CUPRINS

CAPITOLUL I

Turismul speologic……………………………………………………………….

1.1. Introducere in Turismul speologic…………………………………………….

1.1.1 Forme de turism Speologic……………………………………

1.2. Turismul Speologic in Romania…………………………………………

1.3. Pestera monument al naturii……………………………………………

` 1.3.1 Modul de formare…………………………………………………….

1.3.2 Clasificare………………………………………………………………..

1.3.3 Relief endocarstic……………………………………………………….

1.3.4 Cristale si minerale………………………………………………………

1.3.5 Biodiversitate…………………………………………………………..

1.4. Rolul Speologiei si descoperirilor in turism……………………………………

1.3.1 Descoperiri paleontologice……………………………………..

1.3.2 Descoperiri antropologice…………………………………..

1.3.3 Descoperiri arheologice…………………………………………….

CAPITOLUL II

Resurse Speologice Muntii Apuseni…………………………………………

1.1. Resurse Speologice………………………………………………

1.1.1 Pesteri Amenajate turistic……………………………….

1.1.2 Pesteri neamenajate………………………………………..

1.2. Baza tehnico-materiala……………………………………….

1.2.1 Structuri de primire………………………………………

1.2.2 Structuri de alimentatie………………………………….

1.2.3 infrastructura ………………………………………………….

CAPITOLUL III

Dezvoltarea durabila

1.1 Valorificarea potenţialului turistic speologic

1.1.1 Amenajarea potecilor sau a unor căi de acces către peşterile din regiune

1.1.2 Acţiuni de conservare a peşterilor

1.1.3 Amenajarea si introducerea de noi pesteri in circuitul turistic

1

1.2 Strategii de marketing

CAPITOLUL V

Studiu de caz Pestera Ursilor………………………………………………

2

CAPITOLUL I

TURISMUL SPEOLOGIC

1.1. Introducere în turismul Speologic

Pornind de la rolul tot mai important al turismului în viata economică si socială,

internî şi internaţională, a creşterii exigenţelor turiştilor şi a preocuparilor specialiştilor în

domeniu de a se apropia cât mai mult de cerinţele acestora, are loc o intensificare a eforturilor

de creare de noi produse, între acestea situându-se si turismul speologic. În acelasi timp acesta

raspunde unui deziderat fundamental al evoluţiei contemporane, reprezentat de dezvoltarea

durabila.

Turismul speologic poate fi definit ca o formă de turism, practicat în scopul vizitării unor

monumente ale naturii – şi anume peşterile – într-o formă organizată, în scopuri ştiinţifice

şi/sau agrementale. Peştera reprezintă orice lipsă de materie din scoarţa pământului, ea este o

cavitate, o scorbură naturală subterană, adâncă şi mare formată prin dizolvarea unor roci

solubile de către apele de infiltraţie. De-a lungul anilor, foarte multe peşteri au fost numite

rezervaţii speologice, geologice (naturale). Rezervaţiile naturale sunt acele teritorii ocrotite

prin lege pe care nu se pot face transformări, deoarece în cuprinsul lor se găsesc plante,

animale, minereuri sau formaţiuni geologice rare, care prezintă importanţă din punct de

vedere ştiinţific.

Este uşor de înteles, atracţia pe care a exercitat-o întotdeauna peisajul carstic, şi o exercită

mai ales acum asupra unei umanităţi prea tehnicizate, prea raţionale, în căutare de frumuseţi

primordiale şi senzaţii neîntinate de mâna omului. Aşa se explică de ce peisajele carstice se

bucură de favoarea marelui public fiind printre cele mai căutate obiective turistice.

Componenta economică cea mai importantă a carstului este, astfel, valorificarea sa

turistică. Exploatarea turistică are grade foarte variate, mergând de la simple amenajări menite

să înlesnească doar o plimbare până la adevaratele întreprinderi ce pun la dispoziţia

vizitatorilor cele mai sofisticate mijloace de delectare.

Ca exemplu, la noi în ţară, Peştera Urşilor de la Chişcău (Munţii Bihor), prima peşteră

amenajată la un nivel tehnic, a stârnit un atât de mare flux turistic, încât doar într-un an de la

deschidere a acoperit un sfert din investiţia prevăzută a se amortiza în 10 ani.

În astfel de locuri în care există regiuni carstice şi peşteri, omul de ştiinţă are încă un vast

câmp de investigare, speologii găsesc un vast domeniu unde să-şi exerseze dorinţa de

3

necunoscut şi priceperea de exploratori, turiştii loc de reculegere şi desfătări peisagistice, iar

econiomiştii „o mare mină de aur”. Şi ţara noastră se bucură din plin de astfel de regiuni. Nu

trebuie decât priceperea pentru a le valorifica din toate punctele de vedere.

În cazul turismului speologic există , la fel ca şi în cazul turismului în general, o

tipologie largă a turiştilor. Într-un studiu efectuat în anul 2002 la Peştera Postojna10 s-a

constatat că printre principalele motive s-au aflat curiozitatea, dorinţa de a afla ceva nou,

recreerea. Se poate generaliza că , în cazul peşterilor amenajate, motivaţia principal a

turiştilor este necesitatea de îmbogăţirea nivelului de cunoaştere şi dorinţa de a experimenta

ceva nou, de aici derivând multe dintre tendinţele mai noi în domeniul turismului speologic şi

anume: " Creşterea importanţei aspectelor educaţionale care în plan practic se traduce prin

necesitatea îmbunătăţirii pregătirii profesionale a ghizilor astfel încât aceştia să ofere o

prezentare mai interesantă care să sporească implicarea vizitatorilor, stimulând comunicarea,

dialogul. Din acest punct de vedere o problem important este multilingvismul vizitatorilor,

multe tari dând o importantă deosebit capacităţii lingvistice a ghizilor (ex. în Mammuthohle,

Austria, ghidul prezint informaţiile necesare în 5 limbi: germană, engleză, franceză, spaniolă

şi italiană, iar în Cueva de Arta, Spania, în patru limbi). De asemenea, aceştia trebuie să aibă

cunoştinţe profunde şi complete despre istoricul peşterii, geologia, biologia, felul în care

peştera relaţionează cu mediul înconjurător, să aibă informaţii despre peşterile din zon şi

din ţară . O soluţie pentru îmbunătăţirea pregătirii ghizilor este angajarea / lucrul ca asistenţi

de teren în programe de cercetare ale peşterii sau parcului în care se află aceasta, oportunitate

oferită în multe cazuri, crescând astfel responsabilitatea şi implicarea lor în realizarea

dialogului cu vizitatorii; în unele ţări exist chiar şi posibilitatea ca unele vizite să fie conduse

de cercetători sau de speologi amatori interesaţi de cercetarea ştiinţifică, în calitate de ghizi

musafiri.

• Realizarea de ture de aventură pentru turiştii care doresc să experimenteze

ceva

nou, să trăiască senzaţii tari, caracterizate prin faptul că sunt pe distanţe mai mari decât

traseele turistice obişnuite şi în zone mai puţin amenajate (Mammoth Cave, SUA – Wild

Tour, dureaz 6 ore !i ½, utilizeaz Tehnicile Speologiei Alpine, Carlsbad Caverns, SUA –

exist dou ture de aventură , Spider Cave & Hall of White Giant, Naracoorte Cave, Australia

– Cathedral Cave, Capricorn Caves, Australia – Wild Caving Adventure Tour, Mammoth

Cave, Austria – Long Spelunking Tour, durează o zi, Grotta Grande del Vento, Italia – Red

Tour, La Cueva de Nerja, Spania – Spelunking Tour, durează 7 ore, Caverne Leflèche Caves,

Canada – Wild Caving Tour, pentru maximum 4 persoane, Grotte de Labeil, Fran"a – Safari

familial, explorarea părţii neamenajate a râului subteran, etc).

4

• Necesitatea de asigurare a confortului şi siguranţei turiştilor pentru cei care au

ca

motivaţie principală relaxarea. Confortul în peşterile amenajate presupune nu numai ca

vizitarea peşterii să fie foarte accesibilă ci şi crearea de facilităţi cum ar fi: săli de aşteptare

încălzite iarna şi cu aer condiţionat vara, locuri special amenajate pentru copii, o bună

organizare astfel încât să se evite formarea de cozi la casa de bilete, existenţa unor cofetării,

café-internet etc.

Pe lângă aceste orientări, care urmăresc, în principal, satisfacerea unei cereri tot mai

diversificate, abordările contemporane pentru a îmbunătăţi experienţa vizitatorilor şi pentru a

contracara monotonia, mai au în vedere:

• Realizarea de ture de peşter fără ghid (turism pe cont propriu), vizitatorii

deplasându-se prin peşteră după cum vor ei. O tură eficientă de acest fel necesită însă prezenţa

unor elemente atât pentru siguranţa şi confortul vizitatorului cât şi a unor surse de informaţii

adecvate nevoilor vizitatorilor (ex. în Carlsbad Caverns, din SUA, există un traseu care se

face fără ghid, dar turiştii pot închiria, la centrul de vizitare, Ghidul Audio al Peşterii). În Wet

Cave din sistemul Naracoorte Caves (Australia), vizitarea se poate face tot fără ghid,

vizitatorii trebuind să urmarească doar poteca turistică care face legătura dintre prima sală cu

imense formaţiuni de calcar în cea de a doua, Sala Marelui Dom. În general, astfel de peşteri

au amenajări minime, cu poteci şi alte elemente de infrastructură, însă majoritatea nu sunt

electrificate, pentru ca vizitatorii să poată trăi atmosfera de mister. În asemenea cazuri, la

intrarea în peşteră, turiştii sunt dotaţi cu cele necesare: salopete, căşti, cizme de cauciuc, lămpi

frontale sau de mână etc.

• Amenajarea mai multor tipuri de trasee, în funcţie de nivelul de pregătire fizic

al turistului, de timpul disponibil şi de posibilităţile financiare ale acestuia. În turismul

speologic internaţional majoritatea peşterilor amenajate din SUA şi Australia au dezvoltat mai

mult de 3 tipuri de trasee, luând în considerare condiţiile enumerate mai sus, însă în proporţie

mult mai mic (Mammoth Cave – 14 trasee, Carlsbad Caverns – 6 trasee, cu amenajări chiar şi

pentru persoanele cu handicap, Black Hills Caverns – 3 trasee, Wyandotte Caves – 6 trasee,

Blanchard Spring Caverns – 3 trasee, Cave of the Winds – 3 trasee, Glenwood Caverns – 3

trasee, Abercombie Caves, Australia – 6 trasee, Capricorn Cave, Australia – 3 trasee,

Yallingup Cave, Australia – 3 trasee, Jenolan Caves, Australia – 16 trasee, Wombayan Caves

– 7 trasee, Naracoorte Caves – 12 trasee, Ruakuri Cave, Noua Zeeland – 3 trasee etc),

tendinţa extinzânduse şi în Europa (Lurgrotte Pegau, Mammoth Cave, Austria – 3 trasee,

Grotte de Lombrives, Franţa -3 trasee, Cheddar Caves & Gorge, Anglia – 4 trasee, Baradla

5

Cave, Ungaria – 5 trasee, Grotta di Castellana, Grotta del Vento, Italia – 3 trasee) (sursa:

www.showcaves.com) .

