RAYMOND CHANDLER

FEREASTRA DE SUS

În româneşte de Gherasim icŢ

The High Window By

Raymond Chandler

Penguin Books, ©1943, by the Estate of Raymond Chandler

– Editura Bebe Bucureşti, 1993 –

Capitolul unu

Casa se g sea pe bulevardul Dresda, în cartierulă

Oak Knell din Pasadena. O cas mare, solid şi frumoas ,ă ă ă cu pere i de c r mid roşcat , acoperiş din igl deţ ă ă ă ă ţ ă teracot şi corniş de piatr alb . La parter, ferestrele deă ă ă ă la fa ad aveau grilaje de fier. Cele de la etaj erau ca laţ ă casele de ar , cu înflorituri de piatr împrejur, imitând înţ ă ă mod exagerat, stilul rococo.

Din fa a casei şi de lâng boschetele înflorite dinţ ă apropiere, se întindea într-o pant lin , spre strad , oă ă ă pajişte verde, frumoas , de vreo jum tate de pogon,ă ă rev rsându-se în jurul unui enorm cedru de Himalaia, caă o maree verde, r coroas , în jurul unei stânci. Trotuarulă ă şi aleea erau foarte largi, iar pe alee se g seau treiă salcâmi de toat frumuse ea. Era o mireasm puternică ţ ă ă de var , în diminea a aceea; vegeta ia st tea neclintită ţ ţ ă ă în aerul încremenit a ceea ce se poate numi o zi pl cut .ă ă

Dup câte ştiam, în cas locuia o doamn Elizabethă ă ă Bright Murdock împreun cu familia. Doamna voia să ă angajeze un detectiv particular cinstit, care s n-arunceă scrum de havan pe podea şi s nu poarte decât ună ă pistol. Mai ştiam despre ea c era v duva unui n t r uă ă ă ă ă b trân, cu favori i, pe nume Jasper Murdock, care f cuseă ţ ă o groaz de bani „ajutând” comunitatea. În fiecare an, laă aniversarea sa, îi ap rea în ziarul din Pasadenaă fotografia, cu anul naşterii şi al mor ii, sub care scriaţ „Datoria a fost sensul vie ii lui”.ţ

Mi-am l sat maşina în strad şi, p şind pe câtevaă ă ă zeci de dale de piatr fixate în gazonul verde, am ajunsă la un portic cu acoperiş uguiat şi am sunat. În fa a casei,ţ ţ pe o distan scurt de la uş pân la marginea drumuluiţă ă ă ă de acces, se întindea un zid scund de c r mid roşie. Laă ă ă cap tul aleii, pe un bloc de beton era un mic negruă pictat, în pantaloni de c l rie albi, cu jachet verde şiă ă ă şapc roşie. În mân inea un bici, iar la picioarele lui, înă ă ţ blocul de beton, se g sea o verig de fier. P rea camă ă ă trist, de parc aştepta de mult timp acolo şi începuse s -ă ăşi cam piard r bdarea. M-am apropiat de el şi l-am b tută ă ă uşor cu mâna pe cap, în timp ce aşteptam s apară ă cineva la uş .ă

Dup o bucat de vreme, o mutr acr , între două ă ă ă ă vârste, în inut de servitoare, a deschis uşa de la intrareţ ă cam vreo dou zeci de centimetri şi m-a privit cuă suspiciune.

— Philip Marlowe, am zis. O caut pe doamna Murdock. Sunt aşteptat.

Mutra acr între dou vârste a scrâşnit din din i, aă ă ţ închis repede ochii, i-a deschis tot atât de repede şi, cu o voce agresiv , a zis:ă

— Pe care?— Poftim?— Pe care doamn Murdock? a întrebat aproapeă

ipând.ţ— Pe doamna Elizabeth Bright Murdock. Nu ştiam

c sunt mai multe.ă— Sunt, a r spuns sec. Ave i o carte de vizit ?ă ţ ă

Uşa r m sese întredeschis . Şi-a vârât prin uşă ă ă ă vârful nasului şi o mân slab . Mi-am scos portofelul, amă ă luat o carte de vizit cu numele meu şi i-am pus-o înă mân . Mâna şi nasul s-au retras, iar uşa mi-a fost trântită ă în nas.

M-am gândit c poate trebuia s fi mers la uşa dină ă spate. M-am dus iar la micu ul negru şi l-am b tut uşorţ ă pe cap.

— Frate drag , am zis, avem amândoi aceeaşiă soart .ă

A trecut foarte mult timp. Mi-am vârât o igar înţ ă gur , dar n-am aprins-o. Flaşnetarul a trecut cuă c ruciorul lui albastru cu alb, cântând la flaşnet , „Curcaă ă în paie”. Un fluture m re, negru cu auriu, a aterizat pe oă tuf de hortensii, aproape de cotul meu. Şi-a mişcat uşoră aripile în sus şi în jos, de câteva ori, apoi a decolat greoi şi s-a îndep rtat prin aerul înmiresmat, fierbinte şiă încremenit.

Uşa din fa s-a deschis din nou. Mutra acr a zis:ţă ă— Pofti i.ţAm intrat. Camera era mare, p trat ; atmosferaă ă

r coroas şi odihnitoare a unei capele funerare. Chiară ă mirosul era asem n tor. Tapiserie pe pere ii goi de stuc.ă ă ţ Grilaj de fier, imitând balcoane, în exteriorul ferestrelor laterale înalte. Scaune masive încrustate, îmbr cate înă pluş, cu sp tare tapisate, şi ciucuri sufla i în aur mat,ă ţ atârnând de o parte şi de alta. În fund, un vitraliu cam de m rimea unui teren de tenis. Sub el, uşi de sticl , cuă ă draperii. O camer veche, muceg it , ap s toare şiă ă ă ă ă ostil . Nu p rea s fi stat cineva vreodat în ea şi nici nuă ă ă ă

cred c ar putea exista vreo fiin cu asemenea inten ii.ă ţă ţ Mese cu t blii de marmur şi picioare arcuite, ceasuriă ă suflate în aur, statuete de marmur în dou culori: Oă ă gr mad de vechituri, care i-ar lua o s pt mân s leă ă ţ ă ă ă ă ştergi de praf. O groaz de bani irosi i. Cu treizeci de aniă ţ în urm , în bogatul şi liniştitul oraş provincial Pasadena,ă o asemenea înc pere p rea, probabil, o camer .ă ă ă

Am ieşit şi-am trecut printr-o galerie; dup oă vreme, mutra acr a deschis o uş şi mi-a f cut semn să ă ă ă intru.

— Domnul Marlowe, a zis ea prin uş cu o voceă nesuferit , şi s-a îndep rtat scrâşnind din din i.ă ă ţ

Capitolul doi

Era o c m ru cu vedere spre gr dina din spate.ă ă ţă ă

Covorul roşu cu maro era urât, mobila specific unui mică birou. O fat blond , slab şi pl pând , cu ochelari cuă ă ă ă ă ram de sidef, şedea la o mas de lucru, cu o maşin deă ă ă scris pe t blia tras în stânga ei. Mâinile st teauă ă ă deasupra claviaturii gata de lucru, dar în maşin nu seă afla nici o foaie de hârtie. M-a privit când am intrat în camer , cu expresia rigid şi cam n tâng a uneiă ă ă ă persoane sfioase, care pozeaz pentru un instantaneu.ă M-a invitat s iau loc cu o voce limpede şi pl cut .ă ă ă

— Sunt domnişoara Davis, secretara doamnei Murdock. Doreşte s v cer câteva referin e.ă ă ţ

— Referin e?ţ— Desigur. Referin e. V surprinde?ţ ăMi-am pus p l ria pe masa de lucru şi igaraă ă ţ

neaprins pe borul p l riei.ă ă ă— Vrei s spui c m-a chemat f r s ştie nimică ă ă ă ă

despre mine?Buza i-a tremurat şi şi-a muşcat-o. Nu ştiam dacă

era speriat sau iritat , ori se c znea doar s pară ă ă ă ă distant şi calculat . Oricum, nu p rea fericit .ă ă ă ă

— Doamna a aflat numele dumneavoastr de laă directorul unei firme a B ncii de Asigur ri din California.ă ă Dar nici el nu v cunoaşte personal.ă

— Preg teşte- i creionul, i-am zis.ă ţL-a ridicat şi mi-a ar tat c era ascu it şi gata deă ă ţ

lucru.Am început:— Mai întâi, unul din vicepreşedin ii aceleiaşi b nci,ţ ă

George S. Leake. E la biroul central. Apoi senatorul Huston Oglethorpe. Poate fi g sit la Sacramento sau înă biroul s u din State Building, în Los Angeles. Apoi Sidneyă Dreyfus, Jr. de la biroul de avoca i Dreyfus, Turner &ţ Swayne, cu sediul în Title-Insurance Building. Ai notat?

Scria repede şi cu uşurin . D dea din cap f r s -ţă ă ă ă ăşi ridice privirea. Lumina dansa în p rul ei blond.ă

— Oliver Fry de la Fry-Krantz Corporation, Oil Well Tools, de pe East Ninth în cartierul industrial. Apoi, dacă te intereseaz şi câ iva poli işti: Bernard Ohls dină ţ ţ personalul procuraturii districtuale, şi detectivul-locotenent Carl Randall de la Biroul Central de Criminalistic . Crezi c -i de ajuns?ă ă

— Nu râde i de mine, a zis ea. Fac doar ceea ce miţ se cere.

— Mai bine nu-i suna pe ultimii doi, decât dac ştiiă ce am de f cut, am spus. N-am râs de dumneata. Eă foarte cald, nu?

— Nu e foarte cald pentru Pasadena, a r spuns ea.ăA pus cartea de telefon pe masa de lucru şi s-a

apucat de treab .ăÎn timp ce c uta numerele şi telefona încoace şi-ă

ncolo, eu o studiam. Cu toat paloarea ei natural , p reaă ă ă destul de s n toas . P rul aspru, blond ar miu, nu eraă ă ă ă ă urât în sine, dar era atât de bine întins pe capul ei mic,

de parc n-ar fi fost p r. Sprâncenele sub iri şi neobişnuită ă ţ de drepte erau mai închise decât p rul, aproape deă culoarea castanei. N rile aveau aspect albicios de omă anemic. B rbia era prea mic , prea ascu it , dându-i ună ă ţ ă aer de nesiguran . Nu era fardat , avea doar ruj roşu-ţă ăportocaliu pe buze, dar nu exagerat. Ochii în spatele ochelarilor erau foarte mari, de un albastru de cobalt cu irişi mari, inexpresivi. Pleoapele erau atât de înguste, încât ochii aveau un uşor aer oriental, ca şi cum pielea fe ei era de la natur atât de întins încât îi întinsese şiţ ă ă ochii la col uri. Întreaga fa avea un farmec contrastant,ţ ţă chiar uşor nevrotic, lipsindu-i doar pu in fard, bine ales,ţ pentru a deveni frapant .ă

Purta o rochie de in, dintr-o singur bucat , cuă ă mâneci scurte şi f r garnituri. Pe bra ele goale seă ă ţ vedeau câ iva pistrui şi un pic de puf.ţ

N-am acordat mult aten ie celor ce se vorbeau laă ţ telefon. Tot ce i se spunea stenografia cu mişc ri uşoareă şi îndemânatice de creion. Dup ce a terminat, a ag ată ăţ cartea de telefon de un cârlig, s-a ridicat în picioare şi şi-a aranjat rochia.

— Dac vre i s aştepta i câteva momente, a zis eaă ţ ă ţ şi s-a îndreptat spre uş .ă

Pe la jum tatea drumului s-a reîntors şi a închis ună sertar de sus al mesei de lucru. Dup aceea a ieşit. Uşaă s-a închis. S-a f cut linişte. În fa a ferestrei zumz ia oă ţ ă albin . Undeva, mai departe, se tânguia un aspirator. Amă luat igara neaprins de pe p l rie, am pus-o în gur şiţ ă ă ă ă m-am ridicat. M-am dus la masa de lucru şi am deschis sertarul pe care îl închisese.

N-ar fi trebuit sa o fac, dar eram curios. Şi, de fapt, nici nu m privea c în sertar avea un mic Colt automat.ă ă Am închis sertarul şi m-am aşezat din nou. Dup vreoă patru minute a deschis uşa şi a zis:

— Doamna Murdock v aşteapt .ă ăAm mers împreun pe coridor pân în fa a unei uşiă ă ţ

duble de sticl , pe care ea a deschis-o şi s-a dat la oă parte s -mi fac loc. Am intrat şi uşa s-a închis în urmaă ă mea.

În untru era atât de întuneric, încât la început nuă puteam vedea decât lumina de afar , care r zb teaă ă ă printre boschetele dese şi jaluzele. Mi-am dat imediat seama c , de fapt, înc perea era un fel de verandă ă ă l sat s fie n p dit de verdea . Mobila era de trestie,ă ă ă ă ă ă ţă iar pe jos erau rogojini. Lâng fereastr se g sea ună ă ă şezlong de trestie. Avea sp tarul curbat şi atâtea perneă pe el, c ai fi putut împ ia cu ele un elefant. Rezemată ă ă pe spate, cu un pahar de vin în mân , în el şedea oă femeie. Am sim it mirosul puternic al vinului, înainte de-aţ o fi v zut ca lumea. Dup ce ochii mi s-au obişnuit cuă ă lumina, am v zut-o bine.ă

Avea fa a lat şi b rbia mare. P rul, de culoareaţ ă ă ă aramei, era ondulat într-un mod barbar. Nasul era aidoma unui clon puternic, iar ochii mari, umezi, aveauţ expresia tandr a pietrelor jilave. La gât purta dantel ,ă ă deşi la un asemenea gât un tricou de fotbal s-ar fi potrivit mai bine. Rochia era de m tase cenuşie. Bra ele groaseă ţ erau goale şi p tate. În urechi avea clipsuri negre. Al turiă ă se g sea o mas scund , acoperit cu cristal, iar pe ea oă ă ă ă

sticl cu vin de Porto. A sorbit din paharul pe care-l ineaă ţ în mân , privindu-m t cut pe deasupra.ă ă ă ă

Eu st team în picioare. M-a l sat s stau aşa până ă ă ă şi-a terminat vinul şi şi-a umplut din nou paharul. Şi-a şters apoi buzele cu o batist şi a vorbit. Avea o voceă ferm de bariton, ce p rea s nu înghit lucruri f r rost.ă ă ă ă ă ă

— Ia loc, domnule Marlowe. Te rog, nu aprinde igara aceea. Sunt astmatic .ţ ă

M-am aşezat într-un balansoar de trestie şi am b gat igara înc neaprins lâng batist , în buzunarulă ţ ă ă ă ă de la piept.

— N-am avut niciodat de-a face cu detectiviă particulari, domnule Marlowe. Nu ştiu nimic despre ei. Referin ele despre dumneata par satisf c toare. Care î iţ ă ă ţ sunt preten iile?ţ

— Ca s fac ce, doamn Murdock?ă ă— E o chestiune confiden ial , fireşte. Nimic de-aţ ă

face cu poli ia. Aş fi chemat poli ia dac ar fi fost treabaţ ţ ă ei.

— Dou zeci şi cinci de dolari pe zi, doamnă ă Murdock. Şi, bineîn eles, cheltuielile.ţ

— Prea mult. Dumneata probabil câştigi o groază de bani.

A mai b ut pu in Porto. Mie, personal, nu-mi placeă ţ Porto pe vreme c lduroas , dar mi-ar fi pl cut s mi seă ă ă ă ofere, ca s pot refuza.ă

— Nu, am r spuns eu. Nu e mult. Bineîn eles, oă ţ asemenea treab poate fi f cut la orice pre şi... legal.ă ă ă ţ Ca o lucrare dentar . Eu nu sunt institu ie, lucrez singură ţ şi m ocup de un singur caz o dat . Riscurile sunt uneoriă ă

foarte mari şi nici nu lucrez tot timpul. Nu, nu cred că dou zeci şi cinci de dolari pe zi e prea mult.ă

— În eleg. Şi care e natura cheltuielilor?ţ— Lucruri m runte care se ivesc ici, colo. Nu se ştieă

niciodat .ă— Aş prefera s ştiu, a zis ea cu r ceal . ă ă ă— Ve i şti, am r spuns eu. Ve i primi totul, scrisţ ă ţ

negru pe alb. Pute i obiecta, dac nu v convine.ţ ă ă— Şi cât pretinzi avans?— O sut de dolari ar fi suficient.ă— Sper s fie, a zis ea, bându-şi vinul şi umplându-ă

şi din nou paharul, f r m car s -şi ştearg buzele..ă ă ă ă ă— De la oameni ca dumneavoastr , doamnă ă

Murdock, nu am absolut nevoie de avans.ă— Domnule Marlowe, sunt o femeie autoritar . Dară

nu vreau s te sperii. Pentru c , dac te sperii de mine,ă ă ă n-o s -mi fii de mare folos.ă

Am dat afirmativ din cap, f r s-o contrazic. A râsă ă brusc, apoi a râgâit. Un râgâit uşor, pl cut, f ră ă ă ostenta ie, cu uşoar nep sare.ţ ă ă

— Astmul meu, a zis f r s se sinchiseasc . Beauă ă ă ă vinul sta ca medicament. De aceea nu- i ofer nimic.ă ţ

M-am aşezat picior peste picior. Speram c asta n-ăo s -i supere astmul.ă

— Banii, a zis ea, nu sunt lucrul cel mai important. O femeie în situa ia mea e totdeauna jecm nit şiţ ă ă trebuie s se aştepte la asta. Sper s - i meri i onorariul.ă ă ţ ţ Iat despre ce e vorba. Mi s-a furat un lucru de mareă valoare. Îl vreau înapoi, dar vreau mai mult decât atâta.

Nu vreau s fie nimeni arestat, întâmpl tor, ho ul e ună ă ţ membru al familiei mele... prin c s torie.ă ă

A r sucit paharul între degetele ei groase şi aă zâmbit uşor în lumina obscur a camerei.ă

— Nor -mea. O fat fermec toare... totală ă ă inflexibil .ă

M-a privit cu o lic rire brusc în ochi.ă ă— Am un fiu al naibii de prost. Dar mi-e foarte

drag. Cu vreun an în urm , a f cut o c s torie neroad ,ă ă ă ă ă f r consim mântul meu. A fost o nebunie din parteaă ă ţă lui, întrucât nu e în stare s -şi câştige existen a şi n-areă ţ nici o le caie în afar de ce-i dau eu, iar eu nu suntţ ă generoas când e vorba de bani. Femeia pe care şi-aă ales-o, sau care l-a ales pe el, era cânt rea într-un locală ţă de noapte. Numele, destul de potrivit, Linda Conquest. Au stat în aceast cas . Nu ne-am certat, pentru c nuă ă ă îng dui oamenilor s se certe cu mine în propria-mi cas ,ă ă ă dar nici în elegere n-a existat între noi. Eu le-am pl titţ ă cheltuielile, i-am dat fiec ruia o maşin , iar ei i-am fixat oă ă sum de bani suficient pentru toalete şi altele. F ră ă ă ă îndoial , via a i se p rea destul de plicticoas . Şi, f ră ţ ă ă ă ă îndoial , îl g sea plicticos şi pe fiu-meu. Eu îns mi îlă ă ă g sesc plicticos. În orice caz, a plecat cu totul peă neaşteptate, acum vreo s pt mân , f r s lase nici oă ă ă ă ă ă adres sau s -şi ia r mas bun.ă ă ă

A tuşit, a scotocit dup batist şi şi-a suflat nasul.ă ă— Dar a luat o moned , a continuat ea. O monedă ă

de aur, rar , un dublon Brasher. Era mândria colec ieiă ţ so ului meu. Pe mine nu m intereseaz asemeneaţ ă ă lucruri, dar pe el îl interesau. De când a murit, acum

patru ani, i-am p strat colec ia intact . E sus la etaj, într-ă ţ ăo camer încuiat şi rezistent la foc, într-un set deă ă ă casete neinflamabile. E asigurat , dar n-am anun at încă ţ ă pierderea dublonului. Nici n-aş vrea, dac e posibil. Suntă absolut sigur c Linda l-a luat. Se zice c monedaă ă ă valoreaz peste zece mii de dolari. E un exemplar f cută ă la stan .ţă

— Dar destul de greu de vândut, am zis eu.— Poate, nu ştiu. Nu i-am observat lipsa decât ieri.

Nu i-aş fi observat-o nici atunci, deoarece nu mă preocup colec ia, dac nu ar fi telefonat un tip din Losă ţ ă Angeles, pe nume Morningstar. Zicea c -i negustor şi aă întrebat dac dublonul Murdock-Brasher, cum îl numeaă el, e de vânzare. Din întâmplare, a r spuns fiul meu. I-aă spus c nu crede c -i de vânzare, c n-a fost niciodat ,ă ă ă ă dar dac domnul Morningstar vrea s sune alt dat , ară ă ă ă putea probabil vorbi cu mine. Nu m deranjase atunci,ă deoarece m odihneam. Tipul a promis c va reveni. Fiulă ă meu a relatat conversa ia domnişoarei Davis, care laţ rândul ei, mi-a spus-o mie. Am pus-o s -i telefonezeă omului aceluia. Eram curioas .ă

A mai sorbit din vin, a fluturat batista şi a mârâit.— De ce era i curioas , doamn Murdock? amţ ă ă

întrebat-o, doar aşa, ca s zic ceva.ă— Dac omul ar fi un negustor cu renume, ar ştii că ă

moneda nu e de vânzare. So ul meu, Jasper Murdock, aţ dispus prin testament ca nici o pies din colec ia sa s nuă ţ ă fie vândut , împrumutat sau ipotecat în timpul vie iiă ă ă ţ mele. Nici scoas din cas , în afar de cazul în careă ă ă aceasta ar fi distrus , şi atunci numai cu aprobareaă

tutorilor. Pe când tr ia, a zâmbit ea acru, so ul meuă ţ socotea c s-ar fi cuvenit s m interesez mai mult deă ă ă micile lui piese de metal.

Afar , soarele str lucea, florile înfloreau, p s rileă ă ă ă cântau. Maşinile treceau pe strad cu un sunetă îndep rtat, nesup r tor. În camera slab luminat , cuă ă ă ă femeia aceea sever la înf işare şi cu mirosul de vin,ă ăţ totul p rea oarecum ireal. St team picior peste picior,ă ă leg nându-l pe cel de deasupra şi aşteptam.ă

— Am vorbit cu domnul Morningstar. Numele întreg este Elisha Morningstar şi are birourile în Belfont Buildings, pe Ninth Street, în centrul Los Angeles-ului. I-am spus c , colec ia Murdock nu e de vânzare, că ţ ă niciodat n-a fost şi c , în ceea ce m priveşte, nu va fiă ă ă niciodat şi c sunt surprins c el nu ştie. S-a bâlbâit şiă ă ă ă apoi m-a întrebat dac ar putea examina dublonul. I-amă spus c nu. Mi-a mul umit pe un ton destul de sec şi aă ţ închis. P rea un om b trân. Dup asta m-am dus să ă ă ă examinez eu îns mi moneda, lucru pe care nu-l maiă f cusem de un an întreg. Disp ruse de la locul ei dină ă caset .ă

N-am spus nimic. Ea şi-a umplut din nou paharul. A b tut apoi darabana cu degetele ei groase pe bra ulă ţ şezlongului.

— Ce-am crezut atunci, î i po i închipui, probabil.ţ ţ— Cu privire la Morningstar, da, poate. Cineva i-a

oferit moneda spre vânzare, iar el ştia sau b nuia deă unde provine. Moneda e probabil o raritate.

— Într-adev r, un exemplar stan at e foarte rar.ă ţ Da, şi eu am crezut la fel.

— Cum putea s fie furat ? am întrebat.ă ă— Cu foarte mult uşurin de oricine din cas .ă ţă ă

Cheile se afl în poşeta mea, iar poşeta se g seşte ba ici,ă ă ba colo. E foarte simplu s intri în posesia cheilor atâtaă timp cât e necesar pentru a deschide o uş şi o caset , şiă ă apoi s le pui la loc. Ar fi greu pentru un str in, dară ă oricine din cas ar fi putut-o face.ă

— În eleg. Cum pute i dovedi c noraţ ţ ă dumneavoastr a furat-o, doamn Murdock?ă ă

— Nu pot face dovada acestui fapt. Dar sunt absolut sigur . Cele trei servitoare sunt aici de mul i ani,ă ţ cu mult înainte de a m c s tori eu cu domnul Murdock,ă ă ă acum şapte ani. Gr dinarul nu intr niciodat în cas .ă ă ă ă Şofer n-am, pentru c m duce cu maşina fiul meu, oriă ă secretara. Fiu-meu n-a luat-o, mai întâi pentru c nu eă chiar atât de nebun s-o fure pe maic -sa, şi în al doileaă rând, dac ar fi luat-o, ar fi putut cu uşurin s mă ţă ă ă împiedice s vorbesc cu negustorul de monedeă Morningstar. Domnişoara Davis... e ridicol. Nu-i genul sta. Prea sfioas . Nu, domnule Marlowe, Linda e tipul deă ă

femeie care ar fi putut-o face chiar şi numai din r utate,ă dac nu din alt motiv. Şi ştii şi dumneata cum suntă oamenii ştia de prin barurile de noapte...ă

— Oameni de tot felul, ca noi to i, am zis. Presupunţ c nu sunt urme de spargere? Numai un ins priceput e înă stare s salte o asemenea moned , ori se pare c nu eă ă ă vorba de asta. Poate n-ar strica, totuşi, s arunc o privireă prin camer .ă

— i-am spus doar, domnule Marlowe, c doamnaŢ ă Leslie Murdock, nora mea, a luat dublonul Brasher.

Ne-am privit unul pe cel lalt. Ochii îi erau duri,ă asemenea dalelor de piatr de pe aleea de la intrare. M-ăam scuturat de privirea ei şi am zis:

— Presupunând c e aşa, doamna Murdock, ce a iă ţ dori s se fac ?ă ă

— În primul rând, vreau moneda înapoi. În al doilea rând, vreau un divor de necontestat în favoarea fiuluiţ meu. Şi nu inten ionez s -l cump r. Cred c ştii cum seţ ă ă ă aranjeaz aceste lucruri,ă

Şi-a terminat por ia obişnuit de Porto şi a râs cuţ ă b d r nie.ă ă ă

— Oi fi auzit, am r spuns. Zice i c doamna n-aă ţ ă l sat nici o adres . Asta înseamn c habar n-ave i undeă ă ă ă ţ s-a dus?

— Întocmai.— În acest caz, e vorba de o dispari ie. S-ar puteaţ

ca fiul dumneavoastr s ştie ceva, dar nu v-a spus-o. Vaă ă trebui s -l v d.ă ă

Fa a mare şi palid a devenit mai aspr .ţ ă ă— Fiul meu nu ştie nimic. Nici m car nu ştie că ă

moneda a fost furat . Nu vreau ca el s afle ceva. Laă ă momentul potrivit, o s m descurc eu cu el. Pân atunciă ă ă vreau s fie l sat în pace. El va face exact ceea ce vreauă ă eu.

— Nu totdeauna a f cut aşa.ă— C s toria, a zis ea în sil , a f cut-o dintr-ună ă ă ă

impuls de moment. Dup aceea a încercat s se poarteă ă ca un gentleman. Eu nu am asemenea scrupule.

— E nevoie de trei zile pentru un asemenea impuls de moment în California, doamn Murdock.ă

— Tinere, vrei sau nu vrei acest caz?— Îl vreau, dac mi se spune adev rul şi dac miă ă ă

se permite s m ocup de caz cum cred eu de cuviin .ă ă ţă Nu-l vreau, dac ave i de gând s stabili i o groaz deă ţ ă ţ ă reguli şi regulamente de care s m poticnesc.ă ă

A râs cu duritate.— Asta e o chestiune delicat de familie, domnuleă

Marlowe, şi trebuie tratat ca atare.ă— Dac m angaja i, ve i beneficia de delicate eaă ă ţ ţ ţ

de care dispun. Dac n-am suficient delicate e, poate că ă ţ ă ar fi mai bine s nu m angaja i. De pild , în eleg c nuă ă ţ ă ţ ă dori i ca nora dumneavoastr s fie victima uneiţ ă ă înscen ri. Pentru asta nu sunt suficient de delicat.ă

S-a f cut la fa ca o sfecl fiart şi a deschis gura,ă ţă ă ă gata s r cneasc . S-a r zgândit totuşi. A ridicat paharulă ă ă ă de Porto şi a mai tras o duşc din „medicament”.ă

— Sunt sigur c vei reuşi, a r spuns sec. P cat că ă ă ă ă nu te-am cunoscut acum doi ani, înainte ca fiul meu s-o fi luat-o de nevast .ă

N-am în eles exact ce-a vrut s zic , dar n-am pusţ ă ă nici o întrebare. S-a aplecat într-o parte, a umblat cu o cheie la un telefon interior şi a bomb nit ceva în el când iă s-a r spuns.ă

S-au auzit nişte paşi şi micu a blond ar mie aţ ă ă intrat cu paşi m run i în camer , cu b rbia l sat , deă ţ ă ă ă ă parc cineva era gata s se repead la ea.ă ă ă

— Completeaz un cec de 250 de dolari pentruă omul sta, a mârâit la ea b trâna zmeoaica. Şi s nu sufliă ă ă o vorb .ă

Tân ra s-a înroşit pân în vârful urechilor.ă ă

— Şti i c nu vorbesc niciodat despre afacerileţ ă ă dumneavoastr , doamn Murdock, a beh it ea. O şti iă ă ă ţ doar. Nici prin gând nu mi-ar trece...

S-a întors cu capul plecat şi a fugit din camer .ă Când s închid uşa, m-am uitat la ea. Buzişoara îiă ă tremura, dar ochii îi erau furioşi.

— O s am nevoie de o fotografie a doamnei şi deă câteva informa ii, am zis dup ce uşa s-a închis.ţ ă

— Caut în sertarul biroului.ăInelele i-au str lucit în întuneric, când degetul gros,ă

cenuşiu, s-a îndreptat spre sertar.M-am dus la masa de lucru de trestie, am deschis

singurul sertar şi am luat fotografia care z cea singur înă ă fundul sertarului cu fa a în sus, privind la mine cu ochiţ negri, reci. M-am aşezat din nou şi am examinat fotografia. P rul negru, desp r it neglijent cu c rare laă ă ţ ă mijloc, piept nat spre spate; o frunte destul de înalt .ă ă Gura mare, a naibii de frumoas şi cu buze numai buneă de s rutat. Nas dr gu , nici prea mic, nici prea mare.ă ă ţ Fa cu tr s turi pl cute. Fizionomiei îi lipsea ceva.ţă ă ă ă Cândva acest ceva putea fi numit educa ie, dar în zileleţ noastre nu ştiam cum s -l numesc. Figura p rea preaă ă în eleapt şi prea rezervat pentru vârsta ei. Prea multeţ ă ă lucruri i se întâmplaser şi devenise cam prea isteaă ţă evitându-le. În spatele acestei expresii de în elepciune seţ g sea candoarea unei feti e care mai credea înc în Moşă ţ ă Cr ciun.ă

Am dat din cap privind poza şi am b gat-o înă buzunar. Mi se p rea c aflu prea multe de la o simplă ă ă poz , şi unde mai pui c lumina era proast .ă ă ă

Uşa s-a deschis şi a intrat tân ra cu rochie de in.ă inea în mân un carnet de cecuri gros şi un stilou. Şi-aŢ ă

folosit bra ul drept mas de scris şi doamna Murdock aţ ă f cut un gest scurt spre mine. Tân ra a rupt o fil dină ă ă carnetul de cecuri şi mi-a întins-o. A r mas şov itoareă ă lâng uş . Întrucât nimeni nu i-a adresat nici un cuvânt,ă ă a ieşit uşor din camer şi a închis uşa.ă

Am fluturat fila ca s se usuce, am împ turit-o şiă ă am r mas cu ea în mân .ă ă

— Ce pute i s -mi spune i despre Linda?ţ ă ţ— Aproape nimic. Înainte de a se c s tori cu fiulă ă

meu, împ r ea un apartament cu o fat numit Loisă ţ ă ă Magic – oamenii aceştia îşi aleg nume fermec toare –ă care este un soi de animatoare. Lucrau amândou într-ună local numit Idle Valley, pe bulevardul Ventura. Fiul meu Leslie îl cunoaşte mult prea bine. Despre familia Lindei sau originea ei n-am nici o idee. Zicea odat c s-aă ă n scut în Sioux Falls. Presupun c are p rin i. Nu prea m-ă ă ă ţa interesat.

Pe naiba. O şi vedeam zb tându-se s afle tot felulă ă de lucruri, şi r mânând cu mâinile goale şi buzeleă umflate.

— Nu cunoaşte i adresa domnişoarei Magic?ţ— Nu, n-am ştiut-o niciodat .ă— S-ar putea s-o ştie fiul dumneavoastr ... sauă

domnişoara Davis?— O s -l întreb când vine acas . Dar nu cred. Po iă ă ţ

s-o întrebi pe domnişoara Davis, dar sunt sigur c nuă ă ştie.

— În eleg. Nu cunoaşte i vreo alt prieten de-aţ ţ ă ă Lindei?

— Nu.— E posibil ca fiul dumneavoastr s mai între ină ă ţ ă

leg turi cu ea, doamn Murdock... f r s v spun .ă ă ă ă ă ă ăEra gata s se înroşeasc din nou la fa . Mi-amă ă ţă

ridicat mâna şi am încropit un zâmbet m gulitor.ă— La urma urmelor, e c s torit cu ea de un an, amă ă

zis. Probabil ştie câte ceva despre ea.— Nu-l b ga pe fiul meu în treaba asta, a mârâită

ea.Am dat din umeri, iar de pe buze mi-a sc pat ună

plesc it de dezam gire.ă ă— Foarte bine. Presupun c şi-a luat maşina. Aceeaă

pe care i-a i dat-o dumneavoastr .ţ ă— Un Mercury cenuşiu ca o elul, model 1940,ţ

nedecapotabil. Domnişoara Davis î i poate da num rulţ ă maşinii, dac vrei. Nu ştiu dac a luat-o.ă ă

— Şti i cumva ce bani, şi toalete, şi bijuterii aveaţ asupra ei?

— N-avea mul i bani. S fi avut câteva sute deţ ă dolari, cel mult.

Un rânjet gras i-a br zdat cute adânci în jurulă nasului şi al gurii.

— Dac , bineîn eles, nu şi-a g sit un nou prieten.ă ţ ă— Asta aşa-i, am consim it eu. Bijuterii?ţ— Un inel cu smarald şi diamant, nu de foarte mare

valoare, un ceas Longines de platin cu rubine, un colieră de chihlimbar foarte frumos, cu vinişoare, pe care i l-am d ruit chiar eu din prostie. Colierul are o copc deă ă

diamant, cu 26 de diamante mici, în forma unui caro de pe c r ile de joc. Mai avea şi alte lucruri, bineîn eles. Nuă ţ ţ le-am acordat niciodat prea mare aten ie. Se îmbr caă ţ ă bine, dar nu frapant. Se mul umea cu pu in.ţ ţ

Şi-a umplut din nou paharul şi a mai slobozit câteva râgâieli semimondene.

— Asta e tot ce-mi pute i spune, doamn Murdock?ţ ă— Nu-i de ajuns?— Nu prea, dar trebuie s m mul umescă ă ţ

deocamdat cu atâta. Dac aflu c nu ea a furată ă ă moneda, încetez orice investiga ie. Corect?ţ

— O s mai vorbim despre asta, a r spuns cuă ă asprime. În mod sigur ea a furat-o. Şi n-am de gând s-o las s dispar cu moneda. Vâr - i asta bine în cap, tinere.ă ă ă ţ Şi sper s fii m car pe jum tate atât de dur, pe cât î iă ă ă ţ place s pari, pentru c fetele astea de prin barurile deă ă noapte se pricep s -şi fac prieteni printre oameniă ă periculoşi.

ineam cecul îndoit între genunchi. Mi-am scosŢ portofelul şi l-am pus în untru, apoi m-am ridicat,ă luându-mi p l ria de pe duşumea.ă ă

— Mie-mi plac inşii ştia, am zis. Au min i foarteă ţ simple. Când aflu ceva o s v informez, doamnă ă ă Murdock. Cred c mai întâi m voi ocupa de negustorulă ă de monede. Pare a fi un fir.

M-a l sat s ajung la uş , înainte de-a morm i înă ă ă ă spatele meu:

— Nu m prea simpatizezi, nu-i aşa?ăCu mâna pe mânerul uşii, m-am întors s -iă

zâmbesc.

— V simpatizeaz cineva?ă ăŞi-a dat capul pe spate, a deschis, gura larg şi a râs

cu hohote. În timp ce înc mai râdea am deschis uşa, amă ieşit şi am închis-o, l sând în urm râsul aspru,ă ă b rb tesc. M-am întors pe coridor şi am cioc nit la uşaă ă ă întredeschis a secretarei, apoi am deschis-o şi am privită în untru.ă

Îşi culcase capul pe bra ele sprijinite pe masa deţ lucru. Suspina. Şi-a ridicat capul şi m-a privit cu ochii înl crima i. Am închis uşa, m-am apropiat de ea şi i-amă ţ pus un bra în jurul umerilor firavi.ţ

— Curaj, am zis. Ar trebui s - i par r u de ea. Seă ţ ă ă crede grozav şi încearc s tr iasc de parc ar fi într-ă ă ă ă ă ăadev r aşa.ă

Tân ra a s rit în picioare, departe de bra ul meu.ă ă ţ— Nu m atinge i, a zis ea gâfâind. V rog. Nuă ţ ă

permit b rba ilor s m ating . Şi nu mai spune i lucruriă ţ ă ă ă ţ atât de îngrozitoare despre doamna Murdock.

Fa a îi era roşie şi ud de lacrimi. F r ochelari,ţ ă ă ă ochii îi erau foarte frumoşi.

Mi-am pus în gur igara, care aştepta de mult să ţ ă fie aprins , şi am aprins-o.ă

— Eu... eu n-am vrut s fiu nepoliticoas , s-aă ă smiorc it. Dar m umileşte foarte tare. Iar eu aş faceă ă orice pentru ea.

S-a mai smiorc it pu in, apoi a scos o batistă ţ ă b rb teasc din sertarul mesei de lucru. A scuturat-o şiă ă ă şi-a şters ochii cu ea. Pe col ul care atârna în jos amţ v zut ini ialele L.M., brodate cu mov. M-am zgâit laă ţ

batist şi am suflat fumul de igar spre col ul camerei,ă ţ ă ţ departe de p rul ei.ă

— Dori i ceva? m-a întrebat.ţ— Vreau num rul maşinii doamnei Murdock Leslie.ă— 2XIII, un Mercury gri, decapotabil, model 1940.— B trâna mi-a spus c maşina e nedecaă ă potabil .ă— Aceea e maşina domnului Leslie. Sunt de

aceeaşi marc , acelaşi model şi aceeaşi culoare. Lindaă nu şi-a luat maşina.

— Oh! Ce ştii despre o domnişoar Lois Magic?ă— Am v zut-o doar o dat . Locuise cu Linda înă ă

acelaşi apartament. A venit aici cu un domn... un domn Vannier.

— la cine mai e?ĂA privit în jos, la masa de lucru.— Eu... ea a venit cu el, nu-l cunosc.— Perfect. Spune-mi cum arat domnişoara Loisă

Magic?— O blond înalt , frumoas . Foarte... foarteă ă ă

atr g toare.ă ă— Vrei s spui provocatoare?ă— P i, s-a îmbujorat ea mânioas , este într-un modă ă

decent, dac în elege i ce vreau s spun.ă ţ ţ ă— În eleg ce vrei s spui, am zis, dar n-ajungţ ă

nic ieri cu asta.ă— V cred, a r spuns ea, cu glas t ios.ă ă ă— Ştii unde locuieşte domnişoara Magic?A cl tinat din cap. A împ turit cu mult grij batistaă ă ă ă

cea mare şi a pus-o în sertarul mesei de lucru, acela în care se g sea şi pistolul.ă

— Mai po i şterpeli una, când se murd reşte asta,ţ ă am zis.

S-a l sat pe spate în scaun, şi-a pus mâinile mici şiă curate pe masa de lucru şi m-a privit calm .ă

— Eu nu aş fi atât de dur dac aş fi în loculă dumitale, domnule Marlowe. În nici un caz, cu mine.

— Nu?— Nu. Şi nu mai pot r spunde la nici o întrebareă

f r instruc iuni precise. Am aici un post de încredere.ă ă ţ— Nu sunt dur. Sunt doar îndr zne .ă ţA luat un creion şi a f cut un semn pe un carne el.ă ţ

Mi-a zâmbit uşor, din nou calm .ă— Poate c mie nu-mi plac b rba ii îndr zne i.ă ă ţ ă ţ— Dac am întâlnit vreodat în via a mea vreoă ă ţ

tr snit , tu eşti aceea. La revedere.ă ăAm ieşit din biroul ei, am închis uşa hot rât şi m-ă

am întors prin holurile goale spre salonul mare, t cut şiă lugubru, apoi am ieşit afar , pe uşa din fa .ă ţă

Soarele dansa pe pajiştea cald . Mi-am pusă ochelarii de soare şi m-am dus s -l mângâi pe micu ulă ţ negru.

— Frate drag , e mai r u decât m aşteptam, i-amă ă ă spus.

Sim eam dalele de piatr fierbin i prin t lpileţ ă ţ ă pantofilor. Am urcat în maşin , am pornit-o şi m-amă îndep rtat de marginea trotuarului.ă

O maşin mic nedecapotabil , de culoareaă ă ă nisipului, s-a îndep rtat de bordur în spatele meu.ă ă Habar n-aveam cine poate fi. B rbatul care o conduceaă purta un fel de p l rie de pai, de culoare închis , cuă ă ă

calot plat şi boruri întoarse, cu panglic viu colorat .ă ă ă ă Avea ochelari de soare, ca şi mine.

M-am îndreptat spre oraş. Dup vreo dou sprezeceă ă cvartale, la o intersec ie, am v zut c maşina deţ ă ă culoarea nisipului era înc în spatele meu. Am ridicat dină umeri, nedumerit, şi din simplu amuzament am înconjurat câteva cvartale. Se inea dup mine. Am viratţ ă într-o strad plantat cu arbori de piper imenşi, am întorsă ă rapid şi am oprit lâng trotuar. Capul blond de subă p l ria de pai, de culoarea ciocolatei, cu panglica viuă ă colorat , nici nu s-a uitat la mine şi a trecut mai departe.ă Eu m-am întors la Arroyo Seco şi apoi la Hollywood. M-am uitat atent, de mai multe ori, dar n-am mai z rită maşina.

Capitolul trei

Aveam un birou în Cahuenga Building, la etajul VI,

compus din dou c m ru e. Una o l sam deschis pentruă ă ă ţ ă ă vreun client r bd tor, dac se ivea vreunul. La uş seă ă ă ă g sea o sonerie pe care puteam s-o conectez sau s-oă întrerup din cabinetul meu.

Am privit în camera de primire. Nimic în afar deă mirosul de praf. Am deschis o fereastr , am descuiat uşaă dintre camere şi am intrat în cealalt camer . Treiă ă scaune solide şi un scaun turnant. Mas de lucruă acoperit cu cristal. Cinci clasoare verzi, dintre care treiă goale. Un calendar, iar pe perete un brevet înr mat. Ună telefon, un lighean într-un bufet murdar şi un cuier pentru p l rii. Un covor, ca s fie ceva pe duşumea, şiă ă ă dou ferestre deschise cu perdele de tul, care fluturau înă adierea vântului, f când cute ca buzele unui b trân ştirbă ă când doarme.

Aceleaşi lucruri de anul trecut şi de acum doi ani. Nici frumoase, nici str lucitoare, dar mai bune decât ună cort pe plaj .ă

Mi-am ag at p l ria şi pardesiul în cuier şi mi-amăţ ă ă sp lat fa a şi mâinile cu ap rece. Dup aceea am aprinsă ţ ă ă o igar şi am pus cartea de telefon pe birou.ţ ă

Elisha Morningstar era trecut la 824, Belfont Building, West Ninth Street 422. Mi-am notat adresa şi

num rul de telefon şi eram cu mâna pe telefon, când mi-ăam amintit c nu conectasem soneria din cameraă cealalt . M-am întins peste birou şi, când am cuplat,ă suna. Cineva tocmai deschisese uşa de la camera de primire.

Am întors blocnotesul cu fa a în jos pe birou şi m-ţam dus s v d cine venise. Era un tip înalt, zvelt, plin deă ă sine, într-un costum sub ire de stof ca ardeziaţ ă alb struie. Avea pantofi negru cu alb, c maş deă ă ă culoarea fildeşului. Cravata şi batista din buzunarul de la piept erau de culoarea florii de palisandru. În mâini avea m nuşi negru cu alb din piele de porc şi inea un port-ă ţigaret negru, strâmbând din nas la revistele vechi de peţ

mas , la scaunele demodate, la duşumeaua învechit şiă ă la aspectul modest al camerei.

Când am deschis uşa dintre camere, s-a întors şi s-a uitat la mine cu nişte ochi sp l ci i şi cam vis tori,ă ă ţ ă aşeza i foarte aproape de un nas sub ire. Pielea îi eraţ ţ înroşit de soare, p rul roşcat era periat spre spate, pe oă ă east îngust , iar linia sub ire a must ii era mult maiţ ă ă ţ ăţ

roşie decât p rul.ăM-a examinat pe îndelete şi f r mult pl cere. Aă ă ă ă

suflat fumul cu delicate e şi a vorbit prin el, cu unţ zâmbet uşor:

— Eşti Marlowe?Am dat din cap afirmativ.— Sunt cam dezam git, a zis. M aşteptam să ă ă

g sesc un ins cu unghiile murdare.ă— Vino în untru, am zis, şi n-ai decât s fii spirituală ă

stând jos.

I-am inut uşa s intre. Când a trecut pe lângţ ă ă mine, a scuturat scrumul de la igar pe duşumea, cuţ ă unghia de la degetul mijlociu al mâinii libere. S-a aşezat în fa a biroului, şi-a scos m nuşa din mâna dreapt , le-aţ ă ă strâns pe amândou laolalt şi le-a pus pe birou. A scosă ă chiştocul din port- igaretul negru, foarte lung, şi a ap satţ ă pe el cu un chibrit pân n-a mai ieşit fum. A pus o altă ă igar şi a aprins-o cu un chibrit mare de culoareaţ ă

mahonului. S-a l sat pe sp tar, cu un zâmbet deă ă aristocrat plictisit.

— Gata? am întrebat. Pulsul şi respira ia normale?ţ N-a i vrea un prosop rece pe cap?ţ

N-a strâmbat din buze, pentru c o f cuse cândă ă intrase.

— Detectiv particular. N-am cunoscut nici unul. O afacere rentabil , se pare. S te ui i prin gaura cheii, să ă ţ ă stârneşti scandal şi tot felul de lucruri de-alde astea.

— Cu treburi, sau în vizit ?ăZâmbetu-i era la fel de vl guit ca o femeie gras laă ă

un bal al pompierilor.— M numesc Murdock. Probabil c asta î i spuneă ă ţ

ceva.— Ai ap rut repede, am zis, şi-am început s -miă ă

umplu pipa.M-a urm rit cum îmi umpleam pipa.ă— În eleg, a zis, c mama te-a angajat pentru oţ ă

anumit problem . i-a dat un cec.ă ă ŢAm terminat de umplut pipa, am aprins-o şi am

început s puf i. M-am l sat pe spate ca s suflu fumulă ă ă ă

peste um rul meu, drept spre fereastra deschis . N-amă ă scos o vorb .ă

El s-a aplecat pu in înainte şi a zis pe un ton serios:ţ— Presupun c a fi evaziv e caracteristic meserieiă

dumitale, dar nu m mul umesc cu presupuneri. Am aflată ţ de la un viermişor, un simplu vierme de gr din , adeseaă ă c lcat în picioare, dar care mai supravie uieşte... ca mineă ţ însumi. Întâmpl tor, eram în spatele dumitale, nu preaă departe. Asta clarific lucrurile?ă

— Da, am r spuns. Presupunând c ar avea vreoă ă importan pentru mine.ţă

— Eşti angajat s -mi g seşti nevasta, b nuiesc. ă ă ăAm forn it pe nas şi i-am rânjit pe deasupra pipei.ă— Marlowe, a zis el pe un ton mai serios, o să

încerc s te simpatizez, dar m -ndoiesc c-o s te-nghit.ă ă ă— Uite c ip, am r spuns. De furie şi de durere.ă ţ ă— S ştii c nu te cred atât de grozav pe cât vrei să ă ă

pari.— E dureros pentru mine s-o aud de la dumneata. S-a l sat din nou pe spate şi m-a privit cu nişte ochiă

sp l ci i. S-a foit în scaun, încercând s stea comod.ă ă ţ ă Mul i oameni încercaser s stea comod în scaunul acela.ţ ă ă Şi eu ar trebui s încerc uneori. Poate c asta îmi aduceă ă ghinion în afaceri.

— De ce vrea mama s-o g seşti pe Linda? aă întrebat el încet. Nu-i putea suporta vitalitatea. Vreau să spun c mama o ura din cauza vitalit ii ei. Fa deă ăţ ţă mama, Linda se purta cât se poate de frumos. Ce crezi despre ea?

— Despre mama dumitale?

— Bineîn eles. Pe Linda n-ai cunoscut-o, nu-i aşa?ţ— Slujba domnişoarei Davis atârn de un fir de p r.ă ă

Vorbeşte când nu trebuie.A scuturat din cap, cu hot râre.ă— Mama n-o s afle. Oricum, nu se poate lipsi deă

Merle. Are nevoie de cineva pe care s -l terorizeze. Poateă s ipe la ea, s-o p lmuiasc chiar, dar nu se poateă ţ ă ă dispensa de ea. Ce crezi despre ea?

— O şmecher de mod veche. ă ăS-a încruntat.— M refer la mama. Merle nu-i decât un copil, ştiuă

bine.— Puterea dumitale de observa ie m uimeşte.ţ ăSurprins, aproape uitase s -şi scuture scrumul deă

la igar . Nu complet. Era oricum atent s nu-l scape înţ ă ă scrumier .ă

— M refeream la mama, a zis el st ruitor.ă ă— Un excelent veteran. O inim de aur, dar aurulă

îngropat bine şi adânc.— Dar de ce vrea s-o g seasc pe Linda? Asta nuă ă

pot în elege. Şi cheltuieşte şi bani pe deasupra. Mameiţ nu-i place s cheltuiasc . Ea crede c banii fac parte dină ă ă fiin a ei. De ce vrea s-o g seasc pe Linda?ţ ă ă

— Habar n-am. Cine a zis c o caut ?ă ă— Asta-i bun ! Dumneata ai l sat s se în eleag .ă ă ă ţ ă

Şi Merle...— Pe naiba! Merle e doar romantic . O inven ie de-ă ţ

a ei. Îşi sufl nasul într-o batist b rb teasc . Probabilă ă ă ă ă una de-a dumitale.

S-a înroşit la fa .ţă

— Astea-s prostii. Ascult , Marlowe, te rog fiiă rezonabil şi d -mi o idee despre ce se petrece. N-amă mul i bani, m tem, doar dou sute ar fi...ţ ă ă

— Ar trebui s - i trag una. În afar de asta, nici n-ară ţ ă trebui s vorbesc cu dumneata. sta-i ordinul.ă Ă

— De ce, pentru numele lui Dumnezeu?— Nu m întreba lucruri de care n-am habar. Nuă

pot s - i r spund. Şi nu m întreba lucruri pe care le ştiu,ă ţ ă ă pentru c nu- i voi r spunde. Unde ai tr it pân acum?ă ţ ă ă ă Crezi oare c un om cu meseria mea, c ruia i seă ă încredin eaz un caz, umbl de colo pân coloţ ă ă ă r spunzând oric rui curios la întreb ri?ă ă ă

— Se pare c atmosfera e prea înc rcat , a zis elă ă ă cu r utate, dac un om cu meseria dumitale refuză ă ă câteva sute de dolari.

Nu m mai interesa. Am luat chibritul de mahonă din scrumier şi m-am uitat la el. Avea margini sub iri,ă ţ galbene, şi avea tip rit în alb Rosemont H. Richards '3 –ă restul arsese. Am îndoit chibritul, am strâns jum t ileă ăţ laolalt şi l-am aruncat în coşul de hârtii.ă

— Îmi iubesc so ia, a zis el deodat , ar tându-miţ ă ă din ii albi şi puternici. Un sentiment r suflat, dar sta-iţ ă ă adev rul..ă

— Zarafii o mai duc înc foarte bine. ăA început s vorbeasc printre din i:ă ă ţ— Ea nu m iubeşte. Nu cunosc vreun motivă

deosebit pentru care m-ar iubi. Între noi atmosfera a fost încordat . Era obişnuit cu o via trepidant . Iar la noiă ă ţă ă era o via aproximativ monoton . Nu ne-am certat.ţă ă

Linda e o femeie echilibrat . Adev rul e c , dup ce s-aă ă ă ă m ritat cu mine, nu s-a prea distrat.ă

— Eşti prea modest.Ochii i-au scânteiat, dar şi-a inut firea destul deţ

bine.— N-ai dreptate, Marlowe. Nici m car nu eştiă

original. Ascult , ai aerul unui tip cumsecade. Eu ştiu că ă maic -mea nu d 250 de dolari doar ca s se distreze.ă ă ă Poate nu e vorba de Linda, poate e altceva. Poate... s-a oprit şi apoi, urm rindu-mi ochii, a zis foarte încet: Poateă e vorba de Morny.

— Poate, am zis eu bine dispus.Şi-a ridicat m nuşile şi a izbit cu ele în birou, apoiă

le-a pus la loc.— Am încurcat-o r u de tot. Dar nu credeam c eaă ă

ştie. Poate i-a telefonat Morny. Mi-a promis c n-o s -iă ă spun .ă

Pân aci a mers uşor.ă— Cât îi datorezi?De-aci lucrurile au mers greu. Din nou a devenit

suspicios.— Dac Morny d dea telefon, i-ar fi spus ei. Iar eaă ă

i-ar fi spus dumitale, a zis cu voce stins .ţ ă— Poate nu e Morny, am zis eu, sim ind nevoia sţ ă

beau. Poate negustorul de ghea a l sat buc t reasaţă ă ă ă îns rcinat . Dar dac e Morny, cât îi datorezi?ă ă ă

— Dou sprezece mii, a r spuns, privind în jos şiă ă înroşindu-se.

— Amenin ri?ţăA dat din cap afirmativ.

— Spune-i s plimbe ursul. Ce fel de individ e? Ală dracului?

Şi-a ridicat din nou privirea; pe fa i se putea citiţă curajul.

— Cred c da. Cred c to i sunt aşa. Pe vremuriă ă ţ interpreta roluri negative în filme. Chipeş într-un mod ostentativ, un tip interesant. Dar s nu- i închipui cineă ţ ştie ce. Linda a lucrat acolo, la fel cu osp tarii şiă orchestra. Dac o cau i, o s - i fie foarte greu s-o g seşti.ă ţ ă ţ ă

I-am zâmbit politicos.— De ce mi-ar fi greu? Sper c nu-i îngropat înă ă

curtea din spate.S-a ridicat cu o lic rire de mânie în ochii sp l ci i,ă ă ă ţ

în picioare, aplecat pu in peste birou, şi-a mişcat repedeţ mâna dreapt în sus cu un gest destul de elegant şi aă scos un mic automat cam de calibrul 25, cu mâner din lemn de nuc. Parc era fratele celui pe care-l v zusem înă ă sertarul biroului lui Merle. eava îndreptat spre mineŢ ă p rea destul de amenin toare. Nu m-am clintit.ă ţă

— Dac cineva încearc s se lege de Linda, vaă ă ă trebui s se lege de mine mai întâi, a zis iritat.ă

— Nici chiar aşa. Mai bine i-ai face rost de arme caţ lumea, dac ai de gând s faci o treab serioas .ă ă ă ă

Şi-a b gat micu ul automat în buzunarul interior.ă ţ Mi-a aruncat o privire necru toare, şi-a luat m nuşile şiţă ă a pornit spre uş .ă

— Îmi pierd vremea vorbind cu dumneata. Nu faci decât glume.

— Stai pu in, am zis, ridicându-m şi ocolind biroul.ţ ă Ar fi bine s nu-i pomeneşti mamei dumitale despreă

aceast întrevedere, fie chiar şi numai de dragul luiă Merle.

A dat din cap afirmativ.— Pentru câte informa ii am ob inut, se pare c niciţ ţ ă

nu merit s pomenesc ceva.ă ă— Chiar e adev rat c -i datorezi lui Mornyă ă

dou sprezece mii de dolari?ăA privit de jos în sus şi din nou în jos.— Cine poate s împrumute dou sprezece mii deă ă

dolari de la Alex Morny e un tip mult mai iste decâtţ mine.

Eram foarte aproape de el.— De fapt, nici m car nu cred c eşti îngrijorat dină ă

cauza nevestei. Cred c ştii unde se afl . Ea n-a fugit deă ă dumneata. A fugit de mama dumitale.

Şi-a ridicat ochii şi şi-a pus o m nuş . N-a zis nimic.ă ă— Probabil c o s -şi g seasc o slujb . Şi o să ă ă ă ă ă

câştige destul ca s te între in .ă ţ ăA privit din nou duşumeaua, s-a întors pu in spreţ

dreapta şi pumnul înm nuşat a descris un arc în sus. Mi-ăam ferit maxilarul şi i-am prins încheietura mâinii, apoi i-am împins-o uşor spre el, l sându-m cu toat greutatea.ă ă ă Şi-a tras un picior înapoi ca s se propteasc şi a începută ă s respire greu. Avea o încheietur sub ire. I-am cuprins-ă ă ţo între degete.

Am r mas aşa, privindu-ne în ochi. Respira ca ună om beat, cu gura deschis şi buzele dezgolindu-i din ii. Înă ţ obraji îi ap rur pete mici, rotunde de un roşu aprins. Şi-ă ăa smucit mâna s scape, dar îl ineam atât de strâns, că ţ ă

a trebuit s se mai dea un pas înapoi, ca s -şi aduneă ă puterile. Fe ele ne erau foarte aproape.ţ

— Cum de nu i-a l sat b trânul nişte bani? amţ ă ă întrebat eu batjocoritor. Sau i-ai p pat pe to i?ă ţ

Vorbea printre din i, încercând s scape deţ ă încleştare.

— Dac te intereseaz ca s - i faci împu ita deă ă ă ţ ţ meserie şi dac te referi la Jasper Murdock, afl c nu eraă ă ă tat l meu. Nu inea la mine şi nu mi-a l sat un cent. Tat lă ţ ă ă meu era unul numit Horace Bright care a dat faliment şi a s rit pe fereastra biroului.ă

— Te laşi uşor muls, dar dai lapte slab. Iart -m că ă ă am zis c te între ine so ia. Voiam doar s te nec jesc.ă ţ ţ ă ă

I-am eliberat încheietura mâinii şi m-am tras înapoi. Respira înc foarte greu. Ochii m fixau furioşi,ă ă dar vocea şi-o p stra calm .ă ă

— Ei bine, ai câştigat. Dac eşti satisf cut, plec.ă ă— i-am f cut un serviciu. Unul care poart pistolŢ ă ă

n-ar trebui s insulte atât de uşor. Mai bine arunc -l.ă ă— Asta-i treaba mea. Îmi pare r u c am vrut s teă ă ă

lovesc. Poate c nu te-ar fi durut prea tare dac teă ă nimeream.

— Nu face nimic.A deschis uşa şi a plecat. Paşii i s-au pierdut pe

coridor. Un alt tr snit. Mi-am cioc nit uşor din ii cu ună ă ţ deget în ritmul paşilor lui, atâta timp cât i-am auzit. M-am întors apoi la masa de lucru, am consultat blocnotesul şi am ridicat telefonul.

Capitolul patru

Dup ă ce telefonul a sunat de trei ori, la cel laltă

cap t al firului a r spuns o voce delicat şi copil roasă ă ă ă ă de fat , filtrat printr-un cocoloş de gum de mestecat:ă ă ă

— Bun diminea a. ă ţ Baroul domnului Morningstar.— B trânul domn e la birou?ă— Cine întreab , v rog?ă ă— Marlowe.— V cunoaşte, domnule Marlowe?ă— Întreab -l dac vrea s cumpere o vecheă ă ă

moned american de aur.ă ă— Un moment, v rog.ăMomentul a durat atât cât e nevoie s se aduc laă ă

cunoştin unui ins b trân c cineva vrea s -i vorbeascţă ă ă ă ă la telefon. S-a auzit apoi un c nit şi vocea unui b rbat.ţă ă ă O voce uscat . ă S-ar putea zice chiar seac .ă

— Aici e domnul Morningstar.— Mi s-a spus c a i telefonat doamnei Murdock,ă ţ

din Pasadena, domnule Morningstar. În leg tur cu oă ă anumit moned .ă ă

— În leg tur cu o anumit moned , a repetat el.ă ă ă ă Într-adev r. Şi ce-i cu asta?ă

— Dup câte ştiu, dorea i s cump ra i aceaă ţ ă ă ţ moned din colec ia Murdock.ă ţ

— Într-adev r! Şi cine sunte i, domnule?ă ţ

— Philip Marlowe. Detectiv particular. Lucrez pentru doamna Murdock.

