Revistă premiată cu medalia şi diploma „Pamfil Şeicaru“ pentru literatură 2008

Director fondator:Ion Iancu Vale66

Anul 6mai

2013Revistă literară şi de cultură românească

Fondată: mai 2007

Pictur\ de

Rafael Sanzio

2 nr. 66 n mai 2013

Carmen Sylva Poeme 3Fabianni Belemuski Călătorie în România a împăratului Traian 4Propus de G.R. Pildele lui Socrate 6Daniel Ioniţă Poeme 7Vavila Popovici Alege-ţi plaja, nisipul, vântul şi stânca 8Ion Catrina Un poet de aleasă simţire 10Constantin C. Popescu Pribeag pe drumul viselor 11Muguraş Maria Petrescu Dragostea supravieţuieşte 12Octavian Mihalcea Conceptele misterului 14Ştefan Lucian Mureşanu Sărbătoare a iubirii la români, Dragobetele 14Eugen Dorcescu Poemele bătrânului 15Emil Dumitru Precizie... matematică! 16Aculin Tănase Flori de spirit (epigrame) 17Nicolae Bălaşa Despre sărăcie şi prostie ca formă manifestă 18Dorel Schor Cinci pictori care mi-au plăcut 19Gheorghe Valerică Cimpoca În căutarea Adevărului - Lumina Învierii 20Ion Iancu Vale Din mitologia mea (poeme) 21Adriana Georgiana Epure Tu ce vrei să te faci când vei fi mare? 21Norbert Dodille Viaţa mea cu Cioran 22Zorica Sentic Micile nimicuri 24Propus de Puiu R. Controverse intelectuale în familie cu final nedorit 24Emil Perşa Irod cel Mare (poem) 25Dimitrie Grama Crucea Roşie 26Propus de B.P. Savuros... cu academicianul Grigore Moisil 28Dan Caragea Lecţia lui Einstein 29Gabriela Căluţiu Sonnenberg Flamenco 31George R. Roca Ispas, motan gras... 33Paul Leibovici Locurile sfinte din Ţara Sfântă 35Ştefan Ciobanu InterVIU cu poeta Florina Zaharia 37Manuela-Elena Dragoş Pledoarie pentru carte 38Ion Iancu Vale Festivalul „Primăvara Albastră” 39

S e m n e a z ă î n a c e s t n u m ă r

Adresa redacţiei principale: Aleea Arcaşilor, bl. 36, sc. B,ap. 23, Târgovişte, România Telefoane: 0722 702 578,

0741 732 122 E-mail: ioniancuvale@yahoo.comWeb site: http://climate.literare.ro

Tehnoredactare: Florin-Lucian Dragoş n 0730 863 602 n dragosflorinlucian@gmail.com l Culegere text: Reta Sofronie l Corectură: Manuela-Elena Dragoş

Revistă editată de Societatea cultural istorică „ARM“ Târgovişte n ISSN 1843-035X

Director editor: Gheorghe-Valerică Cimpoca, Redactor-şef (fondator): Mircea Cotârţă

Redactor principal (fondator): Sebastian DrăganColegiul redacţional: Grigore Grigore, Gheorghe Palel, Emil Stănescu

Florea Turiac, Lucian Constantin

Redacţii asociate - România: Bacău, Bistriţa, Braşov,Cluj-Napoca, Bucureşti, Deva, Focşani, Iaşi,Suceava, Turnu Severin, Hunedoara, Mangalia,Olăneşti, Oradea, Ploieşti); Alte ţări: Anglia, Aus-tralia, Belgia, Canada, Danemarca, Elveţia, Franţa,Germania, Gibraltar, Israel, Italia, Macedonia, Portu-galia, Republica Moldova, Serbia, Spania, S.U.A.,Ucraina.

Colaboratori principali: Mihai Antonescu, Mihai Ardeleanu, Eugen Axinte, Iulia Barcaroiu, Nicolae Bălaşa, ElenaBuică, Roni Căciularu, Luca Cipolla, George Coandă, Florian Copcea, Melania Cuc, Emilia Dănescu, MirceaDrăgănescu, Eugen Evu, George Filip, Dan Gîju, Dimitrie Grama, Mirel Horodi, Djamal Mahmud, Alexandru Man-afu Menuţ Maximinian, Gavril Moisa, Octavian Mihalcea, Monica Mureşan, Ştefan Lucian Mureşanu, Florin Vâr-lan Neamţu, Emil Persa, George Petrovai, Georgeta Resteman, Puiu Răducanu, George Roca, Viorel Roman,Dorel Schor, Claudia Serea, Delia Stăniloiu, Victor Sterom, Al. Florin Ţene, Ioan Ţepelea , Baki Ymeri, RaqelWeizman.

Răspunderea deontologică a materialelor publicate aparţine exclusiv semnatarilor

CONTURI PENTRU DEPUNERI DESCHISE LA BANCA TRANSILVANIA TÂRGOVIŞTERO 54 BTRL 01601201U02393XX - pentru depuneri în LEI

RO 04 BTRL EURCRT00U0239301 - pentru depuneri în EURO (SWIFT: BTRLRO22)

ARTATu eşti bolnav, si rana ta afundăPe care-ai lumii mulţi nerozi ţi-o dară,Tu nu mai poţi să duci a ta povarăŞi-un veac întreg trăieşti într-o secundă.Robit tu gemi, nu pot să-ţi mai pătrundăÎn temniţă cântări de primăvară,De mult, a plânge ochii tăi uitară -În marea artei vin’ de te scufundă!Aşa-i de cald în ea, şi-aşa-i de bine,Şi-i limpede-al ei val, şi-ntr-aurit;Şi iar va creşte inima din tine.Spre arte-alergă, luptător trudit,Şi proaspăt sânge vei simţi prin vineŞi vei trăi din nou, re-ntinerit.

CUM SOARELECum soarele nu se mândreşte!El, care culmi încoronează,Şi brazi şi flori îmbrăţişează,Şi totuşi şi-n colibi luceşte!Aşa şi sfânta PoezieCe în Olimp de veci domneşte,Şi frunţi de zei împodobeşte,Îmi scaldă sufletul chiar mie!

LA TEMELIACASTELULUI PELEŞVor gânduri să pogoare,Ca frunza codrului,Plutind şovăitoare,Deasupra visului.În cântec îndrăznirăIvirea spre lumină;Furtuni le prigoniră,Zvârlindu-le în tină.Dar din adânc mijesc,A sevelor puteri,Ce iară se ivesc,Cântând în primăveri.Din despicata stâncă,din frunza scuturată,O viaţă nouă încă,Prin ani din an se-arată.Iar firea re-nnoită,Un gând îşi luminează:Că-n frunza gălbenită,

Rămâne încă rază.Aceeaşi e lumina,Şi-n zori şi-n asfinţire;Cântarea, rugăciunea,La fel au înfrăţire.Gânduri ocrotitoare,Vă-nchid în temelie;Sămânţă roditoare,Să fiţi din piatră vie.

MUZICA MĂRIIŢine dintâi ghiocul la ureche,Şi ascultă, pierzându-te în visare;Că din scoică geme revărsare,Zbuciumarea mărilor - străveche.întreg glasul hăulitor al valurilor,Câte au volburat tăinuire ferecată;Frământare în vaer preschimbată,Tălăzuind în vecii vecilor.Apropie urechea asupra inimii mele,Şi ascultă, desluşind ce spune.Glasul dintâi, al lumilor străbune,Sună peste mări, prin raze de stele,Ca valuri luptătoare, răscolind,Leagănă dorul lăuntricei tăinuiri;Cu dureri, cu nădejdi, cu amăgiri,In vecii vecilor - tălăzuind.

NEGURĂSub cer senin pluteşte uşorO negură, spre apus, spre apusUn brad stă singur, visător,Şi-ar vrea să fie odată nor şi el pe sus.Din cer ea vede amaru-i chin,Şi aripile încet îi cad:Din cauza largului seninEa vine acum, se lasă linSpre bietul brad.Acu-1 sărută buze moi,Si aşa de mult l-au răcorit.Din ochii suri ea cerne ploi,Si-n păru-i blând apoiEa l-a învelit.El n-a îndrăznit nici un cuvântSă-i zică, nu!El e barbar –Ea pleacă-ncet pe un val de vânt;El stă şi plânge din pământ

Spre ceruri iar.

REGINACum, Doamne, să mai pot şi euAvea talent?Să pot şi scrie?Dreptate-ar fi să-mi dea chiar mieVreun dar divin prea dreapta soartă?Prea mare ar fi norocul meu!Eu sânt doar o Regină!Eu, suflet bine educat,Cum pot să simt mai omeneşte?Când nu mă interesez, fireşte,De atâţia mulţi ce mă-nconjoarăFrumos gătiţi ca la palat.Eu sunt doar o Regină!Şi griji? Ce griji să am, ce zor,Când am şi haine cum îmi place,Şi ori şi ce-aş dori pot face?Eu nu ştiu ceasul morţii, însăDe foame ştiu că n-am să mor,Căci doar sunt Regină!Nici nu pot suferi să-mi spuiFăţiş un adevăr vreodată,Beau vinul laudei ce-mbată,Iar în urechi spre a nu înţelege,Bumbacul linguşirii pui.Eu sunt doar o Regină!Toţi strigă „ura” în jurul meu,Se-nchină toţi ca la icoană;Pe cap dorm noaptea cu coroanăDe aur, ziua stau pe tronu-miZâmbind prea graţios mereu,Căci doar sunt o Regină!De ce v-aţi pierde vremea voiCitind ce scriu? Degeaba toate!Abia când voi fi moartă, poateMă veţi vedea ce-am fost, spre a zice;„A fost, aproape, om ca noi!“„Păcat a fost Regină!"

VISSi eu aş vrea să fiuRegină odată şi eu!De-ar fi coroana mea de flori,A ei podoabă roua cea din zoriŞi a mea manta din curcubeu lucrată.Şi carul meu de-ar fi un nor frumos,Să am ca mareşal al verii soare,Si nouă muze damele de onoareŞi aşa din cer să văd eu lumea jos.Păduri şi arte - apoi şi tu poveste,Să fiţi al meu Regat, şi tot ce esteIn lumea asta gând frumos şi sfântŞi leagă om de om pe acest Pământ.Dar dacă acestea nu le pot aveaŞi dacă şi coroana este grea,Mai bine as fi izvorul cel din valeSă plâng vorbind cu florile din cale.(GEORGE COŞBUC)

3nr. 66 n mai 2013

Poeme deCarmen

Sylva

4 nr. 66 n mai 2013

FabianniBelemuski, Spania

Îmi este greu să-miimaginez ceva mai maicomplex decât diferenţeleculturale între ţări. Pe de-o parte există mondiali-zarea, care poate fiînţeleasă ca o reducere, îndificilul context al colap-sului istoric care a înce-put să se cultive odată cumodernitatea, a oricăreibogăţii culturale a ţărilorîntr-o megacultură a im-aginii, care se arată atot-puternică şi imbatibilă.Pe de altă parte existălupta, în numele unei is-torii din ce în ce mai rui-nate, pentru diversitate,dusă de entităţile naţio-nale pentru a-şi menţinevie identitatea.

Eu am decis, contem-plând panorama dezo-lantă a timpului prezent,să mă urc în corabia în-vingătorilor, deci am alesprima opţiune. Nu neputem aştepta de cevatimp, profetizând intui-tiv, la o lume a ţărilor cimai degrabă la o planetăa lumii, care, din momen-tul reducerii diferenţelorprintr-un mecanism deechivalenţa universală,reluând binecunoscutăexpresie a lui Giani Vat-timo, nu va mai depuneniciun efort pentru a su-blinia importanţa anumi-tor grupuri linguistice.

Nu este obiectivulacestui articol acela de aîncepe o dezbatere pemarginea acestor, pe dealtă parte, spinoase pro-bleme, dar ideea ne poateservi ca introducere, pen-tru a spune că, în paletaamplă a luptei pentruidentitate, România segăseşte astăzi, înainte dea ajunge la bunăstare şi la

calmul ei sterp, într-ofază a revendicărilor.Fiind o ţară mică, Româ-nia îşi doreşte un loc încultura europeană şi dis-cursul opiniei publice, re-prezentată deintelectuali, oameni poli-tici şi analişti, subliniazăfrecvent importanţa cul-turii române în spaţiulfrontierelor Europei. Nuvom intra în detalii, maiales pentru că a vorbi deceva atât de abstract pre-cum cultura unei ţări, ne-ar duce către un discursinterminabil, plin de cli-şee, ceaţă şi sentinţe fărăvaloare. Dar este impor-tant de semnalat comple-xul ţării dacilor încomparaţie cu alte mariculturi din care româniise inspiră şi pe care în-cearcă să le copieze. Avorbi cu uşurinţă şi fărăcriteriu de această mani-festare ar însemna, dinpartea mea, a face jude-căţi de valoare de puţinăsau nulă valoare.

Este însă cert că Ro-mânia e o ţara aflată încăutarea propriei voci. Demulte ori judecată greşit,de multe ori aclamată

pentru muzica, artele, li-teratură sa, Ro mânia estefascinantă. Magia ei seaflă chiar în marile con-traste prin care se defi-neşte plauzibil.

Ţind să cred căaceastă caracteristică aţării, evident, printre al-tele, a influenţat decisivorientarea lui MarianoMartín Rodriguez, cătrespaţiul românesc. Rodri-guez, investigator şi criticliterar, s-a convertit înOccident într-un apostolal literaturii române descience-fiction. Criticul,îndrăgostit de ţara con-strastelor şi a extremelor,reinterpretează pentrune cunoscă- tori - în uto-pia familiei europene -prin literatură, o imaginea României construită înjurul intoleranţei, hoţilor,corupţiei de orice fel, acerşetorilor, prostituate-lor şi peştilor.

Criticul readuce cartea„La obra de Trajano (Ru-mania en un libro)” a luiRamón de Basterra, pu-blicată în Spania de edi-tura Akron, în prim plancu un comentariu ex-haustiv al operei şi vieţii

scriitorului pe care îl rea-bilitează just, după ce cri-tica spaniolă l-a aşezat însfera autorilor franchişti.Opera, scrisă cu ocaziaşederii sale în România,între anii 1918-1920, re-prezintă un punct de ple-care în planul mai amplual criticului de a prezentaliteratura română publi-cului spaniol, deci impli-cit european.

Ramón de Basterra,spirit contradictoriu, estedescris de Mariano Mar-tín Rodriguez în comple-xitatea contextului epocii.Intenţia criticului este dea-l situa pe scriitor în mo-mentul istoric în care-şidesfăşura activitatea,pentru ca cititorii să-l pri-vească nu ca pe un autorde dreapta ci ca pe un omprofund implicat în preo-cupările intelectuale aletimpului în care a trăit, cuavangardele ca re cereauîntoarcerea la ordine înFranţa sau curentele în-grijorate de decadenţa ar-telor, a literaturii şi aOccidentului în general.

Pare de necrezut căacea intensă frământareintelectuală a primilorani ai secolului al XX-lea,cu toate manifestele, cu-rentele artistice, luptele,idealurile, acuzările şi ex-tremismele caracteristicetimpului au fost reduseastăzi la cenuşi călduţecare amintesc, prin căl-dura emanată încă dejarul stins, de ficţiunileneînţelegerilor trecutului.Simulăm din intenţie va-lori, lupte, idealuri. Ideeacă şi critica s-a transfor-mat într-o simulare gene-rală, exersând nu decontragreutate în sistemci fiind o parte integrantăa acestuia, nu estenesăbuită. Dacă

Călătorie în Româniaa împăratului Traian

4

Ramón de Basterray Zabala, Spania

5nr. 66 n mai 2013

ţinem cont de ire-levanţa puterii so-cietăţii de a genera

schimbări, într-o lumecare proliferează auto-nom prin sine însăşi, sun-tem îndreptăţiţi săcredem că nimic nu semai poate schimbaprintr-un proiect generalal cărui obiectiv să fie al-terarea direcţiei.

Explicaţia academicăa fenomenului este că,odată depăşit absolutul şinoţiunile sale aferente(autenticitate, univoci-date, adevăr, etc.), puţinaimplicare socială în poli-tică sau în idealuri este oreacţie de oboseală pro-vocată de însăşi căutareaabsolutului, ceea ce, dinpunctul meu de vedere,reprezintă o încercare înplus de a da sentinţe decaracter absolut asuprafaptului că absolutul şicalităţile sale intrinsecinu există.

Situându-l pe Basterraîn contexul profundelorschimbări ale începutuluisecolului al XX-lea, Ma-riano Martín Rodríguezreuşeşte să atingă rezul-tate care a priori nu fă-ceau parte din listaobiectivelor sale, cum arfi, spre exemplu, să-l facăpe cititor să înţeleagă fap-tul că, în ciuda decaden-ţei - alt concept nostalgic,fără importanţă - şi înciuda revoltei maselor,valoarea literaturii estedictată în mare măsurăde seriozitatea autoruluişi efortul lui de a produceexcelenţă în lucrările lite-rare. De aceea, aminteştede includerea lui Basterraîn Novecentismul lui Eu-geni d´Ors, sau de cuvin-tele lui Ortega y Gasset,care admitea meritulscriitorului basc în dez-

voltarea culturală a ora-şului Bilbao, dezvoltarepe care n-o cunoscusepână atunci nicicând înSpania.

Descrierea circum-stanţială a lui Basterra,dorinţa lui de a se în-toarce la Roma, care con-tinua să reprezintepentru scriitor „Oraşul”prin antonomasie, în sen-sul în care (Oraşul) stabi-lea clar o ordinesimbolică de forţe a valo-rilor, imposibil de străbă-tut într-o direcţie saualta, este un efort de cla-rificare notabil, înfăptuitde Mariano Martín Ro-dríguez pentru a ni-l pre-zenta pe Basterraîndrăgostit de Traian şiopera lui, România. Ceza-rul rămânea pentru scrii-torul basc încarnareaunui ideal al culturii carefavoriza majoritatea şidefavoriza minorităţile cuintenţia de a promova unspaţiu major în care toţisă încapă, fără excluderişi revendicări minoritare.

Cezarul Traian, origi-nar din Iberia, fapt care îlfăcea pe Basterra să lu-creze pentru o reînfrăţirejustă a poporului românşi spaniol, reprezentapentru el ideea de urbe,după cum semnaleazăRodríguez, în contrapozi-ţie cu mişcările iregulareale tribului, civilizaţia îndefavoarea barbarismu-lui. Roma a învins „rega-tul triburilor în continuămişcare şi dezagregare”.Cu aceasta, Rodríguezatrage atenţia că în viziu-nea lui Basterra despreRomânia şi despre moş-tenirea Romei, ordinea,unitatea şi funcţionalita-tea au învins haosul.Ideea moştenirii istoricepe care Roma a lăsat-o

României, de care Bas-terra era convins, nu eraîn dezacord cu viziunealumii şi a lucrurilor, abso-lut dihotomică, a scriito-rului din Bilbao. Fiindtranşant, dar contradic-toriu, un pasionat om alcontrastelor care credeaferm că erorile sunt defapt păcate venite din ne-respectarea moralei, cealt destin mai bun decâtRomânia, ţară a contras-telor şi a paradoxurilor, is-ar fi potrivit?

Poate că decizia de acălători în ţara Dunăriinu a fost decât un punctpe traseul pe care trebuiasă-l urmeze, decizia ceamai nimerită, împlinireaconcretă a plimbării prinmeandrele vieţii, adică ada curs chemării destinu-lui. Nu se ştie exact pânăunde este capabil un omsă ajungă, dar explicaţiape care Mariano MartínRodríguez o oferă, ne dăsenzaţia că nu ar fi pututfi altfel, cel puţin nu încazul lui Ramón de Bas-terra.

Odată ajuns în Româ-nia în 1918, după primulrăzboi mondial, Basterraîncepe să-şi desfăşoareactivităţile de mediereîntre două ţări latine,promovând schimburiculturale ca de exemplucolaborarea celor douăacademii, cea romană şicea spaniola. Munca sa afost recunoscută şi ulte-rior recompensata de în-suşi Regele României,care i-a înmânat CruceaOficială a OrdinuluiSteaua României. NicolaeIorga, bun prieten al luiBasterra, a admis în 1920că: „Basterra şi-a termi-nat cartea despre Româ-nia”, fapt care înseamnă,după Rodríguez: „că a în-

văţat limba română şi s-aîmbuibat cu istorie, lite-ratură şi cultura”, apoi ascris un eseu întreg „înmai puţin de doi ani, ceeace constituie un excelentindiciu despre disciplinaşi capacitatea lui demuncă”.

Mariano Martín Ro-dríguez remarcă priete-nia dintre Basterra şiIorga, care nu s-a îndoitniciun moment să-l elo-gieze în cartea sa „Oa-meni care au fost”,pentru că scriitorul spa-niol a fost un prieten alRomâniei.

Nimeni nu e prieten alRomâniei dacă nu are oanumită predilecţie pen-tru absurdul dus la ulti-mele sale consecinţe, iaraceastă afirmaţie, carepoate părea deranjantă,este în realitate un sem-nal de dragoste pentruanomalie într-o lumecare reuşeşte să egalezeoameni şi voinţe într-unpiuré fără gust.

Lucru notabil este do-cumentarea investigato-rului Mariano MartínRodríguez care reuşeştesă-l introducă pe cititorîn momentul istoric al de-cadei 1920, când Ramónde Basterra a scris „Laobra de Trajano”, iaracest fapt dovedeşte într-o mare măsură că şi el,iubind absurdul, se simteparadoxal, că într-un felse simte român. În ace-laşi timp, trezeşte intere-sul pentru omul Ramonde Basterra, un personajîntr-adevăr atipic princontrazicerile sale, prinparadoxuri şi prin inca-pacitatea de „a armonizapunctele contrare”, dupăcum indica Ortega y Gasset.

Meritul cel maimare al criticului

4

4

6 nr. 66 n mai 2013

literar MarianoMartín Rodríguezconstă în a atrage

cititorii într-o călătorie întimp, prin istoria istoriei,din moment ce călătorialui Basterra în Româniaeste ea însăşi o istorie cemerită povestită. În timpce scria istoria CezaruluiTraian, Basterra povesteasituaţia României dinanii 20, istorie pe care

mulţi nu o cunosc astăzi.Avem deci, de-a face cuun document de primaînsemnătate.

Continuarea romanăpe pământul lui Zamolxiseste închipuită sublimprin ochii diploma- tuluişi scriitorului spaniol, iarcitirea acestei cărţi şi a in-troducerii în privirea luiBasterra, reprezintă înmod literal, ca în lumile li-

terare ale lui Balzac, la felde reale ca realitatea în-săşi, o călătorie prin isto-ria personajelor trecute încărţi, o minuţioasă des-criere al contextului socio-cultural al marilor oraşeBucureşti sau Iaşi, cu dife-renţele de clase, cu frivoli-tatea petrecerilor, cunegustorii evrei sau muzi-canţii ţigani; este un peri-plu prin ipocrizia politică

a epocii, prin carnalitateaunui popor petrecăreţ,melancolic, fals şi poetic.

Dar cartea este în ace-laşi timp o invitaţie pen-tru a cunoaşte adevăra-tul motor, după cum spu-nea Basterra, al Românieilui Decebal şi Traian, ţă-ranul, chintesenţa popo-rului, obiceiurile luistrăvechi, poezia, arta şimuzica sa.

4

„O călătorie de miide mile începe cu

un pas”Într-o zi, Platon l-a în-

trebat pe Socrate ce esteDRAGOSTEA.

Socrate i-a răspuns:„Du-te pe câmpul dinapropiere şi adu-mi celmai frumos spic de grâupe care îl vei găsi, dar ţinecont că nu ai voie să facidecât o singură încer-care”.

Platon l-a ascultat fărăsă crâcnească şi s-a întorsdupă o vreme fără aaduce nimic cu el. Socratel-a întrebat ce se întâm-plase, iar Platon l-a lămu-rit:

„Atunci când am in-trat în lanuri am zărit unspic înalt şi frumos, darm-am gândit că poate voigăsi un altul şi mai ma-iestos, aşa că am mersmai departe. Am căutatîn zadar după aceea, căcinu am aflat nici un altspic asemenea celui din-tâi, aşa că nu ţi-am maiadus vreunul”.

Socrate i-a spus:„Aceasta este dragostea!”.

***Într-o altă zi, Platon l-

a întrebat pe Socrate ceeste CĂSĂTORIA.

Socrate i-a zis: „Mergipână la pădure şi taie-micel mai mândru şi mai

chipeş brad, dar adu-ţiaminte că nu ai voie săfaci decât un singur drumpentru asta”.

