Ministerul Educaţiei, Cercet riӑ i iș Sportului“Şcoala Postlicealӑ Sanitarӑ Slobozia”

PROIECT DE DIPLOMĂ ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU

ANGINĂ PECTORALĂ

Domeniu: S nӑ ӑtate şi Asistenţă PedagogicӑCalificare: Asistent Medical Generalist

1

COORDONATOR: ABSOLVENT:

STOICA ADINA COŢOFANĂ VALENTIN

August2013

2

MOTTO:

„CEEA CE-L FACE PE OM MAI MARE DECÂT SIMPLA LUI VIAŢĂ, ESTE DRAGOSTEA PENTRU VIAŢA CELORLALŢI”

L.F. CELINE

3

Cuprins

Capitolul I Memoriu explicativ………………………………………………………………………………………………………………4

Capitolul II Aparatul cardiovascular……………………………………………………………………………………………………….5

Capitolul III Angina pectoralӑ………………………………………………………………………………………………………………..15

Capitolul IV Educaţie pentru sӑnӑtate……………………………………………………………………………………………………21

Capitolul VRolul asistentei medicale în îngrijirea pacienţilor cu anginӑpectoralӑ……………………………….22Pregӑtirea pacientului pentruElectrocardiogramӑ…………………………………………………………….22Pregӑtirea pacientului pentru explorarea radiologic ӑ a aparatului cardiovascular…………….24

Capitolul VI Fişe tehnice………………………………………………………………………………………………………………………..25Reguli de administrare a medicamentelor………………………………………………………………………….25Mӑsurarea şi notarea pulsului…………………………………………………………………………………………….26

4

Puncţia venoasӑ………………………………………………………………………………………………………………….28

Capitolul VII Caz I…………………………………………………………………………………………………………………………………..31CazII………………………………………………………………………………………………………………………………….34CazIII…………………………………………………………………………………………………………………………………37

Capitolul VIIIBibliografie……………………………………………………………………………………………………………………….40

Capitolul I Memoriu explicativ

Am ales ca subiect pentru lucrarea mea de diplomӑ angina pectoralӑ deoarece morbiditarea şi mortalitatea prin boli coronariene au o frecvent ӑridicatӑ şi în continuӑ creştere, cuprinzând tot mai mulţi oameni cu o varst ӑ mai tânӑrӑ.

5

Suferinţele coronariene pun în pericol viaţa bolnavului atât prin consecinţele lor cât şi prin rӑsunetul resimţit de întregul organism.

Capitolul II Aparatul cardiovascular

Aparatul circulator este format dint-un organ central propulsor al sângelui – inima şi un sistem de vase prin care circulӑ sângele în organism – arborele circulator. Din punct de vedere embrionar aparatul circulator în totalitate se formeazӑ din Mezoderm.

Sistemul circulator este format din inimӑ împreunӑ cu vasele prin care circulӑ sânge în timp ce sistemul limfatic este un sistem de vase prin care circulӑ limfa.

Inima (cordul)Definiţie:

6

Inima este organul central al aparatului cardiovascular, un organ muscular cavitar cu rol de pompӑ si este situatӑ în mediastin – între cei doi plӑmâni.

Are forma unei piramide triunghiulare, cu axul îndreptat oblic în jos, la stânga şi înainte. Astfel 1/3 din inimӑ este aşezatӑ la dreapta si 2/3 din inimӑ la stânga planului mediosagital al corpului. Greutatea inimii este de250-300 g. Prezintă o față convexă, sternocostală și o față plană, diafragmatică. Cele două fe eț se unesc printr-o margine mai ascuțită,marginea dreaptă. Marginea stânga, rotunjită, vine în raport cu plămânulstâng.

Baza inimii este situată posterior și la dreapta, aici gasindu-se vasele mari ale inimii. La baza inimii se gasesc atriile, iar spre vârf, ventriculele. Pe suprafața inimii se găsesc o serie de șan uț ri: două interventriculare și două atrioventriculare, numite și șan uț ri coronare între atrii și ventricule.

Cavitățile inimii:Atriile au formă cubică, o

capacitate mai mică decât a ventriculelor, pereții mai subțiri și prezintă câte o prelungire numite urechuișe.

La nivelul atriului drept se găsesc orificiul:

venei cave superioare; venei cave inferioare; sinusului coronar; urechiușei drepte; atrioventricular drept,

prevăzut cu valva trecuspidă.

7

La nivelul atriului stâng sunt patru orificii de deschidere:

ale venelor pulmonare; al urechiușei stângi; atrioventricular, prevăzut cu valva bicuspidă (mitrală).

Cele două atrii sunt separate prin septul interatrial.Ventriculele au o formă piramidală triunghiulară, cu baza spre orificiul

atrioventricular. Pereții lor nu sunt netezi, ci prezintă pe fa aț internă trabecule. La baza ventriculilor se află orificii atrioventriculare – drept și stâng - fiecare prevăzut cu valva atrioventriculară și orificiile arteriale prin care ventriculul stâng comunică cu aorta, iar cel drept cu trunchiul pulmonar.

Cele două ventricule sunt separate prin septul interventricular.

Structura inimii:

8

Din punct de vedere structural, inima este alcatuită din trei tunici care, de la exterior spre interior, sunt:

1) epicardul;2) miocardul;3) endocardul.

Epicardul este foi aț vișcerală a pericardului seros și acoperă complet exteriorul inimii. Cealaltă foiță a pericardului seros este parietală și acoperă fa aț profundă a pericardului fibros, care are forma unui sac rezistent, cu fundul așezat pe diafragm.

Pericardul fibros protejează inima. El este legat prin ligamente deorganele din jur: stern, coloana vertebrală si diafragmă.

Miocardul, stratul cel mai gros din structura inimii, cuprinde: miocardul contractil; miocardul embrionar, de comandă – țesut nodal.

Fibrele miocardului contractil sunt dispuse circular în atrii și oblic în ventricule. Musculatura atriilor este complet separată de musculatura

ventriculelor, legatură anatomică și functională fiind realizată de țesutul nodal, alcătuit dint-o musculatură specifică ce păstrează caracterele embrionare.

Morfologic țesutul nodal se deosebește de cel de execuție prin aranjamentul neregulat al rinofibrilelor care trec de la o celulă la alta formând re eț le și prin abunden aț sarcoplasmei, bogată în glicogen.

Țesutul nodal prezintă: nodulul sinotrial, în atriul drept, în vecinătatea vărsării venei

cavei superioare; nodulul atrioventricular, situat deasupra orificiului

atrioventricular drept; fasciculul atrioventricular (Hiss), care pleacă din nodulul

atrioventricular și se împarte în două ramuri, una stangă și alta dreaptă, care coboară în ventricule. Cele două ramuri se divid, formând în pereții ventriculari rețeaua subendocardică (Purkinje).

Endocardul căptușește încăperile inimii, trecând fără întrerupere de la

9

atrii spre ventricule. Endocardul de la nivelul atriilor se continuă cu venele,

10

iar la nivelul ventriculilor cu arterele. Endocardul inimii drepte este independent de endocardul inimii stângi.

Vascularizația și inervația inimii:Inima este irigată de cele două artere coronare (stânga și dreapta),

cu originea in artera ascendentă. Din arterele coronare se desprind ramuri colaterale care sunt de tip terminal irigând anumite teritorii din miocard, fără a se uni cu ramurile colaterale vecine.

Dacă una din aceste colaterale se obstruează, teritoriul respectiv nu este vascularizat, se necrozează și se produce angina pectorală. Sângele venos al inimii este colectat de sinusul coronar situat în șantul atrioventricular stâng și care se deschide în atriul drept.

Inervația extrinsecă a inimii este asigurată de nervii cardiaci proveni i ț din simpaticul cervical. Simpaticul are efect cardioaccelerator și vasodilatator coronarian. Parasimpaticul are efect cardioinhibitor și acționează în special asupra nodulilor sinoatrial și atrioventricular.

