93867207-cezariana-finalizată
Transcript of 93867207-cezariana-finalizată
COALA POSTȘ LICEALĂ SANITARĂ ”GRIGORE GHICA VODĂ”IA IȘ
PROIECT
EXAMEN DE ABSOLVIRE
CALIFICAREA: asistent medical generalist
Profesor îndrumător:
SCORŢANU ELENA
Candidat:
GIMIGA LUCICA MARIA
Promoţia 2012
1
CUPRINS
Argument..........................................................................................................pg.4
Obiectivului 1 - Noţiuni generale de anatomie i fiziologie a aparatulș genital feminin..................................................................................................pg.5
1 organele genitale feminine interne.....................................................pg.5 2 organele genitale feminine externe....................................................pg.12 3. glandele anexe ale aparatului genital feminin...................................pg.12
Obiectivului 2 – Na terea prin cezarianăș ............................................pg.13Definiţie ....................................................................................................pg.13Clasificare..................................................................................................pg.13Etiologia ....................................................................................................pg.14Simptomatologie........................................................................................pg.14Diagnostic .................................................................................................pg.14Evoluţie i prognosticș ................................................................................pg.14Tratament i complicaţiiș ............................................................................pg.15
Obiectivului 3 – Rolul autonom i delegat al asistentei medicale înș îngrijirea pacientei cu cezariană.................................................................pg.16
Fi a tehnică nr.1ș Ecografia obstericală...................................................pg.17Fi a tehnică nr.2 ș Pansamentul plăgii operatorii.....................................pg.19Fi a tehnică nr.3 ș Pregătirea preoperatorie.............................................pg.20Fi a tehnică nr.4 ș Îngriirea postoperatorie..............................................pg.22
Obiectivului 4 - Procesul de îngrijire a pacientei cu na tere prinș cezariană.......................................................................................................pg.24
a) Interviu (culegerea datelor)...............................................................pg.24b) Nevoile fundamentale după V. Henderson.......................................pg.25c) Planul de îngrijire...............................................................................pg.27Obiectivului 5 - Educaţia pentru sănătate......................................pg.29
ANEXE ....................................................................................................pg.31BIBLIOGRAFIE ....................................................................................pg.34
2
Tema:
NA TEREA PRIN CEZARIANĂȘ
MOTTO: Copilul, este un om viu. El nu este un ornament în viaţa noastră, ci o viata
individuală, complexă şi bogată. ‘’
ANTON.S MAKARENKO
3
ARGUMENT
Scopul alegerii acestei teme este de a aplica noţiunile teoretice i practice dobândite înș
coală i stagiul clinic de obstetrică i ginecologie în îngrijirea unei paciente cu na tere prinș ș ș ș
cezariană.
Proiectul a fost conceput pe obiective care în ordine sunt următoarele 5: obiectivul 1
Noţiuni generale de anatomie a aparatul genital feminin; Obiectivului 2 – Na terea prinș
cezariană; Obiectivului 3 – Rolul autonom i delegat al asistentei medicale în îngrijirea pacienteiș
cu cezariană; Obiectivului 4 - Procesul de îngrijire a pacientei cu na tere prin cezariană;ș
Obiectivului 5 - Educaţia pentru sănătate.
În elaborarea obiectivelor am ţinut cont de competenţele asistentei medicale generaliste în
îngrijirea pacientei cu na tere prin cezariană, competenţe dobândite la modulul nr.46ș
Obstetrică i nursing în obstetrică. ș Acestea sunt:
- recunoa terea semnelor i simptomelor femeii însărcinate;ș ș
- Identificarea problemelor de independenţă/ dependenţă a pacientei însărcinate în luna a IX-a;
- elaborarea planului de îngrijire;
- aplicarea intervenţiilor specifice în obstetrică: participarea la examenul obstetrical;
măsurarea BCF-urilor; supravegherea funcţiilor vitale: T, Puls,TA, Respiraţie;
- pregătirea pentru ecografia obstetricală;
- pregătirea psihică i fizică pentru operaţia de cezariană;ș
- recoltarea analizelor de laborator recomandate din sânge i urină;ș
- administrarea medicaţiei recomandate;
- îngrijirea postoperatorie: în faza postnarcotică i după aceasta;ș
- prevenirea complicaţiilor postoperatorii;
- primele îngrijiri ale nou- născutului.
Din 1980 şi până la începutul anilor 2012 naşterea prin cezariană a crescut de la 5% până
aproape de 25% din totalul naşterilor. Încă de atunci specialiştii în sănătate publică şi-au
exprimat îngrijorarea că obstetricienii folosesc abuziv operaţia cezariană.O mamă ce naşte prin
cezariana are risc crescut de a face complicaţii şi are nevoie de o perioadă mai lungă pentru
recuperare comparativ cu cea care a născut prin metoda naturală. Complicaţiile posibile sunt
infecţia, pierderi semnificative de sânge, probleme cu vezica biliară, traume ale mamei şi
copilului legate de actul chirurgical.
De aceea trebuie întrebat medicul obstetrician dacă este necesară cezariana sau se poate
naşte pe cale naturală.
4
Obiectivului 1
Noţiuni generale de anatomie a aparatul genital feminin
I.Organele genitale feminine interne sunt:
Vaginul este un organ cavitar care se întinde de la colul uterin la vulvă. Lungimea sa este
variabilă între 7 şi 9 centimetri. Canalul vaginal este turtit antero-posterior, încât i se pot distinge
un perete anterior în raport cu vezica urinară şi cu uretra şi un perete posterior, în raport cu rectul
şi fundul de sac peritoneal, Douglas; pereții laterali ai vaginului vin în contact cu muşchiul
ridicător anal, diferite planuri ale perineului şi bulbii vaginului. Limita extremității inferioare a
vaginului este formată de membrana himenală care se rupe la primul contact sexual. Prin
extremitatea superioară, vaginul se inserează pe colul uterin, înconjurând porțiunea vaginală a
colului. Se realizează astfel un şanţ circular numit dom sau fundul de sac vaginal. Acestui fund
de sac i se descriu mai multe porțiuni: o porțiune anterioară, puțin adâncă, care este în raport cu
vezica urinară numită fundul de sac vaginal anterior; două porțiuni laterale sau fundurile de sac
laterale în raport cu parametrele, prin care trec la acest nivel artera uterină şi uterul; o porțiune
posterioară sau fundul de sac posterior, cel mai adânc, care este în raport cu fundul de sac
Douglas, deci cu peritoneul.
Peritoneul este o seroasă intraabdominală, peritoneul parietal căptuşeşte cavitatea
peritoneală în care se află organele abdominale pelviene. Partea de jos a acestei cavităţi se
numeşte fund de sac Douglas situat între vagin (anterior) şi rect (posterior); peritoneul visceral
acoperă fiecare viscer intraabdominal, este aderent la viscerul respectiv:
• tunica externă, formată din țesut conjunctiv;
• tunica medie musculară, formată din fibre musculare netede dispuse în două
planuri: unul extern, cu fibrele orientate longitudinal şi altul intern, cu fibrele orientate circular;
• tunica internă sau mucoasa vaginului este acoperită de un epiteliu pavimentos.
Mucoasa vaginală nu conține glande, secreția provenind din glandele colului; ea se
continuă cu mucoasa vulvară la exterior şi mucoasa uterină la nivelul orificiului extern al colului.
Secreția vaginală are o reacție acidă, conținând acid lactic.
Vaginul este un conduct extensibil şi elastic care face legătura între organele genitale
interne şi externe. Prin el, spermatozoizii, depuşi în timpul actului sexual pătrund în uter şi în
trompe şi tot prin el se scurg afară secrețiile uterine şi sângele menstrual; de asemenea serveşte
drept canal de trecere a fătului în timpul naşterii. Uterul este un organ musculos, cavitar,
nepereche, aşezat în mijlocul bazinului mic, între vezică si rect. Are rolul de a primi în cavitatea
5
sa ovulul fecundat, să-l protejeze, să-l nutrească în timpul dezvoltării sale şi să-l elimine la
exterior când a ajuns la maturitate.
