Revistă premiată cu medalia şi diploma „Pamfil Şeicaru“ pentru literatură 2008

Director fondator:Ion Iancu Vale42

Anul 5mai2011

Revistă literară şi de cultură româneascăFondată: mai 2007

� Istoria literaturii ladouă mâini

pagina 6

� Altă Româniepagina 7

� Codex Rohonczypagina 11

� O nobilă prietenăpagina 13

� Literatura în folosuldemocraţiei

pagina 15

� Voltairepagina 16

� Monarhia...pagina 19

� Zilele României peBroadway

pagina 21

� Dicţionar onomasticpagina 26

D i n c u p r i n s :

2

nr. 42 � mai 2011

***

Ion Iancu Vale pag. 3Romulus Gandy Georgescu 4Theodor Codreanu 6Adrian Marino 7Victor Sterom 8Mihai Antonescu 9Antonia Bodea 10Augustin Deac 11Lucian Gruia 12Z. F. Buşulenga 13Al. Florin Ţene 15Cristian Bodnărescu 16Adina Gabriela Mustaţă 16Nicoleta Milea 17George Petrovai 19Dorina Costea 20Mihai Ardeleanu 20

Lia Lungu 21George Peagu 22Gheorghe Palel 23Lia Saxone-Horodi 24Mircea Horia Simionescu 26Dorel Schor 27George Filip 28Rodian Drăgoi 29Pascu Balaci 30Ioana Greceanu 31Ioana Voicilă Dobre 32George Safir 33Dona Tudor 34Radu M. Crişan 35Dragoş Manuela-Elena 36Ion I. Bratu 37Ion Iancu Vale 39

Semnează în acest număr...

Adresa redacţiei principale:Aleea Arcaşilor, bl. 36, sc. B,ap. 23, Târgovişte, România

Telefoane: 0722 702 578, 0741 732 122

E-mail: ioniancuvale@yahoo.com

Tehnoredactare: Florin-Lucian Dragoş � 0730 863 602 � dragosflorinlucian@gmail.com � Culegere text: Reta Sofronie � Corectură: Manuela-Elena Dragoş

Revistă editată de Societatea cultural istorică „ARM“ Târgovişte � ISSN 1843-035X

Redactor-şef (fondator): Mircea Cotârţă, Redactor principal (fondator): Sbastian DrăganColegiul redacţional: Grigore Grigore, Gheorghe Palel, Nicu Tănase, Florea Turiac

Apare sub egida Consiliului Judeţean Dâmboviţa prin Centrul Judeţean deCultură Dâmboviţa şi cu concursul Fundaţiei „Renaşterea Pietroşiţei - Ruralia“

Redacţii asociate - România: Bacău, Bistriţa, Braşov, Cluj-Napoca, Bucureşti, Deva, Focşani, Iaşi,Suceava, Turnu Severin, Hunedoara, Mangalia, Olăneşti, Oradea, Ploieşti, Vrancea);Alte ţări: Canada, Danemarca, Elveţia, Franţa, Gibraltar, Israel, Italia, Macedonia, RepublicaMoldova, Serbia, S.U.A., Ucraina. - Fotoreporter: Tiberiu Rusescu.Răspunderea deontologică a materialelor publicate aparţine exclusiv semnatarilor

Începutul mileniului III se re-marcă prin dispariţia galopantă amultora dintre reprezentanţiivechii gărzi literare româneşti.Enumerăm astfel pe AdrianMarino, Ioan Alexandru, GeorgePruteanu, Cezar Ivănescu, ArthurSilvestri, Mircea Micu, Grigore

Vieru, Adrian Păunescu, MirceaHoria Simionescu, Fănuş Neagu şialţii. Revista „Climate literare“ îşipropune să dedice, in memoriam,câte un număr în întregimefiecăruia dintre scriitorii amintiţi,dar şi a altora neamintiţi acum.Aşteptăm în acest sens de la co-laboratori materiale, care să evoceviaţa şi opera lor.

Redacţia

De ţinut minte

Ion Iancu Vale

Existenţa lui MirceaHoria Simionescu amconştientizat-o, mai întâişi mai întâi, fizic şi abiaapoi, spiritual. Acest lucrus-a petrecut la Pietroşiţa,într-o vară frumoasă aadolescenţei mele. Pe vre-mea aceea, lucram şi în-văţam la Sinaia, de unde,aproape în fiecare sâm-bătă, mă înturnam acasă,pentru a-mi petrece ală-turi de ai mei, patriarha-lul sfârşit de săptămână.Mă aflam, astfel, într-oduminică în Centru, la o”parolă”, cu alţi flăcăi deseama mea. De ştiut, căcentrul localităţii noastreeste traversat de drumulnaţional 71 ( în anii aceiaera încă neasfaltat), caretrece apoi prin Moroieni,escaladează muntele Pă-duchiosu şi se opreşte, înfinal, la Izvor, în Sinaia.

Sprijinit, împreună cuamicii mei de gardul me-talic al monumentului dincentrul Centrului, amauzit, la un moment dat,nişte zgomote destul deciudate, deloc caracteris-tice pentru Pietroşiţa ace-lor timpuri. Se auzea unvuiet continuu, întreruptdin când în când, de păcă-nituri stridente... Amauzit, în acel moment, şistrigătele unor copii, carescandau extaziaţi:” Vinescriitorul! Vine scriitorul!”

Într-adevăr, pe dru-mul mare dinspre Sinaia,

învăluit într-un nor depraf şi de fum, a apărutmarţial, ca un inorogblond, cel care avea să fiemai târziu ( îndrăznesc săafirm) marele meu prie-ten, M.H.S.-ul. În tricou şiîn pantaloni scurţi, cubustul puternic, drept, şi

cu picioarele musculoasegoale, maestrul făcea săguiţe , de mama focului,un scuter fragil şi nervos.A săgetat, fără să ne ia înseamă, pe lângă noi, a tre-cut podul peste Ialomiţaşi a urcat spre Deal, undeîşi pornise o casă nouă, lacare mai meştereşte sin-gur şi astăzi.

S-a scurs o vremebună, nişte ani, chiar, dela acea insolită apariţie şiprima întâlnire a mea cuMircea Horia Simionescu.Începuse deja să-mi „ mi-roase” şi mie, şi încă tare,

a poezie. La o revenireacasă, din goanele şi pere-grinările mele antologice,un prieten consătean ( fie-i tărâna uşoară!), ViorelIordănescu, mi-a dăruit ocarte. Era „ Nesfârşiteleprimejdii”, primul romanpublicat al maestrului. L-

am citit, cu sufletul lagură! Mi-am zis, fără ezi-tare, ca într-o iluminare:”Iată Scriitorul!” M-amrugat atunci la Dumnezeusă-mi dea şansa de a-laborda şi de a putea fi şieu în preajma domnieisale, lucru foarte greu, dealtfel, în acea perioadă. Şiam reuşit, până la urmă.Am reuşit eu, răzvrătitulşi alcoolizatul poet deatunci, „ anarhist, într-osocietate anchilozată”,cum m-a creionat, maitârziu, maestrul.Am reu-şit să ajung, şi să rămân

pentru totdeauna, unuldintre oamenii care aubătut la uşa casei şi a su-fletului său, de om deomenie şi de mare bărbatal cuvântului scris, acesteuşi, de atunci, rămânândlarg deschise pentrumine.

Text despreMircea HoriaSimionescu

sauVine

scriitorul!Iată

scriitorul!

3În loc de editorial

nr. 42 � mai 2011

2004, Muzeul de Istorie din Târgovişte - Mircea Horia Simionescu alături de alţiimportanţi scriitori români, la lansarea cărţii „Lupii la mare“ de Ion Iancu Vale

EDITORIAL���

4

nr. 42 � mai 2011

***

O Poveste re-aBREVIARĂ/ O Poemă re-TESTAMENTARĂDela un Purtătoriu întru-Ţi: PALTONUL DE VARĂ!(+= Meditaţie/ Aminteraţie: La Moartea Genialului Scriitor den Târgovişte- Valahorum:MIRCEA HORIA SIMIONESCU!Şi fie-i Veşnic Uşoară Pulberea den GOLGOTA/ cum numai de-Amu/ mai Mult ca Perfectum/Astrală-i Vine Maestrului şi; REDINGOTA!- vaie,totum/ din: Historia Calamitatum/Imobilum Per-Per-PerPetuum!)

I,= O:re-aBREVIARĂ Povestire per OPERA-ŢI

Şi, iatu-O/L, înSFÂRŞIT/:VIAŢA=( i)esEUL TĂU TOT: ŢI-A Reuşit!: şi prin Răpirea Ta la DOMNUL caîntru-ŢI: RĂPIREA LUI GANYMEDE(?!) încâtu ne-ai lăsa tu-a pre Noiuprecum JUMĂTATEA Aceea ce se Vede şi ce se mai Vrea Veşnic spre PLUSUNU-ŢI a se purcede!(?)Şi prhe Toatele NESFÂRŞITELE_ŢI, întru-de-Acest SFÂRŞIT:Oh, de-Aziu, de-Amu dimpreună cu ÎngerDomnul Le-aiu infinit-de-nFINIT?!Dar, vaiu, Maestre, dar chiar-de ce?!-deatât mai Fin, mult mai Finşi decâTU Cele-ŢI Eclesiastice: ÎNVĂŢĂTURI PENTRU DELFIN?!...Ş-Aşa den TrisTU ai stins de Tot LutoHimericul: BANCHETUL?!-De-om lustrui Sus( pe subtCeruri!?) cu Opera-ŢI (cu Toţii?!): Parchetul?!Şi-Aşa: Curată: LinăLumină şi Nouă ne Fie şi Ţie preCale să-ţi Fie:Cum întru Cea Suavă-ŢI, Vaie, amar-dulcea-ŢI den: TOXICOLOGIE?!Şi, MHSemnule, Sufletele, ni se vor ogoi de-ale Lumii Apocalipse-Suferinzi:dac vom şti a ne Privi dreptMuritori întru Ale Tale Cele: TREI OGLINZI?!;

Şi ne-va fi Iertare cel Mântuitor mai Blândior: Păcătoşenia-cu-Raţia:dac -Ţi vom Re-Cetire ( ne-Trucată!) pe-o„ Călărire în Zori”: LICITAŢIA?!Mâzgăli-vei şi Numele Nost la aBREVIARUL Celest printr-o DivinăSară?!Şi câţi scăpa-vom de Frigul Morţii: dac-ŢI vom îmbrăca: PALTONUL DE VARĂ?!Şi de ce ( pre mine-Unul!?)-toate, oho: POVESTIRILE Tale GALANTE(?!)ne /mă trimit să intru mai Abisal-parcimos în Infernul lui Dante?!Şi vaiu, MHSemnule, uitându-ne de-amu pre Noiu fix în UMBRA lui ULISE:Ce alte Mânuri-Scribe, de-apriori, oare ProMise-PreScrise-ProScrise:vor dezvorî porţile Scholasticei-Literare dintru TÂRGOVIŞTEA/n Vise?!-uite-le: mase ACUM , de TINE, Homericule, Transcendental-Închise?!...

(II = O Poemă de re-Pomenirea: Eternă-Ţi!)

-Aprinde-Ţi-i: LUI: din Neam în Neam: Candela A Sperării(!):Căciu Coborâtu-S-a de pe-Aiciu, vaie, de pi Culmile Disperăriispre- Aceleua-Şi de DINCOLO de BINE şi DINCOACE de RĂUL( Hăul!?):EUU: Prhea BINE TEMPERATUL nost (oh!) ş-al LUI DUMNEZEU! (O-Hău?!).

EUU: Scribul-Robul Liric-Ludic: MIRCEA HORIA SIMIONESCU:CELU: INGENIOS-amestic întru Teluric şi cel CERESCU!...Genă-cu-Geniu din Piatră-den-Şiţă= os- PIETROŞIŢA!:De pre Vadu-Valu Văii Ialomiţa den Judecţia: Dâmboviţa!

Ş-apoi Re-Naşte-L, Doamne: Statuie-Vie pre Logos-Lovişteprintru Romantica-i: FLORENŢĂ-VALAHĂ: Natalia-i TÂRGOVIŞTE!Ş-Aşază-L de-Etern: lâng de-al LUI EMINESC: LA HELIAD!Ş-astfelu: nost DIO, cu Cheile Raiului ni-l vei zdrobi pre Iadul din IAD!

Şi cu Agiutariu SFINTEI URBEI: MAICA DOMNULUI: Vergur Vergura!Să faceţi să piară Negur-Negura! O, Negur-den-Negură! Ura:Blestemul lui Nifon, ah M.H. SIMIONESCU: medic-valul den SperJur:să piară Spurcatul Acela din Jur, să fie El prea-Tăiatul din împreJur!-

5

nr. 42 � mai 2011

***

: din FLORENTINA-ŢI CETATE ca PalleoPolisa=UR de lâng cea a lu BUCUR!- OH, MAESTRE ( ş-acum când Ceasul fu să-Ţi scrie Ora Sa: DUR!):atât întru-cât: să NU-ŢI fi, să NU ne fi nici Acolo-deSigur,întru Belu-Mormântu-ŢI TU mas: cel Sângur, SÂN-GUR...căci iatu-O: pre TÂRGOVIŞTEA=UR, întristîndoliatu-ai pen de-a purîntru destul pre fiecăre a Ei Piatră, pre fiecăruia Ei intra-MUR,extra-MUR...?!

(III.= Şi-O: VĂCĂREŞTIre re-TESTAMENTARĂ!)

Şi întru NUMELE TĂU ( MHSemnule!):Se lasă de Aziu drept Pildă şi îndemnu-le:( ca- Împlinitor de-al Văcăreştilor-Testament!)Urmaşilor TĂI ( MHScişti!?): răboj pe Inter-NET:Să-Ţi poarte ( măcar: adiilor-adesiior!): REDINGOTA!ca să-şi urcu mai uşor p-Opera lor pe GOLGOTAprecum , Doamne, Crucea: HRISTOSUL nost MESIA!Şi-astfelă, Demiurg-Maestre: MIRCEA HORIASIMIONESCU=Amestic INGENIOS întru Teluric-Cerescu!:AMINTIREA TA în-înRODI-Va Veşnică: VIUĂ!- Nicicând TÂRGOVIŞTEI VOI VOUĂ: LA ADIO!

Scriitorul, romancie-rul şi dramaturgul FănuşNeagu, care a murit înnoaptea de luni spremarţi, din cauza unuicancer, a fost unul dintrecei mai talentaţi autoricontemporani, care varămâne în memoria citi-torilor cu volume pre-cum „Frumoşii nebuni aimarilor oraşe” sau „Din-colo de nisipuri”.

Fănuş Neagu s-a năs-cut pe 5 aprilie 1932, înGrădiştea-de-Sus, jude-ţul Brăila, şi a fost poves-titor, memorialist,nuve list, romancier şidramaturg.

A studiat primii cinciani de şcoală primară în

satul natal. Şi-a conti-nuat studiile între anii1944-1948 la Liceul Mili-tar din Iaşi şi a urmatŞcoala Pedagogică nr. 2din Bucureşti, iar în 1952a devenit cursant al şco-lii de literatură „MihaiEminescu”, până în anul1953, fiind coleg de ge-neraţie cu Nicolae Labiş,Radu Cosaşu etc. Întreanii 1954 şi 1957 învaţăla Facultatea de Filologiedin Bucureşti, dar nu îşiîncheie studiile.

În anul 1954 debu-tează cu povestirea„Duşman cu lumea”, înrevista „Tânărul scrii-tor“, iar în anul 1960 areloc debutul editorial, cuvolumul de povestiri

„Ningea în Bărăgan”, re -ti - părit în 1964 sub titlul„Cantonul părăsit”.

În anul 1960 publică„Somn de la amiază”, iarîn 1962, „Dincolo de ni-sipuri”, în anul 1967 pu-blică „Vara buimacă”, iarpiesa „Scoica de lemn”este pusă în scenă la Tea-trul Nottara din Bucu-reşti. Publică ulterior, înanul 1979, „Cartea cuprieteni”, în anul 1981 -„Insomnii de mătase”, înanul 1985 - „A doua cartecu prieteni”. În anul1985 i se joacă piesele„Echipa de zgomote”, laTeatrul Majestic, şi „Ole-lie”, la Teatrul Naţionaldin Bucureşti.

Printre volumele pe

care le-a scris se mai nu-mără „Întâmplări aiureaşi călătorii oranj” (publi-cistică), romanul „Scau-nul singurătăţii”, nuvele -le „Dincolo de nisipuri”,iar în anul 1993 i se joacăla Teatrul Naţional dinBucureşti şi la TeatrulNaţional din Timişoarapiesa „Casa de la MiezulNopţii sau Paiaţa soseştela timp”.

A primit, printre alte-le, premiul Uniunii Scrii-torilor din România,pentru volumele „Canto-nul părăsit”, „Frumoşiinebuni ai marilor oraşe”,„Echipa de zgomote”,„Casa de la Miezul Nopţiisau Paiaţa soseşte latimp”.

În perioada decem-brie 1993 - 1996, FănuşNeagu a fost director alTeatrului Naţional dinBucureşti.

În noiembrie 1993devine membru cores-pondent al AcademieiRomâne, iar pe 21 de-cembrie 2001 a devenitmembru titular al acele-iaşi instituţii.

Fănuş Neagu,un „frumos nebunal marilor oraşe”

6

nr. 42 � mai 2011

Eseu

TheodorCodreanu

Ca şi generaţiile dinistorie, operele se spri-jină reciproc. în acestmod percepe intertex-tualitatea Jauss (Pentruo hermeneutică lite-rară): „când un autor ul-terior recunoaşteîntr-unui anterior unpredecesor al său şi des-coperă la el o întrebarepe care şi-a pus-o şi elînsuşi şi care-l plaseazădincolo de răspunsul decare dispune deja". Afir-maţia, pe care o citeazăşi Nicolae Manolescu închip solidar, este o măr-turie specific protocro-nică, în spiritulcanonului bloomian şichiar în sensul limitat al„priorităţilor" culturale.Mişcările protocronice şisincronice sunt pluriva-lente, după legea conso-nanţelor lui Odobleja,confirmate deopotrivăde cibernetică şi de her-meneutica parte/întregcare îşi găseşte, la noi,un excelent valorificatorîn ideocritica lui AdrianMarino. „Acesta - ne asi-gură Nicolae Manolescu- e un principiu accepta-bil pe care-l putem da is-toriei critice la douămâini: ea comportă ore(valorizare) şi o (re)in-terpretare permanentă afiecărui text şi a literatu-rii în întregul ei, ca in-terglosare infinită. Prinaceastă prismă, întreaganoastră cultură este osuită de teme cu varia-

ţiuni“. Şi mai clar: „Fie-care operă modifică (fieşi imperceptibil) ansam-blul de opere". în sprijin,d-l Manolescu invocă şitopologia culturală a luiGeorge Steiner, dinDupă Babei. Dar, neamintim, ideea topolo-giei literare, ca „nouăgeografie literară", erapromovată, în ultimeledecenii ale secolului tre-cut, chiar de revista ad-versară, asimilatăprotocronismului - Lu-ceafărul. Finalmente,criticul pretinde că isto-ria lui nu-i decât „harta"literară aşa cum s-a stră-duit el s-o croiască. Şitocmai această croială ela două mâini care seagresează una pe alta.

Cum harta unei lite-raturi are şi o dimen-siune temporală, elreproşează protocroniş-tilor că împing începutu-rile literaturii românedincolo de textele con-servate în limba ro-mână. D-l Manolescuidentifică aici o contra-dicţie, sugerând că atitu-dinea lui e mai în spiritromânesc, dat fiind cămarca unei spiritualităţie dată, în primul rând,de limbă. Iată, într-ade-văr, o ieşire de-a dreptulspectaculoasă. Ideea îimotivează gestul de a-i filăsat în afara istoriei peautorii care au scris înalte limbi. Aşa s-a ajuns,de pildă, la eliminareaînvăţăturilor lui NeagoeBasarab către fiul săuTheodosie. De astă dată,

autorul nostru deţine oprioritate absolută: nicio cultură europeană n-aavut până acum ideea dea exclude din literaturaei operele create în lim-bile de cultură ale EvuluiMediu timpuriu, până săse ivească o literatură înlimba naţională. Pentrua-şi motiva opţiunea ex-cluderii din literaturaromână a scrierilor înlimba latină ale lui Nico-laus Olahus, criticul re-curge la un sofism naiv:„Dacă Olahus este unpoet român, atunci esteşi Ovidiu din Ponticele şidin Tristele,,n. Numai căOlahus era olah/valahdin Ardeal, pe când Ovi-diu s-a aflat în exil do-brogean. Şi Cantemirare opere în latină. Nicipe acestea nu le conside-răm româneşti? Chiaraşa şi procedează Nico-lae Manolescu. Dar sepune o întrebare de bunsimţ: dacă Învăţăturile...şi operele lui Olahus nuaparţin literaturii ro-mâne, atunci ele trebuieintegrate în literaturarusă, bulgară sau latină?Dacă nu, ele vor fi desti-nate neantului! Ceea cecriticul nu face când evorba să valorifice cores-pondenţa în limba fran-ceză a unui Odobescu.Conform sofismului,aceasta nu poate săaparţină literaturii ro-mâne, logică, altminteri,respectată în cazul luiPanait Istrati, Emil Cio-ran şi al altor expatriaţi.Pe de altă parte, e o mis-

tificare facilă să afirmică includerea textelorvechi în istoria literatu-rii române e o idee pro-tocronistă, de vreme ceNicolae Iorga, NicolaeCartojan şi alţii n-aucomis „opţiuni" de felulcelei manolesciene. într-o replică la obiect, dinCafeneaua literară, DanZamfirescu sesiza căpână şi subtitlul cărţii, 5secole de literatură, esteo mistificare, fiindcă,în realitate, istoria lite-rară a lui Nicolae Ma-nolescu începe cusecolul al XVII-lea! Fă-când trimitere la litera-turile vecine, DanZamfirescu arată căacestea nu şi-au ignoratliteratura scrisă în altelimbi de cultură, conchi-zând: aşadar, literaturapolonă începe în secolulal X-lea, cea ungară într-al Xl-lea, în schimb, con-form lui NicolaeManolescu, noi începemsă avem literatură deabia la mijlocul secoluluial XVII-lea".

