100 de Carti Interzise

3
100 de carti interzise „Arhipelagul“ din titlu face referire la lagărele de muncă forțată, „mii de insule“ împrăștiate de-a lungul țării de la „strâmtoarea Bering până aproape de Bosfor“, dar care „în sens psihologic formau un continent – o aproape invizibilă, aproape imperceptibilă țară locuită de prizonieri“. Cuvântul „Gulag“, un acronim, desemnează sistemul penal sovietic. Soljenițîn folosește drept bază pentru scrierea sa experiențele sale personale în captivitate între anii 1945 și 1953. Fiecare capitol este văzut prin prisma experiențelor unor prizonieri, aceștia oferind scene detaliate despre detenție. În paginile ce urmează, este prezentată schimbarea în atitudini și proceduri a legilor „justiției“ sovietice. Cronologia deportărilor începe cu decretul lui Lenin de la sfârșitul anului 1917 și continuă cu cele ale lui Stalin, care rafinează și lărgește tacticile lui Lenin. Codul Penal din 1926, în special articolul 58, definea crimele împotriva statului. Acuzațiile împotriva victimelor erau inatacabile. Interogările făcute pe baza articolului 58 „nu erau aproape niciodată făcute pentru a afla adevărul“ ci mai degrabă pentru a forța mărturisirea. Autorul oferă și comparații ironice, cum ar fi cele dintre practicile sovietice și cele țariste. De exemplu, în perioada de 30 de ani de tulburări revoluționare, între 1876 și 1930 execuțiile erau o raritate – cam 17 persoane pe an în toată țara. În schimb, în timpul valului de represiune

description

100 de carti interzise

Transcript of 100 de Carti Interzise

100 de carti interzise

100 de carti interzise

Arhipelagul din titlu face referire la lagrele de munc forat, mii de insule mprtiate de-a lungul rii de la strmtoarea Bering pn aproape de Bosfor, dar care n sens psihologic formau un continent o aproape invizibil, aproape imperceptibil ar locuit de prizonieri. Cuvntul Gulag, un acronim, desemneaz sistemul penal sovietic. Soljenin folosete drept baz pentru scrierea sa experienele sale personale n captivitate ntre anii 1945 i 1953. Fiecare capitol este vzut prin prisma experienelor unor prizonieri, acetia oferind scene detaliate despre detenie. n paginile ce urmeaz, este prezentat schimbarea n atitudini i proceduri a legilor justiiei sovietice.

Cronologia deportrilor ncepe cu decretul lui Lenin de la sfritul anului 1917 i continu cu cele ale lui Stalin, care rafineaz i lrgete tacticile lui Lenin. Codul Penal din 1926, n special articolul 58, definea crimele mpotriva statului. Acuzaiile mpotriva victimelor erau inatacabile. Interogrile fcute pe baza articolului 58 nu erau aproape niciodat fcute pentru a afla adevrul ci mai degrab pentru a fora mrturisirea. Autorul ofer i comparaii ironice, cum ar fi cele dintre practicile sovietice i cele ariste. De exemplu, n perioada de 30 de ani de tulburri revoluionare, ntre 1876 i 1930 execuiile erau o raritate cam 17 persoane pe an n toat ara. n schimb, n timpul valului de represiune din anii 1937-1938, o jumtate de milion de prizonieri politici i nc o jumtate de milion de hoi fuseser executai ntr-un an i jumtate.

Brutalitatea vieii i a morii n lagrele de munc distructiv constituie subiectul volumului II. n timpul regimului lui Stalin, ntre 10 i 15 milioane de brbai, femei i copii erau nchii n fabricile de exterminare pe parcursul unui an. Soljenin face diferena ntre nchisorile unde omul putea s-i nfrunte durerea direct, s i gseasc loc n fiina sa pentru ea i lagrele de munc silnic, unde supravieuirea, de multe ori obinut n dauna altora, solicita fiecare strop de energie.

Pe parcursul mai multor capitole, Soljenin exploreaz relaia dintre sistemul penal Gulagul - i economia sovietic. Soljenin arat i enumer caracteristicile vieii libere, generate de mereu prezenta ameninare a Arhipelagului groaz constant de arestare, de deportare, de inspecii, concedieri, de retragerea permisului de reziden, de secretomanie i nencrederea generalizat, ignorana extraordinar, pra, trdarea ca mod de via, corupia, minciunea ca form de via i cruzimea.

Volumul III, las la o parte brutalitatea i suferinaa din lagrele de munc pentru a se concentra pe formele de rezisten n interiorul acestora. n partea a V-a, Katorga(muncile grele), Soljenin relateaz cteva ncercri de evadare fcute de civa prizonieri. Exilul sau surghiunul - eufemismul sovietic era deportarea constituiau un alt instrument de putere mprumutat de la ari.

Alexandru Ciornescu. Utopia negativ(cap. II) Viitorul trecutului

Dac utopiei i revine meritul de a proiecta idei, reproul unanim este acela c nu a realizat creaii durabile. Motivul posibil este al contaminrii cu filosofia care a golit-o de sens: Utopia negativ nu se deosebete de cealalt dect prin intenii. Ea inventeaz i deduce posibilele laterale dup aceleai procedee, i construiete tot aa peisajul utopic i republica. Torui scopul ei nu este de a ne duce n prezena celei mai bune guvernri. Ea nu construiete pentru a construi, ci pentru a demola. Edificiul ei servete drept exemplu negativ i arat ceea ce n-ar trebui s existe. (p. 203)

Afirmarea antiutopiei genereaz anularea utopiei, prin afirmarea libertii iluzorii de a tri: Utopistul negativ nu este un om liber sau care se pregtete s se scuture de legturile sale nu-i dect un prizonier care se nvrtete n cerc n cuca sa (p.204)