Conformaţia exterioară
Forma. Uterul are forma unui trunchi de con turtit în sens antero-posterior, având baza
orientată în sus si vârful trunchiat în jos. În partea sa mijlocie, uterul prezintă o îngustare aproape
circulară numită istm, care-l împarte în două porțiuni: una superioară, mai voluminoasă, numită
corp, şi alta inferioară numită col.
Istmul uterului este reprezentat printr-un şanţ semicircular, vizibil numai pe faţa anterioară
şi pe feţele laterale.
Corpul uterului are un aspect conoid, turtit antero-posterior, căruia îi descriem: două feţe;
două margini; fundul; şi două unghiuri tubare.
Faţa vezicală sau faţa anterioară este plană sau uşor bombată. Faţa intestinală sau faţa
posterioară este mult mai bombată decât cea vezicală; pe ea se găseşte uneori o creastă verticală.
Marginile, dreapta şi stânga sunt uşor concave la nulipare şi convexe la multipare. Fundul este
rectiliniu la fetițe şi la adolescente; convex bombat în sus la femeia adultă. Unghiurile sau
coarnele uterine se continuă cu tubele.
Colul uterin este lung de aproximativ 3 cm; el se subîmparte in două porţiuni: una
superioară, supravaginală si alta inferioară, situată în vagin, reprezentând partea vaginală a
colului uterin.
Ostiul uterin numit orificiul extern al colului are forme diferite la virgine, nulipare sau
multipare. La virgine are un aspect rotunjit, punctiform de forma unei depresiuni transversale,
lată de 4-6 mm. La multipare ostiul uterin apare ca o despicătură transversală lată de 10-15 mm,
Dimensiunile uterului la femeia adultă, nulipară sunt următoarele: lungimea de 6 cm;
lățimea la nivelul fundului, de 4 cm; grosimea de 2 cm. La multipare aceste dimensiuni cresc cu
aproximativ 1 cm: lungimea de 7 cm; lățimea de 5 cm; grosimea de 3 cm.
Consistenţa uterului este fermă, dar elastică, uşor de perceput la examenul ginecologic.
Greutatea uterului este în medie de 50-70 gr, fiind mai uşor la nulipare (50-60 gr) decât la
multipare (60-70 gr). Număr în mod obişnuit uterul este un organ nepereche, unic şi median.
Situaţia i direcţș ia uterului
6
Uterul se găseşte situat în centrul cavității pelviene: înapoia vezicii urinare, înaintea
rectului, deasupra vaginei; fundul său se află sub planul strâmtorii superioare a pelvisului, pe
care nu o depăşeşte decât în sarcină sau în unele procese tumorale.
Corpul uterin este acoperit de peritoneu, care de pe marginile lui laterale se continuă cu
ligamente largi.
Raportul dintre corpul şi colul uterului. Ele formează un unghi cu vârful la nivelul istmului
numit unghiul de flexiune.
Raportul dintre colul uterin şi vagin. Axele lor longitudinale formează între ele unghiul de
versiune şi măsoară aproximativ 90o-110o – anteversiune.
Raportul dintre uter şi excavația pelvină. Este curb, cu concavitatea orientată anterior.
Variații fiziologice. Uterul e un organ mobil. Corpul se poate mişca în raport cu colul la
nivelul istmului, ca într-o articulație.
Variațiile patologice sunt acelea în care modificările direcției sau poziției uterului sunt
definitive (retroversia uterină).
Statica şi mijloacele de fixare a uterului
Uterul are o mobilitate destul de mare, el revine mereu la situația lui obişnuită, normală,
de-ndată ce factorii care au intervenit în deplasarea lui şi-au încetat acțiunea.
Acest echilibru dinamic al uterului este asigurat printr-o serie de mijloace: mijloace de
suspensie – îl suspendă pe pereții excavației pelviene – şi mijloace de susținere – îl sprijinesc
de jos în sus.
Mijloacele de suspensie sunt: peritoneul cu ligamentele largi şi ligamentele rotunde.
Peritoneul acoperă cea mai mare parte a uterului. Plecat de pe faţa posterioară a vezicii, se
reflectă la nivelul istmului, pe faţa interioară a corpului uterin, formând excavația vezicouterină.
În continuare, înveleşte fundul uterului, faţa intestinală a corpului, faţa posterioară a porțiunii
supravaginale a colului şi coboară pe peretele posterior al vaginei.
Ligamentele largi sunt două cute peritoneale de formă patrulateră, întinse între marginile
uterului şi pereții laterali ai excavației pelviene.
Ligamentul rotund este un cordon conjunctivo-muscular pereche, care pleacă de la unghiul
tubar al uterului, străbate ligamentul larg, încrucişează vasele iliace externe şi pătrunde în canalul
inghinal, iese din el prin orificiul subcutat şi se termină în țesutul grăsos al muntelui pubelui şi al
labiilor mari.
Mijloacele de susţinere ale uterului sunt reprezentate prin aderenţele la organele învecinate,
prin lamele sacrorectogenitopubiene şi conexiunile cu perineul.
7
Aderenţele la vezică şi la rect. Porțiunea supravaginală a colului şi istmului uterin aderă la
vezica urinară printr-o pătură de țesut conjunctiv pulvisubperitoneal, situat sub fundul de sac
vezicouterin.
Aderenţele la lamele sacrorectogenitopubiene. Aceste lame sunt condensări ale țesutului
conjunctiv pelvisubperitoneal, organizate pe traiectul vaselor hipogastrice. Au o direcție sagitală,
întinse de la sacru până la oase pubiene.
Raporturile uterului:
- Faţa vezicală (anterioară), acoperită de peritoneu vine în raport cu faţa posterioară a
vezicii urinare.
- Faţa intestinală este acoperită de peritoneu şi vine în raport cu faţa anterioară a
ampulei rectale.
- Marginile laterale – dreapta si stânga – dau inserție ligamentelor largi si vin în
raport cu vasele uterine.
- Fundul uterului, acoperit de peritoneu, vine în raport cu ansele intestinului subțire
şi cu colonul sigmoidian.
Raporturile colului. Inserția vaginei pe col îl împarte pe acesta într-o porțiune
supravaginală şi una intravaginală.
Porțiunea supravaginală se găseşte cuprinsă în țesutul conjunctiv pelvisubperitoneal. Are
următoarele raporturi:
- Faţa anterioară cu vezica;
- Faţa posterioară este acoperită de peritoneul excavației rectouterine, prin
intermediul căruia vine în raport cu ampula rectală;
- Marginile laterale au raporturi extrem de importante cu ureterul şi artera
uterină;
- Porțiunea intravaginală proemină în interiorul vaginei. Prin inserția
acesteia pe col se formează bolta circulară, fornixul vaginei sau domul
vaginal.
Conformaţia interioară
În interiorul uterului se găseşte o cavitate turtită în sens antero-posterior, care ocupă atât
corpul cât şi colul uterin.
Cavitatea uterului este divizată printr-o strangulare situată la nivelul istmului în două
compartimente: cavitatea corpului şi canalul cervical.
8
Cavitatea uterină pe secțiune frontală prin uter are formă triunghiulară, cu baza spre
fundul organului şi vârful spre canalul cervical.
Cavitatea uterină este cuprinsă între doi pereți – anterior şi posterior – plani, netezi, aplicați
unul pe celălalt. Fiecare perete prezintă un rafeu median.
Dintre cele trei margini, una e superioară şi două laterale. Toate trei marginile sunt convexe
spre interiorul cavității la nulipare şi convexe spre exterior la multipare.
Cele trei unghiuri sunt marcate prin trei orificii. Orificiile superioare foarte înguste
corespund deschiderii tubelor. Orificiul interior conduce în canalul cervical.
Canalul cervical sau canalul colului are aspect fuziform. Extremitățile sunt reprezentate
prin cele două orificii ale acestui canal: orificiul intern conduce în cavitatea uterină; orificiul
extern se deschide în vagină.
Canalul cervical e limitat de doi pereți – unul anterior şi altul posterior.
Fiecare perete prezintă o plică mediană pe care se implantează de-o parte şi de alta o serie
de plice oblice.
Cele două reliefuri formate de plicele palmate nu se suprapun ci se juxtapun.
