1. Schimbul de valori culturale şi interesele politice Societatea moldovenească în mass-media ţărilor vecine

a) relataţi despre rolul schimbului de valori culturale cu ţările vecine pentru constituirea şi dezvoltarea statului independent

b) demonstraţi impactul schimbului de valori şi a mass-media ţărilor vecine asupra procesului de consolidare a statului RM

c) anticipaţi evaluarea influenţei schimbului de valori culturale şi a mass-media

Interesul naţional şi realizarea lui în Republica Moldova

Interesul naţional, în calitate de ţel fundamental, care călăuzeşte conduita fiecărui stat în viaţa internaţională, la noi n-a pătruns încă în conştiinţa clasei politice şi cercetătorilor ştiinţifici la dimensiunea caracteristică pentru statele naţionale dezvoltate.Devenind independent şi rămînînd fără indicaţii concrete ce trebuie să întreprindă, statul nostru s-a dovedit a fi capabil doar la o susţinere minimală socială în decadenţă şi crearea unui mediu favorabil pentru înviorarea corupţiei.Politica externă a statului în mare măsură este determinată de interesele lui naţionale care au un caracter obiectiv. Totodată sfera relaţiilor internaţionale prezentând şi o zonă de confruntări, conflicte şi concordări ale intereselor naţionale ale diferitor state.În vederea elaborării şi promovării interesului naţional de stat, Republica Moldova se află la etapa iniţială. Din momentul obţinerii independenţei politice au existat forţe politice externe, care le-au încurajat pe cele interne în vederea păstrării unei neclarităţi, bază a dezorientării populaţiei referitor la identitatea sa statală. „Este vorba de al doilea stat românesc, menţiona Ion Iliescu, Preşedintele României, pe care noi l-am salutat ca atare, l-am sprijinit şi îl sprijinim, ca să-şi consolideze independenţa,... faţă de fostul imperiu, nu faţă de România”.„Declaraţia din 27 august 1991, de proclamare a independenţei Republicii Moldova, ... a fost un pas important în viaţa celui de-al doilea stat românesc desprins din fostul imperiu sovietic – ce ocupase, în mod samavolnic, în 1940, ca urmare a pactului Robbentrop-Molotov, o bună parte a teritoriului nostru naţional”, continuă acelaşi gând dl Preşedinte al României. Dar cred ce e cazul de amintit, că timpul multe lucruri corectează. „Prin atacarea Uniunii Sovietice de către Germania şi aliaţii ei, inclusiv Romania, la 22 iunie 1941, Pactul Ribbentrop-Molotov a încetat să mai existe”, - menţiona I.Iliescu, după 20 de ani, în august 2011.„La 27 august 1991, scrie fostul ambasador al României în Republica Moldova, Marian Enache, când s-a proclamat independenţa Republicii Moldova, România a fost primul stat care a făcut declaraţia de recunoaştere a acestui excepţional moment din istoria populaţiei de pe malul stîng al Prutului. Acest gest a fost considerat, în condiţiile prăbuşirii imperiului sovietic, primul pas spre o reîntregire firească a spaţiului românesc”.Сum poate fi apreciată o astfel de recunoaştere, decât un fals, dacă activitatea desfăşurată pentru consolidarea tânărului stat este percepută cu ironie, iritare şi chiar o ură rău mascată de către ambasadorul „ţării soră” de uz extern şi „ţării mamă” de uz intern, care şi în probleme politologice nu se sfiieşte să corecteze savanţi bine cunoscuţi în spaţiul Europei de Sud-Est.