• Realizarea unor forme de divertisment cum ar fi: prezentarea de înregistrări

video, de holograme, folosirea sunetului şi a luminii pentru a crea o atmosfer dramatică,

alternarea sistemului de iluminare în peşteră astfel încât să furnizeze o ambianţă de dram şi

mister, sau luminarea unor formaţiuni în timp ce altele rămân într-un întuneric virtual,

realizarea de spectacole şi chiar folosirea roboţilor.

1.1.1 Forme ale turismului speologic

Necesitatea clarificării notiunii de turism speologic, identificarea şi definirea unor

forme ale acestuia (turism speologic de masa, ecologic, specializat, de aventură, ştiintific şi

pentru practicarea speleoterapiei), cu stabilirea particularitaţilor şi interconexiunilor care

există între speoturism şi alte forme de turism (turismul în arii protejate, turismul rural etc.).

Toate acestea dovedesc consacrarea turismului speologic ca o forma distinctă a calatoriilor,

dar care, în acelasi timp, ca şi componentă a turismului durabil, trebuie sa respecte necesitatea

asigurarii unui echilibru între protecţie şi valorificare, permiţând satisfacerea cerintelor

turistilor actuali, doar în conditiile asigurarii protecţiei peşterii.

- Turismul ecologic natură

Aceşti termeni sunt utilizaţi pentru a denumi acel tip de turism care se desfăsoară în

zone naturale cu valoare ecologică ridicată. În mod normal este nevoie ca turistul să aibă un

interes deosebit pentru natură, estetic si peisaj.

Turismul ecologic este specific persoanelor având cunostinte de protectie a mediului

subteran, a căror motivaţie principală constă în dorinta de cunoaştere, de a descoperi noi

peşteri.

Caracteristica sa principală este grija fată de domeniul subteran, vizitarea peşterii

făcându-se în grupuri mici, cu surse autonome de lumină şi în compania unui ghid

profesionist.

6

- Turism de aventură, turism alternativ

Omul, curiozitate si adrenalina, numeroasele si variatele obstacole, genereaza in

sufletul multora sentimentul euforic al decoperitorului, a descifrarii unor taine incifrate in

matricea noptii subterane.

Turismul de aventură, foarte răspândit pe plan mondial în ultima perioadă, se

adresează persoanelor cu o condiţie fizică foarte bună, a căror motivaţie principală este

adrenalina, pericolul, pentru aceasta parcurgând peşteri cu un grad de dificultate ridicat, un

avantaj în plus fiind şi faptul că multe dintre peşterile dificile sunt şi foarte frumoase

Aceste denumiri sunt folosite pentru a ne referi la un gen de turism care utilizează

zone naturale cu caracteristici concrete pentru practicarea unor sporturi riscante sau de

aventură. În definirea particularităţilor formelor de turism menţionate mai sus pot fi luate în

considerare două criterii importante:

a) criteriul ponderii veniturilor realizate din activitatea de turism de care beneficiază

comunitatea rurală sau o parte a acesteia;

b) criteriul ponderii componentelor ofertei turistice. Conform acestei clasificări,

turismul rural cuprinde cultura, istoria si tradiţiile existente în spaţiul rural, agroturismul

deţine si componente specifice gospodăriei silvo-agro-zootehnice (producţie si furnizare de

produse specific agricole, vizitare de pivniţe, pescuit, vânătoare, echitaţie etc.)

“Activităţile turistice bazate pe mari hoteluri, complexe sportive nu pot fi încadrate

în conceptul larg de turism rural, chiar daca ele sunt desfăşurate în zonele rurale. Dimensiunea

culturală, socială si economică are şi un caracter pedagogic atât pentru adepţii agroturismului,

cât şi pentru populaţia rurală care, în timp, îşi modifică în sens favorabil comportamentul,

aspiraţiile, precum si modul de viaţă si de educaţie.”

.

- Turismul curativ.

Practicarea turismului curativ în spaţiul rural se realizează cu succes deoarece în

prezent medicina optează pentru terapia naturală sau usoară. După perioada de glorie a

produselor chimice astăzi asistăm la refacerea cu ajutorul mijloacelor naturale: plante

medicinale, acupunctură, hidroterapie, activităţi fizice, muzică.

În acest sens, spaţiul rural oferă un teritoriu privilegiat pentru practicarea acestui tip

de turism legat de sănătate. Pentru persoanele în vârstă, acest gen de turism prezintă şi

avantajul de a elimina singurătatea. Izolarea la care sunt supuşi s-ar putea evita prin

practicarea acestui gen de turism pe o perioadă mai lungă de timp în spaţiul rural. S-ar îmbina

astfel foarte bine cele trei aspecte: sănătate, acţiune socială şi turism. S-ar putea ca pe

7

parcursul timpului, turismul curativ în mediul rural să cunoască o ascensiune foarte mare (cu

implicarea caselor de ajutor social, caselor de pensii, instituţiilor mutuale, etc.)

Turismul curativ poate fi considerat ca fiind cel mai vechi tip de practicare a

activităţilor turistice. Necesităţile legate de refacere si tratament au condus oamenii

antichităţii să caute efectele benefice asupra sănătăţii ale apelor termale şi minerale, ale

nămolurilor şi curei heliomarine. Turismul curativ se adresează unei categorii aparte de

persoane, majoritatea aparţinând grupei de vârstă înaintată.

- Speleoterapia,

Utilizarea peşterilor în scop terapeutic, prinde din ce în ce mai mult teren şi atrage

din ce în ce mai multi vizitatori. Speleoterapia moderna început în Germania, dupa al doilea

război mondial, în urma experientelor realizate de Dr. Spannagel asupra pacientilor săi în

Klutert Cave în timpul bombardamentelor, raspândindu-se apoi rapid în majoritatea tarilor din

Europa, dar mai ales în Slovacia, Ungaria si Cehia. S-a dovedit prin studii şi cercetari

ştiintifice ca microclimatul specific cavitatilor subterane este indicat în tratamentul unor

afecţiuni ale cailor respiratorii şi pulmonare. Procedura de baza este aceea de a sta în peştera

şi de a inhala aerosolii, îmbunătaţit însă prin exercitii fizice şi de respiratie, supravegheate de

psihoterapeuţi profesionişti (exercitii de respiraţie şi relaxare specifice practicii yoga). În

ţarile din Europa Centrala şi de Vest, speleoterapia este promovată ca o forma de wellness sau

de disease symptom management. Prin urmare, au fost realizate amenajari în scop

speleoterapeutic în mai multe peşteri ale lumii.

Astfel, în Cehia, Proiectul Phare Ec/HEA/10, realizat în anul 1995 - ”Aspecte

natural-stiintifice ale efectelor speleoterapeutice din peşteri”, s-a axat pe masuratorile

efectuate de catre Departamentul de Chimie al Academiei Militare în centrele

speleoterapeutice din pesterile Javoricko, Zlate Hory, Ostrov u Macochy şi Mlade, unde au

fost amenajate trei centre de speleoterapie care functioneaza pe tot parcursul anului (Macocha

Ostrov, Zlate Hory şi Mladec) bazate pe tratarea bolilor respiratorii la copii şi tineri. Grotta

Giusti din Italia, utilizata şi în speleoterapie, a devenit celebră în secolul trecut prin faptul ca

aici se tratau personalitaţi ca: Giuseppe Verdi, Garibaldi şi Kossuth Lajos. Cele trei cavitaţi

ale grotei, cu temperaturi cuprinse între 24° C în camera „Paradiso” şi 34° C în camera

„Purgatorio”, au o atmosfera umedă, bogată în saruri minerale, care favorizează, prin baia de

aburi, purificarea şi detoxifierea organismului, determinând echilibrul psihic, fizic şi o stare

de relaxare.

8

Chiar daca pe teritoriul ţarii noastre nu s-au facut încă amenajări ample ale peşterilor

în scopuri medicinale, există o veche tradiţie în acest sens. Peştera Toria din Muntele Puciosul

era cunoscută încă din 1967 pentru exhalaţiile ei sulfuroase, ea fiind folosită ca o peşteră

terapeutică pentru reumatism şi alte afecţiuni. Tot aici un izvor de de apă încarcată cu acid

sulfuric, calciu,fier,etc, este folosit pentru ochi.

- Turismul complex.

Întruneste atributele rezultate din asocierea, de exemplu, a recreerii cu refacerea

fizică si psihică de ordin curativ sau ale recreerii cu culturalizarea. În practica turismului, nici

unul dintre tipurile de turism descrise nu este pur, în fiecare dintre ele strecurându-se valenţe

ale celorlalte tipuri. Atunci când acestea se află într-un relative echilibru apare caracterul mixt

al activităţii turistice.

1.2. Speoturismul in România

Potenţialul nostru speologic are o valoare ştiinţifică şi estetică. Acesta dispune de

peste 10.900 de peşteri, România situându-se pe locul al treilea în Europa. Între acestea sunt şi

peşteri de dimensiuni mari, cu râuri şi cascade (Topolniţa, Cetăţile Ponorului etc.) sau cu

sisteme dezvoltate pe mai multe etaje, unele bogat şi frumos concreţionate (peste 300) şi altele

cu mineralizaţii rare sau cu picturi murale (Peştera Cuciulat, Peştera lui Adam ş.a.) etc. O

mare parte dintre acestea se constituie ca unicate pe plan naţional şi internaţional, fiind

declarate monumente ale naturii sau rezervaţii speologice, aşa cum sunt peşterile: Topolniţa,

Cetăţile Ponorului, Şura Mare, Peştera de la Izvorul Tăuşoarelor, Gheţarul de la Scărişoara,

Cloşani, Urşilor de la Chişcău, multe intrate deja în circuitul turistic.

