Analiza Comparativa a Politicilor de Mediu Din Statele Uniunii Europene Si Din Romania
119332738 Accesul La o Functie Publica in Statele Membre Ale Uniunii Europene
-
Upload
dumitru-petre -
Category
Documents
-
view
11 -
download
0
Transcript of 119332738 Accesul La o Functie Publica in Statele Membre Ale Uniunii Europene
ACCESUL LA O FUNCŢIE PUBLICĂ ÎN STATELE MEMBRE ALE UNIUNII EUROPENE
CAP. 1 – INTRODUCERE
Funcţia publică cuprinde o individualizare a atribuţiilor şi responsabilităţilor,
stabilite de un cadru legislative propriu, în scopul realizării prerogativelor de putere
publică şi al satisfacerii intereselor generale ale societăţii.1
Funcţia publică în Uniunea Europeană este, indiscutabil, segmentul
sistemului politico-administrativ cel mai marcat de interferenţele socio-culturale ale
unei naţiuni şi mult mai puţin afectat de integrarea europeană. Până în prezent nici
un tratat european nu a stipulat competenţele comunitare pentru organizarea
funcţiei publice.
În acest context UE nu are competenţa legislativă să reglementeze funcţia
publică şi nici să reformeze sau să reorganizeze în vreun fel administraţiile publice
şi structurile administrative din statele membre. Cu toate acestea, serviciile
naţionale sunt influenţate în mod indirect de integrarea europeană ca urmare a
faptului că sistemele administrative şi juridice ale statelor membre sunt obligate să
se adapteze exigenţelor transpunerii şi aplicării dreptului comunitar.
CAP. 2 – REGLEMENTREA FUNCŢIEI PUBLICE ÎN STATELOR
MEMBRE ALE UNIUNII EROPENE
Majoritatea Constituţiior reglementează principiul egalităţii admisibilităţii în
funcţii publice, altele principii generale de acces pentru funcţiile publice
(Norvegia), altele prevăd garanţii specifice pentru funcţionari (Austria), altele au un
capitol special consacrat funcţiilor publice.
În afară de prevederile cuprinse în legile fundamentale, fiecare stat are şi o
legislaţie privind statutul funcţionarilor publici.
1 Lucica Matei, Management public, ed. a doua, Editura Economică, Bucuresti, 2006, pag. 83.
1
ACCESUL LA O FUNCŢIE PUBLICĂ ÎN STATELE MEMBRE ALE UNIUNII EUROPENE
Statutul funcţionarilor publici reprezintă un ansamblu de reguli referitoare la
situaţia funcţionarilor ce formează dreptul comun al funcţiei publice.
În continuare sunt menţionate câteva acte normative cae reglementează
funcţia publică în câteva ţări ale Uniunii Europene:
În Franţa , statutul general al funcţionarilor este dat de 4 legi: Legea din 13
iulie 1983 ce are ca obiect reglementarea drepturilor şi obligaţiilor funcţionarilor
publici, Legea din 11 ianuarie 1989 cu privire la funcţia publică de stat, Legea din
26 ianuarie 1984 referitoare la funcţia publică teritorială şi Legea din 9 ianuarie
1986 ce se referă la funcţia publică în spitale.
Grecia are în vigoare Codul serviciului public încă din 1977.
În Olanda sunt menţinute în vigoare Legea cu privire la funcţionari din 12
decembrie 1929 şi Regulamentul general pentru funcţionarii regatului din 12 iunie
1931.
Italia are o lege cadru din 29 martie 1983, în care majoritatea dispoziţiilor
fac obiectul unor acorduri între stat şi sindicatele funcţionarilor. Este de menţionat
şi Legea nr. 59 din 1997 pentru reformă şi simplificarea administratiei publice.
Irlanda a votat , prin intermediul Parlamentului, încă din 1924, ,,Civil
Service Regulation Act’’, întregit în 1956.