Platon a făcut întoc-mai şi a revenit după untimp cu un brad nu toc-mai înalt şi nu foarte fru-mos, dar îndeajuns dearătos. Socrate l-a între-bat de ce a ales tocmaiacel pom, iar Platon i-arăspuns:

„Am văzut nişte brazifoarte falnici în drumulmeu prin pădure, dar mi-am amintit ce s-a întâm-plat ultima dată, cu spiculde grâu, aşa că l-am alespe acesta. Mi-a fostteamă că dacă nu îl iau cumine mă voi întoarce dinnou cu mâinile goale, deşinu a fost chiar cel maifrumos brad pe care l-amzărit”.

Socrate i-a spus:„Aceasta este căsătoria”.

***Cu o altă ocazie, Pla-

ton l-a întrebat pe So-crate ce este FERICIREA.

De această dată, So-crate l-a îndrumat: „Du-te pe malul râului şiculege cea mai frumoasăfloare pe care o vei găsi,dar ţine seama că nu poţisă alegi decât o singură

dată”.Platon a făcut aşa cum

i s-a cerut şi, la întoar-cere, a povestit: „Amvăzut această floare lângărâu, am cules-o şi m-amgândit că este cea maifrumoasă dintre surateleei. Deşi am zărit şi alteflori minunate, continuisă cred că aceasta estefără egal”.

Socrate i-a zis:„Aceasta este fericirea”.

***Cu un alt prilej, Platon

şi-a întrebat învăţătorulce este VIAŢA.

Socrate i-a cerut săfacă un nou drum în pă-dure şi să aducă de acolocea mai frumoasă floarecare îi va ieşi în cale. Pla-ton a plecat de îndată,gata să îşi ducă la îndepli-nire sarcina. Au trecuttrei zile, dar el nu şi-a maifăcut apariţia.

Socrate a mers şi el înpădure, să îşi caute uceni-cul. În cele din urmă, l-adescoperit în mijloculunei poiene. Socrate l-aîntrebat dacă a descoperitpreafrumoasa floare, iarPlaton i-a arătat-o, răsă-rind din pământ chiarlângă el. Învăţătorul l-aîntrebat de ce nu adusese

floarea la casa sa, iar Pla-ton i-a spus: „Dacă fă-ceam asta, s-ar fi veştejitcurând. Chiar dacă nu orup, ea va muri, mai de-vreme sau mai târziu. Aşacă am stat în preajma eiatunci când a înflorit, iaratunci când se va ofili voicăuta o alta, la fel de fru-moasă. De fapt, acestaeste a doua floare pe caream descoperit-o”.

Socrate i-a spus: „Eibine, se pare că ştii dejaadevărul despre viaţă”.

***Cu alte cuvinte:* DRAGOSTEA, NU

înseamnă perfecţiune;* CĂSĂTORIA, NU

trebuie să fie o alegereperfectă, ci să devină;

* FERICIREA, ESTE ostare de spirit AUTO-CÂŞTIGATĂ de alegere;

* VIAŢA, ESTE bucu-ria de a fi împreună.

Propus de G.R.

Pildele lui Socrate

7nr. 66 n mai 2013

PAMÂNTU-NTREGE-A DOMNULUI MOŞIEAm venit de undeva şi nu mai ştiuSunt acum într-un loc cu valuri şi cu stânciZiua de ieri nu ştia ce se va-ntampla mâineIar astăzi îmi apare ca o insula roşieUn continet, o lume, o părere -Ce îşi aduce-aminte vag, din când în cândDe un copil din strada Butimanu,De praful din Intrarea Toporaşi.Era un tei, un dud, şi-apoi un vişinUn bulevard, un parc, şi o cişmea -Dar azi, eucalipţii îi salut,Şi-n buze de ocean îmi scald călcâiul.Gandesc că poate mâine-n universVa aprea, în fine, DumnezeuCa să opreasc-acest nonsens rizibilA-nchipurilor de geografie şi istorieA mărilor, şi ţărilor confuzeÎn care copiii se gasesc, unii în duzi,Alţi-n eucalipţi, sau arbori de sequoia.Crezând, ca şi eucalipţii, că sunt siguriSau ca şi teii, că doar ei există pe pamânt.O ţară si o mare sunt şi euMai multe chiar, fiindca pentru mine,Să fiu cuprins de-un singur continentE ca şi cum mă-ntinde sub capaculCare se bate strâns peste sicriu,Şi nu pot respira, şi-ncep să urlu!!De aceea eu vă avertizez acumCă nu pot fi prostit cu un ocean, O ţară, două, ca la chiori...Acestea-mi sunt acumInfime, meschine şi, mai ales, claustrofobe.Şi-apoi de ce n-aş exista-n acelaş timpCa arbore sequoia şi ca teii,Ca trei-patru oceane, cinci gheţari,O ţara cu castani, una cu vişini,Şi ca un continent eucaliptic?

Aşa cântau cei barzi, în vremi trecute„Pamântu-ntreg e-a Domnului moşie..."?*(*Psalmi, 24:1)

OCHII CE PLÂNGEAUÎNTR-UN TRAMVAI“Vremea curgea din norii negrii pe pavajCa ochii plânşi ce tocmai se suiseră-n tramvaiÎşi amintea oare vremea, precum poate ochii,De vre-un iubit pierdut, de vre-un regret adînc, de vreo bucurie infinita?Uneori nici norii nu mai pot să-ndureAtâtea milioane de-apăsări.Simt cum rărunchii parcă li se rup,Şi parcă nu mai au nimica de pierdut.Se tot revarsă-atunci pe câmp, pe streşini, Şi-ii vezi curgând pe caldarâm, pe oameni.Nimeni nu zice „Ce-au şi norii aştia?Ce i-a apucat?De ce nu-şi duc povara dată lor?C-avem şi noi poveri, şi nu mai curgemCu gândrile noaste peste alţii...”Dar uneori tot sufletul se strânge-n ochi.Nu mai e loc de ambalaj şi etichetă.Nu mai e timp pentru salut, sau bună-ziua,Nici chiar pentru „Să vezi ce s-a-ntâmplat”.Şi fie că dansează, fie că plâng,Vezi sufletul despuiat, în dansul lor, în plânsul lor,în ochii ce nu mai pot minţiFiindcă nu mai au nimica de pierdut,Sau poate-au cîştigat tot ce se putea cîştiga...Şi nu le pasă nici de tine, nici de mine, Nici de tramvai,De lume, sau de univers:Iar noi toţi, care suntem conştienţi de acei ochi,Ce ard, fie dansând, fie plângând,Suntem doar simpli spectatori fără bilet,Precum chibiţi care n-au pariat.Părerea nostră e fără valoare, Şi de-o vociferăm prea tare, fie şi doar nouă înşine,Devine gunoi cras, proclet, umilitor,Fie că varsă milă sau dispreţ, sau chiar numai vre-un semn politicos de întrebare.Doar poate, cine ştie...Dacă ne hotărâm să cheltuim averiCum ar fi lemn, fîn, trestii,Aur, argintărie, pietre scumpe,Mă rog, sau ce-om avea prin buzunare fiecare:O privire poate, o atingere, o rugăciune.Atunci se poate să primim, la troc,Cândva, într-un târziu, un înţeles -Un simţ care doar îngerii îl au, Şi-anumeCă ochii-aceia pentru noi dansau. Că ochii-aceia pentru noi plângeau.”

Poeme de

DanielIoni]\(Australia)

8 nr. 66 n mai 2013

Vavila Popovici,SUA

Vieţuim, adică exis-tăm. Despre viaţa noas-tră, Nicolae Iorga -istoricul care a păşit prinîntreaga pădure a istorieipoporului român -, spu-nea că ea este mărginităîn timp, în spaţiu, în pu-tinţa de manifestare, căreprezintă aşa de puţin,încât „trebuie s-o lărgimşi s-o ridicăm cât sepoate mai sus”.

Echilibrul dihotomical vieţii - egalitate – nonegalitate – se realizeazăfoarte greu în societate;inegalitatea în faţa legiiduce la abuz şi corupţie,ea se măreşte şi datorităfactorului educaţional;egalitatea de şanse ofe-rită este şi ea de multeori nerespectată, aşaîncât, spusele filozofuluigerman Johann Gott-fried Herder (1744-1803) devin valabile, şiuneori „poporul cel mainobil îşi poate pierde no-bleţea; măduva îi estezdrobită în oase, şi doru-rile sale cele mai alese şifrumoase sunt coborâtepână la minciună şi înşe-lăciune…”.

Omul simte cândviaţa îşi pierde demnita-tea, când ea este pusă înpericol, şi încearcă să su-pravieţuiască. Supravie-ţuirea poate fi de naturăfizică sau psihică, poatefi de scurtă sau de lungădurată, poate fi indivi-duală sau colectivă. Me-todele de supravieţuirediferă. Ele pot fi necivili-zate, precum cerşitul,hoţia, prostituţia etc.,sau pot alege o caledemnă, civilizată. Ori-cum, cei ajunşi în

preajma fenomenului –fiindcă se poate numi fe-nomen -, bombardaţifiind cu factori de stres,sunt cuprinşi de teamă -un sentiment extrem deneplăcut -, de anxietate,uneori furie, frustrare,depresie ori remuşcare.

Adeseori termenul desupravieţuire este folositgreşit de unii oameni că-rora le place să se tân-guie, confundândgreutăţile inerente alevieţii, cu cele ameninţă-toare de înfrângere,moarte. Pe de altă parte,este tot atât de adevăratcă ceea ce facem sautrăim zilnic, în acestevremuri, constituie decele mai multe ori ac-ţiuni sau situaţii de su-pravieţuire şi nu aparţinunei vieţi normale, încare s-ar desfăşura co-rect toate acţiunile noas-tre şi ar avea răspunsuricorecte. De aceea, neconfruntăm cu trecereaîn aria adevăratei necesi-tăţi de supravieţuireimediată, uneori dobân-dită în scurt timp, alteoriangajată pe un termenlung.

Natura, cât şi istoria,ne-a arătat şi continuă săne arate că cei care nuluptă, cei slabi pier. Legi-slaţii binevoitoare, milă,

ideologie nouă, nu potinversa această lege. Sepoate obţine o păsuire –bună şi ea -, dar nu o vic-torie. Se pune întreba-rea: Cum trebuieacţionat pentru supra-vieţuirea biologică, înmod barbar sau civilizat?O perioadă din istoriaomenirii era în vigoaremaxima: „La raison duplus fort est toujours lameilleure.”(Dreptateacelui mai puternic estetotdeauna cea mai bună)- primul vers din celebrafabulă a lui La Fontaine -Le loup et l’agneau(Lupul şi mielul); de aiciau derivat expresiile:„Forţa primează dreptu-lui” sau „Dreptul pum-nului”. În război, deexemplu, conta enormforţa fizică şi numărulluptătorilor. Barbarii aurăpus colectivităţile civi-lizate (ţări, imperii), decele mai multe ori prinforţa numărului celorparticipanţi la acţiune.Dar evoluţia ştiinţei şi ci-vilizaţiei din ultimulsecol a schimbat radicalsituaţia strategică. Ceamai evidentă şi totodatătristă manifestare aavantajelor ştiinţei o re-prezintă capacitatea dis-tructivă a armelormoderne cu care naţiu-

nile se apără sau suntpregătite să atace. Înprezent lumea e altfel! Separe că a devenit valabilălogica lui Kant privindmoralitatea, „Nu trebuiesă ucizi” fiind un princi-piu, dar nu o lege mo-rală, fiindcă nuîntruneşte atributul uni-versalităţii, permiţând şiexcepţii, existând împre-jurări când trebuie săucizi, de exemplu într-unrăzboi. „Nu trebuie săfuri”, dar când îţi morcopiii de foame, te duci şifuri o găină sau un porcdin curtea vecinului, să-ipoţi hrăni. Faci un păcat,dar ai cugetul împăcatprin motivaţie. Şiaceasta pentru că supra-vieţuirea, se spune, in-clude eroismul, curajul şiuneori sacrificiul. Iatăcum principiile se potschimba, legile moralerămân însă aceleaşi. Dar,sacrificiul poate uneorisuprima viaţa, cândvrem prea mult, ori vremtotul, neluând în seamăcă nu putem totul (Nonpossumus!).

Pentru a supravieţui– ni se atrage atenţia -fiecare dintre noi trebuiesă se adapteze noilorcondiţii. Şi ceea ce erabun înainte: atitu-dine, pregătire,

Alege-ţi plaja,nisipul, vântul

şi stânca„Nu-i trândăvie viaţa, ci trudă şi-alergare.” Cuviosul Serghie Sevici

4

9nr. 66 n mai 2013

efort, număr – numai e acum niciadecvat, nici sufi-

cient. Nu se mai poatesupravieţui „mioritic”,sunt de părere unii. Me-todele vechi, tradiţionalede supravieţuire ale în-aintaşilor noştri eraubune, astăzi ele nu maisunt toate de mare folos.De exemplu, la sate oa-menii lăsau uşile caselordescuiate, fiindcă oame-nii se cunoşteau, respec-tau legile morale custricteţe şi pe uliţe nu pă-trundeau străini. Astăzipe şosele circulă şiopresc în sate, tot felulde oameni, unii certaţicu legile. Altădată – şiaceasta cu puţini ani înurmă - trebuia să ştii: săînoţi, să mergi pe bici-cletă şi să scrii la maşină.În prezent e nevoie dealte învăţături: limbistrăine, meserii noi, şo-fatul, folosirea calculato-rului. Supravieţuirea înviitor este condiţionatăde policalificare, de per-manentă reorientare şiadaptare, nu de clasica„meserie pentru viaţă”.Soluţia pentru vieţuire şidezvoltare durabilă este:muncă, muncă şi iarmuncă, făcută cu capul,dar, de data aceasta şi cuinima. Numai astfel neputem salva din sărăciesau din mizerie. Şi să nune „aflăm în treabă” –vorba lui Petre Ţuţea şisă nu ne facem că mun-cim!

Şocul emoţional con-ştientizat al sărăciei sauinadaptabilităţii produsla nivel de gânduri are omare forţă care poate de-teriora efectiv fiziologiaorganismului; omul sepoate îmbolnăvi şi moar-

tea-l vânează. De aceea,poate, omului i se cereastăzi să fie mai con-ştient ca oricând, prevă-zător, responsabil, să nualerge după satisfacereainstinctelor primare,pierzând timp şi demni-tate şi acceptând com-promisuri, nerespectândlegile morale. Pentruaceasta omul mai are ne-voie şi de sprijin din ex-terior, adică de sprijinulsocietăţii în care trăieşte,o societate cât de cât să-nătoasă şi nu una bol-navă! Însă, obligatoriu enevoie de participarea şivoinţa individului. Dacătu te încăpăţânezi şi nuvrei să lupţi, să răzbeşti,nu te mai poate ajuta ni-meni. Un om raţional şicu credinţă în Dumne-zeu, nu poate refuzalupta.

Când începi să vezi căviaţa pe care o iubeşti sedeteriorează, că refugiulîn muncă, în artă, în lite-ratură, nu se mai pro-duce ca o tămăduire, cănu eşti luat în seamă şinici răsplătit cum se cu-vine, uneori şi blamat,începi să te gândeşti ladiverse căi de soluţio-nare, de salvare a fiinţeitale, printre ele şi emi-grarea – la modă astăzi –ca o soluţie pentru su-pravieţuire. Ea trebuie săfie însă, bine motivatăconştiinţei tale. Sunt uniicare emigrează nu pen-tru a-şi salva viaţa, nefi-ind în această situaţie, cidoar pentru a profita deunele avantaje mate-riale, neglijând parteacea mai importantă, ceaa sufletului. Ce facem cuel? Nu ar trebui gândităşi cântărită bine aceastăacţiune, puse în balanţă

toate avantajele şi deza-vantajele, pentru ca maitârziu să nu-ţi reproşeziţie însuţi pasul făcut?Oamenii la care parteasentimentală atârnă maigreu la cântar, pot suferitoată viaţa în urma aces-tui pas făcut. Dacă eştiun om raţional, luptător,puternic şi în măsură sărealizezi supravieţuireaîn noul mediu, adap-tându-te, atunci nu veisuferi şi vei fi mulţumitcă ai reuşit să te salvezi,că ţi-ai atins ţelul, căci „oviaţă fără ţel e o moartetimpurie”, spunea şi Go-ethe. Este tot atât de va-labil pentru un individ,cât şi pentru o întreagănaţie.

De multe ori, ideea desupravieţuire ni se parebanală, dar ar trebui să-iacordăm o mai mareatenţie. Importantă de-vine starea psihică încare ne aflăm, pricepereaşi abilitatea de a folosi ocale bună de supravie-ţuire din cele existente.Începi prin a-ţi pune în-trebări ţie însuţi, deviimai realist, învingi teme-rile, adopţi o atitudinepozitivă, într-un cuvântte antrenezi, până ţi seinoculează această do-rinţă de supravieţuire.Crezi sau eşti sigur că aigăsit calea supravieţuirii.Urmează să te arunciîntr-o lume despre careştii poate prea puţinuneori, nu cunoşti preabine ce te aşteaptă, cu ceşoc vei fi confruntat.

Scriitorul şi futurolo-gul american Alvin Tof-fler (n.1928) ne spune căsocietatea dispune demijloace prin care leagăgeneraţia actuală de ceatrecută, acest simţ dez-

voltându-se prin cunoaş-terea istoriei, prin moş-tenirea acumulată înartă, muzică, literatură şiştiinţă, dar, noi nu dis-punem de mijloace simi-lare pentru viitor,neavând o moştenire alui; poate fi însă trezită oconştiinţă a viitorului, înscopul atenuării acestuişoc al lui, ocupându-nede prevederi şi găsireaunor soluţii la proble-mele viitorului, pentru aputea dobândi deprinde-rea anticipării lor. Pro-babil factorul imaginativtrebuie dezvoltat în acestmoment şi pentruaceasta avem nevoie deîndrăzneală. „În lumenecazuri veţi avea; darîndrăzniţi. Eu am biruitlumea," putem citi într-unul din cele mai fru-moase capitole aleEvangheliei după Ioan.A îndrăzni înseamnă adobândi curajul de a ac-ţiona. Există şi riscul pecare trebuie să-l luăm înseamă, adică să fim con-ştienţi că ne expunemunui posibil pericol. Dar,nu riscăm imens dacă nuavem curajul unui risc?

Viitorul ne preocupă.Femeia - filozof HannahArendt (1906-1975) spu-nea că „ceea ce face cuadevărat diferenţa dintreaceastă generaţie şi ge-neraţiile trecute, în toateţările, este hotărârea pri-mei de a acţiona, bucuriaîn acţiune, garanţia de aputea schimba lucrurileprin eforturi proprii.” Şigândul m-a dus la cuvin-tele Fericitul Augustin:„Învaţă să-ţi scrii dure-rile pe nisip şi bucuriilepe stâncă”. Totul este,zic, să-ţi alegiplaja, nisipul, vân-

4

4

10 nr. 66 n mai 2013

tul şi stânca.Umanitatea îşi

are mersul ei, în-aintează oricum, iar noitrebuie să ţinem paşii cuea. În aceste condiţii,poate oricine să-şi punăîntrebarea: Dar eu ce şicum trebuie să acţionez?Răspunsul trebuie căutatîn cuvintele lui Nietzs-che, care propunea îndrumul ascendent alomului, folosirea „pro-priilor picioare”. Filozo-ful şi poetul francezJean-Marie Guyau(1854-1888) în scurta saexistenţă, a avut un opti-mism care se apropia decel al lui Nietzsche, dar,în plus, a avut şi o maresensibilitate, o adâncăiubire şi înţelegere aomului. Vorbea despreputerea vieţii şi despre

acţiune, numai ele pu-tând rezolva o mareparte a problemelor gân-dirii. Considera că sacri-ficiul poate fi, în anumitecazuri, o extindere a vie-ţii, preferând un elan deexaltare sublimă unorani întregi de banalitate.„Părinţii, spunea el, suntcei care ne feresc de ero-rile în care ei au căzut,noi ferim descendenţiinoştri de erorile noastre,fiindcă în orice eroareexistă puţin adevăr şiaceastă mică parte deadevăr merge crescând,întărindu-se.” Să ne bi-zuim aşa dar, mai întâipe noi înşine, pe gândi-rea noastră, pe paşiinoştri şi apoi pe gândireaşi paşii celorlalţi oameni.Să fim călăuziţi de senti-mentul religios în tot ce

întreprindem, întrucâtel, acest sentiment, des-emnează dependenţa, le-gătura reciprocă cudivinitatea. Minunatesunt cuvinte acestui filo-zof, de care oricine îşi vaputea aminti cândva:„Dumnezeu este priete-nul pururi prezent al pri-mei şi al ultimei ore, pecare-l vom regăsi chiaracolo unde ceilalţi nu nepot urma, până şi înmoarte. Cui să-i vorbimde fiinţele care nu maisunt şi pe care le-amiubit? Printre acei ce neînconjoară unii abia îşimai amintesc de ele, cei-lalţi nici nu le-au cunos-cut…”

Filozoful grec Epictet(50 d. H – 135 d. H.)spunea că nu trebuie săne temem de sărăcie, de

exil, de închisoare sau demoarte, ci să ne tememde propria noastrăteamă. Şi pentru a nuajunge să ne temem depropria noastră teamă,ne este necesară voinţaşi stabilirea unui ideal, înaşa fel ca viaţa să nu fielăsată la voia întâmplă-rii. Mi-au plăcut douăfragmente din scrierilelui. Primul: „Viaţa la voiaîntâmplării este ca aparevărsată: tulbure, glo-doasă, grea de răzbătut,vajnică, zgomotoasă şirepede trecătoare”, celde al doilea: „Viaţaorientată după un idealeste ca izvorul nesecat:curat, limpede, gustos,răcoritor, înviorător,căutat de toţi, bogat şipururi fără de sfârşit”.

4

Ion Catrina

Cu puţin timp înurmă, ne-au parvenit„Poemele bilingve 3/Bi-lingual poems 3”, intitu-late sugestiv „Miculunivers/The little uni-verse”, ale unui poet carenu mai are nevoie denicio prezentare. Estevorba de un om de marecultură, militant activpentru promovarea fru-mosului în conştiinţa se-menilor săi.

Poemele debuteazăcu o confesiune plină decandoare. Dintre toatespiritele visătoare şi că-lătoare ale copilăriei,unul a rămas lipit destele şi a plecat în uni-vers. El s-a dus să ves-tească lumii despre iarbaverde de acasă, desprepământul negru încărcatde rod, despre fluturii deprin livadă şi despre ste-

lele căzătoare ale nopţi-lor de vis. Este spiritulveşnic viu care arde pen-tru vatra plină de amin-tiri a copilăriei per -manente ce se ascundeîn fiecare dintre noi.

Călătoria prin universeste un fin proces iniţia-tic marcat de relevaţiiprofunde. Poetul por-neşte din copilărie, sematurizează printrestele, îşi găseşte împlini-rea prin dragoste şi aş-teaptă liniştit sfârşitul.Ciclul, amplu şi profund,condensat la maximum,generează o succesiunede sentimente complexe.

Dialogul poetului cu

lumea este un dialog cuuniversul însuşi. Ruga saeste una specială. Poetulcere timp pentru împli-niri profunde, pentrurealizări spirituale desubstanţă. Bucuria lui defiecare zi e bucuria daru-rilor pe care i le oferă oviaţă împlinită. El în-deamnă oamenii să sebucure de tot ceea ce-iînconjoară şi le aratăcalea spre linişte şi mul-ţumire.

Exprimarea plină decandoare, atent şlefuitădeconspiră un deosebitmânuitor al condeiului,pentru care versul numai are nicio taină.

Ne exprimăm regre-tul că n-am avut ocaziasă-l cunoaştem pe poetîn deplinătatea forţeisale creatoare, iar operasa se desfăşoară departede privirile cititoruluiobişnuit. Critica româ-nească se desfăşoarădupă criterii accesibiledoar pentru iniţiaţi şi încercul elitei se pătrundeîn mod arbitrar, dupăgusturi şi exigenţe îndo-ielnice. Sperăm într-olansare de carte a distin-sului poet şi la librăriiledin Bucureşti.

George Roca:Un poet de

aleas\ sim]ire

11nr. 66 n mai 2013

Constantin C.Popescu

Se spune că orice călătorie, ori-cât ar fi de lungă, începe cu primulpas. La fel s-a întâmplat şi cuAdrian Melicovici, acest incorigi-bil visător de vise frumoase, darpentru împlinirea cărora nu pre-getă să facă un lucru obligatoriunecesar, acţiunea. Primul pas alîndelungatei lui călătorii perpedes până la Roma, în Italia Ce-tăţii eterne, a fost făcut în toamnalui 2012, într-o zi cu soare blând,când am fost alături de el la înce-putul - primii paşi - ai expediţieiinterculturale Speranţa unui vis.Unde e o voinţă există întot-deauna o cale, spune un alt cuvântde duh, pe care inimosul „pri-beag” târgoviştean a găsit-o întâiîn sufletul lui, cu deosebire des-chis către oameni. Lor le cautăprezenţa ca unor îngeri, oriundes-ar afla şi îi cheamă alături învisul încheiat în decembrie 2012,la peste 60 de zile distanţă în timpde locul primului pas. Timpulacesta a fost altul pentru călătorulsupus eforturilor şi ostenelii, darcălăuzit de entuziasmul debor-dant al bunului meu prieten.

