13 Medii de aschiere.pdf

7/22/2019 13 Medii de aschiere.pdf

http://slidepdf.com/reader/full/13-medii-de-aschierepdf 1/10

MEDII DE AŞ CHIERE

13.1 Consideraţii generale

Căldura produsă în procesul de aşchiere se transmite la scula aşchietoare,semifabricat, aşchie, mediul înconjur ător, respectiv întregului sistem tehnologic.Incălzirea sculei şi semifabricatului este supăr ătoare, ea produce deformareatermică precum şi schimbarea structurii materialului, deci în urma încălzirii

martensita din oţelul din care este confecţionată scula sau elemente din structuraaliajelor simple dure se pot transforma în structuri de tranziţie, mai moi astfelîncât se micşorează duritatea materialului şi se pot pierde din uzura la rezistenţă a sculei. Pentru aceasta se utilizează lichide sau gaze de aşchiere, etc, carecontribuie la evacuarea căldurii produse.

Mediul în care se desf ăşoar ă procesul de aşchiere are o acţiunemultilaterală fizico-chimică asupra desf ăşur ării procesului de aşchiere şi anume,având două tipuri de efecte asupra aşchierii– unele benefice cum sunt:

- rol de r ăcire (mediul de aşchiere evacuează o parte din căldura produsă şi deci contribuie la r ăcirea sculei, semifabricatului şi întreguluisistem);

- rol de ungere (mediul de aşchiere reduce for ţele de frecare exterioaredintre aşchie şi suprafaţa de degajare– contribuind la micşorarea uzuriisculei şi dintre faţa de aşezare a sculei şi suprafaţa aşchiată asemifabricatului –influenţând asupra descreşterii uzurii sculei şiîmbunătăţirea netezimii suprafeţei prelucrate);

- efect de aşchiere (reducerea durităţii materialului prelucrat prinadsorbţia la suprafaţa metalului a componentelor capilar – activeexistente în mediul de aşchiere);

- împiedicarea depunerilor pe tăiş (ceea ce influenţează asuprarugozităţii, vibraţiilor deci şi a ecruisării suprafeţelor prelucrate,

precum si asupra uzurii sculei);- protejarea suprafeţei prelucrate, a maşinii-unelte dispozitivului

împotriva coroziunii;- spălarea respectiv îndepărtarea aşchiilor (de exemplu la prelucrarea

găurilor adânci, rectificare); precum şi unele efecte d ăunătoare (adverse) cum sunt:

- efectele psihologice neplăcute ca: degajarea de mirosuri neplăcute,

fumuri toxice sau vapori toxici;



MEDII DE AŞCHIERE250

- coroziunea anumitor componente ale maşinii-unelte şi a pieselor, deexemplu corodarea lagărelor pe baza de aliaje de cupru de care mediide aşchieri care conţin sulf si clor;

- solidificarea dup menţinerea in rezervorul pentru lichidul de aşchiere o

perioada îndelungată printr-un fenomen de polimerizare şi înfundareainstalaţiei pentru aplicarea fluidelor de aşchiere.Datorită acţiunii complexe a mediului de aşchiere o denumire , care să

reflecte mai complet aspectele legate de procesul de aşchiere, se consider ă aceeade “medii de aşchiere” sau “fluide de aşchiere” - şi nu aceea de “lichide der ăcire” – cu totul necorespunzătoare sau “lichide de ungere şi r ăcire” –incompletă, sau “lichide active de ungere şi r ăcire” – mai completă, dar careevidenţiază trei roluri ale acestuia. Dacă nu există un mediu de aşchiere ad-hoc,respectiv este vorba de aşchiere aşa-zisă “uscată”, totuşi aerul atmosfericcreează de fapt, un mediu de aşchiere.

13.2 Acţiunea mediilor de aşchie

13.2.1 Ac ţ iunea de r ăcire

Aceasta constă în preluarea par ţială a căldurii rezultate în procesul de aşchiere,respectiv micşorarea temperaturii aşchiei, sculei şi piesei precum şi diminuareatemperaturii pe suprafaţa de contact– ca urmare avînd loc o micşorare a for ţelorde frecare şi deci o îmbunătăţire a netezimii suprafeţei prelucrate.