„Importanţa anului 1994, scrie M. Enache, pentru instituţionalizarea ideologiei moldovenismului ca doctrină oficială de stat este apreciată în mod relevant de politologii Valeriu Moşneaga şi Gheorghe Rusnac în monografia „Republica Moldova. Alegerile Parlamentare (1994) şi Geografia Politică a Electoratului”. „Eroarea” lor, în opinia diplomatului român, trebuie găsită în frazele: „Anul 1994 (anul adoptării Constituţiei Republicii Moldova - E.C.), se caracterizează prin consolidarea de mai departe a poziţiilor statului moldovenesc, ... pentru prima dată în istoria poporului moldovenesc, majoritatea absolută a cetăţenilor s-a pronunţat prin vot direct „pentru” un stat moldovenesc integral şi independent, ... Adoptarea Constituţiei Republicii Moldova a devenit baza politico-jurudică fără de care este imposibilă construirea temeinică a statului independent moldovenesc”.Cam acestea sunt ideile „criminale” selectate de către ambasador. Cum de înţeles o aşa atitudine, dacă nu ca dorinţa elitei politice româneşti de a nu vedea statul Republica Moldova, recunoscut oficial în prima zi, in proces de consolidare şi dezvoltare? O asemenea poziţie a fost o lovitură de graţie pentru procesul de formare şi conştientizare a interesului naţional-statal moldovenesc.În România era aşteptată şi încurajată o altă comportare a elitei politice moldoveneşti, o stare de lucruri, când ideile elaborate la Bucureşti să fie, necondiţionat, acceptate şi realizate în Republica Moldova pentru a fi prezentate în Europa ca dorinţa nestrămutată a părţii moldovene. Partea română a mers pe calea ignorării depline a conlucrării cu conducerea tânărului stat moldovenesc.„Frustrarea pentru comportamentul basarabenilor, care au votat la consultarea populară împotriva unirii cu România”, a determinat instituţiile respective ale statului român să activeze pentru: „contracararea tezelor istorice false cu privire la istoria limbii şi poporului român, promovate de cercurile guvernamentale de la Chişinău, care alimentează tendinţele naţional-iredentiste din Republica Moldova, ... continuarea editării şi difuzării în Republica Moldova de studii pe teme istorice, lingvistice şi culturale şi cultivarea limbii române prin trimiterea de manuale şcolare, acordarea de burse, schimburi de cadre didactice, extinderea legăturilor directe între unităţile de învăţământ, cultură şi artă, în condiţiile în care autorităţile guvernamentale din Republica Moldova resping sistematic pătrunderea culturii româneşti în spaţiul din stânga Prutului”, - î-şi exprimă nemulţumirea de Conducerea statului de reşedinţă, ambasadorul M. Enache.Ex-ministrul afacerilor externe al României Teodor Baconschi anunţa cu bucurie că 50% din posibilităţile financiare ale Departamentului pentru românii de pretutindeni vor fi direcţionate în Republica Moldova. „Autorităţile anterioare moldoveneşti, sublinia ministrul, exprimau îndoieli referitor la buna intenţie a părţii române, insistînd, că ea urmăreşte nu atît scopuri ale dezvoltării social-economice, cît formarea în ţară a unei pături pro-româneşti în scopul influenţării asupra proceselor în desfăşurare.Departamentul amintit, subordonat Ministerului de externe finanţează ziarele: „Timpul de dimineaţă”, „Jurnal de Chişinău”, „Ziarul de Gardă” şi a. Afară de acesta, Departamentul a „oferit ajutor” portalului Unimedia şi postului de radio Vocea Basarabiei, prin intermediul „Asociaţiei presei independente” a finanţat publicaţii din Cimişlia, Rezina, Leova, Sîngerei, Criuleni, Nisporeni, Drochia, Bălţi, Soroca, Ialoveni şi Ungeni. Nevrînd, apare o întrebare fără răspuns: Mai există oare vre-un stat, în care majoritatea mijloacelor de informare în masă, încălcînd legea, sunt finanţate din bugetul altui stat, inclusiv şi în