Structura uterului
Peretele uterului este format din trei tunici: seroasă, musculară şi mucoasă.
Tunica seroasă sau perimetrul, este formată de foiţa peritoneală care îmbracă uterul.
Învelitoarea peritoneală este dublată pe faţa ei rotundă de o pătură subțire de țesut conjunctiv –
stratul subseros. Este format din mănunchiuri de fibre musculare netede separate, dar în acelaşi
timp solidarizate între ele prin țesut conjunctiv; conține şi numeroase vase sanguine.
Tunica mucoasă sau endometrul, aderă strâns la miometru, fără interpunerea unei
submucoase.
Mucoasa cavitații uterine este netedă, are o culoare roz-roşiatică, e foarte aderentă la
miometru şi friabilă.
Ele reprezintă simple invaginații ale epiteliului endometrial de acoperire şi formare din
acelaşi tip de celule cu acesta. Sub influenţa hormonilor ovarieni – foliculină, progesteron –
mucoasa uterină se pregăteşte lunar în vederea nidării zigotului. În lipsa nidaţiei, stratul
superficial sau funcțional al endometrului împreună cu o cantitate a sângelui, se elimină sub
forma menstruației. Din stratul profund sau bazal, în care se găsesc fundurile glandelor uterine,
se face regenerarea endometrului. După aceasta începe un nou ciclu.
Mucoasa istmului are aceleaşi caractere histologice cu cea a corpului.
Vascularizaţia si inervaţia uterului:
9
Arterele. Irigația arterială a uterului este asigurată în primul rând de către artera uterină; în
mică măsură participă şi artera ovariană şi artera ligamentului rotund.
Artera uterină e groasă. Ea naşte din artera iliacă internă, de obicei printr-un trunchi comun
cu ombilicala, la nivelul fosei ovariene.
Venele pleacă din toate tunicile uterului şi se adună mai întâi în nişte canale speciale, situate
în stratul plexiform al miometrului.
Din plexurile uterine sângele este condus pe două căi: în jos spre venele uterine care se
varsă în iliaca internă; în sus prin venele tubei şi ale ovarului în vena ovariană, care se deschide
în dreapta în cava inferioară, iar în stânga în renală.
Din plexurile uterine pleacă şi venele ligamentului rotund, care se varsă în vena epigastrică
inferioară.
Limfaticele provin din trei rețele: mucoasă, musculară şi seroasă.
Limfaticele corpului se adună aproape toate înspre unghiurile uterului. Aici iau naştere
câteva vase limfatice care se unesc cu cele ale ovarului şi ale tubei.
Inervaț ia uterului este de natură organo-vegetativă, simpatică şi parasimpatică.
Căile aferente sau senzitive ale uterului formează două căi: - calea principală cuprinde fibre
senzitive care pornesc la nivelul corpului uterin; căile aferente sau motoare
Tubele uterine (salpinga, trompa), în număr de două, câte una de fiecare parte a uterului,
sunt conducte în formă de trompetă ce se întind între uter şi ovar.
Tubele au un rol important în captarea ovulului, apoi în vehicularea acestuia şi a spermiilor.
În treimea sa laterală se petrece fecundația. Ea oferă apoi condiții favorabile pentru efectuarea
primelor diviziuni ale zigotului şi migrarea acestuia spre cavitatea uterină.
Formă – porț iunile tubei. Tuba are o lungime de 10-12 cm; ea prezintă 4 segmente:
Infundibulul compus dintr-un pachet de 10-15 ciucuri sau fimbrii.
Porț iunea ampulară sau ampula tubei e segmentul cel mai lung al ei. Măsoară 7-9 cm şi
reprezintă aproape două treimi din lungimea totală a tubei.
Istmul pătrunde în cornul uterului, între ligamentul rotund şi ligamentul propriu al ovarului.
Măsoară 3-4 cm lungime şi are 3-4 mm diametru.
Porț iunea uterină străbate peretele uterului. Este scurtă (1 cm) şi îngustă (1 mm). O teacă
de țesut conjunctiv o separă de peretele uterin.
Ovarele sunt glande perechi, cu dublă funcție excretorie (gametogeno, de producere a
celulelor germinate feminine - ovulul). Ele determină caracterele sexuale principale şi secundare
10
ale femeii şi au rol deosebit în construcția endocrină a acesteia. Sunt situate în interiorul
abdomenului, în cavitatea pelvină, de o parte şi de alta a uterului în retrouterin.
Vascularizaţia şi inervaţia ovarului şi a tubei uterine
Artere. Artera primară a ovarului este artera ovariană, iar a tubei artera uterină.
Artera ovariană ia naştere din aorta abdominală, coboară în bazin în ligamentul suspensor al
ovarului şi pătrunde în ligamentul larg. Aici se împarte în două ramuri: tubară şi ovariană..
Venele urmează în general dispoziția arterelor.
Venele ovarului plecate din rețele capilare, formează o rețea în porțiunea medulară: de aici
prin vene flexuoase cu aspect varicos, ajung în hilul organului. După ce primesc o serie de vene
provenite de la uter, venele ovarului primesc rețeaua venoasă subtubară, apoi urcă alături de
artera ovariană spre abdomen
Venele tubei merg paralel cu arterele formând o rețea subtubară. Medial această rețea
comunică cu venele uterului, iar lateral se uneşte cu venele ovarului.
Nervii sunt de natură organo-vegetativă, pentru ovar, provin în cea mai mare parte din
plexul ovarian şi în cea mai mică măsură din plexul uterin. La nivelul ovarului firişoarele
terminale sunt: vasomotorii, pentru vasele sanguine; motorii, pentru fasciculele musculare;
senzitive, pentru foliculi.
II. Organele genitale feminine externe
Muntele lui venus, numit şi Muntele Pubian este o bombare în regiunea pubiană provocată
de acumularea de ţesut adipos. Muntele lui Venus începe de la comisura superioară a labiilor
externe şi este acoperită cu păr care apare în perioada de pubertate.
Formaţiunile labiare sunt pliuri tegumentare ce delimitează despicătura vulvară. În funcţie
de dimensiuni se delimitează labiile mari şi labiile mici.
Labiile (labiile mari) sunt 2 pliuri tegumentare având o formă ovoidă alungită. Labiile mici
sau nimfele sunt două pliuri tegumentare mai mici care se întind de la clitoris oblic in jos, sunt de
coloare roşie-rozată sau brună cu aspect de mucoasă, care sunt situate în interiorul labiilor mari,
fiind acoperite în mare parte de acestea.
Vestibulul vulvar este delimitat de clitoris, labiile mici şi orificiul extern al uretrei
(meatul). Este o regiune de formă triunghiulară în care se deschid uretra şi canalele glandelor
Skene. Himenul este un sept membraniform care închide intrarea în vagin. Prezintă un orificiu a
11
cărui formă poate fi: inelară, cribiformă (ciuruit), semilunară. Prin orificiul himenului se scurge
în afară sângele menstrual.
Organele erectile ale vulvei, prin structura şi funcţionalitatea lor, participă la crearea unei
senzaţii plăcute şi realizarea actului sexual. Sunt reprezentate de clitoris, corpusculii tactili
speciali ai labiilor mici (corpusculi ai voluptăţii) şi bulbii vestibulari. Fac parte din zonele
erogene ale femeii.
III. Glandele anexe ale aparatului genital feminin:
-Glandele lui Bartholini
-Glandele periuretrale sau glandele Skene,
-Glandele vestibulare sunt mici, foarte numeroase, sunt dispuse pe mucoasa orificiului
vaginal, secreția (participând la lubrifierea orificiului vaginal).
-Glandele mamare sunt în mod normal organe pereche prezentând la exterior areola
mamară, în centrul acesteia găsindu-se mamelonul. Greutatea lor variază în funcție de
starea lor funcțională: la naştere au greutatea de 5 g, la adulte 200 g, iar la femeile ce
alăptează aproximativ 500 g. Greutatea ca şi forma celor doi sâni sunt inegale.
Mamelele sunt în număr de două, excepționale existând şi mamele supranumerare
(polimastie), sau poate lipsi mamelonul (atelie).