Luându-se în considerare felul cum de produce r ăcirea (conductivitatea,evaporare par ţială), se deduce că efectul de r ăcire depinde de conductivitateatermică a lichidului, capacitatea calorică a acestuia, căldura latentă devaporizare, conductivitatea termică, debitul de fluid şi tendinţa de umectare asuprafeţei.Din aceste puncte de vedere, apa are cea mai mare capacitate de r ăcire, iar

uleiul mineral cea mai scăzută, raportul fiind de 1:7. Între ele capacitatea der ăcire variază în funcţie de propor ţiile celor două elemente.

Dar, este de observat faptul că apa pur ă nu udă bine suprafeţele metalicedatorită impurităţilor, (uleiurilor, etc.), care există pe acestea. Din această cauză în apă se adaugă să punuri cu adaos de electroliţi alcalini (pentru reducereadurităţii apei şi a formării unei pelicule de oxid pe suprafaţa metalelor) sau seintroduc emulsii (care au efect anticoroziv datorită să punurilor şi adaosurilor

pasivizante – să punurile fiind absorbite pe suprafeţele metalice formând cuuleiul mineral, pelicule care protejează metalele de acţiunea agenţilor conţinuţiîn emulsie sau în afar ă). De aceea în locul apei, se utilizează soluţiile apoasecare au de asemenea o capacitate de r ăcire bună.



MEDII DE AŞCHIERE 251

Se poate calcula cantitatea de lichid necesar ă r ăcirii, dacă se scrie relaţiaîntre cantitatea de căldur ă cedată de aşchie şi cantitatea de căldur ă preluată delichid (egalitatea):

( )asas

S v ' c Q100

⋅ ⋅ ρ ' '⋅ θ − θ ⋅ = ⋅ ρ ⋅ ∆θ

(13.1)

în care: S – aria secţiunii aşchiei, în mm;v – viteza de aşchiere, în m/mm;

ρ - densitatea materialului prelucrat, în kg/dm;θas – temperatura aşchiei la prelucrarea “uscată”, în grd;θas’ – temperatura aşchiei la prelucrarea cu lichid de aşchiere,

în grd;Q – cantitatea de lichid, în 1/min

ρ’ – densitatea lichidului de aşchiere, în kg/dm∆θ - creşterea temperaturii lichidului de aşchiere, în grdc’ – căldura masică a lichidului de aşchiere, în kJ/kg grd.

Din relaţia (13.1) se deduce:

( )'as as

' '

S v cQ

1000

⋅ ⋅ ρ ⋅ θ − θ ⋅=

⋅ ρ ⋅ ∆θ (13.2)

Experienţele au ar ătat că temperatura de aşchiere se micşorează cu 100…200 °Cdatorită acţiunii de r ăcire a lichidelor. Din experimentări s-a constatat că după oanumită viteză de aşchiere, (în jur de 130 m/min), efectul de r ăcire nu se maimanifestă pentru că timpul de transmitere a căldurii nu este suficient, ca urmarenu se mai justifică folosire acestora pentru efectul de r ăcire. De asemenea tot înurma experimentărilor s-a constatat că la formarea de vapori transmitereacăldurii se face mai greu deoarece perna de aburi care se formează împiedică transmisia căldurii, evitarea acestui efect putând fi f ăcută prin folosirea metodei

prin pulverizare a fluidului de aşchiere.Debitul de lichid depinde, desigur, de condiţiile în care se desf ăşoar ă

procesul de aşchiere regimul de aşchiere, tipul operaţiei, temperatura mediuluiînconjur ător, cantitatea de aşchii produsă şi felul în care se aplică fluidul.

13.2.2 Ac ţ iunea de ungere

În primul rând, trebuie precizat că acţiunea de ungere nu se produce printr-unmecanism similar cu cel de la alte domenii prin formarea unui film e ulei care să

se plaseze între cele două suprafeţe (ca la organe de maşini), deoarece condiţiilelocale din zona de aşchiere sunt cu totul împotriva formării unui astfel de film




(temperatura, mişcarea relativă a celor două suprafeţe, presiunea de aşchiere),astfel că ungerea se realizează prin altfel de mecanisme. Din calculele efectuates-a constatat că ipotetica peliculă formată ar fi de ordinul a 200 Å, [1], ceea ceeste mult mai puţin ca rugozitatea suprafeţei. Acţiunea de ungere se explică prin

formarea la interfaţa sculă-piesă sau sculă aşchie a unui strat limită format dincompuşi chimici ai sulfului şi clorului liber din fluidele de aşchiere cu oxiziimetalici de pe suprafaţa piesei, un fel de “să punuri metalice” care au o rezistenţă la forfecare mult mai mică şi produc datorită acestui fapt un efect de ungere.Afinitatea mare, ce există între lichid şi metal, face ca pelicula formată lasuprafaţa metalului (din stratul de absorbţie) să nu fie îndepărtată chiar la

presiunile mari ce au loc în procesul de aşchiere – astfel încât se împiedică contactul între metal pe metal, respectiv frecarea directă între suprafeţelemetalice. Se poate mări afinitatea lichidului adăugându-se substanţe cu compuşide clor şi sulf care la temperatura de lucru eliberează clorul şi sulful producând“să punurile metalice” şi de asemenea substanţe capilar-active, care coboar ă tensiunea superficială a lichidului, mărind gradul de umectare.