Ce-i drept, criticulvine cu argumentul, carese dovedeşte facil, că elnu scrie o „istorie cultu-rală". Din păcate, nicipur „canonică”.

Va urma

Istoria „Canonică” a literaturii române

Istoria literaturii la două mâini (9)

7

nr. 42 � mai 2011

Eseu

Adrian Marino

Spun, repet, o banali-tate: întreg aparatul deStat are o mentalitate şireflexe securiste. Politicarepresivă este în floare: o„lege a secretului deStat" a fost votată în 48de ore. La fel, a „secretu-lui de serviciu", a „deni-grării ţării". „Defăimareaprin orice mijloace", „in-fracţiunea de defăimarea ţării şi naţiunii se pe-depseşte conform Codu-lui Penal cu închisoarede la 1 la 15 ani". Inspira-ţia securistă a acestui ar-ticol este evidentă.Ruptura de trecut nu s-aprodus efectiv. Şi ea nicinu se va produce atâtatimp cât nu se anuleazăîntreaga legislaţie ceau-şistă şi condamnărilesale politice. Nu este su-ficient să „reabilitezi" peIon Pacepa şi pe toţi ofi-ţerii (şi nu sunt chiar pu-ţini) în situaţia sa. Şi, îngeneral, despărţirea ra-dicală de comunism nuse poate face atât timpcât se confundă trădareaunui „regim", cu trăda-rea „ţării". „Regimul" şi„ţara" nu sunt în nici uncaz noţiuni sinonime. Odisociere esenţială, capi-tală.

Reabilitatea tuturor

deţinuţilor politici este onecesitate absolută a de-comunizării ţării. Dacădorim o altă Românie,toate sechelele terorii co-muniste trebuie îndepăr-tate. Or, ele au ieşit cu şimai mare putere în evi-denţă cu prilejul discută-rii şi votării „Legii Ticu",discutată în capitolul an-terior. S-a dovedit, încă odată, că toată lumea esteşantajabilă. Şi extinde-rea, la infinit, a listei sus-pecţilor virtuali,transformă „legea Ticu"într-o psihoză de masă.Mai simplu era, dupăaceastă mentalitate abe-rantă, să se vină (dupăcum am mai spus) doarcu una sau două articole,foarte simple: „Trebuiedeschise dosarele tutu-ror cetăţenilor Românieiîntre 1945 şi 1992" (săspunem). Sau „Toţi cetă-ţenii României au drep-tul să ceară deschidereadosarelor tuturor cetăţe-nilor României". Ceea cear constitui, în acelaşitimp, şi cea mai groso-lană încălcare a dreptu-rilor omului, a vieţiiparticulare, a intimităţiipersonale etc. O situaţie,de altfel, total inadmisi-bilă.

Continuă deci, în alteforme şi într-un contextschimbat, metoda rafi-nată a terorii insidioase,intimidarea, imobiliza-rea întregii ţări, prin cul-tivarea friciigeneralizate, a delaţiu-nii, care a luat loc, în ul-tima fază a regimului,metodelor represiuniibrutale, pur staliniste.Dar reflexul a rămas: s-a

întâmplat ca vecinul depeste drum, colţ custrada C.A. Rosetti, să fieun oarecare Petcu, fostşef de cadre al Securită-ţii Cluj. în perioada 19901091, când mă „agitam"politic, acesta a declarataltei vecine (fiica fostuluişef de cadre de la IMF)că „toţi deţinuţii şi foştiideţinuţi politici ar fi tre-buit afl fie împuşcaţi".Apoi, după un accidentcerebral al soţiei, hemi-plogică, o vedeam la bra-ţul soţului, abiatârându-şi un picior...îmi venea să-l întreb:„Când mă împuşcaţidomnule Petcu?".

Că vechiul aparat se-curist are încă o mentali-tate revanşardă nu maiexistă nici o îndoială. Şisperă că prin revenirearegimului Iliescu să-şirecapete măcar o partedin vechea putere. Dealtfel, ea o deţine indi-rect şi azi. Dovadă că nus-a făcut nici o luminădespre mineriade şi, înspecial, despre cea maisângeroasă dintre toate:din 13-15 iunie 1990, or-ganizată chiar de IonIliescu personal, în spiri-tul celei mai clasice„lupte de clasă". Nu de-clara el la 14 iunie că„trebuie întărită comba-tivitatea muncito-rească"? Şi nu aducea elelogii minerilor, a douazi, autorilor actului „deînaltă solidaritate pecare l-aţi demonstrat înaceste zile"? S-a urmăritdistrugerea, în cel maiautentic stil represiv co-munist, a incipienteiopoziţii reale în Româ-

nia, acuzată de o „lovi-tură de nuanţă legio-nară, fascistă". Minciunapermanentă este perver-siunea supremă a siste-mului. Şi ea a fostpracticată din plin şi pescara cea mai largă şi cuaceastă ocazie.

Va fi posibilă, cândva,o altă Românie ? Cu osingură condiţie, daresenţială: schimbareaprogresivă a raportuluisocial de forţe, operaţieimposibilă mai devremede două-trei generaţii,într-un cadru de conti-nuitate şi, mai ales, devoinţă politică reală deschimbare. Ceauşismul acreat o Românie custructuri rurale, condusăde o clasă nomenclatu-ristă „la prima genera-ţie". Foarte slababurghezie reală, istorică,românească a fost radi-cal distrusă. Iar tempe-ramentul naţional„adaptabil" a făcut res-tul. Ruralizarea evidentăa oraşelor, inventareaunui proletariat urbanartificial, mai ales în cen-trele industriale, dove-deşte victoria socială aceauşismului. Româniareală, profundă s-a regă-sit - repet - în acestregim, pe care-l supor-tăm, vrând-nevrând şiazi. Aşa-zişii „disponibi-lizati" ai clasei munci-toare inventate pestenoapte visează şi azi săfie întreţinuţi în conti-nuare de Stat şi după ceau încasat cele 20 de sa-larii compensatorii pecare le-au băut imediat.Rar farsă mai uluitoarede parazitism social.

Va urma

Altă Românie (9)

„Şi milă şi blestemecând îngerii de foc/audescărcat în mine subli-mul ca noroc/de-aceeatotdeauna am rupt uncolţ mai mic/de rai să-ldărui celui ce nu avea ni -mic/când gloria luminiicu raze de argint/pe tru-pul meu strecoară luci-rea-i cu alint/acum cu -rat e totul şi înălbit în-cât/ simt steaua liniştiriică-mi ţine de urât.”

Temperatura acestorversuri poate fi măsuratădupă insistenţa cu carepoetul Florea Turiac a -şează în ordine senti-mente şi gânduri, într- uncuvânt, o viaţă de om aşacum o ştim. Mereu afec-tuos, me reu delicat şi mu-zical, to nul poemelor nulasă niciun dubiu în legă-tură cu temperamentul cele stă la origine. Senti-mental din fracţiuneamelancolică, săgetat de oflac ără nervoasă, este re-pede cuminţită sub răsu-flarea echilibrată, a obiş -nuinţei. Florea Turiac ne-a dăruit până azi numai opoezie odihnitoare, pelinia unui „tradiţiona-lism” sentimental. În vo-lumul „Frunzele neli -niştii”, Editura Biblio -theca, Târgovişte, 2010,se afirmă aproape văditun poet înţelept cu vârsta,

îndeosebi, o vitalitate şide ce nu, o robusteţe su-blimată cogni tiv şi ontic.Astfel consemna şi prof.dr. George Coandă pe co-perta a pa tra, spunând:„Florea Turiac caută răs-punsuri, prin cercetarea,ontologic vorbind, aOmului, a acestuia în re-laţia sa cu habitualitateaîn care vieţuieşte, dar şicu Dumnezeu ca esenţia-litate cosmică, fiind unneliniştit, alunecând prinsângele său metafo ra for-ţei sale creatoare”. „Doartalerele vieţii nu-ţi uităgreutatea/căci te-au pur-tat tot timpul de când eraicopil/s-aduni din cer lu-ceferi să fulgeri bunăta-tea/ când vântul dezmier-dării te mângâia subtil/ţi-nând grădini de soare bu-chet cu rai de rouă/înmâini sorbeai căldurablândeţii ca pe vin/pelimbă doar cuvinte ca oiubire nouă/ îţi lunecauprin sânge doar şerpi fărăvenin/lumina să pătrun -dă şi-n nedeschise pleoa -pe/să-i simtă mângâiereaşi o chii care-s orbi/şicând te poartă valul întulburate ape/ înţelepciu-nea lumii mai lacom să osorbi” (Talerele vieţii)Sunt versuri sugestive, în-volburate ritmic, legă-nând meditaţii pe temeeterne, limpezi şi vibrantepentru orice timp şi sen-sibilitate. Nu de puţineori apar şi uni ce bijuteriide poezie meditativ-inti-mistă cântată pe o violămodernă.

„Mereu intersectat înnoapte/de gânduri ful-

guind himere/cu poftă eumuşcam din coapte/ li-vezi de versuri strânse-nmiere/şi miluit până lasânge/cu dorul lor gă-sindu-i sensul/în minesângele când plânge/cu-treieră cu foc imensul/cedescifrează adevărul/purtat de toţi pe sub că-maşă.” (Arcuşul vieţii)Florea Turiac (născut la 5iunie 194-3 în comuna Iz-voarele, judeţul Olt) scrieo poezie blândă în im-agini şi întoarsă în conşti-inţa şi în sufletul nostrumereu ca un ecou fărăcapăt. Structural, poetulTuriac nu vrea să şocheze,eul său poetic nefiindexacerbat, se mulţumeştecu privirea reflexiv-medi-tativă, împăcată calm, in-teriorizată dar nu-şistrigă neliniştea, ci, şi-oşopteşte elegiac. „Din vâr-ful limbii mele traggloanţe de cuvinte/ro-manticul meu suflet să nute las să-l surpi/căci norirăsar pe cerul înfierbântatde soare/şi ning frumoscu umbră răcoarea-n sânun fruct/când în grădinide cântec prin noi un felde boare/melancolia-a -leargă ca printr-un ape-duct/cât de plăcut trăi-vom înfierbântate clipe/împodobiţi de macii încare ne-am topit/de par -că aleargă zeii sub pleoa -pe în echipe/de teamă căpăcatul e gata de rodit”(Suflet romantic) De celemai multe ori, Florea Tu-riac îşi ia ca pertener dedialog al a cestui exerciţiuiniţiatic, propriul său Euîntru fiinţare şi ascen-

siune. Din multe motivesunt tentat să fac trimiteridespre afinităţile poeme-lor din această carte, iaatmosfera din lirica mari-lor poeţi ai literaturiinoastre şi nu numai, dartrebuie să nu uităm „dru -mul” prin care s-a produsautomatizarea estetică,pentru că poezia lui Tu-riac este filtrată prin sen-sibilitatea sufletului său,mai ales în poemele ce re-prezintă ritmul trepidantşi afectiv al clipei ale căreiprivelişti au un ecou sen-sibilizat, conturând astfeluniversul liric defi nitoriuîn creaţia sa. În fine, edi-ficator pentru Florea Tu-riac rămâne „tradiţiona -lismul” din text. Spiritulinovator continuă să fieaici modalitatea discursu-lui liric. „Însăilez cuvintepentru o strofă fină/cos-tumul vocii mele îl facpen tru export/ când tran- dafirii minţii mă-mbatăcu lumină/îmi înfloreştelimba şi ca pe-un dar oport/în existenţa lumiimă-ntind să mângâistele/când mieii purităţiicu ceruri mă hră nesc/încarnea mea păzită de ne-nfricata piele/ vreau doarcopilăria în loc să o o -presc/crescută în buchetede flori cu sărbătoare/pusă-n cosiţa zilei cât săîmi facă semn/să fiu pre-văzătorul la gândul ce mădoare/păşesc cu-nverşu-na re spre glorie maidemn/lovind în nedrep-tate nimeni să nu mă cer -te/de cauţi îndrăznealăpână şi în genunchi/să numă-nece valul dispus sănu mă ierte/când tot ne-cunoscutu-l pătrund dinnoul unghi” (Uitând debici).

8

nr. 42 � mai 2011

Cronică

Note de lectură

Victor Sterom

Florea Turiac - Florile neliniştii ori sublimul ca norocde Victor Sterom

9

nr. 42 � mai 2011

Cronică

Ce să înţelegem, privind un cuţitînfipt în scoarţa unui copac ? Au,gândul ne zboară la supărarea mâiniice i-a îndemnat lovitura? Au, ochiuldecupează în închipuire obrazul în-tunecându-se sub matca lacrimiloromului rămas orfan de semeni şiDumnezeu? „Bine că e doar uncopac, ne resemnăm bântuiţi de-ogrea presimţire, fierul, or să-l mă-nânce ploile, mâna care l-a trimis. ova îmblânzi pământul, la o vreme.Ori, nu ?!” Spirit umblător printr-olume ne asemeni lui, poetul IonIancu Vale (Înger sechestrat, Editura„Sfinx 2000”) îngână doar pentrusine şi cer un cântec amar la gust, caoţelul trecut pe gresia lunii. Cuvin-tele sunt rotunde şi aspre, iar ecoullor, urlet învelit în mătăsuri şi cati-fea, se întoarce de oriunde ar ajunge,tot pe baiera sângerândă a sufletului:„în zborul tău subţire/apropie-mi-te Cântec Albastru/şi acoperă-miochiul fereastră de inimă/cu pleoapata mereu zbătând/să nu-mi maiamintesc femeia/ care îşi terminădrumul/ departe de uşa mea me reu/să-mi uit nerostul/ haină zdren-ţuită/în iar na mea cea de toate zi-lele/să nu-mi uit duş - manii ce nu-ivreau răpuşi/fără să le rumeg re-muşcarea/să nu mă uite prietenii/pecare i-am înnodat în suflet/ precumsăracul banii în batistă/ si mai alessă nu mă înjure urmaşii/ca pe unoricare ucigaş de timp”. (Când dinalean se întrupa cântul) Câte rănipoartă cu el omul acesta nepereche!Câte dimineţi i-au întors spatele,câte înserări nu au vrut să-l pri-mească atunci când numai el sfidavorba îndoită cu miere falsă a lumii,când porţile se zăvorau dinaintea as-primii cuvintelor lui Ion Iancu Vale eun poet şi o instanţă: „poet cinstit al-coolizat şi dur/râvnind la tihna ne-permisă/mi-am înjugat pornirileaprinse/ nevrând la ba ra vieţiistrâmb să jur/ muntean născut laum bră grea de fag/în luna mai şi-adus acasă-n poală/pachetul tatei deţigări fiindu-mi coală/ cuvântulspadă l-am fă cut şi steag/în ţara meabogată şi râvnită/ perpedesist săracşi-un pic nebun/metale rare m-ampornit s-adun/şi să le cern prin în-

doită sită/cu faţa aspră de pirat/sisufletul fragil de floare/ doar soare-lui vândut m-am dat/şi lutului desub picioare/m-am rupt cu darnicieîn bucăţi/ca dintr-o pâine-n sân pur-tată/m-am împărţit la drepţi şihoţi/şi n-am cerut la nimeni plată/poet cinstit alcoolizat şi dur/râvnindla tihne nepermise/mi-am înjugatpornirile aprin se/nevrând la baravieţii strâmb să jur”. (Antet) Pe ade-vărul lui şi pe versurile lui pariem, ci-tind volumul „Înger sechestrat”,apărut la Editura Sfinx din Târgo-vişte în anul 2000, cu o prefaţă deCostea Glodeanu. Deambulând prinbaladă şi doină, boem cât încape şiconfesiv doar iubirii şi stelei răstig-nite pe largul vederii, poetul născutcu genunchii întregi şi cu frunteamai presus de orice umilinţă, stă ver-tical dinaintea ce lor ce adeseori nu-lmerită, ca un voievod pe dinafaramorţii lui, ori ca o instanţă despreadevăr şi frumos „îi creştea ploaia pecap/ca o iarbă neatinsă de coasă/i sezbătea privirea/peste revăr sări demâl/simţea scoaba vântului/pânădincolo de coajă/şi mirosul de nă-pârcă/venind din culcători/auzeascâncetele puilor/ce piereau în lea-găne/căci se murea cu sârg/până şiîn bârlogul urşilor/se mai lumina dincând în când/dar tot a potop/şi iarcrăpa cerul ca o piele sub bici/iar else ruga, se ruga: nu mă trăz ni,Doamne, nu mă trăzni!/ nu vezi cede cuiburi/sunt în frunzişul meu?”.(Copacul) Iubirea poetului e una fărăţărmuri sau mal, înrudită cu vecia orimoartea dacă trebuie, aşternându-se în cuvinte cu blândeţe şi fermitate,

parcă dintr-o lumină sa cră ar con-strui fluier pentru ea, să o facă unică,irepetabilă: „uită-te/cât de frumos/adevenit trupul tău/ţi l-am spălat cugura/nu lăsa/ nici cea mai curatămână/să ţi-l atingă/căci voi muri o -trăvit/chiar dacă nu mai în vis/ţi-l voimai săruta”. (Patos) Am cunoscutmari poeţi scriind despre ţara lor cucuvintele cu care au plâns şi au râs,din leagăn până-n pieptul ierbii, cudorul de jucării şi îngeri întipărit pelumina palmelor în rugăciune la ceasde singurătate - ori de singurătăţi -însă niciunul parcă, nu pune în ele,în cuvinte, atâta simplitate măreaţăşi de neegalat decât prin ea însăşi,cum o înzideşte Ion Iancu Vale: „Pa-tria nu e doar/pământul sfânt alţării/şi cei care sălăşluiesc în ea/eaeste şi cuvântul/care o cântă, oplânge/şi o apără.” (Patria şi cuvân-tul) sau: „eşti frumoasă iubito/ pre-cum dragostea de ţară./de aceea nus-a inventat încă/roata/care să măpoarte/dincolo de tine.” (Convin-gere) Cu un umăr adânc înfipt înzarea timpului său şi cu un pas din-colo de limitele lui, poetul Ion IancuVale aşează în istorie şi cărţi, uneledintre cele mai frumoase poemescrise ale limbii române dintot-deauna: „luna mângâie norii/într-unjoc tăcut/ şi ciudat/pământul strun-jeşte nevăzut/osia universului/nu seaude decât vântul/ numărând tatua-jele mişcătoare/ale umbrelor/şi gre-ierii zimţuind/ toarta rotundă anopţii/iar florile dormind/ cine ştiepe ce parte/se îngeamănă cu viselecopiilor/... e clipa când se nasc poe-ţii.” (Calm nocturn)

Ion Iancu Vale, ÎNGER SECHESTRAT, Editura Sfinx 2000

de MihaiAntonescu

Consemnăriprieteneşti

Îngersechestrat

10

nr. 42 � mai 2011

Cronică

Antonia Bodea

Gavril Moisa faceparte din spiritele ce seadapă la idee, se încarcăcu meditaţie, cultivă me-tafora substitutivă, sim-bolistica consacratăcăreia reuşeşte să-i con-fere noi sensuri în ipos-taze diverse.

Scrie o poezie vigu-roasă şi în acelaşi timpdelicată, care naşte un li-rism ce pendulează întreţărână şi stea, între cer şipământ, încorsetată înspaţiu şi tributară timpu-lui.Evadarea din spaţiuproiectează lirismul înimensitatea cosmicului,sensibilităţile primescconsistenţă căutândcheia misterului.

Omul, eroul întâmplă-tor supus condiţiei dualeresimte dramatic perma-nentul conflict mate-rie/spirit al cărui sensîncearcă să-l decodifice,să-l traducă în cuvântulatotcuprin zător: „Princuvântul-cuvânt/ Sufle-tul/Mă împinge sprecer,/Prin cuvântul-is-pită/Pământul/ Măatrage spre el. („Stăriexistenţiale’’). Omul, făp-tura clădită întru cuvânt,e condamnat la tăcere,preţ al neputinţei asumă-rii tainelor lui.

Câteva volume depoeme surprind înverşu-narea în faţa destinului,de a cărui tragism este vi-novat însuşi Creatorul.

Volumul „ Strigătul tă-cerii’’ devine expresia în-săşi a disperăriicondensată exemplar înmetafora-titlu, esenţiali-zare oximonorică a visă-rii romantice în spaţiulexistenţial. Ipostaza pre -- destinată dezlegării în

cuvânt pare a fi aceea apoetului care prin sibili-nica „Poartă a vieţii’’,zidul, crucea, timpul,umbra, lacrima, vama,mereu aflate sub„Furcilecaudine’’, probează înde-plinirea miticului vis alzidirii în veşnicie.„ Te-ngrop între luceferi/ cuhar dumnezeesc/ Şi-nturle de biserici/ ce nu seprăbuşesc/(Strigătul tă-cerii, p.14).

Asaltat de semne, poe-tul încearcă descifrareaîn cuvântul metaforă,otrăvit de supliciul iden-tificării în propriul mis-ter. Trădat de îngeri îndeslănţuirea bacantă anefirescului, farmecul vi-sărilor îşi arde aripa laflacăra înşelăciunii: „Mărturisec că/ umbramea/ şi îngerul meu/...şieu,/ L-am înşelat/ Şi l-am vândut/ pe Dumne-zeu( din Vol. „Alergânddupă fluturi’’, p. 9).

Abandonat la margi-nea universului, omul seregăseşte din spaimelemilenare, salvat deUmbra, dăruită prinjertfa luminii, preasfin-ţită cu preţul crucificării.În aventura cunoaşteriide sine, spiritul trăieşterevelaţia scânteii divinedin marea taină a Crea-ţiei, identificată în iposta-zele Umbrei: „Umbraluminii/Cu miros de răş-ină/ Un abur subţire/Între cer şi ţărână. (dinVol. Identitatea umbrei,

p. 40).Într-o existenţă sub-

minată de incertitudini,prima mare întrebareeste aceea a identităţii,într-o căutare niciodatăsoluţionată prin jocul ca-leidoscopic de umbre şientităţi. Între Eros şiThanatos, Eul înfruntădestinul, tragic în fond, înîncleştarea „sacrului cuprofanul’’, căutând să-ldescifreze prin decanta-rea concretului în abs-tract, unde speră săsupraveţuiască„ dincolode lutul din palmă’’.