În Germania coexistă Legea relativă la funcţia publică federală cu Legea
relativă la drepturile funcţionarilor publici la care se adaugă legislaţia landurilor.
În Olanda sunt menţinute în vigoare Legea cu privire la funcţionari din 12
decembrie 1929 şi Regulamentul general pentru funcţionarii regatului din 12 iunie
1931.
În Anglia , Statutul funcţionarilor publici de stat este compus din decrete-
legi, Ordinul serviciului public în consiliu şi Codul managementului fubcţiei
publice.
În Belgia, statutul a fost adoptat prin Decretul regal din 2 octombrie 1937 (cu
modificări), Legea din 20 februarie 1990 şi dcretl Regal din 22 noiembrie 1991.
2
ACCESUL LA O FUNCŢIE PUBLICĂ ÎN STATELE MEMBRE ALE UNIUNII EUROPENE
În România există Legea 188/1999 privind Statutul funcţionarului public
precum şi Legea nr. 7/2004 ce reglementează Codul de conduită a funcţionarului
public în exercitarea funcţiei publice.
CAP. 3 - PRINCIPIILE DREPTULUI FUNCŢIEI PUBLICE EUROPENE
.
Principiile dreptului funcţiei publice europene sunt acele idei călăuzitoare
care guvernează întreaga activitate a funcţionarilor europeni si care trebuie avute în
vedere în momentul interpretării oricărei reguli normative adoptate de o instituţie
sau un organism european. Aceste principii sunt pe de o parte comune cu celelalte
ramuri ale dreptului comunitar in general ( cum ar fi principiul subsidiarităţaii, non-
discriminării, egalităţii, etc.) dar şi principii specifice reglementării funcţiei publice
europene ( de exemplu principiul concursului public şi principiul dispersiei
teritoriale).1
În fiecare din constituţiile ţărilor Uniunii Europene se găsesc principii ale
functiei publice. Obiectivul major al legiuitorilor a fost stabilirea competenţei
pentru fixarea regulilor aplicabile funcţiei publice.
În democraţiile europene, recrutarea funcţionarilor publici imparţiali şi cu o
înaltă calificare, este unul dintre rolurile esenţiale ale instituţiilor, recrutarea
făcându-se în general pe baza următoarelor principii :
1. Principiul egalităţii la acces
Principiul egalităţii de acces derivă din principiul egalităţii şanselor
consacrat pentru prima dată în art. 6 din Declaraţia Universală a Drepturilor
Omului şi Cetăţeanului din 1789 şi este reluat în art. 21 al Declaraţiei Universale a
Drepturilor Omului cu următoarea formulare ‘’toate persoanele au dreptul de a
accede în
1 Constanţa Călinoiu, Verginia Vedinaş ; Teoria funcţiei publice comunitare, Lumina Lex, Bucureşti, 1999
3
ACCESUL LA O FUNCŢIE PUBLICĂ ÎN STATELE MEMBRE ALE UNIUNII EUROPENE
condiţii de egalitate la funcţii publice în ţara lor ‘’. Sunt interzise în acest fel
restricţii şi discriminări fondate pe sex, religie, rasă, opinii. Singurele limitări
acceptate sunt cele referitoare la naţionalitate, moralitate, condiţii de vârstă şi
aptitudini pshihice.
Principiul egalităţii în accesul la funcţia publică a fost reglementat ca o
reacţie împotriva promovării pe criteriul rangului de nobleţe. Se consideră că între
ţările uniunii Germania este prima care a reglementat acest sistem al promovării şi
accesului la funcţia publică pe criteriul merituăzităţii.
2. Principiul concursului public
Accesul la o funcţie publică presupune de cele mai multe ori o modalitate de
selecţie dintre candidaţii aspiranţi la funcţia respectivă. Concursul este modalitatea
nediscriminatorie la care face apel pentru selecţia funcţionarilor, procedura de
derulare a concursului fiind satabilită prin legi speciale ale fiecărui stat membru.