Introducerea substanţelor capilar-active măreşte alocarea presiunii criticePc, la care are loc ruperea peliculei de lichid – ca urmare a ridicăriicoeficientului de frecare. Considerîndu-se ca şi for ţa specifică de contact laaşchiere PN, este necesar ca Pc = (FN/Sc). Unde FN este for ţa normală pe faţade degajare şi Sc – aria suprafeţei de contact între faţa de degajare şi aşchie.Capacitatea de ungere a unui lichid este cu atât mai mare cu cât rezistenţaspecifică la aşchiere scade faţă de rezistenţa specifică la aşchia “uscată”.

13.2.3 Efectul de aşchiere

Aceasta constă în uşurarea curgerii plastice a metalului, în zona stratuluisuperficial al acestuia în care a avut loc adsorbţia moleculelor de substanţecapilar-active. Intradevăr moleculele substanţelor capilar-active pătrunzând înmoleculele foarte fine (care se formează la deformarea sub presiunea sculei dincauza tensiunilor care iau naştere) sau chiar pe reţeaua cristalină tensionată,trecând pe planele de alunecare, uşurează deformaţiile. Ca urmare, lucrul

mecanic consumat cu deformarea plastică scade.La această reducere a lucrului mecanic de deformare contribuie şi pătrunderea lichidului în microfisuri unde, formând în acestea pelicule extremde subţiri, posedă un surplus de energie liber ă producându-se astfel o “presiunede despicare”, care echivalează cu o creştere a for ţelor exterioare de aşchiere.Una din substanţele cu o mare capacitate de penetrare este tetraclorura decarbon, care are din păcate vapori foarte toxici şi ca urmare nu se foloseşte decâtla experimentări sau în condiţii foarte stricte de laborator.Efectul a fost constatat prin supunerea la tracţiune a unei bare introdusă în

tetraclorur ă înainte de încercare şi a unei bare netratate, ambele fiind prelucrate




la exterior prin aşchiere. S-a văzut că rezistenţa la rupere a barei tratate a fostmai redusă decât la cea netratată.

Cercetătorul P.A. Rebinder, [12] a ar ătat că uşurarea deformaţiei şidistrugerii metalului sub influenţa lichidului activ poate fi mărită prin adaosuri

mici de substanţe speciale, absorbite în metalul prelucrat, care măresc energia deumectare, respectiv afinitatea lichidului. Aceste substante au fost denumite“activatori”.

În concluzie, lichidele active accelerează şi favorizează deformaţia plastică a metalelor sub influenţa moleculelor de substanţe capilar-activeabsorbite, şi în plus, sub aceeaşi influenţă produc a afânare a stratului superficialal metalului (datorită acţiunii de despicare), avînd loc o “înmuiere” a metaluluiîn acest fel se reduce rezistenţa la aşchiere a metalului aşchiat.

13.2.4 Protejarea suprafe ţ elor prelucrate şi a restului suprafe ţ elormetalice

Acestea se obţin prin formarea peliculelor cu caracter de oxid pe suprafeţelemetalice, ceea ce împiedică acţiunea agenţilor de coroziune (oxigen, apă, acizi,etc.) – efect pasivizator. Pentru a preveni coroziunea apei se pot lua diferitemăsuri:

adăugarea de electroliţi alcalini (aşa după cum s-a văzut); introducerea de emulsoli (care au un efect anticoroziv datorită

să punurilor şi al adaosurilor pasivizante); introducerea să punurilor cu adaos de electroliţi alcalini;

Efectul de spălare

Acesta ajută la îndepărtarea aşchiilor mici (rezultate în urma prelucr ării fontei), praful metalic, etc. prevenind astfel lipirea acestora între ele sau de suprafeţelemetalice ale sistemului maşină-unealtă-dispozitiv-piesă-sculă, de asemeneaîmpiedică acumularea aşchiilor pe suprafaţa piesei sau sculei. Pentru a prevenilipirea aşchiilor se adaugă în apă electroliţi alcalini (sodă calcinată sau să pun).Acestea cur ăţă suprafaţa pieselor (impure întotdeauna în ulei – sau altă

substanţă), formând cu resturile de ulei pelicule de adsorbţie – ungere – peliculece vor dezavantaja arderea prafului metalic. Rolul pe care îl joacă lichidul deaşchiere – micşorează for ţele de aşchiere (prin micşorarea for ţelor de frecareinterioar ă sau exterioar ă).