România nu este o tară carstică, aşa cum sunt Iugoslavia, Aaustria şi în mare masură

Franta. Pe teritoriul nostru sunt ocupaţi de roci carstificabile doar 4400 km2, ceea ce

reprezintă 1,4 % din suparafata ţării. Aceste roci adapostesc circa 2000 de peşteri cunoscute şi

chiar daca numarul lor va creşte prin noi descoperiri la 3000, totalul ramane modest fata de

cele ale Iugoslaviei sau Frantei. In ciuda acestor cifre, România şi-a castigat de mult faima în

ceea ce priveste carstul aceasta datorită urmatoarelor doua inprejurari:

1. câteva peşteri din Transilvania au facut obiectul unor cercetari speologice încă din secolul

al XVIII-lea, fiind apoi menţionate în numeroase tratate, lucrări de sinteză şi manuale

9

2. animalele cavernicole descoperite aici au atras aici mulţi zoologi începand din secolul al

XIX-lea

Deşi citate adesea în diferite lucrări, peşterile din România s-au bucurat totuşi de

puţina atenţie din partea geografilor şi a geologilor, până în 1950 ele nefiind aproape deloc

studiate din punctul de vedere al genezei, al formelor şi al funcţiei hidrogeologice. Pentru

mulţi oameni ele sunt şi astăzi un fel de domeniu straniu, învaluit în mister, asemenea

Castelului din Carpaţi sau celebrului personaj Dracula, adică elemnente de legendă fară

entitate topografică precisă. Această atmosferă se datoreşte şi vitregiei cu care au fost tratate

în trecut peşterile noastre din punct de vedere turistic.

Slaba cunoastere a pesterilor româneşti de către marele public şi lipsa de interes

pentru darea lor în circulaţie turistică din trecut vin în contradicţie cu marele avânt de

cunoaştere pe care l-a înregistrat speologia românească în utimul sfert de veac. Succesele

realizate sunt cel mai bine puse în evidenţă de urmatoarea statistică

Starea actuală a turismului speologic în România.

ANII Pesteri peste 2000 m lungime Pesteri peste 1000 m

denivelare1945 2 21965 11 111976 32 29

Din analizele făcute se poate spune că România dispune de un potenţial speologic

deosebit, însă foarte slab valorificat, până în prezent. Din punct de vedere al atractivitaţii

peşterilor, ţara noastră prezintă o ofertă variată ce o plasează pe un loc bun pe plan european

(există peşteri caracterizate prin speleoteme deosebite, râuri subterane şi lacuri, gheţari,

pesteri termale, peşteri cu portale impresionante şi săli uriaşe etc).

Poziţionarea peşterilor este destul de buna, o mare parte a acestora fiind situate în

apropeierea unor oraşe şi staţiuni turistice importante, în schimb drumul de acces la peşteri,

este în majoritatea cazurilor drum forestier. Peşteri situate la drum asfaltat sunt destul de

puţine (Ursilor, Muierii, Polovragi, Dâmbovicioara, Poarta lui Ionele, Ungurului, Cetatea

Bolii, Podul Natural de la Ponoare, Ponicova, Veterani etc).

În ceea ce priveşte repartiţia peşterilor pe unitaţi geografie, în tabelul 2 sunt indicate

raporturile dintre suprafeţele carstice şi numarul de peşteri pe aceste unitaţi. Din el rezulta că,

10

deşi Carpaţii Meridionali au cea mai mare suprafaţă de calcare şi cel mai mare procent de

calcare faţă de totalul pe ţară, Munţii Apuseni sunt cei mai carstici, cuprinzând cea mai mare

suprafaţă de calcare raportată la suprafaţa unitaţii respective, şi cei mai carstificaţi, aici

întalnindu-se cea mai mare densitate de peşteri.

Densitatea Peşterilor pe unitaţi naturale de relief

Sursa Pesteri din Romania

Repartitia suprafetelor de roci carstice si apesterilor pe marile unitati geografice

Nr crt Forme naturale de relief Nr peşteri

1. Muntii Bihor 3222. Muntii Padurea Craiului 2123. Muntii Banatului 1804. Muntii Vilcan 1455. Muntii Sebesului 1266. Culoarul Cernei 1137. Muntii Piatra craiului 1128. Muntii Mehedinti 1059. Muntii Metaliferi 9610. Muntii Persani 9011. Muntii Trascau 8512. Dobrogea 60

11

Unitati

geograficeSuprafete de

calcar (km2)

Procente din

totalul

suprafetei de

calcare

Procente de calcare

raportate la

suprafata unitatii

respective

Nr de

pesteri

Nr de

pesteri (pe

km2 de

calcar)

dobrogea953 21,7%

6,2%60 0,062

Carpatii

orientali776

17,7%2,1% 265 0,341

Carpatii

meridionali

1597 36,2% 5,8% 792 0,494

Muntii

apuseni

1047 24,4% 6,7% 827 0,788

Există un numar de 12 peşteri turistice dintre care doar una (Peştera Urşilor de la

Chişcau) amenajată la nivelul standardelor internaţionale, alte 3-4 peşteri având amenajari

destul de bune (Pestera Muierii de la Baia de Fier, Gheţarul de la Scarişoara, Peştera Vadu

Crişului, Peştera Dâmbovicioara), însa nu la nivel internaţional. Cea mai mare parte a

peşterilor turistice se află în prezent în Munţii Apuseni, Carpaţii Meridionali având însă reale

perspective de a deveni o zonă favorabilă dezvoltarii turismului speologic.

Amenajarile interioare ale peşterilor turistice din România sunt în general de gradul I

şi II, foarte simple, rudimentare, marea majoritate pe bază de lemn cu sisteme de electrificare

învechite, incompatibile cu protecţia domeniului subteran. Din cercetarea făcută se poate

concluziona că cel puţin 17 de peşteri din Munţii Apuseni, Carpaţii Meridionali şi Munţii

Banatului prezintă condiţii optime de amenajare.

PEŞTERI DIN ROMÂNIA AMENAJATE ÎN SCOP TURISTIC

12

SURSA : Institutul de Speologie ”Emil Racovita”

În afara Pesterii Ursilor, Pesterii Dâmbovicioara (unde începând cu 2007, traseul

turistic a fost construit din grunduit şi vopsit, prevazut cu balustrade metalice) şi Peşterii

Vadu Crişului (unde pe sinele de metal au fost amplasate dale de beton, iar vechile balustrade

din fier beton care nu mai prezentau sigurantă au fost înlocuite cu balustrade metalice din

inox), amenajările în celelalte peşteri sunt prioritar pe baza de lemn, ceea ce contravine

Standardelor Internaţionale de Amenajare a Peşterilor.

Evolutia numarului de vizitatori la câteva pesteri cu ghid din România

Nr

crt

Obiectiv carstic perioada

2005 2006 2007 2008 2009(10.01-01.10)

1 dambovicioara adulti 27000 15000 28400 39600 31400

NR,

CRT

DENUMIRE JUDET TIP AMENAJARE

1 PESTERA URSILOR BIHOR electrificat2 PESTERA VADUL CRISULUI BIHOR electrificat3 PESTERA MEZIAD BIHOR NEelectrificat4 PESTERA UNGURULUI BIHOR electrificat5 PESTERA GHETARULUI

SCARISOARA

ALBA electrificat

6 PESTERA POARTA LUI IONELE ALBA NEelectrificat7 COMARNIC CARAS SEVERIN electrificat8 PESTERA MUIERII GORJ electrificat9 PESTERA POLOVRAGI GORJ NEelectrificat10 PESTERA LILIECILOR DE LA

MANASTIREA BISTRITA

VALCEA NEelectrificat

11 PESTERA DAMBOVICIOARA ARGES electrificat12 LESTERA IALOMITEI DAMBOVITA electrificat

13

copii 25000 12000 32000 38200 31200

total 52000 27000 60400 77800 62600

2 polvragi 17000 20000 22000 20000 150003 comarnic 550 614 556 418 4554 muierilor 26000 35000 40000 50000 550005 Ghetarul scarisoara 12800 15000 23000 33500 336196 ursilor 88699 97477 116420 130353 1224677 ungurului 2340 4135 4729 5215 58208 meziad 2800 3100 3322 3328 3800 total 202188 202326 270427 320614 298122

Estimat/an: 357000

Sursa: Administratorii / Custozii pesterilor

Aceasta, în ciuda faptului ca, în ultimii ani, au fost derulate importante proiecte

internaţionale pentru amenajarea de peşteri, însă rezultatele acestora s-au concretizat doar în

materiale promoţionale, panouri şi centre de informare, site-uri pe internet etc.

Peşterile turistice din România nu au amenajate Centre de Vizitare şi spaţii de cazare

în apropierea cavităţii decât la peşterile Urşilor şi la Peştera Muierii, însă la un nivel inferior

faţă de cel existent pe plan internaţional. Infrastructura de cazare şi alimentaţie este mult mai

dezvoltată în zona Munţilor Apuseni, unde în ultimii ani au fost înfiinţate importante staţiuni

turistice, cu numeroase pensiuni rurale (ANTREC) în localităţile Gârda, Arieseni, Albac,

Vîrtop, Padis, Ic

Ponor etc. În schimb, în zona Carpaţilor Meridionali şi a Munţilor Banatului,

turismul rural este foarte slab dezvoltat cu excepţia Culoarului Rucar Bran şi a zonei Munţilor

Bucegi, care dispun însa de un numar redus de peşteri

În ceea ce priveste promovarea, peşterile din Munţii Apuseni sunt mult mai bine

cunoscute decât cele din partea de sud-vest, în mare parte şi datorita numeroaselor proiecte

internaţionale care s-au derulat în această zonă.

1.3. PESTERA MONUMENT AL NATURII

Peşterile, prin frumuseţea lor interioară, sunt cele mai interesante dintre fenomenele

carstice. Ele sunt plăsmuiri ale picăturilor de apă care au topit piatra prin stăruitoarea

strecurare pe crăpături. La antipodul noptii, atat de perfecta in puritatea ei, se afla lumina a

carei definitie adevarata numai in adanc se poate da. Cu atat mai mult ca cat orice descriere in

lumea “ tenebrei”, reclama aportul acelui fascicol luminos desprins parca candva din firul

Adrianei.

14

Confruntarea dintre intuneric si lumina, cu retragerea si avansarea uneia in fata

celeilalte, genereaza o atmosfera ireala, de basm si adanca reverie.

Un adevarat spectacol de lumini si umbre, de sunete si lumina intiparite pentru

totdeauna in memoria celor care au coborat in adancurile acestor adevarate temple naturale.

Peştera este, prin definiţie, un gol natural aflat în scoarţa Pământului destul de mare

pentru a permite accesul omului i cu o lungime mai mare de 5 metri, cu specificarea căș

dezvoltarea pe terii trebuie să fie mai mare decât dimensiunea portalului de intrare. Acestș

ultim aspect este important pentru a nu confunda pe tera cu un abri.ș

Etimologic cuvantul troglodit vin din limba graeca si inseamna” intrat in

pestera”(troglo = gaura, pestera , dunein = a patrunde)

Din cele mai vechi timpuri oamenii s-au adapostit în pesteri, acestea fiind cele mai

simple locuinte pe care le-a oferit natura. În ciuda întunericului si a frigului din ele, erau

primitoare si locuibile, comparativ cu natura dezlantuita de afara sau cu pericolele create de

animalele salbatice. Locuirea pesterilor de catre omul primitiv este atestata de nenumarate

urme.