OBIECTIVUL 2: Na terea prin cezarianăș
12
Definiţia cezarienei
Operaţia de cezariană sau operaţia C reprezintă naşterea chirurgicală a unui copil printr-o
incizie la nivelul abdomenului şi uterului mamei. Incizia poate fi făcută la nivelul abdomenului
inferior, deasupra zonei pubiane (transvers) sau, în anumite situaţii, sub forma unei linii ce
uneşte ombilicul cu zona pubiană (verticală).
În majoritatea cazurilor femeia ce naşte prin cezariana poate rămâne conştientă pe parcursul
naşterii şi poate fi cu noul născut imediat după operaţie.
Indicaţii i clasificare:șMedicii au mai multe criterii care să-i ajute în a lua decizia de a practica cezariană.
I.Cezariana neplanificată - Până la 30% din cezariene sunt practicate după un travaliu dificil şi
greoi (distocie). Multe din operaţiile cezariene sunt practicate în urgenţă când apar probleme
materno-fetale sau când apar complicaţii înainte sau în timpul travaliului.
II.Cezariana planificată. Când există probleme cunoscute ale sarcinii sau factori de risc ce fac
naşterea naturală nesigură, operaţia cezariană este planificată din timp. Exemple pentru astfel de
probleme cunoscute din timp sunt fătul în poziţie pelvina, placenta blochează cervixul (placenta
praevia), o boală cronică a mamei (preeclampsia) şi în unele cazuri, factori legaţi de o naştere
cezariană anterioară.
Aproximativ o treime din naşterile prin cezarienă sunt planificate din timp pentru femei care
au mai suferit în antecedente o operaţie de cezariană. Din punct de vedere medical, motivele
pentru a efectua o nouă operaţie cezariană sunt următoarele:
- probleme ce au condus la un travaliu dificil sau o naştere de cezariană anterioară,
cu un pelvis îngust sau un făt mare (disproporţie cefalopelvina);
- factori ce cresc riscul rupturii unei cicatrici uterine în timpul travaliului, ca o cicatrice verticală,
trei sau mai multe cicatrici post operaţie cezariană, tripleţi sau mai mulţi, sau un făt foarte mare
de la 4,1 kg până la 4,5 kg;
- lipsa accesului la supraveghere medicală de către un medic cu experienţă în operaţiile
cezariene făcute în urgenţă sau lipsa facilităţilor de a se practica operaţia cezariană în
urgenţă.
În unele cazuri, o femeie ce a suferit o operaţie cezariană poate naşte pe cale naturală
Aceasta este numită "Naşterea vaginală după o operaţie cezariană".
Se efectuează si mica cezariană atuci când prin testele efectuate de mamă se confirmă că
copilul este malformat, aceasta dându-şi consimţământul scris.
Etiologie:
13
- suferinţa fetală (sugerată de către o frecvenţă cardiacă foarte scăzută sau foarte rapidă)
- placenta abruptio (separarea prematură a placentei de peretele uterin), ce poate duce la o
sângerare excesivă (hemoragie) şi scăderea rezervelor de oxigen ale fătului;
- probleme care ţin de cordonul ombilical şi care pot reduce sau aboli fluxul de sânge către
făt, ca atunci când cordonul ombilical se torsionează, sau atunci când acesta alunecă în
vagin înaintea fătului, fătul angajându-se spre vagin presând cordonul ombilical (procidenţa
de cordon)
- travaliu prelungit şi dificil (distocia)
- travaliu oprit în evoluţie (insuficenta de progresie)
- disproporţie cefalopelvina, adică o combinaţie între un făt cu un cap foarte mare şi o mamă
cu un pelvis îngust. Această situaţie este adesea legată de oprirea travaliului din evoluţie sau
de distocie.
Operaţia cezariană este considerată relativ sigură. Există însă risc crescut în apariţia
complicaţiilor materne comparativ cu naşterea naturală. O pacientă cu operaţie cezariană
necesita un timp mai mare de recuperare faţă de cea care a născut natural.
Simptomatologia include:
- greaţă, vărsături, dureri severe de cap după naştere;
- traume ale copilului în timpul naşterii;
- imaturitate pulmonară a noului născut, dacă data probabilă a naşterii a fost calculată greşit.
Diagnostic se bazează pe examenul clinic i obstetrical i ecografia obstetricală.ș ș
Evoluţie i prognosticș : - mortalitatea maternă (foarte rară); riscul total de deces al femeilor
care au planificat operaţia cezariană este foarte scăzut (mai puţin de 3 la 100 000).
Deşi majoritatea femeilor se recuperează fără complicaţii după cezariană, acestea necesită
un timp mai îndelungat pentru recuperare şi îngrijiri medicale speciale postoperatorii,
deoarece operaţia de cezariană este totuşi o intervenţie chirurgicală majoră. Femeile ce nasc
prin cezarină necesită 7 până la 8 zile de spitalizare, comparativ cu 3 sau 4 zile pentru cele
ce au născut natural. Recuperarea completă după naşterea prin cezariană este de 4 până la 6
săptămâni, comparativ cu 1 până la 2 săptămâni pentru naşterea naturală.
Cauze i riscuri ș tardive:
Femeilor cu cicatrice uterină le creşte riscul apariţiei complicaţiilor tardive. Aceste riscuri
cresc cu fiecare operaţie cezariană adăugată şi includ:
- ruperea cicatricei uterine la o sarcină ulterioară sau în timpul travaliului (ruperea uterină)
14
- placenta praevia, adică implantarea placentei în partea inferioară a uterului, blocând astfel
cervixul;
- placenta accreta, placenta increta şi placenta precreta (ultima fiind cea mai gravă)
reprezentând dezvoltarea placentei în profunzimea peretelui uterin, ceea ce poate duce la o
hemoragie severă după naştere, uneori necesitând histerectomie (îndepărtarea pe cale
chirurgicală a uterului).
Tratamentul în caz de prezentaţie distocică, disproporţie cefalo-pelvină se recomandă
na tere prin intervenţie chirurgicală-operaţie numită cezarianăș
Tipuri de anestezie folosite la cezariană:
1. Anestezia locală – este efectuată de chirurg. Aceasta anestezie este sigură pentru mama şi
făt.
2. Anestezia epidurală şi rahianestezia;
3. Anestezia generală – în cazul în care există contraindicaţii pentru celelalte tipuri de
anestezie.
Tehnica operaţiei cezariene se efectuează de către medicii obstetricieni.
Imediat ce anestezia şi-a făcut efectul (FIG.1.5.1. ) doctorul începe să facă incizia la nivelul
abdomenul inferior şi uter. Pacienta poate să simtă o senzaţie de presiune sau de tracţiune în
momentul în care copilul se naşte. După naşterea copilului prin incizia făcută anterior,
medicul îndepărtează placenta şi închide plaga.
Imediat după operaţie, pacienta este dusă în reanimare unde asistentele o pot supraveghea şi
trata. Dacă medicul a indicat un tratament anume asistentele îl vor explica pacientei şi o vor
ajuta în recuperare.
Obiectivului 3
Rolul autonom i delegat al asistentei medicale în îngrijirea pacientei cu cezariaș nă
15
Rolul autonom:
Asigurarea condiţiilor de spitalizare
Pacienta este condusă de asistent în salonul prealabil hotărât de către medic. Salonul se
alege în funcţie de starea pacientei. Asistentul conduce pacienta în salon, o ajută să-şi
aranjeze obiectele personale în noptiera şi să se instaleze comod şi în poziţia indicată de
medic în pat. Pregătirea patului şi accesoriilor: patul trebuie să fie comod, să prezinte
dimensiuni potrivite care să satisfacă atât cerinţele de confort a pacientei, cât şi ale
personalului de îngrijire.
Pacientei i se aduce la cunoştinţă regulamentul de ordine interioară a secţiei precum şi
indicaţiile medicului referitoare la alimentaţie, poziţie indicată dacă este cazul şi scopul
acestuia. Pentru a crea un mediu de securitate şi confort şi pentru a diminua factorii de stres
este indicat că saloanele să aibă o temperatură de 18-20°C să fie curate, liniştite şi bine
aerisite cu aer umidificat.