Modalităţile de examinare a candidaţilor înscrişi la concursul pentru
ocuparea unei funcţii publice diferă de la o ţară la o ţară europeană la alta. În unele
state predomină testele teoretice pe motiv că funcţionarul urmează să fie învăţat
despre realităţile practice ale funcţiei la care aspiră. Pentru altele, dimpotrivă,
predomină probele practice, pentru a se testa mai curând eficienţa persoanei
respective şi capacitatea de a se descurca în situaţii concrete, avându-se în vedere şi
faptul că prezentarea dipolmelor de studiu obţinute este o garanţie a cunoştinţelor
teoretice.
5. Principiul randamentului
Pentru activitatea funcţionarior publici acest principiu are o conotaţie
practică puternic reliefată de evaluarea periodică la care este supusă activitatea
funcţionarilor.
4
ACCESUL LA O FUNCŢIE PUBLICĂ ÎN STATELE MEMBRE ALE UNIUNII EUROPENE
Misiunea concretă pe care o are de îndeplinit funcţionarul public în general şi
funcţionarul european în particular, presupune asumarea unei cariere profesionale
în sensul obligaţiei funcţionarului european în particular, presupune asumarea unei
cariere profesionale in sensul obligaţiei funcţionarului de a îndeplini sarcinile de
serviciu într-o manieră cât mai corectă şi de a realiza anumiţi parametri de calitate
şi de rentabilitate a lui pe postul pe care îl ocupă.
Recunoaşterea realizării sarcinilor de serviciu la un nivel corespunzător are
loc prin dezvoltarea carierei funcţionarului prin avansarea lui într-un eşalon
superior, gradaţie superioară, grad sau categorie mai bine cotată.
3. Principiul independenţei
Acest principiu este reglementat expres în expunerea de motive pentru
adoptarea Regulamentului nr. 259/1968 al consiliului CEE – EURATOM şi CECA1
şi reiterat în numeroase dintre regulamentele de organizare şi funcţionare ale
instituţiilor comunitare. Principiul independenţei are în vedere faptul că un
funcţionar comunitar nu este în slujba statului a cărei cetăţenie o poartă, ci trebuie
să acţioneze doar în vederea atingerii idealurilor comunitare în calitate de cetăţean
european.
Astfel, spre exemplu, membrii Consiliului Guvernatorilor Băncii Centrale
Europene trebuie să acţioneze independent, nu ca reprezentanţi ai ţărilor din care
provin, în toate deciziile pe care le iau cu privire la politica monetară în zona Euro.
4. Principiul competenţei
1 Tratatul instituţional CECA a expirat la 23 iulie 2002. Conform art.1 din Protocolul asupra consecinţelor financiare ale expirării tratatului CECA, adoptată la Nisa în anul 2000, ‘’toate bunurile şi obligaţiile CECA, asa cum se găsesc ele la data de 23 iulie 2002, sunt transferata Comunităţii Europene, începând cu data 22 iulie 2002
5
ACCESUL LA O FUNCŢIE PUBLICĂ ÎN STATELE MEMBRE ALE UNIUNII EUROPENE
În primul rând competenţa poate fi privită drept element componenet al
funcţiei publice adică drept îndrituire recunoscută prin norme juridice
funcţionarului de a avea o altă misiune şi de a dispune de puterea de a-şi îndeplini
sarcinile. În al doilea rând, principiul competenţei se referă la obligaţia
funcţionarului de a proba înalte calităţi profesionale şi morale conforme cu postul
ocupat şi cu misiunile atribuite acestuia.
Principiul competenţei se aplică în dreptul european în ambele accepţiuni
atribuite termenului de competenţă activitatea funcţionarilor europeni fiind
determinată de limitele descrise de cadrul normativ aferent funcţiei respective dar şi
de obligaţia de a proba înalte competenţe morale şi profesionale.