Mediul ambiental al peşterilor din paleoliticul târziu (cu 30.000 de ani în urm ) a dus

la apariţia germenilor de inteligenţă, civilizaţie şi cultură, determinând în cele din urmă

apariţia primelor manifestări de artă. Se spune că arta primitivă s-a născut în peşteri.

Arheologia a dovedit ca, din cele mai vechi timpuri – cu circa un milion de ani în

urma si pâna prin anul 10.000 î.Hr., pesterile au fost folosite de oamenii paleolitici.

Documente în acest sens provin din Africa de Sud, Europa sau China. “De la maimuta la om,

drumul duce prin pesteri”, spune Marcian Bleahu, acestea fiind printre cele mai pretioase

depozitare de marturii privind începuturile omenirii.

În perioada contemporană, peştera a oferit omului şi alte modalităţi de utilizare şi

anume:

1. posibilitatea cercetării ştiinţifice şi a explorărilor, prin descoperiri noi în domeniul

geologiei, speologiei, paleontologiei, antroplogiei sau microbiologiei

2. utilizarea mediului subteran ca factor natural terapeutic în ameliorarea sau

vindecarea unor boli

3. utilizarea în scop turistic, realizându-se amenajări specifice de vizitare în peşterile

cu concreţiuni stalactitice şi stalagmitice

4. utilizarea în scop recreativ prin organizarea, în unele din cavităţile mai mari,

amenajate,a unor concerte de muzică clasică sau alte evenimente culturale

5. utilizarea în scop economic:

15

- pentru captarea de izvoare de ap subteran , pentru alimentarea cu apă a unor

localităţi

- ca depozite pentru diferite categorii de deşeuri.

Domeniul în care peşterile dobândesc o deplin valorificare este cel al turismului.

Peşterile au constituit dintotdeauna o curiozitate, au stârnit interes şi au atras vizitatori,

devenind prin aceasta un „obiectiv turistic” de prim rang.

Este greu de precizat cand au inceput pesterile sa aibă o functie turistica, dar daca

prin turist intelegem acea persoana care care intreprinde o calatorie sau efectueaza un drum

doar in scopul de a vizita un anumit loc, fara alt interes stiintific, comercial sau orice alta

natura , atunci trebuie sa plasam primii turisti ai pesterilor cu secole in urma.

1.3.1. Modul de formare a peşterilor

Peşterile au stârnit întotdeauna un interes deosebit şi nu puţini sunt cei ce au căutat să

explice geneza. Trecând peste ideile, de cele mai multe ori fantasctice emise în secolele

trecute, speologii s-au oprit la cel puţin trei grupe de teorii cu care s-a încercat explicarea

existenţei şi a morfologiei golurilor subterane, teorii guvernate de aceeaşi simplă şi

neverosimilă idee: lupta dintre apă şi piatră.

Teoria vădoasă (cea mai simplă teorie) formularea unei reţele de goluri subterane ce

se datorează pătrunderii în circulaţie a apei prin masivul de calcar până la nivelul exurgenţelor

aflate în văile mărginoase, adăncirea acestora determină părăsirea vechilor galerii, ce devin

fosile, şi săparea altora noi. Pe scurt peşterile sunt săpate de către râuri subterane ce se

adâncesc treptat pentru a ţine pasul cu adâncirea reţelei hidrografice de la exterior.

Teoria batifreatică – peşterile sunt săpate de către apele ce avansează pe canelele

complet înecate aflate sub suprafaţa freatică (în care a intrat apă de infiltraţie); prin ridicarea

regiunii, partea superioară a canalelor este eliberată de apă trecând la un regim vădos. Se

poate distinge astfel o fază de sărare în regim înecat, urmată de o faza de remodelare în regim

vados.

Teoria epifreatică – într-un acvier freatic, adâncimea până la care pătrunde apa este

determinată, de înălţimea de la care curge. Prin canalele mai scurte trece mai multă apă în

unitate de timp decât în cele mai lungi, fapt ce duce la mărirea lor. Preluând majoritatea

16

drenajului din galeriile scurte, se dezvoltă o galerie cu rol de dren perfect (conductă în pământ

pentru adunarea şi scoaterea plusului de apă) ce va deveni o peşteră mare orizontală.

1.3.2 Clasificarea pesterilor

Pe terile se formează ca urmare a acţiunii diferitelor procese în multe tipuri de rocăș

sau sedimente neconsolidate. Putem face o clasificare a pe terilor în funcţie de originea lor iș ș

litologia rocii în care s-au format sau tipul sedimentelor. Totu i, procesele speleogeneticeș

diferă foarte mult i multe dintre ele nu depind în totalitate de compoziţia rocii "gazdă". S-auș

făcut numeroase încercări de a realiza clasificări genetice pentru pe teri dar nici una dintre eleș

nu pare să fie în totalitate armonioasă în gruparea proceselor i tipurilor genetice de pe teri.ș ș

Marea majoritate a pe terilor sunt pe teri de dizolvare, adică pe teri ce au fost formate înș ș ș

pincipal prin dizolvarea rocii cu ajutorul acţiuni apei ce a circulat prin căile iniţiale cum sunt

fisurile i porii. ș

1.Pe teri primare - Pe tera primară se formează în momentul formării straturilor deș ș

rocă în care se află

a) în roci vulcanice

■Pe teri – geode. În rocile vulcanice, în timpul consolidării topiturilor ce iauș

na tere în scoartă, se formeazâ bule gigantice de gaze sub presiune.ș

■Pe teri de contracţie. Tot în roci vulcanice pot lua na tere goluri prinș ș

contractarea magmelor în curs de răcire ce lasă spa ii goaleț

■Pe teri între paturi de lave. O altă modalitate de formare a golurilor în rociș

vulcanice o oferă curgerea lavelor. Dacă aportul de lavă fluidă încetează, locul prin care

a curs ramâne liber, ca un gol.

b) în calcare

■Pe teri în recife iau nastere în calcare recifale, golurile fiind determinate deș

cre terea inegală a recifului.ș

■Pe teri în tufuri calcaroase iau na tere în depunerile masive de tufuriș ș

calcaroase sau travertinuri, prin faptul că acestea pot forma cascade de calcar în spatele

carora rămân spa ii libere.ț

2.Pe teri secundare - Pe tera secundară se formează după formarea straturilor de rocăș ș

în care se află prin acţiunea diferiţilor factori

a) prin deplasarea maselor de rocă, în principal ca urmare a mi cărilor tectonice careș

au loc în apropiere de pe teră ș

17

■Pe teri de prăbu ire de blocuri. ș ș Cea mai simplă deplasare a maselor de roci

este prăbu irea blocurilor de stânca. Prin îngramădirea lor unele peste altele ramânș

spa ii cu aspect de pe teri,ț ș

■Pe teri de tracţiune gravitaţională. ș iau na tere în masivele de roci dure,ș

compacte, terminate cu un perete vertical în lungul acestuia se formează, paralel cu el,

datorită atrac iei gravita ionale exercitate de gol, crăpături ce pot fi uneori foarte lungi.ț ț

■Pe teri de tracţiune tectonică ș sunt crăpături formate adânc în interiorul

Pamântului, în timpul marilor convulsii prin care a trecut scoar a.ț

b) prin eroziune, ca efect al cursurilor subterane ce străbat pe tera sau a apelor deș

suprafaţă ce acţionează la întrarea în pe teră ș

■Pe teri de evorsiune iau na tere în versan ii râurilor, acolo unde apa faceș ș ț

vîrtejuri puternice, bătând malul.

■Pe teri de abraziune se datoresc bătăii valurilor marine în tărm, procesș

denumit abraziune.

■Pe teri de coraziune sunt numite astfel după ac iunea de eroziune a vântului,ș ț

denumită i coraziune.ș

■Pe teri de lesivare se datoresc ac iunii de spălare a apei (lesivare = spălare).ș ț

c) prin coroziune, tot ca efect al cursurilor subterane

■Pe teri de infiltraţie născute prin coroziunea determinată de apa ce pătrundeș

discret în calcar, prin puncte infime. Este vorba de apa de ploaie sau de apele din topirea

zăpezii capabile sa formeze doar pe teri mici.ș

■Pe teri cutanate. Dacă această apa este supusă înghe ului i dezghe ului, ea vaș ț ș ț

mari golul, dând na tere la o pe tera criogena sau pe teră cutanată, adică superficială.ș ș ș

■Pe teri vadoase. Dacă însă apa patrunsa în subteran stabile te un circuitș ș

continuu de curgere, chiar i a unei ape de debit redus, rezultă o pe teră de tip vados.ș ș

■Pe teri freatice. Dacă apa va forma un strat acvifer ce umple toate fisurile,ș

diaclazele si fe ele de stratifica ie constituind un sistem complex, ia na tere o re eaț ț ș ț

subterană labirintică, adică o pe teră freaticăș

1.3.3 Relief endocarstic

O peşteră este construită dintr-o succesiune de goluri de forme şi mărimi variabile ce

pot fi reduse la câteva tipuri elementare, diferite, ţinându-se seama de înclinarea şi de volumul

lor. Astfel există două domenii: cel al golurilor orizontale sau slab înclinate (0-35 grade) -

galeriile, şi cel al golurilor puternic înclinate, până la verticală (70 – 90 grade) - puţurile.

18

Pesterile sunt alcatuite din galerii si Sali, la care se adauga goluri verticale numite

puturi sau hornuri

În ceea ce priveşte volumul golurilor, ajunge ca cineva să meargă o dată într-o

peşteră pentru a vedea că din galerii intră în spaţii mai mari, de unde ajunge din nou în galerii

mai strâmte. Spaţiile mai mari poartă numele de săli. Tunelul necesită o formă specială de

galerie (galerie circulară de presiune, care, la secţiune mică poate fi numită şi tub).