Poet meditativ, meta-fora îmbracă în surprin-zătoare relaţionăriadevăruri simple şi pro-funde, veritabile perle alecugetării aforistice.

Identitatea omului „cutrupul o cruce’’, sau „ cutrupul ţărână/ cu sufletulvânt(Identitatea umbrei,p. 50), intră într-un per-manent dialog cu divini-tatea al cărui chip îlpoartă, solicitând supre-mul preţ al regăsirii pesine.

Dramatic devine efor-tul sisific, tulburătoare,escaladarea obstacolelorsufleteşti ridicate la fie-care pas de foamea sălba-tică a trupului.Avântulerotic îşi dilată cosmicrespiraţia, împrumutăaripi serafice, arde la fla-căra patimii până în clipaunică a decantării în cu-vânt: „Îţi ating aripa ste-lară/De pasăre cu trupul

de fecioară/ Urmărit deun tainic blestem/ Teadun fără voie/ Într-unvers de poem. (Vânzăto-rul de vise, p. 60).

Între tentaţie şi aspi-raţie, între sangvinic şiangelic se naşte o poezieconsistentă, compactă,un verb ferm şi în acelaşitimp insinuant, o im-agine sculpturală cioplităîn carnea cu -- vântului: „ÎmpietreşteDoamne/ îmbrăţişarea/fă-o statuie/ pentru a fi/dă-i forma ce omul/ n-opoate ciopli („Statuia iu-birii’’).

Iubirea, mesagerul su-fletului în astral cunoaşteînfulgerări extaze ce seconsumă în fruste şi to-tuşi mângâietoare sensi-bilităţi: „ Fântânăfermecată, cu ape abi-sale/ îmi răcoreşti şiinima şi versul,/ Că prinmagia pântecelor tale/ Înjuru-ţi se învârte univer-sul. (din Vol. Alergânddupă fluturi, p. 92).

Ca un intrus prins demrejele iubirii, poetuljoacă acelaşi zar primej-dios, la limita între înăl-ţare şi cădere provocânddestinul să-i arunce nu-mărul salvator: „Onoapte în inima ta/ unstrăin am rămas/ în tainăşi blând/ aşteptând,/ săte împart/ şi-apoi să tevând. (p. 64). Între me-nire şi trădare poetulgustă bucuriile furate cli-pei, cu preţul veşniciei înpermanentă provocare aDivinităţii („Gând stra-niu“, p.80). Iubirea, caun concept deschis spresemnificaţiile universaleîi alimentează bucuria

Gabril Moisa:

,,Poetul şi Cuvântuldin cuvânt ’’

Continuare înpagina 15

11

nr. 42 � mai 2011

Eseu

Augustin Deac

Ţine cu ceilalţi căciulaînaltă! Fii hotărât!

Dacă strălucita că-ciulă va fi nehotărâtă,apărarea sa, apărarea sava fi împotriva sa. Mergicu fapte în încercări oricu cavaleria, cu căciuliîncercate şi cu strigăt deşoim, cu căciula îndoită!Importantă caciulă să în-lăture băutura de orzpentru generaţia ta! Că-ciula ta în acelaşi timp săumple apărarea munici-piului tău cu toţi deodatăşi căciula să aducă folos!Căciula ta împreună cuai tăi să izbească, adu-când folos! Pentru sinesă înveţe a nu lovi mareaiubire, întreaga viaţă,Dryadele întunecate ceameninţă să nu pri-mească marele strigăt albacantelor, vai, în apăra-rea sa, a soţiei şi urmaşi-lor, să nu primească. Vai,ţi'e, dacă lupţi pe jumă-tate! Prăpastia vestiteicăciuli va fi pe jumătatepentru armată. Atunci,vai, strigătul bacantelorva sfărâma fiii cu vinulfiert, fiii vor sfărâmaapărarea lor! Vai, strigă-tul bacantelor atunci îiva vicleni! Preoţii ro-mani folosesc tragerea la

sorţi ca şi sângele stricat.Garanţia alegerii taleeste armata şoimilor!Urmaşii să capete îndo-ială asupra tragerii lasorţi! Soarele loveşteapărarea; sângele stricate sprijinit pe templulmort; povara templuluite convinge să loveştiSoarele îndoindu-te detemplu. Preoţii romanifolosesc, vai, şi mareletemplu mort, lovesc înurmaşi, organizează ar-mata, Vai, cu intrebuin-ţare rea în răsărit pentrutemplul de lemn, lovindîn ai săi. Vai, dacă veţibea în templu prin tra-gere la sorţi prin beţi-şoare! Şoimii templelornăscuţi se îndoiască detemplu că marele Uiplu emort! Băutura, povaratemplului, vai, armata şimarea îndoială, preoţiiromani le folosesc ca pecorăbiile cu două rân-duri de vâsle, astfel, vai,vai, să bea armata şoimi-lor! Urmaşi, loviţi trage-rea la sorţi! Când tem-plul buciumă, urmaşi,loviţi tragerea la sorţi! Şiputerea obştei să fie'ju-decată de căciula ta înale tale drumuri fireşti;ogorul tău, din al obştei,să fie importanta ta învă-ţătura! Adevărata invă-ţătura să f ăureascămetal pentru şoimi! Ob-ştea atât de însemnatăpentru şoimii tăi să fietot aşa preţuită şi aduna-rea armatei pentru tine,ca şi semănatul; şi recol-

tele importante să umpleînalta aşezare! Puneţi co-paci în apărarea sa! Saradem loviturile setei se-mănăturilor aşezate ast-fel în obştea şoimilor tăi,semănând copaci aspritemplului care doreşte cao viaţă de om, prin Dria-dele încovoiate, încovo-iate să apere Soarele Său”.

Partea III-aProcurată şi adusă în

ţară sub formă de micro-film color de către auto-rul acestor rânduri, CronRohonczy a fost desci-frată pe baza dicţionaru-lui latin-român aenciclopedistulu român,Ioan Nădejde, de cătrespecialista în materie,Viorica Mihai-Enăciuc,care a constatat că scrie-rea codexului este de ladreapta spre stânga şitextul se citeşte dejos însus. În cele ce urmeazăprezentăm un documentde importantă deosebită:confruntarea românilor 'cu armata cotropitoareungară, document încare se precizează că, înexpansiunea lor către ră-sărit, armata regalităţiiungare a reuşit să treacăTisa şi să cucereascăAradul, după 54 lupte cuvlahii, de-abia în timpullui Ştefan al III-lea, înanul 1166. Cu aceastăocazie, graniţa dintre un-guri şi vlahi s-a mutat laIneu, în apropierea Ara-dului. Pentru recucerireaAradului şi apărarea

Streiului, vlahii s-au aliatcu bizantinii, ducândlupte îndârjite în anul1166 şi cei următori. Maitârziu, regele Emeric(1196-1204) al Ungarieieste infrânt - împreunăcu armata sa, în timp ceîncerca să pătrundă prinporţile Meseşului în Po-dişul Transilvaniei - decătre moţii şi maramure-şenii vlahi. Textele Code-xului Rohonczy întărescafirmaţiile cronicaruluiAnonymus, completând,întregind datele referi-toare la etapele urmă-toare de subordonare aArdealului şi precizează,printre altele, că Transil-vania a fost subordonatădoar în parte de către re-gele ungar Andrei al II-lea, după anul 1204.

Redăm în întregimetextul din această Cro-nică română de la pagi-nile 8-13, care conţineun discurs în limba ro-mână veche al conducă-torului român, rostit înfaţa ostaşilor săi, înain-tea confruntării lor cutrupele cotropitoare re-gale maghiare la anul1166: “Apărarea noastră;apărarea Streiului (şi a)Ineului împădurit!;Marii flueraşi să sune laIneu adunarea în garni-zoană!; Apărarea Inăuluipe aici s-o împletim cudesăvârşire! Cu lăncileîndoite, ungurii au ridi-cat cearta; ungurii peTisa ta! Inăul tău găseştecalea ta ce-ţi arată dezro-birea robilor nenorociţidestul de unguri.

Va urma

O cronică românească însumând 448 de pagini,din secolele XII-XIII, scrisă în limba română arhaicăcu alfabet geto-dacic.

Codex Rohonczy (3)

12

nr. 42 � mai 2011

Cronică

Lucian Gruia

Deşi a debutat odatăcu generaţia 80, structu-ral şi stilistică Mihai An-tonescu aparţine genera -ţiei ‘60 care avea încă vo-caţia construcţiei epice.Romanul MARIANTY(Ed. Rora, Târgovişte,2010), al prozatoruluimehedinţean prin obâr-şie, ne propune o po-vente de dragostebulversantă care ne cata-pultează dincolo de li-mita posibilului. Opoveste pe care fiecaredintre noi am trăit-o osingură dată în viaţă.Aducrea ei la lumină re-prezintă pentru autor odefulare benefică.

Ştiinţa construcţieiepice, dobândită în pro-zele anterioare, se de-conspiră şi în romanulpe care îl recenzăm. MA-RIANTY începe cu punc-tul culminant, dialoguleroului Guiu, plecat să sesinucidă din cauza dra-gostei neîmplinite, cumoartea (care ia chipulunei fetişcane, pe carepersonajul nostru o nu-meşte Peticita şi care să-lăşluieşte într-un canalsubterna de la margineacapitalei), la care ajungedupă ce preotul îi refuzăspovedania. Ca în 1001de nopţi, acţiunea sedesfăşoară în fragmen-tele povesite de Guiu,

preţ de câte o ţigară fu-mată de moarte. Astfelaflăm drama erotică aeroilor (Guiu şi Ma-rianty), construită pefundaţia datelor biogra-fice ale cuplului şi ridi-cată în transcendent.Acţiunea începe cu ungest simbolic din copilă-ria eroinei, care, la 5-6anişori, într-o iarnă, la opetrecere din părin-tească, leagă şireturilebocancilor invitatuluiGuiu, pe cel stâng cu celdrept şi viceversa. Vă pu-teţi închipui ce a urmatla plecarea acestuia....

În antropologia im-aginarului, legarea re-prezintă un simbol aldragostei şi al destinului(prcele erau ursitoare-le-gătoare în mitologiagreacă). Neputându-seîmplini (datorită dife-renţei de vârstă dintreprotaginişti, familiei băr-batului - însurat şi cu doicopii), în roman, legă-tura este pusă sub sem-nul tragicului ero-thanatic.

Fetiţa, pe la 13-14 anidevine o domnişoară deo perfecţiune anato-mică/formală tutlbură-toare şi Guiu, cu 20 deani mai în vârstă, se în-drăgosteşe de ea nebu-neşte. Se erijează într-unfel de guru al dragostei,dar eleva, după ce devinemajoră preia controlulca femeie fatală. Idila os-cilează între impliniri şidezamăgiri, toate trăite

paroxistic. Dar cine este femeia

asta tulburătoare careleagă şi dezleagă des-tine?

Capricioasă, volun-tară, încăpăţânată, ange-lică şi drăcoasă,manifestînd o pronun-ţată vocaţie a autodis-trugerii, se mărită,împotriva tuturor sfatu-rilor, cu un scriitor ratat,cu care va avea un copilcare va muri adolescent.După divorţ se revan-şează, dominând bărba-ţii prin puterea ei deseducţie.

Caracterizându-şieroina prin atribute abs-tracte/transcendente,înger şi demon, autorulratează şansa de a con-strui un personaj ome-nesc, concret, memora-bil ca Adela sau Otiliadin romanele lui GabaretIbrăileanu şi George Că-linescu. Totuşi exaltareacu care se perpeleşte perugul dragostei imposti-bil de împlinit în plan te-

restru, îl inspiră pe autorsă găsească momente delirism dramatice şi me-morabile. Aflat într-uncanion pe Valea Lotrului,Guiu strigă din toate pu-terile numele iubitei şistâncile iau chipul aces-teia. Ecoul ţipătului dis-perat, de îndrăgostit fărăsperanţă, s-a întipărit înpaginile acestui roman,MARIANTY. După ce îşiistoriseşte păţania,moartea decide că nu i-asosit ceasul naratoruluişi el trebuie să se în-toarcă la viaţă pentru cămai are multe lucrurifrumoase de trăit, suferitşi împlinit, de pildă scri-sul cărţilor. Momentulreprezintă deznodămân-tul romanului MA-RIANTY, frumos şitragic, celest şi terestrual prozatorului MihaiAntonescu.

Mihai Antonescu:

Iubirea nesfârşită

Prizonierul timpuluigrafică de Andrea Elena Mierlea

13

nr. 42 � mai 2011

Eseu

Zoe DumitrescuBusulenga

În lunga, foarte lungamea carieră universitară,întâlnirea cu mult regre-tata Amita Bhose a con-stituit un moment cutotul singular. Începândde la prezenţa ei uşorexotică, de la silueta gra-ţioasă şi mişcările deli-cate dar sigure, până laochii vii, pătrunzători, şiglasul cu modulaţii muzi-cale întrerupte din cândîn când de un hohot derâs care avea şi o imper-ceptibilă ironie, Amitasugera de la început opersonalitate puternică,în ciuda fragi- lităţii ei.Mi se pare că mi s-a adre-sat în engleză, o englezăimpecabilă, cu accent, fi-reşte, indian. De altfel,stăpânea, cu perfecta eidiscreţie, o frumoasă cul-tură engleză. De câte orimergea în Anglia (aveaacolo un frate cu o bună si-tuaţie materială), îmi tri-mitea ilustrate din locurilelegate de existenţa marilorpoeţi pe care ştia că-i iu-besc.

Ne-am apropiat foarterepede. Calitatea umană,intelectuală şi spiritualăşi, mai cu seamă, scopulvenirii ei în România m-au făcut să o preţuiesc dela început. O indianăaparţinând unei distinseşi cultivate familii din

Calcutta, cu studiile su-perioare încheiate, a des-coperit pe Eminescudupă două vizite în Ro-mânia şi a hotărât să sededice cercetării lui şi săfacă o teză de doctoratdespre el. Bineînţeles, aavut de înfruntat dificul-tăţi mari din partea fami-liei şi soţului (tot opersoană de calitate, alcărui frate a fost ambasa-dor la noi în ţară). Când aajuns în România în 1971,Amita purta încă numelede Ray. A susţinut-o înhotărârea ei, după câtemi-a povestit mai târziu,un vis în care zeiţa(Mama Kali, cum îi spu-nea ea, foarte credin-cioasă) îi poruncise săplece să-şi îndeplineascămisiunea. Începuse dejasă traducă, timid, dinEminescu în limba ben-gali chiar de la Calcutta.În România însă ajungesă stăpânească perfectlimba noastră, aşa încât,pe lângă aceea de tradu-cător, o capătă şi pe aceeade critic şi exeget al texte-lor. Treptat, Amita a in-trat în viaţa culturalăromânească, încercând,conform percepţiei saledespre cele două culturi,indiană şi română, sădescopere publicului ro-mânesc aspecte impor-tante şi expresive alevieţii şi spiritualităţii sub-continentu- lui asiatic.

Organizam împreună,mai întâi la InstitutulG.Călinescu, al cărui di-rector eram, şedinţe delecturi comparate din Ta-gore şi Eminescu, confe-rinţe despre poeziaindiană sau despre altesubiecte care interesaudeopotrivă India şi Ro-mânia. Datorită Amitei,Institutul a avut-o oas-pete pe Maitreyi Devi(cum o numea discipolasa, care, de altfel, a infor-mat-o despre cartea luiMircea Eliade a căreieroină era), cu o confe-rinţă despre poezia in-diană şi cu precăderedespre Tagore, maestrul,“guru”-ul său. Tuturoracestor împrejurări,Amita le dădea o nuanţăde sacralitate. Îmbrăcatăîn “sari”-urile sale de onobilă eleganţă, ca şi cums-ar fi pregătit pentru aoficia pe altarul artei, eaardea beţişoare de santal,creând în sală o aură par-fumată, potrivită deopo-trivă poeziei, muzicii,dansului, teatrului. La in-sistenţele ei, ambasadaindiană organiza dincând în când festivaluride muzică şi dans tradi-ţional, spre delectarea es-tetică foarte rafinată aspectatorilor.

Entuziasmului săusincer, atât de adânc, au-torităţile româneşti aurăspuns însă incredibil de

neelegant, ca să folosescun eufemism. Au urmă-rit-o întruna, cu neîncre-dere, cu suspiciune chiar.Iar în 1977, în momentulîn care Amita a făcut ges-tul supremei iubiri faţăde România, cerând cetă-ţenia ţării pentru care-şipărăsise patria, răspun-sul a fost negativ la înce-put, însoţit de hărţuialaunor întrebări stupide şiofensatoare. Abia dupădoi ani, în 1979, primeştedomiciliu stabil în Româ-nia. Dar ea a mers neclin-tită mai departe. Asusţinut teza despre Emi-nescu în 1975, a căpătat,în 1978, un mic post desuplinitor la Catedra delimbi orientale, pentru apreda sanscrita şi ben-gali. Apoi a lucrat în co-lectivul însărcinat cueditarea operei emines-ciene, ceea ce i-a dat pri-lejul cunoaşterii adâncitea poetului, a gândirii sale.Şi a început să publicepagini de analiză a texte-lor lui antume şi pos-tume, a însemnărilor depe manuscrise, a varian-telor, cum numai puţinieminescologi au izbutit.Cu o acirbie de om de şti-inţă şi cu o intuiţie ascu-ţită a contextului, Amitaa deschis un unghi deperspectivă comparatistăîntre spiritualita-tea indiană şi ro-mână, cum nu se

Amita Bhose,

O nobilăprietenă

�

14

nr. 42 � mai 2011

***

mai întâlnisepână atunci. Şi nunumai în ceea ce

îl priveşte pe Eminescu.A tradus, tălmăcind şisensurile textelor în pa-gini de critică excelente,proverbe româneşti ală-turate produselor înţe-lep- ciunii indiene; atradus Iona a lui Sorescu,dându-i o interpretare deo înaltă spiritualitate.

Pe lângă traduceri,scria articole în presa ro-mână şi indiană, ţineaconferinţe şi mai cuseamă preda, în modesteposturi la Universitate,limbile sanscrită şi ben-gali. Avea o audienţă im-presionantă. Şi poateacest fapt a contribuit la

dificultăţile tot mai spo-rite care s-au ridicat încalea activităţilor saleuniversitare. Invidii, re-sentimente, complexe aleunora şi altora care râv-neau la măruntul ei post,probabil, s-au revărsatasupra fragilei persoane aAmitei. Din 1986 au înce-put hărţuilelile; ba se în-cearcă retrogradarea dela postul de lector la celde asistent ba, în 1989, sedă cursului ei statutul defacultativ* (cursului desanscrită şi bengali), învreme ce cursul de hindirămâne obligator, darfără a avea cadru didacticde specialitate. La sfârşi-tul anului, postul i-a fostchiar desfiinţat, în ciuda

tuturor memoriilor salela conducerea Universi-tăţii şi a Ministerului În-văţământului. Înfiinţareaunui Centru de Studii şiCercetări Indiene, cerutăpresant de oameni decultură şi de studenţi în1990, se anulează în 1991.Şi ca să poată să-şi câş-tige totuşi existenţa,această intelectuală deînaltă calitate care nu maiavea alt mijloc de subzis-tenţă a cerut transferareala Institutul de Etnogra-fie şi Folclor al AcademieiRomâne, a cărei vice-pre-şedinte fiind, i-am apro-bat-o, în 1991. După ocălătorie în India, pentruadunarea de material, arevenit în România. Se

strânseseră prea multesuferinţe, prea multeumilinţe în sufletul eimare şi trupul a cedat. Fi-catul bolnav a necesitat ooperaţie care, nereuşită,pune capăt nobilei şi chi-nuitei vieţi a AmiteiBhose, la 24 octombrie1992. Imaginea ei îmieste foarte vie în minte şiîn suflet. Dar de câte ori oevoc, mi se strânge inimaşi nu pot evita un senti-ment de vinovăţie, nupentru mine personal, cipentru ţara noastră pecare ea a iubit-o poatemai mult decât mulţi ro-mâni şi a slujit-o cu inteli-genţa şi condeiul ei.Binecuvântată să-i fieamintirea!

trăirii precum şi suferinţaneîm plinirii în absolut.Stare de graţie, iubireaîntrupează disponibilita-tea eului creator, a spiri-tului bles temat să cauteidentitatea în miezul cu-vântului, în „veşnicia ver-sului’’. Patima pentrupoezie aminteşte de du-rerea clipei de inspiraţietrăită ca unic sens al exis-tenţei, al poetului bleste-mat de cuvânt, NichitaStănescu în sugestivulpoem„ Leoaică tânără,iubirea.’’ Se pare că sufe-rinţa devoratoare a cău-tării misterului, conferăexis tenţei farmec şi ritmpendulării între ispită şicredinţă: „Iartă-mă,Doamne/ pentru curiozi-tatea mea/ Că şi eu teiert/ pentru minunea Ta(p. 96). În intuiţia poetu-lui femeia, în spaţiul

existenţei efemere în-seamnă Poezie, în condi-ţia astrală: „Flămând deiubire/fără să ştii/te iu -beam stingher/ în poezii.(Vânzătorul de vise, p.88). O conştiinţă poeticămereu trează, mereu cen-zurată adună în zborulsău spre devenire, semneale identităţii, descifreazăîn fiorul existenţial, înfrenezia trăirii, în foameade real sau în durerea vi-sării, ipostaza damnatu-lui: „ Paharul vieţii/vrând-nevrând/ s-agolit,/ Eu, / dincoace şid inco lo/neîmpl in i t .(Vân ză torul de vise, p.50). De aici sentimentulculpei, complexul trădă-rii, postura reprobabilă avânzătorului pentru celcare n-a scormonit în-deajuns în fibra cuvântu-lui, care n-a însemnat fie

focul lumânărilor, fie su-netul clopotului. Traver-sând timpul existenţialpoetul smulge întrebăriîn binecuvântarea vârsteicăutărilor: „tinereţea caun semn divin’’, fluturăaripa iubirii în bucuriadeliciilor cărnii, deplângeimplacabila clipă a dizol-vării în neant: „ Trupul,un hoit/ fără iertare/oglindă spartă/ de propiatrădare./ Lângă el/ înge-rul îngândurat,/ cu su-fleul/ de cruce atârnat.(Vânzătorul de vise, p.102). O metaforă fuestăprin spontanietate şiforţa expresiei, într-ocertă viziune postmo-dernă, amintind de E.Munch, în celebrul ta-blou „Ţipătul’’: „ În jur/Umbre plângând/Şi Eu /Cu moartea în braţe/ Râ-zând. (p. 102). În poezieGavril Moisa trăieşteagonia şi extazul predes-tinării, primeşte cupa cuotrava dulce a trădării,imploră aripa inspiraţiei

divine, speră în nemu-rire, ca în poemul„Rugă’’, sub mesajul că-ruia se înscrie întrutotul,noul său volum de ver-suri(bilingv) „Vânzătorulde vise/ The dreams sel-ler, Edit. Grinta.Cluj Na-poca, 2010): „ Doamne/Din pulberea/ Din carem-ai clădit/ Renaşte-mă/La infinit. (p. 6). Astfel,poezia structurează uni-versul existenţial al poe-tului Gavril Moisa,coborându-l în bolgiileDanteşti, târându-l prinfauna poftelor, bi-ciuindu-l cu vina trădări-lor, ridicându-l în zborulalb al păsărilor, năs-cându-l prin cuvântul zi-ditor, părtaş fior înstrăveziul luminii. Cerul,făptuitor, partener şimartor încercărilor sale,este invocat, adus alăturiîn suferinţă, imploratspre ai smulge bună-voinţa distilării întru cu-vânt.