îmbunătăţeşte rugozitatea suprafeţei prelucrate (prin efectul “deaşchiere” prin împiedicarea depunerilor pe tăiş, prin micşorarea for ţelorde frecare exterioare);

măreşte durabilitatea sculei aşchietoare (prin îndepărtarea par ţială acăldurii produse la locul de aşchiere, prin micşorarea for ţelor de frecare,

deci a uzurii) şi ca urmare, contribuie la intensificarea regimului deaşchiere;




micşorează vibraţile (prin reducerea for ţelor de aşchiere şimicşorarea for ţelor de frecare).

13.3 Clasificarea lichidelor de aşchiere, [12]

Clasificarea lichidelor de aşchiere se face în raport cu rolul pe care acestea îl auîn ceea ce priveşte r ăcire, ungerea sau efectul de aşchiere. Lichidul cu efectul celmai mare de r ăcire este apa, iar lichidul cu efectul cel mai mare de ungere esteuleiul.

Clasificarea lichidelor :Grupa 1 – cuprinde soluţiile apoase ale electroliţilor alcalini: carbonat de

sodiu (soda calcinată), fosfat trisodic, silicaţi de sodiu şi potasiu (sticla solubilă),azotit de sodiu într-un mediu slab alcalin, bicromat de potasiu sau sodiu

(ultimele două într-o concentraţie de maxim 0,05-0,07% din motive de protecţiea muncii).Grupa 2 – cuprinde soluţii apoase de substanţe capilar-active: să punuri

hidrofile (pe bază de potasiu, sodiu, trietanol-amină), acizi naftenici, acid oleicşi alţi acizi graşi şi sintetici, precum şi produse de sulfatare (amestec de acizisulfonaftenici, ulei de ricin sulfatat).

Grupa 3 – cuprinde emulsii tip “ulei-apă” care se prepar ă în compoziţii cese emulsionează în mod automat, emulsoli şi paste fiind amestecate cu apă,acestea produc emulsii.

Grupa 4 – cupride emulsii activate, care difer ă de cele anterioare prinadaosuri de substanţe cu afinitate mai mare: substanţe cu sulf, acid oleic, acizisintetici – pentru mărirea proprietăţilor de ungere a emulsiilor, se pot utilizaadaosuri de grafit coloidal pn apă.

Grupa 5 – cuprinde uleiurile, uleiurile minerale cu afinitate pentrumetale, dar adeziunea dintre pelicula şi suprafaţa metalului nu este destul derezistentă. De aceea se adaudă substanţe capilar-active: combinaţii sulfuroase şiclorurate, acizi organici macromoleculari naturali sau sintetici, esteri şi sărurilelor, uleiuri vegetale, untura de peşte, grafit, etc.

Tipuri de uleiuri:Ulei PE 1 tip A (STAS 2598/1979) – ulei emulsionabil pentru perlucrarea

metalelor unde: litera P – indică destinaţia, litera E – indică faptul că eemulsionabil, cifra 1 – indică gradul de aditivare sau ulei PE 1 tip B, PE 5 tip

EP, ulei P4 C1, etc.

13.4 Utilizarea fluidelor de aşchiere

La alegerea lichidelor de aşchiere, trebiue săse aibă în vedere procedul de prelucrare prin aşchiere (strunjire, foletare, burghiere şi raportul dintre lungimea

găurii faţă de diametrul acesteia, etc.), materialul prelucrat (oţel, alamă, etc.),




forma aşchiilor, rugozitatea suprafeţei prelucrate, menţinerea dimesiunilor piesei prelucrate, etc. Se vor da câteva indicaţii generale:

la degroşare, ridicându-se aşchii groase, deci degajându-se multă căldur ă şi nefiind în general nevoie de o suprafaţă prelucrată curat,

se utilizează lichide cu o capacitate mare de r ăcire. la finisare se vor utiliza lichide cu capacitate mai mică de r ăcire daravând proprietăţi de ungere mai ridicate;

la prelucrarea oţelurilor care conduc r ău, căldura se întrebuinţează lichide cu proprietăţi active;

la prelucrarea metalelor puţin plastice (fonta) nu se utilizează lichide de aşchiere, operaţia executându-se uscat. Totuşi pentruuşurarea îndepărtării aşchiilor şi purificarea microclimatului delucru se pot prevedea lichide de aşchiere, (pentru fonte-uleiuri cuvâscozitate mică sau emulsii cu adaosuri anticirozive).