Anunţul privind posturile vacante trebuie făcut astfel incât să să asigure un
număr cât mai mare posibil de persoane calificate care să fie informate de aceste
posturi şi care să primească suficiente informaţii pentru a-şi depune o candidatură
notabilă.1 În majoritatea statelor membre, anunţul trebuie să fie publicat cel puţin în
Monitorul Oficial şi să fie inserat la rubrica “Oferte de muncă” a ziarelor şi
revistelor de specialitate. ÎnGermania, posturile accesibile doar prin promovarea
internă sunt anunţate public în cadrul administraţiilor. În Belgia, lista de anunţuri
care descrie clar tipul de post este actualizat prin siteul SELOR, organism belgian
de selectare şi orientare pentru toate posturile din cadrul funcţiei publice federale,
regionale şi comunitare.
6. Principiul stabilităţii în funcţia publică
Una dintre caracteristicile esenţiale ale funcţiei publice în ţările cu veritabile
sisteme democratice de guvernare, o reprezintă stabilitatea. În această filozofie
funcţionarul nu mai fluctuant, un personaj pasager în viaţa unei comunităţi , el este
un element de referinţă permanent pentru buna sau reaua desfăşurare a activităţii
serviciului public respectiv.
1 Androniceanu, A. Noutăţi în managementul public, Bucureşti, Editura Universitară, 2004
6
ACCESUL LA O FUNCŢIE PUBLICĂ ÎN STATELE MEMBRE ALE UNIUNII EUROPENE
Unele categorii de funcţionari, în înţelesul cel mai larg al noţiunii de
funcţionari beneficiază chiar de reglementarea inamovibilităţii în funcţie, de
exemplu magistraţii din Franţa. În Germania funcţionarii sunt numiţi în principiu
pe viaţă.
Se remarcă sub aspectul garantării stabilităţii pe funcţia ocupată a
funcţionarilor legislatia italiană, care face ca fluctuaţiile de personal la schimbarea
de mandat să afecteze doar funcţiie elective şi nu şi pe cele prin concurs.
7. Principiul integrităţii
Integritatea funcţionarilor este privită în primul rând ca o obligaţie generală
a acestora de a se abţine de la orice conduită contrară valorilor etice şi morale , dar
şi ca obligaţie particulară a lor de anu săvârşi fapte incriminate de legea penală
drept infracţiuni de corupţie.
Pentru a se contura mai bine obligaţia de integritate a funcţionarilor europeni a fost
adoptat relativ recent un cod de conduită etică a funcţionarului Comisiei Europene,
cod transpus şi în legislaţia internă română. Vezi în acest sens prevederile Legii nr.
7/2004 privind Conduita funcţionarului public.
CAP. 4 ACCESUL LA FUNŢIA PUBLICĂ ÎN STATELE MEMBRE
Diversitatea conditiilor de acces în functia publică îşi găseşte în principal
originea în sistemul educaţional al statelor membre şi în dificultăţile de a compara
normele lor educative.
În toate ţările Uniunii Europene predomină sistemul carierei potrivit căruia
un funcţionar public va ocupa succesiv posturi în ierarhia administrativă a funcţiei
publice, în condiţiile garantării stabilităţii titularilor pe posturi şi funcţii publice.
7
ACCESUL LA O FUNCŢIE PUBLICĂ ÎN STATELE MEMBRE ALE UNIUNII EUROPENE
În cadrul sistemului carierei, funcţionarul intră în serviciul administraţiei pe
un post de începător, la cel mai jos nivel al unei cariere pentru care sunt cerute
cunoştinţe şi o pregătire suficientă; funcţionarul este promovat in funcţie de un
sistem reglementat.
Sistemele de carieră sunt fundamentate pe conceptul de stabilitate şi
continuitate, fie în interiorul unui corp de funcţionari, fie prin trecerea de la un corp
la altul. Odată ce o persoană devine funcţionar public se integrează într-o anumită
poziţie a corpului respectiv de profesionişti şi poate rămâne toată viaţa în corpul
respectiv, dezvoltând-şi dreptul la carieră.