campaniile electorale, exprimă nemulţumiri referitor la lipsa de libertate de esprimare în această ţară.Şi în sfîrşit poziţia şefului statului român, Traian Băsescu: „Poziţia mea este legată, în primul rând, şi de realitatea că Republica Moldova a fost pământ românesc şi este pământ românesc. Nu-i poate lua nimeni această identitate de fost teritoriu românesc, locuit de români, iar acum este un teritoriu zămislit în frontierele României. Şi vreau să se înţeleagă foarte bine: salut, susţin independenţa Republicii Moldova, dar asta nu mă îndreptăţeşte ca şef de stat să falsific istoria”. Merită a fi menţionat faptul, că Preşedintele Traian Băsescu conştient de efectul falsificării istoriei manifestă o grijă avansată pentru educaţia istorică a tinerilor din Republica Moldova, impunîndu-le forţat unica „istorie adevărată”, cea mai „eficientă” pentru formarea cetăţeanului Republicii Moldova, cea a românilor, care nu se studiază nici în România.Cîtă grijă, pentru a atinge scopul, a convinge opinia publică internaţională, inclusiv şi cea moldovenească, că Republica Moldova nu este un stat independent, cu acte în ordine, membru a ONU, recunoscut de majoritatea statelor lumii, ci „un teritoriu zămislit în frontierele României, locuit de romani”. E semnificativ că George Rădulescu, care a luat acest interviu, în acelaşi ziar – „Adevărul”, o săptămînă mai tîrziu face referinţă la istoricul ceh, Milan Hubl, care consideră că: „Primul pas spre lichidarea unui popor, este să-i ştergi memoria. Îi distrugi cărţile, cultura, istoria şi altcineva îi scrie alte cărţi, îi dă o altă cultură, îi inventează o nouă istorie. Între timp poporul începe să uite ceea ce este şi ceea ce a fost, iar cei din jur îl vor uita şi mai repede". Din partea oficialilor moldoveni – nici o reacţie.Toate acestea, desigur, au influenţat sa asupra procesului de formare şi conştientizare a interesului naţional statal în ţara noastră. În ţară predomină o reţea de interese organizate, cu o lipsă totală de comunicare între ele şi o incapacitate de a crea un echilibru politic şi social. Acolo unde ar fi necesar un sens comun, sau o subordonare unor criterii de valoare comună, naţională, statală, domină o luptă ideologică a tuturor contra tuturor în întreg sistemul social deformat de un naţionalism de import, străin spiritului şi intereselor majorităţii populaţiei şi ale statului. Lipseşte un ideal unificator, care să proiecteze prezentul în viitor.

Mulţi consideră scoaterea din şcoli a istoriei românilor un act ilegal, dar nimeni nu-şi pune întrebarea, cine şi în baza cărui act legal a fost introdusă. De sovietici? Incredibil. Sub presiunea română? S-ar putea, dar de ce atunci, ea nu se studiază în şcolile din România. Acolo, ca în toate ţările care se stimează pe sine, se studiază Istoria ţării, în cazul dat, a României. Sau poate e o perioadă de trecere. În care direcţie? Interesantă ar fi şi la acest capitol să cunoaştem opinia Academiei noastre, să fie adusă la cunoştinţa opiniei publice actuale. Judecînd după materialele difuzate de mass-media, Academia, la acest capitol, este cunoscută mai mult ca organizator de oferire a titlurilor de onoare, jubileelor şi... a funeraliilor, decît ca furnizor de idei teoretice şi conceptuale fundamentate, propuneri şi recomandaţii practice, ştiinţificargumentate şi bazate pe experienţa statelor cu democraţii dezvoltate, pentru justificarea necesităţii consolidării suveranităţii, independenţii şi asigurării integrităţii teritoriale aRepublicii Moldova. Aceasta ar fi o materializare a misiuniiacestui for ştiinţific de a sprijini teoretic şi a susţine moral voinţa populaţiei ţării, de a construi un stat de drept, manifestată prin actul declarării independenţei. Ar descuraja propaganda sfidătoare şi aberantă a celor plătiţi din

afară, de revenire la perioada interbelică a confruntării nazistobolşevice, fără perspectivă din punct de vedere teoretic şifalimentară din punct de vedere a experienţei istorice şi ar încuraja forţele progresiste din ţara noastră la muncaconstructivă de dezvoltare şi prosperare a ţării Moldovei. Cu alte cuvinte, este vorba de o activitate normală a unei instituţii ştiinţifice subvenţionate de stat, pentru a-l servi, nu pentru a-l submina.