Galeriile constituie goluri alungite pe orizontala sau usor inclinate, care poarta

diferite denumiri, in functie de dimensiuni, forma si pozitia lor in cadrul unui sistem subteran:

- diacliza (sens speologic) o galerie rectilinie care rezulta prin largirea unei fracturi

- tunel, o galerie cu sectiune regulata deschisa la ambele capete

- pasaj, o galerie de legatura intre doua elemente importante ale unei pesteri

- culoar sau coridor, o galerie cu sectiune uniforma pe toata lungimea

- diverticul, o galerie de dimensiuni reduse, legata de galeria principala, care se

termina in fundul de sac sau care devine inaccesibila

Adesea in pesteri intalnim si goluri verticale , rezultate prin atacarea calcarului de

catre apele de infiltratie sau prin prabusiri. Un asemenea gol poarta denumiri diferite in

functie de locul in care il intalnim:

- put, deschidere de gol in planseul galeriei

- horn, deschidere in tavanul galeriei

- aven, golul se deschide la suprafata terenului

Pentru formele verticale, în afară de puţ există şi terenuri de forn, aven, prăpastie.

Avernurile sunt puţurile naturale ce se întălnesc la suprafaţa pământului şi care se adâncesc

vertical, sau în pantă mare, în masiv de calcar. Un canal vertical sau puternic înclinat din

interiorul unei peşteri poartă numele de puţ, dacă se lasă în jos, sau horn, dacă se ridică

deasupra galeriei de acces.

Într-un masiv de calcar elementele componente reţelei se pot asocia pentru a costitui

reţele complexe de galerii, săli şi canale verticale. Modul de îmbinare este semnificativ pentru

geneza şi evoluţia sistemului respectiv. Din acest punct de vedere pot şi separate mai multe

tipuri:

- reţele labirintice (aspect complicat ce generează un adevarat labirint);

- reţele dendritice (complet haotică);

- reţele verticale;

- reţele octogonale (labirint rombic);

- reţele liniare.

19

Asociatia dintre galerii, Sali si goluri verticale constituie specificul pesterilor. Pasajul

subteran insa este completat cu formele de detaliu care sunt create de apa fie prin indepartarea

rocii, deci forme de sculptura, fie prin depunere de material, deci forme de acumulare.

Forme de sculptare, care sunt create de catre apa prin coroziune si prin eroziune.

Formele de coroziune iau nastere in urma dizolvarii calcarului de catre apa. Se pot deosebi

forme negative, adica cele rezultate prin indepartarea rocii si largirea unor litoclaze sau fete de

stratificatie, si forme pozitive, adica portiunile de calcar ramase pe loc dupa ce o parte din

calcar a fost indepartata.

Forme negative:

- largirile de dizolvare

- labirintele, sisteme de canale ce determina o retea tridimensionala inextricabila

- anastomozele, labirinte situate pe o fata de strat

- cupole, numite si marmite inverse sau marmite de presiune, scobituri circulare

situate in tavanul galeriilor

- lapiezuri subterane, forme identice cu lapiezuri de suprafata si care pot aparea pe

tavan, pereti sau planseu

- hieroglife de coroziune, adancituri milimetrice sau centimetrice care rezulta prin

largirea unui sistem de fisuri ale calcarelor

- linguritele, adancituri de dizolvare cu repartitie sistematica pe canalele subterane

active

Forme pozitive :

- septele de tavan sau perete, lame de calcar ce proemineaza podeaua

- filonetele de calcit, vinele de calcit din masa calcarului ramase in relief dupa

indepartarea acestuia

- proeminete de xenolite,( de exemplu concretiunile de silice ce raman in relief

prin dizolvarea calcarului)

Apa exercita asupra calcarului si o actiune mecanica datorita materialului solid pe

care il transporta prin tirire sau suspensie, de cele mai multe ori nisip sau pietris, modeland

forme de eroziune. Deoarece pentru antrenarea acestor materiale este necesara o anumita

viteza, care nu poate fi realizata in curgerea sub presiune, formele de eroziune apar numai in

canalele cu o curgere cu nivel liber

Forme negative:

- marmitele, excavatii cilindrice decimetrice sau metrice in podeaua galeriilor

generate de turbioanele curentului de apa incarcat cu aluviuni(uneori pe fundul

20

marmitelor se pot gasi pietre perfect rulate sau chiar bolovani ai mari, sferoidali,

numiti bile de marmitaj)

- nisele laterale , reprezentand excavatii ca cele de mai sus dar situate in peretii

galeriilor

- santurile de diaclaze, rezultate in urma erodarii preferentiale a unor diaclaze

- striurile de frecare, santuri milimetrice produse prin frecarea violenta a

aluviunilor pe calcar

Forme pozitive:

- nivelele de eroziune, proeminente ale peretilor care marcheaza nivelele de

curgere a apei

- traseele de eroziune, suprafete suborizontale in lungul peretilor unei galerii care

atunci cand au dimensiuni reduse se numesc banchete

- carene, lame de calcar ramase in mijlocul curentului prin erodarea zonelor vecine

- pilierii, stalpi de roca intre tavan si podea care separa curentul raului subteran in

doua

1.3.4 Cristale si minerale

Interiorul unei peşteri prezintă o mare bogăţie de formaţiuni ce împodobesc golurile

subterane, de o varietate imensă. Aceste formaţiuni crstialologice şi minetralogice se numesc

speleoteme iar formarea lor este explicată tot de acţiunea apei cu piatra.

Formele de acumulare rezulta din procesele care au tendinta sa umple golurile

subterane. Dupa natura lor constituenta acestea pot fi :

- clasice

- chimice

- organice

- mixte

Formele de acumulare calasica sunt cele care rezulta din depunerea mecanica,

gravitationala, a materialelor provenite din degradarea rocilor vechi preexistente. Aceste

materiale pot fi :

- alohtone, atunci cand sunt aduse din afara pesterii( argile, nisipuri, pietrisuri,

sfaramituri de roca)

- endohtone, provenite din insusi pestera respectiva(blocuri si fragmente de calcar

[rabusite din peretii si tavanul galeriilor, precum si argila reziduala sau de

21

decalcifiere ramasa prin dizolvarea calcarului si acumularea materialului fin

insolubil)

-

Forme de precipitare chimica, numite si concretiuni sau speleoteme, care se formeaza

in urma proceselor de cristalizare din solutii ionice(cele mai numeroase concretiuni sunt

alcatuite din calcit(CaCO3 CRISTALIZAT IN SISTEM ROMBOEDRIC)mai rar se intalnesc

concretiuni de argonit(CaCO3 cristalizat insistemul rombic)si ghips(CaSO4 2H2O). Din

pesteri mai sunt citate 68 de minerale a caror frecventa este insa foarte redusa). Dupa modul

in care iau nastere se pot distinge formatiuni de picurare, de prelingere si de bazin:

1. formatiunile de picurare provin din picaturile ce cad din tavanul pesterii si genereaza

stalactite pe tavanul si stalagmite pe podea

In cadrul stalactitelor distingem mai mai multe tipuri:

- stalactite tubulare, numite si stalactite fistuloase sau macaroam=ne, care au

diametrul unei picaturi de apa pe toata lungimea lor

- stalactite conice

Stalagmitele sunt si ele de mai multe feluri:

- stalagmite lumanare

- stalagmite conice

- stalagmite perlate

- domuri stalagmitice

- stalagmite de egutatie

Prin unirea unei stalactite cu o stalagmite se formeaza o coloana sau o stalagmo-

stalactita

Daca in procesul de de crestere a stalactitelor in pestera exista un curent de aer,

acesta determina devierea cresterii de la axul gravitational si formarea unor stalactite

excentrice numite anemolite. Tot la aceata categorie trebuie adaugate si perlele de pestera,

formatiuni sferoidale pe planseul galeriilor, rezultate in urma depuneriiunor strate concentrice

de calcit sub actiunea picaturilor de apa care cad din tavan.

2. formele de prelingere sunt cele mai numeroase si variate.

Pe tavan iau nastere:

- discuri (forme discoidale fixate doar cu un peductul de tavan, in jurul punctului

de alimentare)

- clopote ( formatiuni circulare in clopot, cu stalactite pe margini)

- stalactite de prelingere

Pe pereti se formeaza:

22

- cruste (scurgeri) parietale a caror ingrosari sau proeminente pot imbraca forme

variate(orgi, baldachine, amvonuri)

- draperii sau valuri, forme lamelare verticale cu un punc de fixare pe tavan care

constituie si sursa de alimentare

- cascade impietrite

- odontolite

Pe planseul galeriilor si formeaza :

- gururi (baraje de calcit dispuse transversal pe directia prelingerii de apa, in

spatele carora aceasta se acumuleaza)

- microgururi(gururi milimetrice formate pe planseele inclinate, pe stalagmitesi

chiar pe formele parietale)

- plansee stalagmitice(depuneri de de calcit stratificat pe un pe un substrat de

calcar sau sedimente)

Tot in formatiunile de prelingere trebuie trecute si cristalictitele(monocristale de

calcit crescute excentric pe pereti sau tavan si care provin din depunerea calcitului dintr-o apa

peliculara care imbraca intreaga forma), ele mai sunt numite excentrite sau helictite.

O alta categorie de speleoteme cuprindeformele nascute prinprecipitare direct in apa

unui bazin. Dintre acestea mentionam :

- calcita flotanta(pelicule fragile de calcit care se formeaza la suprafata bazinelor de

apa suprasaturata, mentinute in echilibru datorita tensiunii superficiale a lichidului)

- cristale de bazin(formate pe peretii si fundul bazinelor de apa)

- pizolite(agregate concentrice de calcit)

- trotuare de calcit(cruste orizontole formate formate la suprafata unui lac subteran

sau gur si care adera la peretii care le limiteaza)

La toate acestea se adauga unele forme care nu intra in categoriile de mai sus, ca de

exemplu cristalele care se formeaza in unele depozite de argila, formatiunile de

mondmilch(CaCO3 coloidal sau criptocristalin) sau cele de argila reziduala(piele de leopard)

Forme de acumulare organica grupeaza resturile vegetale si animale aduse de la

exterior, depozite de shelete ale animalelor care au murit in pesteri si depozitele de

guano(dejectiile liliecilor)

1.3.5 Biodiversitate

23

Pestera este un sistem ecologic deschis in permanenta legatura cu suprafata

pamantului care ii furnizeaza apa si materii organice, ea reprezinta o dederivatie a marelui

circuit trecut sau actual al apei continentale

Viaţa este prezentă până şi acolo unde nu te asptepţi. Contrar credinţelor încetăţenite,

peşterile au viaţă. Condiţiile aspre din peşteră (întuneric, frig, umezeală) au facut ca unele

animale să se adapteze mediului de viaţă subteran. Studiul acestor animale ce trăiesc în peşteri

este unul dintre obiectivele de activitate ale speologiei. Înarmaţi cu instrumente ştiinţifice

adecvate, cercetătorii studiază viaţa acestor animale.