Poetul şi cuvântul...Continuare din pagina 11

�

15

nr. 42 � mai 2011

Eseu

Al. Florin ŢENE

În anul 1954 apar căr-ţile: Mihai Beniuc „Mă -rul de lângă drum“ şi„Partidul m-a-nvăţat“,Cicerone Teodorescu„Făurari de frumuseţe“,Mihu Dragomir „Războ-iul“, în 1955; MarinPreda „Moromeţii“, T.Arghezi „1907“, TitusPo povici „Străinul“,Maria Banuş „Ţie-ţi vor-besc, America“, VeronicaPorumbacu „Generaţiamea“, în 1956; Tudor Ar-ghezi „Cântare omului“,N. Labiş „Primele iu-biri“, în 1957; EugenBarbu „Groapa“, A. E.Baconski „Dincolo deiarnă“, Gheorghe Tomo-zei „Pasărea albastră“,Ion Marin Sadoveanu„Ion Sîntu“, Ion Vitner„Firul Ariadnei“, în1958: Miron Radu Pa-raschivescu „Laude şialte poeme“, MarinPreda „Îndrăzneala“ şiD. R. Popescu „Fuga“,iar în 1959 îi apare pri-mul roman „Zilele săptă-mânii“; în 1960 suntpublicate cărţile noii ge-neraţii de poeţi şi proza-tori: Nichita Stănescu,Cezar Baltag, Ilie Con-stantin, Nicolae Velea,Ştefan Bănulescu, IonGheorghe, Ion Horea, iarFănuş Neagu publică„Somnul de la amiază“.În 1963 apar cărţile:„Laudă lucrurilor“ de G.Călinescu, „Capul BuneiSperanţe“ de AugustinBuzura, (romanele aces-tuia sunt necitibile înziua de azi), „Fântânasoarelui“ de EugenFrunză, în 1972 „Cobo-rând spre nord-vest“ deVasile Sălăjan, în 1974„Clodi Primus“ de C.

Zărnescu etc. Aceastănouă generaţie sub moti-vul ideilor absonse nuspunea nimic. Era ruptăde realităţile existente,într-o perioadă când popo-rul roman era înfometat.

În perioada aceasta,de după 1960, NicolaeManolescu publică arti-cole vădit propagandisticîn favoarea realismului-socialist, cum ar fi: „Ti-neri muncitori în creaţaliterară contemporană“şi o serie de altele în„Gazeta Literară“ şi„Contemporanul“ unde apublicat articoliul „Rea-lism-realism socialist“.La fel ca Manolescu,Alex Ştefănescu de cânda început să publice, din1970, cronici literare în„Luceafărul“, condus peatunci de Ştefan Bănu-lescu, a făcut apologiarealismului-socialist şicriticând fără milă lucră-rile care nu se încadrauîn acest aşa zis curent li-terar impus de PCR.

În a doua parte a se-colului XX când în a -proape jumătate dinţările europene era im-pusă ideologia marxist-leninistă, în celelate ţăridemocratice, literatura,în general cultura şi arta,cunoştea o înflorire de-mocratică. Astfel în pe-rioada de care facem

vorbire prozatorul şi dra-maturgul francez MarcelAyme îşi publică lucrărilede dramaturgie şi prozăîn care cultivă umorulsucculent, cum ar fi:„Clerambard“ (1950),„Capul celorlalţi“ (1952),Paul Elu ard, poet fran-cez, scrie şi publică „Poe-zie neîntreruptă“ (1953),folosind un limbaj poeticsimplu şi familiar, vizândun raport de reprocitateîntre obiect şi cuvânt.Englezul William Em-pson în 1951 şi în 1961„Structura cuvintelorcomplexe“ şi volumul depoezie „Dumne ze ul luiMilton“, poetul, prozato-rul şi dra maturgul ger-man (RFG) HermannKasack publica „Oraşulde dincolo de fluviu“(1947), „Năvodul celmare“ (1952), poetul spa-niol Moreno Villa publicaîn 1944 „Viaţă dezvă-luită“ (Memorii).

De observat că întimp ce în ţările demo-cratice autorii îşi publi-cau din timpul vieţii me -moriile sau jurnalele, lanoi nici-un scriitor nu aîndrăznit să le publicedin timpul vieţii, deteamă că vor intra în ma-laxorul securităţii.

Toate revistele dinBucureşti şi din ţară, Ro-mânia Literară, Săptă-

mâna, Flacăra, Convor-biri Literare, Cronica,Scrisul bănăţean. Tri-buna, Orizont etc.aflându-se sub controlulaparatului propagandis-tic al Partidului Comu-nist, făceau apologia, nunumai prin editoriale,dar şi prin literatura pu-blicată, a regimului dedictatură. Sunt modifi-cate poeziile şi proza, decătre redactori, (trimisepe adresa redacţiei decorespondenţi), în spiri-tul realismului-socialist,iar când au fost la con-ducerea partidului şiţării familia Ceauşescu,erau modificate, datateşi dedicate acestei fami-lii. Modificările se făceaufără aprobarea autorilor.Iată cum redactorii şiscriitorii din redacţiicontribuiau şi prinaceastă metodă la imple-mentarea unei ideologiistrăine poporului nostru.Cărţile majorităţii scrii-torilor care au fost publi-cate în timpul dictaturiicomuniste nu au fostbune nici pentru prezen-tul de atunci, ne mai vor-bind de viitor. Mă gân -desc câte păduri s-autăiat pentru a se fabricahârtia pe care să se tipă-rească aberaţiile acestorscârţa-scârţa pe …

Va urma

Literatura în folosuldemocraţiei (4)şi democraţia în slujba

culturii la români, dar şi înfolosul dictaturii comuniste

16

nr. 42 � mai 2011

Eseu

Nu sunt de acord cuspusele tale, dar voiapăra până la moartedreptul tău de a o spuneFrancois-Marie Arouet,care va lua incă din tine-reţe pseudonimul literarde Voltaire, s-a născut laParis în anul 1694, în aniigrei de domnie ai lui Lu-dovic al XIV-lea, cândFranţa, vlăguită de răz-boaie, începuse să detesteregalitatea absolută.

Datorită tatălui său,care era jurist, Voltaireajunge să studieze în ca-drul celui mai mare cole-giu iezuit din Paris, undecapătă o solidă culturăclasică. El nu răspundedorinţei părintelui săude a urma apoi studii ju-ridice pentru a devenimagistrat. Îl atrăgea înschimb literatură. Dupăcâteva scrieri satirice înversuri, care i-au prici-nuit închiderea la Basti-lia (1717-1718), compuneo tragedie Edip apoi poe-mul Liga, evocare a luiHenric al IV-lea, pacifi-cator al Franţei dupăRăzboaiele religioase dela sfârşitul secolului alXVI-lea. Opera lui Vol-taire se impune în pri-mul rând atenţieiposterităţii prin propor-ţiile ei. Ca om de litere,Voltaire a iubit mai multteatrul, în deosebi trage-dia. Tragedia lui Vol-taire, deşi păstreazăcadrul tradiţional alcelor cinci acte în versurialexandrine, de două-sprezece silabe, precumşi caracterul psihologic,pasiunile omeneşti- iubi-rea, ura, ambiţia, patrio-tismul- servindu-i dreptresorturi dramatice, areoriginalitatea ei. Princi-pala trăsătură a tragediei

lui rămâne caracterulmilitant. A transformatgenul într-o tribunăelocventă a ideilor noi,iluministe. Zaira aratăcum prejudecăţile reli-gioase au curmat tragiciubirea dintre un musul-man şi fiica ultimuluirege francez al Ierusali-mului. Mahomet stig ma-tizează procedeele de în-şelare a mulţimilor decătre făuritorii de religii,pretinşi inspiraţi de divi-nitate. Piesa Ghebrii arenumele unei secte reli-gioase din Iran şi ple-dează pentru o largătoleranţă faţă de culte.

Poemele lui Voltairesunt, la rândul lor, versi-ficări clare şi elegante aleaceloraşi idei. De la Pen-tru şi Contra, expunere adeismului şi până la Poe-mul, trecând prin Dis-cursurile asupra omului,scriitorul dezbate pro-blemele de filosofie şimorală care-l preocupă.Din necesitatea de a po-lemiza cu detractorii săi,verva mişcătoare a luiVoltaire s-a manifestat şiîn versuri. În 1763 scriesatira Educaţia unuiprinţ – contra bigotis-mului de la curţile re-

gale, Marsiliezul şi leul,îndreptată împotrivafeudalilor hrăpăreţi şi Fi-nanţele, denunţarea cu-rajoasă a fiscalităţiiexcesive care apărea înacea vreme tocmai asu-pra celor mai productivepături sociale din Franţa.

Un gen literar propriusecolului al XVIII-lea, pecare Voltaire l-a înălţatpe culmile perfecţiuniiartistice, este romanul fi-losofic, ilustrare a unuiadevăr, combatere aunor erori sau denunţarea unor fărădelegi printr-o povestire atrăgătoare.La Voltaire, romanul Fi-losofic îmbraca formevariate: povestea orien-tală Zodig; închipuite că-lătorii interplanetareMicromegas ori aven-turi, precum Istoria călă-toriilor lui Scaramen-tado şi Candid. Doctoriiprescriu medicamentedespre care ştiu foartepuţin ca să vindece bolidespre care ştiu şi maipuţin, ale unor fiinţeomeneşti despre care nuştiu nimic. Candid ră-mâne capodopera incon-testabilă a romanuluifilosofic al lui Voltairepentru că îmbina realita-

tea respingătoare că pro-dusul unei imaginaţiifeerice, cu scopul de aarăta că mirajul închi-puit de filosofii idealiştigermani, că oamenii artrăi în cea mai bună so-cietate posibilă; nu estenumai o iluzie dezmin-ţită de fapte dar şi o doc-trină. Opera filosofică alui Voltaire, aceea careexpune direct idei ilumi-niste, fără intermediulteatrului, romanului sauistoriei, este şi ea, de di-mensiuni şi conţinut va-riat. Scrisorile filosoficedin 1734 pot fi asemă-nate că gen literar cu re-portajul. Tratatul demetafizică este o altă lu-crare filosofică de expli-care a omului şi anaturii. Operele istoriceale lui Voltaire se impunatât prin conştiinciozita-tea documentării cât şiprin concepţia progre-sistă pentru acea vreme,despre felul cum trebuiereconstituit şi înfăţişattrecutul unui popor. Is-toria lui Carol al XII-lea(1731), este o naraţiuneavând în centrul ei răz-boaiele dintre ruşi şi sue-dezi de la începutulsecolului. În secolul alXIII-lea, concepţia luiVoltaire despre istorieînsemna un progres faţăde cea teologică, domi-nantă până atunci. În lu-crările: Secolul luiLudovic al XIV-lea; În-cercare asupra moravu-rilor; Istoria Rusiei-interesele economice,viaţa religioasă şi faptelede civilizaţie ocupă unloc considerabil. Ca şiteatrul, romanul sau

Cristian BodnărescuAdina-Gabriela Mustaţă

Continuare înpagina 19

VVoollttaaiirree

17

nr. 42 � mai 2011

Cronică

Nicoleta Milea

Adevărat este că ,,aflăm despre cineva ceva pen-tru prima dată şi atât. De cunoscut, însă, avem pri-lejul să-l cunoaştem dacă o situaţie identică se repetăa doua oară, a treia oară, când capacităţii noastre decunoaştere i se oferă şansa."

Mărturisirea cunoaşterii este absolut valabilăacum pentru diplomatul-poet, Theodor RĂPAN, pecare l-am aflat adolescentul de acum mai bine de 40de ani, în prima duminică de septembrie a anului1970, la o întâlnire a cenaclului literar pe care îl or-ganiza, lunar, ziarul „Teleormanul”. Se citea litera-tură bună, se prezentau creaţii originale, seinterpretau, se comentau. Fac această mărturisirecel puţin din două considerente.

1. Pentru a reaminti ceea ce stiu de-o viaţă, că,,dintre numeroasele

instrumente ale fiinţei omeneşti, cel mai uluitoreste, fără putinţă de tăgadă, cartea. Celelalte suntprelungiri ale trupului. Cartea e altceva, cartea e oprelungire a memoriei, a imaginarului, a fiinţei cos-mice."

2. Pe lânga ziarul ,,Teleormanul" functiona un Ce-naclu Literar în care nu vârstele îi apropiau pe cena-clişti, ci trăirea aleşilor în fiorul cuvântului scris. Deatunci am răms cu acest cult al cărţii şi al creaţiei. Ospun într-un mod care poate să pară patetic şi nu aşvrea să îl simţiţi aşa. Receptaţi-l ca pe o mărturisirede credinţă a unuia care cel mai mult dintre noi toţide atunci s-a călăuzit până la uitarea de sine în cu-vântul scris.

Ca profesor de literatură, le-am spus elevilor mei,cu fiecare prilej ivit că ,,o formă de fericire e lectura,o altă formă e creaţia, în general, şi creaţia poetică,in special". Într-o societate în care tehnicizarea îşipune tot mai mult amprenta pe modul de existenţăal omului şi se vorbeşte chiar despre dispariţia căr-ţii în format tradiţional, eu nu cred că va fi posibil,atâta vreme cât creatorul autentic face artă nu numai

din întruparea ideii în cuvânt, ci face artă şi din fiin-ţarea grafică a textului în carte. Chiar mai mult decâtatât, creatorul îşi invită cititorul în modul cel maielegant, aşa ca împreună să străbată universul cărţiiîntemeiat pe corespondenţa viaţă-literatură, înţele-gând esenţialul:,, creaţia este o scriitură tainică, ocriptografie pe care trebuie să o descifrăm. Toate lu-crurile sunt cu adevărat cuvinte, în afară de lucrurilepe care nu le putem înţelege şi pe care le luăm cumsunt".

Poetul Theodor Răpan ne invită într-un mod cutotul special la mântuirea prin exerciţiul lecturii:,,-Vino, cititorule, vino, şi ia-mă de mână! Nu te înfri-coşa! Vino la umbra copacului Lumii, liniştete-te şivino să ne aşezăm în iarba cea deasă de umbră, înpridvorul unui veşnic amurg, sub aerul dulce al veriieterne!"...Nu mai rămâne decât să ne eliberăm gân-dul de angoasa existenţială şi să ne umplem sufletulcu bucuria lecturii.

Nu este o surpriză a 12-a carte a poetului Theo-dor Răpan. După ce, la începuturi, cunoscându-l,poetul Nichita Stănescu mărturisea: „atenţie, aicieste uraniu“ ...sau „citind poeziile lui Theodor Răpanmă întorc şi zic- poetul s-a născut român!“, TheodorRăpan ne-a obişnuit cu o anume periodicitate a apa-riţiei cărţilor sale. Între cele peste 3000 de paginipublicate, ,,Evanghelia inimii"(Editura SemnE ,Bu-curesti, 2010) este o creaţie specială, în alcătuireacăreia nu putem intra pâna a nu înţelege că titlul îieste cheie, cifru şi, în consecinţă, cititorul , amatorsau exeget, în demersul interpretativ ajunge la el. Şice altceva, mai presus de religia iubirii în care a trăitşi trăieşte poetul,poate însemna ,,Evanghelia ini-mii"? Crezului poetic al spaniolului Juan Ramon Ji-menez, pe care îl adoră şi pe care îl ia parteneralături de graficianul Damian Petrescu, trăitor laParis, i se alătură poetul Theodor Răpan care înţe-lege că ,,omul, înainte de a deveni Cuvânt, prin actuldivin al creaţiei sale este Conştiinţa". ,,Poezia, pre-cum Dumnezeu, nu este decât credinţă!"

Ideea cărţii, după ce a fost sugerată în titlu, stră-bate întregul univers ideatic şi liric, acţionând ca unfir al Ariadnei, subtextual.Cele patru părţi ale cărţiisunt structurate corespunzător celor patru anotim-puri. Fiecare anotimp este introdus în compoziţiacărţii printr-o selecţie sugestivă din lirica lui JuanRamon Jimenez.

I. Primăvara: FloraliaII. „Rătăceşte prin ploaie sufletul florilor".

II. Vara: Iubitor„Iubire, dacă pleci, rămân ruină."

III.Toamna: Melanholia„Pe un drum de aur se duc mierle. Incotro?

Pe un drum de aur se duc trandafirii: Incotro?Pe un drum de aur mă duc şi eu.

Încotro, toamnă?

Dincolo de tăcere - metafora

Evanghelia inimii,de Theodor Răpan

„Îţi mulţumesc, Juan Ramon, pentru că m-aiînvăţat să merg prin viaţă: nici grăbit, căci ,,tim-pul va zbura înaintea mea precum un fluture",nici încet, căci ,,timpul va veni în spatele meu, caun bou blând." Aşa stând lucrurile, am ales Caleamea!”

(Theodor Răpan)

�

18

nr. 42 � mai 2011

***

Încotro păsări şi flori?"

IV.Iarna:Ultima Thule„Nu-ţi arunca, moarte, piatra în oglinda mea".

Poetul nu are numai cultul cuvintelor, ci şi cultulcifrelor. Viaţa este una, trece fără întoarcere prin celepatru anotimpuri, care nu sunt altceva decât vârsteleiubirii ( cifra 4 corespunde zilei ivirii pruncului-poetîn lume şi în lumină), fiecare anotimp are 33 depoeme (cifra 33 corespunde vârstei hristice). Din-colo de calea destinului care impune rolurile jucate,poetul rămâne sufletul pur şi etern, de o candoareinefabilă. Rotundul cărţii este evident. Incipitul ex-primă spiritul creatorului pregătit de jertfă:,,Plângîn limba română şi tac: e primăvară în cuvinte!". Egata oricând să răspundă solicitărilor circumstanţeisau CLIPEI, cu o replică uneori efemeră ( martori in-fideli ai clipei), alteori, menită să sfideze timpul cu odesăvârşire intransigentă (,,Din supunere oarbă,sfinţească-mi-se Cilpa!").Câtă emoţie înfiorată ful-geră interogaţiile care primesc şi răspuns din nevoiade aflare a cunoaşterii!,,Poet? Nicidecum! Sunt tes-tamentul dintâi al iubirii. Prima silabă din ultimulşopot? Nu ştiu!Moarte, acordează clavirul tăcerii dinmine şi, ajută- mă, Doamne, să trec!" Rostirea ha-rică dar şi meşteşugită aduce în prim plan bogate în-cărcături emoţionale,,Poetul este mut, s-a dustarotul! Să vină primăvara din- nainte! Îţi sărutdreapta. Viaţa: Sunt Mortul din Cuvinte". La primulimpuls, exegetul- cărturar este tentat să caute aso-cieri ale poetului cu cele mai proeminente persona-lităţi lirice. Pregătiţi cu argumentele pe care ni le

pune la dispoziţie chiar ,,Evanghelia inimii", suntemgata să contrazicem şi să rostim cu fermitate că poe-tului Theodor Răpan i se pot alătura truditorii cu harîntru credinţa poeziei.Estetica specială a cărţii se sin-cronizează cu vocea lirică a poetului. Cuvântul, si-laba, clipa, melanholia, tăcerea, profunzimea,metafora, neliniştea, profunzimea, metafizica,dorul, cerul, flăcările Gheenei, umbra, norii, oglinda,păsările, apa, aerul, licornul, firul de iarbă, focul, tă-cerea- sunt elemente specifice universului poetic ră-panian. Pe tot parcursul cărţii descoperim lirismulprofund, rafinat al poetului Theodor Răpan care in-telectualizeaza expresia poetica în limba română.

Să nu credeţi că ajungeţi aşa uşor la înţelegereatextului dacă nu stăpâniţi cunoştinţe ce ţin de iden-tificarea unicităţii stilului poetului prin bogăţia lexi-cală, prin intuirea celor mai subtile asociaţiicontrastante, prin frazarea amplă, uneori interoga-tivă, alteori exclamativă, prin elemente ce ţin de cul-tura tuturor timpurilor si popoarelor, şi toate trecuteprin inima reginei - POEZIA!Poetul crede cu toatafiinţa în CUVÂNT, îl simte cum simţi o fiinţă cu toateale vieţii, crede în forţa lui demiurgică, de aceea îşiasumă cu toată sinceritatea trăirii esenţialul, micilesi marile sensuri ale existenţei.,,La echinocţiusmirna se preface în muceniţa Nimfodora, sfânta, pecumpene de vânt slăvesc ghindarul, din muritor suntrăspopit Cuvânt!Nu am murit! Nu am murit?". Ver-setele freamătă de fiorul spunerii, ca şi cum ar fi ul-timul timp al ofrandei.