Sistemul de carieră implică aşadar o formă de apreciere constantă a activităţii
funcţionarului, apoi anumite drepturi ale funcţionarului în cea ce priveşte evoluţia
sa profesională. Dreptul la carieră duce duce la existenţa dreptului la avansare ,
evident cu respectarea anumitor condiţii.
În toate statele membre, informaţiile referitoare la posturile vacante din
cadrul funcţiei publice sunt accesibile tuturor. În general, concursul de recrutare sau
posturile vacante fac obiectul unui anunţ public.
Pentru încadrarea pe un nivel al serviciului public în majoritatea statelor
membre se solicită anumite diplome de studii excepţie făcând ţările în care selecţia
se face în funcţie de cerinţele postului sau funcţiei publice.
4.1 Condiţiile de acces la o functie publică în statele Uniunii Europene
În toatele statele membre, anumite condiţii specifice provin din aptitudinile
necesare pentru intrarea în cadrul funcţiei publice, în calitate de funcţionar. Unele
state membre cer deţinerea anumitor diplome sau a unui traseu educativ specific
pentru diferite niveluri de ocupare. Printre altele, exigenţele vizează competenţele
8
ACCESUL LA O FUNCŢIE PUBLICĂ ÎN STATELE MEMBRE ALE UNIUNII EUROPENE
lingvistice, cunoaşterea drepturilor civile, obligaţii militare, limită de vârstă,
aptitudini fizice. Posturile care implică respectarea unui sectret profesional necesită
un control de securitate.
Limbile străine. În general, cunoaşterea limbilor oficiale ale statelor
membre este una dintre condiţiile de acces la funcţia publică.
În Austria, exignţele lingvistice presupun cunoştinţe suficiente de germană.
În Belgia, criteriile lingvistice care trebuiesc îndeplinite pentru posturile din funcţia
publică trebuie să fie concepute in conformitate cu legislaţia generală referitoare la
utilizarea limbilor străine. Cunoştinţele lingvistice (limbi naţionale: olandeza,
franceza şi germana) sunt testate pe baza metodelor informatice.
Programul ,, ATLAS” (Adaptive Testing of Linguistic Achievement
Significance) testează toate aspectele competenţelor lingvistice, iar testul poate fi
completat printrun examen scris sau oral.
În Finlanda, există două limbi administrative oficiale, finlandeza şi suedeza.
Candidaţii la posturile care necesită o diplomă universitară trebuie să aibă, în
general, cunoştinţe bune în aceste două limbi. În depertamentele şi agenţiile situate
în districte unilingve, candidaţii trebuie să stăpânească limba oficială şi să
demonstreze că înţeleg şi alte limbi. În departamentele şi agenţiile situate în
districtele unilingve, candidaţii trebuie să stăpânească limba oficială şi să
demonstreze că înţeleg şi alte limbi. În districtele bilingve, sunt organizate lucrări
orale şi scrise pentru a evalua nivelul de cunoştinţe al celor două limbi oficiale. În
ceea ce priveşte locurile de muncă de la un nivel inferior, candidatul trebuie să aibă
cunoştinţe suficiente din cele două limbi pentru a-şi putea îndeplini sarcinile de
serviciu.
Naţionalitatea. În ceea ce priveşte posturile care necesită participarea la
exercitarea puterii publice, statele membre pot impune criteriul naţionalităţii.
9
ACCESUL LA O FUNCŢIE PUBLICĂ ÎN STATELE MEMBRE ALE UNIUNII EUROPENE
Vârsta. Aproape toate statele membre fixează limite de vârstă minime şi
maxime pentru accesul lal funcţia publică, cu excepţia Olandei, a Suediei, a
Irlandei şi a Regatului Unit al Marii Britanii. În acest ultim caz, este stipulat în
mod explicit
faptul că nu pot exista discriminări bazate vârstă, iar funcţionarul numit trebuie să
fie capabil să satisfacă serviciul pe o perioadă rezonabilă de timp înainte de a ieşi la
pensie, în mod normal la vârsta de 60 de ani.
