7/29/2019 50191637-retard-de-limbaj(1)

1/4

CENTRUL SCOLAR DE EDUCATIE INCLUZIVA TG-JIU

COMISIA METODICA T.T.L.

PROF. LOGOPED: MERIOR DANIELA

DATA: 21.01.2011

RETARDUL DE LIMBAJ

(simptomatologie, etiologie, clasificare, terapie)

Retardul de limbaj este considerat de Constantin Paunescu o intarziere in aparitia si

dezvoltarea vorbirii copilul care pana la varsta de trei ani foloseste un numar redus de cuvinte,

aproape totdeauna alterate ca pronuntie si care nu formeaza inca propozitii simple, desi auzul

este bun, organele fono-articulatorii sunt normal constituite iar dezvoltarea intelectuala este

corespunzatoare varstei cronologice.

Astfel, un copil cu retard verbal nu reuseste, pana in jurul varstei de sase ani, sa-si

dezvolte un ritm lingvistic adecvat comunicarii si intelegerii, limitandu-se la un vocabular sarac,

adeseori cu exprimari prin cuvinte simple, mono si bisilabice, nu poate lega cuvintele, are

dificultati de pronuntie, de intelegere si de asimilare a notiunilor abstracte. Desi intelegerea este

deficitara, ea nu este atat de afectata ca exprimarea. Dificultatile de intelegere sunt legate, maimult de sistemul lingvistic restrans, suplinit, in comunicare, de unele mijloace extralingvistice,

dar care ii permit, totusi, o adaptare la cerintele celor din jur.

Aceste manifestari din planul comunicational sunt insotite si de unele intarzieri in

dezvoltarea motricitatii grosiere, dar mai ales a celei fine. Miscarile sunt slab coordonate si

imprecise, iar la nivelul aparatului fono-articulator apar frecvent desincronizari intre elementele

care participa in pronuntie, accentuand dificultatile de emitere.

Exista dificultati cu privire la punerea diagnosticului, astfel ca trebuie sa realizam acele

situatii in care intarzierea in aparitia si dezvoltarea vorbirii nu inseamna automat tulburare de

limbaj, ci expresia unui ritm propriu de maturizare , dar in cazurile cand retardul de limbaj este

o consecinta a starii de handicap ori acesta se manifesta de sine statator. Retardul in limbajul

propriu-zis nu se datoareaza vreunei maladii, si nici factorilor de mediu defavorizanti.

1

7/29/2019 50191637-retard-de-limbaj(1)

2/4

Simptomele cele mai importante sunt sesizate la nivel verbal si respectiv, psihomotor.

Totusi, in urma anamnezei si a examenului logopedic se constata ca :

Perioada de lalatiune a fost scurta si saraca in productii sonore si ca a fost urmata

de latenta ;

Primele cuvinte au aparut pe la doi-doi ani jumatate, fiind extrem de simple ca

structura (cu eliziunea sunetelor finale) ;

Fonemele dificile lipsesc sau sunt inlocuite cu altele mai usor de pronuntat ;

Grupurile consonatice sunt reduse la sunetul component cel mai usor ;

Propozitiile se constituie cu dificultate si tardiv, avand structura simpla ;

Nu sunt folosite cuvintele de legatura, pronumele si adverbele, iar mai tarziu, nu

apar notiunile cu grad mare de abstractizare ;

La varsta de patru- cinci ani, vocabularul activ are un volum de circa 20-30 de

cuvinte, in timp ce competenta verbala este aceea a unui copil de doi ani ;

Exista deficiente in aria operarii mintale (dar care nu sunt de natura

constitutionala) ;

Exista deficiente in dezvoltarea neuro si psihomotorie ;

Se manifesta inhibitii afectiv-emotionale (timiditate excesiva, reticenta

fata de comunicarea verbala, evitarea contactului interpersonal).

