16104_7 DESEURI 2009

26
 219 7 7 . . . D D E E Ş Ş Ş E E U U U R R R I I  7.1. INFORMAŢII GENERALE Primul obiectiv al Politicii Uniunii Europene în domeniul gestionării deşeurilor îl constituie reducerea la minimum a efectelor negative ale generării şi gestionării deşeurilor asupra sănătăţii populaţiei şi asupra mediului. Politica privind deşeurile urmăreşte reducerea consumului de resurse şi favorizează aplicarea practică a ierarhiei deşeurilor”, care clasifică diferitele opţiuni de gestionare a deşeurilor, de la cea mai bună, la cea mai puţin bună pentru mediu, astfel: prevenirea, reutilizarea, reciclarea, recuperarea de energie şi eliminarea prin incinerare sau depozitare. Conform acestei ierarhii se dă prioritate prevenirii deşeurilor, urmată de minimizarea cantităţii de deşeuri, reutilizarea deşeurilor, reciclare a, recuperarea de energie şi, în ultimul rând, eliminare prin incinerare sau depozitare. Cu toate că ierarhia deşeurilor nu trebuie privită ca o regulă rigidă, scopul deplasării spre o societate a reciclării şi recuperării înseamnă că  reutilizarea şi reciclarea materialelor ar trebui să fie preferată valorificării energetice iar aceasta eliminării prin incinerare sau depozitare. Al 6-lea Program de Ac ţiune pentru Mediu al Uniunii Europene, care a fost adoptat în anul 2002, stabileşte ca priorităţi ale politicii în domeniul protecţiei mediului , utilizarea durabilă a resuselor naturale şi gestionarea deşeurilor. Astfel, au fost lansate două strategii de către Comisia Europeană: Strategia tematică privind utilizarea durabilă a resurselor naturale , care ţinteşte spre reducerea impacturilor negative asupra mediului cauzate de utilizarea resurselor naturale pentru creşterea economică ; Strategia tematică privind prevenirea şi reciclarea deşeurilor , strategie pe termen lung a Uniunii Europene, care promovează o “societate a reciclării”  în Europa, furnizând şi cadrul pentru revizuirea politicii deşeurilor în U niunea Europeană,  în lumina priorităţilor stipulate în cel de al 6-lea program; p rin această strategie se doreşte clarificarea şi simplificarea cadrului legislativ, precum şi introducerea unor noi instrumente în managementul deşeurilor , cum ar fi analiza ciclului de viaţă. Una din măsurile luate pentru protecţia mediului la nivelul Uniunii E uropene a fost revizuirea directivei cadru a deşeurilor. Principalul obiectiv al noii Directive cadru, Directiva 2008/98/CE privind deşeurile, este prevenirea generării deşeurilor şi reducerea impactului asociat al acestora , asupra mediului, dar şi reducerea efectelor generale ale folosirii resurselor şi creşterii eficienţei folosirii acestora. Dintre modificările importante aduse de această Directivă , menţionăm: adăugarea unui mecanism ce permite clarificarea momentului în care un deşeu  încetează să mai fie deşeu („end of waste”); clarificarea definiţiilor anumitor operaţiuni de gestionare a deşeurilor; introduce ierarhia deşeurilor ca o ordine a priorităţilor pentru ceea ce reprezintă cea mai bună opţiune din punct de vedere al protecţiei mediului ; includerea prevederilor referitoare la deşeurile periculoase;  clarificarea prevederilor referitoare la planurile de gestionare a deşeurilor şi specificarea necesităţii luării în considerare a întregului ciclu de viaţă al deşeurilor , în momentul elaborării planurilor;  solicitarea ca Statele Membre să elaboreze programe de preve nire a producerii deşeurilor. Problema gest ionării deşeurilor se manifestă  şi în România, tot mai acut, din cauza creşterii cantităţii şi diversităţii acestora, precum şi a impactului lor negativ, tot mai pronunţat, asupra mediului înconjurător. Dezvoltarea urbanistică şi industrială a localităţilor, precum şi creşterea generală a nivelului de trai al populaţiei , antrenează producerea unor cantităţi din ce în ce mai mari de deşeuri. Prin varietatea substanţelor organice şi anorganice conţinute, acestea fac ca procesul degradării aerobe şi anaerobe de către microorganisme să fie dificil de condus, provocând, în cazul evacuării şi depozitării necontrolate, poluarea solului, a aerului şi a apei. Pot fi afectate, de asemenea, ecosistemele din vecinătatea acestor  

Transcript of 16104_7 DESEURI 2009

Page 1: 16104_7 DESEURI 2009

8/7/2019 16104_7 DESEURI 2009

http://slidepdf.com/reader/full/161047-deseuri-2009 1/26

  219

777... DDDEEEŞŞŞEEEUUUR R R III 

7.1. INFORMAŢII GENERALE 

Primul obiectiv al Politicii Uniunii Europene în domeniul gestionării deşeurilor îl

constituie reducerea la minimum a efectelor negative ale generării şi gestionării deşeurilor asupra sănătăţii populaţiei şi asupra mediului. Politica privind deşeurile urmăreşte reducereaconsumului de resurse şi favorizează aplicarea practică a ierarhiei deşeurilor”, care clasificădiferitele opţiuni de gestionare a deşeurilor, de la cea mai bună, la cea mai puţin bună pentrumediu, astfel: prevenirea, reutilizarea, reciclarea, recuperarea de energie şi eliminarea prinincinerare sau depozitare. Conform acestei ierarhii se dă prioritate prevenirii deşeurilor,urmată de minimizarea cantităţii de deşeuri, reutilizarea deşeurilor, reciclarea, recuperareade energie şi, în ultimul rând, eliminare prin incinerare sau depozitare. Cu toate că ierarhiadeşeurilor nu trebuie privită ca o regulă rigidă, scopul deplasării spre o societate a reciclăriişi recuperării înseamnă că  reutilizarea şi reciclarea materialelor ar trebui să fie preferatăvalorificării energetice iar aceasta eliminării prin incinerare sau depozitare.

Al 6-lea Program de Acţiune pentru Mediu al Uniunii Europene, care a fost adoptat înanul 2002, stabileşte ca priorităţi ale politicii în domeniul protecţiei mediului, utilizareadurabilă a resuselor naturale şi gestionarea deşeurilor. Astfel, au fost lansate două strategiide către Comisia Europeană:

Strategia tematică privind utilizarea durabilă a resurselor naturale, care ţinteşte sprereducerea impacturilor negative asupra mediului cauzate de utilizarea resurselornaturale pentru creşterea economică;Strategia tematică privind prevenirea şi reciclarea deşeurilor , strategie pe termen lung aUniunii Europene, care promovează o “societate a reciclării”   în Europa, furnizând şicadrul pentru revizuirea politicii deşeurilor în Uniunea Europeană,  în lumina priorităţilor stipulate în cel de al 6-lea program; prin această strategie se doreşte clarificarea şisimplificarea cadrului legislativ, precum şi introducerea unor noi instrumente în

managementul deşeurilor , cum ar fi analiza ciclului de viaţă.Una din măsurile luate pentru protecţia mediului la nivelul Uniunii Europene a fostrevizuirea directivei cadru a deşeurilor.

Principalul obiectiv al noii Directive cadru, Directiva 2008/98/CE privind deşeurile,este prevenirea generării deşeurilor şi reducerea impactului asociat al acestora, asupramediului, dar şi reducerea efectelor generale ale folosirii resurselor şi creşterii eficienţeifolosirii acestora. Dintre modificările importante aduse de această Directivă, menţionăm:

adăugarea unui mecanism ce permite clarificarea momentului în care un deşeu încetează să mai fie deşeu („end of waste”);clarificarea definiţiilor anumitor operaţiuni de gestionare a deşeurilor;introduce ierarhia deşeurilor ca o ordine a priorităţilor pentru ceea ce reprezintă cea maibună opţiune din punct de vedere al protecţiei mediului;

includerea prevederilor referitoare la deşeurile periculoase; clarificarea prevederilor referitoare la planurile de gestionare a deşeurilor şi specificareanecesităţii luării în considerare a întregului ciclu de viaţă al deşeurilor , în momentulelaborării planurilor; solicitarea ca Statele Membre să elaboreze programe de prevenire a produceriideşeurilor. 

Problema gestionării deşeurilor se manifestă şi în România, tot mai acut, din cauzacreşterii cantităţii şi diversităţii acestora, precum şi a impactului lor negativ, tot mai pronunţat,asupra mediului înconjurător. Dezvoltarea urbanistică şi industrială a localităţilor, precum şicreşterea generală a nivelului de trai al populaţiei, antrenează producerea unor cantităţi dince în ce mai mari de deşeuri. Prin varietatea substanţelor organice şi anorganice conţinute,

acestea fac ca procesul degradării aerobe şi anaerobe de către microorganisme să fie dificilde condus, provocând, în cazul evacuării şi depozitării necontrolate, poluarea solului, aaerului şi a apei. Pot fi afectate, de asemenea, ecosistemele din vecinătatea acestor  

Page 2: 16104_7 DESEURI 2009

8/7/2019 16104_7 DESEURI 2009

http://slidepdf.com/reader/full/161047-deseuri-2009 2/26

  220

depozite, creându-se mari dezechilibre în cadrul lanţurilor trofice. Conform cerinţelor legislaţiei Uniunii Europene, documentele strategice naţionale de

gestionare a deşeurilor , cuprind două componente principale şi anume: Strategia Naţională de Gestionare a Deşeurilor   – este cadrul care stabileşte obiectiveleRomâniei în domeniul gestionării deşeurilor; 

Planul Naţional de Gestionare a Deşeurilor –  reprezintă planul de implementare astrategiei şi conţine detalii referitoare la acţiunile ce trebuie întreprinse pentru  îndeplinirea obiectivelor strategiei, la modul de desfăşurare a acestor acţiuni, inclusivtermene şi responsabilităţi. 

Strategia Naţională de Gestionare a Deşeurilor  (SNGD) şi Planul Naţional deGestionare a Deşeurilor (PNGD) au fost elaborate de Ministerul Mediului şi DezvoltăriiDurabile, în conformitate cu responsabilităţile ce îi revin, ca urmare a transpunerii legislaţiei europene în domeniul gestionării deşeurilor şi conform prevederilor Ordonanţei de Urgenţă aGuvernului nr. 78/2000 pri vind regimul deşeurilor, cu completările şi modificările ulterioare.

Elaborarea Strategiei Naţionale şi a Planului Naţional de Gestionare a Deşeurilor aavut drept scop crearea cadrului necesar pentru dezvoltarea şi implementarea unui sistemintegrat de gestionare a deşeurilor, eficient din punct de vedere ecologic şi economic. 

Strategia Naţională şi Planul Naţional de Gestionare a Deşeurilor au fost publicate înanul 2004, cu trei ani înainte de aderarea României la Uniunea Europeană. Acestedocumente au fost concepute pe baza unor Planuri Judeţene de Gestionare a Deşeurilor,  începute încă din anul 2001, dar şi în conformitate cu obiectivele politicii naţionale deprotecţie a mediului şi de dezvoltare durabilă (Strategia Naţională pentru DezvoltareDurabilă – 1999 şi Strategia Naţională de Protecţie a Mediului – 2002). În acea perioadă, s-apus accentul pe adoptarea cadrului legislativ necesar aderării la Uniunea Europeană şi petranspunerea în  legislaţia românească a directivelor cheie privind gestionarea  deşeurilor,precum şi a altor directive din domeniul protecţiei mediului.

Orientarea comunitară din ultimii ani, prin revizuirea Directivei Cadru a deşeurilor ,prin adoptarea Strategiilor Tematice de prevenire a producerii deşeurilor şi de utilizaredurabilă a resurselor naturale, demonstrează hotărârea în favorizarea opţiunilor aflate pe

treptele superioare ale ierarhiei deşeurilor. Acest lucru impune României adoptarea demăsuri energice în acest sens, în condiţiile în care opţiunea folosită aproape exclusiv în ţara noastră este depozitarea deşeurilor. Astfel, se impune revizuirea acestor documente, lucrucare a fost început în anul 2008. Revizuirea SNGD şi a PNGD trebuie să ţină cont de stadiulactual al implementării, de progresele făcute, de punctele slabe unde nu s-a reuşit îndeplinirea obiectivelor şi de noile tendinţe strategice europene în domeniul deşeurilor. 