Arborele vascular este format din artere (vene prin care circulă sângele dinspre inima spre țesuturi și organe), capilare (vene cu calibru foarte mic, la nivelul cărora se fac schimburile între sânge și diferitele eț suturi) și vene (prin care sângele este readus la inimă).Structura arterelor și venelor:

Arterele si venele au în structura pereților lor trei tunici suprapuse,care de la exterior spre interior sunt:

adventicea; media; științima.

Calibrul arterelor scade de la inimă spre periferie, cele mai mici fiind arteriolele (în unele cazuri, metarteriole), care se continuă cu capilarele.

Tunica externă – adventicea – este formată din țesut conjunctiv cu

fibre de colagen si elastic. În structura adventicei arterelor există vase mici de sânge care hrănesc peretele vascular și care patrund în tunica medie. În adventice se găsesc și fibre nervoase vegetative cu rol vasomotor.

Tunica medie are structura diferită, în funcție de calibrul arterelor. La arterele mari numite artere de tip elastic, media este formată din lame elastic cu dispoziție concentrică, nu are fibre musculare netede și țesut conjunctiv. În arterele mici și mijlocii, numite artere de tip muscular, media este groasă și conține numeroase fibre musculare netede printer care sunt dispersate fibre colagen și elastic.

Tunica internă – intima – este alcătuită dintr-un rând de celuleendoteliale turtite, așezate pe o membrană bazală. Intima se continuă cu endocardul ventriculilor.

Peretele venelor, al căror calibru crește de la periferie spre intimă,

11

are în structura sa aceleași trei tunici ca și la artere cu câteva deosebiri. În

12

venele situate sub nivelul cordului, unde sângele circulă în sens opus gravitației, endoteliul acoperă din loc în loc valvule în formă de cuib de randunică, ce au rolul de a fragmenta și directiona coloana de sânge.

Structura capilarelor:Capilarele sunt vase de calibru mic, răspândite în toate eț suturile și

organele. În strucura lor se disting:

la exterior un strat format din țesut conjunctiv cu fibre colagene și

13

reticulă în care se găsesc și fibre nervoase vegetative; la interior, un endoteliu format dintr-un singur strat de celule

turtite, așezate pe membrana bazală.In ficat și în glandele endocrine există capilare de tip special numite

sinusoide; ele au un calibru mai mare, peretele intrerupt din loc în loc, ceea ce favorizează schimburile și un lumen neregulat prezentând dilatări și strâmtori.

14

Circulația mică și mare:

Circulația mare transportă oxigen spre țesuturi și organe, aduce CO2

de la eț suturi și organe spre inimă, având traseul:

inima→corp→inima (Vs)artera aorta→arterele mari si mici→arteriole→venule→vene mijlocii si mari→venele

cave(Ad)

Circulaţia mică asigură transportul sângelui neoxigenat de la cord spre plămâni și a celui încărcat cu oxigen înapoi spre inimă.

inima→plămâni→inima(Vd)artera pulmonară→capilare→vene pulmonare(As)

Sistemul aortic este format din artera aortă și ramurile ei, care irigă toate eț suturile și organele corpului omenesc. Sistemul aortic începe din ventriculul stâng cu aorta ascendentă din care se desprind cele două artere coronare. După ce urcă 5-6 cm se curbează și formează arcul aortic, carese continuă cu aorta descendentă, subîmpărțită în toracală și abdominală. Terminal aorta abdominală se bifurcă în arterele iliace comune, stânga și dreapta.

Ramurile arcului aortic (dinspre dreapta spre stânga): trunchiul brahiocefalic; artera carotidă comună stânga; artera subclaviculară stângă.

Trunchiul brahiocefalic se împarte apoi în artera carotidă comună dreaptă și artera subclaviculară dreaptă. Ambele artere carotide comune, stânga și dreapta, urcă la nivelul gâtului până în dreptul marginii

15

superioare a cartilajului tiroid, unde se bifurcă în artera externă și internă.La acest nivel există o mică dilatație, sinusul carotic (carotidian), bogată în receptori.

Artera carotidă externă irigă: gâtul; regiunile occipitală și temporală; vișcerele fe eț i.

Artera carotidă internă pătrunde în craniu irigând: creierul; ochiul.

Arterele subclaviculare ajung de la originea lor până în axilă unde iau numele de artere axilare. Din arterele subclaviculare se desprind:

artera vertebrală care intră în craniu prin gaura occipitală, unde se unește cu opusa, participând la vascularizația encefalului;

artera toracică internă, din care iau naștere arterele intercostale anterioare.

Artera axilară vascularizaeaz atât pereții axilei cât și peretele anterolateral al toracelui și se continuă cu artera brahială care vascularizează bra uț l.

La plica cotului, artera brahială dă naștere la arterele radială și ulnară care vascularizează antebra uț l. La mână se formează arcadele palmare din care se desprind arterele digitale.

Ramurile aortei descendente:Aorta descendentă toracică de ramuri parietale și vișcerală. Ramurile

vișcerale sunt arterele: bronșice; pericardice; esofagiene.

Artera descendentă abdominală dă și ea ramuri parietale și vișcerale. Ramurile vișcerale sunt:

trunchiul celiac, artera mezenterică superioară; arterele suprarenale (stângă și dreaptă); arterele renale (stângă și dreaptă); arterele testiculare respectiv ovariene (stângă și dreaptă); artera mezenterică inferioară.

Trunchiul celiac se împarte în trei ramuri – splenică, gastrică stângaă și hepatică – și vascularizează stomacul, duodenul, pancreasul, ficatul și splină.

Artera mezenterică superioară vascularizează jejuno-ileonul, cecul, colonul ascendent și partea dreaptă a colonului transvers.

Artera mezenterică inferioară vascularizează partea stângă a colonului transvers, colonel descendent, sigmoidul și partea superioară a rectului.

16

Ramurile terminale ale aortei:Arterele iliace comune – stângă și dreaptă- ajunse la articulația

sacro- iliacă, se împart fiecare în artere iliace externă și internă.Artera iliacă externă iese din bazin și ajunge pe fa aț anterioară a

coapsei devenind artera femurală, care irigă coapsa. Se continuă cu artera poplitee care se continuă în fosa poplitee (fa aț posterioară a genunchiului). Ea se împarte în două artere tibiale:

1. artera tibială anterioară, irigă fa aț anterioară a gambei și laba piciorului și se termină prin artera dorsală a piciorului din care se desprind arterele digitale dorsale;

2. artera tibială posterioară irigă fața posterioară a gambei, și ajunsă în fața plantară se imparte în cele două artere plantare - internă și externă – din care se desprind arterele digitale plantare.

Artera iliacă internă are ramuri parietale pentru pereții bazinului și ramuri vișcerale pentru organele din bazin (vezica urinară, ultima porție a rectului) și organele genitale.

Sistemul venos:Sistemul venos al marii circulații este reprezentat de două vene mari:

vena cavă superioară și vena cavă inferioară.Vena cava superioară strânge sângele venos de la:

creier, cap, gât prin venele jugulare interne; membrele superioare prin venele subclaviculare; torace (spațiile intercostale, esofag, bronhii, pericard și

diafragm) prin sistemul azygos.

17

Prin unirea venei jugulare iau naștere venele branhiocefalice, iar prin fuzionarea acestora se formează vena cavă superioară. Vena subclaviculară continuă vena axilară care strânge sângele venos de la nivelul membrelor superioare.

Sângele venos al membrelor superioare este colectat de două sisteme venoase, unul profund și unul superficial. Venele profunde poartă aceeași denumire cu arterele care le înso eț sc. Venele superficiale, cutanate se găsesc imediat sub piele și se pot vedea cu ochiul liber prin transparent datorită colorației albastre. Ele nu însoțesc arterele și se varsă în venele profunde. La nivelul lor se fac injecții venoase.

