationala, programe de cercetare si

dezvoltare, studii postuniversitare, studii stiintifice specifice si de dezvoltare a capacitatilor

regionale de a face fata crizelor aparute din folosirea substantelor de natura CBRNE.

Centrul a reusit sa puna laolalta specialisti în domeniul agentilor patogeni, medicina umana,

experti români din cadrul Ministerului Afacerilor Interne (M.A.I.), Ministerului Apararii Nationale

(M.Ap.N), Ministerului Sanatatii, Serviciului Român de Informatii (S.R.I.), Ministerului Afacerilor

Externe (M.A.E.), companiilor private si institutelor specializate.

Pe lânga preocuparile legate de controlul modului de producere, manipulare si stocare al

substantelor de natura CBRN un alt aspect important este în atentia statelor – obtinerea de

informatii despre persoanele sau grupurile de persoane care ar putea efectua astfel de atacuri în

viitor. Analiza atacurilor bioteroriste anterioare poate furniza informatii utile despre acestia. În

literatura de specialitate aparuta în S.U.A. a fost publicat un studiu reiesit din analizarea a 269

presupuse atacuri cu agenti biologici care au avut loc în diverse parti ale lumii în secolul al XX –

lea. Din cele 269 de presupuse atacuri 191 au fost confirmate a fi avut loc, iar în 11 atacuri ar fi fost

implicate guverne iar restul au fost efectuate de persoane fizice, grupuri mici neafiliate vreunui

guvern sau având autori necunoscuti.43

În ceea ce priveste locatiile în care au avut loc aceste incidente teroriste studiul precizeaza ca

aproximativ 82% au avut loc în America de Nord (147 din 180 cazuri) urmatoarele locatie fiind

Europa cu 17 cazuri. 44

Având în vedere amenintarea producerii unor astfel de acte teroriste statele trebuie sa

înteleaga si sa planifice activitati pentru a putea gestiona un eveniment bioterorist, deoarece acesta

ridica anumite probleme speciale dintre care putem enumera:

a) evacuarea, izolarea si carantina unor persoane;

42 http://www.bioterorism.ro/index.html; 43 Lisa Yount, Fighting bioterrorism, Greenhaven Press, USA, 2004, p.10; 44 Idem, p. 11;




45

b) distribuirea de medicamente profilactice;

c) administrarea de vaccinuri.

În domeniul sanatatii publice, se spune ca, daca o persoana este infectata, întreaga lume este în

pericol. Incidentele cu antrax au demonstrat cât de vulnerabile sunt, chiar si societatile cele mai

sofisticate, la utilizarea deliberata a agentilor chimici si biologici. Edificator este si modul de

abordare al epidemiei de febra hemoragica Ebola care ocupa, în prezent, atentia tuturor statelor.

Epidemia, cea mai grava de la aparitia virusului în anul 1976, a pornit din Guineea la sfârsitul

lui decembrie 2013. De la izbucnirea epidemiei aceasta a provocat moartea a 5.160 persoane din

14.098 de cazuri înregistrate potrivit unui bilant al OMS publicat în data de 12.11.2014. Numai în

Liberia din 6.822 de cazuri au fost înregistrate un numar de 2.836 decese.

Un alt aspect deosebit de important îl constituie modul de comunicare a riscurilor, educarea

populatiei pentru a putea aborda aceste probleme în sensul obtinerii încrederii acesteia si pentru a ne

convinge ca acestia vor urma indicatiile pentru a controla si preveni raspândirea bolii. Insuflarea

sentimentelor de frica si teroare populatiei, pierderea sentimentului de siguranta personala si

colectiva poate paraliza functionarea normala a statului. Faptul ca, de cele mai multe ori, victimele

care sunt ucise, ranite, contaminate sunt rareori tinta primara este o caracteristica a acestui tip de

terorism.

Enumerând doar câteva aspecte teoretice referitoare la folosirea substantelor de natura CBRN

în actele teroriste putem concluziona ca activitatile de protectie si aparare împotriva actiunilor

bioterorismului solicita interventia prompta a institutiilor si structurilor specializate, care trebuie sa

se constituie într-o interfata între lumea stiintifica si societatea umana care trebuie pregatita si

aparata prin mij loace specializate împotr iva acestui tip de terorism.

Aceste masuri sunt deosebit de importante si, de aceea, trebuiesc adoptate din timp,

realizându-se un sistem national de reactie în situatii limita, care sa vizeze si lichidarea efectelor

atacurilor chimice si biologice inclusiv a celor efectuate de teroristi, întrucât acestea din urma sunt oricând

posibile.

5. Bibliografie

1) Lisa Yount, Fighting bioterrorism, Greenhaven Press, USA, 2004;

2) Ludovic Paun, Bioterorismul si armele biologice, Editura Amaltea, Bucuresti, 2003;




46

3) Gheorghe Vaduva, Terorismul. Dimensiune geopolitica si geostrategica. Razboiul terorist. Razboiul

împotriva terorismului, Centrul de Studii Strategice de Securitate, Bucuresti, 2002

4) Marin Maciuca, Gheorghe Toma, Dimensiunea militara a securitatii în conditiile

accelerarii procesului globalizarii, Editura U.N.Ap., Bucuresti, 2004<

5) Preda Eugen, Evolutie si tendinte ale Bioterorismului la început de secol XXI, în Spatiul

Sud-est European în contextul globalizarii (sesiune de comunicari stiintifice), vol.1, Editura

Universitatii Nationale de Aparare „CAROL I”, Bucuresti, 2007;

6) Bioterorismul si armele biologice în lume, brosura emisa de Serviciul Român de

informatii, www.sri.ro;

7) Departamentul INTER-MEDIU, Centrul European de Excelenta pe Probleme de Mediu,

Universitatea „Dunarea de Jos” Galati, Bioterorismul – o amenintare potentiala la nivel mondial,

februarie 2004;

8) Journal of Bioterrorism & Biodefense, http://omicsonline.org/bioterrorism-biodefense.php;

9) Manualul protectiei CBRN a personalului de interventie din Inspectoratul General pentru

Situatii de Urgenta, Editua Ministerului Afacerilor Interne, 2012;

10) http://www.bioterorism.ro/index.html

11) http://europa.eu/legislation_summaries/justice_freedom_security/fight_against_terrorism/

c11576_en.htm;




47

ETAPE ALE EVOLUTIEI TERORISMULUI SI NECESITATEA UNOR

REACTII URGENTE ÎMPOTRIVA ACESTUI FLAGEL

Valentin DULGHERU

Abstract. In the broadest sense, terrorism involves those acts of violence carried out in order

to create conditions of fear and terror among the population. The recent tragedies illustrate best

the extent of this phenomenon that seems to increase more and more instead of being eradicated.

Keywords: terror, panic, security, insecurity, fighting, collectively, the world.

În sensul cel mai larg, terorismul presupune acele acte de violenta efectuate în vederea crearii

unor stari de teama si teroare în rândul populatiei. Recentele tragedii ilustreaza cel mai bine

amploarea acestui fenomen ce pare din ce în ce mai mult ca se dezvolta în loc sa fie eradicat.

Terorismul, ca metoda de actiune desemneaza acele acte de natura sa provoace, într-un mediu,

un sentiment de teama intensa, prevestitoare a unui rau inevitabil, cu alte cuvinte, acte intimidate

sub toate raporturile. Terorismul poate fi considerat si o buna metoda de a controla masele, prin

constrangere psihologica si intimidare.

Evolutia terorismului concomitenta cu societatea

În Evul Mediu tipul de terorism utilizat cel mai des putea fi considerat atentatul politic. Prin

aceasta metoda se înlaturau acei succesori nedoriti de la conducerea statului sau se eliminau

adversarii politici, evitând razboaie sângeroase si costisitoare.

Filip al II- lea, întemeietorul Imperiului Macedonean, a fost asasinat de una din capeteniile

sale militare. Darius al III- lea Codomannos, ultimul rege antic persan, învins în trei lupte de catre

Alexandru cel Mare a fost si el eliminat prin aceeasi metoda.

Asasinatul era în Roma Antica o practica destul de obisnuita prin care au fost eliminati

oameni politici, comandanati militari si împarati.

Lumea crestina a cunoscut si ea practica atentatelor. Diversi capi ai Bisericii Catolice, cum a

fost Ioan al VI-lea, au murit în asasinate comandate de adversarii lor politici. Regii europeni au




48

cazut si ei victime atentatelor: Otto al II-ea, regele Angliei, Giuliano de Medici, suveran al Florentei

si al Toscanei, Henri al III- lea, rege al Frantei, Petru al III- lea, tar al Rusiei.

Despre conceptul modern de teroare se poate vorbi începând cu revolutia franceza din 1789.

Teroarea, a fost denumirea data perioadei de dupa preluarea puterii de catre gruparea radicala a

montagnearzilor, iacobinii, perioada în care violenta fizica a fost asociata cu amenintarea si era

practicata pentru a se pune bazele unei noi ordini sociale.

Cu timpul, termenul de terorist capata diverse alte semnificatii, imprimate de grupul social

care îl folosea. Astfel teroristii iacobini cazuti în opozitie si clandestinitate, au fost etichetati

„anarhisti” de catre reprezentantii Directoratului, în timp ce pentru aristocratii francezi din emigatie

teroristii erau tot republicani, inclusiv soldatii armatei Republicii Franceze.

Monarhistii francezi au utilizat acest termen ca sinonim pentru „patrioti”, însa acceptiunea cea

mai raspândita în secolul XVIII ramâne cea a utilizarii terorii si violentei în numele statului –

indiferent daca acesta era revolutionar sau reactionar, asa cum a fost cazul Restauratiei.

În secolul urmator, statele europene, si nu numai acestea, au fost zguduite de aparitia

miscarilor anarhiste, initiate, în general, de tineri intelectuali, studenti idealisti si reprezentanti ai

clasei de mijloc care, nemutumiti de lipsa de drepturi si libertati, de inechitatiile sociale, economice

si politice existente în societate, dar mai ales de coruptia existenta la nivelurile înalte ale statelor, au

început o lupta, de cele mai multe ori violenta, împotriva reprezentantilor autoritatilor.

În secolul XIX si la început de secol XX au fost savârsite atentate de catre anarhisti

singuratici împotriva împaratului Wilhem I, în 1878, care a scapat cu viata datorita castii de alama

pe care o purta si care a oprit plumbul care îi era destinat; împotriva împaratesei Austriei Elisabeta,

care a fost înjunghiata în 1898; împotriva presedintelui S.U.A. Abraham Lincon, care la 14 aprilie

1865 a fost împuscat de un sudist sau împotriva presedintelui S.UA. William Mc Kinley, asasinat in

1901.

Violenta excesiva a fost motivul pentru care anarhistii au fost în final marginalizati, cu toate

ca initial au avut simpatizanti în rândul maselor.

În perioada antebelica cel mai cunoscut atentat, datorita atentatelor ulterioare deosebite, a fost

atentatul asupra mostenitorului tronului Imperiului Austro-Ungar, arhiducele Franz Ferdinand,

realizat de gruparea bosniaca „Smrtîli Zivot” (Moartea sau Viata) la Sarajevo, în data de 28 iunie

1914.




49

Acest atentat a marcat tranzitia spre noi forme de manifestare a terorismului si anume

terorismul sponsorizat, terorismul mutual acceptat si terorismul de stat, forme definitorii pentru

perioada interbelica si postbelica. Terorismul individual va ramane, în timp, apanajul unor

dezechilibrati psihic al caror numar, desi în crestere, este lasat în umbra de celelalte forme de

terorism aflate în ascensiune.

Terorismul de stat a fost practicat ulterior de Imperiul Sovietic si de catre Germania nazista.

Revolutia bolsevica din 1917 si aparitia U.R.S.S.-ului, care era practic un conglomerat de

popoare, culturi, limbi si origini distincte, a fost aplicata o teroare institutionalizata pentru apararea

„clasei muncitoare” de exploatatori, dupa cum spunea Lenin.

Germania, dupa înfrângerea suferita în Primul Razboi Mondial, a trecut printr-o perioada

agitata, marcata de framântari sociale ce au favorizat apaitia unor grupari paramilitare ce au avut

mai multe tentative de lovituri de stat. Una din aceste gupari a fost „Organizatia Consul”, ce avea ca

atributii culegerea de informatii si organizarea de actiuni teroriste în scopul de a perturba linistea

din tara si a înspaimânta pe cei cu viziuni democratice, folosind teroarea si asasinatele politice.

Aceasta grupare, îsi promova, în acest mod, conceptiile nationaliste, lupta împotiva evreilor, a

social-democratiilor, si a tuturor partidelor radicale de stânga, împotriva Constitutiei de la Weimar

si pentru constituirea unor federatii de state germane. Acesta este contextul în care, în 1933 prelua

puterea Adolf Hitler.

Perioada moderna se remarca print-o crestere a numarului de victime ale asasinatelor politice.

La Cairo, presedintele egiptean Anwar el Sadat a fost asasinat în 1981, iar în India în 1984, dupa 36

de ani de la asasinarea lui Mahatma Ghandi, a fost ucisa Indira Ghandi.

Primul act terorist propiu-zis desfasurat pe teritoriul României în perioada postbelica se

petrece în 1981, când trei tineri au ocupat un post de politie din localitatea Pui, judetul Hunedoara,

au furat armamentul si munitia si au deturnat un autobuz cu calatori. Rezultatul confruntarilor cu

trupele de interventie a fost de 11 morti.

Terorismul, ca fenomen, constituie o noua realitate la care societatea globala este nevoita sa

se adapteze. Tocmai datorita acestei tendinte sanctionarea faptelor de terorism trebuie sa fie

individualizata, legea neputând asimila aceste acte dar de o gravitate sporita prin modul de

executare, urmari si implicatii, faptelor de drept comun45.

45 Cristian Popa, Ioan Chis, Terorismul contemporan – fenomen si infractiune, Editura ANI, Bucuresti, 2007;




50

Utilizarea armelor chimice – „metoda terorista” de ducere a unei lupte?

Problema este cu atât mai de luat în seama, cu cât specialistii în terorism au avertizat ca, în

urmatorii zece ani va creste semnificativ probabilitatea unui atac terorist folosind arme chimice,

biologice ori nuclere. Dintre acestea cel mai usor de procurat sunt armele chimice, iar efectul este

similar.

Arma chimica reprezinta un periculos instrument în mâna unui terorist. Agentii chimici

dispersati în cantitati suficiente provoaca pierderi de vieti în masa. Poate cele mai elocvente

exemple sunt utilizarile armelor chimice din Primul Razboi Mondial si din razboiul dintre Iran si

Irak.

În Primul Razboi Mondial:

a) la 22 aprilie 1915, lânga localitatea Ypres – Belgia, 6000 de cilindrii continând 180

tone de clor au fost raspânditi pe o lungime de 6 kilometri, iar norul de clor, purtat devânt a cauzat

moartea a 5000 de soldati si scoatera din lupta a 1500 generând o imensa panica;

b) la 31 mai, pe frontul rus la 12 kilometri de Bsura Rumka, s-a folosit un amestec de

clor si fosgen care a provocat moartea a 6000 de combatanti si ranirea a înca 3000;

c) în iulie 1915, în Franta, Argonne, s-au utilizat 100.000 de obuze „T” – bromura de

benzil;

d) în martie 1916, la Verdum s-au folosit obuze cu fosgen cu efect mortal;

e) în iulie 1916 în timpul ofensivei de pe Somme, s-au folosit obuze cu acid ciahidric; –

în martie 1917 s-a raspândit fosgen din avion;

f) în iulie 1917, în regiunea Ypres, s-a folosit „gazul mustar” (sulfura dietil diclorica)

sau iperita (denumita dupa Ypres), gaz vezicant, persistent care ataca caile respiratorii si provoaca

puternice arsuri – efectul fiind devastator;

g) în septembrie 1917 s-a folosit pentru prima data „Clark” pe baza de arsenuri, care a

provocat voma si greata, facând soldatii incapabili de lupta;

i) 1918 – utilizarea masiva a obuzelor cu încarcatura chimica.

Bilantul folosirii de substante chimice – toxice a fost tragic în Primul Razboi Mondial. Nu se

poate stabili numarul total al victimelor; se presupune însa ca din efectul direct sau indirect al




51

folosirii armelor chimice si-au pierdut viata s-au au fost grav raniti peste un milion de oameni, civili

si militari.

În al Doilea Razboi Mondial – „...dupa saptezeci de ani, mari cantitati de arme chimice

abandonate de Japonia înca se afla în China. Cerem Japoniei sa accelereze distrugerea acestor

arme”, a declarat în august 2015 Chen Xu, ambasadorul Chinei în Olanda si reprezentant în

Organizatia pentru Interzicerea Armelor Chimice. Diplomatul chinez a facut remarca aceasta la

ceremonia de deschidere a unei expozitii de fotografie marcând 70 de ani de la razboiul anti-

japonez. Diplomatul Chen Xu a mai afirmat în fata presei: „În timpul razboiului, armata japoneza a

folosit diferite arme chimice în 18 provincii din China. Dupa capitularea ei, Japonia a abandonat

mari cantitati de arme chimice în China. Utilizarea si abandonarea acestor arme a fost una dintre

multele crime în timpul invaziei japoneze a Chinei.”

Chen Xu a mai spus „Pâna în prezent, Japonia nu a oferit informatii concrete despre locul

unde au fost îngropate armele chimice care au provocat numeroase accidente. Aceste arme

reprezinta înca o amenintare enorma pentru poporul chinez. Ele s-au dovedit mai periculoase decât

stocurile de arme chimice, ceea ce face ca distrugerea lor sa fie urgenta.

Problema armelor chimice pare sa nu dispara, Jerry Smith – expert în arme chimice

mentioneaza referitor la gruparea islamica terorista ca foloseste arme chimice, chiar si asupra

civililor; - „din fotografiile pe care le-am vazut si care surprind ranile provocate de proiectilul

neexplodat folosit, precum si din descrierile a ceea ce s-a întâmplat se poate trage concluzia ca

exista dovezi puternice ca în acest atac a fost fo losit un gaz mustar.”46

Atentatele la Paris – dovezi de insecuritate colectiva

O serie de explozii si atacuri armate au zguduit Parisul, vineri seara (13.11.2015). Trei

explozii, în urma unor atacuri sinucigase, au avut loc lânga Stade de France. Mai multi barbati

înarmati au deschis focul în mai multe locatii din Paris si au luat ostatici. 129 de persoane au murit

si 352 sunt ranite, conform unui bilant provizoriu.

Au fost în total sapte atacuri teroriste. Unul dintre teroristi, care s-a detonat, a venit cu noul

val de imigranti. Cele sase atentate simultane au fost provocate de opt teroristi. Sapte s-au sinucis,

unul a fost împuscat, informeaza AFP, care citeaza surse din Parchetul General Francez.

46 www.digi24.ro, accesat la 10.11.2015




52

Teroristii ISIS nu se feresc de alte amenintari prin intermediul unor înregistrari postate pe

Internet: "Avem chiar si otrava, asa ca otraviti apa si mâncarea inamicilor lui Allah".

ISIS învinovateste Franta pentru ca duce o cruciada împotriva musulmanilor, prin operatiile

militare din Siria si Irak. Teroristii ameninta ca acesta este doar începutul.

„Într-un atac binecuvântat de Allah un grup de soldati credinciosi Califatului a luat la tinta

capitala nelegiuirilor si perversiunilor, Parisul. Opt frati purtând centuri cu explozibil si pusti de

asalt au luat la tinta locuri alese minutios din capitala Frantei – stadionul pe care se disputa un

meci între Franta si Germania, la care asista imbecilul Frantei, Francois Hollande, Bataclan,

umplut de persoane adunate pentru a venera perversitatea si în alte locuri din arondismentele

(n.red. sectoarele) 10 si 11. Parisul a tremurat sub picioarele lor si strazile lui au devenit prea

strâmte pentru ei. Bilantul atacurilor este de cel putin 200 de morti si înca pe atâtia raniti, meritul

fiind al lui Allah. Franta si cei care urmeaza calea Frantei trebuie sa stie ca ramân tinta principala

a Statului Islamic si vor continua sa simta mirosul mortii pentru ca au îndraznit sa insulte numele

Profetului. Acest atac este doar începutul furtunii si un avertisment pentru cei care vor sa mediteze

si sa traga învataminte”, mentiona un comunicat oficial al ISIS.

Le Parisien, editia de noapte sublinia: "E razboi". Presedintele Francois Hollande nu exclude

o interventie terestra împotriva Statului Islamic. A fost decretata stare de urgenta si închiderea

frontierelor de catre presedintele Frantei. Rusia îsi anunta si ea solidaritatea fata de Franta

reactionând ferm: Suntem pregatiti sa oferim ajutor în ancheta asupra acestor crime. Rusia a

condamnat seria de "atentate odioase" si asasinatele inumane" comise la Paris ?i este pregatita sa

ofere "tot ajutorul în ancheta asupra acestor crime teroriste", a declarat în cursul noptii de vineri

spre sâmbata purtatorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, citat de agentiile de presa.

Într-o înregistrare postata dupa revendicare, reteaua terorista Stat Islamic sustine ca atacurile

sunt o reactie la ofensele aduse profetului musulman Mahomed si la raidurile aeriene efectuate de

Franta în Siria si Irak.47

"Parisul arde si, în curând, toata lumea va simti amaraciunea" sau "Urmeaza Roma, Londra ?i

Washington" sunt câteva din mesajele postate de adeptii ISIS pe retele de socializare dupa

atentatele de la Paris.

47 www.lemonde.fr, accesat la 14.11.2015




53

România tinta sau nu pentru teroristi?

Angajarea activa în procesul de asigurare a securitatii, prin promovrea democretiei, lupta

împotriva terorismului international si combaterea proliferarii armelor de distrugere în masa

reprezinta un imperativ pentru politica de securitate a României. 48

Principalele pericole si amenintari la adresa României se înscriu în sistemul general de

pericole si amenintari la adresa NATO si Uniunii Europene. Specificul acestora, pentru România,

consta în modalitatile concrete de concepere si desfasurare a unor activitati si actiuni teroriste sau în

sprijinul unor retele, organizatii si grupuri teroriste.

În virtutea unor bune relatii cu lumea araba, este putin probabil ca, în perioada urmatoare, sa

avem de-a face cu atacuri special îndreptate împotriva românilor. Sunt totusi posibile astfel de

atacuri, datorita participarii României la coalitia antiterorista, parteneriatului strategic cu americanii

si relatiilor foarte bune cu tari pe care fundamentalistii le considera inamice. Dintre actiunile

teroriste împotriva românilor cele mai probabile ar putea fi si urmatoarele:

a) atacur i împotriva militarilor români din teatrele de operatii;

b) -atacuri asupra unor obiective românesti (economice, culturale, diplomatice etc.) din

strainatate;

c) atacuri asupra comunitatilor românesti aflate la munca în strainatate;

d) atacuri asupra unor obiective economice, politice, culturale de pe teritoriul national;

e) atacuri cu bomba sau cu alte mijloace asupra unor locuri publice etc.

Întrucât este direct angajata în combaterea fenomenului terorist, România trebuie sa aiba în

vedere, probabil, si o intensificare a unor activitati si actiuni teroriste sau în sprijinul terorismului

care o pot afecta direct sau indirect.

Terorismul – forma a razboiului confuz ce trebuie înlaturat Cauzele si explicatiile terorismului se afla, în principiu, în dinamica antinomica a lumii, în

anomia sociala, în patologia sfidarilor economice, culturale, sociale si morale, în degradarea

raporturilor sociale, nationale si internationale.

48Anghel Andreescu, Nicolae Radu, Organizatiile teroriste Conceptualizarea terorii vs securitatea europeana , Editura MIRA, Bucuresti, 2008, p. 171




54

Trecerea de la o lume bipolara – asa cum se apreciaza ca a fost pâna în 1990 – la una

multipolara este caracterizata de puternice dezechilibre politice, economice, sociale si militare si de

aceasta lupta, dusa, prin toate mijloacele, de state, natiuni, etnii, corporatii transnationale, cercuri de

interese, religii, secte, culturi etc., pentru a câstiga un loc cât mai bun în ceea ce se numeste noua

ordine mondiala. Nimeni nu stie precis când se va încheia aceasta lupta, când se va instaura aceasta

noua ordine si cum va arata ea.

Terorismul prezent a dezvoltat o noua dimensiune ce era de neimaginat în urma cu zece sau

douazeci de ani.

Fara o strategie bine fundamentata si o alianta puternica a tuturor statelor ce condamna

terorismul, securitatea nu va putea fi consolidata.

BIBLIOGRAFIE

1. Aleksandr Dughin, Bazele geopoliticii, Editura Eurasiatica.ro, Bucuresti, 2011

2. Anghel Andreescu, Jihadul Islamic – De la „înfrângerea terorii” si „razboiul sfânt” la

speranta libertatii, Editura Rao, Bucuresti, 2015

3. Anghel Andreescu, Terorismul international – flagel al lumii contemporane, Editura MAI,

Bucuresti, 2003

4. James Canton, Provocarile viitorului. Principalele tendinte care vor reconfigura lumea în

urmatorii 5,10,20 de ani, Editura Polirom, Iasi, 2010

5. www.lemonde.fr




55

EUROPA, TERORISMUL SI ISLAMUL

asist. univ. drd. Catalin ENUTA

Abstract

Terrorism is a very contemporary issue, borne in mind by everybody these days. Is it a

weapon, is it a mean of manipulation or it is simply a mean to reach a certain goal? Are we ready

to face it? Are we ready to deter it?

The recent events in Paris proved us that even the most developed countries are not

always ready for straight attacks. They are fighting against terrorism at a declarative level, they

find new forms of terrorism, more and more evolved, but when they are faced with the most simple

and direct attack they founder.

Key words: terrorism, islam, crisis management, terrorist attack

În lucrarea Moartea Occidentului, Patrick Buchanon apreciaza ca populatia crestina, pe

parcursul a câteva generatii va fi depasita numeric de imigrantii musulmani, pe fondul crizei

demografice din Europa si a natalitatii ridicate a noilor veniti. Astfel, Germania va pierde în anul

2050 1/3 din populatie, la fel Italia si alte state, deci se va ajunge la o Eurabie, iar peste alti 50 de

ani moscheile vor depasi numeric bisericile si numarul musulmanilor pe cel al crestinilor. (vezi

Anexa nr.1)

Înca de la aparitia religii islamice, Europa s-a confruntat din plin cu tendintele

expansioniste ale triburilor arabe la început si ale Imperiului Otoman pâna odionioara. Trebuie sa

mentionam ca islamul a aparut într-un context de decadere totala a Europei, cel putin a Europei

occidentale. Existau astfel doi pioni: triburile arabe cu o religie în plina forta de exprimare, cu

veleitati razboinice si o motivatie extrem de puternica; si Europa, un continent deja batrân, macinat

de conflicte între Apus si Rasarit, slabit de invaziile popoarelor barbare, cu moralul la pamânt.




56

Prima mare confruntare între acesti doi pioni a avut loc atunci când dinastia ummayazilor

a început campania de cucerire a Iberiei. Cucerirea Iberiei a început când maurii, în principal

berberi alaturi de câtiva arabi, au invadat Iberia vizigota crestina în anul 711, sub conducatorul lor

berber Tariq ibn Ziyad. Ei au debarcat la Gibraltar pe 30 aprilie si s-au îndreptat spre nord. Fortelor

lui Tariq li s-au alaturat în anul urmator cele ale superiorului sau Musa ibn Nusair. În timpul

campaniei de opt ani, cea mai mare parte a peninsulei Iberice a fost ocupata de musulmani — cu

exceptia unei mici zone în nord-vest (Asturias) si a regiunilor în principal basce din Pirinei.