La sfârşitul anului 2006, au fost elaborate Planurile Regionale de Gestionare aDeşeurilor (PRGD), de Agenţiile Regionale pentru Protecţia Mediului, în colaborare cureprezentanţii autorităţilor de mediu de la nivel local şi ai autorităţilor administraţiei publicelocale şi judeţene, utilizând date de la nivelul acestora. Planurile Regionale de Gestionare aDeşeurilor, elaborate pe baza legislaţiei româneşti şi europene şi aprobate prin Ordinministerial comun al Ministerului Mediului şi Gospodăririi Apelor (actualmente MinisterulMediului şi Pădurilor) şi Ministerului Integrării Europene (actualmente Ministerul DezvoltăriiRegionale şi Locuinţelor), transpun, la nivel regional, obiectivele Planului Naţional deGestiune a Deşeurilor. Aceste documente promovează cooperarea între autorităţile judeţeneşi cele locale,   în vederea înfiinţării şi dezvoltării unui sistem de management integrat aldeşeurilor, care să înlocuiască sistemul existent, ineficient atât din punct de vedereeconomic, cât şi din punct de vedere al protecţiei mediului. În acest context, au fostidentificate soluţii posibile, specifice, în funcţie de particularităţile fiecărei regiuni, pentru a seasigura îndeplinirea obiectivelor naţionale şi a angajamentelor asumate de România pentruCapitolul 22 – Mediu. 

Detalierea, la nivel de judeţ, a măsurilor şi acţiunilor cuprinse în PRGD se face prinplanurile judeţene de gestionare a deşeurilor, care sunt în curs de elaborare de consiliile

 judeţene, împreună cu toţi factorii interesaţi din fiecare judeţ. 

Page 3: 16104_7 DESEURI 2009

8/7/2019 16104_7 DESEURI 2009

http://slidepdf.com/reader/full/161047-deseuri-2009 3/26

  221

Ordonanţa de Urgenţă nr. 78/2000 cu privire la regimul deşeurilor, cu modificările şi completările ulterioare clasifică deşeurile după cum urmează: deşeuri municipale şi deşeuriindustriale.

  Începând cu anul 2005, Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului, în colaborare cuInstitutul Naţional de Statistică şi Agenţiile Judeţene pentru Protecţia Mediului , realizează, anual,colectarea datelor privind generarea şi gestionarea deşeurilor în anul anterior, atât pentrunecesităţile interne de raportare, cât şi în vederea elaborării raportărilor către ComisiaEuropeană şi EUROSTAT. Această activitate are la bază, atât prevederile legislative generale îndomeniul protecţiei mediului, cât şi reglementările specifice din domeniul deşeurilor.

Alte tipuri de date şi informaţii specifice, legate de generarea şi gestionarea anumitor fluxuri de deşeuri, sunt colectate de Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului, cu frecvenţăanuală sau mai mare, în funcţie de cerinţele legislative şi de raportare. De aceea, dateleprezentate în raportul de faţă se referă, atât la anul 2008, cât şi la anul 2009, acest lucru fiindspecificat în fiecare caz.

7.2. DEŞEURI MUNICIPALE 7.2.1. Cantităţi şi compoziţie 

Prin deşeurile municipale înţelegem totalitatea deşeurilor generate în mediul urban şirural din gospodării, instituţii, unităţi comerciale, agenţi economici (deşeuri menajere şiasimilabile), deşeuri stradale colectate din spaţii publice, străzi, parcuri, spaţii verzi, precumşi deşeuri din construcţii şi demolări colectate de operatorii de salubritate.

 În structura deşeurilor municipale din România, cea mai mare pondere o au deşeurilemenajere (circa 81%), în timp ce deşeurile stradale şi deşeurile din construcţii şi demolări auaproximativ aceeaşi pondere – 10%, respectiv 9%. Peste 90% din aceste deşeuri sunteliminate prin depozitare.

Gestionarea deşeurilor municipale presupune colectarea, transportul, valorificarea şieliminarea acestora, inclusiv monitorizarea depozitelor de deşeuri după închidere.

Responsabilitatea pentru gestionarea deşeurilor municipale aparţine administraţiilorpublice locale, care, individual sau prin concesionarea serviciului de salubrizare către unagent economic autorizat, trebuie să asigure colectarea selectivă, transportul, neutralizarea,valorificarea şi eliminarea finală a acestor deşeuri.

Colectarea deşeurilor menajere nu este generalizată la nivelul ţării. În anul 2008,cantitatea de deşeuri municipale colectată prin intermediul serviciilor proprii specializate aleprimăriilor sau ale firmelor de salubritate a fost de 7,37 milioane tone. În jur de 54% dinpopulaţie este deservită de serviciile de salubritate, la nivel naţional, ponderea în mediulurban fiind de 80%, iar în medial rural doar de 22%.

Tabel 7.2.1. Deşeuri totale colectate de municipalităţi, în anul 2008

Deşeuri colectate Cantitate colectată 

milioane tone Procentdeşeuri menajere 5,67 76,94%

deşeuri din servicii municipale 0,89 12,07%deşeuri din construcţii/demolări 0,81 10,99%

TOTAL 7,37 100%Sursa: Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului şi Institutul Naţional de Statistică 

Pentru populaţia care nu este deservită de servicii de salubritate, cantita tea dedeşeuri generată (şi necolectată) se calculează în funcţie de indicii de generare stabiliţi prinPlanurile Regionale de Gestionare a Deşeurilor, şi anume: 0,9 kg/loc.zi în mediul urban şi0,4 kg/loc.zi în mediul rural.

Page 4: 16104_7 DESEURI 2009

8/7/2019 16104_7 DESEURI 2009

http://slidepdf.com/reader/full/161047-deseuri-2009 4/26

  222

Figura 7.2.1. Cantitatea de deşeuri municipale generate şi colectate, în perioada2002 - 2008

0

2

4

6

8

10

12

2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008

  c  a  n   t   i   t  a   t  e   d  e  s  e  u  r   i

  m  u  n   i  c   i  p  a   l  e

   (  m   i   l .   t  o  n

  e   )

generat colectat 

Sursa:  Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului  

Tabel 7.2.2. Indicatori de generare a deşeurilor municipale Anul Deşeuri municipale (kg/loc.an)

2002 2832003 3472004 3782005 3982006 4102007 4122008 430

Media 380

Sursa:  Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului  

Compoziţia procentuală a deşeurilor municipale în România, pentru anul 2008, esteprezentată în figura 7.2.2.

Figura 7.2.2. Compoziţia procentuală medie a deşeurilor municipale, în anul 2008 

6%9%

2%3%

7%

50%

14%

9%

stic la hartie s i carton lemn meta l plastic biodegradabil inerte a lte le

 Sursa: Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului 

 În ceea ce priveşte sistemul de colectare a deşeurilor menajere, metoda tradiţionalăde colectare în amestec este cea mai frecventă, deţinând o pondere de aproximativ 96% dindeşeurile menajere şi asimilabile colectate. Colectarea selectivă are încă o pondere redusă,fiind în curs de extindere.

Implementarea colectării selective s-a preconizat să fie abordată în t

rei etape, astfel:2004 - 2006: experimentare (proiecte pilot), conştientizare populaţiei;2007 - 2017: extinderea colectării selective la nivel naţional; 

Page 5: 16104_7 DESEURI 2009

8/7/2019 16104_7 DESEURI 2009

http://slidepdf.com/reader/full/161047-deseuri-2009 5/26

  223

2017 - 2022: implementarea colectării selective în zone mai dificile (locuinţe colective,mediu rural dispersat, zone montane).  În România, colectarea separată a deşeurilor municipale în vederea valorificării

deşeurilor de ambalaje  provenite din deşeurile menajere (hârtie, carton, sticlă, metale,materiale plastice) se practică într -o mică măsură, la nivel local, în cadrul unor proiecte pilot

iniţiate de societăţile de salubrizare şi primării, în colaborare cu operatorii economici carepun pe piaţă ambalaje şi produse ambalate. Aceste proiecte sunt în derulare, în colaborarecu asociaţiile de locatari (pentru populaţie), şcoli, instituţii şi operatori economici, fiind încontinuă extindere în funcţie de rezultatele obţinute şi de fondurile disponibile. 

În cursul anului 2009, la nivel naţional au fost amplasate containere pentrucolectarea selectivă a deşeur ilor de ambalaje  în 399 localităţi (inclusiv sectoarele 2, 5 şi 6din Municipiul Bucureşti). În 22 localităţi se află în derulare proiecte pilot. 

Cantităţile colectate la nivel naţional sunt redate în tabelul de mai jos: 

Tabel 7.2.2. Cantităţile de deşeur i colectate la nivel naţional, în anul 2009

Colectare selectivă 

Cantitateatotală deambalaje

colectată (tone) 

PET(tone)

Plastic(tone)

Hârtie/Carton(tone) Sticlă (tone)  Metal

(tone)Lemn(tone)

28.261,868 7.073,876 3.395,287 15.998,545 1326,763 278,392 189,005Proiecte pilot

Cantitateatotală deambalajecolectată 

(tone)

PET(tone)

Plastic(tone)

Hartie/Carton(tone)

Sticlă (tone)  Metal(tone)

Lemn(tone)

5.002,030 744,285 587,663 3.343,580 143,272 13,130 170,000Sursa: Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului 

7.2.2. Deşeuri biodegradabile 

Intrarea României în Uniunea Europeană impune respectarea cerinţelor legislaţieicomunitare de mediu în domeniul gestionării deşeurilor. Din analiza cerinţelor legislative, arezultat că, pentru un domeniu important şi anume cel prevăzut în Directiva 99/31/EC privind depozitarea deşeurilor , traspusă în legislaţia naţională prin Hotărârea de Guvern nr.349/2005 , se impune tratarea deşeurilor înainte de depozitare, pentru reducerea conţinutuluifermentabil, precum şi reducerea conţinutului de materie organică din deşeurile municipalecare urmează a fi depozitate. Articolul 5 al Directivei 1999/31/CE   cuprinde ţinte pentrureducerea progresivă a depozitării deşeurilor biodegradabile, la 25% la nivelul anului 2006,50% la nivelul anului 2009 şi 35% la nivelul anului 2016, din cantitatea totală la nivelul anului1995 (an de referinţă). Statele membre, care în anul 1995 sau în ultimul an dinainte de anul1995, pentru care există date standardizate EUROSTAT, au depus  în depozite mai mult de80% din deşeurile municipale colectate, pot amâna atingerea obiectivelor, pe o perioadănedepăşind patru ani. Astfel, România va aplica prevederile paragrafului 3 al Art. 5(2) privindposibilitatea amânării cu 4 ani a realizării ţintelor de reducere cu 25% şi respectiv 50%, pânăla 16 iulie 2010 şi respectiv până la 16 iulie 2013. 

Pentru a îndeplini cerinţele directivei, Statele Membre au adoptat diferite scheme şiau aplicat diferite tehnologii şi practici pentru reducerea deşeurilor biodegradabile de ladepozitare şi tratarea deşeurilor înainte de depozitare.

Colectarea separată a deşeurilor biodegradabile cu scopul obţiner ii compostuluiconstituie un prim pas, util şi eficient, pentru valorificarea şi pentru reducerea cantităţii de

Page 6: 16104_7 DESEURI 2009

8/7/2019 16104_7 DESEURI 2009

http://slidepdf.com/reader/full/161047-deseuri-2009 6/26

  224

deşeuri organice depozitate. În funcţie de tipul materialului şi timpul necesar pentru procesulde compostare, statele membre aplică diverse scheme, metode şi tehnologii pentrurealizarea compostului. Compostarea este calea care permite obţinerea unui pr odus stabil,plecând de la o transformare biologică oxidativă similară a ceea ce se petrece în modnatural în sol.

Specificaţiile privind calitatea materialelor obţinute în urma compostării şi utilizareaacestora au fost subiectul a numeroase dezbateri. La nivelul Uniunii Europene nu există,până acum, reglementări legislative în ceea ce priveşte cerinţele de calitate pentrucomposturi. Diferite ţări, ca de exemplu Germania, Danemarca, Belgia, au fixat prin legevalori limită foarte stricte pentru metalele grele, în timp ce alte ţări, ca de exemplu Austria şiOlanda, permit valori orientative cu abateri mai mult sau mai puţin mari.

Gestionarea deşeurilor biodegradabile în România rămâne o problemă dificilă şi greu derezolvat. Cu toate că, în ultimii ani, procentul materiei biodegradabile din deşeurile municipale ascăzut de la 72% în anul 1998, la 61% în anul 2002 şi la circa 50% în anul 2008, cantitatea dematerie biodegradabilă pe locuitor şi an a crescut   în acest interval, deoarece a crescutcantitatea de deşeuri municipale generate. 

Pentru a atinge ţintele pe termen scurt privind reducerea cantităţii de deşeuri

biodegradabile (reducere cu 25% în anul 2010) cu implicarea unor investiţii minime, estenecesară concentrarea asupra cantităţilor de deşeuri biodegradabile care pot fi colectateuşor şi tratate. Acestea includ în general hârtia, cartonul, lemnul şi ambalajele pentrureciclare, deşeurile din grădini şi parcuri şi deşeurile alimentare pentru compostare. Pentrucompostare, deşeurile din parcuri, curţi, grădini şi pieţe trebuie colectate separat. 