Noi, toţi cei ce l-am urmărit înacest timp stând pe loc, putem cudestulă greutate şi efort al imagi-naţiei să-l înţelegem. Abia acum,la ceva distanţă în alt timp, cândAdrian Melicovici urmează să nedăruiască noul său volum, „Pri-beag pe drumul viselor” vomputea să înţelegem mai bine expe-rienţa iniţiatică prin care s-a au-

todefinit ca om şi scriitor ladeplină maturitate. Amplăcerea să fi terminat decitit manuscrisul acesta,care nu e nici pe departe unbanal jurnal de călătorie.Deşi autorul l-a numitroman, cartea este o sumăde semne aproape magice(a se citi oameni, persona-jele vii ale cărţii) pe caleaunui drum lung, acela de lavis la realizarea lui, acela alsacrificiului şi al încrederiidepline în forţele proprii,aşa cum fiecare ar trebui săne alegem.

Un exemplu de dârze-nie, de credinţă în steauacare nu se stinge a speran-ţei, pe care Adrian Melico-vici o urmează, dăruind ouimire care dacă nu ar fiaceea a unui scriitor ar putea fi lafel de curată ca aceea a unui copil.Un drum în căutarea unei lumi (înaceeaşi Europă care ne cuprindede 2000 de ani fără „acte”) caretrebuie să fie zgâlţâită din indife-renţe, din prejudecăţi sau judecăţideformate. Românii întâlniţi încale sunt cei cu inimile calde, ge-neroşi din fire, dar şi cei pribegi -rătăcitori căliţi de încercări, fie însecole de zbuciumată istorie, fie,mai recent în anii sumbri ai pe-rioadei comuniste şi post-comu-niste.

Ca să ajungi trebuie să rătă-ceşti, deşi atunci când destinaţiaexistă acest act nu se mai numeşterătăcire, ci călătorie. Adrian Meli-covici a călătorit singur către el în-suşi. O altă zicală spune că„drumul către tine însuţi sfârşeştecând ajunge la celălalt”. O expedi-

ţie reuşită, pe care cei ce o deni-grează nici măcar nu o pot im-agina, îşi lasă mărturiile retrăitecu lacrimi în ochi în filele cărţii,emoţie care îşi găseşte ecouri încititor, atât în ţară cât şi în afarahotarelor. Varianta în limba ita-liană vine să sublinieze faptul că apurta pe umeri patria natală şi cu-lorile ei pe tălpi sunt o cruce greude dus, iar acest Badea Cârţan almileniului III - Adrian Melicovici- a îndrăznit să le cinstească într-un fel irepetabil. Recomand acestal cincilea volum al scriitoruluimai cu seamă celor care nu auîncă sau nu cred cu tărie în visullor: este o lecţie de încredere, desperanţă şi bucurie a vieţii, lucruride altfel oricând disponibile înunivers, fără niciun fel de plată,dar cu răsplată înmiită.

Adrian Melicovici:

Pribeag pedrumul viselorE d i t u r a B i b l i o t h e c a , 2 0 1 3

12 nr. 66 n mai 2013

Muguraş MariaPetrescu

„Love Survives” (Edi-tura ARTSHOP, Istanbul,2013, 112 pp.) este cel deal treilea volum de versuriscris de Mesut Şenol. Esteo carte de auto-definire(„my dream and theriver/ they would be to-gether/ accompanied by/all non conformist he-roes/ and lament wouldnot be a place” – PlannedDaydream), pe care poe-tul a simţit necesar să oscrie, este crezul lui în cu-vântul scris sau rostit şiapoi transformat în sune-tul poetic al unui începutpur de lume, dinaintea fa-cerii ei şi, chiar dinainteacreerii lui Adam şi Eva(„Even the destiny of Eveand Adam is sealed”),este limbajul poeziei(„Striking words melthearts when time is right/The language of musictunes in the heavenly ar-ches” - Love Survives).

Poezia lui MesutŞenol nu este una a căde-rii în deznădejdea Cu-vântului, exprimarea luieste caracteristică unuisuflet sensibil, („Thetruth and the soul walkside by side”) care gân-deşte direct („The wordsfall short”), este poeziaunor ochi ce văd ascul-tând („Moaning is hid-den everywhere”), estepoezia unei plăceriaproape epicureice („Tosip you meets the samedestiny/ It is differentfrom poison and honey/If every sip is to be ac-companied by a chew” -To Sip You).

Timpul acestor ver-suri este un prezent al vi-sului care trebuie simţit

şi trăit la propriu, indife-rent de piedicile care potapărea („Now it is timeto be awake and feel thedream/ to live it throughanything may be hinde-ring” – Sinaia’s Novel),este interludiul unor ci-cluri existenţiale carecurg oricum ireversibil şităcut („The journey inthe universal would be-come our companion intime/ There is not a sin-gle instant that does notbelong to someone” - WeAre Hanging on to Life),este timpul recunoaşteriiadevărului, atunci cândîn nopţile lungi îşi îm-brăţişează temerile. Tim-pul existenţei lui MesutŞenol este acel fluid careîi trece prin trup la nes-fârşit. Iată de ce, lumealui, întregul lui univers,nu trebuie explicate,pentru că ele există înrealitatea visului.

Love Survives este ocercetare atentă cu bino-clul în sufletul oamenilor.O abordare răsturnatătrimite cu gândul la ex-plorarea sufletului, care,şi el la rândul lui, areochii de lupă ai binoclu-lui. De aici se deschiddouă perspective:

1) cercetarea lumii cuochii binoclului de suflet;

2) constatarea univer-sului iubirii.

Cu toate acestea ra-diografia acestei lumi încare trăim şi noi astăzi,nu este dominată de tri-steţe, iar dacă totuşi ea

există, este foarte fin do-zată şi expusă constată-rii, Mesul Şenolînvăluind totul în atmos-fera poeziei lui. Avem dea face cu o scanare aacestei lumi, cu o consta-tare a ei la rece (cu un re-zultat îngrijorătoruneori), fără implicărisentimentale, poate celmult doar o senzaţie degust amar al ei. Nu avemde a face cu acele semneascunse ale timpului.Cele două planuri în careeste scrisă cartea, nusunt rezultatul unei ob-servaţii obositoare (maiales în ceea ce priveşteprimul ei plan), ci con-statarea unei memoriifigée, a unui pattern dincare nu mai putem ieşi.Pe de altă parte, MesutŞenol răstoarnă din nouplanul poetic, scriinddeschis sau cu o sinceri-tate pe care şi-o recu-noaşte, o poezie acontrastelor în care el capersoană se încadreazăşi se auto-defineşte per-fect, doar că de aceastădată într-un altfel detipar „patterns of un-found things/ typical ofpoetic task on hand/plasticity of feelings/ un-locking mysteries loa-ded/ when look seems sodeceptive/ perceptionskeep generating things/humans start singing/ amusic of after-world” (InPlain Sight).

Dacă veţi avea ocaziasă cititi Love Survives,

veţi găsi cheia cărţii un-deva pe la mijlocul ei. Iu-birea, sentimentul care adăinuit dintotdeauna,trebuie, paradoxal pri-vită aici printr-un amardeja constatat. Omenireaeste en route şi nu se maipoate opri, trebuie să-şicontinue acest „incredi-ble fatigue test/ under-gone by most humans/as well as most up todate equipment/ to salvethe community” (Enroute). Totul este dejabine gândit, aranjat, diri-jat, ordinul vine de sus,cangrena răului în dru-mul ei către perfecţiune,nu face decât să sape, ri-dicând, consacrând, lanivel de mândrie, ceea ceastăzi numim cu dezin-voltură „greşeală de fa-bricaţie”. Ce simte lumeade azi faţă de toate aces-tea? Simte acea pasiuneoarecum misterioasă şiinexplicabilă în interio-rul căreia poţi rezistanumai dacă umorul (?!)ar mai putea să ne călău-zească amărăciunea.Către toate acestea se în-toarce Mesut Şenol cu ofrază simplă prin care îşiexprimă un crez: ceea cenoi numim viaţa noastrănu pare a fi decât o călă-torie prin scris (nu printimp). Restul nu

Mesut Şenol:

Dragosteasupravieţuieşte

4

13nr. 66 n mai 2013

este decât o trăireîntr-o viteză ame-

ţitoare (avioane, curierirapizi, etc.). Dar putereaminţii? Puterea minţii îiintimidează pe cei des-peraţi, paradoxal dându-le năzuinţe. Rămânedoar implorarea cerului,dar nu în sensul de acerşi, ci în sensul uneirevolte interioare pentruceea ce se merită pedrept cuvânt. Aceasta nueste o atitudine submi-sivă, ci curajoasă, dârză,de provocare, acceptatăîn permanenţă. Conclu-zia lumii în care trăimeste aceea că „By liste-ning the voice of con-science we go for doingsomething/ Say we talkor remain quiet, it wouldnot make a difference,/and we still exist” (WeAre Hanging on to Life).Visul omenirii este acelade a îndrăzni să-şischimbe cursul ei exis-tenţial spre un mai bineşi, de ce nu, dacă sepoate, spre foarte bine.Cartea aceasta, ca şi exis-tenţa noastră ca şi lumeasunt acea lecţie perma-nentă şi repetitivă „tolearn how to get tiredagain” (Dreadless), viaţanefiind, ironic, decâtmarfa care, îţi doreşti săfie de vânzare şi pe caremergi să o cumperi.

Să revenim la cel de aldoilea plan: iubirea princare Mesut Şenol seauto-defineşte „I love mylove time and again”(Out of Ordinary), poe-zia lui fiind, din acestpunct de vedere, de osensibilitate nebănuită,ce transpare cu fiecarevers, fiind parcă o per-manentă şi lungă scri-soare de dragoste

adresată unei iubite cunumele de: Darling La-vander. În acest poemdeosebit de frumos tesimţi bine, te înconjuride un câmp parfumat delavandă mov care, din-colo de toate îţi evocă şiun tablou impresionist.Mesut Şenol afirmă că li-teratura şi muzica suntbogăţia continuă a oa-menilor, dar iată că şipoezia, care împrumutăsau se foloseşte de ele-mente picturale transmi-ţând (cum este în acestcaz) doar impresia, reali-zează, pe deplin acelaşilucru, poezia lui materia-lizându-se într-un cu-vânt al unei simfoniimuzicale. De aceastădată tonul se schimbă,devine unul de bucurie,în care chiar şi jocul rea-lităţii poate include o iu-bire imaginară sau nu.Iubirea lui, liber expri-mată, râvnită chiar, estede o sensibilitate aparte.Ea este proiectarea uneilumi într-o bucurie desuflet exprimată, ritualicaproape am puteaspune, prin parfumuriafrodiziace sau prin ele-mente picturale, de o co-loristică optimistă,aleasă cu grijă. Fără săexagerăm, în acest jocperfect al iubirii, MesutŞenol creează şi picteazăcu cuvintele, observaţiilelui fiind cele ale detaliu-lui metaforic bine con-trolat din punct devedere semantic. Remar-căm că tonul general alpoeziei lui nu este unulde tristeţe, de abandon,ci unul de bucurie, con-cretizat într-o libertate agestului („equal to thehurting and ticklingpleasure of biting” sau

„without touching of thefingers on the neck/there is an awkardnessin the riddle solvedthrough kisses” – HerTeeth and Dreams).

Coloritul sau tonurilepoeziei, dau senzatia deinefabil, peisajele suntdescrise în culori ceredau imagini clare.Contururile, însă, sepierd în sau trec uşor în„shadow figures” de latonuri de violet, la ungălbui auriu, de la culorivii la lumină la culoristrălucitor fascinante înnoapte. Unde ar putea fifolosită o astfel de teh-nică picturală, pictatăprin cuvinte? Desigur, ladescrierea Veneţiei, laredarea culorii lumii, ladescoperirea metaforeiexpuse din noi. Privitădin alt punct de vedere,omenirea are o nevoiepermanentă de a „ba-lance catastrophies withlove” pentru a evita ast-fel, agonia ei perma-nentă „desire andpassion for beauty/ stilldominates the scene ofthe semi-desperatesouls” – Jewelish Fee-lings. Toate aceste ele-mente creează oatmosferă caldă şi calmă,intimă, plăcută şi îmbie-toare, în care lumina plă-cută sau diafană, directăsau irizată, puternică sauadumbrită, predispunela iubire.

Dacă este să ne întoar-cem iarăşi la rigorile pic-turii impresioniste, vomconstata că personajelesunt bine definite daruşor estompate. La fel seîntâmplă şi cu volumulLove Survives, în care elepot fi amorfe (voci deradio, mesageri pierduţiîn eter), sau foarte bineconturate, cum este cazul

pisicii, care devine perso-naj central în poezia ForMy Cat. Simpatica pisicădevine obiectul uneiatenţii speciale.

Poezia lui MesutŞenol este aspiraţia cătreinfinit, către o libertatedorită şi exprimată,trăită ca sentiment nein-vaziv. Ea îşi va lua citito-rul de mână şi îl vaconduce către drumuldescoperirii unei lumitainice. Poezia aceasta teînvăluie în sentimentulde dragoste, în lumină şisensibilitate, poetul reu-şind pe tot parcursul căr-ţii să-i inoculezecititorului dorinţa de a fiîmpreună în aceastălume aparte, în care elascultă de porunca desti-nului „You are to openyour universe, your soul,and you are to love” –Feelings. Versurile suntdeosebit de frumoase,iar muzicalitatea lor in-ternă (o altă trăsătură debază a scrisului luiMesut Şenol) le face săcurgă, dând astfel citito-rului (chiar dacă le ci-teşte cu glas tare sauîncet) o senzaţie de învă-luire, de căldură, de danssenzual. Ideile ei suntstrecurate meşteşugitprintre versuri (aceastadevenind deseori o tac-tică a poetului). Poeziile,versurile decurg firescde-a lungul cărţii şi,dintr-o dată găsim ideeade bază, dezvoltată într-o teorie scurtă şi concisă,explicată doar în câtevacuvinte). Poezia luiMesut Şenol te învăluieîn iubire, lumină şi dra-goaste. Ea are o anumitămuzicalitate, o anumităcadenţă interioară, care,coroborate cu ideile eipure, ajunge să consti-tuie, în final, adevărateeseuri poetice.

4

14 nr. 66 n mai 2013

Octavian Mihalcea

O notabilă abordare aproblematicii blagienene prezintă Lucian Gruiaîn elegantul volum inti-tulat Lucian Blaga. Uni-versul Clepsidră şiMatricea Stilistică, apă-rut la editura ieşeanăPrinceps Edit în 2012.Autorul încearcă să gă-sească o modalitate deacces corespunzătoare,să faciliteze pătrundereaelementelor fundamen-tale din acest veritabilcifru reprezentat decreaţia filosofului, poe-tului şi dramaturguluiromân.

Puterea de a trans-cende reprezintă unuldintre fundamentele on-tologiei blagiene. Miste-rul atotstăpânitor poatefi raţionalizat, însă, prin

natura sa fundamentalcontradictorie, nu poatefi pătruns cu maximăacuitate. Acesta e pluri-valent, comportând mul-tiple necunoscute. Unelepot fi doar intuite, altelesunt permanentizate,mai existând şi cele carepotenţează misterul. Cu-noaşterea luciferică pre-supune deschidereaîntru mister prin actultranscenderii. Realitateaocultă a lucrurilor nu segestionează raţional.Existenţa misterului estecondiţia revelării prinactul depăşirii metafi-zice. Lucian Gruia, ra-portându-se la bazelefilosofiei lui LucianBlaga, cercetează operaacestuia prin metoda au-tognostică, de analiză aunui autor folosindu-ipropriile idei. Prin faţanoastră vor trece dejaclasicele componente aleoperei blagiene: filoso-fia, poezia, proza, dra-

maturgia şi atât de parti-culara viziune asupralumii, marcată de fiinţa-rea în orizontul misteru-lui. Se recurge la creaţiaculturală într-o încercaresalutară de a cuprindeesenţa. Printr-o inedităsinteză poetico-filoso-fică, Lucian Gruia verficămăsura în care matriceastilistică propusă deBlaga se aplică proprieisale opere. Astfel esteevidenţiat specificul spi-ritualităţii româneşti,fundament care trans-cende vremurile, incon-fundabil element încontextul unei holisticespiritualităţi. Cartea seaxează asupra caracteru-lui greu sondabil propriucreaţiei. Pentru Blaga,aceasta rămâne un mis-ter, cu originea în inco-ştientul eului uman şiţinând de originea mis-terelor cosmologice. Printeoria matricei stilistice eîntemeiată filosofic ideea

privitoare la complexita-tea culturii şi imensa va-rietate caracteristicăformelor istorice aleacesteia. Lucrarea luiLucian Gruia ne prezintăliniile directoare ale ar-hitectonicii sistemului fi-losofic blagian. Blaga s-asimţit limitat în limbajulfilosofic tradiţional, fiindneîncetat în căutarea cu-vântului care să exprimeadevărul speculaţiilorsale. Astfel a creat noitermeni filosofici, unlimbaj propriu pe care îlexplicitează şi LucianGruia. Putem privi acestvolum ca o introducereîn opera lui LucianBlaga. El are datoria sătrimită cititorii spre o(re)lectură a operei bla-giene, mai fidelă cuaceasta şi datorită lucră-rii de faţă.

Conceptelemisterului

Ştefan LucianMureşanu

Nu contestăm etimo-logia cuvântului ca pro-venit din limba slavăînsă nici excluderea deri-vării acestei onomasticidin cuvinte trace. Certeste că obiceiul este moş-tenit de la strămoşiinoştri însă numele săr-bătorii încă trezeşte inte-rese în acceptareaştiinţifică a cercetării eti-mologiei acestuia.

Putem spune că sim-ţim acum aşa cum ausimţit şi strămoşii noştri,în preajma acestei zile,un început în toate! Pă-mântul se trezeşte laviaţă, natura renaşte.Soarele revarsă o căldură

mângâietoare, iar vântulsuflă din plămânii săi aermai cald, sângele schim-bându-şi culoarea, inima– pulsaţiile. O mireasmădulce se împrăştie pe că-rări, chipul blând al pri-măverii ne zâmbeşte, iar

mâinile ei nevăzute nemângâie… Seva pomilormusteşte, dragostea în-cepe să domine pămân-tul. Zilele devin mailungi şi mai blânde, na-tura începe să-şi aratefarmecul. În curând na-tura se va îmbrăca înhainele-i frumoase, vada colţul ierbii, copaciivor fi ninşi de flori albe.Miros de început, miroscurat, proaspăt, miros deghiocei, mirosul dragos-tei...

Sărbătoare a iubirii laromâni, Dragobetele

Continuare din numărul trecut

Lucian Gruia

15nr. 66 n mai 2013

Poemele b\trânuluide Eugen Dorcescu1. Bătrânulşi-a simplificat,şi-a geometrizatafectele. Spunecă ierarhia iubirilor saleîncepe cu Iah Elohim, continuăcu soţia, nepoţii, fiicele, cupărinţii şi fraţii – cei după trup,cei întru credinţă – ,se opreşte la semeni,diluându-se enorm, pentru a-icuprinde pe toţi, pentru ase distribui egal fiecăruia,se întoarce apoi, revine lael însuşi, încrezătoare,dar bătrânul nu vreas-o primească, el ştiecă a iubi pe cineva dintre oameniînseamnăa dori să trăieşti tu în locul lui- spre a-l feri de ororile vieţii –,el ştiecă a urî pe cineva înseamnăa dori să îl faci pe acela sătrăiască în locul tău,şi bătrânul nici nu se iubeşte,nici nu se urăşte,el nu mai trăieşte de mult înlocul său,el nu mai trăieşteîn nici un locşi n-a murit încă.

2. Cadavrele încă vii din oraşi-au făcut bătrânului oprimire indiferentă, o primireprietenoasă,era soare, era cald,maşinile goneau care-ncotro,copacii fremătau,acoperind morminte deaer,adia, subtil, a trecere, adescompunere, aputrezire,în vitrine soarele- harnic paracliser –aprindea candele, stingealumânări,se făcuse din ce în ce mai cald,cadavrele încă vii erau pline,

din creştet până-n tălpi,cu viermi lungi desudoare.

3. Incompatibil cuspaţiul, cu timpul,bătrânul îşi gustă, însingurătate, acronia,obligat, totuşi, prin pârghianecruţătoare a gravitaţiei,să rămână fixat într-un loc,într-un topos, în spaţiulde care nu-l mai leagă nimic,în afara repulsiei.Dar şi timpul deşiră şisfâşie – timpul, criminal nevăzut,adânc împlântatîn inima spaţiului, adâncîmplântat în trupulbătrânului,muşcându-i sufletul,însângerându-i sufletul,noaptea, mai ales,noaptea târziu,colindând prin coşmaruri,ca o hienă.

4. Bătrânul e atât desingur, încâta umplut, cu firava luisubstanţă, spaţiul şitimpul,bătrânul e atât desingur, încâtnu-şi mai află loc înspaţiu şi timp, s-a ghemuit învechiul lui faeton decenuşă,cu vizitiu decenuşă,cu doi cai decenuşă,stă rezemat pe tapiseriade scrum şi cenuşă,străbate un peisajneînchipuit de pustiu,neînchipuit de frumos,operă a incinerării universale,străbate un peisaj peste carenoaptea coboară definitiv,o singură flăcăruie, un restal incendiului cosmic, îiluminează,de foarte departe,drumul alb,de cenuşă.

5. Fiicele bătrânului nul-au uitat, deşi, de fapt,nu-l mai ţin minte.El nu le-nvinovăţeşte, el nuînvinovăţeşte niciodată penimeni (poate tocmai de-aceeanu-l mai ţin minte),el contemplă liniştit marelerâu al timpului (seamănă cuIbrul, îşi zice),aşteaptă clipa când îşiva îmbrăţişa mesagerul deflăcări,când va intra şi se vaface nevăzut în familiafocului,când fiicele focului,nepoţii focului vordevenipropria safamilie.

6. Bătrânuluii s-a făcut atât de lehamitede ziuaploioasă, deînfăţişarea oraşului,de piaţa duhnitoare,de semenii murdari, săraci,zbârliţi, disperaţi,i s-a făcut atât delehamite de sine însuşi, depropria-i viaţă,încât, întors acasă,şi-a şters, cuun gest decis, decisiv,şi-a şters, de pepânza goală a zilei,statura, umbraşi urmele –atât înapoi, cât şiînainte.

16 nr. 66 n mai 2013

Emil Dumitru

Însă, până ajungea laliziera plantaţiei tinerede salcâm, o ,,perdea na-turală’’ împotriva visco-lului, cum solemndeclarase primarul co-munei atunci când o să-diseră, enervarea îitrecea.

În ultimele zile, fiin-dcă natura îi permisese,folosise prima variantă.Şi azi la fel. Cum ajunseînsă la potecă, simţi ne-voia să coboare de pe bi-cicletă şi să meargă lapas: am timp, nici n-atrecut personalul deşase! îşi zise în gând neaGogu privind în zare te-rasamentul căii ferate,apoi coborî privireapeste lanul de porumb:ia uite domne porumbul’talianului, ce verde şifrumos e! Nu te vezi nicicălare din el. Dacă areomu’ utilaje aduse dinItalia şi îngrăşăminte na-turală dă la noi din sat…că vecinu’ meu Vasile,care are patru vaci, băli-garu’ îl vinde ’talianului,pă euro, să făleşte el, înloc să-l ducă la el păogor!… Tare dăştept, nuglumă!?… Uite ce mareşi bine dezvoltat e po-rumbul ’talianului, faţădă al lor!... Cum să nufacă recoltă bună? Daoare, ce-o face domne cuatâta porumb?... L-olăsa la noi în ţară sau îlduce în Italia lui? Cădoară e pământul lui,nu? Eu, dacă aş fi fostmare şef acolo în ” stat”,n-aş fi vândut niciopalmă dă pământ, l-aş ficoncesionat doar pă cin-zeci dă ani…

Ajuns lângă liziera desalcâmi, se opri să ad-

mire şi porumbul oame-nilor din sat. Plecasebine şi al lor, muncitsimplu, aşa cu sapa şiprăşit cu calul, era camla şold, şi lumea termi-nase de câteva zile pra-şila a doua. Puse mânastreşină la ochi, să vadămai bine. Acum în pri-mele raze de soare, frun-zele late de porumb,sclipeau unduindu-se înzare ca nişte valurilemici ale unei mări calme.