— Într-adev r, a zis el pentru a treia oar . ă ăŞi-a dres vocea cu grij , şi a urmat:ă— Şi despre ce dori i s vorbi i cu mine, domnuleţ ă ţ

Marlowe?— Despre aceast moned .ă ă— Dar am fost informat c nu e de vânzare.ă— Totuşi, vreau s vorbesc cu dumneavoastră ă

despre ea. Personal.— Vre i s spune i c s-a r zgândit în ceea ceţ ă ţ ă ă

priveşte vânzarea?— Nu.— Atunci, nu în eleg ce dori i, domnule Marlowe.ţ ţ

Despre ce s vorbim?ăP rea viclean acum.ăAm mers la sigur, arborând un aer plictisit:— Chestiunea e, domnule Morningstar, c atunciă

când a i telefonat, ştia i c moneda nu e de vânzare.ţ ţ ă— Interesant, a zis el încet. De unde?— E domeniul dumneavoastr şi nu se poate s nuă ă

şti i. E un fapt cunoscut public c , colec ia Murdock nuţ ă ţ poate fi vândut cât timp tr ieşte doamna Murdock.ă ă

— Aha, a zis el. Aha! S-a f cut linişte.ă— La ora trei, a zis el apoi, nu brusc, dar repede.

Voi fi bucuros s v v d aici, în biroul meu. Probabil şti iă ă ă ţ unde este. V convine?ă

— Voi fi acolo, am r spuns.ă

Am închis, mi-am aprins pipa şi am r mas aşa,ă privind la perete. Aveam chipul încordat din cauza gândurilor sau din cine ştie ce alt motiv. Am scos fotografia Lindei Murdock din buzunar şi m-am uitat la ea. Dup o vreme am ajuns la concluzia c , la urmaă ă urmei, avea o fa destul de banal şi am încuiatţă ă fotografia în birou. Am luat al doilea chibrit al lui Murdock din scrumier şi l-am examinat. Pe acesta scria: Top Rowă W.D. Wright'36.

I-am dat drumul la loc în scrumier , întrebându-mă ă dac ar fi putut s fie un indiciu. Poate c era.ă ă ă

Am scos cecul doamnei Murdock din portofel, l-am completat pe verso, am emis un ordin de virament în contul meu şi un cec pentru bani numerar. Mi-am scos carnetul de banc din birou şi am prins totul cu ună elastic, apoi l-am b gat în buzunar.ă

Lois Magic nu era trecut în cartea de telefon.ăAm pus pe birou suplimentul cu telefoane speciale

şi am f cut o list de vreo şase agen ii teatrale scrise cuă ă ţ litere mari şi am telefonat. Mi-au r spuns voci cristalineă şi vesele care voiau s -mi pun o mul ime de întreb ri,ă ă ţ ă dar fie nu ştiau, fie n-aveau chef s -mi spun nimic cuă ă privire la domnişoara Lois Magic, care se p rea a fiă animatoare.

Am aruncat lista în coşul de hârtii şi i-am telefonat lui Kenny Haste, reporter pentru crime la „Chronicle”.

— Ce ştii despre Alex Morny? l-am întrebat, după ce amândoi am terminat de spus glume.

— Conduce un bar de noapte luxos şi un tripou în Idle Valley, cam la vreo dou mile de drumul principal,ă

înapoi spre coline. Pe vremuri juca în filme. Un actor jalnic. Se pare c se bucur de mult protec ie. N-amă ă ă ţ auzit s fi împuşcat pe cineva în pia a public ziua înă ţ ă amiaza mare. Sau la orice alt or . Dar n-aş paria c n-aă ă ă f cut-o.ă

— Periculos?— Cred c poate deveni, la nevoie. Cine a v zută ă

filme, ştie de ce sunt în stare patronii localurilor de noapte. Are drept gard personal un tip n struşnic, îlă ă ă cheam Eddie Prue, înalt de aproape doi metri şi firav caă un alibi cinstit. Nu vede cu un ochi de pe urma unei r niă c p tate în r zboi.ă ă ă

— Morny e periculos pentru femei?— Nu fi demodat, b trâne. Femeile nu numesc astaă

pericol.— Cunoşti o fat cu numele de Lois Magic? Se ziceă

c -i animatoare. O blond înalt , extravaă ă ă gant .ă— Nu, dar mi-ar pl cea s-o cunosc, dup cum zici c-ă ă

arat .ă— Nu face pe şmecherul. Cunoşti pe cineva cu

numele de Vannier? Nici unul din oamenii ştia nu seă g seşte în cartea de telefon.ă

— Nu. Dar l-aş putea întreba pe Gestie Arbogast, dac vrei s suni mai târziu. Îi cunoaşte pe to iă ă ţ aristocra ii barurilor de noapte. Şi pe escroci.ţ

— Mul umesc, Kenny. O s te sun. Peste o jum tateţ ă ă de or ?ă

Mi-a r spuns afirmativ şi am închis amândoi. Amă încuiat biroul şi am plecat.

La cap tul coridorului, în col ul zidului, un b rbată ţ ă blond, tinerel, într-un costum maro şi cu o p l rie de paiă ă de culoarea ciocolatei, cu panglic viu colorat , maro cuă ă alb, citea ziarul de sear cu spatele la perete. Când amă trecut pe lâng el, a c scat, şi-a vârât ziarul sub bra şiă ă ţ şi-a îndreptat spinarea.

A intrat în lift cu mine. De-abia îşi inea ochiiţ deschişi de obosit ce era. Am ieşit în strad şi am mersă cale de un cvartal, pân la banc , s -mi încredin ez ceculă ă ă ţ spre p strare şi s scot ceva de cheltuial . De acolo amă ă ă mers la Tigertail Lounge. M-am aşezat într-un separeu gol, am b ut Martini şi am mâncat un sandviş. B rbatulă ă în costum maro s-a postat la cap tul tejghelei şi a b ută ă Coca-Cola. P rea plictisit şi f cea gr m joare dină ă ă ă monedele de un penny, mângâindu-le cu grij muchiile.ă Purta şi acum ochelari de soare. Asta îl f cea invizibil.ă

Am tras de sandviş cât am putut şi apoi am intrat în cabina telefonic de la cap tul tejghelei. B rbatul înă ă ă costum maro şi-a întors repede capul şi apoi a încercat s -şi mascheze gestul, ridicând paharul. Am f cut dină ă nou num rul de la „Chronicle”.ă

— Perfect, a zis Kenny Haste. Gertie Arbogast zice c Morny s-a c s torit nu demult cu blonda taă ă ă extravagant , Lois Magic. Nu-l cunoaşte pe Vannier. Ziceă c Morny a cump rat o cas dincolo de Bel-Air, o vilă ă ă ă alb pe Stillwood Crescent Drive, cale de vreo cinciă cvartale, la nord de Sunset. Gertie zice c Morny a luat-oă de la un bog taş falit pe nume Arthur Blake Popham,ă acuzat de evaziune fiscal . Ini ialele lui Popham mai suntă ţ

înc pe por i. Şi probabil pe hârtia igienic , zice Gertie.ă ţ ă Asta i-e soiul. Cam asta-i tot ce ştiu.

— Nimeni n-ar putea cere mai mult: Mii de mul umiri, Kenny.ţ

Am ag at receptorul în furc şi am ieşit dinăţ ă cabin . M-am întâlnit cu ochelarii întuneca i de deasupraă ţ costumului maro şi de sub p l ria de pai de culoareaă ă ciocolatei. I-am urm rit cum îşi schimb repede direc ia.ă ă ţ

M-am întors şi am intrat în buc t rie printr-o uşă ă ă turnant , iar de acolo am dat într-o alee. Am mers peă alee un sfert de cvartal pân în spatele parc rii, unde-miă ă l sasem maşina.ă

Nici o maşin de culoarea nisipului n-a reuşit s mă ă ă ajung pe când m îndreptam spre Bel-Air.ă ă

Capitolul cinci

Stillwood Crescent Drive şerpuia domol spre nord

din bulevardul Sunset, pân dincolo de terenul de golf ală clubului Bel-Air. De-o parte şi de alta a şoselei se întindeau propriet i împrejmuite cu ziduri şi garduri deăţ fier forjat. Unele aveau ziduri înalte, altele joase, altele erau cam demodate, cu garduri vii, destul de mari. Strada nu avea trotuar. Nimeni nu umbla pe jos în cartierul acela, nici m car poştaşul.ă

Dup -amiaza era c lduroas , dar nu ca laă ă ă Pasadena. Soare şi miros adormitor de flori peste tot. Dincolo de gardurile vii şi de ziduri se auzea susurul uşor al aspersoarelor pe pajişti şi clinchetul limpede al maşinilor de tuns gazonul, mişcându-se delicat pe pajiştile liniştite şi familiare.

Am condus încet în susul dealului, c utândă monograme pe por i. Numele era Arthur Blake Popham.ţ Ini ialele ar fi fost ABP. Le-am g sit aproape în vârfulţ ă dealului, suflate în aur pe o plac neagr . Por ile seă ă ţ deschideau în untru, pe un drum de acces în asfaltă negru.

Era o cas alb , str lucitoare, care deşi p rea nou-ă ă ă ănou , avea în jurul ei o vegeta ie bogat . Destulţă ţ ă de modest pentru acest cartier – nu mai mult deă paisprezece camere şi probabil un singur bazin de înot.

Gardul scund, de c r mid şi beton. Printre rosturileă ă ă c r mizilor se vedea betonul scurs peste care se d duseă ă ă cu var. Deasupra gardului se întindea 0 balustrad joasă ă de fier vopsit în negru. Numele A . P . Morny era imprimat cu şablonul pe cutia poştal mare, argintie, laă intrarea de serviciu.

Mi-am parcat maşina pe strad şi-am mers peă drumul de acces pân la o uş lateral de un albă ă ă str lucitor, cu pete de umbr aruncate de acoperişul deă ă sticl colorat de deasupra. Am b tut în poart cuă ă ă ciocanul mare de alam . În spatele casei, un şofer sp laă ă un Cadillac.

Uşa s-a deschis şi un filipinez cu privirea dur ,ă îmbr cat într-o hain alb , s-a strâmbat la mine. I-am ă ă ă dat o carte de vizit .ă

— Doamna Morny, am zis.A închis uşa. Ca de obicei în asemenea

împrejur ri, am avut ceva de aşteptat. Susurul apei peă Cadillac era liniştitor. Şoferul era un bondoc în pantaloni bufan i şi jambiere, cu o c maş p tat de gr sime.ţ ă ă ă ă ă P rea un jocheu dezvoltat peste m sur şi, ă ă ă în timp ce lucra la maşin , scotea un sâsâit asemeni zgomotuluiă f cut de un gr jdar când esal un cal.ă ă ţ ă

Un colibri cu gâtul roşu a intrat într-un boschet stacojiu de lâng uş , a scuturat uşor florile lungi,ă ă tubulare şi a zburat atât de brusc şi de repede, c pur ă şi simplu a disp rut în aer.ă

Uşa s-a deschis şi filipinezul mi-a împins cartea de vizit . N-am luat-o.ă

— Ce dori i?ţ

Avea o voce spart , aidoma zgomotului f cut deă ă cineva când umbl în vârful picioarelor pe coji de ă ou .ă

— Vreau s-o v d pe doamna Morny.ă— Nu e acas .ă— Când i-am dat cartea de vizit , nu ştiai? ţ ăŞi-a desf cut degetele şi a l sat cartea de vizit să ă ă ă

cad fluturând la p mânt, ar tându-mi o lucr tură ă ă ă ă dentar ieftin .ă ă

— Ştiu când îmi spune dânsa.Mi-a închis uşa în nas f r delicate e.ă ă ţAm ridicat cartea de vizit şi m-am dus pe lângă ă

cas spre şoferul care stropea Cadillacul şi o ştergea apoiă cu un burete mare. Avea ochii înroşi i şi pe frunte oţ şuvi de p r de culoarea porumbului. O igar stins îiţă ă ţ ă ă atârna în col ul gurii.ţ

M-a privit chiorâş, ca omul care-şi vede cu greu numai de treburile lui.

— Unde-i şeful?igara i se leg na în gur . Apa continua sŢ ă ă ă

şiroiasc uşor pe maşin .ă ă— Întreab în cas , nene.ă ă— Am întrebat. Mi-a închis uşa-n nas.— Mi se-nmoaie inima, nene.— Ce ştii de doamna Morny?— Acelaşi r spuns, nene. Eu doar lucrez aici. Vinziă

ceva?I-am întins cartea de vizit , ca s-o poat citi. Deă ă

data asta era cartea de vizit a unui om de afaceri. A pusă buretele pe scara maşinii şi furtunul pe ciment. A ocolit apa ca s -şi ştearg mâinile cu un prosop care atârnaă ă

lâng uşile garajului, şi-a scos un chibrit din pantaloni, l-aă aprins, apoi şi-a dat capul pe spate ca s -şi aprindă ă chiştocul stins din gur .ă

Ochişorii lui vicleni se mişcau încoace şi-ncolo. S-a dus în spatele maşinii, f cându-mi un semn cu capul. M-ăam dus lâng el.ă

— Cum o mai duce micul cont de cheltuieli? a întrebat cu o voce delicat şi grijulie.ă

— Gras de atâta inactivitate.— Pentru cinci dolari aş putea începe s gândesc.ă— N-aş vrea s faci eforturi prea mari.ă— Pentru zece aş putea cânta cât patru canari şi o

chitar de o el.ă ţ— Nu-mi place vorb mult .ă ăŞi-a aplecat capul într-o parte şi a zis:— Vorbeşte pe şleau, omule.— Nu vreau s - i pierzi slujba, fiule. Tot ce vreau ă ţ să

ştiu e dac doamna Morny e acas . Face asta mai multă ă de-un dolar?

— Nu-mi duce grija, nene. Stau bine.— Cu Morny... sau cu altcineva?— În contul aceluiaşi dolar?— Doi.M-a privit atent.— Nu lucrezi pentru el, nu-i aşa?— Ba da.— Eşti un mincinos.— F r -ndoial .ă ă ă— D -mi cei doi dolari, a cl mp nit el. ă ă ăI-am dat doi dolari.

— E în curtea interioar cu un prieten. Un prietenă simpatic. Are un prieten care nu face nimic şi un so careţ munceşte. S-a aranjat tipa. Pricepi?

Şi s-a uitat chiorâş.— O s nimereşti într-o bun zi într-un şan deă ă ţ

iriga ie.ţ— Eu, nu, nene, sunt în elept. Ştiu cum s -i duc.ţ ă

Toat via a m-am distrat cu de-alde ştia.ă ţ ăA frecat cele dou bancnote între palme, a suflată

peste ele, le-a împ turit de-a lungul şi de-a latul şi le-aă b gat în buzunarul de ceas al pantalonilor.ă

— Asta a fost doar supa. Şi acum pentru încă cinci...

Un cocker spaniol destul de mare şi blond s-a apropiat în goan de Cadillac. A derapat pu in pe betonulă ţ ud, apoi a decolat cu îndemânare. M-a izbit în stomac şi coapse cu toate cele patru labele. Mi-a lins fa a. S-a l satţ ă din nou în jos, a alergat în jurul picioarelor mele şi s-a aşezat între ele. Dup aceea şi-a scos limba de-un cot şiă a început s gâfâie.ă

Am p şit peste el şi m-am sprijinit de margineaă maşinii.

— Aici, Heathcliff. Aici, Heathcliff. S-au auzit paşi pe alee.— sta-i Heathcliff, a zis şoferul, acru.Ă— Heathcliff?— Pe naiba, aşa-l cheam pe câine.ă— La r scruce de vânturi?ă— Acum iar vorbeşti în doi peri, a spus el pe un ton

batjocoritor. Fii atent, avem oaspe i.ţ

A luat buretele şi furtunul şi s-a apucat din nou să spele maşina. Eu m-am îndep rtat. Câinele s-a mişcată imediat între picioarele mele, cât pe-aci s m r stoarne.ă ă ă

— Aici, Heathcliff, a strigat din nou, mai tare, vocea b rb teasc .ă ă ă

Pe sub o bolt z brelit , acoperit cu trandafiriă ă ă ă c r tori, a ap rut un b rbat.ăţă ă ă ă

Înalt, brunet, cu pielea m slinie, ochi negri,ă scânteietori, din i albi, str lucitori. Favori i. Mustaţ ă ţ ţă neagr , sub ire. Favori i prea lungi, mult prea lungi.ă ţ ţ C maş alb , cu ini ialele brodate pe buzunar, pantaloniă ă ă ţ albi, pantofi albi. Un ceas de mân se arcuia peă încheietura sub ire, prins cu lan de aur. Un fular galbenţ ţ în jurul unui gât zvelt, bronzat.

A v zut câinele şezând între picioarele mele şi astaă i-a displ cut. Şi-a pocnit degetele lungi şi s-a r stit cu oă ă voce limpede şi aspr :ă

— Aici, Heathcliff. Vino aici, imediat.Câinele a r suflat tare, dar nu s-a mişcat, decât caă

s se sprijine de piciorul meu drept.ă— Cine eşti? a întrebat b rbatul, privindu-m fix. ă ăI-am întins cartea de vizit . A luat-o cu degetele luiă

m slinii. Câinele a ieşit uşor dintre picioarele mele, s-aă furişat prin fa a maşinii ţ şi s-a topit în dep rtare.ă

— Marlowe, a zis b rbatul. Marlowe, eh? Ce-i asta?ă Detectiv? Ce vrei?

— Vreau s-o v d pe doamna Morny.ăM-a privit de sus pân jos. Ochii negri, scânteietori,ă

m surându-m alene, urm ri i de franjurile m t soaseă ă ă ţ ă ă ale genelor lungi.

— Nu i s-a spus c nu-i acas ?ţ ă ă— Ba da, dar n-am crezut. Sunte i domnul Morny?ţ— Nu.— Dânsul e domnul Vannier, a zis şoferul în spatele

meu, cu vocea t r g nat , exagerat de politicoas , aă ă ă ă ă insolen ei premeditate. Domnul Vannier e un prieten alţ familiei. Vine aici foarte des.

Vannier a privit pe lâng um rul meu, cu ochiă ă furioşi. Şoferul a ocolit maşina şi a scuipat mucul de igar din gur , cu un uşor dispre .ţ ă ă ţ

— I-am spus poli istului c st pânul nu-i aici,ţ ă ă domnule Vannier.

— În eleg.ţ— I-am spus c doamna Morny şi dumneavoastră ă

sunte i aici. Am greşit?ţ— Puteai s - i vezi de treaba ta, a zis Vannier.ă ţ— M întreb şi eu de ce naiba nu m-am gândit laă

asta.— Şterge-o de-aici înainte s - i frâng gâtul la mică ţ ă

şi murdar.Şoferul l-a privit în linişte, apoi s-a întors, a intrat în

garajul întunecos şi a început s fluiere. Vannier şi-aă mutat ochii arz tori, furioşi, spre mine şi a zis r stit:ă ă

— i s-a spus c doamna Morny nu-i acas , dar n-aiŢ ă ă crezut. Aşa-i? Cu alte cuvinte, informa ia c p tat nu te-ţ ă ă ăa mul umit.ţ

— Dac am mai sta de vorb , am zis eu, poate c-aşă ă fi mul umit.ţ

— În eleg. N-ai putea s -mi spui în ce chestiuneţ ă doreşti s discu i cu doamna Morny?ă ţ

— Aş prefera s -i explic chiar doamnei Morny.ă— Problema e c ea n-are chef s te vad . ă ă ăDin spatele maşinii şoferul a zis:— Fii atent la mâna dreapt , nene. S-ar putea să ă

aib un cu it.ă ţPielea m slinie a lui Vannier a c p tat culoareaă ă ă

algelor marine uscate. S-a întors pe c lcâie şi a strigat laă mine cu voce sugrumat :ă

— Urmeaz -m .ă ăA luat-o pe poteca de c r mid , pe sub bolta deă ă ă

trandafiri. La cap tul ei, dup ce treceai printr-o poartă ă ă alb , se întindea o gr din împrejmuit cu zid. Straturi deă ă ă ă flori, pline de plante viu colorate. Un teren de badminton, o parcel frumoas de gazon şi un mic bazin c ptuşit cuă ă ă ceramic , str lucind furios în soare. Lâng bazin seă ă ă g sea un spa iu amenajat cu mobil de gr din , albastră ţ ă ă ă ă şi alb . M su e joase, cu t blii din pl ci colorate, scauneă ă ţ ă ă pliante, cu rezem tori pentru picioare şi perne enorme,ă iar deasupra o umbrel alb , mare cât un cort.ă ă

O blond languroas , cu membre lungi de balerin ,ă ă ă st tea întins comod pe un scaun, cu picioarele ridicateă ă pe o rezem toare capitonat Al turi avea un pahar înalt,ă ă ă aburit, lâng o frapier de argint şi o sticl de whisky.ă ă ă Ne-a privit cu indolen , cum veneam prin iarb . De laţă ă zece metri p rea grozav . De la trei metri sem na cuă ă ă ceva f cut s fie v zut de la zece metri. Gura era preaă ă ă mare, ochii prea albaştri, machiajul prea ip tor. Liniaţ ă sub ire a sprâncenelor avea o arcuire şi o anvergurţ ă fantastice. Rimelul era atât de gros pe gene, încât p reaă o balustrad de fier în miniatur .ă ă

Purta pantaloni de doc alb şi sandale albastru cu alb, decupate la vârf. Unghiile erau l cuite purpuriu.ă Avea o bluz de m tase alb şi un colier de pietre verzi,ă ă ă care nu erau smaralde şlefuite. P rul îi era tot atât deă artificial ca foaierul unui bar de noapte.

Pe scaun, lâng ea, se g sea o p l rie de gr dină ă ă ă ă ă de pai alb, cu borurile de m rimea unei ro i de rezerv şiă ţ ă cu o cureluş alb de satin pentru b rbie. Pe borulă ă ă p l riei z ceau nişte ochelari de soare verzi, cu lentileă ă ă mari cât nişte gogoşi.

Vannier a p şit pân lâng ea şi a zis r stit:ă ă ă ă— Trebuie s -i dai paşaportul nenorocitului luia deă ă

şofer cu ochii roşii, şi cât mai repede. Altfel s-ar putea s -ăi frâng gâtul în orice clip . Nu m pot apropia de el f ră ă ă ă s fiu insultat.ă

Blonda a râs uşor şi a fluturat o batist , f r s-oă ă ă foloseasc , apoi a zis:ă

— Stai jos şi potoleşte-te. Cine-i amicul? Vannier mi-a c utat cartea de vizit . Când şi-a dată ă

seama c o inea în mân , i-a aruncat-o în poal . Femeiaă ţ ă ă a ridicat-o alene, şi-a plimbat privirea peste ea, peste mine, a oftat, apoi şi-a cioc nit uşor din ii cu unghiileă ţ degetelor.

— Nu-i de glumit cu el, nu-i aşa? i-e cam greu s -lŢ ă manevrezi, presupun.

Vannier m-a privit cu r utate.ă— Bine. Spune ce-ai de spus şi termin .ă— Vorbesc cu ea? am întrebat. Sau vorbesc cu

dumneata?

Blonda a râs. O und argintie de râs, care maiă p stra naturale ea unei copil rii inocente. O limb mică ţ ă ă ă s-a jucat ho eşte pe buzele ei.ţ

Vannier s-a aşezat jos şi şi-a aprins o igar cuţ ă cap tul aurit. Eu am r mas în picioare, uitându-m la ei.ă ă ă

— Caut o prieten de-a dumneavoastr , doamnă ă ă Morny. Dup câte ştiu, împ r ea apartamentul cuă ă ţ dumneavoastr cu vreun an în urm . Se numeşte Lindaă ă Conquest.

Ochii lui Vannier s-au mişcat repede în jos, în sus, în jos. Şi-a întors capul şi-a privit peste bazin. Câinele cu numele Heathcliff şedea jos, uitându-se la noi cu un ochi.

Vannier şi-a pocnit degetele.— Aici, Heathcliff! Aici, Heathcliff! Vino aici,

domnule.— Taci o dat , a zis blonda. Câinele nu te suport .ă ă

Las - i vanitatea s se odihneasc , pentru numele luiă ţ ă ă Dumnezeu.

— Nu vorbi cu mine în felul acesta, s-a r stită Vannier.

Blonda a chicotit şi i-a mângâiat fa a cu ochii.ţ— Caut o fat cu numele Linda Conquest, doamnă ă

Morny.Blonda m-a privit.— Mi-ai mai spus. Tocmai la asta m gândeam.ă

Cred c n-am v zut-o de şase luni. S-a m ritat.ă ă ă— N-a i v zut-o de şase luni?ţ ă— Asta am şi zis, b ie aş. De ce vrei s ştii?ă ţ ă— Fac doar o investiga ie personal .ţ ă— În leg tur cu ce?ă ă

— Cu o chestiune intim .ă— Poftim, a zis ea vesel . Face o investiga ieă ţ

personal într-o chestiune intim . Auzi, Lou? Şi crede că ă ă poate s dea buzna peste nişte necunoscu i care nu voră ţ s -l vad . Ce zici, Lou? Şi asta pentru c face oă ă ă investiga ie personal într-o chestiune intim .ţ ă ă

— Deci, nu şti i unde este, doamn Morny?ţ ă— N-am zis aşa? a zis ridicând tonul.— Nu. Spunea i c vi se pare c n-a i v zut-o deţ ă ă ţ ă

şase luni. Nu-i chiar acelaşi lucru.— Cine i-a spus c am împ r it un apartament cuţ ă ă ţ

ea?— Niciodat nu dezv lui sursele mele de informa ii,ă ă ţ

doamn Morny.ă— Dr gu ule, dup aerele pe care i le dai, ai fi ună ţ ă ţ

bun regizor de balet. Eu s - i spun totul, iar dumneata să ţ ă nu-mi spui nimic.

— Pozi ia mea este total diferit . Eu sunt unţ ă lucr tor angajat care ascult de anumite instruc iuni.ă ă ţ Doamna n-are nici un motiv s se ascund , nu-i aşa?ă ă

— Cine o caut ? ă— Rudele.— Las-o balt , ea n-are nici o rud .ă ă— Cred c o cunoaşte i destul de bine, dac şti iă ţ ă ţ

asta.— Poate am cunoscut-o odat . Asta nu-i o dovadă ă

c o cunosc acum.ă— Perfect. R spunsul e c şti i, dar nu vre i să ă ţ ţ ă

spune i.ţ

— R spunsul, a zis brusc Vannier, este c nu eştiă ă dorit aici şi, cu cât pleci mai curând, cu atât mai bine.

Nu-mi luam privirea de la doamna Morny. Mi-a f cut cu ochiul şi i-a zis lui Vannier:ă

— Nu fi atât de ostil, dragule. Ai mult farmec, dar eşti slab. Tu nu eşti f cut pentru munci grele. Şi, spreă mine: E adev rat, b ie aş?ă ă ţ

— Nu m gândisem la asta, doamn Morny. Crede iă ă ţ c domnul Morny m-ar putea ajuta... sau ar vrea?ă

A scuturat din cap.— De unde s ştiu? Ai putea încerca. Dac nu-i eştiă ă

simpatic, are pe lâng el destui tipi care te pot da afar .ă ă— Eu cred c mi-a i putea spune şi dumneavoastr ,ă ţ ă

dac a i vrea.ă ţ— Şi cum ai de gând s m convingi? Ochii îi erauă ă

îmbietori.— Cu atâ ia oameni în jur, cum aş putea?ţ— Asta-i o idee, a zis ea şi a sorbit din pahar,

privindu-m pe deasupra lui.ăVannier s-a ridicat foarte încet. Fa a-i era alb . Şi-aţ ă

vârât mâna sub c maş şi a zis încet, printre din i:ă ă ţ— Pleac de-aici, gogomanule. Cât mai po i umbla.ă ţL-am privit surprins.— Unde- i sunt manierele? l-am întrebat. Şi s nu-ţ ă

mi spui c por i pistol în hainele de gr din .ă ţ ă ăBlonda a râs, ar tându-şi un şirag de din iă ţ

puternici. Vannier şi-a vârât mâna sub bra ul stâng, înţ c maş , şi a strâns din buze. Ochii negri erau t ioşi şiă ă ă inexpresivi în acelaşi timp, ca ochii unui şarpe.

— M-ai auzit, a zis, aproape calm. Şi nu mă subestima. Te-aş putea g uri cât aş aprinde un chibrit. Şiă dup aceea aranjez eu lucrurile.ă

Am privit spre blond . Ochii îi erau str lucitori, iară ă gura p rea senzual şi dornic , urm rindu-ne.ă ă ă ă

M-am întors şi m-am îndep rtat, mergând prină iarb . Cam pe la jum tatea drumului, am privit în urm .ă ă ă Vannier st tea în aceeaşi pozi ie, cu mâna în interiorulă ţ c m şii. Ochii blondei erau înc larg deschişi, iar buzeleă ă ă întredeschise. Umbra pe care o arunca umbrela îi întuneca expresia, care de la distan a aceea putea fi şiţ team , şi anticipare pl cut .ă ă ă

Mi-am continuat drumul prin iarb şi, dup ce amă ă trecut de poarta cea alb , am intrat pe poteca deă c r mid pe sub bolta de trandafiri. Ajuns la cap tulă ă ă ă potecii, m-am întors s -i mai privesc o dat . Nu ştiam ce-ă ăo s v d şi nici dac o s -mi pese.ă ă ă ă

Vannier era efectiv întins peste blond , s rutând-o.ă ăAm cl tinat din cap şi mi-am v zut de drum.ă ăŞoferul cu ochii roşii mai lucra la Cadillac.

Terminase de sp lat şi acum lustruia geamurile şiă nichelul cu o piele de c prioar .ă ă

— Cum a fost? m-a întrebat din col ul gurii.ţ— R u. M-au dat gata.ăA cl tinat din cap şi a continuat s scoat zgomotulă ă ă

şuier tor pe care îl face un gr jdar când esal un cal.ă ă ţ ă— Ar trebui s fii atent. Tipul e înarmat, am zis. Sauă

se preface c este.ăŞoferul a râs scurt.— Sub costumul la? Nimic.ă

— Cine-i tipul sta, Vannier? Cu ce se ocup ?ă ă Şoferul şi-a îndreptat spinarea, a pus pielea de c prioară ă pe tocul unei ferestre şi şi-a şters mâinile cu prosopul pe care-l avea la cing toare.ă

— Cu femei, cred eu, a zis el.— Oare nu-i cam periculos... s se joace cu femeiaă

asta?— Aş zice c da, a continuat el. Unii tipi au p reriă ă

diferite despre pericol. Pe mine m-ar speria.— Unde locuieşte?— Sherman Oaks. Ea se duce acolo. Cândva

mergea cam des.— Ai întâlnit vreodat , întâmpl tor, o fat cuă ă ă

numele Linda Conquest? Înalt , brunet , frumoas .ă ă ă Cânta într-o orchestr .ă

— Prea multe vrei pentru doi dolari, nene.— Aş putea urca la cinci. A cl tinat din cap.ă— N-o cunosc. În nici un caz pe numele sta. Aiciă

vin tot felul de dame, cele mai multe destul de elegante. Nu le sunt prezentat, a zis el, zâmbind.

Mi-am scos portofelul şi i-am pus trei dolari în l bu a umed . Am ad ugat şi o carte de vizit de afaceri.ă ţ ă ă ă

— Îmi plac oamenii mici şi bine f cu i. Niciodat nuă ţ ă par a se teme de nimic. Vino într-o zi s m vezi.ă ă

— S-ar putea, nene. Mul umesc. Linda Conquest,ţ hm? O s fiu numai urechi.ă

— La revedere, am zis. Numele?— Mi se spune Shifty – adic Şmecherul. N-am ştiută

niciodat de ce.ă

— La revedere, Shifty.— La revedere. Pistol sub bra ... În hainele alea?ţ

Imposibil.— Nu ştiu. Şi-a dus mâna la piept. Nu-s angajat să

lupt cu necunoscu i care poart pistol.ţ ă— Pe dracu, c maşa aia pe care o poart n-areă ă

decât doi nasturi la gât. Am observat eu. Îi trebuie o s pt mân s scoat o mân din ea.ă ă ă ă ă ă

Totuşi, p rea uşor îngrijorat.ă— Cred c voia s joace tare, i-am dat eu dreptate.ă ă

Dac auzi pomenindu-se de Linda Conquest, o s fiuă ă bucuros s discut afaceri cu dumneata.ă

— S-a f cut, nene.ăM-am întors pe drumul de acces, spre poart . El aă

r mas acolo, sc rpinându-şi b rbia.ă ă ă

Capitolul şase

Am condus în jurul cvartalului, c utând un loc deă

parcare, ca s pot fugi o clip pân sus la birou, înainteă ă ă de a merge în centrul oraşului.

Un Packard condus de un şofer s-a desprins de lâng bordur , din fa a unui debit de ig ri, cam la vreoă ă ţ ţ ă zece metri de la intrarea în blocul meu. M-am strecurat în spa iul r mas liber, am coborât şi am încuiat maşina.ţ ă Doar atunci am observat c maşina în fa a c reiaă ţ ă parcasem, era o maşin nedecapotabil de culoareaă ă nisipului, ce mi se p rea cunoscut . Nu era neap rată ă ă nevoie s fie aceeaşi. Erau mii la fel. Nu era nimeniă în untru. Şi nu era nici nimeni lâng ea care s aibă ă ă ă p l rie de pai de culoarea ciocolatei cu panglic maro cuă ă ă galben.

M-am apropiat şi m-am uitat la volan. Nici un suport pentru permisul de conducere. Mi-am notat num rul de înmatriculare de pe pl cu pe dosul unuiă ă ţă plic, pentru orice eventualitate, şi am intrat în cl dire.ă Omul cu p l ria de pai nu era nici în hol, nici sus peă ă coridor.

Am intrat în birou şi m-am uitat pe duşumea după coresponden . N-am g sit nimic. Am b ut ceva tare şiţă ă ă am plecat. Nu aveam timp de pierdut, dac voiam să ă ajung în oraş înainte de ora trei.

Maşina nedecapotabil de culoarea nisipului maiă era înc parcat , şi tot goal . Am intrat într-a mea, amă ă ă pornit-o şi m-am înscris în circula ie.ţ

Eram mai jos de Sunset, pe Vine, înainte de a mă ajunge. Am inut-o înainte, zâmbind şi întrebându-mţ ă unde se ascunsese. Probabil în maşina parcat dincoloă de a lui. La asta nu m gândisem.ă

Am condus c tre sud, spre Third, şi apoi tot c treă ă centru pe Third. Maşina de culoarea nisipului se inea totţ timpul în spatele meu, cam la o distan de jum tate deţă ă cvartal. M-am dus spre Seventh şi Grand şi am parcat lâng Seventh şi Olive. M-am oprit s cump r ig ri deşiă ă ă ţ ă n-aveam nevoie, iar apoi am luat-o pe jos, spre est, pe Seventh, f r s privesc în urma mea. La Spring amă ă ă intrat în hotelul Metropole, m-am dus la tejgheaua în form de potcoav unde se vând ig ri, ca s aprind oă ă ţ ă ă igar , şi apoi m-am aşezat într-unul din vechile scauneţ ă

de piele maro din hol.Un b rbat blond într-un costum maro, cu ochelariă

fumurii şi p l ria acum familiar , a intrat în hol şi s-aă ă ă strecurat discret printre palmierii din ghivece şi arcadele de stuc, pân la tejgheaua unde se vând ig ri. Aă ţ ă cump rat un pachet de ig ri şi l-a deschis chiar acolo,ă ţ ă stând în picioare, rezemat cu spatele de tejghea, ca să domine holul cu ochii lui de vultur.

Şi-a luat restul şi s-a dus de s-a aşezat jos, cu spatele la o coloan . Şi-a tras p l ria peste ochelari şiă ă ă p rea c va adormi cu o igar neaprins între buze.ă ă ţ ă ă

M-am ridicat şi m-am dus s m aşez pe scaunul deă ă lâng el. Nu s-a mişcat. V zut de aproape, fa a îi p reaă ă ă ţ ă

tân r , roz şi plinu . B rbia blond era b rbierit foarteă ă ă ţă ă ă ă ă neglijent. În spatele ochelarilor, genele se mişcau în sus şi în jos rapid. O mân pe genunchi s-a strâns şi aă mototolit stofa. Pe obraz, sub pleoapa dreapt , avea ună neg.

Am aprins un chibrit şi l-am împins spre igara lui.ţ— Foc?— Oh, mul umesc, a zis, foarte surprins.ţA tras în piept pân când cap tul ig rii s-a înroşit.ă ă ţ ăAm stins chibritul şi l-am aruncat în l di a cu nisipă ţ

din apropiere. Aşteptam. M-a privit dintr-o parte de mai multe ori, înainte de a vorbi:

— Nu v-am v zut undeva înainte?ă— Pe Dresden Avenue, în Pasadena. Azi diminea .ţăS-a înroşit la fa şi a oftat.ţă— Cred c ar t jalnic.ă ă— Jalnic de-a binelea, b iete, am aprobat.ă— Poate din cauza p l riei.ă ă— P l ria contribuie şi ea. Dar, cu sau f r p l rie,ă ă ă ă ă ă

la fel ar i.ăţ— Foarte greu câştigi un dolar în oraşul sta, a zisă

cu triste e. Nu-i po i câştiga mergând pe jos, te ruineziţ ţ pl tind taxiurile, dac le foloseşti, iar dac mergi cuă ă ă propria ta maşin nu ajungi niciodat destul de repedeă ă unde trebuie. E necesar s urm reşti omul de aproape.ă ă

— Dar nu-i nevoie s i te ca eri în buzunare. Aiă ţ ceva cu mine, sau doar exersezi?

— Încercam s aflu dac eşti destul de deştept caă ă s merite s stau de vorb cu dumneata.ă ă ă

— Sunt foarte deştept, am zis. Ar fi p cat s nu staiă ă de vorb cu mine.ă

S-a uitat atent în spatele scaunului şi de jur împrejur, apoi a scos un portofel mic din piele de porc. Mi-a întins o carte de vizit nou . Pe ea era scris: Georgeă ă Anson Phillips – Investiga ii Confiden iale, 212, Senegerţ ţ Building, 1924 North Wilcox Avenue, Hollywood. Un num r de telefon din Glenview. În col ul de sus, stânga,ă ţ era imprimat un ochi deschis, cu o sprâncean arcuit aă ă surpriz şi cu gene foarte lungi.ă

— Nu po i face una ca asta, am zis, ar tând cuţ ă degetul ochiul imprimat pe hârtie. sta-i semnulĂ distinctiv al detectivilor. O s le strici afacerile.ă

— Pe dracu. Pu inul pe care-l câştig eu nu-iţ afecteaz .ă

Am izbit cartea de vizit pe unghia degetului, amă strâns din din i şi am strecurat-o în buzunar.ţ

— Vrei una de-a mea... sau mi-ai şi întocmit dosarul?

— Oh, ştiu totul despre dumneata. Am fost ajutor de şerif la Ventura, când lucrai la cazul Gregson.

Gregson era un escroc din Oklahoma City, care a fost urm rit timp de doi ani peste tot în Statele Unite, deă c tre una din victimele lui. Din cauza asta ajunsese atâtă de nervos, încât a împuşcat un operator de la o sta ie deţ între inere auto, care-l confundase cu o cunoştin .ţ ţă Aveam impresia c trecuser ani de-atunci.ă ă

— Zi-i înainte.— Mi-am amintit de numele dumitale când l-am

v zut în registrul locatarilor, azi-diminea . Dup ce te-ă ţă ă

am pierdut, spre oraş, am trecut pe la dumneata. Aveam de gând s intru şi s st m de vorb , dar ar fi fost abuză ă ă ă de încredere. Nu m prea pot st pâni.ă ă

Un alt tr snit. Asta f cea trei într-o singur zi, f ră ă ă ă ă s-o mai pun la socoteal pe doamna Murdock, care deă asemenea se putea dovedi a fi o tr snit .ă ă

Am aşteptat pân şi-a scos ochelarii şi i-a şters, i-aă pus din nou şi s-a mai uitat în jur. Dup aceea a zis:ă

— Mi-am închipuit c am putea, probabil, s neă ă în elegem. S ne unim for ele, cum se zice. L-am v zutţ ă ţ ă pe tip în biroul dumitale şi mi-am imaginat c te-aă angajat el.

— Ştii cine era?— Lucrez în cazul lui, a zis cu voce deprimat şiă

descurajat . Şi bat pasul pe loc.ă— Ce i-a f cut?ţ ă— P i, lucrez pentru nevast -sa.ă ă— Divor ?ţS-a uitat atent peste tot, apoi cu o voce delicat aă

zis:— Aşa zice ea. Dar m întreb şi eu.ă— Amândoi vor acelaşi lucru. Fiecare încearc să ă

g seasc ceva împotriva celuilalt. Nostim, nu-i aşa?ă ă— Nu-mi prea v d sfârşitul în roz. De o vreme mă ă

urm reşte un tip peste tot. Un tip foarte înalt, cu o privireă ciudat . Scap de el, dar dup o vreme iar îl v d. Un tipă ă ă foarte înalt. Cât un stâlp de telegraf.

Un b rbat foarte înalt cu o privire ciudat . Fumam,ă ă tot gândindu-m .ă

— Are vreo leg tur cu dumneata? m-a întrebată ă b rbatul blond, pu in neliniştit.ă ţ

Am scuturat din cap şi am aruncat igara în l di aţ ă ţ cu nisip.

— Dup câte ştiu, nu l-am v zut niciodat . M-amă ă ă uitat la ceasul de la mân , apoi am zis: Mai bine ne-amă vedea şi am discuta chestia asta cum trebuie, dar acum nu pot. Am o întâlnire.

— Şi eu aş vrea, a zis el. Foarte mult.— S ne vedem, deci. La mine la birou, sau acas ,ă ă

sau în biroul dumitale, sau în ce loc?Şi-a sc rpinat b rbia prost ras cu unghia de laă ă ă

degetul mare, roas bine.ă— La mine acas , a zis în cele din urm . Nu e înă ă

cârtea de telefon. D -mi cartea aceea de vizit o clip .ă ă ăCând i-am dat-o, a întors-o în palm şi a scris încetă

cu un mic creion rezervor, mişcându-şi limba de-a lungul buzelor. Întinerea cu fiecare clip . Nu p rea s aib pesteă ă ă ă dou zeci de ani, dar trebuia s aib , deoarece cazulă ă ă Gregson fusese cu şase ani în urm .ă

Şi-a pus la loc creionul şi mi-a înapoiat cartea de vizit . Scrisese pe ea adresa: 204 Florence Apartments,ă 128 Court Street.

L-am privit curios.— Court Street pe Bunker Hill?A dat din cap afirmativ şi toat pielea blond i s-aă ă

înroşit.— N-o duc prea bine, a zis repede. N-am prea

câştigat lovele în ultima vreme. Are vreo importan ?ţă— De ce-ar avea?

M-am ridicat şi am întins mâna. Mi-a strâns-o şi apoi i-a dat drumul. Mi-am vârât-o în buzunarul de la şold şi mi-am frecat palma de batista pe care o aveam acolo. Privindu-i fa a mai atent, am v zut c avea broboane deţ ă ă transpira ie pe buza de sus. Şi nu era prea cald.ţ

Am dat s plec, dar m-am întors şi m-am apropiată de fa a lui, zicându-i:ţ

— Oricine m poate trage pe sfoar , dar pentruă ă liniştea mea, e vorba de o blond înalt cu ochiiă ă nep s tori, aşa-i?ă ă

— Nu le-aş zice nep s tori, a r spuns el. ă ă ăP strând un aer de indiferen , am zis:ă ţă— Şi acum între noi doi, chestia asta cu divor ul eţ

gargar . E cu totul altceva, nu-i aşa?ă— Da, a zis el domol. Şi e ceva care-mi displace cu

cât m gândesc mai mult. ine.ă ŢA scos ceva din buzunar şi i-a dat drumul în mâna

mea. Era o cheie de apartament.— N-are rost s aştep i în hol dac nu sunt acas .ă ţ ă ă

Am dou . La ce or crezi c-o s vii?ă ă ă— Pe la patru şi jum tate, cred. Eşti sigur c vreiă ă

s -mi dai cheia?ă— P i, ne ocup m de acelaşi caz, a zis el privindu-ă ă

m cu inocen , sau pe cât de inocent putea privi prină ţă ochelarii cu sticla fumurie.

La cap tul holului m-am uitat înapoi. St tea josă ă liniştit, cu igara stins , pe jum tate fumat , între buze,ţ ă ă ă şi cu panglica p l riei ip toare maro cu galben, p rândă ă ţ ă ă tot atât de tihnit ca o reclam de ă ig ri ţ ă pe ultima pagină a lui Saturday Evening Post.

Ne ocupam amândoi de acelaşi caz. Aşa c nuă voiam s -l trag pe sfoar . Asta era situa ia. Aveam cheiaă ă ţ de la apartamentul lui şi puteam intra la el ca la mine acas . Puteam s -i port papucii de cas , s -i ridic covorulă ă ă ă şi s -i num r bancnotele de o mie de dolari. Doar neă ă ocupam de acelaşi caz.

Capitolul şapte

Belfont Building era un edificiu cu opt etaje, lipsit

de orice expresivitate. St tea înghesuit între un mareă magazin verde-crom, unde se vindeau costume ieftine, şi un garaj cu trei etaje plus subsol, de unde se auzea un zgomot asem n tor cu cel din cuşca leilor la ora mesei.ă ă Holişorul îngust şi întunecat era murdar ca un cote deţ g ini. Pe tabloul locatarilor se g seau multe spa ii goale.ă ă ţ Un singur nume m interesa. Şi pe acesta îl ştiam. Peă zidul care imita marmura, în fa a listei, se leg na unţ ă anun pe care scria: ţ De închiriat spa iu potrivit pentruţ debit de ig ri. Adresa i-v la camera 316.ţ ă ţ ă

Existau dou lifturi deschise, cu z brele, dar seă ă p rea c numai unul func iona şi nici acela nu era preaă ă ţ solicitat. Un b trân ă cu falca l sat şi ochii apoşi st tea înă ă ă lift pe un taburet de lemn, acoperit cu o bucat de pânză ă de sac împ turit . P rea c st acolo înc din vremeaă ă ă ă ă ă R zboiului Civil din care sc pase într-o stare jalnic .ă ă ă

Am intrat în lift şi am zis „opt”. B trânul s-a chinuită s închid uşile, apoi am pornit. Ne-am târât în sus,ă ă cl tinându-ne. B trânul gâfâia de parc ducea liftul înă ă ă spate. La etajul opt am ieşit şi am pornit pe culoar. În urma mea, b trânul s-a aplecat afar din lift şi şi-a suflată ă nasul cu degetele, într-o cutie de carton plin cu gunoi.ă

Biroul lui Elisha Morningstar era în spate, vizavi de ieşirea de incendiu. Avea dou uşi. Pe prima scria ă Elisha Morningstar. Numismat Pe cealalt , ă Intrare. Literele era imprimate cu vopsea neagr pe sticl zgun uroas .ă ă ţ ă

Am ap sat clan a şi am intrat într-o camer mic ă ţ ă ă şi îngust cu dou ferestre. O m su murdar pentruă ă ă ţă ă maşina de scris. Pe pere i casete încuiate cu monede,ţ care-şi pierduser lustrul, având sub ele eticheteă îng lbenite, scrise la maşin . Dou clasoare în fund,ă ă ă lâng perete. Nici o perdea la fereastr . Un covor, gri ă ă de praf, atât de jerpelit încât nu observai rupturile decât dac te împiedicai de ele.ă

În spatele m su ei pentru maşina de scris, vizaviă ţ de clasoare, era deschis o uş de lemn. Prin uşă ă ă r zb teau zgomote uşoare. Imediat am auzit vocea luiă ă Morningstar:

— Intra i, v rog. Intra i.ţ ă ţAm intrat. Înc perea era tot atât de mic , numai ă ă că

se g seau mai multe lucruri în ea. Un seif verde blocaă aproape jum tate din birou. Dincolo de el, lâng uşa deă ă la intrare, se g sea o mas veche şi masiv de mahon.ă ă ă Pe ea, câteva c r i pline de praf şi reviste vechi, jerpelite.ă ţ În peretele din fund, o fereastr . Deşi întredeschis ,ă ă mirosul de mucegai persista. Un cuier pentru p l rii, cu oă ă p l rie de fetru neagr şi slinoas . Trei m su e cuă ă ă ă ă ţ picioare înalte, acoperite cu sticl , sub care se aflau maiă multe monede. În mijlocul camerei, un birou negru masiv, acoperit cu piele. Pe el, lucruri obişnuite de birou. În plus, un cântar de bijutier sub un clopot de sticl .ă Dou lupe mari, înr mate în nichel. Un ocular de bijutier,ă ă

care z cea pe o agend galben lâng o batist deă ă ă ă ă m tase galben , rupt şi p tat cu cerneal .ă ă ă ă ă ă

În scaunul turnant din fa a biroului şedea un ins înţ vârst , într-un costum gri închis cu revere înalte şi cuă prea mul i nasturi în fa . Avea p r alb a os, destul deţ ţă ă ţ lung ca s -l gâdile la urechi. În mijlocul capului, careă p rea o stânc deasupra unei p duri, se vedea un petecă ă ă sur şi sp l cit de chelie. În urechi creştea p r pufos,ă ă ă suficient de lung ca s prind o molie.ă ă

Avea ochi negri p trunz tori, cu pungi sub ei deă ă culoare maronie-purpurie, prinse într-o re ea deţ zbârcituri şi vinişoare. Obrajii îi erau lucioşi. Nasul mic şi ascu it îl tr da c a b ut mult în via a lui. Un guler tipţ ă ă ă ţ Hoover, pe care nici o sp l torie decent nu l-ar fi primit,ă ă ă îi atingea m rul lui Adam. O cravat neagr ca un şnur,ă ă ă cu un nod mic şi strâns, p rea un şoarece gata s iasă ă ă din gaur .ă

— Secretara mea, a zis el, a trebuit s mearg laă ă dentist. Sunte i domnul Marlowe?ţ

Am dat din cap, afirmativ.— Lua i loc, v rog, şi mi-a ar tat scaunul de lângţ ă ă ă

birou, cu o mân slab . Presupun c ave i vreun act deă ă ă ţ identitate.

I l-am ar tat. În timp ce-l citea, i-am adulmecată mirosul muceg it, uscat.ă

Mi-a pus cartea de vizit cu fa a în jos pe birou şiă ţ şi-a încrucişat mâinile peste ea. Ochii negri, p trunz tori,ă ă nu sc pau nimic de pe fa a mea.ă ţ

— Şi acum, domnule Marlowe, cu ce v pot fi deă folos?

— Vorbi i-mi despre dublonul Brasher.ţ— Ah, da. Dublonul Brasher. O moned interesant .ă ăŞi-a ridicat mâinile de pe birou şi a f cut un fel deă

cupol cu degetele, ca un avocat de pe vremuri când seă preg tea s discute vreo problem sofisticat .ă ă ă ă

— În anumite privin e, cea mai interesant şi maiţ ă valoroas dintre primele monede americane. Dup cumă ă nu se poate s nu şti i.ă ţ

— Habar n-am.— Chiar aşa? Chiar aşa? Vre i s v vorbesc despreţ ă ă

ea?— Pentru asta sunt aici, domnule Morningstar.— E o moned de aur, aproximativ echivalent cuă ă

una de 20 de dolari şi cam de m rimea unei jum t i deă ă ăţ dolar. Aproape exact. A fost f cut pentru statul Newă ă York în anul 1787. Nu a fost b tut . Nu existau monetariiă ă pân în anul 1793, când a fost deschis prima, înă ă Philadelphia. Dublonul Brasher a fost probabil fabricat folosindu-se procedeul model rii prin presare, iară creatorul ei a fost un giuvaergiu particular pe nume Ephraim Brasher sau Brashear. Acolo unde numele mai exist se scrie Brashear, dar ă nu pe moned . Nu ştiu deă ce.

Mi-am pus o igar în gur şi am aprins-o. Speramţ ă ă ca fumul s alunge mirosul de mucegai.ă

— În ce const procedeul model rii prin presare?ă ă— Cele dou jum t i ale modelului erau gravate înă ă ăţ

o el, în ţ intaglio, desigur. Aceste jum t i erau apoiă ăţ montate în plumb. Lingourile de aur erau presate între ele, într-o pres de moned . Marginile erau apoi aranjateă ă

şi rotunjite. Moneda nu era zim at . Nu existau maşini deţ ă zim at în 1787.ţ

— Un procedeu care cere timp, am zis. A dat din capul alb şi uguiat.ţ— Într-adev r. Şi deoarece pe atunci suprafa aă ţ

o elului nu putea fi înt rit f r a se deforma, matri eleţ ă ă ă ă ţ se uzau şi trebuiau ref cute din timp în timp. Ca urmare,ă se produceau uşoare modific ri ale desenului, vizibileă doar cu ajutorul lupei. Asta ducea la uşoare varia ii înţ desen, care se pot vedea doar printr-o m rireă considerabil . De fapt, adev rul este c nu exist două ă ă ă ă monede identice, dac ne gândim la posibilit ile oferiteă ăţ de metodele moderne de verificare cu ajutorul microscopului. E clar?

— Da, am zis. Pân la un punct. Câte din acesteă monede mai exist şi ce valoare au?ă

Şi-a desf cut cupola degetelor, a pus mâinile înapoiă pe birou şi a cioc nit uşor în t blia biroului.ă ă

— Nu ştim câte mai exist . Nimeni nu ştie. Câtevaă sute, o mie, poate mai multe. Dar dintre acestea, foarte pu ine exemplare mai sunt în circula ie. Valoarea variazţ ţ ă de la dou mii în sus. Aş zice c în prezent, din cauzaă ă devaloriz rii dolarului, un exemplar retras din circula ie,ă ţ mânuit cu grij de un negustor onorabil, ar putea uşoră aduce zece mii de dolari, sau chiar mai mult. Desigur, ar trebui s aib un istoric al lui.ă ă

— Ah, am zis.Am dat încet drumul fumului din pl mâni şi l-amă

îndep rtat cu latul palmei, de individul b trân de dincoloă ă de birou. Nu p rea s fie fum tor.ă ă ă

— Şi f r un istoric, şi dac nu e mânuit cu grij ...ă ă ă ă cât?

A ridicat din umeri.— În acest caz s-ar putea ca moneda s fi fostă

dobândit ilegal. Furat sau ob inut prin înşel ciune.ă ă ţ ă ă Desigur, s-ar putea s nu fie aşa. Monedele rare apar înă locuri şi împrejur ri neobişnuite. În case de fier vechi, înă sertarele secrete ale birourilor din casele din Noua Anglie. Nu des, ce-i drept. Dar se întâmpl . Aşa, de pild ,ă ă am aflat c o moned foarte valoroas a c zut dină ă ă ă umplutura de p r de cal a unei canapele, în timp ce eraă reparat de un negustor de antichit i. Canapeauaă ăţ st tuse în aceeaşi camer , în aceeaşi cas , din Fall River,ă ă ă Massachusetts, timp de nou zeci de ani. Nimeni nu ştiaă cum ajunsese moneda acolo. În general, ideea furtului este posibil . Îndeosebi în aceast parte a rii.ă ă ţă

S-a uitat în col ul tavanului cu o privire absent .ţ ă Eu, în schimb, l-am privit pe el cu destul aten ie. P reaă ţ ă un om c ruia i se poate încredin a un secret... dacă ţ ă prezenta interes pentru el.

Coborându-şi privirea c tre mine, a zis. ă— Cinci dolari, v rog.ă— Poftim? am zis.— Cinci dolari, v rog.ă— Pentru ce?— Nu fi i absurd, domnule Marlowe. Tot ce v-amţ

spus eu se poate afla într-o bibliotec public . Înă ă catalogul Fosdyke, îndeosebi. A i preferat s veni i aici şiţ ă ţ s -mi lua i din timpul meu, ca s v informez. Pentruă ţ ă ă asta cer cinci dolari.

— Şi s presupunem c nu-i pl tesc?ă ă ăS-a l sat pe spate şi a închis ochii. A zâmbit uşor.ă— O s -mi pl ti i.ă ă ţI-am pl tit. Am scos cei cinci dolari din buzunar, m-ă

am ridicat ca s m aplec peste birou şi i-am pus cu grijă ă ă exact în fa a lui. Am mângâiat bancnota cu vârfulţ degetelor, ca şi cum ar fi fost o pisicu .ţă

— Cinci dolari, domnule Morningstar.Şi-a deschis ochii şi a privit bancnota. A zâmbit.— Şi acum, am zis, s vorbim despre dublonulă

Brasher, pe care cineva a încercat s vi-l vând .ă ăA deschis ochii mai mult.— Oh, a încercat cineva s -mi vând un dublonă ă

Brasher? De ce-ar fi f cut-o?ă— Avea nevoie de bani. Şi nu voia s i se pun preaă ă

multe întreb ri. Ştia, sau a aflat c v ocupa i cu aşaă ă ă ţ ceva şi c , în plus, cl direa în care ave i biroul e un locă ă ţ unde se poate întâmpla orice. Şi mai ştia c biroul se aflaă la cap tul unui coridor, c sunte i un om b trân, careă ă ţ ă probabil n-o s fac nici o mutare greşit ... pentru c ineă ă ă ă ţ la via .ţă

— Se pare c ştia foarte multe, a zis sec Elishaă Morningstar.

— Ştia tot ceea ce trebuia s ştie ca s încheie oă ă afacere. Aşa cum ştim şi noi. Şi nu era nimic greu de aflat.

Şi-a vârât degetul mic în ureche şi l-a învârtit, apoi l-a scos cu pu in cear de culoare închis . Şi-a ştersţ ă ă ă degetul pe hain , cu indiferen .ă ţă

— Şi a i dedus toate astea din simplu fapt c amţ ă telefonat doamnei Murdock şi am întrebat-o dacă dublonul Brasher e de vânzare?

— Desigur. Şi ea crede acelaşi lucru. Dealtfel, e logic. Aşa cum v-am spus şi la telefon, ştia i c monedaţ ă nu e de vânzare. Asta, dac sunte i la curent cu celeă ţ petrecute. Şi se pare c sunte i.ă ţ

S-a aplecat cam vreo doi centimetri. N-a zâmbit, dar a privit în jur, încântat cât putea fi un b rbat cu guleră Hoover.

— S presupunem, am zis, c vi s-ar oferi această ă ă moned în împrejur ri suspecte. Dac a i ob ine-o ieftină ă ă ţ ţ şi a i avea bani, a i cump ra-o. Dar a i vrea s şti i deţ ţ ă ţ ă ţ unde provine. Dac a i ob ine-o destul de ieftin, a iă ţ ţ ţ cump ra-o chiar dac a i fi sigur c e furat .ă ă ţ ă ă

— Oh, serios?P rea amuzat, dar nu prea mult.ă— Sigur c a i cump ra-o... dac sunte i ună ţ ă ă ţ

negustor onorabil. Şi presupun c sunte i. Cump rândă ţ ă ieftin moneda, l-a i feri atât pe proprietar, cât şi peţ intermediar, de pagub . Amândoi ar fi bucuroşi s vă ă ă restituie cheltuielile. Se obişnuieşte.

— Atunci dublonul Brasher al lui Murdock a fost furat, a zis el, brusc.

— Nu m cita i. E un secret.ă ţEra cât pe-aci s -şi ciupeasc nasul, dar s-aă ă

st pânit. A smuls, în schimb, un fir de p r dintr-o nar , cuă ă ă o smucitur rapid şi o tres rire. L-a ridicat în sus şi l-aă ă ă privit. Uitându-se la mine pe lâng el, a zis:ă

— Şi cât o s v pl teasc patronul pentruă ă ă ă restituirea monedei?

M-am aplecat peste birou şi l-am privit r ut cios.ă ă— O mie de dolari. Dumneavoastr cât a i pl tit?ă ţ ă— Cred c sunte i un tân r foarte iste .ă ţ ă ţApoi fa aţ i s-a contorsionat. B rbia îi tremura,ă

pieptul i se zb tea. A scos un sunet asem n tor cu ală ă ă unui cocoş convalescent, care înva s cânte din nouţă ă dup o boal îndelungat . Râdea! Dup o vreme aă ă ă ă încetat. Fa a i s-a liniştit din nou şi ochii ţ i s-au deschis. Negri, p trunz tori şi vicleni..ă ă

— Opt sute de dolari, a spus. Opt sute de dolari pentru un dublon Brasher scos din circula ie.ţ

A chicotit.— Bine. Îl ave i ţ la dumneavoastr . V r mân două ă ă ă

sute. Destul de corect. O cifr de afaceri rapid , un profită ă rezonabil şi nici un necaz pentru nimeni.

— Nu e în biroul meu. M lua i drept un n t r u! ă ţ ă ă ăA scos din vest un ceas vechi de argint şi s-a zgâită

la el.— S zicem la ora 11 mâine diminea . Veni i cuă ţă ţ

banii. E posibil ca moneda s fie sau s nu fie aici, dară ă mi-a pl cut cum v-a i purtat şi o s aranjez lucrurile.ă ţ ă

— Încântat, am zis şi m-am ridicat. Trebuie s facă rost de bani, oricum.

— S fie în bancnote uzate, a zis el aproapeă vis tor. Pot fi de 20. N-o s fie nici o sup rare dacă ă ă ă întâmpl tor e vreuna de 50.ă

Am zâmbit şi m-am îndreptat spre uş . Laă jum tatea drumului m-am întors. Mi-am sprijinită amândou mâinile pe birou şi m-am aplecat spre b trân.ă ă

— Cum ar ta fata? ăA p rut nedumerit.ă— Fata care v-a vândut moneda. A p rut şi maiă

nedumerit.— Foarte bine, am zis. Nu era fat . Probabil aă

ajutat-o cineva. Era un b rbat. Cum ar ta b rbatul?ă ă ăŞi-a uguiat buzele şi şi-a f cut din nou degeteleţ ă

cupol .ă— Era un b rbat între dou vârste, bine legat, înaltă ă

de vreun metru şi şaptezeci şi cam de vreo 80 de kg. Zicea c -l cheam Smith. Purta costum albastru, pantofiă ă negri, cravat şi c maş verzi, f r p l rie. În buzunarulă ă ă ă ă ă ă de la piept avea o batist cu tiv maro. P rul era castaniuă ă închis, uşor înc run it. În creştetul capului avea o chelieă ţ cam de m rimea unui dolar, şi mai avea şi o cicatriceă cam de vreo cinci centimetri în jurul gâtului. Pe partea stâng , cred. Da, pe stânga.ă

— Nu e r u, am zis. Dar cu gaura din ciorap cumă st m?ă

— Am omis s -i scot pantofii.ă— Mare neglijen din partea dumneavoastr . ţă ăN-a mai zis nimic. Ne-am holbat doar unul la

cel lalt, jum tate curioşi, jum tate ostili, ca nişte veciniă ă ă noi.