  În ceea ce priveşte facilităţile din România privind prelucrarea deşeurilor biodegradabile, acestea se rezumă la: compostarea individuală în zona rurală şi înconstruirea unor platforme micropilot pentru compostarea deşeurilor biodegradabile din zonaurbană.  În cursul anului 2008 au fost în operare 2 instalaţii de compostare (la Piatra Neamţ,  judeţul Neamţ şi Chieşd, judeţul Sălaj), cu o capacitate totală de 26.020 tone/an, care auprodus o cantitate de circa 2.900 tone de compost.

Odată cu realizarea platformelor de compostare prin sistemele integrate de

gestionare a deşeurilor la nivelul judeţelor, se va realiza şi colectarea selectivă a deşeurilor biodegradabile. Cantitatea de deşeuri biodegradabile ce urmează a fi colectată selectiv va fistabilită prin studiile pentru implementarea ţintelor naţionale de reducere a biodegradabilelor depozitate, în funcţie de capacităţile instalaţiilor de compostare.

În prezent, în România, estimările asupra cantităţilor viitoare de compost, ca şiasupra şanselor de desfacere şi câştig pentru compost şi produsele din compost, nu suntposibile, din cauza lipsei de experienţă  în acest domeniu. Rămâne de văzut în ce măsurăcantităţile de compost şi produse din compost, în continuă creştere ca urmare a aplicăriicolectării selective a deşeurilor organice, vor putea fi acceptate în viitor de piaţă.

Colectarea separată a deşeurilor biodegradabile şi compostarea acestora rezolvădoar o mică parte a problematicii gestionării deşeur ilor biodegradabile. Pot fi colectateseparat şi tratate prin compostare doar anumite fluxuri de deşeuri biodegradabile, cea maimare parte a acestora găsindu-se în deşeurile menajere şi asimilabile, în special din marileaglomerări urbane. Experienţa altor state a demonstrat că în aceste zone nu este rentabilă şieficientă implementarea unor sisteme de colectare separată. Compostarea deşeurilor menajere nesortate, aşa cum a fost practicată în alte ţări (de exemplu în Germania), până lamijlocul anilor ´80, s-a dovedit inadecvată, deoarece, din cauza conţinutului ridicat deimpurităţi şi substanţe dăunătoare din deşeuri, se puteau produce composturi de calitateinferioară, iar aceasta conduce la probleme în ce ceea ce priveşte utilizarea lor. Astfel, aufost investigate alte metode pentru tratarea deşeurilor menajere biodegradabile. Colectareaselectivă a fluxurilor disponibile, tratarea termică şi tratarea mecano-biologică a fracţiuniiorganice s-au impus în majoritatea ţărilor Uniunii Europene.

Prin urmare, şi în România se impune necesitatea găsirii unor soluţii pentrugestionarea deşeurilor  municipale biodegradabile, soluţii care să cuprindă atât tratareaacestora înaintea depozitării, cât şi găsirea unor căi de valorificare a produselor posibil a seobţine din aceste deşeuri. 

Page 7: 16104_7 DESEURI 2009

8/7/2019 16104_7 DESEURI 2009

http://slidepdf.com/reader/full/161047-deseuri-2009 7/26

  225

7.2.3. Deşeuri de ambalaje 

În baza Ordinului Ministrului Mediului şi Gospodăririi Apelor nr. 927/2005 cu privire la  procedura de raportare a datelor referitoare la ambalaje şi deşeuri de ambalaje, au fostraportate datele privind ambalajele şi deşeurile de ambalaje gestionate în anul 2008.

Analiza şi interpretarea datelor a fost efectuată în cadrul A.N.P.M. Sunt prezentate, în continuare, principalele rezultate obţinute şi interpretarea acestora. Cantitatea totală de ambalaje introdusă pe piaţă, în anul 2008, a fost de 1.170.700

tone.

Tabel 7.2.3. Structura ambalajelor introduse pe piaţă, pe tip de material, în anul 2008

Tip material Cantitate totala ambalaje introduse pe piaţă %

Sticlă 193.000 16,6Plastic 332.600 28,4Hârtie/carton 352.100 30,00Aluminiu 25.600 2,2

Oţel 50.100 4,3Total metal 75.700 6,5Lemn 215.500 18,4Altele 1.800 0,1TOTAL 1.170.700 100,00

Sursa: Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului 

Figura 7.2.3.Structura deşeurilor de ambalaje introduse pe piaţă, pe tipuri dematerial, în perioada 2004 - 2008

0%

20%

40%

60%

80%

100%

2004 2005 2006 2007 2008

Hârtie, carton Sticlă Metal Plastic Lemn Altele 

Sursa: Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului 

Se consideră că întreaga cantitate de ambalaje introdusă pe piaţă devine deşeu.

În anul 2008 a fost valorificată o cantitate totală de 476.900 tone de deşeuri deambalaje, din care 392.300 tone au fost reciclate.Raportat la întreaga cantitate de ambalaje introdusă pe piaţă în anul 2008, procentul

total de valorificare a fost de 40,74%, iar procentul de reciclare a fost de 33,51%.Faţă de întreaga cantitate de deşeuri de ambalaje generată, au fost valorificate

următoarele cantităţi de deşeuri:  în anul 2004 – 27,9% valorificare, din care 24,3% prin reciclare; în anul 2005 – 26,6% valorificare, din care 23% prin reciclare; în anul 2006 – 35,7% valorificare, din care 28,6% prin reciclare; în anul 2007 – 36,62% valorificare, din care 30,56% prin reciclare; în anul 2008 – 40,74% valorificare, din care 33,51% prin reciclare.

Page 8: 16104_7 DESEURI 2009

8/7/2019 16104_7 DESEURI 2009

http://slidepdf.com/reader/full/161047-deseuri-2009 8/26

  226

7.2.4. Tratarea şi valorificarea deşeurilor municipale

Activitatea firmelor de reciclare prezente pe piaţa internă a înregistrat creşterisemnificative în ultima perioadă, datorită cererii mari din partea combinatelor siderurgice, pesegmentul deşeurilor feroase. Pe de altă parte, datorită creşter ii preţurilor la materii prime şi

faptului că legislaţia Uniunii Europene impune norme de cantităţi de materiale ce trebuiereciclate pe cap de locuitor, face posibil ca reciclarea aparaturii electrocasnice să devină oafacere bună. Recuperarea şi reciclarea deşeurilor, oricare ar fi natura acestora, reprezintăuna dintre activităţile importante pentru economia mondială, ţinând cont şi de aspectuldiminuării tot mai accentuate a resurselor naturale de materii prime. Piaţa românească nuface excepţie, iar investitorii au descoperit că deşeurile, nu numai că nu sunt de aruncat, cică pot aduce bani buni. 

Cu toate acestea, pentru anumite tipuri de deşeuri nu există practic opţiuni viabile devalorificare pe plan naţional (de exemplu sticlă). În prezent sistemul este disponibil în primulrând pentru ambalajele PET şi hârtie. Cantităţile reciclate provin, în principal, de la agenţiieconomici şi într -o mai mică măsură de la populaţie, care primeşte bani în schimbulmaterialelor predate unităţilor specializate. Alte  circuite paralele de reciclare au la bază

colectarea pe străzi sau în zonele de depozitare. Ele reprezintă, de asemenea, o pondererelativ importantă, dar greu de cuantificat. Valorificarea energetică a deşeurilor de ambalaje cu putere calorică se realizează, în

primul rând, în fabricile de ciment care sunt autorizate pentru coincinerarea deşeurilor. Până în momentul actual, cantitatea de deşeuri de ambalaje coincinerată nu a fost foarte mare,având în vedere că, pe de-o parte, se acordă atenţie în primul rând reciclării, iar pe de altăparte, cantitatea de deşeuri pretabilă coincinerării este relativ redusă. 

7.2.5. Eliminarea deşeurilor municipale 

7.2.5.1 Depozitarea deşeurilor municipale 

  În România depozitarea rămâne principala opţiune de eliminare a deşeurilor municipale. Din totalul deşeurilor municipale generate, aproximativ 98% sunt depozitate înfiecare an. În urma evaluării depozitelor de deşeuri din zona urbană, la nivelul anului 2004, arezultat un inventar de 240 de depozite, în operare, neconforme cu cerinţele directiveiprivind depozitarea. Pe parcursul negocierilor pentru capitolul de mediu, România s-aangajat să sisteze depozitarea pe 139 de depozite până la 16 iulie 2009 şi pe cele 101 dedepozite de deşeuri municipale rămase, între 16 iulie 2009 şi 16 iulie 2017.  

În perioada 2004 - 16.07.2009, au sistat activitatea 135 depozite municipaleneconforme, astfel că la sfârşitul anului 2009, au rămas în operare cele 101 depozite  neconforme  pentru deşeuri municipale, cu perioda de tranzitie plus alte 4 depoziteneconforme care nu au sistat operarea la termenul stabilit.

  În anul 2004 au fost în operare un număr de 14 depozite conforme din care 2depozite au sistat activitatea deoarece au epuizat capacitatea de depozitare.În perioda 2005 - 2009 au fost puse în operare 13 noi depozite conforme pentru

deşeuri municipale, astfel că în anul 2009 au fost un număr de 25 depozite conforme pentrudeşeuri municipale. Toate cele 25 depozite sunt operate pe baza autorizaţiei integrate demediu, care prevede măsuri specifice pentru a preveni sau a reduce cât mai mult posibilefectele negative asupra mediului şi mai ales poluarea apelor de suprafată, a apelor subterane, a solului, aerului şi a mediului în general, inclusiv efectul de seră, precum şi oricealte riscuri ulterioare pentru sănătatea populaţiei pe care le poate avea activitatea dedepozitare a deşeurilor pe durata întregului ciclu de viată al depozitului de deşeuri. Listadepozitelor conforme pentru deşeuri municipale se publică pe pagina de internet a A.N.P.M.(www.anpm.ro) şi se actualizează periodic. Autorizaţiile de mediu conţin cerinţele de

monitorizare adecvate descărcărilor de poluanţi care au loc pe amplasament, metodologiaspecifică şi frecventa de măsurar e a acestora, procedura de evaluare, procedura de

Page 9: 16104_7 DESEURI 2009

8/7/2019 16104_7 DESEURI 2009

http://slidepdf.com/reader/full/161047-deseuri-2009 9/26

  227

acceptare/recepţie a deşeurilor primite pe depozit şi obligaţia de a furniza autorităţiicompetente datele solicitate de aceasta pentru verificarea conformării cu autorizaţia. 

Pentru cele 101 depozite de deşeuri municipale, care au obţinut perioadă de tranziţieetapizată până la 16 iulie 2017, în prezent se efectuează îmbunătăţirea activităţilor deoperare şi monitorizare. De asemenea, au fost luate măsurile necesare pentru constituireafondului de închidere şi urmărire post-  închidere (la momentul solicitării actelor dereglementare, deţinătorii de depozite au fost obligaţi să prezinte dovezi privind constituireafondurilor de închidere şi urmărire post/închidere a depozitului). 

Conform negocierilor pentru aderarea României la Uniunea Europeană stipulate înTratatul de aderare, România este obligată să asigure reducerea treptată a deşeurilor depozitate în aceste 101 de depozite municipale de deşeuri neconforme, cu respectareaurmătoarelor cantităţi maxime anuale. Catităţile de deşeuri depozitate în cele 101 depozitecu perioda de tranziţie, în perioda 2006 - 2009 se situează sub cantităţile maxime admise  înTratatul de aderare, conform tabelului 7.2.5.