In pesteri pot fi deosebiti mai multi biotopi ocupati de tot atatea comunitati de viata

(biocenze)

Biotopii sunt spatiile ocupate de comunitatile de viata

Biotopi terestri:

- biocenza peretilor si tavanelor galeriilor, este una dintre cele mai bogate si

variate. In structura ei intra elemente troglobionte(izopode, araneide si

coleoptere), troglofile(cele mai multe dintre araneide)si subtroglofile(foarte multe

multe diptere, lepidoptere si himenoptere). Numarul cel mai mare de indivizi

apartine subtroglofilelor. Exusta pesteri mici , sapate in zone impadurite, in care

vara sau iarna peretii sunt acoperiti pe suprafete destul de mari cu diptere sau

lepidoptere, care cauta aici, intr-una din fazele ciclului lor biologic, ambianta

mediului subteran necesara procesului de diapaza estivala sau hibernala si

implicit reproducerii

- biocenza solurilor din zona vestibulara, cuprinde fauna care populeaza permanent

sau sezonier cumulari de sol si resturile organice de pe planseul zonei initiale a

pesterilor. Ea include in principiu un amestec de elemente trogloxene si troglofile

(dintre oligochete, opilionide, araneide, miriopode, diplure, coleoptere), care la

exteriorse intalnesc in muschi, humus sau detritus de diverse naturi si destul de

frecvent elemente troglobionte. Biocenza este bogata in pesterile sapate in zone

impadurite si strabature de un curs de apa, precum si in cele mari si umede

- biocenza depozitelor de umplutua din baza avenelor. Acumularile de sol si

resturi organice sunt mai mari in fundul avenelor decat in zona initiala a

pesterilor orizontale. Daca avenele sunt sapate in masive de calcar acoperite de

paduri de fag sau stejar(75% din pesterile noastre sunt sapate intre 300-1000 m

altitudine, deci in zona acestor paduri), atunci fauna care populeaza depozitul de

umplutura introdus de ape de la exterior este foarte bogata, incluzand pe langa

forme trogloxene si endogee multe troglofile si troglobionte(mai ales daca

24

deschiderea avenului este foarte mica, deoarece in acest caz amplitudinea

variatiilor factorilor de mediu este foarte redusa)

- biocenza planseelor stalagmitate, a fantelor si a panzelor de argila din

profunzimea pesterilor, este cea mai interesanta, pentru ca fauna care populeaza

biotopii respectivi se compun aproape numai din elemente troglobionte. Stadiile

larvare ale multora dintre acestea nefiind gasite in pesteri deoarece sunt mult mai

sensibile la variatiile factorilor de mediu, se presupune catraiesc in reteaua de

fante, in care constantaacestor factori este mult mai accentuata

- biocenza guanoului. In ppesterile noastre intalnim destul de frecvent cantitati mai

mari sau mai mici de guago(excremente de lilieci), dupa cum acestea adapostesc

colonii de lilieci sau numai lilieci izolati. Guanoul este un biotop specializat cu

conditii particulare de existenta cel mai bine delimitat in spatiu dintre biotopii

cavernicoli, iar comunitatea biotica care il populeaza este relativ saraca in specii

dar acestea sunt extrem de bogate in indivizi. Componentii acestei biocenoze

(apartin in primul rand acarienilor, colembolelor si dipterelor si intr-o masura mai

mica coleopterelor, lepidopterelor si miriopodelelor ) nu cauta in pesteri atat

valorile factorilor de mediu cat mai ales guanoul si de aceia ele nu pot fi socotite

cavernicole adevarate(care cauta in pesteri in primul rand valorile factorului de

mediu), ci ca o categorie ecologica aparte, la fel ca si speciile parazite(ca cele de

pe lilieci reprezentand specii de diptere si de acarieni). Consumatori sau nu de

guano, acesti componenti populeaza patura superficiala a acumularilor de

excremente, majoritatea gasindu-se in primii 5-10 cm. Speciile troglobionte evita,

in general, aceste acumulari, dar cele saprofage se intalnesc foarte adesea pe

petece de guano mai vechi si umed

prezentarea sumara a comunitatilor de viata si a biotopilor acvadici din pesteri va fi

facuta in functie de cele trei nivele principale in care sunt duspuse apele subterane

intr-un sistem carstic.

- biocenzele acvatice din nivelul superior, de percolatie temporara. In acest nivel

apa infiltrata de la suprafata pamantului circula mai mult sau mai putin vertical in

reteaua de fante din calcar, antrenand in pesteri substante organice si fauna.

Volumul apei care se infiltreaza in subteran depinde in special de cantitatea de

ploi. In cazul pesterilor acest nivel corespunde galeriilor fosile, mai mult sau mai

putin stalagmitate, in care apa de percolatie se acumuleaza in guri si bazine de

diferite forme si marimi sapate in planseul galeriilor, in excavatii de naturi si

forme diferite, care se formeaza la suprafata peretilor, in excavatiile capetelor de

25

stalagmite, ca ca rezultat al efectului mecanic si chimic al picaturilor ce cad din

stalactite. Fauna acestor biotopi este alcatuita din ditereite specii de protozoare,

copepode, ostracode, planari, amfipode si uneori din izopode si baltinelacee

- biocenze acvatice din nivelul mijlociu, de scurgere. In acest nivel apa circula mai

mult sau mai putin lateral. Pesterile se integreaza in aceasta zona amfibie prin

galeriile subfosile si activescaldate de cursuri de apa temporare sau permanente.

In afara acestor cursuri mai exista biotopi alcatuiti de resturile de apa pe care

paraile subterane le lasa pe planseul peretilor (si mai precis, in lacuri, marmite

sau alte excavatii in stanca, calcit sau argila), de apa din interstitiile dintre

aluviunile care insotesc cursurile subterane, de apa izvoarelor care apar in baza

peretilor galerilor si se pierd in depozitul de umplutura. Funa care populeaza

acesti biotopi este mult mai bogata. Se intalnesc aici pelangaforme cavernicole

troglofile sau troglobionte, specii interstitiale si foarte multe epigee(mai ales dupa

ploi abundente). Elementele troglobionte apartin practic practic acelorasi grupe

citate mai sus, in cazul biotopilor acvatici din nivelul de percolatie temporara; la

aceste s-ar putea adauga grupul gasteropodelor

- biocenzele acvatice de nivel inferior

1.4. Rolul descoperirior si cercetarii speologice in turism

Pe un pamant cutreierat de oaameni pana la cele mai izolate colturi au mai ramas

putine necunoscute geografice, aproape toate sunt intregistrate, fotografiate si acolo unde nu a

ajuns inca omul, senzorii ultra sensibilu ai satelitilor au iscodit totul, in variate lungimi de

unda, ca sa inregistreze nu numai ce se vede ci si ceea ce nu se vede sub frunzarul arborilor

,sub carapacea de gheata, chiar sub scoarta teresta

In timpurile moderne, o data cu progresul stiintiic si tehni, omul a cunoscut si

ineresul pt lumea subterana

Unul din domeniile ramase inca neexplorate este cel al lumii subterane, a pesterilor,

aici mai mult ca oriunde, omul a ramas masura lucrurilor. Stim doar care este cea mai mare

pestera din lume atinsa deom, cea mai mare explorata de el, dar oricand poate sa apara una si

mai mare

26

Pe la sfarsitul secolului trecut sa simtit nevoia inventarii unei stinte capabile sa scuze

in fata semenilor lor comportamentul aberant a celor care pe o planeta atat de insorita coboara

de bunavoaie in adancurile neprimitoare si reci, si aceasta a fost speologia

Studierea stiintifica a pesterilor in Romania i se datoreaza lui Emil Racovita (1868 -

1947), eminentul biolog care a pus bazele speologiei la noi in tara. Speologia este stiinta care

are ca obiect explorarea si studiul complex al pesterilor, Emil Racovita fiind autor al unor

apreciate carti de specialitate: “Incercare asupra problemelor biospeologice” (1907),

“Speologia” (1927) si “Evolutia si problemele speologiei” (1929). Mai trebuie amintit ca

renumitul om de stiinta roman a luat parte la expeditia la Polul Sud condusa de Amudnsen.

La ora actuala exista foarte multe asociatii ale speologilor, care, pe langa

practicarea speologiei, realizeaza proiecte importante ce au ca scop protectia pesterilor si a

mediului carstic, senzibilizarea oamenilor asupra protejarii lor.

Iata cum in preajma veacului nostru, pesterile incep sa devina un vast domeniu de

activitate stiintifica. Pe intunecate cai ale necunoscutului subteran se intalnesc

geologi,geografi, paleontologi, biologi,antropologi, arheologi si hidrologi. Sunt reprezentanti

ai unor discipline stiintifice foarte diferite dar care au un singur scop, acela de a cunoaste si

explica problemele legate de pesteri

Sucesele nu sunt insa numai de ordin numeric ci si calitativ. Numarul studiilor de

speologie fizica si de biospeologie a crescut am de an, in cercul preocuparilor au intrat noi

zone carstice, metodele de investigare s-au inmultit si fafinat. In tara la noi apare una dintre

cele mai prestigioase publicatii de speologie stiintifica din lume, iar cuvantul cercetatorilor

romani este tot mai des auzit la tribunele stiintei mondiale. Si, sa nu uitam, in tara noastra a

luat fiinta primul institut de speologie stiintifica din lume si care astazi este cel mai mare de

acest fel

Una din marile calitati ale speologiei este aceea ca ea imbina doua activitati aparent

divergente, stiinta si sportul.omul de stiinta care practica speologia trebuie, in mod

obligatoriu, sa intruneasca calitati de sportiv, dupa cum speologul amator care practica

speologia din pasiune sportiva este indiscutabil si un cercetator

Să ai şansa să descoperi şi să explorezi o peşteră reprezintă o mare realizare pentru

orice speolog

Cunoasterea stiintifica a pesterilor romanesti este astfel oarecum in dezacord cu

cunoasterea lor turistica.Aceasta din urma este redusa la informatii fragmentare, din ghiduri

turistice sau articole de revista, sau la stiri de presa, incomplete si adesea eronate. Pesterile

noastre merita insa mai mult. Ele merita sa fie prezentate publicului deoarece sunt salasuri de

27

mari frumuseti, o nestemata in plus la salba de minuni cu care este daruit pamantul acestei

tari.

