7. Algoritmul de calcul al principalelor tipuri de transportoare mecanice

1. Transportoare cu raclete

Caracteristica acestor transportoare este suprafaţa activă compusă dintr-un jgheab metalic fix şi deschis, de secţiune dreptunghiulară sau trapezoidală, în care se mişcă racletele fixate echidistant pe organul flexibil de tracţiune. Lanţurile utilizate sunt de tipurile cele mai variate (de la cele cu eclise până la cele cu zale), urmărind, în principiu, simplificarea constructivă şi asigurarea unei durate funcţionale cât mai mari. Prin mişcarea lanţurilor pe şine de alunecare, racletele împing în direcţia de mişcare materialele vărsate în jgheab.

Transportoarele cu lanţ, cu şi fără raclete se folosesc frecvent ca organe de antrenare a materialului pe maşinile tehnologice de administrare a nutreţului, maşinile de împrăştiat gunoi de grajd, dar şi în industria alimentară la transportul produselor ambalate sau în bucăţi pe direcţii cu înclinaţii pe care transportoarele cu bandă nu sunt utilizabile.

Avantajele transportoarelor cu lanţuri şi raclete se referă la : capacitate de lucru medie, necesar de putere mediu, construcţie relativ simplă, cost redus, pot fi carcasate integral (ceea ce face ca degajarea de praf să fie redusă) etc.

Dezavantajele transportoarelor cu raclete constau în: funcţionarea zgomotoasă, uzură accentuată, sunt construcţii specializate pentru o anumită grupă de materiale, păstrarea integrităţii produsului manipulat depinde de viteza de lucru etc.

Transportoarele cu raclete se construiesc cu lungimea variabilă între 10…40 m, existând chiar varianta de până la 100 m. Înclinarea maximă de lucru a acestor transportoare este de 45o şi viteza racletelor între 0,2…1,0 m/s. În regim de lucru normal transportoarele cu raclete au capacităţi de lucru de 15…30 t/h.

Traversele se execută din lemn sau din profile metalice (fig.1.1), putând fi antrenate de două sau de un singur lanţ.

Dimensiunile relative între înălţimea, lungimea şi intervalul dintre traverse se aleg în funcţie de materialul de bază pentru care este destinat.

Pentru materiale friabile granulare se recomandă următoarele valori relative, rezultate din cercetările experimentale: hz = 0,4 lt şi d = lt,

unde: ht este înălţimea traversei; lt – lungimea traversei; d – distanţa dintre două traverse.Traversele mai puţin înalte sunt bune pentru materialele în bucăţi (pâini, ştiuleţi, bulbo-

rădăcinoase). În această variantă constructivă transportorul cu lanţ devine transportor cu lamele sau cu vergele. Pentru o funcţionare silenţioasă se recomandă ca steluţa motoare să aibă minimum 12 dinţi.

Fig. 1.2. Volumul de material deplasat de o racletă

289

Fig. 1.1 .Scheme ale organelor mobile de la transportoarele cu lanţuri şi cu rachete

7. Algoritmul de calcul al principalelor tipuri de transportoare mecanice

Dimensiunile unei raclete se stabilesc în funcţie de capacitatea de transport care trebuie realizată, având valori cuprinse în limitele:

- lăţimea l = 200...400 mm;- înălţimea h = 60...110 mm;- grosimea: metalică g = 4...6 mm; din lemn g = 40...60 mm.

Staţia de antrenare a transportoarelor cu raclete se compune dintr-un lanţ cinematic care include: motorul electric, o transmisie cu curele sau cuplaj, un reductor, o transmisie cu lanţ sau cuplaj, o transmisie cu roţi dinţate cilindrice şi roata de antrenare.

Aceste transportoare se mai numesc şi transportoare cu flux continuu sau transportoare cu raclete înecate (fig. 1.3).

Fig.1.3. Transportor cu raclete cu flux continuu (cu raclete înecate)

Transportorul din figura 1.3. este compus din zale late de oţel, dar există şi alte variante constructive de transportoare înecate, care utilizează pentru transportul materialelor benzi perforate etc.