Tabel 7.2.5. Cantităţi de deşeuri depozitate pe cele 101 depozite neconforme2006 2007 2008 2009

Cantităţi depozitate la cele 101 depozite neconforme(mil. tone)

1,96 2,16 2,19 2,01

Cantităţi maxime admise conform Tratatului de aderare(mil. tone)

3,87 3,24 2,92 2,92

Sursa: Agenţia Naţională pentru Protecţ ia Mediului  

În perioada 2006 - 2009, au fost puse în operare 12 staţii de transfer pentru deşeurimunicipale:

Staţia de transfer Buşteni, judeţul Prahova –  capacitate proiectată 7600 t/an –Autorizaţie de mediu nr. 517/9.10.2008;staţie de transfer Valea Doftanei, judeţul Prahova, capacitate 448 mc/zi  – Autorizaţie

de mediu nr. 598/03.12.2009;Staţia de transfer Urziceni, judeţul Ialomiţa –  capacitate proiectată 20.000 t/an  – Autorizaţie de mediu nr . 152/18.09.2006;Staţia de transfer Feteşti judeţul Ialomiţa –  capacitate proiectată 20.000 t/an  –Autorizaţie de mediu nr . 49/09.04.2009;Staţia de transfer Zlatna, judeţul Alba - capacitate 3.000 t/an - Autorizaţie de mediu nr. 122/10.06.2009;Staţia de transfer Abrud , jud. Alba – capacitate 4.000 t/an - Autorizaţie de mediu nr. 149/12.08.2009;Staţia de transfer şi sortare Medias, judeţul Sibiu – capacitate 22.500 t/an – Autorizaţiede mediu nr. 215 din 01.08.2006, valabilă pânâ la data de 01.08.2011, revizuită în09.04.2009;Staţia de transfer Gura Humorului, judeţul Suceva  – 1.000 t/an / Autorizaţie de mediunr. 305/31.07.2009, valabilă până la 31.07.2019;Staţia de transfer şi sortare Vatra Dornei, judeţul Suceava – 20,5 t/zi – Autorizaţie demediu nr. 556/10.11.2006 revizuită la data de 14.08.2009, valabilă până la 10.11.2011 ;Staţia de transfer zona turistica Bran, judeţul  Braşov –  capacitate 140 mc/lună -Autorizaţie de mediu nr. 131/24.09.2009;Staţia de transfer, sortare şi instalaţie de balotare Microregiunea Ciucului de Jos, jud.Harghita  – capacitate 650 t/an - Autorizaţie de mediu nr. 195/12.11.2009, valabilă12.11.2019;Staţia de transfer şi sortare Reghin, jud. Mureş – 16.500 t/an - Autorizaţie de mediu nr.202/2009.

Page 10: 16104_7 DESEURI 2009

8/7/2019 16104_7 DESEURI 2009

http://slidepdf.com/reader/full/161047-deseuri-2009 10/26

  228

7.2.5.2. Incinerarea deşeurilor municipale 

În prezent, în România nu sunt în funcţiune incineratoare pentru tratarea termică adeşeurilor solide municipale. Compoziţia şi caracteristicile deşeurilor menajere din România(umiditate de circa 50% şi putere calorică mai mică de 8.400 kJ/kg), precum şi costurile mai

ridicate ale acestei metode de eliminare a deşeurilor menajere nu permit incinerarea la aceastădată. Planul Naţional de Gestionare a Deşeurilor prevede că incinerarea deşeurilor 

municipale în România va deveni fezabilă, din punct de vedere economic şi social, numai dupăanul 2016, ca urmare a creşterii valorilor puterii calorice şi reducerii valorilor pentru umiditate şisubstanţe organice. 

7.3. DEŞEURI INDUSTRIALE 

7.3.1. Generarea deşeurilor industriale 

 În cursul anului 2008, cantitatea de deşeuri generate de industria extractivă, energetică

şi prelucrătoare a fost de 159 milioane tone, din care, cea mai mare parte (88%) sunt deşeuri  rezultate din activităţile de extracţie (minerit) – 140 milioane tone, iar 19 milioane tone suntdeşeuri generate din industria energetică şi prelucrătoare. 

Deşeurile nepericuloase generate pe principalele activităţi economice, cu excepţiaindustriei extractive, în perioada 2004 - 2008, sunt prezentate în tabelul 7.3.1.

Tabel 7.3.1. Deşeurile nepericuloase generate pe principalele activităţi economice,  înperioada 2004 - 2008

Activitatea economică 

Cantitatea(mii tone)

2004 2005 2006 2007 2008

Industria prelucrătoare 11.323,6 20.460,90 8.964,15 18.860,39 10.678,66Producţia, transportul şi

distribuţia de energieelectrică şi termică, gaze şi

apă 

15.784,8 105.606,09 102.551,84 36.465,59 7.055,92

Captarea, tratarea şidistribuţia apei 

256,7 187,41 220,82 10,96 20,58

Alte activităţi 219,8 595,96 483,92 1.494,34 506,52Total 27.584,9 126.850,36 112.220,73 56.831,28 18.261,68

Sursa: Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului şi Institutul Naţional de Statistică 

Începând cu anul 2005, se observă o creştere a cantităţii de deşeuri generată de laproducerea energiei electrice şi termice. Acest lucru se datorează faptului că, în anul 2004, s-au înfiinţat S.C. „Complexul Energetic Rovinari" S.A., S.C. „Complexul Energetic Turceni" S.A.şi S.C. „Complexul Energetic Craiova" S.A., prin reorganizarea Societăţii Comerciale deProducere a Energiei Electrice şi Termice „Termoelectrica" S.A. şi a Companiei Naţionale aLignitului „Oltenia" S.A. Târgu Jiu (conform H.G. nr. 103 din 29 ianuarie 2004 privind unele măsuri pentru restructurarea activităţii de producere a energiei electrice şi termice pe bazăde lignit ). Ca urmare a restrângerii activităţii în acest domeniu de activitate, se observă şi oscădere puternică a cantităţilor de deşeuri nepericuloase generate. 

Deşeurile periculoase, generate în anul 2008, în cantitate de 434.941 tone, aureprezentat circa 0,3% din totalul deşeurilor  generate (inclusiv deşeuri din industriaextractivă). Majoritatea deşeurilor periculoase au fost eliminate prin depozitare, co-incinerare

sau incinerare în instalaţiile proprii ale generatorilor sau în instalaţii specializate aparţinândoperatorilor privaţi. 

Page 11: 16104_7 DESEURI 2009

8/7/2019 16104_7 DESEURI 2009

http://slidepdf.com/reader/full/161047-deseuri-2009 11/26

Page 12: 16104_7 DESEURI 2009

8/7/2019 16104_7 DESEURI 2009

http://slidepdf.com/reader/full/161047-deseuri-2009 12/26

  230

43 batale pentru depozitarea deşeurilor periculoase din industria extractivă apetrolului;21 iazuri de decantare pentru depozitarea deşeurilor din industria extractivă aminereurilor.

Clasificarea celor 169 depozite pentru deşeuri industriale s-a făcut în funcţie de

prevederile Directivei 1999/31/CE privind depozitarea deşeurilor astfel: depozite pentru deşeuri periculoase (clasa «a»)  –  51 depozite pentru deşeuripericuloase din care 4 depozite conforme cu prevederile directivei privind depozitarea;depozite pentru deşeuri nepericuloase (clasa «b») – 116 depozite din care:

15 conforme cu prevederile Directivei;78 depozite neconforme;23 depozite pentru care România a obţinut periodă de tranziţie pentru sistareadepozitării deşeurilor lichide sau cu anumite proprietăţi (corozive, oxidante).

depozite pentru deşeuri inerte (clasa «c») – 2 depozite, din care 1 depozit conform.Dintre cele 169 depozite pentru deşeuri industriale inventariate, 20 sunt conforme cu

prevederile Directivei 1.999/31/CE   şi vor continua să funcţioneze până la epuizareacapacităţii (4 pentru deşeuri periculoase şi 16 pentru deşeuri nepericuloase şi inerte).

Celelalte 149 depozite urmau să sisteze depozitarea etapizat în perioada 31.12.2006- 16 iulie 2009, cu excepţia celor pentru care România a obţinut periode de tranziţie, înconformitate cu angajamentele asumate de România prin Tratatul de aderare la UniuneaEuropeană. Astfel în perioda 31.12.2006 - 16 iulie 2009 a fost sistată activitatea pe 126depozite neconforme, astfel:

47 depozite neconforme pentru deşeuri periculoase au sistat depozitarea la 31.12.2006;79 depozite pentru deşeuri nepericuloase şi inerte au sistat depozitarea în perioda31.12.2006 şi 16 iulie 2009.

După 16 iulie 2009, au fost în operare 46 depozite pentru deşeuri industrialepericuloase şi nepericulose, din care: 

7 depozite pentru deşeuri industriale periculoase: 6 depozite conforme ale operatorilor economici care îşi depozitează propriile deşeuri (S.C. Automobile Dacia Piteşti, S.C.Daewoo Automobile Craiova, ALRO Slatina, Silcotub Zalău, S.C. Ductil Steel S.A.Buzău şi S.C. Terapia SA Cluj - Napoca) şi un depozit zonal, conform, operat de S.C.Vivani Salubritate S.A. Slobozia, care prestează servicii pentru terţi;16 depozite conforme pentru deşeuri nepericuloase şi inerte.Situaţia depozitelor care utilizează instalaţii de „hidro-transport” a deşeurilor sau care

depozitează deşeuri în stare lichidă şi deşeuri cu proprietăţi corozive, oxidante esteprezentată în cele ce urmează. 

În urma inventarierii depozitelor de deşeuri, în anul 2004, au fost identificate unnumăr de 23 de depozite care utilizează instalaţii pe bază de „hidro- transport” al deşeurilor (transport pe bază de apă) sau care depozitează deşeuri în stare lichidă precum şi deşeuri

cu anumite proprietăţi (corozive, oxidante) neconforme cu cerinţele Directivei 1999/31/CE ,atât din punct de vedere constructiv cât şi a modului de acceptare a deşeurilor la depozitare.Din cele 23 de depozite de deşeuri, 20 sunt depozite de zgură şi cenuşă din industr ia

energetică, 2 sunt iazuri de decantare din industria chimică şi 1 iaz de decantare din industriametalurgică.  Pentru aceste depozite, România a solicitat perioade de tranziţie  privindinterzicerea depozitării deşeurilor lichide şi a deşeurilor cu anumite proprietaţi, perioadecuprinse   între 31.12.2007 şi 31.12.2013, în cursul cărora se vor aplica diferite metode învederea conformării. Prin urmare operatorii acestor depozite vor trebui să se conformeze cucerinţele privind depozitarea deşeurilor, fie prin colectarea uscată a cenuşii şi posibilităţile devalorificare a acesteia sau în cazul lipsei solicitărilor, depunerea acesteia în depoziteconforme, sub forma de „agregat”  (amestec de cenuşă, zgură, var şi ghips) sau ca „fluiddens” (raport de amestec solid/apa, 1/1,5). Operatorii economici care au în operare cele 23

de depozite de deşeuri, au început să facă demersuri fie pentru schimbarea combustibiluluiutilizat, fie pentru modificarea tehnologiei astfel încât să nu mai utilizeze instalaţiile de „hidro-

Page 13: 16104_7 DESEURI 2009

8/7/2019 16104_7 DESEURI 2009

http://slidepdf.com/reader/full/161047-deseuri-2009 13/26

  231

transport” a deşeurilor. Majoritatea dintre aceştia au optat pentru tehnologia de depozitare azgurii şi cenuşii sub formă de fluid dens autoîntăritor, pentru acesta demarând elaborareastudiilor aferente.

Conform negocierilor pentru aderarea României la Uniunea Europeană stipulate înTratatul de aderare, România este obligată să asigure reducerea treptată a deşeurilor depozitate în aceste 23 depozite, cu respectarea cantităţilor maxime anuale prevăzute.Cantităţile de deşeuri depozitate în cele 23 depozite cu perioda de tranzitie, în perioda 2006- 2009 se situează sub cantităţile maxime admise prevăzute în Tratatul de aderare, conformtabelului nr. 7.3.3.

Tabel 7.3.3 Cantităţi de deşeuri depozitate în depozitele care utilizează instalaţii de„hidro-transport” a deşeurilor sau care depozitează deşeuri în stare lichidă 

2006 2007 2008 2009

Cantitaţi depozitate neconform (mil. tone) 10,40 8,26 9,36 5,91Cantitaţi maxime admise conform Tratatului de aderare(mil. tone)

11,286 11,286 11,120 7,753

Sursa: Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului  

La depozitele inventariate conform celor descrise mai sus se adaugă   iazurile dedecantare din industria extractivă,  care, până la intrarea în vigoare la nivel european aactului normativ specific (Directiva 2006/ 21, transpusă în legislaţia naţională prin H .G. nr.856/2008 privind gestionarea deşeurilor din industriile extractive) au fost considerate caintrând sub incidenţa Directivei 1999/31 privind depozitarea deşeurilor. 

Situaţia acestor iazuri de decantare este prezentată în cele ce urmează. În anul 2003, au fost inventariate 21 de iazuri de decantare în exploatare. Din cele 21

de iazuri de decantare din industria extractivă a minereurilor, 16 iazuri urmau să sistezedepozitarea până la 31 decembrie 2006, iar pentru 5 iazuri s-au obţinut perioade de tranziţiepână cel tarziu 31 decembrie 2011.

Cele 16 iazuri prevăzute să-şi sisteze activitatea până la 31.12.2006 au respectatacest termen.