Cu alte cuvinte, naţionalismul, care în conformitate cu experienţa istorică a multor popoare, ar trebui să fie factorul unificator al mişcării de eliberare naţională, la noi s-a dovedit a fi de import, slujeşte interesele naţionale ale altui stat şi este utilizat împotriva tînărului stat, seamănă discordie, vrajbă naţională în societate, pesimism şi neîncredere în dezvoltarea lui independentă. N-are nimic comun cu tradiţiile acumulate de oamenii muncii în ultimele două secole, cărora, prin acest naţionalism, li s-au impus forţat şi insistent unele complexe de inferioritate şi sărăcie spirituală, pentru a putea fi mai uşor manipulaţi în scopuri politice. Elitele noastre politice poartă răspundere în faţa ei pentru faptul că dacă astăzi se retrag ziarele plătite de statul român populaţia noastră practic rămîne fără ziare centrale în limba moldovenească cu grafie latină, rămîn două trei ediţii cărora deja li s-a făcut o imagine, pe care o pot suporta numai cei ce le fac astăzi, practic în bază doar de entuziasm patriotic. Cele alimentate de peste Prut, în aceste condiţii n-ar rezista nici o zi. Numai au început discuţiile despre necesitatea verificării modului de gestionare a banilor publici româneşti în Republica Moldova, în noua administraţie din România, şi articolul de fond al faimosului săptămânal „independent” „Timpul” [14] a ieşit sub titlul „Nu mai vreau să fiu „român de pretutindeni”.

Cum politicienii de pe Dâmboviţa alimentează antiromânismul din R. Moldova”, semnat de Constantin Tănase, menţionat cu distincţia de „cavaler al Ordinului Naţional „Steaua României” în gradul de Comandor, ce a însemnat un mesaj în adresa noii conduceri: „Eu am slujit România, indiferent de culorile ei politice interne. Vreţi patriotism românesc – plătiţi”. Din convingeri şi, folosind terminologia des utilizată de „adevăraţii”români, - „din suflet”, la noi merge numai moldovenismul. S-au auzit voci de protest chiar şi în parlament şi împotrivaaşa-zisei interziceri a transmiterii canalului TVR 1, dar pe nimeni nu l-a interesat esenţa problemei, care de fapt e foarte simplă şi, se poate de spus, chiar obraznică din partea română, în ceea ce înseamnă noţiunea de respect faţă de statul Republica Moldova. Explicaţia a fost lăsată pe sama salarizaţilor săi din teritoriu. Dar, de fapt, România a refuzat să mai plătească pentru acest canal. De ce? Foarte simplu, poate transmite integral programele lui, fără plată, prin EURO TV. Iar TL FM – internaţional, care transmitea TVR 1, a preluat canalul românesc Antena 1. Cu alte cuvinte, aşa-zisa interzicere a unui canal de televiziune românesc, a însemnat o economisire a surselor statului român, şi lansarea în locul lui a unui nou canal românesc, privat. Însă privat în România nu înseamnă antistatal ca în multe cazuri în Republica Moldova, ci înseamnă că strategia de presiune ideologică a statului român asupra telespectatorilor noştri mai are la dispoziţie un canal în plus.Dar, ca de obicei, faptul a fost utilizat ca o ocazie de a manipula opinia publică în scopul discreditării Statului Moldovenesc pentru refuzul de a se recunoaşte că este românesc. Şi iarăşi pe nimeni nu l-a interesat, dar ce se transmite în direct din Republica Moldova în