Apoi, deodat , a început iar s râd .ă ă ă

Bancnota de cinci dolari, pe care i-o d dusem,ă z cea înc pe marginea biroului. Am întins o mân şi amă ă ă luat-o.

— Acum nu mai ave i nevoie de ea. Am început sţ ă vorbim în mii.

Brusc s-a oprit din râs. Apoi a dat din umeri.— La ora 11 înainte de amiaz . Şi f r şmecherii,ă ă ă

domnule Marlowe. S nu crede i c nu ştiu s m ap r.ă ţ ă ă ă ă— Sper c şti i, pentru c ceea ce mânui iă ţ ă ţ

dumneavoastr e dinamit .ă ăL-am p r sit şi am traversat primul birou, care eraă ă

gol. Am deschis uşa şi am închis-o, r mânând însă ă în untru. Normal ar fi trebuit s mi se aud paşii peă ă ă coridor, dar cum fereastra de sus a uşii era închis , iar euă aveam pingele de crep, speram c b trânul o s -şi aducă ă ă ă aminte c nu f cusem prea mult zgomot când venisem.ă ă M-am furişat înapoi peste covorul jerpelit şi m-am strecurat între uş şi m su a pentru maşina de scris.ă ă ţ Şiretlic de copil, dar uneori d rezultate, mai ales dup oă ă conversa ie istea , plin de deşert ciune lumeasc ,ţ ţă ă ă ă inteligent şi şireat . Ca un joc de fotbal între ageamii. Şiă ă dac figura nu-mi reuşea, ne trezeam rânjind unul laă cel lalt.ă

A mers. O vreme nu s-a întâmplat nimic, doar şi-a suflat nasul. Apoi a început s râd din nou singur, ca ună ă cocoş bolnav. Dup aceea şi-a dres glasul. Un scaună turnant a scâr âit şi s-au auzit paşi.ţ

Un cap alb, murdar, a ap rut vreo cinci centimetriă pe lâng marginea uşii. A r mas acolo. Mi s-a oprită ă respira ia. Apoi capul s-a retras şi patru unghii murdareţ

au apucat marginea uşii şi au tras. Uşa s-a închis. Am început s respir din nou şi mi-am lipit urechea de uş .ă ă

Scaunul turnant a mai scâr âit o dat . Sunetul unuiţ ă telefon când se formeaz num rul. M-am întins spreă ă instrumentul de pe m su a maşinii de scris şi l-amă ţ ridicat. A sunat de şase ori. Apoi o voce de b rbată a zis:

— Da?— Florence Apartments?— Da.— Aş vrea să vorbesc cu domnul Anson de la

apartamentul 204.— R mâne i la telefon. S v d dac -i acas . ă ţ ă ă ă ăDomnul Morningstar şi cu mine am r mas laă

telefon. Se auzea zgomot pe fir, sunetul puternic al unui radio care transmitea un meci de baseball. Aparatul nu era aproape de telefon, dar se auzea destul de tare.

Am auzit apoi sunet surd de paşi apropiindu-se, zgomotul f cută de receptor când e ridicat şi vocea a zis:

— Nu e acas . Vreun mesaj?ă— O s revin mai târziu, a zis domnul Morningstar.ăAm închis repede telefonul şi am lunecat rapid spre

uşa de la intrare. Am deschis-o încet, aşa cum cade z pada, şi am închis-o tot atât de încet, încât zgomotulă z vorului s nu se aud nici m car la un pas.ă ă ă ă

Respiram greu când am trecut prin hol. Am ap sată pe butonul liftului, apoi am scos cartea de vizit pe careă domnul George Anson Phillips mi-o d duse în holulă hotelului Metropole. Nu m-am uitat la ea. Nici nu era nevoie s m uit ca s -mi amintesc c era vorba deă ă ă ă apartamentul 204, Florence Apartments, 128 Court

Street. Am r mas aşa, lovind-o cu unghia, în timp ceă vechitura de lift urca greoi, încordându-se ca un camion plin cu pietriş la o curb strâns .ă ă

Era ora patru f r zece minute.ă ă

Capitolul opt

Bunker Hill e un oraş vechi, un oraş condamnat, un oraş murdar, un oraş al pungaşilor. Cândva, demult, fusese un oraş de elit . Se mai v d şi azi câteva vile înă ă stil gotic, cu verande largi şi acoperişuri ascu ite, cuţ şindril , rotunjit , şi bovindouri cu turnule e sub iri. Acumă ă ţ ţ se g sesc în ele camere mobilate, cu parchetulă duşumelelor zgâriat şi uzat. Sc rile largi s-au înnegrit dină cauza timpului şi a lacului ieftin, dat peste genera ii deţ praf. În camerele înalte, propriet rese urâte şi rele seă dond nesc cu chiriaşi pişicheri. Pe verandele din fa ,ă ţă r coroase şi largi, stau b trâni cu chipuri ce amintesc deă ă b t lii pierdute, întinzându-şi la soare pantofii rup i şiă ă ţ privind în gol.

Restaurante murdare, chioşcuri italieneşti cu fructe, case cu apartamente de închiriat ieftine. Pr v liiă ă de unde po i cump ra tot felul de dulciuri proaste.ţ ă Hoteluri mizerabile, în registrele c rora semneaz doară ă oameni cu numele de Smith şi Jones şi unde recep ionerul de noapte e pe jum tate paznic, peţ ă jum tate codoş.ă

Din asemenea case ies femei tinere cu fa a caţ berea trezit ; b rba i cu p l rii trase peste ochi ageri,ă ă ţ ă ă scrutând strada din spatele mâinii în form de cup , caă ă s protejeze flac ra chibritului; intelectuali slei i cu tuseă ă ţ

tabagic şi f r bani la banc ; poli işti dibaci cu fe e deă ă ă ă ţ ţ granit şi priviri ferme; câteodat , printre ei, chiar şiă oameni care muncesc. Dar aceştia ies devreme, când trotuarele largi şi cr pate sunt goale şi mai au înc rouă ă ă pe ele.

Am ajuns acolo cu mult înainte de patru şi jum tate. Am parcat în cap tul str zii, pe unde urca dină ă ă greu funicularul spre malul de lut galben, din Hill Street, şi am mers pe jos pe Court Street, pân la Florenceă Apartments.

Fa ada era de c r mid de culoare închis . Treiţ ă ă ă ă etaje. Ferestrele inferioare, mascate de obloane ruginite şi perdele murdare, erau la nivelul trotuarului. Pe geamul de la intrare, din literele r mase abia se mai puteaă descifra numele cl dirii. Am deschis uşa şi am coborâtă trei trepte cu marginile de alam , pân într-un coridor aiă ă c rui pere i puteau fi atinşi f r s te întinzi. Uşi f ră ţ ă ă ă ă ă lustru, cu numere din vopsea ştears . O c m ru laă ă ă ţă picioarele sc rilor, cu un telefon public. Un anun :ă ţ Administratorul la apartamentul 106. La cap tulă coridorului o uş , prin care se putea vedea patru cutii deă gunoi, înalte şi paradite, deasupra c rora dansau muşteă în lumina soarelui.

Am urcat sc rile. Radioul pe care-l auzisem prină telefon mai beh ia meciul de baseball. Am înaintată urm rind numerele. Apartamentul 204 era pe parteaă dreapt , iar meciul de baseball se auzea exact vizavi. Amă cioc nit, dar n-am primit nici un r spuns. Am cioc nită ă ă mai tare. În spatele meu, trei juc tori din echipa Dodgersă rataser , într-o atmosfer de vacarm asurzitor. Amă ă

cioc nit a treia oar şi, în timp ce c utam în buzunară ă ă cheia pe care mi-o d duse George Anson Phillips, m-amă uitat pe fereastra holului.

Vizavi, la nivelul trotuarului, se g sea cl direa unuiă ă serviciu italian de pompe funebre – curat , liniştit şiă ă t cut , din c r mid v ruit . Sal Mortuar Pietroă ă ă ă ă ă ă ă ă Palermo. Literele verzi, sub iri, ale firmei de neon seţ odihneau pe fa ad cu un aer sobru. Un b rbat înalt, cuţ ă ă haine de culoare închis , a ieşit pe uşa din fa şi s-aă ţă rezemat de peretele alb. P rea foarte frumos. Aveaă pielea m slinie şi un cap frumos, cu p r gri-fer, piept nată ă ă de la frunte spre spate. A scos ceva, care p rea a fi, de laă distan , o tabacher de argint sau de platin de emailţă ă ă negru. A deschis-o încet, cu dou degete lungi,ă îng lbenite de tutun, şi a ales o igar cu cap tul aurit. Aă ţ ă ă pus la loc tabachera şi a aprins igara cu o brichet deţ ă buzunar, ce p rea s se asorteze cu tabachera. A pus-oă ă şi pe ea la loc şi şi-a încrucişat bra ele, privind în gol, cuţ ochii pe jum tate închişi. Din vârful ig rii nemişcate seă ţ ă ridica în sus, pe lâng fa a lui, un fuioraş de fum, sub ireă ţ ţ şi drept ca fumul unui foc de tab r muribund în zori.ă ă

În meciul transmis în spatele meu, juc torul laă b taie a ratat sau a pierdut serviciul. Mi-am întorsă privirea de la italianul cel înalt, am vârât cheia în uşa apartamentului 204 şi am intrat.

O camer p trat cu un covor maro, foarte pu ină ă ă ţ ă mobil , şi aceea foarte pu in atr g toare. De cum amă ţ ă ă deschis uşa am dat cu ochii de patul rabatabil şi de obişnuita oglind care deformeaz . M-am privit în ea.ă ă Ar tam ca un puşc riaş care se furişeaz spre cas ,ă ă ă ă

venind de la o petrecere unde se fumeaz marijuana. Ună fotoliu din lemn de mesteac n şi, lâng el, ceva cuă ă tapi erie grosolan având forma unei canapele. Pe oţ ă mas din fa a ferestrei, o lamp cu abajur gofrat. Deă ţ ă fiecare parte a patului câte o uş .ă

Uşa din stânga d dea într-o chicinet cu o chiuvetă ă ă şi o maşin de g tit cu trei ochiuri. Un r citor electric,ă ă ă care a c nit şi a început s icneasc chinuit tocmaiţă ă ă ă când am deschis uşa. Pe chiuvet , resturile miculuiă dejun. Za pe fundul unei ceşti, o coaj de pâine ars ,ţ ă ă firimituri pe un fund de lemn. Pe marginea unei farfurii, o dâr galben de unt topit. Al turi, un cu it mânjit şi oă ă ă ţ ulcic de cafea, ce mirosea ca sacii dintr-un hambară încins.

Am înconjurat patul şi am deschis cealalt uş .ă ă Asta d dea într-un mic hol, cu o niş pentru haine şi oă ă mas de toalet zidit în perete. Pe masa de toalet ună ă ă ă pieptene şi o perie neagr , cu câteva fire de p r blond. Oă ă cutie de talc, o lantern cu geamul cr pat, un top deă ă hârtie de scris, o s geat de tras la int , o sticl deă ă ţ ă ă cerneal pe o sugativ , ig ri şi chibrituri, într-oă ă ţ ă scrumier de sticl , şase chiştoace.ă ă

În sertarele mesei de toalet , şosete, lenjerie şiă batiste. Pe un umeraş, un costum gri închis, nu prea nou, dar înc bun, iar sub el, pe duşumea, o pereche deă pantofi negri, cam pr fui i.ă ţ

Am împins uşa de la baie. S-a deschis cam vreo treizeci de centimetri şi apoi s-a în epenit. Am strâmbatţ din nas şi mi-am sim it buzele încremenindu-mi. Am trasţ pe nas mirosul iute şi p trunz tor de dincolo de uş . M-ă ă ă

am sprijinit de ea. A cedat pu in, dar a revenit, ca şi cumţ o inea cineva. Mi-am vârât capul prin deschiz tura uşii.ţ ă Baia era prea mic pentru el, aşa încât picioarele îiă atârnau moale în p r i. Capul îi era rezemat de piciorulă ţ chiuvetei. Costumul maro îi era pu in bo it, ochelariiţ ţ fumurii ieşeau din buzunarul de la piept, într-un unghi nesigur. Parc asta mai conta. Mâna dreapt era c zută ă ă ă peste stomac, mâna stâng z cea pe duşumea, cu palmaă ă în sus şi degetele pu in încovrigate. La cap, în parteaţ dreapt , avea o ran plin de sânge închegat în p rulă ă ă ă blond. Gura deschis era plin de sânge roşu închis,ă ă lucitor.

Uşa era blocat de picior. Am împins tare şi m-amă strecurat în untru. M-am aplecat ca s -i pip i carotida.ă ă ă Nici o pulsa ie, nici o zvâcnitur . Absolut nici una. Pieleaţ ă era rece ca ghea a. Ba nu era rece ca ghea a. Mi seţ ţ p ruse doar. M-am ridicat, m-am sprijinit cu spatele deă uş şi am strâns tare pumnii în buzunar. Am sim ită ţ mirosul de cordit . Meciul de baseball continua, dar prină cele dou uşi închise p rea deoparte.ă ă

Am stat şi m-am uitat la el. Ce c utam eu, Marloweă în treaba asta? Pentru ce m g seam acolo? Nici m cară ă ă nu-l cunoşteam. Trebuia s plec, s plec cât mai repede.ă ă

M-am smuls de lâng uş , am l sat-o deschis şiă ă ă ă m-am reîntors prin hol în salon. Din oglind m priveaă ă chiorâş o fa încordat . Mi-am întors privirile de laţă ă oglind şi am scos cheia de la apartament pe care mi-oă d duse George Anson Phillips. Am frecat-o între palmeleă umede, apoi am pus-o jos lâng lamp . Am murd rită ă ă ambele clan e ale uşii. Juc torii de la Dodgers erau înţ ă

avans cu şapte la trei, în prima jum tate a celui de-ală optulea serviciu. O femeie care b use mai mult decâtă trebuie cânta „Frankie şi Johnny” într-o versiune de puşc rie, cu o voce pe care nici whisky-ul nu reuşea s oă ă înfrumuse eze. O voce grav de b rbat a bomb nit la eaţ ă ă ă s tac , dar ea continua. S-a auzit un pas rapid peă ă duşumea, o plesnitur şi un strig t. Femeia a încetat să ă ă mai cânte. Meciul de baseball continua.

Am pus igara în gur şi am aprins-o. Am coborâtţ ă sc rile şi m-am oprit în semiîntunericul din hol, privind laă anun ul pe care scria: ţ Administratorul la apartamentul 106.

Eram nebun chiar şi numai dac m uitam la el. L-ă ăam privit mult, muşcând tare igara între din i.ţ ţ

M-am întors şi am luat-o pe coridor. Pe o mică t bli emailat de pe o uş scria: ă ţă ă ă Administratorul. Am b tut la uş .ă ă

Capitolul nouă

Un scaun s-a mişcat şi s-a auzit târşâit de picioare.

Uşa s-a deschis.— Dumneata eşti administratorul?— Da.Aceeaşi voce pe care o auzisem la telefon. Vorbind

cu Elisha Morningstar.inea în mân un pahar gol, murdar. Un b rbatŢ ă ă

înalt şi slab, cu p rul roşcat, scurt, crescut pân peă ă frunte. Un cap lung, îngust, şi un aer de viclenie ieftin .ă Ochii verzui priveau fix de sub sprâncenele portocalii. Urechile îi erau mari. Un vânt puternic le-ar fi putut pleoşti. Avea un nas lung c ruia îi pl cea s se vâre înă ă ă toate. Fa a tr da un ins care ştie s p streze un secret,ţ ă ă ă un ins care ştie s -şi p streze sângele rece.ă ă

Era f r hain ; avea o vest descheiat , lan deă ă ă ă ă ţ ceas, iar mânecile îi erau sus inute cu elastice albastre,ţ prinse în copci de metal.

— Domnul Anson? am întrebat.— Dou sute patru.ă— Nu-i acas .ă— Ce vrei s fac? S -l scot din buzunar?ă ă— Bine zis, dar nu te cred.— Şterge-o, a zis el. Cară-te.

A dat să închidă uşa. A deschis-o din nou, ca s seă r steasc :ă ă

— Spală putina! Valea! Roieşte!După ce şi-a exprimat limpede inten ia,ţ a dat din

nou s -nchidă ă uşa.M-am proptit în ea. El s-a proptit de cealaltă parte;

fe eleţ ni s-au apropiat.— Cinci dolari, am zis.Oferta l-a dat gata. A deschis brusc uşa. A trebuit

să fac repede un pas înainte, ca să nu-l izbesc în b rbieă cu capul.

— Intr .ăO camer de zi ă cu un pat rabatabil, şi orice e

trecut în inventar – pân şi abajurul de ă hârtie gofrat şiă scrumiera de sticl . Camera era zugr vit în culoareaă ă ă g lbenuşului ă de ou. Tot ce-i lipsea erau câ iva p ianjeniţ ă negri, graşi, zugr vi i pe galben, ca s - i provoace o criză ţ ă ţ ă biliar .ă

— Ia loc, a zis, închizând uşa.M-am aşezat. Ne-am privit unul pe cel laltă cu ochii

senini şi inocen iţ a doi negustori de maşini vechi.— O bere?— Mul umesc.ţA deschis două cutii. A umplut paharul murdar pe

care-l ineaţ în mână şi s-a-ntins după un altul, la fel de murdar. I-am zis că beau din cutie. Mi-a întins-o.

— Zece cen i.ţl-am dat zece cen i.ţA l sată moneda să cadă în buzunarul vestei şi a

continuat să mă priveasc .ă A tras un scaun, s-a aşezat

pe el, întinzându-şi genunchii osoşi şi ascu i i. Mânaţ ţ liberă îi atârna între genunchi.

— Nu mă interesează cei cinci dolari ai dumitale.— Foarte bine. De fapt, nici nu mă gândeam s i-iă ţ

dau.— Faci pe deşteptul. Afl c suntem o casă ă ă

respectabil . Aici nu se petrece nimic ilegal.ă— Şi liniştit , am zis. Sus po i auzi vulturul ipând.ă ţ ţZâmbetul îi era larg cam de vreo doi centimetri.— Eu nu m amuz uşor.ă— Întocmai ca regina Victoria, am zis.— Nu pricep.— Nu m aştept la minuni.ăConversa ia lipsit de sens avea asupra mea unţ ă

efect învior tor, îndârjindu-m .ă ăMi-am scos portofelul şi am ales o carte de vizit .ă

Scria pe ea James B. Pollock, Societate de asigur ri,ă Agent de teren. Am încercat s -mi amintesc cum arată ă James B. Pollock şi unde îl întâlnisem. N-am reuşit. Am întins cartea de vizit roşcovanului.ă

A citit-o şi şi-a sc rpinat vârful nasului cu unul dină col uri.ţ

— Vreun codoş? a întrebat, cu ochii verzi lipi i deţ fa a mea.ţ

— Bijuterii, am zis eu, dând din mân .ăA stat şi s-a gândit. În timp ce reflecta, am încercat

s -mi dau seama dac era cumva tulburat. N-ai fi zis.ă ă— Avem şi câte unul din ştia din an în Paşte, aă

recunoscut el. N-avem încotro. Deşi sta nu pare s fie.ă ă Arat ca un om liniştit.ă

— Poate am primit informa ii greşite.ţI l-am descris pe George Anson Phillips, în costumul

lui maro, cu ochelarii fumurii şi p l ria de pai de culoareaă ă ciocolatei şi panglic cu imprimeu maro şi galben. Mă ă întrebam ce se întâmplase cu p l ria. Nu era sus.ă ă Probabil c sc pase de ea, crezând c -i prea b t toare laă ă ă ă ă ochi. Deşi capul blond îi era aproape la fel de b t tor laă ă ochi.

— Seam n cu el?ă ăRoşcovanul se l sa greu. În cele din urm a dată ă

afirmativ din cap. Ochii verzi m urm reau atent, mânaă ă usc iv inea cartea de vizit la gur , plimbând-o de-aăţ ă ţ ă ă lungul din ilor, ca pe un b de-a lungul gardului.ţ ăţ

— Nu mi-am putut închipui c ar fi un pungaş. Laă naiba, vin tot soiul de oameni pe-aici. El nu-i decât de-o lun . Dac ar ta ca un escroc, n-ar fi stat aici.ă ă ă

Am f cut bine c nu i-am râs în fa aă ă ţ— Ce-ai zice dac i-am perchezi iona apartamentulă ţ

cât timp e plecat?A cl tinat din cap.ă— Domnului Palermo nu i-ar pl cea?ă— Domnului Palermo?— Proprietarul. E vizavi. E proprietarul s liiă

mortuare, al acestei cl diri şi al multor altora. De fapt, eă proprietarul cartierului, dac în elegi ce vreau s spun.ă ţ ă

Mi-a f cut cu ochiul ca s -mi dea de-n eles. ă ă ţ— El taie şi spânzur pe-aici. De fapt, un lupă

singuratic.

— Ei bine. În timp ce el taie şi spânzur sau seă ocup de vreun cadavru sau naiba ştie ce-o fi f cândă ă acum, hai s urc m şi s perchezi ion m apartamentul.ă ă ă ţ ă

— Nu m face s m sup r pe dumneata, mi-aă ă ă ă t iat-o scurt roşcovanul.ă

— Grozav îmi pas dac te superi, am r spuns. Haiă ă ă sus.

Am zvârlit cutia de bere goal spre coşul de gunoiă şi am urm rit-o cum a s rit înapoi şi s-a rostogolit până ă ă la jum tatea camerei.ă

Roşcovanul s-a ridicat brusc în picioare. Şi-a îndep rtat picioarele, şi-a şters mâinile de praf şi şi-aă muşcat buza de jos.

— Ziceai ceva de cinci dolari, a continuat, ridicând din umeri.

— Asta a fost acum o or . M-am r zgândit. Hai să ă ă mergem sus şi s -i perchezi ion m apartamentul.ă ţ ă

— Mai spune-o m car o dat . ă ăMâna dreapt i-a alunecat spre şold.ă— Dac - i trece prin cap s sco i pistolul, nu uita că ţ ă ţ ă

domnului Palermo nu i-ar pl cea.ă— Mai duc -se naibii, a mârâit el cu vocea bruscă

furioas , iar fa a i s-a congestionat.ă ţ— Domnul Palermo o s fie încântat s afle ceă ă

sentimente ai pentru el.— Ascult -aici, a zis roşcovanul foarte încet,ă

l sându-şi mâna în jos pe lâng corp, şi s-a aplecat spreă ă mine de la mijloc, vârându-şi fa a într-a mea. Ascult .ţ ă St team aici, tratându-m cu o bere, dou . Poate trei. Ceă ă ă

dracu? Nu deranjam pe nimeni. Era o zi pl cut . P rea că ă ă ă va fi şi o sear pl cut , şi deodat ai ap rut dumneata.ă ă ă ă ă

Şi-a agitat mâna cu violen .ţă— Hai s mergem sus şi s perchezi ion mă ă ţ ă

apartamentul, am repetat.Şi-a ridicat exasperat mâinile cu pumnii strânşi. La

cap tul mişc rii şi-a deschis larg bra ele, întinzându-şiă ă ţ degetele cât erau de lungi. A strâmbat din nas.

— E-n joc slujba mea. Am deschis gura.— Taci! a r cnit el.ăŞi-a pus p l ria pe cap. A deschis un sertar şi aă ă

scos o leg tur de chei. A trecut pe lâng mine să ă ă ă deschid uşa şi a r mas în prag, f cându-mi semn cuă ă ă b rbia. Fa a îi era înc furioas .ă ţ ă ă

Am ieşit în hol şi de acolo am urcat sc rile. Meciulă de baseball se terminase. Acum era muzic de dans. Oă muzic puternic . Roşcovanul a ales o cheie şi a b gat-oă ă ă în broasca apartamentului 204. Pe fondul intens şi r sun tor al melodiei din apartamentul de vizavi, oă ă femeie a scos deodat un ip t isteric.ă ţ ă

Roşcovanul a tras cheia din uş , dezvelindu-şi din iiă ţ c tre mine. A traversat coridorul îngust şi a b tut în uşaă ă de vizavi. A trebuit s bat tare şi mult înainte de-a fiă ă luat în seam . Uşa s-a deschis brusc şi o blond cu fa aă ă ţ ascu it , în pantaloni marin reşti, de un roşu intens şi înţ ă ă pulover verde, s-a holbat la el cu ochi aprigi. Unul era umflat, cel lalt fusese lovit cu câteva zile în urm . Maiă ă avea o vân taie pe gât. În mân inea un pahar înalt cuă ă ţ un lichid de culoarea chihlimbarului.

— Da i radioul mai încet, chiar acum, a zisţ roşcovanul. Prea mare g l gie. N-am de gând s v rog aă ă ă ă doua oar . Data viitoare chem poli ia.ă ţ

Fata a privit înd r t peste um r şi a strigat peă ă ă fondul de zgomot al radioului;

— Hei, Del! Individul zice s -l dai mai încet. Ai deă gând s -l cafteşti?ă

S-a auzit scâr âind un scaun. Zgomotul radioului aţ încetat brusc şi un b rbat brunet, îndesat, cu ochii duri aă ap rut în spatele blondei. A îmbrâncit-o din calea lui cu oă mân şi s-a înfipt în fa a noastr . Era neb rbierit. Purtaă ţ ă ă pantaloni, pantofi şi un maieu.

Şi-a instalat picioarele în cadrul uşii, a respirat şuierat pe nas şi a zis:

— Şterge i-o. De abia am venit de la mas . Oţ ă nenorocit de mas . N-am chef s se ia nimeni de mine.ă ă ă

Era beat turt , dar se inea pe picioare. Roşcovanulă ţ a zis:

— Ai auzit ce i-am spus, domnule Hench. Lasţ ă radioul încet şi nu mai face scandal. Şi asta imediat.

B rbatul numit Hench a r spuns:ă ă— Ascult , m i, mur tur , şi şi-a ridicat piciorulă ă ă ă

drept, gata s -l loveasc .ă ăRoşcovanul n-a aşteptat lovitura. Corpul sl b nogă ă

s-a dat repede înapoi şi leg tura de chei aruncat a c zută ă ă pe duşumea şi-a zorn it, izbind uşa apartamentului ă 204. Mâna dreapt a f cut o mişcare rapid şi a scos ună ă ă baston de piele împletit .ă

— Pfui! a zis Hench.

A b tut aerul cu palmele, a strâns pumnii ă şi a lovit cu îndârjire în gol.

Roşcovanul l-a izbit în creştetul capului. Fata a ipat ţ din nou şi a aruncat un pahar de b utur în ă ă fa aţ

prietenului ei. N-aş putea spune de ce. Fie c acum ă nu era primejdios s-o fac , ă fie din greşeal .ă

Hench s-a întors orbit. B utura îi picura de pe fa .ă ţă Mergea împleticit. A traversat camera cu mers cl tinat,ă gata-gata s aterizeze ă în nas, la fiecare pas. Patul era l sat jos şi să -a pr buşit ă pe el. A vânt o mân sub pern .ă ă

— Aten ie, pistol! am strigat.ţ— O pot para şi pe-asta, a zis roşcovanul printre

din i, vârându-şi mâna dreapt , goal acum, sub vestaţ ă ă deschis .ă

Hench st tea jos, în genunchi. S-a sprijinit pe unulă din ei şi s-a întors. În mâna dreapt inea un pistol mic,ă ţ negru. Se holba la el. Nu-l inea de mâner, îl avea întinsţ pe palm .ă

— Arunc -l, a zis roşcovanul cu voce ferm şi aă ă intrat în camer .ă

Blonda a s rit imediat în spatele lui. Şiă -a încol cită bra ele lungi şi verzi în jurul gâtului lui, ipând cât o ineaţ ţ ţ gura. Roşcovanul s-a cl tinat, înjurând şi agitând pistolul.ă

— Omoar -l, Del! a strigat blonda. Omoar -l! ă ăHench avea o mân pe pat şi un picior pe podea.ăGenunchii îi erau îndoi i. În mâna dreapt , înţ ă

palm , inea pistolul negru şi se holba la el. S-a ridicată ţ încet şi-a bomb nit grav:ă

— sta nu-i pistolul meu.Ă

Am luat pistolul roşcovanului, care nu-i era de nici un folos, şi m-am îndep rtat, l sându-l s-o scuture peă ă blond din spatele lui, cum putea mai bine. S-a auzit oă uş trântit cu zgomot şi paşi venind spre noi.ă ă

— Arunc -l, Hench, am zis.ăŞi-a ridicat privirea spre mine. Ochii negri,

nedumeri i, au devenit deodat calmi.ţ ă— sta nu-i pistolul meu, a zis, întinzându-l spreĂ

mine ab tut. Al meu e un Colt 32 cu butoiaş.ăI-am luat pistolul din mân . N-a încercat s mă ă ă

opreasc . S-a aşezat pe pat, sc rpinându-şi încetă ă creştetul capului. În timp ce se gândea, fa a i seţ schimonosea.

— Unde dracu... şi vocea i s-a pierdut. A cl tinat din cap şi s-a crispat.ăAm privit pistolul. Se tr sese cu el. Am scosă

înc rc torul şi am num rat cartuşele prin micile g uriă ă ă ă laterale. Erau şase. Cu unul de pe eava f ceau şapte.ţ ă Pistolul era un Colt 32 automat cu opt focuri. Se tr seseă cu el.

Roşcovanul o d duse pe blond jos. O aruncase peă ă un scaun, iar el îşi ştergea o zgârietur de pe obraz.ă Ochii verzi erau posomorâ i.ţ

— Mai bine cheam poli ia, am zis. S-a tras ună ţ cartuş cu acest pistol şi e timpul s afli şi dumneata c înă ă apartamentul de vizavi e un om mort.

Hench m-a privit cu ochi de idiot şi a zis cu voce liniştit :ă

— Frate, sta pur şi simplu nu-i pistolul meu.ă

Blonda a scâncit destul de teatral şi mi-a ar tat oă gur deschis , deformat de mizerie şi cabotinism.ă ă ă Roşcovanul a ieşit încet pe uş .ă

Capitolul zece

— Împuşcat în gât cu o arm de calibru mijlociu şiă

un glonte cu vârful moale, a zis detectivul-locotenent Jesse Breeze. Cu o arm ca asta şi cartuşe cum suntă astea de-aici, şi a s ltat în palm pistolul despre careă ă Hench zisese c nu-i al lui. Glontele a luat-o în sus şi aă lovit probabil ceafa. A r mas în cap. Omul ă e mort cam de vreo dou ore. Mâinile şi fa a sunt reci; corpul mai eă ţ totuşi cald. Nu-i rigid. A fost lovit cu ceva tare înainte de a fi împuşcat. Probabil cu mânerul pistolului. Voi ce p rere ave i?ă ţ

Ziarul pe care şedea a foşnit. Şi-a scos p l ria. Şi-aă ă şters fa a şi chelia din creştetul capului. Un smoc de p rţ ă de culoare deschis în jurul cheliei era umed şi negriciosă din cauza transpira iei. Şi-a pus p l ria la loc. O panamaţ ă ă cu fundul plat, înnegrit de soare. Nu o cump rase înă ă anul acela şi probabil nici cu un an înainte.

Era un b rbat masiv, cam pântecos. Purta pantofiă maro cu alb, şosete c zute şi pantaloni albi cu dungiă negre sub iri. C maş descheiat la gât, de i se vedeaţ ă ă ă p rul roşcat de pe piept. Hain sport grosolan , deă ă ă culoarea cerului, larg în umeri, cât un garaj pentru două ă maşini. Avea vreo cincizeci de ani. Singurul lucru care- iţ sugera c e poli ist era privirea treaz şi ferm a ochiloră ţ ă ă uşor bulbuca i, de un albastru sp l cit. O privire pe care,ţ ă ă

oricine în afar de poli işti, o socotea sever . Sub ochi, înă ţ ă partea de sus a obrajilor şi pe nas, se g sea o potecă ă larg de pistrui, ca un câmp minat pe o hart de r zboi.ă ă ă

Şedeam în apartamentul lui Hench. Uşa era închis . Hench îşi pusese c maşa, iar acum îşi legaă ă absent cravata cu degetele-i groase şi boante care tremurau. Fata st tea întins pe pat. Avea un şal verdeă ă înf şurat în jurul capului, un portmoneu lâng ea şi oă ă hain scurt de veveri pe picioare. Gura îi eraă ă ţă întredeschis , fa a tras şi speriat .ă ţ ă ă

— Dac ave i impresia c individul a fost împuşcată ţ ă cu pistolul de sub pern , ă foarte bine. Se pare că aşa a fost. laĂ nu-i pistolul meu şi nimic n-o să mă facă să spun c -iă al meu.

— Presupunând că-i aşa, a zis Breeze, cum s-au întâmplat lucrurile? Cineva i-a şterpelit pistolul şi ţ i ţ l-a l sat pe acesta. ă Când şi cum? Ce fel de pistol era al dumitale?

— Noi am ieşit pe la trei şi jum tate ă să mânc mă ceva la birtul din col .ţ Pute i verifica. Probabil ţ că am l sat uşa descuiat . ă ă Ne cam place b utura. Cred ă c ă eram destul de g l gioşi. La radio ă ă se transmitea meciul de baseball. Cred că l-am închis când am plecat. Nu sunt sigur. Tu î iţ aminteşti?

S-a uitat la fata întins ă pe pat, cu fa a ţ albă şi t cut .ă ă

— Î i aminteşti, scumpo?ţFata nici nu l-a privit şi nici nu i-a r spuns.ă— E d râmat , a zis Hench. Eu am avut un pistolă ă

Colt 32, acelaşi calibru ca sta, dar un pistol cu butoiaş.ă

Un revolver, nu un pistol automat. Are o buc ic s rităţ ă ă ă la mânerul de cauciuc. Un evreu, unul Morris, mi l-a dat acum vrei trei, patru ani. Lucram împreun într-un bar.ă N-am permis, dar nici nu-l port la mine.

— Când î i place b utura şi ii un pistol sub pern ,ţ ă ţ ă mai curând sau mai târziu se alege careva cu un glonte. Ar trebui s ştii asta.ă

— Pe dracu, noi nici m car nu-l cunoaştem pe tip, aă zis Hench.

Cravata îi era înnodat acum, dar prost. Era trează de-a binelea şi tremura. S-a ridicat în picioare şi a luat o hain de la cap tul patului. A îmbr cat-o şi s-a aşezat dină ă ă nou. L-am urm rit. Îi tremurau degetele când şi-a aprinsă igara.ţ

— Nu-i ştim numele. Habar n-avem cine e. L-oi fi v zut prin hol de vreo dou , trei ori, dar nici m car n-aă ă ă vorbit cu mine. Presupun c despre el e vorba.ă

— E individul care locuia vizavi, a zis Breeze. Şi-acum s v d, meciul sta de baseball e o retransmitereă ă ă din studio?

— Se transmite la trei, a zis Hench. S zicem, de laă trei pân la patru şi jum tate, uneori chiar mai târziu. Noiă ă am ieşit din cas cam pe la a doua jum tate a celui de-ală ă treilea serviciu. Am lipsit cam un serviciu şi jum tate,ă poate dou . Dou zeci de minute, poate juma' de or . Nuă ă ă mai mult.

— Cred c a fost împuşcat tocmai înainte de aă pleca voi, a zis Breeze. Radioul a acoperit zgomotul pistolului. A i l sat probabil uşa descuiat . Sau chiarţ ă ă deschis .ă

— S-ar putea, a zis Hench cu un aer obosit. Tu î iţ aminteşti, drag ?ă

Fata de pe pat a refuzat din nou s -i r spund , sauă ă ă m car s -l priveasc . Breeze a reluat:ă ă ă

— A i l sat uşa deschis sau descuiat . Criminalulţ ă ă ă v-a auzit ieşind. A intrat în apartament, vrând s scapeă de pistol. A v zut patul l sat jos, s-a apropiat şi aă ă strecurat pistolul sub pern . Imagina i-v ce surpriz :ă ţ ă ă acolo îl aştepta un alt pistol. L-a luat cu el. Dacă inten iona s scape de pistol, de ce nu l-a l sat la loculţ ă ă crimei? De ce s rişte intrând într-un apartament str in?ă ă Asta n-o pricep eu!

Din col ul canapelei de lâng fereastr , undeţ ă ă şedeam, mi-am spus şi eu p rerea:ă

— S presupunem c ieşise ă ă ş i încuiase apartamentul lui Phillips înainte de-a se gândi s scapeă de pistol. Revenindu-şi dup şocul pricinuit de crim , s-aă ă trezit în hol cu arma crimei în mân . A vrut s scape deă ă ea rapid. Atunci, dac uşa lui Hench era deschis şi el îiă ă auzise ieşind şi mergând pe hol...

Breeze a privit la mine scurt şi a morm it:ă— Nu zic c nu-i aşa. M gândeam şi eu la fel. ă ăŞi-a îndreptat din nou aten ia spre Hench.ţ— Deci, dac se dovedeşte c staă ă ă -i pistolul cu

care a fost ucis Anson, trebuie s d m de urma pistoluluiă ă dumitale. În timp ce vom face asta, trebuie s v avem,ă ă pe dumneata şi pe domnişoara, la îndemân . În elegi,ă ţ desigur?

Hench a zis:

— N-ave i voi oameni care s m fac s spunţ ă ă ă ă altfel.

— Putem oricând încerca, a ad ugat Breeze cuă blânde e. Şi-am putea începe chiar acum.ţ

S-a ridicat şi a f cut vânt pe duşumea ziareloră mototolite de pe scaun. S-a dus la uş . Acolo s-a întorsă s se uite la fata de pe pat.ă

— Te sim i bine, surioar , ori s chem o infirmier ?ţ ă ă ăFata nu i-a r spuns. Hench a zis:ă— Trebuie s beau ceva. Neap rat trebuie s beau.ă ă ă— Nu atâta timp cât te supraveghez eu, a precizat

Breeze şi a ieşit pe uş .ăHench a traversat camera, a dus o sticl la gur şiă ă

s-a auzit b utura gâlgâind. A l sat jos sticla, a privit la ceă ă mai r m sese şi s-a dus spre fat . A înghiontit-o în um r.ă ă ă ă

— Trezeşte-te şi bea ceva, a morm it c tre ea. ă ăFata se uita fix în tavan. Nu i-a r spuns şi nici nu i-aă

dat de în eles c -l auzise.ţ ă— Las-o în pace, am intervenit. E şocat . ăDup ce-a terminat ce era în sticl , Hench a pus-oă ă

cu grij jos. S-a mai uitat o dat la fat , apoi i-a întorsă ă ă spatele şi a r mas cu ochii încrunta i, privind iaă ţ duşumea.

— P cat c nu-mi pot aminti mai bine, a zis el înă ă şoapt .ă

Breeze s-a reîntors în camer înso it de un poli istă ţ ţ tinerel, cu mutr de boboc, îmbr cat în haine civile.ă ă

— Locotenentul Spangler. O s te duc jos. Mergi,ă ă nu?

Hench s-a întors la pat şi a zgâl âit-o pe fat deţ ă umeri.

— Scoal , feti o. Trebuie s plec m.ă ţ ă ăFata şi-a întors ochii f r s -şi mişte capul şi l-aă ă ă

privit cu indiferen . Apoi şi-a s ltat umerii de pe pat şi aţă ă pus o mân sub ea, şi-a coborât picioarele de pe pat,ă c lcând cu piciorul drept de parc îi era amor it.ă ă ţ

— ine-te bine, feti o, ştii tu cum e, a zis Hench.Ţ ţFata şi-a dus o mân la gur şi şi-a muşcată ă

încheietura degetului mic, uitându-se absent la Hench.ă Şi-a îndreptat brusc mâna spre ea şi l-a lovit în fa , cât aţă putut de tare. Dup aceea a ieşit pe uş , aproape fugind.ă ă

Hench a r mas o vreme nemişcat. Afar se auzeaă ă un zgomot confuz de oameni şi maşini. Hench a ridicat din umeri şi şi-a îndreptat spinarea. Şi-a plimbat privirea încet prin camer , ca şi cum se aştepta s n-o mai vadă ă ă curând, sau poate niciodat . Dup aceea a ieşit pe lângă ă ă detectivul cu mutr de boboc. A ieşit şi detectivul. Uşa s-ăa închis. Zgomotul de afar devenise mai slab. Breeze şiă cu mine st team jos, uitându-ne unul la altul cuă am r ciune.ă ă

Capitolul unsprezece

Dup ă ce s-a plictisit privindu-m , Breeze şi-a scosă

o havan din buzunar. A spintecat banda de celofan cuă un cu it, i-a aranjat vârful şi a aprins-o cu grij , r sucind-ţ ă ăo prin flac r . A inut chibritul aprins pu in mai departe înă ă ţ ţ timp ce privea gânditor în gol, a tras din havan ,ă asigurându-se c ardea cum îi place lui.ă

A stins apoi foarte încet chibritul şi s-a întins s -lă pun pe pervazul ferestrei deschise. S-a uitat din nou laă mine.

— Noi doi o s ne-n elegem.ă ţ— E-n regul , am r spuns.ă ă— Nu prea crezi. Dar o s ne în elegem. Nu c mi-ă ţ ă

ai c zut, aşa, deodat , cu tronc. Dar aşa lucrez eu. Cuă ă c r ile pe fa . Lucid. F r zarv . Nu ca tipa de-aici. Tipeă ţ ţă ă ă ă de-alde astea îşi petrec via a c utându-şi singureţ ă beleaua şi, când o g sesc, vina este a primului individ peă care pun mâna.

— sta i-a dat câ iva gologani, am zis. Nu de ajunsĂ ţ ca s -l iubeasc cine ştie cât.ă ă

— Dup câte v d, te pricepi la dame.ă ă— Tocmai fiindc nu ştiu prea multe despre ele m-aă

ajutat în meserie. Am o minte lipsit de prejudec i.ă ăţA dat din cap examinându-si vârful havanei. A scos

o bucat de hârtie din buzunar şi a citit.ă

— Delmar B. Hench, patruzeci şi cinci de ani, barman, şomer. Maybelle Masters, 26 de ani, dansatoare. Asta e tot ce ştiu despre ei. Presimt c nu sunt preaă multe de aflat.

— Nu crezi c el l-a împuşcat pe Anson? amă întrebat.

Breeze m-a privit f r nici o pl cere.ă ă ă— Abia am venit, amice.A scos o carte de vizit din buzunar şi a citit:ă

„James B. Pollock, Societate de Asigurare, Agent de teren”. Ce zici de asta?

— Într-un asemenea cartier, nu e bine s - iă ţ foloseşti propriul nume. Nici Anson nu şi l-a folosit pe-al lui.

— Ce-i cu cartierul?— Tot ce vrei şi ce nu vrei, am r spuns.ă— Aş vrea s aflu ce ştii despre tipul mort.ă— i-am mai spus.Ţ— Spune-mi înc o dat . Mi se spun atâtea lucruriă ă

c le încurc.ă— Ştiu ce scrie pe cartea lui de vizit . Îl cheamă ă

George Anson Phillips şi se d dea drept detectivă particular. Era în fa a biroului meu când m-am dus laţ mas . M-a urm rit prin centrul oraşului, pân în holulă ă ă hotelului Metropole. Eu l-am atras acolo. Am stat cu el de vorb şi a recunoscut c m urm rea, dorind s afle dacă ă ă ă ă ă sunt destul de iste ca s lucr m împreun . Gogoşi,ţ ă ă ă bineîn eles. Probabil nu era înc hot rât ce s fac şiţ ă ă ă ă aştepta un prilej care s -i dea brânci. Zicea c avea ună ă caz şi c îi era team . Ar fi vrut s se asocieze cu cinevaă ă ă

cu o experien mai bogat decât a lui, asta, fireşte, înţă ă cazul c s-ar putea spune c el avea ceva experien .ă ă ţă Dup cum ac iona, nu p rea s aib .ă ţ ă ă ă

— Şi singurul motiv pentru care te-a ales pe dumneata, este c acum şase ani ai lucrat la un caz înă Ventura, în timp ce el era ajutor de şerif acolo.

— Exact.— Dar nu trebuie s st rui, a zis Breeze calm.ă ă

Oricând vrei, po i oferi o versiune mai bun .ţ ă— E destul de bun . Vreau s spun c e destul deă ă ă

bun , în sensul c e destul de proast ca s fieă ă ă ă adev rat .ă ă

Şi-a leg nat uşor capul mare şi greoi.ă— Ce crezi despre toate astea? a întrebat.— Te-ai interesat de adresa biroului lui Phillips? A cl tinat din cap.ă— Dup p rerea mea, vei afla c l-au angajată ă ă

pentru c era naiv. A fost angajat ca s ia acestă ă apartament sub nume fals şi s fac ceva ce s-a dovedită ă a nu-i fi pe plac. S-a speriat. Avea nevoie de un prieten care s -l ajute. Faptul c s-a oprit la mine dup atât deă ă ă mult timp şi având atât de pu ine informa ii despre mine,ţ ţ e o dovad c nu cunoştea prea mul i detectivi.ă ă ţ

Breeze şi-a scos batista. Şi-a şters din nou fa a şiţ capul.

— Dar asta nu explic de ce a trebuit s teă ă urm reasc , aşa ca un c eluş pierdut, în loc s meargă ă ăţ ă ă direct la uşa biroului dumitale şi s intre.ă

— Nu. Nu explic .ă— Po i s explici dumneata?ţ ă

— Nu. Nu întru totul.— Ei, bine, şi totuşi cum ai explica-o?— Am explicat-o aşa cum am crezut eu: nu era

hot rât dac s -mi vorbeasc sau nu. Aştepta ceva careă ă ă ă s -l determine. L-am determinat eu intrând în vorb cuă ă el.

— Asta-i o expresie foarte simpl . Atât de simpl că ă ă nu ine.ţ

— Poate c ai dreptate.ă— Şi, drept rezultat al acestei scurte conversa iiţ

într-un hol de hotel, tipul acesta cu totul str in te invitaă în apartamentul lui, dându- i cheia. Pentru c vrea sţ ă ă stea de vorb cu dumneata.ă

— Da.— De ce nu i-a vorbit atunci?ţ— Aveam o întâlnire.Am dat afirmativ din cap.— În eleg. La ce caz lucrezi?ţAm cl tinat din cap f r s r spund.ă ă ă ă ă— E vorba de o crim . Va trebui s -mi spui. ă ăAm cl tinat iar şi din cap. El s-a înroşit pu in.ă ă ţ— Ascult , a zis cu fermitate, trebuie ă să-mi spui.— Te rog s m scuzi, Breeze. Dar dup cum auă ă ă

mers lucrurile pân acum, nu sunt convins de asta.ă— Cred c ştii c te pot b ga în închisoare caă ă ă

martor, a zis el calm.— Pe ce temei?— Pe temeiul c eşti cel care a g sit cadavrul, c i-ă ă ă ţ

ai dat un nume fals în fa a administratorului de aici şi cţ ă

nu prezin i o relatare satisf c toare privind rela iileţ ă ă ţ dumitale cu victima.

— Chiar ai de gând s-o faci? A zâmbit posomorât.— Ai vreun avocat?— Cunosc mai mul i avoca i. Dar nu am avocatţ ţ

personal.— Câ i comisari cunoşti personal?ţ— Nici unul. Adic am vorbit cu trei, dar s-ar puteaă

s nu-şi aminteasc de mine.ă ă— Dar ai ceva rela ii la prim rie sau în alt parte?ţ ă ă— Povesteşte-mi şi mie despre ele. Tare aş vrea să

ştiu şi eu, am r spuns.ă— Ascult , amice, a zis el cu toat seriozitatea, nuă ă

se poate s n-ai niscaiva prieteni pe undeva. În modă sigur.

— Am un bun prieten în biroul şerifului, dar n-aş vrea s -l amestec în asta.ă

A ridicat din sprâncene.— De ce? Poate c o s ai nevoie de prieteni. Oă ă

vorb bun spus de un poli ist cinstit valoreaz mult.ă ă ă ţ ă— E vorba de un prieten apropiat. Nu vreau să

profit de pe urma lui. Dac dau de belea, nu vreau să ă aib necazuri din pricina mea.ă

— Cum stai cu biroul de criminalistic ?ă— Acolo e Randall. Dac mai lucreaz la Sec iaă ă ţ

Criminalistic . Am colaborat cu el la un caz, pe vremuri.ă Dar nu m prea simpatizeaz .ă ă

Breeze a oftat. Şi-a mişcat picioarele pe duşumea, f când s foşneasc ziarele pe care le d duse jos de peă ă ă ă scaun.

— E adev rat ce-mi spui sau încerci s faci peă ă şmecherul? M refer la grangurii de care zici c habar n-ă ăai.

— E adev rat. Dar folosesc adev rul în modă ă inteligent.

— Nu e inteligent s zici totul dintr-o dat .ă ă— Eu cred c e.ăŞi-a pus o mân mare, pistruiat , peste maxilar şi aă ă

strâns. Când şi-a luat mâna, avea pe obraz pete roşii, rotunde din cauza ap s rii degetelor. Le-am urm rit cumă ă ă dispar.

— De ce nu te duci acas s laşi omul s lucreze? aă ă ă întrebat sup rat.ă

M-am ridicat, am dat din cap şi m-am îndreptat spre uş . L-am auzit în spatele meu zicând:ă

— D -mi adresa de-acas . ă ăI-am dat-o. A notat-o.— La revedere, a zis cu glas trist. S nu p r seştiă ă ă

oraşul. O s avem nevoie de o declara ie... poateă ţ disear .ă

Am plecat. Afar pe palier se g seau doi poli işti înă ă ţ uniform . Uşa de vizavi era deschis şi un b rbat încă ă ă ă mai lucra în untru, luând amprente. La parter, în hol, amă mai întâlnit doi poli işti. Nu l-am v zut pe administratorulţ ă roşcovan. Am ieşit pe uşa din fa . O ambulan seţă ţă îndep rta de bordur . Grupuri de oameni st teau peă ă ă

ambele p r i ale str zii, dar nu atât de mul i ca în alteă ţ ă ţ cartiere.

Am pornit în grab pe trotuar. Un b rbat mă ă -a înşf cat de bra şi mă ţ -a întrebat:

— Ce s-a întâmplat, nene?Mi-am smucit bra ul ca s scap, f r s -l privescţ ă ă ă ă

sau s spun ceva. Mi-am continuat drumul spre loculă unde-mi parcasem maşina.

Capitolul doisprezece

Era ora şapte f r un sfert când am intrat în birou.ă ă

Am aprins lumina şi am ridicat o bucat de hârtie de peă podea. Era un aviz de la Serviciul de Mesagerii Green Feather, prin care m anun a c am un colet şi c îmi vaă ţ ă ă fi predat la cerere, la orice or din zi sau din noapte. L-ăam pus pe masa de lucru, mi-am scos haina şi am deschis ferestrele. Am luat o sticl de o jum tate de litruă ă de whisky Old Taylor, din sertarul de jos al biroului, şi am b ut plimbându-l prin gur . M-am aşezat apoi inândă ă ţ gâtul sticlei r coroase în mân şi întrebându-m cum m-ă ă ăaş sim i dac aş fi detectiv la Sec ia Criminalistic şi aşţ ă ţ ă g si cadavre şi nu mi-ar p sa. N-ar fi nevoie s sp lă ă ă ă putina şi s şterg clan a. N-ar fi nevoie s chibzuiesc laă ţ ă cât de multe informa ii s dau f r s prejudiciez clientul,ţ ă ă ă ă cât s deschid gura f r s -mi fac mie prea mult r u. M-ă ă ă ă ăam gândit c totuşi nu mi-ar pl cea.ă ă

Am tras telefonul spre mine, am privit la num rulă de pe aviz şi am sunat. Mi-au zis c -mi pot trimite coletulă imediat. Am r spuns c -l aştept.ă ă

Afar se întuneca. Zgomotul circula iei se potoliseă ţ întrucâtva. Aerul ce intra prin fereastra deschis aveaă parc un miros obosit de sfârşit de zi, plin de gaze deă eşapament, de c ldura zidurilor şi a trotuarelor încinse,ă de mirosul mânc rurilor dintr-o mie de restaurante. Dacă ă

aveai nas de câine de vân toare, sim eai mirosul specifică ţ de cotoi, emanat de eucalip i pe vreme c lduroas ,ţ ă ă venind dinspre colinele Hollywood-ului.

Fumam. Zece minute mai târziu a b tut cineva laă uş . Am deschis-o unui b iat cu şapc de uniform , careă ă ă ă mi-a luat semn tura şi mi-a înmânat un colet mic, p trat,ă ă nu mai lat de şase centimetri, sau nici m car atât. I-amă dat b iatului zece cen i şi am ascultat cum se-ntorceaă ţ spre lift, fluierând.

Eticheta purta numele şi adresa mea, scrise în cerneal cu litere de tipar, imitând foarte exactă caracterele maşinii de scris, dar mai mari şi mai sub iri.ţ Am t iat sfoara care inea eticheta pe cutie şi amă ţ desf cut hârtia maro, sub ire. În untru se g sea o cutieă ţ ă ă de carton ieftin, lipit pe deasupra cu hârtie maro şiă purtând inscrip ia ţ Made în Japan. Era tipul acela de cutie pe care-l po i g si în orice magazin japonez, ca s puiţ ă ă în untru un bibelou sau o buc ic de jad. Capacul seă ăţ ă închidea etanş. L-am deschis şi am dat peste foi şiţă vat .ă

Dup ce am înl turat toate astea, am v zut oă ă ă moned de aur, cam de m rimea unei jum t i de dolar,ă ă ă ăţ str lucitoare de parc tocmai ieşise de la pres .ă ă ă

Fa a dinspre mine ar ta un vultur cu aripile întinse,ţ ă cu un scut drept piept şi cu ini ialele E.B. stan ate peţ ţ aripa stâng . În jurul acestora un cerc, iar între cerc şiă marginea nezim at a monedei, inscrip ia „E PLURIBUSţ ă ţ UNUM”. Pe margine era data: 1787.

Am întors moneda în palm . Era grea şi rece; mi s-ăa umezit palma sub ea. Fa a cealalt ar ta soareleţ ă ă

r s rind sau apunând în spatele unui vârf de munte. Maiă ă erau dou cercuri concentrice, alc tuite dintr-un desenă ă asem n tor frunzelor de stejar, şi înc o inscrip ie înă ă ă ţ latineşte: NOVA EBORACA COLUMBIA EXCELSIOR. Pe marginea monedei, cu litere de tipar mai mici, numele BRASHER.

Priveam un dublon Brasher.În cutie nu mai era nimic altceva; nici în hârtie, şi

nici pe hârtie. Literele de tipar scrise de mân nu-miă spuneau nimic. Nu cunoşteam pe nimeni care să obişnuiasc s scrie astfel.ă ă

Am umplut pân la jum tate o pung goal deă ă ă ă tutun. Am înf şurat bine moneda în foi şi am pus oă ţă band de gum în jurul ei. Am vârât-o în tutunul dină ă pung , apoi am mai pus tutun deasupra. Am închisă punga şi am b gat-o în buzunar. Am încuiat hârtia,ă sfoara şi eticheta într-o cutie de clasoare, m-am aşezat din nou jos şi am format num rul lui Elisha Morningstar.ă A sunat de vreo opt ori. La cel lalt cap t al firului n-aă ă r spuns nimeni. Nu m prea aşteptam la asta. Am închisă ă telefonul, am c utat în carte la Elisha Morningstar şi amă v zut c nu avea telefon acas în Los Angeles sau înă ă ă oraşele învecinate care erau în cartea de telefon.

Am scos din birou un toc de pistol de prins la um r,ă mi l-am legat şi am vârât în el un Colt 38 automat. Mi-am pus p l ria şi haina, am închis din nou fereastra, am pusă ă sticla de whisky la loc şi am stins luminile. Tocmai tr sesem z vorul de la uşa biroului, când a sunată ă telefonul. Mi s-a p rut sinistru. M-am oprit încordat şiă agitat, cu buzele strânse într-un fel de rictus. În spatele

ferestrei închise, ardeau luminile de neon. Aerul mi s-a p rut în buşitor. Coridorul de afar era liniştit. Telefonulă ă ă suna în întuneric, tare şi neîntrerupt.

M-am întors, m-am rezemat de birou şi am ridicat receptorul. Am auzit un c nit şi un bâzâit pe fir şi nimicţă ă altceva. Am ap sat pe butonul de leg tur şi amă ă ă aşteptat. Nici eu nu ştiam ce aştept.

Telefonul a sunat din nou. Am scos un sunet din gât şi l-am pus din nou la ureche, f r s zic ceva.ă ă ă

T ceam amândoi, poate la distan de kilometriă ţă unul de cel lalt, fiecare inând în mân receptorul,ă ţ ă respirând, ascultând şi neauzind nimic, nici m cară r suflarea. Dup o vreme, care mi s-a p rut foarteă ă ă îndelungat , am auzit o şoapt îndep rtat zicând stins,ă ă ă ă f r nici o modula ie:ă ă ţ

— N-o s - i fie bine, Marlowe.ă ţApoi din nou un c nit şi bâzâit pe fir. Am închisţă ă

telefonul, am traversat biroul şi am ieşit.

Capitolul treisprezece

M-am îndreptat spre vest, pe Sunset, am mers la

întâmplare cale de câteva cvartale, f r s fiu sigur dacă ă ă ă eram sau nu urm rit. Am parcat lâng un magazin şi amă ă intrat s dau un telefon. Am vârât fisa şi am cerută operatoarei de la interurban un num r din Pasadena. Mi-ăa spus câte monede s introduc în aparat.ă

Vocea care a r spuns la telefon era aspr şi rece.ă ă— Reşedin a doamnei Murdock.ţ— Aici Philip Marlowe. Cu doamna Murdock, v rog.ăMi s-a spus s aştept. O voce slab , dar foarteă ă

clar , a întrebat:ă— Domnul Marlowe? Doamna Murdock se

odihneşte. Pute i s -mi spune i mie despre ce e vorba?ţ ă ţ— Nu trebuia s -i fi spus nimic.ă— Eu? Cui?— Tipului luia smucit în batista c ruia plângi.ă ă— Cum îndr zneşti?ă— E-n regul . Acum d -mi-o pe doamna Murdock.ă ă

Trebuie s vorbesc cu ea.ă— Foarte bine. O s -ncerc.ăVocea slabă şi clară s-a îndep rtat.ă Din nou am

avut ce aştepta. Probabil a trebuit s-o ridice pe perne, s -iă smulgă sticla de Porto din mâna ei b trână ă şi aspră şi s -iă dea telefonul. Deodată cineva şi-a dres vocea la

telefon. P reaă un m rfară care trece printr-un tunel. Aici doamna Murdock.

— A iţ putea identifica proprietatea despre care vorbeam azi-diminea ,ţă doamnă Murdock? Vreau s zic,ă a iţ putea-o deosebi dintre multe altele asem n toare?ă ă

— P i,ă mai sunt altele la fel?— Probabil. Duzini, sute după câte ştiu eu. Oricum

duzini. Bineîn eles,ţ nu ştiu unde sunt.S-a auzit o tuse.— De fapt, nu ştiu prea multe despre ea. Nu cred

că aş putea-o identifica. Dar aceasta fiind situa ia...ţ— Aici voiam să ajung, doamnă Murdock. S-ar

p reaă că identificarea obiectului depinde de cunoaşterea istoricului lui, când era încă în posesia dumneavoastr .ă Un istoric care să fie cel pu in conving tor.ţ ă

— Da, cred c-ar fi. De ce? Ştii unde este?— Morningstar pretinde că a v zută moneda. Zice

că i-a fost oferită spre vânzare... Întocmai cum b nuia i.ă ţ N-a vrut să o cumpere. Zice că vânz torul nuă era femeie. Dar asta nu înseamnă nimic, deoarece descrierea insului care ar fi venit la el, atât de am nun ită ţ f cut ,ă ă putea să fie o n scocireă de-a lui sau să fie descrierea unei persoane cunoscute. Cu alte cuvine, vânz torulă putea fi tot atât de bine şi o femeie.

— În eleg,ţ dar acum faptul nu mai are importan .ţă— Nu mai are importan ?ţă— Nu. Ai altceva s -miă comunici?— Încă o întrebare. Cunoaşte iţ un tinerel blond, pe

nume George Anson Phillips? Destul de solid, cu un costum maro şi o p l rie cu calot plat şi boruriă ă ă ă

întoarse, cu o panglic de culoare deschis . O purtaă ă ast zi. Pretindea c -i detectiv particular.ă ă

— Nu-l cunosc. De unde s -l cunosc?ă— Nu ştiu. Intr şi el în joc pe undeva. Cred c aă ă

încercat s vând marfa. Morningstar a vrut s -iă ă ă telefoneze dup ce am plecat eu. M-am furişat înapoi înă biroul lui şi am tras cu urechea.

— Ce-ai f cut?ă— M-am furişat.— Te rog, nu m lua în zeflemea, domnuleă

Marlowe. Altceva?— Da. Am c zut de acord s -i pl tesc luiă ă ă

Morningstar 1000 de dolari pentru restituirea obiectului. El zicea c -l poate ob ine pentru 800...ă ţ

— Aş putea s te întreb de unde aveai de gând să ă faci rost de bani?