Turismul speologic luat nastere inca din anul 1972, cand speologii romani se reunesc

pentru prima data intr-un forum, numit "Speosport" organizat de Comisia Centrala de

Speologie din cadrul Federatiei de Alpinism, iar din anul 1994 exista o Federatie Romana de

Speologie

În România exista peste 12.000 pesteri, reprezentând unul din cele mai bogate

patrimonii speologice din Europa. Aceste pesteri au fost studiate in cadrul unor expeditii

internationale datorita structurii lor minerale specifice , florei si faunei. Pestera Topolnita, din

judetul Mehedinti, având o lungime de 10.700 metri si galerii întinse pe patru etaje , este una

dintre cele mai faimoase pesteri din Oltenia. Pestera Izverna , localizata de asemenea în

judetul Mehedinti, este una dintre cele mai renumite pesteri din Europa pentru practicarea

speologiei subacvatice si a fost filmata de Jacques Yves Cousteau în sectiunea 'Explorari ale

secolului XX' din filmul Muzeului Smithsonian din Washington. Pestera Muierilor din Baia

de Fier – Gorj, datorita frumusetii sale a fost prima pestera electrificata din România si

împreuna cu pestera Polovragi, sunt singurele pesteri amenajate si introduse in marele circuit

turistic. Pestera Liliecilor este renumita pentru numarul mare de specii si exemplare de lilieci

si chiar daca unele dintre ele au disparut in ultimii ani , inca mai detine peste 30 de specii .

1.4.1 descoperiri paleontologice

Resturi de animale fosile se gasesc si mai ales s-au gasit in cantitati mari in diferite

pesteri ale tarii. Aproape toti exploratorii de pesteri di secolul trecut au aratat ca pe podeaua

galeriilor se gaseau oase de diferite animale. Asa sa intamplat in Pestera Ialomita, in Pestera

Igrita, In Pestera Zmeilor de la Onceasca si in multe alte pesteri orizontale. Astazi pesterile

orizontale cu intrari accesibile sunt aproape toate descoperite si de mult explorate, asa ca

sansa de a mai gasi oseminte la suprafata solului lor este foarte redusa

Cercetarile paleontologice nu se rezuma insa la colectarea de suprafata ci se bazeaza

pe sapaturi sistematice menite sa surprinda totalitatea faunei fosilesi dispunerea ei pe nivele

stratigrafice, in vederea unei datari precise. Astfel de sapaturi s-au facut in doua randuri in

pesterile din Romania: in perioada 1880-1910 si dupa 1960. Numarul speciilor de animale

descrise cu aceste ocazii este considerabil, pesterile din tara noasta au devenit celebre prin

materialul furnizat. Se remarca in acest sens in special pesterile Igrita si Zmeilor de la

28

Onceasca unde piesele scheletice de ursi se gaseau cu sutele de mii. Numarul pesterilor este si

el mare.

In 1980, G. Primics cita din Transilvania si Banat 13 pesteri in care sa gasit material

fosil, la care se adaoga 3 pesteri din Muntenia si Oltenia. In 1966 Elena Terzea citeaza 67 de

pesteri care contin diferite resturi fosile, fara ca lista sa fie completa.

Pe langa resturile scheletice de urs care sunt foarte complete, permitand chiar

reconstituirea mulajelor endocraniene, in pesterile noastre au fost descoperite si urme de pasi,

de alunecare, de zgaraieturi si de sapare a culcusului. O alta trecere in revista facuta de I.

Viehmann indica 7 pesteri din Muntii Apuseni

Alaturi de resturile fosile apartinand ursilor de pestera se gasesc si resturi de

carnivore de talie mare : ursul brun(Ursus arctos), leul de pestera(Panthera pardus), hiena de

pestera(Crocuta spelaea), lupul, vulpea la care se adauga frecvent diverse mustelide ca

jderul(Martes), viezurele(Males), dihorul(Putorius), glutonul(Gulo), nevastuica(Mustella),

vidra (Lutra).

Dintre ungulate au fost gasite mai frecvent in pesteri resturi de ren (Rangifer), cerb

(Cervus elaphus si C. megaceros), caprioara(Capreolus), bour(Bos), bizon(Bison), oaie si

muflon(Ovis), capra alpina(C. ibex), capra neagra(Rupicapra), antilopa

saiga(Saiga),rinocer(Dice rorhinus), porc(Sus) si diferite specii de cai si magari. Un grup

deosebit de important pentru datarea depozitelor de pestera este cel al rozatoarelor cu foare

multe genuri si specii, dintre care citam: veverita (Sciurus), castorul(Castor),

marmota(Marmota), popandaul(Citellus), pirsul(Glis), soarecele saritor(Alactaga),

hirciocul(Cricetus, Mesocricetus, Cricetulus, Allocricetulus), orbetele(Spalax), diferiti soareci

si sobolani(Microtus, Arvicola, Rattus, Mus, Apodemus, Mycrimis, Pitymys), apoi

iepuri(Ochotona si Lepus). Dintre insesctivore mai frecvent este Neomys

Un grup foarte bogat este cel al pasarilor, reprezentat de exemplu in Pestera Curata

de la Nandru prin 11 specii, iarin Avenul Betfia, prin 56 specii, din care doua genuri si 5

specii noi pentru stinta(Jurcsak, Kessler, 1973)

Majoritatea depozitelor din pesteri s-au dovedit a fi de vrasta wurmiana, pe baza lor

putand fi stabilita o stratigrafie de detaliu. De o covarsitoare importantaeste, in aceasta

privinta Pestera La Adam din Dobrogea, in care a fost gasita singura sectiune completa din

tara pentru intregul pleistocen superior(riss-wurm) si care prezinta alternante de fauna de

climat cald si fauna de climat rece, ceea ce indica existenta unor oscilatii climatice.

Remarcabilele rezultate obtinute de P. Samson si C. Radulescu in aceasta pestera permite

plasarea tuturor asociatiilor faunistice din pesteri in scara stratigrafica a pleistocenului.

29

Pentru pelistocenul mai vechi sunt de mare importanta si alte cateva puncte fosilifere

din pesteri, care si-au castigat o reputatie mondiala. Asa este fauna de la Betfia, aflata in

umplutura unei pesteri prabusite din Dealul Somleul, langa Baile „1 Mai”(Oradea) si care a

fost studiata in diverse randuri incepand din 1904. Fauna dateaza din cromerian (interglaciarul

gunz-mindel). Pe baza ei a fost creata chiar o diviziune stratigrafica, biharianul.

Un alt alt punct fosilifer se afla la Brasov, unde intr-o pestera de Dealul

Sprenghiu(Gesprengberg) a fost extrasa incepand din 1909 o foarte bogata fauna ce se

situeaza in mindel, deci ceva mai sus decat precedenta, si pentru care a fost de asemenea creat

un nume de diviziune stratigrafica, brasivianul. Din pacate prin exploatarea calcarului pestera

a fost distrusa. In sfarsit, recent P.Samson si C.Radulescu au descoperit in doua pesteri din

Dobrogea centrala (Pestera de la Casian si Pestera Liliecilor de la Gura Dobrogei) o fauna de

micromamifere care se situeaza mai sus decat cea de la brasov, adica la sfarsitul

mindelianului.

In afara studiului faunelor fosile, in ultimul timp sa dovedit deosebit de interesanta

cercetarea palinologica a depozitelor din pesteri, ele permitand o si mai mare nuantate a

evolutiei climatice si de de reconstituire veridica a peisajelor . Asa de exemplu studiind

depozitele din pesterile din Muntii Sebes si Muntii Circiumaru a putut identifica sapte

momente de incalzire a climei, corespunzand stadialelor stabilite in restul Europei

Cele cateva mentionate mai sus arata interesul deosebit pe care depozitele din

pesterile tarii il reprezinta pentru reconstituirea climatica, floristica si faunistica a

cuaternarului, perioada in care a aparut si sa dezvoltat omul

Cele mai frecvente resturi fosile descoperite in pesteri sunt cele de „Ursus

spelaenus”, unul dintre putinele mamifere care traia in pesteri si venea aici sa moara. Asa se

explica cantitatea considerabila de resturi scheletice gasite in unele pesteri cum ar fi

Drachenhohle de la Mixniz(Austria), unde numarul de ursii decedatii sa ridicat la circa 50000.

Fara a atinge aceasta cifra impresionanta

Studiile Pleontologie au progresat enorm datorita cercetarilor pesterilor si nu este nu

exista nume mare in paleontologie care sa nu fie legat intr-un fel de pestera

1.4.2 descoperiri antropologice

In pesterile din tara naoastra s-au gasit putine resturi scheletice umane , desi prezenta

in interiorul lor a omului este atestata de numeroase descoperirede unelte. Resturile sunt

foarte fragmentare si apartin aproape toate tipurile de oameni noi.

30

Prima descoperire a fost facuta in 1927 in Pestera din Bordul Mare(Muntii Sebes) si

ea consta dintr-un singur os, si anume prima falanga adegetului al doilea de la piciorul drept.

St. Gaal, care a descris acest os il atribuie unui schlet de om de Neanderthal, desi fragmentul

eara asociat cu un amestec de unelte musteriene si aurignaciene. La aceasta s-au adaugat apoi

inca patru falange de degetede la mana.

A doua descoperire dateaza de prin anii 1940-1941 si a fost facuta in Pestera

Cioclovina Uscata cu ocazia exploatarilor de fosfati. Este vorba de o calota craniana studiata

si descrisa de Fr. Rainer si I. Simionescu in 1942 si atribuita unei femei de 30-40 ani de

tipneantropin(Homo sapiens fossilis), rasa Predmost. In acelasi strat cu calota craniana au fost

gasite unelte si silex de tip aurignacian.

A treia descoperire si cea mai importanta, facuta in 1952 in Pestera Muierii de la

Baia de Fier, consta intr-un craniu, un fragment de mandibula, o scapula si o tibie, fragmente

asociate cu o foarte bogata fauna si cu numeroase unelte de tip musterian. Aceste fragmente

sunt tot de Homo sapiens fossilis, a caror asociatie cu cultura musteriana ridica interesanta

problema apersistentei musterianului pana la populatiile neantropini.

Tot in randul resturilor de oameni paleolitici trebuie trecuta si descoperirea in 1958 a

unui mic fragment osos in Pestera Mica sin Satul Pestera (jud Brasov) si a unui mugure dentar

in Pestera La Adam, tot in 1985, ambele de Homo sapiens provenind din strate musteriene.

La descoperirile de mai sus, care apartin paleoliticuluisi a caror autenticitate este

asigurata de pozitia lor stratigrafica, se adauga diferite resturi gasite la suprafatasolului in mai

multe pesteri si a caror varsta nu poate fi determinata. Asa sunt dintii de copil descoperiti in

Pestera Meziad de P.Firu si C. Riscutia,fragmentele scheletice citate din defileul Virghisului

sin pesterile numarul 4,6 si 21 de varsta istorica, resturile scheletice probabil neolitice

descoperite in Pestera Nadanova de I. Tabacaru si D.Dancau si numeroase piese scheletice si

craniene din Pestera Liliecilor de la Gura Dobrogei

O descoperire cu adevarat senzationala este aceea a urmelor de pasi de om din

Pestera Ciurului-Izbuc din Muntii Padurea Craiului, gasite in 1965 de I. Viehmann si Gh.