Atât o fi şi Mareanoastră dă mare? se în-trebă nea Gogu înăl-ţându-se pe vârfulpicioarelor să vadă câtmai departe.

O fi mai mare dă câtvăz eu cu ochii?... Of,Doamne! La vară, gata,mintenaş o duc pă Gher-ghina mea la mare, me-rită săraca!... Că murimşi nu vedem şi noimarea!... Hi, hi, hi!... s-ovăz în costum dă baie păGherghina!...

Când îşi reluă mersul,trist că nu văzuse nici elşi nici consoarta luiMarea Neagră, îndreapta nu se mai uită…S-ar fi întristat şi mai răuşi ar fi lăcrimat ca zileletrecute, când văzuse cumprimii mărăcini începu-seră să crească ca lăptu-cile într-o seră… Câtvedea el cu ochii, numaipământ mănos lăsat pâr-loagă… Pământ retroce-dat după revoluţieoamenilor, majoritateaacum bătrâni, însă ne-

având posibilităţi să-lmuncească - dar nici în-credere să-l dea înarendă sau ei să se con-stituie într-o asociaţie - îllăsaseră de izbelişte.

Abătut şi supărat pesituaţie, încălecă pe bici-cletă, trecu prin lizieră şicoti pe lângă terasamen-tul căii ferate. De aicimai avea câţiva metriipână la viaductul pe subcare trecea şi urmărindpoteca uşor şerpuitoare,gata, urma asfaltul, iardupă zece minute demers cu bicicleta pe dru-mul lin, ajungea la servi-ciu.

În acel moment seauzi în depărtare un şu-ierat de locomotivă. În-toarse capul şi văzu cumvine trenul, ca un şarpeimens, alunecând pedrumul de fier.

Aha, e bine, uite şipersonalul dă şase, vineşi el! Acu’ două minute aplecat din haltă! M-amîncadrat la fix ş-o să-lmai prind pă moşu’ Stan,să mai stăm o ţâră devorbă… mai fumăm o ţi-gară! Iar azi… azi amsă-l cinstesc cu o cafea,dă la bufet!

După câteva minute,locomotiva îl salutăprintr-un şuierat scurtşi-l depăşi. Răspunse şiel salutului, făcându-imecanicului, semn cumâna. Precis e Radu pălocomotivă! Numai elmă salută aşa scurt!... segândi nea Gogu şi viră

bicicleta, intrând pe subviaduct, în timp ce trenultrecea pe deasupra, dar,când mai avea doar unmetru şi ieşea pe parteacealaltă, simţi o loviturăcumplită în moalele ca-pului. Parcă o grenadăfăcuse explozie în ochiilui. Privirea i se înceţoşăşi brusc văzu negru înfaţa ochilor, apoi totul secufundă într-o linişteadâncă… Corpul lui neaGogu, în virtutea iner-ţiei, mai merse câţivametri pe bicicletă şi seprăbuşi într-o poziţietotal nefirească, cel puţinasta văzură călătorii dinultimul vagon, care înprima staţie alertarăşeful gării.

Vestea că nea Gogu”cheferistu’ ’’ a murit,sub viaduct, se răspândica fulgerul în sat şi ceimai curioşi dădură nă-vală.

Gherghina alergă şiea într-un suflet, des-culţă, dar, pe la jumăta-tea drumului, puterile olăsară şi se mai domoli.După câţiva paşi, genun-chii i se înmuiară şi seprăbuşi pe potecă în ţă-rână. Se simţi ridicatăde braţe de nişte femei,care o ajutară să meargă.

Precizie…matematică!

Comtinuare înpagina 28

17nr. 66 n mai 2013

MATURIZAREExasperat de umilinţi şi chin,Ca orice suflet bun şi primitor mereu,Eu, după ce l-am tolerat deplin,Gonit-am imbecilul din lăuntrul meu!

LORDULUI DIN MINEFiindcă sunt un tip bonom,Îmi crapă-obrazul de ruşine,Când mă apropii de un omŞi mă îndepărtez de mine!

BOGATULUI SĂRACDin artă ar gusta puţin,Că nu-i persoană oarecare,De n-ar fi, bietul, foarte plin...De golul care-l face mare.

DIALECTICA BINELUIFereşte-te ca de un hău,În caz că nu eşti chiar nebun,De bunătatea celui răuŞi răutatea celui bun!

EGALITARISM FEMININExagerându-şi rostul,Pasiunea-i stimulentul-Ea-nţelepţeşte prostul,Tâmpind inteligentul!

UNUI PSEUDOCRITICDE EPIGRAMĂ

(lui Alex Ştefănescu)Că ne tragem tărtăcuţaDin maimuţă, ştie-oricine,Însă eu urăsc maimuţa,Că nu s-a retras din tine!

UNUI PSEUDOISTORICPrin stratagemele mai vechi,Ştiute doar de „mari experţi”,A-nghesuit între coperţiTot golul său... dintre urechi!

PARANOIA ÎN DELIRStabil în instabilitate,Mă simt în siguranţă, poate,Dar simt că sunt total pierdut,Când mă prefac că-s prefăcut!

DOCTORIŢEI MELE(e lesne a învia...)

Doctoriţa mea sublimăNu se face de ocară:Cu privirea mă animăŞi cu fundul mă omoară!

POETULUIMIRCEA DINESCUE drept că o mai faci de oaie,Dar eu, ca semn că te iubesc,Ţi-am construit vreo trei butoaieDin doagele care-ţi lipsesc!

UNUI „IDIOT PROFUND”Foarte bine, că te zbaţiSă ne reprezinţi pe noi,Dar vom fi mai câştigaţi,Dacă te întorci la oi!

EPIGONILOR„... şi după noi Potopul!”-urlă unii,O vorbă ce cutremură şi cerul,Da-mi pare foarte justce vor nebunii,C-o să le spele, poate, caracterul!

PRIMARULUI POPESCU-PIEDONESoţia m-a tocat de zileSă mai slăbesc – halal temei! –Şi-am aruncat 50 de kile,Iar azi sunt slăbiciunea ei!

LA RESTAURANTUL„BOEMA 33”Dom’ chelner, puiul ia-l pe susŞi du-l să-l mai prăjească fata,Că, zău, de când mi l-ai adus,Mi-a ciugulit toată salata!

LAUDAŢIO PROSTIEICa cel mai copt din toţi netoţii,Când sufăr, vinovat sunt eu,Fiindcă-s prost de bun cu hoţiiNedemni nici de dispreţul meu!

PAROXISTICĂÎn disperare, într-o zi,Iubita mea a hotărât:Cu tine nu mai pot trăi,Iar fără tine, nici atât!

AXIOLOGICĂSe consacră scriitorii,Mai cu seamă cei avuţi-Când defectele notoriiSe consideră virtuţi.

HEDONISMULABSTINENŢEIOnor etern Creaţiei!Divină este vrerea,Să îi cedezi tentaţiei,De-a-ţi refuza plăcerea!

UNEI PISĂLOAGE TVInvitaţii tăi probeazăCă ar fi persoane culte,Însă ne exaspereazăCât suportă să te asculte.

CAZINOULLocalu-acesta minunatÎmi pare binecuvântat,Că mi-a adus enorm profit,De câte ori l-am ocolit.

Flori despiritde Aculin Tănase

18 nr. 66 n mai 2013

Nicolae Bălaşa

Deşi nu am dovezi,reiau o expresie ce a fostatribuită lui Brâncuşi:,,Când am plecat, v-amlăsat proşti şi săraci, văgăsesc şi mai săraci şimai proşti’’. Chiar dacănu-i aparţine, oricumfaptul că această expre-sie circulă, ţine de geniulpoporului român, sauchiar al umanităţii, în ge-neral. În consecinţă,contextual, în urmă cu13 ani, la prima ediţie a,,Zileleor Marin Sorescu’’Academicianul EugenSimion, revenit aici, înCraiova, ar fi pututspune asemenea: ,,v-amlăsat proşti şi săraci,atăzi, acum, vă găsesc şimai săraci şi mai proşti’’.Nu a făcut-o! Cuvintelesunt grele! Pe unii, inca-pabil de a vedea dicolode vârful pantofului, îiofensează. Nicio pro-blemă! Putem folosi si-nonime, echivalenţe.Limba română permite,însă farmecul limbajuluise diminuează. Pe de-asupra, ne-am îngreunachiar şi pe noi, vorbitoriilimbii române, la inter-pretare, dar pe cei carenu o ştiu?! Înlocuirea cu-vintelor într-un discursţine mai mult de diplo-maţie. Eu am învăţat,

însă, de la ai mei dinneam că, atunci cândvrei să dai cu barda, teduci şi iei de la locul eibarda.

Revin la prima ediţiea ,,Zileleor Marin So-rescu’’ şi amintesc faptulcă ele au fost organizatetot în vremuri de sărăcie.Se ţine asta, adică sără-cia, de noi mai cevadecât râia de pieleabroaştei, în condiţiile încare avem în Apuseni totatâta aur încât ţăranii ro-mâni şi-ar putea potcovipână şi caii cu potcoavedin preţiosul metal. E, înconţiile acelea, nu toc-mai prielnice, la primaediţie, a venit la CraiovaEugen Simion, GrigoreVieru, Maya Simionescu,D.R. Popescu, CătălinŢârlea, Ioana Drăgan, otrupă de actori, de laTeatrul Notara, din Bu-cureşti. În prezenţadoamnei Virginia So-rescu, în sala TeatruluiNaţional Marin Sorescu,s-a decernat şi premiulcu acelaşi titlu, un ta-blou, pictat chiar decătre autorul lui ,,Iona’’.După un spectacol depoezie susţinut de actoriibucureşteni, domnulEmil Boroghină, direc-tor, atunci, al naţionalu-lui craiovea, a pus pemasa amenajată în Bi-blioteca instituţiei, câ-teva fursecu, nişte fasole

bătută, suc, nişte apa...Cam ce a putut strângeîn astfel de îmrejurări încare, repet, sărăcia îi stă-tea, aproape, oricui, înprag, gata, de intrat încasă. Evident că unii nicimăcar nu au apucat săguste din puţinele bu-cate, iar de ajus, nici po-meneală! Într-oasemenea îmrejurare,profesorul George So-rescu mi-a propus să pri-miesc pe câţiva dintreoaspeţii Craiovei, lamasă, la mine acasă. Mis-a rupt sufletul că, dinlipsă de spaţiu, (locuiam,şi atunci şi acum, într-unapartament cu două ca-mere, într-un bloc, laetajul patru), nu mi-autrecut pragul şi actoriidin capitală, însă m-auonorat stând în jurulmesei (una improvizatădintr-o uşă scoasă dinbalamale şi aşezată pemasa ce o ţineam în bu-cătărie. Nimeni nu s-aprins!), cei enumeraţimai sus (Eugen Simion,Grigore Vieru, Maya Si-mionescu D.R. Popescu,Cătălin Ţârlea, IoanaDrăgan), la care adaugpe Tudor Nedelcea, Ge-orge Sorescu, pe sub-semnatul, autorulacestor rânduri, îm-preună cu soţia. Amschimbat vorbe, gânduri,amabilităţi, fără a facenegustorie cu ele. Într-

un cuvânt, ne-am simţitbine.

În ziua următoare,am fost invitaţi, la prânz,de către Î.P.Sa, NestorVornicescu, la Mitropo-lie. Masa, din salonul deoaspeţi, orientată pe di-recţia nord-sud, ne-aprimit, pe noi, invitaţii(Eugen Simion, GrigoreVieru, Tudor Nedelcea şieu), în partea dinspre ră-sărit, iar în partea dins-pre vest, pe Î.P.Sa. Eram,ca şi creştini, în PostulPaştelui! Aşa că ni s-auservit la prânz multe,chiar prea multe feluride urzici şi alte feluri desfeclă fiartă. Totuşi,toate bune şi chiar potri-vite pentru că au diluatun păhăruţ de ţuică, ser-vit între ele. Dacă şiacum, în 2013, noul Mi-tropolit ne-ar invita la omasă, pun pariu că nuam mai putea înghiţi mainimic. Nu de alta, darîntre timp, chiar şi urzi-cile s-au modificat sau s-au adapta ţepii la noilecerinţe ale mondializării.În consecinţă, mai mă-nâncă urzici, dacă mai aide unde!

După 13 ani, din ceicinci care am stat,atunci, în acel salon, ală-turi, mai suntem, înviaţă, trei. Procentual40%! Dacă mă exclud,având în vedere că nu re-prezint cine ştie ce, 50%.Prin extrapolare, laprima verere, cam aşa ararăta şi pierderile lanivel social. Pierderile,în plan moral, dar maiales în structura spiri-tuală a poporului, suntmult mai mari, dacăavem în vedere faptul cămulţi printre noisuntem un fel de

Despre sărăcie şiprostie ca formă

manifestă

4

19nr. 66 n mai 2013

morţi vii, ceumblă ca mo-mâile, cu capul

între umeri, prin lume.Nu-i mai punem la soco-teală şi pe cei rău inten-ţionaţi, că ne apucăpandaliile! Praful sealege, dacă nu cumva s-o fi ales! Procentul celorgreu de înlocuit tindespre 100%. E, abia acumdrama, chiar tragiculcare începe dintr-un,,când’’. Când nu mai aice pune în locul celordispăruţi, când un popornu poate pune la loc alţii,asemenea lor, adică alţiiasemenea spiritelor ceîmping un popor spre a

fi viu, un alt tip sărăcie!Sărăcia cu nuanţă exis-tenţială! Iar din existen-ţialism, limitele.Probabil, chiar limiteledisperării! În asemeneacondiţii, un Dumnezeudeja în lume, prezent înVechiul Testament, unDumnezeu panteist, s-aîntrupat OM şi ne-a rea-mintit, în urmă cuaproape 2000 de ani, cătrebuie să fim oameni.Se pare că iar am uitat!

Când sărăcia, canuanţă manifestă, bân-tuie popoare ( exemplu:corupţia are şi talie şistructură mondială, mo-ralitatea e decadentă

aproape oriunde pe faţapământului, chiar şi laVatican etc.), spiriteleuniversale se răsucesc şiîn cer şi în pământ. Serăsuces, cutreieră lumeaşi încearcă reconştienti-zarea. Probabil într-oastfel de împrejurare,neliniştile lui Dante, mi-au pus în mână condeiulşi am rescris pentru ro-mâni, Infernul.

Finalul primei cărţila-m semnat, totuşi, cuacest Eu-Tu, convinsfiind de existenţa uneialterităţi, convins fiindde faptul că Eu sunt unTu multiplicat, până launiversalizare. Diferenţa

dintre noi stă în specifi-citate. La nivelul specifi-cităţii, şi sărăcia, caformă a carenţei! Un an-samblu a tot, înţelege-rea! Înţelegerea, lanivelul comunicăriiumane, ca oameni....Însă cel mai greu e săfii Om! Iar până a puteafi, expresia ,,când amplecat, v-am lăsat proştişi săraci, vă găsesc şi maisăraci şi mai proşti’’ areconsistenţă. Exprimăadevăr! Îndreptarea? Stăîn a fi Om! Când omul vafi iar Om, sărăcia cu si-guranţă moare! Darmoare?

4

Dorel Schor, Israel

Iată-ne din nou înfaţa unor lucrări de artă,datorate unor pictoricare ne-au plăcut. Nucăutăm factorul comunci, dimpotrivă, subliniemceea ce face că fiecaredintre ei să se distingă înfelul său. Maestrul SamiBriss îmi trimite dinParis o felicitare la înce-put de an care, dincolode momentul conjunctu-ral este, prin esenţă şisimplitatea ei, purtătoa-rea unui mesaj de pace şiarmonie. Ca de obicei,pictorul privilegiază al-bastrul profund. Nu poţisă nu-ţi aminteşti de ta-blourile lui cu ambianţaonirică şi poetică, nu lip-site uneori de umor, încare cupluri senine su-bliniază alianţa contras-telor (pasare-peste). Saulucrările de inspiraţie bi-blică şi.. lirica, învăluiteîn culori calde, amintindde icoanele romaneşti.

Moris Manes este cu-

noscut pentru lucrărilesale dominate de o ener-gie debordantă, în culorinăvalnice şi o perspec-tivă dirijată de reguliproprii artei lui. Culorilesunt puternice într-ade-văr, dar şi familiare, cu-ceritoare dar şi intime.De acea, mesajul lui iz-bucneşte vulcanic, cuce-rind spaţii virtuale.Ceace se vede convingă-tor şi din această i ma -

gine.În picturile sale, Avi

Schwartz prefera scenelede gen, pieţele orientale,casele vechi, cafenelelecă pe vremuri. Persona-jele sunt aparent dinstraturile marginale alesocietăţii. Temele socialeapar în fundal că o aluziediscretă, dar de care nupoţi să nu ţii seama,chiar dacă empatia artis-tului nu se traduce

printr-o atitudine caresugerează schimbarea.

Şi iată-ne în faţa uneicreaţii a lui Orna Ben-shoshan. S-a spus desprearta ei că este suprarea-lista şi spirituală, magni-fică şi onirica, metafizicăşi cu însemne cabalis-tice, imaginativa şi cuumor subtil, misterioasăşi... profetica, o fereastrăspre alte dimensiuni,fascinantă, meticuloasăşi vizionara. Veţi găsipuţin din acestea în maitoate lucrările ei.

În sfârşit, prietenulLipa Natanson concen-trează în cadru mişcareaşi armonia, sensibilitateagrafică împletită cu dis-crete resurse poeticepentru a sublinia esenţa.Şi la el, culoarea e vie şicontrastanta. Pictorulcaută impresia spon-tană, autentică. Culoareaserveşte spaţiul generosşi mişcarea esenţială,desenul arata forţa şi ex-presie.

Cinci pictori caremi-au plăcut

An de an, de ziua în-vierii El ne dă lumină casă ne bucure sufletele şisă ne amintească căexiste viaţă după moarte.Aceasta ne este trans-misă pe cărări necunos-cute nouă. De ce oare neîncredinţează nouă creş-tinilor ortodocşi şi nu şicelorlalţi creştini ?. Sigurare încredere în noi şi to-todată are un plan măreţcu toţi care cred înaceastă credinţă. Lu-mina Sfântă vine la tim-pul ştiut numai de El,Hristosul nostru, astfelca până la slujba de în-viere de la ora 24 săajungă şi la noi credin-cioşii din România. Decâţiva ani avem luminăde la Mormântul Sfânt

de la Ierusalim. An dean, in aceasta noaptefără de întuneric, Mi-reasa lui Hristos necheamă la fiecare SfântAltar, ca la MormântulÎnvierii, spre a primi Lu-mina lui Hristos, care lu-minează pe tot omul dinaceasta lume: Veniţi deprimiţi Lumina! PrimimLumina ca pe ÎnsuşiHristos. Când ţinem fă-clia în mâini, să înţele-gem că Dumnezeu apoposit în palmele noas-tre. Când ne uitam la ea,să-L vedem pe Hristos,al cărui chip suntem fie-care dintre noi. Sa trans-formam aceasta luminăvăzută în lumina nevă-zută a sufletelor noastre,care să ne lumineze nunumai drumul în aceastaviaţă, ci şi în viaţa vii-

toare. Să oferim luminaaproapelui nostru îm-preună cu jertfa iubiriide aproapele. Nimănuicu nimic să nu-i fiţi da-tori, decât cu iubireaunuia faţă de altul. Cer-cetătorii au arătat că lu-mina reprezintă, înesenţa, unirea dintredouă caracteristici: undă(energie) şi particulă(substanţă). Nimic maipotrivit pentru a simbo-liza unirea umanităţii cudivinitatea, în HristosCel Înviat. Dar mareaminune a Luminii pas-cale este simbolizareasfinţirii firii umane, in şiprin Hristos, posibilitatea transformării noastredin păcătoşi în sfinţi, fiiai lui Dumnezeu. Învie-rea este bucuria sufletu-lui care nu e nici

trecătoare, nici ne-de-plina. E bucuria prin ex-celenta, pentru că ebucuria eternă şi de-plină. De aceea, In noap-tea Învierii nimeni nu artrebui sa fie trist. Nimeninu ar trebui sa plângă.Căci toate motivele deîntristare apar acum fărăînsemnătate faţă de bi-ruirea morţii. Dar omulcontemporan preţuieştemai mult „tinereţea fărăbătrâneţe“ decât „viaţafără de moarte“. Să ob-servăm că în noaptea în-vierii apare în invitaţiabisericii ,,veniţi de luaţilumină,, două mişcări:venirea lui Hristos şi pri-mirea noastră, adică În-tâlnirea. Primim, dacăvenim. Devenim sfinţidacă primim a urma luiHristos, căci El vine lacel ce Îl primeşte. Şi pri-meşte pe oricine vine laEl, căci aşa cum Hristoseste Lumina lumii, totaşa ne dă putere, celor ceÎl urmăm, spre a deveni,la rându-ne luminalumii, căci suntem lu-mină din Lumină.

20 nr. 66 n mai 2013

prof

. dr.

Gheo

rghe

Vale

rică C

impo

ca

Lumina învierii direct de la Iisus este ceamai mare bucurie din sufletele noastre. Ea

ne purifică sufletele şi ne face mai buni, maiiertători şi mai iubitori.

În căutarea Adevărului.Lumina Învierii (7)

CA UN VINOVAT ÎNCOPACUL EXISTENŢEIvă rog, chiar dacămai fac uneori acrobaţiepe o sârmă de covrigi, iertaţi-mă,chiar dacă mă aflu adeseao apă prea subţireîntr-un vad fără maluri, iertaţi-mă,iertaţi-mă pentru că nu suntnumai cel care se vedeeu sunt mai ales cel care

de atâtea ori am fostiertaţi-mă, tatăl meuşi mama mea şi fraţii meişi nepotul meu Arielşi neliniştea mea, iubită Soledad,şi toţi cei careaţi crezut în mine vreodatăeu m-am născut într-un copace atât de înalt copaculiar sub mine nu mai sunt crengicăci pe măsură ce urc ele se usucăşi se frâng în urma meafără să mai pot coborîîncă o dată, vă rog, iertaţi-mă, e atât de adânc copacul acestaîncât nici cerul nu-l mai poate umple.

INEGALABILUL OSPĂŢcătre voi, prieteni, salutfiţi bineveniţiintraţi, simţiţi-vă în casa meaca la voi în inimă

vreau ca în astă searăsă ne distrăm regalalămurile sună, masa e servităvom mânca, vom beaşi vom dansane vom ospăta cu coji de pâinerămase de la prânzuri trecutevom scurge apoi ulcioarelece sună demult a scorburăîn continuare vom râdeca şi cum ne-am vedea unii pe alţiimânjiţi cu funingine în somncăci dacă nu e pâine măcar circ să fievom cânta imne şi odevom adula în cor şi tot noi vom aplaudavom face dragoste de-om mai puteaintraţi, prieteni, fiţi bineveniţinu mă priviţi ca pe omul negrunu eu sunt vinovat de nefiresculacestui festineu nefiind decât un biet poetşi poate nici atât

21nr. 66 n mai 2013

POEME de Ion Iancu Vale

Tu ce vrei s\te faci cândvei fi mare?Adriana Georgiana Epure

Încă din clasa I, copiilor le esteadresată de către părinţi, bunici sauchiar şi de doamna învăţătoare ce-lebra întrebare: „Ce vrei să te facicând vei fi mare?”. Bineînţeles că lavârsta de 7 ani aceştia nu ştiu ce vorajunge să facă la 18 ani, spre exem-plu, aşa că răspunsul lor constămereu în meserii arhicunoscute, degenul avocat, poliţist, medic, ştiuteba de la părinţi, ba de la cei care-iînconjoară. Cu timpul, percepţiadespre ceea ce vrei să faci în viaţă seschimbă. Ţi se dezvoltă aptitudini,devii pasionat de o anumită specia-litate, te concentrezi pe ceea ce îţiplace. Dar, cu toate acestea, încă nuştii unde vrei să ajungi. Dintr-odată te trezeşti că eşti pe cale să ter-mini liceul şi habar nu ai încotro săo iei. După patru ani de liceu, care

în proporţie de 80% te-au în-dopat cu tone de informaţii şideloc practică, îţi pui întreba-rea: „Ce urmează?”. Fiecaredintre noi visează să ajungăundeva, asta e cert; fiecare îşipropune să urmeze o facultate,pe care mulţi o aleg pe ultimasută de metri fără a se gândi ceoportunităţi urmează să aibă,de aceea rata insuccesului pro-fesional e destul de mare.Exista mii de tineri capabili, ta-lentaţi, dar care nu ştiu săaleagă; asta pentru că se trezesc lasfârşit de liceu, debusolaţi, fără o vi-ziune clară asupra viitorului. Din cecauză? Vina este împărţită: O dată,pentru că mulţi dintre ei sunt delă-sători şi nepăsători, lăsând totul peultima sută de metri, neconştienti-zând implicaţiile acestui fapt. Adoua oară, pentru că pe parcursulcelor patru ani de liceu, în capulelevilor se creează o nebuloasă şti-inţifică, un amalgam de informaţiidin toate domeniile, care nu-i ajutăpe tineri să se orienteze spre o spe-cialitate care li se potriveşte. Multăteorie care, după câţiva ani, va fi caşi ştearsă cu buretele din mintea ti-nerilor. Tot ce ne rămâne sunt lu-

crurile esenţiale, concrete, de careputem fi siguri că ne vom folosi înviitor. Cam asta este cu teoria. Darcu practica? Aşteptaţi… care prac-tică?! Din păcate, sistemul nostruprea puţin dezvoltă această ramurăcare ne-ar fi, cu siguranţă, mult maibenefică. Odată ce îţi găseşti un an-gajator, poţi fi sigur că acesta nuvrea să vadă daca ştii cine ştie cedefiniţie, ci vrea să se convingă ceştii să faci. PRACTIC! Poate şi dinacest motiv, tinerii din ziua de azinu mai au aşa mare succes. Iar dacăstăm puţin să ne gândim, cine asi-gură viitorul? Tinerii. Tineri care nuau locuri de muncă, tineri dezo-rientaţi, tineri dezamăgiţi. În con-cluzie… cum rămâne cu viitorul?!