— P i, vorbeam şi eu aşa. Morningstar e un tipă şiret. Asta-i limba pe care o în elege. Şi-apoi, poate voia iţ ţ dumneavoastr s pl ti i. N-aş vrea s v conving eu. A iă ă ă ţ ă ă ţ putea merge oricând la poli ie. Dar dac , din anumiteţ ă motive, n-a i vrea s merge i la poli ie, singura cale s -lţ ă ţ ţ ă redobândi i ar fi s -l cump ra i.ţ ă ă ţ

Aş fi continuat probabil mult vreme în felul acesta,ă neştiind exact ce voiam s zic, dac nu m-ar fi oprit ună ă zgomot ca un l trat de foc .ă ă

— Toate acestea sunt inutile acum, domnule Marlowe. M-am hot rât s renun la serviciile dumitale.ă ă ţ Moneda mi-a fost restituit .ă

— R mâne i la telefon un minut, am zis.ă ţ

Am pus receptorul jos şi am deschis uşa cabinei. Mi-am scos capul afar şi mi-am umplut pieptul cu ceeaă ce trecea drept aer în pr v lie. Nu m b ga nimeni înă ă ă ă seam . Patronul, într-un halat albastru deschis, t if suiaă ă ă peste masa la care se vindeau havane. Vânz torul sp laă ă pahare la chiuvet . Dou fete în pantaloni marin reştiă ă ă jucau popice la un aparat. Un tip înalt, sub ire, într-oţ c maş neagr şi un fular galben deschis, se uita laă ă ă revistele de pe raft. Nu p rea un r uf c tor.ă ă ă ă

Am închis uşa cabinei, am ridicat receptorul şi am zis:

— Un şobolan îmi rodea piciorul. Acum totul e în ordine. Zicea i c l-a i redobândit. Chiar aşa? Cum?ţ ă ţ

— Sper c nu eşti prea dezam git, a r spuns voceaă ă ă ei intransigent de bariton. Situa ia este cam penibil .ă ţ ă Poate m hot r sc s - i explic, poate nu. Ar fi bine să ă ă ă ţ ă treci pe aici mâine diminea . Întrucât nu vreau sţă ă continui cercet rile, vei re ine avansul drept onorariu.ă ţ

— Sta i s m l muresc. Chiar a i primit înapoiţ ă ă ă ţ moneda – nu doar o promisiune, pur şi simplu?

— Bineîn eles c nu. Şi încep s obosesc. Aşa cţ ă ă ă dac dumneata...ă

— Un moment, doamn Murdock. N-o s fie chiară ă atât de simplu. S-au întâmplat multe lucruri.

— O s -mi vorbeşti despre ele mâine diminea ,ă ţă mi-a t iat-o ea scurt şi a închis telefonul.ă

Am ieşit din cabin şi am aprins o igar , dară ţ ă degetele stângace nu m prea ascultau. Am f cut caleă ă întoars prin magazin. Patronul era singur acum. Ascu eaă ţ

foarte concentrat un creion cu un briceag mic, încruntându-se.

— Ave i un creion ascu it foarte dr gu , i-am zis eu.ţ ţ ă ţŞi-a ridicat privirea, surprins. Fetele de la aparatul

de jucat popice m-au privit şi ele surprinse. M-am dus şi m-am uitat în oglinda din spatele tejghelei. Şi eu ar tamă surprins.

M-am aşezat pe unul din taburete şi am zis:— Un scotch dublu. Vânz torul m-a privit mirat.ă— Îmi pare r u, domnule, aici nu-i bar. Pute iă ţ

cump ra o sticl la raionul de b uturi.ă ă ă— Aşa este. Adic nu este. Am avut un şoc. Suntă

pu in buim cit. D -mi o ceaşc de cafea slab şi unţ ă ă ă ă sandviş cu şunca foarte sub ire pe pâine veche. Nu, maiţ bine nu mai m nânc. La revedere.ă

M-am dat jos de pe taburet şi m-am îndreptat spre uş , într-o linişte la fel de grea ca zgomotul unei tone deă c rbuni, r sturnate pe un tobogan. B rbatul în c maşă ă ă ă ă neagr şi fular galben rânjea la mine peste ă New Repulic.

— Ar trebui s te laşi de femei şi s te apuci deă ă altceva, i-am zis eu, doar aşa ca s par prietenos.ă

Am ieşit afar . Cineva în spatele meu a zis:ă— E plin Hollywood-ul cu de-alde ştia.ă

Capitolul paisprezece

Se pornise un vânt puternic şi uscat. Vârfurile

copacilor se cl tinau, aruncând în lumina felinarelor deă pe strad umbre ca o lav ce se târ şte. Am întorsă ă ă maşina şi am luat-o din nou spre est.

Muntele de pietate era pe Santa Monica, lângă Wilcox, o c su veche, liniştit , peste care valurileă ţă ă timpului trecuser uşor. În vitrin se g seau de toate: deă ă ă la muşte de prins p str vi în cutii înguste de lemn, laă ă flaşnete portabile şi c rucioare de copii pliante, aparateă de fotografiat cu lentil de zece centimetri, lorniete deă sidef în casete de pluş decolorat, Colturi-Frontier calibru 44, cu un singur foc, model care se mai fabric doară pentru poli iştii din vest, pe care bunicii i-au înv at cumţ ăţ s pun piedic şi s împuşte tr gând cocoşul înapoi.ă ă ă ă ă

Am intrat în pr v lie. Un clopo el a sunat deasupraă ă ţ capului. Cineva, departe în spate, şi-a târşâit picioarele şi şi-a suflat nasul. Un evreu b trân cu o tichie neagr aă ă ap rut în spatele tejghelei, zâmbindu-mi pe deasupraă ochelarilor.

Mi-am scos punga de tutun, din ea dublonul Brasher şi l-am pus pe tejghea. Vitrina din fa era deţă sticlă transparentă şi mă sim eamţ gol-golu .ţ Nu era nici o c m ruă ă ţă lambrisată cu scuip toriă lucrate de mân ,ă şi nici uşi care să se închidă automat. Evreul a luat moneda în palm .ă

— Aur, nu-i aşa? Aduni aur, a zis el clipind.

— Dou zeciă şi cinci de dolari. Nevasta şi copiii sunt fl mânzi.ă

— Oi, asta-i îngrozitor. Aur, se pare, dup greutate.ă Ar putea fi aur curat, sau şi platin .ă

A cânt rit-oă nep s toră ă pe o balanţă mic .ă— E aur. Deci ai nevoie de zece dolari?— Dou zeciă şi cinci de dolari.— Ce să fac eu cu ea pentru dou zeciă şi cinci de

dolari? S-o vând, poate? Are aur în valoare de vreo cincisprezece dolari. Foarte bine? Cincisprezece dolari.

— Ave iţ un seif bun?— Domnule, în negustoria asta se g sescă cele mai

bune seifuri ce se pot cump ra.ă Nu- i ţ face griji. Cincisprezece dolari, da?

— Face i chitan .ţ ţăA scris-o în parte cu stiloul, în parte cu limba, l-am

dat numele adev rat şi adresa. Bristol Apartments, 1624ă North Bristol Avenue, Hollywood.

— Sta i într-un asemenea cartier şi împrumuta iţ ţ cincisprezece dolari, a zis evreul cu glas trist şi a rupt jum tatea mea de chitan şi mi-a num rat banii.ă ţă ă

M-am dus pe jos pân la pr v lia din col şi amă ă ă ţ cump rat un plic. Am împrumutat un stilou şi mi-amă expediat mie însumi chitan a de amanetare.ţ

Eram cu stomacul gol. M-am dus la Vine s m nâncă ă şi dup aceea am plecat din nou spre centrul oraşului cuă maşina. Vântul mai b tea înc , mai uscat ca oricând.ă ă Volanul p rea nisipos în mâinile mele, iar eu îmi sim eamă ţ n rile uscate.ă

Luminile erau aprinse ici şi colo în cl dirile înalte.ă Cl direa verde-crom de la col ul dintre Ninth şi Hillă ţ str lucea de lumin . În Belfont Building câteva ferestreă ă erau luminate ici şi colo, dar nu multe. Acelaşi b trână hodorogit, gata s intre în istorie, şedea în lift pe ă o bucat de pânz de sac împ turit , privind drept înainte,ă ă ă ă cu ochi lipsi i de expresie.ţ

— Nu ştii unde-l pot g si pe administratorul cl dirii?ă ăŞi-a întors capul încet şi a privit pe lâng um rulă ă

meu.— Am auzit c în New York exist lifturi care vâjâie.ă ă

Fac câte treizeci de etaje deodat . Au vitez mare. Aşa-iă ă la New York.

— La naiba cu New York-ul. Mie îmi place aici.— Trebuie un om priceput s conduc lifturile aleaă ă

iu i!ţ— Nu- i f iluzii, t ticule. To i deştep ii ia nu facţ ă ă ţ ţ ă

altceva decât s apese pe butoane. Zic „Bun diminea a,ă ă ţ domnule cutare”, şi-şi privesc aluni ele în oglinda din lift.ţ La o rabl ca asta e nevoie de un om ca s-o porneşti. Eştiă mul umit?ţ

— Muncesc dou sprezece ore pe zi. Şi sunt bucurosă c o pot face.ă

— S nu te aud cei de la sindicat.ă ă— Ştii ce pot s fac ia de la sindicat?ă ă ăAm cl tinat din cap c nu ştiu. Mi-a spus el. Şi-aă ă

coborât apoi ochii şi m-a privit.— Nu te-am v zut pe undeva?ă— Te-am întrebat de administrator, am zis eu încet.

— Acum un an şi-a spart ochelarii. Era cât p-aci să râd. Cred c-am şi râs.

— Unde l-aş putea g si la ora asta? ăM-a privit ceva mai de-a dreptul.— Oh, administratorul cl dirii? Trebuie s fie acas ,ă ă ă

nu?— Desigur. Probabil. Sau a plecat la cinema. Dar

unde st ? Cum îl cheam ?ă ă— Ave iţ nevoie de ceva?— Da.Mi-am strâns pumnii în buzunar şi m-am ab inut sţ ă

nu strig.— Vreau adresa unuia dintre chiriaşi Cei a c ruiă

adresă o vreau nu-i trecut în cartea de telefon. Adresa de-acas .ă Adică unde locuieşte când nu e la birou. În elegi,ţ adresa de-acas .ă

Mi-am scos mâinile din buzunar şi am descris o formă în aer, scriind rar literele a-c-a-s- .ă

— Care chiriaş?Întrebarea era aşa de direct ,ă că m-a c lcată pe

nervi.— Domnul Morningstar.— Nu-i acas .ă E încă la birou.— Eşti sigur?— Foarte sigur. Nu prea observ eu oamenii. Dar el

e b trână ca şi mine şi-l observ. N-a coborât înc .ăAm urcat în lift şi am zis „opt”.A închis uşile şi am pornit greu în sus. Nu s-a mai

uitat la mine. Când s-a oprit liftul şi am ieşit, nici n-a vorbit şi nici nu m-a privit. Privea în gol, adus de spate,

pe pânza de sac de pe taburetul de lemn. Când am dat col ulţ coridorului, mai şedea acolo. Pe faţă îi revenise expresia aceea absent .ă

La cap tulă coridorului erau două uşi luminate. Singurele care se vedeau. M-am oprit în fa aţ lor s -miă aprind o igarţ ă şi să ascult, dar n-am auzit nici un semn de via .ţă Am deschis uşa pe care scria Intrare şi am p şită într-un birou îngust, cu o m suă ţă pentru maşina de scris. Uşa de lemn era încă întredeschis . M-amă apropiat, am cioc nită şi am zis:

— Domnule Morningstar.Nici un r spuns.ă Linişte. Nici m cară o r suflare.ă Mi

s-a f cută p rulă m ciuc .ă ă M-am dat după uş .ă Lumina din tavan str luceaă pe învelişul de sticlă al balan ei deţ bijutier şi pe lemnul vechi, lustruit al biroului. Jos, lângă birou, se vedea un pantof negru cu vârful drept şi cu elastic în loc de şiret. Şoseta alb era de bumbac.ă

Pantoful st tea strâmb, cu vârful spre col ulă ţ tavanului. Restul piciorului era dup col ul unui seifă ţ masiv. Parc înotam în noroi când am intrat în camer .ă ă

Z cea îndoit pe spate. Singur de tot şi mort de tot.ăUşa de la seif era larg deschis , iar cheile ag ateă ăţ

în broasca compartimentului interior. Un sertar de metal era tras. Nu se g sea nimic în el. Cândva, probabilă fuseser bani.ă

Nimic altceva nu p rea neobişnuit în camer .ă ăBuzunarele b trânului fuseser întoarse pe dos. Nuă ă

l-am atins. M-am aplecat doar ca s -mi pun dosul palmeiă pe fa a livid , violet . Parc aş fi atins burta uneiţ ă ă ă broaşte. De pe frunte, unde fusese lovit, se prelinsese

sânge. De data asta nu era miros de pulbere în aer, iar culoarea violet a pielii demonstra c murise de stopă ă cardiac datorit vreunui şoc sau probabil de fric .ă ă Oricum, tot crim era.ă

Am l sat luminile aprinse, am şters clan ele uşiloră ţ şi am coborât pe scara de incendiu pân la etajul ală şaselea. Mergând pe coridor, am citit la întâmplare numele de pe uşi. H.R. Teager, Laboratoare dentare; L. Pridview, Expert contabil; Dalton Rees, Birou de copiat acte; Dr. E. J. Blaskowitz, iar sub nume, cu litere mici: Medic chiro-practician.

Liftul urca huruind. B trânul nu s-a uitat la mine.ă Fa a îi era lipsit de orice expresie. Şi creierul meu eraţ ă lipsit de orice gând.

Am telefonat la spitalul de urgen , de la col , f rţă ţ ă ă s dau vreun nume.ă

Capitolul cincisprezece

Piesele de şah, din os roşu cu alb, erau gata de atac. Aveau acea înf işare aprig , sigur şi complicat ,ăţ ă ă ă pe care o au totdeauna la începutul jocului. Era ora zece seara. Eram acas , în apartamentul meu. Aveam o pipă ă în gur , o b utur la îndemân şi nu m preocupa nimică ă ă ă ă altceva decât dou crime şi misterul prin care doamnaă Elisabeth Bright Murdock îşi rec p tase dublonulă ă Brasher, în timp ce eu îl aveam în buzunar.

Am deschis o c rticic broşat , cu partide de laă ă ă concursuri, publicat la Leipzig, şi am ales un gambită îndr zne al reginei. Mutasem pionul alb din fa a regineiă ţ ţ când am auzit soneria de la uş .ă

Am ocolit masa şi am luat Coltul 38 de pe t bliaă rabatabil a biroului de stejar. M-am apropiat de uş ,ă ă inându-l în jos pe lâng piciorul drept.ţ ă

— Cine e?— Breeze.M-am întors la birou s pun pistolul la loc, înainteă

de a deschide uşa. Era Breeze. La fel de masiv şi de neîngrijit ca totdeauna, dar ceva mai obosit. Era cu el şi Spangler, tân rul poli ist cu mutra de boboc.ă ţ

M-au împins înapoi în camer . Spangler a închisă uşa. Ochii lui tineri şi ageri priveau încoace şi-ncolo. Ochii

b trâni şi severi ai lui Breeze au z bovit o vreme pe fa aă ă ţ mea. Apoi m-a ocolit şi s-a îndreptat spre canapea.

— Uit -te peste tot, a zis el din col ul gurii. ă ţSpangler a intrat în sufragerie şi s-a uitat pe acolo,

apoi s-a întors în camer şi a intrat în hol. Uşa camereiă de la baie a scâr âit, paşii s-au îndep rtat.ţ ă

Breeze şi-a scos p l ria şi şi-a şters sc fârlia peă ă ă jum tate cheal . În apartament se tot deschideau şiă ă închideau uşi, dulapuri. Spangler s-a întors.

— Nu-i nimeni, a zis.Breeze a dat din cap şi s-a aşezat jos, punându-şi

panamaua lâng el.ăSpangler a v zut pistolul de pe birou.ă— Te deranjeaz dac m uit?ă ă ă— Arde-v-ar focul pe amândoi, am zis. Spangler s-a apropiat de pistol, a ridicat eava laţ

nas şi a mirosit. A scos înc rc torul, a golit eava deă ă ţ cartuş apoi l-a vârât în înc rc tor. L-a pus pe birou şi aă ă potrivit pistolul în aşa fel, încât lumina s p trund până ă ă ă în fundul obturatorului deschis. inându-l aşa, s-a uitatŢ pe eava.ţ

— Ceva praf. Nu mult.— La ce te aşteptai? La rubine? M-a ignorat, uitându-se la Breeze.— Aş zice c pistolul acesta n-a fost folosit înă

ultimele 24 de ore. Sunt sigur de asta, a ad ugat.ăBreeze a cl tinat din cap, şi-a supt buzele şi mi-aă

explorat fa a cu privirea. Spangler a vârât magazia la loc,ţ cu grij , a pus pistolul deoparte şi a luat loc. Şi-a vârât oă igar între buze, a aprins-o şi a suflat fumul satisf cut.ţ ă ă

— Ştiam al naibii de bine c n-a fost un 38 lung, aă zis el. Unul din alea trece prin zid. Imposibil ca glon ul sţ ă r mân în capul omului.ă ă

— Despre ce tot vorbi i, m i fra ilor? am întrebat.ţ ă ţ— Despre lucruri obişnuite în meseria noastr , aă

r spuns Breeze. Despre crime. a un scaun. Relaxeaz -te.ă ă Mi s-a p rut c se-aud voci aici în untru. Probabil erau înă ă ă apartamentul vecin.

— Probabil.— Totdeauna ai un pistol pe birou?— În afar de cazul când îl in sub pern . Sau subă ţ ă

bra . Sau în sertarul biroului. Sau în alt parte. Nuţ ă totdeauna mi-amintesc unde-l in. V ajut asta la ceva?ţ ă ă

— N-am venit aici cu gândul de-a fi duri, Marlowe.— Grozav, am zis eu. Îmi scotoci i apartamentul şi-ţ

mi umbla i prin lucruri f r s -mi cere i permisiunea.ţ ă ă ă ţ Cum proceda i când deveni i duri? M doborâ i la p mântţ ţ ă ţ ă şi m lovi i cu picioarele în obraz?ă ţ

— Pe dracu, a zis el şi apoi a zâmbit.I-am întors zâmbetul. Am zâmbit to i. Atunciţ

Breeze a zis:— Pot s dau un telefon?ăI l-am ar tat. A f cut un num r şi a vorbit cuă ă ă

cineva, pe nume Morrison, zicând:— Breeze la aparat. A privit jos la baza telefonului

şi a citit num rul cu voce tare. Po i suna în orice clip , aă ţ ă zis apoi. E pe numele de Marlowe. Sigur. Cinci sau zece minute e bine.

A închis şi s-a dus s se aşeze pe canapea.ă— Pariez c nu b nuieşti de ce suntem aici.ă ă

— Totdeauna m aştept s m calce confra ii.ă ă ă ţ— O crim nu-i o glum , Marlowe.ă ă— A zis cineva c e?ă— Nu i se pare c te por i de parc ar fi?ţ ă ţ ă— Nu mi-am dat seama.S-a uitat la Spangler şi a ridicat din umeri. După

aceea a privit în podea. Apoi şi-a ridicat ochii încet, cu greu, şi m-a privit din nou. St team, jos lâng tabla deă ă şah.

— Joci mult şah? a întrebat, privind la piese.— Nu prea mult. Când şi când îmi pierd timpul cu

câte-un joc, meditând.— Nu e nevoie de dou persoane pentru a jucaă

şah?— Eu joc dup partidele diferitelor concursuri, careă

au fost înregistrate şi publicate. Exist o întreagă ă literatur despre şah. Jucând, uneori mai rezolv câte oă problem . La drept vorbind, nu de şah. Dar de ceă discut m despre şah? Be i ceva?ă ţ

— Nu chiar acum, a zis Breeze. Am vorbit cu Randall despre tine. Îşi aminteşte foarte bine de tine în leg tur cu un caz de pe plaj .ă ă ă

Şi-a mişcat picioarele pe covor, de parc ar fi fostă foarte obosit. Fa a b trân şi solid era ridat şi parcţ ă ă ă ă ă avea aşternut pe ea o cea de oboseal .ă ţă ă

— Zicea c n-ai fi în stare s omori pe nimeni. Maiă ă zicea c eşti într-adev r un tip simpatic.ă ă

— Un gest prietenesc din partea lui.— Zice c faci cafea bun , c te scoli târziuă ă ă

diminea a, c po i purta o discu ie inteligent şi c arţ ă ţ ţ ă ă

trebui s credem tot ce spui, cu condi ia s verific m cuă ţ ă ă cinci martori diferi i.ţ

— S -l ia naiba, am zis.ăBreeze a dat din cap ca şi cum aş fi spus exact ce

voia el. Nu zâmbea, dar nu era nici sever; era doar un om masiv, solid, care îşi f cea meseria. Spangler îşi l saseă ă capul pe spate şi, cu ochii pe jum tate închişi, urm reaă ă fumul ig rii.ţ ă

— Randall zice c ar trebui s fim aten i cu tine.ă ă ţ Zice c nu eşti chiar atât de iste pe cât crezi, dar c eştiă ţ ă un tip c ruia i se întâmpl mult lucruri şi c ună ă ă ă asemenea tip î i poate da mai mult b taie de cap decâtţ ă ă unul foarte deştept. Asta e p rerea lui. Pricepi? Mie îmiă pari foarte cumsecade. Îmi place ca totul s fie limpede.ă De asta i le-am şi spus.ţ

I-am zis c e dr gu din partea lui s -mi spun .ă ă ţ ă ăA sunat telefonul. M-am uitat la Breeze, dar el nu s-

a mişcat, aşa c m-am întins şi am r spuns. Era o voceă ă de fat . Mi s-a p rut oarecum familiar , dar n-am putut-oă ă ă recunoaşte.

— Domnul Philip Marlowe?— Da.— Domnule Marlowe, sunt într-o încurc tur foarteă ă

mare. Vreau neap rat s v v d. Când v pot vedea?ă ă ă ă ă— Adic ast -sear ? Cu cine vorbesc?ă ă ă— M numesc Gladys Crane. Locuiesc la hotelulă

Normandy, pe Rampart. Când pute i...ţ— Adic vre i s vin acolo în seara asta? amă ţ ă

întrebat, atent la voce şi încercând s-o recunosc.— Eu...

Telefonul a c nit şi n-am mai auzit nimic. Amţă ă r mas cu el în mân şi, încruntându-m , l-am privit peă ă ă Breeze. Fa a lui exprima o total lips de interes.ţ ă ă

— O fat zice c a dat de necaz. Leg tura s-aă ă ă întrerupt.

Am pus receptorul la loc, aşteptând ca telefonul să sune din nou. Cei doi poli işti erau t cu i şi nemişca i.ţ ă ţ ţ Prea t cu i, prea nemişca i.ă ţ ţ

Telefonul a sunat din nou. Am ridicat receptorul şi am zis:

— Vre i s vorbi i cu Breeze, nu-i aşa?ţ ă ţ— Da.Era o voce de b rbat şi p rea pu in surprins .ă ă ţ ă— D -i drumul şi f pe şmecherul, am zis şi m-amă ă

ridicat, îndreptându-m spre buc t rie.ă ă ăAm adus o sticl de Four Roses şi trei pahare dină

dulapul de buc t rie. Am scos cuburi de ghea şi sifonă ă ţă din frigider şi-am preg tit trei pahare înalte cu whisky,ă sifon şi ghea . Le-am adus pe o tav şi le-am aşezat peţă ă masa de cocteil din fa a canapelei unde st tea Breeze.ţ ă Am luat dou pahare, i-am oferit unul lui Spangler, iară cel lalt l-am dus unde st team eu.ă ă

Spangler a luat nehot rât paharul, prinzându-şiă buza de jos între degetul mare şi ar t tor şi uitându-se laă ă Breeze, s vad dac accept b utura.ă ă ă ă ă

Breeze m-a privit foarte serios, apoi a oftat. După aceea a ridicat paharul, a gustat şi a oftat din nou. A dat din cap şi a zâmbit uşor, ca un om c ruia îi dai tocmaiă b utura de care are neap rat nevoie şi prima înghi itur iă ă ţ ă

se pare ca o privire îndreptat spre o lume mai pur , maiă ă însorit , mai plin de lumin .ă ă ă

— B nuiesc c î i umbl repede mintea, domnuleă ă ţ ă Marlowe, a zis, şi s-a l sat pe speteaza canapelei,ă complet relaxat. Presupun c putem lucra împreun .ă ă

— Nu în felul sta.ă— Cum adic ?ăŞi-a încruntat sprâncenele. Spangler s-a aplecat

înainte, cu o privire inteligent şi atent .ă ă— Punând tot felul de vagaboande s -mi telefonezeă

şi s -mi toarne baliverne, ca s po i spune c mi-auă ă ţ ă recunoscut vocea undeva, cândva.

— Fata se numeşte Gladys Crane, a zis Breeze.— Aşa mi-a spus. N-am auzit niciodat de ea.ă— Perfect. Perfect.Mi-a ar tat palma mâinii sale pistruiate.ă— Nu facem nimic ilegal. Şi sper m ca nici tu.ă— Ce, nici eu?— Nu-ncerci s faci nimic ilegal. De pild , s neă ă ă

ascunzi adev rul.ă— De ce nu l-aş ascunde dac aşa-mi place? amă

întrebat. Nu de la voi primesc salariul.— Ascult , Marlowe, nu f pe durul.ă ă— Nu fac. Habar n-am cum e s faci pe durul. Ştiuă

de ajuns despre poli işti, ca s nu fac pe durul cu ei.ţ ă Continu şi spune ce vrei, nu încerca s umbli cu gogoşi,ă ă ca adineauri cu telefonul.

— Avem de-a face cu o crim , a zis Breeze. Trebuieă s-o rezolv m cât se poate m i bine. Tu ai g sit cadavrul.ă ă ă Tu ai stat de vorb cu tipul. Te-a invitat s te duci la el înă ă

apartament. i-a dat cheia. Ai zis c nu ştiai de ce voia sŢ ă ă te vad . Ne-am închipuit c poate cu timpul ai reuşit s - iă ă ă ţ aminteşti.

— Cu alte cuvinte, prima dat v-am min it. ă ţBreeze a schi at un zâmbet obosit.ţ— Eşti destul de vechi în treburile astea, ca s ştiiă

c oamenii mint întotdeauna când e vorba de crime.ă— Întrebarea este cum o s v da i seama când nuă ă ţ

mai mint.— Când ceea ce spui va avea sens, vom fi

satisf cu i.ă ţL-am privit în fa pe Spangler. Se aplecase atât deţă

mult, încât aproape nu mai st tea pe scaun. Parcă ă inten iona s sar . Nu mi-a trecut prin minte nici unţ ă ă motiv care l-ar fi f cut s sar . Era probabil tulburat. L-ă ă ăam privit iar şi pe Breeze. Îi p sa mai mult de-oă ă gr mad . inea între degetele-i butuc noase una dină ă Ţ ă havanele învelite în celofan şi spinteca celofanul cu un briceag. L-am urm rit cum desface învelişul şi cumă dichiseşte cap tul havanei cu lama briceagului, apoiă pune briceagul la o parte, ştergând lama cu aten ie peţ pantaloni. L-am urm rit cum a sc p rat un chibrit şi şi-aă ă ă aprins havana cu grij . A învârtit-o în flac r , apoi aă ă ă îndep rtat chibritul înc arzând şi a tras din ea, pân s-aă ă ă convins c arde cum trebuie. Dup aceea a stins chibritulă ă şi l-a pus lâng celofanul mototolit de pe masa de cocteil.ă S-a l sat apoi pe spate şi şi-a tras în sus un crac de laă pantaloni şi a început s fumeze liniştit. Gesturile îi erauă identice cu cele din apartamentul lui Hench când aprinsese havana, şi probabil aşa vor fi totdeauna când

îşi va aprinde o havan . sta-i era felul şi asta îl f ceaă Ă ă periculos. Nu tot atât de periculos ca un tip sclipitor, dar mult mai periculos decât un coleric ca Spangler.

— Niciodat nu l-am v zut pe Phillips înainte. Nuă ă cred c m-a v zut cândva în Ventura, pentru c nu-miă ă ă amintesc de el. L-am întâlnit aşa cum v-am povestit. M-a urm rit, iar eu l-am oprit. Voia s stea cu mine de vorb ,ă ă ă mi-a dat cheia, m-am dus la apartamentul lui, am folosit cheia ca s intru, când nu mi-a r spuns, aşa cum îmiă ă spusese s fac. Era mort. A fost chemat poli ia şi, printr-ă ă ţun lan de evenimente şi întâmpl ri care n-aveau nimicţ ă de-a face cu mine, a fost g sit un pistol sub perna luiă Hench. Un pistol care fusese folosit. V-am spus toate acestea şi sta-i adev rul.ă ă

Breeze a zis:— Când l-ai g sit, ai coborât la administrator, un tipă

numit Passmore, şi l-ai convins s mearg sus cu tine,ă ă f r s -i spui c era cineva mort. I-ai dat lui Passmore oă ă ă ă carte de vizit fals şi i-ai vorbit despre bijuterii.ă ă

Am dat din cap afirmativ.— Cu oameni de teapa lui Passmore şi blocuri ca

acelea trebuie s fii prudent. Pe mine m interesaă ă Phillips. Credeam c Passmore ar putea s -mi spun câteă ă ă ceva despre el, atâta timp cât nu ştia c -i mort. Ar fi fostă pu in probabil s -mi spun dac ar fi ştiut c peste pu inţ ă ă ă ă ţ timp or s dea poli iştii peste el. Asta-i tot.ă ţ

Breeze a b ut pu in din pahar, a tras pu in dină ţ ţ havan , apoi a continuat:ă

— Iat ce aş vrea eu s clarific: tot ceea ce ne-aiă ă spus s-ar putea s fie purul adev r, dar tot aşa de bine s-ă ăar putea s nu fie. M în elegi ce vreau s spun.ă ă ţ ă

— De pild ? am întrebat eu, sesizând perfect ceă voia.

Şi-a lovit uşor genunchiul cu mâna şi m-a privit imperturbabil. Nu ostil, nici m car b nuitor. Un om liniştită ă care-şi f cea datoria.ă

— De pild , c eşti angajat într-un caz. Noi nu ştimă ă despre ce e vorba. Phillips se juca de-a detectivul particular. Era prins şi el într-un caz. Dac nu ne spui, deă unde s ştim noi c nu exist o leg tur între cazul lui şiă ă ă ă ă al t u? Şi dac lucrurile stau aşa, ne intereseaz şi peă ă ă noi. Am dreptate?

— Acesta e un mod de a privi lucrurile. Dar nu e singurul, şi eu nu le privesc aşa.

— Nu uita c e vorba de o crim , Marlowe.ă ă— Nu uit. Dar nu uita i nici voi c eu sunt în oraşulţ ă

sta de mult vreme, de mai bine de cincisprezece ani.ă ă Am v zut o mul ime de cazuri criminale. Unele au fostă ţ rezolvate, unele n-au putut fi, iar altele care puteau fi rezolvate n-au fost. Şi unul sau dou sau trei dintre eleă au fost rezolvate greşit. Cineva a fost pl tit s ia asupraă ă lui vina şi, deşi se ştia adev rul, s-a muşamalizat. Dar să ă trecem peste asta. Se întâmpl , dar nu des. S lu m, deă ă ă pild , cazul Cassidy. Cred c - i aminteşti de el, nu?ă ă ţ

Breeze s-a uitat la ceas.— Sunt obosit. S l s m cazul Cassidy. Să ă ă ă

r mânem la cazul Phillips.ăAm cl tinat din cap.ă

— Vreau s fac o precizare, şi înc una important .ă ă ă Gândeşte-te doar la cazul Cassidy. Cassidy era un om foarte bogat, un multimilionar. Avea un b iat mare. Într-oă noapte au fost chema i poli işti la el acas . Tân rulţ ţ ă ă Cassidy z cea pe podea, plin de sânge pe fa , iar în capă ţă avea o gaur de glonte. Secretarul lui z cea tot pe spate,ă ă în camera de baie al turat , cu capul rezemat de a douaă ă uş a b ii, care ducea spre hol. Între degetele mâiniiă ă stângi se g sea o igar ars pân la cap t, doar ună ţ ă ă ă ă chiştoc, care-i pârlise pu in pielea între degete. Lângţ ă mâna dreapt se g sea un pistol. Era împuşcat în cap, nuă ă era ran de contact. Se b use foarte mult. Trecuseră ă ă patru ore de la moartea lor şi doctorul familiei era acolo de trei ore. Eh, şi voi ce-a i f cut în cazul Cassidy?ţ ă

Breeze a oftat.— Crim şi sinucidere în timpul unui chef.ă

Secretarul a luat-o razna şi l-a împuşcat pe tân rulă Cassidy. Aşa am citit în ziare. Cam asta ai vrea s spun?ă

— Aşa ai citit în ziare, dar nu s-a întâmplat aşa. Ba mai mult, ştiai c nu-i aşa. Şi procurorul de district ştia,ă iar anchetatorilor de pe lâng procurorul de district li s-aă luat cazul în câteva ore. N-a fost nici o anchet . Dară fiecare reporter de crime din oraş şi fiecare poli ist de laţ criminalistic ştia c cel care a tras a fost Cassidy, c el aă ă ă fost beat cri , c secretarul a încercat s -l potoleasc şiţă ă ă ă n-a putut. A încercat s fug de el, dar n-a fost destul deă ă iute. Rana lui Cassidy era de contact, a secretarului nu... Secretarul era stângaci şi avea o igar în mâna stângţ ă ă când a fost împuşcat. Dealtfel, chiar dac nu eştiă stângaci, nu ii nep s tor igara în stânga, în timp ce cuţ ă ă ţ

dreapta împuşti un om. Asta o pot face gangsterii, dar secretarii oamenilor boga i n-o fac. Şi ce-au f cut familiaţ ă şi doctorul familiei în timpul celor patru ore pân auă chemat poli iştii? Au aranjat în aşa fel încât s fie doar oţ ă anchet superficial . Şi de ce nu s-a f cut testareaă ă ă mâinilor cu nitrat? Pentru c nu voia i adev rul. Cassidyă ţ ă era prea mare. Doar şi sta a fost un caz de crim , nu?ă ă

— Indivizii erau amândoi mor i, a zis Breeze. Ceţ mai conta care pe care s-a împuşcat?

— Ai stat vreodat s te gândeşti c secretarul luiă ă ă Cassidy putea avea o mam , o sor sau o iubit , sauă ă ă toate trei? C şi ele aveau orgoliul lor, ca credeau în el şiă c -l iubeau pe acest b iat, despre care s-a spus c era ună ă ă be iv, un paranoic, deoarece tat l patronului lui avea oţ ă sut de milioane de dolari?ă

Breeze a ridicat paharul încet şi a terminat b uturaă f r grab . L-a pus apoi jos domol şi l-a r sucit alene peă ă ă ă t blia de sticl a mesei de cocteil. Spangler st teaă ă ă eap n, cu ochi str lucitori şi gura întredeschis , într-oţ ă ă ă

încercare de zâmbet rigid.Breeze a zis:— Şi acum s auzim precizarea.ă— Pân când nu ve i fi st pâni pe propria voastră ţ ă ă

conştiin , nu pute i fi nici pe a mea. Pân când vi se vaţă ţ ă încredin a, oricând şi-n orice condi ii, c utarea adev ruluiţ ţ ă ă şi g sirea lui, indiferent de împrejur ri, pân atunci amă ă ă dreptul s -mi ascult propria-mi conştiin şi s -mi ap ră ţă ă ă clientul cât pot mai bine. Asta pân când voi fi sigur că ă nu le ve i face mai mult r u decât bine. Sau pân cândţ ă ă voi fi târât în fa a cuiva care s m fac s vorbesc.ţ ă ă ă ă

Breeze a zis:— Îmi pari un ins care încearc s -şi împaceă ă

conştiin a.ţ— Pe naiba! Haide i s mai bem. Şi-apoi, pute i s -ţ ă ţ ă

mi vorbi i despre fata aceea pe care a i pus-o s mţ ţ ă ă cheme la telefon.

A zâmbit.— Era o dam care locuieşte lâng Phillips. A auzită ă

un tip vorbind cu el la uş , într-o sear . Lucreaz ziua caă ă ă plasatoare. Aşa c ne-am gândit c n-ar strica s - i audă ă ă ţ ă vocea. Nu te mai gândi la asta.

— Ce fel de voce era?— O voce r ut cioas . Ea zicea c nu i-a pl cut.ă ă ă ă ă— Cred c de asta v-a i gândit la mine.ă ţAm luat cele trei pahare şi am plecat cu ele spre

buc t rie.ă ă

Capitolul şaisprezece

Când am ajuns, uitasem al cui era fiecare pahar,

aşa c le-am sp lat pe toate şi le-am şters, apoi, cândă ă am început s preg tesc b utura, Spangler a intrată ă ă în untru şi s-a oprit exact ă în spatele meu.

— Nu- i fie team , am zis. În seara asta nu folosescţ ă cianur .ă

— Nu încerca s faci pe şmecherul cu b trânul, aă ă zis el domol în ceafa mea. Are mai mult experienă ţă decât crezi.

— Dr gu din partea ta.ă ţ— Ascult , aş vrea s citesc ceva despre cazulă ă

Cassidy. Pare interesant. Probabil c s-a întâmplat deă mult vreme.ă

— Cu mult timp în urm . De fapt, nu s-a întâmplată niciodat . Glumeam şi eu.ă

Am pus paharele pe tav şi le-am dus înapoi înă camera de zi. Pe-al meu l-am dus la masa de şah.

— Alt şmecherie. Colaboratorul t u se furişeaz înă ă ă buc t rie şi m sf tuieşte pe ascuns cum ar trebui s mă ă ă ă ă ă port, având în vedere experien a ta, pe care, de altfel,ţ cred c nu o ai. I se potriveşte de minune rolul.ă Prietenos, deschis şi se-mbujoreaz uşor.ă

Spangler s-a aşezat pe marginea scaunului şi a roşit. Breeze l-a privit cu indiferen , f r nici o inten ie.ţă ă ă ţ

— Ce-a i aflat despre Phillips? am întrebat.ţ— Da, Phillips, a zis Breeze. P i, ă George Anson

Phillips, e un caz înduioş tor. Se credea detectiv, dar seă pare c nu g sea pe nimeni s fie de aceeaşi p rere. Amă ă ă ă stat de vorb cu şeriful ă din Ventura. Zicea c ă George era un b iat simpatic, poate pu in prea simpatic ca s fie ună ţ ă poli ist bun, chiar dac avea ceva ţ ă minte. George f cea ceă i se spunea şi o f cea destul de bine, cu condi ia s i seă ţ ă spun cu ce picior s porneasc , câ i paşi s fac , pe ceă ă ă ţ ă ă drum s-o apuce şi alte lucruri m runte de felul acesta.ă Dar n-a progresat mult, dac în elegi ce vreau s spun.ă ţ ă Era tipul de poli ist în stare s aresteze un g inar dac îlţ ă ă ă vedea furând o g in şi apoi fugind pân c dea jos şi,ă ă ă ă lovindu-se cu capul de un stâlp ori de altceva, îşi pierdea cunoştin a. Astfel, lucrurile se puteau complica şi ţ George trebuia s se duc la birou dup instruc iuni. Ei bine, astaă ă ă ţ l-a cam plictisit pe şerif dup o vreme, aşa c l-a pus peă ă liber.

Breeze a mai b ut din pahar şi şi-a sc rpinat b rbiaă ă ă cu unghia degetului, mare cât o lopat .ă

— Dup asta a lucrat într-un magazin universal, laă Simi, pentru un anume Sutcliff. Era un magazin care vindea pe credit şi pentru fiecare client exista un carnet de credit. George a avut necazuri cu carnetele de credit. Uita s noteze marfa vândut , sau nota într-un alt carnet.ă ă Unii clien i îl corectau, al ii îl l sau s uite. Aşa c Sutcliffţ ţ ă ă ă s-a gândit c poate ă George s-ar descurca mai bine în altă parte, şi astfel el a venit în Los Angeles. A dat de ceva bani, nu mul i, dar suficien i s -şi scoat un brevet şi sţ ţ ă ă ă depun o garan ie. Şi-a f cut rost de un birou. Am fostă ţ ă

acolo. Era o camer cu o mas de lucru, pe care oă ă împ r ea cu un ins ce pretindea c vinde felicit ri deă ţ ă ă Cr ciun. Îl cheam Marsh. Când George avea un client,ă ă Marsh trebuia s plece la plimbare. Marsh zice c nu ştieă ă unde locuia George şi c nu avea nici un client. Adic nuă ă s-a f cut nici o afacere în birou despre care Marsh să ă ştie. Dar George a dat un anun la ziar şi probabil o fiţ avut apoi un client. Cred c a avut, deoarece cu vreoă s pt mân în urm , Marsh a g sit un bilet pe masa lui deă ă ă ă ă lucru, prin care era informat c George pleca din oraş peă câteva zile. De atunci nu mai ştie nimic despre el. Deci George s-a dus pe Count Street, a închiriat un apartament pe numele de Anson şi apoi a fost ucis. Asta-i tot ce ştim pân acum despre el. Un caz înduioş tor.ă ă

S-a uitat la mine cu o privire calm , lipsit deă ă curiozitate şi şi-a dus paharul la buze.

— Ce-i cu biletul acela?Breeze a pus paharul jos. A scos din portofel o

bucat de hârtie sub ire şi a pus-o pe masa de cocteil.ă ţ Am luat-o şi am citit-o. Scria:

„De ce s v face i griji? De ce s ave i îndoieli şiă ă ţ ă ţ temeri? De ce s fi i roşi de suspiciune? Consulta i ună ţ ţ detectiv calm, atent, sigur şi discret George Anson Phillips. Glenview 9521.”

Am pus-o la loc pe cristalul mesei.— Nu e mai r u decât multe alte anun uri deă ţ

afaceri, a zis Breeze. Se pare c nu urm rea afaceri înă ă domeniul transporturilor.

— Fata de la birou i l-a scris, a zis Spangler. Zicea c de abia se st pânise s nu râd , dar George credeaă ă ă ă

c -i grozav. Biroul lui ă Chronicle, de pe bulevardul Hollywood..

— A i verificat repede.ţ— Nu ne este greu s ob inem informa ii. Poateă ţ ţ

doar când e vorba de tine.— Ce şti i despre Hench?ţ— Nimic. El şi cu tipa lui f ceau un chef. Beau câteă

ceva, cântau şi f ceau dragoste, apoi ascultau radioul şiă uneori ieşeau în oraş s m nânce, când îşi aminteau deă ă mâncare. Cred c-o ineau aşa de multe zile. Noi i-amţ întrerupt. Fata e lovit la ambii ochi. În runda urm toareă ă s-ar putea ca Hench s -i frâng gâtul. E plin lumea deă ă ă haimanale ca Hench şi amica lui.

— Ce-i cu pistolul despre care Hench zicea c nu-iă al lui?

— E arma cu care s-a tras. Nu avem înc glontele,ă dar avem tubul. Era sub cadavrul lui George şi corespunde. Am mai tras câteva focuri şi am f cut oă serie de teste balistice.

— Crede i c l-a pus careva sub perna lui Hench?ţ ă— Sigur. De ce s -l împuşte Hench pe Phillips? Niciă

m car nu-l cunoştea.ă— De unde şti i asta?ţ— Ştiu eu, a zis Breeze, întinzându-şi mâinile.

Ascult -aici, exist lucruri pe care le cunoşti pentru c leă ă ă vezi negru pe alb. Şi sunt altele pe care le ştii pentru că sunt logice şi aşa trebuie s fie. Nu împuşti pe cineva şiă apoi faci t r boi ca s atragi aten ia asupra ta şi iiă ă ă ţ ţ pistolul tot timpul sub pern . Fata a fost cu Hench toată ă ziua. Dac Hench împuşca pe cineva, fata ştia ceva. Or,ă

habar n-are. Ar ciripi dac ar avea: Ce conteaz Henchă ă pentru ea? Un ins cu care se distreaz , nimic mai mult.ă Ascult aici, renun la Hench. Tipul care a tras cuă ţă pistolul aude radioul tare şi ştie c o s -i acopereă ă împuşc tura. Dar cu toate astea îl loveşte pe Phillips, îlă târ şte în baie şi închide uşa înainte de a-l împuşca. Nu eă beat. Îşi vede de treab , atent, iese, închide uşa de laă baie, radioul se opreşte, Hench şi fata pleac să ă m nânce. Aşa s-a întâmplat.ă

— De unde ştii c radioul s-a oprit?ă— Mi s-a spus, a r spuns Breeze calm. Mai locuiescă

şi al i oameni în azilul acela de noapte. S accept m cţ ă ă ă radioul s-a oprit şi ei au plecat. Nu în linişte. Ucigaşul iese din apartament şi uşa lui Hench e deschis . Aşaă trebuie s fi fost, c ci altfel nu s-ar fi gândit la uşa luiă ă Hench.

— Oamenii nu-şi las uşile deschise în casele deă raport. Mai ales în cartiere ca acesta.

— Be ivii le las . Be ivii sunt neglijen i. Ei nu se potţ ă ţ ţ concentra. Ei se gândesc doar la un singur lucru o dat .ă Uşa era întredeschis , poate doar pu in, dară ţ întredeschis . Ucigaşul a intrat, a pus pistolul sub pernă ă şi a g sit un altul acolo. L-a luat pe acela, doar ca s -lă ă înfunde pe Hench şi mai r u.ă

— Pute i verifica pistolul.ţ— Pistolul lui Hench? O s -ncerc m, dar el zice că ă ă

nu-i ştie num rul. Dac -l g sim, s-ar putea s facemă ă ă ă ceva. M -ndoiesc. Va trebui s verific m pistolul pe care-lă ă ă avem, dar şti i cum e cu treburile astea. Faci progrese şiţ crezi c se limpezeşte totul, ca apoi orice urm să ă ă

dispar . Te trezeşti în impas. Mai vrei s afli câte cevaă ă din câte ştim noi, şi i-ar putea fi util în cazul t u?ţ ă

— Încep s obosesc. Nu-mi mai func ioneaz bineă ţ ă imagina ia.ţ

— Adineauri te descurcai de minune, a zis Breeze. În cazul Cassidy.

N-am zis nimic. Mi-am umplut din nou pipa, dar era prea încins ca s-o aprind. Am aşezat-o pe margineaă mesei, s se r ceasc .ă ă ă

— Pe legea mea, a rostit Breeze încet, nu ştiu ce să m fac cu tine. Nu te v d t inuind în mod deliberat oă ă ă crim şi nici nu cred c ştii despre ea doar atât câtă ă pretinzi.

Am t cut din nou.ăBreeze s-a aplecat s suceasc chiştocul havanei înă ă

scrumier , ca s -l sting . A terminat de b ut, şi-a pusă ă ă ă p l ria şi s-a ridicat.ă ă

— Cât timp mai ai de gând s faci pe tontul?ă— Nu ştiu.— Te-ajut eu. Î i dau timp pân mâine la amiaz ,ţ ă ă

mai bine de dou sprezece ore. Oricum, pân atunci n-oă ă s primesc raportul de la autopsie. Te las s discu i cuă ă ţ clientul t u pân atunci şi s te hot r şti s spuiă ă ă ă ă ă adev rul.ă

— Şi dup aceea?ă— Dup aceea o s -l v d pe detectivul-şef şi-o s -iă ă ă ă

spun c detectivul particular Philip Marlowe ascundeă informa ii de care am nevoie în cercetarea unei crime,ţ sau c sunt destul de sigur c le ascunde. Ce zici? Îmiă ă închipui c-o s te aresteze imediat.ă

— Nu z u. A i c utat în masa de lucru a lui Phillips?ă ţ ă— Sigur. Un tân r foarte ordonat. Nimic altceva, înă

afar de un fel de jurnal intim. Şi nici în sta nimic, doară ă cum a mers la plaj sau cum a dus o fat la cinema şi eaă ă nu s-a prins prea tare. Sau cum şedea în birou şi nu venea nici un client. O dat s-a nec jit din cauza rufeloră ă şi a scris o pagin întreag . De cele mai multe ori nuă ă scria decât trei sau patru rânduri. Doar despre un singur lucru. Totul cu litere de tipar.

— Cu litere de tipar? am întrebat.— Da, litere de tipar scrise cu cerneal . Nu cuă

majuscule de şablon, aşa cum se obişnuieşte când vrei s nu fii identificat. Litere frumoase, ferme, mici, deă parc tipul putea scrie în felul sta tot atât de repede şiă ă uşor ca şi altfel.

— Pe cartea de vizit nu scrisese aşa, am zis. ăBreeze s-a gândit o clip . Apoi a dat din cap.ă— Adev rat. Poate c aşa a fost. Nu se g sea niciă ă ă

un nume în jurnal. Poate folosirea literelor de tipar era doar un joc cu care se amuza.

— Ca şi jurnalul stenografiat al lui Pepys?— Asta ce-a mai fost?— Un jurnal stenografiat zilnic de un b rbat, cuă

mult timp în urm , dup o metod personal .ă ă ă ăBreeze l-a privit pe Spangler, care se ridicase în

fa a scaunului, bând ultimii stropi din pahar.ţ— Mai bine am lua-o din loc, a zis Breeze. Individul

sta începe s se aprind pentru un alt caz Cassidy.ă ă ă

Spangler şi-a pus paharul jos şi amândoi s-au îndreptat spre uş . Breeze şi-a târşâit un picior şi m-aă privit dintr-o parte, cu mâna pe clan a uşii.ţ

— Cunoşti vreo blond înalt ?ă ă— Ar trebui s m gândesc. Sper c da. Cât deă ă ă

înalt ?ă— Înalt doar. Nu ştiu cât de înalt e asta. Ştiu doară ă

c e înalt pentru un tip care e şi el înalt. Un macaronar,ă ă pe nume Palermo, e proprietarul casei aceleia de pe Court Street. Am fost la sala mortuar s -l vedem. E şiă ă proprietarul s lii. Zice c a v zut o blond înalt ieşindă ă ă ă ă din bloc pe la ora trei şi jum tate. Administratorulă Passmore nu-şi aminteşte s mai fi v zut o blond atâtă ă ă de înalt . Macaronarul zice c era frumoas . Întrucâtvaă ă ă dau crezare spuselor lui, deoarece mi te-a descris bine şi pe tine. Pe blonda asta înalt n-a v zut-o intrând, ci doară ă ieşind. Purta pantaloni marin reşti, o hain sport şiă ă turban. P rul blond deschis, iar de sub turban se vedeaă p rul bogat.ă

— N-am nici o idee, am zis. Dar tocmai mi-am amintit altceva. Am scris num rul maşinii lui Phillips peă dosul unui plic. Asta probabil o s v ajute s -i g si iă ă ă ă ţ fosta adres . M duc s -l aduc.ă ă ă

Au aşteptat la uş pân m-am dus în dormitor s -lă ă ă iau din hain . I-am dat lui Breeze plicul. A citit ce era peă el, apoi l-a b gat în portofel.ă

— Tocmai i-ai amintit, da?ţ— Chiar aşa.— Bine, bine, a zis el. Bine, bine.

Amândoi s-au îndep rtat pe coridor spre lift,ă cl tinând din cap.ă

Am închis uşa şi m-am întors la b utura pe care n-oă prea gustasem. Se trezise. Am dus-o la buc t rie şi amă ă mai turnat peste ea din sticl . Am r mas acolo, cuă ă paharul în mân , privind pe fereastr la eucalip ii care-şiă ă ţ leg nau vârfurile ml dioase pe cerul alb strui-întunecat.ă ă ă Vântul p rea s se fi stârnit din nou. Izbea în fereastr deă ă ă la nord, iar pe zidul cl dirii se auzea un zgomot ca şi cumă un cablu se lovea de tencuial .ă

Am gustat din b utur şi mi-a p rut r u c irosisemă ă ă ă ă whisky proasp t. Am turnat-o în chiuvet , mi-am luat ună ă pahar curat şi am b ut ap rece de la ghea .ă ă ţă

Dou sprezece ore ca s rezolv o situa ie pe careă ă ţ nici m car nu începusem s-o în eleg. S fac asta, sau să ţ ă ă divulg tainele clientei mele şi să-i las pe poli işti s ţ ă se ocupe de ea şi de întreaga ei familie? Angaja i-l peţ Marlowe şi vă trezi i cu legea în cas . De ţ ă ce s v face iă ă ţ griji? De ce să ave i îndoieli şi temeri? ţ De ce s fi i roşiă ţ de suspiciune? Consulta i un detectiv zbanghiu, uşuratic,ţ cu picioarele strâmbe şi distrat. Philip Marlowe. Glenview 7537. Vizita i-m ţ ă şi ve i cunoaşte ţ pe cei mai buni poli iştiţ din oraş. De ce s ă vă pierde iţ speran a?ţ De ce să fi iţ singuri? Chema i-l ţ pe Marlowe, şi aştepta i s vin dubaţ ă ă poli iei.ţ

Nici asta nu m-a ajutat. M-am dus înapoi în camera de zi şi mi-am aprins pipa care se r cise pe margineaă mesei de şah. Am tras încet fumul în piept, dar mai avea înc miros de cauciuc încins. Am pus-o la loc şi am r masă ă

în mijlocul camerei, tr gându-mi buza de jos şi l sând-oă ă apoi s se izbeasc de din i.ă ă ţ

A sunat telefonul. L-am ridicat şi am morm it în el.ă— Marlowe?Era o voce şoptit . O şoapt p trunz toare şiă ă ă ă

grav , pe care o mai auzisem.ă— Da, am zis. Oricine ai fi, vorbeşte tare şi

r spicat. Pe cine am mai sup rat acum?ă ă— Probabil c eşti un tip iste , s-a auzit din nouă ţ

şoapta. N-ai vrea s - i faci un bine?ă ţ— Cât de mare?— S zicem de vreo cinci sute.ă— Asta-i formidabil. Ce trebuie s fac?ă— S nu te vâri unde nu- i fierbe oala, a zis vocea.ă ţ

Vreau s vorbim despre asta.ă— Unde, când şi cu cine?— Clubul Idle Valley. Morny. Oricând vii aici.— Dumneata cine eşti?Un chicot nedesluşit s-a auzit pe fir.— Întreab doar la poart de Eddie Prue. ă ăTelefonul s-a închis. Am pus receptorul în furc .ăEra aproape ora unsprezece şi jum tate când mi-ă

am scos maşina din garaj şi am pornit spre trec toareaă Cahuenga.

Capitolul şaptesprezece

Cam la vreo treizeci de kilometri la nord de

trec toare, începea ă o şosea largă care o lua spre coline. De o parte şi de alta se întindeau spa iiţ verzi. După numai cinci cvartale nu mai exista nici o cl dire. Şoseauaă continua cu un drum asfaltat, care şerpuia printre coline. Aceasta era Idle Valley.

Pe prima colin , se g sea o cl dire alb , scund , cuă ă ă ă ă acoperiş de igl . Avea o poart acoperit şi o firmţ ă ă ă ă luminat de reflectoare pe care scria: Idle Valley, post deă control. Por ile erau deschise pân în marginea drumului,ţ ă iar în mijlocul lor se în l a un indicator de culoare alb ,ă ţ ă pe care scria: S T O P , cu litere reflectorizante. Un alt reflector lumina drumul în fa a indicatorului.ţ

M-am oprit. Un b rbat în uniform , cu o stea şi cuă ă pistol la cing toare, într-un toc din piele împletit , s-aă ă uitat la maşina mea, apoi la un avizier de pe un stâlp.

S-a apropiat de maşin .ă— Bun seara Maşina dumneavoastr nu figurează ă ă

pe list . Acesta e un drum particular. Sunte i în vizit ?ă ţ ă— Merg la club.— La care?— Clubul Idle Valley.— Optzeci şi şapte, şaptezeci şi şapte. Noi aşa îi

numim aici. V referi i la localul domnului Morny?ă ţ

— Exact.— Nu sunte i membru, presupun?ţ— Nu.— Trebuie s iau informa ii de la cineva care esteă ţ

membru sau locuieşte în vale. Şti i, aici totul eţ proprietate particular .ă

— Oaspe i nepofti i n-ave i pe-aici? ţ ţ ţA zâmbit.— Nu se întâmpl aşa ceva.ă— M numesc Philip Marlowe. Îl caut pe Eddie Prue.ă— Prue?— E secretarul domnului Morny. Sau cam aşa ceva.— O clip , v rog.ă ăS-a dus la uşa cl dirii şi a vorbit cu cineva,ă

în untru, un b rbat în uniform a sunat centralaă ă ă interioar . O maşin a claxonat în spatele meu. Prin uşaă ă deschis a postului de control se auzea c nitul maşiniiă ţă ă de scris. B rbatul care vorbise cu mine s-a uitat laă maşina care claxona şi i-a f cut semn s treac . S-aă ă ă strecurat pe lâng mine şi a disp rut în întuneric. Era oă ă limuzin decapotabil , verde şi lung , deschis , cu treiă ă ă ă tipe grozave pe locurile din fa , toate fumând, cuţă sprâncene arcuite şi date naibii. Maşina a luat o curb înă mare vitez şi a disp rut.ă ă

B rbatul în uniform s-a întors şi a pus o mân peă ă ă portiera maşinii.

— E-n regul , domnule Marlowe. Trece i pe laă ţ paznicul de la club, v rog. Un kilometru şi jum tateă ă înainte, pe partea dreapt . E o parcare luminat , cuă ă

num rul optzeci şi şapte, şaptezeci şi şapte pe zid.ă Trece i pe la paznicul de acolo, v rog.ţ ă

— De ce-aş face-o?Era foarte calm, foarte politicos şi foarte ferm.— Trebuie s ştim exact unde merge i. Sunt foarteă ţ

multe de ap rat în Idle Valley.ă— Şi dac n-aş trece pe la el?ă— V arde de glum ? ă ăVocea i-a devenit aspr .ă— Nu. Voiam doar s ştiu.ă— Câteva patrule ar pleca imediat după

dumneavoastr .ă— Şi câ i sunte i în patrul ?ţ ţ ă— Nu pot s v spun... Deci, cam un kilometru şiă ă

jum tate înainte, la dreapta, domnule Marlowe.ăM-am uitat la pistolul legat la şold şi la insigna

special prins pe c maş .ă ă ă ă— Şi se zice c asta-i democra ie, am spus.ă ţA privit în spatele meu, a scuipat în p mânt şi apoiă

a pus o mân pe portiera maşinii.ă— Poate mai sunt şi al ii din ştia, a zis el. Amţ ă

cunoscut un tip care era membru al clubului „John Reed” din Boyle Heights.

— Un tovar ş, am zis eu.ă— Necazul e c revolu iile nu ajung în mâinile cuiă ţ

ar trebui.— Aşa-i.— Pe de alt parte, ar putea oare al ii s fie mai r iă ţ ă ă

decât şleahta asta de şarlatani care locuiesc aici?

— Poate cândva o s locuieşti şi dumneata aici, amă zis.

A scuipat din nou.— N-aş locui aici nici dac mi-ar pl ti cincizeci deă ă

mii pe an şi m-ar l sa s dorm în pijama de m tase, cuă ă ă şirag de perle roz la gât.

— Nu i-aş face o asemenea ofert , am zis.ţ ă— F ce i-mi-o oricând. Ziua sau noaptea. F ce i-miă ţ ă ţ

oferta şi-o s vede i ce iese.ă ţ— Bine, acum plec şi trec şi pe la paznicul de la

club.— Spune i-i s se duc unde a dus mutul iapa.ţ ă ă

Spune i-i c-am zis eu aşa.ţ— O s -i spun.ăO maşin s-a apropiat din spate şi a claxonat. Oă

limuzin neagr , mare cât jum tate de bloc, m-a suflată ă ă de pe şosea cu claxonul şi a trecut pe lâng mine, f cândă ă un zgomot asem n tor frunzelor uscate care cad.ă ă

Vântul se potolise şi lumina lunii din vale era aşa de clar , încât umbrele p reau decupate cu cu itul.ă ă ţ

Dup curb , se întindea în fa a mea întreaga vale.ă ă ţ O mie de case albe, construite pe coline, zece mii de ferestre luminate, iar stelele atârnau deasupra lor politicos, f r a se apropia prea mult, din cauza patrulei.ă ă

Zidul cl dirii clubului care d dea spre drum era alb,ă ă f r nici o uş de intrare şi nici o fereastr la parter.ă ă ă ă Num rul era mic, dar luminos, în neon de culoare violet .ă ă 8777. Nimic altceva. Pe o latur , sub şirul de l mpi cuă ă lumina dirijat în jos, erau aliniate maşini parcate înă spa ii delimitate cu alb pe asfaltul negru, neted.ţ

Personalul de serviciu în uniforme curate şi b oase seăţ mişca printre lumini.

Drumul continua pân la o teras de beton deă ă culoare închis , cu acoperiş de sticl şi crom şi luminiă ă foarte palide. M-am dat jos, şi am primit un fel de tichet cu num rul maşinii pe el. L-am dus la un mic birou undeă şedea un b rbat în uniform şi l-am depus în fa a lui.ă ă ţ

— Philip Marlowe. Oaspete.— V mul umesc, domnule Marlowe.ă ţA notat numele şi num rul, mi-a restituit tichetul şiă

a dat un telefon.Un negru în uniform de paz din pânz alb , laă ă ă ă

dou rânduri, cu epole i aurii şi chipiu cu o band lată ţ ă ă aurie, mi-a deschis uşa.