 În ceea ce priveşte cele 5 iazuri pentru care România a obţinut perioade de tranziţiepână cel târziu la 31 decembrie 2011  –  2 pentru conformare (Valea Seşei şi ValeaŞtefancei) şi 3 pentru sistare (Băiţa Ştei, Aurul Recea şi Ostra - Valea Straja), situaţia esteurmătoarea: 

pentru iazul Băiţa Stei – Fânaţe, cu termen de sistare 31 decembrie 2009, a fost emisavizul de mediu pentru stabilirea obligaţiilor de mediu nr. 12/23.10.2006. Activitatea dedepozitare este sistată; pe 2 iazuri, cu termen de sistare 31 decembrie 2010, activitatea de depozitare a fostsistată din anul 2006 (pentru iazul Aurul Recea, Transgold s-a emis avizul de mediunr. 24/10.11.2006, iar pentru iazul Ostra – Valea Straja, Minbucovina Vatra Dornei s-a

emis avizul de mediu nr. 12/21.11.2005);pe cele 2 iazuri cu termen pentru conformare 31 decembrie 2011 (iazul ValeaŞtefancei şi iazul Valea Şesei – S.C. Cupru Min Abrud), în anul 2009 activitatea a fostsistată ca urmare a încetării activităţii de extracţie. 

Având în vedere cele menţionate mai sus, se consideră că obligaţiile asumate prinTratatul de Aderare pentru iazurile de decantare din industria extractivă au fost îndeplinite.

Eventuala repunere în funcţiune a acestor iazuri de decantare pentru deşeurile dinindustria extractivă se va face cu respectarea prevederilor Directivei 2006/21/CE .

7.3.2.2. Incinerarea deşeurilor industriale 

  În cursul anului 2009, au fost în funcţiune următoarele instalaţii pentru incinerarea

deşeurilor industriale periculoase: 

Page 14: 16104_7 DESEURI 2009

8/7/2019 16104_7 DESEURI 2009

http://slidepdf.com/reader/full/161047-deseuri-2009 14/26

  232

8 instalaţii de incinerare/coincinerare aparţinând la  8 operatori privaţi din industrie,care incinerează/coincinerează propriile deşeuri periculoase (S.C. Chimcomplex S.A.Borzesti, S.C. Antibiotice S.A. Iaşi, Oltchim Rm. Vâlcea, Kober Piatra Neamţ, SCStemar s.r.l. Vaslui, Vrancart S.A. Adjud, S.C. Chimester BV S.A. Bucureşti şiCompania Naţională „Imprimeria Naţională” S.A. Bucureşti):

S.C. Chimcomplex S.A. Borzesti deţine o instalaţie de incinerare rezidiiorganoclorurate cu o capacitate nominală de 680 t/an; S.C. Antibiotice S.A. Iaş deţine o instalaţie de incinerare deşeuri industriale cu ocapacitate nominală de 432 t/an; SC Oltchim S.A. Râmnicu Vâlcea deţine o instalaţie pentru coincinerareareziduurilor organo-clorurate lichide provenite de la Instalaţia Monomer, cu ocapacitate nominală de 11.445 t/an;SC Kober s.r.l. Piatra Neamţ deţine o instalaţie de incinerare pentru ape chimiceşi deşeuri solide (şlamuri, vopseluri, lacuri, răşini) rezultate din activitatea proprie,cu o capacitate nominală de 1.500 t/an; SC Stemar s.r.l. Vaslui deţine o instalaţie de coincinerare deşeuri de politerpene,cu o capacitate nominală de 966 t/an; 

Vrancart S.A. Adjud deţine o instalaţie de coincinerare deşeuri solide provenitede la sortarea maculaturii şi a nămolurilor deshidratate de la epurarea apelor uzate, cu o capacitate nominală de 17.199 t/an;S.C. Chimester BV. S.A. Bucureşti deţine o instalaţie de incinerare pentru apechimice rezultate din procesul de sinteză a raşinilor sintetice, cu o capacitatenominală de 126 t/an; Compania Naţională „Imprimeria Naţională" S.A. Bucureşti, deţine o instalaţie deincinerare pentru hârtie şi carton, cu o capacitate nominală de 28 t/an. 

10 instalaţii existente pentru incinerarea deşeurilor periculoase aparţinând operatorilor privaţi care incinerează pentru terţi: Pro Air Clean Timişoara, Mondeco Suceava,Ecofire Constanţa, If Tehnologii Cluj Napoca, Irridex  –  Bucureşti, Guardian Craiova,

Superstar Rădăuţi, Prod Import Altân Tepe, Rosal Ecologic Constanţa, Avand Iaşi; 7 instalaţii de co-incinerare în cuptoare de ciment - autorizate pentru tratareadeşeurilor periculoase solide şi lichide, după cum urmează: 

S.C. Carpatcement Holdind S.A. – Sucursala Bicaz;S.C. Lafarge S.A. – punct de lucru Medgidia;Holcim S.A. Câmpulung;S.C. Carpatcement Holdind S.A. – Sucursala Fieni;S.C. Carpatcement Holdind S.A. – Sucursala Deva;Holcim S.A. Aleşd; S.C. Lafarge S.A. Braşov – Hoghiz.

7.4. DEŞEURI GENERATE DIN ACTIVITĂŢI MEDICALE 

Ministerul Sănătăţii, prin Institutul Naţional de Sănătate Publică, elaborează anualSinteza naţională „Monitorizarea sistemului de gestionare a deşeurilor rezultate dinactivitatea medicală” şi actualizează  baza naţională de date privind deşeurile rezultate dinactivitatea medicală. 

Baza de date se realizează printr -un sistem de raportare trimestrială a datelor colectate de unităţile sanitare cu paturi, sub coordonarea direcţiilor de sănătate publicălocale, pe baza metodologiei de colectare a datelor. Principalele obiective ale sintezei şi,implicit, ale bazei naţionale de date sunt: evaluarea periodică a sistemului de gestionare adeşeurilor, derulat în unităţile sanitare cu paturi, determinarea calitativă şi cantitativă adeşeurilor produse în unităţile sanitare cu paturi, identificarea riscurilor ce pot fi generate de

această categorie de deşeuri, minimizarea cantităţii de deşeuri medicale generate de

Page 15: 16104_7 DESEURI 2009

8/7/2019 16104_7 DESEURI 2009

http://slidepdf.com/reader/full/161047-deseuri-2009 15/26

  233

unităţile sanitare, precum şi propunerea unor măsuri ce vizează îmbunătăţirea sistemului degestionare a deşeurilor produse în unităţile sanitare. 

Evoluţia cantităţilor de deşeuri medicale periculoase este prezentată în tabelul 7.4.1.

Tabel 7.4.1. Evoluţia cantităţilor de deşeuri medicale periculoase, în perioada 2007 - 2009

Anul Nivelul de estimare Cantităţi medii estimate(t/an)Valori medii

(t/an)

200741 judeţe  12.373

14.080Municipiul Bucureşti 1.707

200841 judeţe  10.864

12.918Municipiul Bucureşti 2.054

200941 judeţe 6.607

11.862Municipiul Bucureşti 5.255

Sursa: Institutul de Sănătate Publică Bucureşti  

Comparativ cu datele raportate pentru anii 2007 şi 2008, în anul 2009 se constatăastfel o scădere a cantităţii de deşeuri periculoase generate de unităţile sanitare cu paturi cu15,75% faţă de anul 2007 şi cu 8,17% faţă de anul 2008. 

Colectarea, transportul şi depozitarea temporară a deşeurilor medicale în interiorulunităţilor medicale se realizează în conformitate cu reglementările specifice în vigoare,stabilite de autoritatea publică centrală pentru sănătate. 

Tratarea şi eliminarea finală a deşeurilor medicale periculoase se realizează prinsterilizare termică (în instalaţii aparţinând unităţilor medicale sau în instalaţii care presteazăservicii pentru terţi) şi prin incinerare (în instalaţii pentru incinerarea deşeurilor industrialepericuloase).

7.5. FLUXURI SPECIALE DE DEŞEURI 

7.5.1. Nămoluri de la epurarea apelor uzate orăşeneşti, care pot fiutilizate în agricultură 

Cadrul legal naţional pentru valorificarea agricolă a nămolului a fost creat printranspunerea Directivei 86/278 privind protecţia mediului şi, în particular, a solului, atunci când se utilizează nămolurile de epurare în agricultură, respectiv prin Ordinul M.M.G.A. nr.344/2004 . Limitele stabilite în acest act normativ pentru metalele grele sunt mai mici decâtcele prevăzute în Directiva 86/278/CEE  avându-se în vedere proiectul de amendare aacesteia. Tot din acest considerent s-au stabilit şi valori limită pentru câţiva compuşiorganici, (cum sunt: AOX, HAP, PCB). Pentru alte elemene poluante care nu sunt cuprinse în ordin, restricţiile de utilizare vor fi stabilite de autoritatea teritorială de protecţie a mediului,pe baza studiilor efectuate de institute de cercetare, pentru fiecare staţie de epurare.

Conform O.M. nr. 344/2004 pentru aprobarea Normelor tehnice privind protecţiamediului şi în special a solurilor, când se utilizează nămoluri de epurare în agricultură ,producătorul de nămol, în speţă operatorul staţiei de epurare a apelor uzate, este reponsabilde tot ceea ce priveşte calitatea, cantitatea, transportul, împrăştierea nămolului pesuprafeţele agricole precum şi efectele acestuia asupra mediului şi sănătăţii omului dupăutilizare.

A.N.P.M. colectează anual date privind cantităţile de nămoluri generate  în staţiile deepurare a apelor uzate orăşeneşti, precum şi modul de gestionare a acestora. Din dateleexistente privind staţiile de epurare a apelor uzate orăşeneşti şi caracterisiticile nămoluluirezultat, s-a evidenţiat calitatea inadecvată pentru împrăştierea pe terenurile agricole anămolurilor generate în majoritatea staţiilor de epurare existente. Deoarece multe

  întreprinderi îşi deversează apele uzate industriale în sistemele de canalizare orăşeneştiprecum şi datorită tratamentului insuficient al acestuia, nămolul rezultat în urma epurăriiacestor ape nu îndeplineşte condiţiile necesare pentru utilizarea în agricultură.

Page 16: 16104_7 DESEURI 2009

8/7/2019 16104_7 DESEURI 2009

http://slidepdf.com/reader/full/161047-deseuri-2009 16/26

  234

La nivelul anului 2008, în România s-a generat o cantitate de circa 125 mii tone(substanţă uscată) de nămoluri de la epurarea apelor uzate orăşeneşti. Datele au fostcolectate de la staţiile de epurare orăşeneşti din România, cu menţiunea că, în cea maimare parte, cantităţile sunt estimate în baza unor calcule teoretice, funcţie de debitele apelor uzate intrate în staţia de epurare. 

 În ceea ce priveşte utilizarea în agricultură, în mod practic, în prezent, nămolurile deepurare nu se folosesc în acest scop. Sunt preluate de fermele agricole sau agricultoriparticulari doar nămolurile prelucrate din staţiile de epurare a apelor uzate din zootehnie(rezultate de la crescătoriile de animale). În rest, nămolurile sunt depozitate în diferite locuri,pe platforme de deshidratare sau alte terenuri aparţinând staţiei de epurare, de undeperiodic, se transportă la depozitele de deşeuri municipale.

Referitor la gestionarea nămolurilor de la staţiile de epurare municipale, în tabelul7.5.1. se prezintă modalităţile utilizate şi cantităţile gestionate.

Tabel 7.5.1. Gestionarea nămolurilor  de la staţiile de epurare municipale Modalităţi de gestionare  Cantităţi (tone) 

Depozitate pe depozite de deşeuri sau în stoc propriu 124.073

Incinerare şi alte forme de eliminare 0Imprăştiate pe teren 353Sursa:  Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului  

Pentru a încuraja reciclarea nămolului în agricultură, trebuie să fie luat în considerareurmătorul aspect: dezvoltarea reciclării nămolului în agricultură depinde, în linii mari, deposibilităţile de îmbunătăţire a calităţii nămolului şi de creşterea încrederii în calitateanămolului. Acesta implică prevenirea la sursă a poluării apei uzate, prin reducerea surselorposibile de metale grele sau compuşi organici, la intrarea în sistemul de canalizare şi îmbunătăţirea metodelor de tratare a nămolului, precum şi asigurarea monitorizării calităţiinămolului. Aceste soluţii tehnice cer investiţii majore companiilor de tratare a apei uzate sauautorităţilor locale pentru schimbările în metodele de tratarea a apei uzate.