Acest teritoriu, sub numele arab de Al-Andalus, a devenit o parte a imperiului Umayyad în

expansiune. Al doilea asediu al Constantinopolului, lipsit de succes, (717) i-a slabit pe umayyazi si

le-a redus prestigiul. Dupa ce au reusit cucerirea Iberiei, au traversat Pirineii, dar au fost învinsi de

catre franci în Batalia de la Tours din 732. Iata ca într-o perioada de 100 de ani, arabii au ajuns din

Arabia pâna la Tours, amenintând serios Parisul. Înlaturarea dinastiei umayyazilor în favoarea

dinastiei abbasizilor a redus notabil puterea militara a musulmanilor.

Dupa aceasta confruntare, conflictele dintre Europa si musulmani au continuat, luând de

cele mai multe ori forma cruciadelor. Timp de mai multe secole europenii si musulmanii s-au tinut

reciproc în sah, dar niciunul dintre acesti pioni nu a reusit un mat pretios.

În cele din urma, cultura musulmana a cunoscut un nou apogeu politico-militar prin

aparitia Imperiului Otoman care a redobânit curajul si tenacitatea dinastiei umayyazilor si a început

sa atace din nou Europa, de data aceasta pornind din sud-estul Europei. Telul suprem al otomanilor

era cucerirea Vienei, un punct strategic aflat la întretaierea mai multor rumuri comerciale.

Mai mult, cucerirea Vienei le-ar fi deschis otomanilor drumul spre Europa Occientala la

care au ravnit si înaintasii umayyazi. Desi în mentalul colectiv al Europenilor a ramas întiparita

campania de cucerire a Vienei din 1683, otomanii au mai avut o tentativa în 1529 fiind condusi

chiar de catre Soliman Magnificul. Tentativa din 1529 a esuat datorita unor circumstante

nefavorabile turcilor, în timp ce a doua tentativa, cea din 1683, a fost foarte aproape de izbânda,

socotelile turcilor încurcându-se odata cu aparitia “Ligii Crestine” închegate oarecum ad-hoc în

jurul regelui polonez Jan Sobieski, care a reusit sa învinga armata otomana.

Ceea ce islamul nu a reusit de doua ori prin forta armata este pe cale sa reuseasca în zilele

noastre printr-un conflict de o cu totul alta natura. De fapt, în contextul de astazi nu putem vorbi




57

despre un conflict, ci, mai de graba, despre o interferenta între culturi cu un substrat conflictual la

nivel axiologic. Este vorba de o confruntare indirecta si foarte subtila.

În contextul unei lumi globalizate unde granitele culturale s-au estompat puternic, în

Europa a patruns în numar mare cultura islamica. Putem considera ca astazi exista doi poli europeni

ai culturii islamice: Germania si Franta. În Germania exista o comunitate turca extrem e numeroasa.

Turcii au fost chemati si primiti cu bratele deschise chiar de catre germani, pentru a face muncile pe

care gazdele nu mai doreau sa le faca. Dat fiind faptul ca sporul natural al turcilor din Germania

este net superior celui al germanilor, comunitatea turca a crescut din ce în ce mai mult, astfel încât

Berlinul a ajuns sa fie al doilea oras din lume ca numar de locuitori turci, dupa Istambul.

Comunitatea turca, desi prezenta de multi ani în Germania, nu s-a integrat în contextul cultural

european ci a continuat sa ramâna o insula independenta cultural de valorile europene.

În ceea ce priveste Franta, comunitatea musulmana provine în mare masura de pe teritoriul

Maghreb-ului. Observatiile care au fost facute referitor la comunitatea turca din Germania sunt la

fel de valabile si pentru comunitatea magrebina din Franta. Prin urmare, si Franta se mândreste

astazi cu un numar de aprox. 7 milioane de musulmani, care nu si-au însusit niciuna dintre valorile

europene.

O eventuala integrare a Turciei în Uniunea Europeana ar spori numarul musulmanilor în

Europa cu aproximativ 70 milioane de persoane, la care s-ar mai adauga, desigur, nenumarati alti

cetateni musulmani care ar emigra în Turcia (stat European daca aceasta ipoteza s-ar concretiza) si,

mai apoi, în celelalte tari mai înstarite ale Europei.

Spre deosebire de populatiile musulmane care s-au salasluit în Europa occidentala,

europenii se dezic tot mai mult de la traditia lor si cultura lor europeana pentru a prelua alte modele

culturale orientale. Dincolo de principiile juridice, europenii încep sa fie tot mai putini europeni,

renegându-si originile crestine, adica renegându-si trecutul care i-a conferit, de fapt, identitatea pe

care o are. A renega originile crestine ale Europei mi se pare un lucru total i- logic în contextul în

care zilnic intram în contact cu anumite lucruri care, fara sa ne dam seama, poarta amprenta

crestinismului. Pentru a da un exemplu banal, dar graitor în acest sens, putem mentiona cazul berii,

un produs pe care majoritatea europenilor îl consuma, dar care la începuturi a fost produs exclusiv

în manastirile crestine.




58

Prin urmare, avem, din nou, doi pioni pe tabla Europei: europenii care îsi reneaga

radacinile, lucru ce conduce la o inevitabila confuzie identitara si comunitatea musulmana care îsi

mentine si impune (uneori chiar violent) propria identitate. Psihologia ne învata ca cel care are o

identitate puternica si-o va impune asupra celui care are o identitate confuza.

Desi aceste rationamente par a se încadra în teoria lui Huntington, trebuie sa mentionez ca

nu sunt un promotor al acesteia. Nu doresc sa teoretizez ciocniri, dar cred ca Europa ar trebui sa

reconsidere anumite aspecte ale propriei identitati nu sa-si renege trecutul, caci cel care-si reneaga

trecutul îsi îngreuneaza prezentul si îsi saboteaza viitorul. Pentru a contrabalansa “ofensiva”

musulmana, Europa nu trebuie decât sa se europenizeze, si sa fie mândra de originile e

Integrarea sociala a minoritatilor musulmane este pe agenda politicienilor însa s-a realizat

prea putin, deci Europa trebuie sa faca fata la doua mari provocari: sa integreze o minoritate care se

afla de mai multe generatii pe teritoriul ei si sa respecte o strategie privind imigratia musulmana.

Toate acestea se petrec în conditiile în care destui musulmani din Europa pleaca pentru a se

pregati si lupta în Irak, Afganistan si mai nou Statul Islamic din Orientul Mijlociu.

Francisc Fucuyama aprecia ca Europa va fi islamizata pâna la sfârsitul secolului XXI.

Oricum, dupa 11 septembrie 2011, atentatele teroriste comise la Madrid, Londra, Moscova si mai

ales la Paris, xenofobia, islamofobia si discriminarea câstiga teren în Europa.

Multe voci si mai extremiste din Occident sunt pentru interzicerea Coranului si a religiei

islamice49.

În Europa, între 5 si 8% reprezinta populatie musulmana, însa în ultimile decenii aceasta s-

a dublat ajungând în unele state la cifre enorme precum: 7 milioane în Germania, 2 milioane în

Belgia si Olanda, peste 7 milioane în Franta, 1 milion în Spania si Italia, plus statele musulmane

Albania, Kosovo ti Bosnia. (vezi Anexa nr. 1). Turcia se apropie de 100 de milioane de locuitori. În

România, conform ultimului recensamânt, locuiau 50 000 minoritari turci si tatari însa nu reprezinta

un pericol pentru siguranta tarii.

Uniunea Europeana abordeaza islamizarea cu o doza larga de nesiguranta si ezitare, cel

putin pâna în prezent. Islamicii sunt asemuiti cu „instinctul singuratic si posesiv al cucului care îsi

49 Barna, Cristian, Jihad în Europa , Editura Top Form, Bucuresti, 2008, p.101




59

depune ouale într-un cuib strain, alungând puii pasarii care l-a primit si l-a hranit pâna la eclozare si

dupa aceea pâna îsi i-au zborul50”.

În câteva decenii Franta poate sa devina o republica islamica, se presupune ca pâna în

2050 un sfert din populatia Rusiei va fi de religie musulmana, în Marea Britanie sunt peste 1000 de

moschei, multe foste biserici, în Olanda în doar 15 ani jumatate din populatie va fi de religie

islamica, musulmanii formeaza 25% din populatia Belgiei, în unele cartiere din Anglia se aplica

legea sharia, în sudul Frantei sunt mai multe moschei decât biserici, iar astfel de exemple pot

continua la nesfârsit. Musulmanii au un spor natural pozitiv în timp ce crestinii si-au ucis zeci de

milioane de copii în urma avorturilor. Islamizarea Europei e o realitate care nu mai poate fi

ignorata. Permiterea imigrantilor sa intre în Europa poate însemna sinucidere pe termen lung,

acestia risca sa devina majoritari pe continent. Nu mai vorbim aici de o o minoritate de 1%-2% care

nu ar fi nici o problema, ci de o minoritate foarte mare care poate ajunge o majoritare în viitorul

apropiat.

Declaratii ca multiculturalismul a esuat au fost facute de David Cameron, Sarkozy si

Angela Merkel, dar acestea ramân vorbe goale daca nu se iau masuri de salvare a civilizatiei

europene. Iar legile din Franta si Belgia de interzicere a valului islamic nu sunt decât niste masuri

penibile care nu pot rezolva problema, în schimb tot ce arata e diferenta majora dintre cele doua

culturi.

Europa si toate natiunile ei nu pot supravietui fara crestinism. O Europa lipsita de

crestinism este o Europa moarta spiritual, fara nici un scop. Daca se vorbeste de unitate europeana,

aceasta nu se poate construi în jurul unei structuri suprastatale ca UE ci doar în jurul unui element

ce îl au în comun toate natiunile: crestinismul. Musulmanii, indiferent de tara din care provin, pot sa

fie solidari datorita islamismului. Acest lucru era valabil odata si pentru crestini si asta a salvat în

trecut Europa de invaziile arabilor si turcilor. Doar daca se revine la acea Europa crestina, adevarata

fata a acestui continent, numai si numai atunci vor putea supravietui popoarele europene 51.

Terorismul a devenit o profesie în zilele noastre si conform ultimelor previziuni ale

futurologilor în domeniu, va fi si în viitor cea mai cautata meserie, iar securitatea persoanei, marfa

cea mai apreciata iar noi trebuie sa învatam sa traim cu teroristii, care sunt printre noi.

50 Dumitru, Chican, Jihad sau drumul spre Djana, Editura Corint, Bucuresti, 2011, p. 154 51 http://www.frontpress.ro/2012/06/europa-intre-crestinism-si-islam.html




60

Democratia de tip occidental nu va mai fi o solutie pe termen scurt si mediu pentru statele

lumii, desi fostul papa, Ioan Paul al II- lea aprecia cu multi ani în urma ca ,,nici capitalismul salbatic

si nici comunismul nu mai sunt solutiile viabile pentru omenire.

Democratizarea lumii arabe ramâne o problema spinoasa, dupa esecul revolutiilor islamice

din nordul Africii si Orientul mijlociu si de finalizare a Califatului mondial asa cum se intentiona iar

Occidentul ramâne în continuare o zona de finantare, de refugiu, logistica în general, recrutare si

pregatire a teroristilor.

Drepturile si libertatile cetatenesti, cât de mult pot fi restrânse pentru a lupta cu fenomenul

terorist care ia amploare pe zi ce trece?

Cum se poate traduce în fapt reducerea finantarii teroristilor si mai ales a recrutarii din

rândurile celor care au emigrat de doua, trei generatii în Occident, sau chiar au luptat în armatele

regulate din coalitia SUA – Occident, în Irak, Afganistan, ori în alte state ale lumii cu probleme?

Teroristii din Statul Islamic nu ameninta doar Siria si Irak ci toata lumea civilizata si atrage

ca un magnet, valuri puternice de adepti din Occident si nu numai. Problema terorista nu poate fi

pusa în nici un caz pe seama religiei chiar daca imamii itineranti propavaduiesc violenta, atâta

spiritele, fac o propaganda deosebita în favoarea Califatului mondial.

Exportul jihadului este tot mai evident în toate statele dezvoltate sau subdezvoltate, cu

tineri recrutati cam de peste tot, radicalizati, islamizati, spalate creierele, gata pregatiti sa ajunga în

Paradis, sa devina militari, exemple pentru toti, Kamikaze, ,,nebunii lui Dumnezeu, care par din alta

lume, izolati uneori de cei din jur.

Slaba cultura antiterorista din unele state ale lumii fac din populatii o masa amorfa, fara o

reactie civica, speriata si îngrozita si se pare ca anticiparea nu a figurat în preocuparile specialistilor

din structurile de forta antiterorista, ordine publica din multe state, inclusiv din Occident si SUA.

Franta are cea mai importanta populatie de musulmani din Europa, dintre care unii vorbesc

în mod deschis despre ajungerea la conducerea tarii într-o buna zi si despre înlocuirea sistemului

legal occidental cu Sharia. Populatia musulmana reprezinta circa 10% din populatia Frantei în

urmatorii 50 de ani.

De fapt ,,Islamizarea Frantei nu mai este o noutate, situatia aproape ca a scapat de sub

control, cu consecinte si în alte state ale Europei, iar tendintele sunt de asemenea sumbre în ce




61

priveste cresterea numarului de imigranti, în special din nordul Africii, Orientului mijlociu,ori estul

Europei si Asiei.

Rapoartele anuale ale EUROPOL, institutie specializata a UE, alaturi de alte institutii ca

FRONTEX, CEPOL etc., demonstreaza cum în anul 2013, pe întreg teritoriul UE s-au petrecut 152

de acte teroriste, din care 63 numai în Franta, cu 255 de oameni retinuti pentru asemenea fapte.

Franta este urmata îndeaproape de Marea Britanie cu 35 de acte teroriste si Spania cu 33.

Acelasi raport mai subliniaza ca amenintarea terorismului în Europa ramâne destul de

ridicata, manifestându-se în diferite forme si având la baza numeroase motive. Sigur cele trei state

mentionate mai sus, Franta, Marea Britanie si Spania, au fost si cele trei mari imperii, care au atras

ca un magnet cetatenii din fostele colonii, mai ales din Africa de Nord.

Combaterea terorismului este o sarcina de durata care presupune nu numai anihilarea

teroristilor, prin investigatii minutioase, cautari multiple, o foarte buna cooperare nationala ti

internationala, organisme si institutii în domeniu, o politica de buna vecinatate, continuata cu statele

problema pe linie de terorism, reducerea vulnerabilitatilor de penetrare în statele tinta, vointa în

blocarea finantarii teroristilor si a crimei organizate evaluate la câteva trilioane de dolari, informatii

pretioase si multiple, sprijinul masiv al populatiei, dar si utilizarea noilor cuceriri în domeniul

criminalisticii, a caracterelor biometrice, amprentelor digitale, fotografii ale irisului si multe alte

preocupari în domeniu, pentru a fi cu un pas în fata inventivitatii teroristilor.

Aceasta amenintare globala care nu cunoaste granite, nationalitate si religie este o

provocare de prim ordin, deci presupune un angajament total, schimb de informatii, cooperare totala

în vederea sprijinirii Strategiei Globale Contra Terorismului a ONU, inclusiv în domenii precum

Managementul Riscului Explozibililor.

S-a mai hotarât continuarea îmbunatatirii capacitatilor, tehnologiilor pentru apararea

împotriva Dispozitivelor Explozive Improvizate si a amenintarilor chimice, biologice, radiologice si

nucleare, iar problematica terorismului si a amenintarilor asociate la un nivel ridicat de pe agenda

de securitate NATO. De asemenea s-a decis analiza acestui fenomen terorist ca punct separat la

ordinea de zi, cu ocazia fiecarui Summit NATO.

Lumea se afla în pragul unei noi ordini mondiale, bazate pe bipolarismul Occidentul

crestin – Orientul Islamic. Bin Laden a fost neutralizat, dar cum va fi secolul XXI?




62

Desigur, mai multi futurologi precum: Alexandr Dughin, George Friedman, James Canton

mai ales, apreciaza prin predictiile lor soarta lumii, însa trebuie sa se tina seama de setea nebuna a

tinerilor din statele islamice pentru: democratie, justitie, acces la informare, conectare cu lumea, etc.

Indiferent care va fi deznodamântul la care se va ajunge, destui observatori si analisti sunt

convinsi de faptul ca în aceasta parte a lumii se va parcurge o perioada de timp caracterizata prin

serioase reasezari si repozitionari si de faptul ca de acum înainte nimic nu va mai fi cum a fost.

Ideologia jihadista crede ca o asemenea ciocnire este inevitabila si chiar dorita de curentele

islamice radicale. Ne confruntam cu un islam bolnav si incapabil de a se elibera de obsesiile

propriei istorii si cu mitul nebun al martiriului, un fenomen irational care se extinde în cercuri

concentrice precum apa lacului tulburara de aruncarea unei pietre.

BIBLIOGRAFIE :

1).Antonio Frattasio, Epistemologia Terorii, Editura Era, 2006, Bucuresti, vol. I + II.

2).Jean-Luc Marret, Tehnicile terorismului, Editura Corint, 2002, Bucuresti.

3).Ceea ce nu am putut spune. 30 de ani de lupta împotriva terorismului. Convorbiri: Jean-

Louis Brugnière cu Jean-Marie Pontant, Ed. Rao, 2012.

4).Colectiv. Femei Kami-Kaze. Terorism la genul feminin. Editura Top Form, 2006,

Bucuresti.

5).Colectiv. Spioni împotriva Armaghedonului. Razboaiele secrete ale Ierusalimului. Ed.

Meteor, 2013, Bucuresti.

6).James Conton. Provocarile viitorului. Principalele tendinte care vor reconfigura lumea

în urmatorii ani: 5, 10, 20 de ani. Editura Polirom, 2010, Bucuresti.

87).Stefan Anst, Coedt Schnibben. 11 septembrie. Ziua în care lumea s-a cutremurat.

Editura Runa, 2004, Bucuresti.

8).Fabrizio Falcomi si Antonello Sette. Osama bin Laden. Teroare în Occident. Editura

Alfa, 2002, Bucuresti.




63

9).Steve Stang (colectiv autori). Activitatea de informatii si drepturile omului în era

terorismului global. Editura Comitetului consultativ al Preager Security International, 2005,

Bucuresti.

10).Tariq Ali. Ciocnirea fundamentalismelor. Cruciade, jihaduri si modernitate. Editura a

V-a Antet, 2006.




64

FENOMENOLOGIA TERORII SAU TERORISMUL FUNDAMENTALIST

Marian-Catalin TONE, Marian CRISTEA, Rudolf-Alexandru RADOI

Motto "Si vis pacem, para bellum"(Publius Flavius Vegetius Renatus, De Re Militari)

Privire generala asupra terorismului

Problematica definirii si a analizarii fenomenului numit Terorism1 si a formelor de

manifestare ale acestuia a fost si este omniprezenta în mai toate dezbaterile statelor lumii, de-a

lungul mai multor decenii.

Cuvântul „terorism” se pare ca a prins contur în timpul regimului de teroare din Franta anilor

1793-1793, perioada in care liderii revolutionarilor încercau înlaturarea tradatorilor din rândul lor,

promovând in acest scop teroarea - ca cea mai buna modalitate de a apara libertatea, fapt ce a facut

ca, în timpul Revolutiei franceze, cuvântul sa capete ecouri de violenta statala.

Etimologic, substantivul „teroare” îsi are originea în limba latina în care verbele terrere si

tresere înseamna „a tremura”, „a face pe cineva sa tremure” – din care, ulterior sintagma terror,

terroris se va perpetua sub formele aflate astazi în circulatie: teroare, terreur, terror etc., al caror

sens este explicat de un vechi dictionar al Academiei Franceze prin: „groaza, frica puternica,

tulburare, violenta în fata unui rau prezent sau apropiat”.

Utilizarea substantivului „terorism” ca actiune de a teroriza si controla prin înfricosare nu va

aparea decât în secolul al XVIII- lea, odata cu Revolutia Franceza careia notiunea îi datoreaza nu

numai nasterea prin deviere gramaticala, ci si institutionalizarea drept instrument de actiune

politica.

Studiile si cercetarile care au abordat chestiunea terorismului încearca sa propuna o definire a

fenomenului, facând-o într-o maniera mai mult sau mai putin subiectiva, în functie de mediul în

care apare, de apartenenta ideologica a autorului etc. Din acest punct de vedere, se poate vorbi de

încadrarea în doua categorii a definitiilor date, pâna acum terorismului.

Este vorba, în primul rând, de acelea care exprima o atitudine aliniata, lipsita de neutralitate si

care încearca sa fundamenteze teoretic si aprioric o atitudine pre-existenta si, în al doilea rând, de




65

acea categorie a definirilor „menite” si obiective, neafectate de presiuni si apartenente politice sau

ideologice.

Aparitia si evolutia terorismului

Modalitatea de impunere prin forta a vointei, de manifestare a puterii asupra celor ce trebuiau

supusi si stapâniti a aparut, înca din zorii civilizatiei omenesti, constiinta "terorii", violenta utilizata

pentru realizarea scopurilor, în special politice, care, odata atinse, confera putere.

De la mitologia greaca si pâna la intrarea termenului "terorism" în Dictionarul Robert în 1796,

fenomenul a fost mereu prezent în polisurile grecesti, în Imperiul Roman, în Orientul Apropiat, în

nordul Africii, sub cele mai diverse forme si cu variate motivatii, trecerea timpului adaugând doar

"rafinament" metodelor folosite, constituind grupuri închise a caror "aura" de legenda a fost

întretinuta prin crearea unei imagini în care însusiri precum credinta si sacrificiul produc admiratie

si respect.

Nu in ultimul rând, fenomenul a evoluat odata cu cresterea sentimentului religios si a îmbracat

forme extreme, precum Masada anului 70 Î. Hr., constituindu-se ca un adevarat "scop în sine"

pentru demonstrarea credintei adevarate. Teroarea mesianica a fost în multe cazuri dublata de

"terorismul functional", caracteristic unor state razboinice care urmareau sa slabeasca rezistenta

adversarilor prin recurgerea la teroarea planificata.

Teroarea a fost folosita si în mod preventiv de catre spartani, pentru mentinerea unui anume

"echilibru de forte" între clasa dominanta si cea aservita, acest fapt constituind unul dintre

fundamentele existentei statului spartan.

Natura relatiei dintre "teroare" si "terorism" în antichitate sau feudalism este controversata în

mediul istoricilor si analistilor fenomenului, dar nu se poate nega faptul ca teroarea este cheia care

declanseaza terorismul, scopul actului de terorism fiind întotdeauna acela de descurajare generala si

- bazându-se pe teroare, de a reusi sa impuna vointa unei minoritati asupra majoritatii prin victime

individuale, a caror sacrificare reprezinta exploatarea constienta a unui fenomen natural cum este

teroarea.

De la "prototerorismul" antichitatii au fost transmise, prin generatii de capetenii tribale, sefi

de clanuri razboinice, satrapi, faraoni sau strategi, "învataminte" care au devenit fundamente ale




66

actiunilor de grup ulterioare, cum ar fi intimidarile, amenintari, acte violente periodice, etc ce si-au

mentinut eficienta, indiferent de epoca.

Odata cu Revolutia Franceza din 1789, termenul de "teroare" capata sensul modern,

caracterizând in modul cel mai clar cu putinta perioada ce a urmat preluarii puterii de catre iacobini,

perioada în care violenta fizica, asociata cu amenintarea, a fost frecvent practicata în scopul crearii

unei noi ordini sociale, teroarea manifestându-se in primul rând ca o metoda de eliminare a

opozantilor regimului. In epoca, perioada în care au fost arestati aproximativ 350.000 de oameni,

judecati si executati un mare numar dintre ei, multi nevinovati, a primit denumirea de "Domnia

Terorii".

Din anul 1880, termenul de terorism a capatat sensul de violenta si teroare premeditata

antistatala, sub impactul actiunilor desfasurate pe teritoriul Rusiei tariste, unde, initial, teroarea si

violenta au fost folosite de catre stat pentru impunerea vo intei monarhilor. Opozitia ruseasca s-a

folosit de aceleasi metode, de data aceasta însa împotriva guvernantilor. Exemplul teroristilor rusi

se pare ca fost preluat de grupari din mai multe tari ale lumii, unde lupta pentru preluarea puterii pe

anumite teritorii aflate sub stapânirea unor minoritati s-a desfasurat prin jefuirea de banci sau trenuri

care transportau bani, rapirea de persoane si extorcarea de bani sub forma de rascumparari.

În lupta lor împotriva autoritatilor, nemultumitii sociali si nationalistii s-au bucurat de o

oarecare simpatie din partea populatiei, fiind sprijiniti în special de intelectuali, clerici si

reprezentanti ai claselor de mijloc, care au încercat sa-i apere împotriva formelor de reprimare din

partea autoritatilor. În contextul luptei pentru eliberare nationala, într-o oarecare masura justificata,

cu cât a fost mai putin clar scopul politic sau finalitatea demersului terorist, cu atât el a reprezentat o

atractie mai mare pentru indivizii antisociali, marginalizati, iluminati sau dereglati psihic,

caracteristica anarho-terorismului constituind-o individualismul actional, care s-a manifestat prin

atentate asupra împaratilor, regilor, presedintilor sau liderilor politici din motive confuze sau chiar

nebuloase.

Exemplele în acest sens sunt multiple si cuprind, în toate tarile, indiferent de regimul politic si

de organizarea statala, actele teroriste comise de catre indivizi, în cea mai mare parte, instabili

psihic, având ca efect compromiterea ideii de "lupta împotriva asupririi", iar victimele teroristilor

ramânând în istorie.




67

Astfel, în 1901, cu prilejul expozitiei succeselor panamericane, presedintele SUA William

McKinley a fost asasinat în timpul ritualului specific american "shakehands" de catre Leon F.

Czolgosz, un individ cu tare ereditare, timid si sperios, animat de ideea ca trebuie sa savârseasca o

fapta mareata împotriva "celor care erau deasupra lui".

Terorismul ca "ultima ratio" masca, de cele mai multe ori, imposibilitatea unei minoritati de a

produce schimbari sociale structurale în salturi, înainte ca actualele sisteme economice, sociale si

politice sa-si fi consumat valentele si potentele.

Dupa anii revolutionari 1848-1849, organizatiile anarho-revolutionare si radical-extremiste au

devenit constiente ca nu pot declansa miscari largi în sprijinul schimbarii si au renuntat la ideea unei

revolutii "simfone si sincrone" în favoarea unor comploturi care vizau folosirea violentei si terorii

împotriva adversarilor politici si institutiilor statului.

Conform Dictionarului Explicativ al Limbii Române, complotul este o "întelegere secreta a

câtorva persoane care uneltesc o actiune împotriva unei persoane, a unui stat, etc."

În acelasi dictionar, atentatul este definit ca fiind o "actiune criminala, de obicei împotriva

unui sef de stat sau de guvern sau o încercare de încalcare a unui drept, de distrugere a unei stari de

lucruri, a unei conceptii, de rasturnare a ordinii sociale sau politice a unui stat etc."

De remarcat este faptul ca relatia "complot-atentat" a dat specificitate terorismului

discriminatoriu practicat în epoca.

De-a lungul anilor, teroristii au ales diferite forme de a-si manifesta opozitia fata de diverse

regimuri politice sau conducatori de stat, dar nicaieri în lume adeptii terorismului clasic nu si-au

vazut atinse obiectivele propuse.

Teroarea promovata astfel contra institutiilor statului a dat nastere unui val de teroare

institutionalizata din partea statului vizat, materializata prin represiuni salbatice, condamnari la

moarte sau suspendarea drepturilor cetatenesti.