Racovita. Intr-o galerie fosila au fost identificate pe solul pesterii crca 200 de urme de picior

gol, care au putut fi raportate la 3 indivizi: un barbat, o femeie si un copil. Aceste urme erau

amestecate, suprapuse sau acoperite deurme de pasi de Ursus spelaeus, ceea ce le confera

autenticitatea de urme preistorice, datand din paleoliticul superior. Urme de pasi de om au ma

fost descoperite recent in Ghetarul de la Virtop.

Desigur, documentele antropologice enumerate mai sus sunt putinein raport cu

bogatele descoperiri facute in pesterile din alte tari europene si cu numeroasele documente

31

arheologice gasite in pesterile romanesti. Ele lasa insa speranta unor descoperiri viitoare pe

care numai cercetarile atente si metodice le vor face posibile

1.4.3 descoperiri arheologice

Primele descoperiri antrheologice in pesterile de pe teritoriul romaniei dateaza din

secolul trecut(1891) cand geologul A. Koch recolteaza din Pestera Mare de la Meresti un

razator musterian din os, ar din Pestera de la Somesul Rece , lame de silex de factura

magdaleniana. Istoricul Al. Stefulescu executa in 1894 sapaturi in Pestera Muierii de la Baia

de Fier recoltand diverse fragmente ceramice si oase. Tot din acea vreme dateaza si cercetarile

si sapaturile efectuate de G.Teglas in numeroase pesteri din Muntii Metaliferi, din care

extrage mai ales ceramica neolitica si chiar mai noua .

In anii dintre cele doaua razboaie mondiale cercetarile arheologice din pesterile

Romaniei sunt mai sarace si de mai mica amploare. N. Morosan face sapaturi la Ripiceni, in

Moldova, M. Roska cerceteaza pesterile din Muntii Apuseni si din Hateg, facand sapaturi la

Cioclavina si la Bordu Mare, C. S. Nicolaescu-Plopsor cerceteaza Pestera Muierii, A.Prox,

zona Brasov, iar E. Balogh, Banatul

In cursul unei scurte vizite facute in Romania in 1924, abatele Breuil viziteaza o serie

de pesteri facand unele descoperiri interesante. Aceste cercetari, adaugate la cele dinainte, fac

ca repertoriul pesterilor cu resturi de cultura paleolitica sa atinga in 1938 cifra 24

Materialele recoltate din aceste pesteri sunt de valoare inegala, in unele dintre ele

gasindu-se doar 1-2 piese su chiar materiale nesemnificative. In altele au fost executate mici

sondaje care au pus in evidenta prezenta mai multor strate de cultura paleolitica, respectiv

musterianul si aurignacianul

Incepand din 1950 cand se infiinteaza Institutul de arheologie al Academiei,

cercetarea pesterilor ia un mare avant datorita organizarii a numeroase campanii de

recunoastere si sapaturi. Organizatorul acestei ample actiuni a fost arheologul C. S.

Nicolaescu-Plopsor care si-a castigat trainice merite in descoperirea si studierea paleoliticului

din tara noastra. El si-a inceput actiunea de cercetare printr-o campanie de recunoastere a 126

pesteri din Oltenia si Transilvania, care s-au dovedit a nu avea decat cu rare exceptii, indicii

de locuire umana la suprafata solului, ceea ce a demonstrat ca singura cale de rezolvare a

acestei probleme o constituie sapaturile sistematice. Astfel de sapaturi au fost executate in

circa 10 pesteri in anii 1952-1960. Mentionam cu acest prilej indeosebi valoroase rezultate

obtinute in Pestera Muierii de la Baia de Fier, Pestera Curata si Pestera Spurcata de la Nandru,

Pestera de la Bordu Mare(Ohaba Ponor),Pestera Hotilor de la Baile Herculane, Pestera de la

32

Cheia-Dobrogea, de la Gura Cheii-Rasnov, de la Brosteni si din satul Pestera-Bran. In ultimul

timp activitatea de cercetare a pesterilor sa restrans in zona Dunarii, unde au fost facute

descoperiri importante in Pesterile Veterani, Climente I si II, Ponicova, Gaura Livaditei,

Gaura Chindiei si adapostul de la Cuina Turcului.

In momentul de fata se cunosc in tara noastra circa 50 de pesteri in care au fost

descoperite urme de cultura umana paleolitica si neolitica, dar din care numai vreo 15 au

inventare mai mari si o pozitie stratigrafica sigura. Ele ne permit sa ne facem o idee asupra

populatiilor care au trait in trecut in aceste pesteri sau in jurul lor. Nu este cazul sa trecem aici

in revista rezultatele obtinute, mai ales ca ele au facut recent obiectul unei valoroase

sinteze(Al. Paunescu, 1970); vom mentiona numai numai principalele culturi descoperite in

pesterile cercetate.

Cele mai vechi documente umane din pesteri dateaza din paleoliticul mediu si anume

si musterian. Musterianul este prezentat in numeroase pesteri dintre care cele maiinteresante

sunt Pestera Muierii de la Baia de Fier, Pestera Bordu Mare, Pestera Curata si apaestera

Spurcata de la Nandru, Pestera Cheia, Pestera de la Gura Cheii de la Brosteni, Pestera Hotilor

si Pestera din Satul Pestera. Alaturi de unelte lucrate in majoritate din cuartit, la care se

adauga multe oase prelucrate s-au gasit numeroase resturi scheleticede animale de climat rece,

care atesta ca este vorba de un galciar si ca locuitorii pesterilor erau buni vanatori, nedandu-se

inapoi nici nichi chiar de la vanarea mamutului sau a rinocerului. Un interes deosebit il

prezinta cateva vetre de foc din aceasta vreme(de exemplu, aceea de la Bordu Mare), precum

si resturile scheletice de om prezentate in capitolul precedent si care fiind de tipul neantropin,

arata ca tehnica musterianaera exercitata aici nu de populatia neandertaloide, ci de omul tip

Cro-Magnon.

Stratul de cultura musteriana din pesteri este gros ceea ce denota o locuire

indelungata, determinata de climatul aspru al glaciarului Wurm. Dupa o intrerupe a locuirii

dovedita de un strat steril interglaciar, in diverse pesteri apare un sstrat de cultura

aurignaciana (Pestera Muierii de la Baia de Fier, Pestera de la Bordu Mare, Pestera Cheia,

Gura Cheii, Pestera de la Bran, Pestera Cioclovina). In acest strat uneltele sunt asociate cu

animale de climat rece, ceea ce dovedeste ca vanatorii aurignacienii foloseau pesterile ca

adapost impotriva frigului provocat de ultima oscilatie glaciara. Locuirea a fost insa de scurta

durata, asa cum o atesta stratelecare sunt in general subtiri.

Catre sfarsitul paleoliticului apare in cateva pesteri(Stinca Ripiceni, Gura Cheii-

Risnov, Pestera din Satul Pestera, Pestera lui Climente I si II de la Dubova, Pestera Veterani)

cultura gravetiana, cu nivele subtiri, deasupra nivelului aurignacian. Gravetianul din Europa

33

de est corespunde temporal culturilor perigordiana, solutreana si magdaleniana, care nu exista

aici. Astfel gravetianul din pesterile din Romania incheie paleoliticul superior.

Odata cu retragerea definitiva a ghetarilor si instalarea unui climat baland(acum

10000 ani), ce determina instalarea padurilor in locul tundrei si al stepei reci, triburile de

vanatori ies din pesteri, care de aici inainte nu vor mai fi locuite decat intamplator, pe durate

scurte si numai din motive strategice, nicidecum climatice. Noul tip de viata impus de

schimbarea florei si a faunei determina modificarea uneltelor, micsorarea dimensiunilor lor

ducand la asa-numitele microlite. Acestea se asociaza pentru a defini cateva culturi din care

nu ne intereseaza decat cea romanello-aziliana, caci este prezentata in cateva pesteri din zona

Dunarii: adapostul Cuina Turcului, Pestera lui Climente II, Pestera Veterani si Pestera Hotilor

de la Baile Herculane. Sunt asezari sezoniere ale unor triburi de vanatori-pescari ce si-au

construit aici vetre de foc si si-au mancat prada.

In ciuda faptului ca in neolitic populatiile devin sedentare isi construiesc colibe,

cultiva pamantul si cresc animale, pesterile continua sa fie cautatesi locuite ca adaposturi

sezoniere sa intamplatoare. Prezenta in pesteri a numeroase unelte de piatra si os si a resturilor

ceramice apartinad diferitelor culturi nu trebuie insa interpretata ca o preferinta a oamenilor

acestor culturipentru pesteri, ci ca in aria de raspandire a acelei culturi existau si pesteri care

au fost utilizate. Intre aceste culturi mentionam: Cris, Tisa, Salcuta, Petresti si Cotofeni.

Cele aratate mai sus sunt valabile si pentru perioadele ulterioare. Asa de exemplu din

epoca bronzului s-au gasit in pesteri urme dale culturilor Glina III, Verbicioara si Wietenberg,

iar din perioada fierului sunt prezente elemente Hallstattiene si Latene. Pana acum nu sa facut

un repertoriu al pesterilor in care s-au gasit elemente neolitice si mai noi, dar acesta ar fi

aproape inutil caci cercetarile de pana acum au dovedit ca nu exista pestera accesibilasi cu un

depozit sedimentar care sa nu contina urme de cultura umana dintr-una din pesterile

preistorice.

In incheiere merita a fi amintite inca trei descoperiri interesante:

- cea a unui tezaur halstattian in Pestera Cioclovina cu Apa, constand din peste 600

de obiecte de podoaba din metal si cateva mii de margele de chihlimbar, ceramica si sticla

colorata, pierdute probabil in cursul unei lupte

- cea a unor desene rupestre in Pestera Gaura Chindiei din defileul Dunarii,

reprezentant diverse semne simbolice(soare, braduti, scari,stilizari de oameni si pasari etc)

precum si amprentedepalma si de degete, toate pictate cu ocru. Desenele sunt atribuitede

descoperitorul lor V. Boronean, culturii Schela Cladovei, datand din mileniul VI i.e.n

34

- a treia descoperire provine dintr-o era mai recenta,cea romana (sec.II era noastra) si

consta dintr-un sanctuar dedicat zeului Mithras format din 5 piese cu basoreliefuri dispuse ca

un altar in Pestera La Adam din Dobrogea(Margareta Dumitrescu etal., 1964).

Aceste trei descoperiri, facute relativ recent, ne arata ca in materie de arheologie

pesterile din tara noastra ne pot rezerva multe surprize interesante.

35