Numai lectura ,,Evangheliei inimii" vă poate con-vinge de un fapt cert: implinirea nevoii de reper simodel literar prin opera Poetului Theodor Răpan.

poezia lui Voltaire, mo-nografiile şi sintezelesale istorice, poartă pe-cetea timpului şi maiales poziţia de clasă ascriitorului. Sunt opereiluministe cu idei pro-gresiste, condamnă răz-boiul de agresiune înscopul înrobirii popoare-lor. Mai presus de toatescrierile istorice sunt an-ticlericale, demascândrăul pricinuit omeniriide intrigile politice aleclericilor. Întreaga operăa lui Voltaire, variată camodalităţi de exprimare,

se impuneprin unita-tea ei ideo-logică. Înafara hota-

relor Franţei, scrierile luiau devenit arsenale bo-gate în argument împo-triva despotismului şi aintoleranţei. Prin lucră-rile sale a influienţat pu-ternic conştiinţa multorintelectuali români dingeneraţia de la 1848, pă-trunsă de ideea lupteiîmpotriva orânduirii feu-dale. Voltaire este gândi-torul Franţei, scriitorcelebru şi glorie a popo-rului francez. Voltairia-nismul s-a pierdut, darVoltaire a rămas o eternă

şi nemuritoare întruchi-pare a luptei împotrivaobscurantismului şi a in-toleranţei din Europa se-colului al XVIII-lea. Els-a definit cel mai bine:Îmi place grozav de multsă spun un adevăr pecare ceilalţi nu îndrăz-nesc să-l spună şi să-miîndeplinesc obligaţiile pecare alţii nu îndrăznescsă şi le îndeplinească.

Exerciţiu deimaginaţie cuSalvadore DaliÎn anul 1940 Salva-

dore Dali realizează ta-bloul intitulat „Piaţa desclavi cu bustul lui Vol-taire dispărând" (The

slave market with dissa-pering bust of Voltaire).Nuanţând ideile de liber-tate ale lui Voltaire,maestrul realizează acesttablou reliefând o iluzieoptică (privindu-l deaproape veţi observa opiaţă de sclavi, însă de ladistanţa veţi sesiza bus-tul lui Voltaire). Deci,după ce priviţi pictura depe scaunul monitoruluiridicaţi-vă şi deplasaţi-vă în spate cu 2 metripentru a sesiza iluzia.

„În general, arta de aguverna constă în capa-citatea de a lua cât maimulţi bani de la o partede cetăţeni, pentru a o daaltora” (Voltaire)

VoltaireContinuare din pagina 17

�

19

nr. 42 � mai 2011

Eseu

George Petrovai

Situaţia României deazi este tragică, în pofidasperanţelor iscate dinnoua configuraţie econo-mico-politică a Europei:economia este incapa-bilă să se redreseze, faptce duce la deteriorareacontinuă a nivelului detrai, în timp ce pe planextern, ţara a înregistratnenumărate eşecuri (in-trarea în NATO şi accep-tarea noastră în UniuneaEuropeană sunt com-pensaţii cu efecte de du-rată), cu atât maidureroase aceste eşecuricu cât veneau după osuită de promisiuni şi în-curajări formulate ele-gant de prietenitradiţionali. Dar se ştiecă marele rege al omeni-rii îl reprezintă interesul,ori servirea lui conştiin-cioasă, atrage nolens-vo-lens după sinedescotorosirea de tot„balastul” ce i-ar stânjenideplina eficacitate – sen-timente, angajamenteformale, relaţii inconsis-tente. Au crezut româniică dacă ei şi-au deschislarg porţile ţării (să iasăavuţia naţională şi săintre multe dintre rebu-turile lumii civilizate),Apusul va proceda la fel.Când acolo, oficialii Ro-mâniei sfârâind în uleiulîncins al prefacerilor de-mocratice, s-au văzutopriţi, politicos dar ferm,în antecamera politiciioccidentale. Ulterioarelelor salturi spre împără-ţiile de la Soare-Răsare,n-au reuşit să fie nici pedeparte concludente aşacum şi-au dorit din toatăinima. Cel mult au arătatlumii întregi rezistenţa

incredibilă la tăvăleală adiplomaţiei dâmbovi-ţene…

Iată de ce românulchibzuieşte tot mai des lafatalitatea ce trage deurechi destinul nostrubalcanic şi ajunge săcreadă că monarhia ar ficel mai rapid şi mai efi-cace canal de legătură cucancelariile apusene. Si -gur că în momentul defaţă cei mai mulţi dintreromâni au o părere des-pre instituţia monarhicăce oscilează între dispre-ţul vag (datorat neinfor-mării ori dezinformării)şi refuzul ei categoric, ceprovine dintr-o detesta-bilă inerţie de sorginteiacobino-bolşevică. Ma-joritatea românilor sedeclară satisfăcuţi de ac-tuala formă de guvernă-mânt, chit că republicadinainte şi cea de azi în-seamnă experienţe dure-roase pentru unii dintre ei.

Dacă la noi lucrurilear merge bine, e cert căinteresul românilor vi-zavi de politică ar scădeaşi el. Dar cum ele mergca vai de lume, adicăîntr-un inconfundabilstil românesc, este lamintea cocoşului deunde izvorăşte mareleapetit al românilor pen-tru politică. Cu toate cărisipesc atâta timp şienergie în chestiuni le-gate de politică, este de

mirare cât de puţine lu-cruri juste cunosc despremonarhiile României(dintr-o ireverenţioasăindolenţă inoculată debolşevism?) şi cât demulte amănunte neesen-ţiale ştiu despre caseleregale europene…

Dar nici cei mai înver-şunaţi adversari interniai monarhiei nu au cura-jul să nege rolul decisival instituţiei monarhiceîn formarea, propăşireaşi consolidarea statuluiromân modern. Lungadomnie a regelui Carol Ide Hohenzollern Sigma-ringen, începută în anul1866, după ruşinoasadetronare a domnitoru-lui Alexandru Ioan Cuzaoperată de monstruoasacoaliţie, a însemnat do-bândirea independenţeiîn urma războiului ro-mâno-ruso-turc din1877-78, apoi un ansam-blu coerent de măsuri(legi, construcţii, căi fe-rate, înviorarea agricul-turii etc), care aucontribuit esenţial lamodernizarea tânăruluiregat al României. Fi-reşte, avem tot dreptulsă ne imaginăm că pro-cesul de modernizare în-ceput în forţă de cătreCuza, ar fi înaintat înaceeaşi direcţie şi în modsigur cu un alt entuziasmdin partea ţăranilor,talpa ţării, cei care îl ado-

rau pe principe după re-forma agrară întreprinsăşi care nutreau senti-mente ostile faţă de Ho-pânţolul, cum îi spuneauei, ajuns la Bucureşti cumari riscuri din pricinaostilităţii dintre Prusia şiAustria. Dar nu trebuieneglijat contextul politicinternaţional, asupra că-ruia era perfect edificatînsuşi domnitorul Cuza:Tânărul stat românescavea nevoie de scutul deapărare al unei mari casedomnitoare din Europa!

Înţeleapta domnie aregelui Ferdinand I, deşiîncepută sub auspicii ne-favorabile – declanşareaprimului război mondial,a continuat procesul dez-voltării şi afirmării Ro-mâniei pe arenainternaţională: Prinvoinţa românilor dintoate provinciile, la 1 De-cembrie 1918 are loc laAlba-Iulia marea Unire,act prin care se impunelumii o realitate incon-testabilă – existenţa dedrept şi de fapt a Româ-niei Mari! A urmat re-forma agrară din 1921,adică răsplătirea erois-mului demonstrat petoate fronturile de solda-ţii noştri ţărani, şi apoi

Monarhiaun imperativ al trecutului

şi un posibil garant pentruviitorul României

Continuare înpagina 25

20

nr. 42 � mai 2011

Cronică

Dorina Costea

La Editura „DaciaXXI”, în Colecţia DUAL,a apărut cartea „Viaţa cao punte” de Titina NicaŢene - membră fonda-toare a Ligii ScriitorilorRomâni -, cuprinzând 30de povestiri, structuratăîn două cicluri: „Pietrede-aducere aminte” şi„Bucuria întoarcerii întimp”. Imaginea epico-lirică a autoarei are labază o recuzită exclusivrememorativă. Prozelesale concise, şlefuitepână la cristalizare, suntimagini trăite de-alungulvieţii, în care amintirealucrează cu fervoare,dând la iveală luminaunor teme şi simboluridintr-un timp întunecat,dar care pentru copilulde atunci era înţeles cafrumos, prin naivitateacopilăriei, şi azi rever -berând în nostalgie. Sti-lul dens, ca o lumină, nedescoperă o naraţiune cuo inteligentă regie a miş-cării, iar trăirile sincerealternează între trans-crierea lor într-un real

perceput de copilul deatunci şi surprindereaevanescenţelor. Despre oparte din aceste poves-tiri, cunoscutul critic li-terar Alex Ştefănescuscria în „România Lite-rară”, pe bună dreptate:„Amintiri din copilăriepe care autoarea şi-a pe-trecut-o, ca atâţia alţiscriitori români, la ţară.Ea nu imită însă pe ni-meni. Modestă, cuvin-cioasă, plină de duioşie,ne câştigă simpatia, toc-mai prin această cumin-ţeniea pământului”.Povestirile sunt legateîntre ele nu numai prin osuccesiune de eveni-mente, începând din co-pilărie şi până înmomentul devenirii au-toarei bunică, dar şi prinstil, procedeu narativ ca-racterizat mai alesprintr-un fel comun de aprivi viaţa, fiind produ-sul unei acuităţi anali-

tice, oscilând între serio-zitate şi jucăuşenie.Lucru observat şi descriitoarea Mariana Za-vati Gardner, din Anglia:„Am savurat cartea depovestiri a talentatei Ti-tina Nica Ţene din Cluj-Napoca. M-a impre -sionat prospeţimea lim-bajului şi am rămas cudorinţa de a citui maimult (…) talentul didac-tic al autoarei se simte înlimbajul copilei, care areo altă înţelegere privindsensul cuvintelor com-parative cu adulţii,mereu preocupaţi cumuncile epuizante de lasat. (… ).” Prozatoareanu pare deloc străină deun anume clasicism almeditaţiei şi rememoră-rii, trăsătură vizibilă înefortul de a sonda trecu-tul prin adâncimile stări-lor şi sentimentelorfundamentale. Despreacest fapt scriitorul şi

editorul Ioan Miclău dinAustralia scrie: „Operascriitoarei Titina NicaŢene este întradevărprodigioasă, deosebit devariate teme alese, şle-fuite până la strălucire.Poezia doamnei Titinaare, cum este şi natural,un specific propriu, defapt acea lege pe care opronunţă clasicul B.P.Haşdeu, asemuind lite-rature română cu o câm-pie unde e loc sufficientpentru fiecare floare cumirosul şi culorile ei”.Remarcăm ţinuta graficădeosebită a cărţii, aşacum ne-a obişnuit Edi-tura DACIA XXI, şi co-perta semnată de OvidiuTomoiag în care regăsimo fotografie făcută descriitorul George Rocadin Australia.

A apărut cartea „Viaţa ca opunte“ de Titina Nica Ţene

Dervişul plin de dorde Mihai Ardeleanu

Sunt umilul derviş al lumii stătute,Ce se-nvârte cu rochia-i de in murdar,Într-un cerc fără de capăt şi rotiri mărunte,Sunt inimă de circ într-un haos de bazar.

Mă-nvârt fără rost într-un sens fără de sens,Sunt un derviş ameţit de atâta mişcare,Sunt o picătură ce se formează-n condens,Iar oasele-mi se rup de atâta apăsare.

Sunt prins de metafizica atâtor întrebări fără răspuns,Picioarele îmi dansează ca un zbor pe podea,De atâta rătăcire păgână mă simt impenetrabil şi străpuns,Inima mea este mototolită şi aruncată-n boccea.

Sunt un fir de praf într-un uragan nemăsurat,Mă agăţ de propriile mele cioburi de rocă spartă,

De rămânem împreună nu vom fi un rost dărâmat,Ci arătăm că încrâncenarea, de a fi, este o artă.

Sunt păgân şi rătăcesc pe al cercului zbucium nesfârşit,Mi-e dor de Fiul Adevărului ocrotitor al vieţii împlinite,Plăcerea păcătoasă din tobele lui Lameh, mi-a zădărnicitÎmpletirea în ţesătura vieţii a clipelor sfinte şi fericite.

Sunt rătăcitul derviş într-o lume nebună,Ce se-nvârte într-un soi de ritual bizar,Haraciul m-a rupt de glia mea străbună,Copil fiind, ca derviş am fost vândut în bazar.

M-am rotit cu privirea după ţărâna ce m-a născut,Căruţa nemiloasă, de plai m-a îndepărtat,Şi de-atunci mă tot rotesc fără de somn în aşternut,Dorul de-ai mei m-a făcut să mă-nvârt ne-ncetat.

Sunt derviş şi mă rotesc ameţit de atâta dor nesfârşit,Ei cred că sunt sfântul lor, de Alah veşnic cugetător,Dorul de Fiul Adevărului este în inimă fier înroşit,Ce se răsuceşte ca şi dansul dervişului... ameţitor.

21

nr. 42 � mai 2011

***

Lia Lungu

Ocidentalismul româ-nesc, se manifestă depeste două decenii, dupăieşirea din marasmul co-munist, sub diverseforme, în diverse spaţiigeografice unde trăiescromânii. În „micile Ro-mânii” risipite în lume,romanii dinafara grani-ţelor, reuşesc de cele maimulte ori prin eforturicolective să se prezintelumii frumos şi demn.

Unul dintre cele măgrăitoare exemple este„Ziua României peBroadway”- New York.Ajuns la cea de a XII-aediţie, festivalul se desfă-şoară în fiecare an în pri-mul weekend din mai.Duminică, 1 Mai 2011,oraşul New York, în ariarecunoscută sub numele- Districtul Finaciar, agăzduit pentru o zi Ro-mânia în prezentarea sacultural-artistică. Bine-cunoscuta arteră Broad-way, coloana vertebralăa marelui oraş, s-a închispentru traficul obişnuitîntre strada Fulton şiBattery Park, pe o lun-gime de peste zece străzişi a fost decorată cu dra-pelele celor două ţări,baloane în culorile trico-lorului românesc, stan-duri şi o scenă postată în

faţa somptuosuluiMuzeu Ameridian. Tim-pul a ţinut cu noi, o zifrumoasă de primăvară,ne-a adus împreună înnumăr mare. Româniiau venind chiar şi din în-depărtatul Detroit, saudin Washington DC,Boston, Connecticut,precum şi din statulvecin New Jersey. Auvenit şi oaspeţi de acasă,care au ţinut prin pro-priul efort să fie aproapede fraţii lor trăitori pecontinentul american.

Aşadar, din ţara auvenit atât artişti cât şi oa-meni politici. Au fostprezenţi: Excelenţa SaSimona Miculescu, am-basadorea României laONU, Ministrul Mediu-lui Laszlo Borbely, con-sulul general alRomâniei la New York,domnul Marian Pârjol,deputalul PDL MirceaToader, deputatul în Ca-mera Reprezentanţilor

pentru românii de pretu-tindeni, Mircea Lubano-vici. Artişti îndrăgiţi dinţară sau alăturat artişti-lor şi cântăreţilor românicare trăiesc în New York.Este vorba despre duetulpop-opera, Romeo &Iulia Solero şi prezenta-toarea Mihaela Şerban,creatoarea proiectelor„Gale pentru România”.Cei deja amintiţi, îm-preună cu interpreta defolclor Lia Lungu, cântă-reaţă Natalia Sandu,Duo Internaţionale –Mirela & Niki, cântă-reaţă Ani Stânciu, clari-netistul Mihai Donca,solistul Tony Cortez, aufăcut din Ziua României,un moment memorabilal acestei ediţii.

Spectacolul s-a desfă-şurat pe parcursul aşapte ore, cuprinzândatât momente folcloricecât şi muzica veche ro-mânească şi muzica cla-sică, în formă modernă

de pop opera. MihaelaŞerban a fost liantul carea rotunjit spectacolulscenic, atât prin apritiasă decorativa, cât şi prinineditul prezentării.Show-ul a avut momentefoarte înalte prin execu-tarea impecabilă a reper-toriului classic de cătreduetul Romeo & JuliaSoleno, aplaudaţi şi bisaţiîndelung, sau prin cânte-cele din deschidereaspectacolului-intitulat„Cântece de Neam şiŢară” unde, fiecare dintreartiştii prezenţi, a inter-pretat un fragment muzi-cal dedicat României:

• Lia Lungu - De laDunăre la Sena, Cenoroc să fim romani

• Mirela & Niki - Emi-nescu

• Romeo &

Duminică, 1 mai 2011,

S-a desfăşurat cea de-a XII-a ediţie a

“Zilei României”pe Broadway

�

22

nr. 42 � mai 2011

Proză

Iulia - De la Nistrupân’ la Prut

• Natalia Sandu– Noi suntem Români

În final, vocile reuniteale artiştilor prezenţi auinterpretat faimosul cân-tec „Aşa-I Românul”.Recitalurile susţinute defiecare dintre interpreţine-au purtat prin toatezonele ţării, din Banat,Oltenia, Ardeal, Mol-dova, până în Dobrogea.Un moment inedit a fostcel al prezenţei în publica cunoscutei interpretede folclor Florica Bradu,care a fost invitată înscenă de către subsem-

nata şi care a susţinut unrecital surpriză, dar şi unduet Florica Bradu-LiaLungu, cu o suită de horeîn care au jucat mulţidintre cei prezenţi. An-samblul de copii şi tine-ret al Clubului „Banatul”din New York au adus lafestival frumuseţea jo-cului românesc, păstrataici la mii de kilometriide ţară prin respectulacordat folclorului decătre bănăţenii din A -merica. Instructorul an-samblului este AniStânciu. Dintre oaspeţiidin ţară a fost prezentă şiscriitoarea Rodica Lupu,

invitata FestivaluluiAmerican de Poezie (înlimba engleză!) de la LosAngeles.

Cuvântul de salut alorganizatorului, domnulŞtefan Minovici, a fost oscurtă trecere în revistăa celor douăsprezece edi-ţii, şi o prezentarea agreutăţilor financiare pecare acest festival lecomportă. Ştefan Mino-vici împreună cu pre-zentatoarea acesteiediţii, Mihaela Şerban,au invitat în scena ofi-cialităţile prezente: Ex-celenţa sa, AmbasadorulRomâniei la ONU,

doamna Simona Micu-lescu, domnul ConsulGeneral al RomânieiMarian Pârjol şi vice-primarul New Yorkului,Elisabeth Daly. Aceştiaau adresat salutul lorcampatrioţilor noştri... şiprin noi României.

Preşedintele festiva-lului, domnul Ştefan Mi-novici şi soţia CristinaMinovici, organizeazăacest eveniment, în me-moria înaintaşilor lor,vestita familie - MinaMinovici şi din respect şidragoste pentru neamulşi ţara în care s-au năs-cut - România.

George Peagu

- Noroc, Ioane!- Noroc, Mitică!- Ei, cum îţi merge,

Ioane?- Merge şi nu prea

merge... dar să ştii căDumnezeu nu doarme!...

- Ei, nu mai spune!...Cum ai constatat că nudoarme?

- Simplu de tot... Uite,de exemplu, astăzi mi tescoase în cale pe tine.

- Şi ce importanţă areasta? Ce legătură are in-somnia lui Dumnezeu cuîntâlnirea noastră?

- Păi, uite cum stăcazul: de două zile măfrământ să aflu ce în-seamnă algoritm şi nu echip. Ascult la radio câtpot, degeaba; citesc prinziare ( când am timp), nuaflu nimic. Bag samă cănici ei nu prea ştiu.

- Păi, să ştii şi tu,Ioane, că nu oricinepoate să ştie ce este unalgoritm...

- Şi de ce, mă rog? Ce,e secret de stat?

- Hmmm! Mai mult...păi, tu crezi că oricinepoate să ajungă miliar-dar peste noapte? Ori

asta nu se poate. Uită-teşi tu la cei ce vorbesc laradio şi la televizor de al-goritm, toţi sunt miliar-dari. Toţi s-au înfruptatdin stupul pe care l-aiumplut tu şi alţii ca tine.Ei au luat ce-a fost maibun în stup, iar unora catine nu le-au rămas nicidoagele. Asta înseamnăpolitică, Ioane. Iar cinese apucă de politică tre-buie să ştie matematică,dar în acelaşi timp să şimintă. Or, unul ca tinenu ştie nici matematică,nu ştie nici să mintă. Şidacă vrei să te lămureşti

mai bine, ia şi tu trenul şipleacă pe undeva, pe laţară. Şi unde ai să vezi ocasă mai nouă, mai ară-toasă, aceea e făcută cualgoritm. Şi cu cât e maimare, mai luxoasă, cuatât stăpânul ştie algorit-mul mai bine.

- Şi ce e de făcut încazul acesta , Mitică?Văd că tu le dibuieştibine, nu glumă...

- Nu mai e de făcutnimic, neică! Poatenumai să te bucuri cândcade câte un avion, îm-brâncit de Dumnezeu, depe cer, care să nime-rească pe câte o vilă,dacă Dumnezeu nudoarme, cum zici tu. Căfiarele dracului umblă pecer de-o vreme, ca muş-tele , ca ţânţarii. Şiplimbă averile peste gra-niţe, se mută unde laconvine.

- Dar eu mă gândesccă poate s-or sătura şi eiodată şi ne mai lasă şi penoi să trăim.

- Asta s-o crezi tu.Omul cu cât e mai bogat,cu atât vrea mai mult.

Ion şialgoritmul

Fragment din volumul„ La drum cu un înger”

�

23

nr. 42 � mai 2011

Teatru

Gheorghe Palel

Corul vorbit al corăbieri-lor din Ahaia: Cu vântul bun amrevenit în Argos cu vîntul bun,Pentru serbări. E mare bucuriapentru serbări, Petreceri marivom face şi mari jertfe pentru ceimari, Vor aduse zeilor ce-n lupteNe-au ajutat şi-am obţinut victo-ria ne-au ajutat.

Corul vorbit al sclavelorelene: Lui Argos Agamemnon şiCasandra cu bine au ajuns! Sclavaspunea că pentru moarte vin aici.Dar nimeni această profeţie n-ocredea!

Scena a III-aÎn sala mare a palatului Atri-

zilor din Argos. De afară se audezarva pricinuită de entuziasmulnorodului cu prilejul întoarceriilui Agamemnon.

Egist, Clitemnestra, Aga-memnon, Casandra, sclavi

Agamemnon nu a intrat încăîn palat.