4.2. Conditii de acces într-o funcţie publică in România
a) Condiţia cetăţeniei române şi domiciliul în România
Prima condiţie reglementată de legea-cadru este cea cu privire la cetăţenia
română şi domiciliul în ţară. Această condiţie îşi regăseşte izvorul atât în
dispoziţiile legale, cât şi în cele constituţionale. Astfel, art.16 din Constituţia
României prevede că „funcţiile şi demnităţile publice, civile sau militare pot fii
ocupate doar de persoane care au cetăţenie română şi domiciliul în ţara.”.
Prin urmare, această condiţie de acces vizează atât funcţiile, cât şi
demnităţile publice, indiferent dacă sunt civile sau militare. Din textul de lege se
trage de asemenea concluzia potrivit căreia o funcţie publică nu poate fi ocupată de
persoane care nu au cetăţenie română sau care au dublă cetăţenie. Raţiunea
reglementării acestei condiţii este aceea că un funcţionar sau un demnitar public
trebuie să-şi îndeplinească atribuţiile care îi revin cu devotament şi să slujească cu
credinţă, să fie fidel statului căruia îi aparţine.
d) Condiţia capacităţii depline de exerciţiu
Legea nr. 188/1999 reglementează separat de condiţia unei vârste minime de
18 ani, condiţia capacităţii depline de exerciţiu. Este firesc, având în vedere că în
10
ACCESUL LA O FUNCŢIE PUBLICĂ ÎN STATELE MEMBRE ALE UNIUNII EUROPENE
anumite cazuri, deşi îndeplinită condiţia reglementată în art. 54 lit. d), este posibil
ca persoana să nu aibă capacitate de exerciţiu.
e) Condiţia unei stări de sănătate corespunzătoare funcţiei publice pentru
care candidează, atestată pe bază de certificat medical de specialitate
O condiţie esenţială pentru naşterea raportului juridic de funcţie publica este
aceea a stării de sănătate care să permită funcţionarului public desfăşurarea în bune
condiţii a sarcinilor de serviciu. Potrivit dispoziţiilor Codului Muncii, controlul
medical reprezintă o condiţie obligatorie şi în cadrul salariaţilor, atât în momentul
încheierii contractului individual de muncă, cât şi pe parcursul modificării acestuia.
Lipsa examenului medical obligatoriu atrage nulitatea contractului de muncă.
f) Condiţia ca persoana respectivă să nu fi fost condamnată pentru
săvârşirea unei infracţiuni contra umanităţii, contra statului sau contra
autorităţii, de serviciu sau în legătură cu serviciul, care împiedică înfăptuirea
justiţiei, de fals ori a unor fapte de corupţie sau a unei infracţiuni săvârşite cu
intenţie, care ar face-o incompatibilă cu exercitarea funcţiei publice, cu excepţia
situaţiei in care a intervenit reabilitarea.
Înainte de modificarea sa, Legea nr. 188/1999 nu făcea referire expresă la
acele infracţiuni care ar face incompatibilă o persoană cu exercitarea unei funcţii
publice.
În literatura de specialitate s-a arătat că ar trebui să se facă distincţie între
condiţia subiectivă a unei moralităţi ireproşabile şi condiţia obiectivă a lipsei
antecedentelor penale care să-l facă incompatibil cu funcţia pe care urmează să o
îndeplinească, deoarece ar fi neconstituţional să se impună viitorului funcţionar
11
ACCESUL LA O FUNCŢIE PUBLICĂ ÎN STATELE MEMBRE ALE UNIUNII EUROPENE
public lipsa oricărui antecedent penal, ci doar a acelor antecedente care l-ar face
incompatibil cu funcţia pe care urma să o exercite1. Potrivit Legii nr. 78/2000, sunt
infracţiuni de corupţie infracţiunile prevăzute la art. 254-257 din Codul penal,
precum şi infracţiunile prevăzute în legi speciale2,în funcţie de calitatea persoanelor
care săvârşesc sau faţă de care se săvârşesc faptele ori în raport cu sectoarele de
activitate unde acestea se comit.
g) Condiţia ca persoana în cauză să nu fi fost destituita dintr-o funcţie
publică în ultimii şapte ani.
h) Condiţia să nu fi desfăşurat activitate de poliţie politică.