România, răspunsul e simplu - nimic. A fost o înţelegere bilaterală în anii 90, să se transmită programul „Mesager” în direct. Însă, unilateral, mai tîrziu, partea română a transferat emisia lui la ora 23.00, apoi la ora 01.00, iar mai pe urmă la o oră nestabilă, la sfârşitul emisiunilor canalului TVR 2, între 04.30 şi 05.00. Ministerele de externe din Moldova şi România la intervenţiile ambasadei nu reacţionau [15]. În notele respective se apela şi la opiniaunui Ambasador al unei ţări - membru al Uniunii Europene, care urmărea zilnic acest program unic în direct din ţara noastră şi care s-a exprimat: „Cînd programul „Mesager” a fost transferat pentru emisie la ora 23.00, am spus că acesta este o manifestare a lipsei de respect faţă de ţara D-voastră, iar când a fost transferat la ora 05.00, am spus că aceasta este bătaie de joc”. De altfel, acest program la această oră se transmite şi în prezent, dovadă că onorabilul diplomat n-a avut dreptate, ora fiind cea mai comodă pentru cei cointeresaţi de informaţia directă din Republica Moldova, mai ales pentru studenţii şielevii curioşi să mai afle ce se mai întîmplă la ei acasă. Toate aceste fenomene împreună formează temeiul concluziei lui C. Zatulin, directorul Institutului ţărilor CSI, în legătură cu aprobarea de către Sinodul Bisericii Ortodoxe Române a trei arhiepiscopii în cadrul Mitropoliei Basarabiei,că „în înaintarea Bisericii Ortodoxe Române spre răsărit, sunt cointeresate acele forţe din Moldova, care consideră statutul independent al statului său ca provizoriu. Aceştia sînt acei politicieni, care la timpul lor, după obţinerea independenţei în rezultatul dezmembrării URSS, au fost iniţiatorii conflictului cu Transnistria. Acestea sunt acele forţe politice, care peparcursul deja a timpului îndelungat, duc lupta pentru anularea a tot ce aparţine de originalitatea moldovenească în favoarea recunoaşterii necesităţii unirii cu România. Este evident, că această tendinţă în viaţa politică din Moldova intră într-o contradicţie acută cu orientarea politică a puterii, în acelaşi rînd şi a preşedintelui V. Voronin”. [16]

Cît de tare nu s-ar strădui fruntașii ahtiați de sindromul interbelic, propaganda dîmbovițeană, istoriografia romînească, întreaga clasă politică sprijinită de mașinăria securității, oricum, Moldova dintre Prut și Carpați poate deveni un focar al instabilității, iar atîta timp cît nu există un lider, capabil să închege milioane de moldoveni, și o platformă de moldovenism autentic, o idee națională forte, Bucureștiul poate să doarmă liniștit. Moldovenii sînt un popor pașnic, cu un spirit de luptător mai puțin pronunțat pînă la momentul cînd apare o personalitate de tip propulsor. Iată în aceste circumstanțe situația devine imprevizibilă, greu de pronosticat, fiindcă de la apariția lor și pînă în 1862 Moldova și Țara Romînească s-au dezvoltat în condiții diferite, în context geopolitic aparte, sub influențe și ambianță culturală specifice, avînd o componență etno-demografică distinctă, ceea ce a premeditat conștientizarea etnonimelor diferite, statornicirea statelor cu denumiri diferite. Două popoare nu pot fi agregate pe falsuri identitare. Cine știe cu precizie despre „efectul romanizării”? S-au realizat expertize genetice în acest domeniu? O limbă comună nu înseamnă același popor, lucru știut în toată lumea.Numai este secret mare că sub acțiunile perfide ale diplomației romîne este voalat un Anschluss ce privește R. Moldova, iar instrumentele pertinente constituie  liderii-marionete de partide parlamentare, mass media aservită, așa-zisa istorie a romînilor, literatura ancorată în concepte retrograde,  involuția democratică. În pofida proiectelor de