Egist: Atît de mult îl îndrăgescaheii că mi se pare foarte grea-ncercarea de a-l ucide. Şi va tre-bui! Că dacă află că nedrăgostirăm în lipsa lui, să ştii căne ucide.

(către Clitemnestra): Iubitamea, insuflă-mi tu curajul) de a-llovi exact atunci când trebuie casă-l răpun din prima lovitură.Poate am greşit faţă de el, darmîna nu trebuie să-mi tremure oclipă. Dar suntem vinovaţi faţă de

dânsul.Clitemnestra: Dar el? El n-o

aduce pe Casandra? O vrea să-mpart cu această sclavă patul! Nu-i e destul că mi-a jertfit fiica şi cîtmai vrei iubitule să sufăr? Nu tegîndeşti? Ucide-l! Vei fi rege!

Egist: N-avea nici o-ndoială.ÎI voi ucide. Pumnalu-mi nu gre-şeşte niciodată. Mi-e otrăvităinima de ură, dacă de tine s-aatins vreodată e-ndeajuns moti-vul. Vreau să moară să nu-l maiştiu, să-î văd cum o să piară dincalea lungă a fericirii noastre să-lducă peste Styx bătrînul Caron.

Clitemnestra: Aşa te vreau.Învingătorul Troiei va fi învins detine; de îndată ce va veni şi vaintra în baie vom arunca o plasăpeste dînsul şi-l vei înjunghia. Iţilas hatîrul, de a-l răpune. Sîngelesă-i curgă şi viaţa iui, ce nimănuinu-i trebuie să-i părăsească siîrvtilde războinic...

Egist: Electra şi Oreste or săafle?

Clitemnestra: Dar n-au aflatşi despre Ifigenia?

Egist: Să fim atenţi să nu bagede seamă, deci să-l întîmpinămcum se cuvine că iată-l: preaslăvi-tul Agamemnon!

(Agamemnon intră falnic,însoţit de Casandra înconjuratde oşteni şi sclavi).

Agamemnon: Cu bine v-amgăsit! Vă ţină zeii mult timp înviaţă, sănătoşi şi veseli, aceasta vădoresc! Viteazul Egist de bunăseamă te-a avut în pază aşa cum îlrugasem la plecare...

Clitemnestra: Îi datorămnumai recunoştinţă, promisiuneadată şi-a ţinut-o şi-n felul ăsta maiuşor răzbit-am prin îndelunganoastră despărţire deşi în lume ni-meni nu-i ca tine şi nu putea să teînlocuiască. Aceasta e Casandracea frumoasă cu care trebui-va să-

mpart patul?Egist: Fiţi bună, prea mărită

Clitemnestra şi înţelegeţi căaceastă sclavă pe care o aduceAgamemnon ca pe-un trofeu alcuceririi Troiei nu va dormi înpatul dumneavoastră.

Agamemnon: Aşa-i cumspune Egist. N-avea teamă, dintefemei în toată lumea numai petine te iubesc. îmi eşti soţie şi fru-museţea ta pe orişicine l-ar sub-juga iar sora ta Elena a dus atîtalume în războiul din care, în sfir-şit, mă-ntorc la tine şi pururi lău-daţi să fie zeii această sclavă ce îţistă în faţă e mărturia vie a izbîn-zii!

Casandra: Trufaşă doamnă,într-adevăr sunt sclavă, dar fiicăsunt de rege. Şi mă crede că nicinu mi-aş dori a-ţi fi alături şi maidegrabă aş alege moartea decît să-mi spurc făptura şi să-mi caut cul-cuş în inima ta crudă şi vicleană,îţi ştiu prea bine gîndurile rele şile-am tot spus, dar nimeni nu măcrede, eu singură ştiu doar căaveţi în suflet otravă cîtă n-aţipăstrat în baie.

Clitemnestra: Ce baie?! Ceotravă?! Crezi că dacă alături debărbatul meu venit-ai, cuvine-sesă-mi vorbeşti astfel? Eşti sclavăşi eşti amanta lui, o ştiu prea bine.

Casandra: Greşiţi! Vă jur pezei că regele Agamemnon nu s-aatins de mine. M-a luat sclavă casă se laude în Argos cu victoria şica să se răzbune ca Elena a fost as-cunsă în cetatea noastră!

Clitemnestra: Numai veninpe gură ai, şi vorba e prea cuteză-toare pentru o roabă!

(strigă aprigă): Treci în ge-nunchi şi roagă-mă să iert tot ce-ai vorbit aici de când venit-ai!

Casandra: Aceasta n-o voiface, prea slăvită! genunchii meinu s-au plecat vreodată şi nici înfaţa voastră n-o vor face.

Agamemnon (12)

24

nr. 42 � mai 2011

***

Roni Căciularu

Un artist plastic deautentică valoare. Demare valoare! Ca şi mul-tor altora, pictura LianeiSaxone Horodi îmi vor-beşte cald şi frumos, pu-ternic şi cu ecou. Îmiîncântă sufletul, mă ur-măreşte, pătrunde cumine în casă, în şoaptaascunsă din inima mea...

Din când în când ar-tista îmi mângâie sufle-tul cu pânze de ultimăoră. Aşa s-a întâmplat şirecent. Picturi din „adoua viaţă”, cum le ziceea. O înţeleg prea bine. Atrecut o operaţie „cuinima pe masă”, adică s-a întors „de dincolo”. Caşi mine, de altfel. Cine atrecut prin aşa ceva vedelumea cu mai multă in-tensitate, cu mai multăînţelepciune. E mai fer-mecat de oamenii şi delucrurile din prejmă.Este tot acelaşi om, darparcă are o nouă valoare.E tot el, însă deasupra si-nelui său... Aşa mi se parşi unele dintre aceste dinurmă creaţii ale artistei.

Dintre noile ei picturimi s-a lipit de suflet şicea cu un perete vechi,de casă obosită, o faţadădin vremuri de pe cânderam copil, chiar dacămodelul este aevea în alt

timp, în alte locuri. Pe-rete scorojit, cu multăpatină a timpului, cu lo-curi în care tencuiala alăsat loc cărnii de cără-midă din spatele varu-lui cândva curat şiproaspăt. Casă de oa-meni nevoiaşi, poate demahala, dar cu tot ce tre-buie la vedere, ca săarate în rând cu vecinii.Sub modestul umbrar cufrunze şi ciorchini, uşade lemn vopsită în albas-tru trecut, cu nuanţe, cudegradeuri şi cu mânerulruginit, e închisă. Uneorisimt în mine o parte dintrecutul dat uitării, şi măgândesc că poate sub oastfel de uşă e bine în-chisă şi această umbrăde lumină... Fereastra cuobloanele albastre, deasemenea e închisă şi nulasă la vedere vreun chipde fată visătoare, ori deori ce fel. Nici muşcateroşii. Nimic. Obloanelesunt bine încuiate şinu-i semn de viaţă. Sevede în faţa casei şi oţeavă de apă, ce nu ducenicăieri. A fost desfăcutrobinetul şi-i rămasăfără rost, întreruptă dinutilitatea ei. Trecereatimpului, nostalgia tre-cutului, durerea clipeicare a fost...

Această temă o regă-sin la artista haifaiană

nu o dată, cu putrnice re-zonanţe şi minunat rea-lizată. Altă dată, într-untablou de 80 X 60 întâl-neam aceeaşi temă la oaltă faţadă de casă, totfără locuitori, părăsită,având de asemenea zidulgrunţuros şi obosit devreme. „Vreme vine,vreme trece/ Tu rămâi latoate rece” – dar uite cănu-i aşa, nu-i cum vrem,poate Poetul, conştientde nemurirea sa, se în-demna astfel, frământatşi el de dialogul timpuluicu noi înşine, dar artista,şi alături de ea şi eu, ca şidesigur atâţia alţi privi-tori ai poemelor sale dinuleiuri colorate, artistanu poate şi nu-şi pro-pune a fi „rece”, indife-rentă, la măcinareadiurnă şi definitivă a ma-teriei şi a sufletului. Cepoţi face? Doar să pui unpic de culoare, doar să-ncerci să opreşti clipa, s-o prinzi pe pânză, sărămână mai mult, poatemult mai mult. În pene-lul optimist al Lianei Sa-

xone Horodi există ozbatere dramatică şi unsurâs înţelept, binevoi-tor, condescendent şi tri-umfător asupra uneitristeţi ascunse bine.Liana Saxone îşi pro-pune să fie cum este –caldă şi sensibila la im-pertubabila trecere detimp, de case, de oa-meni, notându-şi, no-tându-ne, sentimenteleşi gândurile, pe pânzele-i de farmec pline.

Liana Saxone Horodim-a făcut să mă întâl-nesc (printre altele) cutrecutul, cu farmeculamintirii unor existenţece nu mai sunt şi nu vormai fi... Greu de pus încuvinte lumina şi um-brele culorilor pictoriţei.Dar meşteşugul şi talen-tul ei înfioară, aducelumi ascunse în primplanul lumii, în straturilesensibile ale sufletului şiminţii. Uşa asta albastră,din recentul tablou din„a doua viaţă”, m-a făcutsă redeschid şi uşape care e scris, în

Motto: „(...) regăsim în tablourile Lianei,alături de un lirism viguros (paradoxalăasociere) şi un temperament expresionist”.

Dr. Dorel Schor

Liana Saxone-Horodi

Concertul ccuulloorriilloorr

�

25

nr. 42 � mai 2011

***

internet, numelePictoriţei. Am pă-

truns într-un universviu. Şi m-am „plimbat”din nou, prin universulartistic, de lumină şi în-cântare, al Lianei Sa-xone. M-au asaltatgânduri, bucurii, mi-auvenit în minte versuri,apoi parcă am auzit odoină, sau un cântec de„cleizmer”. Şi-l ascultampe Mirel Reznic, mareleviolonist tot originar dinRomânia, cu „A idişemame”, sau cu „ Ciocâr-lia” ori melodii din Ar-deal, având rădăciniascunse în copilăria şi ti-nereţea lui... Mi-am rea-mintit apoi că, maidemult, la Institutul Cul-tural Român din TelAviv, am văzut îndea-proape unele din tablou-rile Lianei HirodiSaxone. Albul, albul ta-blourilor, albul şi o trai-

nică şi frumoasă îm bră-ţişare a unor culori, îm-preună cu o forţă deose-bită ce se degajă dinpânzele acelea, m-au ur-mărit lăuntric, m-au im-plicat şi m-au rechemat.

Am desprins din nou,şi am notat şi atunci,energia vulcanică a Lia-nei Saxone Horodi, ca şiplăcerea ei de a întindeuleiul cu pricepere şi pa-timă pe pânză, plăcereaei de a-l pune gros, ca săspună bine, puternic şidiafan, un „ce” anumece-l are numai ea despus. Negrul din contu-ruri, din desen şi albulde pe lîngă şi din interiorşi nuanţele de culoare,armonic privindu-mă, întonuri şi asocieri de orară frumuseţe, vorbescdegajat şi spun mult.Avem de-a face cu o în-ţeleaptă înţelegere a vie-ţii, trăită nu fără drame

şi tragedii, dar pe fondulunui puternic crez opti-mist care, alături de untalent viguros, îi dau pic-toriţei o superioritate dedemiurg, o minunată pu-tere de a recrea lumea,după legi secrete şi spe-cifice; o lume înălţătoareşi derizorie şi sfântă pen-trucă există, sfântă pen-tru că se trece.Vizitând-o pe internet,văzându-i creaţia din ceade-a doua viaţă, amin-tindu-mi de Expoziţia eipe care o păstrez în su-flet cu căldură, ei bine,revăzându-i picturile,am simţit din nou tăriaei de om conştient că emenit a sifnţi clipa pecare o trăim, oficiend cupensula şi cu uleiuri co-lorate, transmiţîndu-neastfel viaţă, freamăt şibunătate. Am simţit,printre crengi de copacfără frunze, înălţate spre

speranţă (ca să dau doarun exemplu, referindu-mă la tabloul „Ramuri”)viaţa cotidiană din inte-riorul unui bloc de lo-cuinţe (aflat mai în spa -te), viaţa cu toate ale ei,desfăşurată normal şiefemer, dar şi o mâhniredemnă şi ascunsă şi în-crezătoare în ce-i bun şicu adevărat uman, omâhnire trecută, suge-rată doar, pentru cei ceştiu ce e tristeţea. Amsimţit, apoi, din nou, de-crepitudinea caselor vechi,am simţit, am auzitparcă, şi o melodie du-ioasă, dinnauntru, nos-talgică, cunoscuta şitotodată nouă, cântată înculori frumoase, la vi -oara vieţii noastre, carear putea fi, dacă vreţi, pa-leta pictoriţei din Haifa...

Linişte, vă rog! LianaSaxone Horodi „cântă”!

moderna Constituţie din 1923,fapte legislative de maximă im-portanţă, ce au asigurat dezvolta-rea impetuoasă a României pânăîn anul 1938.

Domnia regelui Carol al II-leaa fost mai puţin fastă, atât datorităcaracterului său nestatornic, câtmai ales contextului internaţionaldin preajma celui de-al doilea răz-boi mondial, context favorabil dic-taturilor, dar cumplit denefavorabil României ciopârţite.De subliniat că dictatura lui Carolal II-lea a venit mult după febradictaturilor de care a fost cuprinsăîntreaga Europă.

Domnia tânărului rege Mihai I,tescuită între dictatura autorita-rului mareşal Ion Antonescu şifioroasa dictatură comunistă, în

plin avânt după invadareaRomâniei de către ruşi, afost prea scurtă şi nefericităpentru a putea atinge măre-ţia celor 13 ani de domnie ai

regelui Ferdinand, cu toată ase-mănarea la fire, inimă şi nobile in-tenţii dintre bunic şi nepot.

Cu toate astea, insurecţia ar-mată de la 23 August 1944 ră-mâne un act de mare curaj şiresponsabilitate, graţie căruia –cu toate neajunsurile sale, s-a puscapăt regimului autoritar al mare-şalului, iar România a întors ar-mele împotriva nemţilor şialiaţilor lor. Din păcate, jocurilepolitice de culise (întâlnirile din-tre Stalin, Roosevelt şi Churchill)n-au ţinut cont de bunele intenţiiale regelui, ele (aranjamentele deculise în ceea ce priveşte stabilireasferelor de influenţă) bătându-şiamarnic joc de speranţele româ-nilor.

Dar mă rog, ce ar putea face in-stituţia monarhică în neliniştita şicontraproductiva Românie de azi?Deoarece regele domneşte, nu gu-vernează, doar el ar putea să rea-lizeze ceea ce se dovedeşte a fipeste puterile unui preşedinte,oricât ar fi acesta de echilibrat şibine intenţionat: Să se ridice de-asupra disputelor dintre partidelepolitice, să netezească asperităţilepolitico-sociale şi să uneascăenergiile într-un efort naţional derelansare economică. Iar pe planextern, doar monarhul ar reuşideîndată să asigure mult necesaranoastră credibilitate, atât prin sta-bilitatea politică internă, cât maiales prin garantatele şi convingă-toarele înrudiri dintre casele re-gale. Nu-i ilustrativ în acest sensexemplul oferit de Spania, redeve-nită monarhică după „joaca” de-arepublica şi dictatura franchistă?

Monarhia...Continuare din pagina 19

�

26

nr. 42 � mai 2011

Proză

Mircea HoriaSimionescu

ASPRENAS Aspre-nas Nonius, în Suetoniu(Augustus).

ASTARTEEA „Tra-versează grăbită purtândcoşul încărcat cu târgu-ieli. Tropăie pe scăridupă ce a trântit poarta.Bate cu piciorul în uşă.Un câine mic, nevăzut,protestează. O întâm-pină maică-sa, venera-bila doamnă Solomon:

- Ah, în sfârşit, iată-te! A explodat primusul,Astarteea!" (AldousRaft)

ASTRA S-ar zice căeste masa de comandă aunei centrale termicefoarte bine puse lapunct, dar are rochie şizâmbeşte. ASTRA DR.:femeie de o deplină se-riozitate, fără a atinge ri-dicolul. Era profesoarăde matematică, foartestimată pentru claritateaexpunerilor. Probabil fu-sese dintre acele eleve şistudente care nu pierdvremea şi care, descope-rind repede rostul lucru-rilor de pe lumeaaceasta, se conformeazăcu abilitate imperative-lor sociale devenind, perând, fete conştiincioase,iubite harnice, mame

pricepute, gospodinesârguincioase, neaştep-tând nici o singură clipărăsplata sau o plăcere lapreţ scăzut. Din aceastăcategorie se ridică savan-tele, activistele de Cru-cea Roşie, personalităţilefeminine de seamă.Devin repede văduve,printr-o tulburătoarelege a firii.

ASTRA G. Pleca înzori la şcoală, asculta, latablă, o duzină de nătă-răi, urechea o jumătatede duzină de nătângi şilăuda un copil precoce,dar debil. Alerga la con-siliul profesoral şi reuşeasă-şi impună punctul devedere. Acasă, la oraprânzului, era gata cutrei feluri de mâncare şiprăjitură, îngrijea doicopii nebunatici, le su-praveghea studiul. Ţineaconferinţe, cânta la pian,juca tabinet şi şah cusoţul şi bunica, pleca zileîntregi în delegaţii şi in-specţii, făcea croitorie încasă şi organiza simpo-zioane în cartier, mergeala cinema, se pasionadupă cărţile de biografiişi, se pare, era o amantăreuşită a soţului ei. Fe-meie pragmatică, proto-tip al eroinelor după carese dădeau în vânt, cu aniîn urmă, toţi ziariştiiţării.

ATANASIE Numede talc cenuşiu, obositor,obositor... ATANASIE Z.„La papagalul de aur, în-călţăminte, marochină-rie. Cel mai ieftin, maidurabil, mai şic!" Pe

firma albastră, cu literepoleite, era pictată, într-una din extremităţi, opasăre diformă ce tre-buia să închipuie papa-galul de aur şi care era,de fapt, scorpion, gâscăsolzoasă, ornitorinc. Ata-nasie Z., bărbat prezen-tabil, cu mustăţi, burtă şiceas de aur (ca în foto-grafiile începutului desecol), stătea pe unscaun negru, sub firmă,şi ore întregi răspundeasaluturilor. Visa să fiepace şi prosperitate.

Au trecut doar douădecenii şi tabloul acesta,impresionant la vremealui, ne provoacă zâmbe-tul şi, poate, dispreţul.Nu mai putem cuprindenici una din dimensiu-nile lui...

Vor trece încă puţiniani până în ziua în care şiîndeletnicirile, îngrijoră-rile, preocupările noas-tre de azi vor apărea totatât de lipsite de înţeles.Tremur adesea pentrusoarta idealurilor şi pa-siunilor care ne conge-stionează astăzi.

ATIA „Am citit în căr-ţile lui Asclepiade Men-des Despre lucruriledivine că Atia, mama luiAugustus, venind la unsacrificiu solemn înonoarea lui Apollo,noaptea târziu, şi-a aşe-zat lectica în templu şi aadormit, pe când cele-lalte matroane s-au în-tors acasă şi că, deodată,un şarpe s-a suit la ea înlectică şi apoi, dupăpuţin timp, a dispărut,

iar ea, trezindu-se, s-apurificat ca şi cum s-ar firidicat de lângă soţulsău; că imediat ea căpătăpe cap o pată în formă deşarpe, care niciodată n-adispărut, încât a fost ne-voită să nu mai apară deaici încolo niciodată labăile publice... AceeaşiAtia, înainte de a naşte, avisat că măruntaiele eierau urcate spre stele şicuprinseseră pământulşi cerul." (Suetoniu: Au-gustus)

AUGUST „într-unadin serile acelei primă-veri ploioase, AugustPretorian îmi bătu înuşă. Era foarte palid. Fu-sese alungat de părinţi,după ce aflaseră ispravade la mănăstire. îl priviio clipă în lumina care,trecându-mi din spatepeste umăr, îl învăluiaîntr-o aureolă înjumătă-ţită. Fulgerător mi sedescoperi întrea-ga-iesenţă: era, neîndoios,din categoria acelor oa-meni care, ieşind eroicdin schema lor de copii,săvârşesc fapte ce răs-pândesc pentru o clipăpanica sau admiraţia,dar care, la prima împo-trivire a lucrurilor, recadîn biografia lor de ano-nimi.

Ecourile crimei sestinseseră în el. Priveamcu seninătate, la masamea, pe unul care fu-sese." (Felix Roccusi:Epica)

Va urma

Dicţionar onomastic (16)

27

nr. 42 � mai 2011

***

Dorel Schor, Israel

Un prieten artistplastic mi-a recoman-dat-o pe Talma Eshdat,despre care spunea căeste o pictoriţă bună, pecare o caracterizeazăsentimentele calde şiideile curajoase, nova-toare. Aceasta presu-pune nu numai talent, cişi ambiţie şi vocaţie, în-seamnă timp şi energie,mai cu seama atuncicând ocupaţia de bazăeste cu totul alta.

Talma a trăit în Ro-mânia până la vârsta de14 ani când a emigrat înIsrael. A fost o vremeîntr-un chibuţ, a învăţatla gimnaziul ebraic dinIerusalim, apoi a studiatengleză şi limbile de ori-gine latină. Interesanteste faptul că devenindprofesoara de limbi stră-ine, ea fiind implicit poli-glotă, a simţit nevoia săse exprime şi în limbauniversală a formelor şiculorilor. Evident, a în-văţat cu răbdare desenulşi pictura, i-au prins bineşi îndelungatele şederi laParis în anii sabatici.

Pictura Talmei Es-hdat este foarte perso-nală. Regăsim în ea trăirişi evenimente, drame şibucurii, confluenţe întreliteratură şi plastică., in-terferenţe de stiluri, cău-tări permanente. Viziu -nile optimiste, de o largărespiraţie calmă, dinunele peisaje, se încarcăde tensiuni revelatoare,în altele… Viziu - nea se-nină impresionista din -tr-o pânză se modificaradical în alta, în careabordează dezinvolt abs-tractul. S-ar spune chiarcă artistă iubeşte expre-

sionismul abstract care-ipermite să se rupă tem-porar de realitate, dar oobligă să revină curândîn tuse energice, cumultă culoare şi vigoare.