22 nr. 66 n mai 2013

Norbert Dodille

- Simone Boué, cinesunteţi şi cine eraţi în-ainte să-l cunoaşteţi peCioran? Ştiu că v-aţi năs-cut în Vendée şi aţi făcutstudii de engleză.

- Mi-am început stu-diile la Universitatea dinPoitiers şi apoi am obţi-nut o bursă la Paris, casă-mi pregătesc exame-nul de titularizare. Amajuns deci în capitală în1940, în plin război, şim-am instalat la uncămin studenţesc peboul. Saint-Michel. Aveaşi o cantină, deschisăpentru toţi studenţii.Acolo l-am cunoscut peCioran. Era foarte diferitde toţi ceilalţi. Poate şidin cauza vârstei, avea 31de ani. Stăteam la coadăsă-mi iau mâncare. Dartrebuia să completăm uncupon înainte de aajunge la casă, cu data şinumele. Cioran nu s-aaşezat la coadă, a venitlângă mine şi m-a abor-dat, întrebându-mă în cezi suntem. Era 18 noiem-brie 1942. Îmi amintescperfect, fiindcă era ziuamea.

- Şi de atunci aţi lo-cuit împreună?

- Nu chiar imediat.Între timp, s-a terminat

războiul şi am primit unpost de profesoară deengleză tocmai la Mul-house. Acolo am petre-cut şi primul Paşteîmpreună. Cioran a venitcu bicicleta şi am făcutturul Alsaciei. După unan, Cioran şi-a pus înmişcare toate cunoştin-ţele şi, mulţumită unorintervenţii, am primitpost la Orléans, apoi laVersailles şi, într-unfinal, la Paris, unde ne-am mutat împreună. Daram fost nevoită să maiînchiriez încă o camerăalăturată, ca să am oadresă separată în ochiipărinţilor mei. Pe vre-muri, să locuieşti cu unbărbat, necăsătorită, nuera atât de uşor.

- Aţi vorbit recentdespre faptul că i-aţi

găsit, făcând ordine, ca-ietele personale. Ce con-ţin ele? Sunt un fel dejurnal?

- Erau nişte caietepuse deoparte, pe carescria "à detruire" ("dedistrus"). Sunt notaţii degânduri, stări şi întâm-plări, fără dată. Uneori,printre rânduri, găseştiscris "noapte atroce" sau"dureri îngrozitoare".Am descoperit în ele unalt Cioran, pe care nu-lştiam.

- La ce vă referiţi?- Ce scrie e de o tri-

steţe sfâşietoare. Revineconstant sentimentuleşecului existenţial. Efoarte dureros pentrumine să citesc aşa ceva,să-mi dau seama că afost atât de adânc locuitde nefericire. În viaţa de

zi cu zi, Cioran nu eradeloc o fiinţă sinistră.Era un om vesel, cuumor. Şi aş spune că nu-i scăpau bucuriile şi fru-museţea lumii. Dar nuscria decât atunci cândera trist, în accesele luide disperare, totdeaunanoaptea. A şi zis-o cân-dva: "Dacă sunt sinistrecărţile mele, e pentru cănu scriu decât atuncicând îmi vine să-mi tragun glonţ în cap".

- Vorbeşte şi de dvs.în aceste caiete?

- Vorbeşte numai şinumai de el. De mine ni-ciun cuvânt. Deşi, citind,mi-am amintit că celemai multe întâmplări letrăiserăm amândoi.

- Cioran era foartediscret cu viaţa luiprivată...

4

A fost partenera de viaţă a marelui nostru gânditor, cu care a împărţitaceeaşi mansardă mai bine de 50 de ani. O relaţie timidă şi discretă, care le-a scăpat, decenii la rând, şi celor mai avizaţi biografi. Interviul de mai jos afost realizat la Paris, în 1996, la un an de la dispariţia lui Emil Cioran. Prezenţăexcesiv de rezervată, Simone Boué a refuzat să-şi facă un titlu de glorie dinasocierea numelui său cu al lui Emil Cioran.

A oferit extrem de puţine interviuri, doar două sau trei, cel de faţă fiind„smuls” la rugăminţile şi presiunile insistente ale lui Marie France Ionesco,fiica dramaturgului Eugen Ionescu. Autorul interviului, profesorul universitarNorbert Dodille, era în vremea aceea director al Institutului Francez de la Bu-cureşti. Simone Boué s-a stins din viaţă un an mai târziu.

Sim

on

e B

ou

é

Em

il C

iora

nNorbertDodille

Via]a mea cu Cioran

23nr. 66 n mai 2013

- N-a vorbit ni-ciodată de mine.De altfel, trăiam

vieţi paralele. Eu eramprofesoară. Când măîntor-ceam acasă, nu-ivorbeam niciodată de ceam făcut la liceu. Nu l-arfi interesat.

- Şi totuşi, îi eraţi in-dispensabilă.

- Nu cred. S-ar fi des-curcat la fel şi fără mine.

- Nu vă deranjează cănu vorbeşte nicăieri dedvs.?

- Nu, doar mă uluieşte.- Dar când îşi primea

prietenii eraţi acasă, nu?- Cei foarte apropiaţi

mă cunoşteau, desigur.Prin anii '50 Cioran ieşeamult, absolut indepen-dent de mine. Pe atunci,eram obsedată să nu măculc prea târziu, pentrucă aveam cursuri grele adoua zi. În plus, eramfoarte sălbatică şi timidă.Scriitoarea JeannineWorms l-a primit ani dezile în vizită, fără măcarsă bănuiască faptul căexist. Cioran nu vorbeaniciodată de mine. Şi nicieu sub nicio formă n-aşfi vrut să le vorbesc de elalor mei.

- De ce?- Ce le-aş fi putut

spune? Că sunt cu ci-neva, apatrid, fără profe-sie, fără bani, fără nimic?Oricât de deschişi laminte ar fi fost ai mei,asta n-ar fi acceptat-o.După ce ne-am mutatamândoi pe rue del'Odeon, au venit să măviziteze. A trebuit s-omint pe mama că mi-amgăsit un coleg de aparta-ment. Am mutat o mo-bilă în faţa unei uşi, ca să

aibă impresia că locuimîn camere separate.

- Să fii independent şiîn acelaşi timp să ai uncămin călduţ: visul ori-cărui bărbat. Ce şansă aavut cu dvs.!

- Oh, nu! Nu văd lu-crurile aşa. Şi sunt con-vinsă că nici el nu levedea aşa. Mi-ar fi preagreu să vă explic ce fel derelaţie am avut.

- Era un om dificil?- Îmi amintesc prima

vizită a lui ConstantinNoica. Când am rămas oclipă singuri, m-a între-bat verde-n faţă. "Cum îlputeţi suporta pe Cio-ran?". Şi i-am zis: "Dar şiel mă suportă pe mine".Adevărul e că Cioran erapur şi simplu imprevizi-bil. Nu te plictiseai nicio-dată cu el. Dar eraimposibil să faci vreunplan. De pildă, hotăramsă plecăm la Dieppe, învacanţă. Înainte de apleca, scoteam absoluttot din priză, goleam fri-giderul. Ajungeam laDieppe, făceam altecumpărături, umpleamacolo frigiderul, şi nicinu ne instalam bine, căspunea: "Gata, plecăm".Aruncam tot ce era în fri-gider, reveneam la Parisşi trebuia să facem iarcumpărături.

- Şi cum îi suportaţitoate capriciile astea?

- Am avut nenumă-rate accese de revoltă.Dar cu timpul, le împacipe toate, dacă vrei să tră-ieşti cu celălalt. Ajungi laun modus vivendi. Şi eltrebuia să suporte che-stii, cu siguranţă. Deşi,în mare, cu mine se con-vieţuia mai uşor.

- Nu v-aţi dorit nicio-dată un copil cu el?

- Un copil cu Cioran?Am avut timp de douăsăptămâni o pisică, datăîn grijă de o prietenă ita-liancă. Cioran se înţele-gea extraordinar cu ea.Atunci am înţeles că se-măna el însuşi cu una.Trebuia să am grijă deamândoi. Erau la fel decapricioşi şi imprevizibili.

- Plecaţi în vacanţe?- Plecam cu bicicleta

sau pe jos, cu câte unrucsac în spate. Uneori,puneam şi cortul. Eu aşmai fi oprit la câte-ogazdă, dar el era foarte"spartan". Descoperise-răm drumurile de pemarginea cana-lelor,aveau un farmec teribil.Am făcut zeci de kilo-metri aşa. Plimbărilelungi îi plăceau pestemăsură. Să plece cu bici-cleta sau să meargă pejos însemna să goleascăconştiinţa, să nu maiexiste decât în peisaj, înmişcarea pasului.

- Ieşeaţi şi peste graniţe?- Am fost în Spania

(pentru care avea o marepasiune), dar şi în Italia şiAnglia. De cele mai multeori am făcut turul lor pebiciclete. În America a fostinvitat de foarte multe ori,dar a refuzat să meargă. Îiera teamă de avion, n-azburat nici măcar o dată înviaţă. În 1951, am primiteu o bursă Fullbright. Nuvoia să mă lase să plec.Dar era o şansă extraordi-nară pentru mine, aşa căn-am cedat. M-a condus laaeroport, era palid şi m-aprivit tot timpul cu reproş.Am plecat cu un senti-ment de culpabilitate.

- Cu trenul mergea to-tuşi, nu?

- Da, dar odată ce setrezea în tren, urmauscene incredibile. Aveamereu câte ceva înurechi, se temea de oricecurent de aer. Se aşeza şiapoi schimba locul dedouă, trei ori.

- În ce punct se aflacariera lui literară cândl-aţi cunoscut?

- Scria în română.Ştiam că în România eracineva. În Franţa însăera un anonim. În caie-tele sale, îşi povesteştevizitele la editura Galli-mard. Trebuia să-şi re-pete numele, nimeninu-l cunoştea, se simţeaexact ca târfa cu care nuvrea să urce nimeni.Toată viaţa lui a fost unşir lung de umilinţe. Suc-cesul a venit foarte târ-ziu, abia cu "Exerciţii deadmiraţie", în 1986. Şicred că a murit fără săştie că a fost recunoscut.

- Şi totuşi, nu e ciudatsă te simţi subestimat decontemporani, dar înacelaşi timp să refuzi in-terviuri şi premii?

- Avea ideea fixă cămai bine să fii necunos-cut, decât celebru. Dis-preţuia gloria. Nuaccepta să apară la tele-vizor şi pentru că nu voiasă fie recunoscut pestradă. Dacă era între-bat: "Sunteţi Cioran?",răspundea "Nu!". Mătulbură să-mi amintesc,dar mai târziu, când erafoarte bolnav şi avea dejapierderi de memorie, ci-neva l-a oprit pe stradă şil-a întrebat dacă e Cio-ran. El a răspuns: "Amfost!".

4

24 nr. 66 n mai 2013

Controverseintelectualeîn familie cufinal nedorit

Un bărbat e adus înfata judecătorului pentruca a omorât-o pe soţialui.

- Fapta dumneavoas-tră e sub orice critică.Dacă aveţi intenţia ca tri-bunalul să nu vă con-damne la închisoare peviată, trebuie sa ne expu-

neţi motive cât de câtplauzibile care sa vapoate reduce pedeapsa.

- Domnule judecător,soţia mea era asa deproasta încât nu amputut să mă controlez şia trebuit să o arunc de labalcon.

- Declaraţia dumnea-

voastră este o obrăznicienemaiauzită şi dacă nudoriţi ca juraţii să văcondamne înainte săcontinuăm procesul tre-buie să aveţi argumentecu adevărat plauzibile.

- Păi să vă povestesc.Locuim într-unbloc cu 10 etaje la

Zorica Sentic

Plăcerea: este zeamape care o obţii cândstorci fericire. Fericirea:ceva alcătuit dintr-unnumăr infinit de mici ni-micuri.

Un trandafir ce mi-roase plăcut. Un bunăziua dat în trecere. Unzâmbet de copil. O mân-gâiere matinală. Unsărut tulburător. O scri-soare de la un prieten. Oalta a unei iubiri. O la-crimă de ploaie. O lumâ-nare ce-o aprinzi. O altape care o stingi. O cafeace-o bei în pat. Un pomratat. Un nu pentru unda. O fotografie îngălbe-nită. Un telefon de la unprieten. O amintire. Opoveste născocită. O pia-tră luată de pe jos. Inso-laţia mea, vacanţa mearatată. O cină în doi. Unsemn ca să-ţi aduciaminte. Un zbor de rân-dunică. Un vin fiert cuscorţişoară. Un cântecde demult, interpretat laacordeon. O şuviţă depăr. O coajă de pâine în-muiată. Dimineţile dealint. Ouă cu şuncă. Oceaşcă cu ciocolată caldă.O bomboană de mentă.O pilulă contra frisoane-lor. Cuvinte deocheate,un decolteu timid. Nesă-buinţa unei pasiuni. Că-

sătoria unui vechi prie-ten. O pasiune dată uită-rii. Un fulg de zăpadă. Oderapare. Un foileton te-levizat. O ficţiune... unroman neterminat. Su-netul viorii pe un discuzat. Un porumbel călă-tor. O partidă de cărţi. Ouşoară mângâiere. Oceartă din dragoste. Ogreşeală pe care-o ierţi.Macheta unui velierpusă să plutească. Lămâ-iul puţin udat, sau prea,ce s-a uscat. O altă pa-siune la cere renunţi fărămotiv. Puţină sare datăuitării. O linguriţă cemiere într-o cană culapte. Un pahar de vin. Ocupă de şampanie şi pi-cătura ce face să se re-verse paharul. Ociocolată şi un buchet depanseluţe violete. Ocarte de căpătâi şi-o-în-ghiţitură de săruturi... Oceaşcă ciobită. O statuetăegipteană. O plimbare cubicicleta. Un ocol cu bici-cleta. Primul sărut şitata-nfuriat. Cameraaurie a şoricelului, amin-tirea unui dinte de lapte.Cactusul ce creşte şi te-nţeapă... oh ! cum te-aiabţinut să nu ţipi. Pro-misiunea uitată. Plimba-

rea pe poteca braconieri-lor. Întreruperea curen-tului, nu plătiseşicurentul. După-amiezilepe plajă să te bronzezi.Bătrâna mătuşă dece-dată. Sosurile iuţi. Scoi-cile Saint Jacques cumujdei de usturoi. Casade pe dune, un vis neîm-plinit. Mesele servite peplatoul televiziunii. În-târzierile trenului, scuzeinventate. Prietenii ne-prieteni. Plimbarea ce s-a terminat prost. Unmesaj prost scris... pecare nu l-ai înţeles. Oidee nebunească, ai ne-voie să-ţi revii. Călătoriala Veneţia şi gondolierulce nu a vrut să te păcă-lească. Pneul crăpat,roata de rezervă uitată.Floarea soarelui albastrăce nu mai era galbenă.Levierul blocat... Aispus: e o nimica toată şiţi s-a dus toată dumi-nica. Cravata pe care n-ai găsit-o, ziua întâlniriicu bancherul, chiar n-aicrezut că cravata l-ar fifăcut pe bancherul tăusă-nchidă ochii la dosarpe care l-a întocmitprost. Cămaşa prost căl-cată pe care ai boţit-o.Pianul prost acordat.

Gripa neglijată. Va-canţa-n Corsica. Masadin furnir, ce zace şi-acum în pivniţă, Foto-grafiile cu gărgăriţe pecare le-ai ratat. Acordeo-nul ce nu va cânta nicio-dată de unul singur.Papucii în dezordine.Siestele improvizate...Tăcerile mele vorbăreţe.

Şi agenda pe care n-aigăsit-o niciodată... undeai scris cu roşu-nchis, culitere groase: „trei lucru-şoare să nu uiţi să-ispui... te iubesc tot anulnu doar pe 1 mai !”

Şi caietul ăsta vechi deşcolăriţă pe care tocmail-am găsit... pe pagina că-ruia dormea scrisulacesta aşternut în grabăprimul 1 mai din primulmeu an în Franţa în1968.

Traducere dinlimba franceză:Mircea Cotârţă

mircea.cotarta@yahoo.com

Micile nimicuri

4

25nr. 66 n mai 2013

ultimul etaj şi laparter locuieşte ofamilie de pitici.

Părintii au 1 metru şicopiii, cel de 12 ani 70 decm şi cel de 14 ani are 90de cm .

În ziua respectivă, i-am spus soţiei:

- E teribil sa fii pitic.Săracii vecini de la par-ter, toţi sunt asa mici!

- Da, răspunde soţiasunt o adevărată speciede pirinei.

- Pigmei ai vrut saspui!

- Nu, pigmei e ceea ceare omul în piele şi de lacare se alege cu pistrui.

- Aia se numeşte pig-ment.

- Mă laşi ? Pigment echestia aia pe care scriauvechii romani.

- Ala se numeşte per-gament.

- Cum poţi, dragă, săfii asa de incult? Perga-

ment e când un scriitorpublica o parte din ce ascris.

- Domnule judecător,vă închipuiţi ca mi-amînghiţit cuvântul "frag-ment" ca să nu mai con-tinui discuţia astaaberanta.

M-am aşezat pe foto-liu şi am luat un ziar să-lrăsfoiesc. Nici nu m-amaşezat bine că aparesoţia mea lângă mine cuo carte în mana şi îmispune:

- Uite, dragă, asta eceea ce scrie un scriitorşi se numeşte carte, dacănu aveai idee ce e aia. Iaşi citeşte Veranda de laPompadur. Iau cartea înmână şi îi spun:

- Draga mea, asta e ocarte în limba franceză,Marchiza de Pompa-dour, nu trebuie să inter-pretezi numele înromână.

- Asta e bună, dragă,îmi dai tu lecţii de fran-ceză, mie care am făcutmeditaţii cu un vector dela facultate!

- Ăla nu se numeştevector, se numeşte lec-tor.

- Eşti prost, Lector afost un erou grec din an-tichitate

- Ala a fost Hector şiera troian.

- Hector e unitate demăsura a suprafeţei, ble-gule.

- Ala e hectar dragamea.

- Mă uimeşti cu incul-tura ta. Hectar e o bău-tura a zeilor.

- Ala se numeşte nec-tar, spun eu, oftând dinadâncul sufletului.

- Habar nu ai, eu ştiusigur că era şi o melodiepe tema asta pe care ocântau doua prietene înduo.

- Nu se spune duo sespune duet.

- Mă scoţi din sărite,cum dracu de eşti asa deîncuiat? Duet e când doibărbaţi se bat cu săbiile!

- Ala se numeşte duel.- Pe dracu, duel e

gaura aia neagra dinmunte de unde aparetrenul.

- Domnule judecător,aveam tunel pe limba,dar am simţit ca mi seface negru în fata ochilorşi nu m-am mai pututstăpâni şi am aruncat-ope geam.

Linişte în sala... Jude-cătorul ia ciocănelul depe masa, loveşte cu elputernic şi spune:

- Eşti liber, a fost uncaz clar de legitima apă-rare. Eu o aruncam dejade la Hector...

Propus de Puiu R.

Irod Cel Mare; rege ce a condusPoporul din Iudea şi Cezarea de la mareIntră în Hipernaum construit de elSă privească cerul sfânt ce străluceşte feericÎn Masada să se aşeze la masa de cedruPe care-i desfăşurată harta lumii anticeTipărită pe tăbliţa de lut înainte de HristosSă hotărască construirea celui de alDoilea templu pe un platou verdeÎntre o cetate veche şi un castelSă privească un munte alb undeMâine evreii îl vor privi adormitÎntr-un sarcofag roşu în cel maiMare mausoleu acoperit de prafulMileniilor lângă statuia lui Făt-Frumos.

Irod Cel Mare intră în palatul regalSă se aşeze pe tronul de aur, lângă un palmierSă privească cerul sfântCoborât în Ierusalim şi pe râul Iordan

Să dea ordin soldaţilor să ucidă prunciiNăscuţi la Bethleem şi la NazaretÎn zarea unde a răsărit steaua unui rege iudeuVine lângă crucea latină sculptată în piatră

Zeiţelor îmbrăcate în albSă descopere panoramacu ploi întunecateCe cad în Palestina Din triunghiul negru a unui uragan

Să rămână în istoria antică pe pământul vieţiiÎn ţara sfântă un mare rege Ce a construit temple şi palateSă le privească evreii şi pelerinii creştini În orizontul MiracolelorInfăptuite de Iisus HristosDe lângă focul sacru aprins de sfântulApostol Petru lângă un semizeu.

Irod celMarede Emil Per[a

4

26 nr. 66 n mai 2013

Dimitrie Grama,Danemarca

Când ajung la dispen-sar, pe la ora opt dimi-neaţa, Crucea Roşie edeja acolo. Mă aşez însala de aşteptare, careare doar trei scaune şi omăsuţă mică de lemn pecare sunt nişte ziare şireviste vechi. Uşa de lacamera de tratamenteste deschisă şi prin ea ovăd cum se mişcă decolo-colo, cu picioareleei scurte şi groase şi cumaranjează diverse bor-cane şi sticluţe pe nişterafturi din spatele meseide scris.

Am „studiat-o” şi datatrecută când pentruprima oară am fost ladispensar sa-mi iau „me-dicamentele”. E greu despus, dar cred că are înjur de patruzeci şi cincide ani-cinzeci de ani, darpare mai tânără, mai alesatunci când o compar cufemeile „noastre”, care,ca şi mine-s, consumatede un foc intern pe care-l sting cu rachiu şi vinieftin.

Peste o uniformă al-bastră are un halat albimaculat pe care e prinsăo insignă mare de emailalb în care e o crucemare roşie. Dedesubt, culitere mari de tipar, escris „Ana-Maria”. Euam aflat de la prieteniimei, care vin mai demulttimp la dispensar, călumea îi spune „CruceaRoşie”.

După ce şi-a terminattreaba cu aranjatul sti-cluţelor cu tinctură, Cru-cea Roşie i-a de pe masaei de lucru un dosar şi cuel în mână vine spremine şi mă îndeamnă să

intru în camera de con-sultaţii.

Intru clătinându-mădupă ea şi, fără nici unfel de introducere, îmispune:

„Alex, deschide guramare şi suflă!”.

Fac cum spune, n-amîncotro, dar încerc săsuflu din plămâni maiuşor, aşa ca un astmatic.

Ea îşi apropie nasulde gura mea şi rosteşteclar şi rece:

„Alex, iar ai băut!”„Nu, de săptămâna

trecută n-am băut. Mieaşa-mi miroase gura,pielea şi chiar hainele depe mine de ani de zile”,zic eu cu jumătate deglas.

„Săptămâna trecută afost ieri, duminica, şi tre-buia sa-ti iei medica-mentul singur şisâmbăta şi duminicaasta. Alex, ţi-ai luat ta-bletele de antabus, aşacum mi-ai promis vine-rea trecută?”

„Le-am luat, dar aşade rău mi-au făcut, c-amcrezut că mor!”

„Da` cum aşa?”, măîntreabă ea cu ochii mi-raţi şi mari cât două be-curi de o sută de waţi.