la prelucrarea aliajelor de magneziu (electroni) care stropite cu apă se aprind uşor, este indicat să se utilizeze aer comprimat, sau uleiuriminerale pure sau în amestecuri cu uleiuri grase uneori chiar cuuleiuri vegetale.

la prelucrarea aluminiului şi a aliajelor lui se poate face uscat saucu lichide de aşchiere. La degroşare, emulsii neutre sau puţin acide;la finisare, uleiuri minerale cu fluiditate mare sau cu adaos 5%uleiuri vegetale, în cazul lichidelor bazice aluminiul se corodează.

aşchierea cuprului şi a aliajelor lui se face uscat sau cu uleiuri

aditivate, cu compuşi conţinând sulf sub formă inactivă. Prelucrarea bronzului se face uscat sau cu uleiuri minerale care conţin aditivimodificatori de frecare, anticorozivi, etc.

13.5 Metode de dirijare a lichidelor de aşchiere

Se cunosc patru metode de conducere a lichidului de aşchiere, fig.13.1: prin căderea liber ă a lichidului; prin presiune înaltă;

prin presiune joasă; prin pulverizare în jet de aer comprimat la joasă presiune.

Fig.13.1 Metode de aplicare a fluidelor de aşchiere




Prima metodă este cea mai r ăspândită. Ea constă din aducerea lichidului lalocul de desprindere al aşchiei, prin cădere liber ă sau mică presiune astfel:

la strunjire, vâna de lichid cade de sus pe aşchie (a); la broşare, lichidul se introduce în capătul rificiului pe unde intr ă

broşa (presiunea lichidului îndreptând vâna de lichid de-a lungulaxei piesei), şi, simultan, lichidul este necesar să cadă liber lacapătul celălalt al orificiului unde iese broşa din piesă.

la frezare, vâna de lichid trebuie să fie plată şi să cadă se sus, astfelîncât freza să fie umezită de lichid pe întreaga lăţime (b);

la burghiere lichidul de aşchiere este introdus sub presiune îninteriorul piesei cu viteză medie; la burghiere orizontală pe strungeste necesar ca lichidul să se introducă (sub presiune) în interiorul

piesei şi simultan să cadă liber pe burghiu la mortezarea danturii lichidul de aşchiere se îndreaptă pe

circumferinţa cuţitului-roată; la frezarea filetului lichidul de aşchiere trebuie îndreptat de sus spre

dinţii frezei la locul de contact dintre freză şi semifabricat; la tarodare, lichidul de aşchiere cade liber de sus pe muchiile sculei; la rectificare, lichidul de aşchiere vine tengent la locul de contact

dintre corpul abraziv şi semifabricat;A doua metodă, constă în îndepărtarea jetului de lichid spretăiş, dinspre

faţa de aşezare, la o presiune de 20-30 Pa, printr-un ajutaj cu diametrul de 0.5-0.7mm (d). S-a constatat că metoda măreşte eficienţa de r ăcire şi ungere a

lichidului – prin evaporarea rapidă a lichidului, cât şi prin pătrunderea maiintensă a lichidului în microfisuri, micşorîndu-se frecarea interioar ă, durablitateasculelor poate să crească până la 5 ori.Metoda are unele dezavantaje (dificultatea dirijării precise a jetului, necesitateafiltr ării minuţioase a lichidului, utilizarea unei pompe speciale, împroşcarealichidului – îngreunând deservirea maşinii-unelte). Datorită acestui fapt, seutilizează azi numai la prelucrarea aliajelor refractare sau a altor aliaje şi oţeluride prelucrabilitate mică.

A treia metodă constă în dirijarea lichidului spre tăiş dinspre faţa de

aşexare, la o presiune de 0.5-2 Pa, printr-un ajutaj cu orificiul de diametru 2-5mm. La această metodă, se poate folosi pompa cu care este echipată maşina-unealtă cu deosebirea că se modifică poziţia ţevilor de alimentare cu lichid; şiaici persistă dezavantajul împroşcării lichidului (fiind necesare dispozitive de

protecţie). Metoda se aplică cu succes în special în cazul sculelor la care predomină uzura pe faţa de aşezare.