Desi anarhistii epocii moderne au crezut ca folosirea violentei împotriva conducatorilor

politici ai vremii constituie o solutie la problemele sociale reale cu care se confruntau, tactica

terorizarii reprezentantilor claselor dominante s-a dovedit a fi in cele din urma una falimentara,

capabila doar sa potenteze si sa motiveze represiunea si terorismul de stat, atribute ale tuturor

guvernarilor absolutiste ale vremii.




68

Consecintele actelor teroriste în diferite perioade au fost mai mult sau mai putin grave si s-au

rasfrânt asupra unor comunitati limitate, exceptia de la regula facând-o atentatul de la 28 iunie

1914, ce a avut urmarile cele mai nefericite din istorie si anume declansarea primului razboi

mondial.

La procesul intentat complotistilor, acestia au încercat sa-si explice faptele prin apelul la

concepte ca idealism, radicalism, anarhism si socialism, acuzatii motivând asasinatul ca fiind

singura forma de riposta justificata morala de lupta, aducând chiar un argument de ordin istoric,

uciderea sultanului Murad la Kosovo (cu cinci sute de ani în urma), care ar legitima fapte

asemanatoare.

Folosirea violentei si a terorii în vederea atingerii unor obiective nationale si sociale a ramas,

pentru teroristi, singura cale viabila.

Atentatul de la Sarajevo a reprezentat insa punctul de tranzitie spre noi forme de manifestare a

terorismului si anume terorismul sponsorizat, terorismul mutual acceptat si terorismul de stat, forme

definitorii pentru perioada interbelica si postbelica.

Terorismul individual va ramâne, treptat, apanajul unor dezechilibrati psihic (terorismul

psihopatologic), acesta fiind estompat de celelalte forme de terorism amintite mai sus, in special

atentatele politice devenind tot mai des, forme de rezolvare a unor divergente de ordin extern.

Daca în epoca moderna teroristii proveneau, în marea lor majoritate, din rândul

nemultumitilor dintr-o anumita tara, în perioada interbelica, terorismul devine un mijloc de coercitie

interna si o forma de agresiune externa.

Semnificative pentru conceptiile "politice", în care lichidarea fizica sau terorizarea

adversarilor era luata în calcul ca o premisa "indiscutabila", sunt cele spuse de ambasadorul nazist

Roland Koester, chiar dupa consumarea atentatului terorist soldat cu asasinarea premierului român

I.G. Duca, la 29 decembrie 1934: "Ei bine, aflati ca la Berlin unii nazisti pretind ca Germania ar

putea face economie de un razboi si obtine tot ce ar vrea în Europa, cu ajutorul a cinci sau sase

asemenea atentate politice"52.

Promovarea deschisa a terorismului ca metoda de lupta si ca instrument politic a provocat, în

întreaga perioada interbelica, un val masiv de atentate, crime, asasinate politice si violente, care au

erodat statutul democratic al tarilor vizate de extremisti.

1. Reich Walter, Origin of Terrorism, Cambridge, U.K., 1990.;




69

Începutul campaniei teroriste a fost deschis de organizatiile paramilitare germane chiar dupa

terminarea primului razboi mondial, cele dintâi victime fiind liderii germani Karl Liebnecht, Roza

Luxemburg si alte personalitati social-democrate, asasinati în 1919, urmati de Walther Rathenau -

ministru al Republicii de la Weimar (în 1922) si Gregor Straser - adversar al lui Hitler (în 1934).

România, tara în care terorismul nu se manifestase înca, a devenit si ea tinta violentelor

politice, principala organizatie implicata fiind Garda de Fier, oficina a regimului nazist. Cu ocazia

Congresului studentesc legionar organizat la Târgu-Mures, în aprilie 1936, participantii au decretat

asasinatul drept principala arma politica. In acest context, s-a pronuntat condamnarea la moarte a

"tuturor dusmanilor legiunii", stabilindu-se "echipele mortii", care au jurat sa execute "sentinta

legionara".

Situatia României este simptomatica pentru realitatea interbelica europeana.

Gruparile extremiste de dreapta sau de stânga au declansat o campanie de atentate teroriste cu

scop dublu: terorizarea adversarilor declarati sau potentiali si instaurarea unei atmosfere de

neîncredere în regimurile democratice, incapabile sa împiedice rabufnirile de violenta politica,

valurile de asasinate, actiunile extremiste si nationalist-sovine.

Populatia terorizata, confruntata cu acute probleme economice, nemultumita de incapacitatea

guvernantilor de a putea restabili linistea si ordinea publica, de a opri actele de vandalism salbatic

sau de banditism, a devenit, treptat, permeabila la promisiunile propagandei extremiste. Actorii

implicati în promovarea terorii si terorismului se erijau, în acelasi timp, în "adeptii ordinii",

promitând lichidarea anarhiei în conditiile în care ar fi ajuns la putere.

Daca sovieticii au încercat, întrucâtva, sa-si mascheze actele de terorism sub o crusta de

legitimitate, pretinzând ca "asasinatul si terorismul nu sunt caracteristice unor revolutionari

autentici", nazistii germani au renuntat rapid la orice pretentii de legalitate sau de respect al

normelor de convietuire politica acceptate pe plan international.

Pe teritoriul Europei, alaturi de cele trei principale puteri revizioniste (Germania, URSS si

Italia), pe scena politicii au aparut numeroase alte tari cu potentiale militare mai modeste, dar cu

aceeasi agresivitate si lipsa de scrupule ca si patronii lor. În acest context, s-au detasat prin

extremismul lor Ungaria si Bulgaria, exagerând pretentiile teritoriale în dauna vecinilor, precum si

prin pozitiile de forta afisata, care era disproportionata fata de mijloacele de care dispuneau.

Neputându-si realiza scopurile agresive prin mijloace directe, cele doua state au apelat la terorism,




70

aderând la conceptiile nazismului în speranta obtinerii de "resturi" de la jaful pus la cale de marile

puteri totalitare.

Spre deosebire de anarhistii si teroristii "clasici", promotorii terorismului de extrema dreapta

sau stânga din perioada interbelica au tras concluzia ca puterea politica nu se putea obtine numai

prin simpla insuflare a sentimentului de teama în rândul conducerii aflate la putere, fiind necesara

dirijarea violentei si terorii spre anumite tinte politice si, pentru aceasta, ca în orice operatiune

militara, surpriza si planificarea atenta erau apreciate ca fiind drept cruciale.

Terorismul era privit, din perspectiva ideologiilor bolsevica si nazista, ca un conflict armat în

care utilizarea fortei si violentei era la fel de fireasca cum ar fi fost orice alta situatie de beligeranta.

În aceasta viziune, teroarea este un simplu instrument în procesul de escaladare a unui razboi

psihologic declansat împotriva tuturor, inclusiv contra propriului popor, cu victime alese la

întâmplare, nu persoane alese dupa criteriul dreptatii, justitiei sau legalitatii.

Astfel, desi teoretic se face distinctia între "teroare", ca fenomen psiho-social distructiv si

"terorism", ca metode si procedee de actiune pentru a genera teroarea, în perioada interbelica cele

doua notiuni ramân strâns legate.

Mitul istoric al eficacitatii terorii a condus la asocierea tehnicilor de terorizare a populatiei cu

o serie de tipuri de gândire politica, terorismul fiind folosit intens în procesul concret de guvernare.

Aceeasi perioada, care pentru Europa a însemnat una dintre cele mai dramatice si sumbre ale istoriei

sale, pentru America a fost perioada de acceptare tacita de catre stat a terorismului, ca în cazul Ku-

Klux-Klanului sau al campaniilor de terorizare a liderilor si activistilor sindicali sau

antisegregationisti si al terorismului criminal sustinut de capii retelelor de crima organizata si al

terorismului psihopat.

Actul terorist care a marcat începutul celui de-al II- lea razboi mondial a fost numai un pretext

pentru atacarea Poloniei, atentatele si actele teroriste comise în aceasta perioada fiind adeseori

confundate cu simple acte de razboi, motiv pentru care decelarea acestora este un demers dificil.

Majoritatea atentatelor s-au îndreptat împotriva conducatorilor militari si politici ai tarilor

implicate în razboi, unele fiind planuite si înfaptuite de inamic iar altele au fost comise chiar de

apropiatii sau aliatii demnitarilor vizati, urmarindu-se astfel rasturnarea grupului politic conducator,

atragerea simpatiei învingatorilor, rezolvarea unor presiuni aparute între aliati.




71

Premisele aparitiei si proliferarii actelor de tip terorist le-au constituit pozitia militarilor fata

de populatia civila în conditiile desfasurarii unui razboi total, generalizarea miscarilor de partizani,

"maquis" sau gherila, care implicau în lupta categorii formal necombatante.

Actele deliberate de terorism, comise de ambele tabere beligerante pe timpul razboiului, au

capatat justificari "post- factum" în numele cauzei, a necesitatilor obiective ale momentului, a

disciplinei militare (de tipul "am primit ordin"), de obicei fiind cercetate numai cele imputabile

învinsilor. Folosirea premeditata a violentei si a amenintarii cu violenta în vederea subminarii

moralului inamicului si a terorizarii populatiei civile "neutre" a reprezentat o tactica aplicata si de

miscarile de gherila din zona Pacificului, de partizanii chinezi sau rusi si de catre miscarile de tip

"maquis" sau "partisans et franctireurs" din Franta, care au lansat adevarate campanii de intimidare

contra colaborationistilor si de lichidare a reprezentantilor civili si militari ai ocupantilor.

Dupa razboi, toate aceste acte au devenit simboluri ale rezistentei antifasciste, pagini de lupta

contra invadatorilor, motiv pentru care aproape nimeni nu a mai îndraznit sa le catalogheze ca

imputabile. Deraparea rezistentei armate în terorism a reprezentat un bagaj motivational important,

mostenit de teroristi în perioada postbelica, deoarece ceea ce era considerat justificabil, din punct de

vedere moral si legal atunci, putea fi folosit în continuare împotriva altor tinte, învingatorii din cel

de-al doilea razboi mondial vazându-se confruntati în perioada postbelica cu atacuri teroriste

executate dupa tiparul pe care ei îl folosisera în pregatirea gherilelor si miscarilor de rezistenta din

timpul razboiului, când considerasera ca moralitatea si legitimitatea sunt pur si simplu

circumstantiale iar atingerea obiectivelor strategice permit orice derogari de la legile pacii si

razboiului.

În perioada postbelica, urmare a nenumarate cauze de natura sociala, nationala, politica,

ideologica sau religioasa, terorismul a fost prezent si chiar s-a generalizat, unele minoritati etnice

sau religioase apelând la terorism pentru a-si rezolva aspiratiile spre autodeterminare, cum e si cazul

bascilor din Spania, al catolicilor din Ulster, al armenilor si kurzilor din Turcia.

Au aparut diverse grupuri teroriste, care au dorit sa impuna anumite doctrine politice, cel mai

cunoscute fiind Brigazile Rosii din Italia, precum si organizatii proguvernamentale, ce au apelat la

actiuni teroriste tocmai pentru a se mentine la putere ca urmare a amenintarilor aparute din cauza

nemultumirilor maselor populare din unele state dictatoriale sau bazate pe apartheid (Haiti, Chile,

Rhodesia, Africa de Sud).




72

In timp ce unele minoritati nationale au folosit terorismul în lupta pentru obtinerea de drepturi

politice, exemplificativ fiind cazul sionistilor din Palestina aflati în conflict cu autoritatile britanice

din perioada mandatului acestora, alte organizatii teroriste au aparut ca urmare a desprinderii din

miscarile populatiei majoritare constituite ca forme de lupta politica împotriva împartirii arbitrare a

teritoriului acestora (Mozambic, Kenya).

Ca o trasatura caracteristica se poate mentiona faptul ca, si în perioada razboiului rece,

terorismul a constituit una din strategiile des utilizate în razboaiele de eliberare a coloniilor din

Africa si Asia, inclusiv Indochina sau a conflictelor frontaliere.

O alta caracteristica a perioadei analizate se refera la faptul ca, în anii '60, toate miscarile de

gherila, a caror implicare în actiuni teroriste era de notorietate, erau sprijinite de blocul tarilor

comuniste si, ca urmare, actele teroriste au aparut si în continente ca Europa si America de Nord,

care nu se confruntau cu activitati de acest gen.

Desi majoritatea acestor organizatii erau cu orientare de stânga, au existat în unele tari ca

Turcia, Italia, Argentina, Brazilia grupuri teroriste cu orientari de extrema dreapta, care, însa, nu au

executat, de regula, actiuni externe.

O alta caracteristica interesanta a terorismului în perioada razboiului rece este aceea ca,

urmare a împartirii lumii în doua tabere ideologice, acesta a devenit respectabil din punct de vedere

intelectual, în functie de ideologia împartasita.

În anul 1968, a început valul de terorism irlandez, care se deosebeste de celelalte anterioare

prin violenta mare cu care erau atacate obiectivele, fara nici o deosebire.

Se poate afirma ca, în perioada razboiului rece, terorismul ca fenomen a fost puternic

influentat de lupta ideologica dintre cele doua blocuri, fiecare parte încercând, în functie de

interesele sale, sa-l foloseasca ca o arma împotriva celeilalte.

Forme de manifestare ale fenomenului terorist Terorismul, considerat dupa mobilul sau intentia actului terorist se clasifica astfel în : terorism

de drept comun, terorism social, terorism politic, terorism de stat, terorism national sau intern si

terorismul international.

Terorismul de drept comun este acel gen de terorism care cade sub incidenta legii penale ca o

infractiune obisnuita, agravata însa de metoda de executie, prin teroare. Sunt acte incriminate de




73

dreptul comun, acte al caror mobil nu este nici politic, nici social, dar care se caracterizeaza printr-o

violenta odioasa ca metoda de realizare. Un exemplu graitor de terorism de drept comun este acela

al rapirii de persoane cu scopul de a câstiga bani de la persoanele apropiate celor pe care gruparile

teroriste le rapesc.

Terorismul social urmareste realizarea unei ideologii sau doctrine sociale sau economice, ori

distrugerea unei orânduiri sociale. Acest gen de terorism înseamna o strategie a tensiunii,

manifestându-se printr-o escalada a violentei. El poate fi inspirat si cultivat si din afara de forte

oculte sau înca necunoscute public. Exemplul cel mai bun de terorism social este acela practicat de

anumite grupari naziste din Germania, care terorizeaza populatia, prin impunerea cu violenta a

ideologiilor hitleriste.

Terorismul politic este caracterizat prin faptul ca elementul subiectiv, deci elementul

intentional, este de ordin politic, în sensul ca actul de teroare este dirijat contra organelor statului,

sau reprezentantilor sai, împotriva organizatiei statale sau formei sale constitutionale. Exemplele de

terorism politic sunt din pacate numeroase, aproape toate sfârsite cu asasinari de persoane politice.

Terorismul de stat se îndreapta împotriva statului sau contra structurii economice a statului.

Exemplul cel mai clar de terorism de stat este acela practicat de-a lungul multor ani de catre Irak

împotriva Iranului. Din fericire, în zilele noastre acest conflict a fost aplanat.

Daca pregatirea actului terorist, executarea lui si consecintele pe care le produce îsi limiteaza

aria înauntrul unei singure tari, ne vom afla în fata unui terorism national sau intern. Un exemplu de

astfel de terorism este acela al unei bande anarhiste denumita Fractiunea Armatei Rosii care a

terorizat populatia fostei Germanii federale pâna în anul 1975, având la activ 5 omoruri, 54 tentative

de asasinat, 6 atentate cu explozivi.

Terorismul international constituie un tip special de terorism, caracterizat printr-un element

de extraneitate: pregatirea si executarea actului de terorism, subiectele lui pasive sau active,

mobilul, mijloacele de înfaptuire al e autorului intereseaza mai multe state. Cel mai nefericit

exemplu de astfel de terorism este acela al atentatului terorist de la 11 septembrie 2001, de la World

Trade Center.

Terorismul poate fi considerat si în functie de modalitatile de ducere la îndeplinire. Se vor

putea distinge astfel:




74

a) terorismul direct, întelegându-se prin aceasta acel gen de terorism care vizeaza în

mod direct, nemijlocit, scopul propus, asa cum s-ar prezenta cazul când un sef de stat ar fi asasinat

în vederea înlocuirii lui cu un altul care sa lanseze o noua structura statala diferita de cea

precedenta;

b) terorismul indirect în care actiunea de violenta tinde în mod unilateral la atingerea

scopului propus; un exemplu specific îl constituie confectionarea de pasapoarte false pentru trecerea

frontierei de catre un agent terorist, într-o tara unde intentioneaza sa savârseasca atentatul.

Terorismul cuprinde actele de violenta premeditata, precum omuciderea, ranirea corporala

grava, rapirea, luarea de ostatici, toate în scopul atingerii unui obiectiv vizat prin metoda terorista,

ca si tentativa de comitere a unor asemenea acte. Într-un termen mai sintetic, s-ar putea vorbi de

actele îndreptate direct împotriva persoanelor (individual sau comunitati de persoane), crimele,

sechestrarile, rapirile si alte atentate la integritatea fizica si morala a indivizilor.

Sursele si resursele terorismului

Terorismul comporta un proces lung si minutios de pregatire, pentru a putea constitui acel act

brusc, brutal si spectaculos de manifestare. Diversitatea structurilor teroriste si multitudinea

modalitatilor în care acesta încearca sa se manifeste în spectrul larg al violentei teroriste atrage dupa

sine si variabilitatea surselor lor materiale, tehnologice si de finantare. Cautarea de fonduri a devenit

din ce în ce mai mult o necesitate vitala pentru teroristi datorita mijloacelor din ce în ce mai

performante de actiune. Acestea sunt obtinute pe diferite cai, mergând de la cotizarea de catre

membrii grupului sau organizatiei teroriste, fapte de banditism, întreprinderi paravan, trafic de arme

si droguri, spalare de bani si chiar pâna la sustinerea financiara de catre anumite state interesate.

Într-o simpla enumerare, putem spune ca acestea pot fi: internationale, regionale, locale,

accidentale, în functie de natura resurselor (financiare, economice, tehnice si stiintifice), umane,

religioase, ideologice, politice.

Exista si alte resurse care pot fi folosite pentru sprijinirea terorismului. Unele sunt

întâmplatoare si provin din asocierea unor interese de moment, altele tin de evolutia unor conflicte

si a unor spatii de confruntare. Activitatea umana, fiind foarte complexa, produce nu numai structuri

si actiuni în sensul evolutiei pozitive, ci si pe cele care frâneaza aceasta evolutie.




75

Implicarea statelor în terorismul international se poate manifesta în diferite moduri, de la

oferirea de asistenta la diverse niveluri la ajutoare operationale si chiar la initierea si orientarea

activitatii organizatiilor teroriste.

În functie de gradul de implicare în terorismul international, statele pot fi împartite în: state-

sponsor si state-teroriste, dar acest gen de clasificare este problematic prin faptul ca se poate

transforma în arma politica utilizata de natiuni pentru a-si descrie astfel adversarii sau de

organizatiile teroriste pentru motivarea actiunilor teroriste la adresa statelor rivale.

Lupta împotriva statelor implicate în terorismul international reflecta conflictele de interese

din arena internationala dintre state si superputeri, dintre aliante si ligi de state, dintre grupuri si

organizatii diverse.

Dintotdeauna, eforturile luptei împotriva terorismului au creat conflicte de interese, în

interiorul statelor, între securitatea nationala si interesele economice. Astfel, într-o analiza a

masurilor internationale adoptate împotriva statelor implicate în terorism se arata ca majoritatea

statelor nu sunt dispuse sa-si sacrifice interesele economice în schimbul stoparii sau diminuarii

terorismului, cel mai relevant exemplu al acestei tendinte fiind atitudinea unor state europene (în

special Germania, Franta, Italia) în ceea ce priveste Iranul (stat considerat de Departamentul de Stat

american ca lider în pozitia de stat-sponsor al terorismului).

Resursele terorismului, fie ele economice, financiare, stiintifice, tehnice, ideologice

(religioase) sau de alta natura, se concretizeaza în diverse forme de manifestare:

Sursa/suportul ideologic oferit de statele implicate prezinta o importanta majora si se

manifesta ca:

a) îndoctrinare politica si religioasa prin intermediul agentilor statului-sponsor, prin

programe de pregatire în cadrul unor institutii ale statului-sponsor;

b) propaganda în favoarea terorismului, directa sau mascata, exercitata prin mass-

media, biserica, organizatii guvernamentale si neguvernamentale, etnice, religioase etc.;

Sprijinul financiar, absolut necesar pentru ca o organizatie terorista sa actioneze si sa se

dezvolte, poate fi oferit de actori individuali, statali (state, organizatii guvernamentale si

neguvernamentale, partide politice etc.), regionali sau globali si poate lua urmatoarele forme:

a) bugetele unor state care practica sau sustin financiar terorismul;




76

b) fonduri indirecte alocate sub masca “asistentei”, a “ajutoarelor internationale”,

“sprijinirii fortelor democratice, progresiste”;

c) subventii ale unor oameni de afaceri, emigranti etc.;

d) bani obtinuti de traficanti de arme, munitii, droguri, substante radioactive, materiale

strategice, carne vie, opere de arta etc.;

e) fonduri strânse de partide, organizatii religioase, organizatii neguvernamentale,

persoane particulare etc.;

f) fraude, evaziuni fiscale, bancruta frauduloasa, deturnari de fonduri, falsificare si

spalare de bani etc.

Sprijinul militar constituie una din modalitatile de ajutor absolut indispensabile si se

concretizeaza în:

a) antrenamente în tabere specializate;

b) programe de ajutor militar în armament si echipament aprobate de parlamentele unor

state;

c) armamente rezultate din destructurarea unor armate (ca aceea a fostei URSS);

d) armament, munitie provenite din contrabanda sau puse la dispozitie de state,

guverne, organizatii teroriste, persoane etc.

Suportul operational include directa asistenta a statelor implicate în terorismul international la

alegerea tintelor si pregatirea atacurilor specifice, putând lua diferite forme, de la pregatirea

documentelor false, a unor arme speciale, sofisticate (ca urmare a utilizarii rezultatelor unor

cercetari stiintifice si a unor tehno logii de vârf, a resurselor informationale la diferite niveluri,

oferite de unii actori internationali statelor sau organizatiilor teroriste sau obtinute pe cai diverse)

pâna la folosirea propriilor agentii nationale de spionaj.

De exemplu, este un fapt dovedit ca ambasadele iraniene din lume aprovizioneaza celulele

teroriste cu armament (transportat prin filiera diplomatica), bani, pasapoarte, vize etc., fiind

implicate si în recrutarea de colaboratori din comunitatile islamice de pretutindeni.

Se poate spune ca suportul operational reprezinta anticamera initierii si canalizarii atacurilor

teroriste.

O alta sursa a terorismului international, care poate fi considerata si cel mai înalt nivel de

implicare a unui stat în sprijinirea activitatilor teroriste, este reprezentata de utilizarea propriilor




77

forte de securitate, a serviciilor de informatii si chiar a agentiilor guvernamentale în punerea în

aplicare a unor atacuri teroriste.

Scopurile si motivatiile actiunilor teroriste

Cauzele si motivatiile terorismului sunt dintre cele mai diverse, de la încercarea unor

organizatii ecologice de a convinge lumea cu privire la pericolul care îl reprezinta distrugerea

ecosistemelor, la încercarea altor organizatii de a prelua puterea într-un stat si a o exercita în folosul

propriu. Aceste cauze si motivatii ale activitatilor teroriste trebuie sa fie în atentia analistilor,

deoarece ele pot asigura o perspectiva folositoare privind posibilele intentii si tinte ale grupurilor

teroriste.

Actele teroriste au loc în ambele lumi, si în cele de obârsie iudeo-crestina si în cele în care

religia de baza este cea islamica, cauzele care duc la acte teroriste sunt si comune dar si diferite.

Cauzele comune în cele doua lumi sunt:

a) accentuarea starii de privare absoluta, prin extinderea si agravarea saraciei;

b) atâtarea sentimentelor de privare relativa, prin agravarea decalajelor interne si

externe dintre categoriile si, respectiv, societatile bogate si cele sarace;

c) exploatarea ideologica a deosebirilor dintre culturi, religii, clase, categorii sau tari si

a tarelor ramase în urma celor doua razboaie mondiale si a destramarii imperiilor;

d) proliferarea si agravarea, prin supraaglomerarea unui numar tot mai mare de

localitati, a unor mase critice predispuse spre explozie si violenta;

e) aparitia si raspândirea cazurilor de incompatibilitate lingvistica, cultura si civilizatie

cauzate de exodul în tarile bogate a unor valuri umane tot mai mari din tarile bogate;

f) Terorismul în mediul de factura iudeo-crestina este cauzat din punct de vedere:

g) moral - de dezumanizare specifica alienarii, inclusiv religioase, de traditii si

moravuri;

h) social - de viteza ritmurilor vietii, care nu mai suporta amânarile si asteptarile

specifice negocierilor;

i) tehnic - de perfectionarea mijloacelor de distrugere;

j) cultural - de diseminare, prin reportaje, filme, meciuri si concerte a violentei;

k) emotional, de posibilitatea socarii si santajarii mediatice a populatiei si guvernelor.




78

În lumea islamica, manifestarile teroriste sunt cauzate de inertia produsa de mentalitati,

mentalitati care depind de dogmele religioase si care sunt socotite imuabile.

Aceste cauze ale terorismului, în ambele culturi, sunt produsele fenomenului schimbarii. In

cultura iudeo-crestina, schimbarea este prea rapida si duce la dezadaptare, iar pe de alta parte, în

cultura islamica, lipsa de schimbare si neputinta împotrivirii la influenta civilizatiei iudeo-crestine

duc la neadaptare.

Dezadaptarea si neadaptarea au ca numitor comun:

a) infantilismul, interpretarea nerealista a situatiilor si tratarea insensibila a oamenilor si

valorilor;

b) fanatismul, atasarea exclusivist si patimas fata de o convingere;

c) mesianismul, convingerea predestinarii istorice de a mântui lumea.

d) terorismul contemporan poate avea cel putin trei cauze istorice:

e) hegemonia militara a Israelului asupra vecinilor sai arabi, care a dus la înmultirea

actiunilor teroriste ale acestora împotriva SUA si Israelului si deturnari de avioane;

f) reaparitia, dupa 1968, a miscarilor studentesti extermiste (neomarxiste si

neotrotkiste) în tarile industrializate, în strânsa legatura cu protestele împotriva razboiului din

Vietnam ( „Baader-Meinof”, din RFG, „Brigada Rosie”, în Italia, „Armata Rosie” în Japonia);

g) sfârsitul Razboiului Rece a avut drept urmare o pierdere a identitatii ideologice si o

cadere economica a statelor odinioara aliate cu URSS, ceea ce a dus la acutizarea atitudinii

antiamericane si integrarea în fundamentalismul islamic.

Una din principalele cauze a recurgerii la terorism si nu la un razboi de tip conventional este

ca are un cost mult mai redus, iar gradul de risc este de asemenea mai redus (incidentele de la 11

septembrie au generat un raport al cheltuielilor „teroristi – S.U.A” de 1:3000000). Terorismul

confera celor slabi o putere mare de impact asupra unor state, chiar a celor puternice.

Din punct de vedere politic, conflictele asimetrice au drept scop: sporirea influentei politice

într-o anumita zona geostrategica; influentarea orientarilor politice ale statelor care controleaza

resurse strategice; realizarea intereselor economice în zone bogate în resurse strategice; mentinerea

stabilitatii într-o anumita zona; sporirea angajamentului si a capacitatii unor aliati de a participa la

actiuni militare pe care le implica „apararea comuna”; sporirea influentei asupra unor guverne si

elite a caror orientare politica este importanta la nivel global, regional etc.; obtinerea independentei




79

statale; restabilirea unei ordini bazate pe valorile pronationale ale religiei si traditiilor comune;

restabilirea prin forta a intereselor nationale fundamentale; realizarea egalitatii confesionale a

populatiei; apararea ordinii constitutionale s.a.