romînizare, recensămînturile realizate din 1991 încoace indică 7-10% din respondenți care pledează pentru ideea unionistă, de regulă, este vorba de o parte din intelectualitate, studențime, pensionari ai căror copii încălzesc fotoliile puterii. Ca și Austria, Moldova, parțial sau integral, a fost în componența diferitelor imperii. Dar astăzi Austria își continuă, învață și studiază istoria sa – a Austriei. Moldova nu învață istoria sa. Nimănui, nici prin gînd nu-i trece, nici chiar germanilor, să declare, să scrie opusuri, să bage în manuale închipuirea că „Elveția este pămînt German”. Cu toate că a fost cîndva, la începuturi, parte a imperiului Romano-German. Slovenia a fost în componența diferitelor state, dar își continuă și învață istoria sa. La Kiev, leagănul istoric al statelor est-slave de mai tîrziu, se învață, precum în toată Ucraina, o singură istorie – a Ucrainei. Populația Moldovei, parcă ar fi cotropită, învață istoria altui stat și punctum!Cea mai tragică fațetă istorică pentru Moldova rezultă din împărțirea teritorială a ei, Bucovina (1775) și partea estică dintre Prut și Nistru (1812). Războaiele care au măcinat spațiul european, în urma delimitării sferelor de influență între Marele Puteri, au lovit din plin în poporul moldovenesc. Moldova a pierdut jumătate din teritoriu, populație, capacitatea economică, potențialul militar. Într-un mod subit principatul, lider în tandemul cu Valahia, a început să joace un rol secund, pierzîndu-ți definitiv statalitatea prin unirea principatelor dunărene începînd cu 1859. De acum înainte, orice eveniment din București era cotat drept mai important, semnificativ decît procesele socio-politice din Iași.   Ar fi de dorit ca „geniul” de la Colonița, Mihai Ghimpu, de factură intelectuală și cultură redusă, să facă o călătorie în Croația, zicînd în gura mare că limba croată, de fapt, e sîrbă (deosebirea fiind utilizarea celor două alfabete, chirilic și latin). Nu știm dacă Ghimpu va ieși întreg din Zagreb în urma „glumei” respective.De exemplu, în Macedonia și Bulgaria se vorbește aceeași limbă, dar fiecare popor și-o denumește în felul său. Unii își consideră limba fiind bulgară, alții macedoneană.Limba de stat în Republica Moldova este Limba Moldovenească, însă cîteva „ginți” politice perpetuează niște tensiuni și probleme importate din străinătate, care determină incertitudine în societatea moldovenească.Limba Moldovenească este un atribut important pentru statalitatea Republicii Moldova, iar cel care nu înțelege acest lucru, n-are ce căuta în instituțiile supreme de stat. Coloana vertebrală a unui stat se compune din anumite elemente bine definite, indispensabile dezvoltării normale, precum istorie, limbă, conștiință națională.Articolul 13Limba de stat, funcţionarea celorlalte limbi(1) Limba de  stat  a Republicii Moldova este  limba  moldovenească, funcţionînd pe baza grafiei latine.(2) Statul recunoaşte  şi  protejează  dreptul la păstrarea,  la dezvoltarea  şi la funcţionarea limbii ruse şi a altor limbi vorbite  pe teritoriul ţării.(3) Statul facilitează  studierea limbilor de circulaţie internaţională.(4) Modul de funcţionare a limbilor pe teritoriul Republicii Moldova se stabileşte prin lege organică.

Un eventual curent național-moldovenesc, resuscitat și adaptat conform cerințelor obiective, ar putea salva națiunea moldovenească de la trecerea ei în neființa istorică. Actualmente, clasa politică slugarnică din fruntea guvernului R.M., conectată la romînismul ostil, face jocul bomondului politic de la București, de altfel, obsedat de ideile retrasării unui nou hotar la Est de Prut, adică, mai pe înțelese, anexarea Republicii Moldova ca teritoriu. Manevrele de subversiune au devenit uzanțe, iar acțiunile acoperite vizează societatea în ansamblul ei, cum este includerea în curriculum-ul de învățămînt a istoriei romînilor. Altfel decît spălare de creieri nu poate fi numit acest proces distructiv intereselor naționale moldovenești. De exemplu, în Romînia disciplina vizată se numește Istorie, iar elita noastră din mediul științific tot „demonstrează” lumii întregi apartenența noastră la un neam nobil. Seviciile de informații romînești acționează cu aceeași dezinvoltură ca la ei acasă. Iată ce se întîmplă cînd banul ia locul Patriotismului.În fond, romînismul nu mai corespunde realităților actuale. Romînia este un stat de factură artificială, înarmată cu o ideologie putredă situată la antipodul gîndirii contemporane. Chiar și imnul „Deșteaptă-te, romîne!” este depășit.“Și că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un numeTriumfător în lupte, un nume de Traian”!Trăim în secolul XXI, iar a face caz de latinitate este, oarecum, prostesc în fața celorlalte popoare europene. De ce în Franța, Marea Britanie spiritul galic și brit rămîn pe domenii neclintite și nimeni dintre poeții, istoricii, jurnaliștii, liderii acestor țări nu se închină împăraților romani?În cinstea războaielor sîngeroase și cotropitoare ale romanilor, în rezultatul cărora statul Dac a dispărut, iar dacii au fost nimiciți, înrobiți, ștergîndu-li-se numele din istorie, romanii au înălțat monumente triumfale. De pildă, Columna lui Traian.  Iată cum arăta „marele act” de romanizare   Se știe bine, ștrămoșii moldovenilor, populația dintre Carpați și Nistru nu au participat la acel original act de „naștere” a poporului romîn imortalizat pe obiectul de arhitectură.Cert e faptul că Romania vede în R. Moldova o amenințare pentru integritea sa teritorială și politică. Statul moldovenesc, renăscut în 1992, reprezintă un nucleu potențial, care poate genera în viitor mișcări, formațiuni politice pro-moldovenești înarmate cu lozinci susținute de moldoveni (locuitori de pe ambele maluri ale Prutului, Bucovina, Bugeac). Orice tentativă de acest fel va fi combătută din răsputeri de vasalii romînismului. Acțiunile ostile, triviale, josnice vor fi canalizate spre moldoveniști. Istoria este imprevizibilă, pe alocuri capricioasă, și nimeni nu știe ce va fi peste 80-100 ani. nu este o fantezie, ci proiect real cu obiective fezabile. Un caz sugestiv la acest capitol este Asociaţia Comunitatea Moldovenilor din Romînia (fondată în ianuarie 2007). Vom spune din start că această organizație pleda în mod exclusiv pentru întărirea relațiilor  de ordin cultural între moldoveni, fără context politic, fără vreun program special, care putea să pună în pericol securitatea Romîniei.Totuși, de ce autorităților bucureștene le-a fost frică de Asociaţia Comunitatea Moldovenilor din Romînia? Printre membrii fondatori au fost, Claudiu Alexa, președinte al asociației, martir al luptei pentru drepturile naţionale ale moldovenilor din