„Pai, m-a apucat unfel de sfârşeală, m-adurut burta şi capul mis-a aprins şi-am fostconvins că-mi explo-dează. Am început sătremur tot şi abia amreuşit să-mi bag degetelepe gât şi să-mi întorc sto-

macul pe dos, golindu-lprin bucătărie. Sunt con-vins că asta mi-a salvatviaţa!”

„Alex, nenorocitule,ai băut alcool după ce-ailuat tabletele şi de aceeaţi-a fost rău. Ti-am spuscă-i foarte periculos săbei în timpul tratamen-tului! Da, într-adevăr, aifi putut să mori, dar petine nu tabletele teomoară, ci băutura!”

„Doamna doctor",spun eu, s-o îmbunez, cutoate că ştiu că-i doarsoră medicală, „eu amluat tabletele, dar se pareca ele nu funcţionează pemine. Sunt alergic la ele.Mă jur că...”

„Oh, tine-ţi gura şi nute jura de pomană, pen-tru că ştii la fel de bine caşi mine că minţi de-ţi sarcapacele”, zice CruceaRoşie şi-mi întoarce spa-tele. Se duce direct la undulap mare şi alb, scoateo cheie din buzunarulhalatului şi-l deschide.Eu simt un pericol, greude explicat, existenţial şiîncep să transpir. Simtacum şi eu că put a bău-tură veche, put a jeg îm-bibat în şpriţuri. Am unmiros acru, de parcă aş fio murătură ambulantă.

Dintr-un borcan desticlă închis la culoare,scoate două tablete marişi albe, care atunci cândle văd, îmi dau un nod îngat de parcă ar fi douăcărămizi de marmură deCarara! Se întoarce,

foarte hotărâtă la mineşi-mi spune cu o voce desergent-major:

„Uite, vreau să iei ta-bletele astea aici, în faţamea!”

Le iau în palma, lecântăresc bine şi îi spun:

„Dar aşa, pe inimagoală?”

„Da, aşa!”, răspundeea şi-mi dau seama că nuam nicio şansă de nego-ciere.

N-am ce face, le bagîn gură, îmi dau capul pespate şi ochii peste cap şiînghit de două ori în sec.Cumva, tabletele rămânundeva în fundul gâtu-lui, speriate şi ele de go-liciunea stomacului meu,care, pe lângă faptul căpute, mai emite şi niştesunete ciudate de parc-ar fi plin cu broaşte.

„Deschide guramare!”, îmi ordonă Cru-cea Roşie şi eu fac cumzice ea şi o las să o in-specteze.

„Bine”, spune ea mul-ţumită şi eu răspund,bleg, un „Mulţumesc”.De ce oare i-oi mulţumi?Poate pentru că nu adescoperit pilulele as-cunse pe după măselelemele cariate?

„Tot aşa de mult fu-mezi?”

„Nu, aproapecă m-am lăsat de

CruceaRoşie (1)

4

27nr. 66 n mai 2013

fumat”, mint eu,„dar când mă lasde tot, mă apucă o

tuse grea şi intensivă, pecare doar fumul ăla otermină”. „Ca şi acum”,zic eu şi încep sa tuşescdin ce în ce mai tare.

Mă îndrept tuşindspre ieşirea din dispen-sar şi acolo, în coridorulcare dă în stradă, dingreşeală, tabletele de an-tabus îmi sar din gură şidispar undeva ca şi cândle-ar fi fost şi lor frică demine, nu numai miefrică de ele.

Mă reîntorc în ca-mera de consultaţii şi-micer, umil, scuze. CruceaRoşie parcă mă priveşteacum cu mai multa înţe-legere şi bunăvoinţă.

„Păcat de tine, Alex,că eşti încă tânăr şi pu-ternic. Nu înţeleg cumun om ca tine, cu şcoală,cu pregătire academică,să nu aibă nicio ambiţie,să nu aibă grijă de el. Aisă mori şi tu pe drumuri,ca Teodor şi ca Daniel.Halal ce viaţă mai e şiasta!”

„Toţi murim pe dru-muri, doamna doctor”,zic eu şi o privesc adâncîn ochi.

Puţin jenată de privi-rea mea directă, se în-toarce cu faţa sprefereastră şi, fără să măprivească, spune:

„Nu-i adevărat! Doarăia ca voi mor pe dru-muri! Cei care se îngri-jesc, oameni pe care eu îicunosc şi cu care eu amcompanie, mor acasă, cufamilia adunata în jurullor, ori mor îngrijiţi laspital sau la casa de bă-trâni”.

„Dar tot pe drummor”, zic eu. „Ca şi ăia ca

dumneavoastră, morsinguri pe drumul lor,spre un Paradis sau spreun Infern, pe un drumpe care l-au ales şi carele-a dat iluzia că-i dru-mul cel bun, care-i duceundeva în nefiinţă sau îiobligă să se reîntoarcă,să-şi regăsească adevă-ratul suflet. Unii din eine vorbesc şi nouă, mu-ritorilor de rând, careîncă nu ne cunoaştem şicare bâjbâim în întune-ric, pe poteci care se parecă duc nicăieri. Doar separe! Vedeţi, într-un fel,pe mine vinul mă ajutăsă văd mai bine”.

„Ce prostii, ce bazaco-nii îţi trec prin cap! Ai în-ceput să o iei razna. Veziunde te duce băutura?Hai du-te acum şi să teprezinţi aici mâine dimi-neaţă să-ţi iei tabletele.Sunt sincer îngrijoratăde starea ta!”

„Mulţumesc şi sărut-mâna" spun eu şi ies re-pede afara.

Pe drum înspre câr-ciumă, mă gândesc laTeo şi Daniel. Nu-i ade-vărat c-au murit pe dru-muri, în vreun şanţ!Ridicol!! Au murit lascurt interval, unul dupăaltul, acasă la Nuţi şi nuau murit singuri. Eramacolo toata gaşca, Nuţi,eu, Mimi, Gheo şi parcăşi Ianis, grecul.

Nuţi e „femeieuşoară” şi din asta tră-ieşte, dar are un suflet deaur şi în apartamentul eide o cameră şi o bucătă-rie, ne primeşte pe toţiatunci când poate sauatunci când ceva extra-ordinar se iveşte, ca deexemplu moartea lui Teoşi Daniel. Eu, cu toate căam o cameră în vila unei

mătuşi din parteamamei, stau mai mult laNuţi. Suntem prieteniintimi de mai mulţi ani,de pe vremea când eramstudent şi Nuţi era secre-tară la un birou de tu-rism. Acum, la treizeci şicinci de ani, eu sunt con-siderat „alcolist” şi Nuţi„curvă”. Lumea vededoar ceea ce vrea să vadăşi, de multe ori, am im-presia că „lumea” eoarbă. Când sunt cuNuţi, mâncăm pâine cusalam, bem vin ieftindres cu Campari, facemdragoste şi ne râdem caproştii, amintindu-ne cetrăsnăi am făcut la viaţanoastră.

„Alex, tu ştii bine căeu doar pe tine te iu-besc!? Restul e doar su-pravieţuire şi nu are nicio valoare sentimentalăîn ochii mei.”

„Ştiu asta, nici nu tre-buie să-mi spui! Şi eudoar pe tine te iubesc,chiar dacă împrejurărilemă obligă să împart vreonoapte cu altcinevadecât tine.”

Nuţi mă strângeatunci în braţe şi-mispune: "Iubeşte-mă!" şieu o iubesc. Ne potrivimunul cu altul şi, în felulmeu, cred că o iubesc peNuţi, aşa cum cred căNuţi, în felul ei, mă iu-beşte pe mine.

Da, Teo şi Daniel, aumurit la Nuţi acasă, nupentru că nu aveau penimeni altul pe lumeaasta sau pentru că nu seputeau duce la vreun spi-tal, ci pentru că au vrutei să moara acolo, cu noi,cu prăpădiţii ăia, care i-au înţeles şi iubit. Aumurit acolo, la scurttimp unul după altul,

consumaţi de boala ho-mosexualilor, SIDA.

Au trăit împreună decâţiva ani şi, în afară denoi, câţiva prieteni debăutură şi de înţelegerereciprocă, nimeni nu aştiut şi nici măcar bă-nuit, că ei ar fi „homo”.

Oameni buni şi gene-roşi amândoi. Oamenicu şcoală, profesioniştiserioşi, care spre deose-bire de noi ceilalţi, se ţi-neau de treabă zi-de zi.Pentru asta doar, ei me-rită tot respectul! Din sa-lariile lor ne-au ţinut înviaţă şi pe noi, ne-con-formiştii, laşii şi prăpă-diţii, care găseamîntotdeauna scuze să nufacem nimic altcevadecât să bem. Să bem casă uităm! Ce dracu`aveam să uit eu, nu preaştiu.

Oricum, oameniiăştia buni, sunt morţiacum şi singurul lucrucare pot să-l fac pentruei, e să închin câte unpahar în cinstea lor şi să-l rog pe Dumnezeu să-iierte. Nu ştiu de ce să-iierte pe ei, deoarece multmai normal ar fi să măierte pe mine, păcătosulăla care nici nu le-a mul-ţumit şi nu le-a spusatunci, la sfarsit: „fraţi-lor, mulţumesc şi vă iu-besc!"

Îmi vin în minte celespuse de Crucea Roşie şivorbele ei sunt că o po-vară nedreaptă, o ofensăstrigătoare la cer.

Nu are dreptate,scoarţa aia. Habar n-arecum au trăit şi cum aumurit Daniel şi Teodor!

Va urma

4

28 nr. 66 n mai 2013

Motto: „Legile ţăriinu interzic nimănui

să fie imbecil." - Domnule profesor,

credeţi în vise?- Sigur, dragă! Să

vezi: acu' câtăva vremeam visat cădevenisemacademician, că eram înaulă şi prezidam o şe-dinţă. Şi când m-am tre-zit, într-adevăr eramacademician, eram înaulă şi prezidam o şe-dinţă.

La şedinţa de Consiliuprofesoral în vederea ti-tularizării, prof. ŞtefanProcopiu a votat contranumirii lui Moisil, "can-didatul fiind prea tânăr"pentru a ocupa postul deprofesor.

- E un defect de caremă corectez în fiecare zi,a replicat Moisil.

Un prieten îi spuneîntr-o zi:

- Matematica asta pecare o predici tu, m-amsăturat de ea până-n gât.

Moisil:- Dar matematica se

face de la gât în sus!O reporteră spune la

un moment dat, în cur-sul unui interviu: - Ştiţică adevărul supără!

Moisil: - Pe mine oteoremă de matematicănu m-a supărat nicio-dată.

CugetăriO teoremă e o scri-

soare de dragoste cătreun necunoscut, cătreacela care îi prinde nunumai înţelesul, ci şitoate subînţelesurile.

O anecdotă în carenici ascultătorii, nici po-vestitorii, nu înţeleg cese întâmplă, se numeşteroman psihologic.

Mariajul e singurascăpare pentru un băr-bat fără succese şi pentruo femeie cu prea multe.

Cineva l-a întrebat:"Credeţi că e potrivit caun profesor să facăglume la cursuri?"

Profesorul Moisil arăspuns: "Ştiinţa nu etristă, decât pentru unii."

Scaunele preziden-ţiale sunt periculoase: auun microb care se urcă lacap.

Ştiinţa se răzbună cao femeie: nu când oataci, ci când o neglijezi.

Libertate totală, aiimpresia că e un joc decuvinte; cel puţin pentrumine pare o expresie co-rectă din punct de ve-

dere gramatical, dar defapt nu are sens, căci fie-care trebuie să se înca-dreze în legile societăţii.

Problema morţii estevie (la o anumită vâr-stă).

Un om e uman nunumai prin defectele lui,ci şi prin calităţile lui.

Se ştie că un profesorbun e cel care te face calucrurile mai grele să ţise pară uşoare.

Măsura legislativă, oindicaţie administrativăeste una din componen-tele vieţii unei societăţi;opinia publică e o altăcomponentă. Nu trebuiecrezut că dacă se decre-tează o lege, ea se va şiaplica. Nu se aplică decâtlegile cu care sunt deacord cei ce le aplică.

Pe omul cu adevăratcapabil, limitele îl stimu-lează. Evident, moralanu e "puneţi, fraţilor,pie-dici!", ci "dacă daţi depiedici, depăşiţi-le!".

Eu cred că omul tre-buie să caute să găseascăplăcerea în însăşi muncalui. Consider că munca eo pedeapsă, numai dacăomul nu se află la loculpotrivit, dacă face al-tceva decât îi place.

Sunt unii oameni carecred că matematica tre-buie făcută între cutare

şi cutare oră. Nu e ade-vărat. Matematica nu seface la ore fixe.

Matematica se facecând îţi vine o idee.Noaptea sau dimineaţa,când te scoli, când tespeli, te gândeşti. Dacănu te speli, te gândeşticând nu te speli.

Greu nu e să ai drep-tate, greu e să convingipe alţii. Nu întotdeaunae greu, ci numai când aidreptate. Şi mai ales egreu să convingi pe ceicare spun că s-au con-vins.

Se ştie că o idee în-cepe prin a fi un para-dox, continuă prin a fi obanalitate şi sfârşeşteprin a fi o prejudecată.

Un om la 20 de anitrebuie să fie admirat, la30 apreciat, la 40 invi-diatşi la 60 stimat.

Întrebările la care tre-buie să răspunzi cel maisincer sunt cele pe careţile pui singur.

Numai prostia poatesă aibă intermitenţe.

Ce este un pesimist?Un optimist bine infor-mat.

Nu e de părerea ta celce te aprobă, ci cel ce teimită.

Marele regret al vieţiimele este de a nu fi avutnici unul.

Propus de B.P.

Savuroscu academicianul

Grigore Moisil

Lacrimile i se porniră şi mai tare şi în-cepu să se jelească: Doamne, bunule,nu fi atât dă nemilos!... Nu mi-l lua şipă Goguţă, Doam ne!… că el mai mi-a rămas!… Mi-ai luat un brad dăbăiat… lasă-mi-l pă moşuuu?...Aoleo!… Aoleo!… Ce mă fac eu singu-

rică… ce mă fac?...Procurorul, examinând sabotul

care-i curmase viaţa bietului om şibasca nouă găurită, scărpinându-seîn bar bă şi privind cerul printre tra-versele via ductu- lui, prin singurul locunde tabla de protecţie era lipsă – fu-rată sigur de cineva şi dusă la fiervechi -, murmură ca pentru sine:domne, asta da, precizie… matema-tică!...

Precizie...Continuare din pagina 16

29nr. 66 n mai 2013

Dan Caragea

„Estetica Universuluihipersferic va fascinaîncă multă vreme spiri-tele.” Jacques Merleau-Ponty, Cosmologia seco -lului XX

Să vedem acum careeste temeinicia apropie-rii lui Einstein de Brân-cuşi sau, mai degrabă, alui Brâncuşi de faimoasaformulă E = mc2, lăsândla o parte ispita oricăruisenzaţionalism. Ce edrept, Brâncuşi a atinssensul cosmogonic mo-dern, dar nu prin calculmatematic, ci printr-ogenială intuiţie, fără ase-mănare încă pe tărâmulartelor. În lumea olte-nească ― ne mărturisesccovoarele de pe tablourişi pe care păşim cu min-tea ―, geometriaor(do)nează domesticulca şi închipuirea. Aşacum, de pe jos, şi-a înăl-ţat artistul gorjean infi-nitatea (Coloana fărăsfârşit) în spaţiu-timp,tot aşa şi ecuaţiile pru-sace ale fizicianului dinUlm aveau să tulbureochii privitorilor în stele.

Îndrăzneşte V. G. Pa-leolog: „Datorită luiBrâncuşi, sculptura, lafel ca şi filozofia, bate laporţile adevăruriloresenţiale şi primare, pă-răsind ambiţia minorăde a oglindi, mai multsau mai puţin fidel, chi-pul lumii vizibile din ex-terior ― de acum înaintestrăduindu-se de aprinde în materie chipullumii imateriale a gândi-rii creatoare” (V. G. Pa-leolog, Brâncuşi - Brân -cuşi, Craiova, Scrisul Ro-mânesc, 1976, p. 123).

Cum nu sunt decât unsimplu iscoditor în che-stiunile cosmologiei, ne-având pregătire a ca de-mică în fizică, matema-tici şi astronomie, va tre-bui să apelez laîngăduinţa cititoruluicompetent, mărturi-sindu-i, din capul locu-lui, că nu am citit, de-alungul anilor, decât lu-crări considerate uşoare.De aceea, neştiutorii măvor înţelege cel mai bine.Singura sursă directăpentru cele ce urmează,

pe care mintea mea opoate frământa maibine, este „cărticica”scrisă de Albert Einsteinpentru profani: Über diespezielle und allgemeineRelativitätstheorie şi pu-blicată, în mai multe edi-ţii, şi în Spania (Sobre laTeoria de la RelatividadEspecial y General, Bar-celona, Altaya, 1998).

Ba mai mult: cred căopusculul s-ar fi prăfuitmult şi bine în acea ame-ţitoare colecţie Mariopere ale gândirii con-

temporane din biblio-teca mea, dacă pictorulRomeo Niram nu mi-arfi pus sub ochi ecuaţiaenergiei sub o nouă pa-ternitate: „Brâncuşi:E=mc2”.

Puteam scrâşni prin-tre dinţi, puteam zâmbizeflemitor sau cu un aerde generozitate paterna-listă, puteam să ridic sa-vant din sprâncene sausă bâigui vreo silabă cu izanecdotic ― zarurile fu-seseră aruncate. Aşa că,neavând încotro, m-amîntors, ca pe vremuri, lalecţie. Într-o astfel de si-tuaţie, socotesc de mareuşurare povaţa lui L.Boltzmann (pe care Ein-stein îl citează în prefaţă)de a lasă eleganţa stiluluipe seama croitorilor şicizmarilor şi de a urmadoar firul nerăsucit alideilor.

Principiul relativităţii(restrânse) pare simplu:dacă K’ este un sistem decoordonate care se de-plasează uniform şi fărăsă se rotească în raportcu un alt sistem de coor-donate K (este vorba desisteme de coordonategalileene), atunci feno-menele naturale se vordesfăşura faţă de K’ dupăaceleaşi legi generale caşi faţă de K.

Prin urmare, oricelege generală anaturii va trebui

Arta plastică a lui Romeo Niram este, înainte detoate, o provocare. Publicul său va trebui să-şi depă-şească limitele comprehensive şi perplexitatea „repul-sivă” pe care prezenţa portretelor unor personalităţi,dar, mai ales, ale contemporanilor şi intimilor artistu-lui, i-o poate provoca. (Iată-mă privindu-mă într-unuldin tablourile cheie ale acestei expoziţii, neputând să-mi rezolv satisfăcător gândul de a fi privit şi recunos-cut!…). De aceea, ieşirea lucidă dintr-o astfel decapcană afectivă nu se poate face decât malgré le pu-blic. Nu pot hotărî de pe acum numărul celor care sevor interesa cu adevărat de această nouă şi intrigantăviziune artistică. Aş spune, totuşi, că meditaţiile meledespre arta lui Romeo Niram m-au condus la descope-riri neaşteptate, ajungând la o înţelegere holografică aoperei sale. Şi asta pentru că există la Niram o ordinedesfăşurată şi o ordine înfăşurată pe pânzele sale, caremerită cercetate cum se cuvine.

Romeo Niram se află printre artiştii de astăzi careau croit un drum original, plin de riscuri, aducând pro-bleme „grele” în spaţiul artelor plastice. Întâia dintreacestea (istorică) ar fi reîntoarcerea la înţelepciune, lalecţie, aşa cum se obişnuia în pictura europeană la în-ceputul Renaşterii, dominată de acea insolubilă con-fruntare între conştiinţa critică şi existenţa tragică. Adoua problemă (formală) ţine de ispita nebuniei, de oprofuziune a sensurilor, a unei ţesături de semnificaţiicare riscă să-şi piardă figura printr-un exces referen-ţial, şi care implică o privire mijlocită, răbdătoare, deanalist. A treia problemă (epistemică) se leagă de re-cursul la ştiinţă, vădit în opera niramiană, şi ale căreicicluri sunt, până acum: conştiinţa (Eseu despre nelu-ciditate), Celălalt (Simbioze, Umanografie), umanităţi(Eseu despre luciditate) şi Universul (Brâncuşi: E =mc2). Nu voi stărui, în cele ce urmează, decât asupracelei din urmă serii, deşi, cum vom vedea, există nu-meroase afinităţi cu ciclurile anterioare.

Lecţia lui Einstein

4

30 nr. 66 n mai 2013

să fie în aşa felconstruită, încâtsă se poată trans-

forma într-o lege custructură identică, intro-ducând în locul variabi-lelor spaţio-temporale(x, y, z, t) noi variabile(x’, y’, z’, t’), dar care săaparţină sistemului K’.Astfel, „legile generaleale naturii sunt cova-riante faţă de transfor-marea lui Lorentz”.Fireşte, ultima parte afrazei rămâne profanuluiobscură. Am putea înţe-lege în schimb o conse-cinţă a acesteitransformări: se poateconchide că legea propa-gării luminii în vid esteaceeaşi atât pentru siste-mul de referinţe K cât şipentru K’.

Paragraful anterior(mai puţin exemplul, fi-reşte) este formulareaeinsteiniană a teoriei re-lativităţii restrânse. Unuldin cele mai importanterezultate ale acestei teo-rii se referă la conceptulde masă. Astfel, teoriarelativităţii permite caprincipiul conservăriimasei şi cel al conservă-rii energiei, distincte înmecanica clasică, săpoată fi contopite într-unul singur: E=mc2. (Nereferim, desigur, la uncorp care nu absoarbe şinu emite energie). „Mis-terioasele litere” suntdeci: energia, masa şi vi-teza luminii la pătrat.

Chiar dacă ecuaţia,aşa cum s-a observat ul-terior, comportă oanume asimetrie, ideeatransformării masei înenergie şi a energiei înmasă ― conceptul masă-energie ― este funda-mentală în mai multe

din tablourile lui Niramprezente în expoziţia dela Lisabona. Mai mult, aşzice că, pentru artist,este însăşi Legea Univer-sului.

O găsim în Brâncuşi:E=mc2, I, adnotată pemasa de lucru, deasupralui Narcis în insolitulcoatelier (combinaţieîntre atelierul lui Brân-cuşi din Impasse Ronsinnr. 8 şi cel al pictorului),pe Poarta Sărutului(„dezbrăcată” însă demotive, cu excepţia ace-lui „ou” al fuziunii, şi fe-răstruită în genulColoanei, metaforă, laNiram, a spaţiu-timpu-lui); o regăsim în Geniu;o bănuim prezentă în„viitorul” număr al revis-tei Niram Art sau crip-tată pe portalul-covordin Brâncuşi: E=mc2, II;o citim limpede, dublată,pe suportul ovoiduluidin Începutului Lumii; oprivim, proclamată, înCosmos, Die Gottesfor-mel şi Hologramă; osimţim în „radiaţiile”prezente în toate acestetablouri şi, mai ales, înclepsidrele Coloanei ni-ramiene, „vecină” mereuluminii... Ea este Ecua-ţia!

Să trecem acum la ce-lălalt concept fundamen-tal, cel alspaţiu-timpului. Lumeaeste cvadridimensională,după cum arătase Min-kowski, şi, în aceastăLume, Einstein aduce îndiscuţie egalitatea dintremasa inerţială şi cea gra-vitaţională. Sistemele decoordonate la care ne-am putea raporta devinacum gaussiene (adicăcurbe), prin urmare:„Toate sistemele gaus-

siene sunt în esenţă echi-valente pentru formula-rea legilor generale alenaturii”. Acesta esteprincipiul relativităţii ge-nerale. Într-un astfel decadru referenţial, corpulde referinţă (sistemelede coordonate) se defor-mează, devenind o „mo-luscă de referinţă”, dupăînsăşi expresia autoru-lui. Abia acum ne cutre-murăm la ideea spaţiuluisferic tridimensional(descoperit de B. Rie-mann) şi ne dăm seamacă presimţim formaacestui „paradox”: unspaţiu de volum finit, darcare nu are limite (ca untub). În teoria relativită-ţii generalizate însă, pro-prietăţile geometrice alespaţiului nu mai sunt in-dependente, ci condiţio-nate de materie. Dacădistribuţia materiei înUnivers este uniformă(ignorând concentrărilelocale), spaţiul ar trebuisă fie sferic (cvasieliptic),ne spune Einstein. Cumdistribuţia nu este localuniformă, atunci, local,spaţiul real va fi cvasi-sferic. Aşa se termină„cărţulia”.

Fără prea mult ocol(şi fără asprimea nece-sară fizicii), am puteaspune că această im-agine a Universului ein-steinian este echivalatăde Romeo Niram cuovoidul brâncuşian, pre-zent, prin variaţii sausuccedanee, în majorita-tea tablourilor expoziţieisale. Mai mult, am puteaconfirma-o prin teoriacosmogonică a belgianu-lui Lemaître (a „atomulprimordial”), prin cea ar u s o - a m e r i c a n u l u iGamow (big-bang-ul)

ş.a.m.d. Sursologia afost, aşadar, inversatăabil de pictor.