Scopul strategic al conflictelor asimetrice este de a crea o situatie postconflictuala care sa

permita negocierile de pe pozitii avantajoase.

Caile de înfaptuire a scopului politico-strategic general al conflictului asimetric sunt în

principal de natura nonmilitara, însotite de o serie de demersuri politico-diplomatice, economice,

psihologice, paranormale, informationale etc.

Obiective ale conflictelor asimetrice pot fi considerate: separarea unor regiuni si constituirea

de noi state, modificarea regimului politic din unele tari, eliberarea de sub dominatia straina,

schimbarea guvernelor sau a unor presedinti de state, recunoasterea egalitatii confesionale sau

mentinerea acestor inegalitati, obtinerea unor privilegii, lichidarea unor personalitati a caror

activitate incomodeaza sau împiedica rezolvarea unor probleme. eliberarea unor camarazi retinuti,

detinuti sau arestati. obtinerea de rascumparari pentru finantarea unor actiuni viitoare s.a.

Terorismul ramâne un fenomen complex, agravat de amestecul de factori si motivatii diferite,

grupurile independente ale radicalilor islamici reprezentand in acest moment o provocare în

continua crestere.

Miscarile teroriste etnice, nationaliste si religioase, adânc înradacinate, continua sa actioneze

alaturi de aparitia grupurilor noi, care expun noi cauze si ideologii.

Studiile asupra terorismului au aratat ca motivatiile care stau la baza actiunilor teroriste pot fi

clasificate în trei categorii: rationale, psihologice si culturale 53.

Motivatii rationale: Teroristul rational face o analiza aprofundata a costurilor si beneficiilor

referitoare la scopurile si optiunile sale. În timpul planificarii unei actiuni, el cauta sa determine

care sunt cele mai scazute costuri si cele mai eficiente cai pentru a-si realiza obiectivele. Teroristul

face de asemenea o evaluare a riscurilor la care se expune, cântarind mijloacele de aparare ale tintei

împotriva propriilor sale posibilitati de atac, analizeaza capacitatea colaboratorilor sai de a- l sprijini

pentru distrugerea tintei, luând în considerarea scopul urmarit si conditiile sociale existente la un

moment dat.

53 Marius,Petrescu, Organizatii teroriste, Editura Milenium, 1999.




80

Rationamentul unui terorist este asemanator cu acela facut de un comandant militar sau un

întreprinzator care, înaintea unei operatiuni militare sau initierii unei afaceri, evalueaza toate

disponibilitatile pentru derularea actiunii. Un terorist va analiza daca actiunea sa va induce

suficienta anxietate pentru a-si atinge scopurile, fara ca el sau cauza sa fie afectati, fiind constient de

faptul ca o evaluare gresita a reactiei sociale poate conduce la dezastre. Astfel, când grupurile

Tupamaros (Uruguay), ERP (Armata Poporului Revolutionar) si Montoneros (Argentina) au evaluat

gresit reactia populara, ostila la terorism si au depasit pragul de toleranta al societatii, ele au fost

eliminate.

Motivatii psihologice: Motivatia unei persoane pentru a savârsi acte teroriste deriva, din punct

de vedere psihologic, din insatisfactiile si nerealizarile existente în viata sa personala. El îsi gaseste

astfel ratiunea de a trai, dedicându-se actelor de terorism.

Desi nu s-a determinat o psihopatie clara în rândurile teroristilor, exista un element aproape

universal, care îi caracterizeaza, si anume acela ca sunt „fideli desavârsiti”. Teroristii nu iau în

considerare punctele de vedere din exteriorul grupului, cred doar în cauza lor si au convingerea ca

nu pot gresi niciodata. Ei au tendinta sa proiecteze asupra altora propriile lor motivatii antisociale,

manifestându-se printr-o atitudine de genul "noi împotriva tuturor", aceasta perspectiva ducand la

dezumanizarea victimelor si elimina orice ambiguitate din mintea lor atunci când actioneaza.

O caracteristica comuna tuturor teroristilor motivati psihologic este nevoia lor acuta de a

apartine unui grup si îsi definesc statutul social prin apartenenta la un grup. Pentru unii teroristi,

acceptarea lor de catre un grup reprezinta o motivatie mult mai puternica decât obiectivele politice

stabilite de acesta.

Grupurile teroriste au motivatii interne foarte puternice. Acestea le determina sa considere

necesare orice acte de violenta, care sa le justifice existenta, legitimitatea si consideratia proprie.

Intru-cat nevoia de a apartine unui grup limiteaza renuntarile, iar teama de compromis nu

permite acceptarea acestora, teroristii considera negocierile ca fiind o tradare sau, în cel mai bun

caz, ca dezonorante. Aceasta este in definitiv si explicatia faptului ca gruparile teroriste sunt

predispuse la divizari, iar fractiunile rezultate sunt deseori mult mai violente decât grupurile din

care provin.

Dinamica motivatiilor psihologice a determinat ca obiectivele urmarite de-a lungul timpului

sa fie aproape imposibil de realizat. Un grup care si-a atins scopurile este condamnat la disparitie si,




81

de aceea, atunci când se apropie de realizarea lor, va cauta sa le redefineasca. Grupul va respinge

orice pretentie de realizare a obiectivelor pe toate planurile, afirmând ca aceasta este falsa ori

necorespunzatoare sau o va caracteriza ca fiind rezultatul duplicitatii inamicilor. Exemple în acest

sens se regasesc atât la gruparile Recontras din Nicaragua, ETA din Spania, cât si la multe din

fractiunile palestiniene, care par a suferi de teama succesului. O protectie psihologica eficienta

împotriva succesului se realizeaza prin definirea scopurilor grupului, astfel încât acestea sa fie

imposibil de realizat.

Motivatii culturale: Culturile modeleaza valorile si motiveaza oamenii sa actioneze în moduri

care pot parea nerezonabile pentru observatorii din afara arealului cultural respectiv. Americanii, de

exemplu, ezita sa ia în considerare efectul foarte puternic pe care îl are cultura asupra

comportamentului uman. Ei considera si accepta mitul conform caruia comportamentul rational este

singurul care coordoneaza actiunile umane. Daca în cultura americana apare un comportament

irational, acesta este explicat prin toate mijloacele, care duc la gasirea unei motivatii rationale. În

cazul în care actiuni irationale asemenea vendetelor, torturilor sau comportamentelor auto-

distructive ale unor grupuri se manifesta la alte popoare, acestea sunt respinse, ca fiind incredibile.

În schimb, daca se regasesc în cultura lor, americanii fac eforturi sa le gaseasca explicatii rationale.

Ei nu sunt de acord cu dezmembrarea statelor din motive etnice daca din aceasta rezulta state mici,

cu economii slab dezvoltate ci, dimpotriva, sprijina aparitia de state mici, dar cu economii prospere.

Modul de viata în general si al fiecarui individ, în special, este o caracteristica culturala, care are un

impact de proportii asupra terorismului. În societatile în care fiecare individ se identifica prin

apartenenta la un anumit grup (familie, clan, trib), se va manifesta o incitare spre sacrificiu, rar

întâlnita. Teroristii reprezinta un caz special: ei sunt dornici sa-si sacrifice viata pentru cauza si

organizatia lor. Pe de alta parte, vietile celor din afara grupului, care în sistemul lor de valori

reprezinta raul, pot fi distruse fara nici o remuscare. O determinanta culturala majora a terorismului

o reprezinta perceptia referitoare la "outsideri" si anticiparea amenintarii existente la adresa

supravietuirii grupurilor etnice. Teama provocata de o posibila exterminare culturala conduce la o

violenta care, pentru cineva care nu a trait o astfel de experienta, pare irationala. Toti indivizii sunt

sensibili la amenintarile contra valorilor prin care ei însisi se identifica: limba, religia, comunitatea,

teritoriul unde traiesc sau locul natal. Posibilitatea de a pierde oricare din aceste valori declanseaza

o reactie de aparare, uneori chiar de ura, fata de alte persoane sau popoare. Religia poate fi




82

considerata cea mai sensibila valoare culturala prin care se identifica o persoana, deoarece cuprinde

valori adânc înradacinate. O amenintare la adresa religiei (secularizarea, demagifierea,

desacralizarea) genereaza un risc, nu numai asupra prezentului, dar si asupra trecutului si viitorului

cultural. Multe religii, incluzând crestinismul si islamismul, se considera îndreptatite sa foloseasca

forta pentru convertire. În numele religiei, terorismul poate fi foarte violent, iar teroristii motivati

religios privesc actiunile lor ca fiind morale si reprezentând o sanctiune divina. În conceptia lor,

actiunile ce le întreprind, considerate acte de disperare în alte împrejurari, reprezinta o datorie

divina. Astfel se explica spiritul de sacrificiu si daruire existent în rândurile celor mai extremiste

grupuri teroriste.

Terorismul islamic

Atentatele de la 11 septembrie 2001, savârsite în numele lui Allah, au evidentiat tehnicile

avansate, rezultat al globalizarii, utilizate de teroristi, combinate cu practica autosacrificiului, care

dateaza din vremuri îndelungate, ei îmbina produsele dezvoltarii tehnologice cu traditia.

Organizatiile teroriste si-au adaptat rapid structura, metodele si mijloacele utilizate la noile

realitati, au diversificat formele de pregatire a personalului si au asigurat o mai pronuntata

conspirativitate a retelelor, membrilor si activitatilor. Inamicul cu care se confrunta Statele Unite ale

Americii si aliatii sai, în prezent, nu mai poate fi înfrânt prin metode clasice.

Teroristii secolului al-XXI- lea actioneaza în mod nediscriminator, cu victime aleatorii,

stimulând terorismul suicidar de masa, ca în cazul atentatelor de la 11 septembrie, dar nu numai.

Evoluând de la formele de teroare aparute înca din antichitate, la formele complexe si

avansate de astazi, fenomenul terorist este unul dintre cele mai grave pericole la adresa omenirii,

fapt înteles de majoritatea statelor, unindu-si fortele pentru eradicarea lui.

Esential este sa se faca distinctia între Islam si terorism, astfel ca razboiul pornit dupa 11

septembrie 2001, este îndreptat împotriva teroristilor si nu a tuturor musulmanilor. Este cert ca

majoritatea teroristilor sunt musulmani, dar nu toti musulmanii sunt teroristi. Prin recurgerea la

cunoastere se pot evita astfel de asocieri eronate.

Conflictul dintre SUA si aliatii sai, pe de-o parte si fundamentalistii islamici pe de alta parte,

poate fi vazuta si ca lupta dintre lumea occidentala crestina si lumea musulmana, prima fiind

caracterizata de bogatie, prosperitate, iar cealalta de saracie si marginalizare. O discrepanta majora




83

între doua civilizatii, ce produce frustrari si gândiri radicale, ceea ce nu duce la transformarea

tuturor musulmanilor în teroristi.

Modernizarea este uneori perceputa în lumea musulmana ca o tendinta de occidentalizare.

Astfel, efectele modernizarii alimenteaza tendinta spre extremism. Musulmanii au tendinta de a se

apara, de a-si conserva religia si traditia, vazând în Occident promotorul globalizarii, un dusman,

care le ameninta însasi civilizatia.

Actiunile teroriste ale fundamentalistilor islamici nu sunt bazate pe motivatii reale în ceea ce

priveste perceperea realitatii, ci sunt determinate de interpretarea subiectiva a normelor religioase

(cum este si în cazul organizatiei Al-Qaeda, cu liderul sau, Osama Bin Laden, care spune ca

uciderea tuturor americanilor si a aliatilor lor, civili si militari, este o datorie individuala pentru

fiecare musulman, afirmatie nejustificabila de Coran) si în acelasi timp încurajeaza autosacrificiul,

un subiect destul de disputat chiar si în lumea Islamului. Nu exista precepte în Coran care sa

motiveze crima, astfel ca Islamul nu se rezuma doar la islamismul extrem.

Pe de alta parte fundamentalistii islamici se considera alesi de Allah pentru a conduce lupta,

razboiul sfânt, împotriva necredinciosilor, marjând pe faptul ca sentimentul anti-occidental este

destul de dezvoltat în multe dintre tarile musulmane, în unele chiar încearcându-se reimpunerea

legii stricte islamice.

Islamul- Introspectiva

Islamul este una dintre cele trei mari religii monoteiste (alaturi de crestinism si iudaism)

întemeiata în veacul al VII- lea si bazata pe textul sacru cunoscut sub titlul de „Coran”. În araba,

„Islam” înseamna supunere - supunerea fata de Allah. Cuvântul „Allah” se refera la acelasi

Dumnezeu ca al evreilor si crestinilor.54 Etimologic, el provine din arabul „Aslama” care s-ar

traduce prin „a se supune”, „a se darui cu totul”.

Principalele dogme ale Islamului sunt: Unicitatea lui Allah, predestinarea lumii si caracterul

necreat al Coranului.

Conform Coranului, Islamul este „adevarata religie”, indiferent de profetul care a initiat-o sau

de epoca initierii. Islamul este „adeziunea la pacea lui Dunmezeu”. 55

54 http://islamtomorrow.com/definition.asp 55 Dan, Laurentiu, Nita, Terorismul kamikaze, Editura Antet XX Press, 2005, p. 100.




84

Întemeietorul religiei islamice si cel mai important profet al Islamului a fost Muhammad,

fiind cea mai recent aparuta dintre cele trei religii abrahamice monoteiste: iudaism, crestinism si

islam. În limba araba numele Muhammad înseamna „cel demn de lauda”.

Coranul, cea mai importanta sursa de autoritate în Islam, condamna în mod clar terorismul,

spunând ca daca cineva omoara un om nevinovat, este ca si cum a omorât toata umanitatea si cine

salveaza o viata e ca si cum a salvat întreaga umanitate (Coran 5:32). De asemenea, nici în razboi

Coranul nu permite vatamarea civililor sau distrugerea bunurilor acestora.56

A doua sursa doctrinara si disciplinara a Islamului, dupa Coran, este Sunna - „Conduita” sau

„Rânduiala”, referindu-se la conduita profetului Muhammad, costituita din spusele si faptele

profetului, asa cum sunt ele cuprinse în hadith sau traditii, pe care le urmeaza jurisconsultii si

teologii pentru a preciza mai bine continutul legii islamice, izvorâta din Coran. Sunna cuprinde

spusele profetului Muhammad, faptele acestuia si ale unora dintre însotitorii sai, pe care le-a

aprobat. Culegerile de hadith se bazeaza pe o mostenire orala, deoarece profetul Muhammad

interzisese notarea propriilor sale cuvinte pentru a nu fi confundate cu textul coranic revelat.

Termenul „hadith”, care are sensul literal de „noutate”, denumeste o vorba sau o cugetare

atribuita Profetului, prin care se încearca o justificare sau o confirmare a unei practici apartinând

Sunnei.

SARI’A reprezinta totalitatea legilor elaborate ce au ca sursa Coranul, Hadithul si Adunarea

Apostolilor lui Mahomed.57

Saria (Sari’a) este termen ce denumeste dreptul islamic, dar pe lânga legi, ea mai cuprinde

percepte ale igienei personale si comunitare, legi de politete sau practici ritualice. Ea acopera toate

aspectele vietii, de la guvernare si relatii externe pâna la viata de zi cu zi. Legea islamica la nivel de

guvernare si justitie sociala se aplica numai acolo unde guvernul este islamic. Complexitatea Sariei

se datoreaza faptului ca ea nu este considerata drept o legislatie, ci Legea si Norma de

comportament ideala, descoperita de Dumnezeu oamenilor.58

În functie de relationarea actiunior umane cu Dumnezeu si cu semenii, Dreptul islamic

cuprinde doua mari sectiuni: Ibadat (Ritualuri) si al-Ahwal al-Shakhsiyyah (Conditiile individuale).

56 http://www.islam-abc.ro/terorism.aspx . 57 Neculai, Stoina, Istoric si evolutii ale conceptului de Jihad, http://www.armyacademy.ro/reviste/4_2004/a3.pdf. 58 Paul, Brusanowski, Stat si religie în Orientul Mijlociu Islamic: de la teocratia medineza instituita de Muhammad la fratia musulmana din perioada interbelica, Presa Universitara Clujeana, Cluj-Napoca, 2005, p. 72.




85

Partea ritualista a dreptului canonic cuprinde cinci mari capitole: puritatea rituala, rugaciunea,

postul, darea rituala si pelerinajul.

Partea a doua a Dreptului canonic cuprinde norme referitoare la relatiile interumane:

casatoria, contractele de casatorie, îndatoririle sotilor, divortul, testarea averilor, mostenirile,

conditiile necesare si modul de efectuare a tranzactiilor comerciale.59

Pentru convertirea la Islam nu e nevoie decât de o simpla declaratie de credinta: „Nu exista alt

Dumnezeu decât Allah, iat Muhammad este mesagerul Lui.” 60

Islamul are ca învatatura de baza existenta unui singur Dumnezeu atotputernic care a creat

lumea si care nu poate avea fii sau fiice, deosebindu-se astfel de crestinism si de religia arabilor

dinaintea aparitiei islamului prin monoteismul sau strict. Coranul spune: „El este Dumnezeu, cel

Unic! Dumnezeu este Stapânul! El nu zamisleste si nu este nascut”.

Religia musulmana cunoaste doua orientari religioase principale: sunnismul, majoritar în

Islam, si siismul.

La baza diferentierii dintre aceste doua ramuri a stat un singur criteriu - alegerea persoanei

care trebuie sa conduca comunitatea musulmana dupa moartea Profetului. Marea discordie (Fitna)

care a avut loc curând dupa disparitia lui Mohammad este raspunzatoare de sciziunea care va marca

evolutia ulterioara a Islamului. În timp ce sunnitii îi recunosc pe primii patru califi drept legitimi,

dintre acestia siitii nu îl considera calif adevarat si urmas al lui Mohammad decât pe Ali, ginerele

acestuia. Siitii cred de asemenea ca seria de imami se termina cu unul care nu moare propriu-zis, ci

ramâne ascuns pentru a reveni într-o zi si a instaura pacea si dreptatea pe pamânt. Acesta este numit

Mehdi (al XII- lea imam disparut la vârsta de doar cinci ani).61

Civilizatia islamica a furnizat un ideal comun, la care toti musulmanii pot apela în numele

rezistentei fata de avansul occidentalilor.

Comunicatiile globale si imaginile transmise prin satelit au creat o constiinta proprie foarte

puternica printre musulmani, dar si sentimentul unui asediu mai larg al Occidentului imperialist

asupra culturii islamice. Acest asediu nu este nimic modern; este vorba de neobosita ofensiva a

Vestului catre dominatia spatiilor strategice, a resurselor si chiar a culturii din lumea musulmana – 59Paul, Brusanowski, Stat si religie în Orientul Mijlociu Islamic: de la teocratia medineza instituita de Muhammad la fratia musulmana din perioada interbelica, Presa Universitara Clujeana, Cluj-Napoca, 2005, p. 80. 60 James, A., Bill, Carl, Leiden, Politics in the Middle East, Second Edition, Little, Brown and Company, 1984, USA, 1984, p. 39. 61 http://ro.altermedia.info/istorie-alternativa/originile-terorismului-ismailismul-si-asasinii_4248.html.




86

nevoia de a crea un Orient Mijlociu „pro-american”. 62 Islamul a reprezentat o forta unificatoare de

prim ordin a întregului Orient Mijlociu.

În religia islamica exista lucrurile interzise care sunt numite „haraam” si cele permise

„halaal”, lucruri rele dar nu total interzise „Makruh” si lucruri recomandate dar nu obligatorii

„Mustahab”.

Legislatia islamica este de origine divina. Motivul pentru care musulmanii se supun acestor

legi este pentru ca Dumnezeu le comanda sa faca astfel.

Religia islamica interzice: carnea de porc, carnea animalelor care au murit natural, bauturile

alcoolice, drogurile (în cazul in care nu sunt folosite ca medicament), vânatoarea ca sport, cultivarea

drogurilor si a tutunului, adulterul, prostitutia, divortul fara motiv sau amenintarea cu divortul,

maltratarea sotiei, neascultarea parintilor, dispretul, aroganta, minciuna, superstitiile, vrajitoria,

întelaciunea, blestemele, invidia, specula, împrumutul cu dobânda, jocurile de noroc, sinuciderea,

mita, risipa, bârfa si indiferenta în relatiile umane.63

Cei cinci Stâlpi ai Islamului sunt: Sahada sau Marturisirea de credinta, Salat ce reprezinta

Rugaciunea, Hajj însemnând Pelerinajul la Mekka, Postul din luna Ramadan, Zakat sau Dania

rituala.

a) Sahada sau Marturisirea de credinta: „Marturisesc ca nu exista alt Dumnezeu în afara

de Allah si Mahomed este trimisul sau”. Este principala modalitate prin care musulmanii îsi afirma

apartenenta la religia islamica. Marturisirea de credinta este omniprezenta în viata musulmanului.

b) Salat (Rugaciunea): Rugaciunea este dovada practica a credintei. Musulmanii fac

rugaciunea de cinci ori pe zi. Rugaciunile se efectueaza în cele cinci momente importante ale zilei si

se numesc în functie de acele momente când ea trebuie efectuata. Rugaciunea se face în directia Al-

Kaaba (Casa sfânta) aflata în Mekka.

Înainte de a se ruga, musulmanul trebuie sa fie curat pe haine si corp, iar locul unde

intentioneaza sa faca rugaciunea trebuie sa fie curat. Religia islamica interzice rugaciunea la

Mahomed, alti profeti sau îngeri. Musulmanul se roaga doar la Dumnezeu. În afara de cele cinci

rugaciuni obligatorii musulmanul poate sa faca si alte rugaciuni optionale. Rugaciunea rituala,

62 Graham E. Fuller, O lume fara Islam, Revista Foreign Policy, februarie -martie 2008, p. 73. 63 http://www.islam-abc.ro/lucruri-interzise.aspx .




87

„salat”, trebuie rostita întotdeauna în limba araba. Rugaciunea de vineri este obligatorie pentru toti

barbatii adulti. Femeile nu participa.64

c) Pelerinajul la Mekka: Sunt scutiti de aceasta obligatie minorii, robii, nevoiasii,

femeile nemaritate sau cele nu au o ruda apropiata care sa le însoteasca. Orice musulman care are

capacitate financiara si o buna stare de sanatate este obligat sa efectueze macar o data în viata acest

pelerinaj. Al-Kaaba (casa lui Allah) este o cladir e cubica cu un etaj despre care religia islamica

spune ca a fost construita de Adam si reconstruita mai tarziu de catre profetul Ibrahim si fiul sau

Ismail.65

d) Postul din luna Ramadan: Luna Ramadan este a noua luna a calendarului Islamic si

comemoreaza luna în care profetul Mahomed a primit revelatia de la Dumnezeu. Timp de 30 de zile

musulmanii adulti trebuie sa posteasca din zori pâna la apusul soarelui. Ceea ce înseamna abstinenta

de la mâncare, bautura, fumat, parfumuri si relatii conjugale în timpul orelor de post. Dispensele

sunt acordate temporar. 66 Calatorii, femeile gravide, femeile care alapteaza si bolnavii pot amâna

postitul, urmând sa-l faca ulterior. În plus, musulmanii trebuie sa-ti modifice comportamentul, sa nu

minta, sa nu-i jigneasca pe ceilalti. Luna Ramadan este considerata o luna a iertarii si a milei.

Religia islamica stabileste postul ca un mijloc de purificare, un exercitiu de autocontrol si o dovada

de credinta.67

e) Zakat, numita si sadaqa, este un fel de danie sau taxa pe avere. 68 În limba araba

cuvântul zakat înseamna purificare, curatire. Religia islamica stabileste plata daniei ca un mod de a

pastra averea curatita de lacomie si avaritie. Dania rituala obligatorie este de 2,5 % din valoarea

veniturilor. Dania rituala are o destinatie precisa cum a mentionat Coranul: "Milosteniile din dania

sunt numai pentru saraci, pentru sarmani, pentru cei care ostenesc pentru ele, pentru cei ale caror

inimi se aduna întru credinta, pentru slobozirea robilor, pentru cei îndatorati greu, pentru calea lui

Allah si pentru calatorul aflat pe drum". Persoana care îl ofera nu trebuie sa astepte nimic în

schimbul lui si sa nu urmareasca laude din partea celorlalti pentru actele sale de caritate.

64 Henri, Lammens, , Islamul : credinte si institutii, Editura Corint, Bucuresti, 2003, p. 71. 65 http://www.islam-abc.ro/5stalpi.aspx. 66 Henri, Lammens, op. cit., p. 73. 67 http://www.islam-abc.ro/5stalpi.aspx . 68 Henri, Lammens, op. cit., p. 73.




88

Jihad-ul. Razboiul sfânt împotriva „necredinciosilor”

Cuvântul „jihad” deriva de la verbul „djahada” ce semnifica: „a fi harnic”, a face efort”, „a se

sforta” sau „a lupta”.

Jihadul - înteles ca expresie a manifestarii "luptei", aproape ca a devenit „al saselea stâlp al

Islamului”, contribuind în mod hotarâtor la expansiunea muslmana. Sharia a considerat permanent

razboiul sfânt ca fiind una dintre principalele îndatoriri ale califului ( succesor al lui Mahomed).

Jihadul fiind considerat – spre deosebire de obligatiile individuale, fard ’ayn, precum rugaciunea si

ceilalti „stâlpi ai Islamului” – ca o obligatie colectiva sau solidara, fard kifaya.69

„Razboiul Sfânt“ al musulmanilor este purtat în numele lui Allah, care spune „luptati pâna nu

vor mai fi necredinciosi (fitnah), iar religia va fi numai pentru Allah“. 70

Cuvântul „jihad” poate deci însemna razboi sfânt dar mai are si un înteles mai general,

însemnând „lupta”, întelegandu-se folosirea tuturor energiilor si resurselor pentru a stabili sistemul

islamic de viata, pentru a obtine favoarea lui Allah. (De exemplu, jihadul poate fi o lupta cu tine

însuti, când un musulman învata sa-si controleze propriile sale dorinte si intentii rele.71 )

Notiunea contemporana de Jihad este reinventata, personalizata si transformata într-un

instrument politic, „Razboiul Sfânt” transformându-se într-un razboi al fundamentalistilor islamici

cu restul lumii.72 În pofida faptului ca Islamul s-a raspândit preponderent prin razboi si cucerire,

termenul de jihad - însemnând "razboi sfânt", a avut si întelesul de razboi de aparare, (Jihadul

defensiv) având ca scop înlaturarea persecutiei, si nu raspândirea Islamului.

Exista trei aspecte ale întelegerii moderne a luptei sfinte: protectia islamului împotriva

pericolelor interne, cum ar fi revoltele si ereziile; jihadul ca lupta morala personala si straduinta

spirituala împotriva înclinatiilor rele ale sinelui si Jihadul ofensiv.

În timp ce Jihadul ofensiv este acceptat de ramura sunnita a Islamului (aproximativ 90% din

populatia musulmana), acesta este interzis în ramura siita (aproximativ 9%) care considera ca numai

Imamul (conducatorul spiritual si temporal al noii comunitati) este singurul în masura sa decida

„Razboiul Sfânt“. 73

69 Henri, Lammens, op. cit., p. 75. 70 Neculai, Stoina, art, cit., http://www.armyacademy.ro/reviste/4_2004/a3.pdf . 71 http://www.islam-abc.ro/jihad.aspx . 72 Irena, Chiru, Cristian Barna, (Coordonatori), Contraterorism si securitate internationala, Editura Top Form, Bucuresti, 2008, p. 21. 73 Neculai, Stoina, art. cit., http://www.armyacademy.ro/reviste/4_2004/a3.pdf .