Vena cavă inferioară adună sângele venos de la membrele inferioare, pereții și vișcerele din bazin, rinichi, suprarenale, testicule respectiv ovare, peretele posterior al abdomenului (venele lombare) cât și de la ficat(venele hepatice).

Vena cavă inferioară se formează prin unirea venei iliace comune stângi cu cea dreaptă. La rândul ei fiecare venă iliacă comună este formată prin unirea venei iliace externe cu vena iliacă internă. Vena iliacă internă colectează sângele de la pereții și vișcerele din bazin. Vena iliacă externă continuă vena femurală care strânge sângele venos de la nivelul membrului inferior.

Ca și la membrul superior se disting vene superficiale și vene profunde (cu aceleași caracteristici). Vena cavă inferioară urcă la dreapta coloanei vertebrale, străbate diafragmă și se termină în atriul drept.

O venă aparte a marii circulații este vena portă care transportă spre ficat sânge încărcat cu substan eț nutritive rezultate în urma absorbției intestinale. Ea se formează din unirea a trei vene: mezenterică superioară, mezenterică inferioară și splenică.

Sistemul limfatic:Prin sistemul limfatic circulă limfa care face parte din mediul intern al

organismului și care, în final, ajunge în circulația venoasă. Sistemul limfatic se deosebește de sistemul circulator sangvin prin două caracteristici:

este adaptat la funcția de drenare a eț suturilor din care cauză capilarele sale formează re eț le terminale, spre deosebire de capilarele sangvine care se ocupă o poziție intermediară între sistemul arterial și cel venos;

pereții vaselor limfatice sunt mai subțiri decât cei ai vaselor sangvine.

Sistemul limfatic începe cu capilarele limfatice care au acceași structură ca și capilarele sangvine. Capilarele limfatice sunt foarte răspândite, ele găsindu-se în toate organele și eț suturile. Prin confluenta capilarelor limfatice se formează vase limfatice care sunt prevăzute la interior cu valve semilunare ce înlesnesc circulația limfei.

Pereții vaselor limfatice au o structură asemanatoare venelor. Pe traseul vaselor limfatice se găsesc o serie de formațiuni caracteristice numite ganglioni limfatici, prin care limfa trece în mod obligatoriu.

18

Ganglionii limfatici realizează mai multe funcții: produc limfocite și monocite; formează anticorpi; au rol în circulația limfei; opresc pătrunderea unor substan eț străine; au rol de barieră în răspândirea infecțiilor.

Limfa colectată din diferitele eț suturi și organe după ce a străbătut ganglionii regionali, circulă spre trunchiurile limfatice mari.

Proprietățile fiziologice ale aparatului cardio-vascular

Proprietățile fiziologice ale miocardului:a) ExcitabilitateaMiocardul este excitabil iar procesul de excitabilitate este o funcție a

membranei fibrelor musculare miocardice și este conditionat depolarizarea electrică a membranei.

b) ConductibilitateaAceastă funcție asigură răspândirea excitației în întreaga masă

a miocardului. De la nodulul sinoatrial excitația se răspândește în atrii determinând contracția atrială. Excitația este captată apoi de nodulul atrioventricular.

c) Automatismul cardiacInima, menținută în condiții fiziologice, în afara organismului își

continuă activitatea prin funcționare spontană, repetitivă, cu caracter ritmic, numit automatism. Suportul morfologic al automatismului este sistemul excito-conductor al inimii sau țesutul nodal.

d) Contractilitatea:unda de depolarizare determină unda decontracție în miocard.

e) Tonicitatea: este starea de semicontracție a mușchiului cardiac care se menține și în diastolă.Ciclul cardiac sau revoluția cardiacă fiziologică

Fazele activității inimii constă din contracții numite sistole, prin carese realizează deschiderea cavităților, și relaxări numite diastole, în timpul caroră are loc umplerea cavităților. Inima funcționează ca o pompă care expulzează intermitent cu fiecare sistolă în sistemul arterial o cantitate de sânge numit debit sistolic sau volum de bătaie.

Manifestările care însoțește ciclul cardiaca) Manifestările acusticeSemnele exterioare ale activității inimii sunt zgomotele cardiace care

pot fi ascultate direct cu stetoscopul sau înregistrate grafic pe fonocardiograma. Zgomotele inimii sunt produse de:

modificarea vitezei de curgere a sângelui; modificarea vitezei consecutive ale valvelor atrioventriculare și

sigmoide.In mod obișnuit se disting două zgomote cardiace principale:

zgomotul sistolic; zgomotul diastolic.

19

b) Manifestările mecaniceȘocul apexian se palpează în spațiul 5 intercostal stâng pe linia

medioclaviculară, unde vârful inimii vine în contact cu peretele toracic.Pulsul arterial: fiecare contracție cardiacă ventriculară este urmată

de expulzia sângelui în aortă și generează o undă de presiune care se propagă de-a lungul aortei și ramurilor sale.

c) Manifestările electriceÎnregistrarea modificărilor de potențial electric care înso eț sc

activitatea miocardului se numește electrocardiogramă. Înregistrarea se poate face la suprafața corpului.

Electrocardiograma-EKG- constă din unde dispuse deasupra și dedesuptul liniei izoelectrice.

Debitul cardiac sau circulator. Acesta este expresia finală cea mai importantă a activității inimii deoarece cantitatea de sânge care irigă organele depinde de homeostazie. Debitul cardiac poate fi exprimat prin:

cantitatea de sânge expulzată într-un minut de inima stângă sau dreaptă = minut - volum.

cantitatea de sânge expulzată cu fiecare sistolă = debitul sistolic/volumul-bătaie.

Fiziologia circulației în vase

Rolul inimii în circulația sângelui este de a menține o diferență depresiune între extremitatea arterială și cea venoasă a arborelui circulator în circulația sistemică și pulmonară.

a) Circulația sângelui în artere. Sângele circulă în artere sub oanumită presiune care se transmite și asupra pereților arteriali determinând tensiunea arterială.

In condiții normale tensiunea arterială la adul iț este de 120-130 mmHg pentru presiunea sistolică și de 70-80 mmHg pentru cea diastolică, la 60 de ani avem o tensiune sistolică de 160 mmHg.

b) Circulația sângelui în capilare. Deplasarea sângelui în capilareeste determinată de diferen aț de presiune între extremitățile capilarului, mai mare la nivelul arterelor, și mai mică la nivelul venelor.

Reglarea circulației la nivel capilar se face prin procese de vasoconstricție si vasodilatație în funcție de :

schimburile de substan eț nutritive; menținerea homeostaziei țesuturilor.

c) Circulația sângelui în vene. Aceasta este rezultatul diferen eț i de presiune între cele două extremită iț ale arborelui venos, capilarele venoase și locul de vărsare al venelor mari in atrii.

Diferen aț de presiune din sistemul venos este mult mai mică decât în sistemul arterial al marii circulații, totuși circulația sângelui este facilitată și de al iț factori:

aspirația toracică; tonusul și contracțiile mușchilor, extremitățile inferioare

fragmentează coloana de sânge și favorizează întoarcerea venoasă; aspirația arterială;

20

for aț gravitațională favorizează circulația în teritoriile aflate supracardiac și o stânjenește pe cea aflată sub acest nivel.Reglarea activității inimii

Atât presiunea arterială cât și repartiția sângelui în diferite eț suturise află permanent sub acțiunea factorilor nervoși și umorali, care se modifică în funcție de starea de activitate sau de repaus a organismului sau diferitelor țesuturi.

Tensiunea arteriala este menținută constantă prin mecanisme presoare sau hipertensive, care sunt stimulate pe două căi:

calea reflexă care realizează așa numita autoreglare; calea umorală prin care diverse substan eț chimice care au

efect vasoconstrictor și vasodilatator.

Capitolul III Angina pectorală

Definiție:Angina pectorală este un sindrom clinic care tratează o suferință

miocardică determinată de un dezechilibru între necesitatea de oxigen amușchiului inimii și aportul coronarian.