Etiologia retardului de limbaj include o multitudine de factori, cei mai importanti

grupandu-se dupa cum urmeaza :

1. factori neurologici : cei raspunzatori de leziuni cerebrale ce conduc la

micro sau macro- sechele in sfera verbo-motorie si psiho-motorie ;

2. factori traumatici : accidente obstreticale, traumatisme abdominale ale

mamei ;

3. factori somatici : afectiuni somatice ale gravidei, boli cronice ale

copilului sau boli infectioase care se succed la intervale foarte scurte in

cursul primei copilarii, infectii recurente ale cailor aeriene superioare ;

2

7/29/2019 50191637-retard-de-limbaj(1)

3/4

4. factori psihologici si psihosociali : abandon, neglijenta verbala si

actionala, greseli in educatie, mediu conflictual, parinti surdomuti etc. ;

5. factori constitutionali : trasaturi congenitale (adesea ereditare) ce

determina aparitia si consolidarea unei inabilitati lingvistice manifestata

in toate domeniile limbajului (adica intarzierea vorbirii la varsta de trei-

patru ani, urmata de o dislalie prelungita dupa cinci ani, continuata de

tulburari de tip dislexo- disgrafic, disortografii, chiar agramatism).

Formele retardului de limbaj sunt urmatoarele :

forma pura : fara simptome in aria somatica sau neuropsihica ;

forma constitutionala : caracterizata de o simptomatologie de tip afazic (unii

autori folosesc termenul de disfazie sau alalie) ;

forma sechelara sau microsechelara : asociata leziunii cerebrale ;

forma somatica : asociata rahitismului, distrofiei musculare etc. ;

forma psihogena : cu varietate reactiva (pe fond nevrotic), respectiv constitutiva

(pe fondul unui deficit intelectual liminar).

Obiectivele interventiei logopedice sunt axate pe :

1 .Imbogatirea vocabularului ;

2. Activizarea vocabularului pasiv ;

3. Corectitudinea si complexitatea exprimarii prin alungirea frazei ;

4. Expresivitatea vorbirii ;

5. Dezvoltarea capacitatii de a verbaliza intamplarile traite si cunostintele insusite.

Dupa C. Paunescu, etapele interventiei logopedice se refera la :

psihoterapia : precede si insoteste terapia propriu-zisa, avand ca scop eliminarea sau

diminuarea starilor conflictuale care afecteaza copilul, echilibrarea lui afectiv-

motivationala, depasirea reticentei fata de comunicare si relatii interpersonale, lichidarea

trairilor de inferioritate ;

3

7/29/2019 50191637-retard-de-limbaj(1)

4/4

modelul stimularii lingvistice : are drept scop realizarea unei comunicari verbale fiabile

cu anturajul apropiat, corectarea tulburarilor fono-articulatorii, cresterea claritatii si

expresivitatii vorbirii, obtinerea tempoului si melodicitatii vorbirii, formarea si

consolidarea deprinderilor de a initia si intretine un dialog ;

modelul de interferenta lingvistica : orientata, pe de o parte, catre eliminarea modelelor

verbale si comportamentelor negative ce pot fi imitate cu usurinta de catre copil sau care

pot genera repulsie si evitarea participarii la comunicare, iar pe de alta parte, favorizarea

celor pozitive (stimularea si imbogatirea vorbirii copilului) .

Recuperarea generala a copilului se va desfasura organizat si esalonat, cu tact, rabdare,

perseverenta si competenta. Terapia logopedica desfasurata in detaliu si tehnicizata specific se

poate extinde si in familie, putand lua forme de joc, fara a exagera insa, obosind copilul.

Exercitiile selectate vor tine cont de forma si gravitatea retardului de limbaj, precum si de

varsta, preocuparile, interesele si trasaturile de personalitate ale logopatului. De asemenem,

materialul verbal folosit va fi ajustat in functie de nivelul de intelegere al copilului aflat in

terapie. Cel mai folosit programul de stimulare a vorbirii este sistemul Portage.

BIBLIOGRAFIE :

1. Buica, B. C. (2004). Bazele defectologiei, Editura Aramis, Bucuresti.

2. Ungureanu, D. (1998). Compediu logopedic scolar, Editura Eurostampa, Timisoara.

3. Verza, E. (2009). Tratat de logopedie, vol. 2, Editura Semne, Bucuresti.

4