Asigurarea regimului alimentar: Asistenta va completa o anexă la foaia de alimentaţie pe
care o va trimite la blocul alimentar, astfel noua pacientă va primi alimentaţia necesară încă
din prima zi de internare.
Asistenta este obligată să măsoare i consemneze înălţimea, greutatea, vârstă, aspectulș
tegumentelor şi mucoaselor, faciesul şi starea psihică a pacientei.
Asigurarea igienei generale şi corporale
Înaintea intervenţiei chirurgicale, pacienta este capabilă să îşi efectueze singură igiena
corporală. În seara zilei precedente intervenţiei se face o baie generală a pacientei şi se va
pregăti tubul digestiv pentru intervenţie prin efectuarea unei clisme evacuatoare urmată de
un duş. La pregătirea pacientei pentru actul operator se va acorda atenţie deosebită cavităţii
bucale mai ales la cele care urmează să fie intubate. Se pregăteşte tegumentul regiunii pe
care se va opera prin spălare cu apă şi săpun, degresare şi dezinfectare cu alcool. Dacă
regiunea prezintă pilozităţi acestea vor fi rase cu aparat de ras individual.
Rolul delegat
1. Supravegherea funcţiilor vitale şi vegetative:
- Respiraţia se măsoară în scopul evaluării funcţiei respiratorii a pacientei, fiind indiciu al
evoluţiei bolii, al apariţiei unor complicaţii şi al prognosticului.
16
Valorile normale a respiraţiei sunt : la adulţi 16-18 respiraţii / minut.
- Se măsoara temperatura şi se notează in foaia de observaţie dimineaţa si seara si ori de câte
ori este nevoie şi se notează cu pix de culoare albastră. Valorile normale a temperaturi: adult 36 -
37°C
- Se supraveghează pulsul, pacienta trebuie să fie în repaus fizic şi psihic cel puţin 5-10
minute înainte de numărătoare, intru-cat un efort sau o emoţie oarecare în timpul său înaintea luării
pulsului ar putea modifica valorile reale. Braţul pacientei trebuie să fie sprijinit, pentru că
musculatura antebraţului să se relaxeze. Notarea pulsului se face cu pix sau creion roşu, fiecare linie
orizontală a foii de temperatură corespunde la patru pulsaţii. Valorile normale a pulsului sunt: la adult
60 – 80 pulsaţii / minut.
- Tensiunea arterială trebuie controlată permanent şi se notează în foaia de observaţie,
valorile normale ale tensiunii arteriale la adult sunt: 115/140-75/90 mmHg.
- Urmărirea diurezei este importantă în vederea stabilirii bilanţului hidric. Cantitatea de
urină eliminată în 24 de ore în mod normal este de aproximativ1500 ml..
2. Administrarea medicaţiei recomandate
3. Pregătirea pre-operatorie a pacientei pentru operaţia de cezariană
4. Îngrijirea post-operatorie = complex de măsuri a căror aplicare asigură reuşita actului
chirurgical.
5.Prevenirea complicaţiilor.
FI A TEHNICĂ NR. 1ȘEchografia obstetricală
Definiţie: Echografia obstetricală se efectuează cu ajutorul unui aparat numit echograf care
foloseşte ultrasunetele pentru examinarea organismului.
-Ultrasunetele traversează ţesuturile, iar la locul de întâlnire a doua medii cu densitaţi
diferite, o parte din vibraţii sunt reflectate transformandu-le in semnale sonore sau
luminoase făcând vizibilă imaginea lor pe un computer.
Scopul: - supravegherea evoluţiei sarcinii;
- determinarea vârstei fătului;
- depistarea malformaţiilor începând din luna a –IV –a.
Locul: pe regiunea abdominală se va aplica gel de cuplaj acustic.
Materiale i instrumente necesare: - ș aparat numit ecograf care folose te ultrasunetele pentruș
examinarea organismului; gel de cuplaj acustic; prosop de unică folosinţă pentru tergerea gelului;ș
foaia de observaţie; cear af pentru canapeaua de consultaţie.ș
17
Pregatire psihică a gravidei: se informează, se explică lipsa factorilor nocivi, se ia
consimţământul.
Pregatirea fizică a gravidei:
-Până la 4 luni gravida va fi sfătuită să nu urineze înainte de ecografie, să bea 1 litru de apă
în 10 - 15 min cu trei sferturi de oră înainte de ecografie;
-După luna a-IV –a nu mai este necesară ingestia de apa, deoarece creşte cantitatea de lichid
amniotic care face posibilă o vizualizare clară a embrionului.
Tehnica ecografiei este executată de medical obstetrician; rolul asistentei constă:
-este necesară dezbrăcarea pacientei în jumătatea inferioară a corpului, poziţia decubit-
dorsal, se aplică gel de cuplaj austic pe suprafaţa abdomenului i zona suprapubiană,ș
după care medicul va vizualiza cu ajutorul transductorului imaginea uterului i aș
conţinutului.
-Ecografia dureaza 10 min; la o sarcina cu evoluţie normală medicul prescrie în general
două ecografii : prima la 4 luni si a doua la 7 luni, iar la o sarcină cu prezentaţie
distocică ecografia se face lunar pâna în luna a-IX –a i săptămânal în luna ultimă deș
sarcină.
Incidente si accidente: nu se cunosc , ultrasunetele sunt inofensive pentru mamă i făt.ș
Ingrijirea după tehnică: nu sunt necesare îngrijiri special, decât tergerea de gel i repausș ș ;
Notare rezultatului în FO., interpretatre:
-Vizualizează uterul i conţinutul său; ș
-Verifică cantitatea de lichid amniotic;
-Confirmă precoce diagnosticul de sarcină;
-Arată viabilitatea fătului prin activitatea ritimică cardiacă la 8 săptămâni;
-Depistează sarcinile multiple; Determină varsta sarcinii prin măsurarea sacului gestational;
se măsoara biometria fetală, diametru cranian , lungimea femurului , se poate depista
sexul;
-Evaluează prognosticul unei sarcini cu iminenţa de avort; evaluează cum va decurge
na terea naturală sau prin cezariană.ș
Reorganizara locului:
-Se a ează în ordine materialele utilizate; se dezifenctează materialele din plastic;;ș
-Se aruncă materialele folosite de unică folosinţă la containerul (co ).ș
18
FI A TEHNICĂ NR. 2ȘPansamentul plăgii operatorii (cezariana)
Definiţie: prin pansament se înţelege totalitatea metodelor chirurgicale de curăţare şi
dezinfecţie a plăgi si tegumentelor din jur, de aplicare a compreselor cu scop protector şi de
fixarea lor.
Scopul: - videcarea plăgii (cicatrizarea); prevenirea coplicaţiilor;
Locul: operaţia de cezariană se efectuează orizontal în regiunea suprapubiană sau vertical
între pubis i ombilicș
Materiale si instrumente necesare:
-Trusa chirurgicală pentru mici intervenţii cu pense anatomice, hemostatice , bisturiu,
foarfece chirurgicale; casoletă sterilă cu material moale , tampoane de vată, comprese de
diferite mărimi, permuţe de vată, fe e de tifon, comprese adezive , leucoplast;ș
-Soluţii antiseptice pentru plagă, apa oxigenată, soluţie Betadine, Rivanol;
-Soluţii dezinfectante pentru tegment-alcool iodat , soluţie betadine concentrată pentru
tegument;
Respectarea normelor de protecţia muncii: pansamentul se efectuează în condiţii de perfectă
asepsie prevenindu-se suprainfectarea plăgii; se respectă normele de asepsie. Plaga operatorie este
considerată o plagă aseptic.
Pregatire psihică : se informează, se explică, se ia consimţămantul.
Pregatirea fizică: se a ează în poziţie decubit dorsal relaxată.ș
Execuţia :
-Splărea mânilor, îmbrăcarea manuşilor :
-Se dezlipe te pansamentul vechi fixat cu compresă; se desprind compresele aderente laș
plaga prin îmbibare cu ser fiziologic sau apa oxigentă;
-Se dezinfectează tegumentul din jur cu un tampon în alcool iodat cu mi cări circulare de laș
interior spre exterior pentru a nu infecta plaga;
-se dezinfectează din nou i tegumentul din jur i plaga. Se acoperă plaga cu comprese deș ș
tifon sterile care trebuie să depă ească marginile plăgii cu câţiva cm.ș
Incidente i accidente: ș nu se cunosc.