Se caracterizează prin crize dureroase paroxistice localizate de cele mai multe ori înapoia sternului cu iradiere, în cazurile tipice în umarul stâng bra ulț și antebra ulț stăng până la ultimele degete.

Criza dureroasă apare după: efort; emoții; mese copioase.

Durează două-trei minute până la maxim zece minute și dispare spontan sau la administrarea de nitroglicerină.

21

Un flux

22

sangvin induficient sp re mioca rd(muschiul inimii) dato rat ingusta rii arte relo r co rona re poate cauza angina (du rere in piept).

Placa de ate rom inl'rri'--a rte ra

coronara.

Angina Pectorala

23

Etiologia cardiopatiei este dominată de departe de ateroscleroza coronariană prezentă în 92-97 % din cazuri. Un număr mic de cazuri cu afecțiuni coronariene nu au ca etiologie ateroscleroza, fapt pentru care în aceste situații se discută:

coronaritele reumatismale (deși afectează mai ales ramurile mici ale arterelor coronare);

arteritele inflamatorii (în endocarditele inflamatorii); coronaritele alergice și cele Rickettsiene (au aceeași localizare); leziunile coronariene în caz de trombangeită obliterantă greu

de demonstrat la oameni la care există concomitent și leziuni de ateroscleroză coronariană;

coronaritele din periarterita tip Kussmaul-Maier,exceptionale ca frecvență;

emboliile coronariene de asemenea foarte rare din cauza situației anatomice a arterelor coronare care iau naștere în unghi drept din aortă.

Factori favorizanțiÎn declanșarea crizelor anginoase sunt implicate o serie de cauze

determinate și favorizate.Cauze determinate :

arterioscleroza coronariană - se manifestă sub formă destenozari sau obliterari coronariene;

cardiopatii valvulare - stenoza aortică și mai rar stenoza mitrală și insuficien aț aortică.

alte cauze coronarita reumatismală, coronarita ricketsiană (la zootehnicieni, veterinari), trombangeita obliterantă.

Cauze favorizante : diabetul zaharat; hipertensiunea arterială sistemică tulburatii de ritm mai mari de 180 - 200 bătăi pe minut bolile aparatului digestiv:

a) litiază biliară;b) colecistitele cronice;c) ulcerul gastric și duodenal;d) hernia diafragmatică;

administrarea unor medicamente (extractele tiroidiene); tabagismul.

FiziopatologieAngina pectorală este expresia unei insuficien eț coronariene acute,

datorită dezechilibrului brusc apărut la efort între nevoile miocardului (mai ales în oxigen) și posibilitatea arterelor coronare. În mod normal circulația coronariană se adaptează necesităților miocardului putând crește la efort de opt- zece ori.24

Pe fondul arteriosclerozei coronariene, spasmul supra adăugat (emoții, frig) sau travaliu cardic scurt (efort fizic) determină o disproporție între irigația coronariană și nevoile metabolice ale miocardului urmată de acumularea cataboliților în exces (acid lactic, acid piruvic) și iritarea consecutivă a fibrelor nervoase intracardiace.

SimptomatologieSimptomul dominant care definește angina pectorală este:DUREREA CARDIACĂ caracterizată prin patru trasături esențiale:

1. sediul, iradierea și tipul durerii;2. condiții (circumstan e)ț de apariție a durerii;3. durata;4. răspunsul la nitroglicerină.Sediul, iradierea și tipul durerii. Localizarea durerii este în

majoritatea cazurilor (70%) retrosternal în partea inferioară, mijlocie sau superioară și precordială. Mult mai rar durerea poate pleca din alte teritorii:

flancuri maxilar inferior sprâncene obraji.

Important este modul în care pacientul arată sediul durerii toracice: cu întreaga palmă sau cu ambele palme, niciodată cu degetul, sau, cu mult mai elocvent cu pumnul strâns al mâinii drepte plasat în plin stern exprimând dinamica fe eiț senzația de zdrobire resimtită.

Gestul ajută mai ales la bolnavii incompatibili de a descrie suferin eț le cardiace. Iradierea tipică a durerii se

25

face în umărul stâng de unde pleacă pe fa aț anterioară a bra uț lui și antebra uț lui pană la ultimele două degete a măinii stăngi.

Durerea poate iradia însă și numai în :

membrul superior drept; regiunea claviculara

stângă; în dinți; în regiunea epigastrică; fosa iliacă dreaptă.

Este posibil ca durerea de angina pectorală să aparăinițial în membrul superior stâng și ulterior în regiunea precordială. Calitatea (tipul) durerii anginoase depinde de intensitatea durerii și maiales de personalitatea psihică a bolnavului. Cel mai adesea este vorba de o

26

senzație de presiune (apăsare), zdrobire, arsură, mai rar junghi (ca un cuțit), constricție (ca o menghină sau arc).

Circumstanțe de aparițieSunt strâns legate de solicitările fizice și psihice. Circumstan eț le cele

mai obișnuite sunt: efort fizic de orice fel; frigul are rol izolat sau potențial efortul fizic; prânzurile copioase; raporturile sexuale; emoțiile acute (stresul psihic și general).

Durata și evoluția crizelor anginoaseTipic pentru angina pectorală este caracterul paroxistic, intermitent

al durerii. Durata medie a crizei este de unu - trei minute, maxim cincisprezece minute. O criză anginoasă ce a depășit cincisprezece – douăzeci de minute trebuie suspectat a fi:

infarct miocardic; angina instabilă; expresia unor tulburări nevrotice.

Diagnostic pozitivAngina pectorală este un sindrom definit prin durere precordială

localizată retrosternal sau precordial, cu durată scurtă (mai puțin de cincisprezece minute) cu iradiere tipică înumărul și membrul superior stâng sau atipică în mandibulă, abdomen sau membrul superior drept, declanșată de efort, emoții, sau alți factori care cresc munca inimii și trec

în repaus sau după administrarea de nitroglicerină.

Examenul subiectiv nu evidentiază deseori nimic. Alteori se găsesc semnele bolii care produce acest sindrom:

arteroscleroza; hipertensiunea arterială; tulburări de ritm; dispnee;

27

agitație; anxietate.

De regulă diagnosticul se pune pe baza examenului clinic dar este confirmat din examenul EKG.

Diagnosticul diferențial

28

În cazurile în care înfăți aș rea durerii coronariene este neconcludentă iar electrocardiograma este normală sau conține unele modificări discutabile se impune un diagnostic cu următoarele boli:

nevroza cu manifestări cardiace; boli ale esofagului; ulcerul gastro- duodenal; hipertensiune arterială pulmonară și pericardită.

O atentie deosebită, prin măsurile terapeutice și prognostic seimpune față de diagnosticul diferențial cu INFARCTUL MIOCARDIC ACUT.

Formele Clinice1.Angorul spontan, adeseori de repaus sau nocturn, cu crize tipice,

dar fără un factor declanșator, se datorează unei crize tahicardice, hipertensive, unei intricări coronaro-digestive, stări psiho-nevrotice sau anunță un infarct.

2.Angorul de decubit, înso eț ște fenomenele insuficien eiț acute aventriculului stâng și apare tot în condiții de creștere a muncii inimii(contact cu așternutul rece, tahicardii, hipertiroidim, etc.).

3.Angorul intricat, cu modalită iț de declanșare, iradiere, durată, aspect al durerii, se datorează intervenției unei alte afecțiuni dureroase vișcerale (litiază biliară, ulcer, hernie hiatală, spondioloză).

Prima criză de angor corespunde frecvent unui infarct miocardic prin tromboză și trebuie tratată cu 7-10 zile repaus, analgetice, coronarodilatatoare și anticoagulante. Accentuarea duratei și frecven eț i angorului anuntă, de obicei, un infarct miocardic.