Astfel, prin sintezamiturilor, a ştiinţelor mi-lenare şi a celor maiapropiate de noi, prinfulguranta sa intuiţie ar-tistică, Brâncuşi „ridică”străvechea geometrie(păstrată pe covoareleţărăneşti, de pildă) la pu-ritatea geometriei rie-m a n n i e n e ,„descoperind”, avant ladatte, întâia formă aUniversului (Sculpturăpentru orbi/ÎnceputulLumii e din 1916, dar epresimţit formal multmai devreme). Iată cum,pentru Niram, ovoiduldevine chintesenţa for-mală a micro şi macro-cosmosului.

Căci dacă timpul îşipăstrează infinitatea, nespune Einstein, spaţiultinde să se închidă, deşinu are limite. Astfel,ecuaţiile sale admit ostructură metrică în carespaţiul e hipersferic, po-zitiv, închis, în timp cetimpul rămâne deschis,neafectând curbura spa-ţiului. În Universul luiEinstein, materia se află,la scară colosală, statisticvorbind, în repaos. Cos-mogonia lui Brâncuşi nupare să o dezmintă.

„Prin încorporarea fe-nomenului luminii scul-pturilor sale în bronzlustruit, el [Brâncuşi] areuşit să facă posibilădesfiinţarea contradic-ţiei ce părea insolubilă,dintre extindere spaţialăşi gândire” (V. G. Paleo-log, op. cit., p. 120). Or,demonstrează plasticNiram, aceasta este şitulburătoarea lecţie a fi-zicii lui Einstein.

4

31nr. 66 n mai 2013

Gabriela CăluţiuSonnenberg, Spania

„Când cânt, simt îngură gust de sânge”,mărturisea la 1899 TíaAnica de Piriñaca, o cân-tăreaţă din Jerez de laFrontera. Neputinţa,deznădejdea, revolta şimânia sunt elementeledin care se împleteşte fi-lonul flamenco. Tragiculse întruchipează în for-mele sale dramatice –tristele Carceleras, Se-guiriyas sau Soleares –,dar şi-n cele mai vesele,zglobiile Alegrías. Fla-menco, se ştie, este mu-zica existenţei tragice;firesc din moment ce oviaţă dură naşte, cum erade aşteptat, o muzică lafel.

Dacă-n privinţa tri-steţii artei flamenco nu-ncape îndoială, temaoriginii ei împarte lumeaîn mai multe tabere.Consens există doar re-feritor la detaliul tempo-ral, toţi fiind de acord căînceputurile s-ar fi făcutundeva la sfârşitul seco-lului al XVIII-lea, la tre-cerea din mâna dinastieide Habsburg în cea aBourbonilor, când majo-ritatea covârşitoare a po-pulaţiei iberice erasăracă, obligată să-şicâştige pâinea muncindpe la stăpânii latifun-diari. În special Andalu-zia suferea extrem subpovara asupririi celor dela munca de jos.

Nobilimea se delectacu piese de teatru pom-poase, de inspiraţie ba-rocă şi cu operemonumentale, dupămoda italiană, completrupte de realitatea de zicu zi. Dramaturgia artifi-

cială nu găsea ecou însufletul omului de rândaşa că, pentru a distraspectatorii în pauzeledintre reprezentaţii serăspândiseră aşa-ziseleSainetes, minireprezen-taţii de umplutură, in-spirate de scene din viaţacotidiană. Amploarea lorcrescuse în asemeneamăsură încât lumea în-cepuse să vină la teatrupentru a vedea scenetele,ignorând piesa propriu-zisă.

Popularitatea Saine-telor se datora nu numaicomicului de situaţie, cimai ales muzicii şi dan-surilor care le însoţeau,îndrăgitele Tonadillas(Playeras, Seguidillas,Boleros şi Fandangos).„Sunetul sacadat al cas-tanietelor şi tropăitul rit-mic din călcâie secompletau armonios,compunând o atmosferăîncântătoare, care elec-triza publicul în aseme-nea măsură încâtspectatorii se trezeauacompaniind reprezen-taţia cu strigăte entu-ziaste”, notează la 1772călătorul andaluz JuanFransisco Peyrón înurma unei vizite în tea-trul din Cádiz, pe atuncisingura instituţie dinSpania în care legea nuinterzicea acea formă„barbară şi indecentă” deartă scenică.

Îndrăgitele dansuri serăspândesc şi în restulprovinciei, nu chiar pescenă, ci pe străzile unorcartiere pulsând deviaţă, precum mahala-

lele Sevilliei Triana şiMacarena. „Tinerele an-daluze”, scrie în 1809francezul Alexandre-Louis-Joseph Laborde,„primesc aplauze frene-tice pentru dansurile lorlascive. Sunt în conti-nuare cele mai eleganteşi cuceritoare dansatoaredin întreaga Spanie.”

Obsedaţi de pericolulpe care „dezmăţaţii” îlreprezentau pentru ceeace se considera puritateastilului nobil, oficialiispanioli puneau din răs-puteri beţe-n roate crea-torilor populari, lucrucare probabil a contri-buit la înteţirea notei derăzvrătire specifice aces-tei arte. Străinii, nu spa-niolii au încurajat artaflamenco, sfidând inter-dicţiile.

Cea mai detaliată şiades citată descriereaparţine în mod parado-xal celui mai învedreatcritic de pe atunci, un ju-rist supranumit „DonPreciso”. Acerb, înnebu-nit de ciudă, susnumitulcondamna „acei cântă-reţi care nu s-au obositsă viziteze Universităţile,ci, sprijiniţi doar de pro-priul lor talent, sunt ca-pabili să exprime în doarpatru versuri scurte gân-durile cele mai ascunse,cu o claritate şi trufiecare face publicul să-iidolatrizeze. (...) Ma-niera brutală de a mal-trata vocea, emiţândextravagante gâlgâieli şitriluri, de parcă în asta arconsta eleganţa muziciinoastre, anulează orice

merit. Cine poate su-porta un astfel de bărbat,care transpiră din toţiporii, îşi smulge nasturiide la cămaşă, pentru astriga şi mai tare? Cinepoate rezista clămpăni-tului continuu dintremaxilar şi mandibulă petot parcursul cântării?Cine poate asculta fărăsă se înfioare acel neche-zat furios, care ore-n şirscapă din gâtlejul mal-tratat al acelui nefericit?Şi ce urechi trebuie să aipentru a suporta neînce-tata vibraţie a unei chi-tări ieftine şi felulneglijent în care mânadreaptă loveşte corzile eimizerabile, ca o secureimplacabilă?”, scria, dis-perat „Don Preciso”.

De parcă ar fi vrut săle facă în ciudă adversa-rilor, muzica şi dansurilede provenienţă andaluzăse răspândesc peste totîn lume. Patima cu-prinde Africa şi coloniilede peste Ocean. În tactde trei sferturi sau deşase optimi, vestiteleCantes de ida y vuelta(cântece de dus-întors)exprimă dorul, nostalgiaşi chemarea depărtări-lor, fiind interpretateadesea de guajiros, cumli se spunea zilie-rilor spanioli care

Flamenco (1)

4

32 nr. 66 n mai 2013

emigraseră pesteocean. Dansurileşi ritmurile se îm-

bogăţesc cu accente afri-cane, precum„indecentele” dansuriManguindoy - interziseprin lege în Andaluzia - ,cubanezele Habanerassau tangourile argenti-niene. Abundă petrece-rile drăceşti, caredurează toată noaptea,vestitele Juergas, în mij-locul cărora strălucescprotagoniştii masculini,acei semizei adoraţi,cântăreţ i i -dansatorimândri şi nervoşi, supra-numiţi Majos. Arta careîşi începe ascensiuneaacum are toate elemen-tele necesare unui feno-men de masă. Mai puţinare însă un nume, căcitermenul de flamenco nuapăruse încă pe atunci.

La fel ca şi corida, fla-menco îşi are originea înarenă, lucru care o de-osebeşte de formele deartă aristocratice, cele-brate în spaţiul restrânsal sălilor de spectacole.Toreadorii, ţiganii, cân-tăreţii şi dansatorii începsă formeze o păturăaparte de artişti, idolatri-zaţi pentru consecvenţacu care se distanţează detoate normele culturaleîn vigoare, practicândnonconformismul lascenă deschisă. Publiculse înnebuneşte după ei şidupă aventurile lor, nuîntotdeauna nevinovate.Se creează primele mi-turi, cu susţinători carese definesc la rândul lorca o nouă categorie so-cială: los aficionados, ceicare astăzi poate s-arnumi fani.

Suprinzător, ei numai sunt ţigani, ci artişti

spanioli, cu stil completpropriu, creatori de ver-suri şi linii melodice ela-borate. Produsul lor estemodern, cultural, adap-tat cerinţelor. A pretindede aici înainte că fla-menco ar fi o invenţieeminamente ţigăneascănu mai este realist. Nicidurerea şi spontaneita-tea sa nu mai are acel ca-racter teluric iniţial.Gustul publicului pentrumelodios îşi spune cu-vântul, disperarea esteînlocuită de melancolie,flamenco se adaptează şidevine mai „blând”. Ra-finamentul care se im-pune de la acest momenttransformă reprezenta-ţia într-un bun culturalal tuturor. Firesc, se ge-nerează dispute, căci fie-care încearcă să-şi arogedreptul primordial de„inventator” al acestuicurent. Este momentulîn care, la început desecol al XIX-lea, fragedaapariţie pe firmamentulartei se desprinde depropria copilărie, necesi-tând de pe acum o defi-niţie mai clară. Şi unnume.

Flamenco este nu-mele care s-a impus maimult sau mai puţin dinîntâmplare. Unii susţincă ar deriva de la pasăreaflamingo, făcând aluziela alura şi aspectul ro-chiilor multicolore, ceamintesc de penajul săuexotic. Alţii se jură cătotul ar fi început cu par-ticula „llama”, care înspaniolă înseamnăflamă, flacără, ducând cugândul la dansul focos şiacompaniamentul înflă-cărat. Nu puţini sunt ceicare pornesc de la expre-sia de origine arabă

„felah menguh”, care în-seamnă „ţăran sărac” şicare era răspândită înAndaluzia feudală mu-sulmană. Majoritatea co-vârşitoare acercetătorilor susţineînsă teza originii fla-mande a termenului uti-lizat. Adjectivul„flamenco” era foarte lamodă în Spania dupădescinderea la 1517 a re-gelui Carol al V-lea şi alcurţii sale regale din Ţă-rile de Jos. Complet dife-riţi ca aspect şicomportament faţă delocalnici, blonzii fla-manzi, gălăgioşi şi stri-denţi, făceau notădiscordantă cu restullumii, la fel ca şi ţiganii,care deranjau cu muzicaşi dansurile lor deşăn-ţate. Adjectivul „fla-menco” sesubstantivizează cu tim-pul, desemnând tot ceeace depăşeşte normele„cuminţi”. Pe lângă fla-menco, se consacră şitermeni mai detaliaţi:„voz afilla”, derivat dinporecla unui cântăreţ lamodă – El Fill – descrievocea răguşită, „ascuţită”specifică genului; „cantehondo” (cânt adânc)redă profunzimea inter-pretării şi distanţeazăprin substituirea literei„o” de elaboratul cantoclasic.

Pe lângă bărbaţii dan-satori din Spania, unmerit imens la răspândi-rea artei flamenco l-auavut dansatoarele profe-sioniste de prin alte părţiale Europei. După succe-sul răsunător al italien-cei Taglioni, graţioasafranţuzoaică Guy-Step-han şi italianca focoasăMaria Brambilla – su-

pranumită „Sofia Fuoco”– îşi dispută pătimaş pu-blicul, scindându-l îndouă tabere. Fuoquistasşi guyistas se disting uniide alţii după culoarea –roşie sau albă – a garoa-fei pe care o poartă larever.

În privinţa suferinţeipe care o emană soliştii,nu puţini sunt cei caresusţin că ar proveni de lachinurile interminabilela care sunt supuşi dan-satorii şi, mai ales, dan-satoarele pe la şcolile dedans. Erotice, îndrăz-neţe, aristocratice, aşaerau descrise fetele de pescenă pe atunci. Peacompaniamentul sim-plu, de chitară – lucrudeloc obişnuit la vremeaaceea – fetele zvelte luaucu asalt scenele improvi-zate de prin Cafés Can-tantes, legănându-şibraţele fragile, înăl-ţându-le rugător sprecer, pentru a se prăbuşiapoi ca leşinate pepodea, scuturându-sefrenetic în secunda ur-mătoare, ca nişte lebedeîn delir. Ţigăncile recru-tate pe la începuturileşcolilor de flamenco nuveneau întotdeauna dinpasiune, ci pentru că li seasigura hrană şi adăpost.Disciplina şi spiritulcazon cu care se con-fruntau acolo le răpeaurapid iluziile unei vieţifacile. Cu cât reuşeau săfie mai iuţi, mai malea-bile, mai energice şi mairitmice, cu atât creşteacota lor la public, ca undrog.

Va urma

4

33nr. 66 n mai 2013

George R. Roca,Australia

Urcă cu mare chinînca două nivele şi mare-i fu bucuria când deschiseultima uşă, cea caredădea în încăperea undese aflau oglinzile şi torţafarului şi se pomeni cuIspas în braţe. Începu săplîngă de fericire. Mota-nul însă, toarcea liniştit.Îl sărută, îl mângâie, îispuse vorbe dulci, vorbecum nu spusese niciodatănimănui. În sfârşit îl gă-sise, aici, departe, la ca-pătul lumii. Erau din nouîmpreună!

Aducându-şi amintede accidentul nefericitu-lui căpitan, luă motanulîn braţe şi coborâ cumputu de repede scările.Flăcăul îl culcase deja pebolnav în căruţă şi eragata de plecare. Pornirăîn galop către oraş. Bol-navul horcăia şi se zbăteadin când în când. Ajun-seră la cea mai apropiatăsuburbie, Watson’s Bay,unde găsiră un medic.Bătură puternic la uşaacestuia şi îl transportarăpe capitan înăuntru. Doc-torul începu să îl consulteşi nu după mult timpspuse: „Noroc că l-aţiadus aici repede! Bietulom a făcut un infarct şitrebuie să stea sub îngri-jire medicală.” Panait îidădu doctorului o sumăimportantă de bani şi îlrugă să îl găzduiască pebolnav la el în casă pânăcând il va putea trans-porta la spital. După douăzile, sub supraveghereamedicului, îl transportăpe Buddle la spitalul dinSydney. Acolo, datorităîngrijirii medicale de cali-tate, bătrânul lup demare... se mai puse pe pi-cioare. Panait îl vizita în

fiecare zi, mai ales căhanul sau de la Rocks erala o aruncătură de băţ deMacquarie Street, stradape care se afla spitalul.Acolo îşi făcu chiar şi oprietenă, o soră medicală,tânăra englezoaica, Flo-rence Nightingale. Auzisemulte lucruri frumoasedespre dânsa, cu mult în-ainte, la sanatoriul dinLondra, unde fusese in-ternat pe perioada cât in-văţase să umble cuproteza. Dânsa lucraseacolo, inainte de a veni înAustralia. Fiinţa fină,educată, venise la Sydneycu zece, doiprezece ani înurmă, pentru a organizaprimul serviciu de surorimedicale din Australia. Îiplăcuse atât de mult noilemeleaguri, încât se stabi-lise permanent aici, chiardacă îi era dor câteodatăde familie, de prieteniidin copilărie, sau declima cu cele patru ano-timpuri.

Florence se ocupafoarte mult de ingrijireaşi recuperarea sănătăţiicăpitanului. Îi era milă şide marinarul român pen-tru că rămăsese infirmatât de tânăr. Panait,proaspăt venit din Lon-

dra, avea multe de poves-tit despre ceea ce se in-tâmplă acolo, care mai emoda în marea metro-polă, ce mai ştia de fos-tele ei colege, surorile decaritate de la sanatoriu. Îipovesti chiar şi neplăcutaaventură din Marea Ir-landei, despre accident,despre Ipsas-Motan Grasşi cum acesta îl ajutaseacesta să supravieţuiască.Florence fuse atât de im-presionată, încât în primaei zi liberă îl vizită pe Pa-nait la han ca să cunoascăfaimosul motan. Îi maispuse despre prietenul...Thomas Buddle că... „de-acum inainte va avea ne-voie de îngrijire şisupraveghere medicalăpermanentă şi nu va maiputea lucra la far deoa-rece aceea muncă cereaun efort fizic destul demare”.

Dupa câteva zile, Bud-dle se simţi mai bine şifuse lăsat acasă. Panait,care îl vizitase zi de zi laspital, îi angajă o trasurăşi îl transportă până lacasa farului din SouthHead. Îl luase cu el şi peIspas, spre bucuria căpi-tanului care îl ţinuse pegenunchi tot timpul dru-

mului şi îl mângâiase cutandreţe. Încet, încet, ceidoi marinari se împriete-niră. Buddle îl învită pemusafir să rămână pestenoapte acolo. Panait vrusă-l refuze pe moment,dar ştiind ca acesta aveanevoie de supravegheremedicală şi neîndrăznindsă-l supere pe căpitan,luînd motanul cu el, ac-ceptă până la urmă. Nudormiră aproape toatănoaptea, povestindu-şiunui altuia viaţa de mari-nar şi aventurile. Mareaşi motanul îi apropia şi îilega unul de altul. Buddleîi spuse de câteva ori luiPanait „fiule”, fapt care îlimpresionase foarte multpe acesta, aducâdu-iaminte de tandreţea cucare îl tratase bunul săutată. Îl rugă să nu maistea la han şi să se muteîmpreună, în casa delângă far. Acesta, fiind şiel singur şi neştiind înco-tro să o apuce, acceptă.

Între timp, adminis-traţia portuară locală dinSydney, detaşă provizoriu,un bărbat tânăr, pentru ase ocupa de întreţinerea şibuna funcţionare a faru-lui. Noul angajat se mută,împreună cu nevasta şi ceitrei copii, într-o cămăruţădin spatele casei lui TomBuddle. Căpitanuldeveni din ce în cemai supărat şi mo-

Ispas, motan gras... (5)(Povestire de pe mare)

4

34 nr. 66 n mai 2013

rocănos, deoarececopiii făceau multăgălăgie şi alergau

toată ziua după Ispas, tră-gându-l de coadă sauaruncând cu pietre în săr-mana vietate nevinovată.Buddle fumegând denervi, se duse la căpitănieşi ceru să fie trecut în re-zervă, deoarece nu maiavea ce să facă la far.Dorea să plece de acolodeoarece se simţea inutil.Vroia să aibă linişte şi deaceea căuta să-şi cumpereo căsuţa undeva aproapede ocean.

Panait se pregătea săse întoarcă acasă. Dar lacare casă? La Brăila numai avea pe nimeni! Anulera 1877. România era întoiul războiului cu turcii.Accesul navelor prinstrâmtoarea Bosfor eracontrolat de musulmani,fapt care periclita chiar şinavigaţia pe Dunăre. Nuştia ce să facă. S-ar fi duscu o corabie până la Lon-dra şi de acolo peste Ca-nalul Manecii ar fi ajunsîn Franţa, dar drumulpâna în România era des-tul de lung şi periculos laacele vremuri. Singuriisăi prieteni, Ispas, Flo-rence, şi Tom, erau aici înAustralia. Căpitanul sim-ţindu-i zbuciumul îl in-vită să se stabilească laSydney şi să locuiască îm-preună cu el. După lungiclipe de chibzuială acestaacceptă şi chiar de a douazi porniră împreună săgăsească o casă de cum-părat. Văzură multe pro-prietăţi frumoase. Debani nu se plângeau de-oarece amândoi aveaudestui, Panait cu sumaluată de la asigurare, iarTom cu cea primită de peurma pensionării. Celmai mult le plăcuseră o

casă ciudată... situată pecreştetul văii care se des-chidea spre TamaramaBeach şi pe care o cumpă-rară în grabă. Locul, se-mana cu o prapastiesălbatică, acoperită cu ve-getaţie luxuriantă şi cu ie-şire uşor accesibilă ladrumul principal careducea spre mijocul oraşu-lui. În partea opusă, pa-norama era superbă,dedesubt marea de ver-deaţă se unea cu un golfmititel acoperit cu nisipfin de culoarea aurului,mângâiat lin de de apelealbastre ale oceanului Pa-cific care te invitau parcăla un voiaj sau la aven-tură pe intinsul lor. Casaera semisuspendată pestemalul abrupt al prăpa-stiei fiind aşezată pe ofostă platforma de obser-vaţie. Platforma o con-struiseră cu mulţi ani înurmă, deţinuţii din nouacolonie engleză, din ordi-nul marinei militare a co-roanei britanice, cuscopul de a se amplasa peea tunuri care să păzeascăcoasta de est de vre-o in-vazie străină. Clădireaînsă, era destul de nouă şifoarte solidă. O repararăşi o amenajară dându-i oformă de corabie. În locde valuri, pluteau pe unhău de verdeaţă. Aveauchiar şi un catarg înfipt înmijlocul curţii, pe care flu-turau două steaguri, celenglezesc şi cel românesc.

În fiecare dimineaţă,cam pe la aceeaşi oră, ceidoi ieşeau pe punte, undefoarte serioşi, executauparcă, procesiunea in-specţiei echipajului şi al„corabiei”. Buddle, grascu barba albă, îmbrăcatîn uniforma marinei co-merciale engleze, era că-pitanul. Panait, musculos

şi binelegat se îmbrăca deobicei ca un simplu mari-nar, dar câteodată îşi luasi el vestonul alb de căpi-tan de corabie. Atunci,comenzile erau strigate şimai puternic, de parca ceidoi erau angajaţi intr-obatalie pe mare. Specta-colul era caraghios, darfoarte amuzant şi intere-sant. Atât vecinii, cât şicei din împrejurimi,aveau multă admiraţiepentru cei doi. Singurul,care nu-i lua niciodată înserios era Nelson-Ispas.Ambii stăpâni, poate dinmândrie naţională, îl stri-gau pe numele pe carefiecare i-l dăduseră. Pen-tru Panait, motanul ră-măsese tot „Ispas-MotanGras”. Tom, în schimb, îlstriga Nelson, dar uneoricând avea spectatori i-seadresa elegant şi cu res-pect spunându-i „Sir”,sau „Domnule amiral”.Câteodată când mai tră-gea un păhărel în plus,căpitanul, luând o mi-mică foarte serioasă, seproţăpea în faţa lui Nel-son şi îi dădea raportul deparca s-ar fi aflat în faţacorpului de ofiţeri ai ma-rinei imperiale britanice.Atunci Panait, ca să râdăde el, începea să vor-bească în limba lui Napo-leon şi îşi punea pe cap opălărie în formă de tri-corn, care împreună cupiciorul de lemn îi dă-deau un aer mai auten-tic... de pirat, decât deînvinsul de la Waterloo.Acest lucru îl scotea dinsărite pe bătrânul lup demare şi astfel începeacearta, ameninţând că vada jos steagul inamic depe catargul din curte.Soarele puternic austra-lian decolorase culoareagalbenă a tricolorului ro-

mânesc, transformându-o în alb, fapt care îl făceasă semene din ce în cemai mult cu steaguluifranţuzesc. Buddle,având mersul mai vioi,ajungea mai repede la ca-targ şi se căznea să deajos steagul românesc. Pa-nait suparăt, lua motanulsub braţ şi se făcea căpleacă. Bineînţeles urmaîmpăcarea, care se ter-mina de obicei cu unchiolhan.

Cu timpul, lui Ispasîncepuseră să-i albeascămustăţile. Într-o dimi-neată căpitanul ThomasBuddle nu mai răspunsela apel. Panait fuse foartemâhnit din această cauză.Îşi pierduse poate, celmai bun prieten-om, careîl avusese vreodată. Îl în-gropă în cimitirul dinapropiere şi deseori puteafi văzut împreună cu mo-tanul negru stând nemiş-cat ore în şir lângămormântul acestuia. Aniiau trecut. Despre Panaitşi Ispas-Motan Gras numai ştie nimeni nimic laSydney sau nici macar laTamarama. Din când încând, lumea vorbeştedespre paradisul pisicilordin tufişurile care crescpe coasta văii şi îndemâ-narea cu care acesteaprind peşte, băgându-şicoada în apă, atunci cândmarea e liniştită. Totuşiacolo, se mai pastreazăîncă, o casuţă albă înformă de corabie. Ceicare au norocul să poatăface o vizită prin aceleminunate locuri mai potvedea, pe peretele de pia-tră de lângă uşă, o placămică de marmura albă,pe care este sculptată o ti-monă, un motan şi iniţia-lele „N.I.M.G.” Poate,Nelson-Ispas-MotanGras! Cine ştie...