Holul ar ta nemaipomenit. ă O bog ie de luminiăţ str lucitoare, decor, costume şi sunet de prima calitate.ă Actori de mâna întâi, intrig cu totul original . În luminaă ă frumoas , domoal , indirect , peretele p rea c urc laă ă ă ă ă ă nesfârşit şi se pierde printre stelele gingaşe şi lascive care lic reau aievea. Covorul era atât de gros, c de abiaă ă puteai umbla pe el f r cizme de cauciuc. În spate oă ă scar arcuit , cu trepte largi acoperite cu covor. Laă ă intrarea în sala de mese, chelnerul-şef, dolofan, cu un lampas de cinci centimetri la pantaloni, st tea relaxat,ă sub bra cu un teanc de meniuri scrise cu litere aurite.ţ Avea o fizionomie care putea trece de la zâmbetul afectat, politicos, la furie re inut – f r s i se mişte niciţ ă ă ă ă m car un singur muşchi al fe ei.ă ţ

Intrarea la bar se afla în stânga. Era întuneric şi linişte, iar un barman se mişca întocmai ca o molie în

str lucirea slab a paharelor şi sticlelor. O blond tân ră ă ă ă ă şi frumoas , într-o rochie ce p rea ap de mareă ă ă pres rat cu pulbere de aur, a ieşit de la toalet ,ă ă ă aranjându-şi buzele şi fredonând. Zâmbea, cl tinându-şiă capul de aur în ritmul rumbei care r zb tea pân aici. Ună ă ă b rbat scund şi gras, cu fa a stacojie şi ochii str lucitori,ă ţ ă o aştepta cu un şal alb pe bra . Şi-a înfipt degeteleţ butuc noase în bra ul ei gol şi s-a uitat chiorâş la ea.ă ţ

O fat de la garderob , în pijama chinezeasc deă ă ă culoarea florii de piersic, a venit s -mi ia p l ria şi şi-aă ă ă manifestat dezaprobarea fa de hainele mele. Aveaţă ochii ca p catele neştiute.ă

O fat care vindea ig ri cobora scara. Purta în p ră ţ ă ă o pan de egret . Îmbr c mintea era atât de sumar că ă ă ă ă ă s-ar fi putut ascunde în spatele unei scobitori. Unul din picioarele ei lungi şi frumoase era argintiu, cel lalt auriu.ă Aveau expresia total dispre uitoare ţ a unei tipe care-şi fixeaz întâlnirile ă la telefonul interurban.

Am intrat în bar şi m-am l sat pe un scaun ă de piele, capitonat cu puf. Clinchetul paharelor era cristalin, luminile luceau domol, voci tainice şopteau cuvinte de dragoste, discutau afaceri sau despre orice altceva ce se poate vorbi în şoapt întră -un asemenea local.

Un b rbat înalt şi frumos, într-un costum gri, cu oă linie superb , s-a ridicat brusc de la o m su de lângă ă ţă ă perete. S-a dus la bar şi a început s -l oc rasc pe unulă ă ă din barmani. L-a oc rât vreme îndelungat cu o voceă ă puternic şi limpede, spunânduă -i cuvinte grele pe care nu le rostesc de obicei b rba ii înal i şi frumoşi ă ţ ţ în costume gri bine croite. Toat lumea t cea şi se ă ă uita la

el. Vocea lui p trundea prin melodia rumbei ca o lopată ă prin z pad .ă ă

Barmanul st tea neclintit, uitându-se la el. Aveaă p r cârlion at, o piele alb , cald şi ochi dep rta i, aten i.ă ţ ă ă ă ţ ţ Nu s-a mişcat şi nici n-a spus nimic. B rbatul înalt a ă ieşit din bar plin de arogan . Toat lumea ţă ă l-a urm rit, ă în afar ă de barman. Palid, barmanul a venit încet pe lângă bar spre mine, privind undeva departe, f r nici oă ă expresie. Apoi s-a întors c tre mine şi a zis:ă

— Ce dori i, domnule?ţ— Vreau s vorbesc cu un tip care se numeşteă

Eddie Prue.— Chiar aşa?— Lucreaz aici.ă— Cu ce se ocup ?ăVocea îi era uniform şi dur .ă ă— Dup câte ştiu, e umbra patronului. Dac pricepiă ă

ce vreau s spun.ă— Oh, Eddie Prue.Şi-a muşcat buzele în timp ce lustruia cu o cârpă

tejgheaua, descriind cercuri mici, strânse.— Cum v numi i?ă ţ— Marlowe.— Marlowe. Be i ceva ţ în timp ce aştepta i?ţ— Un martini sec ar merge.— Un martini sec. Foarte, foarte sec.— Perfect.— Îl m nânci cu linguri a sau cu cu itul şi furculi a?ă ţ ţ ţ— Taie-l felii, am zis. O s -l ciugulesc.ă

— În drum spre şcoal . S - i pun şi m slina într-oă ă ţ ă pung ?ă

— Arunc -mi-o în nas. Dac în felul sta o s teă ă ă ă sim i ceva mai bine.ţ

— Mul umesc, domnule. Un martini sec.ţS-a îndep rtat trei paşi, apoi s-a întors şi s-aă

aplecat peste bar.— Am potrivit greşit o b utur . Asta îmi spuneaă ă

domnul adineauri.— L-am auzit.— Îmi vorbea aşa cum î i vorbesc domnii despreţ

astfel de lucruri. Cum le place ştabilor s - i atragă ţ ă aten ia asupra micilor erori pe care le faci. L-ai auzit şiţ dumneata.

— Da, am zis, gândindu-m cât o s-o mai in aşa.ă ţ ă— S-a f cut auzit... Şi atunci eu m-am luat deă

dumneata.— Mi-am dat seama, am zis.A ridicat un deget şi l-a privit îngândurat.— Chiar aşa, a zis. Deşi îmi eşti cu des vârşireă

necunoscut.— Probabil din cauza ochilor mei mari şi c prui. Şi aă

privirii mele blânde.— Mul umesc, amice, a zis el şi s-a îndep rtatţ ă

încet.L-am v zut vorbind la telefonul din cap tulă ă

tejghelei, apoi agitând un shaker. Când s-a întors cu b utura, se sim ea din nou bine.ă ţ

Capitolul optsprezece

Am dus b uturaă la o m suă ţă lângă perete, m-am

aşezat jos şi am aprins o igar .ţ ă Au trecut cinci minute, f ră ă să bag de seamă că ritmul muzicii care r zb teaă ă prin vacarm se schimbase. Cânta o fat . Aveaă o voce de contralto profund ,ă pe care- iţ f cea pl cereă ă s-o ascul i.ţ Cânta „Ochi negri” şi orchestra din spatele ei p reaă că doarme.

Când a terminat, s-a auzit un ropot puternic de aplauze şi câteva fluier turi.ă

Un b rbată de la masa vecină i-a zis prietenei lui:— Au adus-o din nou pe Linda Conquest să cânte

cu orchestra. Am auzit că se m ritaseă cu un individ bogat din Pasadena, dar n-a mers.

— Dr guă ţă voce, a zis fata. Asta, dac - iă ţ plac bocitoarele.

Am dat să mă ridic, dar o umbră s-a întins peste masa mea; un b rbată st teaă în picioare al turi.ă

Un b rbată cât o pr jin ,ă ă cu fa aţ r v şit ,ă ă ă care-şi pierduse ochiul drept şi avea privirea fixă a orbului. Era atât de înalt, că trebuia să se aplece ca s -şi pună ă mâna pe sp tarulă scaunului. St teaă în fa aţ mea şi mă cânt reaă din priviri, f ră ă să scoată o vorb .ă Eu îmi sorbeam b utura şi ascultam vocea de contralto care cânta un altă cântec. Probabil c , prea obosi i, tot încercând s ină ţ ă ţ ă

pasul cu vremea acolo unde lucrau, clien ilor le pl ceaţ ă muzica asta siropoas .ă

— Eu sunt Prue, a zis b rbatul cu şoapta luiă p trunz toare.ă ă

— Aşa b nuiesc şi eu. Dumneata doreşti să ă vorbeşti cu mine, eu vreau s vorbesc cu dumneata şiă vreau s vorbesc şi cu fata care a cântat adineaori.ă

— Hai s mergem.ăÎn cap tul din fund al barului era o uş încuiat .ă ă ă

Prue a descuiat-o şi a inut-o ca s trec, apoi am urcat înţ ă stânga nişte sc ri acoperite cu un covor. Am dat într-ună coridor lung şi drept cu mai multe uşi închise. La cap tulă lui se vedea o stea str lucitoare, printr-o plas de sârmă ă ă prins într-un cadru. Prue a b tut la o uş al turat , aă ă ă ă ă deschis-o şi s-a dat la o parte ca s trec.ă

Era un birou confortabil, nu prea mare. Lângă glasvand se g sea un col ar tapisat, zidit în perete. Ună ţ b rbat în smoching alb st tea în picioare cu spatele spreă ă camer şi privea afar . Avea p rul c runt. În camer seă ă ă ă ă vedea un seif mare, în crom, câteva clasoare, un glob mare pe un suport, un mic bar zidit în perete şi obişnuita mas de lucru a directorului, lat şi masiv , cât şiă ă ă obişnuitul scaun capitonat cu piele, cu sp tarul înalt.ă

M-am uitat la ornamentele de pe masa de lucru. Toate standard şi toate de aram . O lamp de aram ,ă ă ă suporturi pentru tocuri şi creioane, o scrumier de sticlă ă şi aram cu un elefant de aram pe margine, un cu it deă ă ţ deschis scrisori de aram , un termos de aram pe o tavă ă ă de aram , un suport de sugativ din aram . Într-o vază ă ă ă

de aram se g sea o ramur de sângele voinicului deă ă ă culoarea aramei.

Peste tot numai aram .ăB rbatul de la fereastr s-a întors. P rea de vreoă ă ă

cincizeci de ani. Avea p r bogat, moale şi c runt caă ă cenuşa. Fa a îi era mare şi frumoas , cu nimicţ ă neobişnuit, în afar de o mic cicatrice zbârcit peă ă ă obrazul stâng, care d dea oarecum impresia unei gropi eă ţ adânci. Mi-am amintit gropi a. Uitasem de om. Mi-amţ adus aminte c -l v zusem în filme cu ani în urm , celă ă ă pu in zece ani. Nu mi-am amintit filmele sau despre ceţ era vorba sau ce rol avusese, dar mi-am amintit fa aţ oacheş , mare şi frumoas , precum şi cicatricea zbârcit .ă ă ă Pe atunci avea p rul negru.ă

S-a apropiat de masa de lucru, s-a aşezat jos şi a luat cu itul de scrisori cu vârful c ruia a început s -şiţ ă ă în epe vârful degetului mare. M-a privit impasibil şi a zis:ţ

— Dumneata eşti Marlowe? Am dat din cap afirmativ.— Ia loc.M-am aşezat. Eddie Prue şedea pe un scaun

rezemat de perete, cu picioarele din fa ale scaunuluiţă ridicate de pe podea.

— Nu-mi plac curioşii, a zis Morny. Am ridicat din umeri.— Nu-mi plac pentru foarte multe motive. Nu-mi

plac nicicând şi nici într-un fel. Nu-mi plac când îmi sup r prietenii. Nu-mi plac când dau buzna peste so iaă ă ţ mea.

N-am zis nimic.

— Nu-mi plac când îmi iau şoferul la întreb ri şiă devin grosolani cu oaspe ii mei.ţ

N-am scos o vorb .ă— Pe scurt, a zis el, pur şi simplu nu-mi plac.— Încep s pricep ce vrei s spui. ă ăS-a înroşit, iar ochii i-au sc p rat.ă ă— Pe de alt parte, s-ar putea s -mi fi util chiară ă

acum. Ai avea de câştigat dac lucrezi pentru mine. N-ară fi rea ideea. Ai avea de câştigat dac nu i-ai b ga nasulă ţ ă unde nu- i fierbe oala.ţ

— Ce-aş avea de câştigat?— O via lung şi mult s n tate.ţă ă ă ă ă— Parc am mai auzit placa asta pe undeva. Nu-miă

amintesc a cui era.A pus cu itul pe mas şi a scos din sertar o sticl . Aţ ă ă

turnat într-un pahar, a b ut, a astupat sticla şi a pus-o laă loc.

— În meseria mea, a zis el, tipii duri se vând cam cu zece cen i duzina. Iar aşa-zişii tipi duri vin camţ dou sprezece duzini la cinci cen i. Vezi- i de treabaă ţ ţ dumitale, eu o s -mi v d de a mea, şi n-o s avem niciă ă ă un necaz.

Şi-a aprins igara. Îi tremura pu in mâna.ţ ţM-am uitat la b rbatul înalt care st tea rezemat deă ă

perete, ca un pierde-var într-o pr v lie de la ar . Şedeaă ă ă ţ ă nemişcat, cu bra ele lungi atârnând, cu fa a cenuşie şiţ ţ ridat , f r nici o expresie.ă ă ă

— Cineva a pomenit de nişte bani. Pentru ce? Rostul amenin rii îl cunosc. Încerci s te convingi c mţă ă ă ă po i speria.ţ

— Vorbeşte cu mine aşa, şi-o s te trezeşti cu nişteă nasturi de plumb pe vest .ă

— Chiar aşa! S rmanul Marlowe cu nasturi deă plumb pe vest .ă

Eddie Prue a scos un sunet sec din gât, care sem na cu un chicot.ă

— Iar cât priveşte sfatul de a-mi vedea de treburile mele şi nu de ale dumitale, am zis, s-ar putea ca treburile mele şi ale dumitale s se cam întâlneasc . Şiă ă nu din vina mea.

— Cum adic ? Asta n-ar fi bine.ăŞi-a ridicat repede privirea şi imediat şi-a coborât-o

din nou.— P i, de pild , durul dumitale de aici mi-aă ă

telefonat, încercând s m bage în sperie i. Mi-aă ă ţ telefonat apoi seara mai târziu şi mi-a vorbit de cinci sutare. Zicea c nu mi-ar strica dac aş veni aici să ă ă vorbesc cu dumneata. Şi, de pild , acelaşi dur, sauă cineva care seam n leit cu el – ceea ce e pu in probabilă ă ţ – a urm rit un coleg de breasl care, întâmpl tor, a fostă ă ă împuşcat azi dup -amiaz pe Court Street, în Bunker Hill.ă ă

Morny şi-a îndep rtat igara şi i-a privit cap tulă ţ ă printre gene. Fiecare mişcare, fiecare gest, exact cum scrie la carte.

— Cine a fost împuşcat?— Un b rbat pe nume Phillips, un tinerel blond. Nuă

l-ai simpatiza. Era curios.I l-am descris pe Phillips.— N-am auzit niciodat de el.ă

— Şi înc ceva. De pild , o blond înalt care nuă ă ă ă locuieşte acolo a fost v zut ieşind din cl dire exactă ă ă dup ce a fost omorât.ă

— Ce blond înalt ?ă ăVocea i se schimbase pu in. Tr da nelinişte.ţ ă— Nu ştiu. A fost v zut , iar b rbatul care a v zut-oă ă ă ă

ar putea-o identifica, dac ar revedea-o. Desigur, nu eă neap rat nevoie s aib vreo leg tur cu Phillips.ă ă ă ă ă ă

— B rbatul sta, Phillips, era detectiv? ă ăAm dat din cap afirmativ.— i-am spus-o de dou ori.Ţ ă— De ce a fost omorât şi cum?— A fost lovit în cap şi apoi împuşcat, în

apartamentul lui. Noi nu ştim pentru ce a fost omorât. Dac am şti, am şti probabil şi cine l-a omorât. Cam astaă pare a fi situa ia.ţ

— Cine e „noi”?— Poli ia şi cu mine. Eu l-am g sit mort. Aşa c aţ ă ă

trebuit s r mân pe-aproape.ă ăPrue a l sat picioarele din fa ale scaunului jos peă ţă

covor, foarte încet, şi m-a privit. Ochiul s n tos avea oă ă expresie indolent care îmi displ cea.ă ă

— Ce le-ai spus poli iştilor? a întrebat Morny.ţ— Foarte pu in. Deduc din aluziile dumitale c ştiiţ ă

c o caut pe Linda Conquest. Doamna Leslie Murdock.ă Am g sit-o. Cânt aici. Nu ştiu de ce ar fi trebuit s fie ună ă ă secret. Mi se pare c so ia dumitale sau domnul Vannieră ţ mi-ar fi putut-o spune. Dar nu mi-au spus.

— So ia mea n-ar spune unuia ca dumneata niciţ cât negru sub unghie.

— Are desigur motivele ei. Oricum, asta n-are mare importan acum. În realitate, nici faptul de a o vedea peţă domnişoara Conquest nu mai este foarte important. Totuşi, aş vrea s vorbesc pu in cu ea. Dac n-ai nimică ţ ă împotriv .ă

— S presupunem c am.ă ă— Cred c totuşi aş vrea s vorbesc cu ea. ă ăAm scos o igar din buzunar şi am sucit-o întreţ ă

degete. Am admirat sprâncenele stufoase şi înc negreă ale lui Morny. Aveau o linie frumoas şi o arcuireă elegant .ă

Prue a chicotit. Morny s-a întors spre mine, p strându-şi aceeaşi fizionomie.ă

— Te-am întrebat ce le-ai spus poli iştilor.ţ— Le-am spus cât am putut mai pu in. Tipul sta,ţ ă

Phillips, m-a rugat s m duc s -l v d. D dea de în elesă ă ă ă ă ţ c avea un caz care nu-i pl cea şi c avea nevoie deă ă ă ajutor. Când am ajuns acolo, era mort. Atât am spus poli iei. N-au crezut c le-am spus toat povestea.ţ ă ă Probabil nici nu e toat . Trebuie s o întregesc până ă ă mâine la prânz. Şi asta şi încerc.

— i-ai pierdut vremea venind aici.Ţ— Aveam impresia c am fost invitat s vin.ă ă— N-ai decât s te duci la dracu când vrei. Sau po iă ţ

s -mi faci un mic serviciu... pentru cinci sute de dolari.ă Oricum ar fi, nu ne b ga pe Eddie şi pe mine înă eventualele dumitale discu ii cu poli ia.ţ ţ

— Care-i natura serviciului?— Azi-diminea ai fost la mine acas . Ar fi trebuitţă ă

s - i faci o idee.ă ţ

— Nu m ocup cu probleme de divor . ă ţS-a f cut alb la fa .ă ţă— Îmi iubesc so ia. Suntem c s tori i doar de optţ ă ă ţ

luni. Nu vreau nici un divor . E o fat minunat şiţ ă ă descurc rea , în general. Dar cred c acum mizeaz peă ţă ă ă un num r greşit.ă

— În ce sens greşit?— Nu ştiu. Asta vreau s aflu.ă— S m l muresc. Vrei s m angajezi la o treab ,ă ă ă ă ă ă

sau vrei s renun la o treab de care m ocup deja?ă ţ ă ăPrue a chicotit din nou dinspre perete.Morny şi-a mai turnat pu in coniac şi l-a dat repedeţ

pe gât. Culoarea fe ei i-a revenit. Nu mi-a r spuns.ţ ă— Şi s mai clarific un lucru. Nu- i pas cum seă ţ ă

distreaz nevasta dumitale, dar nu vrei s se distreze cuă ă unul care se numeşte Vannier. Aşa-i?

— Am încredere în inima ei, a zis f r grab . Dar n-ă ă ăam încredere în judecata ei. Ia-o aşa.

— Şi vrei ca eu s g sesc ceva care s i se pun înă ă ă ă spinare acestui Vannier?

— Vreau s aflu ce pune la cale.ă— Oh! Pune ceva la cale?— Cred c da. Habar n-am ce.ă— Crezi... sau vrei s crezi?ăM-a fixat o clip cu sânge rece. A tras sertarul dină

mijloc al mesei de lucru, a b gat mâna în untru şi mi-aă ă aruncat o hârtie împ turit . Am luat-o şi am desp turit-o.ă ă ă Era o copie în indigo a unei facturi. Cal-Western, Societate furnizoare de materiale dentare, şi o adres . Nota de plat era pentru 30 de livre de cristobolită ă

Kerr, 15,75 dolari, şi 25 de livre de albaston White, 7,75 dolari, plus impozitul. Fusese emis pe numele H. R.ă Teager, Will Call, şi ştampilat „Achitat” cu o ştampil deă ă cauciuc. În col purta semn tura: L. G. Vannier.ţ ă

Am pus-o pe masa de lucru.— I-a c zut din buzunar într-o sear când a fostă ă

aici. Acum vreo zece zile. Eddie şi-a pus piciorul pe ea. Vannier n-a observat c -i c zuse.ă ă

M-am uitat la Prue, apoi la Morny, apoi la degetul meu mare.

— Ar trebui s aib vreo importan pentru mine?ă ă ţă— Te credeam un detectiv deştept. Mi-am închipuit

c - i po i da seama.ă ţ ţAm privit din nou hârtia, am împ turit-o şi amă

vârât-o în buzunar.— Presupun c nu mi-ai da-o dac n-ar aveaă ă

importan .ţăMorny s-a dus la seiful în crom de lâng perete şi l-ă

a deschis. S-a reîntors cu cinci bancnote noi, inându-leţ în evantai între degete, ca la pocher. Le-a aranjat margine lâng margine şi le-a aruncat pe mas în fa aă ă ţ mea.

— Iat - i cele cinci sutare. F -l pe Vannier să ţ ă ă dispar din via a so iei mele, şi mai primeşti aceeaşiă ţ ţ sum . Nu-mi pas cum procedezi şi nici nu vreau s ştiu.ă ă ă F -o doar.ă

Am atins bancnotele noi şi proaspete cu un deget lacom. Le-am împins apoi la o parte.

— M po i pl ti când... şi dac ... îmi îndeplinescă ţ ă ă obliga iile. Deocamdat , m mul umesc cu o întrevedereţ ă ă ţ cu domnişoara Conquest.

Morny n-a atins banii. A ridicat sticla p trat şi aă ă mai turnat. De data asta mi-a turnat şi mie şi mi-a împins paharul pe mas .ă

— Iar în ce priveşte asasinarea lui Phillips, am zis eu, Eddie îl cam urm rea pe Phillips. Vrei s -mi spui deă ă ce?

— Nu.— Necazul într-o asemenea situa ie e cţ ă

informa iile ar putea veni de la altcineva. Când o crimţ ă ajunge în ziare, nu ştii la ce te po i aştepta. Şi dac o sţ ă ă se întâmple aşa, o s m învinuieşti pe mine.ă ă

M-a privit atent.— Nu cred. Când ai intrat am fost pu in dur, dar teţ

descurci destul de bine. O s risc.ă— Mul umesc. Vrei s -mi spui de ce l-ai pus peţ ă

Eddie s -mi telefoneze şi s m sperie?ă ă ăA privit în jos şi a b tut uşor cu degetele în mas .ă ă— Linda e o veche prieten de-a mea. Tân rulă ă

Murdock a fost s-o vad azi dup -mas . I-a spus că ă ă ă lucrezi pentru b trâna doamn Murdock, iar Linda mi-aă ă spus mie. Nu ştiam despre ce problem e vorba. Spui că ă nu te ocupi cu chestiuni de divor , aşa c b trânaţ ă ă doamn s-ar putea s nu te fi angajat ca s rezolvi oă ă ă asemenea treab .ă

La ultimele cuvinte şi-a ridicat ochii şi m-a privit fix.L-am privit şi eu la fel şi-am aşteptat.

— Cred c sunt un om care ine la prieteni. Şi nuă ţ vreau ca ei s fie nec ji i de detectivi.ă ă ţ

— Murdock î i datoreaz nişte bani, nu-i aşa? ţ ăŞi-a încruntat sprâncenele.— Nu discut asemenea lucruri.Şi-a terminat b utura, a înclinat uşor capul şi s-aă

ridicat.— Am s-o trimit pe Linda sus s stea de vorb cuă ă

dumneata. Ia- i banii.ţS-a dus la uş şi a ieşit. Eddie Prue şi-a descol cită ă

lungu-i trup, s-a ridicat şi mi-a zâmbit vag, f r nici oă ă semnifica ie, apoi a plecat dup Morny.ţ ă

Am aprins o alt igar şi m-am uitat din nou laă ţ ă nota de plat a societ ii furnizoare de materialeă ăţ dentare. Mi-a trecut ceva confuz prin minte. M-am dus la fereastr şi am privit valea. O maşin urca şerpuind peă ă colin , spre o cas mare cu un turn pe jum tate dină ă ă pere i de sticl , luminat pe din untru. Farurile maşinii auţ ă ă trecut pe deasupra turnului şi s-au îndreptat spre un garaj. Luminile s-au stins. Valea p rea şi maiă întunecoas .ă

Era linişte şi destul de r coare. Orchestra parc seă ă afla undeva sub picioarele mele. Se auzea ca prin vat .ă Nu puteam distinge melodia.

Linda Conquest a intrat pe uşa deschis din spateleă meu, a închis-o şi s-a oprit, privindu-m cu o lumin receă ă în ochi.

Capitolul nou sprezeceă

Sem na ă şi nu prea cu fotografia. Avea o gur mareă

şi nep s toare, nas mic, ochi mari, nep s tori, p rulă ă ă ă ă negru, desp r it la mijloc de o c rare alb . Purta pesteă ţ ă ă rochie un pardesiu alb, cu gulerul r sfrânt. Îşi ineaă ţ mâinile în buzunarele pardesiului, iar în gur avea oă igar .ţ ă

P rea mai în vârst , ochii îi erau mai aspri, iară ă buzele parc uitaser s mai zâmbeasc . Când cântaă ă ă ă zâmbea, zâmbetul acela artificial, de scen . Dar când nuă zâmbea, buzele erau sub iri, strânse şi triste.ţ

S-a apropiat de mas şi a privit în jos; parcă ă num ra ornamentele de aram . A v zut sticla p trat , i-aă ă ă ă ă scos dopul, şi-a turnat b utur şi a dat-o pe gât cu oă ă uşoar smucitur a mâinii.ă ă

— Dumneata eşti b rbatul care se numeşteă Marlowe? a întrebat uitându-se la mine.

S-a rezemat cu şoldurile de mas , încrucişându-şiă picioarele.

I-am r spuns c eu sunt b rbatul care se numeşteă ă ă Marlowe.

— În general, a zis ea, sunt foarte sigur c n-o s -ă ă ămi placi nici cât negru sub unghie. Aşa c spune ce vreiă şi şterge-o.

— Ceea ce-mi place în acest local e c totulă decurge dup tipic, am zis. Paznicul de la poart , fastulă ă de la intrare, fetele de la garderob , evreul gras, onctuosă şi libidinos, cu balerina înalt ce-şi poart plictiseala cuă ă demnitate. Directorul bine îmbr cat, beat şi înfior tor deă ă prost crescut, care îl înjur pe barman. Tipul t cut cuă ă pistolul. Proprietarul barului de noapte, cu p rul moale,ă c runt şi maniere scoase parc din filmele englezeşti; şiă ă acum dumneata – cânt rea a înalt , brunet , cu surâsă ţ ă ă neglijent, voce r guşit şi limbaj dur.ă ă

— Chiar aşa? a zis ea, apoi şi-a aranjat igara întreţ buze şi a tras încet din ea. Şi ce s mai zicem deă şmecherul care face glume r suflate şi-l are pe vino-ăncoace când zâmbeşte?

— Şi-n definitiv, ce-mi d dreptul s - i vorbesc? amă ă ţ spus.

— C bine zici. Ce- i d dreptul?ă ţ ă— Îl vrea înapoi. Repede. Altfel o s dai de dracu.ă— Credeam... a început ea s zic , dar s-a oprită ă

nep s toare.ă ăAm urm rit cum şi-a suprimat brusc o urm deă ă

interes de pe fa , pref cându-se c e ocupat cu igara.ţă ă ă ă ţ— Ce vrea înapoi, domnule Marlowe?— Dublonul Brasher.S-a uitat la mine şi a dat din cap, amintindu-şi –

l sându-m s v d c -şi aminteşte.ă ă ă ă ă— Oh, dublonul Brasher.— Pariez c-ai uitat cu totul de el, am zis.— Ba nu. L-am v zut de câteva ori. Ai zis c -l vreaă ă

înapoi. Adic îşi închipuie c l-am luat eu?ă ă

— Da. Chiar aşa.— E o b trân mincinoas şi tic loas .ă ă ă ă ă— Când cineva crede ceva, nu înseamn neap rată ă

c minte. Dar uneori se poate înşela. N-are dreptate?ă— De ce i-aş fi luat moneda aia veche şi stupid ?ă— P i, valoreaz o gr mad de bani. Ea crede c s-ă ă ă ă ă

ar putea s ai nevoie de bani. În eleg c nu era preaă ţ ă generoas .ă

A râs, un râs cochet, batjocoritor.— Nu. Doamna Elizabeth Bright Murdock nu poate

fi socotit foarte generoas .ă ă— Ai luat-o poate doar de ciud , am zis, plin deă

speran .ţă— Poate c ar trebui s te plesnesc peste mutr . ă ă ăŞi-a stins igara în vaza de aram a lui Morny, aţ ă

f râmat absent chiştocul strivit, cu vârful cu itului deă ă ţ scrisori, şi l-a aruncat în coşul de hârtii.

— Trecând de la asta la chestiuni probabil mai importante, am zis, vrei s divor ezi de el?ă ţ

— Pentru dou zeci şi cinci de mii de dolari, da, aă r spuns, f r s m priveasc . Aş fi bucuroas să ă ă ă ă ă ă ă divor ez.ţ

— Nu-l iubeşti pe individ, nu-i aşa?— Îmi sfâşii inima, Marlowe.— El te iubeşte. În definitiv, te-ai m ritat cu el. ăM-a privit calm.— S nu crezi, domnule, c n-am pl tit pentruă ă ă

greşeala asta.Şi-a mai aprins o igar .ţ ă

— O fat trebuie s tr iasc şi ea. Şi nu eă ă ă ă totdeauna aşa de uşor cum pare. Poate s greşeasc ,ă ă poate s se m rite cu un om nepotrivit, s intre într-oă ă ă familie nepotrivit , umblând dup ceva ce nu exist .ă ă ă Siguran sau mai ştiu eu ce.ţă

— Şi f r pic de dragoste, am zis eu.ă ă— Nu vreau s fiu prea cinic , Marlowe. Ai fi însă ă ă

surprins dac ai afla câte fete se m rit doar pentru a-şiă ă ă g si un c min.ă ă

— Dumneata ai avut un c min şi ai renun at la el.ă ţ— S-a dovedit a fi prea scump. Escroaca aia

b trân şi îndobitocit de vin a f cut târgul greu deă ă ă ă suportat. Cum i se pare ca client ?ţ ă

— Am avut altele şi mai rele. Şi-a luat un fir de tutun de pe buze.— Ai observat ce-i face fetei leia?ă— Merle? Am observat c o terorizeaz .ă ă— Asta nu-i tot. O pune s croiasc p puşi. Fata aă ă ă

suferit un şoc, şi bruta asta b trân profit de urm rileă ă ă ă şocului, ca s-o domine. De fa cu lumea url la ea, darţă ă între patru ochi e în stare s -i mângâie p rul şi s -iă ă ă şuşoteasc la ureche, iar fata tremur ori se înfioar .ă ă ă

— N-am sesizat toate astea.— Fata e amorezat de Leslie, dar el nu ştie. Dină

punct de vedere afectiv, nu are mai mult de zece ani. O s se întâmple ceva ciudat în familia asta, într-una dină zilele astea. M bucur c n-o s fiu acolo.ă ă ă

— Eşti o fat istea , Linda. Dur şi în eleapt . Credă ţă ă ţ ă c atunci când te-ai m ritat cu el, î i închipuiai c o să ă ţ ă ă pui mâna pe avere...

Şi-a strâmbat gura.— Am crezut c va merge cel pu in o vacan . N-aă ţ ţă

fost nici m car atât. E o femeie viclean şi f r mil ,ă ă ă ă ă Marlowe. Niciodat nu ştii ce vrea. Una zice şi altaă face. Pune la cale ceva. Ai grij .ă

— Ar omorî doi oameni? A râs.— Nu glumesc. Au fost omorâ i doi oameni, şi celţ

pu in unul dintre ei nu e str inţ ă de monedele rare.— Nu-n eleg, a zis cu o privire goal . Ucişi, vrei sţ ă ă

zici?Am dat afirmativ din cap.— I-ai spus toate astea lui Morny?— Despre unul dintre ei.— Poli iştilor le-ai spus?ţ— Tot despre unul dintre ei.Şi-a plimbat privirea pe fa a mea. Ne-am uitat fixţ

unul la cel lalt. P rea cam palid , sau numai obosit . Amă ă ă ă avut impresia c se f cuse mai palid decât înainte.ă ă ă

— N scociri ă de-ale dumitale, a zis printre din i. ţAm zâmbit, şi am dat din cap. P ru s se relaxeze.ă ă— Cum r mâne cu dublonul Brasher? Nu l-ai ă luat

dumneata. Foarte bine. Dar cu divor ul cum st m?ţ ă— Asta nu te priveşte pe dumneata.— De acord. Ei, bine, mul umiri pentru c ţ ă ai stat de

vorbă cu mine. Cunoşti un individ pe nume Vannier?— Da, şi tr s turile i-au încremenit. Nu prea ă ă bine. E

un prieten de-al lui Lois.— Un foarte bun prieten.

— Într-una din zilele astea i s-ar putea face o înmormântare modest şi liniştit .ă ă

— Au şi fost f cute aluzii în acest sens, am ă zis, în leg tur cu tipul. ă ă E ceva cu tipul sta. De fiecare ă dată când i se pomeneşte numele, oamenii în epenesc.ţ

S-a uitat la mine f r ă ă să scoat ă o vorb . ă Aveam impresia c -i ă umblă prin cap o idee pe care, chiar dacă era aşa, şi-a p strat-oă pentru sine. A zis domol:

— F r doar ă ă şi poate, Morny o să-l omoare, dac n-ăo lasă în pace pe Lois.

— Nu mai spune. Lois pică foarte uşor – oricine îşi poate da seama.

— Alex probabil că e singurul care nu-şi d seama.ă— Vannier n-are nimic de-a face cu cazul meu, în

orice caz. Şi n-are nici o leg tur cu familia Murdock.ă ăUn col al buzei i s-a ridicat şi a zis:ţ— Nu? S - i spun ceva. Şi nu prea v d de ce o fac.ă ţ ă

Sunt doar un copil grozav cu suflet mare. Vannier o cunoaşte pe Elizabeth Bright Murdock, şi înc bine. N-aă venit în cas decât o singur dat cât am fost eu acolo,ă ă ă dar a telefonat de nenum rate ori. Am prins şi eu câtevaă telefoane. Totdeauna o cerea pe Merle.

— Ei, asta-i ciudat. Pe Merle, zici?S-a aplecat s striveasc igara şi din nou aă ă ţ

f râmat chiştocul şi l-a aruncat în coşul de hârtii.ă— Sunt foarte obosit , a zis deodat . Te rog, las -ă ă ă

m . ăAm r mas o clip uitându-m la ea şi mirându-m .ă ă ă ă

Apoi am zis:— Noapte bun şi mul umesc. Noroc.ă ţ

Am ieşit l sând-o acolo cu mâinile în buzunareleă pardesiului alb, cu capul aplecat şi cu ochii privind la duşumea.

Era ora dou când am ajuns la Hollywood. Amă b gat maşina în garaj şi am urcat în apartamentul meu.ă Vântul se domolise complet dar aerul mai era înc uscată şi rarefiat ca în deşert. În apartament aerul era închis, iar trabucul lui Breeze îl viciase şi mai mult. Am deschis ferestrele şi-am aerisit camera în timp ce m dezbr c mă ă ă şi-mi goleam buzunarele costumului.

Printre alte lucruri, a ap rut şi nota de plat de laă ă societatea furnizoare de materiale dentare. Era nota adresat lui H.R. Teager, pentru treizeci de livre deă cristobolit şi dou zeci şi cinci de livre de albaston.ă

Am tras cartea de telefon pe biroul din camera de zi şi l-am c utat pe Teager. Apoi, în haosul din memorie,ă s-a f cut lumin .ă ă

Adresa lui era 422 West Ninth Street. Adresa de la Belfont Building era 422 West Ninth Street.

Numele H.R. Teager îl v zusem pe o uş de laă ă etajul şase în Belfont Building, când m furişam peă sc rile din dos din biroul lui Elisha Morningstar.ă

Dar chiar şi detectivii trebuie s doarm , iară ă Marlowe avea nevoie de mult mai mult somn decât to iţ detectivii din lume. M-am culcat.

Capitolul dou zeciă

În Pasadena era tot atât de cald ca şi cu o zi în

urm . Trainica şi masiva cas de c r mid roşie de peă ă ă ă ă Dresden Avenue p rea la fel de pl cut , iar micul negruă ă ă pictat, care aştepta pe postamentul de beton, p rea laă fel de trist. Acelaşi fluture aterizase pe aceeaşi tuf deă hortensia – sau sem na cu el – aceeaşi mireasmă ă ap s toare de var domina diminea a, şi aceeaşi mutră ă ă ţ ă acr între dou vârste, cu voce aspr , a deschis când amă ă ă sunat.

M-a condus pe aceleaşi coridoare spre aceeaşi camer neluminat de soare. Doamna Elizabeth Brightă ă Murdock şedea pe acelaşi şezlong de trestie. Când am intrat în camer , îşi turna o b utur dintr-o sticl deă ă ă ă Porto asem n toare cu cea de data trecut , dar probabilă ă ă c era str nepoata aceleia.ă ă

Servitoarea a închis uşa, eu m-am aşezat jos şi mi-am pus p l ria pe duşumea, întocmai ca data trecut .ă ă ă Doamna Murdock s-a uitat la mine cu aceeaşi privire aspr şi calm şi a zis:ă ă

— Cum e?— Lucrurile merg prost. Poli iştii sunt pe urmeleţ

mele.A p rut la fel de tulburat ca spinarea nemişcat aă ă ă

unei bovine.— Te credeam mai competent. N-am luat-o în seam .ă

— Când am plecat de-aici ieri diminea , m-aţă urm rit un b rbat într-o limuzin . Nu ştiu ce f cea aiciă ă ă ă sau cum a ajuns aici. B nuiesc c m-a urm rit pân aici,ă ă ă ă deşi m cam îndoiesc. Am sc pat de el, dar a ap rut dină ă ă nou în holul din fa a biroului meu. M-a urm rit iar şi, aşaţ ă ă c l-am somat s -mi explice de ce. Mi-a spus c ştie cineă ă ă sunt şi c are nevoie de ajutor. M-a invitat s merg înă ă apartamentul lui de pe Bunker Hill şi s stau de vorb cuă ă ei. M-am dus, dup ce-l v zusem pe domnul Morningstar,ă ă şi l-am g sit mort, împuşcat, z când pe duşumeaua b ii.ă ă ă

Doamna Murdock a sorbit pu in din vin. Probabil cţ ă i-a tremurat pu in mâna, dar lumina din camer era preaţ ă slab ca s fiu sigur. Şi-a dres glasul:ă ă

— Zi-i înainte.— Se numeşte George Anson Phillips. Un b iată

înalt, blond, cam prostu . Pretindea c ţ ă e detectiv particular.

— N-am auzit de el, a zis doamna Murdock cu voce glacial . Dup câte ştiu, nu l-am v zut niciodat şi nici nuă ă ă ă ştiu nimic despre el. i-ai închipuit c l-am angajat ca sŢ ă ă te urm reasc ?ă ă

— Nu ştiam ce s cred. Mi-a propus s colabor m şiă ă ă mi-a l sat impresia c lucra pentru un membru al familieiă ă dumneavoastr . N-a apucat s spun prea multe.ă ă ă

— Nu. Po i fi foarte sigur de asta. ţVocea de bariton era dur ca o stânc .ă ă— B nuiesc c nu şti i despre familiaă ă ţ

dumneavoastr atât de multe lucruri cât crede i, doamnă ţ ă Murdock.

— Ştiu c l-ai interogat pe fiul meu – contrară ordinelor mele, a zis ea cu r ceal .ă ă

— Nu l-am interogat eu. El m-a interogat pe mine. Sau a încercat.

— O s vorbim despre asta mai târziu, a replicat eaă cu asprime. Ce-i cu b rbatul sta pe care l-ai g sită ă ă împuşcat? Ai necazuri cu poli ia din cauza lui?ţ

— Fireşte. Vor s afle de ce m-a urm rit, în ceă ă problem lucram, de ce a stat de vorb cu mine, de ceă ă m-a invitat în apartamentul lui şi de ce m-am dus. Dar asta nu-i decât jum tate din poveste.ă

Şi-a terminat vinul şi şi-a mai turnat un pahar.— Cum sta i cu astmul?ţ— R u. Continu - i povestea.ă ă ţ— L-am v zut pe Morningstar. De fapt, v-am şiă

spus la telefon. Pretindea c nu are dublonul Brasher, dară a recunoscut c îi fusese oferit şi zicea c poate face rostă ă de el, aşa cum v-am spus. Apoi mi-a i spus c v-a fostţ ă restituit. Cam asta e tot.

Am aşteptat, crezând c o s -mi spun vreoă ă ă poveste despre cum îi fusese restituit moneda, dar pură şi simplu m-a privit posomorât peste paharul de vin.ă

— Aşa c , întrucât am f cut un fel de aranjamentă ă cu domnul Morningstar s -i pl tesc o mie de dolariă ă pentru moned ...ă

— N-aveai nici un drept s -l faci, a zbierat ea. ăAm înclinat din cap în semn c eram de acord cuă

ea.— Poate încercam s -l p c lesc. Şi ştiu c mă ă ă ă ă

p c leam şi pe mine însumi. Oricum, dup cele ce mi-a iă ă ă ţ

spus la telefon, am încercat s iau leg tura cu el şi s -iă ă ă spun c în elegerea nu mai era valabil . Dar nu figurează ţ ă ă în cartea de telefon decât la birou, aşa c m-am dusă acolo. Era foarte târziu. Omul de la lift zicea c este încă ă sus. L-am g sit mort, z când cu fa a în sus pe duşumea.ă ă ţ Mort dintr-o lovitur dat în cap şi, dup câte s-ar p rea,ă ă ă ă din cauza şocului provocat. B trânii mor uşor. S-ar puteaă ca lovitura s nu fi fost dat cu inten ia de a-l omorî. Amă ă ţ telefonat la spitalul de urgen , dar nu mi-am datţă numele.

— A fost deştept din partea dumitale.— Z u? A fost delicat din partea mea, dar nu credă

c deştept. Doamn Murdock, eu vreau s fiu amabil.ă ă ă Sper c m în elege i. Dar s-au întâmplat dou crime înă ă ţ ţ ă câteva ore şi ambele cadavre au fost g site de mine. Şiă ambele victime sunt legate – într-un fel – de dublonul Brasher.

— Nu în eleg. Şi st lalt, mai tân r?ţ ă ă ă— Da. Nu v-am spus la telefon? Credeam c v-amă

spus.Mi-am încruntat sprâncenele, încercând s -miă

amintesc. Ştiam c -i spusesem.ă— E posibil, a zis, calm. Nu eram foarte atent laă

ce-mi spuneai. În elegi, dublonul fusese restituit. Şiţ p reai cam beat.ă

— Nu eram beat. Oi fi fost pu in tulburat, darţ nicidecum beat. Privi i toate astea cu mult calm.ţ

— Ce-ai vrea s fac? ăAm respirat adânc.

— Sunt amestecat într-un fel în afacerea cu prima crim , deoarece am g sit cadavrul şi am anun at poli ia.ă ă ţ ţ Curând s-ar putea s fiu amestecat şi în cealalt ,ă ă deoarece şi de data asta am g sit cadavrul dar n-amă anun at. Ceea ce e mult mai grav pentru mine. Asta fiindţ situa ia, trebuie s dezv lui numele clientului meu pânţ ă ă ă ast zi la amiaz .ă ă

— Sunt sigur c n-o s faci aşa ceva. Ar fi abuz deă ă ă încredere, a zis ea, mult prea calm pentru gustul meu.

— L sa i naibii vinul la în pace şi face i un efortă ţ ă ţ s -n elege i situa ia, m-am r stit la ea.ă ţ ţ ţ ă

A p rut vag surprins şi şi-a împins paharul la oă ă parte – cam vreo zece centimetri.

— B iatul sta, Phillips, avea brevet de detectivă ă particular. Cum s-a întâmplat de l-am g sit mort? Pentruă c m-a urm rit, am stat cu el de vorb şi m-a invitat să ă ă ă merg cu el în apartament. Când am ajuns acolo, era mort. Poli ia ştie toate astea. S-ar putea chiar s leţ ă cread . Dar nu crede c leg tura dintre Phillips şi mineă ă ă este absolut o coinciden . Crede c exist o leg turţă ă ă ă ă mai adânc între Phillips şi mine şi vrea neap rat s ştieă ă ă ce fac, pentru cine lucrez. E clar?

— O s g seşti dumneata o solu ie. M aştept caă ă ţ ă asta s m coste nişte bani în plus, fireşte.ă ă

Am avut impresia c m strânge cineva de nas. Mi-ă ăam sim it gura uscat . Sim eam nevoia de aer. Amţ ă ţ respirat adânc înc o dat şi am plonjat din nou înă ă mormanul de osânz de pe şezlongul de trestie din fa aă ţ mea, ce p rea la fel de impasibil ca preşedintele uneiă b nci când refuz un împrumut.ă ă

— Eu lucrez pentru dumneavoastr , acum,ă s pt mâna asta, ast zi. S pt mâna viitoare voi lucraă ă ă ă ă pentru altcineva – sper. Şi s pt mâna cealalt iar şiă ă ă ă pentru altcineva. Ca s fac asta, trebuie s fiu în rela iiă ă ţ destul de bune cu poli ia. Nu e nevoie ca cei de la poli ieţ ţ s m iubeasc , dar trebuie s fie destul de siguri c nu-iă ă ă ă ă trag pe sfoar . S presupunem c Phillips nu ştia nimică ă ă despre dublonul Brasher. S presupunem chiar c ştiaă ă despre el, dar c moartea lui n-are nimic de-a face cuă asta. Eu trebuie s le spun totuşi ce ştiu despre Phillips,ă iar ei trebuie s interogheze pe to i cei de care auă ţ nevoie. Pute i s în elege i asta?ţ ă ţ ţ

— Legea nu- i d dreptul s protejezi un client? s-aţ ă ă r stit ea. Dac nu- i d acest drept, la ce bun s angajeziă ă ţ ă ă un detectiv?

M-am ridicat, am dat un ocol scaunului şi m-am aşezat din nou. M-am aplecat în fa , mi-am apucatţă genunchii şi i-am strâns pân mi s-au albit încheieturileă degetelor.

— Legea, oricare ar fi ea, nu stă în picioare decât printr-o în elegere,ţ doamnă Murdock. Ca multe alte lucruri. Chiar dacă aş avea dreptul legal să tac – s refuză să vorbesc – şi aş ieşi basma curat ,ă o dat , astaă ar însemna sfârşitul carierei mele. Mi-aş lega o tinichea de coad .ă Iar ei, într-un fel sau altul, mi-ar pl ti-o.ă Eu privesc cu seriozitate cazul dumneavoastr ,ă doamnă Murdock, dar nu într-atât încât s -miă pun singur gâtul pe t ietoră şi apoi s sângereză în poala dumneavoastr .ă

S-a întins după pahar şi l-a golit.

— Se pare că ai f cută o treabă grozav .ă N-ai g sit-ăo nici pe nor -mea,ă nici dublonul Brasher. În schimb ai g sită doi inşi mor i,ţ cu care n-am nici în clin, nici în mânec ,ă şi ai aranjat lucrurile aşa de frumos, că trebuie să povestesc poli ieiţ toate afacerile mele particulare şi confiden iale,ţ ca să te protejez pe dumneata de propria-iţ incompeten .ţă Asta-i ceea ce-n eleg.ţ Dacă greşesc, te

rog corecteaz -m .ă ăŞi-a mai turnat vin şi l-a dat pe gât atât de repede,

c-a apucate un acces de tuse. Cu mâna tremurând aă pus paharul înapoi pe mas ,ă v rsândă vinul. S-a zb tută în scaun, cu fa aţ congestionat .ă

Am s rită în picioare, m-am apropiat de ea şi i-am dat în spate o lovitură care ar fi zguduit şl prim riaă oraşului.

A scos un geam tă lung, în buşit,ă a inspirat chinuită şi a încetat să mai tuşeasc .ă Am ap sată pe o clapă a dictafonului şi, când cineva a r spunsă tare şi metalic prin discul de metal, am zis:

— Aduce iţ doamnei Murdock un pahar cu ap ,ă repede.

Apoi am dat drumul la clap . M-amă aşezat din nou jos şi am urm rit-oă cum îşi revine. Când respira iaţ i-a devenit normal ,ă am zis:

— Nu sunte iţ tare. Crede iţ doar că sunte i.ţ A i tr itţ ă prea mult cu oameni care se tem de dumneavoastr .ă O să vede iţ cum o să fie când o s -ntâlni iă ţ oamenii legii. Sunt profesionişti. Dumneavoastră nu sunte iţ decât o amatoare r sf at .ă ăţ ă

S-a deschis uşa şi a intrat servitoarea cu o can cuă apă de la gheaţă şi un pahar. Le-a pus pe masă şi a ieşit. I-am turnat doamnei Murdock un pahar cu apă şi i l-am pus în mân .ă

— Trebuie sorbit ,ă nu b ut .ă ă N-o să vă plac gustulă apei, dar n-o să vă facă r u.ă

A sorbit, apoi a b ută jum tateă din pahar. A pus paharul jos şi şi-a şters buzele.

— Când te gândeşti, a zis ea iritat ,ă că dintre atâ iaţ detectivi pe care i-aş fi putut folosi, a trebuit să nimeresc unul care mă terorizează în propria mea cas .ă

— Nici asta nu rezolvă nimic. Nu dispunem de prea mult timp. Care va fi varianta noastră pentru poli ie?ţ

— Pentru mine poli iaţ nu înseamnă nimic. Absolut nimic. Şi dacă o să le divulgi numele meu, o s consideră asta drept un abuz de încredere absolut dezgust tor.ă

Ajunsesem iar de unde pornisem.— Crima schimbă totul, doamnă Murdock. Nu

pute iţ t ceaă când e vorba de crim .ă Va trebui s spunemă poli ieiţ pentru ce m-a iţ angajat. N-or s publiceă în ziar, şti iţ doar. Asta, fireşte, dacă or să ne cread . Înă mod sigur n-or să creadă că m-a iţ angajat să fac cercet riă referitoare la Elisha Morningstar, doar pentru c-a telefonat şi a vrut să cumpere dublonul. E posibil să nu afle că n-a iţ fi putut vinde moneda chiar dacă a iţ fi vrut, pentru că s-ar putea s nuă le treacă aşa ceva prin cap. Dar n-or să cread c-a iă ţ angajat un detectiv particular doar ca să fac cercet riă ă în leg tură ă cu un eventual cump r tor.ă ă De ce-a iţ fi f cut-o?ă

— Asta mă priveşte pe mine, nu?

— Nu. Nu pute iţ s -iă înşela iţ pe poli iştiţ în felul acesta. Trebuie s -iă convinge iţ că spune iţ adev rulă şi că n-ave iţ nimic de ascuns. Atâta timp cât or s creadă ă că ascunde i ceva,ţ n-or să se potoleasc . Oferi i-leă ţ o explica ieţ rezonabilă şi plauzibil ,ă şi-or s vă ă lase-n pace bucuroşi. Iar cea mai rezonabilă şi mai plauzibilă explica ieţ e totdeauna adev rul.ă Ave iţ vreun motiv să nu-l spune i?ţ

— Toate motivele. Dar se pare că n-are nici o importan .ţă Trebuie oare să le spui că o b nuiamă pe nor -meaă c-ar fi furat moneda şi că n-am avut dreptate?

— Ar fi mai bine.— Şi că moneda mi-a fost restituită şi în ce fel?— Ar fi mai bine.— Asta m-ar umili enorm. Am ridicat din umeri.— Eşti o brută lipsită de inim .ă Eşti o reptilă cu

sânge rece. Îmi displaci. Regret profund că te-am cunoscut.

— Reciproc.A întins un deget gros spre o clapă şi a urlat în

dictafon.— Merle, roag -lă pe fiul meu să vină imediat aici şi

cred că po iţ veni şi tu cu el.A dat drumul la clap ,ă şi-a strâns degetele late

laolaltă şi şi-a l sată mâinile să cadă greoi în poal . Ochiiă posomorâ iţ i s-au ridicat în tavan. Vocea îi era liniştită şi tristă când a zis:

— Fiul meu a luat moneda, domnule Marlowe. Fiul meu. Propriul meu fiu.

N-am zis nimic. Ne uitam fix unul la cel lalt.ă Peste câteva minute au intrat cei doi. Cu o voce r stită ă le-a spus să ia loc.

Capitolul dou zeci ă şi unu

Leslie Murdock purta un costum verzui. P rulă

p reaă umed, de parc tocmai atunci f cuse un duş.ă ă Şedea adus de spate şi privea la pantofii din piele de c prioar din picioare, învârtindu-şi un inel pe deget. Nuă ă mai avea igaretul lung şi negru, şi f r el p rea oarecumţ ă ă ă stingher. Chiar şi musta a p rea pu in mai pleoştitţ ă ţ ă decât atunci când fusese în biroul meu.

Merle Davis ar ta la fel ca în ziua de dinainte –ă probabil ar ta totdeauna aşa. P rul blond ar miu era laă ă ă fel de bine întins, ochelarii cu ram de sidef p reau la felă ă de mari şi de goi, ochii din spatele lor la fel de inexpresivi. Purta chiar aceeaşi rochie de in cu mâneci scurte. Nici o podoab , nici m car cercei.ă ă

Încercam sentimentul ciudat de a retr i ceva ce seă mai petrecuse.

Doamna Murdock a sorbit din vin şi a zis încet:— Şi-acum, fiule, povesteşte-i domnului Marlowe

despre dublon. Cred c e necesar.ăMurdock m-a privit calm, apoi şi-a l sat iar ochii înă

jos. Gura i s-a strâmbat. Când a vorbit, vocea îi era voalat , monoton şi obosit , ca a unuia careă ă ă m rturiseşte dup o epuizant lupt de conştiin .ă ă ă ă ţă

— Dup cum i-am spus şi ieri în biroul dumitale, îiă ţ datorez lui Morny mul i bani. Dou sprezece mii de dolari.ţ ă

Deşi ulterior am negat, e adev rat. Da, îi datorez. Nuă voiam ca mama s ştie. El m presa destul de serios s -iă ă ă pl tesc. Oarecum, îmi d deam seama c va trebui s -iă ă ă ă spun mamei, în cele din urm , dar amânam mereu. Euă am luat dublonul, şterpelindu-i cheile într-o dup -amiază ă când dormea, iar Merle era plecat . L-am dat lui Morny,ă şi el a fost de acord s -l p streze ca gaj, deoarece i-amă ă explicat c n-ar putea ob ine dou sprezece mii de dolariă ţ ă pentru el dac nu-i poate prezenta istoricul şi nu poateă dovedi c îl posed în mod legal.ă ă

A t cut şi m-a privit s vad cum reac ionez.ă ă ă ţ Doamna Murdock m fixa cu insisten . Tân ra îl priveaă ţă ă pe Murdock cu buzele întredeschise şi cu o expresie de suferin pe fa .ţă ţă

Murdock a continuat:— Morny mi-a dat o chitan , cum c era de acordţă ă

s p streze moneda drept garan ie şi s n-o preschimbeă ă ţ ă f r o notificare. Cam aşa ceva. Nu pretind c ştiu cât deă ă ă legal era. Când omul acela, Morningstar, a telefonat şi a întrebat de moned , am b nuit imediat c Morny încercaă ă ă s o vând , sau cel pu in se gândea s o vând şi voiaă ă ţ ă ă s -i fie evaluat de un specialist. Am fost tare speriat.ă ă

S-a uitat la mine cu o privire ca atunci când eşti tare speriat. Dup aceea şi-a scos batista şi şi-a ştersă fruntea. A r mas cu batista în mân .ă ă

— Când Merle mi-a spus c mama a angajat ună detectiv... Merle n-ar fi trebuit s -mi spun , dar mama aă ă promis c n-o va certa pentru asta.ă

Am privit-o pe maic -sa. Neînduplecata veterană ă şi-a încleştat f lcile, furioas . Tân ra îl fixa înc şi nuă ă ă ă

p rea foarte îngrijorat ia gândul c va fi mustrat . El aă ă ă ă continuat:

— Atunci am fost sigur c mama a observat lipsaă dublonului şi te-a angajat pentru asta. Nu credeam cu adev rat c te-a angajat s o g seşti pe Linda. Ştiam totă ă ă ă timpul unde e Linda. Am venit la biroul dumitale s v dă ă ce pot afla. N-am aflat foarte multe. Ieri dup -amiaz m-ă ăam dus s -l v d pe Morny şi când i-am spus c nici m cară ă ă ă mama nu poate vinde moneda, f r a viola prevederileă ă testamentului lui Jasper Murdock, şi c în mod sigur eaă va pune poli ia pe urmele lui dup ce îi voi spune unde eţ ă moneda, a l sat-o mai moale. ă S-a ridicat şi s-a dus la seif, de unde a scos moneda şi mi-a dat-o f r o vorb . I-ă ă ăam restituit chitan a, pe care a rupt-o. Am adus monedaţ acas şi i-am povestit mamei totul.ă

S-a oprit şi şi-a şters din nou fa a. În liniştea care aţ urmat, l-am întrebat:

— Morny te-a amenin at? ţA cl tinat din cap.ă— A zis c vrea banii, c are nevoie şi m-a sf tuită ă ă

s fac rost de ei. Dar nu m-a amenin at. S-a purtată ţ civilizat.

— Unde s-a întâmplat asta?— La clubul Idle Valley, în biroul lui particular— Eddie Prue era acolo?Tân ra şi-a dezlipit ochii de pe fa a lui şi s-a uitat laă ţ

mine. Doamna Murdock a întrebat cu o voce groas :ă— Cine e Eddie Prue?— Garda personal a lui Mornyă , am r spuns Nu mi-ă

am irosit ieri chiar tot timpul, doamn Murdock.ă

I-am privit fiul, aşteptând.— Nu, nu l-am v zut, a zis. Bineîn eles, îl ştiu dină ţ

vedere. E de ajuns s -l vezi o dat şi nu-l mai ui i. Dar nuă ă ţ era acolo.

— Asta-i tot? am întrebat. A privit-o pe maic -sa.ă— Nu-i de ajuns? a întrebat ea, cu asprime.— Poate. Unde e moneda acum?— Unde vrei s fie? s-a r stit ea.ă ăEra cât pe aci s -i spun, ca s-o v d cumă ă

reac ioneaz . Am reuşit îns s m st pânesc.ţ ă ă ă ă ă— Cu asta, se pare c s-a terminat, am zis eu.ăDoamna Murdock a rostit, ab tut :ă ă— S rut - i mama, fiule, şi şterge-o.ă ă ţ. S-a ridicat supus, s-a apropiat de ea şi a s rutat-oă

pe frunte. Ea l-a b tut uşor pe mân , iar el a ieşit dină ă camer cu capul plecat şi a închis uşa încet. ă

I-am zis lui Merle:— Cred c ar fi bine s -l pui s - i dicteze tot ce-aă ă ă ţ

spus aici şi apoi s semneze.ăMerle a tres rit. B trâna a mârâit:ă ă— Bineîn eles c n-o s fac aşa ceva. Întoarce-teţ ă ă ă

la treaba ta, Merle. Am vrut s auzi asta. Dar dacă ă vreodat te mai prind abuzând de încrederea mea, ştii ceă i se întâmpl .ţ ă

Tân ra s-a ridicat şi a zâmbit cu ochi str lucitori.ă ă— Oh, da, doamn Murdock, n-o s se mai întâmpleă ă

niciodat . Pute i avea încredere în mine.ă ţ— Sper, a bomb nit b trâna zmeoaic . Ieşi. ă ă ăMerle a ieşit uşor.

Dou lacrimi mari s-au adunat în ochii doamneiă Murdock şi, încet, şi-au f cut drum în jos pe pielea deă elefant a obrajilor. Dup ce au ajuns la col urile nasuluiă ţ c rnos, i s-au prelins pe buze. Şi-a luat în grab batista,ă ă le-a şters, iar apoi şi-a şters ochii. A pus batista la o parte, s-a întins dup vin şi-a zis calm :ă ă

— in foarte mult la fiul meu, domnule Marlowe.Ţ Foarte mult. Toate astea m mâhnesc profund. Crezi că ă va trebui s spun poli iei toat istoria?ă ă ţ ă

— Sper c nu. O s -i vin foarte greu s -i fac s-oă ă ă ă ă cread .ă

A deschis gura. Din ii au sclipit în lumina slab . Şi-aţ ă închis buzele şi le-a strâns tare, privindu-mă amenin tor, cu capul plecat.ţă

— Ce vrei s spui cu asta? s-a r stit ea.ă ă— Exact ceea ce am spus. Povestea nu pare

adev rat . Pare prea simpl , sun fals. A inventat-oă ă ă ă singur, ori a i gândit-o dumneavoastr şi apoi l-a i pus s-ţ ă ţo înve e pe dinafar ?ţ ă

— Domnule Marlowe, a zis ea cu o voce necru toare, te joci cu focul.ţă

Am dat din mân .ă— N-o facem cu to ii? Foarte bine, s presupunemţ ă

c -i adev rat. Morny îns o s nege şi o s ne trezim deă ă ă ă ă unde am pornit. Morny va trebui s nege, pentru c altfelă ă o s fie implicat în dou crime.ă ă

— Ce este atât de greu de crezut în povestea asta, ca s nu fie adev rat? a urlat ea.ă ă

— Ce sens ar avea ca Morny, un om cu rela ii,ţ protec ie şi oarecare influen , s se implice în douţ ţă ă ă

crime m runte, ca s evite implicarea în ceva cu totulă ă neînsemnat, cum ar fi de pild vânzarea unui gaj! După ă mine n-ar avea nici un sens.

A privit fix, f r s scoat ă ă ă ă o vorb . I-am zâmbit,ă deoarece era prima oar când avea s -i plac ceva spusă ă ă de mine.