TratamentTratamentul anginei pectorale începe cu stabilirea cauzelor și a

factorilor care precipită apariția sau favorizează accesul de angor. Trebuie combătut fumatul, obezitatea, sedentarismul, hipercolesterolemia, diabetul zaharat, hipertiroidismul, cu alte cuvinte to iț factorii de risc.

Se recomandă efort dozat, în primul rând mersul. Repausul la pat are indicații speciale: crize frecvente, de durată, intense și rezistente la nitroglicerină,crize de decubit. Somnul este obligatoriu 8 h noaptea și 1 h după-amiază.

Se vor evita mesele copioase și după fiecare masă bolnavul va sta în repaus 60-90 minute. Regimul va fi echilibrat la normoponderali și hipocaloric la obezi. În general regimul va fi cel recomandat în arteroscleroză, obezitate, hipoproteinemii.

Se va combate aerogastria și constipația prin supozitoare cu glicerină, administrate cu ulei de parafină, etc. Se vor utiliza sedative și tranchilizante:

Fenobarbital sau Ciclobarbital o jumătate de tb x 2; Diazepam 10 mg x 2; Napoton 2-3/zi.

29

Tratamentul crizei anginoase începe cu administrarea de Nitroglicerină sublingual (1 comprimat de 0,0005). Dacă durerea nu cedează în 20-30 minute se suspectează un angor inticat sau un sindrom coronarian sever și se administrează al doilea comprimat.

Prevenirea crizei se face prin administrarea de medicamente cu acțiune coronarodilatatoare și de favorizare a circulației coronariene:

Intensain drajeuri de 75 mg, 3-6/zi; Persantin 2-6 tb, oral/zi; Nitrocompuși cu acțiune prelungită: Propranolol-Inderal 10-40

mg/zi.Alte medicamente cu acțiune coronarodilatatoare: Miofilin i.v. 1-2 f/zi

de 0,4 g si Papaverină oral sau i.m.Tratamentul anticoagulant este controversat, iar cel chirurgical - de

excepție.Evoluție

Evoluția este obișnuit progresivă. Durata medie a supravie uț irii estede 4-5 ani, sfârsitul producându-se prin moarte subită, infarct miocardic, tulburări de ritm și de conducere sau insuficiență cardiacă.

ComplicațiiAngina pectorală poate să rămână stabilă ani la rând, dar cu o

evoluție imprevizibilă cu pericolul de a surveni: disritmii cardiace, șoc cardiogen, edem pulmonar acut, infarct miocardic acut, moarte subită coronariană.

PrognosticEste favorabil în cazul anginei pectorale fără modificări semnificative

la arteriografie fără ereditate încărcată sau leziuni organice cardiace. Este nefavorabil în cazurile cu:

ereditate încărcată; infarct cu antecedente; diabet zaharat; leziuni valvulare aortice; tulburări de ritm.

30

Capitolul IV Educație pentru sănătate

Boala reprezintă ruperea echilibrului, a armoniei, este un semnal de alarmă, tradus prin suferință fizică, psihică sau o dificultate, o inadaptare la o situatie nouă, provizorie sau definitivă.

Datoria asistentei medicale este să determine bolnavii să respecte sfaturile medicale ale cadrelor medii de specialitate și ale instructorilor de recuperare fizică.

Succesul educației pentru sănătate depinde în foarte mare măsură de educația și gradul de cultură al pacientului dar și de calitatea și competen a ț profesională a asistentei medicale, de interesul pe care îl arată pacientul privind îngrijirile și tot ceea ce întreprinde echipa medicală pentru vindecarea acestuia.

La externare bolnavul este instruit asupra modului de viață: bolnavul trebuie să ducă o viață ordonată evitând suprasolicitările; să respecte regimul dietetic rational hipolipidic,fără

sare,glucide,hidrocarbonate si fracționat 5-6 mese pe zi; se va reduce consumul de cafea; se va evita fumatul și alcoolul; se va respecta tratamentul medicamentos și modul de administrare a

medicamentelor; să practice sporturi ușoare; să aibă un program rațional de muncă și viață; să se prezinte la controale periodice.

31

Capitolul V Rolul Asistentei Medicale în îngrijirea pacienților cu Angină Pectorală

Pregătirea pacientului pentru EKG

Definiție

Electrocardiograma reprezintă înregistrarea grafică a rezultantei

fenomenelor bioelectrice din cursul unui ciclu cardiac.

Este o metodă de investigație extrem de prețioasă în diagnosticul unei cardiopatii în general, în suferin eț le miocardocanariene în special, și totodată este metodă de a recunoaște o boală de inimă care evoluează clinic latent, când se efectuează EKG-ul de efort.

Pregătirea pacientului: se pregătește bolnavul din punct de vedere psihic pentru a înlatura factorii emoționali:

se transportă bolnavul în sala de înregistrare, de preferință cu căruciorul, cu 10-15 minute înainte de înregistrare;

aclimatizarea bolnavului cu sala de înregistrare; bolnavul va fi culcat comod pe patul de consultații și va fi

rugat sa-și relaxeze musculatura.

Montarea electrozilor: se montează pe părțile moi ale extremităților plăcile de metal

ale electrozilor,sub placa de metal a electrozilor se așeaza o pânză înmuiată în soluție

32

de electrolit (o lingură de sare la un pahar de apă) sau pasta specială pentru

33

electrozi (cei 100 electrozi 94 pentru membre și 6 pentru precordiali) se fixează pe bolnav în felul următor:

montarea electrozilor pe membre: roșu = mâna dreaptă; galben = mâna stângă; verde = picior stâng; negru = picior drept.

montarea electrozilor precordiali:V1= spațiul IV intercostal, pe marginea dreaptă a sternului; V2= spațiul IV intercostal, pe marginea stângă a sternului; V3 = între V2 și V4;V4 = spațiul V intercostal stâng pe linia medioclaviculară

(apex); V5 = la intersecția de la orizontală dusă din V4 și linia axilară anterioară stângă;

V6 = la intersecția dintre orizontală dusă din V4 și linia axilară mijlocie stângă.

data/ora înregistrării; viteza de derulare;

Notarea Electrocardiogramiei: asistenta notează pe electrocardiogramă:

numele/prenumele pacientului;

vârsta; înalțimea; greutatea; menționează

medicația folosită;

semnătura celui care a înregistrat.

34

Pregătirea pacientului pentru explorarea radiologică a aparatului cardiovascular

Aparatul cardiovascular poate fi explorat radiologic prin angiocardiografie, aortografie, arteriografie și flebografie.

Angiocardiografie:

introducerea unei substan eț

de contrast, pe cale I.V., substan aț care se urmărește în interiorul vaselor și a cavităților inimii.

Materiale necesare: soluție concentrată de iod, sedative(fenobarbital),romergan sau alte substan eț antialergie.Pregătirea pacientului:

în ziua precedentă examenului, se administrează sedative, care se repetă dimineața examenului împreună cu un alt medicament antialergic;

se efectuează testarea sensibilității fa aț de iod; dacă nu apar simptome de intoleranță la iod, se injectează I.V.

substan eț de contrast, rapid, în decurs de câteva secunde (cantitatea de subtanță de injectat este calculată de medic, în funcție de greutatea corporală a bolnavului.

Aortografie: introducerea de substanță de contrast prin cateter sau prin puncție, intraaortic, pentru evidențierea aortei.

Pregătirea pacientului se face ca mai sus.

Arteriografie periferică: introducerea substan eiț de contrast prin injecție intraarterială pentru evidențierea arterei periferice. Pregătirea și testarea pacientului la iod se fac la fel ca în celelalte situații.

Flebografie: introducerea I.V., cu seringa automată de presiune a20-30 ml de substanță de contrast, de concentrație redusă (pentru a nu seleza pereții vasului).Radiografiile se execută cu viteza de 24 imagini pe secundă(radiocinematografie).