89

În numele legii islamice, gruparile fundamentaliste au declansat „razboiul sfânt”, Jihad-ul ca

forma complexa de razboi, care se duce prin toate mijloacele posibile, cu doua componente:

a.) Realizarea si mentinerea cu orice pret a unitatii religioase si etno-culturale a lumii

islamice, în acest sens principalele actiuni fiind îndreptate împotriva „liderilor arabi corup ti” si

pentru impunerea regulilor, legilor si obiceiurilor islamice;

b.) Organizarea si desfasurarea unor ample si diversificate actiuni împotriva Israelului

si a SUA, tari pe care fundamentalismul islamic le considera raspunzatoare pentru situatia statelor

arabe.

Organizatiile si gruparile fundamentaliste islamice declara ca menirea lor este sa duca la

realizarea acestor obiective, iar legea lor unica este Coranul, desi uneori s-a demonstrat ca jocul de

interese a fost mai presus decât Coranul. 74

Termenul Jihad este deci unul islamic si are puterea de a anima în asociere nu doar cu

fundamentalismul în general, ci si cu fundamentalismul islamic în particular, precum si cu lupta

armata în care s-au angajat grupari ca Hamas si Jihadul Islamic. Islamul are, pe de alta parte si

trasaturi moderate si liberale, dar în prezent acestea sunt mult mai putin proeminente decât filonul

militant.75

Numai pentru organizatiile radical-extremiste jihadul intern reprezinta lupta fizica si folosirea

violentei, folosind pentru aceasta o adevarata acrobatie doctrinara, atât timp cât dusmanii împotriva

carora trebuie sa lupte sunt musulmani. Unele organizatii vad în autoritatile civile care nu-i sprijina

pe tradatorii adevaratului Islam si cheama masele pentru a-i sustine în lupta împotriva unor

asemenea conducatori.

Altii se considera pe ei însisi singurii musulmani adevarati si trateaza pe toti cei ce nu apartin

organizatiei lor ca necredinciosi, Jihadul promovat de acestia neavând sorti de a fi pus în practica

datorita faptului ca sunt o minoritate neglijabila, desi încearca permanent sa-si extinda influenta prin

recrutare si convertire.

Desi atentatele din SUA din 11 septembrie 2001 au adus în prim plan lumea Islamului,

moment in care termeni asociati, de regula, violentelor din Orientul Mijlociu au ajuns la ordinea

74 Gheorghe, Vaduva, Terorismul. Dimensiune geopolitica ? i geostrategica. Razboiul terorist. Razboiul împotriva terorismului, Academia de Înalte Studii Militare a Ministerului de Aparare al României. Bucuresti, 2002, p. 33. 75 Benjamin R., Barber, vs. McWorld : How Globalization and Tribalism are Reshaping the World, Bucuresti, 2001. p. 198.




90

zilei (cel mai frecvent cuvânt utilizat de Osama bin Laden prin care ameninta America si civilizatia

occidentala.76 fiind acela de Jihad sau Razboi Sfânt), totusi terorismul este clar respins de Islam si

nu poate fi niciodata numit jihad.

Islamismul si Fundamentalism islamic.

Daca termenul de Islam defineste religia islamica sau comunitatea islamica, formata din

totalitatea musulmanilor, în definitie moderna - Islamismul, termen creat de Voltaire, se refera la

versiunea extremista a islamului politic; desi islamul este confundat mai mereu cu islamismul;

Aceeasi confuzie se petrece in ceea ce priveste conceptul de musulman (adept al religiei

islamice), Islamist (militant, adept al curentului extremist din cadrul islamului politic) si Islamic (ce

apartine islamului, fie religiei, fie comunitatii 77).

Islamismul, cunoscut si sub numele de fundamentalism islamic, reprezinta o forma de utopie

politico-religioasa si se refera la reformularea, în termeni ideologici moderni, a principiilor de baza

ale unei religii traditionale (Islamul) care are origini comune cu iudaismul si crestinismul. In

acceptiunea multor musulmani Islamismul este alternativa ideologica oferita de lumea arabo-

musulmana la invazia doctrinelor moderne ale Occidentului: comunismul, socialismul, liberalismul

capitalismul etc. Islamismul este sinonim cu Islamul politizat.78

Termenul „fundamentalism” vine de la radacina cuvântului „fundare” (care înseamna „o baza

sau fundatie”), definitia fundamentalismului fiind considerata cea de „credinta religioase bazate pe

o interpretare literala a textului religios”, iar fundamentalismul islamic îl defineste pe acela ce adera

strict la fundamentele Islamului, valori care pot fi definite numai dupa învatamintele din Coran si

din viata si învataturile Profetului Muhammad.

„Fundamentalisti” au fost numiti doar acei teologi musulmani care propovaduiau readucerea

doctrinei la fundamentele ei, la formele ei originare. Ulterior, termenul s-a extins la întreaga

miscare poltico-religioasa care militeaza pentru o societate în care legea islamica (Sharia) sa fie

aplicata riguros în toate domeniile vietii (un exemplu de astfel de societate ar fi cea din Iran de dupa

Revolutia din 1979 sau cea pe care vor sa o instaureze talibanii în Afganistan. 79

76 Neculai, Stoina, art. cit., http://www.armyacademy.ro/reviste/4_2004/a3.pdf. 77 Adrian Bucurescu, Islamul, in lumina Coranului, Ziarul România Libera, 11. 08.2008. 78 http://www.bogdan-george-radulescu.ro/eseu1.html . 79 Mihai, Baciu, Fundamentalism si terorism, http://www.flacarais.ro/baciu/guestbook.html ,.




91

Sucesiunea evenimentelor din ultimii ani a demonstrat ca destinul globalizant al Islamului a

înregistrat cea mai traumatizanta întâlnire la falia de contact cu civilizatia occidentala, pentru

majoritatea musulmanilor Occidentul devenind un simbol impenetrabil si de neînteles al dominatiei

malefice si imperialismului.

Constructia ideologica a fundamentalismului islamic, ca „forma de rezistenta a civilizatiei

islamice la occidentalizare” este bazata pe traditie, etnicitate si arhetipuri religioase precum:

„infideli”, „adoratori de idoli”, „cruciati”, „martiri”, „razboaie sfinte”, „inamici ai Islamului”,

„marele Satan”. Acest vocabular fanatico-religios denota natura violenta a fundamentalismului

islamic, o provocare totalitara atât fata de Islamul traditional cât si fata de democratia moderna.80

Dominat înca de diferente etnice si religioase majore, Orientul Mijlociu poseda un sentiment

puternic de constiinta istorica si de resentimente fata de Occident care, daca nu vor fi pe deplin

întelese si contracarate, vor reprezenta permanent focare de stari conflictuale, ale caror consecinte si

evolutii nu pot fi deloc neglijate.

80 Cristian , Barna, Fundamentalismul Islamic si Cruciada Modernitatii, Revista Terorismul Azi, vol. III, an 1, septembrie 2006, p. 98.




92

FOLOSIREA EXPLOZIVILOR ÎN ATENTATELE TERORISTE

Selen MURAD, Leonard. GHITA – FILIP

Abstract: Terrorism is the most important challenge to the security of the European Union,

over 92% of Europeans consider terrorism an important risk factor that can affect security.

Explosives are the most used means executing terrorist attacks. The biggest risk comes from using

hardly detectable explosives that terrorist elements managed to enter secure areas such as airports,

headquarters of institutions and other important buildings.

Keywords: terrorism, radicalization. Improvised Explosive Device (IED), jihadism, terrorist

organization, ammonium nitrate.

1.Tendinte actuale ale fenomenului terorist

Riscurile de natura teorisita, sunt augmentate de catre emergenta gruparilor teroriste care

stimuleaza fenomenul radicalizarii islamice la nivel european, evidentiind riscurile pe care le

prezinta întoarcerea în spatiul comunitar a jihadistilor europeni, care anterior au fost angajati în

lupte sau programe de antrenament în state cu problematica terorista activa.81

Tendintele actuale ale entitatilor teroriste arata faptul ca evenimentele de tipul Black Swan

devin din ce în ce mai probabile.

Fenomenele radicalizarii, convertirii, a auto-radicalizarii în fata computerului si a teroristilor

„crescuti acasa“ – fara a se fi deplasat în tabere sau teatre de lupta contra „cruciatilor“ în apararea

adevaratei credinte, fara a fi profesat salafismul militant sau a se fi integrat în celule jihadiste

combatante, au luat amploare si-si arata zilnic fata.82

81 Strategia Nationala de Aparare a Tarii pentru perioada 2015 - 2019, p.12.

82 Chifu Iulian/Gândire Strategica/Editura Institutului de ?tiin te Politice si Relatii Internationale, Bucure? ti, 2013, p.66.




93

Terorismul este cea mai importanta provocare la adresa securitatii Uniunii Europene, înaintea

problemelor economice, conform unui Eurobarometru privitor la perceptiile europenilor asupra

securitatii interne, realizat în cele 28 de state membre.

Comparativ cu anul 2011, numarul de persoane care au identificat terorismul si extremismul

religios drept provocari pentru Uniunea Europeana în anul 2015 a crescut, iar doua treimi considera

ca amenintarea terorista va lua amploare în urmatorii trei ani. 83

Aproximativ jumatate (49%) dintre respondenti au identificat terorismul drept una dintre cele

mai importante provocari de securitate la adresa Uniunii Europene, fata de 33% dintre respondentii

Eurobarometrului din 2011 si doua treimi dintre acestia sunt de parere ca fenomenul extremist va

lua amploare în urmatorii trei ani. 84

Dupa identificarea principalelor provocari la adresa securitatii Uniunii, respondentii au fost

rugati sa ofere un rating pentru acestea în functie de importanta pe care considera ca o au pentru

securitatea interna a UE.

Este de evidentiat faptul ca 92% dintre respondenti considera terorismul ca fiind un factor

foarte important . Cele mai ridicate procentaje sunt în Marea Britanie (79%), Malta (78%), Cipru

(74%). Românii au catalogat drept ”foarte importante” urmatoarele provocari pentru Uniunea

Europeana: crima organizata (57%), terorismul (56%), calamitatile naturale (45%), criminalitatea

informatica (45%), gestionarea frontierelor externe ale UE (43%).85

Actele de terorism comise în întreaga lume, au adus în discutie necesitatea prevenirii

atacurilor în care sunt implicate, de cele mai multe ori, substante explozive. Pentru acest deziderat,

detectia explozivilor, la un nivel de performanta cât mai ridicat, este un factor decisiv, chiar si

atunci când acestia sunt „închisi“ în corpul unui dispozitiv exploziv improvizat (IED), sau când nu

fac parte din circuitul comercial, fiind fabricati artizanal. 86

2. Generalitati privind explozivii

Un material exploziv , sau o substanta exploziva este o substanta, sau amestecuri de substante,

aflata în stare metastabila, capabila sa sufere sub actiunea caldurii sau a unui factor mecanic, o

83 http://www.caleaeuropeana.ro/eurobarometru-92-dintre-cetatenii-europeni-considera-terorismul-drept-cea-mai-importanta-provocare-la-adresa-securitatii-romanii-asteapta-solutii-de-la-ue-si-armata. 84 Ibidem. 85 Ibidem. 86 http://www.agir.ro/univers-ingineresc/numar-6-2008/tehnologii-de-depistare-si-identificare-rapida-a-explozivilor-i_2078.html.




94

transformare exploziva în urma careia reactioneaza rapid, se descompune brusc si violent cu

dezvoltare puternica de caldura, lumina si gaze, provocând o crestere mare a presiunii în mediul sau

ambiant.87 Cele mai importante caracteristici ale unui material exploziv sunt: brizanta, detonatia,

explozia si deflagratia.88

Brizanta explozivilor reprezinta capacitatea acestora de a fragmenta, sfarâma sau distruge

substante minerale, roci, constructii din beton sau din metal etc. Cu cât brizanta unui exploziv este

mai mare cu atât gradul de sfarâmare este mai mare.

Detonatia este o forma de transformare prin care ia nastere randamentul maxim al unei

substante explozibile cu o ardere completa a produsilor rezultati si prin care se degaja cantitatea

maxima de caldura si minima de gaze toxice.

Explozia reprezinta un fenomen chimic de descompunere rapida a unui mediu exploziv care

este instabil termodinamic, în cursul careia energia interioara este transferata la exterior având loc

un lucru mecanic care disloca mediul exterior.

Explozia este un fenomen special de transformare chimica care poate lua forma detonatiei

(explozii detonante) sau a deflagratiei (explozii deflagrante), în functie de viteza de propagare care

poate fi de câteva mii de metri pe secunda, respectiv de câteva zeci de metri pe secunda.

Deflagratia reprezinta forma de transformare chimica a unor substante explozibile cu reactie

ce se propaga cu o viteza de la câtiva centimetri pâna la câtiva zeci de metri pe secunda.

3. Explozivii în atentate teroriste

Continua dezvoltare a gamei de explozivi, atât în ceea ce priveste explozivii standardizati, cât

si cei fabricati artizanal, formulele compozitionale devenind tot mai complexe, iar tehnicile de

disimulare la care apeleaza entitatile teroriste devin tot mai ingenioase.89

Trinitrotoluenul (TNT), dinitrobenzenul (DNB), acidul picric, pentaeritritol tetranitrat

(PETN), ciclo trimetilen trinitramina (RDX), amestecurile acestora si, în aplicatii speciale, ciclo

tetrametilen tetranitramina (HMX) sunt materiale explozive cel mai des utilizate în domeniul

militar.90

87 https://ro.wikipedia.org/wiki/Explozibil_(material). 88 Ibidem. 89 http://www.agir.ro/univers-ingineresc/numar-6-2008/tehnologii-de-depistare-si-identificare-rapida-a-explozivilor-i_2078.html. 90 Ibidem.




95

Explozivi sunt utilizati în economie în diferite domenii cum ar fi industria extractiva a

carbunelui, a minereurilor, a titeiului, pentru torpilarea sondelor ,în constructii la dislocari si

demolari, în agricultura pentru constructii de canale.

În domeniul comercial, explozivii utilizati sunt pe baza de azotat de amoniu, nitroceluloza

si/sau nitroglicerina si amestecuri ale acestora.91

Explozivii greu detectabili reprezinta o problema majora îndeosebi pentru asigurarea

securitatii aviatiei civile, astfel, MI5 ul britanic, prin monitorizarea discutiilor de pe websiturile

jihadiste, a descoperit ca unii dintre medicii musulmani pregatiti în institutii medicale de elita din

Marea Britanie s-au reîntors în tarile lor pentru a face implanturi cu explozibili.

Femeilor li se implanteaza explozibilul în sâni, exact ca si un implant cu silicon pentru

marirea bustului în timpul operatiei estetice si ca barbatii îsi implanteaza explozibil în

fese,explozibilul inserat în implanturi fiind pentaeritritol tetranitrat.92

O echipa a serviciului britanic MI5 a evaluat pericolul noii amenintari teroriste, concluzia a

fost ca implantul nu poate fi detectat de aparatele cu raze X din aeroporturi si ca o cantitate mica de

explozibil poate fi extrem de periculoasa.

În momentul de fata exista informatii ca teroristii Al-Qaeda ar planui atentate cu explozibili

precum PETN sau utilizând un lichid nedetectabil care poate fi îmbibat în haine.

Explozibilii nu sunt foarte puternici, însa ar fi suficient ca explozia sa produca o fisura în

fuzelajul unui avion pentru ca depresurizarea sa provoace un accident mai grav. 93

Peroxid de hidrogen si acetone utilizate de diverse grupari teroriste pentru a fabrica triperoxid

de triacetona (TATP).

Analiza unor atentate teroriste arata ca printre cele mai explozivi în dispozitive explozive

improvizate sunt trotilul, semtexul si încarcaturile pe baza de azotat de amoniu.

Trinitrotoluenul sau 2,4,6-trinitrotoluen, abreviat TNT, este un compus chimic folosit frecvent

ca exploziv fiind unul dintre cele mai frecvent utilizat exploziv pentru aplicatii militare si industrial.

Este fabricat prin nitrarea totala a toluenului si are formula C6H2(NO2)3CH3. În practica mai

este cunoscut si sub denumirea de trotil.94

91 Ibidem. 92 http://www.realitatea.net/sani-cu-explozibili-arma-secreta-a-femeilor-kamikaze_706080.html. 93 http://jurnalul.ro/stiri/externe/explozibili-implanturi-sani-al-qaeda-649867.html. 94 https://ro.wikipedia.org/wiki/Trinitrotoluen.




96

Cristale de culoare galben deschisa, are o densitate de 1,65 g/cm3, starea de agregare solida.

punct de topire 80,35 °C, punct de fierbere 300 °C, solubilitate slaba în apa, se dizolva în în eter,

acetona,benzene si piridina.95

Este destul de stabil si nu explodeaza la socuri usoare, pentru a fi folosit ca explozibil este

nevoie de un detonator.

Când este aprins arde, fara explozie. Nu ataca recipientele metalice de transport, fiind neutru.

TNT-ul este Este de prim rang în mare parte din cauza insensibilitatii sale la soc si frecare, ceea ce

reduce riscul unei detonari accidentale, în comparatie cu alte explozivi cu sensibilitate ridicata, cum

ar fi nitroglicerina.

TNT-ul se topeste la 80 °C, cu mult sub temperatura la care poate detona spontan,

permitându- i sa fie turnat, precum si în conditii de siguranta combinata cu alte explozivi.96

Explozivii artizanali sunt cel mai frecvent mijloc utilizat pentru perpetuarea atacurilor de

natura terorista. În prezent, o mare varietate de precursori sunt usor accesibili publicului larg.

Internetul este, de asemenea, un mijloc simplu de a cumpara precursori.

Cantitati si mai mari de precursori pot fi obtinute de catre sau prin intermediul utilizatorilor

finali comerciali sau al altor tipuri de utilizatori finali legitimi. Nivelurile de concentratie ale

precursorilor în anumite produse accesibile publicului larg si utilizatorilor finali legitimi sunt, în

multe cazuri, suficiente pentru a fabrica un exploziv.

La nivelul Uniunii Europene pentru concretizarea axei de prevenire a Strategiei Uniunii

Europene de combatere a terorismului, adoptata de Consiliul JAI la 1 decembrie 2005 se atrage

atentia cu privire la o serie de precursori care pot fi folositi în confectionarea dispozitivelor

explozive improvizate. Astfel, nitratul de amoniu amestecat cu un carburant, de ex. motorina

(ANFO), sau zahar (ANIS) este unul dintre cele mai comune ingrediente ale dispozitivelor

explozive improvizate de mare intensitate. Se pot folosi si alti nitrati cu rol de ingrediente oxidante

în dispozitivele explozive improvizate.97

Peroxid de hidrogen si acetonele sunt utilizate de diverse grupari teroriste pentru a fabrica

triperoxid de triacetona (TATP). 95 Ibidem. 96 https://ro.wikipedia.org/wiki/Trinitrotoluen. 97 Document de lucru al Serviciilor comisiei/Rezumatul evaluarii impactului/Document de însotire a Regulamentulului Parlamentului European si al Consiliului privind comercializarea si utilizarea precursorilor de explozivi/ Comisia Europeana/Bruxelles COM(2010) 473/ SEC(2010) 1040.




97

Totodata, clorati si perclorati sunt utilizati ca oxidanti/generatori de oxigen pentru fabricarea

explozivilor artizanali. Un amestec de clorati poate constitui un exploziv artizanal în sine, fara a fi

necesar un detonator/o încarcatura de detonare. Cloratii pot servi, de asemenea, ca încarcatura de

detonare.98

Înca din anul 2003, cele mai multe victime în Irak au fost provocate de catre IED uri

amplasate îndeosebi de a lungul drumurilor. Cel mai periculos dispozitiv improvizat si în acelasi

timp extreme de ingenios este dispozitivul IRAM. Acesta poate contine peste 45 de kg de

explozibil, este un dispozitiv mobil, ce poate fi mascat. IRAM ul este diferit, în ceea ce priveste

modul de utilizare, fiind un IED zburator.

Este alcatuit dintr-o canistra sau dintr-un rezervor cu gaz sau cilindru încarcat cu exploziv,

atasat la un tub (corp) al unei rachete si este alimentat de un motor de racheta de 107 mm.99

Dispozitivul este plasat pe rampa de lansare a unei rachete, poate fi reglat pentru distanta,

armat si lansat cu ajutorul unui dispozitiv cu ceas. Asa-zisa rampa de lansare poate fi instalata pe

platforma din spate a unui vehicul utilitar. Poate lovi o tinta aflata la o distanta de 300-500 de

metri.100

5. Atentate teroriste cu folosirea explozivilor

BOSTON, 15 aprilie 2013. Doua IED uri au explodat la linia de sosire a maratonului din

Boston, la un interval de 12 secunde la o distanta de 50 – 100 de metri una fata de alta.

3 morti si 264 de spectatori au fost raniti de explozia celor doua bombe artizanale, depuse în

saci de plastic de doi frati musulmani de origine cecena.101

IED urile erau formate dintr-un ansamblu compus dintr – o oala-minune de 6 litri care

continea, pulberi explosive, cuie si bile de otel. 102

Astfel de IED uri au fost folosite în Orientul Mijlociu, dar si în Afganistan. Autorul agentului

de la Fort Hood, psihiatrul militar Nidal Hasan, care era în legatura cu islamistul radical americano-

yemenit Anwar al-Aulaqi, avea la el o oala-minune si consulta pe net revista Inspire, publicata de

98 Ibidem. 99 http://militar.infomondo.ro/actualitate/irak-noi-tipuri-de-dispozitive-explozive-improvizate.html/The Long War Journal/ Midle East Times. 100 Ibidem. 101 www.cotidianul.ro/maratonul-de-la-boston-participare-record-si-securitate-intarita-dupa-atentate-236283; 102 Ibidem.




98

grupul terorist Al Qaeda, care detalia într-un articol tehnica de fabricare a bombelor pornind de la

acest tip de material de bucatarie.

Tehnica a fost utilizata în tentativa de atentat din Times Square în 2010, dar si în cazul unui

atac în Pakistan. În alte tentative de atentat, teroristii au încercat sa explodeze oale-minune, cum a

fost cazul în Franta, Nepal si India.103

LONDRA, 7 iulie 2005. Patru tineri britanici musulmani au detonat în Londra în trei trenuri

de metrou si un autobuz, bombe artizanale care contineau trinitrotoluene, ascunse în rucsacuri.

Atentatul s-a soldat cu 56 de morti, inclusiv atentatorii, si în jur de 700 de raniti. Printre

victime s-au aflat cetateni din Polonia, Israel, Australia, Franta, Italia, Afganistan, Nigeria, Noua

Zeelanda si un vietnamezo-american. 104

MADRID,11 martie 2004. Treisprezece dispozitive explozive au fost ascunse în rucsacuri si

lasate în trenurile care faceau legatura cu cartierele muncitoresti ale orasului, la ora când acestea

erau pline cu oameni care se îndreptau catre serviciu.

Zece dintre ele au explodat între orele 7,39 si 7,42, celelalte 3 dispozitive explozive aveau sa

fie gasite de fortele de securitate în alte trenuri si detonate.

Atacul a produs 199 de morti (dintre acestia 181 în momenul efectiv al exploziilor) si 1.467

raniti, numar cu care devine cel mai puternic atac suferit de Europa în timpur i de pace.105

Parlamentul European a declarat ziua de 11 martie "Ziua victimelor terorismului.106

Dispozitivul exploziv continea trinitrotoluen, IED urile au fost detonate cu ajutorul unor

dispozitive telecomandate prin intermediul telefoanelor mobile.

6. Dispozitive explozive improvizate în România

Cea mai mare parte a atentatelor cu bomba din România au reprezentat mesaje de intimidare,

iar cei care au creat si amplasat dispozitivele explozive au facut parte din grupari de crima

organizata.107

Au existat si cazuri în care bombele, mai sofisticate, au fost legate de numele unor organizatii

catalogate drept teroriste, cum ar fi Partidul Muncitoresc din Kurdistan. De fiecare data, tintele au 103 http://www.antena3.ro/externe/de-aici-s-au-inspirat-fratii-tsarnaev-cand-au-organizat-atentatul-din-boston-oricine-poate-invata-212502.html; 104http://observator.tv/extern/7-iulie-2005-atentat-terorist-la-londra-bilan-tragic -56-de-mori-i-700-de-ranii-156360.html. 105 Hornoiu Valerie, Optimizarea sistemelor de interventie care contin materiale explozive Editura Ministerului Administratiei si Internelor, Bucuresti, 2006, p.149. 106http://jurnalul.ro/stiri/externe/atentatele-de-la-madrid-pedepse-de-311-865-de-ani-107506.html 107 http://www.evz.ro/campionii-actelor-teroriste-in-romania -arabii-si-kurzii-925016.html




99

fost cetateni straini, turci de origine kurda sau arabi, care, într-un fel sau altul, aveau legatura cu

organizatiile din care faceau parte atentatorii.108

Tentativa de atentat cu bomba, Piatra Neamt. În luna ianuarie 2013 autoritatile romane au

dejucat un atentat cu bomba pus la cale pentru o reglare de conturi între membrii unei grupari de

criminalitate organizata.

Din raportul de expertiza tehnica preliminara, preluat de catre surse mass media din motivarea

Curtii de Apel Bacau pentru arestarea preventiva a celor cinci persoane implicate, rezulta ca

sistemul exploziv era format dintr-o încarcatura exploziva sub forma unui pachet de forma

cilindrica, fixat de caroseria masinii.109

Din aceasta ieseau mai multi conductori, unii ajungeau la un cleste de rufe, fixat si de

caroseria autovehiculului, ce avea doua lamele metalice dispuse pe partea interioara a clestelui,

lamelele erau despartite de o placa subtire nemetalica legata prin intermediul unui fir textil la o

ancora înfipta în cauciucul din fata a autoturismului.

Celelalte fire faceau legatura între capsa detonanta electrica – aflata în încarcatura exploziva –

si sursa de alimentare cu energie electrica dispusa pe exteriorul încarcaturii.

Ansamblul încarcatura, capsa detonanta electrica, sursa electrica de curent era înfasurat hârtie

si asigurat cu banda adeziva din material plastic.

La punerea în miscare a mijlocului auto, indiferent de sensul de miscare, firul textil smulgea

placa nemetalica dintre lamelele metalice de pe fata interioara a clestelui de rufe si permitea astfel

realizarea contactului între aceste lamele, deci a continuitatii circuitului prin care energia electrica

debitata de baterie se descarca pe filamentul capsei detonante care, la rândul ei, initia încarcatura

exploziva.110

Deoarece IED -ul prezenta un nivel de risc deosebit de ridicat datorat cantitatii de exp loziv

estimat initial pe baza dimensiunilor sale de gabarit (4 kg) precum si a pozitionarii masinii fata de

locuintele din zona, s-a hotarât disruperea lui (lovirea cu un jet de apa concentrat în vederea

spargerii, ruperii, farâmitarii lui, fara initierea capsei detonante electrice sau încarcaturii de

exploziv). 108 Ibidem. 109 http://www.bacauexpres.ro/filmul-atentatului-de-la-piatra-neamt -cum-a-motivat-curtea-de-apel-bacau-arestarea-preventiva-a-celor-cinci-persoane-implicate.html. 110 http://www.bacauexpres.ro/filmul-atentatului-de-la-piatra-neamt -cum-a-motivat-curtea-de-apel-bacau-arestarea-preventiva-a-celor-cinci-persoane-implicate.html.




100

Dupa analizarea dispozitivului s-a constatat ca era un dispozitiv exploziv improvizat, perfect

functional si apt de a detona. IED -ul continea ca încarcatura de baza un amestec de produse

chimice organice si anorganice care intra În categoria materiilor explozive si amestecurilor

explozive.