Ingrijirea dupa tehnică constă în repaus la pat câteva minute; se notează în FO cine a efectuat
pansamentul , interpretatre:
Pansamentul poate fi în funcţie de plaga operatorie sau accidentală , neinfectată sau infectată,
simplă sau complicate.
19
Reorganizara locului:
- Se a ează în ordine materialele utilizate; se dezifenctează suprataţă locului de lucru; seș
sterilizează instumentele;
- Se aruncă materialele folosite de unica folosinţă la containerul cu risc biologic.
FI A TEHNICĂ NR. 3ȘPregătirea preoperatorie
Definiţie: Pregătirea preoperatorie a pacientei este o obligaţie profesională i o acţiune delegată aș
asistentei medicale.
Scopul: - să se prevină accidentele intraoperatorii i complicaţiile postoperatorii, să se vindeceș
pacienta într-un timp mai scurt.
Locul: regiunea suprapubiană.
Materiale şi instrumente necesare:
-Materiale pentru recoltări din sânge, urină , scaun , secreţie;
-Trusa necesară pentru perfuzie , transfuzie, anestezie, medicamente;
-Echipamentul de protecţie pentru medici , asistenţi dar şi pacientului;
-Mănuşi, mască şi ochelari de protecţie pentu medic ţi asistentă;
-Trusă pentru eventualele intervenţii; casoleta cu comprese sterile ;
-Seringi sterile de unică folosinţă;
-Soluţii dezinfectante:-alcool medicinal, soluţii antiseptic: Betadine, apa oxigenată;
-Eprubete , tampoane sterile pentru eventualele recoltări indicate de medic;
-Materiale pentru clismă evacuatoare.
-Tăviţa renală; container pentru de euri .ș
Respectarea normelor de protecţia muncii: se efectuează toate tehnicile de îngrijire în condiţii
de perfectă asepsie prevenindu-se suprainfectarea pacientei.
Pregătire pacientei psihică:
-se lămure te pacienta asupa necesitaţii i se explică felului cum va decurge operaţia;ș ș
-se încurajeaza bolnavul, se descrie în termini simpli cum decurge intervenţia pentru a se
obi nui cu etapele de îngrijire postoperatorii. ș
-Se înlătura anxietatea i frica prin asigurarea ca nu va simţi durerea pentru că se faceș
anestezie, iar durerea postoperatorie se tratează.
-se ia consimţămantul în scris cu semnătura pe foaie de observaţie când este con tient, înș
caz de incon tienţă, vor semna aparţinători iar dacă nu sunt, medicul va lua decizia ;ș
20
Pregatirea pacientei fizică :
-se întăre te rezistenţa organismului prin reechilibrare hidroelectrolictică, normalizareaș
proteinemiei, vitaminizarea i la nevoie alimentarea specială;ș
-se face toaleta pacientei, se asigură prin du , baie generală sau parţială dupa caz;ș
-se va curăţa ombilicul i plicele cu atenţie, cu tampoane de vată îmbibate în soluţieș
dezinfectantă.
-Se va curăţa lacul de pe unghi i se va îndepărta machiajul pentru a se putea aprecia corectș
circulaţia în timpul i după operaţie.ș
-Se pregăte te locul intervenţiei: radera pilozităţilor sau folosirea cremelor depilatoareș
pentru a nu irita tegumentul.
Execuţia:
Medicul obstetrician efectuează examenul clinic, stabileşte diagnosticul, face bilanţul
clinic i recomandă pregătirea pacientei pentru operaţia de cezariană. ș
Bilanţul paraclinic este efectuat de medic după ce asistenta a efectuat recoltările pentru
analize de laborator i a adus rezultatele.ș
Recoltări recomandate i obligatorii înainte de operaţie:ș-hemoleucograma , TS, TC, grup sanguine şi Rh-ul, glicemia, ureea sanguine, VSH
-reacţii serologice cerute : VDRL pentru sifilis, AgHBS; Ac anti virus C; Ac Anti HIV;
Examen sumar de urină;
-Măsoara i notează în foaia de temperatură, funcţii vitale: TA, respiraţia, pulsul ,ș
temperatura;
-Anunţă medicul când descoperă modificări patologice sau starea generală a pacientei se
înrăutaţe te;ș
-Aduce rezultatele de laborator şi le notează in F.O.;
-Montează o perfuzie pentru corectarea tulburărilor hidro-electrolitice sau ale proteinemiei;
Ingrijirea după fiecare tehnică este necesar repaus la pat pentru a se asigura odihna
gravidei; cu o seară înainte se administrează un sedativ pentru adormi lini tit.; notare ,ș
interpretatre funcţiilor vitale i analizelor de laborator care trebuie să fie în limite normale.ș
Reorganizarea locului:
-Se dezinfectează i se spală instrumentarul folosit i se pregăte te pentru sterilizare.ș ș ș
-Se a ează în ordine materialele utilizate;ș
-Se notează toate datele necesare, rezultatele de la analize, data intervenţiei chirurgicale în
foaia de observaţie a pacientei.
21
FI A TEHNICĂ NR. 4Ș
Îngrijirea post-operatorie
Definiţie:
Perioada postopertorie reprezintă intervalul dintre sfâr itul operaţiei i completa vindecare aș ș
pacientei. Această perioadă durează câteva zile sau saptamâni.
Scopul: videcarea pacientei i prevenirea complicaţilor postoperatorii.ș
Locul: regiunea suprapubiană. Fără complicaţii pacienta rămâne până la 7- 8 zile internată.
Trebuie luate măsuri care să prevină sau să trateze unele incidente sau accidente post-operatorii
imediate sau precoce, favorizând o însănătoşire rapidă a pacientei prin recuperarea funcţiilor vitale
periclitate de traumatismul chirurgical.
Materiale şi instrumente necesare: brancardul pentru transportul pacientei la pat; sursa de
oxigen; material pentru pansament; punga cu gheaţă; medicamente recomandate: antialgice
,antiinflamatoare, antibiotic, anticoagulante, antiemetice; monitor pentru funcţii vitale, tensiometrul,
taviţă renală, bazinet urinar pentru femei.
Pregătirea pacientei: psihică- nu necesită în faza postnarcotică.
Pregătirea fizică:
- Poziţia pacientei după rahianestezie este decubit dorsal fără pernă. Se supraveghează trezirea
pacientei, cu revenirea stării de conştientă, a sensibilităţii şi a motilităţii.
A doua zi după operaţie pacienta va fi aşezată în poziţia pe care o suportă cel mai bine; se recomandă
poziţia Fowler (permite o relaxare a musculaturii membrelor inferioare şi abdomenului, mişcările
respiratorii se pot efectua mai uşor).
Se supraveghează faciesul i comportamentul pentru a se sesiza apariţia: - modificările coloraţieiș
tegumentelor sau mucoaselor; modificările temperaturii exterioare a corpului; apariţia unei stări de
agitaţie sau persisten aţ unui calm prelungit.
Execuţie:
1. Se combate durererea postoperatorie cu medicaţia recomandată:
- analgezice majore (opiacee);
- analgezice minore (neopiacee);
- Sedative ( Diazepam )
2. Se combat vărsăturile :
- se administrează Metoclopramid o fiola IM.
- Se aplică punga cu gheaţă suprapubian;
22
3. Profilaxia trombo-emboliilor post-operatorii: - cu 2 ore momentul intervenţiei şi se continuă
după intervenţie cât timp va recomanda medicul; se administreaza fraxiparină (0.4) urmată la 24 ore
de o altă doză, subcutanat.
Se administreză soluţii perfuzabile la recomandarea medicului (Ser Glucozat, soluţie izotonă ser
fiziologic ).