Capitolul VI Fișe Tehnice

Reguli de administrare a medicamentelor

Asistenta: respectă medicamentul prescris de medic;

identifică medicamentul prescris după etichetă, forma de prezentare,culoare, miros, consistența;

verifică calitatea medicamentelor, observând integritatea, culoarea medicamentelor solide; sedimentarea, tulburarea, opalescența medicamentelor sub formă de soluție;

respectă căile de administrare prescrise de medic; respectă orarul și ritmul de administrare a medicamentelor pentru

a se menține concentrația constantă de sânge, având în vedere timpul și căile de eliminare a medicamentelor;

respectă doza de medicament – doza unică și doza/24 de ore; respectă somnul fiziologic al pacientului – organizează administrarea

în afara orelor de somn (se trezește pacientul în cazul administrării antibioticelor, chimioterapicelor cu ore fixe de administrare);

evită incompatibilitățile medicamentoase datorate asocierilor unor soluții medicamentoase în aceeași seringă, în același pahar;

servește pacientul cu doza unică de medicament pentru administrarea pe cale orală;

respectă urmatoarea succesiune în administrarea medicamentelor: pe cale orală – solide, lichide, apoi injecții, după care administrează ovule vaginale, supozitoare;

informează pacientul asupra medicamentelor prescrise în ceea ce privește efectul urmărit și efectele secundare;

anuntă imediat medicul privind greșelile produse în administrarea medicamentelor legate de doză, calea și tehnica de administrare;

administrează imediat soluțiile injectabile aspirate din fiole, flacoane;

respectă măsurile de asepsie, igienă, pentru a preveni infecțiile intraspitalicești.

Măsurarea și notarea pulsului

Definiție:Pulsul arterial reprezintă expansiunea ritmică a arterelor comprimate

pe un plan osos.

Scop: evaluarea funcției cardio-vasculare.

Locuri de măsurare: oricare arteră accesibilă palpitării și care poate fi comprimată pe un plan osos (artera radială, femurală, humerală, carotidă, temporală, pedioasă).

Materiale necesare: ceas cu secundar sau cronometru; culoare roșie; foaie de temperatură.

Pregătirea psihică și fizică a bolnavului: se anunță bolnavul că i se va măsura pulsul; se explică bolnavului modul de măsurare; o stare emotivă creată

de necunoscu iț poate modifica valorile pulsului; bolnavul se menține în stare de repaus fizic și psihic 5-10 min cu

bra ulț sprijinit, pentru relaxarea mușchilor antebrațului.

Executarea tehnicii: spălarea pe mâini cu apă și săpun; se reperează șan ulț radial pe extremitatea distală a antebra uț lui, în

continuarea policelui se fixează degetele palpatoare pe traiectul arterei și cu ajutorul policelui se îmbrățișează antebra ulț la acest nivel

se exercită o u oș ară presiune asupra peretelui arterial cu vârful degetelor (index, mediu, inelar) de la mână dreaptă și se percep zvâcniturile pline ale pulsului

se numară zvâcniturile percepute urmărind secundarul ceasului timp de un minut.

Notarea grafică în foaia de temperatură: pentru fiecare linie subțire orizontală a foii de temperatură se

socotesc 4 pulsații; unirea valorii prezente cu cea anterioară cu o linie pentru

obținerea curbei.

Interpretarea frecvenței pulsului:Frecvența pulsului variază fiziologic după vârstă, emoții și efort.

Variațiile fiziologice ale frecvenței pulsului:

puls tahicardic :- în ortostatism;- efort fizic și psihic;- emoții puternice;- în cursul digestiei;

puls bradicardic :- în decubit;- în stare de repaus;- liniște psihică.

Variații patologice ale calităților pulsului: frecven aț : puls tahicardic (mai rapid) și puls bradicardic (mai

rar); ritmicitatea : puls ritmic și aritmic; amplitudinea : puls cu amplitudine mică (filiform) și puls cu

amplitudine mare; volum : puls dur și puls moale.

Frecvența pulsului crește paralel cu temperatura: la 1grad crește cu8-10 pulsații pe minut.

Punc iaț venoasă

DefinițiePuncția venoasă reprezintă crearea unei căi de acces într-o venă prin

intermediul unui ac de puncție.

Scop: explorator:

recoltarea sângelui pentru examene de laborator (biochimice, hematologice, serologice, bacteriologice);

terapeutic: administrarea unor medicamente sub forma injecției și perfuziei intravenoase;

recoltarea sângelui în vederea transfuzării sale;

executarea transfuziei de sânge sau derivate ale sângelui; sângerarea 300-500 ml în edemul pulmonar acut,

hipertensiunea arterială.

Locul puncției: venele de la plica cotului (bazilică și cefalică) unde se formează

M venos prin anastomozarea lor; venele antebrațului; venele de pe fa aț dorsală a mâinii; venele subclaviculare; venele femurale; venele maleolare interne; venele jugulare și epicraniene mai ales la sugari și copii mici.

Materiale necesare: mănuși chirurgicale; perna elastică pentru sprijinirea brațului; mușama; aleză; substan aț dezinfectantă și degresantă, alcool iodat, tinctură de iod; ace, în funcție de scop; pense, tampoane;

garou, eprubete uscate și etichetate; cilindru gradat; fiole cu soluții medicamentoase;

soluții perfuzabile și tăviță renală.

Pregătirea psihică și fizică a pacientului: se anunță bolnavul și i se explică necesitatea tehnicii; se așează bolnavul în poziția necesară (în funcție de sediul

în care se execută); în laborator, dispensar, bolnavul stă în poziție șezând pe

scaun cu membrul superior în abducție, extensie și supinație; în salon bolnavul stă culcat în pat în decubit dorsal cu membrul

superior sprijinit în extensie, abductie și supinație; se dezbracă bra ulț ales astfel ca hainele să nu

împiedice circulația de reîntoarcere;

se

așează sub bra ulț bolnavului perna elastică și apoi mușamaua;

se solicită bolnavului, să mențină bra ulț în poziție necesară.

Stabilirea locului puncției:

se stabilește bra ulț la care se face puncția;

se examinează calitatea și starea venelor de la plica cotului;

se stabilește locul de executare a punțtiei.

Efectuarea tehnicii: se aplică garoul elastic la nivelul unirii treimii inferioare cu cea

mijlocie a brațului;

cu indexul mâinii stângi se palpează locul pentru puncție; se dezinfectează locul puncției cu un tampon cu alcool sau

tinctură de iod; se cere bolnavului să închidă și să deschidă pumnul de câteva

ori și să rămână cu el închis; se fixeaăa vena cu policele mâinii stângi la patru-cinci cm sub

locul puncției, exercitând o u oș ară compresiune și tractiune în jos asupra eț suturilor vecine;

se fixează seringa cu gradațiile fiind în sus, acul atașat cu bizoul în sus, în mâna dreaptă între police și restul degetelor se prinde cu acul traversând în ordine tegumentul în direcția oblică (unghi de 30 de grade) apoi peretele venos învingând o rezistență elastică până când acul înaintează în gol;

se schimbă direcția acului cu 1-2 cm în lumenul venei;

seringa; se controlează pătrunderea acului în vena prin aspirație cu

se continuă tehnica în funcție de scopul puncției venoase:injectarea medicamentelor, recoltarea sângelui, perfuzii;

în caz de sângerare se prelungește acul de puncție cu un tub din polietilenă care se introduce in vasul colector, garoul rămănând legat de bra ;ț

se îndepărtează stază venoasă după executarea tehnicii prin desfacerea garoului și desfacerea pumnului;

se aplică tamponul îmbibat cu soluție dezinfectantă la locul de pătrundere a acului și se retrage brusc acul;

se comprimă locul puncției 1-3 min, bra ulț fiind în pozițievertical.

Îngrijirea pacientului: se face toaleta locală a tegumentului; se schimbă lenjeria dacă este murdară; se asigură o poziție comod în pat; se supraveghează pacientul.