— V-am g sit nora, doamn Marlowe. E oarecumă ă ciudat c fiul dumneavoastr , pe care se pare c -l ine iă ă ă ţ ţ complet sub autoritatea dumneavoastr , nu v-a spusă unde e.

— Nu l-am întrebat, a r spuns, cu o voceă neobişnuit de liniştit pentru ea.ă

— S-a reîntors de unde a pornit. Cânt cu orchestraă de la clubul Idle Valley. Am stat cu ea de vorb . Într-ună fel, e o fat destul de dârz . Nu v ă ă ă are prea mult la inim . Nu mi se pare imposibil ca ea s fi luat moneda,ă ă oarecum din r utate. Şi nu mi se pare imposibil ca Leslieă s ştie sau s fi aflat, şi c a n scocit basmul ca s-oă ă ă ă apere pe ea. El zice c-o iubeşte foarte mult.

A zâmbit. Nu era un zâmbet frumos. Nu i se potrivea câtuşi de pu in. Dar era un zâmbet.ţ

— Da, a zis ea blând. Da, bietul Leslie. Ar face-o. Şi în acest caz – s-a oprit şi zâmbetul i-a devenit aproape încânt tor – în acest caz, scumpa mea nor poate fiă ă implicat în crim .ă ă

Am urm rit-o cam un sfert de minut cum savuraă ideea.

— Dumneavoastr a i fi încântat .ă ţ ă

A dat din cap, zâmbind înc , prinzând ideea care-iă pl cea, înainte de a sesiza duritatea vocii mele. Apoi fa aă ţ i s-a în sprit şi buzele i s-au contractat. A zis printre din i:ă ţ

— Nu-mi place tonul dumitale. Nu-mi place deloc.— Nu v învinov esc. Nici mie nu-mi place. Nu-miă ăţ

place nimic. Nu-mi place casa asta, nici dumneavoastr ,ă nici aerul ap s tor din casa asta. Nici fa a goal de oriceă ă ţ ă expresie a tinerei, nici tâmpitul de fiu pe care-l ave i. Niciţ acest caz, nici adev rul care nu mi-e spus, nici minciunileă care mi se-ndrug despre el şi...ă

Atunci a început s urle. Urlete cumplite, fa urâtă ţă ă şi furioas . Ochi care se mişcau furioşi şi plini de ur .ă ă

— Ieşi afar ! Ieşi imediat din casa asta! S nu maiă ă r mâi o clip ! Afar !ă ă ă

M-am ridicat, mi-am luat p l ria de pe duşumea şiă ă am zis:

— Plec bucuros.Am privit-o chiorâş, m-am îndreptat spre uş , amă

deschis-o şi am ieşit. Am închis-o încet, inând clan a cuţ ţ o mân eap n , şi l sândă ţ ă ă ă -o la loc uşor. Nici eu nu ştiam de ce.

Capitolul dou zeci şi doiă

Am auzit paşi gr bi i în urma mea şi pe cinevaă ţ

strigându-mi numele, dar mi-am continuat drumul până în mijlocul camerei de zi, unde m-am oprit şi m-am întors. Am l sat-o s m ajung din urm , gâfâind, cuă ă ă ă ă ochii gata-gata s -i sar din cap. P rul lucitor, blond-ă ă ăar miu, str lucea ciudat în lumina ce intra prin ferestreleă ă înalte.

— Domnule Marlowe! V rog! V rog nu pleca i. Areă ă ţ nevoie de dumneavoastr . Cu adev rat.ă ă

— Al naibii s fiu. i-ai pus ruj pe buze în diminea aă Ţ ţ asta. Ar i grozav.ăţ

M-a apucat de mânec .ă— V rog!ă— S-o ia naiba, am zis. Spune-i s ă se arunce-n lac.

Şi lui Marlowe poate s -i sar muştarul. Spune-i s se-ă ă ăarunce în dou lacuri, dac unul nu-i ajunge. Nu-i oă ă solu ie prea inteligent , dar rezolv repede.ţ ă ă

Am privit la mâna de pe mâneca mea şi-am mângâiat-o. Şi-a tras-o cu repeziciune, iar ochii îi p reauă speria i.ţ

— V rog, domnule Marlowe. Are necazuri. Areă nevoie de dumneavoastr .ă

— Şi eu am necazuri, am bomb nit. Curg beleleleă în urma mea. De ce plângi?

— Oh, eu in la ea cu-adev rat. Ştiu c e aspr şiţ ă ă ă violent , dar are o inim de aur.ă ă

— Duc -se dracului cu inim cu tot. Nu cred să ă ă ajung în rela ii atât de intime cu ea, încât asta s aibţ ă ă vreo importan . E o mincinoas b trân cu fa a buh it .ţă ă ă ă ţ ă ă M-am saturat de ea. Cred c-a intrat serios în bucluc, dar eu nu dezgrop mor ii. Lucrurile trebuie s -mi fie spuse.ţ ă

— Oh, sunt sigur c dac a i avea r bdare... ă ă ă ţ ăMi-am pus bra ul pe dup umerii ei, f r s -mi dauţ ă ă ă ă

seama. A s rit cam la un metru de mine, iar ochii îiă tr dau panica. Ne-am privit unul pe cel lalt. Ni se auzeaă ă doar respira ia. Eu cu gura întredeschis , aşa cum o inţ ă ţ în mod obişnuit, ea cu buzele strânse şi cu n rile mici şiă palide tremurând. Sub fardul pus cu stâng cie, i seă vedea paloarea fe ei.ţ

— Ascult , am zis eu încet, i s-a întâmplat cevaă ţ când erai mic ?ă

A dat din cap foarte repede.— Te-a speriat vreun b rbat sau s-a întâmplat cevaă

asem n tor?ă ăA dat iar şi din cap. Şi-a apucat buza de jos întreă

din işorii albi.ţ— De-atunci eşti aşa? Era alb la fa .ă ţă— Ascult , n-o s - i fac nimic care s te sperie.ă ă ţ ă

Niciodat .ăOchii i s-au înecat în lacrimi.— Dac te-am atins, a fost ca şi cum aş atinge ună

scaun ori o uş . A fost f r nici o inten ie. Ai în eles?ă ă ă ţ ţ— Da.

În cele din urm scosese un cuvânt. Panica maiă st ruia înc ă ă în adâncul ochilor ei, în spatele lacrimilor.

— Acum m-am liniştit, am zis. Sunt cu inima împ cat . Nu ai de ce s - i faci griji în ce m priveşte.ă ă ă ţ ă Cât despre Leslie, ştii c el are alte gânduri. Şi niciă pentru el nu trebuie s - i faci griji Aşa-i?ă ţ

— Oh, da. Da, într-adev r.ăLeslie era extraordinar. Pentru ea. Pentru mine nu

însemna nimic.— Şi acum, b trâna asta care duhneşte a butoi. Eă

aspr şi dur . Cred c poate mânca ziduri şi scuipaă ă ă c r mizi. Zbiar la dumneata, dar în esen se poartă ă ă ţă ă frumos, aşa-i?

— Da, aşa e, domnule Marlowe. Tocmai încercam s v spun.ă ă

— Desigur. De ce nu încerci s ui i? El mai e pe-ă ţaici? Cel care te-a sup rat?ă

Şi-a dus mâna la gur şi a început s -şi roadă ă ă degetul mare, privindu-m pe deasupra lui de parc s-ară ă fi uitat de pe un balcon.

— E mort. A c zut de la o... fereastr . ă ăAm oprit-o cu mâna dreapt .ă— Oh, tipul acela. Am auzit de el. Nu te mai gândi

la asta. Ori nu po i?ţ— Nu, a zis ea cl tinând din cap, dincolo de mân .ă ă

Nu pot. Se pare c nu pot uita deloc. Doamna Murdockă mereu îmi spune s uit. Ea discut cu mine, de cele maiă ă multe ori f cându-m s uit. Dar pur şi simplu nu pot.ă ă ă

— Ar fi mult mai bine, am mârâit eu, dac şi-ar ineă ţ gura aia mare. Ea nu te las s ui i.ă ă ţ

P ru surprins şi oarecum jignit din cauza asta.ă ă ă— Oh, dar asta nu-i tot. Eu eram secretara lui. Ea

era so ia lui. El a fost primul ei so . Fireşte, nici ea nuţ ţ uit . Cum ar putea s uite?ă ă

Mi-am sc rpinat urechea. Era un fel de a mă ă eschiva. De pe fa a ei lipsit de orice expresie nu puteamţ ă în elege dac îşi d dea seama cu adev rat de prezen aţ ă ă ă ţ mea. Eram o voce care venea de undeva, dar oarecum impersonal . Ca o voce ce venea din propria ei fiin .ă ţă

Atunci am avut una din acele presim iri ciudate, peţ care cel mai adesea nu te po i bizui.ţ

— Ascult , exist vreo persoan cunoscut careă ă ă ă produce asupra dumitale un asemenea efect? Cineva anume?

S-a uitat peste tot în camer . M-am uitat şi eu cuă ea. Nu era nimeni sub vreun scaun sau de dup vreo uşă ă sau fereastr care s ne spioneze.ă ă

— De ce trebuie s v spun? a şoptit ea.ă ă— Nu trebuie. Faci cum crezi.— Îmi promite i c n-o s spune i nim nui...ţ ă ă ţ ă

nim nui din întreaga lume, nici m car doamnei Murdock?ă ă— Ea ar fi ultima. Promit.Şi-a deschis gura şi a zâmbit cu încredere, apoi

brusc s-a schimbat. Vocea i-a amu it. A scos un fel deţ or c it. Din ii îi cl n neau.ă ă ţ ă ţă

Am vrut s-o strâng cu putere, dar m-am temut s-o ating. St team amândoi în picioare. Nu se petreceaă nimic. St team. Eram neputincios şi inutil.ă

Atunci s-a r sucit în loc şi a fugit. I-am auzit paşii înă hol. Am auzit o uş închizându-se.ă

Am urmat-o în hol şi-am ajuns la uş . Suspina înă spatele uşii. M-am oprit şi i-am ascultat suspinele. Nu puteam face nimic. M întrebam dac cineva ar fi putută ă face ceva. M-am reîntors la veranda închis cu geam, amă b tut la uş , am deschis-o şi mi-am vârât capul în untru.ă ă ă Doamna Murdock şedea aşa cum o l sasem. Nu p rea să ă ă se fi mişcat câtuşi de pu in.ţ

— Cine o sperie într-un asemenea hal pe fata asta? am întrebat-o.

— Ieşi afar din casa mea, a zis ea printre buzeleă groase.

Nu m-am mişcat. Atunci a râs de mine cu o voce r guşit .ă ă

— Te crezi un b rbat deştept, domnule Marlowe?ă— N-aş putea spune c fac un asemenea p cat.ă ă— S presupunem c ai încerca s descoperiă ă ă

singur.— Pe cheltuiala dumneavoastr ? ăA dat din umerii masivi.— Posibil. Depinde. Cine ştie?— N-a i cump rat nimic, am zis eu. Va trebui totuşiţ ă

s stau de vorb cu cei de la poli ie.ă ă ţ— N-am cump rat nimic şi nici n-am pl tit pentruă ă

nimic. Decât pentru restituirea monezii. M mul umescă ţ cu asta pentru banii pe care i i-am dat. Acum pleac . Mţ ă ă plictiseşti. Îngrozitor.

Am închis uşa şi m-am întors înapoi. Dup uş niciă ă un suspin. Linişte deplin . Mi-am continuat drumul.ă

Am ieşit din cas . M-am oprit şi-am urm rit cumă ă soarele pârjolea iarba. Undeva, în spate, s-a auzit o

maşin pornind şi o Mercury gri a ap rut pe drumul deă ă acces de lâng cas . O conducea domnul Leslie Murdock.ă ă Când m-a v zut, a oprit.ă

S-a dat jos din maşin şi a venit repede spre mine.ă Era îmbr cat frumos: ă gabardina crem, haine noi, pantaloni de sport, pantofi negru cu alb, cu vârfurile negre, c maş crem, f r cravat . Pe nas avea ochelariă ă ă ă ă verzi de soare.

S-a oprit aproape de mine şi cu o voce joas şiă timid a zis:ă

— Am impresia c m crezi un mare tic los.ă ă ă— Din cauza poveştii pe care mi-ai spus-o despre

dublon?— Da.— Asta n-a afectat câtuşi de pu in felul meu de aţ

gândi despre dumneata.— Atunci...— De fapt, ce vrei de la mine?A dat din umerii rotunji i, într-un gestţ

dezaprobator. Must cioara şaten-roşcat , caraghioaă ă s , aă str lucit în soare.ă

— Cred c -mi place s fiu simpatizat, a zis el.ă ă— Scuz -m , domnule Murdock. Îmi place ă ă că eşti

devotat so iei dumitale. Dac despre asta este vorba.ţ ă— Oh! Ai crezut c nu spun adev rul? Adic , aiă ă ă

crezut c spunem toate astea doar ca s-o ap r pe ea?ă ă— Posibil.— În eleg.ţŞi-a vârât o igar în igaretul lung şi negru, peţ ă ţ

care şi l-a scos din spatele batistei de la piept.

— P i, aş putea crede c nu m simpatizezi. ă ă ăÎn dosul lentilelor verzi, i se vedeau ochii mişcându-

i-se ca doi peşti într-un bazin adânc.— E un subiect stupid, am zis. Şi f r importan .ă ă ţă

Pentru amândoi.A aprins igara şi a tras în piept fumul.ţ— În eleg, a zis. Scuz -m c am fost destul deţ ă ă ă

nepriceput ca s -l aduc în discu ie.ă ţS-a r sucit pe c lcâie, s-a întors la maşin şi s-aă ă ă

urcat în ea. M-am uitat dup el pân s-a îndep rtat şi de-ă ă ăabia atunci m-am urnit din loc. M-am dus la micul negru pictat şi, înainte de a pleca, l-am mângâiat pe cap de câteva ori, zicându-i: „Fiule, numai tu nu eşti tr snit înă casa asta”.

Capitolul dou zeci şi treiă

Difuzorul de perete de la poli ie a morm it şi oţ ă voce a zis: „1,2,3,4. Prob de microfon”. Un c nit, şi s-aă ţă ă oprit.

Detectivul-locotenent Jesse Breeze şi-a întins bra ele în sus, a c scat şi a zis:ţ ă

— Ai întârziat câteva ore, nu-i aşa?— Da, am r spuns eu. Dar i-am l sat un mesaj că ţ ă ă

o s întârzii. A trebuit s merg la dentist.ă ă— Ia loc.Într-un col al camerei se afla o m su de lucru peţ ă ţă

care domnea dezordinea. Breeze şedea în spatele ei. În stânga lui se g sea o fereastr înalt , f r perdele, iar peă ă ă ă ă perete, în dreapta, cam la în l imea ochilor, un calendară ţ mare. Fiecare zi trecut era însemnat cu grij , printr-oă ă ă cruce f cut cu creionul negru, moale, aşa c Breeze ştiaă ă ă totdeauna exact ce zi este, doar aruncând o privire la calendar.

Spangler şedea într-o parte, la o m su de lucruă ţă mult mai îngrijit , pe care se g sea o sugativ verde, ună ă ă set de tocuri din onix, un mic calendar de alama şi o cochilie de melc marin, plin de cenuşa, chibrituri şiă chiştoace de ig ri.ţ ă

Spangler arunca tocuri de scris într-o pern deă catifea, rezemat de perete, ca un mexican arunc tor deă ă

cu ite la int . Nu reuşea. Tocurile refuzau s se înfig .ţ ţ ă ă ă Camera avea mirosul acela specific, p trunz tor, str ină ă ă fiin elor omeneşti, despre care nu po i spune c e urât,ţ ţ ă dar nici pl cut, şi pe care îl au totdeauna asemeneaă camere. Da i unei sec ii de poli ie o cl dire nou-nou , şiţ ţ ţ ă ţă în trei luni toate înc perile or s miroas aşa. Probabil eă ă ă ceva simbolic în acest miros.

Un reporter criminalist din New York scria cândva c , atunci când p şeşti pragul poli iei, intri într-o lumeă ă ţ aflat dincolo de lege.ă

M-am aşezat jos. Breeze a scos din buzunar o havan învelit în celofan şi ritualul a început. I-amă ă urm rit fiecare mişcare. Totul se repeta cu exactitate. Aă tras fumul în piept, a stins chibritul, scuturându-l, l-a pus uşurel în scrumiera de sticl neagr şi a zis: ă ă

— Hei, Spangler.Spangler şi-a întors capul. Breeze şi-a întors capul.

Şi-au zâmbit. Breeze a ar tat cu igara spre mine.ă ţ— Uit -te la el cum transpir .ă ăSpangler a trebuit s -şi mişte picioarele pentru a seă

întoarce destul de bine, ca s m vad cum transpir. Nuă ă ă ştiam dac transpir.ă

— Sunte i deştep i nevoie mare, am zis. Cum naibaţ ţ reuşi i?ţ

— Las glumele, a zis Breeze. Ai avut o dimineaă ţă înc rcat ?ă ă

— Aşa şi-aşa.Zâmbea înc . Şi Spangler zâmbea. Lui Breeze nu-iă

pl cea s înghit orice. În cele din urm şi-a dres glasul.ă ă ă ă Fa a lui mare şi pistruiat a devenit grav . Şi-a întorsţ ă ă

capul, aşa încât s m poat vedea f r s se uite laă ă ă ă ă ă mine. Şi, cu o voce vag şi goal , a zis:ă ă

— Hench a m rturisit.ăSpangler s-a întors ca s m priveasc . S-a aplecată ă ă

înainte pe marginea scaunului şi buzele i s-au întredeschis într-un zâmbet extatic, aproape indecent.

— Cu ce l-a i convins – cu un târn cop?ţ ă— Nu.T ceau amândoi şi m priveau fix.ă ă— Cu un macaronar, a zis Breeze.— Un ce?— Te bucuri?— Îmi spui, sau ai de gând s stai acolo, mul umită ţ

şi înfumurat, privindu-m cât sunt de bucuros?ă— Nou ne place s privim un om fericit. Nu preaă ă

avem ocazia.Mi-am pus o igar în gur şi am mişcat-o în sus şiţ ă ă

în jos.— Am folosit un macaronar împotriva lui. Un

macaronar pe nume Palermo.— Oh!... Şti i ceva?ţ— Ce? a întrebat Breeze.— Tocmai m gândeam cum sun o conversa ie cuă ă ţ

nişte poli işti.ţ— Ce?— Ei cred c fiecare vorb este o poant .ă ă ă— Şi orice arestare o arestare justificat , continuă ă

Breeze, calm. Ascult , vrei într-adev r s afli, sau te iiă ă ă ţ de glume?

— Vreau s aflu.ă

— Iat cum a fost. Hench era beat. Beat turt , nuă ă glum . Aşa o inea de câteva s pt mâni. F r mâncare şiă ţ ă ă ă ă f r somn. Doar b utur . Ajunsese la stadiul în careă ă ă ă alcoolul nu te mai îmbat , te ine treaz. Era ultima luiă ţ leg tur cu lumea real . Când un ins ajunge în halul staă ă ă ă şi-l privezi de b utur , f r s -i dai în schimb nimic careă ă ă ă ă s -l potoleasc , e un om pierdut.ă ă

N-am zis nimic. Spangler mai avea înc aceeaşiă privire r ut cioas . Breeze şi-a lovit uşor trabucul cuă ă ă mâna, dar n-a c zut scrum, apoi l-a pus în gur şi aă ă continuat:

— E un psihopat, dar noi n-avem nevoie de aşa ceva în povestea asta. S fie limpede. Avem nevoie deă un ins f r fiş medical la psihiatrie.ă ă ă ă

— Credeam c sunte i siguri c Hench e nevinovat.ă ţ ăBreeze a dat din cap nehot rât.ă— Asta a fost noaptea trecut . Sau poateă

glumeam. Oricum, în timpul nop ii, hodoronc-tronc,ţ Hench o ia razna. L-au dus la infirmeria închisorii şi l-au îndopat cu narcotice. Doctorul închisorii. Asta r mâneă între noi. Nici un narcotic pe fiş . Pricepi?ă

— Mult prea limpede, am r spuns eu.ă— Da.Observa ia mea i-a trezit o uşoar suspiciune, darţ ă

era prea prins de expunerea lui, ca s -i acorde vreoă aten ie.ţ

— În diminea a asta se simte bine. Drogulţ ac ioneaz înc , insul e palid, dar liniştit. Am fost s -lţ ă ă ă vedem. „Cum te sim i, b ie aş? Ai nevoie de ceva? Chiarţ ă ţ

nimic? Te-ajut m cu pl cere. Eşti tratat bine?” Ştii,ă ă Marlowe, cum merg lucrurile.

— Ştiu cum merg lucrurile.Spangler şi-a lins buzele într-un mod dezgust tor.ă— Aşa c , dup o vreme, îşi deschide plisculă ă

suficient ca s zic : „Palermo”. Palermo e numeleă ă macaronarului de vizavi, proprietarul serviciului de pompe funebre şi al blocului cu apartamente de închiriat. Î i aminteşti de el? Sigur c î i aminteşti. El e acela care aţ ă ţ pomenit de o blond înalt . Fleacuri. Macaronarii ştia n-ă ă ăau decât blonde în cap. În serii de câte dou sprezece.ă Dar Palermo sta e un tip important. Ne-am interesat înă cartier. Taie şi spânzur . Un tip de care nu te po i lega. Şiă ţ nici n-am de gând s m leg de el. Îi zic lui Hench: „Vreiă ă s spui c Palermo i-e prieten?” El zice: „Aduce i-l peă ă ţ ţ Palermo”. Aşa c ne întoarcem şi-i telefon m lui Palermo,ă ă care zice c vine imediat. Perfect. Vine foarte curând. Îiă zicem cam aşa: „Hench vrea s v vad , domnuleă ă ă Palermo. Nu ştiu de ce”. „E un b iat nec jit, ziceă ă Palermo. Un b iat simpatic. Presupun c e bine. Vrea să ă ă m vad . Perfect. O s -l v d. O s -l v d îns singur. F ră ă ă ă ă ă ă ă ă vreun poli ist”. Eu zic: „Foarte bine, domnule Palermo”, şiţ ne ducem la infirmeria închisorii, unde Palermo st deă vorb cu Hench, f r s -i asculte cineva. Dup un timpă ă ă ă ă Palermo iese şi zice: „E-n regul , şefule. Va m rturisi.ă ă Poate voi pl ti un avocat. Mi-e simpatic bietul b iat”.ă ă Cam aşa s-au petrecut lucrurile. Şi a plecat.

N-am zis nimic. S-a f cut o pauz . Difuzorul de peă ă perete a anun at un buletin. Breeze şi-a ridicat capul, aţ

ascultat cam zece, dou sprezece cuvinte şi apoi nu l-aă mai luat în seam .ă

— Aşadar, ne ducem la Hench cu o stenograf şiă omul vorbeşte. Phillips s-a dat la dr gu a lui Hench. Astaă ţ s-a petrecut alalt ieri, în hol. Hench l-a v zut din camer ,ă ă ă îns înainte de a putea ieşi în hol, Phillips intrase înă apartamentul lui. Hench s-a înfuriat şi a lovit-o pe fată peste ochi. Dar nu s-a mul umit cu atât. A început sţ ă cloceasc ceva în mintea lui, aşa cum fac be ivii. Ce-şiă ţ zice el: „Tipul la nu trebuie s se dea la iubita mea. Oă ă s -l fac s nu m uite câte zile o avea”. Aşa c nu-l scapă ă ă ă ă din ochi pe Phillips. Ieri dup -amiaz îl vede când intr înă ă ă apartament. Îi spune fetei s mearg la plimbare, ea nuă ă vrea, iar el o loveşte peste cel lalt ochi. Fata pleac laă ă plimbare. Hench cioc neşte la uşa lui Phillips. Phillips îiă deschide, şi Hench e pu in surprins c i-a deschis. Eu i-ţ ăam spus lui Hench c Phillips te aştepta pe dumneata. Înă orice caz, uşa se deschide, Hench intr ă şi-i spune lui Phillips ce simte şi ce are de gând s fac . Phillips seă ă sperie şi scoate un pistol. Hench îl loveşte cu toată puterea. Phillips se pr buşeşte, dar Hench nu seă mul umeşte numai cu atât. Loveşte un ins cu toatţ ă puterea şi el cade. Şi cu ce te-ai ales? N-ai nici o satisfac ie, nu te-ai r zbunat. Hench ridic pistolul de peţ ă ă podea. E beat turt şi nemul umit. Phillips îl apuc deă ţ ă glezn . Hench nu-şi d seama de ce a f cut tot ce aă ă ă urmat. Totu-i confuz în mintea lui. Îl târ şte pe Phillips înă baie şi-i face de petrecanie cu propria-i arm . Ce zici? Î iă ţ place figura?

— Grozav, am zis. Şi ce-a realizat cu asta?

— P i, ştii cum sunt be ivii. Oricum, îi face deă ţ petrecanie. Cu pistolul lui Phillips, în elegi. Dar nu poateţ aranja o sinucidere. Nu-i ofer nici o satisfac ie. Aşa c iaă ţ ă pistolul lui Phillips şi şi-l pune sub pern , iar de-al lui seă descotoroseşte. Nu vrea s spun cum. Probabil l-a pasată ă unui tip dat dracului din cartier. Dup asta, g seşte fataă ă şi m nânc împreun .ă ă ă

— Grozav idee, am zis, s pun pistolul sub pern .ă ă ă ă Niciodat nu mi-ar fi trecut prin cap aşa ceva.ă

Breeze s-a l sat pe spate în scaun şi priveşte înă tavan. Spangler, personaj de baz în aceast comedie, s-ă ăa r sucit pe scaun, a luat câteva tocuri şi a aruncat unulă în pern .ă

— Şi-acum, s judec m lucrurile, a zis Breeze. Laă ă ce a dus aceast isprav ? Iat cum a procedat. Deşiă ă ă beat, a fost iste . G seşte pistolul şi-l arat înainte caţ ă ă Phillips s fi fost g sit mort. Aşa c , mai întâi ni seă ă ă serveşte ideea c sub perna lui Hench se g seşte pistolulă ă cu care a fost ucis un om – în orice caz se tr sese cu el –ă iar abia dup aia g sim cadavrul Am crezut cele spuseă ă de Hench. P reau logice, dar cum s crezi c ar exista ună ă ă om atât de naiv încât s fac ce a f cut Hench? N-ară ă ă avea nici un sens. Şi-aşa am ajuns s credem că ă altcineva a pus pistolul sub perna iui Hench, iar de-al lui Hench s-a descotorosit. Şi dac presupunem c Hench s-ă ăa descotorosit de arma crimei şi nu de a lui, ar fi avut mai multe şanse s ias basma curat . Aşa stândă ă ă lucrurile, am fost îndrept i i s -l suspect m. Dar nu înăţ ţ ă ă mod deosebit. Felul în care a aranjat lucrurile ne-a f cută

s credem c e un be iv inofensiv, care a ieşit, a l sată ă ţ ă uşa deschis şi cineva i-a pus un pistol sub pern .ă ă

Aştepta, cu gura întredeschis . Mâna puternic şiă ă pistruiat inea trabucul ridicat în dreptul gurii, iar înă ţ ochii albaştri, sp l ci i, i se citea o mul umire tainic .ă ă ţ ţ ă

— P i, am zis eu, dac oricum are de gând să ă ă m rturiseasc , toate astea nu prezint nici o importan .ă ă ă ţă Îşi va recunoaşte vina?

— Desigur. Aşa cred. Presupun c Palermo l-ară putea sc pa cu o acuza ie de crim f r premeditare,ă ţ ă ă ă îns nu sunt sigur, fireşte.ă

— De ce l-ar sc pa Palermo?ă— Pentru c -l simpatizeaz . Şi Palermo e un tip deă ă

care nu ne putem lega.— În eleg.ţM-am ridicat. Spangler m-a privit pieziş, cu ochi

str lucitori.ă— Cu fata cum r mâne? am întrebat.ă— Nu vrea s scoat o vorb . E şireat . Nu-i putemă ă ă ă

face nimic. Totul a fost bine lucrat. Nu te po i plânge, nu?ţ Î i place, nu- i place, asta-i treaba. Ce zici?ţ ţ

— Fata e o blond înalt , am zis. Nu chiar oă ă prosp tur , dar oricum o blond înalt . E drept c -iă ă ă ă ă numai una. Dar poate c Palermo se mul umeşte şi cuă ţ atât.

— Fir-ar s fie, la asta nu m-am gândit, a zisă Breeze.

De fapt se gândise, dar renun ase la idee.ţ— Nu prezint interes, Marlowe. N-are clas .ă ă

— Când e dichisit şi treaz , nu ştii niciodat ceă ă ă poate ieşi din ea. Clasa se dezvolt repede în alcool! Maiă vrei ceva de la mine?

— Cred c nu.ăŞi-a îndreptat trabucul spre ochiul meu.— Nu c n-aş vrea s - i cunosc versiunea, dar credă ă ţ

c aşa cum stau lucrurile, n-am dreptul s insist.ă ă— Frumos din partea dumitale, Breeze. Şi dintr-a

dumitale, Spangler. V doresc numai bine în via .ă ţăM-au urm rit amândoi cu gurile uşor c scate, până ă ă

am ieşit. Am coborât pân în holul mare de marmur ,ă ă apoi m-am dus s -mi iau maşina de la parcare.ă

Capitolul dou zeci ă şi patru

Domnul Pietro Palermo şedea într-o camer care,ă

cu excep ia ţ unei mese de scris cu capac-rulou de mahon, a unui triptic sacru cu marginile aurite şi a unui crucifix mare de abanos şi fildeş, ar ta exact ca un salonă victorian. O sofa în form ă de potcoav şi scaune deă mahon sculptat, protejate cu şerve ele de dantel . Peţ ă c minul de marmur gri-verde, un ceas de bronz aurit. Înă ă col , o pendul mare tic ia leneş. Pe o mas oval cuţ ă ă ă ă t blia de marmur şi picioare curbate, elegante, sub oă ă cupol de sticl , se g seau câteva flori de cear . Covorulă ă ă ă era gros şi plin de flori gra ioase. Se mai g sea un scrinţ ă plin de m run işuri: ceşcu e de por elan fin, figurine deă ţ ţ ţ cristal şi por elan; fleacuri de fildeş şi lemn de trandafirţ negru, farfurioare pictate, un set american de solni eţ vechi în form de lebede şi alte lucruri asem n toare.ă ă ă

La ferestre atârnau perdele lungi de dantel , dară cum camera d dea spre miaz zi, era plin de lumin .ă ă ă ă Vizavi se vedeau ferestrele apartamentului în care fusese ucis George Anson Phillips. Strada era însorit şi liniştit .ă ă

Italianul, înalt, cu pielea smead , cu cap frumos şiă p r c runt, a citit cartea mea de vizit şi a zis:ă ă ă

— Peste dou sprezece minute am treab . Ce dori i,ă ă ţ domnule Marlowe?

— Eu sunt persoana care a g sit ieri cadavrul deă vizavi. Era un prieten de-al meu.

Ochii negri şi reci m-au examinat calmi.— Lui Luke nu i-a i spus asta.ţ— Luke?— E administratorul imobilului.— Nu vorbesc prea multe cu oameni necunoscu i,ţ

domnule Palermo.— Asta-i bine. Cu mine vorbi i, hm?ţ— Dumneavoastr sunte i un om de vaz , un omă ţ ă

important. Cu dumneavoastr pot vorbi. M-a i v zut ieri.ă ţ ă M-a i descris poli iei foarte precis; aşa mi-au spus.ţ ţ

— Da. Eu v d multe, a zis f r emo ie.ă ă ă ţ— Ieri a i v zut o femeie înalt şi blond ieşind de-ţ ă ă ă

acolo.M-a studiat.— Nu ieri. Asta a fost acum dou -trei zile.ă

Poli iştilor le-am spus c ieri.ţ ăŞi-a pocnit degetele lungi şi negricioase.— Curcanii, ptiu!— A i v zut ieri vreun str in pe aici, domnuleţ ă ă

Palermo?— Exist o intrare în spate. Mai e o scar la etajulă ă

al doilea, a spus el şi şi-a privit ceasul de la mân .ă— Deci nimic, am zis. Azi-diminea l-a i v zut peţă ţ ă

Hench.Şi-a ridicat ochii şi i-a plimbat alene peste fa aţ

mea.— Curcanii v-au spus, hm?

— Mi-au spus c l-a i convins pe Hench să ţ ă m rturiseasc . Ziceau c e prietenul dumneavoastr .ă ă ă ă Bineîn eles, nu ştiau cât de bun prieten.ţ

— A m rturisit Hench, zici?ăA zâmbit, un zâmbet neaşteptat, admirabil.— Dar nu Hench a comis crima, am zis eu.— Nu?— Nu.— Asta-i foarte interesant. Continua i, domnuleţ

Marlowe.— M rturisirea e o aiureal . L-a i convins s-o facă ă ţ ă

din anumite motive.S-a ridicat în picioare, s-a dus la uş şi a strigat:ă— Tony!S-a aşezat din nou. Un macaronar scund, cu chipul

dur, a intrat în camer . S-a uitat la mine şi s-a aşezată lâng perete, pe un scaun cu sp tarul drept.ă ă

— Tony, omul sta este domnul Marlowe. Ia-iă cartea de vizit .ă

Tony a venit s-o ia şi s-a aşezat jos, cu ea în mân .ă— Uit -te foarte bine la omul sta, Tony. O s -l iiă ă ă ţ

minte, hm?Tony a zis:— L sa i pe mine, domnule Palermo.ă ţ— V-a fost prieten, hm? Prieten bun, hm? a întrebat

Palermo.— Da.— Asta-i r u. Asta-i r u. O s v spun ceva.ă ă ă ă

Prietenul e prieten. V-o spun eu. Dar s nu sufla i o vorbă ţ ă nim nui. Nici m car vreunui curcan afurisit?ă ă

— Nu.— Asta-i o promisiune, domnule Marlowe. Nu

trebuie s-o uita i. N-o s uita i?ţ ă ţ— N-o s uit.ă— Tony n-o s v uite. Pricepe i?ă ă ţ— V-am dat cuvântul meu. Ceea ce-mi spune iţ

r mâne între noi.ă— Foarte bine. Perfect. Eu m trag dintr-o familieă

numeroas . Multe surori şi mul i fra i. Un frate r u. La felă ţ ţ ă de r u ca Tony.ă

Tony a zâmbit.— Perfect, fratele sta tr ieşte foarte liniştit. Pesteă ă

drum. O s trebuiasc s se mute. Mişuna curcanii pe-ă ă ăaici. Pun prea multe întreb ri. Asta ă nu-i bine. Nu-i bine nici pentru afaceri, nici pentru fratele sta ă r u. ă Pricepe i?ţ

— Da, am zis. Pricep.— Perfect. Hench staă nu-i un om bun, dar e

s rman, be iv şi n-are nici ă ţ o slujb . Nu pl teşte ă ă chirie, dar eu câştig o groaz ă de bani. Aşa c ă eu zic: „Ascult ,ă Hench, m rturiseşte.ă Eşti un om bolnav. Eşti bolnav de vreo dou -trei s pt mâni. ă ă ă Mergi la tribunal. Am eu avocat pentru tine. Dai dracului declara ia. Zici ţ c-ai fost beat. Afurisi ii ţ de curcani nu ştiu ce s ă fac .ă Judec torulă î i d drumul. Vii la mine şi eu î i port ţ ă ţ de grij . ă De acord”. Aşa c ă Hench a fost de acord şi m rturiseşte. Asta-i tot.ă

Eu am zis:— Şi dup dou sau ă ă trei s pt mâni ă ă fratele cel r u eă

departe de-aici, i s-a pierdut urma, iar curcanii or să claseze probabil cazul Phillips ca nerezolvat. Aşa e?

— Da.

A zâmbit din nou. Un zâmbet splendid, cald, ca s rutul mor ii.ă ţ

— Asta rezolv problema lui Hench, domnuleă Palermo. Dar nu m ajut în leg tur cu prietenul meu.ă ă ă ă

A cl tinat din cap şi s-a uitat din nou la ceas. M-amă ridicat. S-a ridicat şi Tony. N-avea de gând s fac nimic,ă ă dar e mai bine s fii în picioare. Te mişti mai repede.ă

— Necazul, am zis eu, e c voi, ştia, face i misteră ă ţ din nimica toat . Nu pute i face un pas f r parol . Dacă ţ ă ă ă ă m-aş duce la sediul poli iei şi le-aş spune b ie ilor ce mi-ţ ă ţa i povestit, mi-ar râde în fa . Aş râde şi eu cu ei.ţ ţă

— Tony nu prea râde, a zis Palermo.— Lumea-i plin de oameni care nu râd, domnuleă

Palermo. Ar trebui să şti i. Pe mul i i-a i aranjat.ţ ţ ţ— Asta-i treaba mea, a zis el, dând din umeri

furios.— O s -mi in promisiunea, am zis. Dar dac ave iă ţ ă ţ

cumva îndoieli, nu încerca i s v juca i cu mine. Înţ ă ă ţ cartierul meu sunt un om destul de apreciat şi, dacă joaca s-ar termina prost pentru Tony, cheltuielile de înmormântare ar fi suportate de firma dumneavoastr . Şiă n-a i câştiga nimic.ţ

Palermo a râs.— Asta-i bun , a zis el. Tony, o înmormântareă

suportat de firm . În regul .ă ă ăS-a ridicat şi mi-a întins mâna, o mân frumoas ,ă ă

puternic şi cald .ă ă

Capitolul dou zeci şi cinciă

În holul lui Belfont Building, în singurul lift luminat,

pe bucata de pânz de sac împ turit , şedea nemişcată ă ă ă aceeaşi relicv ă cu ochi apoşi, şomând. Am intrat în lift şi am zis: „Şase”

Liftul a început s urce cl tinându-se şiă ă b l b nindu-se. S-a oprit la şase şi am ieşit. B trânul s-aă ă ă ă aplecat în afar ca s scuipe şi a zis încet:ă ă

— Ce se pune la cale?M-am întors dintr-o dat , ca un manechin pe ă un

podium rotativ. L-am privit fix.— Ast zi ave i costum gri, a zis el.ă ţ— Da, aşa e. Am.— E frumos. Îmi place şi cel albastru pe care-l

purta i ieri.ţ— Continu . Spune tot.ă— A i urcat la opt. De dou ori. A doua oar eraţ ă ă

târziu. V-a i întors la şase. Nu peste mult timp au datţ buzna b ie ii în albastru.ă ţ

— Mai e vreunul sus acum?A cl tinat din cap. Fa a-i era lipsit de oriceă ţ ă

expresie.— Nu le-am spus nimic. Acum e prea târziu s maiă

pomenesc ceva. M-ar mânca de viu.— De ce?

— De ce nu le-am spus? Duc -se naibii. A i vorbită ţ cu mine civilizat. Ai naibii de pu ini oameni vorbesc aşa.ţ Fir-ar s fie, ştiu c n-ave i nici un amestec în crimaă ă ţ aceea.

— N-am fost corect cu dumneata. Deloc.Am scos o carte de vizit şi i-am dat-o. El a luat dină

buzunar nişte ochelari cu ram de metal, i-a ag at peă ăţ nas şi a inut cartea de vizit cam la vreo treizeci deţ ă centimetri distan de ei. A citit-o încet, mişcându-şiţă buzele, apoi m-a privit pe deasupra ochelarilor şi mi-a întins-o înapoi.

— Mai bine p stra i-o dumneavoastr . S-ar putea s-ă ţ ăo pierd din neaten ie. Cred c duce i o via foarteţ ă ţ ţă interesant .ă

— Da şi nu. Cum te cheam ?ă— Grandy. Zice i-mi doar „Bunicule”. Cine l-aţ

omorât?— Nu ştiu. N-ai observat pe nimeni urcând acolo

sau coborând... cineva care nu locuieşte în cl dire sauă care s i se par necunoscut?ă ţ ă

— Nu prea sunt atent. Pe dumneavoastr v-amă remarcat întâmpl tor.ă

— O blond înalt , de pild , ori un b rbat înalt şiă ă ă ă sub irel, cu perciuni, cam de vreo treizeci şi cinci de ani?ţ

— Nu..— To i oamenii coboar sau urc cu liftul dumitale?ţ ă ăA dat din cap.— Doar dac nu folosesc sc rile de incendiu. Ies peă ă

coridor prin uşa cu z vor. Ar trebui s intre pe-aici, dară ă

sunt sc ri în spatele liftului, pân la etajul doi. De acoloă ă pot ajunge la sc rile de incendiu. Nimic mai uşor.ă

Am dat din cap. — Domnule Grandy, i-ar fi de folos o bancnot deţ ă

cinci dolari... nu ca mit , ci în semn de stim de la ună ă prieten sincer?

— Mi-ar fi, fiule, şi înc cum. Aş avea atâtea deă f cut cu ea, c perciunii lui Abraham Lincoln s-ar umezi.ă ă

I-am dat una. M-am uitat la ea înainte s i-o întind.ă Într-adev r, îl avea pe Lincoln e ea.ă

A împ turit-o şi şi-a vârât-o adânc în buzunar.ă— E foarte dr gu din partea dumneavoastr , a zis.ă ţ ă

Sper c nu crede i c-am urm rit aşa ceva.ă ţ ăAm cl tinat din cap şi am pornit pe coridor, citindă

din nou diferitele nume. Dr. E.J. Blaskowitz, Medic chiropractician. Dalton şi Rees, Birou de copiat acte. L. Pridview, Expert contabil. Patru uşi f r nume. Societateaă ă Mailing Moss. Înc dou uşi f r nume. H.R. Teager,ă ă ă ă Laboratoare dentare. Cam în aceeaşi pozi ie cu biroul luiţ Morningstar, dou etaje mai sus, dar camerele erauă dispuse diferit. Teager avea doar o uş , iar între ea şi uşaă vecin peretele era mai lat.ă

Clan a nu s-a r sucit. Am cioc nit. Nici un r spuns.ţ ă ă ă Am b tut mai tare. Acelaşi rezultat. M-am întors la lift.ă Mai era înc la etajul şase. „Bunicul” Grandy m priveaă ă venind, de parc nu m mai v zuse niciodat .ă ă ă ă

— Şti i ceva despre H.R. Teager? l-am întrebat. ţS-a gândit.

— Voinic, destul de b trân, haine neîngrijite, unghiiă murdare ca ale mele. Dac stau s m gândesc, nu l-amă ă ă v zut ast zi.ă ă

— Crezi c administratorul mi-ar da voie s intru înă ă biroul lui şi s m uit?ă ă

— Administratorul e un om sucit. Nu v-aş sf tui s-oă face i.ţ

Şi-a întors capul foarte încet şi a privit în sus. Deasupra capului atârna o cheie, pe o verig mare deă metal. Un şperaclu. Grandy şi-a l sat capul în jos, s-aă ridicat de pe taburet şi a zis:

— Trebuie s merg la closet chiar acum.ăA plecat. Dup ce uşa s-a închis în urma lui, amă

luat cheia şi m-am întors la biroul lui H.R. Teager. L-am descuiat şi am intrat.

Un antreu f r ferestre, mobilat cu economie. Două ă ă scaune, lampadar dintr-un demisol al vreunui magazin de borax, o mas de lemn vopsit , cu câteva reviste cuă ă poze pe ea. Uşa s-a închis în urma mea şi s-a f cută întuneric. Prin geamul de sticl zgrun uroas venea doară ţ ă pu in lumin . Am aprins lampa şi m-am apropiat de uşaţ ă ă pe care scria: H.R. Teager – Privat. Nu era încuiat .ă

Biroul era p trat, cu dou ferestre orientate spreă ă r s rit, f r perdele şi cu pervazurile pline de praf. Ună ă ă ă scaun turnant şi dou scaune cu sp tar drepte,ă ă amândou de lemn grosolan, vopsit, f r ornamente. Maiă ă ă era şi o mas de lucru aproape p trat . Pe ea nu seă ă ă g sea decât o sugativ veche, un set ieftin de tocuri şi oă ă scrumier de sticl , rotund , cu scrum de trabuc în ea.ă ă ă Sertarele mesei de lucru continuau câteva hârtii pr fuite,ă

clame, elastice, creioane uzate, tocuri, peni e ruginite,ţ sugative folosite, patru timbre a doi cen i, neanulate,ţ câteva scrisori cu antet tip rit, plicuri şi câtevaă imprimate de bonuri.

Coşul de hârtii din sârm era plin. Am pierdută aproape zece minute ca s m uit destul de atent prin el.ă ă Când am terminat, ştiam ceva de care eram deja aproape sigur: c H.R. Teager conducea o mic afacereă ă de tehnician dentar, f când munc de laborator pentruă ă un num r de dentişti din cartierele neprospere aleă oraşului – tipul de dentişti cu cabinete mizere la etajul întâi deasupra unor magazine f r lift; dentişti lipsi i atâtă ă ţ de pricepere, cât şi de aparatur necesar pentru a faceă ă singuri munca de laborator, oameni care prefer să ă apeleze la al ii ca şi ei, decât la laboratoarele mari,ţ competente şi cu experien , dar care nu le-ar acordaţă nici un credit.

Am g sit totuşi ceva. Adresa de acas a lui Teager,ă ă pe o not de plat a gazelor. Locuia pe strada Toberman,ă ă la num rul 1354 B.ă

Mi-am îndreptat spatele, am pus la loc tot ce era în coş şi m-am dus la uşa de lemn pe care scria „Laborator”. Avea încuietoare Yale şi şperaclul nu se potrivea. Asta era tot. Am stins lumina şi am plecat.

Liftul era din nou la parter. Am sunat dup el. Cândă a ajuns sus, m-am fofilat pe dup „Bunicul” Grandy, caă s ag cheia deasupra capului s u. Veriga a z ng nită ăţ ă ă ă când s-a lovit de lift. B trânul a zâmbit.ă

— S-a dus, am zis eu. Cred c-a plecat asear şi aă luat cu el o groaz de lucruri. Nu mai e nimic pe masa deă lucru.

„Bunicul” Grandy a dat din cap.— A c rat dou valize. Oricum, nu l-am b gat înă ă ă

seam . Cei mai mul i car câte o valiz . Mi-am închipuită ţ ă ă c -şi pred lucr rile.ă ă ă

— Ce lucr ri? am întrebat, în timp ce liftul huruia –ă doar ca s zic ceva.ă

— Din i care nu se potrivesc. Pentru nenoroci i caţ ţ mine.

— Nu prea bagi lumea în seam , am zis, în timp ceă uşile se deschideau în hol. Nu remarci culoarea ochilor unuia la dou zeci de paşi. Nu observi prea multe.ă

A zâmbit.— Ce-a f cut?ă— M ă duc la el acas ,ă ca s ă aflu. Cred că şi-a luat

t lp şi a.ă ă ţ— Aş vrea să fiu în locul lui, a zis „Bunicul” Grandy.

Chiar dacă a ajuns numai până la San Francisco, şi acolo l-au arestat, tot aş vrea să fiu în locul lui.

Capitolul dou zeciă şi şase

Strada Toberman. O strad larg , plin de praf, laă ă ă

intersec ia cu Pico. Num rul 1354 B era un apartament laţ ă etaj, spre sud, într-o cl dire vopsit în galben cu alb.ă ă Intrarea era pe verand , lâng o alta cu num rul 1352 B.ă ă ă Intr rile la apartamentele de la parter erau în col uri, unaă ţ în fa a celeilalte. Am sunat mult, chiar şi dup ce m-amţ ă convins c n-o s -mi r spund nimeni. Într-un asemeneaă ă ă ă cartier exist totdeauna câte cineva care te iscodeşteă prin geam. Bineîn eles, uşa de la 1354 A s-a deschis. Oţ femeie m run ic şi cu ochii negri s-a uitat la mine. P rulă ţ ă ă negru, sp lat şi ondulat, era un morman încâlcit de aceă de p r.ă

— O c uta i pe doamna Teager? m-a întrebat cuă ţ voce strident .ă

— Pe domnul sau pe doamna.— Au plecat asear în concediu. Au înc rcată ă

bagajele şi au plecat târziu. M-au rugat pe mine să aranjez cu l ptarul şi vânz torul de ziare, s le întrerupă ă ă ă abonamentul. N-au prea avut timp. Totul a fost pe neaşteptate.

— Mul umesc. Ce fel de maşin au?ţ ăÎn camera din spatele femeii, un dialog care- iţ

sfâşia inima, dintr-un serial de dragoste, m-a izbit în fa ,ţă

aidoma unui prosop de buc t rie ud. Femeia cu ochiiă ă ageri a zis:

— Sunte i un prieten de-al familiei?ţVocea-i tr da o suspiciune egal cu cabotinismulă ă

din glasul interpre ilor de la radio.ţ— N-are importan , am zis cu o voce aspr . Tot ceţă ă

vreau sunt banii noştri. Exist multe c i de-a afla ceă ă maşin au.ă

Femeia şi-a ridicat capul, ascultând.— Asta-i Beula May, mi-a zis, cea cu un zâmbet

trist. Nu vrea s mearg la dans cu doctorul Myers. Mă ă ă temeam eu c-aşa o s fie.ă

— Duc -se naibii, am zis şi m-am întors la maşin ,ă ă şi am plecat, acas , la Hollywood.ă

Biroul era gol. Am descuiat cealalt camer , amă ă deschis ferestrele şi m-am aşezat.

O alt zi se apropia de sfârşit. Aerul era îmbâcsit şiă ap s tor. Pe bulevard se auzea uruitul n ucitor ală ă ă circula iei. Şi Marlowe, în birou, sorteaz coresponden aţ ă ţ zilei sorbind dintr-o b utur . Patru avize; dou note deă ă ă plat ; o vedere frumos colorat de la un hotel din Santaă ă Rosa, unde st tusem patru zile anul trecut, pe cândă lucram la un caz; o scrisoare lung , b tut prost laă ă ă maşin , de la un b rbat pe nume Peabody, din Sausalito,ă ă care încerca într-un mod vag şi pu in confuz s mţ ă ă conving c scrisul de mân al unei persoaneă ă ă suspectate, dac ar fi supus unei examin ri sistemă ă Peabody, ar dezv lui, folosind clasificarea lui Freud şiă Jung, tr s turile afective ale individului.ă ă

În untru se g sea un plic timbrat, cu adres . După ă ă ă ce l-am deschis şi am aruncat scrisoarea şi plicul, mi-a venit în minte imaginea unui b trân patetic, cu p r lung,ă ă p l rie neagr de fetru şi papion negru, leg nându-seă ă ă ă într-un balansoar, pe o verand şubred , în fa a uneiă ă ţ ferestre cu litere gravate pe ea şi cu miros de ciolan pe varz strecurându-se printr-o uş al turat .ă ă ă ă

Am oftat, am luat plicul din coşul de gunoi, am scris numele şi adresa pe unul nou, am împ turit oă bancnot de un dolar într-o coal de hârtie şi am scris peă ă ea: „Aceasta este categoric ultima contribu ie”. Amţ semnat, am lipit plicul, am pus un timbru pe el şi mi-am mai turnat un pahar de b utur .ă ă

Mi-am umplut pipa, am aprins-o şi am început să fumez. N-a venit nimeni, n-a telefonat nimeni, nu s-a întâmplat nimic. Nim nui nu-i p sa dac am murit sauă ă ă am plecat la El Paso.

Treptat, uruitul circula iei s-a potolit. Cerul şi-aţ pierdut str lucirea. Departe, spre apus, era roşu. Pesteă acoperişuri, la un bloc vecin, se vedea arzând o lamp deă neon. Ventilatorul din magazinul de cafea se învârtea monoton. Un camion înc rcat a dat înapoi şi s-a înscris înă circula ie, uruind.ţ

În cele din urm a sunat telefonul. Am r spuns.ă ă— Domnul Marlowe? a întrebat vocea. Domnul

Shaw la telefon. De la blocul Bristol.— Da, domnule Shaw. Ce mai face i?ţ— Foarte bine, mul umesc, domnule Marlowe. Sperţ

c şi dumneavoastr sunte i bine. E aici o tân r careă ă ţ ă ă

vrea s fie l sat s intre în apartamentulă ă ă ă dumneavoastr . Nu ştiu de ce.ă

— Nici eu, domnule Shaw. N-am comandat aşa ceva. V-a spus cum o cheam ?ă

— Oh, da. Desigur. O cheam Davis. Domnişoaraă Merle Davis. Este... cum s zic?... În pragul isteriei.ă

— L sa i-o s intre, am zis eu repede. În zeceă ţ ă minute sunt acolo. E secretara unui client. E o chestiune de afaceri serioas .ă

— Întocmai. Oh, da. S ... ... r mân cu ea?ă ăă ă— Cum crede i, am zis şi am închis. ţTrecând pe lâng uşa deschis a b ii, am v zut înă ă ă ă

oglind o fa foarte agitat .ă ţă ă

Capitolul dou zeci şi şapteă

Dup ă ce-am r sucit cheia în uş şi-am deschis-o, l-ă ă

am v zut ă pe Shaw ridicându-se de pe canapea. Era un b rbat înalt, ă cu ochelari. Avea capul chel şi uguiat, ţ cu urechile pleoştite. Pe fa i se întip rise un zâmbetţă ă amabil de idio enie politicoas .ţ ă

Fata şedea în fotoliul meu de la masa de şah. Nu f cea nimic, şedea ă pur şi simplu.

— Ah, iat -v , domnule Marlowe, a ciripit Shaw. Da.ă ă Întocmai. Domnişoara Davis şi cu mine am avut o conversa ie foarte interesant . Îi spuneam c , la origine,ţ ă ă eu sunt din Anglia. Dânsa nu mi-a spus de unde este.

Zicând acestea, s-a apropiat de uş .ă— Foarte amabil din partea dumneavoastr ,ă

domnule Shaw, am zis.— Cu pl cere, a ciripit. Cu pl cere. Acum plec. Cinaă ă

mea poate...— Foarte dr gu din partea dumneavoastr .ă ţ ă

Apreciez gestul.A dat din cap şi a plecat.Str lucirea nefireasc a zâmbetului p rea să ă ă ă

Z boveasc în aer şi dup ce uşa s-a închis, ca zâmbetulă ă ă pisicii din Cheshire.

— Hello, am zis.— Hello, a r spuns ea.ă

Vocea îi era foarte calm şi foarte serioas . Purtaă ă un taior maro de in. Pe cap avea o p l rie de pai cuă ă borurile largi şi calota joas , cu panglic de catifea maro,ă ă asortat cu culoarea pantofilor şi cu garnitura de piele aă poşetei de pânz . P l ria era aşezat cu destulă ă ă ă ă îndr zneal , pentru ea. Ochelarii îi lipseau.ă ă

În afar de fa , ar ta foarte bine. În primul rândă ţă ă ochii îi erau de-a dreptul anormali. Albi în jurul irisului, cu privirea oarecum fix . Când i se mişcau ochii, auzeaiă parc ceva scâr âind. Gura era strâns la col uri. Parteaă ţ ă ţ de mijloc a buzei superioare se ridica mereu de pe din iţ în sus, ele parc era tras cu a . Se ridica nefiresc deă ă ţă mult. Partea inferioar a fe ei se contracta într-un spasm,ă ţ dup care gura se închidea strâns. Apoi totul se repeta.ă Avea ceva şi la gât. Capul se l sa încet spre stânga, camă vreo patruzeci şi cinci de grade, apoi se oprea. Gâtul i se contracta şi capul îi aluneca pe spate.

Aceste dou mişc ri, împreun cu imobilitateaă ă ă trupului, cu mâinile încleştate în poal şi cu privirea fixă ă erau de ajuns ca s î i dea de gândit.ă ţ

Între masa de lucru pe care se g sea o cutie deă tutun şi scaunul ei, era masa de şah, împreun cu cutiaă pentru piese. Mi-am scos pipa din buzunar şi m-am dus s-o umplu din cutia de tutun. În felul acesta am ajuns în fa a ei, la masa de şah. Poşeta era pe marginea mesei, înţ fa a ei, într-o parte. Când m-am apropiat, a tres rit pu in,ţ ă ţ dar dup aceea s-a liniştit. A încercat chiar să ă zâmbeasc .ă

Am umplut pipa şi-am aprins-o cu un chibrit. După ce l-am stins, l-am mai inut în mân .ţ ă

— Nu por i ochelari, am zis.ţA început s vorbeasc . Vocea-i era liniştit ,ă ă ă

re inut .ţ ă— Oh, îi port doar prin cas şi când citesc. Sunt înă

poşet .ă— Acum eşti în cas . Ar trebui s -i por i.ă ă ţAm întins mâna întâmpl tor dup poşet . Nu s-aă ă ă

clintit. Nu mi-a urm rit mâinile. Ochii-i erau pe fa a mea.ă ţ M-am întors pu in într-o parte când am deschis poşeta.ţ Am scos tocul ochelarilor şi l-am pus pe mas .ă

— Pune-i.— Oh, da, o s -i pun. Dar cred c va trebui s -miă ă ă

scot p l ria.ă ă— Da, scoate-o!Şi-a scos p l ria şi a pus-o pe genunchi.ă ăApoi şi-a amintit de ochelari, dar a uitat de p l rie.ă ă

În timp ce s-a întins dup ochelari, p l ria a c zut peă ă ă ă duşumea. Şi-a pus ochelarii. Asta a înfrumuse at-o, sauţ cel pu in aşa mi s-a p rut. În timpul acesta i-am scosţ ă pistolul din poşet şi l-am strecurat în buzunarul meu deă la şold. Nu cred c a observat. Era la fel cu Coltulă automat 25, cu mânerul din lemn de nuc, pe care-l v zusem în sertarul din dreapta de sus al biroului ei, cu oă zi înainte. M-am apropiat de canapea şi m-am aşezat.

— Ei, şi-acum ce facem? i-e foame?Ţ— Am fost acas la domnul Vannier, a zis ea.ă— Da?— Locuieşte în Sherman Oaks. La cap tul luiă

Escamillo Drive. Chiar la cap t.ă

— Probabil c da, am zis la-ntâmplare şi-amă încercat s fac un rotocol de fum, dar n-am reuşit. ă

Un nerv mi se zb tea-n obraz şi asta nu-mi pl cea.ă ă— Da, a urmat ea, cu vocea re inut , cu buzaţ ă

superioar mişcându-i-se în sus şi-n jos, şi cl tinându-şiă ă întruna b rbia. E mult linişte acolo. Domnul Vannier stă ă ă acolo de trei ani. Înainte a stat pe colinele Hollywood-ului, pe strada Diamond. St tea acolo cu un alt b rbat,ă ă zicea domnul Vannier dar nu s-au în eles prea bine.ţ

— Am impresia c-aş putea-o în elege şi pe asta, amţ zis. De cât timp îl cunoşti pe domnul Vannier?

— De opt ani. Nu-l cunosc foarte bine. Trebuia s -iă duc din când în când... un colet. inea s i-l duc personal.Ţ ă

Am mai încercat s fac un rotocol de fum.ă Zadarnic.

— Bineîn eles, nu mi-a pl cut prea mult niciodat ,ţ ă ă îmi era team c va... Îi era team c ...ă ă ă ă

— Dar n-a încercat.Pentru prima dat , fa a ei a c p tat o expresieă ţ ă ă

uman , natural , de surpriz .ă ă ă— Nu. N-a încercat. Adic n-a încercat cu-adev rat.ă ă

Dar avea pijamaua pe el.Se relaxa omul, am zis eu. St tea toat dup -ă ă ă

amiaza în pijama. Ce s -i faci, unii sunt plini de noroc,ă nu-i aşa?

— Cred c ştia ceva, a zis ea cu seriozitate în glas.ă Ceva care-i face pe oameni s -i pl teasc bani. Cu mineă ă ă doamna Murdock a fost extraordinar de bun , nu-i aşa?ă

— Desigur. Ast zi cât îi duceai lui Vannier?ă

— Doar cinci sute de dolari. Doamna Murdock zicea c atâta-i tot ce poate pune la o parte, şi într-adev r nuă ă poate mai mult. Zicea c trebuie s se termine odat , că ă ă ă nu se mai poate aşa. Domnul Vannier promitea mereu c-o s se termine, dar erau numai vorbe.ă

— Aşa procedeaz ei.ă— Nu mai era decât un lucru de f cut. Ştiu asta deă

ani de zile. Vina a fost toat a mea şi doamna Murdock aă fost foarte bun cu mine. Altceva mai r u nu mi se maiă ă putea întâmpla. Nu-i aşa?

Mi-am ridicat mâna şi mi-am frecat tare obrazul, ca s -mi liniştesc nervul ce-mi zvâcnea. A uitat c nu-iă ă r spunsesem şi a continuat:ă

— Aşa c-am f cut-o. St tea acolo în pijama, cu ună ă pahar lâng el. Rânjea la mine. Nici m car nu s-a ridicată ă ca s -mi dea drumul în untru. Dar era o cheie în uşa dină ă fa . O l sase cineva acolo. Era... era... şi vocea i s-aţă ă oprit în gât.

— Era o cheie în uşa din fa , am zis. Aşa c-ai reuşitţă s intri.ă

— Da.A dat din cap, cât pe ce s zâmbeasc din nou.ă ă— Şi restul n-a fost mare lucru. Nici m car nu-miă

amintesc s fi auzit bubuitura. Dar cred c s-a auzit, şiă ă înc tare.ă

— Aşa cred şi eu, am zis.— M-am apropiat de el, ca s nu dau greş.ă— Şi domnul Vannier ce-a f cut?ă

— N-a f cut absolut nimic. Doar rânjea la mine.ă Atâta tot. N-am vrut s m întorc la doamna Murdock şiă ă s -i mai fac necazuri. Nici lui Leslie.ă

Când a pronun at numele lui Leslie, glasul i-aţ sc zut şi un uşor fior i-a str b tut trupul.ă ă ă

— Aşa c-am venit aici. Pentru c n-ai r spuns laă ă Sonerie, l-am c utat pe administrator şi l-am rugat s mă ă ă lase în untru ca s te aştept. Eram sigur c vei şti ceă ă ă ă trebuie f cut.ă

— Pe ce obiecte din cas ai pus mâna când ai fostă acolo? Î i aminteşti cumva? Vreau s spun, în afar deţ ă ă uşa de la intrare. Ai intrat şi-ai ieşit din cas , f r să ă ă ă atingi vreun obiect?