Cele aproximativ 1000 grame de exploziv, daca ar fi detonat, ar fi putut vatama grav sau

omori, ca urmare a efectelor directe sau indirecte a undelor de soc, personalul aflat în masina sau în

zona adiacenta acestuia.111

Detonatia încarcaturii explozive produce unde de soc de mare intensitate care, la interferenta

cu organismele vii, produc raniri grave sau letale. De asemenea, aceste unde pot produce si

accidente indirecte ca urmare a spargerii geamurilor si punerii în miscare a cioburilor sau a

antrenarii a unor corpuri dure ce pot lovi oamenii aflati ocazional în zona.

Restaurantul Pescarus, Parcul Herastrau. În aprilie 1992, pirotehnicienii Inspectoratului

General al Politiei au dezamorsat un dispozitiv exploziv care fusese amplasat în portbagajul unui

autoturism Citroen parcat pe aleea de acces catre restaurantul Pescarus din Parcul Herastrau. 112

Dispozitivul exploziv avea peste sase kilograme de exploziv plastic C4 si peste 2.000 de bile

de otel cu circumferinta de 11 milimetri. fiind alimentat de la bateria masinii si actionat cu o

telecomanda de la o distanta de aproximativ 500 de metri”.

Tinta principala era atunci un cetatean irakian, cunoscut drept un apropiat al regimului de la

Bagdad, din acea perioada.

Benzinaria Istanbul Petrol. În februarie 1999, un dispozitiv la care s-a folosit exploziv

plastic a fost amplasat într-o masina abandonata în benzinaria Istanbul Petrol, de pe soseaua

Bucuresti-Giurgiu. Proprietarul benzinariei, un cetatean turc, a declarat în fata anchetatorilor ca “ar

fi avut probleme cu PKK pentru ca nu si-ar fi platit la timp taxele datorate organizatiei”.

Irish Pub, Piata Universitatii. În data de 8 aprilie 2000, într - un autoturism parcat în fata

localului “Irish Pub” din Piata Universitatii, în centrul Capitalei, a fost amplasat un dispozitiv

exploziv improvizat într-o teava cu diametrul de aproximativ opt centimetri, pe care “artizanul” o

umpluse cu Semtex (exploziv plastic). Bomba a fost plasata chiar sub scaunul soferului. Tinta:

111 Ibidem. 112 http://www.sursazilei.ro/bomba-de-la-piatra -neamt -pe-locul-doi-in-topul-celor-mai-puternice-dezamorsate-in-romania.




101

proprietarul masinii, un cetatean turc de origine kurda, ruda a unuia dintre liderii filialei din

România a PKK.

Voluntari –Ilfov, Februarie 2005. Un dispozitiv exploziv construit dintr-un cilindru de

aluminiu de aproximativ 5 litri care continea apa si carbura de calciu, un ceas si un sistem electronic

pentru producerea scânteii.113

Drobeta Turnu Severin. În luna mai 2014 un dispozitiv explozibil artizanal a fost descoperit

în scara unui bloc din Drobeta Turnu Severin. Geanta suspecta, în care se afla dispozitivul

explozibil, a fost gasita de un instalator care lucra pe scara blocului. În urma verificarilor,

pirotehnistii au stabilit ca în geanta respectiva se afla un dispozitiv artizanal exploziv. Detonarea lui

ar fi avut efectul exploziei unei butelii.

Tot în aceasta sfera intra si atentatul din noiembrie 2002 când Dragos Ciupercescu a detonat

o grenada, furata din depozitul de munitii al unei unitati militare, pe trotuarul din fata Liceului „Jean

Monnet" din Bucuresti.

7. Concluzii

Problematica explozivilor,în general, precum si a celor fabricati artizanal este foarte complexa

si poate fi rezolvata doar prin cresterea selectivitatii si sensibilitatii tehnicii de depistare si

identificare, dar si prin actualizarea tehnicilor si metodelor de depistare si identificare la tendintele

amenintarilor teroriste, respectiv la noile tipuri de materiale utilizate, tehnici de realizare a IED, sau

de disimulare si plasare a lor.114

Directivele si alte acte normative ale UE recomanda ca tehnologia, practicile si experientele

militare ar trebui avute în vedere si adaptate, daca este cazul, la aplicatii civile. Autoritatile de

aplicare a legii ar trebui sa colaboreze cu cele militare pentru schimburi de experienta si pentru

gasirea unor solutiilor optime la problemele comune.

Fara îndoiala ca se impune o colaborare activa în domeniile militar –structuri de ordine si

siguranta publica, pentru valorificarea experientelor dobândite de catre militari în teatrele de

operatii sau din activitati proprii de studiere si analiza, cu referire la fenomenologia actelor teroriste

113 http://adevarul.ro/life-style/stil-de-viata/viata-pirotehnist-anonimii-dau-nas-nas -bombele-1_50ba03337c42d5a663afcb77/index.html. 114 http://www.agir.ro/univers-ingineresc/numar-6-2008/tehnologii-de-depistare-si-identificare-rapida-a-explozivilor-i_2078.html/ Univers Ingineresc nr.: 6/2008 (412).




102

materializate cu vectori care au ca obiect explozibilii clasici, improvizati precum si cei greu

detectabili.

BIBLIOGRAFIE.

Lucrari de autor:

1.Chifu Iulian/Gândire Strategica/Editura Institutului de Stiinte Politice si Relatii

Internationale, Bucuresti, 2013.

2. Hornoiu Valerie, Optimizarea sistemelor de interventie care contin materiale explozive

Editura Ministerului Administratiei si Internelor, Bucuresti, 2006,

Legi,strategii:

3. Strategia Nationala de Aparare a României pentru perioada 2015 2019:

4. Document de lucru al serviciilor comisiei/rezumatul evaluarii impactului/Document de

însotire a Regulamentulului Parlamentului European si al Consiliului privind comercializarea si

utilizarea precursorilor de explozivi/ Comisia Europeana /Bruxelles COM(2010) 473/ SEC(2010)

1040.

Surse internet:

5. http://www.caleaeuropeana.ro.

6. http://www.agir.ro.

7. http://www.realitatea.net.

8. http://jurnalul.ro.

9. https://ro.wikipedia.org.

10. http://militar.infomondo.ro.

11. http://www.cotidianul.ro

12. http://www.antena3.ro.

13. http://observator.tv

14. http://www.evz.ro.

15. http://www.evz.ro.

16. http://www.bacauexpres.ro.

17. http://adevarul.ro.




103

MODELAREA EXPLOZIILOR

Gabriel STUPU Cristian, POPITIU

Notiuni generale si scurt istoric privind materialele si substantele explozive

Studiul substantelor explozive si al fenomenelor de transformare exploziva a reprezentat o

tentatie si o preocupare constanta pentru cercetatorii si specialistii în domeniul explozivilor. Acesta

s-a configurat ca domeniu distinct, datorita mijloacelor costisitoare de experimentare si a

multiplelor dificultati în modelare, desi a reprezentat permanent o provocare, prin multitudinea

aplicatiilor practice si a efectelor acestora.

De-a lungul evolutiei umanitatii, pe masura înfiintarii organizatiilor si gruparilor teroriste,

materiile explozive si diversele tipuri de explozivi au intrat în atentia membrilor acestor grupari si

organizatii, pentru pregatirea si declansarea actiunilor lor, procedând la o serie de actiuni ilegale

pentru a intra în posesia explozivilor, materiilor sau substantelor explozive necesare.

În ultimele decenii, pe fondul cresterii semnificative a surselor de informare si a informatiilor

disponibile, membrii acestor organizatii au trecut la studierea modului de obtinere a substantelor

explozive si a fenomenelor de transformare exploziva si au procedat la confectionarea ilegala a

acestora în laboratoare clandestine, pentru a fi folosite ulterior în atacuri teroriste. Aceste actiuni

reprezinta amenintari si pericole majore la adresa securitatii statelor care lupta împotriva

terorismului, actiunile teroriste, indiferent de modalitatea în care acestea se comit, necesita a fi

prevenite si combatute la timp si eficient, de catre personalul institutiilor abilitate ale statelor

democratice europene, internationale si din întreaga lume.

Fundamentele protectiei antiexplozive si zonarea mediilorcu pericol de explozie

În acest subcapitol am prezentat semnificatiilor terminologicetehnice, consacrate în practica,

conform carora [1]:

a) Explozia se întelege ca fiind, de la caz la caz:

• transformarea brusca, a unui sistem termodinamic, în cursul careia energia

interna a sistemului dat este transferata înspre exterior prin intermediul efectuarii de lucru mecanic,

aceasta putând produce distrugerea obiectelor adiacente sau înconjuratoare;




104

• reactia chimica sau fizica foarte rapida, violenta, însotita de degajarea unor

mari cantitati de gaze (vapori) si caldura si, deci, de efecte mecanice, termice, sonore, luminoase

etc., toate provocate de descompunerea unor substante explozive; evident, când reactia respectiva se

produce în incinte închise, ea genereaza sensibile cresteri bruste de presiune[2];

• procesul de descompunere a substantelor explozive si de transformarea

acestora în anumiti compusi chimici sau fizici, mai simpli, însotit de o mare dezvoltare de caldura,

lumina, zgomot si cu efectuare de lucru mecanic într-un timp foarte scurt.

Exploziile pot fi: deflagrante, când viteza lor de propagare este de ordinul a câtiva metri pîna

la zeci de metri pe secunda si detonante, cînd ele se propaga cu viteze mari sau foarte mari (pâna la

8000 ... 9000 m/s) [3]. Explozia generata de undele de soc ale altei explozii, anterioare, care s-au

produs la o oarecare distanta, se numeste explozie prin simpatie.

b) Incendiul se întelege ca fiind un foc mare care cuprinde si distruge ,partial sau total,

un anumit obiect (utilaj, masina, aparat tehnhlogic, recipient, rezervor etc.) sau obiectiv (instalatie,

platforma tehnologica, unitateindustriala etc.)[3].

c) Socul se întelege ca fiind actiunea brusca (practic instantaneu) si relativ puternica,

manifestata din exterior asupra unui element sau sistem care are efecte diferite si uneori

imprevizibile, de obicei mai daunatoare sau mult mai daunatoare decât atunci când solicitarea

corespunzatoare s-ar realiz aîn mod progresiv si, deci, relativ lent.

Din punct de vedere tehnic, socurile pot fi mecanice (ciocnirile + impacturile), hidraulice

(loviturile de berbec), termice, pneumatice, hidromecanice, termomecanice etc.

În ingineria mecanica, socul se identifica cu aplicarea brusca, exploziva, a unei sarcini sau

solicitari asupra unui element, sistem etc., actiune care cauzeaza aparitiaunor tensiuni mecanice si

deformatii sau distorsiuni mai mari decât cele constatate în conditiile aplicarii statice.

În general, orice explozie, soc, sau incendiu constituie efectul nedorit, adeseori catastrofal, al

actiunii uneia sau mai multor cauze tehnice, favorizatede împrejurari sau conditii create de

neglijente, lipsa de prevedere, nerespectarea prescriptiilor obligatorii de supraveghere si securitate

tehnica, a instructiunilor tehnice, nefacultative, de exploatare, a regulilor si normelor de prevenirea

incendiilor etc.

Asa cum s-a dovedit în practica curenta, în instalatiile tehnologice petrochimice moderne,

cauzele tehnice principale ale exploziilor - printre altele - sunt urmatoarele[1,2] :




105

a) energia eliberata în urma unor oxidari rapide (ca, de exemplu, în conditiile arderii,

într-un volum limitat de aer, a unui amestecde vapori de substante combustibile etc.);

b) descompunerea rapida a unor compusi chimici;

c) polimerizarea necontrolata (decompozitia), cu eliberarerapida de energie.

Cauzele tehnice principale ale incendiilor din industria petrochimica sunt urmatoarele:

a) de natura electrica: scânteia si arcul electric, scurtcircuitul,electricitatea statica,

descarcare a electrica atmosferica (trasnetul);

b) de natura termica: focurile deschise (flacara de chibrit sau de bricheta,tigarile sau

mucurile de tigari aprinse, focurile facute în aer liber în anumitesituatii sau regim de santier, lucrari

de reparatii pe platformele tehnologiceetc., flacara lampilor de lipit, flacara oxigaz pentru sudare

s.a.), corpurileîncalzite, supraîncalzite sau incandescente (tunelurile, galeriile si cosurile defum sau

de evacuare a gazelor, instalatiile de încalzire centrala sau cele improvizate,radiatoarele si lampile

electrice, încalzitoarele electrice si lampilecu incandescenta, conductoarele electrice supraîncalzite,

alte suprafete saucorpuri puternic încalzite, scânteile din gazele de esapament, scânteile dezvoltate

de materialele combustibile sau cele rezultate la efectuarea unor lucrari (sudare,lipire, taiere etc.)

cu flacara, radiatiile luminoase si cele solare, autoaprinderea(de origine chimica, fizico-chimica sau

biologica) etc.;

c) de natura mecanica:actiunile mecanice generatoare de scântei (prin soc - lovire,

izbire s.a., prin aschiere sau abraziune - daltuire, polizare etc., prin frecare, prin apasaresau presare

etc.), exploziile de oricare tip, atacul hidrogenului, cedareaprin fluaj sau oboseala, distrugerea prin

vibratii sau rezonanta, cedarea-pierderea de stabilitate (flambare, voalare, colaps), fisurarea,

fragilizareaetc. ;

d) de natura chimica sau electrochimica: reactiile chimice exotermice, coroziunea si

electrocoroziunea, cocsarea, oxidarea si arderea metalelor, carburareasi decarburarea metalelor

feroase, depunerea sau precipitarea anumitorsubstante, compusii chimici etc.:

e) de natura mixta: actiunea sulfurii de fier, actiunea acetilurii de cupru, executarea

anumitor lucrari de deschiderea incintelor tehnologice, de întretinere - mentenanta sau reparare

(prin sudare, încarcare cu sudura s.a.) etc..

Principalele cauzele ale socurilor, în afara celor mentionate anterior, mai pot fi urmatoarele:

a) presurizarea (cuimpulsor) sau depresurizarea rapida;




106

b) încalzirea sau racirea cu viteze mari (în general, de peste 30 ... 70°C/h),respectiv

blocarea dilatatiilor si, deci,împiedicarea dilatarii libere;

c) actionarea brutala a elementelor si sistemelor de închidere si deschidere a incintelor

tehnologice (conducte , aparate,recipiente, rezervoare etc.) cu regim baric;

d) cuplarea în regim termic de functionare, fara preâncalzirea corespunzatoare, a

anumitor sisteme tehnologicesimple sau complexe (în special pompe calde) s.a.m.d.

În prezent, pe plan mondial, cercetarea si prognozarea alternativelor de survenire, pe

platformele instalatiilor tehnologice petrochimice, a evenimentelorde tipul exploziilor, incendiilor si

socurilor constituie probleme cu grad de complexitate si dificultate deosebita, care se abordeaza si,

deci, seexamineaza sau se rezolva pornindu-se de la conceptul de risc tehnic acceptabildin punctul

de vedere al securitatii tehnice, umane si sociale, uneori apelându-se la fundamentele teoriei

hazardului sau la cele ale teorieicatastrofelor [5].

Accidentele chimice

Accidentul chimic poate fi definit ca o eliberare necontrolatã în mediul înconjurator a unor

substante toxice industriale la concentratii mai mari decât concentratiile maxim admise, punând

astfel în pericol sanatatea populatiei[5].

Organizatia Mondia lã Sãnãtãtii (O.M.S.) apreciaza cã în lume se produc câteva accidente

chimice pe saptamâna [6].

Din fericire, numai un procent foarte mic dintre acestea pun în pericol sanatatea oamenilor din

împrejurimi. Dar unele din accidentele care s-au produs în ultimul deceniu, au fost însotite de

emisia unor substante extrem de nocive în urma carora multe persoane si-au pierdut viata, multe au

fost intoxicate.

Sunt considerate substante toxice industriale(S.T.I.), substantele chimice care datoritã

proprietatilor lo r fizice, chimice si fiziopatologice în concentratii mici, produc intoxicatii oamenilor

si animalelor la distante foarte mari, depasind limitele agentului economic sursã toxicã.




107

Caracteristicile focarului chimic

Substantele toxice se pot evacua în mediul înconjurator ca urmare a unei avarii la instalatia

sursã toxicã, prin scurgere, deversare, esapare etc raspândindu-se pe teren sau în atmosferã, în

interiorul constructiilor de protectie sau de retentie, creând un focar chimic.

În cazul unui accident chimic, sursa toxica se raspândeste în mediul înconjurator, de regulã,

întreaga cantitate de S.T.I. existentã în instalatie.

a) sub formã lichidã sau de gaze lichefiate, S.T.I. se poate raspândi în spatiul de retentie

creând o suprafatã de contaminare ce poate avea dimensiuni de câteva sute sau mii de metri.

b) sub formã de gaz sau vapori, comprimat sau la presiune normalã, S.T.I. se emite în mediul

înconjurator instantaneu sau într-un interval scurt de timp. Se formeaza în acest fel un nor toxic.

De pe suprafata de contaminare, prin procese complexe de evaporare-vaporizare, substantele

toxice, împreunã cu vaporii generati de scurgerea (deversare, explozie) initiala, creeaza si în acest

caz un nor toxic.

Norul toxic este deplasat de vânt. Rezultã astfel o zonã de actiune a norului toxic, de forma

tronconica.

În conditii de calm atmosferic, zona de actiune a norului toxic are forma emisferica.

Dimensiunile zonelor de actiune a norului toxic se stabilesc pentru valori letale (zona letala)

sau de intoxicare (zona de intoxicare ).

Zona letala – este consideratã zona de actiune a norului toxic în care concentratia S.T.I.

(concentratia letalã) are o valoare la care prin inhalare se produce moartea unei persoane într-un

timp de cel mult 15 minute.

Zona de intoxicare – zona de actiune a norului toxic în care concentratia S.T.I. (Concentratia

de intoxicare) are o valoare la care actiunea sa în timp de 1 – 5 minute produce intoxicarea

organismului uman, fiind necesar tratament medical (limita de suportabilitate).

Focar chimic spatiul în care S.T.I. îsi manifestã actiunea vatamatoare, ca urmare a unui

accident chimic.

Parametrii focarului chimic – se determina de catre întreprinderea sursa de pericol chimic.

Acesti parametri se refera la:

a) cantitatile medii zilnice de S.T.I. existente în instalatii (rezervoare) sursa de pericol

chimic;




108

b) cantitatea de substantace este probabil a se elibera în unitatea de timp, în caz de

accident chimic;

c) proprietatile fizice ale S.T.I.;

d) suprafata de raspândire a S.T.I.;

e) valorile concentratiei letale si de intoxicare;

f) directia de propagare a norului toxic;

g) durata de actiune a norului toxic (persistenta)

Accidentele chimice pot fi:

a) accidente chimice minime – atunci când într-o instalatie-sursa toxica (sursa de

pericol chimic) se produce o avarie controlabila, urmata de eliminarea unor cantitati de substante

toxice în mediul înconjurator.

b) accidente chimice maxime – atunci când la instalatia sursã toxica se produce o avarie

necontrolabila.

În acest caz, din instalatia sursã toxica se eliminã în mediul înconjurãtor o mare parte sau

întreaga cantitate de substantã toxicã..

Figura 1.1.Zonele posibile de avarie si norii toxici care se pot forma în atmosfera [5]

Zonele de risc chimic sunt situate în acele puncte de pe teritoriul tarii unde exista agenti

economici importanti care stocheaza, prelucreaza, transporta sau produc substante periculoase

(toxice).




109

Se estimeaza la nivel national existenta a circa 50 de astfel de puncte sursa de risc, fara a mai

pune în evidenta numarul si frecventa transporturilor unor astfel de substante.

În România, în ultimii 20 de ani, putem aminti ca accidente chimice majore:

a) 10 noiembrie 1979 – la Intreprinderea de Medicamente Bucuresti, a explodat un vagon

cisterna cu amoniac lichefiat, fiind încãrcat cu 5 To peste capacitate. Au murit 27 de persoane si au fost peste

175 intoxicati grav, iar zona a fost contaminatã pe o suprafata de 1,5 Km2.

b) 28 iulie 1988 - la Întreprinderea Chimicã din Falticeni, din neglijenta s-au pompat 149 To

acid sulfuric într-un rezervor cu 600 To acetocianhidrina. S-a produs o reactie chimicã în lant cu degajare de

cãldurã si cresterea presiunii care a dus la explozia rezervorului si formarea unui nor toxic, continând acid

sulfuric, dioxid de sulf, acid cianhidric.S-a produs contaminarea râului Siret si afectarea unei ferme de vaci

din apropiere, unde au fost înregistrate 107 animale moarte.

c) 30 ianuarie 2000 – la S.C AURUL S.A. Baia Mare (societate mixta româno-australiana ce

avea ca obiect de activitate recuperarea aurului si argintului prin retratarea sterilului din iazuri amplasate în

zona Baia Mare), s-a produs o bresa de 25 metri în digul de amorsare si deversare în exterior a cca

100.000m.c. cu suspensii si cianuri în 11 ore. Urmarile acestei deversari au fost contaminarea cu cianuri a

râurilor Lapus, Somes, Tisa si Dunare, afectarea florei si faunei râurilor amintite, contaminarea a cca 20 ha

teren agricol, infectarea a 9 fântâni din localitatea Bozânta Mare.

d) - Noaptea de 6-7 decembrie 1983, rafinaria Teleajen. Explozie în timpul probelor

tehnologice la instalatia piroliza, soldata cu 27 de morti, 39 de raniti, distrugeri materiale pe o raza de 250

metri.

e) februarie 1985, rafinaria Teleajen. O scurgere de propan, la o conducta sparta ca urmare a

înghetului (instalatia dezasfaltare cu propan) produce o deflagratie în zona cu un bilant tragic: 23 de morti si

28 de raniti.

f) 24 mai 2004, Mihailesti. În urma unui accident rutier, un incendiu izbucnit la rezervorul

unui camion rasturnat a dus la încalzirea încarcaturii cu azotat de amoniu la peste 215°C provocând o reactie

de descompunere violenta; în deflagratie au murit 20 de oameni (dintre care sapte pompieri si doi ziaristi).

La nivel mondial în ultimii 20 de ani, putem aminti ca accidente chimice majore :

a) 4 ianuarie 1966, Feysin, Franta. Un incendiu a provocat explozia succesiva doua sfere

de propan. Au murit 18 oameni si au fost 84 de raniti.

b) 10 iulie 1976, Seveso, Italia. În urma unei explozii pe un amplasament chimic, s-a

format un nor toxic, încarcat cu dioxina, necesitând evacuarea a peste 15000 de persoane. În urma

acestui accident, la nivelul Uniunii Europene a fost elaborata o Directiva, numita « Seveso », în




110

scopul informarii populatiei în legatura cu riscurile chimice si asupra conduitei necesar a fi adoptata

în caz de pericol. Directiva a impus operatorilor economici sa întocmeasca studii de analiza a

riscurilor (calitativ si cantitativ) si sa adopte mijloace de prevenire, functie de nivelul de pericol.

c) 19 noiembrie 1984, Mexico. Explozia unei cisterne de GPL într-o statie de carburanti

a facut 574 de morti, 1200 de disparuti, 7000 de raniti.

d) 3 decembrie 1984, Bhopal, India. O explozie în interiorul unei fabrici de pesticide

apartinând Union Carbide, a dus la dispersia în atmosfera a 40 de tone de gaz toxic (izocianat de

metil), soldata cu uciderea a 8000 de persoane.

e) 21 septembrie 2001 Toulouse, Franta. Într-un depozit de nitrat de amoniu explodeaza

70 de tone, formând un crater cu diametru de 30 metri si o adâncime de 20. Catastrofa a provocat

31 de morti, 2500 de raniti grav, 8000 de raniti cu leziuni mai usoare. Au fost distruse numeroase

locuinte, mai multe fabrici, institutii (scoli, licee).

f) 11 decembrie 2005, Buncefield, Anglia. Trei explozii într-un terminal petrolier

apartinând Total Gas, a declansat un incendiu de proportii, considerat ca fiind cel mai mare

eveniment de acest tip din Europa (43 de raniti).

Explozii si incendii în instalatiile tehnologice

Referindu-se la industria chimica organica, în general, Vallaud si Damel [7], considera ca

fiind principale urmatoarele riscuri în exploatarea instalatiilor chimice:

a) incendiile si exploziileale caror pericole s-au accentuat mult, odata cu dezvoltarea si

extindereaindustriei petrochimice,

b) caracterul toxic al majoritatii substantelor si produselor implicate în procesele

tehnologice ale petrochimiei moderne.

Înmod frecvent, fenomenele care pot provoca explozii si incendii sunt

inflamarea,autoaprinderea, arderea, cedarea mecanica brutala, desetansarea, electricitateastatica

s.a.[8].

Existenta în procesele tehno logice a fluidelor inflamabile se poate solda în anumite conditii

cu:

a) explozii provocateprin emisia de vapori (gaze) inflamabili (e), care, în atmosfera, dau

amestecuriexplozive




111

b) explozii datorite amestecurilor de suspensii lichide cu aerul.

De fapt, nu lichidele sînt inflamabile, ci numai vaporii (gazele) emisi(se) decatre acestea- în

amestec cu un comburant.

Din punctul de vedere al exploziilor,caracteristicile semnificative ale amestecurilor

inflamabile sunt limita de explozie,pragul de explozie, viteza de propagare, violenta exploziei,

densitateavaporilor, punctul de aprindere, punctul de scînteie electrica etc.

Prevenirea exploziilor presupune, printre altele, evitarea surselor termicede inflamare),

detectarea cu explozimetre, verificarea instalatiilor electricesi asigurarea corespunzatoare a

ventilatiei, iar protectia antiexploziva obligaa valorificarea tuturor posibilitatilor care, în alternativa

unor explozii, leamortizeaza efectul într-un timp minim [8].

Limitarea efectelor propagarii unor exp lozii se poate face fie prin intermediul unor dispozitive

fixe (membranesi discuri de securitate/siguranta sau panouri suflabile), fie cu ajutorulunor

dispozitive mobile (clape sau guri de explozie si supape de securitate/siguranta) .

În S.U.A., exploziile accidentale se exclud din calculele ingineresti oride cîte ori

probabilitatea aparitiei lor este mai mica decît 1 x 10-7 pe an saudresiunea din frontul aerian al undei

de soc se situeaza sub 0,07 bar.

Riscurile autoaprinderii

Asa cum nota Lubas [4], pentru evaluarea riscurilor autoaprinderii, estenecesara cunoasterea -

inainte de toate a temperaturii de autoaprindere, carenu este o marime constanta, ci depinde de

caldura degajata si, de asemenea,de conditiile schimbului termic (volumul si forma recipientului sau

aparatului,cantitatea de substanta inflamabila in unitatea de volum, presiunea din sistemetc.).

Un alt factor determinant este perioada de inductie sau durata intirzierii la autoaprindere, de

fapt, autoaprinderea masurând durata care seevidentiaza din momentul incalzirii substantei date si

pâna în momentul aparitieiflacarii, durata respectiva de asemenea nefiind constanta si depinzând

decompozitia amestecului, de temperatura initiala si de presiune.

Practic, perioadade inductie devine semnificativa ori de cite ori asupra substantei inflamabile

actioneaza surse de aprindere cu intensitate joasa, de ex. scântei.




112

De mentionat ca unele substante inflamabile se potcombina cu oxigenul chiar la temperaturi

joase (10 ... 20°C) si aceasta faraaport de caldura din exterior, in care situatii devine posibila

autoincalzireasi, deci, autoaprinderea.