Reorganizarea locului de muncă: se aruncă materialele de unică folosință; se curăță instrumentarul folosit.

Accidente și incidente: hematom (pin infiltrarea sângelui în eț sutul perivenos ) - se

retrage acul și se comprimă locul puncției 1-3 minute;

străpungerea venei (perforarea peretelui opus ) - se retrage acul în lumenul venei;

ame eț li, paloare, lipotimie - se întrerupe puncția, pacientul se aseaza în decubit dorsal fără pernă, se anunță medicul.

Capitolul VII Studiu de caz

CAZ I

Date stabile: Nume: T Prenume: R Vârstă: 69 ani Sex: masculinData nașterii: 24.03.1944Naționalitate: românStare civilă: căsătoritOcupație: pensionarDomiciliul: com. Bucu, jud. IalomitaCondiții de viață și de muncă: locuiește împreună cu soția într-o casă

compusă din 4 camere, confortabilă, condiții salubre.

Antecedente medicale: heredo-colaterale: tatăl-HTA

mama-decedată personale: HTA, gastrită cronică

Date variabile: Motivele internării:Pacientul s-a prezentat la Unitatea Primiri Urgen eț a Spitalului Jude eț an

de Urgență Ialomi aț la data de 18.02.2013, cu următoarele manifestări: durere retrosternală și precordială; dispnee; iradierea durerii în membrul superior stâng.

Istoricul bolii:Bolnavul cunoscut hipertensiv de aproape 7 ani, cu tratament

neglijat, cu antecedente de gastrită cronică prezintă un stres emoțional în

timpul serii rezultând cu o durere violentă retrosternală ce iradiază în membrul superior stâng, motiv pentru care solicită serviciul de urgență.

Fiind supus examinărilor clinice și paraclinice (EKG) se decide internarea în secția de Cardiologie a Spitalului Județean de Urgență Ialomița.

Diagnostic medical: ANGINA PECTORALĂ Examene paraclinice:

Examen cerut Valoare normală Valoare patologică

VSH 1-10 mm/1h; 7-15 mm/2h

4-12 mm/1h

Hemoglobină 15+/-2g/100 ml 13 g/100 mlGlicemie 0,80-1,20 gr0/

00 1,30 gr0/

00

Colesterol 1,20-2,80 gr0/00

2,60 gr0/00

Fibrinogen 200-400 mg% 180 mg% Acid uric 2-6 mg% 1-2 mg%

Transaminază TGO = 2-20 ui

TGP = 2-16 ui

TGO = 25 ui

TGP = 13,5 uiFuncții vitale:

Funcția vitală Valoare normală Valoare patologică

Tensiunea arterială130/70 mmHg 160/120 mmHgRespirație 16-18 r/min 14 r/min

Temperatură 360-370 C 37,80 CPuls 60-80 p/min 85 p/min

Problemele pacientului: dificultatea de a respira; circulație deficitară; dificultatea în a se odihni; alterarea integrității fizice și psihice.

Nevoia afectatDăiagnostic deObiective Intervenții Evaluare nursing

Nevoia de a Respirație Pacientul să Autonome În decurs de

1respira și a

aveadeficitară

prezinte o Psihoterapie. Crearea mediuluhi

pacientulo bună circulațiedin cauza

respirație în

a a

dre

limite normalelenjeriei de pat și de corp, în decurs de aerisirea

respirație normală.

mpdRr

1 h.R =17 r/min

și umidificarea salonul

ui. Așezarea pa

cientului într-o pozițiecare favorizează respirația (poziție semișezând).Monitorizarea funcții

lor vitale (R).

De

Oxig

enoterapie. Adm. demedicație la indicația medicului: bronhodilatatoare și antialgice.

R = 17 r/min.

oia afectatDăiagnostic de nursing

Obiective IntervențiiEvaluare

Nevoia de a

Dificultatea de În decurs de

Autonome Pacientul are un

d d12 h pacientul

Psihoterapie. Crearea

somn odihnitor

și a se odihni.

o smediulu

i ambiant

î ndatoridurer (

schimbarea lenjeriei dem o

pat și de corp, aerisireapri

inpunctved

camerei). Învățăm pa

cientul tehnici de relaxare și il ajutăm să ado

pte o poziție antalgică. Oferim pacientului o c

ană cu ceai de tei sau lapte cald.Monitorizarea funcțiilor vitale(P, R, T.A., T).

Deat

Ad

m. medicație la indicația medicului: Algocalmin

1f IM. Xana

x 0,5 1tb s

Nevoia de a se Alterarea

Pacientul să-și Autonome Pacientul se

mișca și a avea integrității recapete Psihoterapie. Crearea poate mobilizastură.fizice și psihiceindependen aț mediului ambiant datorită dureriide mișcare în (schimbarea lenjeriei de

fără ajutor în decurs de 2 zile.

mprlimm

d2

pat , aerisirea camere

i). Repaus la pat. Prevenirea escarelor (schimb

area de poziție se face la 2-3 ore la nevoie ma

i des, evitareacutelor lenjeriei de pat și renu

nțarea lenjeriei de corp, scuturarea patului zi

ea circulației prin masaj). Ajutăm pacientul să

-și satisfacă nevoil

eM(De

A

i: Algocalmin 1f IM.

CAZ II

Date stabile: Nume: V P

renume: A Vârstă: 60 ani Sex: masculinData nașterii: 16.05.1953Naționalitate: româ

năStare civilă: căsătoritOcupație: pensionarDomiciliul: Amara, jud. Ialomi ațCondiții de viață și de muncă: locuiește împreună cu soția într-un

apartament compus din 3 camere, confortabil, condiții salubre.

Antecedente medicale: heredo-colaterale: tatăl – decedat (ulcer);

personale: neagă.mama – astm bronșic

Date variabile: Motivele internării:Pacientul s-a prezentat la

Unitatea Primiri Urgen eț a Spitalului Jude eț an de Urgență Ialomi aț la data de 18.11.2012 cu următoarele manifestări:

durere violentă restrosternală; iradierea durerii în membrul superior stâng; dispnee;

transpirații reci.

Istoricul bolii:Bolnav fumător, obez, prezintă în cursul dimineții de 18.11.2011

dureri retrosternale și precordiale în urma unui stres emoțional.

Fiind supus examinărilor clinice și paraclinice (EKG) s-a decis internarea în secția de Cardiologie a Spitalului Județean de Urgență Ialomi a ț pentru aplicarea tratamentului corespunzător.

Diagnostic medical:ANGINA PECTORALĂ

Examene paraclinice:Examen radiologic: în urma efectuării electrocardiogramei s-a pus

diagnosticul de angi

nă pectorală.

Examene de laborator:Examen cerut Valoare normală

Valoare patologică1-10 mm/1h; 7-15 mm/2h

10 mm/1h

Hemoglobină 15+/-2g/100 ml 14 g/100

mlGlicemie 0,80-1,20 gr0/

00 1,10

gr0/00

Colesterol 1,20-2,80 gr0/00

2,60 gr0/00

Fibrinogen 200-400 mg% 180 mg% Acid uric 2-6 mg% 2,67 mg%

Transaminază

TGO = 2-20 ui

TGP = 2-16 ui

TGO = 52 ui

TGP = 31,3 ui

Funcții vitale:

Funcția vitală Valoare normală Valoare patologică

Tensiunea arterială130/70 mmHg

145/95 mmHgRespirație 16-18 r/min 20 r/min

Temperatură 360-370 C36,6 0C

Puls 60-80 p/min 57 p/min

Problemele pacientului: alterarea circulației; anxietate; disconfort-durere; dificultatea în a se odihni.