4. Supravegherea funcț iilor vitale şi vegetative:
- Curbă termică este în descreştere începând din a treia - a patra zi. Dacă această
descreştere nu se produce sau dimpotrivă, temperatura creşte, explicaţia constă de obicei într-o
infecţie la nivelul plăgii operatori;
- respiraţia: este posibilă depresia respiratorie (efecte reziduale ale medicamentelor
anestezice şi analgetice, durere postoperatorie);
- se administrează Oxigen umidificat pe sonda endonazala (debit de 3 - 5 l/min);
- se monitorizează obligatoriu în perioada post-operatorie: pulsul central şi periferic; se
măsoară TA sistolică şi diastolică;
- Se urmăre te ș diureza postoperator prin sondaj vezical Foley + punga colectoare de
urină; asistenta medicală urmăreşte şi notează în foaia de observaţie diureza în 24 de ore.
– asistenta medicală trebuie să supravegheze: eliminarea gazelor ( semn ca peristaltismul s-a
restabilit ) şi reluarea tranzitului intestinal; dacă pacienta este constipată se administrează
ulei de ricin sau parafină (20-30 ml) în ziua a doua post-operator sau administrarea unei
clisme sărate a treia zi postoperator.
5. Prevenirea complicaţilor: embolie, constipaţie, escare, infecţii;
Prin mişcări active şi pasive, masaj uşor centripet al membrelor inferioare şi începând
din a doua zi mobilizare, pacienta fiind ajutată şi supravegheată permanent de asistenta medicală.
Se administrează antibiotic parenteral.
6. Îngrijirea regiunii operate:
- asistenta medicală urmareşte pansamentul pacientei continuu i dacă apare vreoș
modificare anunță de urgenţă medicul;
- se aplică peste pansament pungă cu gheață înfăşurate în câmp chirurgical;
- se face toaleta plăgii în fiecare zi de către medicul care a efectuat cezariana;
- suprimarea firelor (în cazul plăgilor postoperatorii cu evoluţie necomplicată) la 6 -7
zile.
7. Alimentaţia pacientei după intervenţie se va face prin perfuzie intravenoasă cu soluţii
perfuzabile la recomandarea medicului; se poate servi apa plată şi ceai neîndulcit în prima
23
zi; După reluarea tranzitului cu gaze, de regulă în ziua a 2-a sau a 3-a zi, se poate servi ceai
neîndulcit, supă strecurată şi iaurt, iar ulterior după primul scaun se diversifică meniul cu
biscuiţi, budinci, piureuri de legume şi cartofi,carne fiartă si supă. Cantitatea de alimente
va creşte treptat, astfel ca reluarea completă a alimentaţiei să ajungă la cantitatea
suficientă de alimente şi lichide care asigură necesarul zilnic de calorii.
8. Administrarea medicamentelor: asistenta medicală respectă cu stricteţe administrarea
medicamentelor la indicaţia medicului, respectă dozele stabilite de medic, orarul efectuării
medicaţiei, modul de administrare.
Observaţie:
Externarea pacientei se va face când plaga operatorie este cicatrizată, cu firele scoase şi
se află în afara complicaţiilor.
Obiectivului 4
Procesul de îngrijire a pacientei cu na tere prin cezarianășa) Interviu (culegerea datelor)
b) Nevoile fundamentale după V. Henderson
c) Planul de îngrijire
a)Interviu (culegerea datelor)
I. DATE GENERALE: Nume: C; Prenume: I ; Vârsta: 38 ani ; sex: F; Starea civilă :
căsătorită; Nr. copii: 1; Religie: ortodoxă; Naţionalitatea: Romană; Limba vorbită : romană;
Profesie: învăţătoare; Statut social: angajat; Ocupaţie: învăţătoare; Loc de muncă : coalaȘ
generala Tătăruşi, judeţ Ia i; Resurse: ale bolnavului : bune; ale familiei: bune; Domiciuliu:ș
comuna Tătăruşi, Ia i; Greutate : 72 kg; Înalţime: 1,70 mș ;
II. OBIŞNUINŢE DE VIAŢA: Alcool : nu; Tutun : nu; Droguri : nu; Cafea : da zilnic 1
cea că ; Alergi cunoscute : nu se tie. ș ș
III. STAREA DE SĂNĂTATE : TA = 112/70 mmHg; Pulsul : 72 p/min; Autonom : da;
Proteza: nu are; Lentile de contact: nu poartă; Afecţiuni care limitează activitatea : nu are;
IV. ANTENCEDENTE PERSONALE:
Spitalizări.. pentru apendicită; Operaţii : apendicectomie; Tratament prescris: evitarea
eforturilor mari; Tratament de urmat: mişcare în limita posibilităţilor;
V. PROBLEME ACTUALE DE SANATATE: Data apariţiei : 29 - 03 -2012 ora 08:30;
Sursa de dificultate / cauza : sarcină la termen; Motivele internări: cezariană planificată;
24
Probleme şi manifestări de dependenţă: CUD-uri(contracţii uterine dureroase);
Formularea obiectivelor de îngrijire: pregătirea psihică i fizică pentru cezariană; ș
Stabilirea intervenţiilor si investigaţilor: se ia consimţământul; se recoltează analizele de
laborator; se efectuează ecografie obstetricală pentru cezariană;
Evaluarea rezultatelor îngrijirilor aplicate: se notează în foaia de temperatură iș
observaţie valoarea funcţiilor vitale, valorile investigaţiilor de laborator:
Hemoleucogramă: Ht: 35%; Hb: 11,6%; Hematii = 4 190 000/mm³; Leucocite = 8 600/mm³;
Trombocite = 285 000/ mm³; VSH= 9mm/h. Examen urină: culoare galbenă, albumină absentă,
glucoză absent.
EVD ( Examen Vaginal Digital) evidenţiază ramolisment la nivelul colului uterin.
b) Planul cu cele 14 nevoi fundamentale după V.Henderson
Nr.crt.
Nevoia
fundamentală
Manifestăr
i de
independenţă
Manifestări de
dependenţă
Sursa de
dificultate
1. Nevoia de a respira şi a avea o bunǎ circulaţie
Respiraţie= 16/min;Puls = 72/min;TA = 12/7 mmHg;
-pacienta are o u oarăș depresie respiratorie efecte reziduale ale anesteziei,analgezicelor şi durerii post-operator şi în primele 24 h post-operator i se administrează pacientei oxigen umidificat prin mască sub supraveghere;
anestezia
postoperator
2. Nevoia de a se alimenta şi hidrata
Normal înaintea operaţiei
-se instituie regim alimentar imediat după intervenție alimentaţia parenterală: se vor administra soluții perfuzabile (ser glucozat, ser fiziologic -lichidele se vor administra în prima zi, apa plată i ceaiș neîndulcit;
Pierdere de lichide după intervenție
operaţia
3. Nevoia de a elimina
Pacienta are o diureză = 1500 ml i un tranzitș în limite normale
- diureza supravegheată prin sondaj vezical cu sondă Foley i pungăș colectoare;
Operaţia de
cezariană
25
4. Nevoia de a se misca şi a avea o bunǎ posturǎ
Normal înainte de operaţie
- necesită ajutor parţial; -încurajez pacienta să se ridice la marginea patului, i se ajută săș facă câțiva paşi;- se explică pacientei necesitatea mobilizării;- se învăţă pacienta cum să tuşească şi să protejeze cu mâna plaga;
intervenție chirurgicală
Plaga operatorie
5. Nevoia de a dormi şi a se odihni
Insomnie- se administreză medicația prescrisă de medic analgezice Tramadol, Algocalmin, Algifen;
Durerea postoperatorie
6. Nevoia de a se îmbrǎca şi dezbraca
-durere i disconfortș necesită ajutor parţial la îmbrăcăt şi dezbrăcat; -se încurajeză în satisfacerea nevoii;
Durerea postoperatorie
7. Nevoia de a menţine temperatura corpului in limite normale
Temperatura = 36.8˚înainte de operaţie
T = 37,5˚ - 38 C˚ se administrează la indicaţia medicului dacă este necesar un antitermic;
postoperator
8. Nevoia de a fi curat, îngrijit, de a proteja tegumentele si mucoasele
Pacienta este capabilă să-şi efecteze igiena personală singură
- necesită pansamentul plăgii chirurgicale în condiţii de asepsie;- toaleta vulvară ;
Plaga chirugicală , pacienta prezintă lohii
9. Nevoia de a evita pericolele
Autonom înainte de operaţie
-evitarea ridicării de greutăţi;-de a avea o igienă corespunzătoare pentru a evita infectarea plăgii;
Plaga
operatorie
10. Nevoia de a comunica
Autonom - -
11. Nevoia de a aplica religia
este ortodoxă îşi practică religia
- -
12. Nevoia de a se realiza
Realizată profesional
- -
26
13. Nevoia de a se recrea
- face plimbări şi se mobilizează uşor după operaţie
intervenţia
14. Nevoia de a învǎţa
Accepta toate informaţiile
- -
Planul de îngrijire al pacientei iniţialele numelui C. I. Vârsta 38 ani
Diagnostic: sarcină la termen cu indicaţia na tere prin cezarianășData Problema de
dependenţă
Obiective de
îngrijire
Intervenţii iș
investigaţii
Evaluare
29.03.