A început s se gândeasc şi fa a i s-a liniştit. ă ă ţ— Oh! Îmi amintesc un lucru. Am stins lumina,

înainte de a pleca. Era o lamp . Una din l mpile aceleaă ă care lumineaz în sus, cu becuri mari. Pe aceea am stins-ăo.

Am dat din cap şi i-am zâmbit. Marlowe, un zâmbet, optimist.

— La ce or s-a întâmplat... cam de cât timp?ă— Oh, chiar înainte de-a veni aici. Am venit cu

maşina. Am luat maşina doamnei Murdock. Aceea despre care-ai întrebat ieri. Am uitat s - i spun c nu şi-a luat-oă ţ ă când a plecat. Sau i-am spus? Da, îmi amintesc acum cţ ă i-am spus.ţ

— Ia s vedem. O jum tate de or ca s-ajungi până ă ă ă aici. Aici eşti de aproape o or . Asta ar însemna c-aiă plecat de la Vannier cam pe la cinci şi jum tate. Şi-aiă stins lumina.

— Exact!A dat iar şi din cap, de-a dreptul încântat ,ă ă

încântat c şi-a amintit.ă ă— Am stins lumina.— Vrei s bei ceva?ă— Oh, nu.A scuturat din cap cu mult hot râre.ă ă— Nu beau nimic.— Te-ar deranja dac eu aş bea?ă— Bineîn eles c nu. De ce m-ar deranja? ţ ăM-am ridicat şi-am studiat-o din priviri. Buza i se

ridica înc şi capul i se mai rotea, dar nu prea mult.ă Parc se conducea dup un ritm care sc dea treptat.ă ă ă

Nu ştiam cât de departe s împing lucrurile. Eraă posibil s se simt cu atât mai bine cu cât vorbea maiă ă mult. Nimeni nu ştie prea bine cât dureaz efectele unuiă şoc.

— De unde eşti?— P i... stau la doamna Murdock, în Pasadena.ă— Vreau s zic, casa p rinteasc . Unde- i suntă ă ă ţ

p rin ii.ă ţ— P rin ii mei locuiesc în Wichita. Dar nu mergă ţ

acolo niciodat . Le scriu uneori, dar nu i-am v zut de aniă ă de zile.

— Cu ce se ocup tata?ă— Are o clinic pentru câini şi pisici. E medică

veterinar. Sper ca ei s nu afle. N-au aflat nici dataă trecut . Doamna Murdock n-a spus nim nui.ă ă

— S-ar putea s nu afle. M duc s -mi aducă ă ă b utura.ă

Am ieşit din camer prin spatele scaunului ei şi m-ăam dus la buc t rie. Mi-am preg tit o b utur tare şi-amă ă ă ă ă dat-o pe gât dintr-o înghi itur . Am scos pistolaşul de laţ ă şold şi-am v zut c siguran a era pus . Am mirosit eavaă ă ţ ă ţ şi am tras afar magazia. Un cartuş se g sea pe eava.ă ă ţ Era un tip de pistol care nu se descarc atunci cândă magazia este scoas . L-am inut în aşa fel încât s mă ţ ă ă pot uita în obturator. Cartuşul era de alt calibru şi st teaă strâmb. Parc era calibru 32. Cartuşele din magazie erauă bune, calibru 25. Am pus totul la loc şi m-am reîntors în camera de zi.

N-auzisem nici un zgomot. Alunecase, probabil, în fa a scaunului peste frumoasa ei p l rie. Era rece caţ ă ă ghea a.ţ

Am întins-o, i-am scos ochelarii şi m-am uitat să v d dac nu-şi înghi ise limba. I-am vârât batista meaă ă ţ împ turit în col ul gurii, ca s nu-şi muşte limba când oă ă ţ ă s -şi revin . M-am dus la telefon şi l-am sunat pe Carlă ă Moss.

— Philip Marlowe, doctore. Mai ai pacien i, sau aiţ terminat?

— Nu mai am. Plec acum. Ai vreun necaz?— Sunt acas , am r spuns. În blocul Bristol,ă ă

apartamentul 408, dac nu mai ii minte. Am o fat aiciă ţ ă care a leşinat. Nu mi-e team de leşin, mi-e team s n-oă ă ă ia razna când îşi revine.

— Nu-i da nici o b utur . Pornesc chiar acum spreă ă dumneata.

Am închis telefonul şi am îngenunchiat lâng ea.ă Am început s -i frec ionez tâmplele. Şi-a deschis ochii.ă ţ

Buzele au început s i se ridice. I-am tras batista dină gur . Şi-a ridicat ochii spre mine şi a zis:ă

— Am fost la domnul Vannier acas . Locuieşte înă Sherman Oaks. Eu...

— Vrei s te ridici şi s te aşezi pe canapea? Mă ă ă cunoşti... Marlowe, marele netot care pune întreb riă anapoda.

— Hello, a zis.Am ridicat-o. S-a l sat peste mine eap n , dar n-aă ţ ă ă

scos o vorb . Am întins-o pe canapea, i-am tras fustaă peste picioare, i-am pus o pern sub cap şi i-am ridicată p l ria de pe podea. Era ca o pl tic . M-am str duit s-oă ă ă ă ă îndrept, apoi am pus-o pe masa de lucru, în timpul acesta m urm rea din ochi.ă ă

— Ai chemat poli ia? a întrebat domol.ţ— Nu înc . Am fost prea ocupat.ăP rea surprins . Nu eram sigur, dar probabil se şiă ă

lovise.Am deschis poşeta şi m-am întors cu spatele spre

ea, ca s strecor pistolul în untru. M-am uitat s v d ceă ă ă ă mai avea în ea. Tot soiul de fleacuri: dou batiste, un ruj,ă o pudrier de argint şi email roşu, pache ele de tifon, ună ţ portmoneu cu m run iş şi câ iva dolari în bancnote. Niciă ţ ţ o igar , nici un chibrit, nici un bilet de teatru.ţ ă

Am deschis fermoarul buzunarului. Acolo-şi ineaţ permisul de conducere şi un pachet de bancnote, zece de câte cincizeci. Le-am frunz rit. Nici una nu era nou .ă ă În elasticul cu care erau legate, era vârât o hârtieă împ turit . Am scos-o, am desf cut-o şi am citit-o. Eraă ă ă dactilografiat cu grij şi datat azi. Era o chitană ă ă ţă

obişnuit , prin care, dac ar fi fost semnat , seă ă ă recunoştea primirea a cinci sute de dolari. „Plat înă cont”.

Probabil c nu va fi niciodat semnat . Amă ă ă strecurat banii şi chitan a în buzunarul meu. Amţ închis poşeta şi m-am uitat spre canapea. Fata privea în tavan; tr s turileă ă îi tres reauă din nou, ca mai înainte. M-am dus în dormitor şi am luat o p tur ,ă ă ca s-o învelesc. După asta am intrat în buc t rieă ă să mai beau ceva.

Capitolul dou zeci şi optă

Doctorul Carl Moss era un evreu m t h los cuă ă ă

musta à la Hitler, ochi bulbuca i şi calmi ca o mareţă ţ liniştit . Şi-a pus p l ria şi servieta pe un scaun şi s-aă ă ă apropiat de fata de pe canapea. A privit-o enigmatic.

— Sunt doctorul Moss. Cum te sim i?ţ— Nu sunte i de la poli ie?ţ ţS-a aplecat spre ea şi i-a luat pulsul, urm rindu-iă

respira ia.ţ— Unde te doare, domnişoar ...ă— Davis, am zis eu. Domnişoara Merle Davis.— Domnişoar Davis.ă— Nu m doare nimic, a r spuns ea cu ochii a inti iă ă ţ ţ

asupra mea. Nici... m car nu ştiu de ce stau întins aici.ă ă Credeam c sunte i de la poli ie. Şti i, am omorât un om.ă ţ ţ ţ

— Ei, sta-i un impuls omenesc normal. Eu amă omorât cu zecile, a zis doctorul f r s zâmbeasc .ă ă ă ă

Ea şi-a ridicat buza şi a-ntors capul dup el.ă— S ştii c nu trebuie s faci asta, a zis el cuă ă ă

blânde e. Sim i ici şi colo un spasm al nervilor şi, în locţ ţ s -l neglijezi, îl bagi în seam , f când din asta o dram .ă ă ă ă Ai putea s -l st pâneşti dac ai vrea.ă ă ă

— Aş putea? a şoptit ea.— Dacă vrei. Nu e necesar. Mie mi-e indiferent. Nu

te doare nimic, zici?

— Nu, şi a cl tinată din cap.Doctorul a b tut-oă uşor pe um ră şi s-a dus la

buc t rie.ă ă M-am dus după el. S-a rezemat de chiuvetă şi m-a fixat cu r ceal .ă ă

— Care-i povestea?— E secretara unei cliente. O doamnă Murdock din

Pasadena. Clienta e oarecum o bestie. Acum vreo opt ani, un b rbată i-a f cută curte lui Merle. Nu ştiu cât de insistent. Apoi... nu cred că imediat... dar cam în perioada aceea omul a c zută pe fereastr ,ă sau a s rit.ă De-atunci ea nu suportă să fie atinsă de nici un b rbat...ă nici m cară întâmpl tor.ă

— Aha!Ochii bulbuca iţ ai doctorului continuau să mă

fixeze.— Crede că el a s rită pe fereastră din cauza ei?— Nu ştiu. Doamna Murdock este v duvaă

b rbatului.ă S-a rec s torit,ă ă iar cel de-al doilea soţ a murit şi el. Merle stă la ea. B trânaă o tratează aşa cum îşi tratează un p rinteă aspru copilul neascult tor.ă

— În eleg.ţ Complex regresiv.— Asta ce mai e?— Şoc emo ionalţ şi încercarea subconştientului de

a se refugia în copil rie.ă Dacă doamna Murdock o ceartă mult, dar nu prea mult, tendin aţ se accentueaz .ă Are loc un proces specific copil riei,ă de identificare a sentimentului de subordonare cu nevoia de ocrotire.

— E nevoie să intr mă în toate am nunteleă astea? am mârâit eu.

Mi-a zâmbit calm.

— Ascult ,ă amice. Fata e în mod evident nevrotic .ă Starea asta e par ialţ provocat ,ă par ial deliberat .ţ ă Vreau să spun c ,ă în realitate, se complace în aceast situa ie.ă ţ Oricum, nu sta e lucrul cel mai important acum. Zicea c-ăa omorât un om?

— Un b rbat pe nume Vannier, care locuieşte înă Sherman Oaks. Se pare c e vorba de-un şantaj. Merleă trebuia s -i duc banii din când în când. Se temea de el.ă ă L-am v zut şi eu. Un tip nesuferit. S-a dus la el azi dup -ă ăamiaz şi zice c împuşcat.ă ă

— De ce?— Zice c nu i-a pl cut cum se uita la ea.ă ă— Cu ce l-a împuşcat?— Are un pistol în poşet . Nu m întreba de ce. Nuă ă

ştiu. Dar dac l-a împuşcat ea, n-a f cut-o cu pistolulă ă sta. Pistolul are pe eava un cartuş de alt calibru, blocată ţ

acolo, care n-are cum lua foc. De fapt, nici nu s-a tras cu pistolul sta.ă

— Prea complicat pentru mine. Sunt doar doctor. Ce vrei s fac cu ea?ă

— Mai zicea, am urmat eu ignorând întrebarea lui, c lampa era aprins , deşi era cam ora cinci şi jum tateă ă ă şi o dup -amiaz de var frumoas . Tipul era în pijama.ă ă ă ă În broasca uşii de la intrare se g sea o cheie. El nu s-aă ridicat s -i dea drumul în untru. St tea jos şi rânjea laă ă ă ea.

— Oh, a zis doctorul, cl tinând din cap.ăŞi-a împins o igar între buzele groase şi a aprins-ţ ă

o.

— Dac te-aştep i s - i spun c ea doar îşiă ţ ă ţ ă închipuie c l-a împuşcat, n-aş putea s-o fac. Dină descrierea dumitale, deduc c omul fusese împuşcat.ă Aşa-i?

— Frate drag , n-am fost acolo. Dar în privin aă ţ asta, cel pu in totul pare destul de limpede. ţ

— Dac ea crede c l-a-mpuşcat şi nu joac teatruă ă ă – şi, Doamne, ce teatru joac indivizii ştia! – e un indiciuă ă c ideea exista de mult în mintea ei. Zici c avea pistol.ă ă Deci ideea exista în mintea ei. Are probabil un complex de culpabilitate. Vrea s fie pedepsit , ca s isp şească ă ă ă ă vreo crim real ori imaginar . Te mai întreb înc o dat ,ă ă ă ă ă ce vrei s fac cu ea? Nu e bolnav , nu e smintit .ă ă ă

— N-o s se mai întoarc la Pasadena.ă ă— Oh.M-a privit curios.— Are familie?— În Wichita. Taic -s u e medic veterinar. O s -iă ă ă

telefonez, dar ea trebuie s r mân aici peste noapte.ă ă ă— Nu ştiu ce s zic. Are destul încredere înă ă

dumneata ca s petreac noaptea în apartamentulă ă dumitale?

— A venit aici de bun voie, şi nu într-o vizit . Credă ă c are încredere în mine.ă

A ridicat din umeri, trecându-şi degetele prin firele aspre ale must ii negre.ăţ

— P i, o s -i dau nişte nembutal şi o culc m. Iară ă ă dumneata te po i plimba prin cas , luptându-te cuţ ă conştiin a.ţ

— Eu o s plec. M duc acolo s v d ce s-aă ă ă ă întâmplat. Şi ea nu poate s r mân singur aici. Şi niciă ă ă ă un b rbat, fie el chiar doctor, n-o s-o bage în pat.ă Cheam o infirmier . Eu o s dorm în alt parte.ă ă ă ă

— Philip Marlowe, eşti un gentleman demodat. Perfect. Voi r mâne aici pân vine infirmiera.ă ă

S-a întors în camera de zi şi a telefonat la oficiul de plasare a infirmierelor. Dup aceea a telefonat so iei lui.ă ţ În timp ce telefona, Merle s-a ridicat în capul oaselor pe canapea şi şi-a împreunat mâinile în poal , afectat .ă ă

— Nu-n eleg de ce era lampa aprins , a zisţ ă deodat . Nu era deloc întuneric în cas .ă ă

— Care-i prenumele t u? am întrebat-o.ă— Doctor Wilbur Davis. De ce?— N-ai vrea ceva de mâncare?Carl Moss mi-a zis de lâng telefon:ă— Mâine o s -i prind bine. Dar acum s-ar putea să ă ă

se repete criza.A terminat convorbirea, a închis telefonul şi s-a dus

s -şi ia servieta. ă S-a reîntors cu dou capsule galbene înă mân pe nişte vat . A adus un pahar de ap , i-a întinsă ă ă capsulele şi i-a zis:

— Înghite-le.— Nu sunt bolnav , nu-i aşa? a întrebat ea,ă

uitându-se la doctor.— Înghite-le, feti o. Înghite-le.ţLe-a luat şi le-a b gat în gur , apoi a apucată ă

paharul cu ap şi a b ut.ă ăEu mi-am pus p l ria şi am plecat. Coborând cuă ă

liftul, mi-am amintit c nu v zusem cheile de la maşină ă ă

în poşeta ei, aşa c am coborât în hol şi am ieşit înă bulevardul Bristol. Nu mi-a fost greu s g sesc maşina.ă ă Era parcat strâmb, la vreo şaizeci de centimetri deă bordur . Era o Mercury gri decapotabil , cu num rulă ă ă 2XIII. Mi-am amintit c era num rul maşinii Lindeiă ă Murdock.

Un port-chei de piele atârna în contact. Am intrat în maşin şi am pornit motorul. Rezervorul de benzin eraă ă aproape plin. Am luat-o din loc. Era o maşinu dr gu şiţă ă ţă ner bd toare. Prin Cahuenga Pass parc zbura.ă ă ă

Capitolul dou zeci şi nouă ă

Escamillo Drive urca şi cobora de-a lungul a patru

cvartale. Era o şosea foarte îngust , cam cinci case laă fiecare cvartal, şi urca printr-un loc s lbatic, pe o colină ă cafenie pe care în acest anotimp nu creştea nimic altceva decât salvie şi manzanita. La ultimul şi cel de-al cincilea cvartal, Escamillo Drive f cea o curb la stânga,ă ă ajungea pân la poalele colinei şi aici disp rea. În acestă ă ultim cvartal se g seau trei case, dou la col uri şi una înă ă ţ fund tur . Aceasta era a lui Vannier. La lumina farului seă ă vedea cheia în uş .ă

Era un bungalov de tip englezesc, cu acoperiş înalt, cu ferestrele de la fa ad cu grilaj, un garaj într-o parte şiţ ă o rulot parcat lâng garaj. Lumina lunii se aşterneaă ă ă domol peste gazon. Un stejar uriaş acoperea veranda din fa . În cas nu se vedea nici o lumin , cel pu in de laţă ă ă ţ intrare.

Datat fiind pozi ia casei, o lumin în camera de ziţ ă în timpul zilei nu p rea ă cu totul nefireasc . Era o casă ă întunecoas , cu excep ia dimine ii. Pentru un cuib deă ţ ţ îndr gosti i era ideal , ca reşedin a unui şantajist nu miă ţ ă ţă se p rea potrivit . Moartea neaşteptat te poate ajungeă ă ă oriunde, dar Vannier îi crease condi ii favorabile.ţ

Am intrat pe drumul de acces, am mers cu spatele ca s ies din fund tur şi apoi am luat-o spre col , undeă ă ă ţ

am parcat maşina. M-am întors pe jos, pe şosea, pentru c nu exista trotuar. Uşa din fa era f cut din scânduriă ţă ă ă de stejar, t iate oblic acolo unde se îmbinau, şi prinse înă fier. În loc de mâner rotund, era o clan obişnuit . Cheiaţă ă apartamentului se vedea în broasc . Am sunat. S-a auzită sunetul îndep rtat al unui clopo el r sunând noapteaă ţ ă într-o cas goal . Am ocolit stejarul şi-am îndreptată ă lanterna aprins între canaturile uşii de la garaj. Maşinaă era acolo. Am ocolit casa. O curticic f r flori,ă ă ă împrejmuit cu un zid jos de piatr . Înc trei stejari, oă ă ă mas şi dou scaune de metal sub unul din stejari. Înă ă spate, un crematoriu pentru gunoi. Am luminat în rulotă înainte de-a m întoarce la intrare. Nu p rea s fieă ă ă cineva în untru. Uşa era încuiat .ă ă

Am descuiat uşa de la intrare, l sând cheia înă broasc . Aici n-aveam de gând s fac o treab deă ă ă g g u . Orice-ar fi fost. Voiam s fiu sigur. Am pip it cuă ă ţă ă ă mâna pe peretele de lâng uş dup întrerup tor. Amă ă ă ă g sit unul şi l-am r sucit. De jur împrejurul camerei s-auă ă aprins perechi-perechi de aplice, cu lumin slab , peă ă suporturi încastrate în perete, dezv luind lampa ceaă mare de care-mi vorbise Merle, precum şi alte lucruri. Am aprins lampa şi am stins aplicele de pe pere i. Lampaţ avea un bec mare, r sturnat într-un vas de sticlă ă gingaş . Se puteau ob ine trei intensit i de lumin . Amă ţ ăţ ă învârtit întrerup torul pân le-am avut pe toate.ă ă

Era o camer mare, cu o uş în fund. În fa , înă ă ţă dreapta, se g sea o arcad , şi dincolo de ea o mică ă ă sufragerie. Draperiile de la arcad erau pe jum tateă ă trase, draperii grele de brocart verde-deschis, destul de

uzate. Şemineul era la mijloc, pe peretele din stânga. De o parte şi de alta, cât şi pe peretele din fa a lui, seţ g seau rafturi cu c r i: dou canapele în col uri, ună ă ţ ă ţ scaun maro, unul roz, unul maro şi auriu cu es turţ ă ă jacquard şi un sc unel pentru picioare.ă

De sub pantalonul de la pijamaua galben ap reauă ă gleznele dezgolite şi picioarele în papuci de marochin verde-închis, sprijinite pe sc unel. Încet, cu aten ie, mi-ă ţam ridicat ochii de la picioare în sus. Un halat de m taseă imprimat , verde-închis, legat cu un cordon cu ciucuri.ă Prin halatul deschis la piept se vedea o monogram peă buzunarul pijamalei. În buzunar, o batist alb . Gâtul eraă ă galben, fa a întoars într-o parte, îndreptat spre oglindaţ ă ă de pe perete. M-am apropiat şi am privit în oglind . Într-ăadev r p rea s rânjeasc .ă ă ă ă

Mâna stâng z cea între genunchi şi margineaă ă scaunului, dreapta-i atârna peste scaun. Vârfurile degetelor îi atingeau covorul şi mânerul unui revolver cam de calibru 32, un pistol cu butoi, aproape f r eava.ă ă ţ Partea dreapt a fe ei se rezema de sp tarul scaunului.ă ţ ă Um rul drept era maro-închis din cauza sângelui. Se maiă vedea sânge şi pe mânec . Şi pe scaun. Pe scaun eraă chiar foarte mult.

Capul, m gândeam, nu-şi putuse lua pozi ia aceeaă ţ de la sine. Vreunui suflet sensibil nu-i pl cuse probabilă partea dreapt a capului.ă

Mi-am ridicat piciorul şi am împins uşor sc unelulă câ iva centimetri într-o parte. Tocurile papucilor s-auţ mişcat în sil pe suprafa a de jacquard. Omul era eap nă ţ ţ ă

ca lemnul. M-am aplecat şi i-am atins glezna. Mai rece ca ghea a.ţ

Pe o mas , lâng cotul drept, un pahar umplut peă ă jum tate cu b utur trezit , o scrumier plin deă ă ă ă ă ă chiştoace şi scrum. Trei chiştoace aveau ruj de buze pe ele. Ruj roşu deschis, folosit de obicei de blonde.

Lâng un alt scaun mai era o scrumier , în care seă ă g seau chibrituri, foarte mult scrum, dar nici un chiştoc.ă

În aerul din camer , un parfum destul de puternică se luptase cu mirosul mor ii şi fusese învins. Deşi înfrântţ persista înc .ă

Am început s umblu prin restul casei, aprinzând şiă stingând lumini. Dou dormitoare, unul cu mobil dină ă lemn de pin, cel lalt din lemn de ar ar roşu. Cel mobilată ţ cu lemn de pin p rea s fie pentru oaspe i. O baieă ă ţ dr gu , pardosit cu pl ci de ceramic de culoareă ţă ă ă ă cafenie şi purpurie, cu un spa iu pentru duş şi uş deţ ă sticle. Buc t ria era mic . În chiuvet se g seau multeă ă ă ă ă sticle. O groaz de sticle, de pahare şi de urme deă degete; o groaz de dovezi. Sau poate c nu, dup cumă ă ă va ar ta cazul.ă

M-am întors în camera de zi şi m-am oprit în mijlocul ei. Am respirat profund, întrebându-m la cât îmiă va fi evaluat pielea când voi anun a şi acest caz. Să ţ ă anun acest caz şi s raportez c tot eu sunt tipul care l-aţ ă ă g sit pe Morningstar şi a dat bir cu fugi ii. Pre ul va fiă ţ ţ mic, foarte mic. Marlowe trei crime, împotmolit în mor iţ pân la gât. Şi absolut nimic rezonabil, logic, favorabilă mie. Dar nu sta era lucrul cel mai r u. În clipa în careă ă voi da totul în vileag, vot înceta s mai fiu un detectivă

liber. Nu o s mai fac ceea ce fac şi nu o s mai descop ră ă ă ceea ce descop r.ă

Carl Moss ar putea fi dispus s o protejeze pe Merleă cu mantia lui Esculap, pân la un punct. Sau ar puteaă crede c cel mai mare bine pe care i l-ar putea face ar fiă s -i scoat din cap ceea ce o chinuie.ă ă

M-am reîntors la scaunul cu es tur jacquard, amţ ă ă strâns din din i şi am apucat capul lui Vannier de p r, caţ ă s -l trag de pe sp tarul scaunului. Cartuşul intrase pe laă ă tâmpl . Pozi ia putea sugera sinucidere. Dar oameni caă ţ Louis Vannier nu se sinucid. Un şantajist, chiar unul speriat, are un sentiment al puterii la care ine.ţ

Am l sat capul s cad unde voia şi m-am aplecată ă ă ca s -mi şterg mâna pe covor. Când m-am aplecat, amă v zut col ul unei rame de tablou sub raftul de jos ală ţ mesei, lâng cotul lui Vannier. M-am apropiat şi m-amă întins dup el cu o batist .ă ă

Sticla era cr pat de-a curmezişul. C zuse de peă ă ă perete. Am v zut cuiul. Îmi puteam imagina cum se-ăntâmplase. Cineva st tea în picioare în dreapta luiă Vannier, aplecat chiar peste el, o persoan pe care oă cunoştea şi de care nu se temea, şi pe neaşteptate scosese pistolul şi-l împuşcase în tâmpla dreapt . Şiă atunci, speriat de sânge sau de reculul împuşc turii,ă ucigaşul s rise înapoi spre perete şi doborâse tabloul.ă Tabloul c zuse pe un col şi s rise sub mas . Ucigaşulă ţ ă ă fusese fie prea prev z tor ca s -l ating , fie prea speriat.ă ă ă ă

M-am uitat la el. Era un tablou mic, deloc interesant. Un individ într-o jachet strâns pe corp, cuă ă dantel la mâneci, pantaloni strâm i şi o p l rie deă ţ ă ă

catifea, rotund umflat , cu pan , aplecându-se mult înă ă ă afara unei ferestre, se pare strigând pe cineva de la parter. Parterul nu se vedea în tablou. Era o reproducere în culori lipsit de valoare.ă

M-am uitat prin cas . Mai erau şi alte tablouri.ă Câteva acuarele destul de dr gu e şi câteva, gravuriă ţ foarte demodate. Vreo şase în total. Probabil tipului îi pl cea pictura. Ei şi? Un b rbat aplecându-se în afar la oă ă ă fereastr de sus. Cu mult timp în urm .ă ă

L-am privit pe Vannier. Nu-mi era de nici un folos. Un b rbat aplecându-se în afar la o fereastr de sus, cuă ă ă mult timp în urm .ă

Mi-a trecut prin cap o idee. La început atât de vag , încât era s -mi scape. M-a atins ca un fulg. Caă ă mângâierile unui fulg de z pad . O fereastr de sus, ună ă ă om aplecându-se în afar ... cu mult timp în urm .ă ă

Ideea a izbit în plin. Era aşa de fierbinte încât sfârâia. Aplecându-se în afar , la o fereastr de sus, cuă ă mult timp în urm , acum opt ani... un b rbat aplecându-ă ăse prea mult... un b rbat c zând... murind. Un b rbată ă ă care se numea Horace Bright.

— Domnule Vannier, am zis eu cu o uşoară admira ie, i-ai jucat bine rolul.ţ ţ

Am întors tabloul. Pe spate erau notate date şi sume de bani. Date de mai bine de opt ani, sume în cea mai mare parte de cinci sute de dolari, câteva de şapte sute cincizeci de dolari, dou de o mie. Suma total înă ă cifre era de unsprezece mii de dolari. Ultima sum n-oă primise. Era mort când i se adusese. Pentru opt ani, nu

erau grozav, de mul i bani. Clientul domnului Vannier seţ tocmise serios.

Cartonul din spatele tabloului era fixat în ram cuă ace de o el pentru patefon. Dou c zuser . Am desf cutţ ă ă ă ă cartonul şi, f r s vreau, l-am rupt pu in. Între el şiă ă ă ţ tablou se g sea un plic alb. Sigilat, nescris. L-am deschis.ă Con inea dou fotografii p trate şi un negativ.ţ ă ă Fotografiile erau identice. Ar tau un b rbat aplecându-seă ă mult în afara unei ferestre, cu mâinile sprijinindu-se pe marginea ferestrei cu gura deschis , ipând. În spateleă ţ lui se vedea fa a unei femei.ţ

Era un b rbat sub irel, cu p rul negru. Fa a lui, caă ţ ă ţ şi a femeii din spate, nu era prea clar . El se apleca înă afara ferestrei şi ipa sau striga.ţ

ineam fotografia în mân şi m uitam la ea. P reaŢ ă ă ă s nu aib nici o semnifica ie. Şi totuşi, trebuia s aib .ă ă ţ ă ă N-aş fi putut spune de ce. M uitam întruna la ea. Şiă imediat mi-am dat seama c ceva era în neregul . Ună ă lucru foarte mic, dar vital. Pozi ia mâinilor pe col ulţ ţ zidului, t iat ca s se fac loc pervazului. Mâinile nu seă ă ă ineau de nimic, nu atingeau nimic. Ceea ce se vedea peţ

muchia c r mizilor era doar fa a interioar aă ă ţ ă încheieturilor mâinilor. Mâinile erau în aer.

B rbatul nu se apleca. Nu. C dea.ă ăLe-am pus pe toate înapoi în plic, am împ turită

cartonul şi le-am b gat pe toate în buzunar. Am ascunsă rama, sticla şi tabloul în dulapul pentru rufe, sub un prosop.

Totul durase cam mult. O maşin s-a oprit în fa aă ţ casei. Cineva venea pe alee.

M-am ascuns în spatele draperiilor de la arcad .ă

Capitolul treizeci

Uşa de la intrare s-a deschis şi apoi s-a închis

încet.Linişte. O linişte care plutea în aer, ca respira iaţ

unui om pe vreme geroas , apoi un urlet profund,ă transformat într-un vaiet de disperare.

Apoi vocea sever şi furioas a unui b rbat zicând:ă ă ă— Nici prea r u, nici prea bine. Mai încearc . ă ăVocea femeii a zis:— Dumnezeule, e Louis! E mort! Vocea b rbatului aă

continuat:— Poate n-am dreptate, dar eu cred totuşi că

treaba nu e curat .ă— Dumnezeule! E mort, Alex. F ceva... pentruă

numele lui Dumnezeu... te rog, f ceva.ă— Da, a r spuns vocea dur a lui Alex Morny. Ară ă

trebui. Ar trebui s te aduc în aceeaşi situa ie. Cum e elă ţ plin de sânge. S te omor şi pe tine, s fii rece ca el. Eştiă ă şi aşa putred . Suntem c s tori i numai de opt luni, şiă ă ă ţ m înşeli cu o marf ieftin ca asta. Dumnezeule,ă ă ă Doamne! Cum de mi-a trecut prin minte s -mi leg via aă ţ de o stricat ca tine?ă

Ultimele cuvinte aproape c le-a urlat. Femeia aă mai scos un vaiet.

— Termin cu scâncetele, a zis Morny cu asprime.ă Pentru ce crezi c te-am adus aici? Nu p c leşti peă ă ă nimeni. Eşti supravegheat de s pt mâni de zile.ă ă ă Noaptea trecut ai fost aici. Eu am fost ast zi aici. Amă ă v zut tot ce era de v zut. Rujul t u pe ig ri, paharul dină ă ă ţ ă care ai b ut. Mi te închipui şezând pe bra ul scaunuluiă ţ s u, mângâindu-i p rul unsuros, apoi vârând în el ună ă glonte pe când mai torcea ca un pisoi. De ce?

— Oh, Alex... scumpule... nu spune asemenea lucruri îngrozitoare.

— Ca într-o melodram , a zis Morny. Exact ca laă cinema. Treci peste partea asta cu suferin a, iubito.ţ Trebuie s ştiu cum s aranjez afacerea. De ce naibaă ă crezi c sunt aici? Nu-mi mai pas de tine. Nu, iubito, nu,ă ă îngerul meu blond şi scump şi criminal. Îmi pas de mine,ă de suferin a mea şi de afacerile mele. De pild , ai ştersţ ă pistolul?

T cere. Apoi s-a auzit o palm . Femeia a scos ună ă urlet. Fusese lovit . Lovit îngrozitor. Era r nit pân laă ă ă ă ă adâncul sufletului. Juca destul de bine.

— Ascult , îngeraşule, a mârâit Morny. Nu vindeă castrave i la gr dinar. Am jucat în filme şi m pricep laţ ă ă cabotini. Las-o balt . O s -mi spui cum s-a întâmplat,ă ă chiar dac-o s fie nevoie s te târ sc prin camer ,ă ă ă ă tr gându-te de p r. Ei, ia spune... ai şters pistolul?ă ă

Ea a râs pe neaşteptate. Un râs nefiresc, dar limpede, ca un clinchet de clopo el. Apoi s-a oprit din râsţ tot atât de neaşteptat.

— Da, a zis vocea ei.— Şi paharul pe care-l foloseai?— Da.Foarte liniştit , foarte calm .ă ă— Şi ai pus amprentele lui pe pistol?— Da.El a stat s chibzuiasc în linişte.ă ă— Probabil c n-o s -i p c leşti, a zis. E aproapeă ă ă ă

imposibil s pui în mod conving tor amprentele unuiă ă mort pe pistol. Oricum, ce-ai mai şters?

— N… nimic. Oh, Alex. Te rog, nu fi atât de brutal.— Înceteaz ! ă Înceteaz ! Arat -mi cum ai procedat,ă ă

unde st teai, cum ai inut pistolul.ă ţEa nu se clintea din loc.— Nu te gândi la amprente, a zis Morny. O s pună

eu altele mai bune. Unele mult mai bune.Femeia s-a mişcat încet prin fa a draperiilor şi amţ

putut-o vedea. Purta pantaloni de gabardina verde-deschis, o jachet cafenie cu broderie şi un turbană stacojiu, prins cu o agraf de aur în form de şarpe. Fa aă ă ţ îi era mânjit de lacrimi.ă

— Ridic -l, a urlat Morny la ea. Arat -mi cum aiă ă f cut!ă

Femeia s-a aplecat lâng scaun şi s-a ridicat cuă pistolul în mân . L-a îndreptat spre uş .ă ă

Morny nu s-a mişcat, n-a scos o vorb .ăMâna blondei a început s tremure, iar pistolul îiă

juca straniu în mân . Îi tremura şi gura. Bra ul i-a c zută ţ ă în jos.

— N-o pot face, a zis ea în şoapt . Ar trebui s teă ă împuşc, dar nu pot.

Şi-a desf cut mâna şi pistolul a c zut pe duşumea.ă ă Morny a trecut repede prin fa a draperiilor, a îmbrâncit-oţ într-o parte, iar cu piciorul a împins pistolul înapoi, aproximativ unde fusese.

— Nu puteai s-o faci, a zis el cu voce r guşit . Nuă ă puteai s-o faci. Şi acum, fii atent .ă

A scos repede o batist şi s-a aplecat s ridiceă ă iar şi pistolul. Şi-a b gat mâna dreapt în buzunar şi aă ă ă scos un cartuş, învârtindu-l între degete. A f cut asta deă patru ori. A vârât cartuşul în butoi şi apoi a învârtit pu inţ butoiul, cât trebuia. S-a aplecat, a pus pistolul jos pe duşumea, şi-a luat batista şi s-a ridicat.

— Nu m puteai împuşca, a zis el batjocoritor,ă pentru c în pistol nu era decât un tub f r glonte. Acumă ă ă e din nou înc rcat. Cartuşele sunt puse cum trebuie. S-aă tras un singur foc. Şi pe pistol sunt amprentele tale.

Blonda era foarte liniştit , uitându-se la el cu ochiiă r t ci i.ă ă ţ

— Am uitat s - i spun, a zis el domol. Am ştersă ţ celelalte amprente de pe pistol. Vreau s fiu sigur că ă sunt amprentele tale pe el. Şi pân acum eram destul deă sigur, dar m-am gândit c-ar fi mai bine s fiu ă absolut sigur. Pricepi?

— Ai de gând s m denun i? a zis femeia, liniştit .ă ă ţ ăEl st tea cu spatele spre mine. Purta haine negre.ă

P l rie de fetru tras pe ochi. Nu-i puteam vedea fa a.ă ă ă ţ Dar i-am v zut rânjetul când a zis:ă

— Da, îngeraşule, am de gând s te denun .ă ţ

— În eleg, a zis ea şi l-a privit cu ochii goi. ţPe neaşteptate i-a ap rut pe fa o demnitateă ţă

grav .ă— O s te denun , îngeraşule, a zis el încet, vorbindă ţ

rar, de parc i-ar fi f cut pl cere s spun fiecare cuvânt.ă ă ă ă ă Uni oameni or s m comp timeasc , al ii or s râd deă ă ă ă ţ ă ă mine. Dar asta n-o s -mi afecteze cu nimic afacerile.ă Câtuşi de pu in. Pentru afaceri ca ale mele, o treab caţ ă asta e bun . Pu in publicitate ă ţ ă n-o s -mi strice deloc.ă

— Va s zic , nu mai sunt pentru tine decât ună ă mijloc de reclam . L sând, desigur, la o parte pericolulă ă c s-ar putea s fii tu însuşi suspectat.ă ă

— Chiar aşa. Întocmai.— Şi ce motiv aş fi avut, a întrebat ea cu sânge

rece şi cu un dispre atât de profund, încât el nici m carţ ă nu i-a sesizat inten ia.ţ

— Nu ştiu. Nu-mi pas . Puneai cu el ceva la cale.ă Eddie te-a urm rit pe o strad de pe Bunker Hill, unde te-ă ăai întâlnit cu un individ blond în costum maro. I-ai dat ceva. Atunci Eddie s-a luat dup individ şi l-a urm rită ă pân la un bloc, nu departe de acolo. A încercat s -lă ă urm reasc mai departe, dar a avut impresia c individulă ă ă l-a dibuit, aşa c-a trebuit s renun e. Habar n-am ce-aă ţ fost. Ştiu un lucru, totuşi, în casa aceea a fost împuşcat ieri un tân r pe nume Phillips. Ştii ceva despre asta,ă scumpeteo?

— Nu ştiu nimic, a zis blonda. Nu cunosc pe nimeni cu numele Phillips şi, oricât i s-ar p rea de ciudat, n-amţ ă împuşcat pe nimeni ca s m distrez.ă ă

— Dar l-ai împuşcat pe Vannier, dr gu o, a zisă ţ Morny aproape blând.

— Oh, da, a rostit ea t r g nat. Fireşte. Adineauriă ă ă ne întrebam ce motiv aş fi avut s-o fac. L-ai g sit?ă

— Aranjeaz asta cu codoşii, a r spuns elă ă batjocoritor. Zi-i scandal între amorezi. Zi-i cum î i place.ţ

— Probabil c atunci când era beat, ar ta cam caă ă tine. Ar putea fi sta motivul.ă

— Ah, a zis el înghi ind în sec.ţ— Mai chipeş. Mai tân r şi f r burt . Dar cuă ă ă ă

acelaşi afurisit de surâs încrezut şi mul umit de sine.ţ— Ah, a zis Morny, şi se vedea c sufer .ă ă— Ar merge? a întrebat ea liniştit .ăS-a apropiat de ea şi i-a tras un pumn în fa de s-aţă

pr buşit pe duşumea. A r mas jos, cu un picior întinsă ă drept înainte şi cu o mân la falc . Ochii, foarte albaştri,ă ă erau ridica i spre el.ţ

— Poate c n-ar fi trebuit s procedezi aşa. Acum s-ă ăar putea s nu mai fiu de acord.ă

— Ba o s fii. N-ai încotro. O s scapi destul deă ă uşor. Christoase, ştiu asta. Datorit înf iş rii tale. Dar oă ăţ ă s fi de acord, îngeraşule. Pe pistol sunt amprentele tale.ă

Ea s-a ridicat încet în picioare, cu mâna înc laă falc . Apoi a zâmbit.ă

— Ştiam c e mort. Cheia din uş e a mea. Suntă ă gata s merg în oraş şi s spun c eu l-am împuşcat, dară ă ă s nu mai pui laba asta moale şi alb pe mine... dac iiă ă ă ţ la varianta mea. Da. Sunt dispus s merg la poli ie. O să ă ţ ă m simt mult mai în siguran acolo decât lâng tine.ă ţă ă

Morny s-a întors. I-am v zut expresia r ut cioas şiă ă ă ă dur pe fa a palid . Cicatricea de pe obraz i se contracta.ă ţ ă A trecut pe lâng draperii. Uşa de la intrare s-a deschisă din nou. Blonda a r mas nemişcat o clip , s-a uitată ă ă peste um r la cadavru, s-a cutremurat uşor şi a ieşit dină câmpul meu vizual.

Uşa s-a închis. S-au auzit paşi pe alee. Portierele maşinii s-au deschis şi s-au închis. Motorul a pornit şi maşina s-a îndep rtat.ă

Capitolul treizeci şi unu

Dup mult vreme am ieşit din ascunz toare şi amă ă ă

revenit în camera de zi. Am ridicat pistolul şi l-am şters cu grij , apoi l-am pus jos. Din scrumiera de pe mas amă ă cules cele trei chiştoace p tate de ruj şi le-am dus înă baie, unde le-am dat drumul în closet şi am tras apa. Dup asta am c utat al doilea pahar, pe care trebuia să ă ă fie amprentele ei. Al doilea pahar nu exista. Cel care era pe jum tate plin cu b utur trezit l-am dus la buc t rie,ă ă ă ă ă ă l-am sp lat şi l-am şters cu un şervet.ă

A urmat apoi partea nepl cut . Am îngenuncheată ă pe covor lâng scaun, am ridicat pistolul şi m-am întinsă dup mâna eap n care atârna în jos. Amprentele nuă ţ ă ă aveau s fie prea bune, dar vor fi oricum amprente, şi nuă ale lui Louis Morny. Pistolul avea mâner de cauciuc în p tr ele, cu o buc ic s rit în partea stâng – n-aă ăţ ăţ ă ă ă ă r mas nici o amprent pe mâner. Una de ar t tor peă ă ă ă partea dreapt a evii, dou degete pe garda tr gaciului,ă ţ ă ă una a degetului mare pe partea stâng , în spateleă magaziei. Destul de bune.

M-am uitat înc o dat prin camera de zi. Deşi amă ă micşorat-o, lumina c dea prea puternic pe fa a galben aă ţ ă mortului. Am deschis uşa de la intrare, am scos cheia, am şters-o şi am vârât-o la loc în broasc . Am închis uşa,ă am şters clan a şi m-am dus la maşin .ţ ă

M-am reîntors la Hollywood, am încuiat maşina şi am pornit pe jos, pe lâng celelalte maşini parcate, spreă Bristol.

Am auzit o şoapt şuierat în întuneric, dintr-oă ă maşin . Fa a prelung şi lipsit de expresie a lui Eddieă ţ ă ă Prue se i ea undeva sus, lâng acoperişul unui micţ ă Packard, în spatele volanului. Era singur. M-am aplecat spre uş şi l-am privit.ă

— Ce mai faci, detectivule?Am aruncat un chibrit jos, i-am suflat fumul în faţă

şi am zis:— Cine a sc pat nota aceea de plat de laă ă

Societatea furnizoare de materiale dentare, pe care mi-ai dat-o asear ? Vannier sau altcineva?ă

— Vannier.— Ce trebuia s fac cu ea... s aflu povestea vie iiă ă ţ

unuia pe nume Teager?— Nu stau de vorb cu tâmpi i, a zis Eddie Prue.ă ţ— De ce-o fi sc pat-o din buzunar? Şi dac totuşi aă ă

sc pat-o, de ce nu i-ai restituit-o? Cu alte cuvinte, avândă în vedere c sunt un tâmpit, explic -mi de ce o not deă ă ă plat pentru materiale dentare poate nelinişti pe cinevaă într-atâta, încât s -l determine s angajeze detectiviă ă particulari. Mai ales domni ca Alex Morny, c rora nu leă plac detectivii particulari.

— Morny e un om inteligent, a zis Eddie Prue cu r ceal .ă ă

— Pentru el s-a inventat expresia „ignorant ca un actor”.

— Las-o balt . Nu ştii pentru ce sunt folositeă materialele alea dentare?

— Ba da. Am aflat. Albastonul se foloseşte la facerea mulajelor pentru din i şi cavit i. E foarte tare,ţ ăţ are structur granuloas foarte fin şi re ine oriceă ă ă ţ detaliu, oricât de mic. Cel lalt material, cristobolitul, eă folosit la preg tirea tiparelor de cear . E bun pentru că ă ă rezist foarte mult la c ldur , f r s se deformeze. Hai,ă ă ă ă ă ă spune-mi c habar n-ai despre ce vorbesc.ă

— Cred c ştii cum se toarn aurul în tipare, a zisă ă Eddie Prue. B nuiesc c ştii, aşa-i?ă ă

— Am petrecut azi dou ore ca s înv . Suntă ă ăţ expert. Şi ce-i cu asta?

A t cut câteva momente, apoi a zis:ă— Citeşti vreodat ziarul?ă— Când şi când.— Nu se putea s nu citeşti c un tip b trân, peă ă ă

nume Morningstar a fost omorât în Belfont Building de pe Ninth Street, dou etaje mai sus de biroul acestuiă Teager. E pu in probabil s nu fi citit, nu-i aşa?ţ ă

Nu i-am r spuns. M-a privit câteva clipe, apoi aă întins mâna spre tabloul de bord şi a ap sat pe demaror.ă Dup ce motorul a pornit, a început s ambreieze încet.ă ă

— Nimeni n-ar putea face pe prostul mai bine ca tine, a zis domol. Nimeni. Noapte bun .ă

Maşina s-a îndep rtat de bordur şi a luat-o în josulă ă colinei, spre Franklin. Zâmbeam dep rt rii când aă ă disp rut.ă

Am urcat în apartament, am descuiat uşa, am deschis-o câ iva centimetri şi apoi am cioc nit uşor. Înţ ă

camer era mişcare. O fat zdrav n , cu o bentiă ă ă ă ţă neagr pe boneta uniformei albe de infirmier , a deschisă ă uşa.

— Sunt Marlowe. Locuiesc aici.— Intra i, domnule Marlowe. Mi-a spus doctorulţ

Moss.Am închis uşa încet şi amândoi am început să

vorbim cu voce sc zut .ă ă— Cum se simte?— Doarme. Era somnoroas şi când am ajuns aici.ă

Eu sunt domnişoara Lymington. Nu ştiu prea multe despre ea, doar c temperatura e normal , pulsul camă ă rapid înc , dar descreşte. Cred c -i vorba de-o tulburareă ă mintal .ă

— A g sit un om ucis. Asta-a dat-o gata. Doarmeă destul de adânc ca s pot intra s -mi iau câteva lucruri?ă ă M duc la hotel.ă

— Oh, da. Dac umbla i încet. Probabil c n-o s seă ţ ă ă trezeasc . Dar dac se trezeşte, nu-i nimic.ă ă

Am intrat şi am pus câ iva bani pe masa de lucru.ţ— În cas am cafea, şunc , ou , pâine, suc de roşii,ă ă ă

portocale, b utur . Dac ai nevoie de ceva, telefoneaz .ă ă ă ă— V-am cercetat proviziile, a zis ea zâmbind. Avem

tot ce ne trebuie pân mâine dup micul dejun. O să ă ă r mân aici?ă ă

— Asta o hot r şte doctorul Moss. Cred c o să ă ă ă plece acas de îndat ce va fi în stare. Locuieşte foarteă ă departe, în Wichita.

— Eu sunt doar infirmier , dar cred c o noapteă ă bun de somn o s-o restabileasc .ă ă

— O noapte bun de somn şi schimbarea mediului,ă am zis, dar pentru domnişoara Lymington spusele mele nu aveau nici o semnifica ie.ţ

Am intrat în vestibul şi am aruncat o privire discret în dormitor. Îi puseser pijamaua mea. Dormeaă ă aproape pe spate, cu un bra deasupra plapumei.ţ Mâneca pijamalei era r sfrânt în sus cam vreoă ă cincisprezece centimetri. Îşi inea mâna strâns pumn.ţ ă Fa a era tras , palid şi foarte liniştit . Am deschisţ ă ă ă debaraua şi am scos o valiz , în care mi-am pus câtevaă lucruri. Când am dat s plec, m-am uitat din nou la ea.ă Avea ochii deschişi şi privea int în tavan. Şi-a mişcatţ ă apoi ochii exact atât cât s m poat vedea şi a schi ată ă ă ţ cu greu un zâmbet sfios.

— Bun .ăEra o voce slab , vl guit , o voce care se ştia aă ă ă

cuiva care st în pat şi dispune de o infirmier şi de totă ă ce-i trebuie.

— Bun .ăM-am apropiat de ea şi-am privit-o, cu zâmbetul

meu des vârşit pe figura mea senin .ă ă— M simt bine, a şoptit ea. Chiar grozav. Aşa-i?ă— Desigur.— Sunt în patul dumitale?— N-are nici o importan . N-o s te muşte.ţă ă— Nu mi-e team .ăŞi-a întins o mân spre mine, cu palma în sus,ă

aşteptând s i-o in. I-am inut-o.ă ţ ţ— Nu mi-e team de dumneata. Nici o femeie nu s-ă

ar teme de dumneata, nu-i aşa?

— Venind de la dumneata, socotesc c -i ună compliment.

Ochii i-au zâmbit, apoi a devenit din nou grav .ă— Te-am min it, a zis cu voce slab . Eu... eu n-amţ ă

împuşcat pe nimeni.— Ştiu. Am fost acolo. Uit totul. Nu te mai gândi laă

asta.— Prea î i spun mereu oamenii s ui i lucrurileţ ă ţ

nepl cute. Mi se pare o prostie s i se tot spun . Dar nuă ă ţ ă le po i uita.ţ

— Foarte bine, am zis eu, pref cându-m jignit. Euă ă sunt prost. Ce-ar fi dac ai mai dormi?ă

Şi-a întors capul, pân a ajuns s m privească ă ă ă drept în ochi. Şedeam pe marginea patului, inându-iţ mâna.

— O s vin poli ia aici?ă ă ţ— Nu. Şi încearc s nu fii dezam git . ă ă ă ăŞi-a încruntat sprâncenele.— Am impresia c m crezi o imbecilă ă ă

nemaipomenit .ă— P i... s-ar putea.ăDou lacrimi s-au prelins pe la col urile ochilor şi s-ă ţ

au rostogolit uşor pe obraji.— Doamna Murdock ştie c sunt aici?ă— Înc nu. O s merg acolo s -i spun.ă ă ă— Va trebui s -i spui... totul?ă— Da, de ce nu?Şi-a întors capul într-o parte.

— O s în eleag , a zis ea cu voce slab . Ştie ceă ţ ă ă lucru îngrozitor am f cut acum opt ani. Lucrul acelaă însp imânt tor, teribil.ă ă

— Desigur. Pentru asta i-a pl tit lui Vannier în totă acest r stimp.ă

— Oh, Doamne.Şi-a scos mâna de sub plapum şi şi-a tras-o peă

cealalt din mâna mea, ca s şi le poat împreuna.ă ă ă— Îmi pare r u c-a trebuit s afli asta. Regret.ă ă

Numai doamna Murdock ştia. Nici p rin ii mei nu ştiau.ă ţ Îmi pare r u.ă

Infirmiera a intrat şi m-a privit sever.— Nu cred c-ar trebui s vorbeasc atâta, domnuleă ă

Marlowe. Cred c n-ar strica s pleca i acum.ă ă ţ— Ascult , domnişoar Lymington, eu o cunosc peă ă

feti a asta de dou zile. Dumneata o cunoşti abia deţ ă dou ore. Îi face foarte bine s vorbeasc .ă ă ă

— S-ar putea s -i provoace o alt ... ... criz , a zisă ă ăă ă ea cu severitate, evitându-mi ochii.

— P i, dac e s-o fac , n-ar fi mai bine s-o facă ă ă ă acum, cât eşti dumneata aici şi s scape de ea? Du-te laă buc t rie şi preg teşte- i o b utur .ă ă ă ţ ă ă

— Nu beau când simt de serviciu, a r spuns ea f ră ă ă amabilitate. În afar de asta, aş mirosi a b utur .ă ă ă

A rânjit la mine şi a ieşit din camer . Merleă ascultase toate astea ca o întrerupere neînsemnat aă unei piese foarte importante. Oarecum sup rat .ă ă

— Vreau s - i povestesc totul, a zis gâfâind. Eu... ă ţM-am ridicat şi mi-am pus laba peste mâinile ei

încleştate.

— Las asta. Ştiu. Marlowe le ştie pe toate... Înă afar de cum se tr ieşte bine. Nu o s - i ajute la nimic.ă ă ă ţ Acum o s te culci din nou, iar mâine diminea te duc laă ţă Wichita... s - i vizitezi p rin ii. Pe cheltuiala doamneiă ţ ă ţ Murdock.

— P i, e minunat din partea ei, a strigat ea,ă deschizându-şi larg ochii str lucitori. Dar ea a fostă totdeauna foarte bun cu mine.ă

M-am ridicat de pe pat.— E o femeie extraordinar , am zis, zâmbindu-i.ă

Uimitoare. Plec acum acolo şi o s avem o conversa ieă ţ nemaipomenit de simpatic , la o ceaşc de ceai. Şi dacă ă ă nu te culci chiar acum, n-o s te mai las s m rturiseştiă ă ă nici o crim .ă

— Eşti îngrozitor. Şi nu-mi placi.Şi-a întors capul într-o parte, şi-a vârât bra ele subţ

plapum şi a închis ochii.ăM-am dus spre uş . La uş m-am întors şi am privită ă

repede înd r t. Avea un ochi deschis şi m urm rea. Amă ă ă ă privit-o mustr tor şi l-a închis imediat.ă

M-am reîntors în camera de zi, am privit-o şi pe domnişoara Lymington mustr tor şi am ieşit cu valiza.ă

Am mers cu maşina pân pe bulevardul Santaă Monica. La muntele de pietate mai era deschis. B trânulă evreu cu scufia neagr p ru surprins c puteam s -miă ă ă ă r scump r atât de curând obiectul amanetat.ă ă

I-am spus c aşa se întâmpl în Hollywood.ă ăA scos plicul din seif şi l-a desf cut. Mi-a luat baniiă

şi chitan a de amanetare, apoi şi-a pus în palm monedaţ ă str lucitoare.ă

— E atât de valoroas c -mi vine greu s v-oă ă ă restitui. Lucr tura, în elege i, lucr tura e frumoas .ă ţ ţ ă ă

— Iar aurul din ea cred c valoreaz dou zeci deă ă ă dolari, am zis eu.

A ridicat din umeri şi a zâmbit. Am b gat monedaă în buzunar şi i-am urat noapte bun .ă

Capitolul treizeci şi doi

Lumina lunii se aşternuse ca un voal alb peste

pajiştea din fa , şi doar sub cedrul de Himalaia eraţă st pân catifeaua neagr a întunericului. La două ă ă ă ferestre de la parter şi într-o camer de la etaj se vedeauă luminile aprinse. M-am apropiat de cas , p şind peă ă dalele de piatr fixate în gazon, şi am sunat.ă

Nu m-am uitat la micu ul negru pictat de pe bloculţ de beton. Nu l-am mai b tut uşor cu mâna pe cap. Glumaă p rea c nu mai are haz.ă ă

O femeie cu fa a roşie şi p rul alb, pe care n-o maiţ ă v zusem, a deschis uşa.ă

— Sunt Philip Marlowe. Aş vrea s-o v d pe doamnaă Murdock. Doamna Elizabeth Murdock.

P rea nehot rât .ă ă ă— Cred c s-a culcat. Nu cred c o pute i vedea.ă ă ţ— Este doar ora nou .ă— Doamna Murdock se culc devreme.ăA dat s -nchid uşa. Era o b trân simpatic şi-miă ă ă ă ă

p rea r u s împing uşa cu um rul. M-am rezemat doară ă ă ă de ea.

— E vorba de domnişoara Davis. E important. Ai putea s -i spui asta?ă

— O s v d.ă ă

M-am dat un pas înapoi şi am l sat-o s închidă ă ă uşa..

Un mierloi cânta într-un copac întunecat din apropiere. Pe strad a trecut în goan o maşin şi aă ă ă derapat la primul col . Frânturile unui râs sub ire de ratţ ţ ă s-au rev rsat în întuneric, de parc le-ar fi risipit maşinaă ă care trecuse.

Dup o vreme uşa s-a deschis şi femeia a zis:ă— Pute i intra.ţAm urmat-o prin antreul mare şi gol. Un singur bec

anemic ardea la o lustr , abia luminând peretele opus.ă Înc perea era liniştit şi aerul trebuia împrosp tat. Amă ă ă mers pân la cap tul holului şi de acolo am urcat pe oă ă scar cu balustrad sculptat . ă ă ă Sus, un alt hol şi o uşă deschis .ă

Am fost poftit în untru pe uşa deschis , care s-aă ă închis în urma mea. Era un salon mare cu mult creton, un tapet albastru şi argintiu, o canapea, un covor albastru şi un glasvand deschis spre balcon. Deasupra balconului se vedea o tend .ă

Doamna Murdock st tea pe un scaun capitonat, cuă marginile sp tarului alungite în fa , având dinainte oă ţă m su de jucat c r i. Purta un halat matlasat şi p rul îiă ţă ă ţ ă era cam zbârlit. D dea pasen e. ă ţ Avea pachetul în mâna stâng . A pus o carte jos şi a mutat alta, înainte de a-şiă ridica privirea spre mine.

Apoi a zis:— Ce s-a întâmplat?M-am apropiat de mas s m uit la pasen .ă ă ă ţă

— Merle e în apartamentul meu, am zis. A f cut oă criz .ă

F r s m priveasc , a întrebat:ă ă ă ă ă— Ce fel de criz , domnule Marlowe?ăA mutat o carte, apoi repede înc dou .ă ă— A leşinat. V-a i prins vreodat trişând laţ ă

pasen e?ţ— Nu-i nici o pl cere dac trişezi, a r spuns ea cuă ă ă

asprime. Şi foarte pu in , dac nu trişezi. Ce-i cu Merle?ţ ă ă N-a lipsit niciodat de acas atât de mult începusem să ă ă fiu îngrijorat .ă

Am tras un scaun şi m-am aşezat la mas în fa a ei.ă ţ M-am cufundat în el prea mult, aşa c m-am ridicat şi amă luat unul mai bun, în care m-am aşezat.

— N-ave i de ce s v face i griji din cauza ei. Amţ ă ă ţ adus un doctor şi o infirmier . Doarme. Fusese s -l vadă ă ă pe Vannier.

A pus jos pachetul de c r i, s-a prins de muchiaă ţ mesei cu mâinile ei mari, îmb trânite, şi m-a privită flegmatic.

— Domnule Marlowe, dumneata şi cu mine ar fi bine s avem o explica ie. În primul rând, am greşită ţ apelând la serviciile dumitale. Nu mi-a pl cut s fiuă ă manevrat ca o fraier , cum ai zice dumneata, de o mică ă ă bestie trecut prin ciur şi prin dârmon ca Linda. Ar fi fostă îns mult mai bine dac n-aş fi stârnit povestea asta.ă ă Pierderea dublonului era mult mai uşor de suportat decât pe dumneata. Chiar dac nu-l mai primeam niciodată ă înapoi.

— Dar l-a i primit.ţ

A dat din cap. Ochii i-au z bovit pe fa a mea.ă ţ— Da, l-am primit. Ai auzit cum.— Dar n-am crezut. — Nici eu, a zis calm . N t r ul de fiu-meu şi-aă ă ă ă

asumat pur şi simplu vina Lindei. O atitudine pe care o g sesc copil reasc .ă ă ă

— Dumneavoastr ave i talentul de a v înconjuraă ţ ă cu oameni care adopt asemenea atitudini.ă

A ridicat din nou c r ile şi s-a aplecat ca s pun ună ţ ă ă zece negru pe un valet roşu. Dup aceea s-a întins spre oă m su pe care se g sea vinul. A b ut, a pus paharul josă ţă ă ă şi m-a privit sever, rece.

— Am impresia c ai de gând s fii insolent,ă ă domnule Marlowe.

Am cl tinat din cap.ă— Nu insolent. Sincer doar. În ce v priveşte,ă

doamn Murdock, nu m-am descurcat prea r u. Dublonulă ă v-a fost restituit. Am inut poli ia departe deţ ţ dumneavoastr ... pân acum. N-am f cut nimic înă ă ă leg tur cu divor ul, dar am g sit-o pe Linda – fiulă ă ţ ă dumneavoastr a ştiut tot timpul unde se g sea şi credă ă c n-o s ave i nici un necaz cu ea. Îşi d seama ca aă ă ţ ă f cut o greşeal m ritându-se cu Leslie. Totuşi, dacă ă ă ă crede i c nu merit banii...ţ ă

A mârâit şi a pus o alt carte – asul de caro înă rândul întâi.

— Asul de trefl nu se arat , fir-ar al naibii. N-o s -lă ă ă scot la timp.

— O fi alunecat dintre c r i când nu era i atent .ă ţ ţ ă

— N-ar fi mai bine, a zis ea foarte calm , s -miă ă vorbeşti în continuare despre Merle? Şi nu te bucura dac ai aflat câteva din secretele familiei, domnuleă Marlowe.

— Eu nu m bucur de nimic. Dumneavoastr a iă ă ţ trimis-o acas la Vannier pe Merle, azi dup -amiaz , cuă ă ă cinci sute de dolari.

— Şi ce dac am trimis-o?ăŞi-a mai turnat vin şi a sorbit, privindu-m insistentă

pe deasupra paharului.— Când i-a cerut?— Ieri. Nu i-am putut scoate din banc pân ast zi.ă ă ă

Ce s-a întâmplat?— Vannier v şantajeaz cam de vreo opt ani, nu-iă ă

aşa? Din cauza a ceva ce s-a întâmplat în ziua de 26 aprilie 1933?