4

35nr. 66 n mai 2013

Paul Leibovici, Israel

Izvorul Mariei sau FantanaMariei

Locul acesta,după tradiţie seaflă în Centrul oraşului Nazaret.Aici venea Maria să scoată apă dinizvor unde l-ar fi întâlnit pe înge-rul Gavriel pe care la vestit de naş-terea lui Iisus.

Deoarece e considerat un locsfânt pentru creştinătate, pesteizvor s-a construit o biserică a cru-ciaţilor, trecerea spre ea facandu-se doar printr-o pestera. În 1263biserica a fost invadată şi apoi dis-trusă de mameluci .A fost recon-struită în 1750, din nou trecereaspre ea facandu-se pe lângă izvo-rul din pestera.

La sfârşitul sec.XIX a fost con-struită o baie publică şi un han înapropierea izvorului, locaşul s-areconstruindu-se în 1967 .

După tradiţia creştină Izvorulreprezintă unul din cele mai im-portante locuri, despre el amin-tindu-se pentru prima data incartea lui Iacov.

Satul KanaSatul Kana (Kfar Kana) se află

în Galilul de jos, la numai 7 km.deNazaret. Plecând de la Nazaret în-spre Kana se străbate Valea ,,Mrejsembil'' adică ,,Câmpul spicelor''aflandu-se pe drumul care leagăîntre ele localităţile Seforis şi Ti-berias. Arheologii au descoperit cape acest loc a existat o localitateîncă de pe vremea ocupaţiei per-sane şi bizantine. Deoarece locali-

tatea nu avea nici o sursă de apă,localnicii au fost nevoiţi să oaducă din depărtări ,de la baza de-alului şi s-o păstreze în vase depiatră.

Săpăturile au scos la iveală olocalitate din sec. I despre careunii susţin ca aceasta ar fi auten-tica localitate Kana, ce se afla la 1km. de Kana zilelelor noastre. Sepresupune că prima biserică a fostconstruită în sec.IV de cătremama lui Constantin cel Mare.

Se povesteşte că paşii lui Iisusau sfinţit această cale în drumulpe care la făcut spre ,,Nunta de laKana''. Este un sat cu o majoritatede arabi ortodocsi, după tradiţie,avand loc aici, ‚,nunta vinului''.

Creştinătatea, din cele maivechi timpuri, a cinstit localitateaunde s-a săvârşit minunea ,cu altecuvinte transformarea apei în vin,în scopul cinstirii nuntei nevoiaşi-lor. Iată ce stă scris : ,,...şi a treia zis-a făcut nunta în Kana galilului şiera de faţă mama lui Iisus.A fostchemat şi Iisus şi ucenicii săi’’.

Mama i-a spus : ,,Fiule nu maiam vin’’.

Răspunsul a fost: ,,Ce mă pri-veşte pe mine şi pe tine, femeieincă n-a venit ceasul Meu’’.

Iar Mama a spus celor ce slu-jeau: ,,faceţi ce vă spune’’.

Şi erau acolo şase vase de pia-tră. Iar Iisus le-a spus : umpleţivasele cu apă.

Şi le-a mai spus: ,,Scoateţiacum şi aduceţi mirelui’’.

Şi când mirele a gustat ,a sim-ţit că e vin. El nu ştia de unde este.A chemat pe mire şi i-a zis: ,,oriceom pune întâi vinul cel bun şi,când este ametit, pune vinul celslab. Dar tu ai ţinut vinul cel bunpână acum’’.

Această primă minune a săvâr-

şit Iisus la Nunta de la Kana dinGalil. Kana are ca patron pe Sfân-tul Simon Zilotul, care nu estealtul decât mirele din legendă, unom simplu şi nu prea înstărit.Acesta a devenit ucenicul lui Iisus,în cursul vieţii.

Biserica este închinată Sfântu-lui Mucenic Gheorghe, fiind în-grijită de creştinii ortodocsi greci.În biserică sunt păstrate două co-loane vechi, datând din sec. alXIII-lea, cât şi două vase de piatră, pentru păstrarea apei.

În localitate mai sunt încă douăbiserici: una franciscană şi alta pecare franciscanii au îngrădit-o în1883.

În biserica greco-catolică sepăstrează două vase mari de pia-tră despre care se povesteşte că arfi chiar cele în care s-a efectuatminunea. Experţii au stabilit căsunt vase baptiste antice.

Ultimele descoperiri arheolo-gice au scos la iveală un atrium cuportic, datând din sec.V.

Kfar NahumUn mic sat de pescari are o de-

osebită importanţă pentru orto-docsi. El se află pe malulKineretului si in limba arabă senumeşte Tel Nahum. Aici s-au pe-trecut evenimente pe care creşti-nătatea le apreciază în moddeosebit.

Kfar Nahum este considerat caun diamant între locurile sfiintedin istoria Ţării Sfinte acest locfiind păstrat cu deosebită grijăpentru a se putea descoperii se-cretul care-l ascunde.

Este cunoscut din sec. XI şipână în sec. XIX a fost părăsit.Cercetări arheologice au fost în-treprinse de franciscani. Cuacest prilej s-au descoperit

Locurile sfinte dinŢara Sfântă (2)

4

36 nr. 66 n mai 2013

numeroase oale, monede şimozaicuri cât şi urme declădiri. De asemenea a fost

descoperită o sinagogă din sec.V,clădită pe rămăşiţele unei alte si-nagogi din perioada antică. Aicişi-a însuşit învăţătura sfântă Iisus.Cea mai importantă descoperirepentru creştinătate au fost urmeletrimisului Saul din Kfar Nahum,atunci când a fost reclădită bise-rica în perioada bizantină.

Kfat Nahum este considerat aavea o excelentă importanţă pen-tru creştinătate atât pentru fru-museţea lui cât şi din punct devedere spiritual.

Casa Sfântului PetruCasa Sfântului Petru se află în

partea de sud a sinagogi. Ea a fostclădită în epoca elenistică (sec.Iî.e.n), in podeaua antică gasindu-se peste o sută de adrese în dife-rite limbi, numele ,,Iisus’’gasindu-se de numărate ori. El edenumit: „Trimisul”, „Domnul”;„Eliberatorul”.

Tot aici s-au descoperit cruci şidiverse simboluri ale creştinilor.

În sec. V au intervenit schim-bări, iar pe acest loc a fost ridicatăo biserică în formă de octogon,fiind pomenită în repetate pasagea Testamentului Nou.

Aici au locuit şi cei unsprezecetrimişi. Atât în perioada romanăcât şi cea bizantină satul a fost po-pulat de evrei şi creştini.

Săpăturile arheologice au fostreluate în sec. XX de către oechipă britanică. Din 1821 s-au în-grijit de săpături franciscanii. Din1969 o nouă echipă de arheologiau reluat săpăturile.

Manastirea Stela MarisExpresia „Steaua mării” în tra-

diţia creştină catolică formezăunul din aspectele fecioarei sfi-inte.În acest context există o le-gătură specială între mare şiapărarea ei de pescari,marinari.Biserici, mânăstiri şi locuri spe-ciale amenajate pentru desfăşura-rea ceremoniilor catolice se află

lângă mare în onoarea Sfintei fe-cioare. Astfel de locuri denumite„Steaua mării” se găsesc în diverseţări , deobicei pe malurile mărilorsau pe locuri ridicate (munţi, de-aluri) pe partea care dă spre mare.

Unii pretind că numele ar fi„Stelele Mariei” sau „Picătura Ma-riei” căci după tradiţia creştinăMaria şi Iisus au trecut prin acestloc.

Numele a fost stabilit de abiaîn sec. XX de către consulul Spa-niei în timpul construirii ,,Felina-rului de pe mare''. După tradiţiacreştină, numele a fost adoptat side carmeliţi.

Ordinul Carmelit a luat fiinţăpe muntele Carmel în perioadacruciaţilor, de către călugării careau trăit în peşteri după tradiţiaproorocului Eliahu.

Ordinul Carmeliţilor a luatavânt şi s-a răspândit prin toatăeuropa.

După căderea oraşului Aco-cruciat în anul 1769, oraşul a pri-mit protecţia Franţei pesteregiunea respectivă şi a călugări-lor de atunci împrejurimea nu-mindu-se „Carmelul francez”. În1826 părintele Cassini, membrual mânăstiri şi arhitect ,a începutrefacerea mânăstirii .Biserica s-adeschis în 1836 ,iar restul clădiriia fost dat în primire în 1853. În1839,Papa Grigore al XVI –lea aacordat biserici titlul de onoare,,Bazilica minoritara’’, deoarece econsiderata ,,Biserica mama’’ aOrdinului Carmelitilor.

Spre Stela MarisExistă unicul drum de la Haifa

care se află la marginea Mării Me-diterane în apropiere de munteleCarmel .Călugării au cunoscutdrumul acesta încă din sec.XIX şiau înălţat porţi de ambele părţi,cerând plată pentru trecere. Apoiau înălţat un zid ca să-şi întă-rească poziţia în Centrul Carme-lului, urmele zidului putandu-seobserva până în zilele noastre,căci trec peste ,,Peştera Eliahu''.În apropiere este si o cărare care

conduce spre munte.În faţa mânăstirii a fost ridicat

un monument în onoarea milita-rilor francezi din timpul lui Napo-leon, care au fost omorâţi dearmatele turceşti. În 1876 în faţamonumentului s-a înălţat o crucede fier.

Clădirea bisericii e din pietrecioplite care sunt acoperite cu de-coraţii geometrice. Faţada este în-dreptată spre Ierusalim. Plafonulstă sprijinit pe trei rânduri destâlpi care înconjură clădirea.

Pe pragul superior este o scul-ptură în formă de leu. Şi pe cele-lalte praguri sunt urme desculpturi în formă de animale, înspecial figuri de lei. Deasemeneas-au găsit două adrese una înlimba aramică şi cealaltă în limbagreacă. Sa mai descoperite bisericidin sec.V sau VI e.n.a căror podeaa fost ornată ,în centrul ei,cu fi-guri de păuni .Aici se mai aflăurme ale Casei ,,TrimisuluiPetru''.

În partea dreaptă a acestei bi-serici, se află o altă biserică greacăcare e deosebit de frumoasă si Si-nagoga antică care atrage şi pele-rinii creştini.Aici Iisus a ales pe ceicinci trimişi ai săi: Petrus, An-dreus,

Iaacov, Iohannan si pe Matei.De aici Iisus a plecat spre alte lo-curi unde a făcut minuni. Deoa-rece acest loc are o deosebităimportanţă în Noul Testament ,auînceput în sec,XIX să se facă oseamă de cerccetari asupra rămă-şiţeleor Sinagogi care este amin-tită şi în Noul Testament Iisus aajungand aici de la Nazaret, ga-sindu-se si urmele romanilor, totpe aici aflandu-se si drumul ne-gustorilor spre Damasc.

Se cunoaşte că cei din familiilelui Petru şi Andrei au fost pescari.Simion a fost un bărbat bătăuş,ameninţând pe cei care vroiau să-l atace pe Iisus. Porecla lui Simoneste Petrus (om puternic, voinic).

4

37nr. 66 n mai 2013

Ştefan Ciobanu: Flo-rina, la începutul acestuiinterviu, o să îţi fac oscurtă descriere a lui. Osă încerc, zic eu rezona-bil, să ajungem nu în in-teriorul poeziei, ci,asemeni baronuluiMünchausen, pe ghiu-lea, să călătorim pe bă-tăile inimii ei. Ştiu poatepărea la prima privireuşor melodramatic, dareu sper să nu fie aşa. Cepărere ai?

Florina Zaharia: Potoricând să încerc un mo-ment „melodramatic” înviaţa mea. Cred că ar fiinteresant să păşesc pebătăile inimii. Va fi ca ocontorsionare sau ca undans. Depinde cum sevor aşeza cuvintele, cumse vor depune sunetele.Şi depinde poate demine şi de tine un pic.Am tras cu ochiul la în-trebări şi am senzaţia căvom fi asediaţi de celemai ciudate stări şi sen-sibilităţile noastre se vorcontopi într-un Poein-terViu.

Strofa IŞ.C: Există versuri

care trec strada? Caremerg pe trotuar? Carecumpără pâine?

F.Z: Da. Există şi ase-menea versuri. Sunt şiunele versuri care factrotuarul. Sunt versuri-fete şi versuri – băieţi,sunt versuri – caise şiversuri – compot. Exem-plele pot continua extin-zând şi zona culinară şipe cea erotică şi altele…ceea ce mi se pare groaz-nic pentru poezie. Credcă suferă foarte mult.Dar gândindu-ne cât dediferiţi sunt oamenii, dece Poezia ar fi altfel?

Ş.C: Ce a fost maiîntâi, versul sau poezia?

F.Z: Cuvântul.Ş.C:Ce crezi, cuvin-

tele suferă când nu suntpuse în poezii?

F.Z: Aici ar fi o discu-ţie pe mai multe planuri.Vorbim despre un uni-vers poetic? Dacă pemine m-ar scoate cinevadin mine însămi ar fi unact de suferinţă, aproape

criminal. Dar probabilsunt unele cuvinte carenici măcar nu ştiu căexistă pe lume. Poeziasau altele care s-au năs-cut atât de poetice încâtsimpla lor rostire e undelir pentru suflet.

Ş.C:Poezia este gestsau moment?

F.Z:Atunci când teuiţi la un copac şi el foş-neşte este gest sau mo-ment? Atunci cândpriveşti în altă pupilă şivederea ta începe săcânte, ţi se pare o acus-tică poetică sau o efeme-ridă plăpândă? Ştiu sigurcă un Gest poate fi Poe-zie, la fel cum orice Mo-ment care e însufleţit demarionetele omeneştimai mult sau mai puţinpoetice poate adunaemoţie şi poate declanşatrăiri „very high”. Dacăare tonul potrivit, poeziapoate fi un mod de exis-tenţă. Important este săse împrietenească cu„vocea proprie”.

Ş.C:Pot fi poeziilelupe? Dacă da, ce săfacem cu ele: să privim

firele de nisip sau sădăm foc la hârtii? Dacănu sunt lupe, ce să facemcu ele: să privim firelede nisip sau să dăm focla hârtii?

F.Z:Să inventăm tărâ-muri în care firele denisip spun povestioarecelor mai frumoase şidomnişoare hârtii. Laasta putem folosi lupa înpoezie.

Ş.C:Vorbeşte-mi des-pre un poet, străin sauromân, după care tre-buie pus punct nu vir-gulă.

F.Z:Intrebarea astamă irită, n-aş vrea să răs-pund. Spune-i să măocolească!

Strofa a II-aŞ.C: Ce ţipă mai tare,

geamul sau lemnul?F.Z: Carnea. Şi ceea ce facem. Şi pagina albă de pe o

masă de scris. Şi Instinctul.

InterVIU cu poeta Florina Zaharia:„Sunt unele cuvinte care nici

măcar nu ştiu că există pe lume.”Florina Zaharia s-a prins în jocul interVIULUI trăgând cu ochiul, alungând în-

trebările care nu i-au plăcut (ce mi-a plăcut momentul), anticipând cuvintele dinîntrebările ce urmau (prins în offside, eu mai adăugam căsuţe la şotron ca să fiejocul cât mai lung). Sper că nu am abuzat de termeni,sper că poezia s-a simţit şi s-a auzit.

Florina Zaharia este din Galaţi, pentru cei interesaţide zodii aflaţi că s-a născut pe 2 decembrie, şi este autorul următoarelor volumede poezii:

n goală pe străzi, ed. Eminescu, Bucureştin alextandru (manuscris de mângâiat), ed. cartea românească, Bucureştin eua, ed. Paralela 45, Piteştin etc, editura continuă.

4

ŞtefanCiobanu

Foto deSimona Andrei

38 nr. 66 n mai 2013

Manuela-ElenaDragoş

În fiecare an CasaCorpului Didactic Dâm-boviţa organizează înparteneriat cu LiceulTehnologic “Nicolae Cio-rănescu” din Târgovişte,Simpozionul Judeţean“Pledoarie pentru carte”pentru a sărbători ZiuaMondială a Cărţii şi aDreptului de Autor.Această acţiune, iniţiatăde Manuela Dragoş, bi-bliotecarul Casei Corpu-lui Didactic şi FlorentinaTiţa, bibliotecarul Liceu-

lui “Nicolae Ciorănescu”,

ajunsă la cea de-a IV-a

ediţie, face parte din pro-

gramul “Să ştii mai

multe, să fii mai bun!” şi

se manifestă printr-o

suită de activităţi dedi-cate cărţii, lecturii şi bi-bliotecii.

La eveniment au par-ticipat ca invitaţi: profe-sor Aurora Solomon,directorul Casei Corpu-lui Didactic, ProfesorMarian Curculescu, in-spector activităţi şcolareşi extraşcolare din parteaInspectoratului ŞcolarJudeţean, bibliotecar Pa-velica Pârvulescu, Bi-blioteca Judeţeană „I.H.Rădulescu” şi reprezen-tanţi ai SocietăţiiScriitorilor Târgo-vişteni.

Pledoariepentru carte

„Săptămâna altfel”sub semnul ZileiMondiale a Cărţii

Ş.C: Ce părereai despre o cartede poezii care să

nu aibă paginile nume-rotate?

F.Z:N-am observatniciodată numerele.Poate că sunt numero-tate cu imagini.

Ş.C:Ştiu că pentrutine chiar şi piatra poatefi o carte de poezii.Spune cum de ai răsfoit-o?

F.Z:Te referi probabilla Cartea Pietrei, un pro-iect la care am lucrat îm-preună cu artistul vizualFrancisc Chiuariu într-orezidenţă de zece zile laPalatul Mogoşoaia.

Răsfoind piatra m-amimpregnat cu mirosuri şisenzaţii, cu gusturi şi su-nete, toate transformatepsihic în cuvinte. De câteori întorc capul, găsescmirosul de ciment peumăr. Din acest punctîncep (răs)foirile melepoetice.

Încă mai lucrez laCartea Pietrei, nu amscăpat de mirosul de ci-ment. Aşa am scris şi„jurnalul pe ciment” din

Eua, aşa a apărut şi băr-batul mort din mine. Şicâte senzaţii vor maiapărea dând pagina înCartea Pietrei...

Vers italicŞ.C: Stop joc: Ce poţi

face odată ajuns în cio-cul unei macarale? Daratunci când realizezi căeşti într-adevăr flutu-rele care visează toateastea?

Apropo, cât poate aş-tepta un fluture până sădevină vultur?

F.Z:Nu ştiu de ce vădaceastă imagine învă-luită în praf. Praf, praf,praf. Dar parcă şi strălu-ceşte. Ceea ce înseamnăcă există acolo un dramde perfecţiune. Adică deVIS. Când visezi tot ce ţise întâmplă spui că erealitate. Când visezi totce ţi s-ar putea întâmplaspui că e viitor. Ne placesă visăm şi să-i găsim vi-sului tot felul de scuze.

Dar mai există şi oaltă dimensiune, atuncicând vrei să delimiteziclar visul de realitate şi leamesteci, şi le inversezi

şi le muţi şi...zadarnic.

Ultima strofăŞ.C: euflorina este o

stare?F.Z: Euflorina e o

stare dar e şi o nestare. Emai mult de-atât. E cevaVIU şi chinuitor darmereu foarte plăcut, capoezia la primele întâl-niri romantice. Când amdescoperit-o a fost ca şicum am trecut de pe oparte a unui abis spre oaltă parte a prăpastiei.Amândouă duceau lamine. A fost ca şi cumam ajuns în vârful uneiscări care nu se sprijineape nimic dar pe care eupluteam inconştient şiuşor.

Anyway, mie mi-aplăcut şi nueuflorina.

Ş.C:Există şi alte mo-mente, în afara celorploioase, în care poetaFlorina Zaharia des-chide umbrela?

F.Z: Şi umbrela este ostare. Şi un accesoriu„very fashionable” înpoezie. Ploaia nu mi-aplăcut niciodată dar amiubit umbrelele cu bu-

line, cu maimuţoi sau cuflori. Colorate sau alb-negru. Au fost momentecând purtând o umbrelăîn mână nu mi-a mai fostfrică de nimic. Au fost şiclipe când purtând oumbrelă în întuneric s-afăcut lumina de careaveam nevoie. Umbrelaare însuşirile unui in-stinct, pot să închid ochiişi totuşi să merg perfectpe o sârmă umedă.

Ş.C: Poţi să umeripână la zece în poezie?F.Z:1. eua2. carne şi oase3. renunţări4. mama5. marea6. dimineţile7. stările contradictorii8. trupul9. timpul10. când ţi-e dor

MoralăŞ.C:Există note muzi-

cale care încă nu au fostpuse pe portativ?

F.Z:Cuvintele încă semai pot inventa. Deci şinotele muzicale...

4

4

39nr. 66 n mai 2013

Manifestarea a cuprinsactivităţi de tip concurs:„Pledoarie pentru carte” –

eseu, afişe şi mesaje Pro Lectura,recitări, la care au participat 65 deelevi din 14 licee şi 6 şcoli gimna-ziale ale judeţului, o sesiune decomunicări şi referate pentru bi-bliotecarii şcolari Cartea, lectura,biblioteca – trecut, prezent şi vii-tor, un program artistic prezentatde elevii Liceului Tehnologic „Ni-colae Ciorănescu” din Târgovişte,la care s-au adăugat intervenţiilemembrilor Societăţii ScriitorilorTârgovişteni: George Coandă, IonIancu Vale, Vali Niţu şi Constan-tin Voicu.

Pentru a atrage atenţia asupra

importanţei pe care o are cartea,ca factor al dezvoltării armonioasea personalităţii omului enumerămcâteva din prezentările biblioteca-rilor care au avut loc în cadrul se-siunii de comunicări:n Magdalena Popa, Cartea şi bi-blioteca în contextual explozieiinfor- maţionalen Carolina Şerban, Cuvântul ieri,cuvântul azi… cuvântul mâinen Maria Neblea, Povestea unuinumen Gabriela Stroescu, Bibliotecaspaţiu al culturiin Magdalena Olteanu, Bibliotecaşcolară - siguranţă şi încredere

În cadrul sesiunii s-au înscris,pentru a dezbate problema uni-

versului culturii, al cărţii şi lectu-rii: eleva Diana Ştefani de laŞcoala „Vasile Cârlova” din Târgo-vişte şi bibliotecarii: Maria Ca-lomfirescu, Daniela Mi hai,Alexandra Mihaela Dumitra, Că-tălina Săvulescu iar biobliotecarulDana Monea a prezentat uneleexemple de bune practici dezvol-tate în Centrul de Documentare şiInformare al Liceului Teoretic“Mihai Viteazul” din Vişina.

La finalul activităţii, după juri-zare, elevilor li s-au înmânat di-plome şi premierea a constat încărţi din partea Liceului Tehnolo-gic „Nicolae Ciorănescu”, Biblio-tecii Judeţene „Ion HeliadeRădulescu” şi Casa Corpului Di-dactic Dâmboviţa.

4

În perioada 22-24mai 2013 s-a desfăşuratla Centrul Cultural dinstaţiunea Pucioasa Festi-valul Concurs de Culturăşi Literatură „PrimăvaraAlbastră”, seria a II-a,ediţia a X-a, având încomponenţă secţiunilePoezie, Proză scurtă,Jurnalism, Teatru scurt,Istorie şi critică literară.

Conducerea ediţiei deanul acesta s-a compusdin Ioan Marinescu - di-rectorul festivalului,Dănuţ Bădoiu - directoradjunct, Luminiţa Go-gioiu - director executiv şiprof. dr. George Coandă -preşedintele şi iniţiatorulfestivalului.

În cadrul manifestăriis-au derulat diverse ac-ţiuni: expoziţii, lansări

de carte, vernisaje, spec-tacole artistice.

S-au făcut pelerinajela Centrul Ecumenic dinVulcana-Băi şi la Rezer-vaţia Naturală a Parcului„Bucegi” din Moroeni şia avut loc o şedinţă a ce-naclului literar „Luceafă-

rul” din Pucioasa, în cares-au făcut prezentări dincreaţiile festivalului.

La această acţiune afost prezent şi un grupde scriitori, membri aiSocietăţii ScriitorilorTârgovişteni, în fruntecu preşedintele acestuia,

prof. Mihai Stan.Au participat elevi şi

oameni maturi, încă iu-bitori ai literaturii.

Amănunte despredesfăşurarea concursu-lui în numărul viitor.

Ion Iancu Vale

La Pucioasa: Festivalul„Prim\vara albastr\”

Cărţi noi în bibliotecarevistei Climate literare

40 nr. 66 n mai 2013