Dar şi în abstract se re-găsesc contururi figura-tive că, de exemplu,într-un reuşit „Autopor-tret" sau în „Triptic", ta-blou relalizat cu îndâr-

jire, într-o cromatică ira-diantă şi tăieturi aproapechirurgicale.

Lucrările poartă pece-tea autenticităţii şi înseria de tablouri intitu-lată „Pereţi", preluare aunei teme interesante,graffiti în cuvinte şi im-agini. Subiectul invita latehnica binecunoscută acolajului, dar Talmă re-fuza orice facilitate, pre-ferând exprimarea gra-fică, cu discrete elemen-te narative. De data a-ceasta artistă, care nupărăseşte culoarea, da oşansă preferenţială li-niei, care construesteformele în planuri largi,libere.

Am selectat câtevapânze, în intenţia de aprezenta diversitatea te-matică şi de stil a picto-riţei. Există totuşi cevacomun în lucrările ei,compoziţia echilibrară,prioritatea pentru calita-tea texturii, bogăţia cro-matică, juxtapunerea to -nurilor. O linie specificăsubliniază plasticitateaformelor. Croma - tismulviu dar echilibrat, pre-cum şi viziunea inevita-bil sentimentală nerecomandă o persoanăoptimistă, cu un tonuscreator pozitiv.

Talma Eshdat,

inevitabilsentimentală

28

nr. 42 � mai 2011

Poezie

Autografa mai rămas ceva pe dedesubt

din lâncezeala flămândului fructşi hiena din turbarea sângelui meus-a înecat în acel infestat eleşteu.

arhanghelul plecase cu vaca s-o pasacăsau s-o-nveţe cum să ne renască,ori cum - poteca cea veştedăpărea prin grundişuri mai netedă

numai că dintr-o cărămidămi-a sărit sub plaivas o omidăcare - şi ea - cu două capete,dorea, ca larvele, să se lapede

şi m-a muşcat de mâna cu care scriam.vai...prin oglinzi ce tânăr eram;cel mai locotenent din veacul tangoacordat mie - de Brigitte Bardeau.

dar trupul meu vechi mereu mă înjurădintr-un album cu copro-culturăşi din tuberculul trupului meua răsărit...ERAT DUMNEZEU !

Să fiu nimicsă vin pe o planetă geoidă...

nici sfera nu a fost descoperită.triunghiurile zac în piramidă,deci, să mă nasc din nou, nu prea merită.

ce să admir? - doar tâlcuri relative.rotundul nu-i rotund ca-n teoremă.istoria-i un bâlci cu recidiveşi doar satrapii se cioplesc în steme.

punct fix noi nu avem prin universuri.ne naştem fără nici-o aprobare.câte-un nebun scrie pe frunze - versurişi ne-ngrozim de petele din Soare.

ştiu eu un ghiorghe care se tot temecă el nu va răzbi prin găuri negre.

în două mii şi doişpe - stratagemes-or confrunta cu fiinţele integre.

desigur: se va cere paşaportul.în raiuri nu-s admişi şi şarlatanii;lor le lăsăm în pragul casei - mortul,vicii, perversitate, gologanii.

ştiu îngerii ce e impertinenţa.sunt vameşi ei - la poarta către ceruri.când vrei să intri să-ţi explici absenţacând ai sfidat divinele apeluri...

oameni bătrâni, sau tineri ce nici nu-sacum născuţi, v-o spunem înc-odată:nu veţi atinge talpa lui Iisuscă îl veghează Maica-preacurată.

trăim pe Terra doar aşa, de-a duraşi ne-mpuşcăm bunicii şi părinţii.unde e mai a dracu tevaturane repezim cu parul şi cu dinţii.

vroiam să mă renasc dar îmi mut gândul.vând dreptul de-a mă naşte la un altul.rămân nimic că nu-mi e mie rândul,să mă botez sub sfântul cer - înaltul...

Veacul XXa fost o climă aproximativă

şi îmi remember, morţi, răgneau soldaţiiatunci când au căzut în recidivăsă se împuşte puiii primi - cu fraţii.

ne însuşisem - parcă - nişte cartedar tehnici noi aveau şi politrucii.mulţi dintre noi ne emigram departeşi cârma Ţării o ţineau calmucii.

în veacul ăsta natul n-a dat roadecu preşedinţi aleşi şi de ispravă.au fost poeţi cu ranguri de iscoadeşi politruci cu ticnafes în glavă.

noi am creat tovarăşa femeie.simboluri roşii ne-au furat copiiiiar un oltean s-a dus către Lactee Lacteeşi-am devenit groparii Românii.

doctrina se rânjea prin constituţiidar cine pe bandiţi să îi răstoarne?era momentul unei revoluţii,când să-l pălim pe dracul între coarne.

deci - au sărit flăcăii din răstoaceşi l-au pleznit pe dracul pestre zotcădar nu ştim lume mare cum se facecă evul nostru mai miroase-a vodcă...

Poeme de

GeorgeFilip

Montreal

29

nr. 42 � mai 2011

Poezie

Prin lumină de mireasăMă-ntorceam târziu acasăprin lumină de mireasătoată noaptea mă-ntorceamtoată noaptea n-ajungeam

când eram când nu eramprins în hamuri tot trăgeamcarul greu de lacrimi plinştii că vin şi când nu vin

am ajuns n-aş fi ajunspatul podidit de plânsşi tu îngropată-n ierimirosea a nicăieri

m-am culcat n-am adormiturla-n ceruri un cuţit

De la mine pân' la tine(baladă)De la mine pân' la tinee-o pădure de albineşi un prinţ pe cal călarece-a pornit la vânătoarete-aşteaptă la drumul marecu tot drumul în spinare.

Fată cu miros de fiarăvii năprasnic pe sub searăşi-mi dărâmi casa cu sâniipeste strigătul fântânii.

Pe sub geana ta umbroasătrece dorul meu la coasăşi de nimenea nu-i pasăiar în urma lui pe josvin şi eu - tâlhar frumos

Ninge peste un trup în care nu e nimeniNinge peste un trup în care nu e nimenipe drum trece o bătrână urmărită de riduri

părul tău încă verde adie prin arboriun copil desenează o viaţă uriaşă pe ziduri

prin pădure trec vânători cu arme nevăzute pe umărvuieşte spaima şi vântul începe să bată uşor

eu scriu cu sângele unei păsări încă necunoscuteprietenul meu se ridică cu casă cu tot într-un nor

Acum toamna e o vulpe printremelancolici copaciAcum toamna e o vulpe printre melancolici copacipărul tău ca o lungă înserare a trecut

cuvintele mele mă caută prin ceaţădespre mine îţi pot scrie că încă nu m-am născut

casele dorm rezemate de greieriluna mătură frunzele căzute în ogradă

somnul tău e închiriat de fluturisub pământ tatăl meu a uitat să se radă

Deodată vântul începesă clatine drumurileIarba nu ştie încă nimic despre toamnăcineva îmi lipeşte tristeţea crăpată cu lut

tata îşi poartă viaţa şi securea pe umăreu alerg în urma cuvintelor mele tăcut

deodată vântul începe să clatine drumurileîn gloanţe praful de puşcă se ascunde de frică

secundele intră zgribulite în casăiubito fă te rog singurătatea mai mică

luna răsare tot mai des dintre câinipăstorul e păscut de propria sa turmă

mama îşi îndoaie lacrimile ca pe nişte nuielemâine cine ştie ce răni ne vor ajunge din urmă

Poetul îşi trece mânafumegândă prin părCaii-au păscut distanţa dintre noi ura nu se mai vede de atâta iubire

o lină corabie pluteşte-nspre cer şi arborii înfloresc de uimire

ninge frumos visul se face alb şi vântul ne ia somnul în răspăr

poetul scrie încă o scrisoare de dragoste şi îşi trece mâna fumegândă prin părPo

eme

de R

odia

n D

răgo

iPoe

me

de R

odia

n D

răgo

i

30

nr. 42 � mai 2011

Poezie

ÎN CĂLIMARA PONTICĂ, ALBASTRĂ...Sub piatra asta zace un poet:

Publius Ovidius; astăzi mă cheamă,Ca un patrician şi om de seamă,

Şi-mi porunceşte ca să scriu... sonet!

Vechi amintiri întind pe şevaletSă zugrăvesc a Mării panoramă..

„Carmen et error”, ’năbuşit exclamă-Inima lui e-al dragostei sipet.

În pontica şi trista-i călimarăEu mă scufund ca după zăcământ,În metru antic pescăruşii zboară,

Ţesând statuii sale alt veşmânt:Mă-ntorc spre ţărmu-ncins ca spre o moară

Să-mi macine o mierţă de cuvânt.

O GHICITOARECe mare-nchisă se adapă-ntruna

Din fluviile mari din Nord şi Est?Cine-i Oceanului Thetys, un rest,Unde se naşte din senin furtuna ?

Pe unde şi-a-ncercat Orfeul strunaŞi-a stat poetu - Ovidiu în arest?

Sub care val a aruncat un lest,Isteţul Iason ca să fure lâna?

Ce ţărmuri s-au colonizat - ´nainteDe a sosi pe mal Andrei cel Sfânt

Cu Legea cea mai nouă şi cuminte

Sub care a-nviat şi-acest pământ,Udat de valul ce ne-aduce- aminte ?(E Marea Neagră şi de ea descânt...)

GÂNDITORUL DE LA HAMANGIACarte poştală de filosofie,

O verstă de pustiu între doi sfinţi,Semnul heraldic strămoşeştii ginţi ,

Lut levitând fără a fi stafie,

Flămânzilor de sens, neagră lipie,Necunoscutul genitor de prinţi

E Gânditorul cel fără de - arginţi -O palmă la ubicua prostie.

Un pumn de lut străpuns de o Idee,Transmisă spre galactici şi noi nimbi,

Contemporana noastră Odissee

C-un altfel de Ulise-n mute limbi,

Miere uitată-n antice ştiubeie,Stea autohtonă, fixă, de neschimb.

OVIDIU CRONICAR AL GEŢILORExil nedrept, dar chin mântuitor:

Aproape hăituit ca şi Hristos,S-a- nnobilat la Pont, oricât de josLa pus Augustus cel neîndurător.

Dobrogei, ´nalt herald a fost, izvor,Din care mă adăp şi azi, sfios,

De n-ar fi fost taxat „ireverenţios”N-ar mai fi scris de Geţi, lămuritor.

La Istrul îngheţat, modest şi cult,Ambasador al Romii-n Orient,

A povestit de-al Sciţilor tumult...

Acum învăţ să fiu ca el - clement;Statuia azi i-o strâng în braţe mult:

Cu cât el tace, e mai elocvent!

CINGĂTOAREA DE AUR A MĂRIINEGRE

Cum blana deasă-a oii strânge fireDe aur din montane aluviuni,

Tot astfel, şteampuri pontice-n furtuni,Au strecurat comori ca la nuntire:

Eterna râului Riomi scotocire,Cu Arieşul, scos dintre genuni,

Toţi afluenţii - auriferi, nocturniContinuă - agatârsa tescuire.

Mai vechi ca Troia, artefacte de-aurDin ale proto-tracilor morminte

Fost-au găsite-n al Dabenei plaur:

Coroană, mască, un pumnal cu ţinte,Mărgele şi inele în tezaur

Şi-o Cloşcă veche, puii să -i alinte.

Poeme de...

SoneteleMării Negre

31

nr. 42 � mai 2011

Poezie

Cineva mă trăieşteşi apoi se leapădă de mineMă aruncă în trăireşi-apoi se spală pe mâini: vieţuieşte-te singur, îmi spune,uită-te la piatrăcum stă la marginea apeiîn cuminţenieşi uită-te la floareîn cuminţenie îşi trăieşte floarea clipa.Mă uit la pietreMă uit la floriStau la marginea vieţiica o piatră pe malul râului

Acest plânset,care mocneşte în mine,se va stinge încet sub cenuşa nopţii.Voi adormi în pântecele ei primitoriarăşişi iarăşiprecum primul om într-o peşteră cambriană.Buimacă, lipsită de speranţăca un prunc mort în placenta maternă,mă voi naşte din nou,în chinuri,a doua zi.

Exerciţiu de admiraţiedar verdele ce-l poartă frunzelenu este-al lorle este dăruitel este vestitorul floriişi-al fructuluiîn sine-şi poartă şinele fructul ca pe-un blestem ci frunzaredă ramurii fragede darul întreg

nu e vestejire ce pare a fici doar tăinuită putere.Tremură frunzele toamneica după o naştere greaşi verdele se scurge grăbit prin nervuriCumpănit este timpulşi frunza o ştie. Deplin.

Îmi amintesc de o viaţă viitoareîmi amintesc de o viaţă viitoare în care sunt piatră rostogolită de apă.Pe un ţărm de mare secată, sunt apa din piatră.Sunt grăunte de dună fascinată de lună.Mângâiată de soare mă deschid ca o floare.

Floare de piatră,cu pulberi astrale udată.într-o imensă pustie, sunt viaţa din piatră seacă.

Ca din seninse crapă de moarte: un pocnet astral,o plesnitură divină,o spintecare sacrală,clipa când osia stelei se frângecum, brusc, cumpăna creierului trosneşteizbindu-se de jgheabul de osşi ultimul gânddă un ultim ocolatingând începutulcu grabă sângele pur îşi începe călătoria spre umbroşiicentrii cei mai ascunşi ai firii „în genunchi şi pe coate": amestecă, Doamne, sângele ei cu sângele meu doar atât

ca un vis înlăuntrul altui visfa din pielea mea învelişul trupului eidă-i sufletului ei pulsaţia inimii mele!Ca un val ce muşcă ţărmul,privirea se prelinge pe cerul încremenit şi mut(impenetrabile legi ale trecerii)

Dar, deodată, privireaea însăşi se simte privităla capătul ei,e o altă priviremartoră sie-şi / sau pruncă?Ceva?Cineva?Un freamăt abia desluşit prin dalba promoroacă a cerului.Din pricină că prin noi respiră totdeauna o stea?:umbra visului meu zăbovi îndelung peste lună

Poeme deIoanaGreceanu

32

nr. 42 � mai 2011

Poezie

Primăvară-lăcrămioarăEu nu ţi-am fost decât o primăvară,Parfum de dor şi dragoste şi rouăCe te-au înobilat întâia oarăC-un nume nou şi cu o haină nouă.

Eu nu ţi-am fost decât o primăvară,Prin zecile de primăveri tăcuteŞi am rămas o tristă lăcrămioarăÎntr-o grădină-a florilor pierdute.

Eu nu ţi-am fost decât o primăvară,O lacrimă sub raza vieţii taleCe-a aşezat-o sufletul, comoară,În trupul blând al dalbelor petale.

M-a primit la pieptul ei, pădureaM-a primit la pieptul ei, pădureaŞi pe umeri, păsări mii mi-a pus.Luminiş mi-a strecurat în sufletŞi-am rămas de dragoste pătruns.

Şi m-a legănat pe crengi de viseCând cu frunze m-a împodobitŞi-am simţit că mă ridic la ceruriCând pădurea-n suflet m-a primit.

Şi-am găsit la ea atâta vară,Soare-n triluri, zumzet, clipocit!Şi-am iubit atunci întâia oarăTot ce are viaţa de iubit!

Raza, floarea, drumul şi înaltul,Râu lunatic ce ridică nori de vis,Curcubeul, foşnetul, cântatulDin pădurea vieţii paradis.

Dragoste fragedăPeste verdele-n neştire, plouă lacrimi de iubireCântă-n fiecare floare, dragostea ca o chitară.Cântec nou, de înflorire strălucește în privireŞi iubesc, a câta oară, ochii tăi de primăvară?!

Cântă-n fiecare floare, dragostea ca o chitară.Câmpurile unduiesc, firul ierbii îngeresc,Pădurile șușotesc frunzelor, ce înverzescŞi obrajii-mi se roșesc, c-au aflat cât te iubesc!

Cântec nou, de înflorire strălucește în privire.Primăvara dă de știre, vieţii de a ei sosireŞi mă-nvăluie-n iubire, armonie, strălucireŞi iubesc a ei menire și iubesc, iubesc, iubire!

Şi iubesc, a câta oară, ochii tăi de primăvară,Geana și clipirea lor ca petala florilor,Florilor de viorea care-mi ascund dragosteaŞi mă rog, iar să mi-o dea, ca să gust amar din ea!

Peste verdele-n nestire, plouă lacrimi de iubireCântă-n fiecare floare, dragostea ca o chitară.Cântec nou, de înflorire strălucește în privireŞi iubesc, a câta oară, ochii tăi de primăvară?!

Stropi de dragoste bălaieTrec prin parc de dimineaţă şi soarelui iar zâmbescŞi-n acest miraj de viaţă, nu pot să nu zăbovesc!Liliacul dă în floare şi-un castan se pregăteştePentru-a florilor ninsoare. Pasul nu se mai grăbeşte!

După ploaia din ajun, toate strălucesc acum!O ciupercă, albă toată, printre fire verzi înnoată.Prin mirosul de răşină, printre crengile de pin,Veveriţe se strecoară uşurele ca un fulg!

Păpădia şi-a deschis iar bănuţul său aprins!Vrăbiuţe gureşe ciugulesc un arbore.Mierla cântă a-nviere şi a ,,bună revedere,,Iar sticletele, pe-o creangă jură că i-a picat dragă!

Stropi de rouă şi de ploaie, stropi de dragoste bălaieHrănesc firele de iarbă şi pe flori s-au prins în salbă.Raze noi de dimineaţă se aşează pe verdeaţăŞi-o înalţă voiniceşte-n ochii celui ce iubeşte.

Poem în oglindăPloaia primăverii, iată, tot pământul îl îmbată!Mai vioi respiră floarea când în stropi se cerne zarea.Mult mai veselă-i chemarea şi mai dulce sărutarea!Ochii tăi strălucitori, mult mai verzi răsar în zori!

Ochii tăi strălucitori, mult mai verzi răsar în zori!Mult mai veselă-i chemarea şi mai dulce sărutarea.Mai vioi respiră floarea când în stropi se cerne zarea.Ploaia primăverii, iată, tot pământul îl îmbată!

Poeme de

IoanaVoicilăDobreLirică de primăvară

33

nr. 42 � mai 2011

Poezie

M-A TREZIT TATAm-a trezit tatatocmai visamo pajişte înverzităeu alergam după fluturi

să mergem la coasă

mi-am tras pantalonii scurţişi am plecat amândoi

fără să scoatem o vorbăcu noaptea în capnespălaţi şi desculţidin când în cândmă opreamsă-mi scot spinulce nu-şi găsea locdecâtla mine în talpă

„hai mai iute, mă îndemna tataacuşi răsare soarele!"şi eu fugeam şchiopătând după el

iarba se culca pe spateca nişte soldaţi seceraţi de gloanţetrezind greierii din somn

în urma noastră răsăreau brazdeca nişte morminte

soarele a uscat totulcoasa nu mai tăia

roua înmuiase iarbaca o lacrimăo inimă de piatră...

N-AŢI VĂZUT CUMVA O ŢARĂ?Spuneţi-mi, n-aţi văzut cumva o ţară?Am fost plecat vreo patru ani pe-afară;Azi am venit şi-o caut cu ardoare,Dar n-o găsesc şi-n suflet rău mă doare.

O caut peste tot, am fost şi-n sate,Ogoare plâng în buruieni lăsate,Înspre păduri, potecile uitateM-au rătăcit într-un pustiu de cioate.

Acasă poarta nu e zăvorâtă,Căci mama tot mai iese şi se uită;Atâta dor i-a mai rămas pe lume,Feciorii să-i mai strige iar pe nume.

Moşneagul iese-n cale şi-o întreabă:„Vine? La anul, cred! Acu-i la treabă,La noi în ţară-i multă sărăcie…Ştiu ei - că de-or veni, la ce să vie?!”

Spuneţi-mi, n-aţi văzut cumva o ţarăCântată de poeţi odinioară,Cu ochi de cer şi plină de verdeaţă?Am fost şi-am căutat-o şi la piaţă.

Acolo nu era, de bună seamă,Că prea o înjurau români de mamă;Harbuzul, pătrunjelul, biata prună,Erau culese parcă… de pe Lună!

Chiar, voi nu aţi văzut pe jos o ţară,Călcată în picioare şi murdară?Ce-aveţi cu ea? Nimica nu vă cere,Eu o declar singura mea avere!

MI-E DOR, MAMĂ!Mi-e dor, mamă, să mă săruţi pe frunte;Să-mi spui, cum ştii doar tu, lucruri mărunte;Mi-e dor de ochii tăi senini, albaştri,De vorba ta blajină de sihaştri.

Mi-e dor să m-aştepţi seara la portiţă;Eu să mai vin fluierând pe uliţă.Mi-e dor să-ţi mai fac un nod la năframă,Să te mai văd trebăluind, of, mamă!

Mi-e dor să mai merg cu tata la coasă,Prin iarbă, desculţ, când roua se lasă,Să mai adorm pe-o căpiţă de fân,Cu greieri, la scripcă, arcuşul să-ngân.

Mi-e dor să-mi mai fie iarăşi foame,Să mă caţăr printre crengi după poameŞi să mă-ndop cu cireşe amare,Cu mămăligă ascunsă-n ziare.

Să hoinăresc toată ziua pe dealuri,La prânz să m-arunc în iaz, printre valuri,În amurg să mă retrag înspre maluri,Obosit, să mă culc pe idealuri.

Mi-e dor să-ţi mai trimit câte-o scrisoare,Măcar aşa… la câte-o sărbătoare;Să te întreb: „acum ce te mai doare,Măicuţa mea, cea sfântă născătoare?”

Te-anunţ că voi veni de Paşte-acasă.Să te găteşti, că vreau să fii frumoasăŞi vezi de taie gâsca cea mai grasă!Căci vreau de Paşti să stăm cu toţi la masă.

Dor

de

ţară

- Poe

me

de G

eorg

e Sa

fir

34

nr. 42 � mai 2011

Eseu

Dona Tudor

O zicere înţeleaptă, din patri-moniul omenirii, ne îndeamnă săfim atenţi la gândurile noastrepentru că ele vor fi cuvintele noas-tre. Să fim atenţi la cuvintelenoastre pentru că ele vor fi faptelenoastre. Să fim atenţi la faptelenoastre pentru că ele vor fi obice-iurile noastre. Să fim atenţi la obi-ceiurile noastre pentru ele vor ficaracterul nostru. Să fim atenţi lacaracterul nostru pentru că el va fidestinul nostru.