Drept urmare, la prelucrarea si depozitarea unorasemenea substante se va controla minutios

temperatura lor si nu se va uitaca, in conditiile date, riscurile autoaprinderii se mentin de la câteva

ore pâna la câteva luni.

În general, substantele autoinflamabile se grupeaza astfel [10]:

a) substantele(produsele) de origine vegetala - turba, fânul, materialullemnos etc.;

b) carbunii minerali - antracitul, carbunii bruni, huila;

c) uleiurile (de floarea soarelui, de in, de cânepa etc.) si grasimile;

d) diferite substante chimicesi amestecurile lor.

Acestea din urma, la rândul lor, se împart în:

a) substante care seautoaprind în contact cu aerul (combinatiile piroforice, fosforul alb,

negrulde fum, pulberile de aluminiu si de zinc) ;

b) substante care se autoaprindsub actiunea apei (metalele alcaline, carburile metalelor,

sulfura de sodiu, sulfura acida de calciu);

c) oxidanti care cauzeaza autoaprinderea substantelor inflamabile (clorul, vaporii de

brom, oxigenul si oxizii azotului);

d) substante instabile, care - în decursul timpului - se descompun în conditiile

depozitarii sau sub actiunea caldurii.

Pentru industria petrochimica, pericolele cele mai mari le prezinta combinatiile piroforice,

respectiv acele combinatii chimice ale metalelor, a carortemperatura de inflamare este inferioara

temperaturii de inflamare a metalului însusi.

Cel mai frecvent apar combinatiile FeS si FeS2, care sunt sensibilela oxidare si se autoaprind

la presiunea atmosferica si la temperaturi relativjoase.

În mediul de petrol brut sau de produse petroliere, autoaprinderea sulfuriide fier nu se

produce, deoarece, evident, lipseste accesul oxigenului.

Deasupra nivelului de lichid din rezervoare, autoaprinderea in discutie deasemenea nu se

produce sau survine rar, deoarece oxidarea decurge lent înatmosfera amestecului inflamabil din

spatiul de gaze, formându-se numai opelicula subtire pe suprafata interioara tehnologica.




113

Cele mai periculoase si active sunt, însa, depunerile proaspete de sulfura de fier, deoarece

acestea,la contactul nemijlocit cu amestecul spatiului de gaze al rezervoarelor, se supraîncalzesc

pâna la 600 ... 700°C, putând cauza incendii sau explozii.

În practica, autoaprinderi s-au constatat si la temperatura mediuluiambiat (circa 20°C), cu

ocazia pomparii produselor petroliere - când, in urma contactului cu aerul, survin oxidari energice -

si a repararii unor schimbatoarede caldura, coloane, absorbere etc., mai ales în conditiile instalatiilor

tehnologice care prelucreaza medii gazoase ce contin diferite combinatii de sulf.

În aceasta ultima alternativa, principalii agenti agresivi sînt hidrogenul sulfurat si dioxidul de

carbon, sulfurile formându-se în prezenta efectului amplificator al CO2 - mai ales în zonele cu

temperatura ridicata si concentratiemare de intrusi acizi.

De remarcat ca, cel mai des, incendiile si exploziile, cauzate de autoaprinderi,se produc seara,

primavara si toamna, în timpul golirii sau imediatdupa golirea rezervoarelor, cîhd depunerile

piroforice sunt descoperite, iar înincinta lor - racita - patrunde aerul proaspat.

Preîntîmpinarea formarii depozitelor de sulfuri de fier impune purificareade H2S a mediilor

tehnologice gazoase si, de asemenea, combaterea coroziuniisuprafetelor interioare de lucru.

Riscurile norilor liberi de gaze/vapori

Aglomerarea teritoriala a instalatiilor tehnologice petrochimice modernea sporit considerabil

pericolele pe care le implica emanatiile unor cantitatimari de hidrocarburi usoare si foarte usoare,

deoarece, vaporizându-se, acesteaformeaza nori liberi explozivi de dimensiuni gigantice.

Nu întotdeauna, însa, esaparea sau evacuarea, aruncarea sau scaparea etc., în atmosfera, a

hidrocarburilor fierbinti si a altor combinatii organicese soldeaza cu consecinte grave.

Bunaoara, în literatura [10] se citeaza cazul unei fabrici chimice în care, scapându-se câteva

tone de ciclohexan fierbinte,s-a format un nor cu perimetrul de pîna la 100 m, dar acesta nu s-a

inflamat, desi a intersectat câteva surse stationare si mobile de flacara.

Secunosc, de asemenea, cazuri când flacara s-a propagat prin norul de vapori inflamabili asa

de lent, încât oamenii au reusit - fugind - sa iasa în afaranorului respectiv.

În conditiile inflamarii si arderii într-un spatiu neânchis,nu se pot dezvolta suprapresiuni

distrugatoare.




114

Determinate de dimensiunile si forma norilor respectivi, de turbulenta si gradulamestecarii cu

aerul, de puterea sursei de inflamare si, de asemenea, de capacitateade reactie a gazelor sau

vaporilor, norii mari sunt periculosi nu numai pentru ca contin o imensa cantitate de combustibil, ci

si pentru ca prezinta o probabilitate amplificata de întîlnire cu flacara.

În plus, pe masura propagarii flacarii în masa acestor nori, viteza flacarilor creste, turbulenta

se intensifica,iar suprapresiunea suplimentara sporeste.

Norul extins în planul orizontalconfirma actiunea vîntului, care, evident, îmbunatateste

turbulentasi intensifica amestecarea hidrocarburilor cu aerul. Importanta prezinta si înaltimea

(grosimea) norului liber de gaze/vapori, întrucât flacara se deplaseaza mai repede în directia

verticala si mai domol în cea orizontala.

Desigur, daca scaparea de hidrocarburi survine în conditii de presurizarea sistemului

tehnologic dat, atunci amestecarea cu aerul este sensibil mai usoara, în plus, lichidele nu numai ca

se vaporizeaza rapid, dar se sipulverizeaza, formînd ceata si aerosoli, care, în conditii de explozie,

sunt medii mai periculoase decât vaporii si gazele.

Fiind "spalate" prost de catre flacara, constructiile metalice, aparatele detip coloana si alte

aparate tehnologice, aflate în zona de ardere, contribuiela ameliorarea turbulentei norilor liberi si

faciliteaza, astfel, propagarea flacarii si înspre zonele de nor sarace în aer.

Hidrocarburilesaturate, cele nesaturate si oxizii alchenelor ard cu viteza mai mare.

Se impune, deci, ca posibilitatea formarii si explodarii norilor liberi degaze/vapori sa fie

considerata ca atare înca din fazele proiectarii instalatiilortehnologice.

La vremea sa, Davenport [10] a sugerat urmatoarele:

1) camerelede comanda si alte constructii industriale sa poata suporta presiuni

suplimentareridicate;

2) oriunde este posibil, sa se prefere amplasarea deschisa,sub cerul liber, a utilajelor;

3) rezerva apei de incendiu sa fie prevazutapentru cel putin 4 h, iar actionarea pompelor

de incendiu sa fie autonoma, de tip diesel, în sistem protejat si nepericulos pentru instalatia data;

4) comanda drencerelor sa fie plasata în afara conturului zonei potentialpericuloase (cu

pericol de explozie);

5) teritoriul instalatiei propriuzise,aparatele tehnologice, rezervoarele, pompele,

estacadele, rampeleetc. sa fie protejate antifonic prin intermediul sistemelor automate cu




115

sprinklere/svinclere, toate comandate de traductoare de temperatura si/sau

detectoare(semnalizatoare) de gaze inflamabile, ori prin adoptarea altor masuritehnice [4];

6) echiparea cu lansatoare automate de spuma si de apa pulverizata (perdele);

7) realizarea de sisteme de drenare care sa asigureevacuarea simultana a hidrocarburilor

si substantelor diferite, de asemeneaa apei date de sistemele PSI (sprinklere, furtunuri etc.);

8) respectarea drasticaa zonelor, intervalelor si distantelor impuse prin regulamentele

PSI-PCI[12];

9) echiparea cu armaturi suplimentare;

10) utilizarea de aparatetehnologice care functioneaza cu cantitati mai mici de fluide de

lucrus.a.m.d.

Riscurile altor gaze si ale sudarii

Unul dintre cele mai violente gaze explozive este acetilena, concentratiile sale de 2,5 ... 80,0%

voI. în aer putînd exploda si genera suprapresiuni de circa 10,5 bar în numai 0,002 s [1,3,8]. În

intervalul de concentratii mentionat, inflamareapoate fi produsa chiar de catre surse termice cu

temperaturi joase.De retinut ca amestecurile oxiacetilenice sunt mult mai violent explozive decât

cele aer-acetilena.

De altfel, chiar în absenta oxigenului, acetilena se poate descompune în mod exploziv.

Literatura de specialitate citeaza numeroase accidente serioase, datorite acumularii unor

volume mici de amestec aer-acetilena sau oxigen-acetilena în spatii foarte mici si inflamarii

acestora de la arzatorul de sudare.

Prin urmare,acetilena nu se va folosi ca atare în apropierea dulapurilor, boxelor,cofretelor etc.,

impunându-se preântâmpinarea emanatiilor accidentale de acetilena nearsa ori de câte ori lucrarile

de sudare se executa în zone cu posibilitatide acumulare a gazelor.

Exemplificativ, se relateaza un accident cauzat de explodarea unui amestec de aer-accetilena,

acumulat într-o cutie de scule [4]. Un sudor, dupace si-a asezat tabla pe masa de lucru, fixînd-o în

menghine, a procedat laracordarea buteliilor de gaze (acetilena si oxigen), apoi a luat arzatorul

(becul) de sudare - care era de tip vechi si se presupune ca avea scapari de gaze - l-a adus deasupra

mesei de lucru, l-a asezat cu duza înspre cutia de scule sia plecat la magazie, pentru o discutie cu

magazionerul.




116

Revenind la loculde munca, sudorul si-a aprins becul, a început sudarea si, imediat, s-a

produso explozie. Cutia de scule s-a dezintegrat, sfarîmaturile sale s-au împrastiatprin atelier, unele

fragmente au perforat tavanul, aflat la înaltimea de 3 m, iar sudorul a suferit rani si fracturi la mâna

dreapta. Accidentul respectiva fost cauzat de o mica scurgere de acetilena, care s-a acumulat în

cutiade scule, în timp ce sudorul se afla la magazie si s-a inflamat, explodând, înmomentul începerii

sudarii.

Se cunoaste, de asemenea, cazul unui om ce si-a pierdut un brat, în urma exploziei de

acetilena într-o incinta care, ca volum, nu depasea cutia de sculea sudorului.

Deosebit de periculos este si propanul, deoarece, fiind mai greu decât aerul, el se poate

acumula în cele mai joase incinte sau locuri. Pentru exemplificare,se relateaza doar un singur

accident [4] utilizând un arzatoroxipropan pentru debitarea tablelor destinate constructiei unui

recipientsferic, un sudor a hotarît ca, pe timpul noptii, pentru a-si proteja aparatul,sa nu deconecteze

arzatorul respectiv de la furtunurile flexibile. Deconectarea a efectuat-o, însa, în dimineata zilei

urmatoare, iar la circa lh45min dupa amiaza, în zona respectiva, un alt sudor a procedat la sudarea

electrica a unei balustrade. Îndata ce s-a amorsat arcul electric, s-a produs o explozieputernica, dar,

din fericire, sudorul a suferit arsuri numai la gât si la încheietura mâinii, masca de protectie

salvîndu- i fata. Asa cum a stabilit expertizatehnica, explozia respectiva s-a datorit acumularii

propanului, scapat prinarzatorul oxipropan si inflamarii sale, în conditiile amorsarii arcului electric.

Cauzele principale ale incendiilor si exploziilor, generate prin lucrari de sudare, sunt

urmatoarele [1,4]:

1) efectul direct al flacarii sau al arculuielectric;

2) efectul termic, în special cel corespunzator conductivitatii termice;

3) scânteile, respectiv brocurile (stropii de metal incandescent).

Explozii dezastruoase pot fi cauzate, de asemenea, de catre etilena,mai ales în regim de

decompozitie [13]

Explodarea recipientelor sub presiune pentru gaze Iichefiate

Analiza cedarilor recientelor sub presiune (RP) pentru gaze lichefiate (rezervoare,

autocisterne, cisterne de cale ferata etc.), care au fost însotite deîncalzirea corpului lor si apoi de

explozie, a dovedit ca, în aproapetoate cazurile, cauza a fost mereu una si aceeasi, respectiv




117

scurgerea sauscaparea de gaze lichefiate (GL) din recipient si existenta unei surse oarecare de

initiere a incendiului. În astfel de circumstante, GL aflate în RP se încalzesc,presiunea fazei de

vapori creste si, dupa un anumit timp, intra înfunctiune supapele de secur itate, ceea ce amplifica

evacuarea si scapareade GL si intensifica incendiul.

Evident, temperatura partii de corp metalic,aflate în contact direct cu GL, se modifica

nesemnificativ, însa cea a restuluicorpului, necontactata de GL, creste brusc, ca urmare a acumularii

unei maricantitati de caldura.

Cum rezistenta la plesnire a sistemului scade cu crestereatemperaturii, dupa putina vreme (10

... 20 min) de la initierea incendiului,actiunea combinata a cresterii presiunii interioare, încalzirii

locale sauzonale a corpului si diminuarii rezistentei mecanice a metalului utilizat sesoldeaza cu

cedarea (fisurarea, craparea, plesnirea, dislocarea, desetansarea)RP. Imediat dupa aceasta, de

regula, survine explozia, care este urmata deunda de soc ce distruge complet RP. În acest moment,

expulzarea violentaa GL inflamate ia forma unei imense bile de foc, fragmentele de RP

fiindaruncate în spatiu, la distante considerabile [14].

Foto 1.2. Explozia unui rezervor de GPL [14]

Asa cum o demonstreaza practica mondiala, cedarile care se producastfel, în

conditiilemijloacelor de transport tehnologic (autocisterne, cisterneCF etc.), rezervoarelor sferice

sau cilindrice orizontale pentru GPL si instalatiilortehnologice specifice, se soldeaza cu consecinte

dintre cele mai grave.Aceasta si pentru ca rapiditatea extinderii incendiului, succedata la putin

timp de explozia spatiala, îngaduie numai posibilitati limitate pentru evacuareaoamenilor din

zona primejdioasa si pentru desfasurarea actiuniloreficace, antiavarie si de salvare, care se impun.




118

Explozii si incendii în parcurile de rezervoare

O analiza a incendiilor care s-au produs în depozitele petroliere, în decurs de 25 de ani,

efectuata de catre T.Chil[17], a condus la urmatoarele concluzii principale:

1) cresterea numarului de incendii în depozitele de hidrocarburi ale rafinariilor de petrol

si combinatelorpetrochimice a fost consecinta directa a unor avarii provocate de

deplasarileaccidentale ale conductelor, de actiunea îndelungata a coroziunii si de ruperea

sistemelor de etansare sau de ventilatie;

2) conditiile atmosferice deasemenea au avut o influenta determinata, în general

cunoscuta, asupra cauzelorsi proportiilor incendiilor;

3) extinderea si, deci, amploarea incendiilora depins nu numai de conditiile atmosferice,

de mijloacele si instalatiile disponibile pentru prevenirea si combaterea lor, respectiv de gradul de

dotaresi instruire al echipelor de interventie, ci si de amplasamentul rezervoarelorincendiate, de

existenta unor constructii speciale cu efecte de ecranare (diguri,pereti s.a.) etc.;

4) rezervoarele de tip standard (cu capac fix) cu diametrul de 25 m, neechipate cu

camere stationare de spuma, se pot considera ca fiind rezervoare potential incendiabile, combaterea

incendiilor în asemenenea cazuri fiind aproape imposibila; daca rezervoarele de tipul respectiv

suntechipate cu camere stationare de spuna, atunci stingerea incendiilor devine posibila pentru

diametre pâna la 50 m;

5) combaterea cu succes a incendiilorîn cazul rezervoarelor cu capac plutitor depinde, în

primul rând, de profesionalismul interventiei si de ritmul în care sînt folosite mijloacele tehnice de

stingere a incendiilor; se precizeaza ca, în cazul acestor din urma rezervoare,cea mai mica întîrziere

se poate solda cu declansarea unor adeva ratecatastrofe.

Cererea tot mai mare de energie a dus în ultimii ani la cresterea capacitatii bazelor si

depozitelor de hidrocarburi (pâna la 5 ... 15 milioane de m3), respectiv a capacitatii nominalede

depozitare a rezervoarelor cilindrice verticale (pîna la 150.000 m3).

Inaceste noi conditii, prevederile normelor vechi de prevenire a incendiilor s-audovedit a fi nu

numai incomplete, ci chiar necorespunzatoare. S-a constatat,de altfel, ca practica amplasarii în grup

(în parc) a rezervoarelor - cu distanteîntre ele egale cel putin cu cel mai mare diametru - si

îndiguirea fiecaruirezervor în parte (în scopul formarii unui bazin de retinere, de capacitate egala cu




119

cea a rezervorului dat), în cazul marilor depozite de hidrocarburi,nu asigura o buna securitate

tehnica din punct de vedere PSI.

Indiguirea respectiva împiedica accesul catre rezervorul incendiat si îngreuneaza, astfel, lupta

cu focul. în. plus, hidrocarburile arzânde deverându-se pe o mare suprafata, aceasta putând duce la

extinderea focului si incendierea rezervoarelorînvecinate.

Pentru perioada când rezervoarele se încarca/umple sau se reâncarca/reumplere cu

hidrocarburi, amestecarea aerului existent în rezervorul gol sau îmbogatirea amestecului existent în

rezervorul anterior descarcat/golit cu vaporii lichiduluivolatil respectiv se face repede si intens,

astfel ca, într-un timp destul de scurt,amestecul de aer si gaze/vapori din spatiul liber al

rezervoarelor devine exploziv.

În aceste conditii, existenta celor mai neînsemnate surse de inflamare(descarcari

electrostatice, depuneri piroforice, cadere de trasnet etc.) poateduce la explozia si incendierea

rezervoarelor afectate.

Printre cele mai importante masuri tehnice privind prevenirea exploziilorla rezervoarele

cilindrice verticale cu capac fix, pentru hidrocarburi, James I. Chang [17], mentioneaza:

1) eliminarea sau diminuarea degajarilor de gaze sau vaporide hidrocarburi;

2) determinarea si, deci, cunoasterea exacta a conditiilormeteorologice (în special

directia predominanta a vântului) si topografice, caracteristice locului;

3) determinarea si, deci, evaluarea proprietatilor mediilor emanate (punctul de

inflamare, viteza de propagare a exploziei etc.).

TotJames I. Chang, enumera urmatoarele principii ale prevenirii exploziilor :

a) evitareaformarii atmosferelor explozive, respectiv a unor medii apte pentru

propagarea flacarii;

b) îndepartarea oricaror surse de aprindere a flacarii (scânteii) generatoare de explozie;

c) limitarea propagarii frontului incendiaral exploziei si a deteriorarilor cauzate de

explozie.

Se cunoaste, acum, ca utilizareade gaze inerte, pentru prevenirea formarii de amestecuri

explozivesau inflamabile (gaze-aer sau gaze-vapori), reprezinta o metoda extrem deeficienta si

putin costisitoare, fata de alternativele cu instalatii conventionale(cu apa, cu spumanti chimici sau

mecanici etc.).




120

De altfel, într-un asemeneacontext, s-a si sugerat ideia construirii unor aparate care, plutind pe

suprafatalibera a hidrocarburilor depozitate, sa declanseze spontan sisteme generatoarede gaze

inerte, imediat ce se detecteaza cresterea nepermisa de temperaturasau formarea de amestec

exploziv [18,19].

Explozii si incendii la conductele de transport titei si gaze

O analiza a cauzelor incendiilor si a exploziilor la conductele de transport titei si gaze a fost

realizata de catre T.Chis [18].

Astfel la o conducta de transport titei încendiile se pot datora:

a) erorilor de operare –deschiderea unei vane de aerisire de pe traseul conductei, urmata de

scurgerea de gaze catre o sursa de foc,

b) erorilor de întretinere- sudura pe o conducta cu titei si gaze,

c) Erori ale aparatelor de masura- aparate sub limita de masurare urmata de spargerea

aparatelor si degajarea de gaze tip spray, urmata de aprinderea lor,

d) electricitate statica,

e) ruptura conductei datorate mediului,

f) atacuri teroriste,

g) accidente auto, etc.

În Romania în ultimii 20 de ani la sistemul de transport magistral de transport titei, gazolina,

etan si gaze naturale au avut loc mai multe accidente cele mai catastrofale fiind urmatoarele:

a) Conducta de transport etan Tulburea-Pitesti, 10 iulie, 2008. Comuna Dânculesti, Judetul

Gorj,

• cauze –coroziunea conductei,

• consecinte –un om mort si 20 de case distruse,

• la ora 6,20 a avut loc spargerea conductei. Fiind o zona de tip depresiune si atmosfera

încarcata, etanul s-a depus pe sol si de la o tigara aprinsa s-a declansat explozia,

• încalcari legale: nu s-a monitorizat presiunea pe conducta, gazul nu era marcat cu odor

pentru semnalizarea prezentei sale.

b) 22 august 2009, explozie la o conducta de transport gazolina, localitatea Baleni, judetul

Dâmbovita.

• cauze –spargerea conductei în scop de sustrageri de produse petroliere,

• consecinte –2 oameni morti,




121

• la ora 6,00 a avut loc spargerea conductei. Persoane necunoscute au perforat conduct

si au lasat sa se degajeze fractiile usoare pentru a se recupera fractia C6+.În urma utilizarii de scule care nu

sunt antiexplozive s-a produs o scânteie care a dus la aprinderea norilor vapori ale fractiilor C3+

• încalcari legale: sustrageri de produse petroliere.

Modelarea numerica a exploziilor

Pentru a întelege modul de comportare a unor instalatii chimice la explozie am studiat mai

multe programe software si anume Aloha, realizat de catre American Agency of Environmental, Ex

Dam, dezvoltat de catre Breze Corporation, Flacs dezvoltat de catre Gex Con.

Toate pachetele de programe au aceiasi structura de operare, dar diferind doar la structura

grafica si mod de raportare date.

Mai jos prezint programul Flacs dezvoltat de catre Gex Con care a stat la baza simularilor

mele privind o explozie la o conducta de titei.

Estimarea ratelor de evacuare si evaporare

Prima faza, in cazul multor accidente chimice care conduc la situatii periculoase, este

generarea în atmosfera a unui nor de vapori (toxic sau inflamabil).

Acest nor poate fi alcatuit din vapori proveniti din evaporarea petelor de lichid formate, sau

din particule fine de lichid suspendate in aer.

Variabilele principale in aceasta faza sunt rata de evacuare si proprietatile termodinamice

(temperatura, presiune, stare etc.) ale substantelor evacuate.

În cazul ruperii unui rezervor, algoritmii pachetului de programe iau in consideratie

proprietatile dinamice, variabilele de mediu (presiunea atmosferica si temperatura aerului),

caracteristicile rezervorului (lungime, latime, inaltime sau diametru), forma rupturii (circulara,

rectangulara, neteda sau cu margini neregulate) si variabilele termodinamice din interior (presiune,

temperatura).

Clasele de scenarii pe care pachetul le poate modela sunt impartite in trei grupe distincte:

A. ruptura cu evacuare de substanta in stare gazoasa;

B. ruptura cu evacuare de substanta in stare bifazica;

C. ruptura cu evacuare de substanta in stare lichida;




122

Daca diferenta de presiune devine zero, algoritmul programului are o formula pentru

penetrarea aerului. Volumul de aer absorbit este egal cu volumul echivalent de substanta chimica

evacuata pâna când nivelul lichidului atinge marginea de jos a sparturii si deci evacuarea inceteaza.

Cand presiunea în spatiul ocupat de vapori scade sub presiunea vaporilor de substanta chimica

la temperatura din rezervor, se produce evaporarea lichidului. Aceasta are ca urmare racirea

continutului rezervorului.

Consideratiile privind transferul de caldura justifica procesul de evaporare descris mai sus si

prin schimbul de caldura cu aerul ambiental. Bilantul acestor procese determina temperatura

substantei chimice din rezervor si in consecinta proprietatile fizico-chimice ale procesului modelat.

Formularile de mai sus sunt folosite pentru dezvoltarea unei evolutii in timp pentru rata de

evacuare, temperatura, presiune, fractiune golita si presiunea din rezervor. Aceste functii sunt apoi

folosite de programul destinat modelarii termenului sursa pentru dispersie.

Dispersia

Algoritmii pachetului de programe prezentati anterior caracterizeaza scurgerea substantelor

chimice dupa evacuarea din rezervor ca urmare a unei rupturi.

Aceasta evacuare va consta in general, intr-o scurgere de substanta chimica in doua faze

(vapori si lichid). In functie de variabilele initiale din rezervor, evacuarea se poate produce si cu

fenomene violente. Masa fractiunii evacuata violent poate fi calculata cunoscand caldura latenta de

vaporizare si diferentiala entalpiei datorita evacuarii. Continutul in aerosoli al acestui flux

(fractiunea de picaturi de lichid antrenate) depinde de fractiunea expulzata, de raportul de densitati

lichid/vapori, rata transferului de caldura dintre faza lichida si cea gazoasa, viteza de evacuare si

tensiunea superficiala.

În functie de conditiile din timpul evacuarii pot apare fractiuni explozive, fractiuni de aerosoli

si de pete de lichid. Pentru o fractiune exploziva mica, evacuarea se face sub forma de vapori

expulzati si lichid care formeaza o pata pe sol. Pentru o fractiune exploziva mare, evacuarea se face

sub forma de vapori expulzati cu restul de lichid pe care il antreneaza sub forma de aerosoli. Pentru

o fractiune exploziva intermediara, fluxul consta partial in vapori, in picaturi de lichid antrenate si

in pete de lichid formate pe sol.




123

Norul initial consta in general, in vapori si picaturi de lichid. O formula, privind antrenarea

initiala a aerului determina cantitatea de aer din nor.

Exista doua scenarii posibile:

1. evaporarea completa a tuturor aerosolilor initiali de lichid.

2. evaporarea aerosolilor de lichid in timpul dispersiei norului.

Scurgerea de lichid care formeaza pata pe sol este tratata in cadrul algoritmului de evaporare.

In general acest model consta intr-un sistem de ecuatii diferentiale obisnuite pentru volumul petei,

raza petei si masa evaporata asociata cu timpul, ca variabila independenta.

Ecuatia volumului petei egaleaza volumul initial (pata instantanee de lichid), rata volumetrica

a scurgerii de lichid in pata (cu variatie constanta, continua sau aleatoare) si volumul de lichid

evaporat.

Ecuatia razei petei de lichid tine cont de faptul ca extinderea petei este dependenta de

inaltimea ei.

În cazul in care substratul nu este solid (ex. apa), grosimea petei este corectata pentru

diferenta de densitate.

Cantitatea de lichid evaporat dintr-o pata este dependenta de suprafata expusa si de bilantul

transferului de caldura catre si dinspre pata.

Termenul de conductie termica este modelat ca o problema de transfer de caldura

unidimensionala semiinfinita. Termenul de convectie termica depinde de viteza vantului,

temperatura ambientala, temperatura si dimensiunea petei.

Pentru lichide criogenice, termenul de conductie termica este dominant fata de alte

mecanisme de transfer. Pentru alte lichide (cu punctul de fierbere apropiat si mai mare decat

temperatura ambientala), mecanismele convectiei termice si radiatiei pot fi dominante.

Modelarea transportului si dispersiei

Modelul de dispersie este destinat simularii transportului si difuziei de la sursele punctuale

semiinstantanee sau continue intr-un camp de vant variabil in spatiu si in timp. Algoritmul se

bazeaza pe ipoteza puff-ului gaussian integrat intr-un camp al directiei vantului uniform pe

verticala, o variatie de tip lege putere a modulului vitezei vantului pe verticala si a unui poluant

pasiv care nu sufera transformari fizice sau reactii chimice.