Nevoia afectatDăiagnostic de nursing

Obiective Intervenții Evaluare

Nevoia de a Circulație deficitarÎăn decurs de 30

Autonome Pacientul

respira și a aveadin cauzao bună circulațiea.lterării

pereților arteriali

min pacientul sPă

sihoterapie. Crearea prezinte un ritm

mediuluicardiac în limiteambiant

(schimbarea

prezintă un ritm cardiac normal în

manifestată prin normale.lenjeriei

decurs debradicardie.P = 57 p/min

P = 68 p/minde pat și de corp, aerisirea

30 min.

și umidificarea salonului). P = 65 p/min.

Măsurarea și notarea zilnicăafuncțiilor vitale (P, T.A., R. T).Efectuarea de masaj și mișcăripasive și active ale membrelor pentru a favoriza circulația.

Delegate

Adm. medicației la indicația medicului: bronhodilatatoare.

Nevoia afectatăDiagnostic de nursing

Obiective Intervenții Evaluare

Nevoia de a învăAțanxietate din cauzÎna decurs de 24 h

Autonome Pacientul este

necunoașterii prognosticului

pacientul să fiePsihoterapie susținută. informat asupraEducație pentru

sănătate

informat asupra bolii

bolii. regimului de

privind boala atât bolnavuluîn

i decurs

viață și decât și familiei acestuia.

de 20 h.alimentație car

Se

timulez dorin aț de

trebuierespectate.

cunoaștereși motivez importan a ț

acumulării de noi cunoștin eț . Corectez deprinderile

dăunătătoare sănătății. Educ pacientul să aibă o viață ordonată, echilibrată.

Delegate Adiminstrare de tratament la indicatia medicului:Xanax 1tb s

Nevoia de a se Disconfort din cauÎznadecurs de 2h

Autonome Pacientul numisca și a avea oalterării mușchiulupiacientul să nu

Psihoterapie. Crearea

mai prezintă

bună postură cardiac manifestatmăai prezinte mediului

dureri

prin dureriretrosternale

dureri. ambiant (schimbarea lenjerieide pat și de corp, aerisirea și umidificarea salonului).

în decurs de30 min.

Asigurarea repausului fizic al bolnavului în perioada dureroasă. Ajutarea pacientului pentru a adoptao poziție antalgică. Monitorizarea funcțiilor vitale (T.A., R., P., T.).

Delegate

Adm. de medicație la indicația medicului: Nitroglicerină 1 tb sublingual

CAZ III

Date stabile: Nume: A Prenume: S Vârstă: 71 aniData nașterii: 08.05.1942

Sex: femininNaționalitate: română

Stare civilă: vaduvăOcupație: pensionarăDomiciliul: Slobozia, jud. Ialomi ațCondiții de viață și de muncă: locuiește împreună cu fiica înt-un

apartament cu 2 camere, confortabil, condiții salubre.

Antecedente medicale: heredo-colaterale: tatăl –decedat, ulcer gastric

mama – decedată, cardiopatie ischemică personale: HTA, apendicectomie 1965

Date variabile: Motivele internării:Pacienta s-a prezentat la Unitatea Primiri Urgen e,ț a Spialului

Jude eț an de Urgență Ialomița, la data de 17.04.2013, cu următoarele manifestări:

durere precordială cu iradiere în umărul stâng; dispnee; adinamie.

Istoricul bolii:Pacienta în vârstă de 71 de ani, cu antecedente de HTA se prezintă la

Spitalul Jude eț an de Urgență Ialomi aț cu o durere precordială ce iradiază în umărul stâng însoțită de dispnee, adinamie, amețeli.

În urma examinărilor clinice și paraclinice (EKG) s-a decis internarea în secția de Cardiologie a Spitalului Jude eț an de Urgență Ialomi aț pentru aplicarea tratamentului corespunzător.

Diagnostic medical:ANGINĂ PECTORALĂ

Examene paraclinice:Examen radiologic: în urma efectuării electrocardiogramei s-a pus

doagnosticul de angină pectorală.

Examene de laborator:Examen cerut Valoare normală Valoare patologică

VSH 1-10 mm/1h; 7-15 mm/2h

6,14 mm/1h

Hemoglobină 15+/-2g/100 ml 13 g/100 mlGlicemie 0,80-1,20 gr0/

00 1,15 gr0/

00

Colesterol 1,20-2,80 gr0/00

2,60 gr0/00

Fibrinogen 200-400 mg% 170 mg% Acid uric 2-6 mg% 7,94 mg%

Transaminază TGO = 2-20 ui

TGP = 2-16 ui

TGO = 25 ui

TGP = 23,5 uiFuncții vitale:

Funcția vitală Valoare normală Valoare patologică

Tensiunea arterială 130/70 mmHg

130/90 mmHgRespirație 16-18 r/min

Temperatură 360-370 CPuls 60-80 p/min

70 p/min

Problemele pacientului: riscul alterării circulației și respirației; anxietate; disconfort; dificultatea în a se odihni.

Nevoia afectată

Diagnostic de nursing

Obiective

Intervenții

Evaluare

Nevoia de a

Alterarea

P Autonome

Pacienta

respira și a

circulației și

in decurs

Psihoterapie. Crearea mediului

este

avea o bunăcirculație.

respirațieidatorită

de 1 h săfie

ambiant (schimbarea lenjeriei de p

ea

cthilibrată

și de corp, aerisirea și umidificarea

circulator

comp

icor bo

mniesaprn dipnee

echilibrată

circulator și respirator.

salonului).Măsurarea și notarea zilnică a funcțiilorvitale (P, T.A., R. T). Așezarea pacienteiîntr-o poziție care favorizează respirația (pozitie semișezând). Efectuarea de masaj și mișcări pasive șiactive ale membrelor pentru a favoriza

circulația.

și

respirator în decurs de 1 h.

Dele

Oxigenoterapie. Adm.

de medicație la indicația medicului: bronhodilatatoare

și antialgice.

Ne voia afectată

Diagnostic de nur

sing Obiective

Intervenții

EvaluareNevoia de a Dificultatea Pacienta sa Autonome Pacienta se

se misca și a avea o bună postură

de a se mișca și a avea o bună postură din cauza durerii retrosternale manifestată prin adinamie.

se poata mișca și deplasa în decurs de12 h.

Psihoterapie. Crearea mediului ambiant (schimbarea lenjeriei de pat , aerisirea camerei). Repaus la pat. Prevenirea escarelor (schimbarea de poziție se face la 2-3 ore la nevoie mai des, evitarea cutelor lenjeriei de pat șirenun aț rea lenjeriei de corp, scuturarea patului zilnic sau ori de câte ori este nevoie, favorizarea circulației prin masaj). Ajutăm pacientul să- și satisfacă nevoilefiziologice (bazinet) și toaleta zilnică.Monitorizarea funcțiilor vitale(P, R, T.A., T)..

Delegate

Administrare de tratament la indicația medicului: Algocalmin 1f IM.

poate mișca și are obună postură în decurs de12 h.

Nevoia de a

A Î A

u t ose alimenta și hidrata

dezechilibrul ui hidroelectroli tic datorită d

urerii retrosternale.

8 hpacienta să fie echilibrată hidroelectoli tic

Calculează indicele ponderal și necesarul calori

c înfuncție de starea patologică. Asistenta hidr

atează pacienta cu cantități mici delichide rec

i la intervale egale de timp.Explorează gusturil

e și obiceiurile alimentare ale pacientei valorificându-le. Educă pacienta asupra importanței dietei alimentare.Contr

olează pachetele de la aparținători. Face bilanțul lichide

lor ingerate și eliminate.De

Asistenta alimentează

tperfuzii cu glucoză 5% , 10%,

este echilibrată hidroelecrol itic în decurs de

8 h.

indicația medicului.

Capitolul VIII Bibliografie

Lucreția Titircă : Tehnici de evaluare și îngrijiri acordate de asisten iț medicali

Editura Viața Medicală Romanească 2008Lucreția Titircă : Urgen eț le MedicoChirurgicale

Sinteze Editura Medicală2011Mogoș Gheorghe : Compediu de anatomie și fiziologie a omului