Romînia, pe atunci consilier local al municipiului Huși și vicepreședinte al organizației județene a PNL.Marian Russo, președinte executiv (fost lider al organizaţiei de tineret a Alianţei Socialiste din Iaşi, strănepotul lui Alecu Russo), Lucian Timofticiuc, vicepreședinte, purtător de cuvînt (jurnalist, Adevărul de la Vaslui).Către acea vreme, februarie 2007, asociaţia Comunitatea Moldove nilor din Romînia număra în rîndurile sale 1500 membri afiliaţi la organizaţiile de bază din zece judeţe ale Romîniei. Vizita celor trei în Republica Moldova a stîrnit o adevărată furtună printre rîndurile spumei politice de la București. Reacția diabolică din vîrful piramidei puterii nu s-a lăsat de așteptat. Tumultul acțiunilor de teroare și sugrumare, îndreptate spre această organizație vădit apolitică, au culminat prin interzicerea ei prin lege.Întîmplător sa nu, pe 30 decembrie 2009, Claudiu Alexa, a trecut la cele veșnice, fiind înmormîntat în ziua de 3 ianuarie 2010. O moarte misterioasa pe care nimeni nu și-o poate explica.Vom găsi potrivită expresia lui Miron Costin (1633-1691), marele gînditor moldovean, că Moldova “se află în calea tuturor răutăților”.Existența diferendului Transnistrean ilustrează, în primul rind, dicolo de interesele geostrategice ale actorilor politici de talie regională și mondială (Rusia, Romînia, Ucraina, UE, SUA), existența unei guvernări anchilozate, care la începutul anilor ’90 și implicit după 2009, s-a manifestat numai prin acte antinaționale, prin lașitate, contrabandă în proporții industriale condusă și supervizată de premier, creșterea datoriilor pe plan extern, legi anticonstituționale, transformarea instituțiilor de stat în proprietate privată, sabotarea pluralismui de opinii. Aceste crime odioase au un scop fix de a submina statalitatea Moldovei.Regimul transnistrean încolțește, în mod prioritar, din slăbiciunea autorităților de la Chișinău, fărîmițarea politică, lipsa unității, inexistența unei idei naționale de fundament (moldovenism). Moldovenii reprezintă în jur de 63 % din populația regiunii transnistrene. Cele subliniate denotă vulnerabilitatea Republicii Moldova în raport cu vecinii săi, ce favorizează imixtiunile în procesele vitale de stat, iar de aici și regresul economic, printre altele, arhinecesar în afirmarea intereselor naționale.