124

Modelul poate estima concentratiile generate de o sursa punctuala la un numar dat de

receptori, a caror alegere este la dispozitia utilizatorului.

Sunt folositi trei algoritmi distinc ti de dispersie.

Caracteristicile modelului includ:

a) optional cosuri cu flux descendent;

b) extrapolarea vitezei vantului la inaltimea de emisie;

c) caracteristici variabile in timp ale sursei;

d) camp de vant variabil in timp si spatiu;

e) considerarea efectelor terenului prin campul de vant furnizat de utilizator;

f) considerarea sursei mobile.

În plus a fost prevazut un pachet de programe grafice pentru reprezentarea concentratiei in

timp pentru un receptor dat si traiectoriile puff-ului dupa fiecare perioada de simulare.

Analiza de impact

Analiza peste limita incintei este folositoare pentru analiza comparativa si pentru realizarea

studiilor de tipul “Ce se intampla daca?”. Analiza peste limita incintei poate fi folosita pentru

urmatoarele aplicatii:

a) studiul efectului variatiei unui parametru, pastrand ceilalti parametri constanti.

b) realizarea unei simulari preliminare destinate evaluarii pericolului pe care il prezinta

un scenariu anume.

În scopul terminarii calculelor de simulare ale acestui model sunt prezentate urmatoarele

criterii de stop:

a) in timp - cand calculele sunt oprite dupa parcurgerea uni timp de simulare specificat;

b) in distanta - cand calculele sunt oprite dupa atingerea unei distante specificate;

c) in concentratie - cand calculele sunt stopate la atingerea unui nivel specificat al

concentratiilor.

Analiza si estimarile de risc

Analiza sigurantei instalaiilor, sau într-o formulare duala analiza riscului, se bazeaza pe

ipoteza ca regulile de proiectare nu ofera protectie impotriva unor deficiente etice, impotriva




125

insuficientei cunostintelor tehnice, a erorilor datorate unor materiale calitativ necorespunzatoare, a

unor sarcini neprevazute si altor cauze similare de accidente.

Explozia este un eveniment din unul sau mai multe lanturi de cauze, deci dintr-un camp de

evenimente.

Evenimentul "explozie" ca si evenimentul "incendiu" are loc in acele cazuri cand, relizandu-

se anumiti factori spatiali, apare concomitent si posibilitatea ca evenimentul sa se produca.

Determinarea riscului de explozii

Pentru determinarea riscului sau a sansei de a se produce o explozie in cadrul unei platforme

industriale se pot utiliza mai multe metode;

a) Metoda statistica de evaluare a riscului de explozie

Prin aceasta metoda riscul este exprimat prin produsul a doi factori principali:

• probabilitatea de producere a unei explozii intr-o anumita perioada:

• probabilitatea producerii unei anumite pagube in urma exploziei respective.

Primul factor poate fi minimizat prin identificarea si eliminarea tuturor surselor sau cauzelor

cunoscute si controlabile ce pot provoca o explozie.

Cel de-al doilea factor poate fi limitat prin bariere fizice.

Într-o instalatie tehnologica explozia este un eveniment mai mult sau mai putin frecvent.

Pentru evaluarea riscului de explozie prin metoda statistica este necesara adunarea si analizarea

datelor referitoare la obiective cu riscuri similare de explozie. Probabilitatea producerii unei

explozii depinde de cantitatea materialelor inflamabile si nivelul surselor de aprindere prezente intr-

un obiectiv sau instalatie tehnologica. Nivelul surselor de aprindere prezente in obiectiv este direct

proportional cu dimensiunile obiectivului, astfel ca probabilitatea producerii unei explozii este in

primul rand o functie de dimensiuni.

Pentru a estima valoarea absoluta a probabilitatii de producere a unei explozii, este necesar sa

se coreleze numarul instalatiilor tehnologice expuse pericolului de explozie cu numarul de surse de

aprindere sau a cauzelor potentiale de producere a exploziilor.

In caz ca se dispune de date statistice privind probabilitatea producerii unor explozii de un

anumit nivel al pagubei Pp, riscul producerii unei explozii de amploare p va fi:

Rex = P(A)×Pp (2.1)




126

unde: P(A) = probabilitatea producerii unei explozii.

b) Metoda analitica de determinare a riscului de explozie

Pornind de la caracteristicile substantelor inflamabile se determina un asa numit "factor de

risc" R, privind posibilitatea aparitiei unui amestec exploziv in instalatiile si incaperile unde se

vehiculeaza asemenea substante.

c) Metoda arborilor de evenimente sau avarii

Aceasta este o metoda cu ajutorul careia se incearca gasirea in mod deductiv a tuturor

cauzelor care pot conduce la un eveniment major nedorit.

Un arbore de evenimente este astfel structurat incat evenimentul nedorit apare in varful

arborelui.

Sub evenimentul din vârf se afla dispusa secventa de evenimente care conduce la o defectiune

nedorita a sistemului. Avantajul folosirii metodei arborelui de evenimente consta in posibilitatea

evaluarii cantitative. Astfel, consemnate sub forma unui grafic logic, in mod matematic se poate

calcula probabilitatea de producere a evenimentului de varf sau a oricarui eveniment din

succesiunea arborelui. Stabilind probabilitatile de producere a unor evenimente care contribuie la

aparitia evenimentului final nedorit, pe baza informatiilor de fiabilitate si din experienta acumulata

in productie, se poate determina posibilitatea de aparitie a oricaror accidente fatale.

Analiza prin intermediul arborelui de evenimente furnizeaza atat un algoritm de calcul pentru

prevederea riscului cat si probabilitatea ca un eveniment sa apara o data intr-o anumita perioada de

timp, cat si o cale de descriere calitativa a producerii evenimentului de varf prin mentionarea

subevenimentelor care conduc la evenimentul de varf.

Prezentarea modelului numeric

Principalul obiectiv al unui studiu privind analiza exploziilor la conducte de titei are drept

scop calculul masei substantei participante la deflagratie si a razelor zonelor de distrugere.

Metodaeste aplicata la alegerea directiilor principale ale masurilor tehnice deprotectie a

obiectelor si personalului contra actiunii exploziei mediilor de vapori si gaze, precum sicompusilor

chimici instabili solizi si lichizi (peroxizi, acetiluri, compusi nitrici de diferite clase, produse ale

gudronarii, triclorura de azot etc.), capabili de a produce explozie.

Metoda prezinta valorile aproximative ale masei substantei, participante la explozie.




127

Masa substantelor în faza de vapori si gaze, participante la deflagratie, se determina prin

produsul:

m' = z · m, (2.2)

unde:

z – partea masei recalculate a substantelor în faza de vapori si gaze, participante la

explozie.

m- masele totale recalculate ale mediilor de vapori si gaze

În general pentru norii de vapori si gaze, neorganizati în spatiu deschis cu o cantitate mare de

substante combustibile, cota de participare la explozie poate fi stabilita egala cu 0,1.

În cazuri aparte justificate cota de participare a substantelor la explozie poate fi redusa, dar

nu mai putin decâtpîna la 0,02.

Pentru încaperile (cladirile) de productie si alte capacitati închise valorile z pot fi determinate în

conformitate cu tabelul 2.1.

Tabelul 2.1 Valorile z pentru capacitati (încaperi) închise

Tipul substantelor combustibile z

Hidrogen 1,0

Gaze combustibile 0,5

Vapori ai lichidelor usor inflamabile si combustibile 0,3

Pentru aprecierea nivelului de actiune a exploziei poate fi aplicat echivalentul în trotil.

Echivalentul în trotil al exploziei mediului de vapori si gaze WT (kg), determinat conform

conditiilor caracterului analogic si gradului de distrugere în timpul deflagratiilor norilor de vapori si

gaze, precum si a compusilor chimici instabili solizi si lichizi, se calculeaza conform formulelor:

Pentru mediile de vapori si gaze

WT=(0,4q’/0,9qT) z m (2.3)

unde:

- 0,4 – partea de energie a exploziei mediului de vapori si gaze, consumata nemijlocit la

formarea undei de soc;

- 0,9 – partea de energie a exploziei trinitrotoluenului (TNT) (trotilului), consumata

nemijlocit la formarea undei de soc;




128

-q' – caldura specifica de ardere a mediului de vapori si gaze, kJ/kg;

-qT – energia specifica a exploziei TNT, kJ/kg.

Pentru compusii chimici instabili solizi si lichizi

WT=(qk/qT) Wk (2.4)

unde:

- WK – masa compusilor chimic instabili solizi si lichizi;

- qk – energia specifica a exploziei compusilor chimici instabili solizi si lichizi.

- qT – energia specifica a exploziei TNT, kJ/kg.

Zona de distrugeri se considera suprafata cu ariadeterminata de raza R, care constituie blocul

tehnologic cercetat sau cel mai probabil loc al deermetizarii sistemului tehnologic.

Aria fiecarei zone se caracterizeaza de valorile suprapresiunilor pe zona undei desoc ?P si,

respectiv, coeficientul adimensional K.

Clasificarea zonelor de distrugeri este prezentata în tabelul 2.2.

Tabelul 2.2.Clasificarea zonelor de distrugeri

Clasa zonei de distrugeri K ?P, kPa

1 3,8 = 100

2 5,6 70

3 9,6 28

4 28,0 14

5 56,0 =2,0

Raza zonei de distrugeri (m) în aspect general se stabileste prin expresia:

(2.5)

unde:

K – coeficientul adimensional, ce caracterizeaza actiunea exploziei asupra obiectului.

Razele zonelor de distrugeri pot fi determinate prin expresia:




129

R = K · R0 , (2.6)

unde la m = 5000 kg

(2.7)

sau la m = 5000 kg

(2.8)

BIBLIOGRAFIE

1) Alecsandru Pavel, Ion Voicu, Ion Columbeanu, Lucian Rizea, Protectia antiexploziva a

instalatiilor tehnologice, Editura Tehnica, 1989,

2) Alecsandru Pavel, Siguranta în functionare a utilajelor petrochimice, Editura Tehnica,

1988,

3) Timur Chis, Protectia instalatiilor chimice, Note de curs, Constanta, 2014,

4) Comisia Europeana, Ghid de bune practici fara caracter obligatoriu, Directiva

1999/92/CE „ATEX” (medii explozive), Brussel, 2003,

5) Extras din planurile de urgenta externa întocmite pentru amplasamentele SEVESO de

risc major din judetul Prahova -Inspectoratul General pentru Situatii de Urgenta, Inspectoratul

pentru Situatii de Urgenta”SERBAN CANTACUZINO” al Judetului Prahova, Ploiesti, 2013,

6) James C. Belke, Chemical accident risks in U.S. industry - A preliminary analysis of

accident risk data from U.S.hazardous chemical facilities,

http://www.epa.gov/ceppo/pubs/stockholmpaper.pdf,

7) $ QGUp�Vallaud; Robert Damel ,L'+ \ J Lqne et la VpFXULWp�dans la grande industrie chimique

P LQprale , Institut nationa l de recherche et de VpFXULWp�(France), 1966,

8) Normativ din 28/04/2006 pentru asigurarea si îndeplinirii cerintelor privind siguranta în

exploatare si securitatea la incendiu pentru instalatiile care produc sau utilizeaza acetilena, Publicat

in Monitorul Oficial, Partea I nr. 484bis din 05/06/2006

9) Case Studies in Process Plant Accidents, http://www.cheresources.com/,

10) John Davenport , Preventing a Toxic Chemical Disaster: RMPs in Theory and in

Practice, Paper 2010-A-586-AWMA, 2014, http://www.purafil.com/,




130

11) Pandey Bhawana, FulekarM. H., Environmental Management- strategies for chemical

disaster, Research Journal of Chemical Sciences Vol. 1 (1) April (2011)

12) Normativ departamental pentru prevenirea si stingerea incendiilor in industria chimica -

MICh 1978,

13) Ali Reza, Erik Christiansen, A Case Study of an Ethylene Oxide Explosion in a

Sterilization Facility, CHEMICAL ENGINEERING TRANSACTIONS, VOL. 31, 2013, pg.463-

468,

14) Menso Molag , Dr. Johan Reinders, Stefan Elbers , Measures to avoid a hot BLEVE of a

LPG tank , report 2006-A-R0069/B, Apeldoorn: TNO , 2014,

15) Thomas G. Grosch, Explosion modeling and damage assessment software,

http://www.environmental-expert.com/, software documentation,2014,

16) Timur Chis, Oil pipeline and tank farm, fire and explosion, Buletinul Stiintific al

Universitatii Petrol-Gaze, 2014, (în curs de aparitie),

17) James I. Changa, Cheng-Chung Linb, A study of storage tank accidents, Journal of Loss

Prevention in the Process Industries 19 (2006) 51–59,

18) Timur Chis, Transportul fluidelor prin conducte, Editura Pim, Iasi, 2014,

19) Sun Lin, Pan Yi, Yang Shuangchun, The Cause of Fire and Preventive Measures in Oil

Depot, International Journal of Engineering Research and Development e-ISSN: 2278-067X, p-

ISSN : 2278-800X, www.ijerd.com Volume 4, Issue 11 (November 2012), PP. 55-57,

20) INSEMEX PETROSANI, Raport de expertiza tehnica , Petrosani, 2014,




131

RISCURILE CHIMICE, BACTERIOLOGICE, RADIOLOGICE, NUCLEARE

SI EXPLOZIVE – AMENINTARE REALA LA ADRESA ORDINII SI

SIGURANTEI PUBLICE

Asist.univ.dr. Stefan DOGARU

Rezumat: Riscurile, amenintarile si crizele la adresa securitatii internationale, regionale si nationale

din prezent se rasfrâng asupra securitatii interne a fiecarui stat, cu implicatii deosebite în spatiul public. Acestea au devenit transfrontaliere, fiind amplificate în mod diferentiat de vulnerabilitatile interne ale fiecarui stat si de fenomenele asociate globalizarii. Dintre riscurile si amenintarile identificate în plan international la adresa securitatii globale, riscurile chimice, bacteriologice, radiologice, nucleare si explozive si noile forme de terorism C.B.R.N.-E., se numara printre cele mai serioase amenintari la adresa ordinii si sigurantei publice.

Cuvinte cheie: arme de distrugere în masa; riscuri chimice, bacteriologice, radiologice,

nucleare si explozive; terorism C.B.R.N.-E.; ordine si siguranta publica. În prezent, în ciuda existentei tratatelor internationale în domeniu, numeroase tari continua

dezvoltarea armelor de distrugere în masa sau procurarea vectorilor necesari folosirii acestora.

Proliferarea armelor de distrugere în masa, numite astfel prin capacitatea lor de a ucide sau de a rani

un numar ridicat de persoane într-o zona extinsa, reprezinta o amenintare serioasa la adresa

securitatii nationale, regionale sau internationale.

Armele de distrugere în masa reprezinta armele utilizate de catre un stat agresor pentru

producerea unui volum mare de distrugeri materiale (constructii, aparatura, utilaje, instalatii,

mijloace de transport etc.), umane si animale asupra unui stat agresat. Din punct de vedere militar,

armele de distrugere în masa se clasifica astfel: arma nucleara , arma biologica si arma

chimica.

În prezent, unele dintre aceste arme pot fi produse de anumiti indivizi sau grupuri de

persoane în laboratoare clandestine cu resurse materiale minime, fapt care prezinta un risc deosebit

în plan national si international, crescând astfel spectrul amenintarii proliferarii acestora.




132

În domeniul armelor de distrugere în masa, riscurile se pot clasifica astfel: nucleare,

bacteriologice, chimice si radiologice, în ultima perioada discutându-se din ce în ce mai mult si

despre riscuri explozive.

Riscurile nucleare reprezinta în continuare o amenintare grava, chiar daca posibilitatea

unui razboi nuclear este redusa. În prezent exista grave incertitudini în legatura cu securitatea fizica

a arsenalului fostei Uniuni Sovietice. De asemenea, materialul fisionabil sau fizionabil poate fi

sustras clandestin din instalatii civile sau militare si poate intra în posesia unor indivizi sau

organizatii ostile. În acelasi timp, proliferarea armelor nucleare reprezinta o problema în plan

international: India, Pakistan fiind ultimele tari producatoare de arme nucleare iar Coreea de Nord si

Iran, fiind banuite ca poseda sau dezvolta programe de înarmare nucleara115.

Riscurile bacteriologice sunt reprezentate de agenti bacteriologici relativ ieftin de produs

de catre industriile civile, agenti bacteriologici care au capacitatea de a produce victime numeroase

sau pagube materiale ample. Pericolele enorme generate de agentii bacteriologici dus la crearea si

semnarea unor conventii internationale privind interdictia punerii la punct, fabricarii si stocarii

armelor bacteriologice (biologice) sau toxinelor si distrugerea acestora, însa unele state nu au

semnat sau ratificat aceste documente, iar actorii non statali nu pot fi subiect al prevederilor

acestora, neexistând un mecanism de control si verificare al acestora.

Riscurile chimice sunt reprezentate de armele chimice relativ usor de produs si putin

costisitoare. Ca si în cazul armelor bacteriologice, exista un tratat international ce interzice folosirea

acestor arme, dar unele tari refuza sa se supuna acestei interdictii. Înca din antichitate au fost

utilizate arme chimice într-o forma rudimentara, sub forma de gaze urât mirositoare, iritante,

stranutatoare si chiar sub forma de fumuri toxice. Baza armelor chimice o constituie substantele

toxice de lupta, substante sau combinatii chimice în diferite stari de agregare care, prin

întrebuintare, asigura nimicirea personalului sau împiedicarea actiunilor acestuia, contaminând

mediul si tehnica de lupta116.

Riscurile radiologice sunt reprezentate de substantele radioactive produse si folosite de

orice stat care beneficiaza de o tehnologie nucleara civila. Teoretic, orice stat poate produce arme

radioactive pentru a ucide, rani sau îmbolnavi prin efectele nocive ale materialelor radioactive.

115 Petre Dutu, Amenintari asimetrice sau amenintari hibride: delimitari conceptuale pentru fundamentarea securitatii si apararii nationale , Editura Universitatii Nationale de Aparare Carol I, Bucuresti 2013, pp. 28-29. 116 Ibidem, p.29.




133

Substantele radioactive de lupta sunt produse secundare ale industriei nucleare sau special

preparate, destinate contaminarii oamenilor, animalelor, terenului, alimentelor, culturilor, apei etc.

Acestea pot fi sub forma solida, lichida sau gazoasa si sunt la fel de periculoase ca si elementele

radioactive rezultate din exploziile nucleare. Armele radioactive sunt destul de usor de produs si

sunt putin costisitoare, dar distributia acestora prezinta multe dificultati. În special organizatiile

teroriste ar putea folosi material radioactiv în combinatie cu materiale explozive conventionale

pentru producerea asa-ziselor bombe murdare.

Riscurile explozive sunt reprezentate de substantele explozive conventionale sau de

folosirea acestora în confectionarea unor dispozitive explozive improvizate sub cele mai diverse

forme si cu putere distructiva variata. Substantele explozive conventionale folosite în industriile

civile sau explozivii militari scapati de sub control pot fi folosite pentru atingerea scopurilor ostile

urmarite, atât de catre organizatii criminale, cât si de organizatii teroriste, în atentia celor din urma

fiind obtinerea de panica în plan mediatic prin orice mijloace si metode. O alta categorie de

substante care pot prezenta riscuri sunt substantele chimice care, în diverse combinatii, solide sau

lichide, pot produce efecte explozive considerabile, acestea fiind foarte usor de procurat de pe piata

libera, inclusiv din marile centre comerciale.

Riscurile nucleare, bacteriologice, chimice, radiologice si explozive reprezinta o

amenintare serioasa la adresa ordinii si sigurantei publice prin impactul pe care îl poate avea

folosirea acestora în planul securitatii publice. Din acest motiv consideram necesara informarea

populatiei asupra masurilor care trebuie luate în cazul producerii unor accidente sau atentate

teroriste, dar în acelasi timp este necesara si pregatirea, dezvoltarea si perfectionarea permanenta a

capacitatii de reactie a structurilor de aplicare a legii cu atributii în domeniul ordinii si sigurantei

publice, dar si a comunitatilor din cadrul societatii.

În prezent, pericolele si amenintarile teroriste sunt mult mai mari si mai greu de gestionat,

decât cele legate de existenta si posibilitatea folosirii armelor de distrugere în masa. În acest

context, folosirea în actiuni teroriste a unor componente ale unor arme de distrugere în masa

sustrase din spatii de stocare militare sau folosirea unor mijloace improvizate cu potential chimic

bacteriologic, radiologic sau exploziv este foarte posibila.

Astfel, s-a afirmat ca ,,armamentul de înalta precizie nu înlocuieste armele de distrugere în

masa si ca, în orice moment, exista posibilitatea folosirii lor de catre anumite forte, îndeosebi




134

teroriste, nu numai ca riposte asimetrice, ci si ca modalitati extreme de implementare sau de

impunere a unor precepte religioase fundamentaliste, de reactie la globalizare, de pedepsire a unor

populatii, etnii etc.”117.

În aceste conditii, posibilitatea folosirii mijloacelor chimice, biologice, radiologice sau

explozive în actiuni teroriste ramâne amenintarea cu cel mai mare potential la începutul mileniului,

alaturi de folosirea armelor de distrugere în masa.

Atentatele teroriste tragice de dupa septembrie 2001 subliniaza permanent pericolul

întrebuintarii mijloacelor chimice, biologice, radiologice, nucleare sau explozive de catre grupari

teroriste, ca arme de distrugere în masa si, în consecinta, nevoia revizuirii permanente a masurilor

de prevenire, contracarare si protectie a personalului si a populatiei împotriva efectelor acestora.

Amenintarea biologica, chimica, radiologica si exploziva este mult mai probabila si mai

evidenta, gruparile si organizatiile teroriste dorind cu certitudine sa îsi dezvolte arsenalul în scopul

producerii a numeroase victime în rândul populatiei pentru raspândirea terorii. De aceea, terorismul

care foloseste amenintari chimice, biologice, radiologice sau explozive, dar si pe cele nucleare

pentru atingerea scopurilor urmarite poate fi denumit terorism C.B.R.N.-E..

Astfel, scopurile terorismului chimic, biologic, radiologic, nuclear sau exploziv se pot grupa

în câteva categorii distincte, în functie de filozofia organizatiilor teroriste care pot face apel la astfel

de mijloace, fara a influenta însa procedeele si metodele de actiune ale acestora. Aceste categorii

pot viza:

- pedepsirea necredinciosilor si eliminarea fizica a acestora de pe pamântul pe care

teroristii considera ca îl pângaresc;

- razbunarea persoanelor (pierderilor) suferite de membrii organizatiei respective sau de

comunitatea pe care sustin ca o reprezinta;

- riposta asimetrica data agresorului superior în legatura cu accesul la resurse, puterea

economica si financiara, influenta internationala, tehnologia civila si militara, sistemele de arme;

- scopuri politice extremiste sau fanatice.

Consideram ca obiectivul principal al terorismului C.B.R.N.-E. este de a provoca cât mai

multe victime umane într-un timp cât mai scurt în scopul provocarii de panica si teroare, pentru

117 Gheorghe Vaduva (coordonator), Emil Chete, Constantin Mostoflei, Vasile Popa, Alina Macovei, Alexandra Sarcinschi, Mihai Dinu, Dimensiune geopolitica si geostrategica. Razboiul terorist. Razboiul împotriva terorismului, Centrul de Studii Strategice de Securitate, U.N.Ap., Bucuresti, 2002, p.45.




135

inducerea si mentinerea unei stari de teroare în rândul publicului tinta, pentru atragerea atentiei

mass-mediei nationale si internationale, în special pentru raspândirea terorii si în plan international.

Cu toate acestea, terorismul C.B.R.N.-E. are nevoie de o asigurare materiala serioasa,

laboratoare performante, folosirea unor specialisti calificati, costuri considerabile si o pregatire

temeinica, si bineînteles timp îndelungat. De aceea, ,,terorismul de acest fel consta într-un complex

de actiuni ofensive, duse prin surprindere, în situatii în care organizatiile respective detin initiativa

strategica”118.

O perioada buna de timp s-a considerat ca ,,teroristii sunt psihopati, criminali ordinari,

oameni de la periferia societatii, de o conditie inferioara, fara nici un fel de moralitate si cu o

capacitate intelectuala îndoielnica” si fenomenul terorist a fost tratat ca ,,simpla criminalitate, cu

scop de razbunare sau de presiune politica punctiforma, disparata, fara semnificatie strategica

majora”119. De asemenea, ,,au fost momente si etape în istoria contemporana a acestei lumi,

îndeosebi în timpul razboiului rece, când terorismul a fost încurajat si chiar folosit, si de o parte si

de cealalta, pentru subminare reciproca, schimbarea unor guverne, impunerea unor politici etc.”120

De aceea, ,,terorismul si-a creat o mare libertate de actiune, ceea ce a favorizat aparitia terorismului

biologic, chimic, nuclear, radiologic, a ciberterorismului si terorismului informational etc.”121

Pâna în prezent, s-a considerat ca gruparile teroriste nu dispun înca de tehnologii sofisticate

necesare prepararii munitiilor nucleare, a agentilor toxici si a celor biologici periculosi, dar daca

organizatiile respective nu au propriile laboratoare în care sa produca astfel de agenti, nu înseamna

ca aceste organizatii nu pot avea acces la astfel de întreprinderi sau laboratoare în care sa faca

cercetari si sa realizeze substante extrem de periculoase. Terorismul C.B.R.N.-E. poate profita de

tehnologiile existente în domeniu, prin sustragerea de material radioactiv, agenti chimici, biologici

sau explozivi din laboratoarele si statele care pot produce astfel de materiale, inclusiv prin atragerea

unor specialisti (ingineri, biologi, geneticieni, chimisti etc.) în rândurile organizatiilor teroriste sau

prin oferirea unor sume mari de bani în schimbul substantelor sau materialelor sustrase ilegal din

întreprinderi, laboratoare chimice, fabrici de medicamente, armata, institute de cercetari etc. din

diferite state.

118 Ibidem, pp.45-46. 119 Ibidem, p.46. 120 Ibidem. 121 Ibidem.




136

Este timpul ca împotriva acestei noi forme de terorism (neoterorism), sa fie luate masuri

drastice si eficiente, atât pentru înlaturarea cauzelor generatoare, cât si pentru limitarea accesului la

tehnologii, prin actiuni comune la nivel international, regional si national, deoarece în prezent

mijloacele de actiune ale terorismului sunt practic nelimitate iar arma teroristilor poate fi inclusiv

teroristul însusi.

Bibliografie:

1. Petre Dutu, Amenintari asimetrice sau amenintari hibride: delimitari conceptuale

pentru fundamentarea securitatii si apararii nationale, Editura Universitatii Nationale de Aparare

Carol I, Bucuresti 2013;

2. Gheorghe Vaduva (coordonator), Emil Chete, Constantin Mostoflei, Vasile Popa, Alina

Macovei, Alexandra Sarcinschi, Mihai Dinu, Dimensiune geopolitica si geostrategica. Razboiul

terorist. Razboiul împotriva terorismului, Centrul de Studii Strategice de Securitate, U.N.Ap.,

Bucuresti, 2002.




137

ISBN 978-973-0-20553-4

ACADEMIA DE POLITIE Alexandru Ioan Cuzacbrn.academiadepolitie.ro/uploads/Terorismul CBRN volum...

Documents

Transcript of ACADEMIA DE POLITIE Alexandru Ioan Cuzacbrn.academiadepolitie.ro/uploads/Terorismul CBRN volum...