7.5.2. Deşeuri de echipamente electrice şi electronice (DEEE) 

Principalele obiective ale H.G. nr. 448/2005 privind deşeurile de echipamenteelectrice şi electronice ( DEEE) sunt:

prevenirea apariţiei deşeurilor de echipamente electrice şi electronice şi reutilizarea,reciclarea şi alte forme de valorificare a acestor tipuri de deşeuri, pentru a reduce, încea mai mare măsură, cantitatea de deşeuri eliminate;  îmbunătăţirea performanţei de mediu a tuturor operatorilor implicaţi în ciclul de viaţă alEEE (producători, distribuitori şi consumatori) şi în mod special a agenţilor economicidirect implicaţi în tratarea deşeurilor de echipamente electrice şi electronice. 

H.G. nr. 448/2005 privind DEEE   se aplică categoriilor de echipamente electrice şielectronice (Tabel 7.5.2.), cu condiţia ca acestea să nu fie parte componentă a unui alt tip deechipament, ce nu intră sub incidenţa prezentei hotărâri. 

Tabel 7.5.2. Categorii de echipamente electrice şi electronice (EEE) Categoria 1 Aparate de uz casnic de mari dimensiuniCategoria 2 Aparate de uz casnic de mici dimensiuniCategoria 3 Echipamente informatice şi de telecomunicaţii Categoria 4 Echipamente de larg consumCategoria 5 Echipamente de iluminatCategoria 6 Unelte electrice şi electronice 

Categoria 7 Jucării, echipamente sportive şi de agrement Categoria 8  Dispozitive medicale (cu excepţia tuturor produselor implantate şi infectate) 

Page 17: 16104_7 DESEURI 2009

8/7/2019 16104_7 DESEURI 2009

http://slidepdf.com/reader/full/161047-deseuri-2009 17/26

  235

Categoria 9 Instrumente de supraveghere şi control Categoria 10 Distribuitoare automate

Pot introduce pe piaţă echipamente electrice şi electronice numai producătorii înregistraţi în Registrul Producătorilor şi Importatorilor de EEE, constituit la A .N.P.M.

La începutul anului 2006, s-a demarat procedura de înregistrare a producătorilor deechipamente electrice şi electronice în Registrul producătorilor şi importatorilor deechipamente electrice şi electronice, conform cerinţelor legislaţiei în vigoare. Până lasfârşitul anului 2009, s-au înregistrat 1.157 producători de echipamente electrice şielectronice (EEE).

În anul 2008, a fost pusă pe piaţă o cantitate de 243.728,78 tone EEE. Distribuţiaacesteia pe categorii este prezentată în tabelul 7.5.3. 

Tabel 7.5.3. Distribuţia pe categorii a EEE, puse pe piaţă în anul 2008 Categorie Cantitate (tone)

Aparate de uz casnic de mari dimensiuni 161.964,55Aparate de uz casnic de mici dimensiuni 18.080,61Echipamente informatice şi de telecomunicaţii 19.715,01Echipamente de larg consum 22.659,92Echipamente de iluminat 3.926,90Unelte electrice şi electronice 9.918,45Jucării, echipamente sportive şi de agrement 466,23Dispozitive medicale (cu excepţia tuturor produselor implantate şi infectate) 5.605,49Instrumente de supraveghere şi control 934,14Distribuitoare automate 457,48

Sursa: Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului  

  În vederea realizări obiectivelor anuale de colectare, reutilizare, reciclare şivalorificare a DEEE producătorii pot acţiona: 

individual, utilizând propriile resurse;prin transferarea acestor responsabilităţi, pe bază de contract, către un operatoreconomic legal constituit şi autorizat în acest sens. 

Au obţinut Licenţa de operare  în vederea preluării responsabilităţii privind realizareaobiectivelor anuale de colectare, reutilizare, reciclare şi valorificare a deşeurilor deechipamente electrice şi electronice următoarele Asociaţii: 

Eco Tic – autorizată pentru categoriile 1, 2, 3, 4, 6, 7, 9, 10;  Rorec – autorizată pentru categoriile 1 – 10;Recolamp - autorizată pentru categoriile 5 a – f;

Environ – autorizată pentru toate categoriile, cu excepţia 5 b – f;CCR Logistics Systems RO s.r.l. – autorizată pentru categoriile 1 – 10;Ecosys Recycling s.r.l. - autorizată pentru categoriile 1 – 10.

Producătorii sau organizaţiile colective autorizate sunt obligaţi să ţină un registru şisă raporteze către A.N.P.M., anual, până la 30.04, următoarele: 

cantitatea de EEE pusă pe piaţă; cantitatea de DEEE colectată; modul de gestionare a DEEE colectate.

Autorităţile Administraţiei Publice Locale şi operatorii economici care administreazăpuncte de colectare a DEEE, raportează la A.P.M., anual, până la 30.04, următoarele: cantitatea de DEEE colectată; modul de gestionare a DEEE colectate.

Operatorii economici care tratează, reciclează sau valorifică DEEE, raportează laA.P.M., anual, până la 30.04, informaţii privind cantităţile de DEEE preluate, din care:

Page 18: 16104_7 DESEURI 2009

8/7/2019 16104_7 DESEURI 2009

http://slidepdf.com/reader/full/161047-deseuri-2009 18/26

  236

cantitatea de deşeuri valorificabile rezultate din procesare (pe categorii de materiale şisubstanţe); cantitatea de deşeuri nevalorificabile destinate eliminării; cantitatea de deşeuri tratate în ţară;cantitatea de deşeuri exportate pentru a fi tratate în alte state. 

Raportările producătorilor, organizaţiilor colective, ale autorităţilor  administraţieipublice locale şi ale operatorilor economici se constituie într-o bază de date naţională,organizată la A.N.P.M.

Sinteza datelor privind EEE şi DEEE la nivel naţional este parte componentă aRapoartelor privind aplicarea prevederilor Directivei 2002/96/EC privind deşeurile deechipamente electrice şi electronice transmise Comisiei Europene.

În anul 2008, (datele pentru anul 2009 sunt în curs de prelucrare şi validare) au fostcolectate 21718.40  tone DEEE. Din cantitatea totală, 42% au reprezentat DEEE dinCategoria 1, 29% DEEE din Categoria 3 şi 24% DEEE din Categoria 4. 

Din cantitatea totală colectată, 36,43% au fost tratate, din care aproximativ 30% înRomânia, restul aflându-se, la sfârşitul anului 2008, în stoc la operatorii economicicolectori/tratatori.

7.5.3. Vehicule scoase din uz (VSU)

Operatorii economici implicaţi în implementarea Directivei 2000/53/CE , transpusă înlegislaţia naţională prin H.G. nr. 2.406/2004 privind gestionarea vehiculelor scoase din uz , cumodificările şi completările ulterioare, sunt: producatorii, distribuitorii, colectorii, companiilede asigurări, precum şi operatorii care au ca obiect de activitate tratarea, recuperarea,reciclarea vehiculelor scoase din uz, inclusiv a componentelor şi materialelor acestora. 

Începând cu data de 1 ianuarie 2007, operatorii economici sunt obligaţi să asigure,realizarea următoarelor obiective, luând în considerare masa medie la gol:

reutilizarea şi valorificarea a cel puţin 75% din masa medie pe vehicul şi an, a

vehiculelor fabricate înainte de 1 ianuarie 1980;reutilizarea şi valorificarea a cel puţin 85% din masa medie pe vehicul şi an, avehiculelor fabricate după 1 ianuarie 1980; reutilizarea şi reciclarea a 70% din masa medie pe vehicul şi an, a vehiculelor fabricate înainte de 1 ianuarie 1980;reutilizarea şi reciclarea a 80% din masa medie pe vehicul şi an, a vehiculelor fabricate începând cu data de 1 ianuarie 1980.

Începând cu 1 ianuarie 2015, operatorii economici sunt obligaţi să asigure realizareaurmătoarelor obiective, luând în considerare masa medie la gol: 

reutilizarea şi valorificarea a cel puţin 95% din masa medie pe vehicul şi an, pentrutoate vehiculele scoase din uz;reutilizarea şi reciclarea a cel puţin 85% din masa medie pe vehicul şi an, pentru toate

vehiculele scoase din uz.  În scopul monitorizării atingerii obiectivelor prevăzute mai sus, operatorii economici,

care desfăşoară operaţiuni de tratare a vehiculelor scoase din uz, au obligaţia de a transmiteautorităţilor teritoriale pentru protecţia mediului formularele prevăzute în Anexa nr. 2completate pentru anul precedent, până la data de 15 martie a anului în curs .

A.N.P.M. solicită anual operatorilor economici, prin intermediul APM-urilor,următoarele date: 

numărul certificatului de distrugere emis pentru fiecare vehicul scos din uz colectat; numărul de vehicule scose din uz colectate pe categoriile M1 şi N1;  masa vehiculului din documentele de înmatriculare pentru fiecare vehicul scos din uzşi seria şasiului aferent; 

anul de fabricaţie (înainte sau după 1980) pentru fiecare vehicul scos din uz;  greutatea la recepţie pentru fiecare vehicul scos din uz; 

Page 19: 16104_7 DESEURI 2009

8/7/2019 16104_7 DESEURI 2009

http://slidepdf.com/reader/full/161047-deseuri-2009 19/26

  237

cantitaţile de materiale rezultate de la depoluarea şi dezmembrarea VSU, materialelerezultate din tocarea vehiculelor scose din uz în România, masa totală a vehiculelor scoase din uz şi exportate, pe ţară şi masa totală a părţilor vehiculelor scoase din uzdin România şi exportate pentru tratare ulterioară (reciclate/eliminate);cantităţile sunt raportate doar pentru VSU tratate;

cantităţile raportate de fiecare operator economic, provin din: registre de operare, notede cântar şi documente contabile. Operatorii economici trebuie să deţină registrele de operare care conţin: 

copii ale certificatelor de distrugere;inventarele şi locaţiile, pe tipuri şi cantităţi, ale tuturor substanţelor, materialelor şicomponentelor rezultate în urma operaţiunilor de pretratare şi tratare a vehiculeloruzate;evidenţa tuturor deşeurilor reciclate sau eliminate, precum şi informaţii privindcomponentele reutilizate;informaţii privind fluxurile de deşeuri din alte domenii de activitate ale unităţii, care vor fi eliminate împreună cu fluxurile de deşeuri rezultate de la gestionarea vehiculelor scoase din uz;

probleme în funcţionare, cauzele acestora şi măsurile luate pentru soluţionareaacestora.

Numărul total de vehicule scose din uz, colectate şi pentru care au fost emisecertificate de distrugere, în anul 2008, a fost de 53.912 unităţi; din cele 53.912 unităţi,51.577 au fost tratate, restul aflându-se pe stoc la operatorii economici autorizaţi pentrucolectare/tratare. Aceste date provin de la operatorii economici autorizaţi pentru colectareaşi tratarea VSU. 

Masa medie la gol pentru VSU tratate a fost de 44.031,03 tone, din care 3.740,38tone au fost reutilizate, 33.113,49 tone au fost reciclate şi 34.323,37 tone au fost valorificate. 

Obiectivele realizate la nivelul anului 2008, pentru VSU intrate în procesul de tratare,au fost:

reutilizarea şi valorificarea: 86,45%;

reutilizarea şi reciclarea: 83,70%;La sfârşitul anului 2009, îşi desfăşurau activitatea un număr de 229 operatori

economici autorizaţi pentru colectarea VSU, însumând 252 puncte de lucru.Producătorii şi importatorii de vehicule, în număr de 31, şi-au constituit reţelele de

colectare a VSU uniform răspândite în teritoriu. Lista operatorilor economici autorizaţi să desfăşoare activităţi de colectare şi/sau

tratare a vehiculelor scoase din uz, se actualizează periodic şi se publică pe site-ul A.N.P.M.

7.5.4. Uleiuri uzate

Conform H.G. nr. 235/2007 privind gestionarea uleiurilor uzate , producătorii şi

importatorii de uleiuri, sunt obligaţi să asigure organizarea sistemului de gestionare auleiurilor uzate, corespunzător cantităţilor şi tipurilor de uleiuri introduse pe piaţă. Aceastăobligaţie se poate realiza individual sau prin terţii indicaţi autorităţilor publice centrale pentruprotecţia mediului, de către persoanele responsabile.

În scopul stabilirii unui sistem coerent de gestionare a uleiurilor uzate, persoaneleresponsabile pot încheia acorduri voluntare cu autorităţile publice centrale şi/sau locale. 