2012
Sarcina la termen,
Dureri lombare
Asistenţă la na tereș
Examen obstetrical, ecografie, analize din sânge:Ht.=35%; Hb=11,6% ;Hematii =4.190.000/mm³; Leucocite=8.600/mm³;Tr=285000/mm³; TS.=3min7sec; TC=6min,VSH= 9mm/h;Ex. Sumar de urină alb. Gluc. Absent
Stare generală bună: Respiraţie= 19/min, Puls= 72/min, TA= 120/70mmHg
30-
03
Panificată pentru cezariană
Pregătirea pentru operaţie
Măsurarea funcţilor vitale: P, TA, T˚,R,Pregătirea locului: raderea pilozităţilor, dezinfecţia locului,Clismă evacuatoare Seara, sedativ Diazepam
Pacienta acceptă operaţia, semnează comsimţământul
31.0
3
Operaţia de cezariană,
-durere postoperatorii
-greaţă-plaga operatorii
Supraveghere, faza
postnarcotică,-combaterea
dureri,Combaterea
greţii,-supravegherea pansamentului
Administrare de O2,supravegherea reveniri starii de con tienţă,șMonitorizarea FVDiureza se supravegheaza prin sondaj Foley+pungăcolectoare de urină -perfuzie cu ser glugozat 5%, ser fiziologic, piafen 1
Stare generală influenţată,TA=100/70mmHgP=100/minR=20/minT=37,7˚Diureză=1500mlPacienta prezintă durere si anxietate
27
fiolă IV, metroclopramid 1 fiolă,Se pansează steril plaga operatorie zilnic
1.04 Stare de lehuzie-imeditaMetroragie
Risc de complicaţii:-tromboembolie-infecţii
Revenirea la starea înainte de sarcină,Reducerea sangerări,Prevenirea
Toaleta vulvară cu pansament steril si supravegherea lohilor,Adrenostazin IV,Penincilina IV ,4milioane UI Fraxiparină 1 fiola SC/24h
In urma tratamentului efectuat durerile s-au diminuat,Metroragia s-a redus cantitativ
2.04 Starea de lehuzie Plagă operatorie
Acelea iș obiective
Continuarea tratamentului, supravegherea lohiilor , secretia lactată;Pansarea plagi operatoriiSuprimarea sondei Foley
Starea generală bună
3.04
4.04
Acelea iș probleme
Pregatirea pentru externare
Alcelea iș obiective
Se intocme teș bilet de ie ire şiș reţeta de către medic
Plaga operatorii se cicatrizează,Se suprimă tratamentul cu fraxiparina şi adrenostazin, se continuă trat cu penincilină.Scoaterea firelor şi pansare cu pansament steril a plăgii
Se face educaţia sanitară a mamei, privind tualeta vulvara, alimentaţa sugarului
Obiectivul 5
Educaţia pentru sănătate
28
Obligaţia profesională a asistentei medicale generaliste care lucrează la
cabinet, medic de familie sau clinica de obstretică şi ginecologie este de a
face educaţie sanitară pacientelor de vârstă fertilă, privind sarcina i evoluţiaș
sarcini.
Orice femeie tânără care prezintă întârzierea ciclului menstrual este obligată
să se prezinte la un control obstretical sau să-şi efectueze un test de sarcină.
Dacă testul este pozitiv trebuie să se prezinte la medicul de familie pentru a
fi luată în evidentă. Medicul de familie îi va recomanda analizele de
laborator obligatorii pentru femeia însarcinată, o va consulta, şi îi va face o
trimitere catre medicul de specialitate obstretician.
Femeia însărcinată trebiue informată asupra importanţei consultaţilor
prenatale, pentru a se depista eventualele manifestări patologice în evoluţia
sarcini.
Ecografia obstetricală este obligatorie pentru a se depista prezentaţiile
distorice(transversală, pelvină, etc) pentru a se stabili dacă femeia naşte
natural sau prin cezariană.
De asemeni feminile care au mai născut prin cezariană trebuie avertizate
asupra riscurilor la care se expun al urmatoarea sarcină.
Timpul necesar refaceri organismului dupa o cezariană este de 2 ani între
doua operaţii de cezariană. Dacă vrea să nască natural există următorul risc:
factori ce cresc riscul rupturii unei cicatrici uterine în timpul travaliului, ca o
cicatrice verticală; trei sau mai multe cicatrici postoperaţie de cezariană;
sarcini cu tripleţi sau mai mulţi sunt riscante pentru un uter cicatricial.
Probleme ce au condus la un travaliu dificil sau o naştere prin cezariană
anterioară la o pacientă cu un pelvis îngust sau un făt mare (disproporţie
cefalopelvină); sau un făt foarte mare de la 4,1 kg până la 4,5 kg sunt de
asemenea riscuri pentru orice gravidă.
Aceste gravide cu risc trebuie monitorizate de către servicile de specialitate,
pentru a se putea lua la timp măsurile necesare ce se impun pentru asistenţa
29
la na tere. Pacientele trebuie să respecte indicaţiile medicului obstetricianș
asupra numărului de operaţii de cezariană pe care suportă o femeie.
Naşterea prin cezariană a crescut de la 5% până aproape de 25% din totalul
naşterilor.
Specialiştii în sănătate publică î i exprimă îngrijorarea că obstetricieniiș
folosesc abuziv operaţia cezariană. O gravidă ce naşte prin cezariana are risc
crescut de a face complicaţii şi are nevoie de o perioadă mai lungă pentru
recuperare comparativ cu cea care a născut prin metodă naturală.
ANEXA 1.
30
FIG 1.Anatomia aparatului genital feminin
FIG.2. Operaţia de cezariană
31
FIG. 3 sala de operaţie
FIG.4. sala de operaţie
32
BIBLIOGRAFIE
1. Albu Maria Roxana, Anatomia şi fiziologia omului, Editura Corint, Bucureşti, 1997
2. Analize de laborator şi alte explorări diagnostice, pentru cadre medicale şi pacienţi, Editura MedicArt, 2007.
3. Didier Sincard, Thierry Guez, Dicţionar de examinări medicale, Editura, Corint,2007;
4. C. MOZEȘ: TEHNICA ÎNGRIJIRI BOLNAVULUI - Editura Medicală, Bucure ti, 2000ș
5. Niţescu V. Obstetrică şi ginecologie pentru şcolilele postliceale sanitare, Editura Info-Team, Bucureşti 1995.
6. Prof. dr. Virgil Ancăr, Dr. Crîngu Ionescu, Obstetrica, Editura Naţional, 1997;
7. Titircă L ucreţia, Urgenţe medico-chirurgicale, Editura Medicală, Bucureşti 2002
8. Dr. Nicolae Crişan, Dr. Dimitrie Nanu, Ginecologie, Editura Ştiinţă şi Tehnică, Bucureşti, 1997.
33
9. Scorţanu Elena, Tehnici de îngrijire i protocoale de pregătire aș bolnavului, Editura Pim, 20011.
10. Titircă Lucreţia, TEHNICI DE EVALUARE ŞI ÎNGRIJIRI ACORDATE DE ASISTENŢII MEDICALI – Editura Viaţa Medicală Românească, 2001
11.Titircă Lucreţia , GHID DE NURSING - Editura Viaţa Medicală Românească, 1998
34