2. Transportoare elicoidale

Transportoarele elicoidale sau cu melc reprezintă unele dintre cele mai simple şi mai robuste construcţii de transportoare cu flux continuu de lucru. Constructiv, ele sunt formate dintr-o spiră

continuă sau din palete (fig. 2.1, a) înfăşurate pe un arbore care se roteşte într-un jgheab rectangular, semicircular sau tubular.

Transportoarele elicoidale sunt utilizate la manipularea materialelor friabile în vrac granulate (boabe de porumb, grâu etc.), pulverulente (făină, ipsos, ciment etc.) sau a materialelor sub formă de pastă (aluat, mortar etc.). De asemenea, astfel de transportoare se utilizează pe post de dozatoare a diferitelor materiale din industria alimentară sau zootehnie, fiind singurul tip de transportor care se autoalimentează.

Procesul de transport reprezintă o transpunere în practică a principiului de lucru al şurubului pentru deplasare, aplicat transportorului de materiale. Materialul de transportat joacă rolul piuliţei, fiind împiedicat, pe cât posibil, să se rotească de-a lungul axei de rotaţie a şurubului.

Melcul sau elicea se poate realiza în mai multe variante (fig. 2.1 , b,c,d,e). Când melcul se realizează din tablă de oţel, aceasta trebuie să aibă grosimea de 3…8 mm.

Jgheabul se realizează din tablă de 3…6 mm. Secţiunea jgheabului poate fi circulară sau în formă de U (deschisă) şi are prevăzute pe margini întărituri din oţel cornier. La ambele părţi

frontale ale jgheabului se montează lagărele terminale ale arborelui melcului.

290

Fig. 2.1.Transportoare elicoidale

7. Algoritmul de calcul al principalelor tipuri de transportoare mecanice

Capacitatea de lucru medie a transportoarelor cu melc este de circa 30…40 t/h, atingând la unele construcţii staţionare şi valori de 200…250 t/h.

Lungimea de transport atinge 40 m la construcţiile fixe şi 10…12 m la cele transportabile şi deplasabile. Masa specifică pe metru liniar este cuprinsă între 10…15 kg/m pentru variantele deplasabile şi de 30…60 kg/m pentru construcţiile fixe.

La turaţii mici păstrarea integrităţii materialului este satisfăcătoare, dar odată cu creşterea turaţiei gradul de vătămare creşte, limitând domeniul de utilizare mai mult la cerealele destinate furajării. Zgomotul este suficient de pronunţat, iar formarea de praf este accentuată în zona de descărcare. Adaptabilitatea şi universalitatea sunt satisfăcătoare, iar criteriile privind suprafaţa de lucru şi de manevră sunt medii. Necesarul de energie este mic spre mediu.

Alte avantaje ale transportoarelor elicoidale: simplitate constructivă, pot fi utilizate şi ca amestecătoare, se autoalimentează, servind ca dispozitive de alimentare sau debitare pentru alte transportoare sau utilaje tehnologice; se pot utiliza la descărcarea materialelor în vrac din vagoane şi vehicule.

Dezavantajele principale ale acestor transportoare: procent ridicat de spargeri la turaţii mari sau la funcţionarea în gol; lungimea de transport este limitată.

Caracteristicile tehnice ale unor transportoare elicoidale sunt prezentate în tabelul 2.1.

Tabelul 2.1Caracteristicile tehnice ale unor transportoare elicoidale

Nr. crt. Caracteristicile tehnice U.M. Tipul transportului

TM – 0,9 TM 15 – 6,51. Capacitatea de lucru t/h 30 152. Diametrul melcului mm 300 1503. Lungimea utilă de transport m 6 6,54. Turaţia melcului Rot/min 500 500

5.

Motorul electric de acţionare:- puterea- turaţia- tensiunea

kWrot/min

v

3,81500

220/380

11500

220/380

6.

Dimensiunile de gabarit:- lungimea- lăţimea- înălţimea

mmmmmm

6550-

290

7005-

693

Fig. 2.2. Schema de calcul a transportorului elicoidal

În figura 2.2. notaţiile au următoarele semnificaţii: 1- gura de alimentare; 2- gura de evacuare; 3 – carcasa jgheabului; 4 – lagăre de capăt; 5- lagăr intermediar; 6 – melcul; 7- arborele principal.

291