Urmare a analizei raportărilor din anul 2008, transmise de producatorii şi importatoriide uleiuri, s-au constatat următoarele: 

nu există niciun acord voluntar încheiat; 11 producatori interni de uleiuri au raportat uleiul introdus pe piaţă şi cantităţile deuleiuri uzate preluate în numele lor (în numele persoanelor responsabile);35 importatori de uleiuri au raportat uleiul introdus pe piaţă şi cantităţile de uleiuri uzatepreluate în numele lor (în numele persoanelor responsabile);

Page 20: 16104_7 DESEURI 2009

8/7/2019 16104_7 DESEURI 2009

http://slidepdf.com/reader/full/161047-deseuri-2009 20/26

  238

Cei 11 producători interni de uleiuri, inventariaţi de agenţiile judeţene pentru protecţiamediului, au introdus pe piată cantitatea de 54.397 t ulei proaspăt, iar operatorii economicicare au fost raportaţi de producătorii interni ca fiind cei care au comercializat această cantitate de ulei (distribuitorii producătorilor interni), au colectat,   în numele producătorilorinterni, în anul 2008, cantitatea de 2.271 t de ulei uzat.

La nivel naţional, în anul 2008, au fost inventariaţi de agenţiile judeţene pentruprotecţia mediului, 35 de operatori economici importatori, care au introdus pe pia ţă cantitatea de 31.244 t ulei proaspăt, iar operatorii economici care au fost raportaţi deproducătorii interni, ca fiind cei care au comercializat această cantitate de ulei (distribuitoriiproducătorilor interni), au colectat,  în numele producătorilor interni, în anul 2008, cantitateade 116 t de ulei uzat.

Au fost identificaţi de agenţiile judeţene pentru protecţia mediului şi inventariaţi, 1.321de agenţi economici generatori de uleiuri uzate la nivel naţional, care, în anul 2008, auraportat cantitatea de 29.569 t de uleiuri proaspete utilizate şi au generat cantitatea de10.493 t de uleiuri uzate.

Din cei 1.321 de operatori economici generatori de uleiuri uzate, în anul 2008, unnumăr de 186 de operatori economici au raportat că 377 t de ulei uzat a fost reutilizată în

diferite scopuri (3,6% din cantitatea de ulei uzat generată).Cantitatea totală de ulei uzat generată de persoane fizice se regăseşte la: service-urile auto precum şi la persoanele fizice autorizate de R.A.R. pentrudesfăşurarea activităţii de schimb de consumabile; staţiile de distribuţie a produselor petroliere; alţi operatori economici care comercializează uleiuri de motor şi de transmisie.

Cantitatea totală de ulei uzat generată de persoane fizice, în anul 2008, a fost de2.653 t.

La nivel naţional, în anul 2008, au fost inventariate 685 de staţii de distribuţie aproduselor petroliere funcţionale, care au colectat 7 t ulei uzat.

  În urma analizei raportării pe anul 2008, a rezultat un număr de 65 de operatorieconomici care au colectat uleiuri uzate, iar cantitatea de ulei uzat colectată de aceştia a fost

de 6.679 t.Πn concluzie, cantitatea totala de ulei uzat colectată în anul 2008, este formată din:

cantitatea colectată de operatorii economici autorizaţi numai pentru colectar eauleiurilor uzate, care este de 6.679 t;cantitatea primită în vederea reutilizării, 378 t; cantitatea primită în vederea valorificării prin co-incinerare, 1.470 t;cantitatea primită în vederea valorificării prin alte modalităţi decât co-incinerare sauregenerare, 11.397 t;cantitatea primită în vederea valorificării prin combustie în centrale termice, 180 t;cantitatea primită în vederea eliminării prin incinerare, 36 t. 

Πn ceea ce priveşte valorificarea uleiurilor uzate, legislaţia în vigoare prevede

următoarele:valorificarea uleiurilor uzate se realizează cu prioritate prin regenerare, în cazul în careuleiurile uzate se pretează acestei operaţii;  în cazul în care condiţiile tehnice şi economice fac neviabilă regenerarea, valorificareauleiurilor uzate se realizează prin coincinerare şi prin alte operaţii de valorificare, fără apune în pericol sănătatea umană şi fără a utiliza metode sau procedee susceptibile dea prejudicia mediul.

În România, în prezent, nu sunt instalaţii funcţionale, conform legislaţiei în vigoare şia normelor europene, pentru regenerarea uleiurilor uzate.

La nivelul anului 2008, au fost inventariaţi:7 operatori economici care au valorificat energetic cantitatea de 1.470 t uleiuri uzateprin co-incinerare;

37 valorificatori a uleiurilor uzate care au valorificat cantitatea de 11.316 t de uleiuriuzate, în scopul obţinerii unui combustibil greu de focare;

Page 21: 16104_7 DESEURI 2009

8/7/2019 16104_7 DESEURI 2009

http://slidepdf.com/reader/full/161047-deseuri-2009 21/26

  239

17 operatori economici autorizaţi să valorifice uleiuri uzate prin combustie în centraletermice din import, care au consumat 209 t de uleiuri uzate.

7.5.5. Gestionarea şi controlul bifenililor policloruraţi şi ale altor  

compuşi similari 

  În vederea evitării efectelor negative asupra sănătăţii populaţiei şi asupra mediului  înconjurător, bifenilii policloruraţi şi compuşii similari sunt supuşi unui regim specific degestionare şi control, stabilit prin legislaţia în vigoare. 

În anul 2005, au fost inventariate echipamentele cu conţinut de PCB/PCT(transformatoare şi condensatoare), aflate în funcţiune sau scoase din uz la operatoriieconomici, inventar pe baza căruia a fost elaborat planul naţional de eliminare pentru acestetipuri de echipamente.

Inventarul echipamentelor cu PCB/PCT aflate în funcţiune sau scoase din uz laoperatorii economici se actualizează periodic, pe măsura eliminării unor echipamentescoase din funcţiune şi a identificării de noi echipamente. 

Faţă de cantităţile planificate pentru eliminare în anul 2009 (12.568 condensatoare şi 46

transformatoare), au fost predate spre eliminare 19.809 bucăţi condensatoare  şi 52 bucăţitransformatoare.

La sfârşitul anului 2009, în România, existau trei instalaţii autorizate pentrueliminarea echipamentelor cu conţinut de PCB/PCT: PRO AIR CLEAN Timişoara – incinerare, IF TEHNOLOGII Cluj  –  incinerare şi SETCAR Brăila – tratare fizico-chimică şibiologică. 

Având în vedere capacităţile de tratare existente în România, o mare parte aechipamentelor cu conţinut de PCB/PCT este transportată spre a fi eliminată în instalaţiiautorizate din alte state membre, transferul acestora realizându-se cu respectareaprevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.013/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului  

 privind transferurile de deşeuri .

7.5.6. Deşeuri de baterii şi acumulatori 

Principalele obiective ale HG nr. 1.132/2008 privi nd regimul bateriilor şi acumulatorilor şi al deşeurilor de baterii şi acumulatori sunt:

stabilirea cerinţelor privind introducerea pe piaţă a bateriilor şi acumulatorilor şi a unor reguli specifice privind colectarea, tratarea, reciclarea şi eliminarea deşeurilor de bateriişi acumulatori, destinate să completeze legislaţia naţională armonizată privind deşeurileşi să promoveze un nivel înalt de colectare şi reciclare a deşeurilor de baterii şiacumulatori, precum şi reglementarea interzicerii introducerii  pe piaţă a bateriilor şiacumulatorilor care conţin substanţe periculoase.   îmbunătăţirea performanţelor de mediu ale bateriilor şi acumulatorilor şi ale activităţilor 

aferente tuturor operatorilor economici implicaţi în ciclul de viaţă al bateriilor şiacumulatorilor, respectiv ale producătorilor, distribuitorilor şi utilizatorilor finali şi înspecial ale operatorilor direct implicaţi în operaţiunile de tratare şi reciclare a deşeurilor de baterii şi acumulatori. 

H.G. nr. 1.132/2008 privind regimul bateri ilor şi acumulatorilor şi al deşeurilor debaterii şi acumulatori  se aplică tuturor tipurilor de baterii şi acumulatori, (Tabel 7.5.4.),indiferent de forma, volumul, greutatea, materialele componente sau utilizarea acestora, fărăa se aduce atingere legislaţiei naţionale armonizate care transpune Directiva 2000/53/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 18 septembrie 2000 privind vehiculele scoasedin uz şi Directiva 2002/96/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 27 ianuarie2003 privin d deşeurile provenite de la echipamente electrice şi electronice (DEEE). 

Page 22: 16104_7 DESEURI 2009

8/7/2019 16104_7 DESEURI 2009

http://slidepdf.com/reader/full/161047-deseuri-2009 22/26

  240

Tabel 7.5.4. Tipuri de baterii şi acumulatori 

Baterii portabile (categoriile 1 şi 2)  

1a Alcaline

1b Litiu

1c Zinc Carbon

1d Zinc Aer

1e Oxid de Mercur (HgO)

1f Oxid de Argint (Ag2O)

1g Ansamblu de baterii

1h Altele

2a Nichel Cadmiu (NiCd)

2b Plumb

2c Nichel Metal Hidrura (NiMH)

2d Litiu Ion

2e Litiu Polimer

2f Altele

Baterii auto

(categoria 3)

3a Plumb Acid

3b Nichel Cadmiu (NiCd)

3c Altele

Baterii industriale

(categoria 4)

4a Plumb Acid

4b Nichel Cadmiu (NiCd)

4c Altele

Pot introduce pe piaţă baterii şi acumulatori numai producătorii înregistraţi înRegistrul Producătorilor de baterii şi acumulatori, constituit la A.N.P.M.

În anul 2009, s-a demarat procedura de înregistrare a producătorilor de baterii şiacumulatori în Registrul producătorilor baterii şi acumulatori, conform cerinţelor legislaţiei învigoare. Până la 31.12.2009, s-au înregistrat 130 producători de baterii şi acumulatori.

Figura 7.5.1. Distribuţia tipurilor de baterii şi acumulatori puse pe piaţă în anul 2009  

Categoria 1

Categoria 2

Categoria 3

Categoria 4

Categoria 1 Categoria 2 Categoria 3 Categoria 4  Sursa:  Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului  

Page 23: 16104_7 DESEURI 2009

8/7/2019 16104_7 DESEURI 2009

http://slidepdf.com/reader/full/161047-deseuri-2009 23/26

  241

Producătorii de baterii şi acumulatori sunt obligaţi să organizeze colectarea şigestionarea deşeurilor de baterii şi acumulatori în una dintre următoarele modalităţi: 

individual;prin transferarea responsabilităţilor, pe bază de contract, către un operator economiclegal constituit, denumit în continuare organizaţie colectivă. 

Producătorii sau organizaţiile colective  autorizate, precum şi operatorii economiciautorizaţi pentru colectarea şi tratarea deşeurilor de bateriii şi acumulatori sunt obligaţi săţină evidenţa şi să raporteze către A.N.P.M./A.P.M., în conformitate cu prevederile Ordinului nr. 1.399/2032 din 2009 al Ministerului Mediului şi Ministerului Economiei, pentru aprobarea Procedurii privind modul de evidenţă şi raportare a datelor referitoare la baterii şi acumulatori şi la deşeurile de baterii şi acumulatori , informaţii referitoare la tipurile şi cantităţile de bateriişi acumulatori puse pe piaţă, respectiv la tipurile şi cantităţile de deşeuri de baterii şiacumulatori colectate şi la modul de gestionare a acestora. Prima raportare se face pentruanul 2009, iar datele sunt în curs de prelucrare la A.N.P.M.

7.5.6.1. Gestionarea deşeurilor de baterii şi acumulatori portabili 

Producătorii de baterii şi acumulatori portabili sau organizaţiile colective careacţionează în numele lor sunt obligaţi: să realizeze o evidenţă care  să cuprindă informaţii privind tipul, numărul şi greutateabateriilor şi acumulatorilor portabili introduşi pe piaţă, ale deşeurilor de baterii şiacumulatori portabili colectate, precum şi a punctelor de colectare organizate; să stabilească sisteme de colectare adecvate pentru deşeurile de baterii şi acumulatoriportabili, în vederea îndeplinirii ratelor de colectare.

Sistemele de colectare trebuie:să permită utilizatorilor finali să se debaraseze de deşeurile de baterii şi acumulatoriportabili la un punct de colectare accesibil în vecinătatea acestora, ţinând seama dedensitatea populaţiei; să impună distribuitorilor să primească gratuit înapoi deşeurile de baterii şi acumulatoriportabili, atunci când aceştia furnizează baterii şi acumulatori portabili noi;să nu implice niciun cost pentru utilizatorii finali care se debarasează de deşeurile debaterii şi acumulatori portabili şi nicio obligaţie de a cumpăra o baterie nouă sau unacumulator nou.