Metoda a patra este cea a utilizării lichidului pulverizat într-un jet de aer,dirijat spre muchiile aşchietoare, dinspre faţa de aşezare la o presiune de 2-5 Pa, printr-un ajutaj cu orificiul de diametrul 1,5-0,8mm. Metoda măreşte cu până

50% durabilitatea sculelor, în comparaţie cu utilizarea lichidelor prin cădere.




13.6 Măsuri de protecţie a muncii

Măsuri generale se igienă pentru prevenirea bolilor la muncitorii carelucrează cu lichide de aşchiere:

utilizarea apăr ătorilor la maşini contra stropilor de lichid; cr ăţenia la locul de mncă; cur ăţirea perioadică a rezervoarelor de la maşinile-unelte; îndepărtarea aşchiilor, în timpul prelucr ării, cu cârlige; utilizarea hainelor de protecţie şi spălarea acestora la 12-15 zile; spălarea cu apă caldă şi să pun a mâinilor şi a antebraţelor, după

terminarea lucrului şi la pauza de prânz; spălarea sub duşuri calde a muncitorilor; schimbarea hainelor de protecţie şi a rufelor de corp după terminarea

lucrului; schimbarea lichidelor de aşchiere le termenele fixate; controlul de laborator al lichidelor de aşchiere şi încălzirea tuturor

lichidelor de aşchiere la o tetmperetur ă de peste 100 °C pentrueliminare bacteriilor;

utilizarea de alifii protectoare pentru mâini; instructaj cu muncitorii asupra regulilor de protecţie a muncii;

În concluzie, la utilizarea lichidelor de aşchiere se va urmări ca acestea să nu provoace iritaţii ale mucoaselor sau ale pielii muncitorilor, în plus, se vaurmări ca lichidele de aşchiere să nu distrugă, de asemenea, vopseaua de pemaşini-unelte.

BIBLIOGRAFIE

1. Armarego, E.I.A. şi Brown, R.H. The Machining of Metals, Prentice Hall EnglewoodCliffs, New Jersey, 1969.

2. Boothroyd, G. Fundamental of Machining Metals and Machine tools. International studentsedition, Tokyo,McGraw-Hill, Kogakusa, Ltd.1985.

3. Deacu, L. Kerekes, L., Julean, D., Cărean, M. Bazele a şchierii şi gener ării suprafe ţ elor ,Univ. Tehnică, Cluj-Napoca, 1992.

4. Deacu, L. ş.a. Bazele a şchierii şi gener ării suprafe ţ elor . Rotaprint, I.P.Cluj-Napoca,1980.5. Lăzărescu, I.D. Calculul şi construc ţ ia sculelor a şchietoare, Bucureşti, Ed. Tehnică, 1962.6. Lăzărescu,I. A şchiere şi scule a şchietoare. Bucure şti, Ed. didactică şi pedagogica, 1976.7. Lăzărescu,I. Teoria a şchierii metalelor şi proiectarea sculelor . Bucureşti, Ed.didactică şi

pedagogică, 1964.8. Oprean, A. ş.a. Bazele a şchierii şi gener ării suprafe ţ elor . Bucureşti, Ed.didactică şi

pedagogică, 1981.9. Popescu, I. Optimizarea procesului de a şchiere. Craiova, ed. Scrisul românesc, 1987.10. Sen, G.C. şi Bhattacharyya, A. Principles of cutting Metals. Calcutta, New Central Book

Agency 8/1 Chintamoni, Das Lane, 1970.11. Shaw, M.C. Metal Cutting Principles, Oxford, Claredon Press, 1986.




12. Şteţiu G., Lazărescu, I., Oprean,C. şi Steţiu M. Teoria şi practica sculelor a şchietoare.Vol.I,II,III, Sibiu, Editura Universităţii, 1994.

13. Weill, R. Techniques d’usinage. Paris, Dunod, 1971.14. Dr ăghici, G. Influen ţ a r ăcirii cu lichide pulverizat asupra uzurii cu ţ itului la strunjirea de

degro şare a fontei. In : Construcţia de maşini, nr.10, 1969.

15. Lewis, A. La duree des outils prolongee par des additifs aux huiles de coupe. In: LaMachine-outil francaise, 27, nr.3, 1962.

13 Medii de aschiere.pdf

Documents

Transcript of 13 Medii de aschiere.pdf