Potrivit Ordonanţei de urgenţă nr. 5/2008 pentru asigurarea continuităţii unor
activităţi ale Consiliului naţional pentru studierea Arhivelor Securităţii3, acest
organism are competenţa de a verifica, din oficiu sau, la cerere, în anumite
situaţii, colaborarea anumitor persoane cu organele fostei Securitaţi.
4.3. Concluzii
Stadiul actual al evoluţiei legislaţiei româneşti nu oferă o unitate de
concepţie asupra problematicii funcţiei publice, impunându-se cu necesitate
anumite modificări pentru corelarea prevederilor diferitelor categorii de acte
normative şi pentru aşezarea acestora la temelia unor raporturi juridice viabile. Îmi
exprim speranţa că evoluţia procesului integrării europene, pus uneori sub semnul
1 Verginia Vedinas, Drept adninistrativ, Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2009, pag 119.2 De exemplu, Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, publicată în MO nr. 279 din 21 aprilie 20033 M. Of. Nr. 95 din 6 februarie 2008
12
ACCESUL LA O FUNCŢIE PUBLICĂ ÎN STATELE MEMBRE ALE UNIUNII EUROPENE
incertitudinii, va însemna şi o reaşezare a realităţilor juridice, a reconsiderării
funcţiei publice.
BIBLIOGRAFIE
1. Androniceanu, A. Noutăţi în managementul public, Bucureşti, Editura Universitară,
2004 ;
2. Călinoiu Constanţa, Verginia Vedinaş ; Teoria funcţiei publice comunitare, Lumina
Lex, Bucureşti, 1999 ;
3. Matei Lucica, Management public, ed. a doua, Editura Economică, Bucuresti, 2006 ;,
Management public, ed. a doua, Editura Economică, Bucuresti, 2006 ;
4. Vedinas Verginia, Drept adninistrativ, Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2009;
5. Parlamentul României, Constituţia României şi Declaraţia Universală a Drepturilor
Omului, Editura Bogdana, 2004
Legislaţie :
1. Parlamentul României, Constituţia României şi Declaraţia Universală a Drepturilor
Omului, Editura Bogdana, 2004
2. Legea nr. 188 din 8 dec. 1999, republicată, privind Statutul funcţionarului public, M.
OF. NR. 251 din 22 martie 2004
Alte surse:
13
ACCESUL LA O FUNCŢIE PUBLICĂ ÎN STATELE MEMBRE ALE UNIUNII EUROPENE
www.studiijuridice.ro
www.anfp.gov.ro
ec.europa.eu
CUPRINS
CAP.1 – INTRODUCERE pag.1
CAP.2 – REGLEMENTREA FUNCŢIEI PUBLICE ÎN STATELOR MEMBRE
ALE UNIUNII EROPENE pag.1
CAP. 3 - PRINCIPIILE DREPTULUI FUNCŢIEI PUBLICE EUROPENE pag.3
CAP. 4 ACCESUL LA FUNŢIA PUBLICĂ ÎN STATELE MEMBRE pag.7
4.1. Condiţiile de acces la o functie publică în statele Uniunii Europene pag.8
4.2. Conditii de acces într-o funcţie publică in România pag.8
4.3. Concluzii pag.12
14
ACCESUL LA O FUNCŢIE PUBLICĂ ÎN STATELE MEMBRE ALE UNIUNII EUROPENE 15