7.5.6.2. Gestionarea deşeurilor de baterii şi acumulatori auto şiindustriali 

Producătorii de baterii şi acumulatori industriali sau terţii care acţionează în numelelor sunt obligaţi: 

să stabilească sisteme de colectare a deşeurilor de baterii sau acumulatori industriali,

indiferent de compoziţia chimică şi de origine, prin care să fie asigurată returnareaacestora de către utilizatorii finali. Terţii independenţi pot, de asemenea, să colectezebateriile şi acumulatorii industriali; să asigure predarea deşeurilor de baterii şi acumulatori industriali colectaţ i unui operatoreconomic care desfăşoară activităţi de tratare şi/sau reciclare pe bază de contract; să realizeze o evidenţă care să cuprindă informaţii privind tipul, numărul şi greutateabateriilor şi acumulatorilor industriali colectaţi şi predaţi pentru tratare şi/sau reciclare. 

Producătorii de baterii şi acumulatori auto sau terţii care acţionează în numele lor suntobligaţi: 

să predea deşeurile de baterii şi acumulatori auto unui operator economic caredesfăşoară, pe bază de contract, activităţi de tratare şi/sau reciclare; 

să realizeze o evidenţă care să cuprindă informaţii privind tipul, numărul şi greutateabateriilor şi acumulatorilor auto introduşi pe piaţă, precum şi tipul, numărul şi greutateabateriilor şi acumulatorilor auto colectaţi şi predaţi pentru tratare şi/sau reciclare; 

Page 24: 16104_7 DESEURI 2009

8/7/2019 16104_7 DESEURI 2009

http://slidepdf.com/reader/full/161047-deseuri-2009 24/26

  242

să stabilească sisteme de colectare a deşeurilor de baterii şi acumulatori auto de lautilizatorii finali sau de la un punct de colectare accesibil în vecinătatea acestora, atuncicând colectarea nu se desfăşoară în cadr ul sistemelor la care se face referire înHotărârea Guvernului nr. 2.406/2004 privind gestionarea vehiculelor scoase din uz, cumodificările şi completările ulterioare. 

7.6. ACŢIUNI DESFĂŞURATE PENTRU DEZVOLTAREA SAUÎMBUNĂTĂŢIREA ACTIVITĂŢILOR DE GESTIONARE A DEŞEURILOR  

  În anul 2009, au fost realizate o serie de măsuri care au condus la îmbunătăţireaactivităţilor de gestionare a deşeurilor municipale şi de producţie, cum ar fi: 

elaborarea, aprobarea şi începerea implementării unor proiecte de complexitate diferită(sisteme de management integrat al deşeurilor, proiecte de colectare selectivă, staţii detransfer etc.), finanţate din fonduri europene; sistarea activităţii pe depozitele neconforme, pentru deşeuri municipale şi industriale, latermenele prevăzute prin legislaţia în vigoare; organizarea a numeroase campanii de educare şi conştientizare a publicului.   În prezent, sunt în curs de derulare proiecte finanţate din fonduri europene, care

prevăd dezvoltarea sistemelor integrate de gestionare a deşeur ilor.Progresul în îmbunătăţirea gestionării deşeurilor depinde, în mod inevitabil, de

continuarea drumului către o economie de piaţă, în care stimulentele financiare pentrureducerea cantităţii de deşeuri, vor avea un rol din ce în ce mai important de jucat, în caresubvenţiile sunt eliminate şi în care consumatorii plătesc preţul real pentru energie, apă şimaterii prime. Dezvoltarea de standarde şi reglementări de mediu, precum şi întărireasistemului de aplicare şi control, vor fi necesare pentru a preveni eliminarea ilegală adeşeurilor (de exemplu amenzi suficient de mari pentru a descuraja în mod eficientpotenţiala infracţionalitate de mediu). 

7.7. TENDINŢE PRIVIND GENERAREA DEŞEURILOR  Deşeurile de orice fel, rezultate din multiplele activităţi umane, constituie o problemă

de actualitate datorată, atât creşterii continue a cantităţilor şi a tipurilor acestora (care prindegradare şi infestare în mediul natural prezintă un pericol pentru mediul înconjurător şisănătatea populaţiei), cât şi însemnatelor cantităţi de materii prime, materiale refolosibile şienergie care pot fi recuperate şi introduse în circuitul economic. 

Aplicarea unui sistem durabil de gestionare a deşeurilor implică schimbări majore alepracticilor actuale. Implementarea acestor schimbări va necesita participarea tuturor segmentelor societăţii: persoane individuale în calitate de consumatori, întreprinderi, instituţiisocial-economice, precum şi autorităţi publice. 

Generarea deşeurilor este indicatorul care ilustrează cel mai bine măsura

interacţiunii dintre activităţile umane şi mediu. Generarea deşeurilor urmează, de obicei,tendinţele de consum şi de producţie. De exemplu, generarea deşeurilor menajere(cantitate/locuitor) creşte odată cu creşterea nivelului de trai. Creşterea producţieieconomice, dar şi gestionarea ineficientă a resurselor, conduc la generarea de cantităţi maride deşeuri. 

7.7.1. Prognoza privind generarea deşeurilor municipale 

Prognoza de bază ia în considerare factorii de influenţă şi anume: evoluţia populaţiei;evoluţia economiei; racordarea la sistemele centrale de canalizare/epurare; prognozaactivităţilor de construcţii; schimbări în comportamentul consumatorilor, educaţia privindmediul înconjurător, nivelul de trai. 

Cu toate că, pe termen scurt şi mediu, principala opţiune de gestionare a deşeurilor va fi în continuare depozitarea, obiectivul este de a promova opţiuni superioare de

Page 25: 16104_7 DESEURI 2009

8/7/2019 16104_7 DESEURI 2009

http://slidepdf.com/reader/full/161047-deseuri-2009 25/26

  243

gestionare şi de a asigura alinierea la practicile europene, de evitare, pe cât posibil, asoluţiilor de eliminare finală (depozitare, incinerare).

Deşeurile municipale reprezintă o problemă rezolvabilă tehnic numai după cesocietatea îşi va asuma rolul important în separarea, reutilizarea, reciclarea şi compostareaacestora, iar industria va acorda atenţia corespunzătoare proiectării, astfel încât produselesă poată fi reutilizate sau reciclate. 

Cantitatea de deşeuri municipale generate va creşte din cauza creşterii consumului debunuri la populaţie, aceasta fiind estimată la 0,8% pe an/locuitor. 

Pentru cantitatea de nămoluri generate de staţiile de epurare orăşeneşti, s-a luat înconsiderare populaţia racordată la sistemele de alimentare cu apă şi canalizare, şi s-aprognozat o creştere medie de 25% pe an a populaţiei racordate, în acest fel crescândproporţional şi cantitatea de nămol generată.

Pentru cantitatea de deşeuri din construcţii şi demolări s-a prognozat, de asemenea, ocreştere medie de 0,8% pe an în ceea ce priveşte generarea. 

Pornind de la cantităţile de deşeuri estimate a fi generate şi ţinând seama deobiectivele stabilite privind extinderea sistemului de colectare şi implementarea colectăriiselective, au fost estimate cantităţile de deşeuri care vor fi colectate, precum şi cantităţile de

deşeuri care urmează a fi colectate separat. 

7.7.2. Prognoza generării deşeurilor de producţie

Deşi este dificil de realizat o prognoză a generării deşeurilor de producţie, deoareceaceasta este direct influenţată de prognoza de dezvoltare industrială, este de aşteptat caindicele de generare a deşeurilor industriale să scadă, pe măsură ce vor fi implementatetehnologii curate şi se vor aplica principiile prevenirii, reducerii  şi controlului integrat alpoluării. 

Va fi necesară schimbarea abordării modului de gestionare a deşeurilor periculoase,astfel:• schimbarea materiei prime care generează deşeul periculos şi/sau schimbarea şi

modificarea tehnologiei – aplicare BAT;•  renunţarea la realizarea produsului care generează deşeurile; •  găsirea unor modalităţi de valorificare şi înlocuirea depozitării permanente cu stocarea

temporară  în vederea valorificării; •  promovarea dezvoltării instalaţiilor specifice de tratare, inclusiv tratarea fizico-chimică şi,

acolo unde deşeul devine nepericulos, depozitare pe depozite pentru deşeurinepericuloase;

•  depozitarea deşeurilor periculoase care nu pot fi valorificate sau incinerate se va realiza în depozite conforme cu cerinţele Uniunii Europene. 

Investiţiile necesare pentru tratarea/eliminarea deşeurilor periculoase vor fi realizate decătre agenţii economici care generează deşeurile sau, în regim privat, de operatori economici

specializaţi care vor realiza aceste operaţii pentru terţi contra cost. 7.7.3. Îmbunătăţirea calităţii managementului deşeurilor 

Prin implementarea prevederilor legale în activitatea curentă a agenţilor economici şia administraţiilor publice locale, se preconizează că impactul gestionării deşeurilor asupramediului şi sănătăţii umane se va reduce semnificativ. 

Conform legislaţiei în vigoare, obiectivul general al Strategiei Naţionale deGestionare a Deşeurilor şi a Planului Naţional de Gestionare a Deşeurilor, este dezvoltareaunui sistem integrat de gestionare a deşeurilor, eficient din punct de vedere economic şicare să asigure protecţia sănătăţii populaţiei şi a mediului.

Pentru îndeplinirea obiectivelor de mai sus este necesară implicarea, practic, a

  întregii societăţi, reprezentată prin autorităţi publice, generatori de deşeuri, asociaţiiprofesionale, societatea civilă.

Page 26: 16104_7 DESEURI 2009

8/7/2019 16104_7 DESEURI 2009

http://slidepdf.com/reader/full/161047-deseuri-2009 26/26

Obiectivele specifice pentru gestionarea deşeurilor sunt:asigurarea celor mai bune opţiuni pentru colectarea şi transportul deşeurilor municipale, în vederea unei cât mai eficiente valorificări şi eliminări a acestora, pentruasigurarea unui management ecologic raţional; reutilizarea, reciclarea, tratarea în vederea recuperării sau eliminării şi eliminarea

corespunzătoare a deşeurilor din construcţii şi demolări; prevenirea eliminării necontrolate pe soluri şi în apele de suprafaţă a nămolurilor orăşeneşti provenite de la staţiile de epurare a apelor uzate; adoptarea şi implementarea de măsuri în vederea prevenirii generării deşeurilor deambalaje, asigurării valorificării şi reciclării şi minimizarea riscului determinat desubstanţele periculoase din ambalaje; punerea în practică a obiectivelor Planului Naţional de Gestionare a Deşeurilor.

În vederea conformării cu cerinţele legislative în domeniul gestionării deşeurilor ,proiecte integrate de management al deşeurilor se vor derula în conformitate cu PlanulNaţional de Gestionare a Deşeurilor şi cu Planurile Regionale de Gestionare a Deşeurilor.Programele de investiţii vor include activităţi legate de ierarhia în ceea ce priveştemanagementul deşeurilor (prevenire, colectare şi colectare selectivă, valorificare şi reciclare,

tratare şi eliminare), în paralel cu închiderea depozitelor de deşeuri neconforme.Proiectele respective vor acoperi aglomerările urbane şi rurale, la nivel  judeţean/regional. De asemenea, se urmăreşte extinderea/finalizarea sistemelor demanagement al deşeurilor, astfel încât acestea să acopere tot teritoriul ţării şi întreagapopulaţie. 

Scopul îl constituie crearea unui sistem modern de management al deşeurilor caresă contribuie la reducerea cantităţii de deşeuri depozitate, prin stabilirea unui sistem adecvatcare să trateze fiecare tip de deşeuri în parte, în vederea protejării mediului.

  În paralel, se vor derula proiecte de conştientizare a populaţiei, având în vederefaptul că, pentru realizarea sistemelor eficiente de gestionare integrată a deşeurilor nu estesuficientă doar dezvoltarea infrastructurii, ci şi implicarea populaţiei. A contribui laconservarea şi refolosirea resurselor existente este mai mult decât dovada unei bune politicicivice, este exact ceea ce trebuie să facă fiecare cetăţean în vederea protejării mediului încare trăim. Reducerea volumului de deşeuri depozitate şi protejarea resurselor naturalepresupun implementarea sistemului de colectare selectivă a deşeurilor, valorificarea şireciclarea deşeurilor refolosibile. Fiecare cetăţean trebuie să conştientizeze faptul că, dacănu acţionează în direcţia colectării selective a unor deşeuri care se generează zilnic(ambalaje de hârtie şi carton, recipiente din plastic, sticlă sau metal, deşeuri electrice şielectronice, deşeuri de baterii şi acumulatori) şi le aruncă amestecat în pubele saucontainere de gunoi, acest lucru se va reflecta, foarte curând, nu doar în gradul ridicat depoluare care afectează sănătatea umană şi a mediului, ci şi în preţul pe care trebuie să-lplătească pentru produsele noi din acelaşi material, pentru serviciul de salubritate etc.