Un fel de panic a lic rit în adâncul ochilor ei, dară ă foarte departe, foarte slab, ceva care parc exista acoloă de mult vreme şi acum m privise pe furiş o clip .ă ă ă

— Merle mi-a spus câteva lucruri. Fiul dumneavoastr mi-a povestit cum a murit tat l s u.ă ă ă Ast zi m-am uitat prin rapoarte şi ziare. Moarteă accidental . Se întâmplase un accident pe strad , chiară ă sub biroul lui, şi foarte mul i oameni ieşiser la ferestreţ ă s se uite. El s-a aplecat prea mult în afar . S-a zis c-ar fiă ă vorba de o sinucidere, pentru c era lefter şi aveaă cincizeci de mii asigurare pe via pentru familie. Darţă procurorul a fost dr gu şi a trecut peste asta.ă ţ

— Şi ce-i cu asta?

Era o voce rece, sever , nici cronc nit , niciă ă ă gâfâit . O voce rece, sever , absolut st pânit .ă ă ă ă

— Merle era secretara lui Horace Bright. O fetiţă într-un fel stranie, foarte timid , simpl , cu mentalitateă ă de copil c reia-i place s -şi dramatizeze via a şi care areă ă ţ idei foarte demodate despre b rba i. Cred c Horaceă ţ ă Bright s-a cherchelit o dat şi s-a dat la ea şi a speriat-o.ă

— Ei şi?O alt întrebare rece şi sever m-a împuns caă ă

eava unui pistol.ţ— Obsedat de întâmplare, i s-a înfiripat în minteă

ideea crimei. A g sit o ocazie şi a trecut exact prină spatele lui. Când el st tea aplecat pe fereastr . Asta nuă ă v spune nimic?ă

— Vorbeşte limpede, domnule Marlowe. Suport adev rul.ă

— Dumnezeule, cât de limpede vre i? Şi-aţ îmbrâncit patronul pe fereastr . În dou cuvinte, l-aă ă omorât. Şi a sc pat nepedepsit . Cu ajutorulă ă dumneavoastr .ă

A privit la mâna stâng , încleştat pe c r i. A dată ă ă ţ din cap. B rbia i s-a mişcat vreo doi centimetri în jos şi-nă sus.

— Vannier avea vreo prob ? am întrebat. Ori aă v zut întâmpl tor ce s-a petrecut şi v-a tapat de bani. Iară ă dumneavoastr i-a i pl tit câte ceva, când şi când,ă ţ ă pentru a evita scandalul... şi pentru c inea i cuă ţ ţ adev rat la Merle?ă

Înainte de a-mi da r spunsul, a mai mutat o carte.ă Neclintit ca o stânc .ă ă

— Vorbea despre o fotografie, a zis ea. Dar nu l-am crezut. Ar fi putut face una. Şi dac ar fi f cut-o, maiă ă devreme ori mai târziu mi-ar fi ar tat-o.ă

— Nu, nu cred. Ar fi fost o fotografie foarte nesigur , chiar dac din întâmplare avea aparatul înă ă mân , datorit celor ce se-ntâmplau jos în strad . Dar,ă ă ă dup câte v d, n-ar fi-ndr znit s-o arate. Sunte i o femeieă ă ă ţ destul de dur , în anumite privin e. S-ar fi putut teme că ţ ă ve i pune pe cineva s -l lichideze. Vreau s spun c unuiţ ă ă ă escroc i-ar fi putut trece prin cap aşa ceva. Cât i-a iţ pl tit?ă

— Asta nu te... a început ea s zic , dar s-a oprit şiă ă a ridicat din umerii voinici.

O femeie puternic , aspr , neînduplecat , capabilă ă ă ă s ă primeasc lucrurile aşa cum sunt! S-a gândit pu in ă ţ şi apoi a zis:

— Unsprezece mii o sut de dolari, f r s pun laă ă ă ă socoteal cele cinci sute pe care i le-am trimis. În dup -ă ăamiaza asta.

— Ah. A fost foarte dr gu din parteaă ţ dumneavoastr , doamn Murdock. inând seama deă ă Ţ toate cele.

Şi-a mişcat uşor o mân şi a ridicat iar şi dină ă nimeri.

— A fost vina so ului meu. Era beat şi dezgust tor.ţ ă Nu cred s -i fi f cut cu-adev rat vreun r u, dar, cum ziciă ă ă ă şi dumneata, a speriat-o. Eu... eu pot s-o învinuiesc prea mult. În to i aceşti ani, şi-a reproşat-o destul singur .ţ ă

— Trebuia s -i duc banii lui Vannier, personal?ă ă

— Aşa socotea ea c trebuie s se pedepseasc ,ă ă ă pedeaps stranie.ă

Am dat din cap.— Cred c aşa îi e firea. Mai târziu v-a i c s torit cuă ţ ă ă

Jasper Murdock şi a i inut-o pe Merle la dumneavoastrţ ţ ă şi a i avut grij de ea. Mai ştie cineva?ţ ă

— Nimeni. Numai Vannier. În mod sigur n-ar spune nim nui.ă

— Nu. Nu prea-mi vine s cred. Ei bine, acum totulă s-a terminat. Vannier e mort.

Şi-a ridicat ochii încet şi m-a privit lung şi calm. Capul c runt era ca o stânc într-un vârf de munte. A pusă ă în cele din urm c r ile jos şi s-a prins tare de muchiaă ă ţ mesei cu mâinile. Încheieturile degetelor s-au albit.

— Merle a venit la mine acas , în absen a mea. L-aă ţ rugat pe administrator s o lase în untru. El mi-aă ă telefonat şi am fost de acord. M-am dus repede acolo. Mi-a spus c l-a împuşcat pe Vannier.ă

În liniştea camerei, respira ia ei era o şoapt slab ,ţ ă ă rapid .ă

— Avea un pistol în poşet , Dumnezeu ştie de ce.ă Vreo ideea de a ei de a se ap ra de b rba i, b nuiesc.ă ă ţ ă Dar cineva... Leslie, aş crede... îl aranjase ca s fieă inofensiv, vârându-i în obturator un cartuş de alt calibru. Mi-a spus c l-a omorât pe Vannier şi apoi a leşinat. Amă adus un doctor, un prieten de-al meu, apoi am plecat la Vannier acas . În uş se g sea o cheie. El era mort,ă ă ă aşezat în scaun, mort de mult timp, rece, eap n, E doarţ ă o închipuire de-a ei, nu l-a împuşcat ea. Doctorul a

explicat lucrurile într-un anumit fel, dar n-o s vă ă plictisesc cu asta. Cred c -n elege i foarte bine.ă ţ ţ

— Da. Cred c -n eleg. Şi-acum?ă ţ— Doarme în apartamentul meu. E o infirmieră

acolo. I-am telefonat tat lui ei. Vrea ca ea s vin acas .ă ă ă ă Ave i ceva împotriv ?ţ ă

A r mas uitându-se la mine.ă— El nu ştie nimic, am ad ugat repede. Nici despreă

Vannier, nici despre Bright. Sunt sigur de asta. Vrea ca ea s vin acas . M-am gândit s-o duc eu. Se pare că ă ă ă acum îmi revine mie aceast responsabilitate. O s amă ă nevoie de cele cinci sute de dolari pe care Vannier nu le-a mai primit... pentru cheltuieli.

— Şi mai cât? a întrebat ea cu brutalitate.— Nu vorbi i aşa. Dumneavoastr şti i mai bine.ţ ă ţ— Cine l-a omorât pe Vannier?— S-ar p rea c s-a sinucis. Lâng mâna luiă ă ă

dreapt se afla un pistol. Ran de contact la tâmpl . Înă ă ă timp ce eram acolo, au venit Morny şi nevast -sa. M-amă ascuns. Morny încearc s pun crima pe seama nevesti-ă ă ăsii, care flirta cu Vannier. Ea îşi închipuie c el a f cut-o,ă ă sau c a pus pe cineva s-o fac . Dar moartea lui pareă ă sinucidere. Poli iştii sunt acuma acolo. Nu ştiu ce vorţ scoate din ea. Noi trebuie doar s st m deoparte şi să ă ă aştept m.ă

— Oameni ca Vannier, a zis ea furioas , nu seă sinucid.

— Ar fi ca şi cum am zice c fete ca Merle nuă îmbrâncesc oameni pe fereastr . Asta n-are nici oă importan .ţă

Ne-am uitat fix unul la cel lalt, cu ostilitateaă ascuns care exista între noi de la început. Dup o clipă ă ă mi-am împins scaunul înapoi şi m-am apropiat de glasvand. L-am deschis şi am ieşit pe verand . Noapteaă se aşternuse pretutindeni, pl cut şi liniştit . Luminaă ă ă alb a lunii era rece şi clar , ca şi dreptatea la careă ă vis m dar pe care n-o g sim.ă ă

Copacii de jos aruncau umbre groase sub lun . Înă mijlocul parcului era amenajat o gr din . Am z rită ă ă ă scânteierea unei piscine ornamentale. Lâng ea ună balansoar. Cineva st tea întins în el. Când am privit jos,ă am v zut o igar arzând.ă ţ ă

Am intrat înapoi în camer . Doamna Murdockă d dea iar şi o pasen . M-am apropiat de mas şi amă ă ţă ă privit.

— A i scos asul de trefl , am spus.ţ ă— Am trişat, a zis f r s -şi ridice privirea.ă ă ă— Voiam s v -ntreb un lucru. Afacerea asta cuă ă

dublonul este înc destul de confuz , din cauza unoră ă crime care nu par s aib vreun sens, acum când vi s-aă ă restituit moneda. M întreb dac dublonul Murdock-ă ăBrasher are vreun semn distinctiv pe care l-ar putea identifica un expert – unul ca b trânul Morningstar.ă

A r mas nemişcat şi gânditoare, f r s -şi ridiceă ă ă ă ă privirea.

— Da, ar putea fi. Ini ialele persoanei care a f cutţ ă moneda, E.B., sunt pe aripa dreapt . sta e singurulă Ă lucru care-mi vine-n cap.

— Cred c -i de ajuns, am zis. Moneda v-a fostă restituit cu adev rat, nu-i aşa? Sau a i spus doar aşa, caă ă ţ s încetez cercet rile?ă ă

S-a uitat repede în sus şi în jos.— În acest moment e la locul ei. Dac -l g seşti peă ă

fiul meu, i-o poate ar ta.ţ ă— Şi-acum o s v urez noapte bun . V rog, da iă ă ă ă ţ

dispozi ie s se-mpacheteze hainele lui Merle şi trimite i-ţ ă ţle diminea acas la mine.ţă ă

Şi-a ridicat din nou repede capul şi m-a privit sever.— Tinere, v d c eşti cam prea sigur pe dumneata.ă ă— Da i dispozi ie s le-mpacheteze, am zis, şiţ ţ ă

trimite i-le. Nu mai ave i nevoie de Merle... acum cândţ ţ Vannier e mort.

Privirile ni s-au încrucişat şi am r mas aşa câtvaă timp. Un zâmbet bizar, nefiresc, i-a mişcat col urileţ buzelor. Şi-a l sat apoi capul în jos şi cu mâna dreapt aă ă luat cartea de sus din pachetul pe care îl inea în mânaţ stâng . A întors-o, a privit-o şi a pus-o pe gr mada deă ă c r i de jos, apoi a întors-o pe urm toarea – liniştit ,ă ţ ă ă calm , cu o mân ferm , ca un dig de piatr în b taiaă ă ă ă ă unei brize uşoare.

Am traversat camera şi am ieşit. Am închis uşa uşor, am trecut prin hol şi am coborât sc rile. De-aici amă trecut prin holul de jos, pe lâng birouaşul lui Merle, şiă am intrat în camera de zi, sumbr şi nelocuit , cu aeră ă îmbâcsit, în care te sim eai ca un cadavru îmb ls mat.ţ ă ă

Glasvandul din spate s-a deschis şi în untru aă intrat Leslie Murdock. S-a oprit şi m-a privit fix.

Capitolul treizeci şi trei

Costumul îi era şifonat, p rul ciufulit. Must cioaraă ă

roşcat era la fel de anost ca şi alt dat . Cearc nele deă ă ă ă ă sub ochi erau adev rate gropi.ă

Cu port- igaretul lung şi negru îşi lovea uşor dosulţ palmei stângi. Faptul c m întâlnea îi displ cea; n-aveaă ă ă chef s stea de vorb cu nimeni.ă ă

— Bun seara, a zis b os. Pleci?ă ăţ— Înc nu. Vreau s vorbesc cu dumneata.ă ă— Nu cred c avem ce s vorbim. Şi-apoi, m-amă ă

s turat de atâta vorb .ă ă— Oh, da, avem. Despre un b rbat pe numeă

Vannier.— Vannier? Nu-l prea cunosc. L-am v zut pe-aici.ă

Ceea ce ştiu nu-mi place.— Ştii mai multe decât spui.A intrat în camer şi s-a aşezat pe un scaun pentruă

care î i trebuia curaj ca s stai. Dup aceea s-a aplecatţ ă ă înainte, şi-a pus b rbia în palma dreapt şi s-a uitat laă ă duşumea.

— Foarte bine, a zis cu o voce plictisit . D -iă ă drumul. Am impresia c-o s fii scânteietor. Un torentă neîndur tor de logic şi intui ie şi alte de-alde-astea. Ună ă ţ detectiv ca la carte.

— Desigur. Iau dovezile una câte una, le pun laolalt într-o schem bine ticluit , strecor ici şi coloă ă ă fapte pe care le am la îndemân , cercetez mobilurile şiă persoanele implicate şi fac ca toate s apar altfel decâtă ă oricine – sau eu însumi – le-am considerat pân la ună moment dat şi, în cele din urm , plictisit de toate, aruncă vina asupra persoanei celei mai pu in suspecte.ţ

Şi-a ridicat ochii, gata-gata s zâmbeasc .ă ă— Dup care persoana se face alb ca varul, îi apară ă

spume la gur şi scoate un pistol din urechea dreapt .ă ăM-am aşezat jos lâng el şi mi-am scos o igar .ă ţ ă— Aşa este. Ar trebui s interpret m cândvaă ă

împreun asta. Ai un pistol?ă— La mine, nu. Am unul. Ştii doar.— L-ai avut la dumneata asear când ai trecut peă

la Vannier?A ridicat din umeri şi a rânjit.— Oh!... Am trecut eu asear pe la Vannier?ă— Cred c da. Deduc ie. Fumezi ig ri ă ţ ţ ă Virginia,

marca Benson and Hedges. Ele las un scrum tare care-ăşi p streaz forma. O scrumier de la el de-acas aveaă ă ă ă destule cocoloaşe sure ca s reprezinte cel pu in două ţ ă ig ri. Nu era nici un chiştoc în scrumier . Pentru cţ ă ă ă

dumneata fumezi cu port- igaret şi un chiştoc dintr-unţ port- igaret arat diferit. Aşa c ai îndep rtat chiştoacele.ţ ă ă ă Î i place?ţ

— Nu.Vocea îi era calm . ă S-a uitat din nou la duşumea.— Acesta este doar un exemplu de deduc ie, amţ

urmat eu. Unul nereuşit. C ci s-ar fi putut s nu fi existată ă

chiştoace, dar dac ar fi existat şi ar fi fost îndep rtă ă ate, asta s-ar fi putut întâmpla pentru c aveau pe ele ruj deă buze. Într-o anumit m sur , e ceva ce ar indica celă ă ă pu in felul de a fi al fum torului. So ia dumitale, de pild ,ţ ă ţ ă are obiceiul ciudat de a-şi arunca chiştoacele în coşul de hârtii.

— N-o amesteca pe Linda, a zis cu r ceal .ă ă— Mama dumitale crede şi acum c Linda a luată

dublonul şi c povestea cu Morny a fost doar un pretextă ca s-o aperi pe ea.

— Am zis s n-o amesteci pe Linda.ăAcum se b tea cu port- igaretul negru pe din i, cuă ţ ţ

un sunet ascu it, strident, ca de telegraf.ţ— Sunt dispus s n-o amestec. Dar n-am crezută

povestea dumitale din alt motiv. Iat -l.ăAm scos dublonul şi l-am inut în mân sub nasulţ ă

lui. S-a holbat la el. Gura îi era strâns încleştat .ă— Azi-diminea , pe când î i spuneai povestea,ţă ţ

sta era amanetat pe bulevardul Santa Monica, pentruă ca s fie p strat în siguran . Mi-a fost trimis de ună ă ţă pretins detectiv, pe nume George Phillips. Un b iată simplu, care şi-a permis s intre într-o situa ie grea,ă ţ datorit lipsei de judecat şi dorin ei exagerate de aă ă ţ avea un caz. Un tip blond, îndesat, într-un costum maro, care purta ochelari fumurii şi o p l rie cam ip toare.ă ă ţ ă Conducea un Pontiac de culoarea nisipului, aproape nou. L-ai v zut, cred, în holul din fa a biroului meu, ieriă ţ diminea . M urm rise prin oraş şi probabil c înainte teţă ă ă ă urm rise pe dumneataă

A p rut sincer surprins.ă

— De ce s m urm reasc ?ă ă ă ăAm aprins igara, iar chibritului i-am dat drumulţ

într-o scrumier de jad, ce nu p rea a fi folosit caă ă ă scrumier .ă

— Am zis c probabil te-a urm rit. Nu sunt sigur. S-ă ăar putea s fi supravegheat casa asta. M-a luat în primireă aici şi nu cred c m urm rise înainte.ă ă ă

Mai aveam înc moneda în mân . M-am uitat la ea,ă ă am întors-o aruncând-o-n sus, m-am uitat la ini ialeleţ E.B., gravate pe aripa stâng , şi am pus-o la loc.ă

— O fi supravegheat casa, deoarece fusese angajat s vând o moned rar unui negustor b trân deă ă ă ă ă monede, pe nume Morningstar. B trânul negustor aă b nuit oarecum de unde era moneda şi i-a spus luiă Phillips, sau a l sat s se în eleag c era furat .ă ă ţ ă ă ă Întâmpl tor, n-avea dreptate. Dac dublonul Brasher ală ă vostru e într-adev r sus la etaj în acest moment,ă înseamn c moneda pe care Phillips fusese angajat ă ă s-o vând nu era cea furat . Era o imita ie.ă ă ţ

S-a scuturat, de parc i-ar fi fost frig. Altminteri nuă s-a mişcat şi nici nu şi-a schimbat pozi ia.ţ

— M tem c o s fie o poveste lung pân laă ă ă ă ă urm , am zis eu destul de încet. Îmi pare r u. Ar trebui s-ă ăo ticluiesc ceva mai bine. Nu-i o poveste pl cut , are doiă ă mor i, poate chiar trei. Unui b rbat pe nume Vannier şiţ ă unuia Teager le-a venit o idee. Teager este tehnician dentar în Belfont Buildings, cl direa în care st b trânulă ă ă Morningstar. Ideea a fost s ă falsifice o moned de aură rar şi valoroas , nu prea rar pentru a putea fi vândut ,ă ă ă ă dar destul de rar ca s valoreze o groaz de bani.ă ă ă

Metoda la care s-au gândit e cam aceea pe care o foloseşte un tehnician dentar ca s fac o plomb de aur.ă ă ă Aveau nevoie de aceleaşi materiale, acelaşi aparat, aceeaşi îndemânare. Adic s reproduc exact un modelă ă ă de aur, f când o matri dintr-un ciment alb, fin, dur,ă ţă numit albaston, apoi s fac o copie a modelului dină ă matri în cear de mulaj. Dup aceea trebuiau s bageţă ă ă ă ceara într-un alt fel de ciment, numit cristobolit, care are proprietatea de a fi rezistent la c ldur mare, f r s seă ă ă ă ă deformeze. Se las o mic deschidere, pentru ca cearaă ă s se scurg afar , prin fixarea unui ac de o el dare esteă ă ă ţ tras când cimentul se înt reşte. Atunci se ia matri a deă ţ cristobolit şi se ine deasupra unei fl c ri, pân cândţ ă ă ă ceara se topeşte şi curge afar prin deschiderea aceeaă mic , l sând tiparul modelului original gol. Acesta esteă ă fixat de un creuzet pe o maşin centrifug şi, prin for aă ă ţ centrifug , este aruncat în untru aur topit din creuzet.ă ă Dup asta, cristobolitul înc fierbinte este inut sub apă ă ţ ă rece şi se descompune, r mânând doar miezul de aur cuă un ac de aur ataşat, care reprezint mica deschidere.ă Piesa astfel ob inut , cur at cu acid şi şlefuit , e unţ ă ăţ ă ă dublon Brasher nou-nou , f cut din aur masiv, exact caţ ă originalul. Pricepi?

A dat din cap şi, plictisit, şi-a trecut mâna prin p r.ă— Treaba asta cere îndemânarea unui tehnician

dentar. Procedeul ar fi inutil pentru baterea monedei în mod obişnuit, dac am avea un sistem monetar din aur,ă deoarece materialul şi munca ar costa mai mult decât valoarea monedei. Dar pentru o moned de aur care esteă valoroas prin faptul c e rar , procedeul e foarteă ă ă

convenabil. Aşa c asta au f cut. Dar aveau nevoie de ună ă model. Aici ai intrat dumneata în joc. Ai luat dublonul, dar nu ca s -l dai lui Morny. L-ai luat ca s -l dai luiă ă Vannier. Adev rat?ă

Şi-a fixat privirea în p mânt, f r s scoat oă ă ă ă ă vorb .ă

— Linişteşte-te, am zis. Aşa stând lucrurile, nu e grav. Presupun c - i promisese bani, care- i erauă ţ ţ necesari ca s - i pl teşti datoriile la jocurile de noroc,ă ţ ă pentru c mama dumitale e zgârcit . El avea îns asupraă ă ă dumitale un ascendent mult mai puternic.

Şi-a ridicat repede privirea; fa a îi era foarte palid ,ţ ă iar în ochi i se citea groaza.

— De unde ştii? m-a întrebat aproape în şoapt .ă— Am aflat. Unele lucruri mi-au fost spuse, pe

unele le-am ob inut prin cercet ri, iar pe altele le-amţ ă b nuit. O s ajung la asta mai târziu. Aşadar, Vannier şiă ă amicul lui au f cut un dublon şi vor s -l supun unoră ă ă probe. Vor s ştie dac marfa lor va rezista unei verific riă ă ă f cute de un expert în materie de monede rare. Aşa i-aă venit lui Vannier ideea s angajeze un fraier, care s -ă ăncerce s vând b trânului Morningstar moneda fals ,ă ă ă ă destul de ieftin ca b trânul s cread c era furat . L-auă ă ă ă ă ales pe George Phillips drept fraier, datorit unui anună ţ stupid pe care-l d duse în ziar. Cred c la început omulă ă de leg tur al lui Vannier cu Phillips a fost Lois Morny. Nuă ă cred c era în combina ie. A fost v zut dându-i luiă ţ ă ă Phillips un pache el. Probabil c pache elul con ineaţ ă ţ ţ dublonul pe care Phillips va încerca s -l vând . Dar cândă ă i l-a ar tat b trânului Morningstar, lucrurile s-auă ă

împotmolit. B trânul cunoştea colec iile de monede şiă ţ monedele rare. S-a gândit probabil c moneda era destulă de autentic ... era nevoie de foarte multe probe ca să ă demonstreze c nu era... dar felul cum erau gravateă ini ialele celui care b tuse moneda era neobişnuit, şiţ ă atunci a b nuit c moneda putea fi din colec ia Murdock.ă ă ţ A telefonat aici şi a încercat s afle. Asta a trezită suspiciunea doamnei Murdock, care a aflat c monedaă lipsea. Şi cum n-o poate suferi pe Linda, a b nuit-o pe eaă şi m-a angajat pe mine s-o recuperez şi s-o oblig pe Linda s divor eze, f r pensie alimentar .ă ţ ă ă ă

— Eu nu vreau s divor ez, a zis Murdock înfl c rat.ă ţ ă ă Niciodat n-am avut o asemenea idee. Mama n-avea niciă un drept...

S-a oprit, a f cut un gest de disperare şi a scos ună fel de suspin.

— Foarte bine, eu ştiu asta. Şi acum mai departe. B trânul Morningstar l-a speriat pe Phillips, care era doară fle , nu necinstit. A reuşit s ob in num rul de telefon alţ ă ţ ă ă lui Phillips, chiar de la el. L-am auzit chiar eu pe b trână telefonând la num rul acela – am tras cu urechea dină biroul lui, dup ce a crezut c plecasem. Tocmai mă ă ă oferisem s r scump r dublonul pentru o mie de dolari şiă ă ă Morningstar acceptase oferta, crezând c va putea luaă moneda de la Phillips, c va câştiga nişte bani şi c-o să ă fie totul grozav. Între timp, Phillips v supraveghea casa,ă ca s vad probabil dac intr sau iese vreun poli ist. M-aă ă ă ă ţ v zut pe mine, maşina mea, mi-a aflat numele de pe listaă locatarilor şi, din întâmplare, ştia cine sunt. M-a urm rită încercând s se hot rasc s -mi cear ajutorul, pân ce l-ă ă ă ă ă ă

am f cut s -mi vorbeasc într-un hotel din centru. Ziceaă ă ă c m ştie de la un caz din Ventura, când era ajutor deă ă şerif acolo; pretindea c era într-o situa ie delicat şi c îlă ţ ă ă urm rea un tip înalt cu o privire ciudat . Acesta eraă ă Eddie Prue, şarpele cu clopo ei al lui Morny. Morny ştiaţ c nevast -sa umbla cu Vannier şi o pusese subă ă urm rire. Prue a v zut-o luând leg tura cu Phillips, lângă ă ă ă locuin a acestuia, pe Court Street în Bunker Hill, şi l-aţ urm rit pe Phillips pân când şi-a dat seama c Phillips îlă ă ă observase, ceea ce era adev rat. Prue, sau vreun altulă care lucreaz pentru Morny, m-a v zut probabil mergândă ă acas la Phillips pe Court Street. Spun asta pentru c aă ă încercat s m sperie prin telefon, iar mai târziu m-aă ă invitat s m întâlnesc cu Morny.ă ă

Am sc pat de chiştoc aruncându-l în scrumiera deă jad, m-am uitat la fa a palid şi nefericit a b rbatuluiţ ă ă ă care şedea în fa a mea şi am continuat s vorbesc. Îmiţ ă venea greu, iar sunetul propriei mele voci începea s mă ă dezguste.

— Şi acum, s revenim la dumneata. Când Merle i-ă ţa spus c doamna Murdock a angajat un detectiv, te-aiă speriat. i-ai închipuit c descoperise lipsa dublonului şiŢ ă ai venit val-vârtej la mine la birou, încercând s afli cevaă de la mine. Foarte senin, foarte sarcastic la început, extrem de preocupat de so ia dumitale, dar foarteţ îngrijorat. Nu ştiu ce i-ai închipuit c-ai aflat, dar ai luatţ leg tura cu Vannier. Trebuia s restitui mamei monedaă ă în grab , inventând o poveste. Te-ai întâlnit undeva cuă Vannier şi i-a dat un dublon – probabil tot o monedţ ă fals .ă

Iar pe cea autentic a p strat-o. Vannier îşi vedeaă ă afacerea periclitat înainte de-a o pune pe picioare.ă Morningstar i-a telefonat mamei dumitale şi ea m-a angajat pe mine. Morningstar a dibuit ceva. Vannier se duce la Phillips acas , intr pe furiş şi discut cu Phillips,ă ă ă încercând s afle în ce ape se scald .ă ă

Phillips nu-i spune c mi-a şi expediat dublonul fals,ă folosind pentru adres litere de tipar, asem n toare cuă ă ă cele g site ulterior într-un jurnal din biroul lui. Deducă aceasta din faptul c Vannier nu a încercat s -lă ă recupereze de la mine. Bineîn eles, nu ştiu ce i-a spusţ Phillips lui Vannier, dar probabil i-a spus c afacerea eraă în pom, c ştia de unde era moneda şi c se va duce laă ă poli ie sau la doamna Murdock. Vannier a scos un pistol l-ţa lovit cu el în cap, şi apoi l-a împuşcat. L-a perchezi ionat şi pe el şi apartamentul, dar n-a g sitţ ă dublonul, aşa c s-a dus la Morningstar. Nici Morningstară n-avea dublonul, dar probabil Vannier credea c -l are. L-ăa lovit pe b trân în cap cu mânerul pistolului, a umblat înă seif, poate a g sit ceva bani, poate n-a g sit nimic, înă ă orice caz a l sat în urma lui impresia unui jaf. Apoiă domnul Vannier a şters-o, cam sup rat totuşi c nuă ă g sise dublonul, dar cu satisfac ia de a fi f cut o treabă ţ ă ă bun în dup -amiaza aceea. Dou crime bine f cute. Maiă ă ă ă r mâneai dumneata.ă

Capitolul treizeci şi patru

Murdock mi-a aruncat o privire încordat , apoiă

privirea i-a coborât spre port- igaretul negru pe care îlţ inea strâns în mân . L-a b gat în buzunarul c m şii şi s-ţ ă ă ă ă

a ridicat brusc. Şi-a frecat dosurile palmelor una de alta şi s-a aşezat din nou. A scos o batist şi şi-a şters fa a.ă ţ

— De ce eu? a întrebat cu o voce groas ,ă nefireasc .ă

— Ştiai prea multe. Poate ştiai despre Phillips, poate nu. Depinde cât de mult erai amestecat în treaba asta. Dar despre Morningstar ştiai. Planul d duse greş,ă iar Morningstar era mort. Vannier nu putea s steaă nep s tor, sperând ă ă c ă dumneata n-o s ă afli. Trebuia s - iă ţ închid gura bine, bine de tot. Dar ă ca s-o fac , nu eraă nevoie s te omoare. De fapt uciderea dumitale ă ar fi fost o mişcare greşit . Asta ar fi pus cap t influen ei pe careă ă ţ o exercita asupra mamei dumitale. Ea e o femeie rece, necru toare, avar , dar dac i sţă ă ă ţ -ar fi întâmplat ceva r u, ă ar fi devenit o fiar . Nu i-ar mai fi p sat ă ă de nimic şi de nimeni.

Murdock şi-a ridicat ochii. A încercat s par uimit,ă ă dar n-a reuşit decât s par z p cit şi şocat.ă ă ă ă

— Mama... ce?— Înceteaz cu scornelile. Sunt s tul pân pesteă ă ă

cap de minciunile familiei Murdock. Merle a venit în seara

asta la mine. E acolo acum. Fusese la Vannier s -i ducă ă nişte bani. Bani storşi prin şantaj. Bani care i s-au dat timp de opt ani. Ştiu pentru ce.

Nu s-a clintit. Mâinile îi st teau epene peă ţ genunchi, din cauza tensiunii. Ochii aproape îi disp ruser în fundul capului. P reau ochi osândi i.ă ă ă ţ

— Merle l-a g sit pe Vannier mort. A venit la mineă şi mi-a spus c ea l-a omorât. S nu discut m de ceă ă ă crede c trebuie s ia asupra ei crimele altora. M-am dusă ă acolo s -l v d. Murise cu o sear înainte. Era eap n caă ă ă ţ ă un manechin de cear . Pe podea, lâng mâna luiă ă dreapt , se g sea un pistol. Era un pistol pe care-l ştiamă ă din descrieri, un pistol care apar inea unui b rbat peţ ă nume Hench, dintr-un apartament aflat vizavi de al lui Phillips. Cineva a ascuns pistolul cu care fusese omorât Phillips şi a luat pistolul lui Hench. Hench şi prietena lui se îmb taser şi îşi l saser apartamentul deschis. Nu s-ă ă ă ăa dovedit c era pistolul lui Hench, dar se va dovedi.ă Dac pistolul era al lui Hench şi Vannier s-a sinucis,ă Vannier nu e str in de moartea lui Phillips. Şi Lois Mornyă îl implic în moartea lui Phillips, dar într-alt fel. Dacă ă Vannier nu s-a sinucis – şi eu nu cred c s-a sinucis – s-ară putea totuşi s nu fie str in de cazul Phillips. Sau s-ară ă putea s fie altcineva implicat, cineva care l-a omorât şiă pe Vannier. Exist motive pentru care nu-mi placeă aceast idee.ă

Murdock şi-a ridicat capul.— Nu? a zis el cu o voce neaşteptat de limpede. Pe

fa avea o expresie nou , ceva luminos şi în acelaşiţă ă

timp oarecum n tâng. Era expresia omului slab când eă mândru.

— Eu cred c dumneata l-ai ucis pe Vannier. N-aă f cut nici un gest, iar pe fa i-a r mas aceeaşi expresieă ţă ă luminoas .ă

— Te-ai dus acolo asear . El trimisese după ă dumneata. i-a spus c a dat de bucluc şi c , dac va fiŢ ă ă ă descoperit de autorit i, o s te trag şi pe dumneataăţ ă ă dup el. N-a zis cam aşa ceva?ă

— Ba da, a r spuns Murdock calm. Era beat, cuă nasul pe sus şi p rea foarte sigur de el. Aproape c nuă ă mai putea de bucurie: Zicea c , dac ajunge în cameraă ă de gazare, eu o s m aflu al turi de el. A mai zis şiă ă ă altele.

— Nu, nu voia s ajung în camera de gazare; şi, înă ă momentul acela, nu vedea nici un motiv pentru asta dac dumneata î i ineai gura. Aşa c a jucat tare.ă ţ ţ ă Principalul motiv care te-a determinat s iei dublonul şiă s i-l dai lui, în afar de faptul c - i promisese şi bani, eraă ă ă ţ ceva în leg tur cu Merle şi tat l dumitale. Asta o ştiu.ă ă ă Mama dumitale mi-a spus pu inul pe care înc nu-lţ ă aflasem. Acesta era motivul principal, şi era destul de puternic. Asta î i îng duia s te justifici fa deţ ă ă ţă dumneata. Noaptea trecut îns Vannier avea nevoie deă ă un ascendent şi mai puternic asupra dumitale. Aşa c i-aă ţ spus adev rul, pretinzând c are şi dovezi.ă ă

S-a cutremurat, dar a reuşit s -şi p streze pe faă ă ţă privirea mândr şi luminoas .ă ă

— Am scos pistolul, a zis cu o voce aproape fericit . La urma urmei, ea este mama mea.ă

— Nimeni nu- i poate lua acest drept. ţMurdock s-a ridicat în picioare, foarte drept, foarte

înalt.— M-am apropiat de scaunul în care şedea, m-am

aplecat şi i-am pus pistolul în fa . Avea şi el un pistol înţă buzunarul halatului. A încercat s -l scoat , dar n-a avută ă timp. I l-am luat şi mi-am b gat pistolul meu în buzunar.ă I-am pus eava celuilalt pistol în tâmpl şi i-am spus c-oţ ă s -l omor dac nu-mi d dovezile. A început s transpireă ă ă ă şi s se bâlbâie c -mi spusese doar minciuni. Am trasă ă cocoşul pistolului, vrând s -l sperii mai mult.ă

S-a oprit şi a întins o mân înainte. Îi tremura, dară când s-a uitat la ea, s-a oprit din tremurat. A l sat-o să ă cad în jos pe lâng corp şi m-a privit în ochi.ă ă

— Probabil fusese tras piedica sau func ionaă ţ foarte uşor, pentru c s-a desc rcat. Am s rit înapoi spreă ă ă perete şi am doborât un tablou. S risem din cauzaă emo iei când se desc rcase pistolul, dar nu-miţ ă pierdusem cump tul. Am şters pistolul şi am pus degetulă lui Vannier pe el, apoi l-am aşezat jos, lâng mâna lui.ă Murise imediat. N-a prea curs sânge. A fost un accident.

— De ce s stric m totul? am zis eu cam înă ă zeflemea. De ce s nu facem din ea o crim autentic ?ă ă ă

— Aşa s-a întâmplat. Desigur, nu pot dovedi. Dar cred c l-aş fi omorât în orice caz. Poli ia ce ştie?ă ţ

M-am ridicat în picioare şi am dat din umeri. Mă sim eam obosit, epuizat. M durea gâtul de-atâtaţ ă flec real şi capul de-atâta efort, ca s -mi in gândurile-nă ă ă ţ ordine.

— Habar n-am de poli ie, am spus. Nu suntem chiarţ prieteni, fiindc ei cred c le ascund adev rul. Şi auă ă ă dreptate. S-ar putea s ajung pân la dumneata, dară ă ă dac n-ai fost v zut, dac n-ai l sat nici o amprent – şiă ă ă ă ă chiar dac ai l sat, dar n-au nici un alt motiv s teă ă ă suspecteze şi s - i ia amprentele – s-ar putea s nu seă ţ ă gândeasc niciodat la dumneata. Dac afl îns despreă ă ă ă ă dublon şi c era un Brasher din colec ia Murdock, nu teă ţ v d bine. Totul depinde de felul în care îi înfrun i.ă ţ

— În afar de mama, nu-mi pas ce-o s seă ă ă întâmple. Totdeauna am fost un om de nimic.

— Pe de alt parte, am urmat ignorându-i vorbeleă goale, dac pistolul se descarc într-adev r uşor şi faciă ă ă rost de un avocat bun şi spui cinstit cum s-a întâmplat, nici un juriu n-o s te condamne. Juriilor nu le placă şantajiştii.

— P cat, a zis el. Pentru c nu sunt în situa ia să ă ţ ă m ap r în felul sta. Eu nu ştiu nimic despre şantaj.ă ă ă Vannier mi-a ar tat de unde pot face rost de bani, şi euă aveam mare nevoie de ei.

— Aha. Dac vei fi pus în situa ia de a te ap ra, oă ţ ă s te foloseşti de şantajul lui Vannier. O s te convingă ă ă b trâna doamn . Dac o s fie în joc gâtul ei sau ală ă ă ă dumitale, o s vorbeasc .ă ă

— E oribil. E oribil s spui asta.ă— În ceea ce priveşte pistolul, ai fost norocos. To iţ

oamenii pe care-i cunoaştem s-au jucat cu el, ştergând şi l sând amprente. Chiar şi eu am l sat, doar aşa ca s mă ă ă ă aflu în treab . E complicat când mâna e eap n . Dar n-ă ţ ă ăam avut încotro. Morny a fost acolo şi a for at-o peţ

nevast -sa s -şi lase amprentele pe pistol. El crede c eaă ă ă l-a omorât pe Vannier, iar ea, probabil, crede c el.ă

M-a privit fix. Mi-am supt buza. Era rigid ca oă bucat de sticl .ă ă

— Şi acum cred c o s-o iau din loc, am zis.ă— Vrei s spui c o s scap nepedepsit? ă ă ăVocea îi devenea iar şi uşor arogant .ă ă— N-am de gând s te denun , dac la asta teă ţ ă

referi. Altceva nu pot garanta. Dac voi fi implicat, vaă trebui s fac fa situa iei. Nu e vorba de implica iiă ţă ţ ţ morale. Eu nu sunt poli ist, nici informator de rând şi niciţ om al legii. Zici c-a fost un accident. Foarte bine, a fost un accident. N-am fost martor şi nici n-am vreo dovad .ă Eu lucrez pentru mama dumitale şi voi t cea atâta timpă cât mi-o va cere. Nu-mi place doamna Murdock, nu-mi placi nici dumneata în mod deosebit. Dar îmi place Merle. E cam prostu şi morbid , dar simpatic . Şi ştiu cum aţă ă ă fost tratat în aceast afurisit familie în ultimii opt ani.ă ă ă Şi mai ştiu c n-a împins pe nimeni pe fereastr . E clar? ă ă

A bolborosit ceva incoerent.— O duc pe Merle acas , am continuat eu. Amă

rugat-o pe mama dumitale s -i trimit hainele la locuin aă ă ţ mea mâine diminea . În caz c ar uita fiind preaţă ă ocupat ă cu pasen ele, ţ te rog ai grij dumneata s fieă ă trimise.

A dat din cap în t cere, apoi cu o voce stranie, abiaă auzit , a zis:ă

— Ai de gând s pleci... chiar aşa, de parc nu s-aă ă întâmplat nimic? Eu nu am... eu nici m car nu i-amă ţ

mul umit. Un om pe care de abia îl cunosc, care riscţ ă pentru mine... nu ştiu ce s zic.ă

— Plec aşa cum plec eu întotdeauna. Cu un zâmbet degajat şi cu o fluturare a mâinii. Şi cu o speran sincerţă ă c n-o s te mai v d în via a mea. Noapte bun .ă ă ă ţ ă

I-am întors spatele şi am plecat. Am închis uşa încet şi hot rât. Am ieşit politicos şi liniştit în ciudaă tuturor tic loşiilor. M-am dus pentru ultima oar şi l-amă ă b tut uşor pe cap pe micul negru pictat, apoi amă traversat pajiştea pe lâng cedrul de Himalaia şiă boschetele sc ldate în lumina lunii. Am ieşit în strad ,ă ă unde-mi l sasem maşina.ă

M-am întors la Hollywood, am cump rat o sticl de-ă ăo juma' de whisky bun şi am luat o camer la hotelulă Piaza. M-am aşezat pe marginea patului, privindu-mi fix picioarele şi bând direct din sticl , ca orice om care seă îmbat în dormitor. Dup ce am b ut de ajuns ca s mă ă ă ă ă ame esc şi s -nu mai gândesc, m-am dezbr cat şi m-amţ ă ă vârât în pat, iar dup o vreme, dar nu prea curând, amă adormit.

Capitolul treizeci şi cinci

Era ora trei dup -amiaz . Lâng uş , pe covor, seă ă ă ă

g seau cinci valize una lâng alta. Una era valiza meaă ă galben , zgâriat pe ambele p r i de atâta trambalareă ă ă ţ prin port-bagajele maşinilor; erau apoi alte dou valizeă pentru avion, dr gu e, ambele având pe ele literele. L.ă ţ M.; mai exista înc o valiz veche, neagr , din imita ie deă ă ă ţ mors , cu ini ialele M. D.; şi mai era şi o valijoar pentruă ţ ă noapte, din imita ie de piele, cum se poate cump ra deţ ă la orice magazin cu un dolar şi patruzeci şi nou de cen i.ă ţ

Doctorul Carl Moss tocmai ieşise pe uş ,ă blestemându-m pentru c din cauza mea îl totă ă aşteptaser în dup -amiaza aceea ipohondrii lui. Mirosulă ă dulceag al parfumului pe care-l l sase îmi otr vise aerul.ă ă M gândeam, atât cât mai eram în stare s gândesc, laă ă ce-mi r spunsese când l-am întrebat cât timp îi va trebuiă lui Merle s se fac bine.ă ă

— Depinde ce-n elegi prin bine. Întotdeauna nerviiţ or s -i zbârnâie, îns emo iile ei fireşti vor fi minime. Vaă ă ţ respira mereu aer rarefiat şi va mirosi z pad . Ar fi fost oă ă c lug ri des vârşit . Visul religios, cu m rginirea lui,ă ă ţă ă ă ă cu emo iile stilizate şi puritatea necru toare, ar fi fost oţ ţă perfect eliberare pentru ea. Aşa stând lucrurile, vaă ajunge probabil una din fecioarele acelea acre care stau

în spatele birourilor din bibliotecile publice şi ştampilează datele pe fisele de împrumut.

— Nu e chiar atât de r u, i-am zis, dar el a zâmbit,ă doar, cu expresia lui circumspect de evreu, şi a ieşit peă uş .ă

Şi, în afar de asta, de unde ştii c sunt fecioare?ă ă m-am adresat uşii închise, f r a primi vreun r spuns.ă ă ă

Am aprins o igar şi m-am dus la fereastr . Dupţ ă ă ă câtva timp a ap rut ea din dormitor. S-a oprit şi m-aă privit cu ochii încerc na i. Fa a îi era liniştit şi palid ; nuă ţ ţ ă ă se fardase, avea doar ruj pe buze.

— Fardeaz -te pu in, i-am spus. Parc ai fi Alb caă ţ ă ă Z pada dup o noapte petrecut cu marinarii dintr-oă ă ă flot de pescuit.ă

S-a dus şi s-a fardat pe obraji. Când a revenit, s-a uitat la bagaj şi a zis cu voce slab :ă

— Leslie mi-a împrumutat dou din valizele lui.ă— Da, am adeverit eu, examinând-o cu privirea. Era foarte dr gu . Purta pantaloni marin reştiă ţă ă

ruginii cu talia înalt , pantofi Bata, o bluz cu imprimeuriă ă maro cu alb, şi un fular portocaliu. Ochelarii nu-i avea. Ochii ei mari, albaştri şi limpezi, aveau o expresie uşor drogat , dar nu mai mult decât te aşteptai. P rul îi eraă ă lins, dar în leg tur cu asta nu puteam face nimic.ă ă

— Am fost o mare pacoste, a zis ea. Îmi pare nespus de r u.ă

— Fleacuri. Am vorbit cu tat l t u şi cu mama ta.ă ă Sunt bucuroşi din cale-afar . Nu te-au v zut decât deă ă dou ori în mai bine de opt ani şi credeau c te-auă ă pierdut.

— Sunt fericit c -i pot vedea pentru câtva timp, aă ă zis privind jos la covor. Foarte dr gu din partea doamneiă ţ Murdock c m las s plec. N-a fost niciodat în stareă ă ă ă ă s -mi lase prea mult timp liber.ă

Îşi mişca picioarele de parc se întreba ce s facă ă ă cu ele în pantaloni, deşi erau pantalonii ei şi ar fi trebuit s -şi pun întrebarea asta mai de mult. În cele din urmă ă ă şi-a al turat genunchii şi şi-a încleştat mâinile pe ei.ă

— Dac avem ceva de discutat sau dac vrei s -miă ă ă spui ceva, hai s-o facem acum. Pentru c n-o s merg cuă ă maşina prin jum tate din Statele Unite, având lângă ă mine o persoan bolnav de nervi.ă ă

Şi-a muşcat încheieturile degetelor, privindu-mă furiş.

— Asear ... a zis ea şi s-a oprit, înroşindu-se.ă— Hai s-o lu m de la început, am zis. Asear mi-aiă ă

spus c l-ai omorât pe Vannier, iar apoi c nu. Ştiu c nuă ă ă l-ai omorât. Asta-i o problem rezolvat .ă ă

A renun at s -şi mai mişte încheieturile degetelor.ţ ă M-a privit calm , liniştit , grav . Mâinile nu-i mai erauă ă ă încordate pe genunchi.

— Vannier era mort cu mult timp înainte de-a ajunge tu acolo. Te-ai dus acolo ca s -i duci nişte baniă din partea doamnei Murdock.

— Nu... din partea mea. Deşi, bineîn eles, erauţ banii doamnei Murdock; îi datorez mai mult decât voi fi vreodat în stare s -i pl tesc. Bineîn eles, nu-mi d ună ă ă ţ ă salariu mare, dar acesta de-abia ar...

I-am vorbit cu asprime:

— C - i d salariu mic, este în firea ei, iar ideea că ţ ă ă nu vei putea niciodat s -i dai atât cât i s-ar cuveniă ă cuprinde mai mult adev r decât poezie. E nevoie deă cineva mult mai zdrav n ca s -i dea ceea ce merit :ă ă ă Oricum, asta n-are nici o importan acum. Vannier s-aţă sinucis, pentru c fusese prins cu o afacere necinstit .ă ă Asta-i sigur şi definitiv. Felul în care te-ai comportat aduce mai mult sau mai pu in a teatru. Ai avut un şocţ nervos puternic, v zându-l cum rânjeşte în oglind . Şoculă ă acesta s-a asociat cu altul, mult mai vechi, şi-ai dramatizat totul în felul t u uşor absurd.ă

M-a privit cu timiditate, dând din capul ei blond ca arama, încuviin ând parc ceea ce-i spusesem.ţ ă

— Şi nu tu l-ai împins pe fereastr pe Horaceă Bright.

Fa a a început din nou s -i tresar , devenindţ ă ă uimitor de palid .ă

— Eu... eu...Şi-a dus mâna la gur şi a r mase aşa. Ochii şoca iă ă ţ

m priveau.ă— Nu i-aş fi vorbit despre asta, am zis, dacţ ă

doctorul Moss n-ar fi zis c se poate şi c-am putea s - iă ă ţ spunem. Dup p rerea mea, î i închipui probabil c l-aiă ă ţ ă omorât pe Horace Bright. Ai avut şi motiv, şi ocazie, şi cred chiar c o clip i-a trecut prin minte s profi i deă ă ţ ă ţ ocazie. Numai c tu nu po i face aşa ceva. Ai renun at înă ţ ţ ultima clip . Dar chiar în acel ultim minut s-a întâmplată ceva şi ai leşinat. El a c zut într-adev r pe fereastr , dară ă ă nu împins de tine.

M-am oprit un moment şi-am urm rit mâna care i-aă c zut din nou în jos lâng cealalt ; dup aceea şi-aă ă ă ă încleştat mâinile.

— Te-a f cut s crezi c tu l-ai îmbrâncit. Totul aă ă ă fost f cut cu grij , cu pruden şi cu un fel de cruzimeă ă ţă imperturbabil , caracteristic unui anumit gen de femeieă ă în rela iile ei cu alta. Nu te-ai putea gândi la gelozieţ privind-o acum pe doamna Murdock... dar dac geloziaă putea fi un motiv, ea l-a avut. A avut unul chiar mai bun – cincizeci de mii de dolari asigurarea pe via – tot ce maiţă r m sese dintr-o avere ruinat , la care se ad ugaă ă ă ă dragostea aceea ciudat , nest pânit şi posesiv , fa deă ă ă ă ţă fiul ei pe care o au asemenea femei. E rece, aspr , lipsită ă de scrupule, iar pe tine te-a folosit, f r îndurare sauă ă mil , drept paravan, în cazul în care lui Vannier i-ar fiă s rit and ra. Ai fost pentru ea doar un ap isp şitor.ă ţ ă ţ ă Dac vrei s scapi de via a asta insipid , de dependen aă ă ţ ă ţ emo ional în care tr ieşti, trebuie s în elegi şi s creziţ ă ă ă ţ ă ceea ce- i spun. Ştiu c nu e uşor.ţ ă

— Este absolut imposibil, a zis ea liniştit , privindu-ămi r d cina nasului. Doamna Murdock a fost întotdeaunaă ă foarte bun cu mine. E adev rat c nu-mi aminteamă ă ă niciodat prea bine... dar nu se cuvine s spui asemeneaă ă lucruri îngrozitoare despre oameni.

Am scos plicul alb care fusese în spatele tabloului lui Vannier. În el erau dou fotografii şi un negativ. I-amă pus o fotografie în poal .ă

— Poftim, uit -te la ea. A f cut-o Vannier dină ă strad .ă

S-a uitat la fotografie.

— P i, acela e domnul Bright. Nu-i o poz preaă ă reuşit , nu-i aşa? Şi aceea e doamna Murdock – pe atunciă era doamna Bright – exact în spatele lui. Domnul Bright pare furios.

M-a privit cu un fel de blând curiozitate.ă— Dac pare furios acolo, ar fi trebuit s -l fi v zută ă ă

câteva secunde mai târziu când a ajuns jos.— Când... ce?— Ascult , am zis eu cu un fel de disperare, acestaă

e un instantaneu care a surprins-o pe doamna Elizabeth Bright. Murdock f cându-i vânt pe fereastr primului eiă ă so . El cade. Uit -te la pozi ia mâinilor lui. ip de groaz .ţ ă ţ Ţ ă ă Ea este în spatele lui, iar chipul îi este plin de furie. Nu pricepi chiar deloc? Asta-i dovada de care Vannier s-a folosit în to i aceşti ani. Familia Murdock n-a v zut-oţ ă niciodat şi nici n-a crezut c exist cu adev rat. Dar eaă ă ă ă exista. Am g sit-o asear , printr-un noroc asem n tor cuă ă ă ă cel c ruia îi dator m fotografia. Ceea ce e un fel deă ă dreptate. Începi s în elegi?ă ţ

S-a uitat din nou la fotografie, apoi a pus-o la o parte.

— Doamna Murdock a fost totdeauna dr gu cuă ţă mine.

— Te-a f cut ap isp şitor, am zis eu cu o voce uşoră ţ ă încordat , de regizor la o repeti ie nereuşit . E o femeieă ţ ă şireat , dur şi perseverent . Îşi cunoaşte complexele. Eă ă ă în stare s cheltuiasc un dolar ca s p streze unul, ceeaă ă ă ă ce pu ini oameni de felul ei ar face. Am s i-o ar t. Aşţ ă ă vrea s i-o transmit împreun cu o arm pentru împuşcată ă ă elefan i, dar nu m las buna mea creştere.ţ ă ă

— De, a zis ea, asta e.Mi-am dat seama c auzise doar un cuvânt din treiă

şi c nu credea ce-i spusesem.ă— S nu-i ar ta i asta niciodat doamnei Murdock.ă ă ţ ă

Ar sup ra-o îngrozitor, a ad ugat.ă ăM-am ridicat, i-am luat fotografia, am rupt-o

buc ele şi le-am aruncat în coşul de hârtii.ăţ— S-ar putea s - i par r u pentru ceea ce amă ţ ă ă

f cut, am zis, f r s -i spun c mai aveam una, şi ună ă ă ă ă negativ. Poate c într-o noapte, peste trei luni sau treiă ani, o s te trezeşti şi-o s - i dai seama c i-am spusă ă ţ ă ţ adev rul, şi poate atunci o s regre i c nu mai po i priviă ă ţ ă ţ aceast fotografie. Şi poate c greşesc şi eu în această ă ă privin . S-ar putea s fii foarte dezam git aflând c n-aiţă ă ă ă ă omorât într-adev r pe nimeni. E minunat. Oricum eă minunat. Acum o s coborâm, o s ne urc m în maşinaă ă ă mea şi-o s mergem la Wichita s - i vizit m p rin ii. Şi nuă ă ţ ă ă ţ cred c-o s te mai întorci la doamna Murdock, dar s-ară putea foarte bine s m -nşel şi în privin a asta. S nuă ă ţ ă mai discut m despre asta. Niciodat .ă ă

— N-am nici un ban, a zis ea.— Ai cinci sute de dolari pe care i i-a trimisţ

doamna Murdock. Îi am în buzunar.— E grozav de dr gu din partea ei.ă ţ— Duc -se pe pustii, am zis, şi am intrat înă

buc t rie s beau ceva înainte de plecare.ă ă ăNu mi-a priit deloc. Îmi venea s m ca r pe pere iă ă ţă ţ

şi s umblu pe tavan.ă

Capitolul treizeci şi şase

Am lipsit zece zile. P rin ii lui Merle erau oameniă ţ

şterşi, amabili, r bd tori. Tr iau într-o cas veche, pe oă ă ă ă strad liniştit şi umbroas . Când le-am povestit ce-amă ă ă crezut de cuviin c ar trebui s ştie, au început sţă ă ă ă plâng . Ziceau c -s bucuroşi s-o aib pe Merle din nou cuă ă ă ei şi c vor avea mare grij de ea, şi îşi f ceau multeă ă ă reproşuri, l-am l sat s -şi fac .ă ă ă

Când am plecat, Merle purta şor , iar în mân aveaţ ă un f c le . A venit la uş ştergându-şi mâinile de şor . M-ă ă ţ ă ţa s rutat pe gur , apoi a început s plâng şi a fugită ă ă ă înapoi în cas . În pragul uşii a ap rut maic -sa, cu ună ă ă zâmbet larg, simplu, s m petreac .ă ă ă

Când am v zut casa r mânând în urm , am avută ă ă un sentiment ciudat, ca şi cum aş fi scris o poezie foarte bun , dar am pierdut-o şi nu mi-o voi mai amintiă niciodat .ă

Când m-am întors, i-am telefonat locotenentului Breeze şi m-am dus s -l întreb cum mai st teau lucrurileă ă cu cazul Phillips. Îl rezolvaser foarte bine, printr-ună amestec corect de inteligen şi noroc, necesarţă totdeauna. Pân la urm so ii Morny nu s-au dus laă ă ţ poli ie, dar cineva a telefonat spunând c se auzise oţ ă împuşc tur din casa lui Vannier, dup care a închisă ă ă imediat telefonul. Specialistul care a studiat amprentele digitale de pe pistol nu s-a declarat prea mul umit, aşaţ

c au supus mâna lui Vannier testului cu pulbere deă nitrat. Au ajuns la concluzia c e vorba de o sinucidere.ă Dup aceea, un detectiv pe nume Lackey, care lucra laă Sec ia Criminalistic , s-a gândit s studieze pu in pistolulţ ă ă ţ şi a descoperit c o descriere a acestuia fusese difuzată ă poli iei şi c un asemenea pistol se c uta în leg tur cuţ ă ă ă ă uciderea lui Phillips. Hench l-a identificat şi, mai mult decât atât, s-a g sit o jum tate de amprent a degetuluiă ă ă s u mare pe marginea piedicii, de pe care, netr gându-ă ăse obişnuit înapoi, amprenta nu se ştersese complet.

Cu toate astea la mân , plus o serie de amprenteă de-ale lui Vannier, mult mai bune decât le puteam eu face, s-au dus din nou în locuin a lui Phillips şi a luiţ Hench. Au g sit urme ale mâinii lui Vannier pe patul luiă Hench, şi urmele unuia dintre degete pe partea de jos a mânerului de la toaleta din apartamentul lui Phillips. Dup aceea au întreprins cercet ri în cartier şi, cuă ă ajutorul fotografiilor lui Vannier, au dovedit c acestaă fusese pe strada aceea de dou ori şi de cel pu in trei oriă ţ pe o strad al turat . Curios, nimeni din cl direa în careă ă ă ă locuia Phillips nu l-a v zut pe Vannier, sau nimeni nu voiaă s recunoasc c l-a v zut.ă ă ă ă

Nu le mai lipsea decât mobilul. Le-a fost furnizat cu amabilitate de Teager, arestat în Salt Lake City pe când încerca s vând un dublon Brashear unui negustor deă ă monede care-l credea veritabil, dar furat. Avea o duzină la hotel şi unul s-a dovedit a fi veritabil. Teager le-a m rturisit întreaga poveste şi leă -a ar tat un semn foarteă nou, de care se folosea pentru identificarea monedei veritabile. Nu ştia de unde şi-o procurase Vannier, şi nici

poli ia n-a aflat, deşi în ziare au ap rut mereu anun uriţ ă ţ prin care era c utat proprietarul monedei furate. Nu s-aă prezentat nimeni. Poli iei nu i-a mai p sat de Vannier,ţ ă convins fiind c -i vinovat de crim . Au socotit moarteaă ă ă lui Vannier o sinucidere, deşi aveau îndoieli.

Dup o vreme lui Teager i-au dat drumul, pentru că ă nu-l credeau implicat în crim . Nu-l puteau acuza decâtă de tentativ de escrocherie. El cump rase aurul în modă ă legal iar falsificarea unei monede ieşite din uz nu intra sub jurisdic ia legilor federale, privitoare la falsificareaţ banilor. Statul Utah a refuzat s ia în considerare cazul.ă

Nu s-a dat crezare niciodat m rturisirii lui Hench.ă ă Breeze zicea c a folosit-o ca un mijloc, ca s mă ă ă constrâng s le dau informa ii. Ştia c n-o s tac dacă ă ţ ă ă ă aveam dovezi c Hench era nevinovat. Nici acestuia nu i-ăa mers prea bine. În urma unei confrunt ri i-au pus înă spinare, lui şi unui macaronar numit Gaetano Prisco, jefuirea a cinci magazine, într-unul din acestea fiind şi un om împuşcat. N-am aflat niciodat dac Prisco era rudă ă ă cu Palermo, dar oricum n-a fost prins niciodat .ă

— Î i place? m-a întrebat Breeze dup ce mi-a spusţ ă toate astea, sau toate câte se întâmplaser pân atunci.ă ă

— Dou chestiuni nu sunt clare, am r spuns eu. Deă ă ce a fugit Teager, şi de ce a stat Phillips pe Court Street sub un nume fals?

— Teager a fugit deoarece omul de la lift i-a spus c b trânul Morningstar a fost ucis, şi atunci a mirosit oă ă capcan . Phillips a folosit numele de Anson deoareceă serviciul financiar al companiei îl urm rea pentru maşin ,ă ă iar el era lefter şi absolut disperat. Asta explic de ce ună

n t r u tân r şi cinstit ca el a putut fi antrenat într-oă ă ă ă afacere care, probabil înc de la început, p rea dubioas .ă ă ă

Am dat din cap, în semn c sunt de acord cu el.ăBreeze a venit cu mine pân la uş . A pus o mână ă ă

puternic pe um rul meu şi a strâns.ă ă— Î i aminteşti de cazul Cassidy, de care urlai laţ

Spangler şi la mine în noaptea aceea în apartamentul t u?ă

— Da.— I-ai spus lui Spangler c n-a existat nici un cază

Cassidy. A existat – dar sub alt nume. Eu am lucrat la el.Şi-a luat mâna de pe um rul meu, mi-a deschis uşaă

şi mi-a zâmbit.— Din cauza cazului Cassidy şi a lucrurilor pe care

le-am sim it atunci, dau uneori individului o şans peţ ă care poate nici n-o merit cu adev rat. Asta, ca o mică ă ă compensa ie din milioanele murdare, dat unor inşi careţ ă trudesc – ca mine, sau ca dumneata – s fim buni.ă

Era noapte. M-am dus acas , mi-am pus o haină ă veche de cas şi am aşezat piesele de şah. Am f cută ă cincizeci şi nou de mut ri. Un joc de şah frumos,ă ă impar ial, neîndur tor, aproape înfior tor prinţ ă ă implacabilitatea-i t cut .ă ă

Când am terminat, am stat la fereastra deschis şiă am ascultat câtva timp zgomotul nop ii şi i-am inhalatţ miresmele. Am dus apoi paharul în buc t rie şi l-amă ă sp lat. L-am umplut dup aceea cu ap de la ghea . Amă ă ă ţă r mas lâng chiuvet sorbind din pahar şi privindu-miă ă ă fa a în oglind .ţ ă

— Tu şi Capablanca, am zis.