Când ne parcelăm existenţa, netrăim o viaţă croită din bucăţi. S-ar putea ca unele fâşii să se prăfu-iască. Altele să ni se pară inutile.Şi totuşi, nimic nu e trăit în van.Trăim o sigură dată pe pământ. Eloc sub soare pentru fiecare. De cenu mai avemm loc unii de alţii. Dece e atât de învrăjbită lumea? Ceavem de împărţit unii cu alţii? Pu-terea? Bogăţia? Sărăcia? Norocul?Nenorocul? S-ar putea să ne po-menim, în timp, cu viaţa risipităîn urmă. Cum o mai adunăm? S-ar putea ca unora să nu le ajungăo singură viaţă. Să-şi mai do-rească încă una. Să dorească maimulte. S-ar putea ca alţii să-şi do-rească vieţile altora.

Puţini acceptă că timpul e mă-surat. Clepsidra care curge, sedeşartă în contul anilor care vin.N-a oprit nimeni timpul. Poate căîn istorie, unii şi-au dorit să îm-părăţeasca lumea. Trecătoare în-cercări. N-a reuşit nimeni. Unamerican celebru, Zbiegniew

Brzezinski, se întrebă la începutulacestui mileniu: „Având în vedererolurile contradictorii pe care lejoacă în lume, America este me-nită să fie catalizatorul, fie pentruo comunitate globală, fie pentruun haos global; iar americanii auresposabilitatea istorică unică dea determina spre care dintre celedouă tendinţe va evolua comuni-tatea internaţională. Alegereanoastră este între a domina lumeaşi a o conduce.” Aceasta estemarea dilemă şi a fiecărei puteri;să domine sau să conducă.Aceasta cred că este şi marea di-lema a guvernării. Să domine? Săconducă? Poate că aici ar putea figăsit sâmburele vrajbei. Poate căaşa ne învrăjbim şi noi înşine.

Ce ne domină? Ce ne conduce?N-avem de ce să ne luăm la între-bări destinul. Ne sechestrăm înjustificări născocite. Ar trebui săne uităm la ceea ce ne lipseşte. So-ciologul Vasile Dancu, susţinea,sâmbăta trecută la Cluj-Napoca,în cadrul proiectului VEHMED,că ne lipseşte instituţia admiraţiei.Poate că în acest sentiment de ad-miraţie, de preţuire, de respect segăseşte sâmburele armoniei dintr-o societate. Calin Hentea, în lu-crarea «Imaginile mişcate alepropagandei», (Editura Militară,2006) în capitolul intitulat „Am-basadori sau mercenari”, refe-rindu-se la militarii romani dinteatrele de operaţii, constată:„Cert este că tocmai conştiinţaacestei inferiorităţi materiale este

unul dintre cele mai puternicemotoare motivaţionale de afir-mare a competenţelor profesio-nale intelectuale sau chiar fizice amilitarilor români în faţa colegilordin armatele mai mari şi mai ţăriale lumii. A-ţi face treaba –oricâtde rutiniera ar fi aceasta - la fel debine şi poate chiar într-un modmai simplu decât ceilalţi, iată oambiţie care îl animă subit pe ro-mânul din teatrele multinaţionalede operaţii. Orgoliul şi ambiţia in-diaviduală a fiecăruia dintre aceştiambasadori sui-generis în uni-formă îi asigură performanţă, cre-dibilitatea şi eficienţă ca purtătorde imagine şi mesaj a poporuluisău”.

Dacă fotbalistul Mihăiţă Neşun-ar fi avut acel accident groaznicla antrenamentul echipei Ul-trecht- Olanda, presa din Româ-nia nu cred că ar fi scris despre el.Şi nu s-a scris un lucru esenţial.Suporterii echipei, în semn de res-pect, preţuire şi admiraţie pentrudevotamentul arătat pe teren decătre fotbalisul român, în toatemeciurile jucate, s-au dresat am-basadei României din Olanda,pentru a primi încuviinţarea, caduminică, pe stadionul unde joacăechipa, să fluture steagul Româ-niei cu chipul fotbalistului Neşuimprimat pe el. Mi-ar plăcea săvăd imaginile acestea.Olanda esteţara cu un popor care şi-a con-struit în timp instituţia respectu-lui, preţuirii şi admiraţiei. Maiavem timp să le construim şi noi.

Vrajbă şiinstituţia

admiraţiei

35

nr. 42 � mai 2011

Eseu

Radu Mihai CrişanDar pe de altă parte

aceeaşi şcoală era fireşteprigonitoarea aristocra-ţiei spiritului, a acelor oa-meni seculari la caricaracterul, oricare ar fifost, rămânea cu totul ne-utralizat de enorma can-titate a creierului şi carivedeau toate lucrurilelumii în deplina lor clari-tate. Catolicismul n-aavut talentul de a-şi aso-cia pe aceşti oameni – deaceea este şi azi încălcatde o droaie de homunculicare, bazân du-se pe aceleautorităţi persecutate deBiserică, o persecută azipe ea. Şi într-aceasta aconsistat partea falşă aceea ce am numit iezui-tism, pentru a caracterizatendinţa politică a Biseri-cei”. Dar ce reprezintă«alianţa izraelită» cu fi-lialele ei din America,Anglia, Austro-Ungaria,Franţa, Italia, România?Se pretinde că, fiindevreii pretutindene opri-maţi, această alianţă aredrept scop să-i scape deopresiune. Să vedem cegrozav de oprimaţi suntla noi. Comerţ şi capitaliiîn mâinile lor, proprieta-tea fonciară urba nă încea mai mare parte înmâinile lor, arenzile demoşii în Moldova item,

pe sub mână tot debitultutunului şi a[l] băuturi-lor spirtoase, negoţ deimport şi export, c-un cu-vânt toate arteriile vieţiieconomice cari se ba-zează pe speculă? În ceconsistă grozava opre-siune de care se plâng?Şi, dacă se plâng, de ce nualeg alte terenuri decâtRomânia, alte ţări undesunt egali în toate cu ce-tăţenii statului? De ce nuAustria, Franţa, Germa-nia ş.a.? De ce? Pentru cănu există opresiune, pen-tru că nu există persecu-ţie, – iar drepturile câtenu le au, nici nu le me-rită. Ei singuri, cu totuldeosebiţi şi având ten-denţe deosebite depopor, vorbind în familiilimba germană, abonaţila ziare duşmane nouă şihrănind împrotiva noas-tră un spirit duşmănescşi cuceritor, ei(;) nu com-pensează întru ni micmunca poporului ca re-isusţine. Apoi sunt tot-deauna o armă a străini-lor în contra noastră.Până şi ungarii, carenuma-n gropi nu dau decuminţi, îşi închipuiauîntr-un rând o stăpânirea Moldovei prin evrei şiceangăi, pentru că ştiaucă evreul s-ar asocia cuorişicine împrotiva popo-rului românesc”. „Şi as-tăzi, când poate existenţanoastră e în joc, când nise dispută drepturi secu-lare, emanate din capitu-

laţiile luminaţilor Domniai acestor ţări, tot ei şiprin uneltirea «alianţi-lor» ni îngreuiază poziţia,trecând peste capetelenoas tre, cerând drepturide la străini, de la duşma-nii noştri chiar. Ştiu dum-nealor ce i-ar aştepta înGermania pentru o ase-menea faptă, pen tru gra-vura din Monde illustré,pentru articolul mincinosdin Pesther-Lloyd, pentruape lările la străini în tre-bile interne ale ţării?Munca silnică sau închi-soarea. De aceea vom re-zuma judecata în formaunui fetva al Şeicului-ül-Islam zicând: Legea zicecă cine conspiră cu stră-inii în contra instituţiilorţării şi a poporului în mij-locul căruia trăieşte esteun trădător. Merită untrădător drepturi? NU”.„Sub titlul Închipuitelepersecuţiuni în contraevreilor «Românul» pu-blică două adrese, una adelegaţilor societăţii Ro-mânizarea, alta semnatăde vreo 20 de persoane,prin cari se desmint şti-rile aduse de ziarele stră-ine. Pentru noi cea dentâie mai importantă, căci nearată singura cale pe carievreii vor putea s-ajungăla egalitate cu cetăţeniistatului român. Numaivorbind în familie limbaromânească, numai în-crucişându-se prin căsă-torii interconfesionale curomânii vor putea deveni

cu vremea ajutători întrupurtarea sarcinii de cul-tură a ţării româneşti,numai atunci vor intra înconmembraţiunea so-cială a românilor şi se vorpreface în trup din trupulnostru. Până atunci naţiaînsă îi va simţi ca pe cevastrăin în corpul ei, ca peun parazit care usucă mă-duva străvechiului ste-jar”. „A dă ugim din noucă ni pare rău de acei re-lativ puţini, chiar dacă s-ar compune din 2-3000,cari s-au identificat cuaceastă ţară, şi totuşi.„Dacă a existat de facto oaristocraţie română înte-meiată pe un drept publiccert, ea a încetat de-aexista deodată cu anul1700, deodată cu cădereadomniei naţionale. Nicirecunoaştem, nici putemrecunoaşte epocii fana-rioţilor dreptul suverande-a conferi titluri şidemnităţi, precum nu le-am fi recunoscut-o turci-lor, a[i] căror mandatariîn ţară erau fanarioţii.De-aici se explică repe-dea cădere a prerogative-lor politice în secolulnostru, pentru că aseme-nea prerogative trebuiesă răsară dintr-un dreptpublic determinat, iaracest drept public a muritla 1700 şi exercitarea luidin partea străinilor seconsidera ca o uzurpa-ţiune viciată până însâmburul ei de ilegitimi-tate”. Va urma

„Înmulţirea claselor consumatoare şi scăderea claselor productive, iată răulorganic, în contra căruia o organizare bună trebuie să găsească remedii.“

Testamentul politic allui Mihai Eminescu (13)

36

nr. 42 � mai 2011

Eveniment

DragoşManuela-Elena

În data de 10 mai 2011, Casa Corpului Didactic agăzduit, în colaborare cu Liceul Teoretic „Petru Cer-cel” din Târgovişte, Universitatea „Valahia” din Târ-govişte şi Biblioteca Judeţeană „Ion HeliadeRădulescu” Dâmboviţa, Simpozionul Judeţean„Drepturile omului - Implicarea tinerei generaţii înpromovarea şi respectarea drepturilor omului însocietate”.

Simpozionul, care a avut loc în Sala de consiliu aCasei Corpului Didactic Dâmboviţa, a încercat sărăspundă la întrebările tinerilor care nu au suficienteinformaţii în domeniul „Drepturilor omului” prin co-municări, referate şi dezbateri.

La eveniment au participat reprezentanţii CaseiCorpului Didactic Dâmboviţa, prof. Tică Dănuţ, di-rector, care a deschis oficial lucrările simpozionuluişi Dragoş Manuela, bibliotecar; din partea Universi-tăţii „Valahia” din Târgovişte: conf. univ. dr. MocanuLivia, decan al Facultăţii de Ştiinţe Sociale şi Politi -ce; din partea Bibliotecii Judeţene „Ion Heliade Ră-dulescu” Dâmboviţa: prof. Vădan Carmen, directorşi Papoe Cristina, bibliotecar; reprezentanţii Liceu-lui Teoretic „Petru Cercel” din Târgovişte: prof. Lun-gu Ion, director adjunct, prof. Irimia Monica, prof.Gropescu Justin, consilier educativ şi moderatorprof. Florescu Mihaela, consilier psihopedagogic.

Studenţii Universităţii „Valahia” din Târgoviştecoordonaţi de lect. univ. dr. Gilia Claudia de la Fa-cultatea de Drept şi Ştiinţe Social-Politice, au pre-zentat comunicări şi referate, însoţite de prezentăriîn Power Point, cu tema „Rolul Sistemelor Electoraleîn configurarea Parlamentului”. Dintre lucrările pre-zentate amintim: „Reflecţii cu privire la votul obli-gatoriu” (Morar Maria-Nicoleta), „Drepturilepolitice în statele membre ale Uniunii Europene”(Martac Denisa-Andreea, Neagu Alexandru-Cătălin,Negulescu Cristian), „Evoluţia drepturilor politice însistemul constituţional românesc” (Liţoiu Gabriel,Rădoi Cristian-Daniel), „Vot versus de mocraţie însocietatea românească” (Dalae Daniela-Maria, Bur-cea Eli za), „Consideraţii pri vind istoria drepturilorpolitice” (Podaru Ioana Daniela).

Tot în cadrul acestei manifestări a avut loc o dez-batere la care au participat elevii Liceului Teoretic„Petru Cercel” din Târgovişte coordonaţi de biblio-

tecarii Stroescu Gabriela şi Dragoş Manuela-Elena.Elevii au fost repartizaţi în două grupe, fiecăreigrupe i-a fost repartizată o temă referitoare la drep-turile omului şi au fost antrenaţi în discuţii prin în-trebări specifice temei alese. Prima grupă a fostreprezentată de elevii: Binciu Daniela, Ioniţă Ale-xandra, Bitan Andreea, Manea Ruxandra, ChişescuRoxana şi Bucur Mihaela, care au dezbătut tema„Promovarea tinerilor în şcoală şi comunitate”; gru-pa a II-a a avut ca reprezentanţi elevii: ŞerbănescuRoxana, Stoicescu Elena-Graţiela, Mihăilă Denisa,Rădulescu Ana, Poiaru Petre şi Malec Ale xan- dra,care au intrat în dezbatere vorbind despre „Preveni-rea şi combaterea exploatării prin muncă a copiilor”.

După concluziile expuse la finalul manifestării şiexprimându-şi convingerea că dezbaterea a îmbră-cat forma unui schimb de idei cu accente practice efi-ciente reprezentanţii Liceului Teoretic „PetruCercel”: prof. Gropescu Justin, consilierul educatival liceului, prof. Irimia Monica, iniţiator de proiectşi bibliotecar Stroescu Gabriela, coordonator, eleviişi studenţii participanţi au primit din partea organi-zatorilor diplome iar Biblioteca C.C.D. Dâmboviţale-a oferit cărţi.

La o ultimă întrebare pe care ne-o punem cu toţii- „Ce mai este de făcut în domeniul drepturiloromului?“, vom răspunde cu un citat: „...trebuie ofe-rite sugestii pentru a îmbunătăţi legislaţia în ma-terie, condiţie primordială în construirea unui„imperiu” în domeniu, căci drepturile şi libertăţilefundamentale ale omului, care de-a lungul istorieiau animat lupta popoarelor, merită să-şi aibă lă-caşul într-un adevărat Imperiu, în care asemeneadrepturi şi libertăţi să funcţioneze ca o adevăratăreligie” (Lidia Barac, Europa şi drepturile omului,România şi drepturile omului, 2001).

Casa Corpului Didactic Dâmboviţa - Simpozion judeţean

Drepturile omului - Implicarea tinerei generaţiiîn promovarea şi respectarea drepturilor omului

37

nr. 42 � mai 2011

Eveniment

Domnului Directoral Revistei CLIMATE LITERARE,poetul Ion Iancu Vale,

Prin aceste rânduri vă rog să-mi permiteţi a măadresa tuturor cititorilor revistei Dvoastră, caremă pot ajuta în următoarea problemă:

Poate ştiţi, drag cititor, că cea mai mare parte acărţilor tipărite sub numele meu sunt cărţi de învă-ţătură, pline de înţelepciune. După ce am tipărit în2010 “Versete, cugetări şi proverbe despre Moarte”,am gata pentru tipar lucrarea intitulată: Maxime,cugetări şi povăţuiri de la cei Şapte Înţelepţi ai Gre-ciei antice. În această lucrare am adunat tot ceea

ce s-a tipărit în Româ-nia despre aceste perso-nalităţi, de la DimitrieCantemir (1698, Diva-nul) până la ultimile cu-getări apărute pediferite site-uri româ-neşti sau străine de peInternet.

Nu pot consideraterminată documenta-rea până nu consult şilucrarea

„Constantine Cavarnos. The Seven Sages ofAncient Greece: The Lives and Teachings of theEarliest Greek Philosophers, Thales, Pittacos,

Bias, Solon, Cleobulos, Myson, Chilon.ISBN-10: 1884729177. ISBN-139781884729171.

Publisher: Belmont, Massachusetts:Institute for Byzan-tine and Modern Greek

Studies, ©1996. 06 ian., 88 p.

Încercările mele efectuate prin Biblioteca Naţio-nală a României, de a împrumuta fizic sau de a ob-ţine lucrarea pe suport electronic din străinătate,nu au fost încununate de succes. De aceea, apelez curugăminte sinceră la persoanele - cititori ai presti-gioase reviste CLIMATE LITERARE - care deţinaceastă lucrare, să mi-o trimită fizic sau preferabil- prin e-mail (scanată) la adresa de mai sus. Mul-ţumirile mele, precum şi numele binefăcătorilor meivor fi amintite de mine în “Cuvânt din partea auto-rului”.

Din inimă vă salut:Hristos a înviat!

Ion I. Bratu

Am primit pe adresa redacţiei, din par-tea domnului Ion Bratu, scriitor din Pu-cioasa, un semnal, care sperăm că va fisoluţionat cu brio.

Redacţia

Apel

38

nr. 42 � mai 2011

Eveniment

39

nr. 42 � mai 2011

Gardă la cuvânt

Mircea Horia Simio-nescu a murit. El a fost şimai ales va fi un prozator„ nepereche” original şiputernic, în mare parteneînţeles şi nedescifratde contemporani. Aşa seîntâmplă, de obicei, cuoamenii de excepţie, maiales cu aceia care aidomalui, în afara harului do-vedesc un caracter, oeducaţie şi un comporta-ment moral indestructi-bil. Aşezat, deja, alăturide titani ai literaturiiuniversale precumKafka, Marquez sau Bor-ges, dacă civilizaţiaumană şi cuvântul scrisnu vor pieri, el va dăinuiprin opera sa, glorificatasemenea lor. MirceaHoria Simionescu a fostun om liniştit şi retras,aproape un solitar, carea ocolit cât a putut tu-multul socio-politic vă-zându-şi, tenace, de

scrisul său inconfunda-bil, fapt ce a constituitîntreaga sa raţiune de afi. În rest totul însemnând, pentru el zădărnicie.

A fost prin excelenţăun om modest. A trăitmodest, a murit modest(sfârtecat de o boalăgrea), dar mai ales a avutparte de funeralii mo-deste, nepermis de mo-des te pentru o asemeneapersonalitate. Dintremiile de oameni, careatunci când trăia îl cău-tau şi îl asaltau pentru obucată de hârtie scrisăde mâna lui (o dedicaţie,o cronică, o recoman-dare, o prefaţă etc.), pen-tru un sfat sau doarpentru a-l asculta şi arespira alături de el, peultimul său drum, a fostînsoţit doar de câtevazeci de oameni, mareparte veniţi din Târgo-viştea natală sau din Pie-

troşiţa unde se refugiasătul de nebunia citadinăa capitalei.

Au fost astfel alăturide el jurnalistul MirceaNiţă, directorul Centru-lui Judeţean de CulturăDâmboviţa, care a repre-zentat şi Consiliul Jude-ţean Dâmboviţa, pro -fesorul Mihai Stan, Pre-şedintele Societăţii Scrii-torilor Târgovişteni (in -stituţie al cărei Preşedin -te de Onoare a fost şi arămas şi post-mortem).Au fost prezenţi scriitorişi oameni de cultură pre-cum: Victor Petrescu, DanGîju, Florea Turiac, EmilStănescu, Corin Bianu,Nicolae Ionel şi alţii.

A venit de asemenea,la Cimitirul Bellu, pentrua-i aduce un ultim oma-giu, prof. dr. Radu Nego-escu, Preşedintele Fun -daţiei „ Ruralia”, din Pie-troşiţa (organizaţie so -

cio-culturală faţă de carescriitorul a fost puternicataşat) însoţit şi de alţiprieteni dragi ai mareluidispărut George Mărcu-lescu şi Mircea Bogdan.S-au aflat pentru unultim rămas-bun lu poe-ţii Mircea Drăgănescu şiRomulus Gandy Geor-gescu. A prezentat un cu-vânt de rămas-bun şitrimisul Ministerului Cultu-rii şi Cultelor din România.

S-au depus coroanede flori atât din parteainstituţiilor amintite, câtşi din partea PrimărieiTârgovişte, a Complexu-lui Muzeal „Curtea Dom-nească“, a familiei şi aaltor persoane apropiateşi a prietenilor regretatu-lui scriitor.

Drumul de pe urmă aloricărui om este, la noi,un eveniment trist, cel alscriitorului Mircea HoriaSimionescu a fost unul,însă extrem de trist, maiales în momentul în caredoamna Dorina, soţia şichinuitul său înger păzi-tor îşi frângea mâinileîntrebând printre la-crimi: „Cum este posibil,să nu fie nimeni din par-tea Uniunii Scriitorilorcare să-i transmită uncuvânt de adio? Dar nuse poate, nu este adevă-rat, nu este adevărat...”

Cineva spunea cădacă Mircea Horia Si-mionescu ar fi fost îngro-pat la Târgovişte, i s-ar fioferit toate onorurile cu-venite. Din păcate nu afost să fie aşa. I.I.V.

Mircea Horia Simionescu,sau prea tristul său drum de pe urmă

Aspect de la prima ediţie a manifestării culturale „Toamna literară pietroşiţeană“(aflată sub egiga Fundaţiei Renaşterea Pietroşiţei „Ruralia“), la care a participat

şi Mircea Horia Simionescu şi care , de anul acesta - ediţia a VIII, îi va purta numele

40

nr. 42 � mai 2011

Din biblioteca revistei „Climate literare“

Din biblioteca revistei

Climate literare

Iată câteva publicaţii cultural-literare sosite luna aceastala redacţia revistei Climate literare.� Artemis � Armonia (Târgovişte) � Armonia (SUA)� Actualitatea literară � Confluenţe româneşti� Citadela � Constelaţii diamentine � Contemporanul� Helis � Oglinda net � Pagini româneşti din Noua Zeelandă� Periscop � Semănătorul � Vatra veche.

Le mulţumim expeditorilor

Revistela

revistă